Activitatile Artistice In Gradinita de Copii

Cuprins…………………………………………………………………………………….2

Motivarea personală a alegerii temei……………………………………………………3

Cap. I Învățământul preșcolar în perspectiva reformei……………………………….7

Cap. II Principalele activități desfășurate în grădiniță în vederea dezvoltării armonioase a copiilor preșcolari……………………………………………………….14

Cap.II.1 Aspecte psiho-pedagogice ale dezvoltării copilului de vârstă preșcolară………………………………………………………………………………..19

Cap. III Modalități de realizare a conținutului temei…………………………………27

Cap. IV Concluzii ………………………………………………………………………44

Bibliografie……………………………………………………………………………….48

MOTIVAREA PERSONALĂ A ALEGERII TEME

Fiecare perioadă de vârstă își are importanța ei în evoluția omului și în formarea personalității, dar mulți cercetători consideră că perioada preșcolară este esențială în formarea omului, pentru că la această vârstă se formează priceperi și deprinderi diverse, se pun bazele conturării personalității copilului.

Aceasta se realizează prin activitățile instructiv-educative care trebuie să concentreze o mare cantitate de afectivitate de dragoste pentru „puiul de om". Pentru că așa cum spune scriitorul Marin Preda: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”.

Copilul preșcolar trebuie înconjurat cu căldură, să nu fie amenințat cu privarea de afecțiune. Retragerea din dragoste este pentru el pedeapsa cea mai grea de suportat.

Grădinița trebuie să îi ofere copilului libertatea de gândire, mișcare și acțiune pentru dezvoltarea normală, psiho-fizică.

Fiecare educator în activitatea sa cu copiii, folosind metode active și tehnici variate de lucru, trebuie să asigure accesată libertatea fiecărui copil, pentru a trăi în lumină, bucurie și speranță.

Fiind preocupată prin ce metode și procedee să acționez în cultivarea deprinderilor artistice ale copiilor și stimularea interesului lor pentru activitățile artistice, mi-am analizat întreaga activitate atât sub aspectele pozitive cât și negative, căci așa cum spunea Maria Montessori „A stimula viața, lăsând-o totuși liberă – aceasta este sarcina educatorului.”

Stabilind că fiecare copil își are ritmul propriu de dezvoltare psiho-fizică și că integrarea sa în colectivitate, în mediul social se face în primul rând pe calea afectivă, am acordat o atenție deosebită creării unui climat favorabil de manifestare liberă, pentru asigurarea nevoii de gândire, mișcare și acțiune.

Cercetările moderne psiho-pedagogice se îndreaptă tot mult spre studierea copilului preșcolar privind dezvoltarea normală psiho-fizică, de trebuințele și necesitățile lui, de dezvoltarea sociabilității și de valorificare a potențialului fizic și psihic, de dezvoltare a personalității lui, pentru a se adapta la activitatea viitoare.

Așa cum spunea Maria Montessori: „să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari. Și nimeni nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.

Se știe că unii copii preșcolari, în special cei din grupele mici se adaptează mai greu în colectivul de copii din grădiniță în primele zile, la mediul social din grădiniță. De aceea educatoarele trebuie să aibă în vedere să dezvolte la copii sentimentul de apartenență de colectivul din care face parte.

Sociabilitatea reflectă în mare măsură capacitatea omului da o se orienta către o persoană sau alta, de a stabili relații socio-afective în cadrul colectivității în funcție de satisfacerea unor trebuințe de ordin material sau spiritual.

Exersându-mi profesia de educatoare de 3 de ani, manifestând multă dragoste pentru copiii preșcolari și străduindu-mă să-mi desfășor activitatea cu multă dăruire și pasiune, dar și din dorința aprofundării unor aspecte psiho-pedagogice, privind dezvoltarea aptitudinilor artistice ale copiilor, mi-am ales această temă de cercetare deoarece m-am preocupat permanent nemijlocit folosirea unor metode și tehnici noi de cultivare și valorificare a aptitudinilor artistice.

De asemenea, m-a preocupat îmbogățirea conținuturilor repertoriului serbărilor artistice.

Urmărind evoluția copiilor în activitățile care preced desfășurarea serbărilor artistice, am observat că unii copii nu au o dicție clară în comunicare, nu respectă pauzele de respirație în timpul recitării versurilor nu interpretează melodios și ritmic cântecele. De aceea am căutat să găsesc și alte modalități, strategii, metode și procedee care să stimuleze dezvoltarea limbajului, gândirii, memoriei, sentimentelor și voinței pentru formarea și dezvoltarea deprinderilor artistice între ele existând o strânsă legătură.

Astfel, pentru dezvoltarea analizatorului auditiv, a acuității auditive, în cadrul activităților de educație muzicala cât și în cadrul activităților complementare, am introdus instrumentele muzicale: acordeonul și orga în demonstrarea melodică și ritmică a cântecelor, jocurilor muzicale și jocurilor cu text. Am constatat că folosirea acestui procedeu s-a dovedit deosebit de eficient pentru formarea și dezvoltarea deprinderilor muzicale și dezvoltarea gustului estetic.

De asemenea, în cadrul serbărilor, am introdus mijloacele moderne audio-vizuale. Programele au fost înregistrate pe casete audio și video, iar valorificarea rezultatelor am efectuat-o în vizionarea lor, formându-le copiilor capacitatea cunoașterii sintalității, a potențialului fizic și psihic, sesizarea unor greșeli în interpretarea rolurilor (numerelor), pentru a ști să se corecteze în viitor și a se autoevalua. De asemenea vizionarea programelor am creat o atmosferă plăcută,de destindere și deplina satisfacție.

Acest procedeu modern de înregistrare a datelor și de valorificare a rezultatelor, l-au urmat și celelalte educatoare din grădiniță, vizionarea programelor artistice s-a făcut ca un adevărat schimb de experiență, atât între educatoare cât și între grupele de copii. Fiecare program artistic a fost vizionat împreună cu celelalte grupe din grădiniță, dându-le posibilitatea educatoarelor și copiilor de a comunicare, a analiza, compara și a evolua rezultatele.

De asemenea, s-a creat o apropiere afectivă mai mare între educatoare-copil și copil-educatoare. Copii au simțit că sunt iubiți și apreciați.

Căci „dacă vrei să fii iubit, iubește" – Seneca.

Manifestându-și din plin trăsăturile individuale ale personalității lor în cadrul serbărilor artistice, copiii trăiesc clipe de neuitat, își lărgesc orizontul de cunoaștere și își îmbogățesc viața sufletească.

Am desfășurat diverse activități artistice tradiționale: „Serbarea pomului de iama”, evenimente importante: „1-8 Martie”, „1 Iunie”, urmărind realizarea obiectivelor programei am încercat să mă implic creativ în găsirea modalităților noi de valorificare a aptitudinilor artistice ale copiilor, bazându-mă pe buna cunoaștere a potențialului psihic-fizic al fiecărui copil stimulând copiii în recitarea poeziilor, în interpretarea rolurilor din scenete sau dramatizări, în interpretarea armonico-polifonică a cântecelor, în dezvoltarea simțului estetic.

„Un bun educator trebuie să fie în același timp și adult și copil, să se coboare la nivelul lui de înțelegere” – George Coșbuc.

Orice educator trebuie să manifeste multă afectivitate fața de copil pentru că prin afectivitate și relațiile create între noi, educatoarele și copii, putem cu ușurință să ne adaptam înțelegerii lor, să-i înțelegem dorințele și frământările interioare ale fiecărui copil, să trăim fiecare clipa alături de ei, bucurându-ne și întristându-ne odată cu ei, dar avem și posibilitatea de a sădi în sufletul lor dragostea de cunoaștere a lumii înconjurătoare și cunoaștere a propriei sale valori.

Manifestând o preocupare permanentă în direcția folosirii unor metode și tehnici noi de cultivare și valorificare a aptitudinilor artistice ale copiilor, selectând date din diferite materiale de specialitate uneori modificându-le sau îmbogățindu-le cu creații originale, încerc prin această lucrare să-mi aduc aportul prin introducerea și folosirea unor metode și tehnici noi privind valorificarea aptitudinilor artistice ale copiilor în cadrul serbărilor din grădiniță.

CAPITOLUL I

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR IN PERSPECTIVA REFORMEI

Lumea contemporană se caracterizează printr-o nou revoluție științifică și tehnică, prin preocupări tot nai intense pentru protejarea mediului înconjurător, prin democratizarea societății pe plan mondial, prin creșterea spiritului de cooperare, prin utilizarea timpului liber pentru divertisment și educație permanentă și interes pentru promovarea valorilor morale. Noua revoluție științifică și tehnică se manifestă prin dezvoltarea tehnologiilor de vârf și printr-o mișcare de idei, de invenții și descoperiri, care au drept consecință informatizarea societății, mobilitatea profesiunilor, apariția unor discipline de graniță și de sinteza, cu implicații asupra conținutului și metodologiei învățământului, amplificându-i caracterul formativ-educativ.

