Actul Sexual Cu Un Minor 26.06.2019 [619352]

UNIVERSITATEA ROMÂNO – GERMANĂ SIBIU
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE
ADMINISTRATIVE

LUCRARE DE LICENȚĂ

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ.d r.
Boțian Elisabeta

Student: [anonimizat]
2019

UNIVERSITATE A ROMÂNO – GERMANĂ SIBIU
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE
ADMINISTRATIVE

DISCIPLINA : DREPT PENAL PARTEA SPECIALĂ

TEMA: ACTUL SEXUAL CU UN MINOR

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ.dr.
Boțian Elisabeta

Student: [anonimizat]
2019

1
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 2
Capitolul I: Considerații introductive ………………………….. ………………………….. …………………….. 4
1.1 Noțiunea de act sexual cu un minor ………………………….. ………………………….. ………….. 4
1.2 Legislația internă privind drepturile copilului și protecția în cazul infracțiunii de act
sexual cu un mi nor. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 5
1.3 Legislația internațională ………………………….. ………………………….. ………………………….. 7
1.4 Aspecte de ordin istoric în incriminarea faptelor de act sexual cu un minor …………….. 10
1.5 Actul sexual cu un minor în dreptul comparat ………………………….. ………………………….. .. 13
Capito lul II: Analiza juridică a infracțiunii de act sexual cu un minor ………………………….. ……. 22
2.1 Noțiune ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 22
2.2. Condițiile preexistente ale infracțiunii de act sexual cu un minor ………………………….. …. 23
2.2.1.Obiectul infracțiunii de act sexual cu un minor. ………………………….. ……………………. 23
2.2.2 Subiecții infracțiunii de act sexual cu un minor. ………………………….. …………………… 24
2.3 Conținutul constitutiv al infracțiunii de act sexual cu un minor ………………………….. …….. 28
2.3.1 Latura obiectivă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 28
2.3.2. Latura subiectivă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 31
2.4 Forme. Modalități. Sancțiuni ………………………….. ………………………….. ……………………… 32
2.4.1 Forme ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 32
2.4.2. Modalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 32
2.4.3. Sancțiuni ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 37
2.5 Cauza de nepedepsire ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 39
Capitolul III: Delimitarea actului sexual cu un minor de alte infracțiuni la viața sexuală. ………. 42
3.1 Delimitarea actului sexual cu un minor de viol ………………………….. ……………………….. 42
3.2 Delimitarea actului sexual cu un minor de agresiunea sexuală. ………………………….. ….. 45
3.3 Delimitarea actului sexual cu un minor de coruperea sexuală a minorilor. ……………….. 46
3.4 Delimitarea actului sexual cu un minor de racolarea minorilor în scopuri sexuale. ……. 48
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 49
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 51

2

INTRODUCERE
În titlul I din partea specială a Codului penal, în capitolul VIII , sunt incriminate
infracțiunile privitoare la viața sexuală ca parte integrantă a infracțiunilor contra persoanei.
Aceste infracțiuni reprezintă manifestări grave contra persoanei și vizează în primul rând
libert atea și inviolab ilitatea vieții sexuale ca aspect al libertății individuale , adică posibilitatea
persoanei, indiferent de sex, de a hotărî singură cu privire la viața sa sexuală, fără temerea că va fi
împiedicată în exercitarea ei.
În cadrul Capitolului VIII sunt incriminate infracțiunile privitoare la viața sexuală care pot
fi comise atât prin constrângerea victimei, cât și profitând de consimțământul viciat al aceste ia,
cauzat de vârsta fragedă, cum ar fi violul (art. 218), agresiunea sexuală (art. 219), actul se xual cu
un minor (art. 220), coruperea sexuală a minorilor (art. 221), racolarea minorilor în scop uri sexuale
(art. 222) și hărțuirea sexuală (art. 223).
În ceea ce privește infracțiunea de act sexual cu un minor, rațiunea incriminării unei
asemenea fapte decurge din începerea vieții sexuale la o vârstă prematură, vârstă la care minorul
nu este dezvolt at din punct de vedere fizic și psihic, fapte care pot preju dicia dezvoltarea ulterioară
a minorului.
Mai mult decât atât, spre deosebire de viol și agresiune sexuală, incriminate în același
capitol, care sunt comi se prin constrângere ori prin punere în imposibilitate de a se apăra ori de a –
și exprima voința sau pr ofitând de această stare, actul sexual cu un minor este comis cu
consimțământul subiectului pasiv, despre care legiuitorul consideră că este viciat, din cauza vârstei
fragede a acestuia1. Gravitatea faptei rezultă însăși din abuzul săvârșit de făptuitor, ș i anume ace la
de a profita de naivitatea minorului.
Din cele mai vechi timpuri și până în prezent, actele sexuale cu minori au fost considerate
invazive asupra vieții private asupra victimelor, motiv pentru care, sub o denumire sau alta, au fost
incriminat e în legislația penală română.
În actual a reglementare a actului sexual cu un minor, așa cum este prevăzută în art. 220 din
Codul penal, legiuitorul a adaptat elementul material al acestei infracțiuni la nevoile sociale,
incriminând, pe lângă raportul sexual, și celelalte categorii de acte sexuale (orale și anale), precum
și orice alte acte de penetrar e anală sau vaginală .
Spre deosebire de reglementările anterioare, legiuitorul prevede că subiect activ al
infracțiunii poate fi orice persoană, indiferent de sex, chiar și minoră, dacă diferența de vârstă
dintre ea și victimă depășește 3 ani, extinzând sf era incriminării faptelor săvârșite astfel.

1 A se vedea Tudorel Toader ( coordonator ) – Noul Cod penal, Comentarii pe articole , Editura Hamangiu, București,
2014, pag. 379;

3
Totodată, prin variantele agravate s -a instituit și protecția minorilor care nu au împlinit 13
ani s au cu vârsta cuprinsă între 13 și 18 ani, în condiții expres prevăzute de lege, referitoare la
calitatea victim ei în raport cu subiectul activ, urmarea imediată a faptei sau scopul urmărit,
atitudinea legiuitorului fiind aceea de a oferi protecție minorilo r, indiferent de vârstă, prin tragerea
la răspundere penală a autorilor, determinându -i pe viitor la evitarea c onsumării unor astfel de acte.
În capitolul I am urmărit definirea noțiunii de minor, precum și de act sexual cu un minor,
noțiuni definite atât pe plan intern, cât și extern, în legislații precum cea italiană, germană,
franceză, spaniolă precum și cea a R epublicii Moldova.
În cel de -al doilea capitol, cel mai vast, a fost analizată infracțiunea de act sexual cu un
minor din punct de vedere juridic , începând cu noțiunea , condițiile preexistente, conținutul
constitutiv al infracțiunii, formele, modalitățile și sancțiunile, precum și cazurile de nepedepsire.
Cel de -al treilea capitol vizează delimitarea infracțiunii de act sexual cu un minor față de
celelalte infracțiuni la viața sexuală, cu element material similar , cu precădere violul, agresiunea
sexuală, co ruperea sexuală a minorilor și racolarea mino rilor în scopuri sexuale.
În cel din urmă capitol au fost evidențiate aspectele care delimitează aceste infracțiuni de
actul sexual cu un minor, urmărind totodată reliefarea acestora prin spețe din practica judi ciară.

4
Capitolul I : Considerații introductive
1.1 Noțiunea de act sexual cu un minor
Pentru a putea avea o imagine de ansamblu asupra infracțiunii de act sexual cu un minor
este imperativă definirea termenilor componenți ai acesteia, re spectiv actul sexual și minorul.
Astfel, prin act sexual , în limbajul formal, se înțelege actul de conjuncție a l organului
sexual masculin cu cel feminin, fiind cunoscut totodată și sub termenul de copulație.
Transpunând noțiunea de copulație în sensul le gii penale, constatăm că aceasta reprezintă
un raport sexual normal , și nu un act sexual, cum acesta este definit de Codul penal.
Ori, din considerentele legii penale, prin act sexual înțelegem fie actul sexual oral, fie actul
sexual anal, indiferent dacă acesta este săvârșit între persoane de același sex (homosexuali) sau
sex diferit.
Prin minor, în accepțiunea Dicționarului Explicativ al Limbii Române , “înțelegem
persoana care nu a împlinit încă vârsta majoratului, care nu a împlinit încă vârsta la care î și
poate exercita toate drepturile ”.
Putem aprecia faptul că minoritatea este cea mai importantă perioadă a unei persoane
(copil) în ceea ce privește dezvoltarea sa, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, fiind cu a tât
mai mult necesară prezența af ecțiunii, cât și a unui mediu fa milial protector care să îi asigure
optima dezvoltare.
Potrivit cadrului leg islativ internațional2, prin copil înțelegem orice ființă umană care nu a
împlinit vârsta de 18 ani, cu excepția cazurilor în care legea aplicabilă copilului stabilește limita
majoratului sub această vârstă.
Pe plan intern, noțiunea de copil a fost definită pentru prima oară de Legii nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, “ca fiind persoana care nu a
împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină d e exercițiu, conform legii ”.
În ceea ce privește capacitatea de exercițiu a unei persoane, legislația actuală prevede trei
situații, astfel: minorul sub 14 ani este lipsit de capacitate de exerc ițiu, minorul cu vârsta cuprinsă
între 14 – 18 ani are capac itate de exercițiu restrânsă, iar la împlinirea vârstei de 18 ani, capacitate
de exercițiu deplină.
Prin exce pție, minor ul, potrivit art. 39 din Noul Cod Civil dobândește, prin căsătorie,
capacit ate deplină de exercițiu . De remarcat faptul că, deși în continuare este minor, acesta nu mai
este copil, întrucât a dobândit c apacitatea deplină de exercițiu.

2 Convenția asupra Drepturilor Copilului adoptată de către Adunarea Generala a Națiunilor Unite la data de 20
noiembrie 1989, asumată de România prin adoptarea Leg ii nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la
drepturile copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001).

5
Din aceste considerente, se naște problema răspunderii penale a minorului care a dobândit
capac itatea de exercițiu deplină în urma căsătoriei, respectiv dacă aceasta se poate identifica cu
cea a infractorului major.
Această identificare este imposibilă, din prisma motivelor care au stat la dobândirea
capacității depline de exercițiu, pe considerent e ce privesc evitarea implicării părinților sau
reprezent anților legali în problemele survenite între soți, motive în contradictoriu cu reglementările
penale privind minoritatea.
Astfel, abordarea corectă a noțiunii de minor trebuie făcută în sensul legii penale, prin
prisma prevederilor art. 113 din Codul pena l, cât și ca stadiu de structurare a proceselor și funcțiilor
psihice ale persona lității pe care urmează să o dezvolte.
În accepțiunea Codului penal, limitele răspunderii penale se determină în rap ort cu vârsta
acestuia la data săvârșirii faptei prevăzute de legea penală, și nu la data urmăririi penale, a judecării
sau soluționării acesteia.
Factorul determinant al existenței sau inexistenței răspunderii penale a minorului este
prezența discernămân tului din punct de vedere penal, discernământ car e poate fi stabilit prin
prisma unei medico -legală psihiatrică efectuată în temeiul art. 184 din Codul de procedură penală,
de către o comise constituită potrivit legii.
Astfel, în conformitate cu prevederi le art. 113 din Codul penal, întâlnim trei ipotez e în ceea
ce privește limitele răspunderii penale:
(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.
(2) Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedește că a
săvârșit fapta cu discernământ.
(3) Minorul car e a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.
Prin urmare, dreptul penal trebuie să ia în calcul anumite realități întâlnite în rândul
minorilor, evidențiate de perioada de formare și dezvolt are bio-psiho -fizică, fiind evidențiată
inexisten ța experienței, cât și faptul că sunt mult mai ușor de influențat.
1.2 Legislația internă privind drepturile copilului și protecția în cazul infracțiunii
de act sexual cu un minor.
În plan intern, drepturile cop ilului sunt apărate și garantate , în primul rând, prin legea
fundamentală a țării, fiind prevăzute expres în art . 49.
Astfel, în Capitolul al II – lea din Constituție, intitulat “Drepturile și libertățile
fundamentale ”, se stipulează expres faptul că, “copiii și tinerii se bucură de un regim specia l de
protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor, iar exploatarea minorilor, folosirea lor în
activități care le -ar dăuna sănătății , moralității sau care le -ar pune în primejdie viața ori
dezvoltarea normală sunt interzise ”.

6
În cel de -al doilea rând, poate și cel mai important, aceste drepturi sunt apărate de către
legea penală, respectiv Codul penal3.
Astfel, în capitolul VIII din Titlul I din partea specială a Codului penal sunt incriminate
infracțiu nile contra libertăți i și integrității sexuale (violul, agresiunea sexuală, actul sexual cu un
minor, coruperea sexuală a minorilor, racolarea minorilor în scopuri sexuale și hărțuirea sexuală) .
Infracțiunile cuprinse în această categ orie se particularize ază prin valorile sociale pe care
le ocrotesc și anume libertatea sexuală, dar și asigurarea perpetuării speciei umane, în condiții de
sănătate biologică, socială și morală. Nu în ultimul rând, trebuie menționată importanța ocrotirii
minorilor împotriva or icăror forme de agresiune sexuală, cu atât mai mult cu cât urmările pe care
asemenea fapte le pot avea asupra dezvoltării armonioase și sănătoase a acestora, pot fi dintre cele
mai grave.4
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promov area drepturilor copi lului reglementează
cadrul legal privind respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului, fiind totodată în
concordanță cu convențiile internaționale care au ca obiect același domeniu.
Conform legii în cauză “ autoritățile publice, organismele p rivate autorizate, precum și
persoa nele fizice și persoanele juridice responsabile de protecția copilului sunt obligate să
respecte, să promoveze și să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituție și lege, în
concordanță cu prevederile Convenț iei Organizației Națiunilor Unite c u privire la drepturile
copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare, și ale
celorlalte acte internaționale în materie la care România este parte “. 5
De asemenea, copilului, prin l egea nr. 272/2004 îi este recunoscută protecția împotriva
abuzului, neglijării, exploatării și a oricărei formă de violență, prevăzute în Capitolul V 6.

3 Legea nr. 286/2009 privind noul Cod penal , publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, în vigoare de
la 1 februarie 2014.
4 Elisabeta Boțian – Drept penal – Partea specială, Note de curs , Editu ra Academiei Forțelor Terestre Nicolae
Bălcescu, Sibiu, 2015; p. 54.
5 Articolul 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
6 Art. 89 – (1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatări i, traficului, migrației ilegale,
răpirii, violen ței, pornografiei prin internet, precum și a oricăror forme de violen ță, indiferent de mediul în care acesta
se afl ă: familie, instituții de învățământ, medicale, de protecție, medii de cercetare a infracțiu nilor și de
reabilitare/detenție, internet, mass -media, locuri de munc ă, medii sportive, comunitate etc. (2) Orice persoan ă fizică
sau juridic ă, precum și copilul pot sesiza direcția general ă de asisten ță social ă și protecția copilului din județul/sectorul
de domiciliu s ă ia masurile corespunzătoare pentru a -l proteja împotriva oricăror forme de violen ță, inclusiv violen ța
sexual ă, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglije nță. (3)
Angajații instituți ilor publice sau private care, prin natura profesiei, intr ă în contact cu copilul și au suspiciuni asupra
unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligația de a sesiza de urgen ță direcția general ă de asisten ță
social ă și protecția copilu lui.
Art.90 – (1) Părinții copilului sau, după caz, alt reprezentant legal al acestuia, autoritățile publice și organismele private
au obligația s ă ia toate m ăsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizic ă și psihologic ă și reintegrarea
social ă a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de neglijen ță, exploatare sau abuz, de tortur ă sau pedeaps ă
ori tratamente crude, inumane sau degradante.
(2) Persoanele menționate la alin. (1) vor asigura condițiile necesare pentr u ca readaptarea și reintegrarea s ă favorizeze
sănătatea, respectul de sine și demnitatea copilului.

7
În continuare, vom enumera și alte cadre legislative adoptate pe pla n intern, având drept
obiect protec ția copilului, astfel:
• Ordonanța de urgență nr. 26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate ;
• Hotărârea de Guvern nr. 1.440 din 2 septembrie 2004 privind condițiile și procedura
de licențiere și de inspecție a serviciilor de prevenire a separăr ii copilului de familia sa, precum și
a celor de protecție specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi;
• Hotărârea de Guvern nr. 1.504 din 16 septembrie 2004 privind aprobarea Planului
național de acțiune pentru prevenirea și combaterea abuzului sexual asupra copilului și a
exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale (2004 -2007) ;
• Ordinul nr. 88/2004 al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție,
pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii priv ind centrul de consiliere și sprijin pentru
părinți și copii;
• Ordinul nr. 89/2004 al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție,
pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind centrul de primire în regim de urgență
pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat;
• Ordinul nr. 177/2003 al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție,
privind aprobarea standardelor minime obligatorii pentru telefonul copilului, standardelor mi nime
obligatorii privind centrul de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat, precum și a
standardelor minime obligatorii privind centrul de resurse comunitare pentru prevenirea abuzului,
neglijării și exploatării copilului;
1.3 Legislația inter națională
După finalizarea Primului Război Mo ndial, conceptul de drepturi ale co pilului a captat
atenția lumii, motiv pentru care, Liga Națiunilor7, a adoptat în anul 1924 Declarația de la Geneva
privind drepturile copilului, care însă nu a avut putere executorie pe plan internațional, ci mai
degrabă un rol orientativ pentru statele membre.
Declarația de la Geneva din 1924 a fost startul mișcării de promovare a drepturilor
copilului, interesul lumii față de acestea fiind într -o continuă creștere, căpătând amploare pe plan
internațional.
Astfel, la data de 2 noiembrie 195 9, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a
adoptat Declarația Drepturilor Copilului, succesoare a Declarației de la Geneva din 1924.
Această declarație a reprezentat fundamentul unui nou cadrul legislativ, adoptat 30 de an i
mai târziu, respectiv Convenția cu privire la Drepturile Copilului din 20 noiembrie 198 9.8

7 Cunoscută și sub denumirea de Societatea Națiunilor, Liga a fost o organizație interguvernamentală înființată în
urma Conferinței de Pace de la Paris din 1919, fiind totoda tă precursoarea Organizației Națiunilor Unite.
8 Intrată în vigoare la 2 septembrie 1990.

