Actualitatea Sfintilor Trei Ierarhi.pdf [613596]

REVISTA
ARHIEPISCOPIEI CRAIOVEI,
ARHIEPISCOPIEI RÂMNICULUI,
EPISCOPIEI SEVERINULUI ȘI STREHAIEI,
EPISCOPIEI SLATINEI ȘI ROMANAȚILOR
ȘI
A FACULTĂȚII DE TEOLOGIE – CRAIOVATROPOLIA
LTENOIEIM
EDITURA MITROPOLIA OLTENIEI
CRAIOV A
ISSN 1013-4239ANUL LXV (769-772), NR. 1-4, IANUARIE-APRILIE, 2013

3

CUPRINS

STUDII
Î.P.S. Acad. Prof. Univ. Dr. IRINEU POPA
Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei
Fiul lui Dumnezeu în de șertarea de Sine și lucrarea dumnezeirii Sale în
îndumnezeirea oamenilor …………………………………………………………………… 9
Lect. Univ. Dr. CRISTIAN PETCU
Theological Principles and Dogmatic -canonical Aspects in the Work of
St. Neagoe Basarab …………………………………………………………………………. 57

Asist. Univ. Dr. IOANA-RUCSANDRA DASCALU
Traditionalisme canonique et progres scientifique dans Le Traite «Les
passions de l’ame» de Rene Descartes ………………… …………………………. 67
Pr. Prof. Univ. Dr. ALEXANDRU ISVORANU Punerea mâinilor, ungerea și vindecarea – fundamente biblice .. ………….. 73
Pr. Conf. Dr. GHEORGHE ZAMFIR Rolul și importan ța Sfintei Cruci în via ța Bisericii ………………………………. 86
Pr. Lect. Univ. Dr. SERGIU POPESCU
Școlile de cânt ăreți bisericești din Oltenia în cea de-a doua jum ătate a
secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului al XX-lea ………………….. 106
Pr. Lect. Univ. Dr. ION SORIN BORA

Cei doisprezece ucenici ai Domnului și importan ța mandatului încredin țat
lor de la Domnul pentru institu ția Bisericii cre știne…………………………… 124

Dr. GROZOIU LOREDANA-MARIA
Sărbători și tradiții din Țara Româneasc ă, surprinse de c ătre călători
străini în Evul Mediu ……………………………………………………………………… 148
Pr. Drd. PAVEL GOREANU Profesori bibli ști din cadrul Facult ății de Teologie din Belgrad ………….. 165
Pr. DANIEL ALIN IONIC Ă
Pacea și bucuria în ethosul p ărinților pustiei ……………………………………. 181

4

TRADUCERI ȘI DIORTOSIRI
Sf. Ioan Gur ă de Aur – Introducere la Epistola c ătre Romani – Omilia I
(Traducere Pr. Lect. Uni v. Dr. ADRIAN IVAN)……………………………….. 199

Ale Preafericitului și Preaînțeleptului Teodorit Episcopul Cirului
Cuvinte pentru Pronie (adic ă pentru purtarea de grij ă a lui Dumnezeu),
București, 1828
(Diac. Drd. IONI ȚĂ APOSTOLACHE)…………………………………………… 204

PREDICI, COMENTARII, MEDITA ȚII

Pr. Lect. Univ. Dr. NICOLAE RĂZVAN STAN
Dimensiunea ascetico-mistic ă a Postului Mare …………………………………. 229
Pr. Lect. Univ. Dr. ADRIAN BOLDI ȘOR

Actualitatea Sfin ților Trei Ierarhi …………………………………………………….. 244

Pr. IOAN IOANICESCU
Dimensiunea liturgic ă a timpului în Biseric ă. Zilele săptămânii în
spiritualitatea noastr ă ortodoxă………………………………………………………. 255
Pr. Dr. CONSTATIN CILIBIA
Arhimandritul Caliopie Georgescu 20 de ani de la trecerea
la cele ve șnice……………………………………………………………………………….. 259

CĂRȚI ȘI REVISTE, LANS ĂRI EDITORIALE ȘI RECENZII

IOVAN IANICI Să fim Oameni! Via ța și Cuvântul Patriarhul ui Pavel al Serbiei ,
trad. Ionu ț și Sladjana Gurgu, Ed. Predania, Bucure ști, 2011, 243 p.
(Pr. Lect. Univ. Dr. NICOLAE
RĂZVAN STAN)……………………………… 262
Pr. Lect. Univ. Dr. LUCIAN FARCA ȘIU
Teologia imnografiei praznicelor împ ărătești ale Mântuitorului Iisus
Hristos – cu dat ă fixă –
Ed. Universit ății „Aurel Vlaicu”, Arad, 2012, 460 p.
(Pr. Prof. Univ. Dr. SORIN COSMA)………………………………………………. 266

5
Pr. Prof. Univ. Dr. VASILE GORDON
Cateheze pastorale pe în țelesul tuturor, vol. I, Editura Σοφία ,
București, 2012
(Pr. Lect. Univ. Dr. ADRIAN IVAN)………………………………………………. 269

