Activizarea Prescolarilor
ACTIVIZAREA PREȘCOLARILOR
ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR MATEMATICE
PRIN CORELAȚII INTERDISCIPLINARE
CUPRINS
Argument
Capitolul I Importanța activităților matematice în grădiniță
I.1. Structuri cognitive specifice stadiului preoperațional
I.2. Rolul activităților matematice în dezvoltarea psiho-comportamentală a
copiilor preșcolari
Capitolul II. Modalități de activizare a preșcolarilor la activitățile matematice
II.1. Activizarea preșcolarilor la activitățile matematice din grădiniță
II.2. Interdisciplinaritatea – formă modernă de organizare a activităților
matematice în grădiniță
II.3. Activitățile integrate – modalitate interdisciplinară de abordare a
conținuturilor matematice
II.4. Rolul metodelor didactice în activizarea preșcolarilor la activitățile
matematice
II.5. Rolul mediului educațional în activizarea preșcolarilor la activitățile
matematice
Capitolul III. Cercetare privind activizarea preșcolarilor de grupa mare la
activitățile matematice cu caracter interdisciplinar
III.1.Scopul și obiectivele cercetării
III.2. Ipoteza cercetării
III.3.Variabilele independente și dependente
III.4. Metode și tehnici de cercetare
III.5. Descrierea eșantioanelor de subiecți și a eșantioanelor de conținut
III.6. Etapele cercetării
III.6.1. Etapa preexperimentală sau constatativă
III.6.2. Etapa experimentală
III.6.3. Etapa postexperimentală
III.6.4. Verificarea la distanță
III.7. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor
Capitolul IV. Concluzii
Bibliografie
Anexe
ARGUMENT
MOTTO:
”Aportul la cultura generală a fiecărei discipline se exprimă nu prin ceea ce este specific, ci prin ceea ce are comun, generalizator, transferabil, de la un domeniu la altul”.
Louis Croft
În grădinița de copii, programa activităților instructiv-educative impune mari schimbări în interiorul sistemului preșcolar, în acord cu prevederile programului educațional, care pornește de la ideea necesității îmbunătățirii calității educației la vârstele timpurii pentru a putea răspunde exigențelor copilului preșcolar de astăzi. Acestea vizează crearea unui mediu educațional adecvat, prin care copilul să fie activizat și introdus în ambianța culturală a spațiului căruia îi aparține.
Structurarea flexibilă a conținuturilor oferă profesorilor de la acest nivel, libertatea de a decide în privința conținuturi pe care să le ofere copiilor și a metodologiei de propunere a acestor conținuturi. Se impune doar respectarea unor finalități stabilite în mod formal, la nivel național, care reprezintă punctul de plecare al demersurilor didactice întreprinse și standarde după care se realizează evaluările.
Curriculum pentru învățământul preșcolar lansează educatoarelor o provocare: implicarea activă a preșcolarilor în activitățile desfășurate în grădiniță, pregătirea acestora pentru o viață socială bazată pe cooperare, comunicare, acțiune.
Una dintre recomandările noii educații vizează organizarea conținuturilor învățării într-o manieră integrată. Abordarea tradițională monodisciplinară este însoțită acum de o proiectare, organizare și desfășurare interdisciplinară, pluridisplinară, intradisciplinară, transdisciplinară a activităților. Proiectarea conținuturilor în manieră integrată vine să potențeze acest îndemn al educării preșcolarilor într-un spirit activ, cooperant și creativ. Prin activitățile desfășurate într-o manieră integrată educatoarea oferă șansa preșcolarilor de a se manifesta liber și creativ și crează un mediu stimulativ și variat pentru dezvoltarea personalității lor.
Printre formele cele mai utilizate de organizare ale activităților didactice din grădiniță este interdisciplinaritatea.
În opinia lui G.Văideanu interdisciplinaritatea implică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoașterii și între diferite abordări, ca și utilizarea unui limbaj comun, permițând schimburi de ordin conceptual și metodologic. Interdisciplinaritatea se referă și la transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta, un transfer cu grade de implicare și finalizare diferite.
Interdisciplinaritatea se mai poate realiza și prin corelarea informațiilor specifice unor domenii, ea depășind barierele dintre acestea prin schimbul de metode, cunoștințe, mijloace însușite pe parcurs.
Corelarea cunoștințelor specifice unor categorii de activități diferite contribuie substanțial la formarea și dezvoltarea flexibilității gândirii, la dezvoltarea capacității copiilor de a aplica cunoștințele în practică – o disciplină poate ajută o altă disciplină să fie mai bine însușită, la transferul cunoștințelor dintr-un domeniu în altul.
Un loc important în pregătirea copilului pentru școală îl ocupă activitățile matematice, care au o influență majoră atât asupra dezvoltării tuturor proceselor psihice, cât și asupra personalității copiilor.
Desfășurându-se până nu demult, mai ales sub forma unui joc didactic sau a jocului logic monodisciplinar, activitățile matematice au putut fi considerate unele dintre cele mai atractive și antrenante activități din grădiniță, contribuind la dezvoltarea psiho-comportamentală a preșcolarilor, la trecerea de la o gândire concretă spre una abstractă. Însă, pentru cadrul didactic, trebuie să existe mereu preocuparea pentru găsirea de noi modalități de organizare a activităților, noi metode, mijloace, astfel încât să reușească să păstreze mereu viu spiritul activ al copiilor.
Deoarece se acorda o importanță maximă viziunii interdisciplinare a conținuturilor, am decis să aleg ca temă pentru lucrarea de licență:
„Activizarea preșcolarilor la activitățile matematice prin corelații interdisciplinare”.
Lucrarea își propune să identifice care sunt acele metode și mijloace moderne de realizare a activităților matematice utilizate în grădiniță, astfel încât să fie stimulat interesul preșcolarilor față de matematică, totodată să descopere noi metode de implicare activă și interactivă a preșcolarilor în activitățile matematice, modalități de abordare a matematicii în grădiniță prin corelarea metodelor specifice altor tipuri de activități cu metodele specifice matematicii, cu accent pe activitățile interdisciplinare. Activitățile matematice în grădiniță sunt una dintre categoriile de activități care pot fi abordate în manieră interdisciplinară.
De exemplu, activitățile de educarea limbajului pot fi integrate cu activitățile matematice. Metode precum povestirea, memorizarea, specifice primei categorii de activități (educarea limbajului) pot fi transferate în activitățile de matematică. Copiii pot învăța cifrele, să numere și chiar să socotescă folosindu-se de poezii simple, poezii-numărătoare sau povești. Copiii ascultă sau pot inventa chiar ei povești și ghicitori despre cifre, prin aceste forme de exprimare consolidându-și numerația ( 7 pitici, 3 iezi, etc), realizează operații de adunare, scădere. În activitățile muzicale se pot folosi jocuri și cântece cu conținut matematic sau cântece numărători. În activitățile practice se pot realiza produse care să se confecționeze respectându-se anumite criterii de ordin matematic. Orice activitate de observare a plantelor sau animalelor poate constitui un prilej de verificare, consolidare a unor cunoștințe matematice, realizându-se astfel o integrare a activitaților matematice cu cele de cunoașterea mediului. Spre exemplu, în activitățile de observare a animalelor, plantelor copiii pot identifică ce culoare, mărime, formă, lungime au părțile lor componente, ei pot compara aceste caracteristici, număra (urechile,ochii, picioarele animalelor). Atunci când vrem să cunoaștem interiorului sau exteriorul grădiniței putem consolida pozițiile spațiale, putem afla dimensiunile sau culorile obiectelor întâlnite.
Orice activitate din grădiniță și nu numai, poate constitui prilej pentru însușirea, consolidarea sau evaluarea unor concepte, noțiuni, termeni matematici, poate reprezenta un sprijin real în demersul cadrului didactic de a-i familiariza pe cei mici cu primele noțiuni matematice.
Prin abordarea interdisciplinară a conținuturilor în activitățile matematice, copiii pot să își însușescă într-un mod activ obiectivele matematice propuse de programă. Totodată se demonstrează ideea că matematica face parte din viață și nu este o disciplină abstractă, ruptă de realitate. Alături de alte moduri de abordare a realității (sportiv, muzical, estetic, lingvistic),matematica este un mijloc de descoperire de cercetare a mediului în care trăiesc, a realității, a vieții cotidiene.
CAPITOLUL I
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR MATEMATICE ÎN GRĂDINIȚĂ
I.1. Structuri cognitive specifice stadiului preoperațional
Denumită de Eugen Ionescu „vârsta de aur a copilăriei”, vârsta preșcolară se caracterizează prin multiple achiziții pe plan intelectual, fizic și comportamental. O dată cu intrarea în grădiniță copilul vine în contact cu o multitudine de necunoscute, el deschide un cufăr al comorilor, pe care, plin de curiozitate, îl cercetează și și-l însușește după propriile posibilități, în funcție de specificul vârstei și individual. Sub îndrumarea atentă a educatoarei, copilul își satisface curiozitatea prin joc, prin acțiunea directă cu obiectele. În această perioadă are loc dezvoltarea puternică a limbajului, se pun bazele operațiilor gândirii (sinteză, analiză, abstractizare, generalizare, comparație) prin acțiune nemijlocită cu obiectele se dezvoltă gândirea, memoria, atenția, imaginația și, în același timp, copilul, prin faptul că intră într-o colectivitate, își dezvoltă abilități, atitudini și sentimente care îi vor fi utile mai târziu, la școală: sentimente de prietenie, respect, atitudinea de cooperare, de apartenență la un grup, spiritul de învingător.
Adaptându-se la cerințele actuale ale societății, actualul curriculum pentru învățământ preșcolar subliniază rolul important pe care îl are educația timpurie în dezvoltarea copiilor și concentrează actul didactic în jurul câtorva principii:
„abordarea holistă a dezvoltării copiilor – astfel educatoarea trebuie să acorde aceeași atenție tuturor domeniilor de dezvoltare: cognitivă, fizică, psihică, emoțională;
centrarea acțiunii pe copil, pe relaționarea cu mediul social;
adaptarea educației la particularitățile vârstei;
valorificarea învățării active, bazate pe acțiunea copiilor cu mediul„
( ***Proiectul pentru reforma educației timpurii, 2008, pag. 8);
Respectarea acestor principii va contribui la dezvoltarea armonioasă, integrală a copiilor, formarea unei personalități active, creatoare, cooperante, imaginative, capabile să găsească soluții la probleme de viață și la integrarea lui în mediul social și educațional cu care interacționează.
De-a lungul timpului, psihologi în domeniul educației au elaborat o serie de teorii vizând dezvoltarea copiilor de vârstă preșcolară. Unele dintre ele, deși au fost elaborate cu zeci de ani în urmă, au fost adaptate perioadei actuale, fiind, putem spune, primele teorii care au stat la baza abordării holiste a preșcolarității. Dintre acestea enumerăm:
– teoria constructivismului, conform căreia există o relație puternică între cunoștiințe și realitate, orice cunoaștere fiind socotită un instrument care ducea la dobândirea experienței, după cum afirma Eugen Noveanu în lucrarea „Constructivismul„(www.inovatie.numeris.com.ro, 20.01.2014); Reprezentantul acestui curent, Jean Piajet, afirma că dobândirea cunoștințelor se realizează prin experiență personală, subiectivă, iar limbajul nu este un instrument de transport al ideilor de la educator la elev, ci un mijloc de orientare a efortului propriu al celor educați spre dobândirea cunoștințelor.
– un alt pedagog, Jerome Bruner, atrăgea atenția specialiștilor în domeniul educației asupra caracterului activ pe care trebuie să îl aibă învățarea, rolul educatorului fiind acela de a încuraja copiii să descopere ei singuri, conform vârstei și nivelului individual, soluții la diverse probleme; Bruner spunea că, atunci când educatorul proiectează activitatea, el trebuie să țină cont de: „înclinația spre învățare a copiilor; modul de structurare a informației care să faciliteze asimilarea lor de către copii; secvențele în care materialul este structurat; natura recompenselor și a pedepselor„ (***Proiectul pentru reforma educației timpurii, 2008, pag. 12). El sublinia importanța pe care îl are crearea unor contexte cât mai variate pentru procesarea unei informațiii (Bruner J., 1996) și a intuit rolul social și cultural și practic al învățării.
importanța pe care experiența personală o are în procesul dezvoltării integrale a
copiilor este sesizată, încă din secolul XIX, de către John Dewey; acesta afirma necesitatea concentrării curriculumului în jurul copilului și spunea că mediul școlar trebuie să devină o societate în miniatură, un mic habitat;
teoria dezvoltării psihosociale a lui Erickson – conform acestei teorii dezvoltare
copilului integrează factorii biologici cu cei de educație și sociali;
una dintre cele mai importante teorii adoptate și adaptate de educația timpurie
actuală este teoria inteligențelor multiple, elaborate de Howard Gardner. Aflată în contradicție cu perspectiva psihometrică, unidimensională a inteligenței, cea a capacității de a rezolva probleme apelând la abilități logico-matematice și lingvistice, teoria inteligențelor multiple subliniază faptul că există 7 tipuri de inteligențe, pe care cadrul didactic trebuie să le abordeze:
„inteligența verbală;
inteligența logică/matematică;
inteligența muzicală;
inteligența interpersonală;
inteligența intrapersonală;
inteligența naturalistă„ (***Proiectul pentru reforma educației timpurii,2008, pag.14).
Fiecare subiect al educației are un tip de inteligență dominant, însă toate cele 7 trebuie să atingă un anumit nivel de realizare, să înregistreze progrese, astfel încât este necesară abordarea tuturor și nu doar a celor spre care copilul este predispus. Cu toate acestea, trebuie ținut cont de existența unei limite, a unui interval în care se poate realiza evoluția inteligenței respective. Spre exemplu, în cazul inteligenței logice, matematice, un copil care are înclinație spre aceasta va înregistra progrese mult mai mari decât unul care nu are această înclinație.
Inteligența matematică presupune capacitatea de a rezolva probleme abstracte, de a înțelege relațiile dintre concepte, lucruri, de a gândi logic și critic, de a găsi cauze, de a clasifica, de a stabili priorități. Încă de la grădiniță, activitățile matematice se concentrează pe dezvoltarea acestei inteligențe, chiar dacă la un nivel mai simplu, adaptat caracteristicilor psiho-intelectuale ale acestora și nivelului lor individual.
Una din lucrările de referință în care se fac referiri la caracteristicile dezvoltării psiho-fizice ale copilului este lucrarea intitulată „Psihologia copilului”, scrisă de Jean Piajet și Barbel Inhelder.
Lucrarea, o sinteză a mai multor scrieri din domeniul psihologiei, aducea la momentul apariției ca noutate ideea că viața psihică a copiilor are anumite trasături comune și fiecare set de trăsături este specific unui anumit nivel de vârstă.
Astfel, cei doi realizează o diviziune a acestor nivele în mai multe stadii:
– „ stadiul senzorio-motor, caracteristic copiilor cu vârste între 0 și 2 ani;
– stadiul preoperațional, specific vârstei preșcolare (2-7ani);
– stadiul operațiilor concrete (7-12 ani);
– stadiul operațiilor formale (12-16 ani)„
Aceste stadii sunt împărțite în mai multe substadii. Astfel, stadiul preoperațional, în care intră și preșcolaritatea, are ca și substadii:
– substadiul gândirii simbolice (2-4 ani);
– substadiul gandirii preoperatorii, al intuiției (4-7 ani)” (Piajet J, 2011, pag 149).
În stadiul preoperațional operațiile mintale încă nu sunt formate, nu sunt reversibile, ci sunt orientate doar într-un singur sens. Acum începe o perioadă de o intensă dezvoltare mintală, dominată de gândirea în imagini, pe care Piajet o numește preoperatorie, pentru că îi lipsește operația logică propriu-zisă.
În această perioadă apare posibilitatea de interiorizare a acțiunilor practice, ca urmare a dezvoltării limbajului. În preșcolaritate limbajul devine principalul instrument cu care copilul operează și care asigură transferul acțiunii din plan extern în plan intern. Dezvoltarea limbajului are rol determinant pentru toate celelalte acumulări care vor duce la dezvoltarea personalității sale. Din punct de vedere al structurii, limbajul este încă predominant unul situativ, concret, fiind legat de particularitatea situațiilor prin care trec direct copiii, apoi limbajul situativ începe să fie înlocuit de cel contextual, cele două coexistând pentru o perioadă scurtă de timp.
Între 3 ani jumătate și 5 ani jumătate apare limbajul interior, în acest moment copilul fiind capabil de a-și planifica și regla mintal activitatea. Vorbind cu sine, mai ales în situații problematice, copilul își ordonează acțiunile, găsește soluții. Limbajul interior reprezintă mecanismul fundamental al gândirii.
Caracteristică preșcolarității este apariția noțiunilor empirice și a primelor operații ale gândirii. Piaget afirma că acum este perioada preoperatorie a dezvoltării acestui proces mental.
Gândirea este un proces psihic de reflectare generalizată și mijlocită a realității obiective, a însușirilor și relațiilor esențiale ale obiectelor și fenomenelor. La baza gândirii se află senzațiile, percepțiile și reprezentările. Principalele operații ale gândirii sunt: analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea, concretizarea.
În acest stadiu gândirea preșcolarului este una dominată de imagini, de situații concrete, care operează încă cu reprezentări și nu cu noțiuni propriu-zise. La această vârstă indicațiile și explicațiile verbale ale adulților sunt înțelese de copii numai dacă ele sunt suținute de experiența nemijlocită a preșcolarilor cu obiectele, fenomenele, acțiunile. Gândirea preșcolarului este o gândire egocentrică. El nu distinge între realitatea externă și cea internă, are tendința de a raporta totul la propriul eu. Este o gândire intuitivă, concretă, dependentă de percepții, de imagine.
