Actul Educational din Ånvatamantul Prescolar

INTRODUCERE

Organizarea activitătilor pe arii de stimulare, în special in activitatea didactică desfasurată dimineata, realizează eficient obiectivele generale, prevazute de programă, dar mai ales sunt atinse o serie de obiective particulare, pe care și le propune educatoarea și care corespund nevoilor fiecarui copil, având în vedere că aceasta cunoaște precis diferențele dintre ei.

Aceste activități creeaza copilului condiții ca, prin intermediul jocului, să experimenteze, sa faca investigații, să descopere proprietățile unor obiecte și fenomene ale mediului inconjurător, să vorbească, să exprime, să comunice gânduri, emotii, să asimileze reguli și norme sociale, să gandească, să emită judecați și raționamente.

Actul educational din învatamantul prescolar cunoaste, în ultimul timp o permanentă tendință de căutare și transformare în mod deosebit sub aspectul conținutului, metodologiei și al strategiilor didactice. Educatoarea trebuie să creeze acele condiții care să permită fiecărui copil să beneficieze de o bună creștere și dezvoltare, oferindu-le condțtii pentru:

valoficarea potențialului psihic și fizic al fiecărui copil;

îmbogațirea capacitații acestuia de a intra în relație cu ceilalți copii și cu adultii;

sprijinirea copilului de a interacționa cu mediul, cunoașterea acestuia;

descoperirea propriei identități și formarea imaginii de sine;

sprijinirea copilului în a-și forma deprinderile necesare activităților viitoare din școală.

Aceste probleme pot fi rezolvate, în cea mai mare măsură, prin organizarea și defașurarea cu copii a activităților în ariile de stimulare, prin activitățile desfasurate aici, accentul achizițiilor de cunoștințe, deplasandu-se pe formarea unor abilități și comportamente în funcție de cerintele și posibilitățile de acțiune ale fiecarui copil.

Acestea au la bază promovarea unor strategii de dezvoltare centrate pe copil, pe particularitațile individuale ale acestuia, pe potențialitatea sa, care se concretizează în stimularea copilului în plan cognitiv, afectiv, verbal, psihomotric de sociabilitate.

Activitatea copiilor, proiectată, organizată și desfasurată în ariile de stimulare insistă pe participarea și constiența copilului la sarcinile și acțiunile ce-i sunt sugerate. Prin acestea pot fi puse cu ușurită în evindeță progresele înregistrate de copil de la un interval la altul, sau după un ciclu de cunoștinte transmise, ilustrând chiar competențele la care a ajuns. Un rol important il joacă materialele didactice folosite în ariile de stimulare ale științei, ale artei, ale jocului de rol și bibliotecii.

Ținând cont de receptivitatea și mobilitatea copilului la vârsta preșcolară de interesul pentru cunoaștere, pentru descoperire, de bucuria și satisfacția găsirii unor soluții, de tendința de a întreba și de a raspunde la întrebări -actul educațional vizează dezvoltarea întregii personalitați al copilului, prin toate structurile actului pedagogic din gradinita.

Un rol important în dezvoltarea individuală il are organizarea spațiului educațional în sala de grupă pe arii de stimulare sau zone de interes care să permită copilului preșcolar să se elibereze de complexe și să îi ofere o aparare individuală.

Educarea tinerei generatii este un proces ce presupune cunoașterea tuturor factorilor ce participa la realizarea actului educativ, la cunoasterea fenomenului în esența sa.

E. Faure spunea ca educația copilului la varsta preșcolară este un preambul al oricarei politici educative și culturale, în lumina pedagogiei moderne ca și a simplei observații, importanța primei copilării în dezvoltarea ulterioară a aptitudinilor și a personalitații apare deosebit de limpede.

Jocul este activitatea specifică și constituie ocupația naturală și spontană a copilului preșcolar. Jocul este singura atmosferă în care ființa psihologică a copilului poate să respire și poate, în consecință să acționeze, spunea Chateau.

CAPITOLUL I

Dezvoltarea copilului la varstele mici din perspectiva proceselor psihice

Condițiile dezvoltarii psihice trebuie raportate la vârsta copilului și la mediul în care acesta traiește. Perioada prescolară este una din etapele de intensa dezvoltare psihica. Aceasta are loc sub presiunea structurilor sociale, culturale, prin influențele mass media și frecventarea instituțiilor preșcolare unde copilul ia contact cu cerințe multiple privind autonomie și adaptarea la mediul de viață.

Varsta preșcolară este o perioadă a descoperirii. Depășind poate pentru prima dată spațiul restrans, familiar, al casei, copilul învață că există o lume interesantă dincolo de acesta și dorește să se implice în cunoașterea și transformarea ei, se descoperă pe sine ca o persoană care are abilitatea de a face să se întâmple anumite lucruri, câștigă autonomie în cunoaștere și inițiativă. Este perioada conturării primelor elemente ale conștiinței de sine și a socializării. Această perioadă se caracterizează printr-o dezvoltare complexă și interesantă cu influențe asupra evoluției biopsihice ulterioare, se dezvoltă bazele personalității copilului, capacitățile de cunoaștere, comunicare, expresia și emanciparea comportamentelor ce ating grade de complexitate raportate la caracteristicile de vârstă și dezvoltare psiho-fizica.

In multe situatii apar diferențe de cerintă comparativ cu cele din familie, ceea ce presupune o mai mare varietate de conduite și forme mai diversificate de adaptare la aceste cerințe. Ca atare, contradicțiile interne dintre solicitările externe și posibilitățile interne devin mai active. Aceste forme de contradicții stimulează dezvoltarea explozivă a comportamentelor a conduitelor sociale diferențiate, a formării unor strategii diverse de activitați intelective.

Preșcolaritatea aduce schimbări importante, atât în planul devoltării somatice, a celei psihice, cât și în planul vieții relaționare. Apar diferențe de solicitări față de cele ale mediului familial, diferențe ce presupun noi condiții de adaptare.

Există diferențe de dezvoltare psiho-motorie între cele două genuri biologice, în general. De aceea există interes pentru studierea dezvoltării pe domenii experențiale, încă de la vârsta preșcolară pentru a se acționa în sensul completării bagajului de cunoștințe și deprinderi și moderării unde sunt excese în vederea atingerii unui relativ echilibru de dezvoltare între sexe, dar și pentru descoperirea unor aptitudini pentru a fi stimulate, puse în valoare.

Pot aparea și contradicții cum ar fi : contradicția dintre cerințele interne, dorințele, aspirațiile, interesele copilului și posibilitățile de a fi satisfăcute. Aceasta cu atât mai mult, cu cât creșterea și diversificarea experienței copilului constituie un imprevizibil teren de emergență a antrenării personalității infantile.

Particularități ale dezvoltării fizice. În perioada preșcolarității, copilul se dezvoltă atât în plan fizic cât și în plan psihic într-un ritm mai accentuat decât în faza precedentă. La vârsta de 6 ani, creșterea în lungime se accentuează, iar talia medie pe la sfârșitul fazei ajunge la 118 cm. Osificarea scheletului continuă evoluția atingând un grad avansat. În același timp continuă să crească volumul scheletului și al musculaturii scheletice. De asemenea, se intensifică procesul de osificare și de creștere a oaselor mici ale mâinii, ceea ce permite o coordonare mai bună a activității degetelor. Tot în perioada preșcolară continuă dezvoltarea diferențelor fine în antrenarea funcțională a structurilor scoarței cerebrale, angajarea mozaicală fină a zonelor vorbirii și a dominației asimetrice a uneia dintre cele două emisfere (de obicei, stânga), fapt ce determină caracterul de dreptaci, stângaci sau ambidextru a manualității copilului.

Dezvoltarea biochimismului intern devine mai intensă și mai impregnată de hormonii tiroidieni și cei ai timusului (glanda creșterii). Schimbările în dimensiunile corpului și dezvoltarea sistemului osteo-muscular permit efectuarea cu mai mare siguranță a mișcărilor care reclamă coordonarea concomitentă a mai multor mușchi (mers, fugă, sărituri). Sistemul nervos central al preșcolarului atinge aproape dimensiunile adultului.

Planul senzorio-perceptiv, tactul se decalifică relativ, devenind un simț de control și susținere a văzului și auzului care colectează prioritar impresii. Dezvoltarea exprimării verbale face deasemenea importante progrese. Raportul dintre limbajul activ (utilizat, implicat în performanță) și cel pasiv (înțeles, implicat în competență) se modifică similar, limbajul pasiv apropiindu-se de cel activ ca valoare de comunicare. Se dezvoltă cerința internă de folosire de cuvinte noi, creații verbale și fantezii verbale.

Intelectul copilului, deși insuficient format, înregistrează în perioada preșcolarității o serie de restructurări importante. Gândirea este stimulată de activitățile practice concrete, motiv pentru care devine din ce în ce mai complexă. Spre deosebire de etapa anterioară, experiența de viață este mai bogată, iar gândirea este implicată în procese importante.

Un rol esențial în punerea bazelor personalității preșcolarului îl are formarea sferei afectiv-motivaționale a vieții sale psihice. Acum apar primele instanțe etice și un nou tip de conduită, conduita personală.

In acestă perioadă se dezvoltă o concepere mai profundă de fond a întregii activități psihice, asimilarea și înțelegerea a ceea ce este permis și a ceea ce nu este permis, ce este posibil și ce nu este, ce este bun și ce este rău. In aceeași ordine sunt și contradicțiile legate de modalități mai simple și primitive de satisfacere a trebuințelor și cerințelor implicate în trebuințele noi, complexe și civilizate. Astfel există conduitele de pe axa ordonat-dezornonat, conduitele civilizate-conduitele infantile. Există o altă categorie de contradicții specifice ce se constituie în planul cunoașterii. Dezvoltare imagiației îi permite copilului să descopere faptul că, imaginar, el poate să se transpună în orice situație, chiar și fantastică, dar în realiatate situațiile de viată sunt mai restranse și nu au semnificația banuită.

Jocul, deși reprezintă activitatea dominantă, începe să se coreleze și cu sarcini instructiv-educative. Această cauză va conduce la complicarea și adâncirea proceselor de cunoaștere, la schimbare atitudinii față de mediul înconjurător.

La vârsta preșcolară, jocul, formă primară de învățare, este și principala formă de activitate și modalitate de socializare a copilului. Jocul deschide în fața preșcolarului universul activităților și gama infinit variată a relațiilor interpersonale. Jocul dă posibilitatea preșcolarului de a-și apropia realitatea înconjurătoare, de a-și însuși funcția socială a obiectelor, de a se familiariza cu semnificația socio-umană a activităților adulților, de a cunoaște ambientul. Activitatea ludică dă copilului preșcolar ,,simțul” ideilor importante, care vor constitui mijlocul prin care el va cuprinde concepte complexe. Jocul este un prim și fundamental izvor al dezvoltării personalității umane. Activitatea de joc reprezintă un ansamblul complex de acte, operații și acțiuni centrate în jurul unei teme principale și care se scurge secvențial; este o stare de captivație totală și de abandon față de presiunile din afară, de bucurie reală și plăcere, de angajare într-o lume imaginară a energiilor și a încordărilor proprii.

Adulții „ii impun” un anumit mod de a se comporta, ” îl obligă” la diverse reguli de folosire a obiectelor, mânuirea unei acțiuni (se faceă ca scrie la trei ani) este inlocuită cu învațarea, cu atitudinea mult mai realistă(învată să scrie). Se conturează germenii conștiinței morale, iar dobandirea unor diverse categorii de deprinderi, sporește gradul de autonomie. Dacă această tendință îi este refuzată apar conduite de opoziție sau de rivalitate. De asemenea dacă există diferențe de solicitări din partea grădiniței și a familiei poate să apară dedublarea comportamentului.

Realitatea iși face apariția în toate planurile nu numai fizic, astfel în plan uman. Dacă până acum el se confunda cu alte pesoane, mai ales cu mama sa, acum începe să-i recunoască acesteia o individualitate proprie.

Extinderea cadrului relaționar cu obiectele, cu alții, cu sinele constituie o premiză pentru dezvoltarea psihică pe toate planurile.

Din punct de vedere motric, preșcolarul presimte o adevarată placere să imite adulții, să-și exprime trăirile emoționale prin gestică, mimică și pantonim. Din acest motiv preșcolaritatea a mai fost denumită și varsta grației. In primul plan al motricității trece încarcatura psihologică a mișcării, repetarea ei la obiecte, intenții, imagini. Preșcolarului îi place să fie în centrul atenției, să fie admirat și lăudat, prin aceasta dezvotandu-se grațios. Cu timpul grația începe să devină tot mai palidă, locul fiind luat de rigoare, de precizie, acestea devenind principalele caracteristici ale motricității copilului.

Impreună cu motricitatea, acțiunea cu obiectele sprijină nu numai îmbogațirea planului cognitiv, ci și dezvoltarea personalitații.

In această perioadă a preșcolarității, sensibilitatea auditivă devine de două ori mai fină, iar cea tactilă se subordonează văzului și auzului, ca modalități de susținere a lor și de control. Tot acum se dezvoltă foarte mult auzul verbal și cel muzical, fapt care îi va da posibilitatea recunoașterii obiectelor după sunetele provocate de atingere sau lovire.

Se extinde considerabil spațiul în care se deplasează copilul, de la interiorul casei la cel al grădiniței, a strazilor parcurse pentru a ajunge la aceasta, dar și pentru a se juca in fața locuinței. Se trezeste interesul pentru investigare și cunoaștere, se capteaza interesul prin sensibilitatea vizuala și cea auditivă. Copii încep să deosebească culorile, diferite activități, semne de circulație, unelte, jucării. Senzațiile vor fi integrate perceptibil surprinzând caracteristicile reale, deși sunt încărcate afectiv.

Tot în această perioadă de dezvoltare apar noi forme de percepție cum este observația, cu scop organizată și planificată. Preșcolarii nu stiu să diferențieze mărimea percepția mărimii obiectelor și nici să le așeze în spațiu(nu cunosc pozițiile spațiale), aceasta făcandu-se treptat.

Copilul gandeste ceea ce vede, rationamentul lui are inca un curs aderent la sensul unic perceptiei si nu o organizare de ansamblu. Cu ajutorul cuvantului, care este un simbol, reconceptele castiga generalitate si precizie si treptat se ajunge la construirea claselor logice. Gandirea prescolarilor are un caracter intuitiv, ramane tributara caracteristicilor concrete, senzoriale, este strans legata de perceptie, de imagini.

Confuzia din „eu” si lume duce la caracterul animist al gandirii care consta in atribuirea de calitati umane obiectelor. Piaget considera ca aceasta perioada este perioada preparatorie a gandirii, baza pentru aparitia, notiunilor empirice, copilului ii este greu sa treaca peste aspectele de forma, culoare, nu surprinde relatii privind permanenta, invariatia.

Treptat, la inceputul prescolaritatii din limbajul monologat apare limbajul interior care are un rol mare in ordonarea, proiectarea si reglarea actiunilor. Din punct de vedere cantitativ vocabularul se imbogateste substantial.

Datorita dezvoltarii, gandirii si mai ales al limbajului interior memoria are un caracter spontan alaturi de memoria mecanica se dezvolta memoria inteligibila si alaturi de cea neintentionata apare cea intentionata. Memoria intentionata se dezvolta mai ales atunci cand informatiile au semnificatie pentru copil.

Dupa cum afirma specialistii, afectivitatea este motorul activitatii copilului, imaginatia este calea, mijlocul, metoda de realizarea a ei.

Imaginatia este prezenta in activitatea creatoare regasita in joc, in desen, dar si cand reproduce o poezie, un cantec. Imaginatia indeplineste la copil un rol de echilibru si rezolva contradictia dupa dorintele si posibilitatile copilului.

In prescolaritate incepe sub influenta gandirii si a limbajului organizarea atentiei voluntare, sporeste capacitatea de concentrare ca si stabilitatea prin activitate. Tot in perioada prescolara se mareste volumul atentiei si capata un caracter tot mai selectiv. Copilul isi transfera dragostea si atentia catre educatoare cu care se si indentifica, fiind pentru el o perioada de timp, un substitut al mamei.