Tehnologia condiționează tot mai mult cercetarea științifică modernă, contribuie la creșterea conținutului intelectual al muncii și la ameliorarea condițiilor de viața, devenind o componentă inseparabilă a culturii generale. Apare tendința de creștere a conținutului învățământului tehnologic, odată cu perfecționarea învățării științelor naturii, oferind elevilor o viziune de ansamblu asupra științelor și tehnologiei prin promovarea interdisciplinarității, a semnificației umaniste, a semnificației umaniste ale științei și prin deschiderea școlii spre lumea muncii productive, ca mijloc de formare intelectuală, tehnologică și moral-civică a tineretului. Cadrul metodologic pentru conținutul învățământului de mâine, după G. Văideanu, ar trebui să cuprindă zece grupuri de conținuturi: științe exacte, inclusiv cunoașterea pământului, a spațiului cosmic și a omului, științe sociale și umaniste, discipline tehnologice, limbi străine, educație moral-civică, educație prin arte – culturală și spirituală, educația prin sport, educație economică și casnică, calificare profesională.

Educația școlară (formală) este completată cu cea nonformală, realizată prin: radio, televiziune, filme,presă, manifestări sportive, excursii, activități culturale.

Creșterea eficienței educației contemporana poate fi realizată prin introducerea de noi educații pentru protecția mediului înconjurător, în spiritul păcii și al cooperării internaționale, pentru drepturile omului și democrație, pentru participare, dezvoltare și schimbare.

Ca moduri de organizare a acestor tipuri de educație propun: integrarea disciplinelor de studiu, interdisciplinaritate, introducerea de noi discipline, accent pe concluzii, învățăminte și aptitudini, pe formarea spiritului inovativ și inventiv. (G.Văideanu).

Conținutul învățământului va trebui să aibă un caracter multi-dimensional și integrat, deschis spre problematica lunii contemporane, spre sfera muncii creatoare selecționat, organizat și proiectat pe baza unei concepții despre învățare, a unui curriculum centrat pe trebuințele elevilor, studenților și al personalului destinat reciclării profesionale.

Ideea fundamentală a reformei învățământului este aceea de a crea structuri pentru o democrație reală a învățământului și o creștere a eficienței școlii românești prin racordarea ei la noile cerințe ale dezvoltării economice, sociale, științifice, tehnice tehnologice și culturale.

Noile structuri ce vor fi create vizează toate nivelurile învățământului, conținuturile acestuia (planuri,programe, manuale) obiectivele pedagogice, metodologia proceselor de predare-învățare – evaluare, subsistemele de formare inițiala și continuă a cadrelor didactice.

O societate democratică cere un învățământ descătușat de uniformitate și rigiditate. Astfel transformarea totală a scolii românești din punct de vedere conceptual al finalităților, al structurilor organizatorice și al pregătirii resurselor umane, se extinde ca factor determinant și asupra învățământului preșcolar, ca parte integrantă a ate vizează toate nivelurile învățământului, conținuturile acestuia (planuri,programe, manuale) obiectivele pedagogice, metodologia proceselor de predare-învățare – evaluare, subsistemele de formare inițiala și continuă a cadrelor didactice.

O societate democratică cere un învățământ descătușat de uniformitate și rigiditate. Astfel transformarea totală a scolii românești din punct de vedere conceptual al finalităților, al structurilor organizatorice și al pregătirii resurselor umane, se extinde ca factor determinant și asupra învățământului preșcolar, ca parte integrantă a sistemului de învățământ românesc, care include copiii între vârstele de 5 și 6/7 ani și într-o perspectivă mai largă, pentru vârstele timpurii de la 0 – 6/7 ani.

Studiile întreprinse în domeniul psihologic confirmă că la vârsta preșcolară. copilul dobândește cele mai profunde, durabile și productive însușiri psihice ale individualității proprii, o mare receptivitate, sensibilitate și flexibilitate psihică

În găsirea soluțiilor favorabile care să asigure dezvoltarea învățământului preșcolar românesc la nivelul cerințelor de perspectivă, dar și comparabil cu sisteme din alte țări avansate, care să răspundă și cerințelor de evaluare obiectiva și de păstrare a ceea ce a fost bine făcut în domeniu, Ministerul Educației Naționale a întreprins unele măsuri care privesc regândirea acestui domeniu sub aspect organizatoric, precum și al proiectării conținuturilor, ținându-se seama de finalitățile fiecărui domeniu.

Sub aspect organizatoric, grădinițele de copii sunt constituite în unități componente ale învățământului preuniversitar, rămân în subordinea Ministerului Educației Naționale și vor cuprinde copiii între vârstele de 3 și 6/7 ani, cărora li se asigură educația corespunzătoare, ocrotirea și dezvoltarea psiho-fizică, în același timp constituind un sprijin social pe care Guvernul îl acordă familiilor tinere, care au unul sau mai mulți copii.

Ca forma de organizare sunt menținute structurile anterioare (grădinițe cu program normal, prelungit și săptămânal) care funcționează în subordinea Inspectorului școlar, a unor agenți economici, a unor societăți non-profit, precum și ca o alternativă importantă pentru societatea democratică în dezvoltare, se pot înființa și grădinițe particulare numai cu acordul Ministerului Educației Naționale.

În condiții actuale de finanțare a învățământului preșcolar de la bugetul statului cât și pentru realizarea eficientă a procesului instructiv-educativ grupele sunt constituite din 20 de copiii și este legal să se constituie și sub 20 de copii în unitățile mici, cu mai puțină populație tânără sau unități izolate.

În noua Lege a învățământului se prevede obligativitatea participării copiilor în grupele pregătitoare pentru școală, în vederea sprijinirii diferențiate a acestora, pentru integrarea cu bune rezultate în activitatea școlară, a tuturor copiilor.

În proiectarea conținutului s-au adus unele modificări în renovarea acestuia în perspectiva reformei pedagogice și a statutului grădiniței, ca parte integrantă a învățământului preuniversitar din țara noastră.

Structura conținutului învățământului preșcolar necesită o bună cunoaștere a obiectivelor învățământului primar, astfel încât formarea unor componente ale personalității copilului să fie asigurată ca o continuitate firească în învățământul primar.

Ca elemente de bază, învățământul preșcolar are în vedere dezvoltarea copilului sub următoarele aspecte:

în planul socializării (dezvoltarea socio-afectivă, cunoașterea de sine), identitatea;

însușirea unor deprinderi de autoservire

dezvoltarea unor deprinderi psiho-motorii;

realizarea unor achiziții cognitive, dezvoltarea unor capacități și deprinderi intelectuale;

dezvoltarea limbajului, ca bază de formare a unor deprinderi de comunicare verbală.

Se va avea în vedere educația copiilor potrivit ritmului individual de dezvoltare, intereselor și dorințelor lor, sprijinindu-i astfel pentru integrarea mai ușoară în activitatea școlară. De aici a apărut necesitatea reconceperii: trecerea de la acumularea de informații la formarea priceperilor și deprinderilor prin schimbarea conținutului programei, a planului de învățământ sau asupra organizării învățământului (găsirea de alternativă în organizare, libertate de participare, organizarea activității copiilor, folosirea jocului ca metoda activă de învățare și ca formă de organizare specifică vârstei preșcolară, căci jocul este activitatea specifică vârstei preșcolare pentru că el îi asigură nevoia de mișcare și acțiune paralel cu exersarea proceselor psihice și intelectuale.

Noile direcții ale dezvoltării și perfecționării continue a învățământului românesc pun în evidență caracteristicile educației și funcțiile actuale ele acesteia:

are caracter prioritar formativ în conținut și obiective, mai puține informații și timp mai mare pentru exersare a înțelegerii și creativității;

are caracter permanent pe întreaga viață. Învățământul preșcolar devine prima treaptă și intră în sistemul de învățământ. El nu este de sine stătător, ci are obiectiv și conținut ce determină trecerea la treapta viitoare, la învățământul școlar. Programele de la celelalte trepte de învățământ se fac și în funcție de programul de la grădiniță, să existe o continuitate și o unitate de cerințe;

educația nu se realizează numai în sistemul școlar ci în corelație cu celelalte educații (familie, clubul copiilor) și cea spontană, întâmplătoare (din grupuri). Învățământul nu mai este izolat. Educația poate fi formală prin învățământ, informația prin mijloacele mass-media, nonformală întâmplătoare. imprimarea caracterului social al educației. Se schimba relația între educatoare-copil, educatoare și alți factori educaționali. Astfel, relația educator-copil devine una de colaborare, de respect reciproc, atitudinea democratică a acesteia față de copil sau alți factori educaționali, de afectivitate îmbinată cu exigența față de copii.

funcția culturala a educației actuale în direcția familiarizării cu valorile artistice, morale, estetice, mondiale. Definirea obiectivelor în învățământul preșcolar se face în funcție de scopurile instituției preșcolare, stimularea dezvoltării copilului atât ce individ cât și ca ființă socială și pregătirea corespunzătoare pentru școală și pentru viață.

