Actualizarea de sine [626894]

Actualizarea de sine
20

Actualizarea de sine: de la starea de bine la viziunea asupra lumii
Otilia Ioana Tudorel , Irina Macsinga, Delia Vîrgă
West University of Timișoara, Romania

Received 24 May 2013; Accepted 01 July 2013
Available online 08 July 2013

The purpose of this study is to examine the relationship between self -actualization,
psychological well -being and worldview. A sample of 60 participants was used for this
research . These participants were tested using the following instruments: Short Index of Self –
Actualization (Jones and Crandell, 1986), Scale of Psychological Well -being (Ryff, 1989)
and Worldview Assessment Instrument (Koltko -Rivera, 2000). Results confirm that between
self-actualization, psychological well -being and worldview a correlation exists. Developing
some skills in youth and adults who value personal growth, self -knowledge and self –
acceptance is a premise to self -actualization, and offer important information for counselors
and educators.

Keywords: self -actualization, psychological well -being, worldview, personal development

Address of correspondence: Otilia Ioana Tudorel , West University of Timisoara ,
Departament of Psychology, 4 Vasile Pârvan Blvd., room 509, 300223 Timisoara , Timi s
County, Romania Tel/Fax: +40 256 592320, E -mail: otilia tudorel @gmail .com

Introducere

Cercet area de față vizează aria psihologiei dezvoltării,
a personalității și diferentială, precum și a consilierii,
actualizarea de sine reprezintând un concept cu importante
valențe aplicative în tot ceea ce înseamnă studii asupra
dezvoltării umane, procesului d e maturizare și de
individualizare. Principalul scop al lucrării de față este
acela de a identifica și evalua legătura între actualizarea de
sine, starea de bine psihologică și viziunea asupra lumii la
nivelul intregului eșantion .

Actualizarea de sine
Termenul de auto -actualizare a fost introdus î n
literatura de specialitate de Kurt Goldstein și preluat de
Maslow ( 1987 ), care descrie acest concept ca fiind dorința
de împlinire de sine a oamenilor, mai exact de a -și atinge
potențialul m axim în conformitate cu predispoziția
naturală. Această te ndință poate fi descrisă drept dorinț a de
a deveni tot mai mult ceea ce este persoana în toată
specificitatea ei, de a deveni tot ce poate deveni.
Folosind metoda Delphi, p lecând de la literatura de
speci alitate și luând în considerare părerile autorizate ale
specialiștilor cât și a unor nespecialiști, Leclerc,
Lefrançois, Dubé, Hébert și Gaulin (1998) au definit
actualizarea de sine ca fiind un proces prin care potențialul
fiecărui individ este dezvoltat în congruen ță cu percepția și
experiența acestuia. Pentru a -și dezvolta arm onios întregul
potențial e nevoie ca indivizii să-și dezvolte potențialul în
armonie cu propriile experiențe. Cei mai buni indicatori ai
actualizării de sine sunt deschiderea spre experiență și
abilitatea persoanei de a fi congruentă cu ea însăși și cu
acțiunile sale. Actualizarea de sine nu este o chestiune ce ține de
înaltă perfoamanță , ci de înalt ă funcționare a
individului .Totuși , succesul unei bune funcționări nu este
garantat de vreme ce nu depinde numai de individ ci și de
condiții și circumstanțe din mediu care nu pot fi controlate
(Leclerc, Lefrançois, Dubé, Hébert și Gaulin, 1998).
O cercetare relevantă pentru acest studiu este aceea a
lui Plouffe și Gravelle, (1989) care într -un studiu cu
privire la legătura dintre vârstă, sex, personalitate și
actualizarea de sine au demonstrat că există corelații
semnificative legate de vârsta. Astfel, subiecții cu vârsta
între 68 și 84 ani au obținut un scor mediu mai mic decât
cei cu vârsta între 56 și 67 ani la patru dimensiuni ale
actualizării de sine: existențialism, reactivitate emoțională,
acceptarea agresiunii și capacitatea stabilirii unui contact
intim.
Tendința de autoactualizare este specifică nu doar
oamenilor, ci tuturor ființelor vii, după Rogers (2008) ea
fiind aspirația, care se manifestă la toate ființele vii prin
dorința de a se extinde, de a se răspândi, de a deveni
autonome, de a se dezvolta, de a atinge un anumit nivel de
maturitate; de a -și exprima și de a -și manifesta toate
capacit ățile organismului, în măsura în care această acțiune
îmbunătățe ște organismul sau pe sine însu și.
Conform lui Maslow (1987, apud Schultz, 2005),
persoanele aflate în procesul de actualizare a sinelui
prezintă următoarele caracteristici: o eficientă percepție a
realității – aceste persoane percepând lumea și celelalte
persoane clar, obiectiv , fără prejudecăți și idei
preconcepute; acceptarea propriei persoane, a celorlalți și a
naturii – indivizii își a cceptă calitățile și slăbiciunile fără a
încerca să prezinte o falsă imagine de sine și fără a se simți
vinovați sau rușinați de propriile eșecuri; spontaneitate,
simplitate și naturalețe – comportamentul fiind unul Romanian Journal of Applied Psychology
2013, Vol. 15, No. 1, 20 -26 Copyright 2013 @ West University of Timisoara Publishing House &
The Euroregional Center for Applied Psychology