8
Convenția a fost ratificată de peste 190 de state, printre care și de Româ nia, prin adoptarea
legii Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la d repturile copilului (publicată
în Monitorul Ofi cial nr. 314 din 13 iunie 2001), cu excepția Statelor Unite ale Americii și a
Somaliei.
În ceea ce privește conținutul c onvenției, această reprezintă o variantă mai extinsă a
Declarației Drepturilor Copilului din 2 noiembrie 1959, constând în 54 de articole privind
drepturile fundamentale ale copi lului.
În ceea ce privește protecția drepturilor copilului din punct de vedere sexual, Convenția
delimitează expres obligațiile9 avute de statele membre, precum și măs urile10 pe care trebuie să le
ia în ipoteza victimei minore.
La data de 25 octombrie 2007 Consiliul Europei a adoptat Convenția pentru protecția
copiilor împotriva expl oatării sexuale și a abuzurilor sexuale adoptată la Lanzarote, fiind prevăzute
măsurile p e care statele membre ale Uniunii Europene trebuie să le întreprindă pentru prevenirea
exploatării sexuale, precum și protejarea acestor victime.
Principalele scopuri ale convenției, prevăzute în articolul 1, sunt: “a) prevenirea și
combaterea exploatării sexuale și abuzurilor sexuale comise asupra copiilor; b) protejarea
drepturilor copiilor care sunt victime ale exploatării sexuale și ale abuzuril or sexuale; c)
promovarea cooperării la nivel național și internațional împotriva exploatării sexuale și
abuzu rilor sexuale comise asupra copiilor. ”
Totodată, din punct de vedere al legislației penale, Convenția prevede expres în articolul
18 faptul că „fiecare stat membru trebuie să depună toate diligențele care se impun pentru
incriminarea abuzurilor sexuale ”.
În accepțiunea Convenției, prin abuzuri sexuale11 sunt înțelese următoarele fapte, comise
cu intenție:
a) activități sexuale cu un copil care, potrivit prevederilor în vigoare ale dreptului național ,
nu a împlinit vârsta legală pentru viața sexuală;
Pe cale d e excepție, aceste prevederi nu sunt aplicabile în cazul activităților sexuale
consimțite între minori .

9 Articolul 34 din Convenție – Statele părți se angajează să protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare sexuală
și de violență sexuală. În acest scop statel e vor lua, în special, toate măsurile corespunzătoare pe plan național, bilateral
și multilateral, pentr u a împiedica: a) incitarea sau constrângerea copiilor să se dedea la activități sexuale ilegale; b)
exploatarea copiilor în scopul prostituției sau al altor practici sexuale ilegale; c) exploatarea copiilor în scopul
producției de spectacole sau de materi ale cu caracter pornogra fic.
10 Articolul 39 – Statele părți vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita recuperarea fizică și psihologică
și reintegrarea socială a copiilor, victime ale unei forme de neglijență, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă
ori tratamente crude, inumane sau degradante ori victime ale unui conflict armat. Această readaptare și această
reintegrare se vor desfășu ra în condiții care favorizează sănătatea, respectul de sine și demnitatea copilului.
11 Articolul 18, al in. 1 din Convenția de la Lanzarote

9
Acest aspect a fost preluat parțial și pe plan intern prin Legea nr. 286/2009 privind noul
Cod penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iuli e 2009, în vigoare de la 1 februarie
2014.
Astfel, în cazul infracțiunii de act sexual cu un minor, incriminată în art. 220, este expres
prevăzută și o cauză de nepedepsire – nu atrage răspunderea penală a făptuitorului, dacă diferența
de vârstă dintre ac esta și victimă nu depășește trei ani .
b) activități sexuale cu un copil dacă: – se folosesc constrângerea, forța ori amenințările ;
sau – se abuzează de o poziție recunoscută ca fiind de încredere, de autoritate sau de influență
asupra copilului, inclusiv în cadrul familiei; sau – se abuzează de o situație de vulnerabilitate
deosebită a copilului, mai ales datorită unui handicap psihic sau fizic ori datorită unei situații de
dependență .
Prin prevederile sale, Convenția de la Lanz arote reprezintă unul dintre cele mai importante
pasuri în domeniul protecției minorilor împotriva abuzurilor sexuale, cu atât mai mult cu cât
aceștia, la o vârstă fragedă denotă o slabă dezvoltare fizică și psihică, de cele mai multe ori
convingerea lor f iind una ușoară.
În domeniul dreptului internațional privat, prin Conferința de la Haga au fost adoptate o
serie de convenții privind drepturile copilului, astfel:
• Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la
15.05.2 003, ratificată prin Legea n r.87 din 03.04.2007 publicat ă în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.257 din 17.04.2007 (în vigoare de la data de 01.11.2007)
• Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale răpirii
internaționale de copii la care România a aderat12.
• Convenția europeană asupra recunoașterii și executării hotărârilor în materie de
încredințare a copiilor și de restabilire a încredințării copiilor, adoptată la Luxembourg la
20.05.1980, la care România a aderat prin Legea nr. 216/2003, publicată în Monitorul Oficial nr.
367/29.05.2003;
• Convenția privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu
privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilor ratifica tă prin Legea nr.
361/2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 895 din 28 /12/2007 (în vigoare la data de 31
decembrie 2007);
• Convenția privind recuperarea internațională a pensiei alimentare și alte forme de
întreținere familială adoptată la 23 noiembrie 2007 ;
• Protocolul privind legea o bligațiilor de întreținere ;

12 Legea nr. 100/1992 pentru aderarea României la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor
civile ale răpirii internaționale de copii, publicată în M.Of. nr. 243 din 30 septembrie 1992

10
1.4 Aspecte de ordin istoric în incriminarea faptelor de act sexual cu un minor
Pe plan intern, conform dispozițiilor în vigoare, minorii sunt protejați împotriva oricărui
tip de abuz, cu at ât mai mult cel sexual. Având în vedere co ntinua creștere a acestui fenomen
infracțional, cât și efectele negative pe care aceste abuzuri le au asupra minorilor, asimilate în mod
unic în funcție de vârsta și personalitatea victimei, precum și de modalitate a de comitere a
infracțiunii, prin constrâ ngere sau consimțit, legiuitorul românesc a încercat adoptarea unui cadru
legislativ care să fie corespondent celui promovat la nivel internațional, raportat totodată la
evoluția socială.
Din cele mai vechi timpuri și până în prezent, actele sexuale cu min ori au fost considerate
invazive asupra vieții pr ivate asupra victimelor, motiv pentru care, sub o denumire sau alta, au fost
incriminate în legislația penală română.
Actul sexual cu un minor în Codul penal din 186413.
De-a lungul timpului, legislația român ească a prevăzut faptul că orice perso ană este liberă
de a dispune de corpul său, în limitele prevăzute de lege, motiv pentru care, în ipoteza oricărei
forme de constrângere sau modalitate de a profita de vi ața sexuală a altei persoane, făptuitorul va
fi sancționat penal.
Astfel, în art. 263 din Codul penal din 1864, „orice atentat în contra pudoarei, îndeplinit
sau cercat fără violență , asupra persoanei unui copil de sex bărbătesc sau femeiesc de vârstă m ai
mica de 14 ani se va pedepsi cu minimum rechiz iunii”.
În doctrină s -a mai statuat faptul că deflorarea constituie un atentat la pudoare14.
Totodată, Codul penal din 1864 a suferit mai multe modificări, astfel:
– prin Legea de la 17 februarie 1874;
– prin Legea de la 21 februarie 1882;
– prin Legea de la 28 m ai 1893;
– prin Legea de la 15 februarie 1894;
– prin Legea de la 4 mai 1895;
Ulterior, în urma modificării survenite prin Legea de la 17 februarie 1874, fapta prevăzută
la art. 263 urma să fie pedepsită cu închisoarea de la 2 până la 3 ani.
De asemenea, în ar t. 265 și 266 , au fost prevăzu te formele agravante ale faptei de act sexual
cu un minor, astfel:

13 Promulgat și publicat la 30 octombrie 1864 și pus în aplicare la 1 mai 1865.
14 Paul I. Pastion, H. I. Papadopolu, Codul penal adnotat, Ed. Librăriei Socec și colecti vul, Societate anonimă,
București, 1922, pag. 457 -458

11
Pedeapsa va fi maximul recluziunii dacă fapta a fost săvârșită de “culpabilii care sunt
ascendenții persoanei asupra căreia s -a comis siluirea, sau dacă sunt dintre aceia care au
autoritate asupra -i, dacă sunt institu torii ori servitorii săi sau ai persoanelor mai sus însemnate,
dacă acești culpabili sunt funcționari ai unui cult sau preoți ori călugări sau dacă culpabilul
oricare ar fi el, a fost ajutat în cri ma sa de către una sau mai multe persoane ”.15
Conform art. 266, dacă fapta prevăzută la art. 263 a produs moartea persoanei siluite,
culpabilul va fi pedepsit cu munca zilnică pe viață.
Actul sexual cu un minor în Codul penal de la 1936 .
Infracțiunea de act sexual cu un minor, printre altele, a fost incriminată în Titlul IX,
„Infracțiuni contra pudorii si bunelor moravuri”, Capitolul I intitulat „ Infracțiuni contra pudorii”,
art. 421.
Și acest cadru legislativ prevede atât o variantă tip a faptei, cât și form e agravate, astfel:
Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. 1, bărbatul care are raport sexual cu o fată mai mică de
14 ani comite delictul de atentat la pudoare fără violență și se pedepsește cu închisoare
corecțională de la 1 la 3 ani.
Pedeapsa este închis oare corecțională de la 3 la 5 ani și interdicția corecțională de la 1 la 5
ani dacă victima a rămas gravidă ori infractorul i -a transmis o boală venerică.
De remarcat faptul c ă, infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de acest cadru
legislativ ar e un subiect activ calificat – autorul trebuie să fie bărbat, iar subiectul pasiv, de
asemenea, special – victima să fie o fată mai mică de 14 ani.
În art. 422 este statuat că pedeapsa pentru delictul săvârșit în condițiile art. 421 este
închisoarea de la 3 la 7 ani și interdicția corecțională de la unu la 3 ani, când fapta a fost
săvârșită:
1. de un ascendent sau descendent;
2. de un tutore, curator, învățător , educator, supraveghetor sau îngrijitor, medic curant,
duhovnic;
3. de mai multe persoane asupra aceleiași victime sau cu ajutorul uneia sau mai multor
persoane.
Potrivit art. 427, Codul penal din 1936 prevede și o cauză de nepedepsire, constând în aceea
că “delictele de viol, violență contra pudoarei și atentatul la pudoare fără violență nu se
pedepsesc, dac ă mai înainte ca hotărârea penală, să fi rămas definitivă a intervenit căsătorie între
autor și victimă.”

15 Art. 265 din Codul penal din 1864.

12
În ceea ce privește acțiunea penală a infracțiunii de act sexual cu un minor, conform
dispozițiilor art. 441 și 442, aceasta se pune în mișcare la plâ ngerea prealabilă a victimei, iar dacă
aceasta este mai mică de 21 ani, la plângerea prealab ilă a unuia dintre părinți sau a tutorelui.
În ipoteza în care autorul e ste chiar tutorele ori părintele victimei, atunci acțiunea penală
va fi pusă în mișcare la p lângerea prealabilă a victimei, ori la aceea a unui ascendent sau colateral
de prim rang.
De menționat faptul că, spre deosebire de legislația în vigoare, retragere a plângerii
prealabile nu împiedică cursul acțiunii penale.
Ca măsură complementară, în cazu l în care infractorii sunt părin ții ori tutorele, aceștia sunt
decăzuți din drepturile părintești ori din tutelă.
Actul sexual cu un minor în Codul penal de la 1968 .
În noua reglementare a Codului penal, cea din iunie 1968 și intrată în vigoare la 1 ianuari e
1969, a ctul sexual cu un minor a fost incriminat în art. 198, având titulatura de “ raport sexual cu
o minoră ”.
Potrivit alin.(1), raportul sexual cu o persoană de sex feminin, care nu a împlinit vârsta de
14 ani se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.16
De asemenea , conform prevederilor alin. 2, cu aceeași pedeapsă se sancționează raportul
sexual cu o persoană de sex feminin între 14 -18 ani, dacă fapta este săvârșită de tutore sau
curator, ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profe sor sau educator, folosind
calitatea sa.
Prima variantă agravată a faptei constă în raportul sexual cu o persoana de sex feminin care
nu a împlinit vârsta de 14 ani dacă a fost săvârșit în următoarele împrejurări, pedeaps a prevăzută
fiind închisoarea de l a 3 la 10 ani:
a. victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
b. s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății .
Cea de -a două variantă agravată, pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de la
7 la 15 ani constă în urmarea imediată a faptei, res pectiv moartea victimei .
Totodată, ca și în reglementarea precedentă, legiuitorul a instituit și o cauză de nepedepsire,
constând în aceea că în cazul în care între autor și victimă a intervenit căsătoria, până la rămânerea
definitivă a hotărâ rii, fapta de raport sexual cu o minoră își încetează aplicabilitatea, nu mai
produce efecte juridice .
Ulterior, acesta a fost modificat prin Ordonanța de urgență nr. 89/2001 și Ordonanța de
urgență nr. 143/2002 .

16 Codul penal de la 1968 .

13
În caz de participație , în alte condiții decât aceea în care fapta a fost săvârșită de două sau
mai multe persoane împreună, căsătoria dintre autor și victimă va produce aceleași efecte și față
de participanți .
De menționat faptul că tentativa în cazul infracțiunii de act sexual cu un minor se
pedepsește, instituția acesteia fiind regăs ită în a rt. 20 ș i 21 din Cod.
Deși incriminarea actului sexual cu un minor din Codul penal din 1936 și cel din 1968 era
relativ similară, noua reglementare prevedea că toate agravantele privind infracțiunea de viol sunt
aplicabile și în cazul comiterii ace stei infracțiuni , spre deosebire de Codul penal de la 1936 care
limita aplicarea acestor agravante numai la două situații : rămânerea gravidă a victimei și
transmiterea unei boli venerice17.
În alin.(2) al art.198 este incriminată fapta de a întreține act sexual c u o persoană între 1 4
– 18 ani, când făptuitorul are calitatea de tutore sau curator, ori de supraveghetor, îngrijitor, medic
curant, profesor sau educator și s-a folosit de calitatea sa.
Potrivit noii reglementări, fapta unui profesor, educator, etc. de a avea acte sexuale de orice
natură, cu un minor între 1 4-18 ani, folosind calitatea sa, constituie infracțiune , chiar dacă minorul
a consimțit .
Spre deosebire de precedentul său , Codul penal de la 1968 nu prevedea că acțiunea penală
pentru varianta agrav ată a acestei fapte se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Victima fiind minorul, denotă că aceasta este lipsită de capacitate de exercițiu, ori are
capacitate de exercițiu restrânsă, motiv pentru care acțiunea penală se poate pu ne în mișcare și din
oficiu, conform prevederilor art. 1 31 din Cod.
1.5 Actul sexual cu un minor în dreptul comparat
Documentele internaționale recunosc dreptul persoanei la viață privată și implicit dreptul
acesteia la viață intimă. Prin hotărârile sale , Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis
eliminarea aspectelor injuste ale legislației penale prin reducerea intervenției statelor în sfer a
sexualității , dar a și impus acestora unele obligații pozitive de reglementare a anumitor situații .
Statele se văd obligate să -și asume nu numai rolul de cenzor al sexualității , ci și pe acela de garant
al acesteia.
Problema respectării și apărării drep turilor omului s -a impus de -a lungul timpului
determinând fie abrogarea sau amendarea unor dispoziții legale exis tente, care contraveneau
exigențelor impuse, fie adoptarea unor dispoziții noi, în conformitate cu angajamentele
internaționale asumate.

