Acvariul

Cartea „Acvariul”, scrisa de autorul Victor Suvorov, prezintă experiența personajului-autor și activitatea sa în cadrul spionajului militar sovietic, fiind un roman autobiografic. Victor Suvorov a fost un agent de frunte al origanizației secrete din Rusia, Direcția Generală de Cercetare a Statului-Major General, GRU.

In prima parte a romanului, Victor Suvorov este prezentat ca locotenent-major, comandant al companiei a doua din batalionul de tancuri al regimentului 910 infanterie, divizia 318 infanterie a Armatei 13 din regiunea militară Precarpatică. În final este selectat să facă parte din GRU dar în urma unor evenimente alege să dezerteze.

Cartea prezinta din relatările colonelului Kravțov – superiorul lui Victor, că Acvariul este cladirea centrală a Direcției a 2-a generală din Statul-Major General, adică a Directiei generale de cercetare – GRU și că datorită existenței acestei organizații este limitată activitatea KBG-ului.

Datorită competențelor sale, lui Suvorov i se propune aderarea la GRU, mai exact la Direcția generală a 2-a a Statului-Major General, o organizație care maschează existența GRU. Pentru a fi acceptat Suvorov va fi supus unor examene, iar intrarea lui in organizație va fi organizată ca și cum ar urma sa devină consilier militar.

Pentru Suvorov urmează o lungă perioadă de pregatire. Profesorul le prezintă câteva idei preconcepute despre spioni ale autorilor romanelor polițiste. El îi numește de fapt cercetași sovietici care nu trebuie să semene cu spionii. Pentru a nu crea suspiciuni, acestora li se interzice să poarte ochelari negri, să iși acopere privirea, să țină mâinile în buzunare sau să îți ridice gulerul paltonului sau al fulgarinului. Astfel, chiar și mersul și respirația le vor fi supuse unor antrenamente. În atitudinea lor nu exista încordare, iar privirea pe furiș le este interzisă, deoarece acestea sunt greșeli care pot duce la deconspirare.

Programul de pregătire a ofițerilor cercetași este limitat: 5 ani și este mai presus de orice, astfel încat cei care nu rezistă presiunilor sunt coborâți la “etaje inferioare”.

În timpul liber cercetașii caută locuri unice, Ei au nevoie de sute de locuri în care să poată să ramână singur și unde garantat să nu poată fi urmărit, locuri unde pot ascunde materiale secrete care să nu poată fi găsite sau deteriortate în niciun fel, locuri care să fie cât mai deparate de închisori, gări, uzine militare importante, de cartiere guvernamentale și diplomatice. De asemenea, un astfel de loc nu poate fi folosit de două ori.

Ei sunt învățați că trebuie să cunoască perfect orașul în care se pregatesc pentru a deveni ofițeri cercetași si de asemenea și viitoarele orașe în care vor avea misiuni importante. Li se cere să știe fiecare stradă, fiecare magazin, autobuz, restaurant, hotel, etc. O altă cerință importantă pe care spionii sovietici trebuie să o îndeplinească este cunoașterea a cel puțin două limbi. În caz contrar sunt alungați din GRU. Recrutarile au o importantă deosebită pentru avansarea în grad, iar pentru a recruta un om privirea spionului trebuie sa fie bine antrenată. Sunt antrenați in oglindă pentru a nu-și feri privirea în timpul interacțiunii cu posibilul recrutat. Dacă își feresc privirea, înseamnă că interlocutorul e mai puternic din punct de vedere psihic și nu i se va supune superiorului sau. Așadar, el nu trebuie recrutat. Personajul Suvorov obișnuia să meargă la grădina zoologică pentru a-și antrena privirea, uitându-se în ochii unor leoparzi sau ai unor tigri.

Victor Suvorov își riscă viața si cariera făcând treaba cea mai murdară, acoperea spatele celor avântați în luptă, în timp ce aceștia primeau distincții. Așadar el trebuia sa devină un personaj activ de care GRU avea nevoie. Pentru asta avea nevoie în primul rand de recrutări. Cel mai bun loc pentru a face recrutări erau expozițiile. În principal se intră în contact cu reprezentanți ai firmelor mici. Acestea aveau de regulă un reprezentant și nu dispunea de un sistem de securitate sofisticat. Conversația trebuia să fie scurtă, să nu lase urme. De aceea, după ce găseau un posibil recrut, spionii sovietici încercau același lucru cu zeci sau peste o sută de persoane. GRU caută oameni care dețin secrete, iar aceștia erau mulți, dar dificultatea era găsirea acelora care trăiesc în singurătate, fără gărzi personale. După lungi încercări de a recruta agenți promițători, sondate cu eșecuri, Suvorov îi propune șefului său, care este numit Navigatorul, să cumpere un mic hotel în munți care să fie frecventat adesea de americani pentru a obține informații despre flota a 6-a a SUA care controlează Marea Mediterană și care deținea portavioane cu propulsive nucleare, avioane de ultimul tip, rachete de toate categoriile, submarine, nave de desantare, încărcături nucleare, si reactoare atomice.

După îndeplinirea misiunii și planului său de a cumpăra și a renova vechi hoteluri în care să atragă turiști americani care să aibă legături cu diverse baze militare este prezentat modul în care personajul Suvorov intră în legatură cu agentul său pe care îl numește 299. Cei doi se află în părți diferite ale malurilor unui lac, fiecare deținând o undiță. Undița este asemănătoare cu o undiță obișnuită. Diferența constă într-un fir tras din mâner și unit cu un ceas, iar la rândul său ceasul este unit printr-un cablu cu o cutioara cenușie. De la ceas, cablul trece prin mâneca și coboară în buzunarul interior. Astfel mesajele sunt receptate și transmise magnetofonului, iar undele se propagă numai în limitele lacului, interceptarea comunicării fiind foarte dificilă. Astfel autorul subliniază încă odată măsurile de precauție pe care orice spion e obligat sa și le ia.

Pentru a obține rapid informații despre persoane recent cunoscute, agenții GRU apelau la marele computer al GRU. Acesta deținea cărți întregi de telefoane, liste cu absolvenții universităților, listele angajaților unui număr mare de firme, anunțuri despre nașteri și decese, documente secrete, etc.

În ultima sa misiune ca agent GRU, Suvorov este însărcinat cu fotografierea unui Prieten ale cărui mișcări urma să le observe din încăperea unei clădiri. Atenția sa este distrasă de prezența vice-liderului său. Suvorov îl surprinde împreună cu amanta sa, iar conform regulilor organizației el este obligat să raporteze fiecare gest nepotrivit al colegilor săi. În acel moment care îl șochează el evită să imortalizeze momentul, stă pe gânduri. În final trece peste sentimentele sale, peste respectul purtat vice-liderului și face fotografia, însă mișcată. Ezitarea s-a reieșea clar din fotografia mișcată și a dus la un eșec, neputând să îi dea Navigatorului informații clare despre Prietenul pe care trebuia să îl fotografieze inițial. Faptul că s-a lăsat pradă sentimentelor, lucru neacceptat de către organizație, faptul că apoi a fost urmărit de către alți spioni GRU care trebuiau să observe atitudinea lui Suvorov de după incident are și urmări. Suvorov este conștient că deja s-a ordonat evacuarea lui ceea ce îl determină să defecteze și să ceară azil politic în Anglia.