Adaptari Structurale Si Functionale ale Serviciilor de Informatii la Provocarile Mediului de Securitate ~0doc

=== Adaptari structurale si functionale ale serviciilor de informatii la provocarile mediului de securitate ~0 ===

ADAPTĂRI STRUCTURALE ȘI FUNCȚIONALE ALE SERVICIILOR DE INFORMAȚII LA PROVOCĂRILE

MEDIULUI DE SECURITATE CONTEMPORAN

drd. Liviu IONIȚĂ [anonimizat]

Evoluțiile mediului de securitate din ultimele decenii și în special cele din domeniul globalizării, au dezvoltat noi provocări la adresa serviciilor de informații, cum ar fi: amenințările asimetrice, terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, agresiunea cibernetică, extremismul etnic și religios și altele.

Serviciile se informații militare (și nu numai) cu atribuții specifice în teatrele de operații au fost supuse unor transformări substanțiale, generate în special de caracteristicile mediului operațional și de necesitatea furnizării de informații cu caracter preponderent acțional pentru conducătorii operațiilor militare. Principalele adaptări structurale și funcționale ale serviciilor de informații din ultimul mileniu, au fost caracterizate de: regândirea procesului de Intelligence, integrarea i nformațiilor de la mai multe servicii, dezvoltarea de capabilități care să furnizeze informații în timp real, integrarea operațiunilor de intelligence cu cele ale forțelor acționale, înființarea și dezvoltarea de noi capabilități de intelligence etc.

Cuvinte cheie: intelligence, provocări, ciclu informațional, servicii de informații, teatre de operații

1. Provocări ale mediului de securitate contemporan pentru serviciile de informații

Evoluția continuă, rapidă și impredictibilă a mediului de securitate generează în permanență noi provocări pentru serviciile de informații.

Dacă mediul de securitate înainte de 1990 putea fi descris, în linii mari, prin faptul că amenințările erau într-o mare parte previzibile, taberele fiind bine definite (lumea bipolară cu două principale blocuri militare: NATO și Tratatul de la Varșovia), iar strategiile acestora (descurajare prin înarmare, inclusiv înarmare nucleară și prin alianțe redutabile) arhicunoscute, aceste caracteristici nu mai sunt valabile și la începutul secolului XXI. În etapa actuală, schimbările care se petrec în mediul de securitate internațional sunt puternic marcate de dinamism, flexibilitate, incoerență, radicalism, dezvoltare globală instantanee și altele, a căror lipsă de predictibilitate pune la încercare capabilitățile serviciilor de informații, care au principala sarcină să întrevadă apariția și evoluțiile pe termen scurt, mediu și lung ale fenomenelor cu relevanță în plan securitar și să dea semnalul de avertizare timpurie atunci când este cazul.

În prezent, ne aflăm într-o perioadă în care SUA reprezintă principalul actor statal la nivel global. Asta face ca, politică externă și implicarea globală a SUA să fie determinantă atât pentru alia ții acestora, cât și pentru ceilalți actori statali și nonstatali contemporani.

Acesta este unul din motivele pentru care abordările teoretice ale mediului de securitate la nivel global sunt dominate de ideologia americană, iar provocările la adresa lumii civilizate sunt asimilate, într-o mare măsură, cu provocările la adresa securității SUA. Un exemplu în acest sens este amenințarea teroristă care, după atacurile de la 11 septembrie 2001 din Washington și New York, s-a extins cu rapiditate la nivel global și a fost catalogată ca amenințare principală pentru toate statele care au participat la campania antiteroristă.

Totodată, nu putem nega faptul că evoluțiile mediului de securitate din ultimele decenii, în special cele din domeniul globalizării au dezvoltat noi provocări la adresa serviciilor de informații, cum ar fi: amenințările asimetrice, terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, agresiunea cibernetică, extremismul etnic și religios și altele.