244
ACTUALITATEA SFIN ȚILOR TREI IERARHI

Pr. Lect. Univ. Dr. ADRIAN BOLDI ȘOR1

În anul 1936, în cadrul primului Congres al profesorilor de teologie de la Atena, unde au participat delega ții din majoritatea țărilor ortodoxe, inclusiv
din țara noastr ă, s-a hotărât ca, alături de sărbătorile de peste an orânduite în
calendarul bisericesc Sfin ților Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan
Gură de Aur, s ărbătoarea de la 30 ianuarie închinat ă Sfinților Trei Ierarhi s ă
fie cinstit ă în mod deosebit de profesorii și studenții din toate școlile
teologice ortodoxe. În acest sens, Sf ântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române a hot ărât în anul 1949, la propune rea Prea Fericitului P ărinte
Patriarh Justinian, ca toate școlile teologice din țara noastr ă să cinsteasc ă pe
cei Trei Sfin ți Ierarhi ca ocrotitorii spirituali ai înv ățământului teologic.
„Alegerea acestor trei mari dasc ăli și ierarhi ai Bisericii, ca patroni,
povățuitori și ocrotitori ai școlilor teologice ortodoxe nu este un lucru
întâmplător, deoarece Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și
Sfântul Ioan Hrisostom înf ățișează în mod simbolic cele trei direc ții în care
trebuie îndrumat ă
educația tinerilor teologi care urmeaz ă la aceste școli și
care s-au hot ărât să se dedice nobilei misiuni a preo ției”.2 Cele trei direc ții
amintite sunt cele ale unei vie ți și ținute preo țești din care se disting
seriozitatea și demnitatea, ale adev ăratei teologii care lupt ă prin cuvânt
pentru înl ăturarea înv ățăturile greșite și ale unei în țelegeri profunde a vie ții
oamenilor coroborat ă cu efortul neîntrerupt pentru a pune în practic ă
porunca iubirii de Dumnezeu și de aproapele. „Pe Sfin ții Trei Ierarhi îi
simțim apropia ți de noi – de aceea îi și evocăm și-i întâmpin ăm cu rugăciuni
și cu inimile calde – mai ales pentru c ă au slujit unui ideal moral netrec ător,
ideal care niciodat ă nu se înveche ște, ci dimpotriv ă, parcă devine, cu cât
trece vremea, tot mai luminos, tot mai actual: idealul virtu ții, idealul slujirii
lui Dumnezeu și omului”.3
Prin alegerea acestei zile ca s ărbătoare pentru înv ățământul teologic
s-au creionat sau, mai bine zis, s-au revitalizat direc țiile la care se renun țase
în trecut, pe care trebuie s ă le urmeze atât studen ții, cât și profesorilor din
cadrul școlilor teologice: realizarea unei strâns ă legături între via ța Bisericii,
cunoștințele teoretice și activitățile de zi cu zi, toat e puse în slujba lui

1 Facultatea de Teologie Ortodox ă, Universitatea din Craiova.
2 Arhimandrit prof. CHESARIE GHEORGHESCU, Sfinții Trei Ierarhi – modele de dasc ăli
și păstori în Biserica cre ștină, în „Glasul Bisericii”, nr. 1-2/1974, p. 39.
3 Pr. prof. dr. TEODOR BODOGAE, Actualitatea mesajului Sfin ților Trei Ierarhi , în
„Mitropolia Ardealului”, nr. 1-3/1975, p. 38.

245
Dumnezeu și a aproapelui. F ără ca unele virtu ți să fie ale unui sfânt sau ale
altuia în mod deosebit, se poate spune c ă „Sfântul Grigorie Teologul este
simbolul științei teologice, Sfântul Vasile cel Mare este simbolul energiei și
al acțiunii puse în slujba oamenilor, iar Sfântul Ioan Gur ă de Aur simbol al
râvnei apostolice prin cuvânt și faptă, pentru îndreptarea vie ții
credincioșilor, după învățătura Domnului nostru Iisu s Hristos. Mai concis
spus: unul ar reprezenta, în acela și trup, mintea care gânde ște, altul gura
care propov ăduiește și al treilea mâna care lucreaz ă, deși fiecare a avut și
minte, și gură și mână care lucrau într-o des ăvârșită armonie și unitate.
Fiecare dintre ei erau deopotriv ă neîntrecu ți păstori suflete ști, mari dasc ăli ai
lumii creștine, propov ăduitori și apărători ai dreptei credin țe”.4 Toate aceste
calități, alături de multe altele care se pot desprinde din vie țile, activit ățile și
paginile scrise de cei Trei Ierarhi, au fost și sunt necesare oric ărui creștin și,
cu atât mai mult, celor ce slujesc, ca profesori și studenți, în școlile teologice
din țara noastr ă și din întreaga lume ortodox ă. În aceste sens, „alegerea Sf.
Trei Ierarhi ca patroni ai institu țiilor de înv ățământ teologic ortodox din
întreaga lume și transformarea praznicului lor în s ărbătoarea teologiei și
școlii ortodoxe de pretutindeni a fost și continuă să fie un act simbolic, cu
profunde semnifica ții pentru teologia ortodox ă. Pentru c ă în persoanele,
operele și activitatea Sf. Trei Ie rarhi, Biserica Ortodox ă recunoaște realizate
în mod exemplar și într-o unitate de nedesp ărțit cele dou ă imperative
fundamentale și misiuni permanente ale teologiei și vieții sale istorice:
trăirea pilduitoare a identității spirituale, noi, cre știne și teologice, a tuturor
credincioșilor încorpora ți în ea prin Sf. Botez (ca expresie a iubirii lui
Dumnezeu) și transpunerea practic ă a acestei identit ăți noi într-un
angajament comunitar și social concret de slujire efectiv ă a înnoirii lumii în
perspectiva problemelor specifice fiec ărei epoci istorice în parte (ca expresie
a iubirii de aproapele)”.5 Sfinții Trei Ierarhi sunt astfel modele și pilde de
urmat pentru studen ții și profesorii școlilor teologice din lumea ortodox ă
atât prin cuvântul pe care l-au l ăsat în scris, cât și prin via ța desăvârșită pe
care au tr ăit-o în slujba lui Dumnezeu și a semenului, s ărbătoarea de ast ăzi
fiind sărbătoarea prin excelen ță a teologiei ortodoxe.
Cei trei Sfin ți Ierarhi ai Bisericii noastre au îmbinat armonios în
scrierile lor cuno ștințele teologice, filosofice, literare și științifice ale vremii
și le-au pus în slujba unei vie ți creștine desăvârșite. Au tr ăit cu adev ărat
viața în Hristos devenind astfel modele de des ăvârșire creștină pentru