Capitolul I.1

Caracteristicile de varsta ale prescolarului mic

Sub perioada prescolara mica se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, aspiratiilor si dorintelor implicate in satisfactia placerii de explorare a mediului. De la un relativ echilibru la 3 ani are loc o trecere spre o oarecare instabiliatate, la o oarecare expansiune ce exprima o mare descentrare de pe obiectele concrete pe integrarea lor in strategii mai largi de utilizare in care se confera functii simbolice. Integrarea in gradinita se face oarecare dificultate la aceasta varsta dat fiind dependenta mare a copilului prescolar mic de adult.

Adaptarea este cu atat mai dificila cu cat copilul prezinta o instabilitatea psihommotorie si greutati in exprimarea clara ori in intelegrea celor ce li se comunica. La acestea se adauga fenomenul de egocentrism, descris de Piaget prin existenta unor limite clare intre realitatea personala si realitatea obiectiva, favorizand dilatarea si inundarea realitatii obiective de realitatea subiectiva.

În perioada prescolara mica se trece de la manipularea obiectelor si a jucariilor la implicarea acestora în accesorii de viata cât mai complexe. În cadrul jocurilor de miscare cu reguli, cum este jocul "De-a ascunsa", apar si se înlocuiesc conduite semnificative. Astfel, prescolarul mic se ascunde adeseori, încât el sa nu-l vada pe cel ce-l cauta, punând astfel în evidenta o capacitate redusa de a se pune în locul celui care îl cauta.

La aceasta vârsta observam dificultati de adaptare la mediul din gradinita, deoarece copilul este dependent de mama, dar si datorita faptului ca el nu întelege prea bine ceea ce i se spune, nu stie sa se exprime clar, se joaca mai mult singur. El este curios, memoreaza usor, dar nu-si propune deliberat acest lucru, gândirea subordonata actiunii cu obiectele, afectivitate instabila, traieste intens emotiile, manifesta interes pentru adulti, îi place sa se plimbe cu acestia.

Prescolarul mic este instabil, foarte impresionabil, plange razand si trece usor de la o dispozitie la alta, traind exploziv si total, evenimentele ce il impresioneaza. Totusi copilul devine mai sensibil la semnificatia evenimentelor si adopta conduitele mai adecvate la convenientele sociale pe un fond de fragilitate afectiva, cu unele manifestari ale crizelor de prestigiu.

Astfel la 3 ani, identificarea se manifesta prin cresterea starilor afective difuze, in care copilul plange cu lacrimi si rade in hohote dupa care manifesta o retinere vinovata, iar la 4-5ani identificarea devine mai avansata. Identificarea si constiinta morala se realizeaza in relatie cu modelele umane cele mai apropiate: modelele parentale. Conditia de identificare parcurge patru cai:

prima se realizeaza pe seama perceperii unor similitudini de infatisare cu modelele parentale(parul, ochii);

a doua pe seama perceperii unor similitudini de caracteristici psihice(este tot asa de inteligent ca tata sau tot atat de frumos ca mama);

a treia se realizeaza prin adoptarea de conduite, atribute si gesturi ale modelelor;

a patra se realizeaza prin insusire de conduite, gesturi si atribute din ceea ce spun altii ca seamana cu modelul.

Cand copilul percepe sau constientizeaza similitudini cu modelul, indetificarea se intensifica. Indentificarea cu parintii incepe din perioada prescolara.

Pe intreaga perioada a prescolaritatii, motricitatea se carcterizeaza printr-o intensa dezvoltare si ea contribuie la cresterea posibilitatilor copilului de a lua contact direct cu lumea incojuratoare si de a facilita adaptarea unui comportament practic-actional.

La 3 ani jocul este inca legat de obiecte si cuprinde elemente numeroase, de manualitate activa. Totusi incep sa apara forme noi, mai complexe de antrenare a acestuia, interesul copilului fata de adulti, conduitele si fortele acestuia creaza jocului o noua consistenta.

Perioada celei mai autentice copilarii „ varsta gratiei” stadiul copilului prescolar se caracterizeaza prin transformari importante in planul dezvoltarii somatice, psihice si relationare. Cadrul gradinitei in care sunt cuprinsi majoritatea copiilor prescolari, multiplica si diversifica relatiile cu cei din jur, largeste orizontul de cunoastere al copilului, contribuie la adancirea contradictiilor dintre cerintele, solicitarile externe si posibilitatile interne ale copilului, aceasta contradictie constituind de fapt sursa dezvoltarii pishice.

Activitatea dominanta a acestei etape ramane jocul, dar el este corelat din in ce mai mult cu sarcini de natura instructiv educativa, cu elemente ale muncii si creatiei. Toate acestea favorizeaza complicare si diferentierea treptata a proceselor cognitiv operationale ale prescolarului, schimbarea atitudinii fata de mediul inconjurator, extinderea relatiilor cu cei din jur, facandu-l apt ca la varsta de 6-7 ani, sa pasasca intr-o noua etapa, ca cea a scolaritatii.

Prescolaritatea reprezinta stadiul aparitiei si inceputului organizarii vointei, ca forma complexa de reglaj psihic. Capacitatea de a-si dirija activitatea se dezvolta o data cu functia reglatoare a limbajului: prin intermediul limbajului intern, copilul isi da singur comenzi cu privire la declansarea sau franarea unor miscari sau actiuni simple. Motivatia devine unul dintre factorii importanti ai sustinerii vointei, dezvolaterea acestuia contribuind totodata la dezvoltarea si educarea vointei sale.

Capitolul I.2

Caracteristicile de varsta ale prescolarului mijlociu

Prescolarul mijlociu manifesta o maxima receptivitate fata de mediul inconjurator fapt ce ii dezvolta preceptia, care devine un proces orientat cu sarcini si modalitati proprii de realizare. Reactiile emotionale sunt mai controlate si mai in acord cu cerintele parintilor sau educatorilor. Prescolarul mijlociu se adapteaza mai usor mediului din gradinita, jocul este mai bazat in actiuni, iar activitatile obligatorii sunt mai solicitante. Cunostintele despre mediul inconjurator sunt inbunatatite. O alta caracteristica este ritmul accelerat al socializarii copilului.

El este mult mai preocupat de joc, de activitati, de realitatea externa, i se dezvolta perceptia care devine un proces orientat de sarcini si modalitati proprii de realizat. Limbajul cunoaste o dezvoltare intensa, se implica imaginatia creatoare a copilului. Jocul devine aproape obsedant. Curiozitatea prescolarului mijlociu este exprimata prin întrebari de genul: "de ce?, pentru ce?, cum?", iar pentru situatii noi, complexul cum ar fi: "de ce pluteste balonul pe strada?,    de ce unele lucruri plutesc?, de ce vine umbra dupa om? ". Prescolarul mijlociu traieste esecul si succesul, manifesta timiditati si agresivitati, remuscari si admiratii.

Observam astfel o dilatare a personalitatii, cresterea intereselor si aspiratiilor ca expresii ale proiectarii personalitatii, scazând totodata egocentrismul ce înainte cu un an se exprima prin atentia excesiva de tot într-un mod acaparator. Jocul în colectiv este foarte dorit mai ales jocurile de miscare.

Exemplu: în jocul "De-a ascunselea" prescolarul mijlociu cauta foarte nervos pe cel ascuns, nereusind sa puna în fata acestuia, ascunderea nefiind reusita. El prezinta mai mult interes pentru povesti, mai ales fata de acelea care cuprind aspecte fantastice, traind puternice emotii legate de personajele acestuia, dar si de conflictele ce se desfasoara.

La aceasta perioada se instaleaza mai evident unele trasaturi caracteriale care contureaza viitoarea personalitate. Dezvoltarea fizica si psihica a copilului intre 3 si 6-7 ani se desfasoara intr-un alt context decat cel din stadiul anterior. Familia care continua sa fie mediul formativ dominant stabileste relatii noi cu copilul, el insusi si-a schimbat nevoile si trebuitele si are alte asteptari fata de familie. Parintii care erau gata sa satisfaca prompt trebuintele copilului, devin mai pretentiosi,ii cer sa faca ceva intr-un anume fel il controleaza , il dirijeaza, ii impun amanarea unor dorinte sau ii interzic unele placeri. Tot cu ei se pot colabora interesant, copilul poate „lucra” impreuna cu ei sau ii poate „ajuta”. De la ei poate afla multe lucruri noi si tot ei ii pot conduce intr-o lume care depaseste spatiul locuintei.

Prescolarul interactioneaza mai frecvent si mai strans cu fratii si surorile si cu ale rude cu care poate petrece o parte din timp.

Impreuna cu cei din familie copilul ia cunostinta de spectacolul strazii sau cu institutii culturale cum ar fi: teatrul, cinematograful, parcul de distractii, gradina zoologica. In majoritatea cazurilor alaturi de infuentele familiei vin cele ale institutiilor precolare. Gradinita ii prilejuieste noi interactiuni. Cele cu educatoarea sunt cu totul deosebite, aceasta pastreaza disponibilitatile afective ale mamei, dar le distribuie egal in grupul de copii. Ea este cea care organizeaza activitati variate si interesante, le comunica lucruri deosebite ii invata cantece, poezii si jocuri. Copii insisi incarcati de relatiile cu educatoarea, influenta ei dominand spatiul gradinitei si extinzandu-se si in cel familial.

Legatura cu covarstinici antrenati in acelasi fel de activitati, il pun pe copil in relatii de confruntare, in conditii egale si permit astfel o diminuare a egocentrismului alimentat de toate relatiile de pana acum.

Prescolarul a atins deja o serie de parametrii functionali care ii permit sa tolereze mai bine si sa asimileze alimente variate foarte asemanatoare cu cele pentru adulti, dar trebuind sa satisfaca totdeauna exigentele de prospetime si de asigurare a tuturor principiilor nutritive.

Cresterea fizica mai ales a taliei si a greutatii exprima calitatea regimului de viata. La inceputul stadiului, cresterea in talie este ceva mai lenta(cu 4-6 cm anual) si apoi se accelereaza, astfel ca la sfarsit se ating in medie 116 cm. Greutatea va fi in final de 22kg. Intre baieti si fete sunt usoare diferente de circa un centimetru la inaltime si 1-05kg la greutate. Se modifica si relatia trunchi-cap, fiind la 6 ani de o sesime, dar capul ramane inca mare fata de corp, iar membrele mai scurte si mai plinute. Procesele de osificare continua la nivelul oaselor lungi in zona claviculelor, la nivelul toracelui. Incepe schimbarea dentitiei provizorii cu cea definitiva. Tesutul muscular devine mai dens cu o forta de contractie mai mare la nivelul muschilor lungi, dar cu ceva mai putine disponibilitati la nivelul mainilor ceea ce explica abilitatea pentru mers, fuga, catarat, dar raman inca unele dificultati in executarea miscarilor fine ale mainilor.

De mare interes sunt transformarile de la nivelul sistemului nervos. Zona limbajului se dezvolta foarte mult si se leaga functional de toate celelalte arii senzoriale si motrice. Toate formele inhibitiei conditionate se manifesta si asigura cresterea posibilitatilor de stapanire si coordonare motrica. Toate aceste schimbari organice duc la o alta caracteristica pentru acest stadiu: copilul este relativ inalt, plinut, cu tenul roz, privire vioaie si inteligenta si exuberanta motrica si senzoriala.

Exuberanta motrica si senzoriala a acestui stadiu se exprima si in perfectionarea evidenta a sensibilitatii tactile si in cresterea rolului sau in explorarea lumii: copilul vrea sa pipaie tot ce vede.

Diferentierea tot mai evidenta a activitatii celor doua maine permite o complementalizare buna si relativa, specilizarea care face sa creasca aportul lor la cunoasterea lumii.

Perceptiile tactile permit mari acumulari ale experientei personale cu lucrurile.

Insusirea cuvintelor care exprima caracteristici tactile au ele insale urmatoarele proprietati:

Sunt mai stabile ca semnificatie;

Sunt mai operative in folosire.

Sensibilitatea si perceptiile vizuale sunt tot atat de amplu antrenate in exploararea lumii cele tactile.

Prescolarul este capabil de discriminari vizuale mai fine, pe care acum are posibilitatea sa le identifice mai precis cu ajutorul cuvantului si sa le fixeze mai bine in memoria.

Formele geometrice principale sunt bine insusite si denumite si servesc la distingerea calitatilor de forme ale diverselor obiecte in mod mai fin si mai operativ. Se contruiesc mecanismele constantei de adancime. Se insusesc si folosesc corect cuvinte care semnifica raporturi spatiale: aproape, departe, aici, deasupara, sus, jos, dreapta, stanga. Pana la 5 ani se recunosc si se denumesc corect culorile de baza: rosu, galben, verde, albastru, maro si ceva mai tarziu si mai rar folosite violet si indigo.

Capitolul I. 3

Subperioada prescolara mare.

Prescolarul mare se adapteaza rapid nu numai la mediul gradinitei ci si la orice tip de situatie noua. Forma dominanta de activitate este jocul, alaturi de care îsi fac loc din ce în ce mai mult activitatile de învatare sistematica. Copilul vrea sa afle, sa stie cât mai multe lucruri, iar curiozitatea lui este vie si permanenta. Sensibilitatea lui se adânceste si se restructureaza, pe prim plan trecând sensibilitatea vizuala si auditiva, deoarece le capteaza prioritar informatiile. La vârsta prescolaritatii mici se diferentiaza si se denumesc culorile fundamentale (rosu, galben, verde, albastru), iar cele intermediare (portocaliu, indigo, violet) sunt diferente ce se cunosc abia la vârsta de 5 ani.

In subperioada prescolara mare apare o oarecare opozitie fata de adult, opozitie ce se manifesta spontan, dar urmata de dorinte vadite si reconciliere. Caracteristica este si adaptarea mai evidenta a conduitelor fata de diferite presoane, fapt ce se reflecta atat in familie, cat si in gradinita.

Subperioada prescolara mare este semnificativa pentru manifestarea, in ansamblu, a unei mai mari adaptari si inteligenta, reticente in situatii usor penibile, ca urmare a inteligentei mai adecvate a situatiilor si a raporturilor de cauzalitate in producerea evenimentelor.

Sensibilitatea tactila a copilului se subordoneaza vazului si auzului, acestea fiind instrumentul de control al acesteia. Relatia dintre sensibilitatea vizuala si cea tactila este insuficient coordonata deoarece copilul întâmpina greutati în recunoasterea tactila a obiectelor percepute anterior vizual, daca obiectul perceput vizual este cunoscut, recunoasterea lui doar prin pipait se realizeaza cu succes, iar recunoasterea vizuala a unui obiect care a fost anterior perceput doar prin pipait este mult mai simplu de realizat pentru copil.

Acest fenomen îl putem explica prin legaturile stabilite între analizatorul tactil- chinestezic si cel vizual, iar celelalte forme de sensibilitate, cum ar fi gustativa, olfactiva, care continua sa se dezvolte, ele nefiind în aceeasi masura cu cea vizuala si auditiva, acestea cunoscând o serie de specializari interioare, deci o dezvoltare intensa a auzului verbal si cel muzical. Copilul recunoaste obiectele dupa sunetele pe care acestea le scot la atingere, lovire, ciocnire.

Apar forme noi de perceptie, cum ar fi: forma, marimea, relieful, adâncimea care se realizeaza mult mai usor, deoarece sunt pusi în functie mai multi analizatori. Perceptia vizuala a copilului se poate realiza prin miscarea mâinii pe linia conturului unui obiect, iar dezvoltarea perceptiei formei obiectelor se dezvolta prin activitatile de modelaj si incercarea de redare prin desen. Deoarece copilul întâmpina greutati în ceea ce priveste atât perceptia marimii obiectelor cât si constanta acestora, educatoarea este cea care trebuie sa intervina verbal prin corectarea greselilor facute de catre prescolar, reusind astfel sa diferentieze obiectul dupa marime.