Amenințările asimetrice

Conflictele, prin excelență, sunt asimetrice. Asimetria conflictelor nu este o problemă de actualitate, existând multe exemple în istorie î n care bătălii importante au fost câ știgate prin metode asimetrice. De actualitate este utilizarea acestei tactici pe scară tot mai largă în conflictele începutului de mileniu, precum și marea discrepanță dintre capabilitățile tehnologice ale beligeranților. În prezent asimetria este evidențiată prin faptul că unei coaliții de state care deține capabilități militare de înaltă tehnologie, fără precedent în istorie, i se opune și îi rezistă un adversar cu dotări mai mult decât modeste, comparabile cu cele din timpul primului Război Mondial.

În context modern, războiul asimetric pune accent pe ceea ce putem denumi metodologii neconvenționale sau netradiționale, cele pe care de fapt le impune situația de disproporționalitate accentuată între forțele și mijloacele adversarilor [1].

În general, abordările asimetrice urmăresc, în general, un impact psihologic major ca, de exemplu, șoc ori confuzie, care-i afectează adversarului inițiativa, libertatea de acțiune și voința. Metodele asimetrice solicită aprecierea vulnerabilităților adversarului și găsirea formelor corespunzătoare, adesea surprinzătoare, de acțiune. Acestea folosesc cel mai adesea noi tactici de acțiune, în general netradiționale, arme sau tehnologii pe măsură și pot fi aplicate la toate nivelurile acționale ale războiului – strategic, operativ sau tactic – în întreg spectrul operațiilor militare [2].

În ceea ce privește teatrele de operații, scopul desfășurării de acțiuni asimetrice nu este de a obține victoria pe câmpul de lupt ă, ci de a perturba acțiunile unui adversar mult superior, de a-i produce pierderi și a-l face pe acesta să consume resurse însemnate pentru a prelua controlul unor zone sau obiective. Mai mult de atât , acțiunile asimetrice fac ca obiectivele operative și tactice să fie foarte greu de îndeplinit de către adversar. Aceasta a dus recent (în cazul campaniei din Afganistan) la redefinirea termenului de succes în îndeplinirea obiectivelor operațiilor. Astfel, termenul succes a început să fie utilizat când se vorbe ște de îndeplinirea obiectivelor strategice ale campaniei militare și mai puțin în contextul îndeplinirii obiectivelor operative și/sau tactice.

Pe de altă parte, terorismul, ca domeniu predilect de manifestare a războiului asimetric și, în același timp, ca motiv serios de îngrijorare a prezentului și viitorului omenirii, rămâne o problemă transnațională majoră, fiind propulsat continuu de motivații etnice, religioase, naționaliste, separatiste, politice și economice. El reprezintă, în epoca noastră, principala formă de ripostă (de acțiune) asimetrică [3].

Practic, în majoritatea cazurilor, terorismul folosește un singur tip de acțiuni: atacuri prin surprindere, de mică amploare, dar de maximă intensitate asupra oamenilor, infrastructurilor și instituțiilor. Procedurile unor astfel de atacuri sunt infinite. Ele țin de imaginația umană, mai ales de cea bolnăvicioasă, de împrejurări, de mijloacele avute la dispoziție și de natura împrejurărilor [4].

În concluzie, asimetria este o caracteristică a câmpului de lupt ă modern, care necesită adaptarea metodelor și tehnicilor clasice utilizate de forțele armate la specificul acestei

amenințări. Majoritatea armatelor moderne nu au fost create pentru a lupta în mediul asimetric, dar confruntările asimetrice din ultimul timp au determinat în rândul acestora transform ări în plan doctrinar și procedural de natură structurală și funcțională, prin care și-au adaptat răspunsul la acțiunile adversarului.

Proliferarea armelor de distrugere în masă

În contextual actual, armele de distrugere în masă și sistemele de armament convențional ultramodern pot constitui o amenințare majoră la adresa securității internaționale, dacă ajung în posesia unor actori statali (ex. Coreea de Nord și Iran) sau nonstatali (organizații teroriste) ce le pot utiliza împotriva lumii civilizate.