4 VASILE, Episcopul Oradei, Învățăminte ale Sfin ților Trei Ierarhi pentru problemele
actuale ale Bisericii , în „Biserica Ortodox ă Română”, nr. 1-2/1972, p. 121.
5 Diac. asist. IOAN I. IC Ă, Teologie și teologi dup ă Sfântul Grigorie de Nazianz , în
„Mitropolia Ardealului”, nr. 1/1989, p. 41.

246
contemporanii și urmașii lor. Sfin ții Trei Ierarhi sunt pilde de urmat în lupta
împotriva ignoran ței, fiind iubitori de cultur ă și de viață duhovniceasc ă. Ei
„au îmbinat armonios idealul cultur ii elenice – Kalokagathia – (unirea
desăvârșită dintre bine și frumos) cu idealul cre știn al filocaliei (iubirea
frumuseților duhovnice ști)”.6
Sfinții Trei Ierarhi au tr ăit în secolul al IV-lea, cunoscut în istorie
drept „veacul de aur” al Bisericii, în care numele lor au stat al ături de cele
ale altor mari Sfin ți Părinți. Au studiat în cele mai importante școli ale
vremii din marile cet ăți din Imperiu, Cezareea Capadociei, Antiohia,
Constantinopol și Atena, iubind înv ățătura și însușind tot ceea ce era de
folos din cultura elen ă. „Dar Biserica, lumea i-a cerut și au răspuns ca la o
«chemare ». Au răspuns cu darul și tezaurul agonisit, mai ales cu credin ța și
iubirea lor. Au r ăspuns nevoilor și problemelor vremii, c ăci conștiințe mari
cu adevărat sunt acelea care înva ță să răspundă marilor probleme umane din
totdeauna, dar din perspectiva trebuin țelor precump ănitoare ale epocii lor. Și
prin aceasta au fost și rămân «actuali ». Fiecare trebuie s ă fie «actual » la
timpul său”.7
Teologia propov ăduită de ei este vie, îmbinând idei teoretice și
practice, încât se poate vorbi de ma i multe aspecte în procesul dobândirii
adevăratei cunoa șteri a lui Dumnezeu: la Sfântul Vasile cel Mare – teologia
Duhului Sfânt, teologia tradi ției dinamice, teologia spiritualit ății monastice,
teologia umanismului cre știn; la Sfântul Grigorie de Nazianz – teologia
Sfintei Treimi, teologia slujirii preo țești sau a preotului-teolog; la Sfântul
Ioan Hrisostom – teologia sacerdo țiului creștin, teologia cuvântului, teologia
moralei cre știne, teologia slujirii.8 Astfel, teologia cap ătă un sens mai
profund: având esen ță biblică, ea este tr ăirea cuvântului lui Dumnezeu ca
adevăr veșnic. „Contribu ția teologic ă a Sfinților Trei Ierarhi are un caracter
specific, original, în consensul în tregii gândiri patristice. Ei au ar ătat că în
procesul de aprofundare a credin ței fiecare teolog aduce o viziune proprie
care decurge din bog ăția de sensuri a Revela ției și care se integreaz ă în
unitatea simfonic ă a Bisericii sobornice ști”.9
Iubitor al vie ții călugărești trăită în liniște și pace, Sfântul Vasile cel
Mare este Ierarhul care a fixat regulile monahale a șa cum le știm și le
respectăm astăzi și a întemeiat pe lâng ă biserici azile, spitale și școli. La

6 Arhidiacon prof. dr. CONSTANTIN VOICU, Sfinții Trei Ierarhi și cultura vremii lor , în
„Altarul Banatului”, nr. 7-9/1994, p. 21.
7 Pr. lect. CONST. N. GALERIU, Valori permanente în via ța și opera Sfin ților Trei
Ierarhi , în „Studii teologice”, nr. 1-2/1975, p. 118.
8 Diac. asist. ION BRIA, Teologie și Biserică la Sfinții Trei Ierarhi , în „Studii teologice”,
nr. 1-2/1971, p. 75-81.
9 IBIDEM, p. 84.