Noua programă a activităților instructiv-educative în grădiniță acordă prioritate activităților libere creative ale copiilor, asigurându-le astfel nevoia de gândire, mișcare și acțiune atât de necesare în vârsta preșcolară. Dar aceasta nu înseamnă că această categorie de activitate este ruptă de activitățile comune, între ele existând o legătură permanentă.

Pentru că obiectivele educației preșcolare se realizează atât prin activitățile comune, cât și prin cele complementare libere, scopul urmărit, fiind același: dezvoltarea normală psiho-fizică a copiilor preșcolari ținându-se seama de ritmul propriu de dezvoltare al fiecărui copil.

La toate categoriile de activitate toate mijloacele de realizare, tematicile orientative reașezându-se în drepturile firești: poeziile, poveștile și basmele din literatura pentru copii a cântecelor, e programul distractiv.

Se accentuează individualitatea copiilor oferindu-le posibilitatea de exersare a înclinațiilor și de cultivare a aptitudinilor fiecărui copil, în vederea dezvoltării capacității de adaptare la schimbările ce le impun condițiile învățământ preșcolar cu valențe formative accentuate.

Determinarea obiectivelor specifice este legată repartizarea pe categorii de activitate și sunt în funcție de domeniile de cunoaștere: cognitiv, afectiv, psihomotor. Obiectivele operaționale sunt obiective concrete, elaborate de educatoare pentru fiecare categorie de activitate. Ele au două dimensiuni:de conținut și de formă.

Condiții de conținut:

să precizeze atât conținutul cât și sarcinile;

să precizeze sarcina variat și în detaliu, pentru a nu îngreuna înțelegerea;

sarcinile să fie accesibile copiilor;

să se aleagă resurse și procedee, tehnici adecvate pentru fiecare sarcină.

Condiții de formă:

să indice schimbările mentale sau comportamentale ale copilului, în activitatea educatoarei;

schimbările să fie prevăzute în termeni concreți pentru a putea fi măsurabile;

fiecare obiectiv să prevadă o singură sarcină ;

formularea să fie clară ;

obiectivele să fie grupate logic în jurul unității tematice;

să se indice criteriile prin care copilul ajunge la performanță pentru a putea fi evaluat.

Conținutul și strategiile didactice vor fi abordate conform formelor de activitate din grădiniță, să fie accesibilizate de educatoare, conform particularităților de înțelegere ale copiilor.

Forma de prezentare să solicite atenția și interesul copilului.

De asemenea, alegerea strategiei didactice (metode, mijloace de învățământ, procedee și forme de organizare, tipul de învățare), trebuie să vizeze învățarea deplină, eficientă, optimă în cadrul activității. Strategia didactică este o creație a educatoarei pentru realizarea învățării maximale, adaptată fiecărui copil.

CAPITOLUL AL II-LEA

PRINCIPALELE ACTIVITĂȚI DESFĂȘURATE ÎN GRĂDINITĂ ÎN VEDEREA DEZVOLTĂRII ARMONIOASE A COPIILOR PREȘCOLARI

Grădinița marchează etapele realizării unor achiziții esențiale necesare formării personalității copilului. Ea asigură medierea între lumea copilăriei și cea a adulților, oferind în același timp copiilor mijloacele de a-și trăi din plin vârsta lor, de a-și dezvolta capacitățile de care dispun.

Activitatea de răspândire a educației preșcolare – concretizată în noua programă reprezintă o opțiune clară și distinctă în favoarea redescoperirii copilului, a promovării ideilor pedagogice care afirmă respectarea copilului și a necesității sale de manifestare liberă.

Față de programele anterioare, noua programă apărută în 1998, încearcă o degrevare a planului de învățământ, dând prioritate activității libere creative ale copilului.

Dar obiectivele educației preșcolare se realizează atât prin activitățile comune obligatorii cât și prin cale libere, copilul participând activ și conștient la sarcinile și acțiunile ce-i sunt sugerate prin crearea unui nou cadru și modalități mai adecvate de realizare a acestora.

Progresele copilului tind să fie apreciate mai întâi în funcție de componentele achiziționate și de performanțele realizate, construirea capacităților și valorificarea potențialului său fiind determinate de frecvența și calitatea situațiilor de acțiune efectivă și de interacțiunea oferite acestuia.

Atenția este centrată pe copil, pe achizițiile realizate de el, dar în aceeași măsură și pe procesul prin care fiecare dintre noi educatoarele, sprijinim aceste achiziții cunoaștem și înțelegem copilul, având mereu în atenție obiectivul principal al educației preșcolare acela de a permite fiecărui copil să-și urmeze drumul său de creștere și dezvoltare, oferind suport pentru valorificarea potențialului său fizic și psihic al fiecărui copil, urmărind îmbogățirea acestuia de a intra în relație cu ceilalți copii, și în același timp urmărind descoperirea de către fiecare copil a propriei identități și formarea unei imagini pozitive, totodată acordându-i sprijinul pentru dobândirea deprinderilor necesare activităților viitoare.

Astfel, noua programă nu respinge conținuturile care erau familiare activităților desfășurate în grădiniță până acum, ci le diversifică și le îmbogățește distribuind noi accente care modifică strategia didactică oferindu-i mai mult dinamism și autenticitate. Reunind variabilele procesului instructiv-educativ, strategia devine acum contextul care prilejuiește nu numai copilului dar și educatoarei posibilitatea să comunice cu copilul, să-și imagineze ce ar putea să înțeleagă sau să însemne cuvintele ei pentru el, să înțeleagă ce știe deja copilul, ce nu știe încă, ce vrea să știe pentru ceea ce îi place lui, dar și ceea ce trebui să știe pentru a-și atinge obiectivele propuse.

În cadrul jocurilor și activităților libere, copilul se joacă confruntându-se cu diferite situații, care îi dezvoltă și anumite competențe: rezolvă probleme utilizând simboluri, începe să gândească abstract, experimentează și descoperă proprietățile obiectelor și mediului înconjurător, vorbește, se exprimă, comunică gânduri și emoții, învață să se concentreze asimilând reguli și norme sociale; se stabilesc relații între copii și educatoare, fiind stimulați astfel să comunice liber dar și în interiorul grupei.

Comunicând cu fiecare copil, noi, educatoarele, nu trebuie să renunțăm să ne adresăm grupului de copiii pentru că atitudinile, interesele și acțiunile comune, climatul psiho-afectiv de grup au o valoare socializatoare și formativă deosebită. Astfel, în activitățile frontale, copilul învață să se subordoneze copilul învață să se subordoneze progresiv regulilor, acest aspect fiind implicat în dobândirea autonomiei personalității sale. În aceste activități copilul învață să participe la viața socială, capabil să accepte constrângerile tot mai numeroase care vor veni odată cu sarcinile ce-i vor veni în viața de adult.

Știindu-se că la această vârstă diferențele de dezvoltare între copii pot fi esențiale, obiectivele propuse de noua programă realizează o orientare mai completă și mai nuanțată a activității instructiv-educative. Astfel, aceste obiective reflectă o înțelegere mai profundă a psihologiei copilului, sprijinind pe fiecare copil să se manifeste în funcție de capacitățile sale.

Programa prevede o „educație globală” și funcțională, „o pedagogie a acțiunii și a comunicării”, centrată pe copil, ca autor al propriei învățări, în situații spontane și organizate.

Includerea în planul de învățământ a celor 2 forme de activitate: jocuri și activități libere, creative și activități comune, cu întreaga grupă de copii, exprimă o strânsă legătură între ele și o recunoaștere a utilității lor reciproce.

