Activități Motrice Adaptate Pentru Persoane Aflate ÎN Codiții Speciale

Universitatea “Babeș – Bolyai” Cluj- Napoca

Facultatea de Educație Fizică și Sport

ACTIVITĂȚI MOTRICE ADAPTATE PENTRU

PERSOANE AFLATE ÎN CODIȚII SPECIALE

Principiile practicarii activitatilor fizice adaptate

pentru persoanele aflate in conditii speciale

Nume: Retegan

Prenume: Răzvan Alexandru

Specializarea: Educație Fizică și Sport

Grupa: 302

Forma de învățământ : Zi

Localitatea: Cluj-Napoca

2016

Motto:’’Daca ai dorință, credința și perseverență, orice este posibil’’ Mihaela Baragan (fig.1)

Fig.1

Obiectivele cu caracter general ale educației fizice și sportului adaptat nu se deosebesc fundamental de cele fixate pentru copiii normal dezvoltați, diferențele fiind de nuanța. Aceste diferențe fiind următoarele:

-starea de sănătate (imunitatea, deprinderi de călire a organismului, respectarea condițiilor igienice etc.):

-aspecte corporale – procesele de creștere și dezvoltare, poziție corectă a corpului, activitatea de mișcare și capacitatea de adaptare la efort;

-aspecte de motricitate – însușirea și perfecționarea deprinderilor și priceperilor motrice, dezvoltarea calităților motrice;

-aspecte psihice și psiho-motrice – stimularea proceselor cognitive, afective, motivaționale, volitive, dezvoltarea ambidextriei, orientării spațiale, senzoriomotricitatii etc;

-aspecte sociale – formarea elementelor de sociomotricitate, transferul deprinderilor sociale din viață sportivă în viață socială.

Astfel obiectivele pot fi schematizate în următoarele planuri:

Biologic

-optimizarea stării de sănătate;

-favorizarea unei dezvoltări armonioase și a unei capacități funcționale corespunzătoare vârstei;

-prevenirea și corectarea deficiențele fizice, de postură și formarea unei atitudini corporale corecte;

Motric

-îmbunătățirea motricității generale prin formarea unui sistem de deprinderi și priceperi motrice variate și asigurarea unor indici crescuți ai calității motrice;

-dezvoltarea potențialului psiho-motric al subiecților;

-maximizarea potențialului biomotric existent care să favorizeze obținerea unor performanțe profesionale, sportive, sociale;

Psihologic

-formarea unui comportament adaptativ adecvat prin educarea componentelor cognitive, afective, volitive, motivaționale;

-acceptarea propriei condiții că prim pas al realizării integrării sociale;

-facilitarea exprimării subiecților deficienți conform propriilor abilități și capacități;

Social

-dezvoltarea capacității de relaționare cu mediul fizic și social;

-stimularea comunicării între diferitele categorii de copii, cu sau fără handicap;

-încurajarea relațiilor sociale atât la indivizii deficienți cât și între aceștia și persoanele valide

Fig.2

Realizarea unei programe adresate persoanelor cu cerințe educative speciale, reprezintă o provocare pentru toți cei implicați în procesul de recuperare, readaptare și integrare, deoarece această misiune ridica multe probleme ce derivă din complexitatea fenomenului. (fig.2)

Proiectarea instruirii

Pentru realizarea obiectivelor educației fizice și sportului adaptat este foarte importantă capacitatea profesorului de a controla următoarele variabile ale instruirii:

-particularitățile subiectului, prin cunoașterea acestora;

-modificarea deprinderilor motrice, în densul creșterii accesibilității lor pentru persoanele în cauza;

-adaptarea ramurilor de sport prin modificarea echipamentului, precum și schimbarea unor reguli de joc, etc

Particularitățile subiectului este una dintre variabilele ce presupune din partea profesorului o informare atentă asupra tipului de deficiență, etiologiei acesteia și nivelul de dezvoltare a capacității motrice a subiectului. În funcție de aceste particularități, profesorul va decide:

-stilul de învățare pe care îl va adopta: structurat, direct sau nondirectiv, euristic;

-condițiile de mediu, respectiv tipul de deprinderi care vor fi însușite: deschise-închise, în funcție de influențele care se doresc să se exercite asupra subiecților;

-materiale didactice, echipamente necesare, adaptate tipului de deficiență;

-numărul persoanelor în care se vor desfășura activitățile de educație fizică și sport;

-motivația care angrenează persoanele cu deficiente în practicarea exercițiilor fizice.

Modificarea tehnologiei didactice. Profesorul trebuie să știe că fiecare categorie de deficiență impune o serie de modificări a tehnologiei didactice, modificări în scopul facilitării receptării mesajelor educaționale de către subiecți. Astfel, în cazul deficienților senzoriale se pune problemă valorificării simțurilor valide, care oferă modalități compensatorii de învățare (pentru persoanele cu deficiență de vedere, se vor utiliza predominant stimuli auditivi și tactili – kinestezici), în timp ce pentru cei cu deficiente fizice se va pune accent pe solicitarea segmentelor valide.

Modificarea ramurilor de sport. Accesibilitatea că principiu general de instruire, se va traduce în cazul persoanelor cu deficiente și prin modificarea regulamentelor de practicare a ramurilor de sport. Această se poate realiză în următoarele direcții:

-adaptarea la mărimea spațiului de joc (dimensiuni, suprafața); modificarea echipamentului sau materialelor ( mingi mai ușoare, mingi sonore), modificarea înălțimii fileului, a mesei de joc pentru tenis de masă;

-modificarea unor reguli de joc, a numărului de componenți din echipă, păstrând însă unele reguli de bază.