Tudorel et al.
21
deschis , natural și autentic fără a fi î nsă prea asertiv. O altă
caracteristică este capacitatea acestor indivizi de a se
centra asupra problemelor exterioare lor . Ei au un sens în
viață, o sarcină de îndeplinit care le solicită mare parte din
energie . Această implicare le dezvoltă abilitățile și-i ajută
să-și definească sentimentul de sine. Sentimentul deta șării
și solitudinea sunt alte caracteristic i ale persoanelor aflate
în procesul actualizării sinelui, aceste persoane pot sta în
solitudine mai mult decât persoanele neactualizate, fără ca
aceasta să le provoace disconfort . Această independență îi
poate face să pară distanți și neprietenoși însă nu aceasta
este intenția lor, ei au un grad de automomie mai ridicat
față de al altor persoane și nu râvnesc după suport social.
Capacitatea de a ave a o prospețime a aprecierii este de
asemenea o caracteristică a persoanelor actualizate, ele
având abilitatea de a percepe și experimenta mediul cu
prospețime și venerație .

Starea de bine psihologică
Acest concept este definit ca fiind percepția subiectivă
a individului asupra sănătății psihologice și a calității vieții
pe plan cognitiv și al afectelor (Lubin și Whitlock, 2004
apud. Landen și Wang, 2009). Componenta cognitivă se
referă la semnificația personală asupra sănătății mentale și
a satisf acției în viață iar , dimensiunea afectiv ă include
experiența emoțională personală care poate fi pozitivă sau
negativă. (Landen și Wang, 2009).
Bradburn (1969, apud Salami, 2011) considera că o
persoană cu un nivel ridicat al afectelor pozitive față de
cele negative va avea un nivel ridicat al stării de bine
psihologice și invers. În lucrarea de fa ță, se utilizeaz ă
modelul teoretic elaborat de Ryff pentru a defini
dimesniunile st ării de bine psihologice.
Ryff (1989 , apud. Salami, 2011) oferă un model
multidimensional al stării de bine psihologice care s -a
dezvoltat din teoriile cu privire la modul în care o persoană
poate funcționa pozitiv, satisfăcător și eficient odată cu
înaintarea în vârstă și a teoriilor despre dezvoltarea umană
adecvată. Aceste dimensiuni sunt: autonomia –
independență și autodeterminare; controlul asupra
mediului – abilitatea cu care persoana își conduce viața;
dezvoltarea personala – deschiderea către noi expriențe;
relațiile pozitive cu ceilalți – posibilitatea de a av ea relații
satisfăcătoare și de bună calitate cu alte persoane; scopul
în viață – convingerea că viața are un sens; auto –
acceptarea – atitudinea pozitivă asupra trecutului și a
oamenilor.
În ultimii ani a crescut interesul pentru studierea
conceptului de stare de bine psihologică. Aceste studii s -au
concentrat asupra afectelor pozitive și negative și a
satisfacției în viață. Apoi ele s -au extins și au urmărit
modul în care individul percepe diverse aspecte ale
funcționării sale, de exemplu măsura în care simte că are
controlul asupra vieții, că ceea ce face are un sens și că
merită făcut, că are relații satisfăcătoare cu ceilalți (Abbott
și colaboratorii, 2006).
Într-un studiu ce urmărea legătura dintre
răspunsul emoțional și satifacția în viață, ca și co mponente
ale stării de bine , și vârstă, s -a constatat (Ehrlich și
Isaacowitz, 2002) că răspunsul emoționa l, crește cu vârsta
iar satisfacția în viață rămâne la același nivel. De
asemenea, afectele pozitive au un nivel ridicat la indivizii
de vârstă adultă mijlocie față de cei tineri iar cele negative
prezintă un declin semnificativ la persoanele de vârstă
adultă mijlocie. Conform Ehrlich și Isaacowitz (2002),
aceste rezultate sunt în concordanță cu cercetările recente care arată că are loc un declin al afectelor negative pe
parcu rsul vârstei adulte mijlocii până la vârsta de 60 ani.