Constanta perceptiei de marime este strâns legata de dezvoltarea perceptiei distantei, care se produce spre sfârsitul prescolaritatii (aproape, departe, a orientarilor în raport cu anumite repere spre stânga, spre dreapta, în fata, în spate, sus, jos, a pozitiei lor deasupra, dedesupt).

In acelasi timp, are loc o crestere evidenta a dorintei copilului de a fi de folos adultilor. Devine mai atent si reverentios, imita discret conduitele adulte si participa la activitatile ce il intereseaza cum ar fi: desenul, muzica, colajele, artizanatul, constructia, mozaicul.

Capacitatea de invatare devine activa si este dublata de interese de cunoastere, unde sunt prezente forme mai evaluate de simbolizare in care actioneaza integratori verbali.

Pe intreaga perioada a prescolaritatii, motricitatea se caracterizeaza printr-o intensa dezvoltare si ea contribuie la cresterea posibilitatilor copilului de a lua contact direct cu lumea inconjuratoare si de a facilita exercitarea unor comportamente practic-actionale.

Nevoia de miscare este extrem de mare, iar copilul se bucura cand ii reusesc actiunile, se straduieste sa faca miscari precise si tot mai diferentiale. Actiunile imitative, actiunile ocupationale cum sunt cele de joc si de ajutor pentru adult, deplasarile in spatiu si de manuire a obiectelor contribuie la dezvoltarea motricitatii grosiere, iar colajul, desenul, prelucrarea plastilinei, miscarile de la nivelul aparatului fono-articulator, stimuleaza dezvoltarea motricitatii fine cu efecte positive pentru pregatirea copilului in vederea scolarizarii si in special pentru achizitia scrisului si a comunicarii verbale.

Reprezentarile la aceasta vârsta au un caracter intuitiv, situativ cu caracter schematizat, generalizat doar spre sfârsitul prescolaritatii. Contactul direct cu obiectele favorizeaza informarea prin marea diversitate de obiecte, fenomene, împrejurari si relatii ce se stabilesc între acestea. Volumul de cunostinte permite copilului sa opereze cu ele în situatii noi mai complexe , mai interesante, mai creative. Operarea angajeaza atentia, memoria, imaginatia, gândirea si alte procese psihice, care, în ansamblu, alcatuiesc intelectul.

Ca urmare a controlului voluntar, a stapanirii excitatiei, copilul poate amana sau inhiba unele miscari si extinde altele in favoarea actiunilor adaptative.

Gândirea prescolarului este preconceptuala, intuitiva, egocentrica si magica. Mentalitatea sa egocentrica deriva din incapacitatea de a distinge suficient de bine realitatea obiectiva de cea personala, iar gândirea prescolarului este concret intuitiva. O alta caracteristica a gândirii o constituie aparitia notiunilor empirice alaturi de care încep sa se contureze primele operatii ale gândirii, prescolaritatea fiind perioada de organizare si dezvoltare a gândirii.

În acest timp se dezvolta si viata afectiva a prescolarului. Aceasta o continua pe cea a anteprescolarului, suportând modificari atât de natura cantitativa cât si calitativa (se îmbogatesc si diversifica formele existente, apar forme noi). Asemenea modificari sunt posibile, în principal, datorita noilor conditii de viata ale prescolarului, noilor solicitari cu care el se confrunta. Una dintre sursele cele mai evidente ale restructurarii afectivitatii o constituie contradictia dintre trebuinta de autonomie a prescolarului si interdictiile manifestate de adult fata de el. Satisfacerea nevoii de independenta se asociaza cu aparitia unor stari afective, pozitive, placute, tonifiante, de bucurie si satisfactie, în timp ce contrazicerea sub blocarea ei se asociaza cu manifestarea unor stari emotionale de insatisfactie, multumire.

Spre 6 ani, miscarile sunt exercitate cu o forta tot mai mare, ca urmare a consolidarii sale biologice si fiziologice, dar si cu efect al antrenamentului si al formarii de deprinderi motrice. Forta nu exclude precizia din miscare si nici extinderea acesteia asupra unor situatii diverse. In colectivitate, mai cu seama, in relatiile cu ceilalti copiii, el isi probeaza forta si agilitatea motrica, reproduce pe baza de imitatie actiunile si modelele comportamentale ale adultului.

O alta sursa a dezvoltarii afectivitatii prescolarului o reprezinta patrunderea lui în noul mediu institutionalizat al gradinitei, unde intra în contact cu persoane straine. Reactiile afective ale copilului fata de noul mediu sunt variate. Unii se adapteaza mai rapid, altii dificil sau chiar deloc. Exista copii care prezinta dificultati interesante de transfer afectiv si de identificare afectiva. Copilul îsi transforma toata dragostea si dorinta catre educatoare, cu care se si identifica, acest transfer fiind un efort de substituire a mamei. Cercetarile au pus în evidenta prezenta la prescolari a starilor afective de vinovatie la 3 ani, de mândrie la 4 ani, de pudoare la 3-4 ani. La 6 ani apare criza de prestigiu, mai ales în situatiile de mustrare publica a copilului.

Dezvoltarea unor elemente componente ale intelectului copiilor nu ar fi posibila fara prezenta atentiei care este capacitatea de orientare, focalizare si concentrare asupra obiectelor si fenomenelor în vederea reflectarii lor adecvate. Deci, copilul îsi concentreaza privirea spre obiectul cercetat, mobilizându-si în acelasi timp si cunostintele pe care le are. Pentru cunostintele noi pe care le dobândeste modifica valoarea de actiune a celor anterioare.

Daca  pâna la începutul prescolaritatii copilul a achizitionat ambele forme de atentie, voluntara si involuntara, în prescolaritate, sub influenta gândirii si limbajului, începe procesul organizarii atentiei voluntare. Stabilitatea si concentrarea ei creste, se mareste volumul, atentia capata un tot mai puternic caracter activ si selectiv.

Cert este faptul ca în perioada prescolara ierarhizarea motivelor, stapânirea de sine, încep sa devina tot mai evidente. Prescolarii, mai ales cei mijlocii si mari, reusesc sa desfasoare activitatile care le plac mai putin sau chiar le displac. Evident, acest lucru este posibil numai în anumite conditii, când prin realizarea activitatii respective, copiii îsi deschid calea îndeplinirii  altor activitati placute si într-adevar dorite, când produc satisfactii parintilor, educatoarei, etc.

Aceste consolidari ne atrag atentia asupra faptului ca motivatia devine unul dintre factorii importanti ai sustinerii mintii, asa încât, daca dorim sa formam, sa educam vointa prescolarului, trebuie sa-i oferim motivatii puternice, mai ales pe cele cu valoare sociala.

Capitolul II

Creativitate. Creatie. Imaginatie

O lume complexa ,cum este cea contemporana, dinamica antrenata in procese de schimbare continue si marcante are nevoie de oameni cu capacitate de integrare si adaptare,cu spirit de autonomie si independenta cu efervescenta creatoare. Complexitatea existentei solicita nu doar personalitati creative individuale ci si organizatii (gradinite, scoli, grupe, clase, inspectorate, universitati) creative capabile sa moduleze si sa instrumenteze orgoliile individuale si a alcatuiasca echipe axate pe elaborarea de “ produse creative”.

Astfel si nu mai astfel se stimuleaza si se dezvolta aptitudinile creatoare,dar mai ales se depisteaza sau se determina cadrul pentru deblocarea unor inzestrari inovatoare. Centrarea procesului de invatamant, de invatare creative si, in general,oferirea unui mediu educational favorabil dezvolta si potentialul creativ al copiilor pentru al transforma cu timpul in creativitate inovativa si inventiva.

Prescolaritatea reprezinta varsta la care este imperios necesara stimularea potentialului creativ,al copilului neevidentiat sau neexprimat inca prin cunoasterea si stimularea aptitudinilor prin mobilizarea resurselor la tente si prin sustinerea manifestarilor printr-o motivatie intriseca; de la aceasta varsta trebuie cultivate unele valori, precum originalitatea, perseverenta, interesele cognitive,dar si artistice.

Creativitatea este un proces mental si social care implica generarea unor idei sau concept noi sau noi asocieri ale mintii creative intre idei sau concept existente. Creativitatea continua sa preocupe, nu pentru ca eforturile de pana acum au fost sterile ci pentru ca potentialul creativ reprezinta una din avutiile cele mai complexe si mai misterioase, iar educarea lui in vederea manifestarii prin comportamente creatoare,unul din cele mai indraznete si mai inalte obiective.

Educarea creativitatii reprezinta proba practica a nivelului stiintelor educatiei intrucat comportamnetul creator este cel mai complex comportament.

Intrucat lumea contemporana cu atat mai mult cea de maine se caracterizeaza prin complexitate, globalizarea problemelor,accelerarea si generalizarea schimbarilor, educatia il intrumenteaza pe viitorul adult pentru complexitate si schimbare,interes si entuziasm pentru devenire si progres ii dezvolta capacitatea de a le stapanii responsabilitataea pentru actele personale, independeta si deschiderea pentru interactiune si schimbul de idei.

Din ce in ce mai multi specialisti considerea creativatea o trasatura esentiala si definitorie pentru existent individuala si pentru evolutia societatii. Fiecare om dispune,printre celelalte potentialitati, de un potential creative.

Idealul educational al scolii romanesti vizeaza formarea personalitatii autonome si creative, a acelei personalitati care sa anticipeze viitorul, sa transforme prezentul in directia anticiparii sale, sa descopere si sa rezolve situatiile impreuna cu ceilalti.

Educarea creativitatii incepand cu varsta prescolara se datoreaza ipotezei potrivit careia: intrucat prescolarul dispune de un potential creative sustinut de manifestarea pregnant a trebuintelor de cunoastere,de autoafirmare si independent de relatiile cu ceilalti, stimularea acestor trebuinte ar trebui sa conduca la intretinerea si potentarea manifestarilor creative ale prescolarului.

De cativa ani,interesul fata de educatia creativitatii s-a extins ajungandu-se in situatia de a ne intreba: in ce masura si prin ce strategii potentialul creative poate fi stimulat la varsta la care se contruiesc bazele personalitatii.

Potential creativ al prescolarului se manifesta in activitatile sale cotidiene: in joc ,in desen si picture si in limbaj. Cadrul cel mai important de manifestare, dar si de stimulare al potentialului creative este jocul. Conduita creativa ludica este o premisa pentru viitorul comportament creativ care se va materializa in produse noi,originale,cu valoare sociala.

Imaginatia la prescolar apare prin contrast cu stadiul dezvoltarii relatiilor volutare in memorie si in intreaga viata psihica intr-un avant deosebit. Debutul fuctiilor semiotice inca din stadiul anterior, devoltarea memoriei care conserva din ce in ce mai bine,atat experienta personala cat si tot ce afla copilul de la cei din jur si nu in ultimul rand gandirea intuitive care ii permite sa exploreze lumea ,sunt premisele acestei noi capacitati psihice si explica deosebita expansiune de la aceasta varsta.

In general, imaginatia prescolarului este stimulata de trairilor lui afective: placerea, bucuria, il fac pe copil sa-si amplifice imaginative asteptarile ,sa vada papusa sa ca pe cea mai fumoasa, cadoul sa ca pe cel mai mare etc, dupa cum frica il poate face sa vada in orice umbra un urias rau si nemilos, ceea ce ii straneste interesul si are semnificatie,este reliefat in imaginea mintala si se transpune si in desen.

Capitolul II. 1

Conceptul de creativitate si creatie

Creativitatea este un concept multidimensional si se poate manifesta in multiple domenii. Prescolaritaea este apreciata ca fiind varsta ce cuprinde cea mai importanta experienta educationala. Dar regasim cel putin trei puncte de vedere exprimand emergenta creativitatii la copil:

Potentialul creative al unui copil este rezultatul unui effort de autodezvoltare independent si autonoma in afara conditiilor in care a fost educat;

Potentialul creative poate fi dezvoltat intr-un cadru genetic dat (fond genetic ce poate fi cautat, gasit si eliberat, ca apoi sa fie inlaturat tot ce ar putea sa ii impiedice dezvoltarea), ceea ce intareste expresia “de unde nu-i nimic, nici Dumnezeu nu cere”;

O a treia pozitie, cea pur stiintifica, explica si demonstreaza ca educatia (influentele organizate si sistematizate ale vietii) formeaza si dezvolta capacitate de creatie, calitative si cantitative, in structura personalitatii copilului.

Expresivitatea este calitatea unui proces psihic sau a personalitatii de a-si modela structura si continutul in mod relevant in comportament. Enuntam in continuare mai multe aspect ale expresivitatii: artistic, gestica, verbal, emotional, motorie si fizionomica. Procesele psihice implicate in capacitatea de creatie si in expresivitate sunt multiple si sunt structurate extreme de complex, incat nu putem spune ca actul creatiei este legat numai de gandire sau numai de imaginative, de memorie sau de inteligenta. Caracteristicile fundamentale ale personalitatii creatoare sunt fluiditatea si flexibilitatea gandirii,dar si originalitatea si capacitatea de a da multiple solutii aceleasi probleme.

Expresivitatea si creativitatea,ca valori formative esentiale,ocupa un loc foarte important in dezvoltarea personalitatii copilului. Studiile psihopedagogice relative recente arata ca este necesar ca asupra acestora sa se actioneze focalizat inca din perioada prescolara, prin mijloace si metode specifice, pentru a se crea o personalitate armonioasa a individului, valorizata ulterior in majoritatea domeniilor profesionale. Multa vreme nu au putut fi explicate mecanismele si procesele pe care le presupune creatiitatea, drept care nu a fost abordata stiintific. Se considera la aceea vreme doar ca:

“a crea” inseamna ‘a zamisli’, a produce ceva din nimic;

Capacitatea de creatie era un dar divin, iar aceasta opinie nu pretindea explicate stiintifice.

Prescolaritatea este apreciata tot mai mult ca varsta ce cuprinde cea mai importanta experienta educationala din viata unei persoane; pe parcursul ei inregistram ritmurile cele mai pregante in dezvoltarea individualitatii umane si unele din cele mai semnificative achizitii cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltarii sale.

Creativitatea prescolarului este o creativitate expresiva manifestata in mimica, patomimica, desen si de cele mai multe ori in joc, dar uneori si una procesuala (manifestata in activitatile de repovestire, povestire create, activitati matematice. Prescolarul dispune de un potential creativ care integreaza experienta cognitiva, mecanisme informational-operationale declansate si sustinute in trebuintele de cunoastere, de autoexperimare, de independenta, de atitudine cognitiva potential creativ care incepe sa se evidentieze.

Una din dimensiunile esentiale pentru intreaga dezvoltare si afirmare a personalitatii este creativitatea. Creativitatea, ca produs, se caracterizeaza prin noutate, originalitate, utilitatea sociala aplicabilitate, valoare, armonie, relevanta.

Materialele didactice bogate si atractive,indicatiile verbale, descrierile adultului amplifica manifestarile creative ale copilului in joc,in desen,in povestire create. Strategiile de educare utilizate in activitatile de invatare si de joc favorizeaza dezvoltarea potentialului creativ.

Metodele cu eficienta maxima in dezvoltarea creativitatii inca de la varsta prescolara sunt: problematizarea,brainstormingul si invatarea prin descoperire. Problematizarea poate fi utilizata atat in gradinita cat si in familie,intrucat prin aceasta ii dam posiblitatea copilului sa inteleaga prin premisele reale, stiintific la nivelul sau anumite concept.Un exemplu in acest sens din activitatea proprie, il constituie crearea unei situatii- problema, la care sarcina prescolarilor a fost sa alcatuiasca povestiri cu elemente dintr-un tablou prezentat, dar fiecare exepunere sa fie originala.