247
toate acestea se adaug ă imaginea unui mare liturghisitor și teolog care a
contribuit din plin la fixarea în scris a dogmelor Bisericii noastre. Despre Sfântul Vasile cel Mare, Sfântu l Grigorie Teologul afirma c ă a fost un
„dascăl al înțelepciunii divine și al înțelepciunii umane, lupt ător îndemânatic
învestit cu o dubl ă armură”.
10 De altfel, între cei doi Sfin ți ai Bisericii
noastre se va lega o prietenie care va d ăinui până la sfârșit, fiind model de
legătură duhovniceasc ă pentru genera țiile următoare. Astfel c ă „măsura
prieteniei și a dragostei pe care o aveau unul pentru cel ălalt nu se poate
exprima în cuvinte obi șnuite. Oamenii cunoscuser ă și până atunci dragoste
reciprocă, dar de alte soiuri: sentimental ă, trupeasc ă, ideologic ă. În cazul lui
Vasile și al lui Grigorie, aveau de a face cu o profunzime, o l ărgime, o
necontenire și o calitate a prieteniei ce surprinde și copleșește. Prietenia lor
atinsese hotarele autenticit ății și ale adev ărului”.11 Pilduitoare cu privire la
prietenia ce a existat între cei doi Sfin ți Ierarhi r ămâne predica Sfântului
Grigorie la pomenirea Marelui Vasile: „A urcat, în sfâr șit, la amvon. Încet,
și-a înălțat capul. Credincio șii și-au ațintit privirea la fruntea lui limpede, la
chipul său luminos… au fost p ătrunși. Bătrânul a deschis gura și toți s-au
umplut de bucurie și mândrie. Da, în ciuda tuturor acestora, Grigorie era
același. A rostit un cuvânt fermec ător, cu putere, când aspru, când
mângâietor. Vorba îi era când simpl ă, când împodobit ă. A rostit, a sf ătuit, s-a
jelit, s-a minunat, a analiz at, a teologhisit… I-a în ălțat cu adev ărat statuie
prietenului s ău Vasile. Și a înălțat-o pentru ve șnicie. L-a zugr ăvit atât de
minunat, încât to ți cei ce vor urma îl vor iubi pe Vasile, îl vor admira, îl vor
avea pildă și canon. E de ajuns s ă citești această Cuvântare , ca să zici apoi:
«Mare-i Vasile, dar și mai mare biograf și-a găsit». Grigorie nu a avut
norocul acesta al prietenului s ău”.12
Sfântul Vasile cel Mare prezint ă în scrierile sale strânsa leg ătură ce
există între cultura laic ă și învățătura creștină îndemnând pe to ți tinerii să fie
ca albinele ce culeg din flori numai ceea ce este de folos, el însu și preluând
în scrierile sale ceea ce era bun din literatura și filosofia elen ă. „Noi, dac ă
suntem în țelepți, să luăm din cărți cât ni se potrive ște nouă și cât se
înrudește cu adev ărul, iar restul s ă-l lăsăm. Și după cum atunci când
culegem flori de trandafiri d ăm la o parte spinii, tot a șa și cu niște scrieri ca
acestea; s ă culegem atât cât este de folos și să ne ferim de ceea ce este
vătămător (…) Și pentru c ă trebuie s ă ne rânduim prin virtute via ța noastră
și pentru c ă virtutea este mult l ăudată de poeți, mult lăudată de scriitori, dar

10 Arhidiacon prof. dr. CONSTANTIN VOICU, Op. cit. , p. 22.
11 STELIANOS PAPADOPOULOS, Viața Sfântului Vasile cel Mare , traducere: Diacon
Cornel Coman, Ed. Bizantin ă, București, 2003, p. 35.
12 IDEM, Vulturul r ănit. Viața Sfântului Grigorie Teologul , Traducere: preot dr. Constantin
Coman, diacon Cornel Coman, Ed. Bizantin ă, București, 2002, p. 258.

248
mai mult înc ă de filosofi, trebuie s ă dăm mai cu seam ă atenție scrierilor unor
oameni ca ace știa. Nu mic este folosul s ădirii în sufletele tinerilor o oarecare
înrudire și obișnuință cu virtutea, pentru c ă din pricina fr ăgezimii vârstei,
învățăturile unor astfel de oameni se înfig adânc și rămân pentru
totdeauna”.13
Cunoștințele și învățăturile dobândite trebuie s ă fie o preg ătire pentru
momentul în țelegerii adâncimii cuvintelor Sfintei Scripturi, acesta fiind țelul
adevăratelor științe din lume. Prin aceste sfatur i care au fost urmate de-a
lungul timpului de tineri, Sfântul Vasile se dovede ște a fi un adev ărat
îndrumător în privin ța atitudinii oric ărui creștin față de cultura și filosofia
antică. El „are marele merit de a fi stabil it criteriile principale care trebuie s ă
stea la baza atitudinii cre știnului fa ță de cultura antic ă: criteriul moral,
soteriologic și dogmatic”.14
Sfântul Grigorie de Nazianz, „column ă a teologiei și marele fondator
al poeziei cre știne, de aleas ă sensibilitate pindaric ă și sofocleean ă”15, este în
Biserica noastr ă, alături de Sfântul Ioan Evanghelistul și de Sfântul Simeon
Noul Teolog, întruchiparea prin excelen ță a ceea ce înseamn ă cu adevărat
teologia și teologul. Din scrierile Sfântul Grigorie se desprinde ideea c ă
teologia este indispensabil ă slujirii preo țești, mai ales pentru în țelegerea
Sfintei Scripturi, este cunoa șterea lui Dumnezeu și trăirea vieții în
Dumnezeu. Pentru Sfântul P ărinte, teologia presupune îmbinarea unor
bogate cuno ștințe teologice cu o via ță morală desăvârșită. Pentru a-i putea
povățui pe alții trebuie s ă te curățești pe tine și să te dăruiești total celuilalt.
„Trebuie s ă fiu eu mai întâi curat și apoi să curăț pe alții. Să fiu eu înțelept,
ca să înțelepțesc pe alții. Să fiu eu lumin ă, ca să luminez pe al ții. Să fiu eu
aproape de Dumnezeu, ca s ă apropii pe al ții. Să fiu eu sfânt, ca s ă sfințesc pe
alții. Ca să conduc cu mâna, ca s ă sfătuiesc cu pricepere”.16 Sfântul Grigorie
este teologul vederii lui Dumnezeu și chiar mai mult decât atât, „un teolog al
Teologiei care, îns ă, este de neîn țeles fără vederea lui Dumnezeu. Vederea

