Activitati, Responsabilitati Si Cerinte de Pregatire ale Personalului de Comunicatii Si Informatica Participant la Peratii Multinationale, In Cadrul Nato

Abstract: Plecând de la valabilitatea general recunoscută a regulii „instruiește-te așa cum vei lupta!” noile carcteristici ale operațiilor multinaționale, în cadrul NATO, impun anumite cerințe de pregătire a structurilor de comunicații și informatică pentru asigurarea interoperabilității, îndeplinirea în bune condiții a responsabilităților, respectiv desfășurarea standardizată a activităților, specifice asigurării sprijinului de comunicații și informatică a forțelor angajate în operație.

Keywords: instruire, interoperabilitate, cerințe de pregătire, responsabilități, activități, sprijin de comunicații și informatică

Activități și responsabilități ale personalului participant la operații multinaționale,

în cadrul NATO

Comandanții unităților luptătoare (CCDRs) trebuie să fie familiarizați cu orientările din Instrucțiunea Departamentului de Apărare, respectiv operațiile de rețea (NETOPS) pentru Rețeaua globala de informații (GIG).

Directorul sistemului de comandă, control, comunicații și computere (șeful Direcției Comunicații și Informatică din Statul Major Întrunit) oferă consiliere și recomandări comandantului șefilor de state majore întrunite (CJCS) cu privire la problemele sistemului de comunicații și informatică (CIS).

În conformitate cu Instrucțiunile comandantului șefilor de state majore întrunite (CJCSI) 8010.01A, capitolul Șeful comunității întrunite a ofițerilor de informații, șeful J-6 al Statului Major Întrunit, îndeplinește atribuțiile șefului ofițerilor de informații (CIO).

În calitate de președinte al Comitetului de Comunicații Electronice Militare (MCEB), directorul, prin J-6, utilizează MCEB să coordoneze și să rezolve problemele GIG apărute între serviciile și agențiile membre.

În ceea ce privește sprijinul Forței Întrunite, sub direcționarea și autoritatea CJCS și sub rezerva supravegherii și îndrumării directorului Statului Major Întrunit (DJS), directorul, prin J-6, are în mod normal următoarele responsabilități:

alocă CJCS mijloacele CIS, controlat, pentru exploatarea acestuia pe timpul operațiilor mondiale reale și asistă utilizatorii non-DOD în obținerea accesului la resursele militare de comunicații prin satelit (SATCOM);

face recomandări DJS și Direcției Operații a Statului Major Întrunit (J-3) privind disponibilitățile sistemului de comunicații și informatică necesare comandanților unităților luptătoare pentru executarea misiunilor atribuite și, în cazul apariției unor deficiențe, propune și facilitează aplicarea unor acțiuni corective;

execută evaluarea de fezabilitate operațională și sprijinul adecvat de comunicații pentru planurile curente de război întrunit, eventualele situații de urgență, precum și OPLANs depuse de agențiile DOD, comandanții unităților luptătoare și organizațiile internaționale din teatrul de operații, iar când situația impune, să inițieze acțiunile corective necesare;

evaluează eficacitatea CIS al NMCS – Sistemului Național Militar de Comandă și comandanților unităților luptătoare în coordonare cu USJFCOM – Commanda Forțelor Întrunite ale Statelor Unite ale Americii și USSTRATCOM – Comandamentul Strategic al Statelor Unite ale Americii. În colaborare cu J-3 și directorul pentru Planuri operaționale și desfășurare a Forței Întrunite, dispune sau recomandă noi proceduri, programe sau sisteme pentru a realiza capabilități îmbunătățite;

sprijină J-3prin asigurarea augmentării cu forțe și mijloace a CIS, în situații de criză sau urgență;

analizează cerințele de CIS prezentate de CCDRs și, se asigură de corelarea și coerența soluționării acestora cu planurile operaționale și logistice pe termen scurt și pe termen lung, toate acestea în coordonare cu J-3, Direcția Logistică (J-4) și Direcția Planificare, ale Statului Major Întrunit;

