actul bolii asupra stării de sănătate Principalele preparate utilizate în terapia de fond a AR Examenul mâinii are o mare valoare orientativă,… [307159]

actul bolii asupra stării de sănătate

Principalele preparate utilizate în terapia de fond a AR

Examenul mâinii are o [anonimizat], degenerativ și abarticular fiind bine distinctă la acest nivel. [anonimizat]. [anonimizat].

Examenul mâinii poate evidenția următoarele modificări patologice: [anonimizat]; [anonimizat] (poliartrita reumatoidă) sau asimetrice și distale (artroze, guta, psoriazis); deviația ulnară a degetelor cu deformarea lor în “gât de lebădă”, sau “butonieră” în poliartrita reumatoidă; [anonimizat]; [anonimizat]; modificări ale unghiilor; contractura Dupuytren (retracția aponevrozelor palmare cu fixarea mâinii în flexie), în ciroza hepatică alcoolică; degetele hipocratice; nodulii Heberden (în artroză) – noduli mici (bob de mei), situați pe fața dorsală a articulației interfalangiene distale (în special pe index și medius), nedureroși cu pielea suprajacentă de aspect normal; nodulii Meynet (în RAA), situați pe fețele de extensie ale articulațiilor mari și sub pielea păroasă a capului; degete lungi și subțiri ("arahnodactilia") în sindromul Marfan; polidactilia și sindactilia (fuziunea unor degete).

Examenul pumnului

Inspecția și palparea se fac după tiparul obișnuit. Mobilitatea este limitată la 700, [anonimizat] 800, pentru flexia palmară. Deviațiile radiale și cubitale sunt în jur de 600. [anonimizat].

Examenul cotului

Olecranul este locul de elecție al nodulilor și al bursitei. Flexia se face între 450-1800. Supinația și pronația este în jur de 1400. Valorile mari se explică prin participarea atât a [anonimizat] a celei radiocubitale și cea a pumnului. [anonimizat].

[anonimizat]. Mișcările posibile în această articulație sunt: flexie, extensie, abducție, adducție, circumducție.

[anonimizat]. Mobilitatea se apreciază măsurând distanța dintre arcade la deschiderea maximă a gurii. Uneori, se pot surprinde existența unei anchiloze sau tendința luxantă a mandibulei.

Cutia craniană

Inspecția și palparea pot evidenția prezența nu numai a unui chist sebaceu dar și a [anonimizat].

Examenul coloanei vertebrale

În poziție ortostatică are o proiecție rectilinie. În plan sagital i se identifică curburi fiziologice ([anonimizat], lordoza lombară).

[anonimizat] o anteflexie de 450, o extensie de 450-600, o rotație de 600-800 și o flexie laterala de 450.

Mobilitatea coloanei vertebrale toracale se explorează în plan frontal (flexia laterală a trunchiului) prin aprecierea mișcărilor de torsiune cu șoldul fixat și indirect prin măsurarea expansiunii cutiei toracice între expir forțat și inspir forțat (diferența normală între circumferințe este de peste 5 cm).

La coloana vertebrală lombară se cercetează păstrarea, ștergerea sau accentuarea lordozei, ca și mobilitatea în această zonă.

Testarea funcțională a coloanei vertebrale:

• Semnul Schober (coloana lombară): se marchează pe tegument un punct în dreptul L5 (apofiza spinoasă) și altul la 10 cm mai sus. În mod normal, la aplecarea înainte punctele cutante se depărtează cu 5 cm.

• Semnul Ott (coloana toracică): se marchează pe tegument un punct aflat în dreptul apofizei spinoase C7 și altul la 30 cm mai jos. Punctele se depărtează în mod normal la aplecarea înainte cu 3,5-5cm.

• Distanța dintre degetele mâinii și sol, la aplecarea înainte, este o metodă de apreciere a mobilității coloanei vertebrale.

• Manevra Lasegue: flexia coapsei pe șold cu genunchiul întins provoacă dureri pe traiectul nervului sciatic.

Examenul șoldului – se observă mersul, se măsoară cele două membre inferioare, se apreciază simetria celor două fese și a celor două coapse, se măsoară mișcările posibile în articulație (flexie, extensie, abducție, adducție, rotație internă și externă). În plus, se apreciază sensibilitatea burselor trohanteriene (mișcările de rotație internă și flexie dureroasă), ileopectinee (adducția cu flexia coapsei ca și flexia sau extensia sunt dureroase), ischiogluteală (poziția șezândă este dureroasă).

Examenul genunchiului: mișcări de flexie, extensie.

Se apreciază orientarea gambei față de coapsă -angulație laterală (genu varum) sau medială (genu valgum). Se identifică prezența de lichid sinovial, se palpează spațiul popliteu pentru găsirea unor chiste.

Examenul gleznei: se face prin cercetarea mișcărilor active și pasive posibile în articulație. La picior, examenul clinic vizează observarea boltei plantare, sensibilitatea articulației metacarpofalangiene, orientarea și forma degetelor, ca și palparea plantei mai ales în zona de inserției a tendonului ahilean.

Examenul mersului: mersul pacienților constituie un alt indiciu important pentru diagnostic, mai ales în bolile neurologice dar și în afecțiuni ale aparatului locomotor.

Mersul antalgic – apare din cauza unor dureri și este întâlnit în boli reumatice sau în suferințele nervului sciatic.

Mersul rigid – apare la aterosclerotici sau în boala Parkinson și este un mers cu pași mici.

Mersul dezordonat – apare în coree.

Mersul cosit – apare în hemipareze spastice și membrul descrie un arc de cerc în timpul mersului.

Mersul talonat – ataxic, pe călcâie, apare în sifilisul cu localizare la măduva spinării, tabes.

Mersul stepat – apare în paralizia de sciatic popliteu extern.

Mersul legănat, de rață – apare în miopatiile grave.

Mersul ataxic – apare în afecțiunile cerebeloase și pacientul merge încet cu picioarele depărtate și cu privirea în jos.

Mersul ebrios – apare în intoxicațiile acute cu alcool sau cu barbiturice, în sindroamele cerebeloase.

Mersul adinamic – miastenia gravis, boala Addison, neoplazii în faze terminale.