Activitati Economice In Mediul Rural. Studiu de Caz Comuna Cenad

CAPITOLUL AL III-LEA

ACTIVITĂȚI ECONOMICE ÎN MEDIUL RURAL. STUDIU DE CAZ: COMUNA CENAD

Activitățile economice specifice mediului rural au fost enunțate în capitolul anterior atunci când am discutat despre funcțiile pe care le are spațiul rural. De asemenea menționam că funcția economică este cea care menține în viață o comunitate. Dacă în trecut majoritatea satelor și comunelor din România își produceau mare parte din cele necesare traiului în gospodărie, astăzi situația este mult diferită. Puține mai sunt gospodăriile, spre exemplu, care își fac pâinea în casă. Majoritatea covârșitoare a oamenilor din mediul rural își procură pâinea de la magazinele sătești, alimentare sau mixte. Aceasta, la rândul său este adusă de la brutării care fie se găsesc în mediul rural aflat în apropierea orașelor, fie chiar din fabricile de pâine din orașe.

Pentru analiza activităților cu rol economic în spațiul rural putem utiliza doi termeni, anume creștere economică, precum și cel de dezvoltare economică. O definiție clară succintă și care ia în discuție și elementele comune dintre cei doi termeni este dată de Kerekes et alii (2010):

“Creșterea înseamnă extinderea întregii activități economice într-un teritoriu; ea este măsurabilă prin numărul crescând al locurilor de muncă, prin creșterea veniturilor populației. Programele care generează aceste creșteri pun accentul pe crearea imediată a unor locuri de muncă, în general cu sprijin de la stat. Dezvoltarea, în schimb, are ca scop creșterea durabilă a productivității individuale, comunitare și instituționale, ceea ce poate duce la asigurarea unor venituri mai mari pentru indivizi. Dezvoltarea poate să implice și creștere, dar legătura nu este directă, căci, de exemplu, locul de muncă poate să fie schimbat cu unul mai bun, fără schimbarea numerică a acestora.”.

În general în comunele din România se merge pe ideea de dezvoltare locală, ceea ce implică dorința celor care pot realiza și susține această dezvoltare, de a îmbunătăți calitatea vieții locuitorilor din comuna respectivă cu respectarea a două aspecte referitoare la păstrarea sau conservarea peisajului și a elementelor culturale specifice.

Obiectivele de dezvoltare teritorială a spațiului rural sunt de obicei desemnate de către autoritățile județene și mult mai rar de către autoritățile locale.

Principalele activități economice practicate în zonele rurale din județul Timiș sunt agricultura, creșterea animalelor, pomicultura, apicultura, adică activități cu preponderență agricolă. Alături de acestea mai pot fi întâlnite câteva industrii cu activități diverse. Astfe, sectoarele secundar și terțiar sunt slab prezente în lumea satelor. La nivelul județului Timiș suprafața teritoriului se împarte astfel:

– pământ arabil, peste 70%

– pășuni

– fânețe

– livezi

În același timp distribuția populației pentru județul Timiș era în 2012: 61,6% în mediul urban și 38,4% în mediul rural.

Partea aplicativă a lucrării de licență pe care o propun dorește să prezinte și să analizeze principalele activități economice din comuna Cenad, comună care nu are sate aparținătoare, se află în apropiere de orașul Sânnicolaul Mare, oraș cu pondere economică în ultimii ani și totodată Cenadul a devenit încă din octombrie 2004 punct de trecere a frontierei.

Consider că o scurtă prezentare a istoricului localității poate furniza câteva informații importante privitoare la statutul pe care l-a avut de-a lungul timpului localitatea. Totodată să nu uităm că orice proiect depus de autoritățile locale și nu numai cuprind o parte de prezentare a istoriei locului. Și din acest considerent voi cere îngăduința de a prezenta câteva momente importante din istoria Cenadului, punând însă accent pe mențiunile din documente și izvoare care fac trimitere la dezvoltarea economică pe care a atins-o Cenadul.

3.1. Trecutului localității Cenad

Cenadul se află dispus în Câmpia Banatului, în apropiere de râul Mureș,mai exact pe partea sa stângă, lucru important pentru dezvoltarea sa încă din preistorie și chiar și astăzi. Coordonatele geografice sunt 20º38´ longitudine estică și 46º7´ latitudine nordică.

Zona Cenadului este o zonă propice dezvoltării umane, cu pământ bun pentru practicarea agriculturii. Astfel încă din neolitic sunt dovezi arheologice clare ale locuirii umane în zona Cenadului. Cercetările arheologice invazive și non-invazive dețin dovezi ale unor comunități prezente aici. Ceramica face dovada unei locuiri ale comunităților aparținătoare culturilor Starcevo-Criș (Mărghitan 1979, 43), Vinča, Tisa (Mărghitan 1979, 57) și Tiszapolgar. De asemenea locuirea continuă și în epoca bronzului (Mărghitan 1979, 87, 92).