în coordonare cu J-3 și Secretarul Adjunct al Apararii pentru Rețele și Informații Integrate (ASD [NII]), să se asigure că managementul ciclului de viață a sistemelor C2 întrunite are capacitatea de a asigura sprijin de comunicații și informatică Președintelui, biroul Secretarului Apărării (OSD), Statului Major Întrunit, serviciilor, comandanților unităților luptătoare, agențiilor DOD, precum și oricărei alte entități care poate fi angajată în executarea operației întrunite;

în coordonare cu J-3, J-4 și ASD (NII)/CIO DOD, asigură supravegherea managementului programelor și tehnică a grupului de sisteme din cadrul Sistemului de Comandă și Control Global (GCCS), a Sistemului Întrunit de Sprijin de lupta Global (GCSS-J), pentru a asigura funcționarea eficientă a CIS pentru utilizatori;

face recomandări cu privire la protecția CIS Întrunit și multinațional împotriva activităților ostile ale adversarului;

acționează ca principal punct de contact al Statului Major Întrunit pentru a imprima o directie și un management centralizat, pentru sistemul de comunicații nuclear;

identifică pozițiile militare cu probleme pentru comanda, controlul și realizarea comunicațiilor Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (inclusiv programul pe termen lung al DOD, probleme de raționalizare, standardizare și interoperabilitate, precum și arhitectura C2) care ar putea afecta anumite zone ale sistemului de comunicații;

în coordonare cu J-3, susține punerea în aplicare a capabilităților de informare colaborativă și mediilor de transmitere pentru a facilita schimbul de informații;

în coordonare cu CCDRs, identifică capabilitățile NETOPS necesare pentru a sprijini operațiile întrunite, multinaționale, precum și alte misiuni cu parteneri aliați.

Direcția Comunicații și Informatică (J-6) din Statul Major Întrunit, în general, este responsabilă de:

asigurarea personalului, COMSEC și echipamentelor solicitate pentru CIS al JFC;

coordonarea activităților CIS cu CJCS, USSTRATCOM, comanda cyber a Statelor Unite ale Americii (USCYBERCOM), Agenția Sistemelor Informaționale de Apărare (DISA), servicii, comenzile unităților luptătoare, forțele componente și altele, similare;

pregătirea politicilor și directivelor CIS, pentru a permite forțelor din subordine să execute activitățile specifice, în cadrul unei structuri de comandă întrunită;

asigurarea sau facilitarea compatibilității CIS subordonat.

CIS al JFC:

asigură managementul global, compatibilitatea și protecția CIS care asigură comunicațiile componentelor Forței Întrunite.

diseminează planuri, anexe și instrucțiuni de utilizare în sprijinul misiunii primite și coordonării planurilor elaborate de comandanții subordonați;

la cererea forțelor din subordine, solicita direct CJCS mijloace de comunicații mobile, pentru a include elementele de sprijin de comunicații întrunite ale USJFCOM în cadrul celor deja realizate (JCSE). Compartimentele/serviciile comenzilor componente, în general, au responsabilitatea furnizării sprijinului de comunicații și informatică pentru propriile forțe, cu excepția cazului în care se ordonă altfel. JFC poate ordona sau atribui comenzilor subordonate responsabilitatea de a oferi sprijin de comunicații și informatică funcție de situație și/sau resursele de CIS, disponibile. În mediul activ al rețelei, componenta resurselor CIS tactic este destinată pentru utilizarea întrunită și trebuie să corespundă cerințelor JFC;

accesul liber la informații între Forța Întrunită și partenerii de misiune, care ar putea include forțe multinaționale, agenții guvernamentale și neguvernamentale, în măsura admisă de considerentele juridice, strategice, operaționale și tactice.