Viziunea asupra lumii
Acest termen a fost utilizat în diferite contexte în
literatură, fiind numit „filozofie de viață ”, „perspectiva
asupra lumii ”, „viziunea realității ”. S-a vorbit despre acest
concept ca fiind un mod particular de a percepe lumea, în
funcție de filozofia de viață individuală sau de modul în
care persoana se raportează la lume și ceea ce înseamnă
aceasta pentru ea. Acest concept este utilizat în multe
ramuri ale psihologiei, în special în psihologia religiei.
Ibraham (1985, apud. Coll ș i Dravers, 2008) se referă
la viziunea asupra lumii ca la o filozofie de viață care ne
ajută să înțelegem experiența unei persoane, cultura și
interac țiunea sa cu mediul.
Sunt oamenii cu adevărat buni sau răi? Își pot alege ei
modul de a se comporta sau acest a este fundamental
deter minat? Care sunt sursele valide ale cunoașterii? Ce
este mai important, s ă perpetuăm tradițiile, s ă ne bucurăm
de prezent sau să ne planificăm viitorul? Care este sensul
vieții?
Lucrarea de fa ță abordeaz ă modelul teoretic elaborat
de Koltko -Rivera (2004) care definește conceptul de
viziune asupra lumii ca fiind un set de ipoteze despre
realitatea fizică și socială care poate avea efecte puternice
asupra cogniției și comportamentului. Acest concept este
un set de credințe și ipoteze care descriu realitatea
cuprinzând presupuneri despre o varietate de topici (ex.
natura uma nă, sensul și natura vieții), despre ceea ce există
sau nu, despre care experiențe sunt bune sau rele, despre
obiective , comportamente sau relații dezirabile sau
indezirabile. Viziunea asu pra lumii este un mod de a
descrie universul și viața din cadrul acestuia din
perspectiva a ceea ce es te și ceea ce ar trebui să fie.
Koltko -Rivera (2004) defineș te șase dimensiuni ale
acestui concept : spiritu alitatea – credințele individului
legate de metafizică și religie (orientare spirituală) sau de
ancorarea în realitatea imediată a lumii actuale (orientarea
materială); locul responabilității – se referă la
responsabilitate a sau vina pe care individul o acordă unei
persoane sau sistem; voința – credința în libertate, liberul
arbitru, individul este constrâns să ia anunite decizii sau le
hotărăște voluntar; relația cu grupul – dă orientare
colectivistă sau individualistă persoanei față de societate;
relația cu autoritatea – idealul democratic; mutabil itatea –
măsoară credințele legate de stabilirea unor caracteristici
interpersonale, de schimbarea naturii umane.
Acest concept de viziune asupra lumii apare în tr-o
serie de cercetări. Un studiu realizat pe studenți își
propunea s ă urmă rescă relația dintre viziunea asupra lumii,
caracteristi ci demografice și optimism. Astfel, Coll și
Draves (2008) sus țin că viziunea asupra lumii poate varia
în func ție de dimensiunea etnic ă. Totodat ă, au confirmat
rezultatele cercetărilor anterioare și anume, exist ă
diferen țe pu țin semnificative de viziune asupra lumii în
funcție de gen sau v ârstă. Koltko -Rivera (2004) a studiat
viziunea asupra lumii ca un predictor al performan ței.
Rezultatele arat ă că mutabilitatea, orientarea timpului,
relația cu autoritatea și interac țiunea sunt legate de
performan ță.

Rela ția dintre conceptele studiate
De-a lungul vieții , oamenii se confruntă cu
evenimente, situații de viață diverse și provocări cărora
trebuie să le facă față și care le dezvoltă existența.
Concepte precum starea de bine psihologică, viziunea

Actualizarea de sine
22
asupra lumii și împlinirea de sine sunt înțelese prin modul
în ca re indivizii se raportează la trăirile pe care le au în
urma acestor experiențe, la modul în care percep și înțeleg
viața și prin modul în care sunt deschiși spre experiență.
Aceste experiențe sunt proprii fiecărui individ. Prop riile
căutări, concepții, al egeri și asumarea acestora ajută
persoana, în a deveni, conform lui Rogers (2008) acel sine
care e cu adevărat. În calea devenirii, individul începe să
renunțe la măști și la a exista doar pentru a trăi conform
așteptărlor celorlalți. Conform lui Rogers (2 008),
îndepărtarea unei măști, despre care credeai că face parte
din adevăratul tău sine poate fi o experiență profund
tulburătoare. Importante sunt rolul și scenariul pe care ni -l
asumăm (Gavreliuc, 2006).
S-ar putea crede că individul acumulează experie nță
odată cu înaintarea în vârstă și că aceasta se află în strânsă
legătură cu împlinirea de sine, viziunea asupra lumii și
starea de bine psihologică. Totuși experiențele diferă ca
intensitate, depinzând mai mult de deschiderea persoanei
în momentul în ca re acestea s -au produs, de momentul în
care s -au produs și de modul în care persoana se
raportează la aceste situații. Situațiile cu care se confruntă
indivizii, experiențele pe care le trăiesc nu sunt crescătoare
ca intensitate proporțional cu vârsta. O p ersoană de vârsta
a treia, de exemplu, nu va trăi o experiență sau situație mai
dificilă decât una de vârstă adultă mijlocie doar pentru că
aceasta, datorită vârstei ar fi mai pregătită, însă o va putea
percepe ca fiind mai dificilă.
Vârsta poate fi văzută ca un proces continuu de
adaptare. Acest proces de adaptare este unul dinamic, se
desfășoară pe toată durata vieții, în care omul și mediul se
influențează reciproc (Baltes, 1987 apud Bohlmeijer,
Roemer, Cuijpers și Smit, 2006). Balter și Carstensen
(1996 , apud Bohlmeijer, Roemer, Cuijpers și Smit, 2006)
sunt de părere că înaintarea cu succes în vârstă ține de
maximizarea și atingerea rezultatelor pozitive și evitarea și
minimizarea celor negative.
S-a constatat că persoanele cu scopuri bine stabilite în
viață, cu o atitudine pozitivă sau de acceptare a trecutului
lor, au avut un nivel ridicat în ceea ce privește starea de
bine psihologică (Westerhof, Dittman -Kohli, și Thissen,
2001, apud Bohlmeijer, Roemer, Cuijpers și Smit, 2006).
De asemenea, s -a constatat ( Hood & Deopere, 2002 apud
Coll și Dravers, 2008) că nu există diferențe în ceea ce
privește relația dintre viziunea asupra lumii și vârstă,
studiile sugerând că există o mai mare omogenitate a
viziunii asupra lumii decât se credea și că factorul vârstă
nu contribuie la dezvoltarea modului în care persoana
înțelege lumea.
În ceea ce privește tendința spre actualizare, împlinirea
de sine, Rogers (apud Macsinga, 2003) arată că aceasta ia
un anumit s pecific, în funcție de vârstă, dezvoltându -se la
niveluri diferite. Everingham (2003) sugerează ideea
conform căreia perioada vârstei adulte mijlocii poate fi
privită ca o perioadă a împlinirii de sine.
În vederea atingerii acestui scop, lucrarea își propu ne
urmatoarele obiective: identificarea și evaluarea legăturii
între actualizarea de sine și starea de bine psihologică ,
precum și între actualizarea de sine și viziun ea asupra
lumii la nivelul intregului eșantion.
Pentru atingerea obiectivelor, s -au formulat
următoarele ipoteze de lucru:
H1. Cu cât actualizarea de sine este mai mare, cu atât
starea de bine psihologic ă este mai mare.
H1a. Cu cât actualizarea de sine este mai mare, cu
atât dezvoltarea personală ca dimensiune a stării de
bine psihologice este mai mare. H1b. Cu cât actualizarea de sine este mai mare, cu
atât autonomia ca dimensiune a stării de bine
psihologice este mai mare.
H1c. Un nivel crescut al actualizării de sine tinde să
fie asociat cu un nivel ridicat al auto -acceptării ca
dimensiune a stării de bine psihologice.
H2. Un nivel ridicat al actualiz ării de sine este asociat cu
un nivel scăzut al viziun ii asupra lumii .
H2a. Un nivel ridicat al actualizării sinelui se
asocieză cu o localiz are intern ă scăzută a
responsabilită ții ca dimensiune a viziunii asupra
lumii.
H2b. Un nivel crescut al actualizării de sine se
asocieză cu un nivel scăzut al relației cu grupul, ca
dimensiune a viziunii asupra lumii.
H2c. Cu cât actualizarea de sine este mai mare, cu
atât dimensiunea relația cu autoritatea este mai mică.