Mai multe informații deținem despre zona Cenadului în perioada romană. Din această perioadă datează mai multe materiale tegulare, unele cu ștampile ale Legiunii a XIII-a Gemina, ceramică, monede. Se presupune existența aici în epoca romană a unui castru de scurtă durată a Legiunii a XIII-a Gemina, legiune care se va stabili apoi pentru toată perioada stăpânirii romane la Apulum.

Pentru secolele VIII-IX este atestată arheologic o altă așezare. Perioada medievală este mult mai bine cunoscută datorită izvoarelor vremii care menționează o serie de aspecte legate de istoria Cenadului. De altfel, la trecerea dintre milenii, numele localității Cenad de astăzi era Morisena. Astfel se consemnează că Ahtum, nepotul lui Glad a ridicat în capitala sa Urbs Morisena, o mănătire de rit răsăritean. Este prima mențiune a unei mănăstiri la Cenad, hramul său va fi Sf. Ioan Botezătorul. Ahtum este cel care va trece la vămuirea sării pe Mureș, fapt ce îi va atrage antipatia regelui Ungariei Ștefan I care va fi dispus să îl ajute pe vărul lui Ahtum, Chanadinus să îi ia tronul. Au loc mai multe confruntări, dar într-un final Ahtum se va baricada în Morisena, însă va fi ucis, iar Chanadinus va recunoaște mai apoi suzeranitatea maghiară. Tototdată el este cel care decide ca să schimbe numele așezării Morisena în Cenad, în strânsă legătură cu numele său: “Ab hac die urbs illa non vocabitur Morisena, sed urbs Chanadina” (Legenda Maior 10, 30 apud Mesaroș , 142). Totodată noul conducător îi alungă pe călugării ortodocși și sunt aduși călugări de rit latin, punându-se bazele primei mănăstiri catolice de pe actualul teritoriul al României. Magistrul walter, unul dintre cei 7 călugări de la Cenad, înființează școala pentru pregătire clericilor pentru diversele funcții ecleziastice. Iată din nou o premieră a învățământului de pe meleagurile românești, această școală fiind consemnată drept prima școală confesională.

Importanța Cenadului rezidă și din alte documente ale vremii. Astfel într-o Cronică din 1153 cenadul este amintit drept un oraș frumos, înfloritor și populat.

De remarcat importanța strategico-economică a Cenadului încă din perioada medievală pentru transportul sării pe Mureș. Era astfel pe aici poarta de a pătrunde sarea în partea centrală a Europei, zonă de altfel lipsită de depozite de sare. Este vitală pentru creșterea animalelor, fapt ce o făcea să fie considerată încă din antichitate un produs de monopol. De altfel dezvoltarea economică a așezării cenădene se datorează și dispunerii sale geo-strategice, alături de o importantă cale de comunicație, navigabilă, spre Occident.

Din secolul al XII-lea avem informații despre fortificarea așezării. Punctul crucial pentru istoria medievală al Cenadului îl reprezintă anul 1241 când este asediat și cucerit de către tătarii care ucid mare parte din populația de aici, iar restul e luată în robie.

Urmele civilizației turcești s-au pierdut, dar în onomastica locului s-au mai păstrat cuvinte de sorginte osmană. O descriere a Cenadului în secolul al XVII-lea este realizată de călătorul turc Evlyia Celebi:

„Forma cetății Cenad. Se află într-o câmpie, la o aruncătură de săgeată de râul Mureș. Cetatea ei interioară e pătrată, având ziduri tari de 700 pași de jur împrejur. Înlăuntrul cetății se află patru geamii mari, cu minaretele transformate dinclopotnițe. Depozitul de muniții, magazia de grâne, tunurile marisunt tot aici. Cetatea are două rânduri de porți de fier și suntfoarte trainice. Între ele și șanț se află o temniță adâncă subpământ, de parcă ar fi în fundul iadului. Lipit de temniță se găsește turnul cel mare, zidit din cărămidă. Acest oraș este o palancă împrejmuită cu un zid de pământ bătătorit: are o poartă spre apus. Se găsesc în ea 185 de case încăpătoare, mai scunde sau mai înalte, acoperite cu șindrilă sau olane. Toate străzile sunt podite cu scânduri. Orașul cel mare din exterior are trei porți trainice; are 350 de case încăpătoare, făcute din piatră cu acoperișuri din olane roșii, cu trandafiri, având și porți. Sunt și ogrăzi înfloritoare, cu grădini întinse. Se mai află 12 mihraburi (lăcașuri de cult musulmane—n.n.), 3 medrese, trei mănăstiri de derviși, patru școli pentru copii și 300 de prăvălii. Nu are bazar, dar poți găsi aici toate felurile de mărfuri, fără de sfârșit. Are o baie mică și trei hanuri pentru negustori, dar n-are hanurica chervanseraiuri, căci ușile oamenilor de seamă fiind totdeauna deschise pentru musafiri, ei nu-i lasă să tragă la han. Și în afara orașului mai sunt multe case, dar nu știu câte; acestea sunt înconjurate de vii și grădini. Toată populația orașului își cară apa din Mureș. Având o climă foarte plăcută, aici sunt mulți băieți destoinici și multe fete frumoase”.