J-6 al Forței Întrunite, este structura JFC responsabilă pentru:

rezolvarea problemelor CIS și de coordonare a tuturor procedurilor utilizate în comunicațiile întrunite. Aceasta include dezvoltarea arhitecturii CIS și planurilor, precum și politicile, directivele și instrucțiunile pentru integrarea și instalarea unui CIS operațional. J-6 exercită supravegherea personalului tuturor elementelor CIS, în funcțiune, cum ar fi partea mobilă de sistem a CJCS, sistemele de informații automatizate, capabilitățile de informare colaborative, instrumentele și mediile de sprijin, COMSEC și rețelele necesare pentru îndeplinirea misiunii Forței Întrunite, în ansamblu;

verificarea componentelor subordonate statului major (HQ) asupra instalării centrelor de control și management al rețelei. J-6 stabilește reguli de raportare între centrele de control pe căi și canale de comunicații, sigure. Fiecare element al Forței Întrunite trebuie să aibă clar definite misiunile și zonele de control din cadrul rețelei;

coordonarea acordurilor referitoare la asigurarea de servicii între Statul Major Întrunit, planificatorii componentelor și centrul de control al operațiilor (NETOPS) de rețea întrunită (JNCC). J-6 stabilește și supraveghează operațiunile JNCC pentru a sprijini controlul de nivel superior al rețelei. JNCC gestionează conectivitatea sistemelor de comunicații tactice și strategice, în concordanță cu arhitectura operațional întrunită;

revizuirea tuturor planurilor CIS elaborate de comandanții componentelor subordonate. J-6 facilitează execuția tuturor operațiunilor din cadrul CIS pentru a obține sprijinul maxim al JFC și a evita orice fel de conflicte.

Elemente asociate comunicațiilor

JCSE este o unitate de comunicații tactice întrunite, cu grad mare de dislocabilitate, atribuită USJFCOM pentru a asigura comunicații Forței Întrunite în situații de criză și urgențe. JCSE este compus din forțe active și de rezervă, dotate cu o gamă largă de echipamente de comunicații tactice și comerciale. JCSE
sprijină operațiile cu timpi mici de reacție.

Celula de Management Informațional din Teatrul de Operații

Rapoartele celulei TIM sunt destinate comunității operațiilor și conțin date despre implementarea politicilor de diseminare a comandantului (CDP), în conformitate cu intenția CCDR. Celula TIM funcționeaza non-stop cadrul Centrului de Operații Întrunite (JOC) al CCDR. Membrii celulei TIM urmează indicațiile CDP într-o permanentă îmbinare cu informațiile operaționale/de intelligence de ultimă oră și informațiile de stare ale arhitecturii de rețea, respectiv comunicațiilor. Celula TIM lucrează în strânsă colaborare cu centrul de control (TNCC) al operațiunilor de rețea din teatru (NETOPS), în coordonare cu potențialele schimbări în programul emisiilor radio globale (GBS) sau modificările rețelei DISN, pentru a aduce actualizări de ultimă oră în cerințele comandantului de diseminare a informației.

Ofițerul de legătură al Agenției Sistemelor de Informații pentru Apărare (DISA-LO) servește ca principală interfață între J-6 al Forței Întrunite și DISA HQ. Ofițerul de legătură al DISA asistă J-6 în coordonarea, planificarea, executarea și evaluarea componentelor de computere și comunicații al GIG. DISA sprijină conectarea resurselor de comunicații și informatică la porțile de acces desemnate și extinde serviciile DISN la rețelele tactice. Planurile de sprijin și de urgență ale DISA pot oferi modalități de înaintare a cerererilor și de încetare a serviciilor DISN în mediul tactic. Cel mai apropiat Centru operațional și de securitate regională DISA, supraveghează alocarea, rutare, precum și restaurarea de circuite și canale, pentru a oferi sprijin DISN pozitiv forțelor dislocate.