13 SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Omilia a XXII-a c ătre tineri , în: SFÂNTUL VASILE
CEL MARE, Omilii la Hexaimeron . Omilii la Psalmi . Omilii și Cuvântări, Traducere,
introducere, note și indice de pr. D. Fecioru, (PSB 17, Scrieri . Partea I), Ed. IBMBOR,
București, 1986, p. 569-570.
14 Prof. CONST. C. PAVEL, Atitudinea Sfântului Vasile cel Mare fa ță de cultura și
filosofia antic ă, în vol. Sfântul Vasile cel Mare . Închinare la 1600 de ani de la s ăvârșirea
sa, Ed. IBMBOR, Bucure ști, 1980, p. 329.
15 Pr. prof. dr. IOAN GH. COMAN, Geniul Sfântului Grigorie de Nazianz , în „Studii
teologice”, nr. 4-6/1994, p. 5.
16 SFÂNTUL GRIGORIE DE NAZIANZ, Cuvânt de ap ărare pentru fuga în Pont sau
Despre Preo ție, în: SFÂNTUL IOAN GUR Ă DE AUR, SFÂNTUL GRIGORIE
TEOLOGUL, SFÂNTUL EFREM SIRUL, Despre Preo ție, traducere, introducere și note
de pr. Dumitru Fecioru, Ed. Sophia, Bucure ști, 2004, p. 265.

249
lui Dumnezeu – adic ă experien ța personal ă a adevărului – constituie o
consecință a purific ării”.17 Astfel, teologia devine la Sfântul P ărinte
experierea Adev ărului suprem care s-a revelat prin Sfintele Scripturi, iar
teologul devine „teolog prin excelen ță” sau „teolog des ăvârșit”, așa cum îi
plăcea Sfântului s ă-l descrie pe cel ce a ajuns la cunoa șterea, vederea și
trăirea desăvârșită în Dumnezeu. Într-una dintre Cuvântările sale, Sfântul
afirma: „Dar dac ă ai încredere în mine, (ce sunt) un teolog lipsit de
îndrăzneală, ceva ai în țeles deja, iar restul roag ă-te să-l înțelegi. Iube ște acel
ceva care r ămâne întru tine, iar restul s ă rămână în comorile cele de sus.
Înalță-te prin vie țuire, câștigă prin curăție pe Cel curat. Vrei s ă devii cândva
teolog și vrednic de Dumnezeire? P ăzește poruncile; f ă-ți calea prin cele
poruncite, c ăci făptuirea este treapta spre contempla ție; pornind de la trup,
ostenește-te pentru suflet”.18 Teologul se aseam ănă Sfântului Apostol Pavel,
care tinde în aceast ă viață spre des ăvârșire, căci vede doar în oglind ă, în
ghicitură, vederea fa ță către față aparținând veacului ce va s ă vină. Deci, nu
este un lucru mare a vorbi de spre Dumnezeu, ci a te cur ăța pentru
Dumnezeu pentru a fi luminat de lumina lui Dumnezeu.
Sfântul Grigorie Teologul îmbin ă în scrierile sale cuno ștințele
creștine cu cele elene, prezentâ nd felul în care trebuie s ă se pregătească
orice teolog ce dore ște să-i învețe pe alții cuvântul adev ărului: „Eu cred c ă
toți oamenii cu mintea întreag ă vor recunoa ște că printre toate bunurile
pământești, locul întâi îl ocup ă educația (cultura) și nu numai educa ția
noastră creștină…, ci chiar și cealaltă (profană) pe care unii cre știni,
nedându-și bine seama ce spun, o dispre țuiesc… Nici într-un caz nu trebuie
să nesocotim știința, pentru c ă așa li se pare unora; cei ce sus țin așa ceva
trebuie socoti ți proști și ignoranți, pentru c ă ar vrea ca to ți să fie ca dân șii, ar
vrea ca ignoran ța lor personal ă să se ascund ă în dosul ignoran ței generale, s ă
scape, cu alte cuvinte, de imputarea ignoran ței lor”19; iar, în alt ă parte,
Sfântul nota: „Oamenii care se des ăvârșesc, fie numai în știință, fie numai în
purtarea lor în via ță, mie mi se par asemenea cu oamenii lipsi ți de-un ochi,
având a suferi și pagubă și rușine de pe urma acestei infirmit ăți, pe când cei
care le cultiv ă deopotriv ă pe amândou ă mi se par des ăvârșiți și trăiesc
fericiți în viața de aici”.20
Vorbind despre preocup ările pe care le-a avut în perioada tinere ții și
despre cele dou ă drumuri pe care le urma împreun ă cu Marele Vasile,

17 Prof. STYLIANO S PAPADOPOULOS, Sfântul Grigorie de Nazianz sau „Teologul”
(327/8-390) , în „Glasul Bisericii”, nr. 1-3/1982, p. 111 (Trad. de Drd. Diac. Ilie Fr ăcea).
18 SFÂNTUL GRIGORIE DE NAZIANZ, Cuvântarea a 20-a . Despre teolog și teologie ,
prezentare și traducere de Diac. asist. Ioan I. Ic ă, în „Mitropolia Ardealului”, nr. 2/1989, p. 58.
19 IDEM, Elogiul Sf. Vasile , trad. preot N. Donos, Atelierele Corl ățeanu, Huși, 1931.
20 IBIDEM.