Proliferarea armelor de distrugere în masă și a mijloacelor purtătoare precum rachetele balistice reprezintă o preocupare majoră a serviciilor de informații. În vreme ce tratatele internaționale și măsurile de control al exporturilor au încetinit diseminarea legală armelor de distrugere în masă și a sistemelor purtătoare, unele state au căutat sau caută să își dezvolte ilegal astfel de arme. Riscul ca organizații teroriste să dobândeasc ă materiale chimice, biologice, radiologice sau fisionabile și mijloacele lor purtătoare adaugă o dimensiune critică acestei amenințări.

Deși proliferarea este susținută de un număr restrâns de state și actori nonstatali, aceasta reprezintă un pericol real prin diseminarea tehnologiilor și informațiilor pentru faptul că statele proliferatoare se pot ajuta între ele.

Agresiunea cibernetică

Dezvoltarea fără precedent a sectorului IT&C, din ultimele două decenii, a făcut ca domenii de bază ale fiecărei entități statale (instituții guvernamentale, sistemul militar, sistemul financiar-bancar, sistemul energetic, sistemul de sănătate, instituții de cercetare etc.) să fie în mare măsură dependente de sistemele și rețelele informatice care le deservesc. De asemenea, răspândirea la scar ă globală a Internetului a determinat o dezvoltare fără precedent a componentei informaționale a societății, prin interconectarea indivizilor, a comunităților și instituțiilor, într-o hyperrețea ce facilitează accesul aproape instantaneu la informații din toate domeniile.

Impactul social și politic al spațiului virtual a fost demonstrat pe deplin, într-o formulă inedită, în așa – numitele ”revolu ții Twitter” sau ”Facebook”, folosite în mass media cu prilejul protestelor înregistrate în anul 2009 în Republica Moldova și Iran, în context electoral și, ulterior, în episoadele tunisiene și egiptene ale ”Prim ăverii arabe”[5].

În acest context, posibilitatea inițierii unor agresiuni cibernetice de către grupări/organizații teroriste, asupra unor sectoare de importanță vitală ale unui stat se constituie în amenințări reale la adresa securității statului respectiv.

Prin intermediul Internetului, membrii unor grupări teroriste pot desfășura cu ușurință acțiuni de culegere și schimb de informații, propagandă, prozelitism, finanțare, organizare în rețele și, mai mult de atât, pot planifica și realiza atacuri asupra unor infrastructuri critice, care afectează securitatea națională a statului vizat.

În ultimii ani, atenția acordată de serviciile de informații amenințărilor din domeniul spațiului cibernetic și impactului acestora asupra securității naționale, a crescut simțitor.

Extremismul etnic și religios

Recrudescența fenomenelor etnice și religioase nu este exclusiv un efect al globalizării: ea are multiple conotații istorice, culturale și economice. Se poate constata cu ușurință că acolo unde nu există probleme sociale și economice, nu există nici conflicte etnice, fără însă ca aceasta să însemne că nu există și alte căi de alimentare a acestor tipuri de conflict.

Spre deosebire de mișcările etnice, mișcările religioase extremiste tind să aibă caracter universal, considerând c ă opiniile pe care le exprimă trebuie să fie însușite de toți credincioșii propriei religii. Acestea au tendința de a crea o motivație transfrontalieră, transferând astfel

propria opinie despre legitimitate din sfera ideatică spre motivația unor acțiuni politice. Aceste mișcări extremiste au caracter exclusivist și resping orice opțiuni contrare celor pe care le promovează, atât cele teologice, cât și cele politice sau în legătură cu ordinea

socială. În plan practic, aceasta înseamnă că în societățile în care asemenea opinii sunt predominante, orice individ care nu este un adept sau un credincios este considerat un cetățean „de categoria a doua”. În plus, ele au un carac ter militant activ, utilizând cu u șurință mijloace coercitive.

Deși mișcările religioase extremiste militante nu constituie singurul actor nonstatal ale cărui activități contribuie la propagarea și exacerbarea violenței, mulți experți consideră că ele au tendința să stimuleze anumite tipuri de activități internaționale destabilizatoare. Între altele, se evidențiază iredentismul, adică tendința unor grupuri etnice sau a unor grupări religioase de a revendica teritorii într-o zonă adiacentă, care în unele cazuri a fost pierdută în favoarea unui alt stat care o deține în prezent. Pentru a îndeplini un asemenea obiectiv de cele mai multe ori este utilizată forța armată.