Metodologia cercetării

Studiul de față este unul corelațional, urmărindu -se
relațiile dintre cele 3 aspecte considerate , actualizarea de
sine, starea de bine psihologică și viziun ea asupra lumii , la
nivelul întregului eșantion. Datele find numerice, pentru
această analiză s-a folosi t coeficientul de corelație r
Pearson.

Procedură și participanți
Studiul de fa ță s-a efectuat pe un e șantion de
convenien ță format din 60 de participan ți, din care 63,3%
femei și 36,7% bărbați, cu o medie a vârstei de 33 de an i.
Toți subiecții provin din mediul urban , au studii superioare ,
activează în diverse domenii de activitate, având diverse
ocupa ții.
Testarea s -a făcut individual, prin aplicarea
chestionarelor prin metoda creion -hârtie. Mediul în care s –
au completat chestionarele a fost unul adecvat (f ără factori
perturbatori). Subiecții au participat voluntar la această
cercetare. Pentru fiecare probă psihologică a existat un
instructaj specific, fiind comunic at subiecților atât verbal,
cât și scris. Instructajul a fost același pentru toți subiecții,
fiind realizat la început, solicitându -se întrebări din partea
subiecților astfel încât să se asigure că sarcina a fost
înțeleasă. Subiecți lor li s-a comunicat sco pul cercetării și li
s-au aplicat toate cele trei probe în aceeași zi . Anonimatul
și confiden țialitatea datelor au fost garantate
participan ților, conform normelor deontologice specifice
legisla ției române ști.

Metode
Scurt index al actualizării de sine (SISA). Instrumentul
construit de Jones și Crandell în 1986, măsoară tendința de
actualizare a sinelui și se bazează pe inventarul de
orientare personal ă (Personal Orientation Inventory, POI)
a lui Shostrom. Scala cuprinde 15 itemi pe o scală Likert
de la 1 la 6, unde 1 reprez intă „acord puternic ”, iar 6
„dezacord puternic ” (ex. item: ”Nu mă simt rușinat de nici
una din emoțiile pe care le simt. ”). Cotele mari reprezintă
un nivel ridicat al actualizării de sine. Scala este alcătuită
din 8 itemi cotați direct și 7 itemi inversați. Valoarea
coeficientului alpha -Cronbach al consistenței interne este
de .56.
Scala stării de bine psihologic e a lui Ryff (PWB -R).
Acest instrument a fost dezvoltat de Ryff în 1989 și
măsoară gradul stării de bine psihologice al individului. El
conține 42 de itemi, cu răspunsuri de la 1 la 6, unde 1 este
“dezacord puternic” iar 6 “acord puternic”. Dintre cei 42