250
drumul Bisericii și cel al școlii, Sfântul Grigorie î și amintea de felul în care
se pregătise el însu și pentru via ța pe care a ales-o: „Despre cele ce am f ăcut
în cetatea Atenei, al ții să povesteasc ă: Cum cu frica lui Dumnezeu via ța
mi-am petrecut; cel dintâi eram între cei ce bine înv ățau; cum în floarea
tinereții și în avântul cutezan ței – în timp ce al ții se înfierbântau cu tot felul
de rătăciri – eu duceam o via ță liniștită. Nu eram atras spre cei ce duc spre
vătămare, ci eu atr ăgeam prieteni spre lucruril e bune”. În aceste împrejur ări
l-a cunoscut și pe Sfântul Vasile, cei doi fiind în acea perioad ă printre
reprezentan ții de seam ă ai culturii timpului. „Eram renumi ți în fața
profesorilor și colegilor no ștri, renumi ți în toată Grecia și mai ales fa ță de
cei mai str ăluciți bărbați ai Greciei. Renumele nostru a trecut chiar hotarele
acestei țări, așa cum se vede în c ărțile multora care s-au ocupat cu povestirea
acestor lucruri. Profesorii no ștri erau renumi ți în fața tuturor pentru care
Atena ea îns ăși era celebr ă. La rându-ne, în fa ța câtora erau celebri
profesorii no ștri, în fața tot atâtora se asculta și se vorbea de unii și de alții
despre noi, și treceam în fa ța lor și eram cunoscu ți ca fiind de mare renume.
Ei niciodat ă nu au avut în Oreste și Pylade sau în Molionizi o pereche ca
noi”.21
Contrar unor afirma ții care sus țin că teologie se poate face numai în
proză, Sfântul Grigorie este autorul unor a dintre cele mai frumoase versuri
care au fost scrise în Biserica noastr ă, versuri de o sensibilitate rar întâlnit ă,
fiind, în acela și timp, bogate în înv ățături de credin ță. „Poezia Sfântului
Grigorie este cea dintâi și mai glorioas ă producție artistic ă a Bisericii din
primele secole. Ea continu ă tradiția măreață a poeziei clasice și aduce
elementele noi ale credin ței și umilinței creștine. Tratând toate temele pe
care lumea și viața le-au pus min ții și inimii omului din toate timpurile,
poezia gregorian ă le dezbate și le rezolv ă cu o înălțime de gândire și simțire
rar întâlnite”.22 Atât de frumoase și de pline de înv ățături teologice sunt
poeziile Sfântului Grigorie Teologul încât Sfântul Ioan Gur ă de Aur
introduce unele imne gregoriene în slujbe le Bisericii. Din versurile Sfântului
se desprinde imaginea unui suflet înalt, plin de compasiune pentru semenii săi și de dragoste fa ță de credincio șii pe care i-a p ăstorit, dezinteresat total
de cele materiale, iertând pe cei ce i-au f ăcut rău și i-au adus numai
necazuri.
Teologia Sfântului Grigorie a constituit o surs ă inepuizabil ă de
învățătură creștină. A scris nu numai împotriva ereziilor, ci și împotriva
celor ce doreau reînvierea p ăgânismului, a șa cum a fost cazul împ ăratului
Iulian Apostatul. În cuvintele împotri va acestuia se poate observa dragostea

21 IBIDEM.
22 Pr. prof. dr. IOAN GH. COMAN, Geniul Sfântului Grigorie de Nazianz , p. 30.

251
profundă a Sfântului pentru adev ărata cultur ă care este un bun al întregii
omeniri: „Numai tu ai drept la Elenism? R ăspunde-mi la urm ătoarele
întrebări: alfabetul nu- și are originea la Fenincieni, sau – dup ă părerea unora
– la Egipteni, sau la Ebrei, care sunt mai în țelepți decât ceilal ți și cred că
Dumnezeu a dat legea Sa pe table scrise cu propia-I mân ă? De la tine vine
Elenismul? De la cine vine jocul de zaruri, num ărătoarea, socoteala pe
degete, m ăsura, greutatea și arta comenzii și a războiului, care sunt din
vremuri și mai îndep ărtate?… Dac ă Egiptenii, Fenincienii și Ebreii de a
căror cultur ă profităm, dacă locuitorii insulei Eubeea, luându-se dup ă
concepția ta, ar ridica preten ții de proprietate asupra descoperirilor lor, ca
aparținându-le strict numai lor, ce am face noi? Ce motiv am mai putea
invoca în fa ța lor, când suntem noi în șine înlănțuiți prin propria noastr ă
putere? Nu suntem noi atunci cu totul constrân și să renunțăm la
descoperirile lor și să împărtășim soarta ciorii, adic ă să pierdem penele
străine, rămânând goi și rușinați? Poezia vine de la tine? Limba nu apar ține
numai descoperitorilor ei, ci tuturor acelora care se servesc de ea; o art ă, un
studiu, apar țin – chiar dac ă vrei să fii tu inventatorul – nu numaidecât
descoperitorilor. Dup ă cum în armonia artei muzicale, fiecare ton apar ține
unei alte coarde (…) tot a șa și în cazul nostru, Logosul creator și artist poate
să aleagă diferiți inventatori pentru diferite ocupa țiuni și arte, dar totalul îl
pune la dispozi ția obștii, pentru ca prin contribu ția comună și filantropic ă să
ne înnobil ăm viața”.23
Sfântul Ioan Gur ă de Aur r ămâne modelul prin excelen ță al tuturor
creștinilor de pretutindeni și din totdeauna, dar și al celor din af ara Bisericii.
„Ceea ce a impus și impune Sfântul Ioan Gur ă de Aur Bisericii a fost și este
ortodoxia, adâncimea și frumuse țea învățăturii sale, via ța sa exemplar ă și
neîntrecutul s ău talent de predicat or. Ceea ce a impus și impune Sfântul Ioan
Gură de Aur oamenilor din afara Bisericii a fost și este profunda sa dragoste
de om, clasicismul operelor sale literare și spiritul s ău practic”.24 Sfântul
rămâne o figur ă unică în istoria Bisericii, o „personalitate proeminent ă prin
relieful său unic de om, de scriit or, de preot, de ini țiator de reforme în duhul
evangheliei. El și-a atras o aten ție multilateral ă și aprecieri pasionate din
partea contemporanilor s ăi. Nimeni n-a fost a șa de iubit atât în timpul vie ții
cât și după moarte, ca (Sfântul Ioan) Gur ă de Aur. Aceasta relev ă profilul
unei personalit ăți în afară de comun. El a dep ășit pe cei mai mul ți din
contemporanii s ăi printr-o prospe țime, puritate și cutezan ță spiritual ă
nemaiîntâlnit ă din epoca apostolic ă și printr-o energie combativ ă cu totul