Alt exemplu il putem releva de la activitatea de lectura dupa imagini “ Animale din padure “: dupa parcurgerea metodica a secventelor lectiei , actiunea s-a incheiat cerandu-le copiilor sa puna intrebari cu ceea c ear mai dori sa stie despre animale. Ei au relationat tema cu urmatoarele necunoscute: “ Cum ajunge ursul la gradina Zoologica? “, “ Cine il aduce? “ , “Cum doarme? “, “ Cine sunt prietenii lui ? “ , “Ce face ursul cand este flamand? “ , “ Este adevarat ca nu are coada din cauza vulpii? “ .

Jocul si invatarea ofera copilului multe ocazii de a-si combina si recombine informatiile de care dispune , de a construi realul din propriile imagini. Ascultand povesti , povestiri si basme copilul recunoaste mental principalele momente ale naratiunii , le inverseaza , le omite , le amplifica , inventeaza altele noi . Jucandu-se cu creionul pe hartie obtine linii si figuri neobisnuite. Exersandu-si vocea descopera accindental ritumul si melodii care ii retin atentia .

Framantand o bucata de plastilina se trezeste in fata unor forme deosebite.Asezand cubuile unele peste altele, ajunge la constructii interesante in miniatura.

Asadar, activitatile pe care le desfasuram cu prescolarii , daca sunt corect planificate si intrumentate, conduc la premisele desfasurarii actului creator.

Capitolul II. 2

Imaginatie – Creativitate in dezvoltarea copilului

Copiii sunt sensibili la frumos de la varste foarte mici; le plac hainele frumoase, papusile frumoase, persoanele frumoase. Ei manifesta interes si placere pentru a desena sau modela, pentru a aranja „frumos” obiectele din jur intr-un mod propriu, dupa criterii de multe ori doar de ei stiute.

Copilul care isi manifesta permanent mirarea si surpriza incercand sa surprinda ineditul lumii, neinfluentat inca de educatia rutiniera este considerat prototipul creativitatii. Teama fata de orice deviere de la norma (conventie, traditie) sau conformismul social are ca efect disparitia originalitati find capcana in care esueaza creativitatea multor indivizi. Prescolari creativi se diferentiaza de obicei de restul grupului prin diferite comportamente specifice si daca li se permite acest lucru isi dezvolta in mod liber creativitatea. Ei sunt foarte curiosi, vin cu solutii neobisnuite, cu idei originale, au initiativa si un spirit de observatie foarte bine dezvoltat, vad conexiuni intre elemente aparent fara nicio legatura, pun intrebari adecvate, cauta alternative si exploreaza noi posibilitati, manipuleaza si controleaza simultan mai multe idei, invata rapid si usor, au o memorie buna, un vocabular bine dezvoltat, gasesc cai neobisnuite pentru solutionarea problemelor, au o imaginatie vie si o capacitate deosebita de a compune povesti.

De exemplu, poate fi vorba de a enumera intr-un interval de timp limitat toate utilizarile posibile pentru o cutie de carton (ambalaj, piedestal, ascunzis). In astfel de probe creativitatea este evaluata prin fluiditatea raspunsurilor (numarul variantelor propuse), flexibilitatea lor (numarul de categori diferite in care aceste raspunsuri pot fi clasate) si gradul de originalitate (functie inversa de frecventa a lor in populatia de referinta). Activitatile artistico-plastice ofera copilului veritabile limbaje de exprimare a sinelui, a trairilor si impresiilor puternice provocate de realitatea inconjuratoare.

Pentru reusita acestor activitati am lasat copiilor deplina libertate de exprimare. Am avut grija sa le pun la dispozitie materialele si sa ii invat cum se folosesc. Mi-am asumat rolul sa ii stimulez, sa le sugerez si nu sa le impun.

Presupunand un efort, dar un efort liber de constrangeri, copiii adera cu placere la jocul „”de-a creatia”.

Pentru reusita activitatilor mi-am fixat urmatoarele reprere:

Participarea tuturor copiilor din grupa la activitate sa fie determinata de interesul lor si sa ofere fiecaruia placere;

Oferirea libertatii maxime in a gandi, a simti si a se exprima;

Crearea oportunitatilor de achizitie a unor tehnici de expresie plastica, precum si a unor deprinderi de organizare a materialului ilustrat si de prezentare a produselor activitatii;

Incurajarea transferului de cunostinte si activitati estetice in viata zilnica, in vederea provocarii unor trairi afective pozitive;

Educarea sensibilitatii, provocarea nevoii de a intalni frumosul in natura, in viata, in ceea ce produc;

Observarea, perceperea mediului exterior sa capete un plus de precizie, sa fie mai completa.

Pregatirea copiilor de grupa mare pentru activitate am realizat-o din aproape in aproape, nu punandu-i sa redea exact obiectele reale, ci punandu-i in situatia sa descopere structuri, impresii, trairi, relevand sensuri si calitati pe care le-am asociat cu obiectele.

Am inceput prin a ma preocupa nu atat de subiectul tratat, ci de elementele de limbaj, de morfologia si sintaxa culorii, liniei, formei, cu ajutorul carora fiecare copil, fara exceptie, sa inteleaga ce simte, dicolo de aparentele vizualului, tactilului. Placerea cu care deseneaza copiii provine din trairea unor stari de echilibru, din contra din trairea unei tensiuni care se cere exprimata.

Pornind de la aceasta intelegere am asociat exprimarea plastica prin linii si culoare cu ascultarea unui anumit gen de muzica, cu diferite mirosuri si cu pipairea unor texturi diferite. Astfel, perceptia copiilor a fost mai complexa si mai puternica, iar exprimarea artistica a tradus stari de placere/neplacere, de comfort sau de discomfort.

Am analizat impreuna cu copiii lucrarile rezultate si ei au invatat si au inteles ca toate actiunile noastre se potrivesc cu trairile pe care le aveam atunci cand faceam ceva. Comparand desenele am constatat ca atunci cand am ascultat muzica lenta, linistita, cand au pipait catifea, iar in aer pluteau arome placute, copiii au desenat linii ample, in culori calde, iar culorile difuzau placut, unele in altele.

Urmarind acelasi scop, acela de a-i ajuta pe copii sa inteleaga faptul ca desenul, pictura, artele plastice in general sunt forme de comunicare a unor stari sufletesti, pentru tema „o zi de primavara” am iesit cu copiii in curtea gradinitei si i-am lasat sa se bucure de aer curat, de lumina soarelui, de florile abia rasarite. Apoi le-am propus sa imortalizam peisaje. In unanimitate, copiii au ales ca tehnica de lucru foaia umezita si au gasit culorile cele mai adecvate in redarea anotimpului.

Intr-o alta activitate, copiii au primit obiecte din natura: seminte, fructe, coaja de copac. Le-au cercetat cu atentie si amanuntit, folosindu-se atat de vaz cat si de simtul tactil si olfactiv. Pipaind obiectele, percepand forma si suprafata, identificand unele mirosuri soecifice, copiii au fost mai inspirati in compozitiile realizate si fiecare a ales culoarea dupa cum a simtit. Apeland la sinestezie pentru constientizarea potentelor expresive ale culorii, liniei, formei, copiii au o comunicare emotionala care este exprimata pe deplin in lucrarile lor.

Intr-o alta activitate de pictura, cu tema „Primavara”, am asociat activitati de educatie plastica, muzica, pentru crearea unor stari emotionale. Am pregatit sala de grupa afisand planse cu ilustratii din povesti pentru a le stimula imaginatia si a asigura un cadru adecvat.

Dupa ce am stabilit tehnica de redare (fuzionarea umeda) si am ascultat „Anotimpurile”, de A. Vivaldi, copiii au inceput sa acopere suprafata cu linii si pete de culoare. S-a putut remarca o multime de modalitati prin care fiecare copil si-a exprimat plastic emotiile, exprimandu-se in functie de fantezia, aptitudinile si temperamentul care-l caracteriza.

Am realizat acest tip de antrenament urmarind dezvoltarea senzoriala, formarea de legaturi temporale pe scoarta intre zonele vizuala, auditiva, olfactiva, in vederea dezvoltarii mentale, formarea premiselor intelegeri de sine si a exprimarii originale, creative.

Capitolul II. 3

Dimensiuni ale creativitatii la varsta prescolara

Activ si creativ este copilul care „intervine efectiv in activitatea didactica si ii modifica variabilele parametrii caracteristici, depune eforturi de refletie personala, de gandire, efectueaza actiuni mintale si practice de cautare, cercetare, redescopera noi adevaruri”.

Aceasta perspectiva asupra copilului se opune celei tradiotionale, confrom careia el recepta in mod pasiv informatiile oferite de catre cadrul didactic, urmand ca ulterior sa le reproduca. Copilul activ si creativ da dovada de multa indrazneala in aprecierea critica a unor produs de independenta in abordarea si analiza problemelor de spirit de contraargumentare, de libertate in manifestarea comportamentala generala. De multe ori comportamentul lui la ore devine deranjant pentru unii profesori mai conservatori.

De interactivitate de dovada copilul care devine coparticipant alaturi de profesor la propria formare si coresponsabil de realizare si efectele procesului de invatare. Asumandu-si rolul de actor in actul educativ, el isi proiecteaza eficient, proiectul de invatare peesonalizat, isi construieste cunoasterea, asumandu-si riscuri, constientizand eforturile necesare alegandu-si strategiile de invatare, gestionandu-si timpul si apeland la evaluari formatoare.

Copilul activ si creativ se caracterizeaza prin spirit de independenta in munca, o gandire care se desfasoara pe traiecte lungi fara bariere de ordin cognitv manifestand o puternica si neobisnuita tendinta de a explora si de a crea. Copiii din aceasta categorie sunt mai putin interesati de activitatea in echipe si au tendinta de a-si intocmi un plan personal de lucru, pastrand legatura numai cu un numar restrans de prieteni.

Fiecare copil are un indicator de creativitate individuala:

Isi poate ocupa timpul fara a fi stimulat;

Prefera sa se imbrace in mod deosebit;

Merge dincolo de sarcinile trasate;

Este in stare sa se amuze cu lucruri simple in moduri ingenioase;

Ii place sa organizeze jocuri in curtea scolii;

Gaseste utilizari neobisnuite ale jucariilor;

Nu se teme sa incerce ceva nou;

Foloseste toate simturile in observatie

Profilul copilului creativ si dinamic se refera la acele trasaturi care dovedesc capacitatea de a se detasa de informatii, de a se misca liber in sfera cunostiintelor manifestand initiativa si spirit independent.

Prin jocul didactic intentionat, organizat, dar si prin cel de improvizatie, simulat sau de dramatizare copilul isi organizeaza intregul potential psihic, isi cultiva initiativa, vointa, inventivitatea, flexibilitatea gandirii, isi dezvolta spiritul de cooperare, de echipa.

Situațiile de învățare rezolvate prin metode interactive, de grup, dezvoltă copiilor atât gândirea creatoare, cât și gândirea democratică, deoarece ei exersează gândirea critică și înțeleg că atunci când analizează un personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul, ideea, fapta, nu critică personajul din poveste, sau copilul, adultul. Metodele învață copiii că un comportament întâlnit în viața de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăța cum să-l evităm.

Am ales pentru exemplificare ca și metodă interactivă: “Ciorchinele”. Aceasta este o tehnică care exersează gândirea liberă a copiilor asupra unei teme și facilitează realizarea unor conexiuni între idei deschizând căile de acces și actualizând cunoștințele anterioare.

Obiectiv: – Integrarea informațiilor dobândite pe parcursul învățării în ciorchinele realizat inițial și completarea acestuia cu noi informații.

• Tehnica contribuie la organizarea reprezentărilor.

• Exersează capacitatea copiilor de a înțelege un anumit conținut. Materiale necesare: carton colorat, foarfeci, șabloane, carton presat, autocolant, carioca. Tehnica de lucru: desen după șablon, decupare, așezare.

• Se pregătește panoul de lucru;

• Se desenează și se decupează ovale folosind culori diferite pentru fiecare informație adecvată temei;

• Se desenează și se decupează săgeți de lungimi, grosimi și culori diferite, corespunzătoare materialului anterior;

• Se face un exercițiu simplu de așezare a materialelor pe panou. Etapele elaborării ciorchinelui: a) Comunicarea sarcinii de lucru:

• Se lucrează pe grupe, copiii din același grup cooperând unii cu alții în scopul rezolvării sarcinii;

• Fiecare grup dispune de carton, foi autocolante, carioci, imagini din poveste. b) Activitatea pe grupe de 4-5 copi: În cadrul activității integrate: ADE / DOS+DS: „Africa – ținutul lumii a treia” – prezentare generală Pe parcursul derulării poveștii se folosește ca metodă activ-participativă de fixare, consolidare a cunoștințelor „Ciorchinele”, pentru a evidenția personajele și apoi, pe baza figurii se urmărește exersarea creativității prin jocul: „Trei lucruri pe care le puteți spune despre personajul…” Astfel, se împărțit grupa în grupe de 4-5 copii. Se așează pe panou o imagine din povește , iar în mijloc se scrie cuvântul “personaje”.

Împreună cu copiii se stabilesc care sunt personajele din poveste și se așează folosind săgeți mai lungi în jurul temei pe panou. Apoi, fiecare grup de copii va primi o planșă cu un personaj și vor desena trei lucruri pe care le pot spune despre personaj, pe cercuri diferite. c) Activitatea frontală:

• Se completează ciorchinele pe panou.

• Pe rând, grupurile vor prezenta imaginile din care reies însușiri ale personajelor (scene din poveste), pe care le vor grupa în jurul personajelor corespunzătoare pe panou.

Concluzie: Ciorchinele se poate realiza și în activități de observare, precum și într-o activitate de convorbire, sau la începutul și pe parcursul unui proiect pentru a reactualiza și sintetiza cunoștințele copiilor despre un subiect și completarea lor cu altele noi.

Capitolul III

Organizarea si functionarea si functionarea

invatamantului prescolar in Romania

In Romania, invatamantul prescolar face parte din sistemul national de invatamant si este integrat in structura invatamantului preuniversitar.Invatamantul prescolar este coordonat de Ministerul Educatiei si Cercetarii.Invatamantul prescolar se realizeaza in baza principiilor democratice a drepturilor copiilor la educatie si la protectie , indiferent de conditia sociala,materiala , de sex , rasa, nationalitate, apartenenta politica sau religioasa a parintilor .

In Romania, invatamantul prescolar de stat este gratuit. Organizarea si functionarea invamantului prescolar se realizeaza in conformitate cu standardele cuprinse in documente nationale si internationale: pacte, tratate, conventii si protocoale cu privire la drepturile si educatia copilului, la care Romania a aderat.

Prin toate demersurile care se intreprind in invatamantul prescolar, atat pentru copii, cat si pentru parinti , se respecta prevederile Constitutiei Romaniei.

Unitatea de invatamant prescolar este gradinita de copii, care poate avea personalitate juridica , in conformitate cu prevederile in vigoare.

Invatamantul prescolar se organizeaza in gradinite de copii si cuprinde prescolari cu varste intre 3 si 6/7 ani.

Gradinitele de copii sunt infiintate de inspectoratele scolare judetene.

Agentii economici, persoanele juridice, precum si persoanele fizice pot infiinta gradinite in conditiile prevazute de lege , cu acordul inspectoratelor scolare.

Ca urmare a solicitarii parintilor , a agentilor economici, a persoanelor fizice sau juridice , se pot infiinta gradinite de copii cu efective minime de prescolari cu respectarea prevederilor legale.

Desfiintarea gradinitelor de copii se face de catre inspectoratele scolare.

Planul de curpindere a copiilor in unitatile prescolare de stat se stanileste de catre inspectoratele scolare judetene si se aproba de Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Invatamantul prescolar se organizeaza, de regula , pe grupe constituite dupa criteriul de varsta al copiilor sau dupa nivelul de dezvoltare globala al acestora. Pentru asigurarea continuitatii intre invatamantul prescolar si cel primar , se organizeaza si se generalizeaza treptat grupa pregatitoare pentru scoala.