Gândirea se dezvoltă odată cu dezvoltarea operațiilor mintale, ce nu se pot separa unele de altele, ele se împletesc și se subordonează unele altora în funcție de sarcina dată. Ca operații ale gândirii, analiza și sinteza sunt utilizate de timpuriu. Omul se raportează de la cea mai fragedă vârstă la lumea concretă, stabilește asemănări, deosebiri, comparații între obiecte, fenomene, situații. Prin analiză copilul descompune un obiect sau fenomen în părți componente, stabilește relații între ele, funcțiile lor și cum se leagă părțile între ele.
La baza oricărui proces de cunoaștere stă comparația prin care se stabilesc asemănările și deosebirile, ținând seama de un anumit criteriu ( formă, culoare, mărime…).
Abstractizarea este o formă superioară de analiză deoarece operează de la variabil la grade de invarință tot mai înalte. Ea se referă la relații și însușiri ascunse, pe care le extrage dintr-o mulțime ca factor comun al unei categorii de obiecte sau fenomene.
Generalizarea este o operație care face trecerea de la individual la general. Prin generalizare se definesc clase de obiecte și fenomene care au un anumit model informațional. Opusă generalizării este concretizarea, care face trecerea de la abstract la concret.
În grădiniță copiii fac cunoștință cu un număr mare de obiecte și fenomene din natură și societate. Formele activității lor devin tot mai complexe: jocurile se complică, ei încep să deseneze, să modeleze, să construiască, să efectueze forme elementare de muncă. Crește, de asemenea, cercul cunoștințelor pe care copiii le primesc pe baza descrierilor și explicațiilor verbale, de la adulți.
Un alt proces psihic, care cunoaște o puternică dezvoltare în preșcolaritate, este memoria. Aceasta constă în întipărirea, păstrarea și reactualizarea experienței anterioare. Dacã la vârsta antepreșcolarã, memoria este spontană, în preșcolaritate, prin faptul că se interiorizează gândirea și limbajul, memoria mecanică și neintenționată este însoțită tot mai mult de memoria inteligibilă și intenționată, în condițiile în care informațiile au o semnificație pentru preșcolar. Tot ceea ce îi trezește copilului interesul: imagini, mișcări, cuvinte, idei, îi solicită memoria. Prin plasticitatea sistemului nervos, copiii sunt capabili să rețină ușor cântece, poezii, basme sau alte informații specifice acestei perioade, iar cu timpul acestea pot fii recunoscute după o perioadă tot mai îndelungată. Copiii rețin mai ușor, iar durata păstrării în memorie este mai mare atunci când este trezit interesul lor pentru obiectele, fenomenele respective. Ei memorează mai ales acele aspecte ale obiectelor și faptelor care sunt deosebit de evidente, impresionante. Apare însă tendința memorării mecanice și memorarea neintenționată. Copilul reține fără să își propună, în mod spontan. Capacitatea memoriei de a păstra materialul întipărit crește și ea odată cu vârsta. Pe măsura dezvoltării copilului, a maturizării morfologice și fiziologice a celulelor nervoase crește și durata păstrării, iar grădinița, prin activitățile specifice desfășurate, contribuie la dezvoltarea acestei capacități.
Imaginația are și ea, la această vârstă, trăsături specifice: spre deosebire de adulți, care au o imaginația mai puțin liberă, mai controlată, mai disciplinată, la copii ea este cea prin care aceștia își reglează sufletește contradicția dintre dorințe și posibilități. Datorită confuziei și a faptului că nu diferențiază percepțiile, ei nu disting clar realitatea de imaginație. La această vârstă se manifestă 2 caracteristici psihice și anume animismul, care se referă la însuflețirea lucrurilor și artificialismul (credința că totul e fabricat de om).
Atenția este capacitatea de orientare, focalizare și concentrare asupra obiectelor și fenomenelor în vederea reflectãrii lor adecvate. În preșcolaritate începe, sub influența gândirii și a limbajului, organizarea atenției voluntare, sporește capacitatea de concentrare ca și stabilitatea prin activitate. De asemenea se mărește volumul atenției, care capătă un caracter tot mai selectiv. Totuși, în preșcolaritate, predominã atenția involuntarã, de aceea copiii pot fi ușor distrași de la sarcinile de îndeplinit. Rolul cadrului didactic este acela de a trezi atenția involuntară și de a o menține pe cea voluntară cât mai mult timp. Mobilul prin care poate face acest lucru este stimularea motivației de învățare a acestuia care, la început, este una extrinsecă, educatoarea având sarcina de a crea condițiile pentru trecerea treptată spre motivația intrinsecă, care apare la vârsta școlară.
Preșcolaritatea este vârsta curiozității vii, e vârsta descoperirilor. Acum are loc o dezvoltare puternică a tuturor proceselor psihice, e vârsta unor achiziții importante în plan mental, pe care copilul le interiorizează prin acțiune nemijlocită cu obiecte. Aceste particularități psihice constituie premise pentru organizarea și desfășurarea tuturor formelor de activitate din grădiniță, inclusiv ale celor matematice, într-o manieră care să pună accent pe acțiune, pe participare directă, pe stimularea tuturor proceselor psihice: gândire, memorie, imaginație, atenție, pe formarea unei personalități active și creatoare, capabile să se integreze cu succes în mediul școlar și în mediul de viață din care face parte.
I.2. Rolul activităților matematice în dezvoltarea psiho-comportamentală a copiilor preșcolari
„Se afirmă și pe bună dreptate, că matematica s-a dezvoltat odată cu omul, că a făcut parte din viața lui și a contribuit la progresul acestuia, De-a lungul timpului, s-a transformat în materie de studiu, fiindcă cerceătorii și-au dat seama că matematica e fundamentul civilizației.”(Someșan E., 2013,pag 22)
Noua programă a învățământului preșcolar stabilește numărul de activități matematice pe săptămână pentru cele două nivele. Astfel, la nivelul I programa cuprinde o activitate matematică pe săptămână, iar la nivelul II sunt obligatorii 2 activități matematice pe săptămână. Nivelul I cuprinde copii cu vârste între 3 și 5 ani, iar nivelul 2, copii cu vârste între 5 și 6-7 ani.
După noul curriculum, activitățile matematice fac parte, alături de activitățile de cunoaștetea mediului, din domeniul Științe, obiectivele cadru fiind prezentate integrat. În grădiniță activitățile matematice urmăresc însușirea și dezvoltarea conceptelor prematematice (formă, culoare, mărime, lungime, poziții spațiale), însușirea și utilizarea numerelor, cifrelor, unităților de măsură prin folosirea unui vocabular adecvat, recunoașterea, denumirea, construirea și utilizarea formelor geometrice, dezvoltarea capacității de a stabili relații spațiale, temporale, cauzale și a capacității de rezolvare a problemelor.
Pentru atingerea obiectivelor propuse educatoarea recurge la diverse strategii prin care copiii își îmbogățesc experiența senzorială, care contribuie la achiziționarea unor cunoștințe matematice referitoare la recunoașterea, denumirea obiectelor, cantitatea lor, clasificarea, constituirea de grupuri/ mulțimi, pe baza unor însușiri comune (formă, mărime, culoare) luate în considerare separat sau mai multe simultan, la înțelegerea relațiilor spațiale prin raportarea unui obiect la un reper dat, a relațiilor cauzale prin observări și experimente, la formarea unor capacități de a realiza deducții logice, precum și de a face operații de grupare, comparare, clasificare, ordonare, punere în corespondență. De asemenea, în activitățile matematice din grădiniță copiii învață să numere, să efectueze operații de adunare și scădere cu 1-2 unități, în limitele 1-10 și chiar să compună singuri probleme simple.
Preșcolaritatea reprezintă vârsta unor progrese de avengură pe plan psihologic, iar activitățile matematice ocupă un loc important în procesul de formare și dezvoltare a intelectului celor mici. Activitățile matematice din grădiniță contribuie la o lărgire a orizontului copiilor cu privire la însușirile cantitative ale obiectelor lumii reale, la dezvoltarea unor capacități intelectuale, care facilitează perceperea conștientă a numărului ca o însușire atribuită numărului de obiecte, înțelegerea formării șirului numeric, efectuarea de operații cu numere, rezolvarea de probleme pe baza operațiilor de adunare și scădere, analiza caracteristicilor formelor geometrice.
Însușirea noțiunilor matematice însă nu presupune doar o simplă asimilare, ci vizează formarea unui anumit mod de a gândi printr-un antrenament permanent al gândirii. Înainte de a se forma la copil noțiunea de număr, este necesar un nivel al proceselor psihice care să asigure înțelegerea acestui concept. În acest sens, un rol important îl are dezvoltarea gândirii operatorii, logice și creatoare. Gândirea reprezintă nivelul cel mai ridicat de prelucrare și înregistrare a informațiilor despre lume. Prin ea se realizează saltul de la particular la general și invers, de la simpla constatare a existenței obiectului la interpretarea și explicarea lui logico-euristic. În cadrul activităților matematice se parcurge drumul de la concret la abstract și de la abstact la concret în formarea noțiunilor matematice, stimulându-se astfel procesul psihic al gândirii.
Studiile privind dezvoltarea psihică a preșcolarilor au arătat că procesul gândirii este unul concret și are la bază percepția și acțiunea cu obiectele. Analiza și sinteza se efectuează în planul activității practice, dar sunt încă imperfecte. Analizând un obiect, cei mici nu reușesc să desprindă toate însușirile lui, datorită reflectării inegale a diferitelor însușiri. La început ei percep trăsături mai simple precum forma, culoarea, mărimea și doar mai târziu, sub îndrumarea educatoarei, el reușește să desprindă însușiri precum cantitatea, volumul, greutatea, acestea necesitând operații de generalizare și abstractizare, în care trebuie depășită faza simplei perceperi a mulțimii.
Dacă preșcolarul mic întâmpină dificultăți date de insuficienta dezvoltare a proceselor gândirii în aprofundarea conținuturilor matematice și nu poate să sesizeze decât trăsăturile principale ale unui obiect, preșcolarul mare e capabil să opereze cu noțiuni elementare care are atât trăsături esențiale, cât și neesențiale.
În formarea noțiunii de număr există de exemplu mai multe etape, pe care Ana Tucicov-Bogdan, le stabilește astfel:
„etapa senzorio-motorie, când gândirea copilului se ridică la primele generalizări matematice conștiente, determinate cantitativ; în această etapă copilul operează concret cu grupe de obiecte, iar numărul este un cuvânt care denumește o grupă (mulțime) de obiecte.
a doua etapă constă în reprezentarea unei mulțimi de obiecte determinată printr-un număr concret în absența obiectelor; în această etapă copilul desprinde relația cantitativă de operația imediată exterioară cu grupa de obiecte și introduce această relație în planul experienței proprii.
în etapa a treia reprezentările cu care operează copilul primesc un grad mai mare de generalizare; el începe să folosească atât numere concrete, cât și numere abstracte, devenind conștient de unele raporturi numerice;
în ultima etapă copilul poate compune și descompune un număr abstract, poate
stabili locul său în raport cu celelalte numere”
(Tucicov-Bogdan A., 1973, pag 136).
În grădiniță se creează premisele formării noțiunii de număr, ce conturează unele elemente ale conținutului noțiunii de număr. Acționând cu obiectele, sub îndrumarea educatoarei, copilul începe să perceapă pe cale analitico-sintetică mulțimea ca unitate spațială alcătuită din elemente omogene. Jucându-se, el așează piesele unele lângă altele, percepând mai ușor datorită motricității mâinii și ochilor, atât elementele izolate care compun mulțimea, cât și mulțimea ca întreg. Percepând mulțimea, copiii pot treptat să desprindă unul față de multe. După ce copiii reușesc să perceapă unitatea în raport cu mulțimea, ei își însușesc număratul într-un ritm rapid. La vârste mai mici preșcolarii numără în mod mecanic, asta deoarece ei nu conștientizează valoarea numerică, nu înțeleg ce este numărul. Jean Piajet spunea că nu trebuie să impunem reguli înainte de a fii înțelese de copii, ci trebuie să le facem accesibile acestora prin experiența proprie. De aceea nici însușirea noțiunii de număr nu trebuie să fie una mecanică, înainte de vreme, ci să vină atunci când copilul a ajuns la o dezvoltare intelectuală corespunzătoare.
Treptat, o dată cu dezvoltarea limbajului și a operațiilor gândirii, tot prin acțiunea nemijlocită cu obiectele, la grupa mijlocie copiii își însușesc număratul în limitele 1-5 și totodată încep să își însușească valoarea numerică, adică raportează numărul la cantitatea corespunzătoare.
În jurul vârstei de 5-6 ani copiii încep să opereze cu noțiuni. La această vârstă percepția nu mai depinde de situațiile concrete atât de mult, analiza și sinteza se pot realiza și fără participarea analizatorului optic și motric. Copilul de vârstă preșcolară mare poate să efectueze operații în plan mintal, dezvoltarea gândirii permițând operarea cu noțiuni elementare.
Însușirea operațiilor aritmetice presupune o depășire a etapelor specifice numerației, înțelegerea procesului de compunere și descompunere pe bază de material concret, ca și posibilitatea crescută de a face unele generalizări.
Gândirea copiilor se dezvoltă mai ales în cadrul rezolvării problemelor, deoarece procesul de rezolvare al acestora este unul analitico-sintetic. Rezolvarea unei probleme impune stabilirea unor raporturi logice între valorile numerice cunoscute și întrebarea problemei, raporturi care se realizează prin analiză și sinteză. În înțelegerea și rezolvarea problemelor se manifestă o trăsătură caracteristică a gândirii copilului și anume orientarea concretă. Astfel, de multe ori, când educatoarea expune o problemă, răspunsul copilului se orientează spre conținutul de viață al acesteia și nu spre rezolvarea operației aritmetice. Din această trăsătură a gândirii preșcolarilor decurge cerința de a li se prezenta operațiile aritmetice în cadrul diverselor acțiuni la care copilul să participe în mod activ și direct.
Între 5-6 ani copiii își dezvoltă capacitățile de cunoaștere, percepțiile, își formează spiritul de observație, reprezentările despre mulțimile de obiecte din jur, despre felul cum pot fi grupate, compară obiectele mulțimilor, punându-le în corespondență, înțeleg invarianța cantității indiferent de locul sau poziția pe care o ocupă, ca și a ordonării acestora în șir crescător sau descrescător.
Saltul calitativ care se produce în gândirea preșcolarilor se explică prin dezvoltarea
limbajului acestora, în principal al limbajului interior. Jean Piaget afirma : „Copilul este mai avansat în acțiune decât în gândire, prin limbajul folosit copilul dovedește la ce mod de dezvoltare e gândirea lui” (Piajet J., 1963, pag. 120). În grădiniță copilul își însușește expresii și noțiuni matematice, numere ordinale și cardinale, unele adverbe privind cantitatea: mai multe, mai puține, tot atâtea, i se formează priceperea de a exprima verbal raporturi cantitative dintre obiecte și grupuri de obiecte.
Dezvoltarea vorbirii copiilor se realizează în strânsă legătură cu formarea conceptelor logico-matematice. Limbajul matematic fiind limbajul conceptelor celor mai abstracte și mai generale, trebuie asigurată mai întâi înțelegerea noțiunii respective și abia apoi prezentată denumirea ștințifică în cadrul diverselor activități din grădiniță. Spre exemplu, însușirea termenului de mulțime se poate realiza atât prin activități matematice, cât și prin alte tipuri de activități, cum ar fi prin povești al căror conținut poate contribui la clarificarea acestui termen, educatoarea activizând preșcolarii pentru însușirea conștientă a noului termen. Pe baza poveștii „Albă ca zăpada„ copiii numără piticii, pun piticii în corespondență cu scăunelele, află că sunt „tot atâtea elemente în cele două mulțimi„ sau o mulțime are „mai multe/mai puține elemente„. În timp ce acționează cu materialul, copilul este pus în situația de a verbaliza acțiunea făcută, însușindu-și astfel terminologia.
Activitățile matematice stimulează și imaginația și memoria preșcolarilor. De exemplu, în rezolvarea unor probleme orale, copiii trebuie să descrie, să rețină, să reproducă numere și operații matematice, dar și elementele și întrebarea problemei, ceea ce duce la dezvoltarea memoriei voluntare. De asemenea, ei pot fi solicitați, pe baza metodelor active, să identifice soluții variate la probleme de viață expuse într-o manieră accesibilă, ceea ce duce la dezvoltarea imaginației. Prin corelații interdisciplinare și prin utilizarea unor metode active copiii inventează povești, ghicitori, mici versuri, compun probleme, ceea ce duce la dezvoltarea imaginației creatoare.
Însușirea noilor cunoștințe matematice depind și de calitatea atenției, de efortul voluntar pe care copiii îl investesc în activitățile matematice. Prin diversificarea formelor de organizare, ale strategiilor de abordare ale activităților matematice din grădiniță, educatoarea crează condițiile pentru trezirea și menținerea atenției voluntare a preșcolarilor, ceea ce va conduce la însușirea de noi cunoștințe, priceperi, deprinderi utile. La această vârstă atenția are un caracter situativ, fiind dependentă de caracteristica perioadei de acțiune directă cu obiectele și de nevoia de implicare activă. Sub influența gândirii și a limbajului începe în preșcolaritate organizarea atenției voluntare, sporește capacitatea de concentrare ca si stabilitatea prin activitate. Devine o provocare pentru educatoare menținerea acestui proces psihic în aria de activitate desfășurată în acel moment, cea a activității matematice. Ca și instrumente de acțiune ea are la îndemână diversele strategii didactice pe care trebuie să le construiască într-un mod creativ, pentru menținerea atenției o perioadă cât mai mare de timp.