Adaptări structurale și funcționale ale serviciilor de informații

Importanța activității desfășurate de serviciile de informații a fost recunoscută în întreaga evoluție a societății. Pentru a face față provocărilor specifice fiecărei perioade istorice și a ține pasul cu evoluțiile din planul securității, a fost nevoie ca serviciile de informații să se adapteze continuu la schimbările mediului de securitate. Dacă analizăm modul de organizare și funcționare a serviciilor de informații din epoca modernă constatăm că acestea au corespuns provocărilor timpului respectiv.

Considerăm că punctul de referință în analiza evoluției structurale și funcționale a serviciilor de informații la nivel global îl constituie evenimentele de la 11 septembrie 2001, moment care a produs cele mai mari transformări în cadrul serviciilor de informații la nivel mondial. Declanșarea campaniei antiteroriste dar și reformele petrecute în cadrul sistemelor de intelligence ale SUA au dat tonul transformărilor serviciilor de informații și în alte state. Totodată, transformările petrecute în cadrul serviciilor de informații ale SUA din ultimii 20 de ani au constituit modele pentru serviciile de informații din întreaga lume, în special ale statelor membre NATO.

În SUA, prima reformă majoră în domeniul serviciilor de informații a reprezentat-o unirea eforturilor capabilităților de culegere, analiză și diseminare a celor 17 agenții de securitate prin constituirea Comunității de intelligence (2004) [6]. Totodată, au fost reorganizate toate agențiile de informații, în scopul eficientizării lucrului acestora, în principal în domeniul combaterii terorismului, punându-se un accent important pe schimbul de informații între diversele agenții și cel cu serviciile similare ale statelor partenere.

Majoritatea transformărilor în cadrul serviciilor de informații, care au avut loc din 2001 pân ă în prezent, au avut ca scop adaptarea funcțională a acestor servicii la provocările mediului contemporan de securitate, ceea ce a dus la reconfigurarea serviciilor de informații sau înființarea unor noi structuri/capabilități de intelligence. Printre adaptările funcționale și structurale marcante, se găsesc:

reconfigurarea ciclului informațional clasic în scopul dinamizării și eficientizării procesului de intelligence;

organizarea în rețea a serviciilor de informații și funcționarea acestora în paradigma abordării centrate pe țintă (ACT);

înființarea centrelor de integrare a informațiilor (fusion centers);

dezvoltarea schimbului de informații între servicii, atât pe plan intern (în cadrul comunităților de informații) cât și pe plan extern între serviciile partenere;

dezvoltarea de echipamente și mijloace tehnice în scopul furnizării către beneficiari a unor informații acționale, în timp real;

integrarea operațiunilor de intelligence cu cele ale forțelor acționale;

dezvoltarea procesului de analiză multisursă;

crearea de platforme complexe de procesare și analiză a informațiilor provenite din surse deschise;

crearea unor structuri specifice de contracarare a amenințărilor cibernetice;

înființarea și dezvoltarea capabilităților HUMINT și CI de nivel tactic etc;

înființarea unor capabilități (structuri) complementare procesului de intelligence (Human Terain, Weapons intelligence Teams, Tehnical exploitation etc.);

Cele mai evidente și profunde transformări în sectorul de intelligence s-au produs în domeniul militar, îndeosebi la structurile participante în teatrele de operații din Balcani, Irak și Afganistan, unde forțele armate ale diferitelor state au acționat în comun în cadrul unor coaliții conduse de SUA/NATO.