Activități libere creative

Aceste activități oferă copiilor posibilitatea de a-și pune în valoare prin intermediul jocului și ocupațiilor ludice, dorința lor de activitate și acțiune, de a-și pune în practică cunoștințele și capacitățile dobândite pe diferite căi. De asemenea aceste activități, datorită faptului că ocupă o mare parte a regimului de zi specific grădiniței, își aduc contribuția la îmbogățirea cunoștințelor în consolidarea și sistematizarea lor, întrețin participarea activă a copiilor. Copiii sunt puși în situația să observe, să gândească, să imagineze, să se concentreze și să dea expresie nuanțată trăirilor sufletești.

Activități de cunoaștere a mediului înconjurător

Aceste activități ce se desfășoară în grădiniță utilizând toate mijloacele de realizare, contribuie la familiarizarea copiilor într-un mod gradat, cu mediul natural și socio-cultural în care trăiesc, cu varietatea obiectelor și fenomenelor accesibile cunoașterii, de care depinde formarea lor intelectuală și morală inclusiv socializarea lor și adaptarea la regimul specific de grădiniță. Aceste activități îmbogățesc orizontul cunoașterii empirice, sistematizează la un nivel superior experiența de cunoaștere a copiilor, stimulează procesele intelectuale determinându-i pe copii să rețină logic, noi însușiri și caracteristici ale obiectelor și fenomenelor care intră în sfera lor de observație.

Întrând în contact nemijlocit cu mediul înconjurător, copiii pun de cele mai multe ori întrebări de genul: „de ce?”, „Cine?”, „de unde?” și caută singuri răspunsul la întrebările care-i frământă și atunci când nu pot face acestea singuri, solicită sprijinul educatoarei.

Activități de dezvoltarea vorbirii

Aceste activități dețin rolul important în privința folosirii corecte, coerente și expresive a limbii materne literare. Prin povestiri, repovestiri, lecturi, convorbiri tematice, poezii, dramatizări, copiii se familiarizează cu frumusețea limbii literare românești, își îmbogățesc vocabularul cu cuvinte și expresii poetice, își formează deprinderi de vorbire expresivă.

Activitățile de educație muzicală – cultivă sensibilitatea artistică, formează capacitatea de diferențiere a sunetelor muzicale, a intensității ritmului, volumului, timbrului și duratei acestora. Ele contribuie la familiarizarea copiilor cu liniile melodice ale cântecelor, educă memoria muzicală și formează deprinderi de: audiere a diferitelor cântece și piese muzicale, de interpretare, de tactare corectă a ritmului, de coordonare psiho-motrică, deprinderi armonico-polifonice.

Prin toate activitățile de educație muzicală, li se cultivă copiilor dragostea pentru muzică, pentru muzica vocală și instrumentală, muzica populară și pentru alte genuri de muzică. Muzica și cântul înfrumusețează viața spirituală a copiilor.

Activitățile matematice – îi familiarizează pe copii cu aspectul cantitativ al obiectelor intrate în sfera cunoaștere; îi învață să alcătuiască grupele sau mulțimile de obiecte, locul pe care-l ocupă numărul ca simbol al mulțimilor echivalente în șirul numeric. Prin exerciții repetate cu material variat, în care sunt antrenate operațiile gândirii (analiză, sinteză, comparația, abstractizarea și generalizarea), copiii învață cum se modifică elementele care intră în alcătuirea grupei sau mulțimii de obiecte, obținându-se mulțimi „cu mai multe” sau „mai puține” și „tot atâtea elemente”, învață să alcătuiască scara numerică, să raporteze numărul la cantitate și cantitatea la număr. Prin jocurile didactice învață numerația, folosind numeralul cardinal și ordinal și în cele din urmă, cu un limbaj matematic specific la care se face instruirea.

Educația fizică contribuie la călirea organismului, întărirea sănătății, la creșterea rezistenței la efort; stimulează procesele de creștere și dezvoltare și asigură dezvoltarea fizică armonioasă, formează deprinderi de achiziționare a unor elemente de dans.

II.1 ASPECTE PSIHO-PEDAGOGICE ALE DEZVOLTĂRII COPILULUI DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ

Vârsta preșcolară este caracterizată printr-un proces continuu de transformări cantitative în care sunt implicate procesele, funcțiile și caracteristicile ce definesc structurile psihocomportamentale, formându-se astfel identitatea definitorie și proprie ce denotă o anumita dimensiune a valorificării experiențelor acumulate și a potențialului de care dispune copilul.

Evoluția copilului se caracterizează după legități proprii în care ereditatea, mediul și educația se constituie ca mecanisme de influențare care-și pun pecetea asupra devenirii umane.

Copilul posedă însușiri specifice legate de vârâtă, însușiri ce se vor transforma în funcție de condițiile bio-psiho-sociale. Dezvoltarea psihica a copilului suferă modificări esențiale sub influența jocului și a activităților programate, precum și a îndrumărilor educatoarei; experiența cognitivă se modifică, sfera reprezentărilor se extinde, operațiile gândirii se conturează, trăirile emoționale devin mai complexe, memorarea și reproducerea capătă atribute definitorii.

In contact mai strâns cu mediul din grădiniță, diferit de cel familial, copilul preșcolar traversează observativ mediul social. Cele trei componente ale mediului creează concomitent o mare diversitate a lumii și vieții, o mai densă și complexă antrenare a deciziilor, curiozității, emoțiilor și cunoașterii în situații inedite. În aceste condiții se dezvoltă fazele personalității copilului dar și capacitățile de cunoaștere, comunicare și de expresie.

Tipul fundamental de activitate este jocul, care îi satisface nevoia de mișcare, gândire și acțiune.

a.Vârsta preșcolară mică și mijlocie

Comportamentul copiilor de 3 ani este destul de asemănător cu acela al copiilor antepreșcolari. Jocurile lor constau în repetarea stereotipă a mișcărilor și acțiunilor simple și în care predomină elementul intuitiv, iar conținutul lor este sărac.

Procesele cognitive: percepția, memoria, limbajul, gândirea, imaginația etc. se dezvoltă în condiții concrete și în contextul acțiunilor practice, obiectuale.

Această perioadă se caracterizează printr-o creștere a intereselor, a aspirațiilor, a aptitudinilor mărunte implicate în satisfacerea dorinței de explorare a mediului.

De la un echilibru relativ la 3 ani, are loc o trecere spre o oarecare instabilitate, o expansiune, ce exprimă o mare decentrare de la obiectele concrete și manipularea lor, la integrarea obiectelor în strategii mai largi de utilizare, în care copiii le conferă funcții simbolice.

Spre 4 ani, copilul devine mai puternic dar în același timp ai mai neîndemânatic. În perioada vârstei mijlocii, jocul devine o activitate de bază, încărcată de caracteristici active de manipulare a experienței de viată, a observațiilor și emoțiilor.

Curiozitatea devine mai amplă și se îndreaptă spre relațiile dintre fenomene (relații de dependență, de condiționare, de cauzalitate). De asemenea crește receptivitatea copilului, conduitele lui devin mai nuanțate și încorporează reacții mai numeroase și adresări revențioase.

Operațiile gândirii se constituie în activitatea practică, nemijlocită. Senzațiile și percepțiile furnizează materia primă extrem de necesară pentru planul mintal și al acțiunilor desfășurate în mediul înconjurător.

Capacitatea de memorare se manifestă deosebit de activă după 4 ani și capătă caracteristici psihice și sociale foarte importante.

Numeroși psihologi, între care Claparede și Piaget, referindu-se la memorie, arată că este mai activă în joc.

Copilul intuiește cerința fixării și păstrării sarcinilor care-i sunt trasate. El învață poezii și le reproduce cu plăcere. Reproducerea este oarecum rigidă, copilul neputând continua recitarea unei poezii, dacă este întrerupt.

O alta caracteristică este impregnarea ei cu elemente afectogene (imitația pe acest plan se asociază cu observația).

Preșcolarul mic și mijlociu uită totuși repede, deoarece fixarea este fluctuantă și deseori superficială, ceea ce conferă

păstrării și reproducerii un caracter fragmentar.

Caracteristic proceselor afectiv-motivaționale este faptul că încărcătura impulsiv-explozivă a acestora, adesea foarte pronunțata, atestă instabilitatea echilibrului emoțional al copilului, exprimata frecvent prin strigăte, plâns, acte agresive, etc. Îndeosebi la preșcolarul de 3-4 ani aceste reacții sunt încă difuze, nediferențiate, polarizează, mai ușor, dar aduc după sine un mare consum de energie nervoasă.

După vârsta de 4 ani, dispozițiile devin mai persistente, preșcolarul manifestă stări emotive deosebite cum ar fi cele de conștientizare a culpabilității sau acelea de ascundere a unei fapte neadmise. Copilul mai are explozii de afecțiune, de mânie și de furie sau de abandon. În structura stărilor afective acționează elemente educative legate de ceea ce este voie și ceea ca nu este voie. Socializarea afectivă se produce destul de intensiv la această vârstă. Dacă la început interacțiunea preșcolarului cu alți copii este limitată datorită faptului că el este încă absorbit de sine, cu timpul, el exprimă nevoia de a se integra in colectiv.