17 V. Dongoroz și colectivul, “Nou l cod penal si Codul penal anterior – prezentare comparativ ă”, ed. Politică,
București, 1968, pag. 125 -126

14
Drept ul penal are menirea de a asigura cadrul juridic corespunzător apărării valorilor
sociale fundamentale.
Între dre pturile și libertățile fundamentale ale persoanei fizice sunt incluse și cele care
privesc libertatea sexuală, adică posibilitatea persoanei, indiferent de sex, de a hotărî singură cu
privire la viața sa sexuală, fără temerea că va fi împiedicată în exerci tarea ei.
1. Legislația italiană
Infracțiunile contra persoanei sunt reglem entate într -un capitol (titlu) distinct în legislațiile
tuturor statelor. În cadrul acestui capitol persoana este ocrotită prin normele penale privind viața
persoanei, integritatea cor porală și sănătatea, libertatea, onoarea sau demnitatea persoanei.
Astfel, în Codul Penal italian infracțiunile împotriva persoanei sunt prevăzute în Titlul XII,
Cartea a II -a. În cadrul acestui titlu sunt prevăzute, în capitolul I „ Infracțiuni împotriva vieții și
integrității individuale ”, în capitolul II, „ Infracțiunile împotriva onoarei ”, iar în capitolul III sunt
prevăzute „ Infracțiunile împotriva libertății individuale ". Libertatea este ocrotită penal sub aspect
fizic, psihic, al inviolabilități domic iliului și al secretului.
Prin urmare , legiuitorul ital ian pedepsește orice persoană care, prin violență , amenințare
sau prin abuz de putere constrânge pe cineva să întrețină sau să suporte acte sexuale ori instigă pe
cineva să întrețină sau să suporte act e sexuale, abuzând de condițiile de inferioritate fizic ă sau
psihică a persoanei vătămate în momentul faptei ori înșelând persoana vătămată deoarece
vinovatul s -a substituit unei alte persoane18. (infracțiunea de viol).
Legea prevede și variante agravate al e faptei, în cazul în ca re sunt comise față de persoana
care nu a împlinit 14 ani, ori făcând uz de arme sau de substanțe alcoolice, narcotice sau stupefiante
sau de alte instrumente sau substanțe care lezează grav sănătatea persoanei vătămate ori dacă
subiectul activ este o persoană travestită sau care simulează calitatea de funcționar public sau de
însărcinat cu o funcție publică, ori asupra unei persoane supusă oricum la privări de libertate
personală, sau dacă subiectul pasiv nu a împlinit 16 ani, iar v inovatul este un strămoș , părintele
chiar ș i adoptiv. Pedeapsa este mai gravă dacă fapta este comisa față de persoana care nu a împlinit
10 ani.
Legiuitorul italian prevede pedepsirea persoanei ce întreține relații sexuale cu persoana
care, în momentul fap tei nu a împlinit 14 ani sau nu a împlinit 16 ani, iar vinovatul este
ascendentul, părintele fie și adoptiv sau o altă persoană căreia, din motive de îngrijire, educație ,
instrucție , supraveghere sau pază, îi este încredințat sau care are cu acesta din urm ă o relație de
conviețuire19.

18 A se vedea art. 609 bis din Codul penal italian, inserat de art. 3 al legii nr. 66 din 15 februarie 1996, care
reglementează violența sexuală.
19 A se vedea art. 609 ter, alin(4) din Codul penal italian, inserat de art. 5 al legii nr. 66 din 15 februarie 1996, care
reglementează relații sexuale cu un minor.

15
De asemenea, este reglementată o cauză de nepedepsire în cazul minorului care, în afara
ipotezelor prevăzute de articolul 609 bis, întreține relații sexuale cu un minor care a împlinit 13
ani, dacă diferența de vârstă dintre subiecți nu depășește 3 ani.
Întreținerea de relații sexuale în prezența minorului în vârstă de 14 ani în scopul de a -l pune
să asiste constituie în viziunea reglementărilor italiene infracțiune de corupere de minori.20
1. Legislația germană
Codul Penal german în Capitolul XIII incriminează faptele privitoare la viața sexuală ,
începând cu art.174 și terminând cu art. 184 c.
Instanța aplică pedeapsa cu închisoarea de până la 5 ani sau o amendă “persoanei care
întreține raporturi sexuale cu o persoană sub 16 ani c are i -a fost încredințată spre educare,
instruire sau îndrumare ori cu o persoană sub 18 ani care i -a fost încredințată spre educare,
instruire sau îndrumare sau care îi este subordonată în cadrul relațiilor de serviciu sau de muncă,
și care face astfel ab uz de relațiile de educație , instruire, îndrumare, de serviciu și de muncă sau
cu propriul copil, natural sau adoptat, care n -a împlinit încă 18 ani, sau persoanei care îl obligă
pe protejatul său să întrețină raporturi sexuale cu ea ”.
Legea prevede circum stanțe atenuante în cazul în care autorul întreține raporturi sexuale în
fața protejatului sau îi atrage protejatului atenția asupra faptului că întreține raporturi sexuale în
fața lui, cu scopul de a se excita sau de a -l excita pe protejat, incriminând ș i tentativa21.
Conform art. 174 b, „dacă o persoană, folosind abuziv de relațiile de consiliere, îngrijire
sau îndrumare, întreține raporturi sexuale cu o persoană care i -a fost încredințată spre consiliere,
îngrijire sau îndrumare datorită unei boli mintal e sau psihice, inclusiv a unei boli cauzată de
dependența de o anumită substanță , sau o obligă pe aceasta să întrețină raporturi s exuale cu ea,
persoana respectivă primește pedeapsa cu închisoare a de până la 5 ani sau o amendă, tentativă
fiind pedepsibilă ”.
Aceeași pedeapsă primește și persoana care, folosind abuziv relația medicală, întreține
raporturi sexuale cu o persoană care i -a fost încredințată pentru un tratament psihoterapeutic sau
care o obligă pe aceasta să întrețină raporturi sexuale cu ea22.
Întreținerea de raporturi sexuale cu o persoană sub 14 ani sau obligarea acestei persoane
să întrețină relații sexuale, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de până la 5 ani
sau o amendă.

20 A se vedea art. 609 quinquies din C odul penal italian, inserat de art. 3 al legii nr. 66 din 15 februarie 1996, care
reglementează coruperea de minori;
21 A se vedea art. 174 din Codul penal german , care reglementează abuzul sexual față de un protejat;
22 A se vedea art. 174 c din Codul penal german, care reglementează abuzul sexual prin folosirea abuzivă a relațiilor
de consiliere, îngrijire sau îndrumare ;

16
Aceeași pedeapsă primește și persoana care îl convi nge pe un minor să întrețină raporturi
sexuale cu o terță persoană sau să accepte ca o terță persoană să întrețină raporturi sexuale cu el
ori persoana care întreține raporturi sexuale cu un minor, ori îl obligă pe un minor să întreț ină
raporturi sexuale c u ea sau influențează un minor prin faptul că -i arată fotografii pornografice sau
îi pune să audieze benzi cu conținut pornografic, sau printr -un limbaj obscen23.
Legiuitorul german prevede pedepsirea oricărei persoane care are peste 18 ani și întreține
raporturi sexuale cu un minor sau întreține ori îl obligă pe acesta să întrețină cu el raporturi sexuale
ce presupun o penetrare, ori dacă fapta a fost săvârșită de mai multe persoane sau făptuitorul a
cauzat prin comiterea acestei fap te o vătămare gravă a sănătății sau a dezvoltării fizice și psihice a
minorului sau făptuitorul a mai fost condamnat în ultimii 5 ani pentru o infracțiune asemănătoare.
Legea prevede circumstanțe agravante dacă intenția persoanei a fost de a fabrica niște înscrisuri
pornografice pe care să le răspândească, ori dacă prin săvârșirea infracțiunii se cauzează minorului
o vătămare gravă a sănătății sau se pune viața minorului în pericol24.
Se pedepsește persoana care întreține raporturi sexuale cu o persoană car e nu este capabilă
să se apere datorită unei b oli mintale sau psihice sau unui handicap, inclusiv a unei boli cauzate de
dependența de o anumită substanță sau datorită unei pierderi a conștiinței sau datorită unei
slăbiciuni fizice, profitând de imposibili tatea victimei de a se apăra, sau obligă o astfel de persoană
să întrețină raporturi sexuale cu ea și persoana care obligă o persoană aflată în imposibilitatea de
a se apăra să întrețină raporturi sexuale cu o terță persoană sau să accepte ca o terță persoană să
întrețină raport uri sexuale cu ea.
Legea germană pedepsește persoana care întreține cu victima raporturi sexuale sau altfel
de raporturi sexuale sau o obligă pe aceasta să întrețină cu el raporturi sexuale ca re o înjosesc pe
victimă în mod deosebit, în special când aceste relații presupun o penetrare, ori dacă fapta a fost
săvârșită de mai multe persoane sau făptuitorul a cauzat prin comiterea acestei fapte o vătămare
gravă a sănătății sau a dezvoltării fizice sau psihice a victimei25.
Încurajarea unei persoane sub 16 ani s ă întrețină raporturi sexuale cu sau în fața unei terțe
persoane sau o terță persoană să întrețină raporturi sexuale cu o persoană sub 16 ani constituie
infracțiune . Fapta este mai gravă dacă o persoană determină o persoană sub 18 ani să întrețină
raportur i sexuale cu plată, cu sau în fața unei terțe persoane sau să accepte ca o terță persoană să
întrețină raporturi sexuale cu ea, sau dacă încurajează aceste raporturi sexuale prin faptul că
acționează ca intermediar.

23 A se vedea art. 176 din Codul penal ge rman, care reglementează abuzul sexual față de un minor ;
24 A se vedea art. 176 a din Codul penal german, care reglementează abuzul sexual agravant față de un minor ;
25 A se vedea art. 179 din Codul penal german, care reglementează abuzul sexual față de persoanele aflate în
imposibilitatea de a se apăra ;

17
Se pedepsește și determinarea unei perso ane sub 18 ani – care i -a fost dată spre educare,
instruire sau îndrumare, sau care îi este subordonată în cadrul relațiilor de serviciu sau de muncă,
făcând abuz de relațiile de educație , instruire, îndrumare, de serviciu și de muncă, să întrețină
raportu ri sexuale cu sau în fața unei terțe persoane sau să accepte ca o terță persoană să întrețină
raporturi sexuale cu ea26.
3. Legislația franceză
Cadrul legislativ francez incriminează în Codul penal – Cartea a II –a “Crime și delicte
contra persoanelor ”, tit lul II – Atingeri aduse persoanei umane , Capitolul II – Atingeri aduse
integrității fizice sau psihice ale unei persoane , secțiunea 3 – Agresiu ni sexuale , totalitatea
infracțiunilor la viața sexuală, fapte aspru pedepsite.
Astfel, conform legislației franc eze, violul este definit în art. 222 – 23 ca fiind orice act de
penetrare sexuală, de orice natură ar fi, comis asupra persoanei aproapelui pri n violență ,
constrângere, amenințare sau surprindere, fiind pedepsit cu 15 ani închisoare.
Circumstanțele agravan te ale acestei infracțiuni se realizează când “s-a soldat cu o mutilare
sau o infirmitate permanentă ori când este săvârșit asupra unui minor sub 15 ani ori când este
săvârșit asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate deosebită se datorează vârstei, une i boli,
unei infirmități , unei deficiențe fizice sau psihice, sau stării de graviditate, este aparentă sau
cunoscută de autor sau când este săvârșit de un ascendent legitim, natural sau adoptiv, sau de
către oricare altă persoană având autoritate asupra vi ctimei, când este săvârșit de o persoană
care a buzează de autoritatea ce i -o conferă funcțiile sale sau când este comis de mai multe
persoane acționând în calitate de autor sau complice ori când este săvârșit cu utilizarea sau
amenințarea unei arme, pedeap sa fiind de 20 ani închisoare. ”
Fapta este mult mai gravă și se pedepsește mai aspru când a determinat decesul victimei.
Violul se pedepsește cu închisoarea grea pe viață când este precedat, însoțit sau urmat de torturi
sau acte de barbarie27.
Legea prevede pedepsirea agresiunilor sexuale , altele decât viol, iar când fapta a fost
urmată de rănire sau leziune, ori când este săvârșită de un ascendent legitim, natural sau adoptiv,
sau de către oricare altă persoană având autoritate asupra victimei, sau când est e săvârșită de o
persoană care a buzează de autoritatea ce i -o conferă funcțiile sale, ori când este comisă de mai
multe persoane acționând în calitate de autor sau complice sau când este săvârșită cu folosirea sau
sub amenințarea unei arme, pedeapsa este m ai gravă.

26 A se vedea art. 180 din Codul penal german, care reglementează favorizarea raporturilor sexuale cu minori ;
27 A se vedea art. 222 – 23 până la 222 -29 din Codul penal francez, care reglementează violul;

18
Alte circumstanțe agravante se referă la agresiunile sexuale, altele decât violul, când sunt
impuse unui minor de 15 ani ori unei persoane a cărei vulnerabilitate deosebită se datorează vârstei,
unei boli, unei infirmități , unei deficiențe fizice sau psihice, sau stării de grav iditate, este aparentă
sau cunoscută de autor.
4. Legislația spaniolă
Codul Penal spaniol prevede în Titlul VIII intitulat ,,Infracțiuni contra lib ertății și
indemnității sexuale” , Cap. I . Agresiunile sexuale” , că persoan a care ate ntează la libertatea
sexuală a altei persoane, prin violență sau intimidare, va fi pedepsită ca răspunzătoare de
agresiune sexuală cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani.
O incriminare mai gravă a faptei prevăzute anterior este prevăzută în art . 179 care
precizează că atunci când agresiunea sexuală constă în accesul carnal pe cale vaginală, anală sau
bucală sau introducerea de me mbre corporale sau obiecte pe una din primele două căi, persoana
responsabilă va fi pedepsită pentru viol cu pedeapsa închisorii de la 6 la 12 ani.
De asemenea, în art. 180 din Codul penal spaniol sunt prevăzute trei variante agravate,
astfel:
Pentru agresiunile prevăzute în art. 178, acestea vor fi pedepsite cu închisoarea de la 4 la
10 ani și de la 12 la 15 ani pentru agresiunile prevăzute în art. 179, dacă au fost săvârșite în
următoarele condiții:
• când violența sau intimidarea exercitată îmbracă forme deosebit de degradante sau
umilitoare.
• când faptele sunt comise prin participarea a două sau mai multor persoane.
• când victima este deosebit de vulnerabilă, datorită vârstei, bolii sau situației și, în orice
caz, c ând aceasta este mai mică de 13 ani.
• când, pentru înfăptuirea delictului, persoana responsabilă s -a prevalat de o relație de
superioritate sau de rudenie, este ascendent, descendent sau frate natural sau prin adopție , sau
prin afinitate cu victima.
• când autorul face uz de obiecte periculoase, susceptibile de a provoca moartea sau una
din vătămările prevăzute în articolele 149 și 150 ale aces tui Cod, fără a se ad uce atinge pedepsei
care s -ar putea aplica pentru moartea sau vătămările cauzate.
Dacă în cauză sunt concurente mai multe din condițiile sus -menționate, atunci pedepselor
li se va aplica jumătate din limita lor superioară.
În Capitolul al II – lea, intitul at Abuzul sexual , în art. 181 – 183 este incriminată
infracțiunea de abuz sexual, în varianta tip și variantele agravate.

19
Astfel, conform dispozițiilor art. 181, constituie abuz sexual „ fapta persoanei care, fără
violență sau intimidare și fără consimțămâ ntul victimei, realizează acte care atentează la
libertatea sexuală sau indemnitate sexuală, va fi pedepsită cu pedeapsa privativă de libertate de
la 1 la 3 ani sau amendă de la 18 la 24 de luni. ”
Conform cadrului legislativ, sunt considerate abuzuri necon simțite acelea care sunt
înfăptuite asupra minorilor cu vârsta de până la 13 ani, asupra persoanelor aflate fără conști ență
sau de a căror tulburare mentală se abuzează.28
Pedeapsa privativă de libertate de la 1 la 3 ani sau amendă de la 18 la 24 de luni se aplică
și în cazul în care autorul obține consimțământul victimei prevalându -se de situația sa de
superioritate evidentă, limitând libertatea victimei.
În cazul primei variante agravate, limita superioară a pedepsei va fi majorată cu jumătate
dacă victima este deosebit de vulnerabilă, datorită vârstei, bolii sau situației și, în orice caz, când
aceasta este mai mică de 13 ani , ori dacă pentru înfăptuirea delictului, persoana responsabilă s -a
prevalat de o relație de superioritate sau de rudenie, este ascen dent, descendent sau frate natural
sau prin adopție , sau prin afinitate cu victima.
Când abuzul sexual constă în accesul carnal pe cale vaginală, anală sau bucală sau
introducerea de membre corporale sau obiecte pe una din primele două căi, răspunzătorul v a fi
pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 4 la 10 ani29.
Ca si în cazul primei variante agravate, limita superioa ră a pedepsei va fi majorată cu
jumătate dacă victima este deosebit de vulnerabilă, datorită vârstei, bolii sau situației și, în orice
caz, cân d aceasta este mai mică de 13 ani, ori dacă pentru înfăptuirea delictului, persoana
responsabilă s -a prevalat de o relație de superioritate sau de rudenie, este ascendent, descendent
sau frate natural sau prin adopție , sau prin afinitate cu victima.
Confor m dispozițiilor art. 183 alin. 1, persoana care comite un abuz sexual, prin amăgire,
împotriva unei persoane mai mare de 13 ani, dar care nu depășește 16 ani, va fi pedepsită cu
închisoare de la 1 la 2 ani sau amendă de la 12 la 24 de luni.
Dacă abuzul se xual săvârșit asupra subiectului pasiv susmenționat constă în accesul
carnal pe cale vaginală, anală sau bucală s au introducerea de membre corporale sau obiecte pe
una din primele două căi, pedeapsa va fi aplicată în jumătatea ei superioară dacă victima e ste
deosebit de vulnerabilă, datorită vârstei, bolii sau situației și, în orice caz, când aceasta este mai
mică d e 13 ani, ori dacă pentru înfăptuirea delictului, persoana responsabilă s -a prevalat de o
relație de superioritate sau de rudenie , este ascende nt, descendent sau frate natural sau prin
adopție , sau prin afinitate cu victima.