Toate aceste aspecte legate de creșterea accesibilității practicării diferitelor ramuri de sport de către subiecți deficienți solicita din plin creativitatea profesorului și chiar a practicanților

Educația fizică contribuie la dezvoltarea armonioasă a personalitații elevilor,la perfecționarea funcțională și structurală a organismului, la întărirea sănatații, la creșterea substanțială a forțelor fizice ale acesteia.

Exercițiile fizice produc modificări și pe linia activitaților afective, influențând favorabil emoțiile, interesele, sentimentele și motivația elevilor.

În procesul pedagogic de educație fizică și sport elevii dobândesc cunoștințe despre procedeele raționale de efectuare a actelor motrice.Educația fizică răspunde cerințelor școlii moderne ce urmărește să formeze la elevi deprinderi și calitați de muncă.

Exercițiile fizice reprezintă un mijloc important de adaptare la condițiile și schimbarile la care ne supune ritmul dezvoltării sociale. Exercițiul fizic ajuta enorm la dezvoltarea armonioasa a copilului. El stimulează nu numai respirația și circulația sanguină, întărește nu numai sistemul muscular ci și cel osos, dar el este totodată puntea de legatură dintre gandire și acțiune.

Mișcarea individului direcționata asupra mediului este forța motrice a dezvoltării aptitudinilor, intereselor, sentimentelor, voinței,adică a întregii personalitați. De la primele mișcari ale sugarului, de la mișcările necontrolate și impulsive ale primei copilării, copilul trece treptat la coordonare, la disciplinarea comportamentului său motric. Se poate observa că motivele practicării activităților sportive de către persoanele cu nevoi speciale, sunt diferite, cel mai frecvent întâlnindu-se căutarea compensației și nu numai, ceea ce explică diversitatea și complexitatea personalității acestora.

În școlile speciale durata lecției este de 45 minute, iar pauza de 15 minute, colectivele de elevi sunt de aproximativ 10-15 elevi. Programa prevede 2 lecții pe săptamână.

Adaptarea progresivă presupune gradarea efortului pe baza regulilor cunoscute, de la ușor la greu, de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut, oferind organismului sportivului deficient posibilitatea obișnuirii cu anumite tipuri de solicitare. În activitatea practică se procedează inițial la creșterea volumului de lucru, cu scopul creșterii capacității aerobe a organismului și realizarea unor acumulări cantitative ce fac posibilă creșterea ulterioară a intensităților și salturilor calitative. Având în vedere complexitatea antrenamentului se impune programarea unor lecții cu tematică diferită:

~ de pregătire fizică generală și specifică

~ de pregătire tehnică sau tehnico-tactică

~ de dezvoltare a posibilităților anaerobe sau aerobe

Principiul ciclicității antrenamentului

Are la bază alternarea efortului cu odihnă și se aplică mai ales la subiecții angrenați în activitatea sportivă de performanță (Special Olympics, Paralympics, etc.). Ciclicitatea este prezența în toate structurile antrenamentului, începând de la lecții, microcicluri și mezocicluri crand astfel premisele aplicării altui principiu și anume cel al sistematizării. Caracterul ciclic determină succesiunea lecțiilor, ordinea modificării eforturilor sub raportul volumului, volumului intensității și complexității, precum și celelalte componente ale sistemului de antrenament. Prin urmare ciclicitatea este data de legile obiective ale raportului dintre solicitare și refacere și de condițiile adaptării de lungă durată, în scopul dezvoltării capacității de performanță.

Principiul motivației

Motivația este înțeleasă ca ansamblul de motive cu rol de dinamizare a conduitei subiectului. Tinerii din zilele noastre practică sportul din diverse motive (Dragnea, 1996)

Nevoi motorii ( nevoia de a consumă energie, nevoia de mișcare

-Afirmarea de șine

-Căutarea compensației ( complementară și de echilibrare, pentru surmontare, pentru substituire)

-Tendințe sociale ( nevoia de afiliere, dorință de integrare )

-Interesul pentru competiție ( nevoia de succes, nevoia de a se compară cu alții, nevoia de neprevăzut, trăirea emoțiilor concursului )

-Dorință de a câștiga;

-Aspirația de a deveni campion;

-Dorință de emulație;

-Dragostea pentru natură;

-Atracția către aventură.

Profesorul are obligația morală si profesională de a interprinde toate măsurile necesare pentru realizarea obiectivelor, trebuie sa transmita elevilor încredere, să- i determine să conștietizeze că se pot integra social și că pot fi utili.

În funcție de handicapul de bază se va pune accent pe corectarea și educarea aspectelor deficitare. Astfel, se urmăreste dezvoltarea psihomotricitații, a calitații motrice,a deprinderilor motrice de bază și formarea unor deprinderi specifice unor sporturi.

Conținutul lecțiilor este similar cu cel din școala de masă. Exista insa deosebiri în ceea ce consta abordarea metodică a elevilor având in vedere faptul că la această categorie de copii scade ușor interesul pentru activitate, obosesc repede sau exagerează mișcarea și uneori au tendința de a face numai ce vor.

Pentru o bună participare a tuturor elevilor în lecție se indică a fi motivați permanent prin laudă, dar când greșesc trebuie sa fie corectați.

Bibliografie