Tudorel et al.
23
de itemi, 20 de itemi sunt formulați pozitiv iar 22 sunt
inversați. Itemii sunt repartizați în 6 subscale: autonomia
(ex. item: ”Am încredere în părerile mele chiar dacă sunt
contrare părerii generale. ”), controlul asupra mediului
(ex. item: ”Am reușit să -mi construiesc un cămin și un stil
de viață care să fie în bună măsură pe placul meu. ”),
dezvoltarea personală (ex. item: ”Cred că este important
să trăiești noi experiențe care să constituie o provocare
pentru modul în care gândești asupra lumii. ”), relațiile
pozitive cu ceilalți (ex. item: ”Îmi plac conversațiile
personale și împărtășite cu membrii familiei sau cu
prietenii. ”), scopul în viață (ex. item: ”Îmi place să -mi fac
planuri de viitor și să le transform în realitate ”) și auto –
acceptarea (ex. item: ”Trecutul a avut suișuri și
coborâșuri, însă în general nu aș vrea să îl schimb. ”).
Cotele mari reprezintă un nivel ridicat al aspectelor stării
de bine psihologice. Consistența internă pentru cele 6
subscale are valori cuprinse între .68 (dezvoltarea
personală ) și .83 (autonomia). Pentru acest studiu au fost
selecta te 3 subdimensiuni ale stării de bine psihologice
(dezvoltare personală, auto -acceptare și autonomie).
Această selec ție are la bază legătura acestora cu
actualizarea de sine, a șa cum reiese din descrierile
anterioare.
Evaluarea viziunii asupra lumii (WAI). Chestionarul a
fost elaborat de către Mark Koltko -Rivera în anul 2000 și
are în vedere surprinderea viziunii asupra lumii de către
individ. Koltko -Rivera a combinat mai multe studii
realizate pe conceptul de viziune asupra lumii pentru a
realiza un instr ument de măsurare multidimensional.
Chestionarul are 54 de itemi la care participanții au
posibilitatea de a alege dintre șapte variante de răspuns,
sub forma scalei Likert de la 1 la 7, “dezacord foarte puternic”, “dezacord puternic”,”dezacord”, “nu știu ”,
“acord”, “acord puternic”, “acord foarte puternic”. Itemii
sunt repartizați pe 6 subscale: s piritualitatea (ex. item:
”Există un tărâm spiritual care ne influențează viața pe
acest pământ” ), locul responsabilității (ex. item: ”Oamenii
săraci pot da vina, pe buna dreptate, pe societate pentru
condiția lor de viață.” ), voința (ex. item: ”Chiar dacă
necesită mult efort, o persoană se poate hotărî să -și
schimbe un obicei foarte vechi.” ), relația cu grupul (ex.
item: ”Nevoile vecinilor au prioritate în fața celor
personale” ), relația cu autoritatea (ex. item: ”Acasă,
deciziile importante ar trebui luate de comun acord de
către părinți și copii.” ), mutabilitatea (ex. item:
”Caracterul unei persoane nu poate fi distrus, corupt sau
modificat.” ). Cotele mari reprezintă un nivel crescut al
dimensiunilor viziunii asupra lumii. Consistența internă
pentru cele 6 subscale are valori cuprinse între .60
(mutabilitate) și .91 (spiritualitate). Trei dintre aceste
subdimensiuni (locul responsabilită ții, rela ția cu grupul și
relația cu autoritatea) se leagă conceptual de actualizarea
de sine, fiind astfel alese pentru această cercetare.

Rezultate le cercetării

Datele brute obținute în prezenta cercetare au fost
interpretate cu ajutorul programului statistic SPSS for
Windows 16.0. Verificarea formei distribuției (cu ajutorul
histogramelor) a relevat existența unor distribuții
simetrice, permițând prelucrarea datelor prin utilizarea
metodelor statistice parametrice. Tabelul 1 prezintă media,
abaterea standard, consisten ța internă, dar și corela țiile
stabilite între variabilele introduse în studiu.

Tabelul 1. Medii, abateri standard, coeficien ți alpha Cronbach și coeficien ți de corela ție între variabile
Variabile M SD 1 2 3 4 5 6 7
1. Auto -actualizare 60.56 6.55 (.56)
2. Dezvoltare personala 32.72 5.65 .33** (.68)
3. Autonomie 30.62 4.36 .47** .31** (.83)
4. Auto -acceptare 31.52 5.97 .38** .37** .44** (.70)
5.Responsabilitate 48.97 6.46 -.28* -.13 -.24* -.12 (.75)
6. Relatia cu grupul 38.97 7.43 -.37** -.19 -.50** -.46** .21 (.70)
7. Relatia cu autoritatea 19.07 5.69 -.33** -.09 -.16 .01 -.09 .21 (.70)
N = 60; *p< .05; **p< .01
După cum se poate observa din Tabelul 1, cu cât
actualiz area de sine este mai mare cu atât starea de bine
psihologică , evaluată prin dimensiunile dezvoltare
personală (r = .33, p < .01 ), autonomie (r = .47, p < .01 ) și
auto-acceptare (r = .38, p < .01 ), este mai mare: Un nivel
ridicat al a ctualiz ării de sine tinde să fie asocia t cu un nivel
scăzut al viziun ii asupra lumii , măsurată prin dimensiunile
responsabilitate (r = -.28, p < .05 ), rela ția cu grupul (r = –
.37, p < .01 ) și rela ția cu autoritatea (r = -.33, p < .01 ).
Aceste date confirmă ipoteza 2.

Discuții
Studiul de față își propune identificarea și evaluarea
legăturii între actualizarea de sine, viziunea asupra lumii și
starea de bine psihologică la nivelul unui eșantion de
convenien ță.
Corelațiile găsite ca fiind semnificative între
actualizarea sinelui și starea de bine psihologică, la nivelul
întregului eșantion cât și cele între actualizarea de sine și
viziunea asupra lumii sunt în concordanță cu caracteristicile persoanelor actualiza te, conform lui
Maslow (1987, apud Schultz, 2005). De asemenea,
Bradburn (1969, apud Salami, 2011) considera că o
persoană cu nivel ridicat al afectelor pozitive față de cele
negative va avea un nivel ridicat al stării de bine
psihologice și invers, iar Ibraham (1985, apud. Coll și
Dravers, 2008) se referă la viziunea asupra lumii ca la o
filozofie de viață care ne ajută să înțelegem experiența
unei persoane, cultura și interacțiunea sa cu mediul.
În ceea ce privește corelația dintre actualizare a de sine
și dezv oltarea personal ă, ipoteza 1a s-a confirmat, în
sensul că un nivel crescut al a ctualizării de sine se asociază
cu unul crescut al stării de bine psihologice și a
dimensiunilor acesteia , dezvoltare personală, autonomie și
auto-acceptare. Aceste rezultate sunt în concordan ță cu
rezultatele ob ținute de Schmutte și Ryff (1997 , apud
Vitterso, 2003) ce au găsit o asociere între dezvoltarea
personală și deschiderea spre experiențe. D ezvoltarea
personală presupune că persoanele cu tendin ță mai
accentuat ă de împlinire a propriilor poten țialități sunt
acelea care au un nivel înalt al deschiderii c ătre experien țe,