28 A se vedea art. 181 alin 2 din Codul penal spaniol care reglementează infracțiunea de abuz sexual.
29 A se vedea art. 182 alin 1 din Codul penal spaniol care reglementează infracțiunea de abuz sexual .

20
În Capitolul al III – lea, art. 184 este reglementată infracțiunea de hărțuire sexuală, ca fiind
fapta celui care solicită favoruri de natură sexuală, pentru el sau pentru u n terț, în cadrul unei
relații de muncă, de învățământ sau de prestări de servicii, continuă și frecventă și cu un astfel de
comportament provoacă victimei o situație obiectivă și de intimidare gravă, ostilă sau umi litoare,
și care va fi pedepsit , ca autor al hârțuirii sexuale, cu pedeapsa închisorii de la 3 la 5 luni sau cu
amendă de la 6 la 10 luni. (art. 184 alin. 1)
Forma agravată constă în fapta comisă de autor, dacă acesta s -a prevalat de o situație de
superiorit ate existentă în relațiile de muncă, d e învățământ sau ierarhică sau cu anunțul expres
sau tacit de a cauza victimei un rău legat de speranțele legitime pe care aceasta le poate avea în
cadrul respectivei relații , pedeapsa în acest caz fiind închisoarea de la 5 la 7 luni sau cu amendă
de la 10 la 14 luni.30
Dacă victima este deosebit de vulnerabilă, datorită vârstei, bolii sau situației, pedeapsa va
fi închisoarea de la 5 la 7 luni sau amendă de la 10 la 14 luni în cazul formei de incriminare de la
art. 184 alin. 1.
În cazul alin. 2, dacă victim a este deosebit de vulnerabil ă, datorită vârstei, bolii sau
situației , pedeapsa va fi de închisoarea de la 6 luni la un an sau amendă de la 10 la 14 lunii .
5. Legislația Republicii Moldova
Legiu itorul încadrează în cuprinsul Capitolului IV ,,Infracțiu nile privin d viața sexuală’’
infracțiuni referitoare la viața sexuală a omului, precum violul (art.171), acțiuni violente cu
caracter sexual (art.172), constrângerea la acțiuni cu caracter sexual (art .173), raportul sexual cu o
persoană ce nu a atins vârst a de 16 ani (art.174), și acțiuni perverse (art.175).
Codul penal al Republicii Moldova enunță infracțiunea prevăzuta de art.174 alin.1 astfel:
,,Raportul sexual altul decât violul, actele de penetra re vaginală, anală sau bucală și altele,
comise asupra u nei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani’’ 31.
Această infracțiune aduce atingere relațiilor sociale referitoare la libertatea și
inviolabilitatea sexuală a minorilor c are nu au împlinit vârsta de 16 ani și este evidențiată de către
legiuitor în mod distinct din cauza consecințelor negative ce urmează să afecteze dezvoltarea fizică
și psihică a minorilor.
Raportul sexual, actele de penetrare vaginală, anală, bucală, precu m și alte asemenea acte
sunt realizate de către făptuitor cu consimțământul minorului, fapt prin care legiuitorul delimitează
infracțiunea în cauză de cea de viol, ori de cea de acțiuni v iolente cu caracter sexual.

30 A se vedea art. 184 alin 2 din Codul penal spanio l care reglementează infracțiunea de hărțuire sexuală .
31 A se vedea art.174 alin.1 din Codul penal al Rep. Moldova, care reglementează raportul sexual cu o persoană ce
nu a atins vârsta de 16 ani

21
Subiectul pasiv al acestei infracțiuni e ste reprezentat de orice minor care nu a împlinit 16
ani, fără a face distincție în tre sexe ( masculin și feminin).
Legiuitorul a prevăzut în alin. 2 și o cauză de nepedepsire a făptuitorului, dacă acesta este
la nivel apropiat cu victima în ceea ce priveș te vârsta și dezvoltare fizică și psihică. Prin urmare,
dacă sunt îndeplinite aceste condiții, făptuitorul nu va răspunde penal.
O cauză similară de nepedepsire a fost preluată ș i de actualul Cod penal din România,
conform căreia făptuitorul nu va răspunde penal dacă diferența de vârstă dintre acesta și victimă
nu depășește trei ani.
Alte aspecte cu tentă sexuală ce au în prim -plan minorul au fost abordate de către legiuitor
și la art.175 care precizează următoarele: “ Acțiunile perverse săvârșite față de o persoană despre
care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibare,
atingeri indecente, discuții cu caracter obscen sau cinic purtate cu victim a referitor la raporturile
sexuale, determinarea victimei să participe ori să asiste la spectacole pornografice, punerea la
dispoziția victimei a materialel or cu caracter pornografic, precum și în alte acțiuni cu caracter
sexual, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani ”.32
Prin analiza conținutului constitutiv al acestei incrimi nări, cât și încercarea de a menține o
legătură cu tema abordată, considerăm că prin această determinare a victimei de a participa la
spectacole pornografice aceasta, în mod taci t, este subiect pasiv al raport ului sexual.

32 A se vedea art.175 din Codul penal al Rep. Mo ldova, care reglementează infracțiunea de acțiuni perverse

22
Capitolul II: Anali za jurid ică a infracțiunii de act sexual cu un minor
2.1 Noțiune
Rațiunea incriminării unei asemenea fapte decurge din începerea vieții sexuale la o vârstă
prematură, vârstă la care minorul nu este dezvoltat din punct de vedere fizic și psihic, fapte care
pot prejudicia dezvoltarea ulterioară a acestuia .
Mai mult decât atât, spre deosebire de viol și agresiune sexuală, incriminate în același
capitol, care sunt comise prin constrângere ori prin punere în imposibilitate de a se apăra ori de a –
și exprima voinț a sau profitând de această stare , actul sexual cu un minor este c omis cu
consimțământul subiectului pasiv, despre care legiuitorul consideră că este viciat, din cauza vârstei
fragede a acestuia33.
La această vârstă, a minorității , minorul nu are suficientă experiență și nici destulă
rezistență pentru a se apăra împotriva celui care ar încerca să -i exploateze naivitatea34.
Constituie infracțiune, potrivit art. 220 alin. (1) din Codul penal, raportul sexual, actul
sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor
cu vârsta între 13 și 15 ani și se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
În alin. 2 și 3 ale infracțiunii incriminate mai sus, sunt prevăzute două variante agravate a
căror pedeapsă este aceeași, î nchisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Astfel, potrivit alin. (2), se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi fapta prevăzută la alin. (1), comisă cu un minor care nu a împlinit v ârsta
de 13 ani, prin urmare fiind vizată vârsta fraged ă a victimei.
Alin. (3) prevede că elementul material se produce atunci când subiectul pasiv este un
minor cu vârsta între 15 și 18 ani, iar părțile se află în una din următoarele situații :
1. minorul este membru de familie al majorului;
2. minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului
sau acesta a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori
de situația deosebit de vulnera bilă a acestuia, ca urmare a unui handicap psihic sau f izic ori ca
urmare a unei situații de dependență;
3. fapta a pus în pericol viața minorului;
4. fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
Legiuitorul a ținut să pedepsească m ai aspru faptele prevăzute la alin. 1 și 2, dacă acestea
au fost comise în următoarele condiții:
a) minorul este membru de familie;

33 Tudorel Toader ( coordonator ) – op. cit, pag. 379;
34 Gheorghe Nistoreanu, Ioan Molnar, V. Dobrinoiu, Al. Boroi, I. Pascu, V. Lazăr, Drept penal, partea specială ,
Editura Europa Nova, 2000, p.170

23
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau
acesta a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului;
c) fapta a pus în pericol viața minorului;
d) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
Ca și element de noutate, față de reglementare anterioară, Noul Cod Penal a introdus o
cauză de nepedepsire, în alin. (5), conform căre ia la fap tele prevăzute în alin. (1) și (2), subiectul
activ (făptuitorul), nu va răspunde penal dacă d iferența de vârstă dintre el și victimă nu depășește
trei ani.
De menționat faptul că, Noul Cod Penal a suferit mai multe modificări și actualiză ri, prin
diferite cadre legislative, respectiv OUG n r. 18/2016 pentru modificarea și completa rea Legii nr.
286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și
pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, Monitorul Oficia l nr. 389/2016 35.
Prin această reglementa re a mai fost introdus un element de noutate, respectiv faptul că
tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. 1 – 4 de pedepsește.
A comis această infracțiune inculpatul, care a avut, la intervale de timp diferite, în
realizarea aceleiași rezoluții infra cționale, acte sexuale orale cu minori de același sex, pe care i -a
racolat în parc oferindu -le recompense materiale, inculp atul urmăr ind obținerea unor favoruri
sexuale în schimbul cărora dădea persoanelor vătămate sume de bani.36
Din exemplul sus -amintit, cât și din cadrul legal al infracțiunii, constatăm că legea nu
prevede ca victima să fie de sex feminin, cum era precizat în regleme ntările anterioare.
2.2. Condițiile preexistente ale infracțiunii de act sexual cu un minor
2.2.1.Obiectul infracțiunii de act sexual cu un minor.
Legea noastră penală apără statul, suveranitatea, independența și unitatea statului,
proprietatea publică și privată, persoana și drepturile acesteia, precum și întreaga ordine de drept37.
Incriminarea infracțiunii de act sexual cu u n minor are drept scop protecția minorilor cu
privire la urmările nefaste pe care această faptă le poate avea asupra dezvoltării fizice și morale a
minorului aflat la o vârstă fragedă.
Începerea timpurie a vieții sexuale poate avea consecințe grave atât pe ntru dezvoltarea
fizică și morală a minorului, cât și pentru copiii car e s-ar putea naște din aceste raporturi.38

35 http://lege az.net/monitorul -oficial -389-2016/
36 Î.C.C.J., secț. pen., dec. nr. 4981/2004, www.scj.ro.
37 Art. 1 C. pen. 1968
38 Alexandru Boroi, Drept penal.Partea specială.Conform noului Cod penal , Editura C.H.Beck, București, 2014, p
157.

24
Astfel, obiectul juridic special este alcătuit din relațiile sociale care presupun abținerea de
la acte sexuale cu persoane care nu au împlinit o anumită vârstă sau care fiind minori, se află în
anumite relații cu făptuitorul39.
În ceea ce privește obiectul material al infracțiunii, acesta este reprezentat de corpul
minorului cu care a avut loc raportul sexual, actul sexual, oral sau anal, precum și orice alte acte
de penetrare vaginală sau anală40.
El este expresia materială a at ingerii aduse libertății și inviolabilității sexuale a persoanei,
a acelor valori etico -sociale inseparabile de corpul persoanei41.
2.2.2 Subiecții infracțiunii de act sexua l cu un minor.
Prin subiect al infracțiunii înțelegem pe de o parte persoana care a comis infracțiunea, iar
pe de altă parte, persoana în dauna căreia a fost săvârșită infracțiunea.
Astfel, legea penală distinge între două categorii de subiecți, respecti v subiectul activ –
denumit generic făptuitor , și subiect pasiv – victima. În doctrină, se face deosebirea între subiectul
activ simplu și cel calificat, între subiectul activ unic și subiecții activi plurali, între subiectul pasiv
general care este statul si subiectul pasiv special, care la rândul său poate fi principal sa u secundar,
simplu ori calificat.42
a) Subiectul activ
În cazul infracțiunii de act sexual cu un minor, spre deosebire de reglementarea anterioară
din 1936, subiect activ poate fi orice pe rsoană, indiferent de sex.
Totodată, prin noua reglementare a actului sexual, nu prezintă importanță dacă bărbatul are
sau nu capacitatea fiziologică de a întreține acte heterosexuale sau homosexuale. De asemenea,
din analiza conținutului infracțiunii, r ezultă că poate fi subiect ac tiv și un minor, cu precizarea că
diferența de vârstă dintre acesta și victimă să depășească trei ani.
În sens contrar, dacă diferența de vârstă dintre cei doi subiecți este mai mică de trei ani,
atunci va opera cauza de neped epsire prevăzută la art. 220 alin. (5).
De menționat faptul că această cauză de nepedepsire operează doar pentru faptele
prevăzute în alin. 1 și 2 și doar în cazul persoanei ce se încadrează, în cazul coparticipării, în cazul
în care eventualii coparticip anți nu se încadrează în această limită de vârstă vor fi sancționați
penalicește.43

39 Elisabeta Boț ian – op. ci t. p. 59.
40 Mihail Udroiu – Drept penal – Partea specială, Ediția a 2 –a revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București,
2015, pag. 166.
41 C.Barbu, Ocrotirea persoanei în dreptul penal al României , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1977, p.218.
42 C-tin Bulai, G. Antoniu, Ghe. Chivulescu, Dicționar juridic penal, ed. Științifică și Enciclopedică, 1976, pag. 266.
43 V.Cioclei, Drept penal. Partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, Ed. C.H.
Beck, Bucu rești, 2016, p.196

25
În cazul variantei agravate prevăzute la alin. (3) lit. a) și b), subiectul activ este dublu
calificat, fiind imperativ că acesta să fie în același timp o persoană majoră și, totodată , membru de
familie, sau să fi abuzat de autoritatea ori de influența sa asupra victimei (profesor, antrenor, medic
curant, supraveghetor, instructor etc.)44.
Pentru variantele agravate prevăzute la alin. (3) lit. c) și d) subiectul activ este d oar
calificat, trebuind să fie o persoană majoră.
Și în cazul variantei agravate de la alin. (4) unde persoana este membru de familie, sau este
o persoană care are în îngrijire, ocrotire, educare, pază sau tratament minorul, având calitatea de
tutore sau c urator, ori de supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator subiectul
activ este tot calific at.
Însă trebuie precizat faptul că pentru existența infracțiunii este necesar ca subiectul activ
să exercite efectiv aceste activități privind fu ncțiile la care face referire textul incriminator, în
raport de subiectul pasiv45.
Astfel, în practica judiciară s -a statuat că, fapta tatălui de a avea raport sexual cu fiica sa
în vârstă de 13 ani, fără a folosi violența sau amenințarea, constituie infra cțiunea de act sexual cu
un minor.46
Nu putem reține forma agravată a faptei în situația în care, subiectul activ, având calitatea
de educator, înt reține raporturi sexuale normale cu subiectul pasiv, elevă în vârstă de 14 ani, care
nu se află în educarea sa și asupra căreia nu are nicio autoritate, ci doar forma tip.
Participația penală este posibilă atunci când s -a comis o faptă prevăzută de legea p enală, la
comiterea faptei au contribuit mai multe persoane decât era necesar potrivit naturii faptei ori
voinței legiuitorului, toți participanții să fie animați de aceeași voință comună de a săvârși
infracțiunea, iar o ultimă condiție este aceea ca fapta să fie săvârșită de către cel puțin unul dintre
participanți cu vinovăția cerută de lege.47
În cazul infracțiu nii de act sexual cu un minor, participația penală este posibilă în toate
formele sale, autorat ( autor este persoana care săvârșește în mod nemijl ocit o faptă prevăzută de
legea penală48), coautorat ( coautori sunt persoanele care să vârșesc nemijlocit aceeaș i faptă
prevăzută de legea penală49), instigare ( instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă

44 V.Cristiean, Drept penal Partea specială I , Ed. Universul Juridic, București, 2017, p.123
45 V. Dobrinoiu, N. Neagu, Drept penal. Partea specială.(Teorie și practică judiciară) , Ed. Universul Juridic,
București, 2011, p.153
46 V. Papadopol, Ș. Dane ș, Repertoriu de practică judiciară pe anii 1981 -1985 , Ed. Științifică și enciclopedică,
București,1986, p.240
47 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București,
2014, p 36 5
48 A se vedea art. 46 alin.1 C.p.
49 A se vedea art. 46 alin.2 C.p.

26
persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală50) și complicitate ( complice este
persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în oric e mod săvârșirea unei fapte prevăzute de
legea p enală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii
faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după
săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită51).
b) Subiectul pas iv
Subiectul pasiv reprezintă persoana împotriva căreia se răsfrâng efectele comiterii
infracțiunii, în cazul actului sexual cu un minor distingându -se mai multe situații.
Astfel, în varianta tip a infracțiun ii, subiectul pasiv este minorul cu vârsta cupr insă între
13 și 15 ani, sub 13 ani în prima variantă agravată, prevăzută în alin. (2), între 15 – 18 ani și care
se află în anumite relații speciale cu subiectul activ al infracțiunii, alin.(3).
Pentru fapte le prevăzute în alin.(4) lit. a) și b) minorul trebuie să fie rudă în linie directă,
frate sau soră cu făptuitorul, ori se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
acestuia52.
De asemenea, o condiție obligatorie a actului sex ual cu un minor este aceea că minoru l
trebuie să își fi acordat consimțământul. În practica judiciară s -a reținut infracțiunea de viol, faptă
prev. și ped. art. 218 din Codul penal, și nu cea de act sexual cu un minor în cazul în care victima
cu vârsta în tre 11 –12 ani deși și-a exprimat consim țământul, acesta era viciat din cauza vârstei
fragede. S -a constatat astfel faptul că autorul a profitat de imposibilitatea victimei de a se apăra
ori de a -și exprima voința .
În mod similar putem interpreta și actu l sexual cu un minor săvârșit în condiț iile alin.(2),
unde calitatea de subiect pasiv o are minorul ce nu a împlinit 13 ani.
Se pedepsește și mai grav, cu închisoare de la 2 la 7 ani, potrivit alin.(3), fapta prevăzută
de alin.(1), comisă de un major cu un minor cu vârstă între 15 ș i 18 ani, când majorul este membru
de familie al minorului, îngrijitor, ocrotitor, educator, paznic, medic sau a profitat de poziția sa de
încredere sau de autoritate asupra minorului.
De remarcat faptul că între var ianta agravată de la alin. 3 și cea pre văzută în alin. 4 nu
există nicio diferență, cu excepția că precedenta se referă la extinderea protecției penale și asupra
minorului persoană vătămată cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani53.
Minorii care se află în anumite rel ații cu autorul trebuie protejați chiar dacă aceștia au
împlinit vârsta legală pentru a întreține relații intime iar făptuitorul nu folosește const rângerea,
forța ori amenințarea, dat fiind faptul că au consimțământul viciat.