Prin implicarea directă în activitate, prin efortul pe care copiii îl investesc pentru rezolvarea sarcinilor, a unor probleme și situații matematice, aceștia își exersează voința, iar satisfacția rezolvării unei sarcini contribuie la dezvoltarea încrederii în forțele proprii.
Orice achiziție matematică trebuie să fie dobândită de copil prin acțiune însoțită de cuvânt, situațiile de învățare trebuie să favorizeze operațiile mentale, să se creeze situații variate, ordonate, în care copilul să acționeze cu obiecte, imagini și simboluri pentru același conținut matematic, dobândirea conceptelor să decurgă din acțiunea copilului asupra obiectelor, spre a favoriza reversibilitatea și interiorizarea operației, învățarea trebuie să respecte caracterul integrativ urmărindu-se transferul vertical între nivele de vârstă, acțiunile de manipulare și cele ludice să conducă treptat spre simbolizare.
Apelând la cunoștințele sale despre caracteristicile psihice ale preșcolarilor cum ar fi: tendința de acțiune directă cu obiectele, curiozitatea pentru nou, animismul, și la îndrumările actuale de activizare a preșcolarilor prin metode didactice active, prin interdisciplinaritate, cadrul didactic are la îndemână un adevărat arsenal de realizare a unor activități matematice în care să fie antrenate toate procesele psihice: atenția, imaginația, gândirea și limbajul celor mici, și care să conducă la formarea unor atitudini, aptitudini și capacități care le vor fi utile preșcolarilor pentru integrarea școlară.
Rolul educatoarei este acela de a proiecta, organiza și desfășura activitățile matematice astfel încât să stimuleze implicarea preșcolarilor, participarea lor directă la activități prin joc, manipulare, observare directă a situaților concrete. Ea trebuie să identifice acele strategii care să răspundă necesității vârstei preșcolare de a învăța pe baza acțiunii concrete cu obiectele, de a participa activ la propria formare, dar și obiectivelor matematice, aflate în interdependență cu particularitățile de vârstă. Prin organizarea unor activități antrenante, bazate pe acțiune directă, pe joc, prin utilizarea unor metode care să antreneze preșcolarii în rezolvarea exercițiilor și problemelor de natură matematică, educatoarea crează condițiile pentru dezvoltarea tuturor proceselor psihice, dar și a spiritului ludic, a spiritului competițional și de echipă, a curajului de a încerca lucruri noi, a creativității, a încrederii în capacitățile proprii, în definitiv îi stimulează în vederea dezvoltării armonioase pentru integrarea în ciclul următor de viață: școlaritatea.
CAPITOUL II
MODALITĂȚI DE ACTIVIZARE A PREȘCOLARILOR LA ACTIVITĂȚILE MATEMATICE
II.1. Activizarea preșcolarilor la activitățile matematice din grădiniță
În ultimii ani a început în România un proces amplu de reformă, de reorganizare a sistemului de învățământ, în vederea alinierii acestuia cu cel european. Școala reprezintă principalul factor de evoluție socială, iar societatea impune, la rândul ei, schimbarea în educație. Cele două sunt interdependente, iar progresul uneia este în strânsă legătură cu al celeilalte. Influențat de schimbările sociale, sistemul de învățământ sa restructurat și el începând chiar de la sistemul preșcolar. Astfel noul curriculum pentru învățământul preșcolar aduce ca noutate cerința centrării activităților pe dezvoltarea de competențe, nu de cunoștințe, se pune accent pe creativitate, pe experiența personală, pe acțiune, iar în centrul activității didactice stau obiectivele, nu conținuturile.
În prezent educația timpurie se focalizează pe dezvoltarea globală a copiilor, atât intelectuală, cât și socială, emoțională și fizică, cât și pe abordarea copilului ca și persoană activă, care ia parte la propria formare. Adaptându-se la societatea actuală, curriculum actual recurge la o serie de strategii prin care încearcă să asigure o transmitere a informațiilor bazată pe înțelegere, pe interiorizare.
Unul din aspectele majore ale rolului grădiniței în pregătirea pentru școală a copiilor este cel al modalităților prin care se poate asigura, încă de la această vârstă, însușirea unor elemente de matematică, în condițiile respectării particularităților de vârstă ale acestora. Astfel, este evident că preșcolarilor nu li se poate cere o învățare de tip școlar, care implică utilizarea scris-cititului, dar și a unor operații ale gândirii care nu sunt constituite la această vârstă, ci trebuie identificate acele metode adaptate particularităților de vârstă, prin care să se asigure dezvoltarea proceselor și calităților gândirii, a proceselor de cunoaștere în general, adică formarea premiselor de ordin psihologic ale învățării matematicii în școală.
Adaptate particularităților de vârstă, obiectivele cadru după care se ghidează aceste categorii de activități sunt:
„dezvoltarea operațiilor intelectuale prematematice;
dezvoltarea capacității de a înțelege și utiliza numere, cifre, unități de măsură,
întrebuințând un vocabular adecvat;
dezvoltarea capacității de recunoaștere, denumire, construire și utilizare a formelor
geometrice;
dezvoltarea capacității de rezolvare de situații problematice, prin achiziția de
strategii adecvate;
dezvoltarea capacității de observare și stabilire de relații cauzale, spațiale, temporale
(***Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2008 pag. 29).
Pentru a atinge aceste obiective educatoarea proiectează, planifică și organizează situații de învățare care să favorizeze operațiile mentale. Aceste situații trebuie să fie variate, ordonate, să implice acțiunea directă a copiilor cu imagini, obiecte și simboluri, pentru a favoriza reversibilitatea și interiorizarea operației și totodată să se desfășoare sub formă ludică.
Primele forme de organizare ale activităților matematice au apărut acum mai bine de 100 de ani. Preluând aceste elemente, dar adaptate la societatea actuală, educatoarea organizează activitatea didactică apelând la diverse strategii didactice, strategii prin care cadrul didactic vine în întampinarea cerinței actuale a curriculumului, de considerare a copilului ca subiect al acțiunii, ca participant activ la propria formare.
Strategiile didactice au fost definite ca și „ansamblu de concepții, decizii, tehnici de lucru, procedee de acțiune și operații care vizează funcționalitatea, optimizarea și modernizarea componentelor structurale ale procesului de învățământ, în acord cu finalitățile generale ale învățământului și ale educației” (Bocoș M.,2007, pag. 199).
Concepută ca un scenariu didactic cu structură complexă, strategia didactică prefigurează traseul metodic cel mai eficient care urmează să fie parcurs în abordarea unei înlănțuiri de situații concrete de predare și învățare. Interpretată ca fiind un mod de abordare a activității instructiv-educative, ca mod de combinare și organizare optimă a metodelor și mijloacelor didactice, a formelor de grupare în vederea realizării obiectivelor propuse, strategia didactică este responsabilă de stimularea potențialului activ și creativ al preșcolarilor.
Vârsta preșcolară este vârsta concretismului, a acțiunii nemijlocite cu obiectele, a activismului, vârsta gândirii preoperatorii și a constituirii primelor forme de gândire propriu-zisă. Organizând o activitate matematică, educatoarea trebuie să țină cont de aceste particularități și să adapteze conținuturile la ele, alegând acele căi prin care să faciliteze implicarea activă a preșcolarilor și asimilarea conștientă a cunoștințelor transmise.
În dicționarul de pedagogie, Sorin Cristea definea activizarea ca fiind „o calitate fundamentală a procesului de învățământ confirmată la nivelul subiectivizării obiectului educaței, în condițiile unei strategii pedagogice care vizează conștientizarea deplină a mesajului educației” (Cristea S., 1998 pag. 3). Activizarea este o condiție esențială pentru realizarea finalităților educației. Activizarea presupune interiorizare, conștientizare, înțelegere, acțiune, dezvoltare. Preșcolaritatea este vârsta acțiunii, a concretismului, a manipulării, vârsta când copiii rețin din ceea ce văd, dar mai ales din ceea ce fac.
„Astfel, activizarea reprezintă un proces evolutiv, complex, sistematic și dinamic, care angajează întregul potențial asihofizic al subiecților cunoașterii, respectiv un sistem de procese cognitive, afective, voliționale și biologice, a căror podere este diferită în fincție de contextul educațional: forma de organizare a activității didactice, conținuturile instruirii, vârsta subiecților, nivelul lor de inteligență,specificul activității didactice și al sarcinii de instruire, natura activității solicitate, metodologia utilizatăș.a.m.d.„(Bocoș M., 2013, pag. 61)
Practic activizarea urmărește ca cel ce învață să se implice efectiv, intens și integral atât intelectual , fizic cât și volitiv. Implicarea copiilor în învățare-predare-evaluare trebuie realizată în toate formele de realizare a activităților, atât frontală, cât și individuală, în grupuri sau perechi. Rolul de obiect al educației deținut de copil în învățământul tradițional devine prin activizare un rol de obiect și subiect al educației prin coparticiparea conștientă și activă la propria educație. Copiii se află deci în centrul procesului curricular.
A activiza subiecții educației înseamnă și să-i determini prin diferite strategii și modalități didactice să devină „autori conștienți și responsabili ai propriei cunoașteri, învățări și formări„(ibidem, pag 63), ai mobiliza pentru angajarea tuturor capacităților de care dispun în vederea realizării unei instruiri și formări eficiente.
În educația preșcolarilor, în cadrul activităților matematice, demersurile de activizare trebuie sa aibă în vedere:
– conștientizarea deplină a mesajului educațional;
– existența uni echilibru între potențialul biopsihic și vârstă preșcolarilor și natura, durata și intensitatea eforturilor solicitate acestora;
– stimularea dorinței de a cerceta și descoperii prin propriile eforturi
implicarea activă și interactivă a preșcolarilor atât cognitiv, afectiv cât și
motivațional
trezirea și menținerea interesului pentru cunoaștere, pentru acțiune, pentru
învățare;
utilizarea cât mai multor tipuri de inteligență;
mobilizarea tuturor funcțiilor psihice de cunoaștere și creație (gândire,
memorie, afectivitate,voință etc.
Așadar, în grădinița de copiii, cadru didactic are rolul de a asigura și menține un cadru educațional și un climat de încredere, tonifiant, stimulativ, angajant pentru activitatea educațională, care să sensibilizeze copiii, să le orienteze atenția spre ceea ce urmează să învețe, să le asigure o bază motivațională adecvată ce poate declanșa activitatea de învățare. Acest climat favorabil nu doar stimulează curiozitatea copiilor ci o și valorifică, îi crează oportunități adecvate și comprehensive pentru a-l determina să gândească, să-și testeze idei și ipoteze, îl încurajează în expunerea ideilor,a punctelor de vedere, a formulării propriilor întrebări. Răspunsurile, ideile și concepțiile tuturor copiilor trebuie valorizate. Activitățile matematice organizate și desfășurate în gradiniță, pentru a activiza prescolarii, trebuie să antreneze mai mulți analizatori în percepție nu doar cei vizuali sau auditivi, asigurându-se astfel o percepere activă a conținutului de însușit. Conținuturile învățării trebuie să creeze focare de excitabilitate optimă la nivelul scoarței cerebrale, să fie ancorate în existența cotidiană, în experiența de zi cu zi a copilului, ducând astfel la o activizare intelectuală. Utilizarea unor metode activ-participative vor angaja copilul cu înteaga ființă în activitatea de predare-învățare-evaluare. „Creierul copiilor este construit pentru a fi stimulat iar copiii învață ce mai bine dacă limitele lor sunt întinse și este angajată afectivitatea„(ibidem, pag. 76). Cunoașterea caracteristicilor individuale (aptitudini, atitudini, nevoi, interese, dificultăți etc.) și valorificarea lor contribuie la o activizare reușită a copiilor.
În prezent activitățile matematice în grădiniță necesită o proiectare și organizare riguroasă din partea educatoarei, în vederea însușirii de către copii a conceptelor prematematice și matematice specifice fiecărui nivel de vârstă. În acest sens, ea stabilește obiectivele, metodele didactice utilizate, forma de organizare a activității, conținuturile, materialul didactic care va fi utilizat în activitate, necesarul de timp, toate acestea fiind în stransă legătură, atât unele cu celelalte, cât și cu nivelul vârstei, cu particularitățile psihio-comportamentale individuale ale copiilor, dar și cu capacitatea educatoarei de a organiza și conduce demersul didactic întreprins. Fie că sunt organizate pe grupe, individual sau cu întreaga grupă, sub formă de jocuri monodisciplinare sau ca și activități interdisciplinare, prin metode tradiționale specifice matematicii, dar și altor categorii de activități, prin intermediul metodelor moderne sau tradiționale, activitățile matematice în grădiniță terbuie să vină, în prezent, în întâmpinarea ideei de implicare activă și interactivă a subiecților în propria formare.
II.2. Interdisciplinaritatea – formă modernă de organizare activităților matematice din grădiniță
Problema „interdisciplinarității” a a fost atinsă de filosofi și pedagogi încă din cele mai vechi timpuri: de sofiștii greci, Plinius, Comenius și Leibnitz, iar la noi de Spiru Haret, Iosif Gabrea, G. Găvănescu, G. Văideanu. În opinia lui Văideanu interdisciplinaritatea „implică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoașterii și între diferite abordări, ca și utilizarea unui limbaj comun permițând schimburi de ordin conceptual și metodologic” ( Văideanu, G., 1975 pag. 104).Termenul de interdisciplinaritate apare în „Dicționarul de neologisme” de Fl. Marcu și C. Maneca, ediția a III-a din 1978 și în „Le petit Larousse en couleurs” din 1995 unde era definit ca fiind „stabilirea unor relații între mai multe științe sau discipline”.
Prin activitățile interdisciplinare granițele dintre domenii aparent opuse sau diferite sunt depășite, preșcolarilor oferindu-li-se oportunitatea de a găsi căi complexe și variate de rezolvare a unor probleme, prin corelarea diverselor activități din grădiniță.
Abordarea interdisciplinară a activităților matematice în grădiniță în vederea activizării preșcolarilor presupune o serie de măsuri pe care educatoarea le ia în considerare pentru organizarea acestor activități: stabilirea metodelor didactice, a materialelor, a formelor de organizare a activității, a conținuturilor, stabilirea modalităților de corelare a conținuturilor, măsuri prin care educatoarea urmărește atingerea obiectivelor stabilite pentru fiecare nivel de vârstă.
Interdisciplinaritatea devine un concept cheie, cu ajutorul căruia educatoarea poate realiza un demers educativ centrat pe nevoile copilului preșcolar, posibilitățile și ritmurile lui de învățare, pe rolurile și demersurile celui ce învață. Structurarea interdisciplinară a curriculumului răspunde unei necesități a copiilor de a explora mediul înconjurător, de a-l cunoaște și stăpâni, modului natural de a învăța al preșcolarilor, prin joc, prin acțiune, prin integrarea informațiilor în jurul unei teme sau a unor elemente de viață socială. Interdisciplinaritatea este o resursă inepuizabilă, care oferă educatoarei un arsenal bogat de acțiune, modalități multiple de organizare, activitățile interdisciplinare sunt atractive, antrenante prin diversitate și metodele utilizate, și deci mai eficiente, preșcolarul fiind tratat ca și un subiect al cunoașterii și acțiunii, nu ca și un simplu receptor.
Interdisciplinaritatea s-a impus în învățământul actual ca urmare a volumului mare de cunoștințe cu care se confruntă copiii din ziua de azi, informații care trebuie organizate, selectate, prelucrate, valorificate. Integrate în procesul educațional din grădiniță, activitățile interdisciplinare au câteva avantaje care nu pot fi neglijate:
prin abordarea interdisciplinară se cultivă aptitudinile creative: flexibilitatea,
granițele limitate ale unei specializări, ceea ce contribuie la formarea la fluiditatea, originalitatea, se încurajează unicitatea copiiilor.
prin organizarea interdisciplinară a conținuturilor educatoarea depășește
limitele unui domeniu ajutând preșcolarii în formere a unei viziuni globale, integratoare asupra temelor abordate și a vieții în general.
interdisciplinaritatea stimulează interesul preșcolarilor pentru cunoaștere și îi
familiarizează cu tehnici de cercetare diverse.
Învățământul conceput în manieră interdisciplinară este caracterizat prin dobândirea simultană de cunoștinte capacități-atitudini comune și/sau complementare mai multor discipline de învățământ și axat pe învățarea integrată a cunoștințelor și capacităților științifice, raportabile la experiența de viață a copilului prin toate resursele: de natură intelectuală, morală, religioasă, tehnologică, estetică, fizică.
Activitățile interdisciplinare îndeplinesc următoarele funcții:
o funcție cognitivă, care este dată de faptul că, prin corelarea conținuturilor,
metodelor din domenii diferite se asigură o asimilare mai profundă a cunoștinelor;
o funcție formativă – interdisciplinaritatea modelează personalitatea creatoare a
copiilor.
Interdisciplinaritatea presupune abordarea globală, complexă a unui fenomen, prin care se realizează transferul de cunoștințe, metode de la un domeniu la altul. Organizarea interdisciplinară a conținuturilor învățării este o caracteristică a epocii noastre, o dominantă a politicilor educaționale actuale, inclusiv a celei de la nivel preșcolar. Actualul curriculum pentru învățământul preșcolar recomandă abordarea conținuturilor într-o viziune integrată. Există mai multe forme de interdisciplinaritate, pentru învățământul preșcolar fiind importante următoarele două tipuri:
interdisciplinaritatea ca transfer din domenii învecinate ( ex. matematică și
cunoașterea mediului – în grădiniță acestea fac parte din domeniul Știință);
interdisciplinaritatea ca transfer de metode de la o disciplină la alta (metoda
povestirii utilizată de obicei în activitățile de educarea limbajului poate fi utilizată și în activitățile matematice pentru predarea spre exemplu a unei cifre – „Povestea cifrei 7”).