Ofițerul de legătură al Centrului Regional de Comunicații prin Satelit (RSSC-LO) servește ca principal punct de contact în coordonarea și rezolvarea tuturor cerințelor de comunicații prin satelit ale forțelor terestre mobile date în sprijin Forței Întrunite, și bineînțeles a cerințelor JFC de dezvoltare a sistemului cu capabilități satelitare, atunci când situația impune.

Detașamentul de management al frecvențelor ia ființă, de regulă, odată cu Forța Întrunită. Elementul întrunit de management al spectrului (JSME) coordonează, gestionează și soluționează conflictele în ceea ce privește alocarea frecvențelor, iar împreună cu Direcția Informații (J2), J-3, J-6 ale CCDR din Statul Major Întrunit și autoritățile în comunicații ale națiunii gazdă, asigură sprijin sistemelor de informații/operaționale/de comunicații, inclusiv pentru război electronic (EW).

Ofițerul cu operațiile din J-6 este, de regulă, repartizat la Centrul Operațiilor Întrunite al JFC pentru a acorda asistență și consiliere în rezolvarea problemelor pe linie de comunicașii și informatică.

Cooperarea J-6 cu Celula de Operații Informaționale asigură soluționarea tuturor aspectelor legate de asigurare cu informații (IA), în operațiile de informații (IO) defensive.

Directorul adjunct pentru managementul informațiilor al Agenției de Informații pentru Apărare (DIA) oferă consultanță și recomandări CJCS, prin J-2, cu privire la informațiile pentru apărare ce se transmit/recepționează prin CIS. Acesta poate fi asimilat cu șeful ofițerilor de informații (CIO) pentru Programul General de Informații al Apărării, care include Sistemul de Informații Intelligence al Departamentul de Aparare (DODIIS).

Cerințe ale pregătirii cadrelor militare participante la operații multinaționale,

în cadrul NATO

Având în vedere experiența dobândită dar și elementele cu caracter de noutate, verificate deja de unele armate moderne, noile dispozițiuni privind instruirea în arma comunicații și informatică pun în fața instrucției, ca obiectiv și crearea unor mecanisme reflexe de gândire și acțiune. Aceasta presupune ca, în condiții de pace, să se identifice cât mai multe dintre situațiile care pot să apară în spațiul de luptă (cerințele operaționale), să se determine și să se însușească modul cel  mai bun de acțiune pentru fiecare situație prin instrucție (standardizare).

Cerințe generale și specifice

Similar experienței armatelor moderne, dar și folosind propria experiență, sistemul românesc de instruire acordă o atenție deosebită menținerii raportului adecvat între laturile teoretice și practice ale cunoașterii. Etapa instrucției individului este riguros statuată și ea este obligatorie pentru orice luptător, fie el soldat/gradat profesionist, subofițer, maistru militar sau ofițer.

Folosirea, în acest proces, a unor instructori care provin din unități operative, care au desfășurat misiuni în teatrele de operații multinaționale, care au participat la cursuri tip „drill” în alte armate – sunt tot atâtea elemente care pot caracteriza, în perspectiva imediată procesul românesc de pregătire a profesionistului militar în comunicații și informatică.

Considerăm că în pregătirea comandamentelor trebuie acordată o atenție deosebită realizării unității de gândire și acțiune a elementelor componente ale acestora, eficientizării actului de conducere a forțelor și antrenării pentru rezolvarea unor probleme care pot să apară în situații reale.

În ceea ce privește instrucția colectivă, aceasta întrunește instrucția forțelor și a comandamentelor, urmărind formarea deprinderilor de acțiune colectivă și a coeziunii structurilor de comunicații și informatică. Aceasta se execută, în principal, de la nivelul eșaloanelor grupă (echipaj) până la batalion inclusiv. După încheierea perioadei proprii de instruire colectivă, structura de comunicații este considerată aptă să își îndeplinească independent misiunile. Instrucția forțelor de comunicații și informatice se planifică, execută și evaluează standardizat, în funcție de misiunea/misiunile primită/primite, Lista cu cerințele Esențiale ale Misiunii – LCEM și Programele de Instrucție pentru Misiune – PIM.