50 A se vedea art. 47 C.p.
51 A se vedea art. 48 C.p.
52 V.Dobrinoiu, N.Neagu, op.cit., p . 153
53 Idem.

27
Există situații în care subiectul activ profită de relația de încredere cu minoru l care rezultă
din autoritatea naturală, socială sau religioasă și care îi permite să controleze, să pedepsească ori
să recompenseze minorul din punct de vedere emoțional, fin anciar sau chiar și fizic.
Asemenea relații există între copil și părinții săi, membrii familiei, rude firești ori rude
adoptive, dar pot exista și cu persoane care îndeplinesc funcții paren tale sau de îngrijire (ex. bona ),
care educă copilul, îi acordă î ngrijire medical ă, terapeutică, emoțională sau chiar religioasă, care
se constituie în calitatea de angajator al minorului care muncește, exercită control financiar față de
minor sau orice alt tip de control.
Lista cu persoane asimilate care pot avea rolu l de subiect act iv nu este exhaustivă, dar se
încearcă a se oferi o descriere a sferei largi a persoanelor care se pot găsi într -o poziție recunoscută
de încredere, autoritate sau influență asupra minorului54.
Conform prevederilor alin.(4) lit. a)-b), faptele pr evăzute în alin.(1) -(2) prezintă o gravitate
sporită dacă au fost săvârșite atunci când minorul este membru de familie cu făptuitorul, ori dacă
minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acest a a
abuzat de po ziția sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului .
În practica judiciară s -a reținut faptul că se va reține infracțiunea de act sexual cu un minor
săvârșită în condițiile alin.(4) lit.b) în următoarele cazuri : fapta medicului curant sau a medicului
stomatolog de a fi avut raport sexual cu pacienta în vârstă între 15 -18 ani55; fapta cadrului didactic
de a fi avut raport sexual cu o elevă care nu împlinise vârsta de 18 ani; fapta antrenorului de la
școala sportivă săvârșită asupr a elevei pe care o antrena și care nu împlinise vârsta de 18 ani56.
De precizat faptul că în cazul în care persoana vătămată avea o vârstă prea fragedă pentru
a-și putea exprima consimțământul, atunci infracțiunea pentru care se vor efectua cercetări este
cea de viol, și nu de act sexual cu un minor.
Pentru existența infracțiunii de act sexual cu un minor , nu are relevanță dacă vic tima este
la primul raport sexual sau nu, toți subiecții activi putând fi trași la răspundere penală, în condițiile
prevăzute de lege.
Totodată, nu este necesar ca autorul să cunoască cu exactitate vârsta subiectului pasiv, este
suficient ca ac esta să poată prevedea acest lucru.
În caz contrar, dacă acest lucru nu a fost posibil, spre exemplu din cauza unei m aturități
fizice instalată precoce, atunci va opera eroarea drept cauză de neimpu tabilitate (art.30 C. pen.).

54 A se vedea Raportul explicativ al Convenției de la Lanzarote, http://conventions.coe.int/Treaty/EN/Reports /Html/201.htm.
55 Trib. Jud. Hunedoara, dec. nr 995/1973, R.R.D.nr.3/1974, p.150.
56 Trib. Supr.Secț. pen., dec. nr.287/1975, R2, p.335

28
În mod corect nu se va rețin e săvârșirea infracțiunii de act sexual în ipoteza în care subiectul
activ presupune în mod eronat că victima are vâr sta prevăzută în a lin. 1 și 2 ale art. 220 , nu este
de natură să atribuie un caracter penal faptei în cauză ( fapta putativă).
2.3 Conținutul constitutiv al infracțiunii de act sexual cu un minor
2.3.1 Latura obiectivă
În ceea ce privește infracțiunea de act sexual cu un minor , elementul material constă în
întreținerea în mod consimțit a unui raport sexual, act sexual oral sau anal ori a oricăror acte de
penetrare vaginală sau anală cu un minor cu vârsta cuprinsă între 13 și 15 ani de sex diferit sau de
același sex, fiind o infracțiuni comisivă.
Fapta inculpatului D.M. V. care, începând din luna iulie 2016, a întreținut în mod repetat
raporturi sexuale cu persoana vătămată Z.A. L., minoră de 13/14 ani, cunoscând acest lucru,
întrunește în sarcina sa elementele constitutive ale infracțiunii continuate de act sexual cu un
minor, prev. în art. 220 alin.1 cu aplicar ea art.35 alin. 1 din Codul penal57.
Analizând elementul material al infracțiunii, putem observa că acesta are trei teze,
respecti v:
1) Întreținerea unui raport sexual, care constă în actul de conjuncție a organului sexual
masculin cu cel feminin, indiferent dacă raportu l nu a continuat până la finalizarea condițiilor care
pot realiza procreația .
2) Întreținerea unui act sexual oral sau anal, indiferent dacă acestea au loc între persoane
de sex opus (acte sexuale heterosexuale) sau de același sex (acte sexuale homosexuale);
3) Întreținerea oricărui act de penetrare vaginală sau anală, indiferent dacă acestea au loc
între persoane de sex opus sau de același sex și indiferent de modalitatea prin care acestea sunt
realizate.
Astfel, prin acte de penetrare vaginală sau anală putem înțelege introducerea în vagin,
respectiv în anus de obiec te, jucării sexuale, degete, etc, fără a prezenta interes d acă aceste acte au
fost comise direct de făptuitor, ori de victimă, determinată să acționeze în acest sens.
Prin urmare, actul sexual, în sens larg, se realizează cu consimțământul minorului, fără ca
acesta să fie constrâns sau fără ca acesta să se afle în imposibilitate de a se apăra ori de a -și exprima
voința . Acest consimțământ este c onsiderat a fi viciat din cauza vârstei reduse și a lipsei de
experiență a victimei și ca atare nu ar putea produce efecte juridice58, consimțământ obținut deci
în mod abuziv .

57 Sentinț a penală 120 din 29.06.2017 a Judecătoriei Ba badag.
58 Elisabeta Boț ian – op. cit. p. 59.

29
Nu prezintă importanță dacă actul sexual cu un minor a fost sau nu determinat de oferirea
sau darea de bani ori alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei, acest aspect
urmând a fi avut în vedere la individualizarea pedepsei59. De menționat faptul că dacă actul sexual
are loc în mod repetat, cu aceeași ocazie, în sensul că făptuitorul nu trebuie să depună eforturi noi
de convingere a victimei, constituie o infracțiune unică.
Într-o speță60, prin rechizitor iul nr. X din data de 08.10.201 5, Parchetul de pe lân gă
Judecătoria Târgu Bujor a trimis în judecată pe inculpatul B.C. pentru săvâ rșirea infrac țiunii de
act sexual cu un minor prev. de art. 220 alin. (1) și (2) Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În fapt, s -a reținu t că în data de 2 8.06.2013, inculpatul B.C a întreț inut un raport sexual normal
cu minor a M.F.A, în vârst ă de 11 ani ș i 7 luni.
Din pro batoriul administ rat în cauză a rezultat fa ptul că inculpatul B.C, văr al mamei
persoanei vătămate, a revenit în țară , fiind plecat în străinătate, vizitând -o pe verișoara sa, M.M
în orașu l Târgu Bujor . În fa pt, în cursul lunii iunie 2013, inculpatul a locuit la M.M a proximativ
o săpt ămână, împreună cu soțul acesteia, cei d oi băieți ai săi, precum și cu persoana vătămată ,
M.F.A.
Inculpatul a determinat -o pe minoră să se deplase ze împreună în localitatea V, cu
autoturismul perso nal marca Audi, unde într-un lan de floarea –soarelui, s -au așezat pe pătură,
inculpatul începând să o mângâie și să o sărute pe minoră. Când a început să o dezbrace, minora
l-a împins, însă întrucât inculpatul a continuat să o mângâie și să o sărute, minora nu s -a opus,
nu i-a cerut acestuia să înceteze sau să o ducă acasă, în cele din urmă întreținând un raport sexual
normal, inculpatul ejaculând pe pătură. Ulterior i -a solicitat să –i facă sex oral, minora refuzând,
iar inculpatul nu a mai insistat în acest sens.
Pentru lămurirea situației de fapt și a încadrării juridice, minora M .F.A a fost audiată de
către procuror, audiere la care a participat apărătorul din oficiu și consilierul de probațiune , însă
nu a participat mama sa, față de care minora are sentimente de rușine și teamă. Aceasta a făcut
mai multe precizări, în sensul că în săptămâna petrecută la începutul lunii iunie 2013 la domiciliul
familiei sale, inculpatul B .C. în mai multe rânduri a sărutat -o, a luat -o în brațe și a mângâiat -o în
zonele intime, aspecte pe care nu le -a spus părinților . Tot în acea perioadă, l -a auzit pe inculpat
când o întreba pe mama sa ce vârstă are minora, spunându -i totodată că este dezvoltată pentru
anii ei. Mi nora a declarat că în momentul în care inculpatul a început să o dezbrace nu s-a opus,
nu i-a fost teamă de el și nu s -a gândit că i -ar putea face ceva rău, conștientizând că se putea
ajunge la un contact sexual, însă nu i -a cerut să se oprească sau să o ducă acasă .

59 Mihail Udroiu – op. cit . p. 167.
60 Sentinț a penală 448 din 05.10.2016 a Judecătoriei Târgu Bujor.

30
A arătat că știe ce înseamnă un act sexual și uni i din colegii ei de școală și-au început deja
viața sexuală. Minora a declarat că s -a simțit măgulită de atenția pe care inculpatul i -o arăta.
Mai trebuie ținut seama că, deși persoa na vătămată avea 11 ani și 7 luni la data comiterii
faptei, aceasta este fiica verișoarei inculpatului, fapta fiind comisă pe fondul relațiilor apropiate
dintre inculpat și familia persoanei vătămate, inculpatul fiind găzduit de părinții acesteia și lăsat
singur cu persoana vătămată în mai multe împrejurări, ceea ce a constituit un factor favorizator
al comiterii infracțiunii.
Fapta inculpatului B .C care în data de 28.09.2013 a întreținut un raport sexual normal
cu minora M .F.A , în vârstă de 11 ani ș i 7 luni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
de act sexual cu un minor prev. de art. 220 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p .
Dacă repetarea are loc însă în ocazii diferite, săvârșit ă cu aceeași intenție, atunci vom avea
o infracțiune continuată.
În ipoteza în care elementul material se săvârșește prin constrângerea persoanei vătămate,
prin punere a în imposibilitate de a se apăra ori de a -și exprima voința sau profitând de această
stare , atunci se va reține infracțiu nea de viol și nu cea de act sexual cu un minor.
Se va re ține tot infracțiu nea de viol și î n cazu l în care actul sexual s e comite asupra un ui
minor cu vârsta extrem de fragedă, de exemp lu 7 ani, întrucât suntem în prezența unei constrângeri
implicite, persoana vătămată neavând posibilitatea de a disce rne faptele la care u rmează să fie
supus.
De asemenea, dacă suntem în prezen ța altor act e sexua le, altele decât cele pre văzute în a lin.
(1), spre exemplu masturbarea, săvârșite cu c onsimțământul minorului, care nu a împlinit 13 ani,
atunci se va re ține săvârșirea in fracțiunii de corupere sexuală a min orilor. În caz contrar, dacă a
fost săvârș ită prin constrângere, suntem în prezența infracț iunii de agresiune sexuală.
Săvârșirea actului sexual cu un minor, care constituie elementul material al infracțiunii , are
drept urmare imediată o stare de fapt opusă aceleia care ar fi rezultat din desfășurarea normală a
actelor sexuale care ar fi avut loc între două per soane mature, atât din punct de vedere fizic, cât și
psihic. Această stare constituie o vătămare efectivă a libertății și inviolabilității sexuale a m inorului
cât și a relațiilor sociale privitoare la aceste valori.
Înafară de urmarea imediată, săvârșirea faptei poate avea, uneori și alte consecințe morale
sau materiale, ori poate fi cauza producerii unui rezultat, de exemplu, atunci când pr in săvârșirea
faptei s -a cauzat o vătămare gravă a sănătății sau integrității corporale a victimei, ori ch iar moartea
acesteia61.

61 V. Dongoroz și colectivul, op. cit. vol. III , pag. 370

31
Legătura de cauzalitate este element ul laturii obiective a infracțiunii care constă în legătura
dintre elementul material, comisiv, și urmarea imediată. Legătura de cauzalitate rezultă de cele
mai multe ori din însăși materialitatea activității desfășurate de făptuitor.
Existența legăturii de cauzalitate între fapta care constituie elementul material al
infracțiunii de act sexual cu un minor și urmarea imediată este dovedită prin însăși stabilirea faptei.
În cazul în car e a fost produs și un r ezultat, pentru reținerea faptei în sarcina autorului este necesar
să se stabilească existența legăturii de cauzalitate între fapta care constituie elementul material al
infracțiunii și rezultatul produs.
În principiu, legătura de ca uzalitate, în practica judiciară, este stabilită din datele de
anchetă, precum și din expertizarea medico -legală a minorului, victimă a infracțiunii .
2.3.2. Latura subiectivă
Latura subiectivă, ca element al conținutului constitutiv al infracțiu nii cuprinde totalitatea
condițiilor cerute de lege cu privire la conștientizarea din punct de vedere psihic de către autor a
urmărilor faptei, cât și a voinței acestuia avută la comiterea infracțiunii .
În doctrina penală, cercetarea laturii subiective a i nfracțiunii se face prin prisma
elementelor sale componente , respectiv a elementului subiectiv, a mobilului și scopului .
Se consideră că un element esențial al laturii subiec tive îl constituie elementul subiectiv,
care reprezintă atitudinea psihică a agen tului față de fapta comisă și față de urmările acesteia,
atitudine care trebuie să îmbrace, pentru ca infracțiunea să subziste, forma ele vinovăție (intenție ,
culpă, praeterintenție) cerută de lege62.
Infracțiunea de act sexual cu un minor are ca formă de vinovăție intenția , nefiind posibilă
culpa. Pentru a exista intenție se cere ca făptuitorul să fi cunoscut vârsta victimei ori să fi acceptat
eventualitatea că victima ar putea avea vârsta respectivă (intenție directă sau indirectă) . Dacă
victima , având o constituție fizică robustă, un corp dezvoltat și prezentându -se celor din jur ca
având o vârstă mai mare, vor opera prevederile art. 30 alin.(1) C. penal 63.
Nu interesează mobilul sau scopul cu care a fost săvârșită activitatea infracțională, cu
excepția situației în care fapta a fost săvârșită în scopul producerii de materiale pornografice, în
acest caz se va reține varianta agravată.64

62 V. Dongoroz, Drept penal . Editura Socec, București, 1939, p, 230; C. Bulai, Manual de drept penal , Editura AII,
București , 1997, p. 188 și urm.; I. Oancea, Drept penal, partea generală , Editura Didactică și Pedagogică, București,
1971, p. 183; C. Mitrache, Drept penal român, partea generală . Editura „Șansa", București, 1995, p. 94 și alții
63 Al. Boroi, op. cit . p.159
64 Mihai l Udroiu – op. cit . p. 168.

32
2.4 F orme . Modalități. Sancțiuni
2.4.1 Forme
În doctrin ă, formele infracțiunii sunt reprezentate de formele pe care le poate îmbrăca
infracțiunea, în raport cu fazele externe de desfășurare a activității infracționale65 și care se clasifică în
forma actelor preparatorii, forma tentativei, forma infracțiunii consumate și forma infracțiunii consumate.
Prin act preparator înțelegem actul prin care se pregătește executarea hotărârii de a săvârși
o infracțiune. În principiu, actele preparatorii nu se sancționează, însă prin excepție, dacă acestea
constau în producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumente lor, precum și luarea de măsuri
în vederea comiterii unor infracțiuni sunt considerate tentativă la infracțiune si sunt pedepsite.66
În cazul actului sexual cu un minor, actele preparatorii, deși posibile, nu sunt incriminate
de legiuitor .
Confo rm prevederilor art. 32 alin. 1 din Codul penal, “tentativa constă în punerea în
executare a intenției de a săvârși infracțiunea , executare care a fost însă întreruptă sau nu și -a
produs efectul”.
Consumarea infracțiunii este un moment în desfă șurarea activității infracționale , în care se
înfăp tuiește integral acțiunea tipică și apare urmarea imediată.67 Astfel, consumarea infracțiunii
de act sexual cu un minor are loc în momentul în care s -a realizat elementul material al faptei așa
cum este pr evăzut în art. 220 alin. 1 din Codul penal.
În ceea ce privește tentativa la infracțiunea de act sexual cu un minor, prin noua modificare
adusă de O.U.G nr. 18/2016, a fost introdus alin. (6) în care se prevede faptul că “tentativa la
infracțiunile prevăzute în alin. (1) -(4) se pedepsește ”
2.4.2. Modalități
Infracțiunea de act sexual cu un minor cunoaște o variantă tip de comiter e a faptei, precum
și trei variante agravate .
Astfel, în varianta tip prevăzută în alin. (1) sunt incriminate “raportul sexual, actul sexual
oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu
vârsta între 13 și 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.”
Fapta inculpatului de a fi întreținut în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale ,
în perioa da octombrie 2014 – ianuarie 2015, de raporturi sexuale cu minora A –, care atunci avea
vârsta de 13 ani împliniți întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de act sexual
cu un minor, prevăzută de art.220 alin.1, cu aplicarea art.35 al in.1 din Codul penal68.