In situatii specifice, se pot organiza grupe combinate cuprinzand copii de niveluri diferite de varsta si de dezvoltare. In gradinitele de copii se pot organiza si grupe sau sectii integrate cuprinzand copii cu cerinte educative speciale. Acestea functioneaza in baza prevederilor in vigoare, iar modul de organizare este stabilit de prevederile Regulamentului invatamantului special.

In gradinite se pot infiinta grupe cu profil artistic , sportiv, limbi moderne cu respectarea prevederilor legale.

Formele de organizare in invatamantul prescolar si strucura dupa care acestea functioneaza sunt:

Gradinite cu program normal( 5 ore pe zi) , care asigura educatia si pregatirea corespunzatoare a copiilor pentru scoala si viata sociala.

Gradinite cu program prelungit ( 10 ore pe zi) , care asigura educatia si pregatirea corespunzatoare a copiilor pentru scoala si vaiat sociala , precum si protectia sociala a acestora ( hrana , supraveghere si odihna) .

Gradinite cu program saptamanal, care asigura educatia si pregatirea corespunzatoare a copiilor pentru scoala si viata sociala ,precum si protectia , hrana, supravegherea si odihna celor proveniti din medii sociale si familii devafavorizate pe durata unei saptamani.

In situatii deosebite , gradinita de copii poate functiona cu grupe integrate (orar normal, orar prelungit si/ sau orar saptamanal) indiferent de programul solicitat de parinti, respectandu-se prevederile legale in vigoare.

Grupa de prescolari se constituie si cuprinde in medie 15 copii, dar nu mai putin de 10 si nu mai mult de 20.

In eforturile de modernizare a invatamantului romanesc s-au initiat proiecte de promovare a unor strategii moderne la nivel national in acord cu tendintele actuale pe plan european , care sa raspunda necesitatilor societatii romanesti.

Capitolul III. 1

Educatia timpurie in Romania. Concept si caracteristici

Realizarea unui sistem coerent de educatie timpurie a copilului in Romania este o necesitate care decurge din prioritatile educatiei la nivel mondial si national. Dezvoltarea timpurie integrata a copiilor este o prioritate a UNICEF , cu rol determinat in indeplinirea obiectivului de dezvoltarea mileniului trei si anume: asigurarea absolvirii ciclului complet de invatamant primar de catre toti copiii, fete si baieti.

De asemenea, Declaratia Adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la cea de XXVI Sesiune Speciala cuprinde principiile care ghideaza miscarea globala de constructie a unei lumi demne pentru copii si care se constituie in jaloane pentru constructia unui sistem de educatie timpurie a copiilor din Romania. Dintre aceste principii urmatoarele constituie cheia de bolta pentru soliditatea si viabilitatea acestui sistem:

Orice copil este nascut liber si egal in demnitate si drepturi;

Copii trebuie sa aiba parte de un strat cat mai bun in viata;

Toti copiii trebuie sa aiba acces si sa absolve invatamantul primar , gratuit, obligatoriu si de buna calitate;

Planul de actiune adoptat de Adunarea Generala a Natiunilor Unite plaseaza un accent deosebit pe urmatoarele elemente care pot constitui structura de rezistenta in constructia unui sistem de educatie timpurie in Romania.

Educatia timpurie are un efect pozitiv asupra abilitatilor copilului si asupra viitoarei sale cariere scolare.

Educatia timpurie are efecte pozitive asupra viitoarei integrari sociale a adolescentului, a adultului.Marimea grupei este de asemenea importanta.Unii autori considera ca 25 de copii este maximum, iar in clasele cu peste 25 de copii ar trebui sa fie prezenti doi adulti.Pentru copilul de trei ani, educatia timpurie este o necesitate pentru ca acesta poseda disponibilitatea unor progrese enorme in ceea ce priveste capacitatea sa mentala , sociala si emotionala.Incepe sa fie constient de propria sa persoana, doreste sa se impuna tot mai autonom si sa se descopere pe sine. Este un parcurs oarecum dificil , copilul opunandu-se deseori deseori adultului, vrand sa testeze limitele sa stie pana unde poate merge si de multe ori chiar incearca „sa meaga” mai departe decat poate, ori de cat i se permite tot mai des incearca sa-si impuna vointa.Cu multa rabdare si consecventa din partea adultilor care il asista in devenirea sa copilul va progresa usor in aceea ce priveste controlul emotiilor ,iar frecventa starilor de agitatie sau de opozitie va scadea.In tot acest timp cel mai bun raspuns il poate oferi educatia timpurie,necesitatea ei de la cele mai fragede varste fiind evidente.Adultul trebuie sa se mentina „pe pozitie” , bland, amabil, dar ferm fara a face economie in dezmierdari si incurajari.Copilul trebuie lasat sa faca singur de fiecare data ,cand este posibil ceea ce doreste , are nevoie de o relativa libertate in explorarile sale ,dar si de protectie fata de pericolele pe care inca nu le intuieste.

Ca o concluzie a necesitatii educatiei timpurii amintim :

Perioada cuprinsa intre 0-6 ani este cea in care copii se dezvolta rapid,iar daca procesul de dezvoltare este neglijat in acest stadiu , mai traziu este mult mai dificila si mai costisitoare compensarea acestor pierderi.

Alegerile facute in copilaria timpurie si actiunile intreprinse de parinti si de societate au o influenta puternica si de durata asupra copilului si in sens larg asupra viitorilor adulti ai societatii.

Calitatea ingrijirii si protectiei copilului in perioada amintita este solutia care previne decesul infantil, bolile intarzierile in crestere,traumele ,carentele alimentare.

Investitia in copii la varste cat mai fragede va conduce pe termen lung la dezvoltarea sociala si la realizarea sustinuta a drepturilor copiilor.

Capitolul III. 2

Activitatile educationale din gradinita de copii

Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care i le ofera rutina zilnica, interactiunile cu ceilalti , organizarea mediului si activitatile /situatiile de invatare, special create. Activitatile de invatare reprezinta un asamblu de actiuni cu caracter planificat , sistematic , metodic , intensiv , organizate si conduse de cadrul didactic, in scopul atingerii finalitatilor prevazute in curriculum .

Categoriile de activitati de invatare prezente in planul de invatamant sunt: Activitati pe domenii de invatare (care pot fi activitati integrate sau pe discipline) , Jocuri si activitati alese si Activitati de dezvoltare personala.

Activitatile pe domenii experientiale sunt activitatile integrate sau pe discipline desfasurate cu copii in cadrul unor proiecte planificate in functie de temele mari propuse de curriculum precum si de nivelul de varsta si de nevoile si de interesele copiilor din grupa. Se pot desfasura maximum cinci activitati integrate pe saptamana, indiferent de nivelul de varsta al copiilor.

Educatoarea poate planifica activitati de sine statatoare, respectiv pe discipline( activitati de educarea limbajului, activitati matematice , de cunoastere a mediului , de educatie pentru societate, de educatie fizica, activitati practice, educatie muzicala sau activitati artistico-plastice) sau activitati integrate ( cunostintele din cadrul mai multor discipline pot fi imbinate armonios pe durata unei zile intregi si cu acest prilej in activitatea integrata intra si jocurile si activitatile alese.

Jocurile si activitatile didactice alese sunt cele pe care copii si le aleg si ii ajuta pe acestia sa socializeze in mod progresiv si sa se initieze in cunoasterea lumii fizice a mediului social si cultural caruia ii apartin, a matematicii, comunicarii, a limbajului citit si scris. Ele se desfasoara pe grupuri mici, in perechi si chiar individual.In decursul unei zile regasim in functie de tipul de program(normal, prelungit sau saptamanal) doua sau trei etape de jocuri si activitati alese( etapa I – dimineata, inainte de inceperea activitatilor integrate ,etapa III in intervalul de dupa activitatile pe domenii de invatare si inainte de masa de pranz /plecarea copiilor acasa si dupa caz etapa a IV intervalul cuprins intre etapa de relaxare de dupa amiaza si plecarea copiilor de la programul prelungit acasa).

Reusita desfasurarii jocurilor si a activitatilor didactice alese depinde in mare masura de modul in care este organizat si conceput mediul educational. Acesta trebuie sa stimuleze copilul, sa-l ajute sa se orienteze , sa-l invite la actiune.Daca este vorba de activitati desfasurate in sala de grupa ,educatoarea va acorda o atentie deosebita organizarii spatiului in centre ca: biblioteca,coltul casutei/joc de rol, constructii , stiinta , arte, nisip si apa.

Materialele care se vor regasi zilnic in zonele / centrele /colturile deschise nu trebuie sa fie aleatorii ci atent alese in stransa colerare cu tema saptamanii sau cu tema proiectului aflat in derulare.Pentru etapa jocurilor si a activitatilor alese desfasurate in curte o atentie speciala va fi acordata atat organizarii si amenajarii curtii de joc, cat si sigurantei pe care o ofera copiilor spatiul respectiv si dotarile existente.

Activitatile de dezvoltare presonala includ rutinele ,tranzitiile si activitatile din perioada dupa amiezii,inclusiv activitatile optionale.

Rutinele sunt activitatile reper dupa care se deruleaza intreaga activitate a zilei: sosirea copilului, intalnirea de dimineata, micul dejun, igiena, spalatul si toaleta ,masa de pranz, somnul , perioada de relaxare de dupa amiaza, gustarile, plecarea.

Tranzitiile sunt activitati de scurta durata care fac trecerea de la momentele de rutina la alte tipuri/ categorii de activitati de invatare de la o activitate de invatare la alta in diverse momente ale zilei.

Activitatile optionale intra tot in categoria activitatilor de invatare,respectiv a celor de dezvoltare personala si se includ in programul zilnic a copilului in gradinita .

Capitolul III. 3

Jocul ca activitate fundamentala la varsta prescolara

La varsta prescolara jocul satisface in cel mai inalt grad nevoia de activitate a copilului, nevoie generata de trebuinte , dorinte, tendinte specifice acestui nivel de dezvoltare psihologica. Sub o forma sau alta , jocul se regaseste la copiii tuturor popoarelor din cele mai vechi timpuri. Din aceste considerente in gradinite jocul este activitatea fundamentala.Prin joc se manifesta ,se exteriorizeaza intreaga viata psihica a copilului, se exprima cunostintele , emotiile , dorintele, chiar si acelea care nu pot fi satisfacute imediat.

Jocul reprezinta de asemenea una din modalitatile prin care copilul cauta sa cunoasca realitatea inconjuratoare. Jocul constituie in esenta,principala modalitate de formare si dezvoltare a capacitatilor psihice ale copilului. Actionand asupa obiectelor si fiintelor din jur , copilul cunoaste treptat aceasta lume, isi satisface nevoia de miscare si intelegere, dobandeste incredere in fortele proprii, se defineste pe sine ca personalitate.

Clasificarea jocurilor a preocupat pe multi specialisti din domeniul pedagogiei prescolare.In scop didactic s-a optat pentru clasificarea ce are drept criteriu influenta formativa a jocurilor asupra dezvoltarii psihice a copilului, ea vizand pe de-o parte dezvoltarea intelectuala cat si pe de alta parte dezvoltarea morala, estetica si fizica a copiilor.In functie de acest criteriu se pot diferentia mai multe tipuri de jocuri :

Jocuri de creatie sau jocuri simbolice;

Jocuri de miscare

Jocuri didactice;

Jocurile de creatie sau simbolice. In aceasta categorie sunt incluse acele jocuri in cadrul carora copilul alege tema si formuleaza regulile jocului.Folosindu-se de anumite obiecte de jucarii sau prin intermediul gesturilor si cuvintelor , copilul reda un aspect al realitatii.

Jocul simbolic are ca principala functie asimilarea realului la „eu” favorizand astfel retrairea intr-un mod specific a ceea ce l-a impresionat mai mult pe copil . Chiar daca jocul reprezinta o traire interioara a relatiilor descoperite de fiecare copil in parte si chiar daca interventia adultului nu modifica continutul acestuia jocul are o forta educativa polivalenta pentru formarea intregii personalitati.

Jocurile de miscare. Asa cum exprima si denumirea lor aceste jocuri satisfac in cea mai mare masura nevoia de miscare a copilului , bazandu-se pe diferite miscari si reguli. Ca tip de joc ele ocupa o pozitie intermediara intre cele de creatie si cele sportive apropiindu-se de primele prin trairile afective puternice pe care le genereaza si de cele sportive prin regulile dinainte fixate prin formularea de comenzi si prin elementele de competitie pe care le cuprinde.

In gradinita jocurile de miscare sunt integrate atat in cadrul activitatilor comune cat si in cadrul activitatilor si jocurilor alese de copii. Prin continutul lor ,jocurile de miscare sunt extrem de variate:

Jocuri de miscare cu subiect in care miscarile si regulile se imbina cu un anumit continut imaginativ(exemplu: „gastele si vulpea” , „”vrabiile si pisica” , „lupul si vanatorii” , „randunica isi cauta cuibul”);

Jocuri cu text si cantec: in care miscarile sunt insotite de texte si cantece (exemplu: „gastele vesele”, „ motanul” , „fluierul” );

Jocurile hazlii: ii atrag pe copii prin umorul si simplitatea actiunii(exemplu : „Cine l-a chemat pe ursulet?” , „ Gaseste si taci” );

Jocuri fara subiect: se intemeiaza pe indeplinirea unor cerinte de respectarea a anumitor reguli( exemplu: „ Nimereste la tinta”, „Cine arunca mai departe” )

Jocurile didactice. Jocul didactic utilizat in contextul activitatilor prescolare are aceasta particularitate esentiala, el trebuie sa imbine armonios elementul instructiv si exercitiul cu elementul distractiv. Invatand prin joc copilul trebuie sa se distreze in acelasi timp .Imbinarea elementului distractiv cu cel instructiv duce la aparitia unor stari emotive complexe care stimuleaza si intensifica procesele de dezvoltare psihica.

Jocul contituie un veritabil instrument de lucru in activitatile cu copii prescolari dezvaluind virtuti formative dincolo de toate asteptarile, daca este bine elaborat si condus .

Pentru valorificarea acestui incredibil potential educatoarea va trebui sa-si foloseasca si sa-si dezvolte disponibilitatile empatice, intelegand prin aceasta capacitatea de a se transpune, imagina in varsta copilariei.

Capitolul IV

Creativitate si joc la varsta prescolara

Jocul ii determina pe copii sa participe activ la procesul de invatare ca protagonisti, nu ca spectatori. Invatarea prin efort personal, prin manifestarea independentei in actiune, gandire si exprimare insotita de bucurie si satisfactie va fi temeinica si va genera noi interese de cunoastere.

Produsul realizat de copil este nou și valoros pentru el și beneficiază de atributul originalității. Preșcolarii și școlarii mici au o creativitate naivă, grație fie imaginației bogate, fie curiozității, plăcerii de a fabula, spontaneității specifice vârstei. Acest capital promițator si atât de generos nu trebuie abandonat in voia hazardului.

Educatoarea are la îndemană o paletă largă de forme prin care poate exprima și dezvolta zestrea nativă a copilului. Pentru a nu îngrădi inițiativa ea trebuie să fie adeseori doar un antrenor, un organizator al activității. Cu cât se oferă mai mult posibilitatea copilului de a fi spontan și independent, cu atât șansele ca acesta să devină o persoană creativă cresc.

În proiectarea activității de joc, educatoarea trebuie să respecte câteva imperative preliminare:

În alegerea tipului de joc, precum și a jucăriilor utilizate să se aibă in vedere particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor;

Să evite jucăriile ce evocă agresivitatea si violența (pistoale, puști, săbii, arcuri);

Să vegheze cu maximă vigilență a nu transforma jucăria într-un instrument de discriminare sexuală, ceea ce inseamnă că, indiferent de sex, orice copil are acces liber la jucăria dorită, chiar daca ea este cotata prin forța tradiției, să aparțină exclusiv celuilalt sex.

Pentru a proiecta și organiza jocuri și diverse tipuri de activități instructiv-educative în demersul didactic la grupa mare mi-am propus:

realizarea procesului instructiv-educativ în plan conceptual-acțional și evaluativ în spiritul metodologiei creativității;

valorificarea creativității preșcolarilor în creșterea capacității de adaptare la cerințele învățământului primar și, până la urmă, pregătirea lor pentru viața.