Serviciile de informații cu atribuții specifice în teatrele de operații au fost supuse unor transformări substanțiale, generate în special de caracteristicile mediului operațional și de necesitatea furnizării de informații cu caracter preponderent acțional pentru conducătorii operațiilor militare. Totodată, teatrele de operații au devenit cele mai eficiente laboratoare complexe care au oferit oportunitatea experimentării și punerii în practică a noilor idei și concepții de întrebuințare a serviciilor de informații. Aici s-au dezvoltat noi capacități de culegere, s-au constituit noi structuri de intelligence, s-au experimentat noi tehnologii, s-au adus ajustări ciclului informațional, s-a reformat procesul de analiză și s-au implementat/dezvoltat noi valențe ale conceptelor ”need to share” (nevoia de a schimba informații între servicii partenere), ”intell driven operation” (informațiile conduc operațiile), ”actionable intelligence” (informații acționabile), ”fusion intelligence”

(gestionarea informațiilor integrate de la mai multe servicii) etc. Tot teatrele de operații au contribuit la perfecționarea lucrului în comun a capabilităților de intelligence de nivel tactic și operativ cu cele de nivel strategic.

Teatrele de operații au generat întreaga gamă de provocări pentru sistemele de intelligence, acestea fiind chemate să genereze soluții viabile pentru dezvoltarea operațiilor ulterioare. Modul de desfășurare a acțiunile de luptă din teatrele de operații a demonstrat că au succes numai operațiile bazate pe decizii ale comandanților care posedă date și informații reale despre mediul operațional și despre adversar. Aceasta a confirmat, încă o dată, necesitatea cunoașterii în profunzime a mediului operațional (istoricul conflictului, populației, culturii, tradițiilor, problemelor sociale și economice, condițiilor de climă și relief etc.) cel puțin în aceeași măsură în care trebuie cunoscut adversarul sau celelalte grupări care acționează în zonă.

Una din principalele direcții în care s-au produs cele mai evidente transformări ale serviciilor de informații în ultimele două decenii o constituie adaptarea structurală și funcțională a acestora în scopul furnizării de informații acționabile.

Relaționarea din ce în ce mai apropiată dintre serviciile de informații și beneficiarii produselor informative, favorizată, în special, de condițiile tot mai vitrege ale mediului operațional, în care elementele acționale pot opera numai pe baza unor informații de valoare furnizate în mod oportun și continuu, a dus la adoptarea unor măsuri care să eficientizeze activitatea de culegere și în special de prelucrare, analiză și diseminare a informațiilor către beneficiar. Printre principalele măsuri în acest sens, menționăm:

regândirea procesului de intelligence prin adaptarea ciclului informațional clasic la noile cerințe ale mediului operațional. Principala transformare în acest domeniu a constituit-o înlocuirea ciclului informațional clasic (Cerință, Culegere, Analiză, Diseminare) cu un nou

model (F3EAD) ce permite dinamizarea și eficientizarea semnificativă a procesului de intelligence și, mai mult de atât, includerea beneficiarului în p rocesul de intelligence.

Conceptul F3EAD (după acronimele etapelor sale, așa cum au fost ele definite de către Forțele Armate americane care au dezvoltat conceptul), are ca obiectiv identificarea Țintei (FIND), a coordonatelor sale (FIX), abordarea/angajarea Țintei (FINISH), exploatarea rezultatelor angajării (EXPLOIT), evaluarea rezultatelor acțiunii (ASSESS) și diseminarea informațiilor (DISSEMINATE) – Figura 1.

Figura 1. Procesul F3EAD

Această nouă dezvoltare are la bază Abordarea centrată pe țintă (ACT), paradigma de operare a procesului de intelligence dezvoltată pentru un serviciu de informații cu structură de tip rețea.

Premisa de la care s-a pornit în elaborarea acestui model este „intelligence is Operations” (Informațiile sunt Operații/Acțiuni) [7]., fapt demonstrat prin acțiunile serviciilor de informații desfășurate în tetrele de operații, ceea ce a făcut ca structura de tip rețea operată de ACT să apară ca o necesitate obiectivă, la acest nivel (preponderent tactic), unde a fost și implementată în cadrul structurilor de tip J2X (de coordonare HUMINT și CI), în special pentru combaterea grupărilor insurgente sau teroriste (exemple tipice de structuri tip rețea).