La cei mai mulți copii preșcolari de vârstă mică și mijlocie, se instalează „o afecțiune de tip simbolic (dependenta afectivă) față de educatoare”.

Conduita voluntară urmează mișcărilor și actelor organizate la nivelul unor acțiuni simple. Scopul activității îl constituie în deosebi obiectul perceput, nemijlocit iar motivele ei – interesele socio-motrice, procesele afective, interesele ludice. Activitatea începută își schimbă adesea cursul, se întrerupe, rămânând nefinalizată.

La preșcolarul de vârstă mijlocie se accentuează funcția reglatoare a sistemului verbal cu influențe evidente asupra conduitei voluntara. Are loc semnalizarea verbală propria a copilului care condiționează organizarea independentă a activității.

Limbajul intern devine mecanismul esențial de dezvoltare a conduitei verbale. Momentul de cotitură se produce în jurul vârstei de 5 ani, când copilul manifestă mai multa inițiativă, stăpânire de sine în realizarea scopurilor.

Privind dezvoltarea psiho-motorie, se constată ca la 5 ani mâna copilului nu este încă aptă pentru a reda intențiile. El trage linii la întâmplare, pentru a le atribui apoi semnificații și valoare.

După 4 ani, desenul copilului începe să capete o organizare liniară, iar obiectele încep să fie redate prin contururi care au funcții de simboluri și sunt „încărcate proiectiv” (testul omului, testul pomului, casei,etc.).

Dezvoltarea motricitatii, care la început este globală, presupune exerciții prin citire prin creează posibilitatea de a perfecționa mișcările, gesturile, economisindu-se energie.

Vârsta preșcolară mare de la 5,6-7 ani

Această vârstă este etapa când sub influența procesului instructiv-educativ se înregistrează noi progrese în activitatea și dezvoltarea psihică. Este perioada formării inițiale a personalității copilului. În locul dependenței copilului de impresiile externe, întâlnim acum o organizare și stabilizare mai mare a comportamentelor.

Elementele cele mai semnificative ale activității care suferă schimbări și modificări importante la această vârstă, le constituie motivele – ca factori stimulatori ai personalității.

Treptat, apar motivele și trebuințele sociale, legăturile dintre motive sunt generate nu de intervenția din afară a adultului, ci din propria inițiativa interioară a copilului. Motivele se supun treptat unui proces de ierarhizare , subordonându-se unele altora. Deci comportamentele copilului încep să devină unitare, coerente.

Preșcolarul mare este capabil a se întrista atunci când nu este recompensat, este bucuros când este apreciat. Emoțiile și sentimentele devin mai bogate în conținut, se organizează și se stabilizează. Sentimentele de integrare socială și de prietenie sunt mai accentuate decât cele de dominare și agresivitate. Relațiile de ostilitate fățișă cedează locul celor de empatie, cooperare, competiție și prietenie.

Contactul cu copiii din aceeași grupă și opțiunile preferențiale le dezvoltă semnificația pozitiv-afectivă. Se creează astfel relațiile interindividuale, de atracție reciprocă, izvor de satisfacție pentru fiecare dintre ei. Aceste relații socio-afective au rezonanță de ordin motivațional.

„Socializarea motivațiilor prin cooperare și competiție generate de joc, creează premise reale pentru dezvoltarea curiozității pentru o activitate independentă, autonomă, fie în cadrul unui grup, fie individual, atribuite atât de intens solicitate în perioada școlarității.

Deosebit de important este că în grădiniță relațiile socio-afective să-l elibereze pe copil de egocentrismul subiectiv, să-i formeze capacitatea de apreciere și autoapreciere, tot mai obiectivă, potrivit cerințelor morale.

Copilul face progrese și în planul voinței și al conduitei morale. Acum este capabila să renunțe la unele dorințe personale și imediate în favoarea unor scopuri cu motivație socio-morală. Din sentimentele socio-morale se dezvoltă în relațiile copilului cu cei din jurul său, atât cu adulții cât și cu alți copii, fiind strâns legate de sociabilitate și de generalizarea sentimentelor de atașament, dragoste, admirație și respect.

Un alt aspect tot la fel de important în dezvoltarea preșcolarului mare, constă în apariția sentimentelor estetice, intelectuale, sociale. Sentimentele intelectuale se dezvoltă în legătură cu cerințele de cunoaștere și observare a mediului cultural.

Curiozitatea se manifestă prin întrebări și prin investigații și se finalizează în acceptarea conținutului observației sau explicației. Datorită reglării verbale acțiunile copilului sunt tot mai bine planificate și orientate, în direcția realizării scopului.

Efortul voluntar se exersează prin depășirea obstacolelor ce se ivesc pe parcurs și prin aducerea la bun sfârșit a lucrului început. Treptat se dezvoltă capacitatea de a amâna și chiar aștepta și chiar a renunța la ceva atractiv și mult dorit, ceea ce înseamnă că se intensifică controlul volitiv asupra trăirilor afectiv-egocentrice.

În evoluția psihică a copilului preșcolar o pondere deosebită o are gândirea

În jurul vârstei de 6- 7 ani, după cum stabilește J. Piaget, gândirea copilului se apropie de formarea structurii de grup, capătă proprietatea importantă a reversibilității. Gândirea intuitiva aste gândirea bazată pe percepția, secțiune și reprezentare care permite realizarea pe plan mental a unor dependențe și se apropie constituirea constantelor (invariantelor).

În plan senzorio-perceptiv, tactul se decalifică relativ, devenind un simț de control, și susținere a văzului și auzului, care colectează impresii până la 6-9 ani. Acțiunile perceptive se încarcă cu intenție se descarc relativ de impulsuri, căpătând direcție, focalizare și funcții de întreținere și satisfacerea a intențiilor

Senzațiile și percepțiile furnizează materia primă necesară pentru planul mintal și al acțiunilor desfășurate în mediul înconjurător și în cel cultural. Încep să se construiască generalizări cantitative, logica practică a relațiilor: mărimea (lung, lat, înalt), cantitatea (mult, puțin, foarte puțin, deloc), spațiale (lângă, pe, sub, aproape, departe), comparații (la fel, tot atât), relația spațio-temporală percepția spațială și temporală începe să devină operativă.

În dezvoltarea planului perceptiv și al activării reprezentărilor, un rol de seamă îl are jocul. Acesta solicită și antrenează vigoarea, forța fizică, suplețea și coordonarea, echilibrul, abilitatea, în folosirea diferitelor părți ale corpului.

Atenția – este importantă în asigurarea desfășurării, oricărei activități. Atenție voluntară este alimentată de dorințele și intențiile și necesitatea de a le finaliza.

În strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii este dezvoltarea limbajului. Limbajul constituie suportul generalizării experienței proprii a copilului, cât și a experienței generalizate a întregii omeniri. Acum preșcolarul învață să gândească, și să expună logic, să lege cuvintele între ele în cadrul propozițiilor, frazelor și apoi într-o scurtă descriere sau analiză.

Copilul face progrese semnificative în exprimarea verbală.

Astfel diferiți autori precum Ch. Buhler și Stern au dat diferite valori de vocabular mediu până la 6 ani: dacă la 3 ani vocabularul mediu al unui copil conține 700-800 de cuvinte, la 6 ani acesta ajunge la 2000 de cuvinte.

Acum se dezvoltă cerința internă de folosire a cuvintelor noi, creații verbale (chiar fantezii verbale), se amplifică expresivitatea vorbirii, intonațiile. În vorbire încep sa fie folosite numeroase adjective, structuri comparative și de evaluare. Limbajul fixează experiența cognitivă și organizează activitatea.

„Comunicarea forțează inteligența la o ordonare completă a datelor ce se comunică”.

Dezvoltarea motricității

Personalitatea copilului se construiește după părerea lui H. Wallon pe baza unui element indispensabil, și anume a schemei corporale. Ea este reprezentarea mai mult sau mai puțin globala, mai mult sau mai puțin completă și diferențiată pe care copilul o are despre propriul său corp.

Pe baza schemei corporale copilul percepe spațiul care-l înconjoară cu ajutorul a două procese complementare: cunoașterea propriului corp, unitatea diferitelor sale părți; ușurința de a recunoaște elementele spațiale și a le distinge și de a acționa în consecință.