Actualizarea de sine
24
care percep c âmpul experien țial sau fenomenal , cum il
nume ște Rogers , ca fiind provocator, av ând capacitatea de
a învăța din experien țe, indiferent de valen ța afectiv ă a
acestora. Maslow ( 1987 ), de altfel, ar ăta că una dintre
caracteristicile persoanelor actualizate este deschiderea
către experien țele de v ârf (peak experien ces) înțeleas ă ca și
curiozitate și disponibilitate mental ă pentru orice tip de
experien țe, mai ales pentru cele înalt spirituale . Acest tip
de persoană este capabilă să -și trăiască toate sentimentele
și se teme mai puțin de el însuși, este pe deplin angajat în
procesul de a fi și a deveni el însuși (Rogers, 2008) .
Autonomia este o dimensiune a stării de bine
psihologice fiind , de a semenea, una din caracteristicile
persoanelor aflate în procesul actualizării sinelui și se
referă la independența față de mediul fizic și social.
Rezultatele cercetării confirmă ipoteza 1b legată de acest
aspect . Acești oameni (Maslow, 1987 ) au devenit suficient
de puternici pentru a fi independenți față de părerea bună a
altora sau chiar de afecțiunea lor. Dworkin (1988, apud
Chekola , 2007) spune că autonomia este capacitatea
persoanei de a reflecta critic asupra priorităților, dorin țelor,
țelurilor cât și capacitatea de a le accepta sau de a le
schimba în conformitate cu principiile și valorile sale.
Exersând aceste capacități, persoana își definește propria
natură dând sens și coerență vieții sale și asumându -și
resonsabilitatea pentru ceea ce este. În momentul în care
persoana se îndr eaptă spre autonomie treptat ea (Rogers,
2008) își va alege obiectivele spre care vrea să se îndrepte ,
hotărăște care activități și feluri de a fi au semnificație
pentru ea și care nu. De asemenea , conform lui Rogers
(2008 ), autonomia responsabilă înseamnă să alegi și apoi
să înveți din consecințe.
Conform (Ryff 1989, apud Salami, 2011), a uto-
acceptarea ca dimensiune a stării de bine psihologice se
referă la atitudinea pozitivă asupra trecutului și a
oamenilor , fiind o caracteristică (Maslow, 1987 apud
Schultz, 2005) a persoanelor aflate în procesul de auto –
actualizare. Rezultatele cercetării au confirm at ipoteza 1c .
Aceste rezultate sunt conforme cu studiil e anterioare
(Kilhcci, 1981 apud Ceyhan și Ceyhan, 2010), auto –
acceptarea fiind atitudinea sănătoasă care ajută individul să
evalueze realist toate punctele tari și cele slabe și să -și
accepte limitele și punctele slabe ca parte a propriei
persoane. Mai mult, dup ă Ceyhan și Ceyhan (2010) , auto-
acceptarea înseamnă acceptarea de către individ a tuturor
părților sale pozitive și negative și este un indicator al
sănătății mentale. Persoane le care au ca și caracteristică
auto-acceptarea sunt mulțumite de ele însele și sunt
conștiente de însușirile pe care le dețin. Sunt conștiente de
latura lor pozitivă și negativă și știu să trăiască mulțumiți
cu acestea. Pe de altă parte, indivizii care au dificultăți în a
se accepta se simt ineficienți și sunt mai puțin încrezători
în propria persoană.
Ipoteza 2, prin care se stipulează că există o asociere
negativă între actualiz area sinelui și viziunea asupra lumii
la nivelul dimensiunilor locul responsabilită ții, rela ția cu
grupul și rela ția cu autoritatea, s -a confirmat. Ipoteza
privind nivel ul scăzut al locului responsabilității ca
dimensiune a viziunii asupra lumii care se corelează
negativ cu actualizarea sinelui a fost confirmată . Locul
responsabilității (Koltko -Rivera, 2004) se referă la
responsabilitatea sau vina pe care individul o acordă unei
persoane sau sistem. Această dimensiune măsoară gradul
de responsabilitate sau de vină pe care individul o acordă
persoanei sau sistemului (Sue și Sue, 1999 apud Koltko –
Rivera, 2004) . Aceia care sunt centrați pe persoană , care
pun accent pe înțelegerea motivației personale, pe valori, sentimente sau scopuri, cred că succesul sau eșecul sunt
atribuite abilităților sau inadvertențelor personale și de
asemenea, aceste persoane au credința că există o relație
puternică între abilit ăți, efort și succes. Pe de altă parte,
persoanele centrate pe atribuirea situați onală văd mediul
socio -cultural ca fiind mai influent decât cel individual în
creșterea personal ă. Persoan a cu un loc al responsabilității
și evaluării ridicat conform lui Mas low ( 1987 ) se
raportează tot mai rar la al ți oameni pentru a găsi aprobare
sau dezabrobare, standardele după care să trăiască, suport
pentru decizii sau alegeri. Aceste persoane sunt
răspunzătoare pentru sine și pentru alegerile pe care le fac.
Astfel un n ivel scăzut al locului responsabilității la
persoanele cu un înalt nivel al actualizării de sine
reprezintă asumarea responsabilității propriilor acțiuni.
Relația cu grupul ca dimensiune a viziunii asupra lumii
se referă la credințele în priorităție personale ale persoanei
față de cele ale grupului (Koltko -Rivera, 2004) și dă
orientare individualistă sau colectivistă persoanei față de
societate. Persoanele aflate în procesul actualizării sinelui
au relații interp ersonale mai profunde și mai consistente
decât ceilalți , însă aceste legături includ un număr scăzut
de persoane. Aceste persoane) nu vor să fie ceea ce
„trebuie”, indiferent dacă imperativul este stabilit de
părinți sau de cultură, dacă este definit pozit iv sau negativ
(Rogers, 2008 ). Nu vor să se modeleze și să -și modeleze
comportamentul înr -o formă care nu ar face decât să -i
mulțumească pe ceilalți. Conform Maslow ( 1987 ),
persoanele aflate pe calea autoactualizării sinelui sunt în
același timp cei mai individualiști , dar și mai altruiști,
sociali și iubitori oameni. În cazul aceste i asocieri, ipoteza
2b se confirmă, între relația cu grupul și actualitarea
sinelui corelația este negativă .
In ceea ce prive ște asocierea dintre actualizarea de sine
și rela ția cu autoritatea, ca dimensiune a viziunii asupra
lumii, ipoteza 2c este confirmată, cu cât actualizarea de
sine este mai mare, cu atât dimensiunea relația cu
autoritatea pentru viziunea asupra lumii este mai mică.
Această dimensiunea se referă la idealu l democratic
(Koltko -Rivera, 2004). Persoanele cu un grad ridicat al
actualizării sinelui constată că (Rogers, 2008) se
îndepărtează de la ceea ce a șteaptă cultura de la ei.
Nerăspunzând presiunilor către conformism, (Rogers,
2008) atunci când indivizii su nt liberi să fie oricum vor,
tind să deteste și să pună sub semnul întrebării tendin ța
organiza ției, a facultă ții sau a culturii de a -i modela într -o
anumită formă. Toate aceste persoane, cu un nivel ridicat
al actualizării sinelui sunt democra ți în cel mai profund
sens posibil (Maslow, 1987) . Ace ști oameni, spune el, au
toate caracteristicile democtatice evidente sau superficiale.
Pot fi prieteno și cu orice om cu caracter adevărat,
indiferent de clasă socială, educa ție, convingeri politice
rasă sau culoa re. De fapt, deseori pare că nici măcar nu
sunt con știenți de aceste difern țe care sunt atât de evidente
și de importante pentru omul obi șnuit.