Punctul forte al procesului F3EAD este reprezentat de fuziunea dintre operații și intelligence, ceea ce reprezintă un pas înainte către o abordare holistică și către structuri mai eficiente de comandă și luare a deciziei. Astfel, procesul F3EAD creează condițiile stabilirii unei relații simbiotice între funcțiile de luptă ale operațiilor și procesului de intelligence. În F3EAD, operațiile ghidează în mod constant efortul general de intelligence, în timp ce procesul de intelligence asigură informațiile necesare în sprijinul operațiilor pentru a conduce la îndeplinirea cu succes a misiunii.

Procesul F3EAD reprezintă un sistem care permite forțelor să anticipeze operațiile inamicului, să identifice, să localizeze și să identifice forțele acestuia, să realizeze exploatarea informativă a personalului și materialelor capturate. În cadrul acestui proces are loc fuziunea funcțională dintre capabilitățile de operații și intelligence la nivelul întregii organizații a forțelor acționale. Comandanții stabilesc prioritățile de targeting (selectarea țintelor care urmează a fi angajate), sistemul de intelligence asigură datele și informațiile necesare documentării țintei și desfășurării operațiilor, prin pregătirea așa ziselor pachete de țintă (date și informații cât mai detaliate despre țintă și mediul în care acționează aceasta, inclusiv

analiza terenului și a factorilor care pot contribui la angajarea țintei), iar sistemul de operații execută acțiunile specifice necesare angajării țintei.

Această sincronizare este crucială în contextul câmpului de lupt ă modern în care cele două funcții fuzionează în scopul sprijinirii comandanții de la toate nivelele, pentru a planifica și executa operații împotriva inamicului, înainte ca acesta să poată reacționa.

Modul de desfășurare a procesului F3EAD reprezintă cea mai elocventă implementare a conceptului „intell driven operations” , concept vehiculat tot mai des în cadrul forțelor armate americane și universal valabil în toate tipurile de acțiuni militare. Esența conceptului este că nicio acțiune militară nu se poate pregăti și desfășura fără informații specifice ba mai mult, informațiile generează operațiunile militare și le „ghideaz ă” spre scopul urm ărit.

– dezvoltarea capacităților tehnice în scopul furnizării de informații în timp real, fără a mai fi necesară prelucrarea și analiza primară a acestora. Aceasta a presupus, în primul rând, crearea de capabilit ăți tehnice (cu preponderență în domeniile IMINT și SIGINT) care să permită furnizarea de informații (imagini, convorbiri) în timp real, fără să necesite prelucrare și analiză primară. S-a realizat astfel o scurtare importantă a duratei ciclului informațional, prin punerea la dispoziția beneficiarului a unor produse de intelligence (imagini, înregistrări) care îi prezintă în timp real situația din teren și/sau acțiunile inamicului. S-a reușit astfel ca, prin integrarea unor capabilități complexe de cercetare din domeniul IMINT și SIGINT și crearea condițiilor tehnice ca produsele informative ale acestora să fie accesate în timp real atât de cei care desf ășoară operații în teren cât și de factorii de decizie din punctele de comandă, să se realizeze o creștere semnificativă a eficienței acțiunilor, în special în medii nepermisive, unde implicarea altor tipuri de capabilități de intelligence poate fi riscantă sau neproductivă.

Exemplul concludent în acest domeniu este dezvoltarea și utilizarea tot mai intensă a capabilităților IMINT, îndeosebi a platformelor aeriene fără pilot, dotate cu diferiți senzori (audio, video, radar, foto etc.), atât în contracar area acțiunilor insurgente în teatrele de operații (Irak, Afganistan), cât și la nivel strategic în scopul culegerii de informații cât mai relevante din teritoriul advers.

În acest context, se poate vorbi de întrebuințarea pe scară largă, în operațiile actuale din Afganistan și Pakistan, a avioanelor fără pilot (UAV – unmanned aerial vehicle), în scopul asigurării sprijinului informativ direct pentru operațiunile în desfășurare sau acțiuni directe de cercetare și lovire a unor obiective/ținte de interes.