În procesul de învățământ s-au manifestat trei caracteristici ale interdisciplinarității:
corelarea oricărei discipline cu matematica;
interdisciplinaritatea reductivă (corelarea disciplinelor apropiate la început, apoi
a celor mai îndepărtate);
interdisciplinaritatea integrativă, care prefigurează transdisciplinaritatea.
Interdisciplinaritatea ajută subiectul învățării, în acest caz preșcolarul, să își dezvolte o gândire integratoare, îi formează o imagine unitară asupra realității prin faptul că el este pus în situația de a observa legăturile care se pot stabili între discipline diferite. Grădinița în general și activitățile matematice în special reflectă scopul pregătirii copiilor pentru complexitatea problemelor vieții, iar cea mai importantă problemă de esență formativă este aceea a transferului celor învățate de copii în cadrul activităților matematice în alte activități. Utilizarea matematicii în diverse domenii de viață a dus la depășirea granițelor tradiționale între ramurile științelor, între metodele lor de investigare, transformând matematica într-o disciplină nucleu. Cunoștințele, priceperile și deprinderile care sunt însușite la activitățile matematice au aplicabilitate și în alte activități desfășurate în grădiniță, dar și în viața de zi cu zi. Totodată, celelalte activități pot constitui calea prin care educatoarea consolidează și evaluează obiectivele matematicii.
Interdisciplinaritatea se poate realiza prin transferul metodelor didactice de la o disciplină la alta sau prin combinarea disciplinelor în vederea atingerii unui obiectiv comun. De exemplu povestirile, memorizările și ghicitorile de la educarea limbajului, observările și experimentele folosite la activitățile de cunoașterea mediului, exercițiile fizice și jocurile de mișcare de la educație fizică, cântecele și jocurile muzicale de la activitate muzicală, desenul, pictura, modelajul utilizate în activitățile artistico-plastice, precum și metodele specifice activităților practice (colaj, tăiere după contur, aplicație, înșiruire,etc) pot reprezenta și un mijloc de consolidare și evaluare al obiectivelor matematicii.
Cunoștințele și deprinderile dobândite în activitățile matematice pot fi abordate în toate categoriile de activități din grădiniță, acestea contribuind la fixarea și consolidarea conținutului informativ și formativ al activității matematice. Prin toate activitățile desfășurate în grădiniță atât în sala de grupă, cât și în aer liber, atât în activitățile dirijate cât și în cele complementare, copiii sunt puși în situația de a manipula și sorta jucării și obiecte, formând mulțimi după criterii variate, de a așeza obiecte într-o anumită ordine, poziție spațială, de a număra obiectele cu care vin în contact, toate acestea ducând la formarea de noțiuni, priceperi și deprinderi matematice.
Prin abordarea interdisciplinară a conținuturilor diferitelor arii curriculare, educatoarea crează condiții pentru dezvoltarea la preșcolari a capacității de a realiza mai ușor corelații între domenii diferite de cunoaștere, de a integra cunoștințele în domenii diferite și diverse de viață, de a utiliza un limbaj comun pentru mai multe categorii de activități. Prin aceste activități interdisciplinare copiii fac primii pași spre conștientizarea faptului că matematica nu este doar o disciplină abstractă, dificilă, ci ea poate fi abordată în forme multiple și, de asemenea poate contribui, prin corelarea cu alte activități, la rezolvarea unor probleme de viață, la abordarea acestor probleme din unghiuri diferite, dar care se completează reciproc.
Predarea interdiciplinară a matematicii în grădinițe contribuie la eficentizarea acestui gen de activități deoarece, prin diversitatea formelor de realizare (jocuri didactice interdisciplinare, memorizări, povestiri, cântece, modelaj, pictură, colaj, jocuri sportive, etc) prin materialul didactic utilizat, prin metodele utilizate (tradiționale sau moderne), care depășesc abordarea arhi-cunoscută a jocului didactic matematic, activizează copiii, le stimulează creativitatea, le dezvoltă o atitudine critică, le deschide orizontul spre o viziune lărgită asupra rolului matematicii în viața omului, îi implică direct în activitate. Caracterul interdisciplinar al achizițiilor din domeniul matematicii pe care și-i le însușesc preșcolarii, poate fi relevat în:
activități de predare-învățare a unor noi cunoștințe;
Ex. Educatoarea poate familiariza copiii cu cifrele prin diverse cântece, povești despre cifre, ghicitori.
– activitățile de consolidare-evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;
Exemplu: într-o activitate interdisciplinară Matematică – educarea limbajului cu tema „Hansel ți Gretel” educatoarea, pe lângă consolidarea și evaluarea poveștii respective, poate realiza și o evaluare a numerației prin numărarea unor pietricele pe care Hansel le-a presărat în drum spre pădure.
Activitățile interdisciplinare oferă astfel educatoarei oportunitatea de a proiecta actul didactic și, în acest caz, activitățile matematice în forme variate și complexe, ceea ce va asigura implicarea activă a preșcolarilor și deci va conduce la rezultate mai bune obținute în urma evaluărilor sumative și finale.
Pregătirea preșcolarului pentru școală și viață trebuie făcută în sensul unei devoltări dirijate a acelor deprinderi și capacități care vor permite o rapidă și facilă adaptare la cerințele școlii și societății. Scopul activităților de inițiere a copiilor în matematică nu este de a-i învăța anumite noțiuni, ci de a-i pune în situații prin care își dezvoltă procesele de cunoaștere, devenind apți să descopere relații abstracte sub aspectul concret al situațiilor întâlnite prin joc și prin activitățile interdisciplinare.
II.3. Activitățile integrate – modalitate interdisciplinară de abordare a conținuturilor matematice
Procesul instructiv-educativ desfășurat în grădiniță, permite fiecărei educatoare punerea în valoare a propriei experiențe didactice, prin activități educative cu caracter integrat, și cu o abordare complexă a conținuturilor.
Prin activitate integrată înțelegem – demers global, în care granițele dintre categoriile de activități dispar, activitatea desfășurându-se după un scenariu unitar, în scopul investigării unei teme. Demers concertat, coerent, care nu se desfășoară fiindcă se cere, ci pentru că asigură un plus în educarea și instruirea copiilor. Aceste activități ample, care reunesc conținuturi din științe și domenii diferite înlesnesc copilului procesul înțelegerii, însușirii și aplicării cunoștințelor. Astfel se creează situații de învățare optim structurate din punct de vedere logic, psihologic și pedagogic, determinând experiențe de învățare mai complexe, net superioare celor monodisciplinare.
Experiențele de învățare la care copilul este cooptat sau provocat să participe pot fi comune tuturor copiilor din grupă sau pot fi diferențiate, în funcție de nivelul acestora și se pot organiza prin alternarea tuturor formelor de învățare – în microgrup, individual, în perechi sau cu întreaga grupă. Acestea conduc la achiziții ale copiilor în plan personal, care se obiectivează într-o modificare în sens pozitiv a structurilor cognitive, afective sau psihomotorii, mult mai complexe, pe măsura sarcinilor de învățare și efortului depus în realizarea lor. Copiii sunt antrenați prin joc să asocieze, să analizeze, să compare, să formuleze păreri, să facă deducții, să formuleze concluzii despre ființe, obiecte, lucruri și fenomene care altădată se vehiculau în activități diferite, în perioade diferite.
Educatoarei îi revine libertatea, dar și răspunderea în stabilirea țintelor, în realizarea coerenței pe axa finalității educaționale a demersurilor, utilizând principii didactice, forme de organizare a activității de învățare, criterii de evaluare. De asemenea, tot educatoarea este cea care realizează integrarea, compatibilizarea conținuturilor și stabilește relevanța acestora în raport cu cerințele curriculare și așteptările comunității.
Activitățile integrate vor fi cele prezente în planificarea calendaristică, proiectate conform planului de învățământ, orarului aferent nivelului de vârstă susținute de experiența cadrului didactic. Educatoarea organizează activități integrate generate de subiecte stabile planificate pe tot timpul anului. Aceste activități pot fi desfășurate integrat după scenariul elaborate de educatoare ce începe cu întâlnirea de grup, inițiată în fiecare zi și care se poate realiza sub forma unei povestiri, a întâlnirii cu un personaj, a vizitei unei persoane adulte, prezența unui animal, o întâmplare trăită sau imaginată, un eveniment social sau eveniment special petrecut în familie.
Scenariul educatoarei îi orientează pe copii să opteze pentru diverse centre care oferă posibilitatea alegerii domeniilor de învățare și a materialelor. Varietatea acestora încurajează copiii să manifeste, să observe, să gândească, să-și exprime ideile, să interpreteze date, să facă predicții. Copiii își asumă responsabilități și roluri în macrogrupul din care fac parte, participând la jocuri de rol interesante, inițiate la sugestia celor din jur sau create chiar de ei.
Activitatea integrată din grădiniță ne conduce la realizarea unui scenariu bine gândit pentru o zi. Această activitate presupune o împletire de obiective care provin de la arii curriculare diferite, apelându-se la conținuturi din diferite domenii.
Fiecare zi poate purta un nume astfel încât copiii să fie motivați în activitatea de învățare, fiind expuse pe înțelesul lor țintele pe care ni le dorim a fi realizate, precum și eforturilor pe care trebuie să le facă ei. În cadrul activității de învățare, activitatea integrată deține succesul pentru că într-un mod plăcut – joc în special – se abordează conținuturi din diferite domenii pentru realizarea unor obiective comune. Prin această modalitate copilul se implică și învață lucrând, fără a sesiza că această activitate este impusă.
Totodată, atunci când ne proiectăm activitatea este necesar să ne adresăm unele întrebări:
Ce voi face? – precizarea obiectivelor educaționale ale activității didactice;
Cu ce voi face? – analiza resurselor educaționale disponibile;
Cum voi face ? – elaborarea strategiei educaționale;
Cum voi ști că s-a realizat ce trebuia? – stabilirea strategiei de evaluare.
Activitățile integrate sunt activități specifice reformei curriculare pentru care pledează numeroși autori și sunt propuse și de noul Curriculum pentru învățământul preșcolar. Acestea se desfășoară atât ca activități în cadrul unui proiect tematic, cât și în cadrul proiectării pe teme săptămânale fără a fi desprinse de context.
Activitățile integrate propuse de planul de învățământ sunt de 4 tipuri, în funcție de durată și elementele de conținut:
Activitate integrată care înglobează toate activitățile din programul unei zile și care se desfășoară pe parcursul întregii zile.
Activitate integrată care înglobează ALA și ADE din ziua respectivă.
Activitate integrată care înglobează ADE din ziua respectivă.
Activitate integrată în care activitatea de bază este un anumit tip de ADE
din ziua respectivă, în care sunt înglobate elemente din mai multe DE, indiferent de programul zilei (în această activitate se poate integra un opțional, o temă dintr-un proiect educațional).
Activitățile care fac parte din activitatea integrată își pierd statutul de activități de sine stătătoare, de această dată fiind elemente sau părți componente ale unui demers global. De aceea, pentru activitatea integrată se realizează un singur proiect didactic indiferent de conținutul acesteia.
Activitățile educative de diferite tipuri – rutiere, ecologice, sanitare, culturale, religioase – pe care ne-am obișnuit să le desfășurăm pot intra atât în categoria ALA cât și în categoria ADE, totul depinde de tipul și tema acestor activități și cât de bine se corelează cu tema proiectului sau cu tema săptămânală.
Caracteristicile definitorii ale unei activități integrate sunt:
Finalitățile activității integrate sunt selectate din listele de obiective cadru și de
referință ale domeniilor experiențiale, iar obiectivele operaționale vor constitui un set unitar și restrâns de 4-5 obiective, cu referire directă la experiențele de învățare vizate.
Conținuturile abordate sunt selectate și abordate în strânsă relație cu nucleul de
integrare curriculară. Într-o situație în care tema săptămânii este „Animale sălbatice”, iar tema activității integrate este „La grădina zoologică”, conținuturile didactice vehiculate vor proveni din domeniile experiențiale: Științe, Om și societate și, eventual, din domeniul estetic și creativ, dar se vor selecta acele conținuturi și activități care vor contribui la îndeplinirea cerințelor impuse de tema activității integrate. De exemplu, alcătuirea proiectului grădinii zoologice, cu vizualizarea spațiului și a accesoriilor necesare pentru găzduirea fiecărui tip de animal, discutarea și decizia privind vecinătățile, spațiile de vizitat, hrana necesară, formularea regulilor de comportament pentru vizitatori, estimarea costurilor biletelor etc.
Fiecare dintre situațiile de învățare proiectate și desfășurate în cadrul activității
integrate contribuie la explicitarea, analiza, rezolvarea temei activității.
Activitatea integrată include valențele formative ale curriculumului integrat ca
model de proiectare curriculară. În situația descrisă în exemplul de mai sus, copiii vor fi încurajați să caute informații privind dimensiunile, habitatul, comportamentul, hrana unor animale sălbatice care vor fi găzduite în grădina zoologică, să propună mai multe variante de organizare a grădinii zoologice, pe care să le ilustreze cu material intuitiv (gărdulețe, cuști construite din cutii de carton sau cuburi, animale în miniatură etc.).
Activitățile integrate sunt o necesitate pentru că aduc un plus de lejeritate și mai multă coerență procesului de predare-învățare, punând accent deosebit pe joc ca metodă de bază.
Activitatea integrată se dovedește de a fi o soluție pentru o mai bună corelare a activităților de învățare cu viața societății, cultura și tehnologia didactică.
II.4. Rolul metodelor didactice în activizarea preșcolarilor la activitățile matematice
Având ca țintă atingerea de către toți copiii a obiectivelor prevăzute în curriculum, educatoarea crează situații de învățare care să favorizeze operațiile mentale. Aceste situații trebuie să fie variate, ordonate, să implice acțiunea directă a copiilor cu imagini, obiecte și simboluri, pentru a favoriza reversibilitatea și interiorizarea operației și totodată să se desfășoare sub formă ludică.
Interdisciplinaritatea presupune două moduri de acțiune:
pe de o parte se poate realiza prin îmbinarea unor activități diferite în vederea
atingerii unui obiectiv comun;
pe de altă parte interdisciplinaritatea didactică se referă la preluarea unor
metode utilizate de obicei într-un anumit gen de activități de către activități în care aceste metode nu sunt utilizate de obicei.
Termenul metodă provine din grecescul „methodos” („odos” = cale, drum și „metha” = către, care înseamnă „cale care duce spre…aflarea adevarului”; „cale de urmat” în vederea descoperirii adevărului; un mod de cercetare a unui lucru, de căutare, de exploatare a unui fenomen obiectiv în vederea aflării adevărului; drum de parcurs în vederea atingerii unui scop, a obținerii unui rezultat determinat. (www.scribd.com, 03.03.2014).
Transpuse în actul didactic, metodele devin un instrument de relevare a unor informații ștințifice în fața celui care învață, o modalitate de transmitere-însușire de cunoștințe, priceperi, deprinderi în vederea atingerii unor obiective pe care cadrul didactic trebuie să le atingă.
Pentru cadrul didactic metodele reprezintă căile prin care acesta organizează o activitate didactică, un drum pe care profesorul conduce elevul spre asimilarea unor cunoștințe noi, dar și spre consolidarea și evaluarea celor însușite anterior, și de asemenea, o formă de stimulare, de implicare activă a copiilor în actul instructiv-educativ.
Pentru cel instruit metoda reprezintă drumul pe care îl parcurge de la necunoaștere la cunoaștere, e un instrument prin care elevul ajunge de la o cunoaștere mai puțin profundă spre una mai complexă, printr-o acțiune de căutare, de cercetare, de descoperire a unor adevăruri deja cunoscute de alții sau chiar a unor adevăruri noi, o modalitate de asimilare a unor cunoștințe, priceperi și deprinderi.
Metoda didactică reprezintă o modalitate pe care cadrul didactic o utilizează pentru a-i determina pe elevi (preșcolari) să găsească singuri drumul spre descoperirea unor soluții la probleme teoretice sau practice cu care se confruntă în procesul învățării.
În lucrarea sa „Pedagogie preșcolară„ Elisabeta Voiculescu definește metoda ca fiind „o cale, o modalitate de realizare a procesului instructiv-educativ, ca ansamblu de reguli, principii, norme, procedee și mijloace prin care se asigură relația predare-învățare în scopul atingerii unor obiective” (Voiculescu E., 2003, pag. 69).
I. Cerghit spunea că metodele didactice îndeplinesc mai multe funcții. Astfel, metodele au:
„funcție cognitivă, deoarece reprezintă o cale de acces a copiilor spre
cunoaștere;
o funcție formativ-educativă, deoarece ele contribuie la dezvoltarea unor
procese psihice și fizice, deprinderi intelectuale, atitudini, sentimente, comportamente, capacități;
funcție motivațională, având capacitatea de a suscita curiozitatea și de a activiza
elevul (preșcolarul);
funcție instrumentală, deoarece mijlocesc atingerea obiectivelor;
o funcție normativă – metodele ne arată cum trebuie să se predea și să se învețe
pentru a se atinge obiectivele„ (Cerghit I., 2006 pag 87).
Metodele utilizate în educația formală au fost organizate după diferite criterii în metode tradiționale – metode moderne, metode generale – metode particulare, metode bazate pe acțiune, metode bazate pe observare, etc.
După criteriul sursei cunoașterii metodele se pot clasifica în:
metode de comunicare – (orală, scrisă și interioară);
metode de explorare (directă și indirectă) a realității;
metode bazate pe acțiune (și aici intră cele bazate pe acțiune directă și cele care
implică acțiunea simulată sau fictivă).