Limitele studiului și sugestii viitoare de cercetare
Limitele acestui studiu se referă la consistența scăzută
a scalelor utilizate, în special a celei de măsurare a
actualizării sinelui care are o consistență internă de .56,
având (Sava, 2011) un nivel ridicat al erorii, fap t ce
afectează relaționarea sa cu alte probe.
O altă problemă este legată de lipsa echilibrului între
subiecții de gen femin și cei de gen masculin , (63,3%
femei, respectiv 36,7% bărba ți) din cadrul e șantionlui și de
numărul scăzut de participanți.

Tudorel et al.
25
Existența unui număr scăzut de studii în ceea ce
privește actualizarea si nelui a fost punctul de plecare al
acestui studiu în să acest fapt reprezintă de asemenea și o
limită a acestuia. Nu în ultimul rând se poate menționa ca
limită a studiului faptul că aceste concepte sunt greu de
operaționalizat. Definiția actualizării de si ne pune accent
pe dezvoltarea potențialului în congruență cu percepțiile și
experiențele prop rii ale individului însă aceste a sunt
subiective și diferă de la un individ la altul (Leclerc,
Lefrançois, Dubé, Hébert și Gaulin, 1998) și nu depind
numai de individ ci și de condiții și circumstanțe din
mediu care nu pot fi controlate. La fel este și în cazul
dimensiunilor stării de bine psihologice și ale viziunii
asupra lumii cu care actualizarea de sine a corelat. Se
poate observa că deși există o legătură între acestea,
majoritarea lor sunt slab semnificative.
Sugestiile pentru studiile viitoare sunt legate de
căutarea unor scale cu o consistență internă ridicată , de
introducerea unor mă surători comportamentale pentru
anumite variabi le luate în studiu și de căutarea unor studii
care definesc cât mai clar conceptele și care pot susține
rezultatele cercetării.