Cerințe operaționale

Existența standardelor operaționale pentru fiecare activitate de instrucție și măsura în care acestea reflectă cerințele operaționale, constituie elementul de referință pentru o evaluare care răspunde nevoii de cunoaștere a realității despre structura de comunicații și informatică în cauză.

Având în vedere dinamica și caracterul operațiilor multinaționale, considerăm că pentru îndeplinirea misiunilor pe linie de armă, în teatrele de operații, pregătirea cadrelor de comunicații și informatică trebuie să se desfășoare standardizat pe baza următoarelor cerințe:

– creșterea interoperabilității cu forțele ce folosesc aceleași standarde sau standarde asemănătoare, apropiate, în particular cu armatele statelor membre ale NATO;

– înglobarea și stocarea a tot ce este mai valoros la nivel național și al Alianței în domeniul instrucției, standardele fiind elaborate de personalul cu cea mai bogată experiență în domeniu;

– eliminarea neajunsurilor ce apar, în cadrul unei instruiri nestandardizate, la trecerea/mutarea unui element/modul dintr-o structură în alta;

– crește omogenitatea, capacitatea de acțiune și coeziune unor structuri (eșaloane) ce se constituie temporar, prin eliminarea diferențelor dintre procedeele, regulile, tehnologiile și echipamentele folosite pe timpul instrucției;

– reducerea substanțială a timpului necesar comandanților, planificatorilor și instructorilor pentru pregătirea activităților de instrucție – se vor folosi numai documente tipizate;

– facilitarea adaptării personalului care primește responsabilități în domeniul instrucției prin pregătirea rapidă, datorită faptului că documentele standardizate sunt caracterizate de conciziune și claritate;

– identificarea rapidă și cu relativă ușurință a necesarului de instrucție specific fiecărei structuri militare precum și a misiunilor pentru care aceasta trebuie să se instruiască;

– simplificarea modului de evaluare a nivelului de instruire atins și creșterea obiectivității în această activitate;

– determinarea, cu mai multă ușurință și exactitate, a resurselor necesare desfășurării instrucției și întrebuințarea controlată și eficientă a acestora;

– simplificarea analizelor privind instrucția și introducerea rapidă a învăță-mintelor și a rezultatelor schimbului de experiență cu alte armate.

Înscrisă pe linia realizării unei interoperabilități acționale și conceptuale cât mai aproape de standardul maxim, Alianța acordă o importanță deloc de neglijat pregătirii personalului de comunicații și informatică, respectiv structurilor de profil.

Metoda unor grupuri de lucru ad–hoc este larg întrebuințată și aceasta permite națiunilor NATO, care sunt de acord să sprijine și să execute pregătirea propusă, să facă un schimb de experiență și să coordoneze actualizarea surselor de pregătire CIS.

Scopul acțiunii a fost de a asigura o pregătire în domeniul comunicațiilor pentru membrii Alianței, dar și pentru națiunile partenere în dorința de a asigura o pregătire unitară în domeniul comunicațiilor pentru stabilirea unui sistem comun de comunicații între diferite națiuni dislocate în operații comune.

Nevoile pentru nivelurile de pregătire în domeniul comunicațiilor au fost identificate a fi: pluton, companie, batalion și pluton HQ și / sau pluton de transmisiuni, companie HQ / brigadă.

Elemente din tipurile de cursuri identificate pentru pregătire, pot fi folosite și pentru pregătirea personalului de conducere. Cerințele pentru structura de pregătire în domeniul comunicațiilor au fost identificate astfel încât să acopere pregătirea soldaților și a instructorilor.