Scopul demersului de fața, alături de caracterul constatativ pe care il comportă, este și de a atrage atenția asupra necesității si oportunității desfășurării de jocuri si exerciții creative, aplicabile în diverse domenii experiențiale, precum: domeniul limbaj și comunicare, domeniul estetic- creativ, domeniul știință, etc.

Deși sunt convinsă că acest tip de jocuri se desfășoară în fiecare grădiniță, voi atrage în final atenția asupra unor conținuturi de jocuri ele însele originale și autentic creative.

„Salata de povești”

Creați o poveste nouă prin amestecarea personajelor și evenimentelor din poveștile cunoscute, realizând un nou fir narativ.

Realizați un desen în care se întâlnesc personaje din basme/ povești diferite.

Am remarcat faptul că în majoritatea desenele copiilor au lipsit personajele negative, iar acolo unde au existat au fost înzestrate cu calități pozitive ( Impărăteasa cea rea a devenit bună, lupul era prieten cu toate animalele și cu Scufița Roșie)

Variantă: conducătorul grupului creativ începe o poveste, după care se oprește și invită preșcolarii să continue povestea într-un mod original.

„ Ce faci când?”

Fiecare preșcolar primește un cartonaș cu chipuri care arată diferite expresii emoționale. Ei trebuie sa vină cu cât mai multe soluții inedite care să explice situația care a dus la acea trăire. Ce faci când ești trist? Ce faci când ești speriat? Ce faci când ești vesel? Ce faci când ești nehotărât?

În continuarea jocului putem da copiilor o imagine cu trei personaje fără expresie facială pe care să le folosească pentru a descrie unui partener simțămintele personajului. Copiii desenează mai întâi expresia personajelor. Pe urmă partenerul ghicește expresia, sau ei pot să discute despre cum s-a simțit personajul. Se dezvoltă astfel imaginația, simțul culorilor, empatia, abordarea artistică.

„ Covorasul papusii”

Pentru desfasurarea acestei activitati avem nevoie de coli de hartie alba sau colorata, pasta de lipit, hartie de diverse culori si cu mai multe modele. Copilul va fi incurajat sa rupa bucati de diferite dimensiuni din hartiile colorate puse la dispozitie si sa le lipeasca cum vrea el pe coala alba sau de alta culoare pe care adultul a intins un strat de pasta de lipit. Operatiile de rupere lipire se vor repeta pana cand toata suprafata „suport de lucru” este acoperita cu bucati de hartie. Rezultatul muncii copilului este un covor multicolor pentru casuta papusii.

„Papusi pe bat”

Copii primesc figuri decupate si prinse de un betisor. Li se explica ca trebuie sa manuiasca papusile pentru ca prin intermediul lor ei pot sa spuna povesti create chiar de ei. Adesea prin intermediul papusilor copiii pot spune lucruri pe care nu le-ar dezvalui in alte situatii. Dupa ce copiii ajung sa cunoasca bine o poveste isi doresc sa devina actori ei. Avand conditiile necesare desfasurarii unei astfel de activitati copii transpun in jocurile lor povestile cunoscute si introduc pesonaje create de ei.

„ Figurine din cartofi sau din alte legume”

Confectionarea chipurilor din cartofi ii incanta intotdeauna pe copii. Se pun la dispozitie cartofi curati, bine spalati, iar copiii pot sa le adauge nas, ochi, urechi din plastilina sau bucati din alte legume sau alte materiale prinse cu scobitori. Parul poate fi realizat din verdeturi (marar,patrunjel) sau lana , vata. Copiii pot realiza o intreaga colectie de figurine, de animale sau personaje din cartofi.

Curiozitatea, creativitatea, independenta, cooperarea si perseverenta sunt doar cateva dintre abordarile care potenteaza si valorizeaza dezvoltarea si invatarea timpurie si deschiderea catre noi sarcini si provocari in viata. In toate aceste activitati copiii trebuie sa fie capabili sa manifeste curiozitate, interes, initiativa, persistenta in activitati , creativitate, sa experimenteze si sa invete lucruri noi.

Capitolul IV.1

Dezvoltarea creativitatii copilului prin activitatile organizate in gradinita

Chiar daca jocul reprezinta o traire interioara a relatiilor descoperite de fiecare copil in parte si chiar daca interventia adultului nu modifica in tinutul acestuia jocul are o forta educativa, polivalenta pentru formarea intregii personalitati. In gradinita jocul de creatie se desfasoara sub doua forme: ca joc cu rol, in care copiii indeplinesc anumite roluri sociale, reale sau imaginare (utilizand jucarii sau alte obiecte) sau ca joc de constructie, in care copii avand la indemana materiale speciale fabricate din lemn, mase plastice , metal pot sa redea configuratia aproximativa a unor obiecte sau pot sa realizeze imbinai fanteziste.

Activitatea de povestire are valențe informative și formative. Copiii asimilează diverse informații, dar în același timp prin povestiri, povești și basme li se satisface nevoia de cunoaștere și afectivitate, se stimulează imaginația și se constituie cadrul optim de exersare a capacității de comunicare.

Povestirea este o metodă de învățământ ce poate fi folosită cu foarte mare succes în învățământul preșcolar și care constă în expunerea orală, vie, plastică, sub formă de narațiune sau descriere prin intermediul căreia sunt înfățișate fapte, evenimente, întâmplări îndepărtate în spațiu și timp, fenomene ale naturii etc. pe care copiii nu le pot cunoaște altfel. Scopul folosirii acestei metode constă în asigurarea unui bagaj de imagini intuitive, reprezentări care pot ajuta la anumite generalizări.

Organizate că activități comune cu întreaga grupă, sau pe grupuri mici de copii, povestirile copiilor constituie un exercițiu de compunere și trebuie privite ca un produs al creativității copiilor, care trebuie stimulat și dezvoltat.

Povestirile după un șir de ilustrații le-am utilizat ca pe un mijloc valoros pentru educarea limbajului preșcolarilor sub toate aspectele sale și a creativității. Meritul acestor povestiri este că pe lângă organizarea gândirii copilului și obișnuirea lui cu o exprimare logică și coerentă, ea cere un aport intelectual mai mare comparativ cu repovestirile și asta pentru că imaginile reprezintă doar momentele principale ale povestirii, pe care copilul trebuie să le deducă interpretând desenele; mai apoi trebuie să lege ideile reprezentate ca să înțeleagă acțiunea și după aceea să le expună într-o formă originală. Este adevărat că din cauza prezenței materialului intuitiv, improvizația copilului este limitată .

Povestiri compuse după jucării sau personaje îndrăgite. Pentru educarea limbajului copiilor și a spiritului lor creativ am organizat și povestiri după jucării. În acest scop, am pus în fața copiilor câteva jucării atrăgătoare (o păpușă, un ursuleț, un iepuraș, un tigru, o mașină).Copiii au fost invitați să-și aleagă o jucărie sau două și în legătură cu ele să realizeze o scurtă povestire. Din experiență, putem afirma că povestirile după o singură jucărie frânează potențialul creator al copiilor, de aceea se folosesc mai multe jucării, iar copii au posibilitatea să-și aleagă acele jucării care îl inspiră .

Povestiri după desenele copiilor este o modalitate inedită de dezvoltare a creativității preșcolarilor, reprezintă activități cu valoare evaluativă și nu în ultimul rând sunt o legătură eficientă între două domenii de cunoaștere: cel estetic și creativ și domeniul limbă și comunicare. Atât în activitățile artistico-plastice, cât și în cele de educarea limbajului, copilul este pus în postura de a se exprima, desigur, cu mijloace diferite. Este de dorit ca el să redea verbal, într-o construcție logică, mesajul transmis cu ajutorul culorii.

Analizând povestirile create de copiii grupei mari la această probă, am constatat că în general, copiii citesc ilustrațiile și pot crea mici povestiri.

Priceperea de a observa, de a înțelege și de a lega într-un fel logic ilustrațiile în jurul unui subiect se formează treptat în activitățile din grădiniță. În general, numai pe baza unui exercițiu susținut, copiii realizează povestiri respectând succesiunea logică a momentelor povestirii. Conținutul povestirii este bogat, variat, imaginația începe să acționeze conform unei organizări interioare și intenții creatoare, iar copilul înainte de a povesti și-a creat un plan mintal necesar desfășurării evenimentelor. Volumul de reprezentări, mai bogat decât la copiii de grupa mică și mijlocie, poate fi reactualizat cu ușurință prin cuvinte, procesul de desfășurare a combinațiilor imaginare fiind preluat de sistemul verbal.

Capitolul IV.2

Jocurile creative

Desi pana acum jocurile creative nu erau considerate importante pentru dezvoltarea copiilor, studiile de specialitate au dovedit contrariul. Aceste jocuri nu sunt importante numai pentru dezvoltarea fizica a copilului ci detin un impact benefic asupra psihicului acestuia.

Folosirea jocurilor creative inca de la varste foarte fragede permite dezvoltarea imaginatiei si a curiozitatii. Orice jucarie poate fi folosita intr-un mod creativ.

Jocurile creative au capacitatea de a ajuta copiii sa lucreze in echipa (de exemplu putem implica mai multi copiii pentru crearea unei lumi imaginare).

Pornind de la ipoteza ca in general copii se manifesta creativ in functie de propria lor experienta, de situatii si actiuni in mediul apropiat- gradinita si familie, si de informatiile achizitionate. Pentru a stabili nivelul de creativitate al copiilor am elaborat probe specifice prin crearea unor desene cu semnificatie pornind de la un patrat si un cerc. Masurarea gradului de originalitate a figurilor desenate o facem in functie de frecventa aparitiei temei redate sau de noutatea desenului printr-o clasificare in categorii generale de desen. Scopul demersului alaturi de caracterul constatitiv pe care il comporta este si de a atrage atentia asupra necesitatii si oportunitatii desfasurarii de jocuri si exercitii creative aplicabile in diverse categorii de activitati.

Test de creativitate pentru prescolari

Fiecare copil primeste o coala A4 pe care sunt desenate un patrat mare, un patrat mic, un cerc mare si un cerc mic. Prescolarii primesc instructiunea de a desena cat mai multe imagini, figuri pornind de la patratele si cercurile de pe fisa.

Analiza rezultatelor pentru acest test: majoritatea copiilor au desenat copil, om, fata unui om, fetita, minge. O parte din ei pom, floare, glob pamantesc, semafor, steag. Interpretand ca originalitate in ceea ce priveste crearea figurilor avand la baza un cerc se remarca categoria oamenilor, urmata de alte categorii (semafor, steag, corpuri ceresti: soare, glob pamantesc).

Jocuri si exercitii creative

Pata de cerneala

Prescolarilor care participa la acest exercitiu de creativitate le sun prezentate pe o coala mai multe pete de cerneala. Fiecare prescolar trebuie sa enumere cat mai multe obiecte cu care se asemana fiecare pata de cerneala dupa diferite criterii: sa numeasca cat mai multe obiecte rosii si tari, galbene si moi, verzi si patrate.

Ce faci cand ?

Fiecare prescolar primeste mai multe cartonase pe care este descrisa cate o situatie la care trebuie sa vina cu cat mai multe solutii inedite.Exemplu: ce faci cand esti trist?, Ce faci cand esti nervos?, Ce faci cand te simti singur? , Ce faci cand esti nemultumit?, Ce faci cand ti-e frica?.

Intrebuintari neobisnuite

Prescolarii sunt invitati sa gaseasca cat mai multe intrebuintari neobisnuite pentru o umbrela, un bec, o panglica verde, un con de brad, o scoica.

Povesti inedite

Crearea unor povesti inedite pe diverse teme: Ce gandesc pisicile despre oameni? , Dialog intre un extraterestru si un pamantean .

Capitolul IV. 3

ALA. Dezvoltarea creativitatii prin jocuri

Jocurile care contribuie la dezvoltarea creativității sunt: jocuri de cuvinte, compunere de ghicitori, de rime, povești create, titluri de povești, de tablouri, schimbarea finalului. Prin acestea se dezvoltă imaginația, puterea de a crea imagini și de a le transmite. Preșcolarii creează imagini, combină informația, imaginează pornind de la poveștile, tablourile, filmele auzite și văzute. Jocul cu cuvintele, cu rimele din folclorul copiilor este un material valoros pe care îl exploatăm cu succes.

In cercetarea efectuata cu copiii grupei la care lucrez am constatat ca preșcolarii creativi manifestă comportamente specifice: sunt curioși, vin cu soluții și idei originale, au spirit de observație și inițiativă, pun întrebări, fac legături. Copiii se manifestă creativ pornind de la experiența și informațiile pe care le-au acumulat. Folosind ghicitorile ca porcedee didactice de stimulare a creativitatii sunt metode interactive de grup prin care copiii isi formeaza capacitatea de a compune si dezlega ghicitori.

Exemplu: Joc distractiv „Ghici cine este?”

Obiectiv Formarea capacitatii de a compune si dezlega ghicitori pentru cunoasterea numelui si prenumelui colegilor.

Desfasurare Jocul se desfasoara cu intreaga grupa.

Prezentarea temei si a sarcinii de lucru: Formulati o ghicitoare despre un coleg in care sa descrieti caracteristica acestuia

Regulile jocului: La inceput profesorul de invatamant prescolar conduce jocul, invata copiii sa realizeze ghicitoarea- descrierea.

Exemplu: „Este blonda, are ochi albastri, este plangacioasa, ghici cine este?”

Copiii recunosc colega si spun bucurosi numele si prenumele ei, bat din palme.

In partea a doua a jocului profesorul de invatamant prescolar cedeaza locul unui copil. Jocul se repeta pana ce majoritatea copiilor au formulat „ghicitori-decriere”. La sfarsitul jocului am apreciat copiii care au formulat ghicitori in care au folosit cuvintele cheie ce contin caracteristicile colegilor. Am concluzionat si am definit ghicitoarea, am precizat partile care compun ghicitoarea si cerintele de care se tine seama in crearea ghicitorilor.

Jocuri creative folosind metoda piramidei. Aceasta metoda stimuleaza invatarea prin cooperare, dezvolta spiritul de echipa pentru ajutorare, permite organizarea individuala pe grupe si frontala a colectivului de copii.

Exemplu: Jocuri si activitati alese, libere, creative: „joc de masa”.

Tema jocului: Jocul culorilor

Obiectiv: Familiarizarea copiilor cu notiunea de piramida prin jocul de masa cu sarcina de a ordona nuantele culorilor rosu, albastru lucrand individual, in pereche si in grup.

Material: cartonase, panglicute rosii, albastre, in 4-5 nuante, de la rosu/ albastru intens pana la rosu/ albastru deschis; snur pentru constituirea unei piramide pe covor.

Desfasurare: intuirea materialului si precizarea sarcinii de lucru: sa ordoneze cartonasele, panglicutele dupa intensitatea culorii.

Capitolul V

Culegere de jocuri creative desfasurate

in Activitatile Liber Alese

Activitatile la alegerea copiilor ofera o larga gama de valente educative, care se cer exploatate in favoarea copilului. In primul rand jocurile si orice alta activitate aleasa de copii, adica prefearata de ei din mai multe posibilitati oferite, sunt un mijloc de manifestare a personalitatii acestora, ainitiativei si a spiritului lor creativ.

Gradinita, prin ansamblul activitatilor instructiv-educative desfasurate cu copiii, aduce mari contributii in sprijinul dezvoltarii plenare, a personalitatii fiecarui copil, in masura in care educatoarea reuseste sa cunoasca trasaturile psihofizice individuale ale copilor si sa imbine fericit tratarea individuala diferentiata cu activitatea educativa frontala.