Dintre metodele bazate pe acțiune, L. Gliga și J. Spiro disting trei tipuri: metode care faciliteză înțelegerea conceptelor și ideilor ( joc de rol, Phillips 6-6, discuția), metode prin care este stimulată gândirea și creativitatea ( jocul didactic, brainstorming, exercițiul), metode prin care copiii sunt îndrumați să colaboreze pentru a obține un rezultat (mozaicul, cubul, proiectul în grupuri mici) (***, Metode de predare, Galeria educațională nr.1/2010, Editura Pro-didact, Bacău, pag. 20).
Bocoș M. clasifica metodele în lucrarea „Instruirea interactivă„(2013) în:
– metodele de dezvoltare a spiritului activ: reflecția personală, metode de activitate independentă, conversația, explicația,demonstrația,exercițiul și rezolvările de probleme,învățarea bazată pe experiment, învățarea prin problematizare, prin descoperire, prin cooperare,cu ajutorul modelelor, bazată pe modele, bazată pe probleme, aventură, bazată pe studiul de caz,bazată pe jocuri didactice, pe jocuri de rol si electronică,
-metode și tehnici de dezvoltare a spiritului critic: cubul, cvintetul, predării reciproce, mozaicului, lotus, ciorchinelui, turul galeriei, Știu-Vreau să știu-Am învățat.
-metode de dezvoltare a spiritului creativ: brainstorming-ul, ingineria ideilor, sinectica, Frisco, Philils, controversa creativă, vizualizarea creativă.
Metodele didactice au unul dintre cele mai importante roluri pentru reușita unei activități. De modul cum sunt ele utilizate într-o activitate depinde în mare măsură dacă sunt sau nu atinse obiectivele stabilite. În activitățile matematice din grădiniță educatoarea a utilizat și până acum metode care să stimuleze atenția și interesul preșcolarilor, metode bazate pe manipularea obiectelor, în principal jocul didactic matematic. Importanța jocului didactic matematic ca și metodă este unanim recunoscută de toți cei implicați în educația preșcolară.
Curriculum pentru învățământul preșcolar promovează implicarea activă și interactivă a copiilor în activitățile didactice, iar metodele care pun accent pe acțiunea copiilor, activ-participative răspund acestei cerințe. Activizarea predării-învățării-evaluării presupune folosirea unor metode, tehnici și procedee care să-l implice pe copil în procesul de învățare, urmărindu-se: dezvoltarea gândirii critice, a spiritului creativ, dezvoltarea interesului pentru cunoaștere, în sensul formării lui ca participant activ la procesul de educare. Prin utilizarea metodele activ-participative înțelegem creearea acelor situațiile de învățare care scot copiii din ipostaza de obiect al formării și îi transformă în subiecți ai formării.
Prin aceste metode se reînvie concepțiile „școlii active” de acum 100 de ani și ele răspund de asemenea și cerințelor actuale ale educației, care pun accent pe implicarea elevului din proprie inițiativă. Mobilul învățării trebuie să fie deci unul interior: curiozitatea, interesul pentru acțiune, dorința de a investiga, curiozitatea, toate acestea activizează copilul și facilitează învățarea.
Prin metodele de învățare activă procesul de învățare ține cont de interesele și nivelul de înțelegere, de dezvoltare al copiilor și totodată activitatea se bazează pe stimularea copiilor de a manipula obiecte, de a cerceta, investiga, de căuta și descoperii soluții, ceea ce asigură un transfer mai bun al informațiilor. Învățarea bazată pe metodele activ participative conduce la dezvoltarea unor comportamente observabile precum:
– comportamente de participare activă (copilul e activ, răspunde la întrebări, pune întrebări);
– gândire creativă (copiii au propriile interpretări, oferă sugestii);
– aplică strategiile de învățare însușite în situații diverse;
– metodele active ajută copiii să-și construiască cunoștințele, să înțeleagă.
Activitățile matematice, prin faptul că implică însușirea unor noțiuni și operarea cu termeni destul de dificili chiar și la grădiniță, solicită metode care să facă din preșcolari participanți activi, interactivi la procesul instructiv-educativ, care să faciliteze însușirea cunoștințelor pe calea activității proprii. Fie că sunt aplicate în cadrul jocurilor didactice ca formă de organizare tradițională a activităților matematice în grădiniță, fie în cadrul activităților interdisciplinare matematice, metodele active sunt căile prin care se realizează aceste activități într-un mod stimulativ.
Pe lângă metodele active-participative, educatoarea poate organiza conținuturile matematice și prin preluarea unor metode didactice utilizate de obicei în cadrul altor activități. De exemplu, însușirea noțiunilor matematice se poate realiza prin povestiri, poezii și cântece, fixarea și evaluarea poate fi realizată prin ghicitori, activități practice și artistico-plastice, jocuri de mișcare, activități de educație fizică, atât în cadrul activităților obligatorii, cât și la centrele de interes. Matematica în grădiniță poate fi abordată în forme și situații foarte diverse, ea poate fi integrată, corelată cu toate celelalte activități, și poate fi realizată prin metode didactice variate. Aceste metode, prin faptul că se centrează pe activitatea preșcolarilor, valorifică într-un mod activ potențialul acestora, permițând abordarea matematicii din perspective variate, diverse, ceea ce favorizează menținerea atenției pentru o perioadă mai îndelungată de timp, asimilarea, fixarea și păstrarea mai îndelungată a cunoștințelor. De asemenea, prin faptul că oferă posibilitatea corelării matematicii cu alte forme de activitate, educatoarea îi ajută pe copii să înțeleagă că nu este doar o disciplină care-i învață reguli și convenții, ci face parte din viața de zi cu zi, este o disciplină care nu se învață doar pentru însușirea unor cunoștințe abstracte, ci pentru a folosi aceste cunoștințe în contexte practice.
II.5. Rolul mediului educațional în activizarea preșcolarilor la activitățile matematice
Grădinița ar trebui să fie pentru copii un spațiu dorit, cu activități care să-l implice, să-i ofere posibilitatea de a se dzvolta într-o atmosferă stimulatoare, deschisă. În primele 20 de secunde se formează prima impresie, deci, un copil care intră în sala de grupă pentru prima dată, ar trebui să găsească așa o sală, încât să-și dorească să vină și a doua zi, cu plăcere.
Organizată pe centre de activitate,zone sau arii de stimulare, sala de grupă devine un cadru adecvat situațiilor de învățare. Prin modul în care este amenajată, ea trebuie să-i ofere copilului posibilitatea să se simtă bine în intimitatea lui, să-i stimuleze interesul invitându-l la învațare prin descoperire, experiență și cercetare.
Actualul curriculum structurează experiențele copilului pe domenii experiențiale. Timpul alocat activităților matematice nu se limitează doar la activitățile obligatorii stabilite de programa preșcolară, ci ele pot fi organizate în orice moment al zilei, inclusiv la activitățile liber alese, la centre. Având în vedere nevoile, setul de interese și aspirații ale copilului, sala de grupă poate fi împărțită în mai multe centre de activitate/ interes :Bibliotecă, Joc de rol, Artă, Știință, Construcții, Joc de masă, Nisip și apă.
Centrul „Bibliotecă” este spațiul unde copiii își pot exersa limbajul sub toate aspectele sale( înțelegerea mesajului, vocabular, sintaxă, gramatică) în timp ce comunică (nonverbal sau verbal) sau descoperă limbajul scris. Chiar dacă se adresează preponderent domeniului „Limbă și comunicare” aportul asupra dezvoltării globale este multiplu și include: curiozitatea, creativitatea, interesul, dezvoltarea motricității fine, dezvoltarea motricității, dezvoltarea abilităților de comunicare, de interacțiune cu copii de vârstă apropiată.
Centrul acesta poate fi dotat cu scaune sau perne, covorașe, măsuță pentru desenat, scris tăbliță magnetică, calculator, rafturi cu cărți la îndemâna copiilor. Pentru a-i stimula pentru scris citit, centrul poate fi decorat cu forme diverse ale cuvântului scris sau tipărit, imaginile și cuvintele ajută copilul să înțeleagă importanța scrisului și cititului. Pe lângă carți, educatoarea poate îmbogăți centrul cu materiale ca litere, cifre magnetice, din carton, decupate din ziare, reviste, ambalaje,contururi, pe care copilul le poate utiliza formând silabe și cuvinte. Creioanele, culorile, cariocile, hârtia cu pătrățele, liniată sau neliniată trebuie să se găsească în acest centru la îndemâna copiilor. Tot la acest centru copiii pot crea povești cu ajutorul materialelor, și a păpușilor pe degete, pot dramatiza poveștile cunoscute, pot inventa probleme, ghicitori, numărători, versuri. La masuță, copiii pot confecționa cărți, scrie, lipi și mai ales desena. Multe săli de grupă sunt dotate cu televizoare, dar utilizarea acestora trebuie făcută cu multă precauție. Televizorul la fel ca și calculatorul trebuie utilizat pentru completarea cunoștințelor copiilor și nu ca element concurent pentru activitățile din sala de grupă.
Centrul „Joc de masă” este unul la care se desfășoară cele mai multe activități cu caracter matematic. Materialul didactic utilizat la acest,după cum îi spune și numele, poate fi : puzzl-uri,domino,jetoane, lotto, jocuri de potrivire, labirinturi,figurine etc. Educatoarea așează material mărunt, jucăriile cu care copiii formează mulțimi, le numără, le compară, le potrivesc, le combină, își dezvoltă operațiile gândirii, își formează și consolidează conceptelele prematematice (culori, forme, mărimi, lungimi), efectuează operații cu acestea, își consolidează capacitatea de raportare cifră-număr, de orientare în spațiu, de comparare a două mulțimi, de asociere a unei cifre la o mulțime;
Centrul „Științe” cuprinde elemente care aparțin de „Domeniul Științe”, respectiv stimularea gândirii logice, înțelegerea relațiilor dintre obiecte, fenomene, exersarea capacității de rezolvare de probleme,însușirea și aplicarea cunoștințelor și deprinderilor marematice și a celor ce privesc înțelegerea lumii vii. Specific și util la acest centru este expunerea permanentă a unor materiale din natură (semințe, pietre, scoici, legume, fructe, flori, frunze insectare, ierbare etc.),mulaje din plastic, planșe, pliante, imagini, atlase, enciclopedi, harți etc. Copiii pot fi mici oameni de știință care caută permenent să se informenze cu privire la lumea înconjurătoare, de aceea trebuie să existe un loc și pentru instrumentele de investigație: obiecte de măsurare, recipienți, termometru, ceas, clepsidră, magneți, oglinzi etc. La acest centru copiii își construiesc cunoștințe matematice durabile, utile prin utilizarea de jocuri cu numere, domino-uri, puzzle-uri, jocuri cu Lotto, jocuri matematice, planșe magnetice, cântare, balanțe, rulute, rigle etc.
Centrul „Arte” influiențează dezvoltarea copiilor în toate direcțiile deoarece acestea se înrepătrund în sarcinile și tipurile de activități ce se pot desfășura aici asigurând dezvoltarea globală a copilului. Gama de materiale utilizate la acest centru poate cuprinde: hârtie albă, colorată, cartonată, autocolant, culori, creioane, carioca, acuarele, guașe, pensule, foarfece, lipici, plastelină, planșete, cocă, coloranți alimentari, sfoară, Cd, instrumente muzicale, bucăți de materiale, de ață etc. Aici copiii pot exersa pictura cu degetul, cu buretele, cu ștampile din fructe sau legume, cu dopul sau rulouri de carton, modela, picta cu ceară, imprima materiale textile, confecționa colaje cu materiale refolosibile sau din natură etc. În acest spațiu educațional educatoarea poate asigura confortul, intimitatea copiilor care lucrează oferindu-le și ambianță muzicala.
Centrul „Joc de rol„ denumit și Căsuța păpușii este spațiul în care se dezvoltă cel mai bine competențele socio-emoționale ale copiilor. Aici se regăsește copilul într-un mediu ideal în care poate învăța cu plăcere. Jucându-se la acest centru copiii imită comportamentul părinților sau a altor persoane, refac evenimente, situații, locuri, reproduc lumea trecând-o prin filtrul lor personal, reproduc, repetă, interpretează și retrăiesc experiențe. Jocul de rol ajută copiii să-și exprime emoțiile, învață să le gestioneze, să accepte diversitatea și să comunice cu ceilalți. Tot la acest centru se pot desfășura activități gospodărești, de gătit și de cunoaștere a alimentației sănătoase. E necesar ca acest spațiu să fie sigur și ușor de supraveghiat. Copiii își exersează aici toate simțurile, în special cel gustativ și olfactiv. Acest tip de activități sunt foarte atractive, relaxante și distractive pentru copii, ei putând experimenta cu materialele puse la dispoziție.
Centrul „Construcții„ înlesnește dezvoltarea cognitivă, fizică, socio-emoțională dar și creativitatea, originalitatea, perseverența prin activitățile de grup sau individuale. În aceste jocuri de construcție ei își consolidează cunoștințele despre formele geometrice, despre numere, despre mărimi, culori, poziții spațiale, realizează comparații, asocieri, stabilesc asemănări, deosebiri între două elemente ( 2 cuburi, 2 bețe, 2 jucării utiilizate la construcție), se orientează în spațiu, își dezvoltă coordonarea ochi – mână. Ca spațiu, acest centru ar trebui sa fie destul de mare pentru ca un grup de copii să poată lucra împreună sau individual. De preferat, un covor ar trebui să acopere suprafața pentru reducerea zgomotului,și confortul copiilor. Centrul poate fi completat cu imagini reperezentative temei. Mai sunt necesare și alte jucării ca mijloace de locomoție, figurine. La acest centru se dezvoltă gândirea creatoare, imaginația, creativitatea, se formează conceptele matematice referitoare la mulțimi, mărimi, forme, dimendiune, spațiu, echilibru, măsurare, ordonare, numărare.
Centrul “Nisip și apă”este gazda unor experiențe ce sigură dezvoltarea motricității fine a copiilor. Chiar și în sala de grupă trebuie să li se ofere copiilor oportunitatea de a explora senzația atingerii apei, a nisipului,aceștia fiind atrași de apă și nisip indiferent de vârstă. La acest centru sunt necesare măsuțe înalte până la talia copiilor, podeaua trebuie acoperită pentru a se curăța mai ușor și a evita accidentele. Copiii trebuie să aibă la dispoziție prosoape, mătură, făraș pentru a strânge nisipul și apa când e nevoie. Mai sunt și alte accesorii ce pot fi utilizate la acest centru : vase de diferite dimensiuni, unelte, substanțe pentru dizolvare etc. Acest centru trebuie așezat într-un loc retras, pentru evitarea accidentelor. Uneltele de curățenie trebuie așezate la îndemâna copiilor pentru ca aceștia să învețe să le folosească.
Mediul în care copilul își trăiește direct experiența de viață trebuie să-i ofere un climat socio-afectiv punând copilul în fața unor posibilități dintre care el să aleagă ceea ce i se potrivește sau dorește. Criteriul principal ce stă le baza amenajării spațiului de grupă este spiritul critic al copilului. Ochiul critic al copilului explorează, analizează, interpretează spațiul în care urmează să-și desfășoare activitatea și ca urmare își va exprima acordul sau dezacordul. Pe lângă o educatoare prietenoasă, caldă, primitoare, zâmbitoare, existența altor copii cu care poate interacționa face posibila dorința copiilor de a rămâne în grădiniță, dar pot să nu fie suficiente dacă preșcolarul nu gasește o sala potrivită particularităților sale de vârstă. Spațiul trebuie să fie delimitat astfel încât să de impresia mai multor universuri care așteaptă să fie descoperite, explorate, mobilierul dimensionat potrivit vârstei, dotat cu diverse materiale și jucării la îndemâna copiilor. O astfel de organizare a sălii de grupă oferă posibilitatea cadrului didactic să observe mai bine interacțiunea copiilor cu alți copii și cu materialele puse la dispoziție. Nu trebuie omisă nici așezarea centrelor zgomotoase departe de cele liniștite, dar și asigurarea iluminatului corespunzător, pe cît posibil cel natural. Mijlocul sălii trebuie să fie liber pentru fluidizarea circulației copiilor, pentru desfășurarea activităților comune. Pentru preșcolari e foarte important să existe un spațiu unde să-și expună lucrările realizate: desene, picturi, machete, colaje etc. Acest spațiu trebuie amenajat și la îndemâna părinților, copiii având nevoia de aprecieri și stimuli din partea părinților referitoare la activitățile desfășurate în grădiniță. Toate jucăriile și obiectele din sala de grupă trebuie să-și păstreze locul dinainte stabilit și cunoscut de preșcolari. Aceștia trebuie responsabilizați în privința ordinei și curățeniei de către educatoare, prin stabilirea unor reguli ale grupei. Respectând aceste condiții și criterii, cadrul didactic va amenaja sala de grupă încât copilul să pășească cu optimism, să-și dorească sa petreacă timpul în acest mediu educațional în care va ocupa rolul principal.
CAPITOLUL III
CERCETARE PRIVIND ACTIVIZAREA PREȘCOLARILOR DE GRUPA MARE LA ACTIVITĂȚILE MATEMATICE PRIN CORELAȚII INTERDISCIPLINARE
III.1. Scopul și obiectivele cercetarii:
Scopul cercetării noastre constă în:
Stabilirea reperelor pedagogice necesare pentru a demonstra că prin corelațiile interdisciplinare pe care educatoare le poate stabili între matematică și activități precum cunoașterea mediului, educarea limbajului, educație muzicală, activitate practică, etc. și prin utilizarea unor metode moderne de educație, va fi trezit și menținut interesul preșcolarilor față de activitățile matematice, ceea ce va conduce la îmbunătățirea rezultatelor acestora.