Cele patru cursuri de comunicații și informatică identificate și pregătite, care se bazează pe aceste cerințe, acoperă ciclul de pregătire de la pregătirea de bază a soldatului la pregătirea specialiștilor / instructorilor și de la pregătirea ofițerilor la nivelul ofițerilor cu comunicațiile ai batalionului și brigăzii.

Pregătirea identificată și desfășurată a acoperit următoarele teme:

pregătirea de bază a soldatului în folosirea mijloacelor de comunicații (cursul CIS 1) – care se execută în prima perioadă de serviciu;

cursurile de pregătire a soldatului în folosirea mijloacelor de comunicații (cursul CIS 2) – care este parcurs după cursul de pregătire de bază al soldatului;

pregătirea de bază a specialiștilor / instructorilor de comunicații – se efectuează în cadrul unui curs național pentru pregătirea cursanților subofițeri luptători și se bazează pe cursurile CIS 1 și 2. Pentru acest curs nu se pregătesc specificații ci ele se extrag din cursurile de la 1 la 3;

pregătirea subofițerilor luptători și a ofițerilor inferiori în domeniul comunicațiilor (cursul CIS 3) – care este frecventat de subofițeri luptători / ofițeri inferiori aparținând tuturor categoriilor de forțe armate, care vor ocupa o funcție de subofițer / ofițer cu comunicațiile sau de instructor de comunicații. Un model de plan de instruire pentru ofițeri este prezentat în anexele 14 și 15.

pregătirea subofițerilor specialiști și a ofițerilor superiori în domeniul comunicațiilor (cursul CIS 4) – care este frecventat de subofițeri specialiști și ofițeri superiori aparținând tuturor serviciilor, care vor ocupa o funcție de ofițer cu comunicațiile la nivel de batalion sau brigadă / comandant de pluton stat major sau pluton de comunicații al companiei stat major a brigăzii.

Referitor la pregătirea instructorilor din rândul subofițerilor luptători, responsabilitatea revine națiunilor partenere, asistate inițial, dacă este nevoie, de instructori NATO. Se recomandă drept bază în pregătirea viitorilor instructori cursurile CIS 1 și CIS 2.

Analizând cele prezentate în acest subcapitol, considerăm că modelul structural simplu al acestor cursuri CIS poate fi și chiar trebuie implementat și în armata noastră. De asemenea, credem că este necesară accelerarea, intensificarea participării la cursuri NATO a unor cadre – ofițeri și subofițeri de comunicații și informatică din toate categoriile de forțe ale armatei noastre.

În instituțiile de învățământ pe linie de armă trebuiesc experimentate și generalizate anumite module moderne de instruire (ex. instruirea de bază structurată pe cursuri), iar ca și condiție a parcurgerii acestor cursuri CIS NATO, se impune accelerarea însușirii limbii engleze, respectiv a procedurilor de lucru NATO.

Concluzionând, activitățile și responsabilitățile personalului de comunicații și informatică angajat în operații multinaționale generează cerințe de pregătire specifice acestora, cerințe care în esență impun standardizarea procesului instructiv-educativ și atingerea obiectivelor propuse pe această linie, respectiv realizarea interoperabilității cu structuri similare ale a armatelor țărilor membre NATO.

În al doilea rând, în domeniul instruirii forțelor, vor trebui desăvârșite atât adaptarea întregului proces de instruire la cel aplicat în cadrul celorlalte armate ale statelor membre NATO, cât și realizarea capacității operaționale a forțelor în funcție de resursele la dispoziție și nivelul de instruire de la care se pornește.

BIBLIOGRAFIE

*** Doctrina instruirii Armatei României, 2006.

*** Strategia de transformare a Armatei României, București, 2007.

*** NATO Handbook, published by Office of Information and Press, NATO – 1110 Brussels – Belgium, 2001.

*** Allied Joint Doctrine for communication and information Systems AJP-6, April 06, 2011.

*** Joint Publication 6-0, Joint Communications System, June 10, 2010

www.nato.int

www.rft.forter.ro

www.mapn.ro