Concluzii și implica ții practice

Corelațiile găsite ca fiind semnificative între
actualizarea sinelui și starea de bine psihologică, la nivelul
întregului eșantion cât și cele între actualizarea de sine și
viziunea asupra lumii sunt în concordanță cu
caracteristicile persoanelor actualiza te, conform lui
Maslow (1987, apud Schultz, 2005).
Punctual, pe baza rezultatelor obtinute, se pot formula
următoarele concluzii ale acestui studiu:
(a) Actualizarea de sine corelează pozitiv cu
dezvoltarea personală ca dimensiune a stării de bine
psihologice descrisă ca fiind deschiderea persoanei către
noi expriențe și de asemenea , o caracteristică a persoanelor
actualizate ;
(b) Există o asociere pozitivă între actualizarea de
sine și autonomie, ca dimensiune a stării de bine
psihologice, autonomie care este caracteristică persoanelor
aflate în procesul actualizării sinelui și se referă la
independența față de mediul fizic și soci al;
(c) Nivelul ridicat al actualizării sinelui se asociază
cu nivelul ridicat al auto -acceptării dimensiunii stării de
bine psihologice, conceptualizată ca fiind atitudinea
pozitivă a unei persoane asupra trecutului și a oamenilor ;
(d) Un nivel ridicat al actuali zării sinelui tinde să se
asocieze cu un nivel scăzut al locului responsabilității ca
dimensiune a viziunii asupra lumii și conceptualizată ca
fiind gradul de responsabilitate sau de vină pe care
individul o acordă persoanei sau sistemului;
(e) Între relația c u grupul ca dimensiune a viziunii
asupra lumii și actualitarea sinelui există o asociere
negativă. Această dimensiune dă orientare individualistă
sau colectivistă persoanei față de societate și a fost definită
ca fiind credința în priorităție personale ale persoanei și nu
în cele ale grupului;
(f) Există o corela ție negativă între actualizarea de
sine și dimensiunea relația cu autoritatea a viziunii asupra
lumii. Dimensiunea măsoar ă forma relației autorității care
poate fi mai bună sau naturală și care reprezintă idealul
democratic.
Ca implica ții practice, rezultatele acestei cercet ări
vizeaz ă aria psihologiei dezvolt ării, a psihologiei
personalit ății și diferen țială, precum și a consilierii.
Actualizarea de sine reprezint ă un concept cu importante valen țe aplicative în tot ce ea ce înseamnă studii asupra
dezvolt ării umane, procesului de maturizare și de
individualizare. Faptul c ă formarea și dezvoltarea la tineri
a unor atitudini care valorizeaz ă dezvoltarea personal ă,
autoc unoa șterea și autoacceptarea , reprezint ă o premis ă a
actualizarii sinelui este o informa ție important ă pentru
consilieri. Educatorii , atât în formarea tinerilor, c ât și în
formarea adul ților, de asemenea pot prelua informa ția că o
actualizare a sinelui înseamn ă și o cultivare a normei
internalit ății, a unei modalit ăți de atribuire intern ă,
dispozi țională a evenimentelor. Și nu în ultimul r ând,
pentru psihologia personalit ății, este valor oasă cunoa șterea
faptului c ă atitudinea de tip individualist , care e ste diferit ă
de egocentrare , ajută procesul de actualizare a sinelui.

Bibliografie
Abbott, A., R, Ploubidis, G., B., Huppert, A., F., Kuh., D,
Wadsworth, E., J., M., Croudace, J., T., (2006).
Psychometric evaluation and predictive validity of
Ryff's psychological well -being items in a UK birth
cohort sample of women. Health and quality of life
outcomes ;
Bohlmeijer, E., Roemer, M., Cuijpers, P., Smit, F., (2006).
The effects of reminiscence on psychological well –
being in older adults: A meta -analysis. Aging & mental
health ;
Ceyhan, A., A., Ceyhan, E., (201 0). Investigation of
university students’ self -acceptance and learned
resourcefulness: a longitudinal study. High education
journey. Springer science, Business media;
Chekola, M., (2007). Happiness, rationality, autonomy and
the good life. Journal of happiness studies ;
Coll, E., J., Dravers, R., P., (2008). An examination of the
relationship between optimism and worldview among
university students. College student journal publisher ;
Ehrlich, B., S., Isaacowitz, D., M., (2002). Does subjective
well-being increase with age? Perspectives in
psychology –The undergraduate psychology journal
of the University of Pennsylvania;
Everingham, C., (2003). Self -actualization and the ageing
proces s from an intergenerational life course
perspective. Ageing & Society;
Gavreliuc, A., (2006). De la relațiile interpersonale la
comunicarea socială . Iași: Ed. Polirom ;
Koltko -Rivera., E., M., (2004). The psychology of
worldviews. Review of general psychology;
Landen, M., S., Wang, D., C., C., (2009). Adult
attachment, work cohesion, coping, and psychological
well-being of firefightersy. Counselling psychology
quarterly ;
Leclerc, G., Lefrançois, R., Dubé, M., Hébert, R., Gaulin,
P., (1998). The self-actualization concept: a content
validation. Journal of social bevior and personality ;
Macsinga, I., (2003). Psihologia diferențială a
personalității . Timișoara: Ed. Mirton;
Maslow., A., (1987 ). Motivație și personalitate . București:
Ed. Trei;
Plouffe, L. , Gravelle, F., (1989). Age, sex, and personality
correlates of self-actualization in elderly adults.
Psychological Reports ;
Rogers, C., (2008), A deveni o persoană . București: Ed.
Trei;
Salami, O., S., (2011) . Personality and psychological well –
being of adolescents: the moderating role of Emotional
intelligence. Social behavior and personality;

Actualizarea de sine
26
Sava, F., A., (2011). Analiza datelor în cercetarea
psihologică . Cluj -Napoca: Ed. ASCR;
Schultz, D., (2005). Theories of personality. London :
Wadsworth ; Vitterso, J., (2003). Subjective well-being versus self-
actualization: Using the flow-simplex to promote a
conceptual clarification of subjective quality of life.
Social indicators research. Kluwer Academic
Publishers.