Ca activitate de baza in gradinita, jocul sub toate formele, constituie pentru copii forma cea mai eficienta de socializare. In cadrul jocurilor barierele de orice natura dintre copii dispar, aici copilul reusind sa isi depaseasca neputinetele si frustarile. Jocurile si activitatile alese de copii sau de educatoare ofera cadrul propice imbogatirii experientelor senzoriale ale copiilor. Aceste jocuri alese de copii sau sugerate de educatoare ofera din plin conditile unei reusite din partea copilului, putandu-si alege sa se joace sau sa lucreze ceea ce-i place, ceea ce ii va asigura in mare masura succesul. Succesul ii va asigura aprecierea colegilor, a educatoarei si de aici posibilitatea formarii unei imagini de sine pozitive.

O sala de grupa dotata cu materiale stimulative folosite in mod creativ face ca fiecare copil sa isi initieze un proces de invatare propriu in ritm propriu. Educatoarea evalueaza ariile de interes sau preocuparile speciale si formuleaza obiective individuale pentru fiecare copil, bazandu-se pe cunoasterea lor psihologica si pe observatiile efectuate.

Organizarea spatiului educativ prin delimitarea Centrelor de interes ofera atat parintilor, cat si educatoarei oportunitatea de a-i observa mai bine pe copii in interactiunea lor cu materialele, cu alti copii, sau cu adultii din clasa.

In organizarea pe centre de interes educatoarea va asigura

Securitatea si protectia copiilor;

Confortul prin mobilier, canapele, pernute;

Existenta unui spatiu suficient studiului si intalnirii cu alti copii.

Existenta unui material adecvat situatiilor de invatare;

Pozitionarea adecvata a Centrelor respectand reguli specifice.

Securitatea si protectia copiilor. Mediul securizat si stimulativ care sustine si incurajeaza dezvoltarea personalitatii copilului atat global cat si in fiecare dintre componentele ei, ofera posibilitatea cunoasterii propriilor forte, increderii, in incercari si creativitatii in solutiile alese. Mediul educativ din sala de grupa trebuie sa fie adecvat experientei si situatiilor de invatare. Sunt foarte importante si conditiile de ordin general (lumina, caldura, estetica) cat si cele particulare care se refera la masurile formative/ educative (amenajarile, ordonarile, sectorizarile, materialele folosite). Trebuie tinut cont de faptul ca materialele pe care copilul le foloseste sa nu prezinte pericol (cuburile din lemn sa nu fie ascutite, jucariile de plastic sa nu fie foarte mici, pentru a nu le inghiti) si sa corespunda particularitatilor de varsta.

Confortul prin mobilier, canapele, pernute. Mediul este confortabil, primitor si securizant si simulativ daca copiii gasesc in el materiale care sa ii provoace la actiuni care ii intereseaza. Spatiul educational ofera siguranta emotionala si afectiva atunci cand profesorul pentru invatamant prescolar isi cunoaste bine copii grupei si organizeaza si amenajeaza ambientul astfel incat acestia sa gaseasca in el prilej de activitati potrivite dezvoltarii individuale. Un rol important in dezvoltarea copilului il are intalnirea de dimineata cand copiii sunt asezati pe pernute, isi impartasesc ideile, isi dezvolta lumbajul si se cunosc mai bine.

Existenta unui spatiu suficient studiului si intalnirii cu alti copii. Spatiul amenajat adecvat si cu scop educativ ajuta copilul sa aleaga si sa decida. Aflati in fata mai multor posibilitati, copiii invata sa aleaga ceea ce li se potriveste: invata prin experienta proprie si isi asuma responsabilitatea deciziei. Faptul ca isi aleg singuri jocul si datorita acestei alegeri ei stiu sa explice ceea ce fac si cum fac, le da bucuria independentei si in acelasi timp raspunderea referitoare la rezultate. Asumarea raspunderii se poate dezvolta si din situatiile conflictuale.

Existenta unui material adecvat situatiilor de invatare. Daca amenajam spatiul in scop educativ, oferim sprijin adecvat nivelului individual de dezvoltare. Din observatiile sale, profesorul de invatamant prescolar stie ce si cat ii trebuie fiecarui copil. Ea poate sprijini individual prin elemente de amenajare care sa oglindeasca nevoile individuale si de grup. Fiecare copil trebuie stimulat unpic mai mult pentru a se perfectiona si a atinge performantele de care e in stare. Realizata direct, aceasta stimulare este de multe ori refuzata de copil pentru ca cere efort. Daca insa stimularea este indirecta prin mesajele mediului (ceea ce gaseste copilul ca obiecte si provocari de activitate in cadrul spatiului educativ) aceasta il invita la actiune. Daca in plus el nu este supravegheat cu strictele si are voie sa greseasca copilul se va depasi pe sine. O alta intrebare retorica: Ce este mai valoros in munca unui copil: desenul unui copac copiat fidel dupa modelul profesorului de invatamant prescolar sau o crenguta stangace si simpla, facuta de un copil care nu a desenat deloc pana atunci? Pe masura ce copilul invata sa deseneze si sa se exprime prin desen, la fiecare desen nou se adauga un detaliu de perfectare. Asa vom observa evolutia copilului.

Pozitionarea adecvata a Centrelor respectand reguli specifice. Amenajarea ariilor nu se organizeaza in mod artificial, ci numai dupa ce sunt cunoscute nevoile educationale ale tuturor copiilor si se planifica principalele activitati necesare in dezvoltarea lor. Ariile de stimulare sunt o amenajare a spatiului educational prin divizarea lui in secvente/ organizari diferite. Scopul este incurajarea jocului liber ales si cunoasterea prin propria experimentare. Obiectivele se refera la dezvoltarea globala a fiecarui copil in domeniile sale de intere si nu numai la dezvoltarea sociala si construirea independentei in decizie si actiune dupa reguli stabilite in comun cu profesorul de invatamant prescolar si cu toti ceilalti copii. Invatarea prin intermediul alegerilor personale este cea care stimuleaza motivatia interna si respectul de sine. Centrele de interes ofera prifesorului de invatamant prescolar posibilitatea individualizarii si personalizarii atat prin lucruri fata in fata cu copilul, dar si prin lucrul in grup, spontan sau organizat. Domeniile personalitatii constituie caracterstici proprii ale fiecaruia. Sectorizarea ofera sansa de a se organiza mediul educativ astfel incat copiii sa isi antreneze capacitatile si compententele care sa le asigure independenta si constructia ascendenta a personalitatii. Putem astfel sa enumeram mai multe componente care se dezvolta in cadrul unor activitati care se organizeaza prin ariile de stimulare:

Capacitatea de a lua decizii rapid;

Capacitatea de a-si asuma responsabilitati;

Aptitudinile exploratorii;

Aptitudinile de comunicare;

Respectul de sine;

Respectul celuilalt;

Aptitudinile de negociere, cooperare si colaborare in rezolvarea unor probleme;

Aptitudini si atitudini pentru o viata sanatoasa.

Centrele de interes/activitate desfasurate in gradinita

Biblioteca. Aceasta zona are doua mari roluri in gradinita

Sa apropie copilul de carte si de simbolurile limbajului scris

Sa ajute copilul sa se echilibreze sa se relaxeze si chiar sa se odihneasca in anumite momente.

Pentru realizarea primului deziderat, in zona bibliotecii se propune in mod explicit sa se realizeze cu copii

Ascultarea povestilor

Citirea si povestirea de diferite istorii

Familializarea cu cartea si cu istoriile povestite

Comunicare intre copii si comunicare intre copii si profesorul de invatamant prescolar

Pentru al doilea rol al ariei se foloseste spatiul pentru odihna si relaxarea

Obiectivele urmarite in coltul bibliotecii sunt

Pentru dezvoltarea cognitiva se urmaresc urmatoarele obiective

Dezvoltarea intresului si dragostei fata de carti

Dezvoltarea creativitatii si imaginatiei

Invatarea relatiei dintre cauza si efect

Pregatirea pentru scris si citit

Obiectivele dezvoltarii socio-emotionale sunt

Sa stapaneasca deprinderile sociale

Sa exploreze roluri sociale si relatiile din familie

Sa dezvolte increderea in sine

Obiectivele dezvoltarii psihomotorii sunt

Dezvoltarea musculaturii si miscarilor fine

Dezvoltarea coordonarii ochi-mana

Invatarea directiei si lateralitati

Aceasta arie de activitate trebuie sa fie de dimensiuni medii dotata cu perne , covorase, scaune, masa de scris si desenat unde copii pot scrie felicitari sau semne grafice. Asezate ordonat pe rafturi cartile trebuie expuse astfel incat copii sa le gaseasca cu usurinta sa aiba acces la ele. Alaturi de carti la acest centru mai pot fi puse si alte materiale Ș litere din autocolant , litere decupate din ziare , reviste, ambalaje, pe care copii le decupeaza si formeaza silabe sau cuvinte.

In acest centru copilul are la indemana o multime de creioana, carioca, hartie liniata si neliniata.

Stiinte. Dezvoltarea gandirii logice ,intelegerea relatiilor dintre obiecte si

Fenomene,exersarea capacitatii de a rezolva probleme ca si familiarizarea si aplicarea cunostintelor si deprinderilor elementare matematice sau a celor care privesc cunoasterea si intelegerea lumii vii ,toate subsumate domeniului dezvolatrea cognitiva isi gasesc locul preponderent in centrul stiinte. Participarea la experiente cu cartea sau constinetizarea mesajelor vorbite/scrise – repere ale domeniului ,deyvolaterea limbajului si a comunicarii sau dezvoltarea abilitatilor de interactiune apartinand domeniului dezvolarea socioemotionala, dar si dezvoltarea senzorio-motorie sau promovarea practicilor privind securitatea personala – pot fi deseori adresate prin activitatile de invatare sau jocurile care se desfasoara in centru stiinta. In centrul „ Stiinte” este util sa existe: un spatiu pentru expunerea permanenta a materialelor din natura „ghinde, pietre, scoici, seminte, fructe, legume, cereale, colectii de insecte, ierbare. Un loc pentru instreumentele de investigatie care sa serveasca activitatilor de tip experimente fizice si chimice (magneti, oglinzi, carbuni, recipienti, obiecte de masurare, baterii, termometru, clepsidra. Un loc insorit pentru plantele de interior sau cele semanate si plantate de copii. Un loc pentru pliante, imagini, planse, atlase de anatomie, botanica, zoologie, enciclopedii cu mijloace de locomotie, harti geografice. Un loc pentru echipamente de masurare, jocuri cu numere, dominouri, puzzle, jocurile LOTTO, jocurile matematice, rigle, ruleta, cantare tip balanta, piese lego, table magnitice etc.

In centru STIINTE copii isi construiesc cunostinte matematice durabile si utile, isi dezvolta competente matematice prin intermediul experientelor concrete din viata de zi cu zi.

Colectarea materialelor din acest centru e un proces continuu ,iar pentru a mentine treaz interesul copiilor din timp in timp trebuie introduse materiale noi.

Copii desfasoara activitati stiintifice ,dar in acelasi timp reflecteaza asupra a ceea ce fac.

3 . Centrul „ARTE” are influente asupra dezvoltarii copilului in toate

domeniile, adresarea acestora tine de maiestria cadrului didactic de a planifica experiente variate si inspirate. De la dezvoltarea socioemotionala pe care copii o pot trai prin dezvoltarea abilitatilor de a interactiona cu colegii la dezvoltarea conceptului de sine si al expresitavitatii emotionale ,prin intermediul dezvoltarii limbajului si al comunicarii la stimularea creativitatii si exersarea persistentei , toate se intrepatrund in sarcinile , tehnicile si tipurile de activitati din centrul „artre” si pot asigura dezvolatrea globala a copilului.

In centru „arte” copii exerseaza pictura cu degetele ,cu buretele cu dopuri sau rulouri de carton ,imprima materiale textile ,picteaza cu ceara,modeleaza din aluat platilina si lut, confectioneaza colaje ,papusi din pungi de hartie ,din sosete sau manusi si alte jucarii. Materialele de care beneficiaza copii in acest centru au rolul de a oferi satisfactia obtinerii unui produs propriu printr-un efort imbinat cu placere de a lucra , de a se exprima pe sine. Pe langa bucuria, emotiile si satisfactiile copiilor centru arte le ofera celor mici cadrul in care ei invata sa comunice stimulandu-le curiozitatea, imaginatia, creativitatea, dar si spiritul de initiativa. Gama de materiale din acest centru poate include: blocuri de desen, hartie de toate dimeniunile si culorile, creioane colorate, acoarele, forfece, pasta de lipit, plansete, platilina, coca, coloranti alimentari, autocolant, sfoara, sarma, gheme de lana divers colorate, castefon, radio, caste cu muzica, instrumente muzicale functionale sau in miniatura, muzicute, fluiere, xilofoane, tamburine, masti, vestimentatie pentru dansuri.

Coltul casutei/ Joc de rol

Centrul Coltul casutei / Jocul de rol este spatiul in care dezvoltarea socioemotionala se regaseste din plin. In acest centru copii jucandu-se utilizeaza limbajul, comunica, rezolva probleme, reactualizeaza informatiile despre lume si le reorganizeaza prin interactiunile cu mediul. Centrul „Joc de rol” este pentru orice copil mediul ideal in care poate sa invete cu placere si influenteaza activitatea din celelalte centre. Prin jocul in acest centru, copiii refac locuri, intamplari care le sunt familiare, imita comportamentul parintilor sau joaca rolul ale unor personaje cunoscute, reproduc lumea asa cum inteleg ei, inventeaza si interpreteaza situatii bazate pe roluri reale sau imaginare. Acest centru gazduieste jocuri cu spectru larg de tipul celor „”De-a…(familia, farmacia, cabinetul medical, soferii, scoala, magazinul, musafirii, gospodinele, floraresele…)”.

Acest centru este locul in care se concentreaza activitatile casnice cu care fac cunostinta copii si de exersare a rolurilor sociale. In acest spatiu copii construiesc singuri situatiile de viata in raport cu stimulentele pe care le gasesc aici , cu situatiile si jocurile sociale. Alegand liber jocul , in functie de materialele primite copii se proiecteaza in roluri sociale diferite, le insusesc si le inteleg mai bine:

Mama, tatal, fratele, bunica, doctorul, politistul, bucatarul, mecanicul, soferul, vanzatorul, personaje din povestiri si basme. Situatiile variate pe care le creeaza copii fac ca jocurile sa fie uneori de durata: magazinul de pantofi, farmacia , bucataria.

In amenajarea acestei zone se vor respecta anumite cerinte pentru ca activitatile sa se poata desfasura eficient si oportun pentru copii:

Zona trebuie sa fie ferita delimitata in trei parti pentru a individualia spatiul si a oferi copiilor intimitatea necesara.Astfel se aseaza fie intr-un colt al incaperii fie ca este limitata de rafturi sau mobilier construit din cutii mari de carton.

Datorita faptului ca este o zona activa acest spatiu se aseaza lanaga constructiile cu cuburi,ferind astfel activitatile linistite de cele galagioase.

In masura posibilului este bine sa fie amplasata langa ferestre pentru a da un aer familial de casa

Prin diversitatea activitatilor ce se desfasoara in acest Centru, copiii invata:

Sa-si exprime si sa-si gestioneze emotiile;

Sa comunice cu inteles cu ceilalti;

Sa foloseasca mediul (obiecte, costumatii) pentru exprimarea ideilor si utilizarea cunostiintelor.

In saptamana „Scoala altfel”, parintii au ajutat copiii sa pregateasca o salata de legume la initiativa doamnei educatoare, dupa o reteta experimentata in sala de grupa. Copiii au participat cu placere la aceasta activitate, fiind foarte incantati de costumatia pregatita de parinti si ustensilele folosite la prepararea salatei.

Constructii

Aria de constructii cu cuburi este spatiul consacrat cuburilor mari cu ajutorul carora copilul poate realiza machete ale unor constructii pe covor, implicand imaginatia si spiritul sau creator, impreuna cu miscarile largi si cele fine.

In aceasta arie copiii dezvolta abilitati si capacitati in toate domeniile personalitatii:

In domeniul cognitiv-informational – sunt insusite informatii, se formeaza concepte (de marime, de forme, de spatiu, inaltime, greutate, numar, cauza-efect) se rezolva probleme, se dezvolta structuri logice.