65 C-tin.Bulai -Dreptul penal român , vol. I, pag 167, București, 1992
66 C-tin Bulai, G Antoniu, Ghe . Chivulescu, op. cit ., pag. 21
67 C-tin Bulai, G. Antoniu, Ghe. Chivulescu, op. cit ., pag. 77
68 Sentinț a penală 38 din 09.10.2017 a Judecătoriei Dorohoi.

33
Pentru existența infracțiunii așa cum este definită în alin. (1) este imperios necesar ca
aceasta să fi fost săvârșită cu consimțământul subiectului pasiv, în sens contrar, dacă a fost
săvârșită prin constrângere, prin punerea în imposibilitate d e a se apăra ori de a -și exprima voința
sau profitând de această stare, fapta va fi încadrată conform prevederilor art. 218 din Codul penal
– violul.
Se va reține infracțiunea de viol și în cazul în care vârs ta subiectului activ este foarte
fragedă și din tr-o expertiză medico – legală psihiatrică rezultă lipsa posibilității de a -și exprima un
consimțământ valabil pentru întreținerea unui act sexual de orice nat ură – de pildă, fapta unui
major de a întreține un raport sexual cu un minor în vârstă de 6 ani.69
Într-o speță70 s-a putut observa cu ușurință că urmele de violență prezentate de persoana
vătămată nu sunt specifice unui viol, întrucât locul în care au fost făcute acestea nu relevă utilizarea
violenței pen tru înfrângerea rezistenței părții vătămate la consumarea raportului sexual. Se știe că
pentru înfrângerea rezistenței părții vătămate urmele de violență trebuiau a fi dispuse pe interiorul
coapselor, de la genunchi spre abdomen, la nivelul gleznelor și al încheieturilor mâinilor, precum
și pe față. Or , în cauza de față, partea vătămată avea semne de violență pe gât ( secțiune – sărut ),
acest semn putând fi interpretat cu ușurință ca fiind rezultatul pasiunii cu care s -a desfășurat actul
sexual, mușcături pe spate, toate cam în același loc, și excoriaț ii în genunchi, cauzate de poziția
părții vătămate din timpul actului sexual, dar și stare psiho – fizică a părților din timpul actului
sexual.71
De menționat faptul că în cazul variantei tip, subiectul activ poate fi și un minor, dacă
diferența de vârstă dintre acesta și victimă depășește 3 ani.
Spre exemplu, raportul sexual consimțit săvârșit de către un minor în vârstă de 17 ani cu o
minoră cu v ârsta de 13 ani și 2 luni constituie infracțiunea de act sexua l cu un minor, săvârșită în
condițiile alin. (1).
Prima variantă agravată, conform alin. (2) o constituie “raportul sexual, actul sexual oral
sau anal, precum și orice alte acte de penetrare v aginală sau anală comise cu un minor care nu a
împlinit vârsta de 13 ani și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și cu interzicerea
exercitării unor drepturi.”
Diferențierea dintre varianta tip și această formă agravată o constituie subiectul pa siv.
Astfel, dacă în varianta tip subiectul pasiv avea vârsta cuprinsă între 13 și 15 ani, în prima variantă
agravată acesta nu a împlinit vârsta de 13 ani.

69 Mihail Udroiu – op. cit. p. 168 .
70 ÎCCJ, s. pen., dec. nr. 4031/2008, pe www.scj.ro.
71 A se vedea Vasile Dobrinoiu (coordonator) – Noul Cod Penal comentat – Partea specială, Ediția a III –a revăzută
și adăugită , Ed. Universul Juridic, București, 2016, pag. 183.

34
Condiție esențială pentru reținerea variantei agravate este ca subiectul activ să fi cunoscut
ori să își fi putut da seama că victima nu împlinise 13 ani. Cuno așterea nesigură echivalează cu
intenția indirectă72.
Dacă fapta este săvârșită prin alte acte de natură sexuală decât cele enumerate anterior,
comise împotriva unui minor care nu a împlinit 13 ani, atunci sunt întrunite elementele constitutive
ale infracți unii de corupere sexuală a minorilor, prevăzută de art. 221 din Codul penal. În practica
judiciară s -a reținut însă infracțiunea de viol și nu aceea de act sexual cu un minor, în sarcina
inculpatului care a întreținut relații sexuale cu o fetiță de 6 ani d eoarece s -a apreciat în mod corect
că la această vârstă, victima nu putea să -și exprime în mod liber voința cu privire la actul sexual.73
Totodată, în practica judiciară au fost întâmpinate dificultăți cu privire fie la reținerea
variantei agravate prevăzut ă la alin. (2), fie la reținerea infracțiunii de viol, în conformitate cu
prevederile art. 218 alin. (1) din Codul penal.
Astfel, chiar dacă varianta agravată are ca subiect pasiv un minor care nu a împlinit vârsta
de 13 ani, având în vedere multitudinea situațiilor în care, din cauza vârstei fragede,
consimțământul exprimat de min or nu era valabil, fapt dovedit printr -o expertiză medico -legală
psihiatrică dispusă în condițiile legii, coroborată cu probatoriul administrat în cauza penală,
încadrarea corect ă a faptei este aceea de viol și nu de act sexual cu un minor.
A doua variantă agravată , prevăzută în alin. (3) , așa cum aceasta a fost modificată prin
O.U.G. nr.18/2016, o constituie “raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte
acte de penetrare vaginală sau anală comisă de un major cu un minor cu vârsta între 15 și 18
ani” în următoarele ipoteze:
a) minorul este membru de familie74al majorului.
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului
sau ace sta a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori
de situația deosebit de vulnerabilă a acestuia, ca urmare a unui handicap psihic sau fizic ori ca
urmare a unei situații de dependență;
c) fapta a pus în pericol viața minorului;
d) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografi ce.
În primele două ipoteze, după cum se poate observa, subiectul activ este dublu calificat,
fiind imperativ că acesta să fie în același timp o persoană majoră și, totodată , membru de familie,

72 Elisabeta Boțian – op. cit ., pag. 59.
73 Decizia nr. 3/1995 a Curții de Apel București în George Antoniu, Revista de Drept Penal. Studii și practică judi ciară
1994 -2006 , Editura Hamangiu, București , 2006, p. 732 -733
74 A se vedea art. 177 din Codul penal – (1) Prin membru de familie se înțelege :
a) ascendenții și descendenții , frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție , potrivit
legii, astfel de rude; b) soțul; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora d intre soți sau dintre părinți și
copii, în cazul în care conviețuiesc .
(2) Dispozițiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele pre văzute în alin. (1) lit. a), se aplică, în
caz de adopție, și persoanei adoptate ori descendenților ace steia în raport cu rudele firești.

35
sau să fi abuzat de autoritatea ori de influența sa asupra victimei (profesor, antrenor, medic curant,
supraveghetor, instructor etc.)75.
În reglementarea anterioară, înainte de modificarea prin O.U.G. nr.18/2016, alin. (3)
prevedea drept formă agravată “ raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte
acte de penetrare vaginală sau anală comisă de un majo r cu un minor cu vârsta între 13 și 18 ani,
când majorul a abuzat de autoritatea ori influența sa asupra victimei ”, pedeapsa pentru aceasta
fiind închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
De această dată , deși actul sexual se realizează tot cu consimțământul victimei, acest
consimțământ a fost obținut de făptuitor profitând de calitatea sa sau de autoritatea ori influența
asupra victimei76.
Spre deosebire de reglementarea inițială , unde subiectul pasiv era un minor cu vârsta
cuprinsă între 13 și 18 ani, în reglementarea actuală, acesta este un minor cu vârsta între 15 și 18
ani.
Valerian Cioclei a criticat dur noile modificări introduse prin O.U.G. nr. 18/2016,
considerând că prin intro ducerea ipotezei în care minorul este un membru de familie “s-a dorit,
probabil, a se lărgi sfera de aplicabilitate a variantei agravate prevăzută la alin. (4) lit. a) din
textul originar al noului Cod (minorul este rudă în linie directă, frate sau soră). Autorul arată că
o astfel de lărgire este fie inutilă, fie absurdă. Este inutilă deoarece pe lângă „ascendenți
descendenți, frați și surori” (adică „rudă în linie directă, frate sau soră” din textul inițial), restul
persoanelor care intră în sfera noțiunii de membru de famili e, prevăzute la art. 177 lit. a) și c) se
află oricum într -o poziție „recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului” și ar
intra sub incidența agravantei de la lit. b). Este absurdă prin raportare la persoana soțului care
face parte din categ oria ,, membru de familie’’ (art. 177 lit. b.). Conform art. 272 alin. 2 din Codul
civil, în anumite condiții, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători.”
De menționat faptul că în ipoteza inițială, când minorul era rud ă în linie directă, frate sau
soră, întrucât era preluat elementul material al infracțiunii de incest, respectiv “ raportul sexual
consimțit , săvârșit între rude în linie directă sau între frați și surori , infracțiunea de incest era
absorbită de infracțiune a de act sexual, în forma sa agravată. Această opinie este împărtășită și în
doctrină77.
Drept urmare, autorul arată că prin noua formulare, teoretic, teza absorbției dispare și, în
cazul în care este vorba despre un raport sexual între rude în linie direct ă ori frați și suror i va trebui
să se rețină un concurs de infracțiuni, între actul sexual cu un minor și incest.

75 Elisabeta Boțian – op. cit., pag. 59.
76 Elisabeta Boțian – op. cit., pag. 60.
77 A se vedea Tudorel Toader – op. cit. , pag. 380; Raluca Moroșanu – Instituții și infracțiuni în Noul Cod Penal ,
București, 2010, pag. 268.

36
Referitor la cea de -a doua ipoteză, în care minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea,
paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere sau
de autoritate asupra minorului ori de situația deosebit de vulnerabilă a acestuia, ca urmare a unui
handicap psihic sau fizic ori ca urmare a unei situații de dependență Valerian Cioclei arată că teza
referitoare la abuzarea de situația deosebit de vulnerabilă a acestuia, ca urmare a unui handicap
psihic sau fizic ori ca urmare a unei situații de dependență este similară circumstanței agravante
prevăzută de Codul penal în art. 77 lit. e)78.
În cazul celei de -a treia ipoteză, r espectiv raportul sexual, act sexual oral sau anal ori a
oricăror acte de penetrare vaginală sau anală cu un minor , dacă fapta a pus în pericol viața
acestuia .
Pentru reținerea acestei variante agravate, este imperativ n ecesară dispunerea unei
expertize me dico-legal e, iar în funcție de rezultatul acesteia, se va reține sau nu această
incriminare.
Tot din constatarea medico -legală trebuie să rezulte dacă punerea în primejdie a vieții este
rezultat al rezoluției infracțion ale, ori al unui factor extern, trebu ie dovedită legătura de cauzalitate
dintre elementul material și urmarea imediată (punerea în primejdie a vieții).
Și această ipoteză este criticată, în sensul că introducerea ca ipoteză a variantei agravate
doar a unei singure consecințe de la vătămarea c orporală duce la o situație absurdă: dacă actul
sexual a pus în pericol viața minorului se va reține act sexual cu un minor în varianta agravată;
dacă se produce orice altă conseci nță de la vătămarea corporală ( o infirmi tate, de pildă), se va
reține un con curs de infracțiuni.
Astfel, pentru evitarea unor astfel de situații, legiuitorul ar fi putut reține drept formă
agravată fapta care a avut ca urmare vătămarea corporală a minorului, așa cum este prevăzută în
art. 194 din Codul penal.
Ultima ipoteză se r eferă la comiterea fa ptei în scopul producerii de materiale pornografice.
În această situație, forma de vinovăție este intenția directă, calificată prin scop.
Conform art. 374 alin. 4 din Codul penal, ,, Prin materiale pornografice cu minori se
înțelege ori ce material care repr ezintă un minor ori o persoană majoră drept minor, având un
comportament sexual explicit sau care, deși nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod
credibil, un minor având un astfel de comportament precum și orice reprezentare a o rganelor
genitale ale unui copil cu scop sexual ’’.

78 Infracțiunea este săvârșită profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării
de sănătate, infirmității sau a ltor cauze;

37
De asemenea, conform Legii nr. 196/2003, în art. 2 alin. (2), materialele cu caracter obscen
sunt reprezentate de ,, obiecte, gravuri, fotografii, holograme, desene, scrieri, imprimate, embleme,
particulari tăți, filme, înregist rări video și audio, spoturi publicitare, programe și aplicații
informative, piese muzicale, precum și orice alte forme de exprimare care prezintă explicit sau
sugerează o activitate sexuală ’’.
În acest caz pentru reținerea agravantei trebuie să se dovedească doar existența scopului,
nu și realizarea acestuia, totuși, pentru dovedirea scopului este necesar ca actul sexual să fi fost
fixat pe un suport oarecare sau să fi existat, cel puțin , condiț iile tehnice necesare unei astfel de
fixări, în momentul realizării actului sexual cu minorul.
În practică, sub incidența vechiului Cod penal s -a stabilit că această variantă agravată nu
este absorbită de infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice.79
Se observă că modalitatea de comitere a faptei, așa cum este incriminată în alin. (4),
reprezintă o formă agravată atât pentru forma prevăzută la alin. (1), unde subiectul pasiv este un
minor cu vârsta cuprinsă între 13 și 15 ani, cât și p entru cea de la alin. (2), când vârsta mi norului
este mai mică de 13 ani.
În ceea ce privește conținutul variantelor agravate prevăzute la alin. (3) și (4), constatăm
că acesta este relativ similar, cu excepția lit. b), unde nu mai este prevăzută ultima te ză, respectiv
abuzarea de situația deoseb it de vulnerabilă a acestuia, ca urmare a unui handicap psihic sau
fizic ori ca urmare a unei situații de dependență.
Putem aprecia faptul că această condiție de vulnerabilitate este absorbită în conținutul
variante i agravate de la alin. (2) în cazul minor ului care nu a împlinit vârsta de 13 ani, vârsta
fragedă a acestuia putând fi considerată un handicap psihic.
2.4.3. Sancțiuni
Orice normă juridică prevede în conținutul său urmarea încălcării cadrului legal , adică
sancțiunea la care este supus cel care a încălcat respectiva dispoziție. În cadrul sancțiunilor de
drept penal, un loc important îl ocupă pedeapsa, care este singura sancțiune penală și este menită
să asigure restabilirea ordinii de d rept ce a fost încălcată prin săvârșirea de infracți uni.

