Activitați de Prevenire a Abandonului Școlar

=== 526a98748524d9bb0ddcdddb96217f30aa6c96db_523990_1 ===

ACTIVITĂȚI DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Nume:

Prenume:

Scoala:

Județul:

Abandonul școlar poate fi definit drept ”decizia elevului de a întrerupe parcursul școlar, înainte de finalizarea unui an școlar sau a unui anumit nivel de învățământ”. În sistemul românesc de învățământ, elevii sunt declarați în abandon școlar și scoși din evidențele școlare după 3 ani de la renunțarea la frecventarea studiilor, perioadă în care elevul are timp să-și reia și să-și continue studiile. Promovarea în cadrul sistemului nostru de învățământ se realizează pe baza rezultatelor școlare, ele fiind și cele care pot influența părăsirea prematură a sistemului de învățământ. La nivelul unei unități de învățământ se poate realiza statistic o evaluare a elevilor expuși riscului de abandon școlar. Evaluarea va ține cont de evoluția elevilor în anul școlar anterior, astfel prin analiza rezulatelor școlare la nivelul școlii, sunt mai expuși riscului de abandon școlar elevii care au ca rezultate școlare note sub 5, fapt ce nu le permite promovabilitatea.

Abandοnului șϲοlar reprezintă în primul rând o consecință a eșecului social, familial sau școlar, ceea ce crează inϲaрaϲitatеa elevului de adaрtare în ѕοϲiеtatе. Neadaptarea socială îl determină pe elev să se angajeze în aϲțiuni de delicvență, acțiuni nеgativе, care sunt îndrерtatе împotriva fie propriei persoane, fie a familiei și a societății.

În vederea prevenirii dezvoltării fenomenului de abandon școlar, la nivel național se pot dezvolta strategii de prevenție a acestuia prin înființarea unor centre și cabinete de consultanță familială și școlară specializate în cauzele cu elevi – problemă. La nivel național se pot aplica programe de sprjinire a elevilor defavorizați social, acestea având rolul de a diminua diferențele de potențial, în vederea unei adaptări școlare optime a elevilor-problemă.

La nivelul școlii măsurile primordiale ce trebuie întreprinse pentru diminuarea fenomenului de abandon școlar vizează descoperirea în timp util a surselor de disfuncționalitate în procesul de învățare și în viața școlară și remedierea lor.

Prin legislația în vigoare, respectiv prin Ordinul 4742/2016 privind statutul elevului, Anexa 1, precum și prin Ordinul MENCS nr.5079/2016 privind aprobarea Regulamentului cadru de orgnizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar se reglementează aspecte precum: dreptul copiilor la a avea acces la educație gratuită, dreptul de a-și exprima opinia și de a-și alege disciplinele din curricumul opțional al școlii, de a beneficia gratuit la manuale, dreptul de a fi informați și de a beneficia consiliere gratuită, ș.a. Existența acestor drepturi permite elevilor din mediile sociale defavorizate să frecventeze școala și să-și finalizeze studiile.

Legislația actuală cred că a găsit soluții eficiente pentru eradicarea fenomenului de abandon școlar prin simplificarea programelor școlare, prin creșterea numărului de ore alocat disciplinelor opționale.

O altă soluție eficientă cred că se poate fructifica prin înlocuirea sancțiunii formale, de tipul scăderii notei la purtare, a exmatriculării cu sancțiunea economică, prin taxarea fiecărei absențe nemotivate cu o sumă stabilită de conducerea școlii.

Prin elaborarea unor programe centrate pe elev se va putea reduce absenteismul, se va reuși diminuarea disconfortului elevilor în clasă. La nivelul fiecărei școli vor fi desemnați mentori care să lucreze cu acești elevi, care le îi vor sprijini pe elevi rezolvarea problemelor, oferindu-le un sentiment de apartenență și securitate în mediul școlar, o supraveghere permanentă elevilor predispuși la chiul precum și o prezentare sistematică a unor studii de caz în afara clasei.

Elevii–problemă trebuie integrați în programe specializate de terapie comportamentală, cu obținerea de rezultate în creșterea frecvenței școlare, prin susținere și atenție personalizată față de elevi. Prin înființarea în fiecare școală a unui cabinet de asistență psihopedagogică, care să inițieze activități de consiliere familială și școlară pentru profesori și elevi, a unor ateliere de lucru – consilier – profesor–elev, se va reușit depășirea disfuncționalităților în plan relațional.

O altă perspectivă pedagogică pentru combaterea abandonului școlar cred că ar consta în modificarea atitudinii și stilului educațional al cadrelor didactice, acestea vor trebui să găsescă modalitățile și limbajul potrivite pentru a-i face pe acești elevi să se reintegreze în viața școlară, prin schimbarea interpretărilor și atitudinii față de fuga de la școală, prin utilizarea unor tehnici de predare variate, astfel încât învățarea să devină interesantă.

Perfecționarea continuă a profesorilor diriginți se va face prin absolvirea unor cursuri de psihologie a copilului, de sociologie a familiei, a delincvenței juvenile, cursuri asigurate de unitatea de învățământ, prin intermediul programelor de formare continuă.

Fiecare școlă cred că trebuie să creeze un program de audiențe, destinat părinților cu copii-problemă, pentru ca profesorii, în special diriginții să poată cunoaște personalitatea elevilor. Aceste audiențe pot fi organizate sub forma unor dezbateri, mese rotunde, cu invitarea unor specialiști din cadrul instituțiilor de control social.

O activitate benefică de combatere a abandonului școlar constă în aplicarea unor măsuri de prevenție luate la nivelul familiei. Măsurile socio-psihologice și psiho-pedagogice au rolul de a se realiza coeziunii familiale, de a asigurara condiții optime de studiu pentru elevi și de a monitoriza și recompensa comportamentelor dezirabile.

Prin alcătuirea unor programe de supraveghere a activității copiilor, prin înființarea „Școlii părinților” se va atinge oiectivul de cunoaștere a psihologică a copiilor și eficientizarea comunicării cu aceștia.

Încheierea de parteneriate între unitățile de învățământ, prin inspectoratele școlare, de parteneriate cu instituții publice precum, poliție, primărie, direcțiile de asistență socială pentru protecția copilului, consilii județene se face cu scopul de conștientizare a societății cu privire la rolul și responsabilitățile ce-i revin în prevenirea fenomenului de abandon școlar. Cred că scopul acestei intervenții este acela de identificare din timp a situațiilor cu un potențial risc de abandon școlar, până la separarea copilului de familia sa. În acest sens, reprezentanții acestor autorități vor trebui să cunoască și să evalueze situațiile de risc ce conduc la abandon școlar, să găsescă soluții adecvate pentru dificultățile pe care familia copilului le poate traversa la un moment dat.

În concluzie, abandonul școlar poate fi un simptom cât și cauză a inadaptării școlare, acesta parând pe fondul unor probleme sociale, culturale, individuale, accentuate la nivelul școlii, care în numele egalității șanselor, oferind același tip de educație pentru toți elevii și nerespectând individualitatea fiecăruia, particularitatea fiecărei situații, nu face altceva decât să amplifice inegalitățile existente din start.

Bibliografie:

Neamțu, G, Tratat de asistență socială, Ed. Polirom, Iași, 2003

Neculau, A, Dinamica grupurilor și a echipei, Editura Polirom, Iași, 2007