Un fenomen care a luat o mare amploare în ultimii ani îl reprezintă utilizarea sistemelor de observare și supraveghere terestră de tipul PGSS (Persistent Ground Surveillance System) sau PTDS (Persistent Threats Detection System), (Figura 2) din teatrul de operații Afganistan unde eficiența întrebuințării acestora în contracararea acțiunilor insurgente a convins decidenții militari să dispună întrebuințarea pe scară largă a acestor echipamente.

Figura 2. Echipament de tipul PGSS la sol

– acțiunea în comun a capabilităților de intelligence cu forțele de manevră. Prin aceasta, operațiile forțelor de manevră sunt duse în comun cu cele ale capabilităților de intelligence. Și în acest context, exemplul din paragraful anterior poate fi concludent pentru componentele IMINT și SIGINT. Pentru domeniul HUMINT, aceste acțiuni sunt caracterizate prin faptul că operatorii sunt integrați tot mai des în rândul lupt ătorilor din cadrul forțelor de manevră, pentru desfășurarea în teren a unor activități specifice (interogare tactică, exploatarea surselor, DOCEX – exploatarea informativă a documentelor etc.) în scopul furnizării de informații în timp util necesare luării celor mai bune decizii de desfășurare a luptei.

* *

*

În concluzie, pentru a-și îndeplini misiunile de bază și a fi în măsură să furnizeze factorilor de decizie informații de calitate, serviciile de informații sunt obligate să se adapteze în permanență la schimbările tot mai frecvente ale mediului de securitate atât din punct de vedere structural cât și funcțional. Un rol deosebit în această privință îl are resursa umană în a cărei pregătire și formare trebuie să se investească continuu, aceasta reprezentând centrul de gravitate în jurul căruia funcționează și se dezvoltă orice sistem.

Bibliografie

Clark, Robert, intelligence Analysis: A Target-Centric Approach, CQ Press, Washington, DC: 2004.

Michael T. FLYNN, Matt POTTINGER, Paul D. BATCHELOR „FIXING INTEL – A blueprint for Making Intelligence Relevant in Afghanistan”, unclassified, Kabul, 2010.

Michael T. FLYNN, Rich JUERGENS and Thomas L. CANTRELL, „Employing ISR – SOF Best Practices” , www.ndupress.ndu.edu, Issue 50, 3rd Quarter 2008

Constantin MOȘTOFLEI, Gheorghe VĂDUVA, Tendințe în lupta armată, Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol I„, Bucure ști – 2004.

Marius STICLARU, Securitatea cibernetică – prioritate a sectorului de intelligence în lumea globalizată, Revista INTELLIGENCE, numărul 20, august – octombrie 2011, publicație editată de Serviciul Român de Informa ții.

Mihaiu MĂRGĂRIT, Intelligence și securitate în perioada războiului Rece, Pulsul Geostrategic, nr.98/ 5 mai 2011, INGEPO Consulting, Brașov.

Note explicative:

Conflicte asimetrice. Cerințe operaționale privind structura Armatei României , postat pe http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/confl_asimetrice.pdf, accesat la 01.10.2012.

Ibid.

Conflicte asimetrice. Cerințe operaționale privind structura Armatei României , postat pe http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/confl_asimetrice.pdf, accesat la 01.10.2012.

Constantin MOȘTOFLEI, Gheorghe VĂDUVA, Tendințe în lupta armată, Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol I„, Bucure ști – 2004.

Marius STICLARU, Securitatea cibernetică – prioritate a sectorului de intelligence în lumea globalizată, Revista INTELLIGENCE, numărul 20, august – octombrie 2011, publicație editată de Serviciul Român de Informa ții.

http://www.intelligence.gov/about-the-intelligence-community/structure/, accesat la 22.09.2012

Michael T.FLYNN , Rich JUERGENS and Thomas L. CANTRELL, „Employing ISR – SOF Best Practices” , www.ndupress.ndu.edu, Issue 50, 3rd Quarter 200