Obiectivele cercetării noastre sunt formulate astfel:
O1 stabilirea nivelui inițial de pregătire al preșcolarilor prin teste inițiale;
O2 experimentarea unor modalități de activizare a preșcolarilor la activitățile matematice prin intermediul interdisciplinarității;
O3 evidențierea efectelor produse asupra preșcolarilor în cadrul activităților matematice după utilizarea corelațiilor interdisciplinare ;
O4 înregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute de preșcolarii grupelor experimentale și de control în diferite etape ale cercetării și formularea de concluzii.
III.2. Ipoteza cercetării noastre am formulat-o astfel:
Dacă activitățile matematice din grădiniță se desfășoară într-un spațiu amenajat pe centre, iar conținuturile învățării sunt abordate interdisciplinar prin metode active și interactive, atunci influențăm pozitiv interesul preșcolarilor față de matematică și implicit îmbunătățim rezultatele acestora.
III.3. Variabilele independente și dependentente
În cercetare a noastră am folosit ca variabilă independentă utilizarea sistema-tică a corelațiilor interdisciplinare, a metodelor active și interactive în cadrul activităților matematice și amenajarea spațiului educațional din grădiniță pe centre, în vederea activizării preșcolarilor.
Variabilele dependente, adică cele care suferă modificari în funcție de variabila independentă, sunt cel mai probabil performanțele copiilor.
III. 4. Metode și tehnici de cercetare
În alegerea metodelor de cercetare am avut în vedere următoarele:
– utilizarea de metode obiective de cercetare, adică metode prin care să poată fi observate, înregistrate și măsurate reacțiile subiectului la acțiunea directă sau indirectă a diferiților stimuli externi;
– utilizarea de metode care să facă posibilă abordarea sistematică a fenomenului investigat;
– folosirea unui sistem complementar de metode, care să permită investigarea fenomenului, atât sub aspectul manifestării sale generale, cât și specifice.
Pentru culegerea datelor s-au utilizat metode precum:
– metoda observației sistematice: a fost utilizată pe tot parcursul investigației, cu scopul alegerii și caracterizării eșantioanelor de lucru – experimental și de control- prin urmărirea atentă și sistematică a activității preșcolarilor în cadrul activităților matematice și a vizat:
stabilirea nivelului general de pregătire al preșcolarilor
aprecierea interesului și motivației preșcolarilor față de activitățile matematice
aprecierea nivelului de activizare a preșcolarilor dupa utilizarea corelațiilor interdisciplinare.
– studierea produselor activității preșcolarilor, respectiv a lucrărilor practice, testelor, altor produse realizate de aceștia în urma activităților interdisciplinare și care au avut relevanță pentru atingerea obiectivelor de la activitățile matematice.
– convorbirii individuală și colectivă prin care am aflat informații de la preșcolari despre preferințele lor vizavi de activitățile cu caracter matematic din grădiniță.
– teste aplicate pentru a înregistra evoluția preșcolarilor, atât din grupele de control cât și cele experimentale, la activitățile matematice, prin stabilirea calificativelor obținute pentru fiecare item, în funcție de gradul de dificultate. precum Aceste teste au fost identice pentru ambele grupuri implicate în cercetare. Rezultatele obținute la aceste teste au fost valorificate în analizele comparative prezentate în subcapitolul III.7..
În scopul de a constata și evidenția superioritatea rezultatelor obținute de eșantionul experimental în comparație cu cel de control, am apelat la sistemul metodelor de organizare, prezentare și prelucrare matematico-statistică a datelor cercetării. Datele statistice au fost redate în mod sintetic prin indici, tabele, grafice și diagrame de comparație.
III. 5. Descrierea eșantioanelor de subiecți și a eșantionului de conținut
În studiul psiho-pedagogic pe care l-am desfasurat, eșantionul experimental este reprezentat de o grupă de 20 de preșcolari de grupă mare cu vârsta cuprinsă între 5-6/7 ani de la Grădinița cu Program Normal Breaza , grupa pe care eu o conduc. Cei mai mulți dintre copii au împlinit 6 ani în timpul anului 2013. Prezența a fost între 85% – 95% zilnic, absențele fiind doar din motive obiective (condiții climatice, probleme de sănătate). 62% dintre părinții copiilor au studii medii și 18% superioare, constatându-se la aceștia o mare deschidere spre cunoaștere, dorind să asigure copiilor o cât mai bună educație.
Eșantionul de control este format dintr-o grupa similara de 20 preșcolari de grupă mare din cadrul Grădiniței cu Program Normal Solovăstru.
Inițial am facut o verificare atentă a structurii colectivului de copii și a nivelului general și specific de pregătire al eșantionului de control. Pentru culegerea acestor date am purtat discuții cu educatoarea eșantionului de control despre: mediul social și de proveniență al copiilor, nivelul de cunostințe, nevoile educationale ale copiilor, aptitudinile, interesul, motivatia lor pentru studiu, stilurile de învațare, ritmul de lucru,comportament.
Am constatat că nivelul esantionului experimental este aproximativ echivalent cu cel al eșantionului de control.
Eșantionul de conținut:
Fiecare activitate matematică are specificul ei, dar toate noțiunile sunt strâns legate între ele, întrucât activitățile matematice constituie o modalitate de realizare a unui învățământ activ, care acordând un rol dinamic intuiției, mai ales prin joc, pune accent pe acțiunea copilului cu obiecte din lumea înconjurătoare.
Temele eșantionului de conținut sunt:
– Concepte prematematice (culori, mărimi, lungimi, grosimi, poziții spațiale)și operații cu aceste concepte;
– Numere naturale și operații cu acestea;
– Figuri geometrice;
– Rezolvare și compunere de probleme matematice.
III. 6. Etapele cercetării
III.6.1. Etapa preexperimentală
A constat în stabilirea eșantionului de conținut și a eșantioanelor de preșcolari, respectiv alegerea celor două grupe asupra cărora s-a aplicat aplica un test de evaluare identic (pretestul), pentru stabilirea nivelului de cunoștințe matematice ale copiilor, a gradului de implicare în desfășurarea demersului didactic și stabilirea echivalenței dintre cele două grupe. În stabilirea itemilor de evaluare s-a ținut cont de particularitățile de vârstă ale preșcolarilor și de cerințele curricumului preșcolar.
Pretestul a avut ca sarcini: formarea de mulțimi după criteriile mărimii, culorii și formei, raportarea numărului la cantitate, compararea a două mulțimi, identificarea mulțimii cu mai multe elemente, formarea unei mulțimi cu tot atîtea elemente,deducerea succesiunii elementelor și continuarea șirului început, analizarea mărimii unor obiecte pentru stabilirea unui șir crescător.
FIȘĂ DE EVALUARE
1.Formează mulțimile respectând mărimea, forma culoarea și unește cu cifra potrivită numărului de elemente.
1 2 3 4 5
2. Unește fiecare floare cu un fluture? Ce observi? Colorează mulțimea cu cele mai multe elemente!
3. Desenează o mulțime care să aibă tot atâtea elemente ca mulțimea morcovilor!
4.Continuă șirul după model!
5. Trage linie la cifra potrivită în funcție de mărimea florilor respectând șirul crescător al numerelor.
1 2 3 4 5
Descriptori de performanță pentru concretizarea evaluării:
Foarte bine („F.B.”): formează corect mulțimile respectând criteriile date, raportează corect numărului la cantitate, compară corect cele două mulțimi și identifică mulțimea cu mai multe elemente, formează o mulțime cu tot atîtea elemente, recunoaște figurile geometrice, deduce succesiunea elementelor și continuă corect șirului început, stabilește corect mărimea elementelor și formează corect șirul crescător.
Bine ("B”): Formează corect trei mulțimi din patru,asociază trei mulțimi din patru cu numărul corespunzător,realizează corespondența elementelor mulțimilor, dar nu compară corect mulțimile,desenează cu ezitări o mulțime cu tot atâtea elemente, recunoaște două figuri geometrice, continuă șirul cu ezitări, stabilește mărimea elementelor cu ezitări și formează șirul crescător.
Suficient („S”): formează doua mulțimi respectănd criteriile date, asociază două mulțimi cu numărul corespunzător, realizează cu ajutor corespondența elementelor mulțimilor, si identifică cu ajutor mulțimea mai mare, desenează cu ajutor o mulțime cu tot atătea elemente, recunoaște o figură geometrică, continuă șirul cu ajutor,stabilește mărimea elementelor cu ajutor și formează un sir crescător cu ajutor. Posedă cunoștințe matematice minime.
Insuficient („I”): nu reușește rezolvarea sarcinilor de lucru decât cu sprijinul cadrului didactic.
Rezultatele obținute în urma etapei preexperimentale sunt prezentate, analizate, prelucrate și interpretate în subcapitolul III.7.
III.6.2. Etapa experimentală
S-a desfășurat în perioada octombrie 2013 – 30 martie 2014. După etapa preexperimentală, în care ne-am asigurat că profilul grupelor experimentale și de control este asemănător, am trecut la realizarea experimentului propriu-zis. Desfășurarea acestuia a fost integrată în procesul instructiv-educativ din grădiniță, în sensul că s-a respectat programa preșcolară, numărul de activități afectate. Cele două grupe participante la experiment fiind stabilite, a fost introdusă variabila independentă și anume amenajarea spațiului educațional pe centre unde am desfășurat activități matematice folosindu-ne de corelațiile interdisciplinare și utilizând metode active care să activizeze preșcolarii.
Activizarea copiilor s-a realizat printr-o serie de activități integrate și interdisciplinare, fișe didactice cu caracter interdisciplinar, utilizarea metodelor activ-participative precum: cubul, brainstormingul, metoda cadranelor, metoda bulgărelui de zăpadă, învățarea prin cooperare, învățarea prin descoperire, precum și metode specifice altor categorii de activități: memorizarea, cântecul, jocul muzical, colajul, pictura, desenul, povestirea.
Aceste activități au urmărit ca preșcolarii să atingă, în mod conștient și activ, câteva dintre obiectivele activităților matematice propuse de programa pentru grupa mare.
Astfel s-a urmărit predarea, consolidarea și evaluarea:
conceptelor prematematice (culori, mărimi, lungimi, grosimi, poziții spațiale) și a operațiilor cu aceste concepte (comparații între obiecte prin raportarea la aceste noțiuni prematematice, clasificări – de la cel mai mic la cel mai mare, etc., formări de mulțimi;
numerelor în limitele 1-10 (recunoașterea și scrierea cifrelor în limitele 1-10);
operațiilor cu numere ( adunări, scăderi în limitele 1-10 cu o unitate, descompuneri, compuneri);
formelor geometrice (cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi), recunoașterea, descrierea lor: culoare, formă, mărime, grosime; compararea lor: identificarea asemănărilor și deosebirilor;
capacității de rezolvare și compunere de probleme (ghicitori, povestiri) matematice;
Dintre activitățile matematice cu caracter interdisciplinar aplicate la grupa mare, experimentală, în etapa experimentală amintim:
Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică –
cunoașterea mediului – educație muzicală – educație fizică – educarea limbajului):
Grupa: mare;
Tema: „Surprizele toamnei”;
Mijloc de realizare: activitate intergrată;
Forme de organizare: frontal, pe grupuri, individual;
Scop: consolidarea și evaluarea operațiilor prematematice, consolidarea limbajului
matematic specific acestui nivel de vârstă, dezvoltarea atitudinilor pozitive față de matematică, implicarea activă a preșcolarilor în activitate;
Obiective operaționale:
O1 să enunțe ghicitori, cântece și poezii despre un fruct sau o legumă, din punct de
vedere al formei, culorii, mărimii, gustului sau mirosului, fructe și legume de toamnă;
O2 să compare două fructe, două legume sau un fruct și o legumă, raportându-se la cele 5 caracteristici ( culoare, formă, mărime, gust, miros) ;
O3 să formeze, prin desen, pictură și colaj, mulțimi de obiecte după mărime, culoare, formă, gust, miros;
O4 să efectueze exerciții fizice repetitive;
O5 să respecte regulile jocului și partenerii de joc;
Strategii didactice:
metode și procedee: metoda cubului, ghicitoarea, conversația, explicația, jocul
didactic, exercițiul, demonstrația, munca independentă, munca în echipă, turul galeriei, problematizarea, aplicația, tăiere după contur, lipire.
material didactic: jetoane cu fructe și legume, fructe, legume, cartoane mari ,
foarfeci, imagini cu fructe si legume pentru decupat mari și mici, lipici;
Desfășurarea activității: Educatoarea intuiește împreună cu copiii cubul, explicând ce semnificație are fiecare față a acestuia:
– I față: o pară desenată doar pe jumătate-ghicește ce fruct sau legumă este;
– a II-a față: un măr spune ce știi despre fructul sau leguma aleasă-descrie;
– a III-a față: un ursuleț cu un măr-gustă și spune ce ai gustat;
– a IV-a față: un ursuleț cu o carte-spune o poezie sau un cântec despre fructe și legume de toamnă;
– a V-a față: un ursuleț cu un borcan: pregătește un preparat din fructe și legume;
– a VI-a față: gutuia și roșia-compară două fructe sau legume;
Copilul ales de educatoare aruncă cubul și rezolvă sarcina de pe latura cubului care i-a nimerit. Dacă ghicește va primi ca recompensă un fruct sau o legumă și și-l v-a prinde în piept. Pe parcursul jocului educatoarea va solicita copiii să se grupeze în diferite mulțimi dupa culoare, formă, mărime, fel și să efectueze diferite exerciții fizice repetititve: sărituri, rotiri, bătăi din palme, răsuciri, alergări.
Ex: “Toate fructele mici să sară de 10 ori întrun picior”;
Sau “Legumele mari să sară ca mingea”
Obținerea performanței: Educatoarea le spune că zâna le mulțumește pentru ajutor și că îi roagă acum să o ajute să prepare salată de fructe, salată de legume, murături și compot. Ea le explică copiilor că acestea trebuie preparate după anumite reguli. Pentru început așează copiii la măsuțe: primul grup: cei cu fructe mici; al II-lea grup: cei cu fructe mari; al III-lea grup: cei cu legume mici și al IV-lea grup: cei cu legume mari.
Grupul I: va lipi în coșulețul roșu fructele galbene, maro și verzi;
Grupul II: va lipi pe borcan legume mari;
Grupul III: va lipi în coșulețul verde fructe roșii, portocalii și mov;
Grupul IV: va lipi pe coșulețul portocaliu legume mici;
Se va realiza evaluarea lucrărilor prin metoda turului galeriei;
Concluzii:
activitatea a durat 50 de minute, mai mult decât o activitate matematică obișnuită
(monodisciplinară);
atenția voluntară a fost menținută pe tot parcursul activității de majoritatea
preșcolarilor.
la proba de activitate practică copiii au colaborat pentru rezolvarea ei, fapt care a
contribuit la dezvoltarea spiritului de echipă;
Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (matematică – activitate
artistico-plastică):
Grupa: mare;
Tema: „Iarna”;
Forma de realizare: joc didactic interdisciplinar;
Forma de organizare: cu toată grupa, individual;
Scop: evaluarea capacității de a număra cifrele în limitele 1-6, a capacității de a
forma mulțimi în limitele 1-6 și de a integra elementele mulțimilor întro temă dată;
Regulie jocului: Un copil solicitat de educatoare aruncă un cub care avea pe fiecare față o cifră (1-6) și spunea: « Desenați atâtea elemente (căsuțe, copaci) cât arată această cifră ». Ceilalți copii desenează atunci pe o foaie de hârtie atâtea elemente câte arăta cifra, apoi notează în dreptul fiecărei mulțimi cifra corespunzătoare ;
Elemente de joc: aruncarea cubului, aplauze, participarea păpușii la joc, invitarea la joc prin bagheta magică;
Strategii didactice:
– metode didactice: metoda cubului, desenul, explicația, demonstrația, jocul didactic;
– material didactic: o păpușă cu baghetă, un cub cu cifre, foi de desen, culori;
Obiective operaționale:
O1 să recunoască cifrele în limitele 1-6;
O2 să formeze mulțimi de elemente prin asociere la o cifră în limitele 1-6;
O3 să deseneze în dreptul fiecărei mulțimi cifra corespunzătoare;
O4 să deseneze respectând așezarea în pagină, realizând un peisaj de iarnă;
Desfășurarea jocului: Deoarece știe că preșcolarii grupei mari sunt artiști desăvârșiți, Păpușa Ana îi roagă să o ajute și să deseneze împreună un peisaj de iarnă pentru Zâna Iarnă. Păpușa explică apoi regulile și modul în care se va desfășura activitatea, apoi se va realiza inturirea materialului și jocul de probă. După ce copiii au înțeles regulile și sarcinile activității se va trece la desfășurarea propriu-zisă a activității. Un copil aruncă un cub care are pe fiecare fața o cifră, o citește, iar ceilalți desenează mulțimi cu tot atâtea elemente specifice anotimpului iarna, astfel încât, la sfârșit, să rezulte un tablou de iarnă și asociază fiecărei mulțimi cifra potrivită.
Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (matematică-educație
muzicală):
Grupa: mare;
Tema : “În pădurea cu alune”;
Forma de realizare: fișe individuale ( anexa 1 – fișa individuală);
Forma de organizare: cu toată grupa, pe grupe;
Scop: evaluarea numerației 1-10, evaluarea capacității de a efectua corect operații de adunare cu o unitate, recunoașterea semnelor +,-, =, dezvoltarea capacității de a stabili relații între muzică și matematică.
Obiective operaționale:
O1 să identifice materialul cântecului „În pădurea cu alune”;
O2 să interpreteze câte o strofă din cântec pentru a identifica personajele din
fiecare strofă.