23 SFÂNTUL GRIGORIE DE NAZIANZ, Discurs IV.
24 Pr. prof. IOAN G. COMAN, Actualitatea Sf. Ioan Gur ă de Aur , în „Studii teologice”, nr.
7-8/1955, p. 403.

252
deosebită”.25 Toate aceste virtu ți vin dintr-o inim ă dăruită în întregime lui
Dumnezeu, astfel încât totul la Sfântul Ioan Gur ă de Aur, de la predica din
Biserică la operele scrise și la viața de zi cu zi, este o punere în practic ă și o
trăire la nivel maximal a mesajului Mântuitorului Iisus Hristos.
În concep ția Sfântului Ioan Gur ă de Aur, prietenia reprezint ă unirea
în iubire între dou ă persoane astfel încât, de și rămân diferite, se comport ă ca
și cum ar fi un singur om.26 Prietenia presupune dragoste, iar f ără dragoste
minunile nu au niciun rost. „Iubirea este un mare înv ățător în stare s ă-i
întoarcă pe oameni din r ătăcire, să le schimbe felul de via ță, din pietre s ă-i
facă oameni”.27 Dragostea Sfântului Ioan Gur ă de Aur pentru om î și are
rădăcina în dragostea nem ăsurată a lui Hristos pentru oameni. Pentru Sfântul
Ierarh, „omul este un altar” la care el aduce jertfe nesângeroase, idealul
gândirii Sfântului Ioan reprezentându-l omul hrisostomic care are în centrul vieții sale virtu țile prieteniei și dragostei. „Omul e în ălțat, în concep ția Sf.
Ioan Gură d e A u r , p â n ă la rangul de Hristos. Un Hristos uman, real, care
trăiește și lucrează după pilda Fiului lui Dumnez eu. E un om care gânde ște
și se ostene ște pentru slava lui Dumnezeu și fericirea semenilor s ăi”.
28
Concepția despre om a Sfântului Ioan Gur ă de Aur este ancorat ă în
realitatea biblic ă, fiind scripturistic ă, iar nu speculativ ă, așa cum era
propovăduită de filosofia timpului. Dragostea fa ță de om este treapta cea
mai înalt ă a existen ței pe pământ, baza aflându-se în dragostea de
Dumnezeu. Dragostea nu este doar m ărturisită prin vorbe, chiar ele și
frumoase, ci prin via ța de zi cu zi, ea fii nd începutul, mijlocul și sfârșitul
drumului spre des ăvârșire. Aceast ă dragoste î și trage seva din Dumnezeu,
iar în acest sens Sfântul Ioan Gur ă de Aur avea s ă afirme: „Lui Dumnezeu Îi
place să locuiască în om mai mult decât în cer”.29
În ciuda unor p ăreri care afirmau c ă Sfântul nu iubea cultura elen ă la
nivelul la care o f ăceau Sfântul Vasile cel Mare sau Sfântul Grigorie
Teologul, din operele Hrisostomului se poate observa contrariul. În
concepția Sfântului Ioan Gur ă de Aur, preotul trebuie s ă aibă o cultur ă
bogată alături de o via ță morală desăvârșită, el având misiunea de a-i
povățui pe alții pe drumul mântuirii și de a-i feri de înv ățăturile greșite și,

25 IDEM , Personalitatea Sfântului Ioan Gur ă de Aur , în „Studii teologice”, nr. 9-10/1957,
p. 595.
26 Comentariile sau explicarea Epistolei I c ătre Corinteni a celui între Sfin ți Părintelui
nostru Ioan Hrisostom , trad. Arh. Teodosi Athanasiu, Atelierele grafice SOCEC&CO.,
Societate anonim ă, București, 1908.
27 IBIDEM.
28 Pr. prof. IOAN G. COMAN , Personalitatea Sfântului Ioan Gur ă de Aur , p. 606.
29 SF. IOAN GUR Ă DE AUR, Omilia XV la Romani , trad. arhim. Th. Athanasiu, Bucure ști,
1906. p. 252.