In domeniul fizic se dezvolta musculatura fina prin manipulare, musculatura larga prin miscarile largi de constructie, coordonarea ochi-mana, autocontrolul.

In domeniul socio-afectiv se dezvolta asocierea cu ceilalti, cooperare si colaborare, negociere de solutii, planificarea in comun, bucuria lucrului terminat, impartirea jucariilor cu ceilalti.

In domeniul limbajului se formeaza structurile de comunicare verbala cu colegii si cu profesorul de invatamant prescolar.

In jocurile de constructii, creativitatea copiilor este “la ea acasa” deoarece in acest tip de joc copilul se manifesta liber, independent. Acum copilul se crede adult “cu puteri magice”, aici el isi aduce lumea cu tot universal ei. Constructiile copiilor au ca sursa de inspiratie realitatea, la care se adauga fantezia lor. Aceste jocuri prilejuiesc trairi afective deosebit de puternice deoarece construind, ei se si vad traind in lumea construita de ei (sunt locatari in blocuri sau regi si regine, printi si printese in palate si castele).

Principalele aspecte implicate de folosire a jocurilor de constructii au si scop didactic: favorizeaza cooperarea copiilor; indica o evolutie a tematicii si a tehnicii de lucru si au valente educative in diferite arii curriculare.

Finalizarea unei constructii le aduce copiilor satisfactia reusitei proprii sau a grupului cu care au realizat lucrarea. Astfel sunt promovate si relatiile de colaborare, este asigurat un climat afectiv favorabil, se dezvolta sentimentul apartenentei la grup. De exemplu, in constructia „oraselul copiilor” realizata in luna decembrie anul trecut de copiii grupei mari, printr-o abordare interdisciplinara, cu cantece si poezii adecvate temei, folosind ca fond muzical „Anotimpurile”, de Vivaldi, copiii au fost stimulati pentru realizarea blocurilor si caselor de locuit, a parcului de joaca cu cat mai multe elemente, au realizat constructii originale, uzand de deprinderile si abilitatile dezvoltate anterior, dar si de varietatea de materiale: cuburi, Lego, materiale de constructii, forme geometrice din lemn si plastic, materiale din natura. Desi tema a fost realizata in comun, fiecare copil s-a folosit de creativitatea proprie in imbinarea diversificata a elementelor pentru lucrarea sa astfel incat s-a obtinut o lucrare ampla cu intindere pe aproape toata suprafata salii de grupa.

La lucrarea „In asteptarea lui Mos Craciun”, copiii au construit adevarate „sosele” pe care sa poata veni „sania mosului” tinand cont ca acest decembrie nu le-a adus bucuria zapezii. Pe langa materialele specifice constructiilor, aici au folosit si materiale din natura: muschi de copac, scoici, popcorn, conuri de brad, crengute de brad, precum si personaje: papusi, animale, miniaturale, personaje create de ei.

Jocurile de constructie ne insotesc in parcurgerea intregii tematici educationale. De exemplu, pe parcursul temei „Toamna” toate subtemele ei, constructiile cu teme date, sau create de copii au fost prezente zilnic. Astfel, din lucrarile realizate pot enumera: „Livada”. „In gradina de legume”, „Casuta pasarelelor”; copiii au fost deosebit de receptivi si au lucrat impreuna s-au individual facand schimburi de idei, cooperand pentru realizarea temei, venind cu completari practice sau verbale.

Pentru a da valoare lucrarilor create, le-am folosit pentru estetizarea spatiului educational si pentru realizarea unor expozitii la nivel de gradinita sau cu diferite prilejuri: sarbatorirea „zilei nationale a Romaniei”, „Iata vin colindatori” si alte ocazii.

Constructiile prescolarilor capata o intindere tematica remarcabila odata cu inaintarea copiilor in varsta, ele reflectand curiozitatea si interesul din ce in ce mai mare fata de mediul inconjurator. Copiii realizeaza constructii din ce in ce mai complexe, corespunzator nivelului lor de varsta, pornind de la „strada”, „casa”, „turn”, trecand la „blocuri”, „palate”, „castele”, „masini”, „avioane”, „rachete”, „nave cosmice”, „roboti”, „submarine” si ajungand la compozitii arhitectonice: „cartierul”, „parcul de joaca”, „oraselul copiilor”, „scene din poveste”.

Pentru a sprijini interesul copiilor fata de mediul social si a-i ajuta sa isi imbunatateasca reprezentarile despre mediu, am organizat numeroase activitati in aer liber, plimbari, vizite, excursii. Cunostiintele dobandite cu aceste prilejuri ii ajuta sa isi proiecteze lucrarile cu mai multa precizie. Creativitatea si inventivitatea in constructii poate creste daca sunt stimulate si abordate practic ca functie a intregii personalitati a copilului. Un rol hotarator in dezvoltarea potentialului creativ si inventiv a-l copilului il are profesorul de invatamant prescolar daca diversifica si diferentiaza adecvat continutul si metodologia activitatii didactice in raport cu receptivitatea optima a prescolarilor fata de aceste activitati.

Jocul de constructii poate si trebuie sa constituie activitatea dominanta in cadrul jocurilor si activitatilor alese. Prin el se pot manifesta si educa disponibilitatile creatoare ale copilului, prin imaginarea diferitelor variante de realizare a constructiei prin alegerea celor mai avantajoase materiale, prin invatarea din propriile greseli, prin confruntarea parerilor sau lucrarilor proprii cu cele ale colegilor. Prin jocurile de constructii li se dezvolta copiilor si stima de sine, astfel am urmarit sa cunosc interesele fiecaruia, capacitatile proprii, iar in functie de acestea sa le trasez sarcini individual sau in grup. Colaborand permanent, copiii au posibiliatatea de a se cunoaste reciproc, isi respecta unul altuia abilitatile, vin cu idei noi, pentu a se completa reciproc.

In constructia „Gradinita mea” am folosit ca elenemte novatoare cuburile cu litere, pe care copiii le-au asezat in diferite puncte ale constructiei. Dupa ce constructia a fost terminata, pe baza ei am realizat jocul de educatie moral civica „Cine sunt prietenii mei”. Pe rand fiecare copil si-a ales un cub cu litera si a numit dupa respectiva initiala un prieten (imaginar) pe care apoi l-a descris atribuindu-i acele calitati pe care ar dori el sa le aiba. Le-am cerut apoi sa motiveze de ce si-ar alege un prieten un copil ca cel descris, iar apoi sa se compare pe sine cu cel imaginat. Intr-un mod asemanator am caracterizat diferite personaje din povesti. Dupa ce am construit scena din povestea „Scufita rosie” cu acelasi fel de cuburi, am marcat pozitia fiecarui personaj din poveste, pentru ca apoi sa il descoperim si sa il caracterizam. Acest fel de exercitii ofera copiilor sansa de a se compara si/sau identifica cu personaje, de a se autoaprecia corect. Astfel, am ajuns ca majoritatea copiilor sa isi descopere calitati sau defecte pe care nu le-ar fi sesizat intr-o descriere libera. Prin aprobarea sau dezaprobarea celorlalti fata de anumite comportamente ale personajului descris, sau fata de comportamentul unui copil, ei isi pot forma o parere corecta despre sine raportand propriile evaluari la evaluarile celorlalti. Descrierea elementelor pozitive cat si a celor negative ii determina sa fie sinceri cu ei insisi si cu ceilalti precum si sa accepte parerile altora constientizand ca fiecare are un mod propriu de a privi lucrurile. Un alt element de noutate pe care l-am promovat a fost folosirea jocului de constructie ca baza pentru activitatile matematice. Mai intai am realizat constructia „Gradina zoologica” prin amplasarea unor animale miniaturale in interiorul marcajelor si am formulat cerinta de a crea probleme de adunare sau scadere cu o unitate. Copiii s-au jucat cu aceste animalute, scotandu-le din custi, ori trimitandu-le sa se culce, indeplinind totodata in mod original, creativ, sarcinile trasate. Fiecare a avut posibilitatea sa isi aleaga variante de probleme si de rezolvare, adaptate capacitatilor proprii si sa-si compare propunerea facuta cu cea a colegilor, sa se autocorecteze sau sa ii corecteze pe altii.

Folosind astfel jocul de constructii, rezolvarea problemelor matematice a devenit mult mai placuta. Copiii s-au stimulat reciproc, rolul meu, ca si profesor de invatamant prescolar, fiind acela de a le stimula initiativa, inventivitatea, creativitatea, de a sugera solutii pentru rezolvarea unor probleme, dar calea de rezolvare le-a revenit lor.

In jocurile de constructii „Gradina de zarzavat” sau „Pe aleile toamnei” am grupat figurile geometrice ale truselor Logi I si II dupa forma, marime, culoare, am comparat numarul de elemente, am pus in corespondenta cifrele cu elementele multimilor, am numarat, am stabilit ordinea in sirul numeric, am rezolvat problema.

In acest fel, copiii folosesc notiunile invatate in mod constient si le aplica in contextul inedit creat chiar de ei, ceea ce determina insusirea cunostiintelor matematice mult mai usor si placut pentru ei, fara constrangerile impuse de activitatile clasice. O alta tema pe care am realizat-o a fost „Jocurile copiilor iarna”, in care dupa ce am delimitat prin constructii spatiile de joaca: „la sanius”, „patinoarul”, „in curte” am creat prin povestire un scenariu didactic si le-am propus sa foloseasca grupuri de cate cinci elemente: copii, sanii, oameni de zapada, pe care sa le grupeze in cat mai variate posibilitati, deci sa descompuna numarul cinci. Astfel, dupa ce am grupat in 1+1+1+1+1 sau 2+3 sau 3+1+1 sau 4+1, in final au inteles ca grupul de cinci elemente se poate descompune intr-o multitudine de posibilitati.

Astfel de activitati de constructii mi-au oferit posibilitatea de a observa si constata gradul de dezvoltare a creativitatii copiilor, a capacitatii lor de a inova, de a realiza ceva ce nu au mai realizat. Aceste activitati isi aduc contributia la imbogatirea vietilor afective, copiii incercand un sentiment de bucurie cand reusesc sa termine o lucrare, aspectul acesta dandu-le incredere in fortele proprii si dezvoltandu-le tot mai puternic gandirea creatoare.

De asemenea, am tinut cont ca prezentarea materialului sa fie intr-o forma cat mai atractiva pentru a influenta pe copii sub aspectul estetic. Varietatea materialelor folosite le-a oferit modalitatea de realizare a acestor lucrari. Am urmarit prin manuirea materialelor sa le dezvolt si sa le perfectionez sensibilitatea tactilo-motrica.

Jocul cu cuburile este unul dintre cele mai apreciate la toate varstele in gradinita. In primul rand pentru ca tuturor copiilor le place sa construiasca cu cuburi. Unii copii prefera sa aduca si alte jucarii si sa le amestece cu cuburile pentru a simula anumite jocuri de rol. De exemplu Ionut si Nicolas se joaca de-a autostrada, au construit un drum din cuburi si forme deptrunghiulare si apoi se implica intr-o cursa a masinutelor pe drum.

Centul “Constructii” trebuie sa fie destul de mare pentru ca un grup de cativa copii sa poata lucra aici impreuna sau fiecare separat fara ca santierele lor sa se intersecteze. E de preferat sa existe un covor care sa acopere podeaua pentru a reduce zgomotul facut de blocurile de lemn sau cele de plastic in cadere iar copiii vor putea sta aici mai comod. Jocurile de constructie stimuleaza creativitatea, dezvolta gandirea (atunci cand copilul construieste se gandeste ce poate construi din betisoare, rotite, lego, cuburi din lemn) cum sa le combine ca sa obtina un model.

In cercetarea efectuata in cadrul jocurilor de constructie nu m-am ocupat de jocurile ce se desfasoara dupa model, explicatie sau demonstratie, ci dupa ce am constatat ca toti copiii si-au format deprinderile tehnice de lucru, am introdus unele procedee care conduc copilul sa gandeasca si sa creeze in mod independent. Intotdeauna in rezolvarea problemei, am fixat de la inceput reguli pentru a usura pe copil sa gandeasca si sa gaseasca rezolvarea. In acest scop am prezentat la inceput copiilor diferite materiale simple cunoscute de ei. Regula ce se impunea era ca fiecare copil sa aleaga si sa combine materialul in asa fel incat sa redea modelul cerut de profersorul de invatamant prescolar.

De exemplu: Am dat copiilor betisoare de aceeasi marime si culori diferite. Copiii aveau sarcina sa le grupeze dupa culoare, construind trei incaperi insa in asa fel incat sa redea modelul cerut de profesorul de invatamant prescolar si sa uneasca cap la cap betisoarele de aceiasi culoare, iar cele mai multe sa fie asezate in interiorul constructiei. S-au dat trei betisoare rosii, trei albastre si patru albe. Acest joc a dat de lucru copiilor, astfel din 17 prescolari prezenti, 10 au rezolvat corect sarcina de lucru. Dupa redarea modelului cerut, copiii au fost solicitati sa compare si sa spuna cu ce se aseamana. Cei care au asezat modelul in sistem vertical, l-au denumit „scara”, cei care l-au asezat orizontal au spus ca sunt trei casute pentru porumbei sau pentru catei. Dupa ce toti copiii au terminat, au inceput sa execute independent din aceleasi betisoare si alte constructii ajungand la combinari de diferite modele si chiar sa coopereze cate patru la aceiasi masa realizand modele foarte frumoase cum ar fi: care cu acoperis, cos, brazi, gard, parcuri, copaci.

Constructiile copiilor au ca sursa de inspiratie reatitatea, la care se adauga fantezia lor. Finalizarea unei constructii le aduce copiilor satisfactia reusitei proprii, sau a grupului cu care au realizat lucrarea.

Pentru stimularea creativitatii copiilor am utilizat in procesul didactic unele metode si tehnici interactive cum ar fi:

Brainstormingul. Aceasta fiind o metoda ce consta in enuntarea spontana a cat mai multor idei pentru solutionarea unei probleme intr-o admosfera lipsita de critica. Obiectivul propus pentru aceasta metoda este urmatorul: exersarea capacitatilor creatoare ale copiilor in procesul didactic.

Exemplu: Joc de constructii desfasurat cu un grup de 6 copii (2 baieti si 4 fete)

Tema: Construirea unui „parc de distractii pentru copii”

Sarcina didactica: fiecare copil va realiza o constructie diferita de a colegului, din stanga sau dreapta lui, dar care sa devina element de baza in lucrarea colectiva. Pentru a le stimula creativitatea, copiii vor fi incurajati sa construiasca fiecare in felul sau chiar daca isi aleg sa redea aceleasi elemente.

Material necesar: truse specifice jocurilor de constructie: lego, cuburi din lemn, buline colorate pentru fiecare copil si etichete pentru fiecare lucrare cu numele copilului care a realizat lucrarea.

Regula: constructiile colegilor nu vor fi criticate nici daramate.

In cadrul acestui joc am transpus emulatia de idei in realizarea practica a unor constructii cat mai variate si personale. Copiii lucreaza, realizand sarcina de lucru si respectand regulile; dau frau imaginatiei, apreciaza cantitativ materialele utilizate, completeaza constructia, prezinta rezultatul constructiei. Copiii isi denumesc constructiile si isi aseaza pe constructia realizata buline cu ilustratii adecvate (tobogan, tren, copaci, flori, plaja cu nisip, poduri peste ape, fasie albastra simbolizand apa). Dupa ce lucrarile sunt asezate pe covor, copiii sunt provocati printr-un exercitiu: „ce poti schimba la constructia ta?”. Copiii modifica constructia prin amplificare, multiplicare, diminuare, schimbarea pozitiei elementelor in cadrul constructiei colective, schimba deci infatisarea parcului de distractii pentru copii, aceasta solicitandu-le imaginatia. Constructia realizata ramane mai multe zile in sala de grupa in scopul completarii si modificarii.