O3 să deseneze în fiecare cadran personajele din strofa corespunzătoare;
O4 să efectueze în fiecare cadran operația de adunare cu o unitate scriind semnul operației și lipind etichete cu cifrele;
O5 să identifice în ultimul cadran numărul de personaje, în condițiile în care mai vine un personaj care nu face parte din cântec;
Strategii didactice:
metode didactice: metoda cadranelor, cântecul, jocul didactic interdisciplinar,
observația, demonstrația, desenul, explicația, conversația, turul galeriei.
mijloace didactice: CD cu cântecele pentru copii în format video, coșuleț cu bilețele pe care sunt scrise cifrele 1-10; coli de hârtie împărțite în 4 cadrane, culori,lipici, bilețele cu cifre .
Desfășurarea activității:Educatoarea solicită copiii să interpreteze câte o strofă din cântec, apoi identifică împreună câte personaje sunt în căsuță la fiecare strofă, câte sosesc și câte sunt la sfârșitul strofei, iar copiii desenează în fiecare cadran atâtea personaje câte sunt în fiecare strofă și efectuează operația de adunare ( de ex. În prima strofă sunt 2 pitici + 1 pupăză = 3 personaje).
+ =
În ultimul cadran (al IV-lea) copiii desenează din imaginației un personaj care nu face parte din cântec și rezolvă operația de adunare, identificând câte personaje ar intra în cazul acesta în căsuță. La sfârșitul activității se interpretează cântecul în cor și se evaluează lucrările prin metoda turul galeriei.
Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (matematică – educarea
limbajului);
Grupa: mare;
Tema: „Cifre fermecate”;
Forma de realizare: joc didactic interdisciplinar;
Forma de organizare: cu toată grupa, pe grupe;
Scopul: identificarea cifrelor în poveștile cunoscute de preșcolari, recunoașterea cifrelor, asocierea de mulțimi la cifre și invers, evaluarea numerației 1-7, evaluarea cunoștințelor despre povești prin joc didactic interdisciplinar.
Obiective operaționale:
O1 să enumere povești care conțin în titlu numere;
O2 să numere personajele după diferite criterii (personaje pozitive/negative, personaje feminine/masculine, personaje,animale-personaje – păsări,etc);
O3 să asocieze o cifră la o mulțime de personaje dintro poveste;
O4 să compare două mulțimi de personaje prin punere în coresponență,
precizând care are mai multe sau mai puține elemente;
O5 să efectueze operații de adunare și scădere pentru identificarea diferențelor dintre numărul de personaje din 2 povești;
Reguli de joc: răspunde cel arătat cu bagheta magică, se vor așeza personajele doar la tabloul potrivit poveștii din care fac parte;
Elemente de joc: bătăi din palme, indicarea cu bagheta;
Strategii didactice:
metode didactice: jocul didactic, observația, explicația, demonstrația, povestirea, problematizarea, învățarea în echipă;
material didactic: scene ilustrate din povești, personaje din povești din carton,
cifre, tablă, cretă;
Desfășurarea activității: Activitatea debutează cu cântecul caprei din povestea „Capra cu trei iezi”. Apoi copiii și educatoarea povestesc fragmente din povești care conțin cifre: „Capra cu 3 iezi”, „Albă ca zăpada și cei 7 pitici”, „Cei 3 purceluși”, „Iedul cu 3 capre” . La fiecare poveste un copil așază pe tablă personajele, formând mulțimi, apoi asociază fiecărei mulțimi cifra corespunzătoare și le compară. La complicarea jocului copiii vor identifica diferențe între personaje (ca număr) din povești care au în titlu aceași cifră. De exemplu: „Sunt 3 povești care au cifra 3 în titlu: Capra cu 3 iezi, Iedul cu 3 capre, Cei 3 purceluși, dar fiecare are de fapt un număr diferit de personaje. În povestea capra cu 3 iezi sunt 4 personaje, în povestea Iedul cu 3 capre sunt 7 personaje, în povestea Cei 3 purceluși sunt 4 personaje”. Copiii vor găsi numărul total de personaje din fiecare poveste, prin operațiile de adunare, scădere, sau prin comparația mulțimilor, vor identifica povestea cu cele mai multe personaje, povestea cu cele mai puține, precum și cu câte personaje sunt mai multe sau mai puține.
Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (matematică- activitate
practică):
Grupa: mare;
Tema: „Cel mai bun croitor”;
Forma de realizare: joc didactic interdisciplinar;
Forma de organizare: pe echipe;
Scop: consolidarea și evaluarea operațiilor intelectuale prematematice vizând grosimea, lungimea, culoarea, textura materialelor.
Obiective operaționale:
O1 să confecționeze din materiale diverse (hârtie, materiale textile, ațe, carton, pungi de plastic), hăinuțe pentru păpuși respectând diferite criterii: lungime, culoare, grosime;
O2 să măsoare lungimi utilizând unități de măsură standardizate (metrul), dar și
nestandardizate (liniar, degetele, brațul, bețișoare);
O3 să confecționeze prin lipire, colaj, tăiere, legare, haine potrivite pentru fiecare păpușă, respectând cerințele educatoarei;
O4 să compare materiale și produsele rezultate (culoare, formă, textură, dimensiune);
O5 să identifice, prin comparație, diferențe și asemănări între cele 4 rochițe, pentru a le confecționa în ceea ce privește culoarea, lungimea, lățimea;
Strategii didactice:
metode didactice: tăiere după contur, aplicația, conversația, explicația, jocul didactic, învățarea prin descoperire.
material didactic: păpuși de diferite mărimi; hârtie glasată, creponată, materiale textile de diferite culori, foarfece, lipici, ață, pungi, metru, bețișoare pentru măsurat.
Desfășurarea activității: Grupa este organizată sub forma a 3 magazine unde se confecționează haine. O păpușă e necăjită fiindcă nu reușește să le găsească celor 4 copii ai ei hainele potrivite. Cele 4 păpuși au toate nevoie de haine speciale:
prima păpușă este foarte înaltă și are nevoie de haine lungi. Culoarea ei preferată este roșu, dar și orice nuanță care este aceași gamă (roz, vișiniu, portocaliu);
a doua păpușă este mai plinuță și are nevoie de haine mai largi. Culorile ei preferate sunt culorile cerului și a ierbii (verde și albastru) și îi plac hainele mai groase;
a treia păpușă este scundă. Culorile ei preferate sunt culorile soarelui și a portocalei (galben și portocaliu) și îi plac hainele subțiri;
a patra păpușă este nehotărâtă. Nu vrea haine nici prea lungi, nici prea scurte, nici prea largi, nici prea stramte. Și vrea ca hainele ei să aibă o culoare unică, pe care să n-o poarte altă păpușă.
Copiii, așezați la cele 3 croitorii vor începe să lucreze. Pentru început ei vor alege ce culoare, ce mărime să aibă hainele. Apoi vor măsura cu ajutorul metrului,a liniarului, a degetelor, a bețișoarelor: lungimea brațelor, a bustului, a picioarelor.
Vor trasa pe hârtie schițele hainelor, folosindu-se de lungimile aflate, apoi le vor tăia după contur și le vor îmbrăca pe păpuși utilizând tehnici ca: lipirea, legarea cu ață.
Complicarea jocului: Deoarece a patra păpușă este mai pretențioasă, ea oferă un premiu croitoriei care va reuși să îi satisfacă cerințele:
hainele vor fi mai scurte decât ale primei păpuși, dar mai lungi decât ale celei de-a treia ( pot să aibă aceași lungime ca și celei de-a doua păpuși);
hainele ei vor fi mai largi decât ale primei sau ale celei de-a treia păpuși, dar mai strâmte decât alei celei de-a doua;
culorile nu trebuie să fie la fel cu ale celorlalte păpuși.
Copiii compară lungimile, mărimile și gama de culori ale celor 3 rochii pentru a identifica cu ce materiale mai pot să lucreze pentru a respecta cerințele.
Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică –
educație fizică):
Grupa:mare;
Tema: „Al câtelea iepuraș a fost prins?”;
Forme de organizare:
în formații de câte 2, 4 sau 8;
în șir crescător sau descrescător ( în limitele 1-8);
Scop: consolidarea cunoștințelor despre numerație în limitele 1-8 prin efectuarea unor exerciții fizice, prin exerciții de mers, alergare, săritură, îndoire, răsucire, prin organizarea în formații specifice activităților de educație fizică.
Obiective operaționale:
O1 să formeze corect șirul numeric crescător și descrescător în limitele 1-8;
O2 să efectueze corect diferitele tipuri de mers și de alergare, respectând formațiile: câte 1, câte 2;
O3 să se așeze în formație câte 4, respectând ordinea cifrelor de pe tricouri;
O4 să efectueze corect exercițiile pentru influnțarea selectivă a aparatului locomotor;
O5 să păstreze ritmul din timpul exercițiilor prin efectuarea numerației 1-8.
Strategii didactice:
metode didactice: jocul (fizic și muzical), exercițiul fizic, explicația, demonstrația.
materiale didactice: jetoane cu cifre de la 1 la 8;
Desfășurarea activității:Copiii își aleg câte o cifră de la 1 la 8 și se așează în șir crescător, apoi descrescător până au format șirul pentru începerea activității de educație fizică. Exercițiile de mers în coloană, de alergare, săriturile și alte exerciții de încălzire se vor efectua prin enumerarea ritmică 1-2-3-4. Așezați câte 4, copiii vor efectua apoi exerciții în formații, pastrându-se di nou ritmul prin numerație. La sfârșitul activității se va desfășura jocul: „Al câtelea iepuraș a fost prins?” Copiii vor fi așezați pe două șiruri de câte 8. Copiii din primul șir sunt lupii, iar cei dintr-al-doilea sunt iepurașii. Unul dintre „lupi”, la semnalul educatoarei, va alerga spre grupul advers și „va fura” un iepuraș. Ceilalți vor striga: „Repede, repede să alergăm, pe-al 6-lea coleg să îl recuperăm”. Ei îl aduc înapoi pe iepuraș și îl așează în „adăpost”, la locul său. Jocul se va termina când toți iepurașii vor fi așezați în șir numeric de la 1 la 8.
Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică –
cunoașterea mediului):
Grupa: mare;
Tema: „Flori-fructe-legume!”;
Forma de realizare: metoda diamantului (anexa 1,fișa individuală 2);
Forma de organizare: frontal pe grupe și individual;
Scop: evaluarea cunoștințelor despre flori, legume și fructe de toamnă și de primăvară, a operațiilor prematematice, a capacității de a forma mulțimi și de a asocia cifre la mulțimile formate, a numerelor ordinale;
Obiective operaționale:
O1 să deseneze în căsuța diamantului un fruct cu coaja tare,un fruct și o legumă de culoare mov;
O2 să deseneze pe rândul al treilea 3 legume rotunde, pe rândul al patrulea 2 flori de toamnă;
O3 să deseneze pe rândul al cincilea o floare de primăvară;
O4 să asocieze cifra la mulțimea legumelor, fructelor și florilor desenate.
O5 să compare elementele a două mulțimi, precizând care din ele are mai multe – mai puține elemente;
Strategii didactice:
metode didactice: metoda diamantului, conversația, explicația, jocul didactic
interdisciplinar;
material didactic: foi de hârtie pe care e desenat diamantul, culori;
Desfășurarea activității: Educatoarea aduce un coș în care sunt jetoane cu fructe, legume și flori. Se intuiește materialul. Fiecare copil are în față o foaie pe care e desenat diamantul. Pe baza acestei metode active, copiii formează mulțimea fructelor cu coajă tare, fructe și legume de culoare mov, legume rotunde, flori de toamnă, prima floare de primăvară. Apoi copiii formează prin adunare mulțimea fructelor, mulțimea legumelor și mulțimea florilor, asociază cifrele și le compară.
În timpul etapei experimentale, pentru a se stabili progresul preșcolarilor și eficiența activităților interdisciplinare desfășurate până acum, precum și pentru a identifica eventualele obstacole pe care preșcolarii le-ar putea întâmpina referitor la obiectivele matematice propuse, s-a aplicat un test de evaluare formativă atât esantionului experimental cât și celui de control.
Test de evaluare formativă la grupa mare:
Categoria de activitate: activitate matematică;
Grupa: mare;
Tema: „Căsuța din pădure!”
Forma de realizare: fișă individuală
Forma de organizare: individuală;
Scop: evaluarea formelor geometrice, a numerației în limitele 1-10, a capacității de a efectua adunări și scăderi în limitele 1-10, a capacității de a compara 2 mulțimi, evaluarea termenilor +, -, <,>;
Obiective operaționale:
O1 să deseneze o căsuță utilizând formele geometrice cunoscute;
O2 să formeze multimi prin corespondență;
O3 să deseneze respectând sarcina dată;
O4 să asocieze cifra la mulțimea copacilor scunzi;
O5 să descompună numărul 7 în două mulțimi;
Strategii didactice:
metode didactice: conversația, explicația, exercițiul individual, desenul, povestirea;
material didactic: foi de desen, culori;
Desfășurarea activității:
„Într-o căsuță, la marginea unei păduri, locuiau doi copii: un băiat și o fetiță. În fiecare dimineață băiatul merge în pădure să culeagă fructe, să adune crengi uscate sau să vâneze, iar fetița avea grijă de căsuță. Să vedem cum își petreceau ziua cei doi copii!” Educatoarea a explicat, pe rând, cerințele, care au vizat obiectivele propuse, iar copiii au rezolvat sarcinile cerute, realizând un peisaj.
FIȘĂ DE EVALUARE FORMATIVĂ
Desenează căsuța din forme geometrice, numără de câte ori ai desenat o formă geometrică și deseneaza tot atâtea buline pe acoperișul căsuței. Nu desena 2 forme geometrice de aceași culoare.
Desenează copaci scunzi, cu trunchiuri groase și copaci înalți, cu trunchiuri subțiri.
Numără copacii înalți, scrie tot atâtea liniuțe câți copaci scunzi sunt pe acoperișul căsuței.
Desenează în stânga căsuței 8 ciuperci, în dreapta 7 ghiocei, deasupra căsuței 3 buburuțe și în fața căsuței cu 1 fluturaș mai mult decât buburuțe.
Află prin numărare câți fluturași sunt!
Adună ghioceii și dăruiește-i celor 2 copii. Câți ghiocei primește fiecare copil?
Descriptori de performanță pentru concretizarea evaluării sumative :
Foarte bine („F.B.”): realizează desenele conform cerințelor: realizează căsuța folosind 4 figuri geometrice, numără corect figurile geometrice folosite și formează o mulțime de buline cu tot atâtea elemente, desenează copacii respectând toate cerințele,numără corect copacii și formează o multime de liniuțe cu tot atâtea elemente,desenează atâtea elemente câte cere sarcina, numără corect fluturașii și descompune corect nr 7 in două mulțimi.
Bine ("B”): realizează desenele parțial corect; întâmpină uneori dificultăți în desenarea unei formea geometrice,are dificultăți în formarea unei mulțimi cu tot atâtea elemente,are mici dificultăți in desenarea multimilor cu un anumit număr de elemente, are mici dificultăți în descompunerea unui număr.
Suficient („S”): are dificultăți în realizarea figurilor geometrice, solicită permanent sprijinul cadrului didactic în formarea grupelor de obiecte după mai multe criterii: întâmpină dificultăți în cunoașterea mărimii obiectelor, formei,nu reușește să numere corect, să descompună fără ajutor. Posedă cunoștințe matematice minime.
Insuficient („I”): nu reușește rezolvarea nici unei sarcini de lucru decât cu sprijinul cadrului didactic.
Rezultatele obținute, analiza, prelucrarea și interpretarea lor s-a făcut în subcapitolul III.7. În vederea ameliorării rezultatelor copiilor, se vor desfășura în continuare activități recuperatorii, care vor consta în activități matematice monodisciplinare și în activități matematice cu caracter interdisciplinar, cum ar fi:
activități integrate
povestiri, poezii, cântece, ghicitori, despre cifre și forme geometrice (în vederea
consolidării numerației și a capacității de a recunoaște și denumi cifrele și formele geometrice;
jocuri didactice matematice cu caracter interdisciplinar;
jocuri muzicale și jocuri fizice;
III.6.3. Etapa postexperimentală
În această etapă s-au aplicat celor două grupuri, experimental și de control, un test de evaluare identic. Scopul acestei evaluări este de a confirma sau infirma rolul ipotezei de la care am pornit, de a urmări progresul copiilor la conținuturile matematice vizate în perioada experimentală. Sarcinile propuse în testul de evaluare au îmbinat elementele matematice cu cele de educarea limbajului și de cunoașterea mediului, precum și cu cele de activitate artistico-plastică.
TEST DE EVALUARE FINALĂ (POSTTESTUL)
Taie sau adaugă elemente astfel încât să ai tot atâtea câte îți arată cifra:
2. Colorează șirul care are mai puțin cu un element decât îți arată cifra:
3.Desenează în pom 5 fructe și 5 frunze potrivite anotimpului vara. Câte mere și frunze sunt în copac în total? Desparte în silabe cuvântul ANOTIMP, desenează tot atâtea flori de vară.
4.Încercuiește rezultatul corect al adunărilor de mai jos:
Descriptori de performanță :
Foarte bine( FB): Formează corect cinci mulțimi prin tăiere sau adăugare de elemente, numără corect până la 10,descoperă și colorează șirul care are cu un element mai puțin decăt numărul dat, desenează corect cele 10 elemnte specifice anotimpului vara, desparte corect în silabe, desenează trei flori specifice veri,efectuează corect adunarea.
Bine (B): formează corect 3-4 multimi prin adăugare sau tăiere de elemente, numără cu ezitări până la 10, descoperă cu ezitări și coloreză șirul care are cu un element mai puțin decăt numărul dat, desenează 10 elemnte, desparte cu ezitări în silabe,desenează trei flori , efectuează cu ezitări adunarea.
Suficient (S): formează corect o multime prin adăugare sau tăiere de elemente, numără cu ajutor până la 10, descoperă și colorează cu ajutor șirul care are cu un element mai puțin decăt numărul dat, desenează cu ajutor cele 10 elemnte, desparte cu ajutorcorect în silabe,desenează flori, efectuează cu îndrumare adunarea.