Un alt aspect al dezvoltării psiho-motrice a copilului este lateralitatea care constă în preferința copilului spre o parte sau alta a corpului sau a mâinii. Lateralitatea este determinată neurologic, dar la această vârstă poate fi influențată și de unii factori educativi.

Lateralitatea are o influență deosebită în evoluția copilului, deoarece ea influențează ideea pe care o copilul despre sine, stabilirea schemei corporale, percepția simetriei propriului corp.

Cunoașterea stabilă a direcției „stânga-dreapta” este posibilă spre vârsta de 5-6ani, iar reversibilitatea (identificarea mâinii stângi sau mâinii drepte la o altă persoană din fața sa) nu poate fi învățată înainte de această vârstă. La această perioadă de vârstă crește autonomia și siguranța în executarea unor activități cotidiene, ceea ce contribuie la menținerea stării de sănătate, la ameliorarea adaptabilității și se răsfrânge asupra întregii dezvoltări a copilului.

CAPITOLUL AL III-LEA

MODALITĂȚI DE REALIZARE A CONȚINUTULUI TEMEI

Există momente din viața personală a copiilor preșcolari care sintetizează în ele amintiri dragi și de neuitat. Aceste momente trebuie să le disociem de șirul clipelor obișnuite, spre a le investi cu o frumusețe care să le confere o prezență luminoasă în viața de zi cu zi. Printre acestea se numără și activitățile artistice care au un farmec aparte și o valoare educațională deosebită. Valoarea educativă a activităților artistice constă în faptul cu ele își aduc contribuția la educația multilaterală a copiilor preșcolari în general și la educația estetică în special.

Dintre tipurile de activități artistice ce se pot organiza cu copiii preșcolari fac parte:

serbările, dedicate unor zile festive: „8 Martie”, „l Iunie”, „Serbarea pomului de iarnă” sau de sfârșit de an;

șezători, concursuri;

scenete;

carnavaluri;

dramatizări;

teatru de păpuși;

teatru de umbre;

Scena creează copiilor posibilitatea de a-și manifesta din plin trăsăturile individuale ale personalităților. Acesta impune dezvoltarea intereselor copiilor pentru activitățile artistice și oferă educatoarelor posibilitatea de a le forma deprinderi artistice: de a recita expresiv, de a cânta melodii, de a interpreta diferite roluri, de a dansa elegant. Dar interesele și aptitudinile se dezvoltă în strânsă legătură cu celelalte procese și însușiri psihice ale copiilor: gândirea, limbajul, atenția, sentimentale și voința.

În activitatea mea de cercetare, pentru realizarea obiectivelor propuse am folosit ca mijloace de realizare:

„Serbarea pomului de iarnă”, serbarea de „8 Martie și serbarea de sfârșit de an ;

șezători;

sceneta.

Din varietatea lucrărilor literare, muzicale, coregrafice, am selecționat cele mai reușite, cele mai frumoase ca formă de redare și conținut care să aibă influență asupra copiilor, am creat unele poezii pe care le-am inclus în repertoriu.

Interpretând cântece, recitând poezii, executând dansuri sau interpretând roluri într-o scenetă, am urmărit formarea de deprinderi artistice:armonizarea și nuanțarea vocii, eleganță în mișcări și în ținuta corpului, declamare expresivă, mimică în funcție de conținut. Paralel cu formarea acestor deprinderi am urmărit dezvoltarea dragostei pentru frumos și cultivarea aptitudinilor artistice.

În vederea organizării activității artistice menționate, am urmărit realizarea următoarelor sarcini :

antrenarea tuturor copiilor din grupă;

alegerea unui repertoriu adecvat grupei, cu un conținut care să corespundă scopului urmărit;

alternarea justă a punctelor din program în vederea evitării timpilor morți și respectarea curbei de efort.

organizarea și desfășurarea judicioasă a repetițiilor

asigurarea bazei materiale necesare bunei desfășurări a spectacolului

menținerea unei atmosfere de calm și disciplină în timpul repetițiilor și a serbării.

În organizarea și executarea programelor artistice am antrenat toți copiii din grupă pentru a nu crea complexe de inferioritate între ei și pentru a arăta că aportul fiecăruia contribuie la reușita spectacolului și la închegarea colectivului prin emoțiile, bucuriile și satisfacțiile trăite.

Una din etapele cele mai importante în organizarea oricărei serbări o constituie repetițiile, principalul mijloc de realizare a scopului și obiectivelor activității artistice. În faza repetițiilor am urmărit:

justețea interpretării numerelor selecționate;

ținuta, gesturile, mimica ;

dicție clară și naturală, nuanțarea vorbirii;

stabilirea pauzelor logice și psihologice din conținutul scenetelor;

respirația corectă în timpul recitării versurilor dau interpretării cântecelor;

accentuarea unor anumite silabe dintr-un cuvânt, dintr-o propoziție sau cuvinte din propoziție.

Repetițiile bine organizate le dau posibilitatea copiilor să-și însușească în mod conștient materialele distribuite și dezvoltate aptitudinile artistice. Prima etapă în desfășurarea repetițiilor a fost familiarizarea cu conținutul numerelor selecționate, pe care am realizat-o prin: povestiri, audiții (la casetofon, instrumente muzicale), demonstrații.

În cazul unei scenete, înainte de distribuirea rolurilor am urmărit:

stabilirea împreună cu copiii a momentelor principale scenetei;

fixarea cadrului în care se petrece acțiunea și când se desfășoară;

explicarea trăsăturilor psihologice ale personajelor ce le mai pozitive fiind descrise cu căldură folosind argumentarea logică, bazată pe exemple.

Învățarea unei scenete are următoarele etape:

studierea scenetei de către educatoare pentru a fi înțelese: accentelor, pauzele, timbrul vocii, poziția persoanelor în mișcarea în scenă;

familiarizarea copiilor cu conținutul acestora.

stabilirea împreună cu copii a momentelor principale și fixarea interpreților;

distribuirea rolurilor;

desfășurarea repetițiilor în grădiniță;

desfășurarea repetițiilor în scenă cu întreaga mișcare și recuzită.

Serbările

Serbarea „Pomului de iarna” a avut în repertoriu obiceiurile și tradițiile populare: jocul „Caprei”, jocul „Ursului”, „Sorcova” și „Plugușorul”, colindele, fiecare copil interpretând un rol, făcându-i astfel să respecte și să admire pe făuritorii anonimi de artă populară, să iubească tradițiile și obiceiurile populare. Aceste obiceiuri au o importanța educativă deosebită, deoarece prin conținutul acestora copiii își îmbogățesc vocabularul cu unele expresii populare, îi fac să pătrundă în tainele limbii materne.

„SORCOVA”

Sorcova, vesela

Să trăiți, să înfloriți

Ca un măr, ca un păr,

Ca un fir de trandafir.

Tarea ca piatra,

Iute ca săgeata,

Tare ca fierul,

Iute ca oțelul

La anul și „La mulți ani!”

„Plugușorul”

Aho, aho, copii și frați

Stați puțin și nu mânați,

Lângă boi v-alăturați

Și cuvântul mi-ascultați

Mâine anul se-noiește

Plugușorul se pornește

Și începe a ura

Pe la case a colinda.

Iarna-i grea, omătul mare

Semne bune anul are

Semne bune de belșug

Pentru brazda de sub plug

Plugușor cu patru boi

Mânați băieți

Hăi! Hăi!

Să trăiți, să înfloriți

În an nou, voioși să fiți.

Strigătura Hai! Hai, marchează urarea de sănătatea și belșug făcută de colindători gazdelor.

Colindele se încadrează la loc de frunte printre creațiile populare legate de Sărbătorile Nașterii Domnului Iisus Hristos (numite și Crăciun, după un personaj mitic arhaic). Unele colinde sunt legate direct de acest personaj mitic „Moș Crăciun”, personaj mult îndrăgit de copii deoarece prin darurile ce le oferă copiilor „cuminți”, aduce în inimile lor multa bucurie și voie bună.

Moș Crăciun cu plete dalbe

Cântată Moș Crăciun cu plete dalbe

A sosit de prin nămeți,

Si aduce doruri multe
La fetite și băieți.

Din bătrâni se povestește
Că-n toți anii negreșit,
Moș Crăciun la noi sosește
Niciodată n-a lipsit.
Moș Crăciun! Moș Crăciun!

MOȘ CRĂCIUN

Recitată: Din an în an sosesc mereu,
La geam cu Moș Ajun
E ger cumplit, e drumul greu
Da-i obicei străbun.

Azi cu strămoșii cânt în cor,

Colindul Sfânt și bun

Tot Moș era, și-n vremea lor

Bătrânul Moș Crăciun

Si-acum te las, fii sănătos

Și vesel de Crăciun

Și nu uita când ești voios,

Române să fii bun!