253
mai ales, de erezii. În acest demers, preotul se aseam ănă cu o cetate care
este înconjurat ă din toate p ărțile de ziduri de ap ărare. Pavăza pe care o are
păstorul de suflete în fa ța tuturor atacurilor este dialectica pe care trebuie
să o stăpânească foarte bine: „Pentru a face fa ță tuturor acestor greut ăți, nu
i s-a dat preotului alt ajutor decât ajutorul cuvântului. Dac ă este lipsit de
puterea cuvântului, atunc i sufletele credincio șilor săi – vorbesc de
credincioșii mai slabi în credin ță și mai iscoditori – nu vor avea o soart ă mai
bună decât cor ăbiile veșnic amenin țate de furtun ă. De aceea preotul trebuie
să facă totul ca s ă dobândeasc ă această putere, puterea de a predica”.30
Sfântul Ioan aprecia în mod deosebit pe retorul Libaniu și pe
filosoful Andragatiu, de la ace știa și de la al ți gânditori elini preluând
frumusețea stilului oratoric și a frazei ingenios formulate. „Clasicismul Sf.
Ioan Gură de Aur este expresia des ăvârșitei armonii dintre fondul și forma
operelor sale literare. Clasicismul hrisos tomic este apreciat de critica literar ă
modernă ca egalând și uneori chiar dep ășind clasicismul unui orator ca
Demostene. Ceea ce impune clasicismul Sf. Ioan este, evident, armonia ideală dintre fond și formă, dar este mai ales largul și luminosul suflu de
viață și adevăr care transpare din toate produc țiile sale fie oratorice, fie
neoratorice. Sf. Ioan cunoa ște bine clasicismul elen profan și știm că el este
un adevărat virtuos al formei”.
31
Privind vie țile acestor Trei Sfin ți Ierarhi ai Bisericii, înv ățământul
teologic de ast ăzi trebuie s ă le urmeze pildele celor ce au g ăsit soluții
problemelor timpului lor în lumina înv ățăturii Domnului nostru Iisus
Hristos. Prin alegerea și declararea oficial ă a Sfinților Trei Ierarhi ca
ocrotitori spirituali ai școlilor teologice din țara noastr ă și din întreaga lume
ortodoxă nu s-a urm ărit decât o revenire la normalitate, o întoarcere la
spiritualitatea ortodox ă autentică după secole în care înv ățământul teologic
și-a pierdut coordonatele esen țiale: viețile și operele Sfin ților Părinți între
care cei Trei Ierarhi reprezint ă fruntea teologiei autentice.
Într-o epoc ă ca a noastr ă în care cea mai important ă preocupare în
ceea ce prive ște învățământul, atât cel laic și cel teologic, este propunerea și
realizarea de reforme pe toate palierele, gândul nostru trebuie s ă zboare la
ceea ce Sfin ții Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gur ă
de Aur, au propus contemporanilor și urmașilor lor pentru dobândirea
adevăratei cunoa șteri: un înv ățământ de înalt ă ținută academic ă, în care
cunoștințele laice și cele teologice s ă se îmbine armonios. Toate acestea sunt
posibile numai cu referire la omul ce are o via ță ce tinde spre des ăvârșire, în

30 IDEM, Tratatul despre preo ție, în: SFÂNTUL IOAN GUR Ă DE AUR, SFÂNTUL
GRIGORIE TEOLOGUL, SFÂNTUL EFREM SIRUL, Op. cit. , p. 138.
31 Pr. prof. IOAN G. COMAN , Actualitatea Sfântului Ioan Gur ă de Aur , p. 404.

254
care dragostea de Dumnezeu și de aproapele reprezint ă începutul și sfârșitul
drumului. Pentru to ți studenții și profesorii Facult ăților de Teol ogie, Sfin ții
Trei Ierarhi sunt modele de urmat în d ăruirea total ă pentru cel de lâng ă noi,
în slujirea preo țească la altarele bisericilor la care suntem chema ți de
Dumnezeu, în cuvântul pe care îl rostim și îl scriem pentru cei ce a șteaptă de
la noi să fim călăuze pentru lumea secolului XXI, urmând pilda lui
Mântuitorului Iisus Hristos Care este „Acela și ieri și azi și în veci”.32
Urmând acest deziderat, Facultatea de Teologie Ortodox ă din
Craiova încearc ă și reușește să pună în practic ă idealul teologic a șa cum se
desprinde din scrierile celor Trei Sfin ți Ierarhi: cre știnul autentic este cel
care devine lumin ă și împărtășește lumina contemporanilor s ăi. Astfel,
pentru a se ridica la cerin țele timpurilor, Facultatea noastr ă de Teologie
propune cadre universitare bine preg ătite, cu studii în cele mai importante
universități teologice și laice din țară și străinătate, profesori ancora ți în
realitățile vremii pe care încearc ă să le schimbe prin via ța și scrisul lor;
propune sec ții de preg ătire și formare a tinerilor în care arta și-a regăsit
rostul alături de teologie; propune studen ți chemați să culeagă din știința
vremii ceea ce este bun și folositor sufletului pentru a duce lumii mesajul lui
Hristos în conformitate cu gândirea secolului în care tr ăim, adevărați teologi
pentru lumea contemporan ă, ghidați de virtu țile prieteniei și dragostei
creștine; propune o baz ă materială deosebită ce se ridic ă la cele mai înalte
standarde occidental e; propune posibilit ăți moderne de promovare a
mesajului cre știn. Toate acestea în lumina dragostei și învățăturii
Mântuitorului Iisus Hristos, Logos ul înomenit, Cel Care ne-a înv ățat că
acolo unde sunt doi sau trei aduna ți în numele Lui, acolo este și El și ne-a
îndemnat s ă ne rugăm unul pentru altul și pentru unitatea Bisericii „pentru
ca toți să fie una”.33

32 Evrei 13, 8.
33 Ioan 17, 21.