79 Forma agravată a infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută în art. 198 alin. (4) Cod penal, constând în actul
sexual cu un minor săvârșit în scopul producerii de materiale pornografice prin sisteme informatice, nu este absorbită
în infr acțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută la art.51 ali.(1) din Legea nr. 161/2003
definită ca -producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziție, răspândirea sau transmiterea
procurarea pentru sine ori pentr u altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice – întrucât, pe de o
parte, fo rma agravată a infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin.(4) Cod penal, presupune
numai existența scopului producerii materialelor porn ografice, indiferent dacă acest scop a fost sau nu realizat, iar pe
de altă parte, infracțiunea d e pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută în art. 51 alin.(1) din Legea nr.
261/2003 nu presupune, în mod necesar, întreținerea unui act sexua l cu un minor. Î.C.C. J. secția penală, decizia nr.
499/21.02.2012 ( www.scj.ro)

38
Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, prevăzută de lege,
aplicată de instanța judecătorească infractorului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni80.
Pedeapsa are anumite trăsături caracteristice, astfel, aceasta: este o măsură de constrângere
(implică o restrângere a unor drepturi civile, o privare de libertate); este un mijloc de reeducare
(formarea unei noi atitudini față de valorile sociale); e ste prevăzută de l ege (expresie a principiului
legalității dreptului p enal); are caracter personal (se aplică doar celui c are a săvârșit infracțiunea
sau a participat la săvârșirea unei infracțiuni); se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi
infracțiuni (are un rol p reventiv).
Varianta tip a infracțiunii, p revăzută în alin.(1) prevede drept sancțiune închisoarea de la
unu la 5 ani, pentru variantele prevăzute în alin.(2) și (3) închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi; în alin. (4) este prevăzută pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi, dacă fapta prevăzută în alin.(1) și (2) s -a produs în anumite
condiții speciale.
Referitor la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, prevăzut ă de
art. 66 Cod penal, parte a generală, trebuie făcute anumite precizări, și anume, aceasta poate fi
instituită pe o perioadă cuprinsă între unu și 5 ani, și constă în interzicerea unuia sau mai multora
dintre următoarele categorii de drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile p ublice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părintești;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) drept ul de a ocupa funcția, de a exercita profesia, sau meseria ori de a desfășura
activitatea de care s -a folosit pentru săvârșirea infracțiunii;
h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categor ie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule s tabilite de instanță;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite local ități stabilite de instanță;
m) dreptul de a se afla în anumite loc uri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la
alte adunări publice, stabilite de instanță;

80 C. Mitrache, C. Mitrache, op. cit ., p. 221.

39
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu
care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de inst anță, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima
desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanț a de judecată.
Aceste pedepse complementare sunt meni te să completeze represiunea instituită prin
pedeapsa principală. Pedepsele complementare sunt prevăzute de lege, aplicate de instanța de
judecată numai pe lângă o pedeapsă principală, ca și s ancțiune penală și aceste pedepse
complementar e îndeplinesc func ții de constrâ ngere, de reeducare sau de exemplaritate.
2.5 Cauza de nepedepsire
Legiuitorul a prevăzut expres o cauză de nepedepsire în ceea ce privește infracțiunea de
act sexual cu un minor, doar pentru varianta tip și prima variantă agravată, care con stă în aceea că
raportul sexual, act sexual oral sau anal ori a oricăror acte de penetrare vaginală sau anală c u
un minor cu vârsta cuprinsă între 13 și 15 ani (alin. 1) sau care nu a împlinit vârsta de 13 ani
(alin. 2) nu se sancționează dacă diferența de vârstă dintre subiectul activ și minor nu depășește 3
ani.
Astfel, actul anal consimțit săvârșit de către un m inor, în vârstă de 16 ani, cu o minoră în
vârstă de 13 ani și 6 luni, nu se pedepsește.
Dacă legiuitorul ar fi dorit extinderea cazurilor în ca re operează această cauză de
nepedepsire, atunc i ar fi prevăzut în mod expres acest aspect. Pe de altă parte, g ravitatea faptelor
prevăzute în alineatele (3) și (4) justifică sancționarea acestora.81
În C onvenția de la Lanzarote a fost abordată o politică penală asemănătoare celei din
expunere de motive a actualului Cod penal, în sensul că nu erau incriminate activitățile sexuale ale
minorilor care își descopereau sexualitatea și se angajau în experiențe sexuale. De asemenea nu se
dorea incrimin area activităților sexuale ale persoanelor de vârste apropiate.
Din acest motiv în cuprinsul Convenției s -a stabilit în mod clar că aceasta nu se aplică
activităților sexuale consimțite între minori, chiar dacă aceștia nu au împlinit vârsta legală permisă
pentru a întreține activități sexuale, în legislația internă.
Totuși, a cest lucru nu înseamnă că prevederile legislative naționale, care au decis să se
îndepărteze acest model, ar încălca prevederile Convenției. Este adevărat că actul internațio nal
precizat nu incriminează astfel de fapte pe care legislația internă a decis să le incrimineze, dar pe
de altă parte nici nu interzice o astfel de incriminare.

81 V.Dobrinoiu, N. Neagu, op.cit., p.156

40
Mai mult de atât, este prevăzut în Raportul explicativ al Convenției că în ceea ce privește
infracțiunea incriminată în art.18 (abuz sexual asupra minorului), această incriminare reprezintă
un consens minim și nu interzice stabilirea unor standarde suplimentare sau mai ridicate în
legislația națională.82
În art.15 din Codul de procedura penală se arată că ,,acțiunea penală se pune în mișcare și
se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit
o infracțiune și nu există cazuri care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acesteia’’.
În ceea ce privește începerea urmăririi penale, pentru majoritatea infracțiunilor contra
persoanei acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Există și cazuri când pentru unele dintre
acestea acțiunea penală poate fi pusă în mișcare la plângerea p realabilă a persoanei vătămate:
lovirea sau alte violențe (art. 193); vătămare corporală din culpă (art. 196); amenințarea (art. 206);
hărțuirea (art. 208); violul [art. 218 alin. (1) și (2)]; agresiunea sexuală [art. 219 alin. (1)]; hărțuire a
sexuală (art . 223); violarea de domiciliu (art. 224); violarea sediului profesional (art. 225);
divulgarea secretului profesional (art. 227).
În alte cazuri, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare atât din oficiu, cât și la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate , cum este și în cazul infracțiunii de violență în familie (art. 199 C.
pen.).83
Exercitarea acțiunii penale presupune totalitat ea activităților privind probațiunea din cursul
urmăririi penale și al judecății și susținerea ei în vederea tragerii la răspundere penală a
inculpatului.84
În cazul infracțiunii de act sexual cu un minor acțiunea penală se exercită din oficiu,
competența de a efectua urmărirea penală revenind organelor de cercetare penală ale poliției
judiciare , iar judecata în primă instanță judecătoriei.
Stingerea acțiunii pena le se realizează, după cum rezultă din art. 17 din Codul de procedură
penală “în curs ul urmăririi penale acțiunea penală se stinge prin clasare sau prin renunțare la
urmărirea penală, în condițiile prevă zute de lege, iar în cursul judecății prin rămânerea definitivă
a hotărârii judecătorești de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării
pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal”.
În practica judiciară, există o multitud ine de cazuri în care infracțiunea de act sexual cu un
minor este săvârșită între doi minori a căror diferență de vârstă depășește cu puțin trei ani, care
conviețuiesc și care, de cele mai multe ori doresc să -și întemeieze o familie.

82 Raportul explicativ al Convenției de la Lanzarote, http://conventions.coe.int/Treaty/EN/ Reports/Html/201.htm.
83 Ion Ristea, Drept penal. Partea specială. Vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p.11)
84 B. Micu, G. Păun, R. Slăvoiu, Procedură penală, Ed. Hamangiu, București, 2015, p.27

41
Din aceste considerent e nu e xistă interes public în continuarea urmăririi penale, motiv
pentru care se va stinge acțiunea penală prin renunțarea la urmărirea penală.
Totodată, există situații când infracțiunea este comisă cu un minor a cărui dezvoltare fizică
este de natură să inducă în eroare făptuitorul, motiv pentru care acțiunea penală va fi stinsă prin
clasare, operând eroarea drept cauză de neimputabilitate85.

85 Art. 30 alin. (1) din Codul penal – Nu constitui e infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana
care, în m omentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde
caracterul penal al faptei.

42
Capitolul III: Delimitarea actului sexual cu un minor de alte infracțiuni la
viața sexuală.
Necesitatea delimitării infracțiunii de act sexual cu un minor de alte infracțiuni la viața
sexuală izvorăște din multitudinea de spețe din practica judiciară, în care organele competente sunt
sesizate cu privire la astfel de infracțiuni.
Astfel, pentru o bună încad rare juridică a faptei, se impune analizarea și compararea
celorlalte infracțiuni la viața sexuală al căror element material este similar cu cel al infracțiun ii de
act sexual cu un minor .
3.1 Delimitarea actului sexual cu un minor de viol
Confor m art. 218 alin. (1) din Codul penal, prin viol înțelegem “raportul sexual, actul
sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se
apăra ori de a -și exprima voința sau profitând de această stare, și care se pedepsește cu
închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.
Alin. 2 prevede că orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condițiile alin.
(1) se sancționează cu aceeași pedeapsă.
Diferența dintre infracțiunea de viol și cea de act sexual cu un minor constă în modalitatea
în care are loc raportul sexual, actul sexual oral sau anal ori orice alte acte de penetrare vaginală
sau anală. Astfel, dacă în cazul infracțiunii de act sexual cu un minor fapta are loc cu
consimțământ ul victimei, în cazul infracțiunii de viol întâlnim două situații:
Întreținerea raportului sexual, actului sexual oral sau anal ori a oricăror alte acte de
penetrare vaginală sau anală prin constrângere , care poate fi atât fizică, cât și psihică.
În cazu l violului, actul sexual va fi “acceptat” de victimă doar atunci când făptuitorul a
exercitat asupra acesteia o constrângere fizică sau psihică în fața căreia, victima nu a putut opune
rezistență.
Constrângerea trebuie să fie de natură a înfrânge, a paral iza orice posibilă manifestare de
opoziție din victimei. Fiecare persoană are cu siguranță aptitudini fizice și psihice, care îi permit
să manifeste o opoziție activă împotriva oricărui demers venit din partea altei persoane, care i -ar
impune o anumită con duită86. În ceea ce privește constrângerea morală, deseori modalitatea prin
care s e induce starea de temere victimei este amenințarea, ca re trebuie să aibă ca obiect un pericol
deosebit de grav, care să amenințe o persoană apropiată, pe ea însăși sau un bun de valoare
inestimabilă și, de asemenea, trebuie să fie expusă în așa fel încât, în funcție de victimă, să inspire
teamă, să creeze convingerea că singurul mod de a înlătura pericolul este acceptarea violului87.

86 M. Ruiu, Criminalistica. Elemente de tactică criminalistică , Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 157.
87 E. Stancu, Tratat de criminalistică . Ediția a VI -a, revăzută, Editura Universul Juridic, București, 2015 , p. 201 .

43
În principiu, intensitatea constrângerii fi zice, în raport cu rezistența victimei, se
stabilește prin expertiza medico -legală, în care vor fi evidențiate leziunile și modul de dobândire
al acestora, prezența de lichid seminal, dacă ne aflăm în prezența unui raport sexual, urmând ca
din datele de an chetă să se completeze concluziile acestei expertize prin stabilirea modulu i în care
a acționat autorul, iar victima a ripostat, prin indicarea locului în care s -a produs fapta, precum și
a mijloacelor folosite de către făptuitor pentru a înlătura rezisten ța victimei .
Aceste elemente sunt necesare în vederea încadrării juridice a faptei, în vederea stabilirii
dacă a fost săvârșită în condițiile infracțiunii de viol sau reprezintă o plângere neîntemeiată .
Într-o speță88 s-a putut observa cu ușurință că urme le de violență prezentate de persoana
vătămată nu sunt specifice unui viol, întrucât locul în care au fost făcute acestea nu relevă utilizarea
violenței pentru înfrângerea rezistenței părții vătămate la consumarea rapo rtului sexual. Se știe că
pentru înfrâ ngerea rezistenței părții vătămate urmele de violență trebuiau a fi dispuse pe interiorul
coapselor, de la genunchi spre abdomen, la nivelul gleznelor și al încheieturilor mâinilor, precum
și pe față. Or, în cauza de f ață, partea vătămată avea semne de vio lență pe gât ( secțiune – sărut ),
acest semn putând fi interpretat cu ușurință ca fiind rezultatul pasiunii cu care s -a desfășurat actul
sexual, mușcături pe spate, toate cam în același loc, și excoriații în genunchi, cauzate de poziția
părții vătămate di n timpul actului sexual, dar și stare psiho – fizică a părților din timpul actului
sexual.89
Cea de -a doua situație constă în întreținerea raportului sexual, actului sexual oral sau
anal ori a oricăror alte acte de pe netrare vaginală sau anală prin punere în imposibilitate de a se
apăra ori de a -și exprima voința sau profitând de această stare.
În literatura juridică această împrejurare este caracterizată ca fiind o constrângere
implicită 90.
Și în acest caz actul sexu al are loc fără consimțământul victime i dar, spre deosebire de
actul sexual realizat prin constrângere, când victima își putea manifesta dezacordul cu privire la
comiterea faptei, de data aceasta ea nu -și manifestă dezacordul și nu opune rezistență pentru că se
află în situația de a nu se put ea apăra sau de a nu -și putea exprima voința .
Neputința victimei de a se apăra se poate datora unei infirmități fizice, unei stări maladive,
unei oboseli excesive sau datorită altor împrejurări care f ac o persoană incapabilă să opună
rezistență făptuitoru lui.

88 ÎCCJ, s. pen., dec. nr. 4031/2008, pe www.scj.ro.
89 Ibidem.
90 G. Anton iu, C -tin Bulai, R. Stănoiu, A. Filipaș, C -tin Mitrache, V. Popovici, C. Filișanu, Practică judiciară
penală, vol. I , Editura Academiei, București, 1992 , p.209

44
Este în neputința de a-și manifesta voința persoana care din cauza vârstei, a unei boli sau
altor împrejurări (de exemplu se află în stare de beție completă, de leșin, de somn hipnotic etc.),
nu-și dă seama de ceea ce se petrece și nu -și poate manif esta acordul sau dezacordul cu privire la
acțiunea făptuitorului.
În speță91, inculpatul a încercat să întrețină raport sexual cu victima în vârstă de 6 ani.
Trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiuni i de viol, acesta a motivat în fața instanței de
judecată că nu a exercitat nici o măsură coercitivă asupra copilului, acesta din urmă nemanifestând
nici un act de opunere.
Atâta vreme cât inculpatul a încercat să întrețină relații sexuale cu o fetiță în vârstă de
numai 6 ani, constrângerea prin care s -a încercat realizarea actului sexual este implicită, inculpatul
profitând de împrejurarea că la această vârstă victima nu se putea apăra și nu -și putea manifesta
voința, nedându -și seama de ceea c e i se întâmplă92.
De asemenea, conform art. 218 alin. (3) din Codul penal, pedeapsa este închisoarea de la 5
la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptui torului;
b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră ;
c) victima este un minor;
d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
f) fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.
În alin. (4) legiuitorul prevede că pedeap sa va fi închisoarea de la 7 la 18 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi dacă urmarea imediată a violului este moartea.
Putem observa că infracțiunea de act sexual cu un minor fie a preluat o partea din variantele
agravate ale violului, fie au asi milat o parte din conținutul acestora.
Astfel, și în cazul infracțiunii de act sexual cu un minor se pedepsește mai aspru fapta dacă
victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului ori fapta a fost
comisă în scopul pr oducerii de materiale pornografice .
În ca zul în care minorul este membru de familie sau fapta a pus în pericol viața minorului
pedeapsa va fi mai aspră. În această situație putem observa că variantă agravată prevăzută în
conținutul infracțiunii de act sexu al cu un minor este mai extinsă decât var ianta agravată prevăzută
în alin. (3), lit. b) – victima este rudă în linie directă, frate sau soră – aceștia fiind considerați
membri de familie.

91 Al. Boroi, V. Radu -Sultănescu, Norel Neagu, Drept penal, partea specială, Culegere de spețe pe ntru uzul
studenților , Editura All Beck, București, 2002, p.44
92 Curtea de Apel București, secțiunea a 2 -a penală, Decizia nr.196/A/1994 .

45
Dacă î n cazul actului sexual cu un minor, forma agravată constituie fapta a pus în pericol
viața minorului, putem observa că la viol a fost reținută ca formă agravată fapta care a avut ca
urmare vătămarea corporală, ori conform art. 194 alin. (1), lit. e) din Codul penal punerea în
primejdie a vieții persoanei este o cons ecință a faptei, prin urmare putem afirma că aceasta formă
agravată a actului sexual cu un minor este “absorbită” de cea a violului.
3.2 Delimitarea actului sexual cu un minor de agresiunea sexuală .
Conform art. 219 din Codul penal, agresiunea sexuală este reprezentată de actul de natură
sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218 – violul, cu o persoană, săvârșit prin constrângere,
punere în imposibilitate de a se apăra sau de a -și exprima voinț a ori profitând de această stare și
se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Infracțiunea de agresiune sexuală a preluat toate variantele agravate ale infracțiunii de viol,
singura diferență fiind referitoare la pedepse (violul fiind mai aspru pedepsit).
Elementul material al acestei infracțiuni îl constituie orice act de natură se xuală, altul însă
decât acelea descrise în cadrul incriminării violului. Acte de natură sexuală sunt acele practici
sexuale care fiz iologic nu sunt apte să producă orgasm, ci vizează doar obținerea excitației sexuale
cum ar fi: mângâierile obscene, fetișis mul, voyeurismul, exhibiționismul și bestialitatea. De
asemenea, în categoria actelor de natură sexuală se includ și acelea care țin de psihopatologia
sexuală: sadismul, masochismul, vampirismul, mixoscopia, etc. Tot în categoria actelor de natură
sexuală intră și gesturile obscene93.
Fapta săvârșită de inculpat, constând în aceea că, în ziua de 23.03.2014, în jurul orei 13,40,
în scara blocului, cu intenție, a exercitat un act de natură sexuală asupra persoanei vătămate, altul
decât cele prevăzute la infrac țiunea de viol, constând în atingeri ale sânilor, feselor și zonei intime
ale acesteia prin constrângere, în urma imobilizării perso anei vătămate și profitând de
imposibilitatea acesteia de a -și exprima voința datorată acestei constrângeri, întrune ște elem entele
constitutive ale infrac țiunii de agresiune sexuală 94.
Pentru a se putea reține încadrarea prevăzută de art. 219 Cod penal, n u este necesar ca actul
de natură sexuală să fie comis cu sexul sau asupra sexului, atâta timp cât prin acesta s -a urmărit
obținerea unei satisfacții sexuale, fiind în același timp lezată libertatea victimei, constrânsă la o
conduită care poate fi califica tă drept sexuală. Ori, luarea în brațe a două minore în vârstă de 7 ani,
pipăirea, mângâierea acestora, chiar dacă nu în zonele intime, urmată de constrângerea acestora și
sărutarea lor prin introducerea limbii inculpatului, în mod repetat, în cavitatea bu cală, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de agresiune sexuală 95.