În repertoriul acestei serbări am inclus și poezia „Un bătrân” de Adrian Păunescu din care am selectat acele versuri care sunt accesibile preșcolarilor pe care ei le-au recitat pe roluri, din care exemplific cinci strofe:

Ca din gheața unui vis,

Ca din floarea din fereastra

Moș Crăciun ce-l interzis

Reapare-n vremea noastră

Cu o traistă de colaci

Parcă vrea și parcă spune

Toți copiii sunt săraci,

Toate mamele sunt bune

Cine n-are dulciuri azi,

Va avea, desigur mâine.

Nu-i nevoie nici de brazi,

Dac-avem un colț de pâine.

Moș Crăciun de prin nămeți

Moș Crăciun de prin poveste

Vine acum cu pași înceți,

Parcă e, parcă nu este.

Mai degrabă nu-i deloc,

Dar așa cum e părere

El ne-aduce mult noroc

Tuturor ne dă putere.

După recitarea acestei poezii, au urmat câteva colinde

AM PLECAT SĂ COLINDAM

Am plecat să colindăm Domn, domn să-nălțăm refren 1

Când gazdele nu-s acasă Domn, domn să-nălțăm refren 2

Când gazdele nu-s acasă Domn, domn să-nălțăm refren 3

C-au plecat la vânătoare Domn, domn să-nălțăm refren 1

Să vâneze căprioare, Domn, domn să-nălțăm refren 2

Să vâneze căprioare, Domn, domn să-nălțăm refren 3

Căprioare n-au vânat, Domn, domn să-nălțăm refren 1

Și-au vânat un iepuraș, Domn, domn să-nălțăm refren 2

Și-au vânat un iepuraș, Domn, domn să-nălțăm refren 3

Să facă din pielea lui Domn, domn să-nălțăm refren 1

Veștmânt frumos Domnului Domn, domn să-nălțăm refren 2

Veștmânt frumos Domnului Domn, domn să-nălțăm refren 3

În aceasta colindă apar două refrene diferite, cel de-al III-lea derivând din precedentul, fiecare dintre cele trei apărând după un rând melodic. În interpretarea acestei colinde, am procedat astfel: strofele au fost cântate de copiii cu aptitudini muzicale (fiecare copil câte o strofa, plus refrenul după un rând melodic, după fiecare strofă, toată grupa interpretând refrenul al II-lea).

Procedând astfel, am antrenat toți copiii, am acompaniat cu acordeonul pentru menținerea ritmului în timpul interpretării și am constatat ca toți copiii au prezentat interes și s-au străduit să cânte cât mai frumos. Au urmat și alte colinde cântate „Colindița” și „Florile dalbe", după care o altă colindă vorbită:

Colo sus în vremea aceea

Colo sus în vremea aceea,

In frumoasa Galileea

O fecioara viețuia

Si Măria se chema.

Nazaret i-a fost orașul

Unde ea și-avea sălașul

Într-o zi Maria sta

Singură și se ruga;

Dar de-odată, ce văzuse?

Casa toată se umpluse

De-o lumină lucitoare

Ca lumina cea din Soare.

In încheiere, copiii au interpretat cântecul „Zurgălăii”

Seara-i de mister

Bradu-i luminat,

Cu steluțe argintii,

Totu-i minunat

Zurgălăi, zurgălăi

Veseli zurgălăi,

Se aud rând pe rând

Peste munți și vai.

Vine iar și la noi

Moșul drag și bun

Să cântăm, să dansăm

Pentru Moș Crăciun.

Moșule să știi

Că am fost cuminți

Poți tu să-i întrebi

Chiar și pe părinți.

La această strofă, copiii execută mișcările sugerate de versuri. Sunt răsplătiți și apreciați pentru efortul depus și reușită serbării de Moș Crăciun, care le oferă daruri.

Înregistrarea datelor se face pe casetă video, iar evaluarea rezultatelor în altă activitate prin vizionarea casetei cu participarea părinților.

S-au evidențiat în interpretarea cântecelor și colindelor în mod deosebit trei copii cu aptitudini muzicale deosebite și alții în recitarea expresivă a poeziilor.

O altă activitate artistică a fost serbarea dedicată Zilei de „8 Martie”. În declanșarea acestei serbări am avut în vedere cunoașterea semnificației zilei de 8 Martie. Prin conținutul acestui program, am urmărit să dezvolt și să valorific aptitudinile artistice ale copiilor, să dezvolt sentimentul de dragoste deosebită față de mame, față de mamele de pretutindeni. Am selectat cele mai frumoase poezii și cântece, care fac apel la afectivitatea preșcolarilor, care să aibă influență asupra lor și le-am prezentat sub formă de montaj literar artistic.

Cântec – cor: E ZIUA TA

E ziua ta mămico,

În dar ți-am adus inima

Si crede-mă mămico

Un dar mai frumos nu era.

Cântec: FLORI PENTRU MAMA

Solist: Am cules cu bucurie

Busuioc și iasomiei

Ghiocei și albăstrele,

Să le dau măicuței mele

Cor: Dragă mi-ești mămico,

Drag îți sunt și eu,

Și-ți închin mereu

Orice gând al meu,

Draga mea mămico

Să cresc mare aș vrea

Pentru mulțumirea ta.

Solist: Dac-aș fi un pic mai mare,

Aș culege flori din soare

Si din lună aș lua mărgele

Să le dau măicuței mele

Cor: Dragă mi-ești mămico,

Drag îți sunt și eu,

………………………………………………………………………………….

Pentru respectarea liniei melodice și a ritmului cântecelor, am acompaniat cu acordeonul. În timpul intonării, am observat că preșcolarii respectă pauzele de respirație și s-au străduit să cânte cât mai frumos, toți copiii având o dicție clară.

POEZII

Pentru mama de-aș putea,

De pe cer aș smulge o stea

Și din munți i-aș da în dar

Foșnetul fără hotar,

Și izvoarele curate

Și poienile-nflorate.

Pentru mama mea oricând

M-aș vrea pasăre în vânt

Și ca pasărea în zbor,

Cânt să dăruiesc cu dor

Și pe soare și pe lună

Pentru mama mea cea bună

Cine-i vrednic

Am cinci ani. De dimineață

Mamei o surpriză-i fac;

M-am spălat pe gât, pe față

Și tot singur mă îmbrac.

Așternutu-l scutur bine,

Și fac patul tot așa:

Dar deodată cine vine?

Mama și bunica mea.

Ia te uită, ce văd oare?

Zice mama. N-am știut

Băiețelul meu e mare,

Și ce vrednic s-a făcut.

Sunt mic măicuță dragă

Sunt mic măicuță dragă,

Dar tare te iubesc

Încât întreg Pământul

Aș vrea să-ți dăruiesc.

Dar din întreg Pământul

Cât ochii îl zăresc,

O floare am cules-o

Cu drag să-ți dăruiesc.

Au urmat și alte poezii, cum sunt: „Nani, nani pui plăpând”, „Mama”, „De ziua mamei”, precum și poezii din creația originală cum este:

La mulți ani mămica mea

E o zână, din poveste,

Mama mea frumoasă

Și cu multă grijă este,

Pentru toți din casă.

Zi de zi ea mă-ngrijește

Și cu zâmbetul pe față

Ea îmi spune și-mi dorește,

Tot ce este bun în viață.

Să fiu vrednică îmi spune,

Și la ea să iau aminte

Să pot face lucruri bune,

Și mereu să fiu cuminte.

Mamă bună, mamă dragă

Sfatul tău nu-l voi uita

Fericire, viață lungă iți dorește

A ta fată, azi de ziua ta,

La mulți ani, mămica mea.

Prin mesajul acestor versuri, încărcate de multă afectivitate, recitându-le în fața mamelor, copiii au înțeles dragostea nețărmurită pe care o au mamele pentru copiii lor, crescându-i din leagăn până se fac mari, veghindu-le somnul zile și nopți pentru ca ei să crească sănătoși, îi învață să zâmbească, să vorbească, și să meargă. De asemenea, tot mamele îi învață să nu mintă, să nu fie fricoși, cultivându-li-se astfel unele sentimente și trăsături morale, ca: cinstea, curajul, dragostea și respectul față de mamele lor. Acestea se desprind și din mesajul cântecului:

Sunt doar copil

Solist: Sunt doar copil, și tare aș vrea

Să fiți ci toți în inima mea

Eu vă iubesc și așa vă îndemn

Cântați cu mine acest refren

Grupa: Căci, viața e frumoasă,

Haideți copii, să aducem

Mamelor noastre bucurii

Să le iubim și să le cinstim

Multă sănătate noi să le dorim.