Insuficient (I): nu realizează sarcinile decât cu ajutorul educatoarei.
III.6.4. Verificarea la distanță/ retestul
Cercetarea noastră și-a propus să verifice dacă există vreo legătură între utilizarea unor corelații interdisciplinare în activitățile matematice desfășurate în grădiniță și durabilitatea /trăinicia cunoștințelor. Testul de evaluare la distanță aplicat în aceastăăetapa a vizat stabilirea gradului de asimilare pe termen lung, de consolidare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor din unitatea de conținul care au constituit obiectul cercetării.
Pentru a stabili soliditatea și durabilitatea achizițiilor preșcolarilor, însușite în condițiile descrise s-a aplicat o probă de evaluare scrisă, cu conținut identic la ambele grupe: experimentale și de control, la șase saptămâni e la încheierea cercetării.
Toate informațiile culese în cercetarea pedagogică întreprinsă au fost supuse unor acțiuni de prelucrare (grupări,serieri, analize și comparații) care sunt descrise în capitolul IV. Prezentăm proba pe care am administrat-o perechilor de grupe, care conține opt itemi.
Obiective operaționale:
O1 să numere corect elementele din mulțimea sacilor asociind cifra potrivită;
O2 să compare numerele date utilizând semnule corespunzătoare;
O3să efectueze corect operația de adunare cu o unitate asezând semnul corespunzător;
O4 să compună numerele în limitele 1-10;
O5 să raporteze corect numarul la cantitatate;
FIȘĂ DE EVALUARE LA DISTANȚĂ / RETEST
Numără sacii cu grâu și încercuiește cu roșu cifra potrivită
1 2 3 4 5 6 7 8 9
2.Sub camion scrie numărul de saci transportați. Compară cantitățile transportate punând semnul potrivit. Colorează-l pe cel care transportă mai mult cu albastru.
9 5 3
3.Dacă la brutărie sunt 4 saci cu faină și morarul mai aduce încă unul, câți saci vor fi? Pune semnul potrivit operației între saci și încercuiește cifra potrivită din chenar cu verde.
4.Pentru aluatul de pâine e nevoie de: 3 căni de apa, 1 linguriță de sare, 2 bucățele de drojdie și 4 kg de faină. Respectă rețeta și colorează-le.Ce număr de ingrediente am obținut? Încercuiește cifra potrivită numărului lor cu mov și scrie dedesupt din ce numere am obtinut-o.
Cerințele care au vizat obiectivele propuse au fost explicate pe rând, iar copiii au rezolvat sarcinile cerute.
Descriptori de performanță :
Foarte bine( FB) : numără corect sacii și încercuiește corect cifra corespunzătoare,compară corect numerele asociind semnul potrivit, încercuiește corect numărul mai mare, adună corect două numere în limitele 1-10,așează corect semnul operației,încercuiește corect cifra, adună corect ingredientele, raportează cantitatea la număr corect și descompune corect numărul.
Bine( B): numără cu unele ezitări sacii și încercuiește cu ezitări cifra corespunzătoare,compară cu unele ezitari numerele asociind cu ajutor semnul potrivit, încercuiește cu ezitări numărul mai mare, adună cu ezitări folosindu-se de model, așează cu indicații semnul operației, adună corect folosind suportul intuitiv, descompune cu ezitări numarul dat.
Suficient (S): numără cu ajutor pănă la 10 și încercuiește cu ajutor cifra corespunzătoare,compară numerele cu ajutor, scrie semnele potrivite după model, găsește numărul cel mai mare cu ajutor, adună cu ajutor, așează cu ajutor semnul corect al operației, adună ingredientele numărându-le cu ajutor, descompune cu ajutor numărul dat.
III.7.Analiza prelucrarea și interpretarea rezultatelor
Am avansat în partea a treia a lucrării ipoteza conform căreia dacă activitățile matematice se desfășoară utilizănd metode active și interactive corelate cu interdisciplinaritatea, atunci influențăm pozitiv interesul preșcolarilor față de matematică și implicit îmbunătățim rezultatele acestora. Pornind de la aceste premise încercăm în continuare validarea experimentlă a ipotezei având ca suport inferența statistică, folosindu-ne de la datele culese în cele patru etape ale experimentului psihopedagogic.
În tabelele de mai jos prezentăm rezultatele obținute de grupa experimentală și de control în etapa preexperimentală:
Tabelul nr. 1 Rezultatele eșantionului experimental la testul de evaluare inițială
Tabelul nr. 2 Rezultatele eșantionului experimental la testul de evaluare inițială
Diagrama nr. 1
Diagrama de structură la eșantionul experimental la testul de evaluare inițială
Tabelul nr. 3 – Rezultate eșantionului de control la testul de evaluare inițială
Tabelul nr. 4 Rezultatele eșantionului de control la testul de evaluare inițială
Diagrama nr. 2
Diagrama de structură la eșantionul de control la evaluarea inițială
În urma testării celor două eșantioane s-a putut constata că rezultatele eșantionului experimental sunt aproximativ egale cu rezultatele eșantionului de control, nefiind o diferență prea mare între grupele de preșcolari, ei aflându-se aproximativ la același nivel.
Pentru o evidențiere mai clară a celor două eșantioane, diagrama de comparație are menirea de a lămuri această problemă, după cum urmează:
Diagrama nr. 3
Diagrama de comparație a celor două eșantioane la testul de evaluare inițială
Analiza comparativă a datelor din etapa experimentală reliefează un progres din partea eșantionului experimental în comparație cu eșantionul de control, evidențiate și în următoarele date:
Tabelul nr. 5 Rezultatele eșantionului experimental la testul formativ
Diagrama nr. 4
Diagrama de structură la eșantionul experimental la testul formativ
Tabelul nr. 6 Rezultatele eșantionului de control la testul formativ
Diagrama nr. 5
Diagrama de structură la eșantionul de control la testul formativ
Întrucât, în cadrul cercetării este foarte importantă urmărirea și totodată evoluția celor două eșantioane, pentru o evidențiere mai clară a rezultatelor, diagrama de comparație are menirea de a reflecta cele menționate anterior.
Diagrama nr. 6
Diagrama de comparație a celor două eșantioane la testul formativ
În etapa postexperimentală, în urma aplicării unui test ambelor grupe, s-au obținut următoarele rezultate ce au fost prelucrate evidențindu-se evoluția performanțelor preșcolarilor din grupa experimentală în raport cu grupa de control. Rezultatele obținute s-au folosit la testarea ipotezei de cercetare prin efectuarea de comparații între rezultatele obținute de copiii din grupa de control și cei din grupa experimentală;
Tabel nr. 7 – Rezultatele eșantionului experimental la posttest
Tabelul nr. 8 Rezultatele eșantionului experimental la posttest
Diagrama nr. 7
Diagrama de structură la eșantionul experimental la posttest
Tabel nr. 9 – Rezultatele eșantionului de control la posttest
Tabelul nr. 10 Rezultatele eșantionului de control la posttest
Diagrama nr. 8 Diagrama de structură la eșantionul de control la posttest
Comparând rezultatele celor două eșantioane în această etapă a experimentului psihopedagogic, am constatat că rezultatele eșantionului experimental au fost mai bune, ceea ce dovedește că este mai bine pregătit comparativ cu eșantionul de control, unde rezultatele nu au fost atât de bune, după cum este evidențiată comparativ evoluția acestora prin intermediul diagramei de comparație:
Diagrama nr. 9
Diagrama de comparație a celor două eșantioane la posttest
Preșcolarii din cele două grupe au fost supuși după o perioadă de timp unei noi probe de evaluare în etapa de verificare la distanță sau de retestare pentru a surprinde modificările apărute din punctul de vedere al situației cercetate, care să valideze sau să infirme ipoteza experimentului. În urma evaluări probei s-au obținut următoarele rezultate:
Tabel nr. 11 – Rezultatele eșantionul experimental la retest
Tabelul nr. 12 Rezultatele eșantionului experimental la retest
Diagrama nr. 10
Diagrama de structură la eșantionul experimental la retest
Tabel nr. 13 – Rezultatele eșantionului de control la retest
Tabelul nr. 10 Rezultatele eșantionului de control la retest
Diagrama nr. 12
Diagrama de structură la eșantionul de control la retest
Comparând rezultatele celor două eșantioane, s-a putut constata că rezultatele eșantionului experimental, au fost mai bune comparativ cu rezultatele eșantionului de control, rezultate evidențiate comparativ prin intermediul diagramei de comparație:
Diagrama nr. 13
Diagrama de comparație a celor două eșantioane la retest
CAPITOLUL IV
CONCLUZII
Activitățile matematice în grădiniță au reprezentat încă de la începuturi una dintre activitățile didactice ce au urmărit dezvoltarea intelectuală a copiilor, bazându-se pe antrenarea acestora în procesul didactic, pe stimularea implicării lor directe și antrenante în activitate. Operând cu concepte care determină copiii să facă primul pas în procesul de trecere de la concret la abstract, activitățile matematice au fost nevoite să se adapteze capacităților și caracteristicilor preșcolarității (concretism, animism, înclinația spre joc, curiozitate, nevoie de socializare, de însușirile psiho-comportamentale). Ele au adoptat acele forme de organizare, metode și mijloace care au exploatat aceste trăsături, și care reușesc să conducă preșcolarul spre atingerea obiectivelor matematice propuse, dar mai ales spre formarea și dezvoltarea intelectuală și comportamentală a celor mici.
Prin cercetarea psihopedagogică pe care am întreprins-o am dorit să demonstrăm impactul pozitiv al abordarii interdisciplinare a conținuturilor, al utilizării metodelor active și interactive în predare-învățare-evaluare, al amenajării spațiului educațional pe centre asupra activizării preșcolarilor în cadrul activităților matematice. Prelucrarea datelor cercetării, interpretarea și compararea lor au dus la confirmarea ipotezei formulate, eșantionul de control a obținut astfel rezultate mai bune după introducerea variabilei dependente, în comparație cu eșantionul de control.
Axându-se pe dezvoltarea globală, holistică a personalității, pe crearea unor punți de legătură între domenii aparent opuse, interdisciplinaritatea depășește limitele monodisciplinarității și stabilește, la nivelul metodelor și conținuturilor, legături complexe, care conduc subiectul învățării (în acest caz preșcolarul) la formarea unei viziuni sistemice, integratoare asupra temei studiate. Activitățile interdisciplinare ajută preșcolarii să se formeze ca și persoane active, deschise spre nou, capabile să stabilească corelații, să sesizeze legături, puncte comune între discipline și mai târziu între subiecte de viață diferite.
În ceea ce privește activitățile matematice, abordarea interdisciplinară ajută cadrul didactic să obțină o serie de avantaje:
ajută preșcolarii să sesizeze relația matematicii cu alte discipline;
ajută copiii să vadă că matematica face parte din viața de zi cu zi;
ajută copiii să stabilească legături între conținuturi;
ajută copiii să identifice metode de abordare comune unor discipline aparent
opuse;
oferă un arsenal mult mai bogat de abordare a conținuturilor matematice decât
activitățile monodisciplinare;
se pot desfășura în orice moment al zilei atât la activitățile pe domenii
experențiale, cât și la activitățile alese și de dezvoltare personală;
se concentrează pe implicarea directă în activitate pe stimularea atenției,
memoriei, gândirii critice și divergente, imaginației și limbajului copiilor, pe dezvoltarea colaborării, a spiritului critic;
încurajează preșcolarii să caute și să descopere soluții diverse la probleme;
prin metodele utilizate, activitățile matematice interdisciplinare îndrumă
preșcolarii spre sesizarea multitudinii de forme prin care se pot însuși conceptele prematematice și spre observarea punctelor comune între matematică și alte discipline;
activitățile matematice interdisciplinare oferă educatoarei o paletă mult mai
largă de abordare a obiectivelor decât cele monodisciplinare, ceea ce înseamnă că ea are la îndemână un arsenal mult mai bogat de stimulare, de activizare a preșcolarilor.
Ca o ultimă concluzie ce se impune a fi subliniată este faptul că un învățământ interdisciplinar poate să ajute copiii să dobândească o privire de ansamblu asupra vieții și universului, să asimileze mai temeinic valorile fundamentale și să distingă mai ușor scopurile de mijloace.
BIBLIOGRAFIE
Antonovici, Ștefania, Jalbă, Cornelia, Nicu, Gabriela, (2005, Jocuri didactice pentru activitățile matematice în grădiniță – culegere, Editura Aramis Print, București);
Antonovici, Ștefania, Nicu, Gabriela, (2003, Jocuri interdisciplinare, material auxiliar pentru educatoare, Editura Aramis, București);
Beraru, Georgeta, Neagu, Mihaela, (1995, Activități matematice în grădiniță – Îndrumar metodologic, Editura AS’S);
Bocoș, Mușata, (2007, Didactica disciplinelor pedagogice, un cadru constructivist, Editura Paralela 45, București);
Bocoș, Mușata, (2013,Instruirea interactivă- repere axiologice și metodologice, Editura Polirom, București)
Bocoș, Mușata, Stan, Cristian, Manea Adriana, (2008, Educație și instrucție în școala contemporană, Editura Eikon,Cluj-Napoca)
Breben, Silvia, Elena, Gongea, Georgeta, Ruiu, Mihaela, Fulga, (2002, Metode interactive de grup – ghid metodic, Editura Arves, București);
Cerghit, Ioan, (2006, Metode de învățământ, Ed. Polirom, București);
Chiș, Vasile, (2002, Provocările pedagogiei contemporane, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca)
Claparède, Eduard, (1975, Psihologia copilului și pedagogia experimentală, Editura Didactică și Pedagogică, București);
Cristea, Sorin, (1998, Dicționar de teremeni pedagogici, Ed. Didactică și pedagogică, București);
Dumitrana, Magdalen, (2002, Activitățile matematice în grădiniță, Ed. Compania,
București);
Glava, Alina, Glava, Cătălin, (2002, Introducere în pedagogia preșcolară, Ed. Dacia Educațional, Cluj-Napoca);
Iucu, R., Păun, E., (2002, Educația preșcolară în Romania, Ed. Polirom, București);
Lespezeanu, Monica, (2007, Tradițional și modern în învățământul preșcolar – o metodică a activităților instructic-educative, Colecția Didactica Esențial, București);
Montessori, Maria, (1912, The Montessori method, Freederick A. Stokes Company, New York);
Palade, Marin, Șcheul, Dorin, (2006, Hai la joacă! Culegere de cântece, jocuri și numărători muzicale pentru preșcolari și școlarii mici, Ed. George Tofan, Suceava);
Păduraru V. și colaboratorii, (1999, Activități matematice în învățământul preșcolar-Sinteze, Editura Polirom, Iași);
Pălășan, Toader; Crocnan, Daniel Ovidiu, Huțanu, Elena, (2003, Interdisciplinaritatea și integrare – o nouă abordare a științelor în învățământul preuniversitar, în Revista Formarea continuă a C.N.F.P. din învățământul preuniversitar, București);
Piajet, Jean, (1963, Psihologia inteligenței-traducere din limba franceză, Editura Științifică, București);
Piajet, Jean, Inhelder, Barbel, (1969, Psihologia copilului, Troisiem edition, Presses
Universitaires de France, Traducerea: Dan Răutu. Editura Didactică și Pedagogică);
Stanciu, Mihai, (1999, Reforma conținuturilor învățământului, Ed. Polirom, Iași);
Someșan, Eugenia,(2013, Modelarea în predarea și învățarea matematicii în ciclul primar, Editura Nico, Târgu-Mureș)
Trif, Letiția, (2008, Pedagogia învățământului preșcolar și primar, Editura Eurostampa, Timișoara);
Tucicov-Bogdan, Ana, (1973, Psihologie generală și psihologie socială, Editura Didactică și Pedagogică, București, Vol.I și II);
Văideanu, George, (1975, Interdisciplinarite, U.N.E.S.C.O.);
Verza, Emil, (1993, Psihologia vârstelor, Ed. Hyperion, București);
Voiculescu, Elisabeta, (Pedagogie Preșcolară, ediția a II-a revizuită, Ed. Aramis);
***, (2008, Activitatea integrată din Grădiniță- Ghid pentru cadrele didactice din
învățământul Preuniversitar, Didactica Publishing House);
***, (2008, Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), (2002, Didactica Modernă, Ed. Dacia, Cluj Napoca);
***, (nr.1/2005, Laborator preșcolar – Supliment al revistei Învățământul primar, Ed. Miniped, București);
***, (2002, Metodica proiectelor la vârstele timpurii, Ed. Miniped, București);
***, (2008, Proiectul pentru reforma educației timpurii, Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar – modul I, București);
***, (nr,4/2005, Psihopedgogia copilului, , Ed. Reprograph, Craiova);
***, (1-2/20013, Revista învățământului preșcolar, Institutul de Științe ale Educației);
***, (1-2/20012, Revista învățământului preșcolar, Institutul de Științe ale Educației);
http://inovatie.numeris.com.ro/E.Noveanu-Constructivismul.pdf;
http://povestiutile.wordpress.com/ghicitori/ghicitori-matematice/;
http://www.scritube.com/gradinita/JOCUL-DIDACTIC-IN-PROCESUL-INS45174.php;
http://www.scritube.com/profesor-scoala/DE-LA-TEORIA-COMENIANA-LA-DIDA2111319172.php;
http://www.scritube.com/sociologie/psihiatrie/Caracteristicile-cresterii-si-19218241322.php;
http://trateaza-te.ro/popaalina/Raportul_joc_invatare_la_prescolari.pdf;
http://www.utilecopii.ro/tv/?p=2092;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Activizarea Prescolarilor (ID: 164555)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.