93 Elisabeta Boțian – op. cit., pag. 58.
94 Judecătoria Buzău, Sentința penală nr. 877/2014, www.rolii.ro
95 Curtea de Ap el Cluj, Decizia penală nr. 443/2016, www.rolii.ro

46
Astfel, în practica judiciară, f apta inculpatului care în noaptea de 27/28.07.2014, după ce a
consumat băuturi alcoolice, a întreținut un act de natură sexuală, altul decât r aportul sexual, actul
sexual oral sau anal, cu minora în vârstă de 12 ani, prin constrângere și profitând de imposi bilitatea
acesteia de a se apăra și de a -și exprima voința, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
de agresiune sexuală prevăzut ă și pedepsită de art. 219, alin. 1 și 2, lit. c) din Codul penal.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța constată că elementul material, a
constat în acțiunea inculpatului de a întreține un act de natură sexuală, altul decât raportu l sexual,
actul sexual oral sau anal, cu o persoană de sex diferit, respectiv cu minora, fără consimțământul
acesteia. Lipsa consimțământului s -a realizat în speța de față prin două modalități, respectiv
constrângere fizică și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a -și exprima voința.
Constrângerea fiz ică a fost efectivă și s -a concretizat în lovirea peste față a victimei și
punându -i mâna la gură pentru a nu țipa.
Cea de -a doua modalitate de încălcare a libertății sexuale, respectiv pro fitând de
imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a -și exprima voința, se referă la starea, situația în care
se afla victima la momentul săvârșirii faptei, victima fiind o minoră în vârstă de 12 ani. În această
situație, chiar dacă nu s -ar fi folosit violența, având în vedere vârsta fragedă a victimei de 12 ani,
când orice persoană este lipsită de aptitudinea de a înțelege și de a voi, nu se poate presupune că
victima și -a exprimat liber voința la actul sexual.
Urmarea imediat a constat în încălcarea g ravă a libertății sexuale a unei persoane, respectiv
încălcarea lib ertății victimei de a decide cu privire la întreținerea unui act de natură sexuală. De
asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezultă,
în principiu, ex re, din materialitatea faptei.96
3.3 Delimitarea actului sexual cu un minor de coruperea sexuală a minorilor.
Coruperea sexuală a minorilor este incriminată în art. 221 din Codul penal și constă în
“comiterea unui act de natură sexuală, altu l decât cel prevăzut în art. 220 , împotriva unui minor
care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum și determinarea minorului să suporte ori să efectueze
un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.”
Ca și în cazul infracțiunilor de viol și agresiune sexuală, criteriul de distincție între actul
sexual cu un minor și coruperea sexuală a minorilor îl constituie elementul material.
Prin urmare, dacă actul presupune acte de penetrare (vaginală sau anală) sau a ct sexual
oral, vom fi în prezența actului sexual cu un minor, iar dacă este vorba de alte acte de natură
sexuală, fapta va fi încadrată la coruperea sexuală a minorilor.

96 Judecătoria Filiași, Sentința penală nr. 2/2015, www.rolii.ro

47
De menționat faptul că ambele fapte sunt comise în mod con simțit. În caz contrar, fa ptele
comise vor constitui fie infracțiunea de viol, fie cea de agresiune sexuală.
De asemenea, diferența dintre actul sexual cu un minor și coruperea sexuală, pe lângă
elementul material, o constituie și categoria minorilor care beneficiază de protecție.
Astfel, dacă în cazul infracțiunii de act sexual cu un minor prin variantele sale, tip și
agravate, se oferă protecție atât minorilor care nu au împlinit vârsta de 13 ani, cât și celor cu vârsta
cuprinsă între 13 și 18 ani, în c ondițiile expres prevăzute de lege, în cazul infracțiunii de corupere
sexuală a minorilor este protejată victima în vârstă de până la 13 ani.
În speță , inculpatul AB, în dimineața zilei de 24.06.2017, orele 11 :00, le -a determinat pe
persoanele vătămate min ore cu vârsta sub 13 ani, respectiv MM, în vârstă de 7 ani și NN, în vârstă
de 5 ani, să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibiționist, materializate în desfacerea, în
văzul acestora, a curelei de la pantaloni și mângâierea în mod evident a organ elor sale sexuale,
inculpatul captând, totodată, întreaga atenție a victimelor, prin întrebarea ostentativă dacă doresc
să se joace cu el, fapte ce întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni concurent e de
corupere sexuală a minorilor prevăzute de art. 221 alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 38 C.pen.97
În doctrină s -a arătat că nu este justificată această lăsare înafara protecție i a minorilor cu
vârste atât de fragede (între 13 și 15 ani) pentru a fi supuși tentației unor acte sexuale depravatoa re
și imorale la o vârstă la care nu ar putea înțelege în profunzime semnificația unor asemenea acte
sexuale 98.
Totodată, deși nu este expres prevăzută de lege, ca în cazul agresiunii sexuale, se va reține
doar infracțiunea de act sexual cu un minor și n u un concurs cu cea de corupere sexuală a minorilor,
dacă aceasta din urmă fie este precedată, fie urmată de între ținerea unui raport sexual, a unui act
sexual oral sau anal, precum și de alte acte de penetrare vaginală sau anală cu un minor.
Astfel, act ele de natură sexuală săvârșite asupra unui minor se încadrează în dispozițiile
art. 219 din Codul penal dacă aces tea rămân în acest stadiu99. În sens contrar, dacă făptuitorul
merge mai departe, încercând raporturi sexuale (prin constrângere sau consimțite ), nu există două
infracțiuni distincte, cea mai gravă absorbind în conținutul ei actele de natură sexuală care au fost
comise în realizarea altui rezultat, respectiv violul100 sau actul sexual cu un minor.
Într-o speță din practica judiciară s -a decis că ad emenirea a două fetițe de 7 ani, dezbrăcarea
acestora și încercarea de a avea raporturi sexuale constituie două te ntative de viol, care absorb în
conținutul lor și elementele constitutive ale infracțiunilor de corupție sexuală 101.

97 Judecătoria Galați, Sentință penală 1810 din 23.11.2018
98 Vasile Dobrinoiu (coordonator) – op. cit. , pag. 187.
99 Vasile Dobrinoiu (coordon ator) – op. cit. , pag. 189.
100 Tribunalul București – Sentința penală nr. 743/2000 în culegere 2000 -2004, Tribunalul București, p. 329.
101 C.Ap. Suceava, dec. pen. nr. 5/1998 în Dreptul nr. 5/2000, pp. 117 -118; În același sesns, Î CCJ – S. pen, dec. Nr.
1716/ 2008.

48
3.4 Delimitarea actului se xual cu un minor de racolarea minorilor în scopuri sexuale.
Conform Codului penal, în art. 222 este definită infracțiunea de racolare a minorilor în
scopuri sexuale care constă în “ fapta persoanei majore de a -i propune unui minor care nu a
împlinit vârsta de 13 ani să se întâlnească, în scopul comiterii unui act dintre cele prevăzute în
art. 220 sau art. 221, inclusiv atunci când propunerea a fost făcută prin mijloacele de transmitere
la distanță și care se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.”
În cazul acestei infracțiuni, subiectul activ este o persoană majoră, iar subiectul pas iv
minorul care nu a împlinit vârsta de 13 ani.
Elementul material presupune adresarea către minor, a unei propuneri de întâlnire. Nu
prezintă importanță dacă propunerea se adresează direct minorului (prin viu grai) sau indirect prin
intermediul mijloacelor de transmitere la distanță (scrisori, telefon, rețele de socializare în mediu
virtual, scrisori, SMS -uri, etc.) Nu are relevanță pentru existența infra cțiunii dacă propunerea a
fost sau nu acceptată, fiind suficient că a fost făcută 102.
Dacă actele sexuale propuse sunt comise, se va reține un concurs de infracțiuni între
infracțiunea de racolare a minorilor și actul sexual cu un minor, coruperea sexuală a minorilor,
violul sau agresiunea sexuală, în funcție de modalitatea de comitere.
Având în vedere faptul că elementul material al infracțiunii de racolarea în scopuri sexuale
a unui minor vizează acte de natură sexuală care, dacă sunt comise, sunt de natur ă să prejudicieze
buna dezvoltare a minorului, ar fi fost binevenită extinderea vârstei minorului care beneficiază de
protecție, în anumite condiții impuse de legiuitor.

102 Elisabeta Boțian – op. cit., p. 62.

49
Concluzii
Prin lucrarea intitulată “Actul sexual cu un minor” am urmărit pr ezentarea într -o manieră
logică și concisă a ceea ce reprezintă această infracțiun e, precum și urmările avute asupra
minorului, ca subiect pasiv al faptei.
Totodată, desfășurându -mi activitat ea în calitate de organ de cercetare penală al poliției
judiciare am intrat în contact cu o diversitate de spețe având drept obiect infracțiuni la viața
sexuală, motiv pentru care, pentru o corectă încadrare juridică a faptei, am încercat să delimitez
infracțiunea de act sexual cu un minor față de celelalte infracțiuni, reliefând aceste diferențe prin
spețe din practica judiciară.
Pentru a realiza scopul propus, am început prin prezentarea noțiunii de minor, așa cum
aceasta este privită atât pe plan intern, cât și extern, urmând ca mai apoi să analizez infracțiunea
de ac t sexual cu un minor așa cum aceasta a fost incriminată în legislațiile anterioare și până în
prezent.
În ceea ce privește analiza infracțiunii de act sexual cu un minor, față de reglementări le
anterioare, noua reglementare îngrădește în elementul său mate rial nu doar raportul sexual, ci și
actele sexuale orale și anale, precum și orice alte acte de penetrare anală sau vaginală, extinzându –
se astfel sfera faptelor ce pot fi incriminate drept a ct sexual cu un minor.
Totodată, delimitând infracțiunea de act s exual cu un minor de infracțiunile care prin
prisma elementului material sunt similare cu aceasta, am evidențiat că există cazuri, când, deși
autorul nu exercită acte de constrângere asupra v ictimei în vârstă de 8 ani pentru întreținerea unui
raport sexual , infracțiunea pentru care se vor efectua cercetări va fi cea de viol, și nu cea de act
sexual cu un minor.
De asemenea, legiuitorul a incriminat fapta într -o variantă tip și trei variante ag ravate,
condiționate de vârsta subiectului pasiv, de calitatea ac esteia avută în raport cu făptuitorul, urmarea
imediată și scopul urmărit , încercând astfel să prevină comiterea de asemenea acte de natură să
influențeze în mod negativ buna dezvoltare a min orului.
Având în vedere gravitatea faptei, precum și urmările ace steia, legiuitorul a stabilit că
acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, evitând -se astfel împăcarea sau retragerea plângerii
penale, drept cauze care înlătură răspunderea penală.
De menționat faptul că a fost prevăzută o cauză de nepedepsire confor m căreia, pentru
faptele prevăzute în alin. (1) și (2) nu se vor sancționa dacă diferența de vârstă dintre subiectul
activ și cel pasiv nu depășește 3 ani. Și în cazul în care autorul se afla în eroare cu privire la vârsta
minorului, acesta nu va răspunde penal.

50
Astfel, dacă victima, având o constituție fiz ică robustă, un corp dezvoltat și prezentându –
se celor din jur ca având o vârstă mai mare, vor opera prevederile art. 30 alin.(1) C. penal 103.
Prin urmare, incriminarea acestei infracțiuni este binevenit ă cu atât mai mult cu cât suntem
în prezența unei creș teri fulminante a acestor acte de natură sexuală în rândul minorilor,
impunându -se protecția lor și tragerea la răspunderea penală a autorilor și determinarea acestora
ca, pe viitor, să evite comiterea de astfel de fapte.

103 Ibidem.

51
Bibliografie
I. Tratate. Cursuri. Monografii :
1. Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială. Conform noului Cod penal, Editura C.H.
Beck, București, 2014
2. C. Mitrache, Drept penal român, partea generală . Editura „Șansa", București, 1995
3. C.Barbu, Ocrotirea persoanei în dreptul penal al României , Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 1977
4. Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea g enerală, Ed. Universul
Juridic, Bucureșt i, 2014.
5. C-tin Bulai, G. Antoniu, Ghe. Chivulescu, Dicționar juridic penal, ed. Științifică și
Enciclopedică, 1976.
6. C-tin. Bulai, Manual de drept penal , Editura AII, Bucureșt i, 1997
7. C-tin. Bulai -Dreptul penal român , vol. I, pag 167, București, 1992
8. Elisabeta Boțian – Drept penal – Partea specială, Note de curs , Editura Academiei Forțelor
Terestre Nicolae Bălcescu, Sibiu, 2015.
9. Gh. Nisto reanu, I. Molnar, V. Dobrinoiu, Al. Boroi, I. Pascu, V. Lazăr, Drept penal, partea
specială, Editura Nova, 2000
10. I. Oancea, Drept penal, partea generală , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971
11. Mihail Udroiu – Drept penal – Partea specială, Ediția a 2 –a revizuită și adăugită, Editura
C.H. Beck, București, 2015;
12. Paul I. Pastion, H. I. Papadopolu , «Codul penal adnotat », Ed. Librăriei Socec si colectivul,
Societate anonimă, București, 1922.
13. Tudorel Toader (coo rdonator) – Noul Cod penal, Comentarii pe articole, Editura
Hamangiu, București, 2014.
14. V. Dongoroz și colectivul, “Noul cod penal si Codul penal anterior – prezentare
comparativă”, ed. Politică, București, 1968
15. V. Dongoroz, Drept penal . Editura Socec, Bucu rești, 1939
16. V. Papadopol, Ș. Daneș, Repertoriu de practică judiciară pe anii 1981 -1985, Ed. Științifică
și enciclopedică, București,1986.
17. V.Cioclei, Drept penal. Partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra
patrimoniului, Ed. C.H. Beck, București, 2016
18. V.Cristiean, Drept penal Partea specială I, Ed. Universul Juridic, București, 2017

52
19. Vasile Dobrinoiu (coordonator) – Noul Cod Penal comentat – Partea specială, Ediția a III
–a revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2016
20. Raluca Moroșanu – Instituții și infracțiuni în Noul Cod Penal , București, 2010
21. Ion Ristea , Drept penal. Partea specială. Vol.I, Ed. Universul Juridic, București, 2014,
22. B. Micu, G. Păun, R. Slăvoiu, Procedură penală, Ed. Hamangiu, București, 2015
23. M. Ruiu, Criminalistica. Elemente de tactică criminalistică, Editura Universul Juridic,
București, 2017, p. 157.
24. E. Stancu, Tratat de criminalistică. Ediția a VI -a, revăzută, Editura Universul Jurid ic,
București, 2015, p. 201.
25. G. Antoniu, C -tin Bulai, R. Stănoiu, A. Filipaș, C -tin Mitrache, V. Popovici, C. Filișanu,
Practică judiciară penală, vol. I , Editura Academiei, București, 1992
26. Al. Boroi, V. Radu -Sultănescu, Norel Neagu, Drept penal, partea sp ecială, Culegere de
spețe pentru uzul studenților , Editura All Beck, București, 2002

II. Jurisprudență
1. Curtea de Apel București, Decizia nr. 3/1995 .
2. Curtea de Apel București, secțiunea a 2 -a penală, Decizia nr.196/A/1994.
3. Curtea de Apel Cluj, Decizia penală nr. 443/2016, www.rolii.ro
4. Curtea de Apel Suceava, dec. pen. nr. 5/1998 .
5. Î.C.C.J – Sentința penală , dec. Nr. 1716/2008. www.scj.ro .
6. Î.C.C.J, s. pen., dec. nr. 4031/2008, pe www.scj.ro.
7. Î.C.C.J, s. pen., dec. nr. 4031/2008, pe www.scj. ro.
8. Î.C.C.J. secția penală, decizia nr. 499/21.02.2012 www.scj.ro .
9. Î.C.C.J., secț. pen ., dec. nr. 4981/2004, www.scj.ro .
10. Judecătoria Buzău, Sentința penală nr. 877/2014, www.rolii.ro
11. Judecătoria Filiași, Sentința penală nr. 2/2015, www.rolii.ro
12. Judecătoria Galați, Sentinț a penală 1810 din 23.11.2018 .
13. Sentinț a penală 120 din 29.06.2017 a Judecătoriei Ba badag.
14. Sentinț a penală 38 din 09.10.2017 a Judecătoriei Dorohoi.
15. Sentința penală 448 din 05.10.2016 a Judecătoriei Târgu Bujor.
16. Trib. Jud. Hunedoar a, dec. nr 995/1973, R.R.D.nr.3/1974, p.150.
17. Trib. Supr.Secț. pen., dec. nr.287/1975, R2, p.335 .
18. Tribunalul București , Sentința penală nr. 743/2000 .

53
III. Internet
1. http://cj.md/uploads/CPRM_Partea_Speciala.pdf
2. http://conventions.coe.int/Treaty/EN/Reports/Html/201.html .
3. http://legeaz.net/monitorul -oficial -389-2016/
4. https://ro.scribd.com/doc/115922600/Codul -Penal -Italian
5. https://ro.scribd.com /doc/91084903/Codul -Penal -Spaniol
6. https://ro.scribd.com/doc/93570222/Codul -Penal -German
7. https://www.juri dice.ro/476873/din -nou-despre -modificarile -codului -penal -prin-o-u-g-nr-
182016 -sau-mircea -fa-te-ca-legiferezi -in-penal.html
8. https://www.ujmag.ro /drept/drept -penal/drept -penal -partea -speciala -vol-i-2014/rasfoire/