Solist: Mama este ființa

Care ne-a născut,

Și cu multă dragoste

Ea ne-a crescut,

Când vorbesc de ea,

Inima îmi bate

Griji ori suferințe,

Toate sunt uitate.

Grupa: Căci, viața e frumoasă,

Haideți copii, să aducem

………………………………………………………………

Acest cântec a fost interpretat de doi copii cu aptitudini artistice muzicale: Jianu Alin și Perca Gabriela. Pentru a-i antrena și pe ceilalți, aceștia au interpretat în cor refrenul.

În încheierea programului artistic copiii au interpretat cântecul „Bună dimineața mama” frontal, după casetă, apoi cântecul „Lângă tine mama mea”, interpretat astfel:

Prima grupa: Soarele de dimineață,

Să răsară în calea ta

Îți urez mămică dragă,

Fericire-n viața ta.

Grupa a II-a a interpretat refrenul:

Lângă tine, mama mea

Stau mereu alături,

Lângă tine fericirea mi-o găsesc.

Prima grupă: Te-am visat mămico dragă

Când pe brațe mă țineai

Și cu ochii plin de lacrimi,

Tu mereu mă sărutai.

Toată grupa interpretează refrenul.

Am folosit acest procedeu pentru a nu crea complexe de inferioritate, pentru a-i stimula și a-i încuraja pe cei timizi și pentru a-i face pe copii să înțeleagă că reușita spectacolului depinde de participarea fiecăruia contribuind astfel la închegarea colectivului.

În final, toți copiii au făcut plecăciune, s-au așezat în semicerc, s-au fotografiat, apoi au oferit mamelor câte un dar confecționat de ei.

Înregistrarea datelor am făcut-o pe casetă video, iar evaluarea rezultatelor prin vizionarea spectacolului, creând un prilej de bucurii satisfacție pentru efortul depus.

Din totalul de 15 copiii participanți la reușita spectacolului, s-au evidențiat astfel:

12 copii au recitat poeziile corect, clar și expresiv ;

3 copii cu aptitudini muzicale deosebite au interpretat melodios cântecele învățate.

CAPITOLUL AL IV-LEA

CONCLUZII

Rezultatele obținute în urma cercetării întreprins mi-au confirmat pe deplin justețea ipotezei cercetării și anume, dacă se valorifică înclinațiile și aptitudinile artistice ale copiilor în cadrul serbărilor din grădiniță, se pot pregăti, premisele formarii și dezvoltării personalității copilului.

Schimbarea raportului educatoare-copil în favoarea afirmării copilului, potrivit concepției moderne și folosirea unor metode noi și procedee cât mai variate în vederea stimulării și dezvoltării înclinațiilor copiilor, a exersării permanente a acestora pentru transformarea lor în aptitudini, a generat cunoașterea trăsăturilor de personalitate dar a permis și tratarea diferențiată și individualizată a acestora, lucrul în grup și individual, argumentând existența realelor posibilități aptitudinale. Am ajuns la concluzia că este posibil și este necesar să se valorifice potențialul psiho-fizic al fiecărui copil pentru cultivarea aptitudinilor, formarea personalității, folosind metode active și stimulând interesele și înclinațiile preșcolarilor. Intenția mea a fost aceea de a surprinde câteva din aceste caracteristici semnificative pentru educarea artistică a preșcolarilor prin activitățile pe care le desfășurăm fiecare dintre noi. Am ținut cont de posibilitățile lor reale, normale la această vârstă stimulându-i, antrenându-i, încurajându-i activizând întreaga grupă.

Studierea amănunțită a psihologiei generale și psihologiei copilului, demonstrează ca însuși copilul preșcolar este un participant activ al propriei sale formări și este în centrul tuturor activităților din grădiniță, acționează și verbalizează, dacă este încurajat, stimulat de fiecare dintre noi.

Cu grupa pe care o conduc și în acest an școlar, am utilizat metode, tehnici și procedee, care să le ofere copiilor posibilitatea de a se manifesta liber, spontan, de a-și îmbogății cunoștințele, de a-și forma priceperi și deprinderi în activitățile de cunoaștere, de educarea limbajului, activitățile muzicale și nu în ultimul rând în cadrul programelor artistice.

Individualizarea preșcolară este justificată psihologic de diferențele cantitative și calitative care existe între copiii chiar daca ei sunt de aceeași vârstă și din același mediu.

Cunoașterea precisă și detaliată a copiilor m-a ajutat mult în cercetarea efectuată și recurgerea la teste aste justificata, astfel am putut desfășura activitățile încercând dezvoltarea intereselor și aptitudinilor conform dezvoltării psihofizice, dar selecționându-i și încurajându-i pe cei cu deficiențe in educație, pe cei timizi sporind valorificarea capacității lor intelectuale și aptitudinale.

Realizarea obiectivelor propuse constituie obiectul demersului de evaluare prin care se realizează, de fapt, măsurarea și aprecierea nu numai a rezultatului procesului didactic, ci și valoarea conținuturilor acestuia, a mijloacelor folosite. Cunoașterea cât mai completă a copilului, a capacității lui generale de dezvoltare, a greutăților pe care le întâmpină în însușirea cunoștințelor și formarea abilităților, a priceperilor și deprinderilor, precum și organizarea de activități diferențiate și independente, sunt deosebit de importante iar în activitatea copiilor fiecare dintre noi trebuie să ținem seama neapărat de ele. Numai ținând seama de acești factori , putem folosi metode și procedee variate, să exersăm permanent înclinațiile și deprinderile copiilor prin activitate, exercițiu pentru a le cultiva în aptitudini artistice.

Astfel, în urma cercetării efectuate, am constatat existența unor aptitudini artistice în stare potențială la unii copii, manifestarea lor înregistrând însă grade variate. În acest sens, trebuie sa lăsăm câmp liber de manifestare, dar în același timp este necesar să se intervină prin educare, pentru a nu se pierde zestrea nativă.

În formarea aptitudinilor artistice am dirijat activitatea spre realizarea următoarelor obiective:

– dezvoltarea auzului fonematic ;

– dezvoltarea auzului muzical ;

– armonizare și nuanțarea vocii, dicția clară ;

– declamarea expresivă, însoțită de gestică și mimica în funcție de conținut;

– eleganță în mișcări și ținuta corpului.

Astfel antrenarea copiilor în acțiune directă, în procesul instructiv-educativ, ca participant activ la formarea propriei personalități, ambianța creată, motivația activității copiilor și folosirea unor metode și procedee noi, a instrumentelor muzicale și a mijloacelor audio-vizuale prin implicarea afectivă a educatoarei, reprezintă câteva din condițiile necesare cultivării aptitudinile artistice ale copiilor în variate moduri de manifestare a acestora.

Prin perfecționarea continuă a conținutului învățământului preșcolar prin folosirea metodelor activ-participative și mijloacelor moderne de învățământ am urmărit dezvoltarea generală a tuturor copiilor, a stimulării celor dotați pentru o mai bună dezvoltare viitoare, dar și stimularea și încurajarea celor timizi.

Concluzionez că metodele de formare și dezvoltarea aptitudinilor artistice pot fi folosite cu succes la preșcolari și dau rezultate foarte bune. Pentru aceasta fiecare dintre noi educatoarele trebuie să le cunoaștem, să le exersăm permanent, să înlăturăm unele blocaje și să încercăm să fim un model și un exemplu pentru copii.

Activitățile artistice necesită o pregătire îndelungată, se deosebesc de celelalte activități, sintetizează în ele amintiri de neuitat.

Pentru dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor artistice ale preșcolarilor fac următoarele propuneri:

la activitățile de educație muzicală să se utilizeze instrumente muzicale ușor de mânuit de educatoare;

în cadrul activităților complementare la 2 săptămâni să se organizeze șezători, joc de rol, „DE-A SPECTACOLUL” prilej cu care educatoarea poate cunoaște copiii dotați cu aptitudini artistice deosebite;

să se pună accent pe activitățile artistice deoarece acestea au o valoare formativă și educativă deosebită, copilul preșcolar fiind un participant activ al propriei sale formări.

BIBLIOGRAFIE

Antologie de jocuri didactice, editată de Revista învățământului preșcolar 1995.

Manual: Metodica jocului și a programului distractiv, 1998.

Ellen Key: Secolul copilului, E.D.P București, 1979.

M.E.N. – „Programa activităților intructiv educative în grădinița de copii” .

Revista învățământului preșcolar nr. 1, 2 /1992, nr.3, 4 /1992.

Nicola Ioan – „Pedagogia școlară”, E.D.P., București 1980.