Activitatea Societatilor pe Actiuni din Republica Moldova

ACTIVITATEA SOCIETĂȚILOR PE ACȚIUNI DIN REPUBLICA NOLDOVA

(pe baza materialelor S.A.”MOLDOVAHIDROMAȘ”)

Declarația privind propria răspundere

Subsemnata, Zubco Radmila, absolventă a facultății Business și Administrarea Afacerilor al Academiei de Studii Economice din Moldova, specialitatea Business și Administrare, declar pe propria răspundere că teza de licență pe tema: ”Activitatea societăților pe acțiuni din Republica Moldova” , a fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate.

De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

– fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele, deținând

referința precisă a sursei;

– redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința precisă;

– rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

Zubco Radmila

Lista abrevierilor

S.A. – Societate pe Acțiuni

S.R.L. – Societate cu Răspundere Limitată

B.C. – Bancă comercială

RM – Republica Moldova

MO – Monitor Oficial

CSI – Comunitatea Statelor Independente

CNPF – Comisia Națională a Piețelor Financiare

CET 1/CET 2 – Centrala Electrică de termoficare

RSE – Regulamentul societăților economice

Dr. – doctor

art. – articol

pct. – punct

alin. – alineat

nr. – număr

p. – pagină

fil. – filiala

str. – strada

or. – oraș

mln. – milioane

mlrd. – miliarde

rd. – rîndul

CUPRINS:

Declarația privind propria răspundere…………………………………………………………2

Lista abrevierilor………………………………………………………………………………………..3

Introducere……………………………………………………………………..….5

Capitolul IASPECTE TEORETICE ALE ACTIVITĂȚII SOCIETĂȚILOR PE ACȚIUNI

Noțiuni generale privind Societățile pe Acțiuni……………………………..8

Constituirea Societății pe Acțiuni…………………………………………..12

Capitalul și profitul Societății pe Acțiuni…………………………………..18

Capitolul II SOCIETATEA PE ACȚIUNI ”MOLDOVAHIDROMAȘ”

2.1 Caracteristica generală a Societății pe Acțiuni ”Moldovahidromaș”………27

2.2 Analiza activității economico – financiare a S.A. ”Moldovahidromaș”…….32

Capitolul IIISPECIFICUL MANAGEMENTULUI CORPORATIV ÎN

CADRUL ”MOLDOVAHIDROMAȘ”

3.1 Specificul activității organelor de conducere și control al Societății pe Acțiuni

”Moldovahidromaș”………………………………………………………..44

3.2 Riscurile Societății pe Acțiuni ”Moldovahidromaș” și propuneri de

Îmbunătățire………………………………………………………………53

Concluzii și recomandări……………………………………………………….57

Bibliografie……………………………………………………………………….59

Anexe……………………………………………………………………………..60

INTRODUCERE

Actualitatea și gradul de studiere a temei investigate.Într – o economie de piață, importanța societăților comerciale se explică prin faptul că acestea sunt cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane și financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, pe lîngă satisfacerea unor interese personale ale antreprenorilor. În ceea ce privește societatea pe acțiuni, aceasta, prin puterea sa de a concentra capitalurile fragmentate, constituie unul din principalii factori de producție și, în același timp, de mobilizare a resurselor în vederea realizării unor investigații de anvengură, ea fiind destinată realizării marilor afaceri ce necesită capitaluri însemnate.

Rolul societăților pe acțiuni în cadrul unei societăți libere va fi întotdeauna vital. Contribuția lor la crearea de locuri de muncă, bunuri și servicii este incomparabilă de nici o altă instituție, și pentru aceste motive, înființarea lor merită o atentă analiză din partea oamenilor de afaceri, a politicienilor și a tuturor acelora care sunt preocupați de bunăstarea noilor state democratice. De aceea este important ca noile societăți democratice să se gîndescă în mod creativ la societățile comerciale pe acțiuni și la structura lor, utilizînd tot ce este mai bun din modelele corporațiilor occidentale și poate chiar îmbunătățindu – le.

Administrarea și conducerea societăților pe acțiuni reprezintă structura organizatorică prin care o societate comercială reprezintă și servește interesele investitorilor săi.

Așadar, cele relatate nu lasă nici o îndoială asupra actualității temei de cercetare, justifîcînd pe deplin investigația efectuată.

Este binecunoscută problema administrării societăților pe acțiuni, în temeiul asigurării faptului că întreprinderile sunt conduse conform cu interesul proprietarilor, iar importanța sa a fost demult recunoscută în economiile de piață. În cazul economiilor în tranziție, precum lipsa unei tradiții autohtone a societăților pe acțiuni, reglementări legale neclare și lipsa mecanismelor eficiente a sancțiunilor a comportamentului societăților pe acțiuni, acestea au un rol important. Există legi și regulamente ale societăților pe acțiuni care definesc rolul și responsabilitățile celor împuterniciți să conducă afacerile societăților pe acțiuni.

Societatea pe acțiuni este una din formele de societate comercială cu o largă reglementare și implementare pe plan internațional. Aceasta este o societate de capitaluri, asociații răspund pentru pierderile societății doar în limita acțiunilor deținute. Astfel spus, asociații nu pot pierde mai mult decât au investit.

Această lucrare își propune ca obiectiv principal cercetarea tuturor aspectelor problematicii pe care le are înființarea și funcționarea societăților pe acțiuni; acumularea de informații și expunerea lor privind activitatea societăților pe acțiuni atît la nivel regional, cît și la Societatea pe Acțiuni ”Moldovahidromaș”.

În vederea realizării scopului propus, sunt înaintate mai multe obiective:

Relevarea esenței activității societăților pe acțiuni și modalitățile de constituire a societății pe acțiuni;

Analiza cadrului legislativ național ce reglementează tipurile de societăți pe acțiuni în Republica Moldova (deschisă și închisă);

Cercetarea sferei formării capitalului social, fiind o etapă importantă în constituirea și funcționării societății pe acțiuni;

Evidențierea și analiza unei societăți pe acțiuni din Republica Moldova, analizînd genurile de activitate și activitatea de desfacere, analizînd calitățile și deficiențele fiecăruia;

Opiniile și recomandările de îmbunătățire a activității a societăților pe acțiuni din Republica Moldova;

Cercetarea tendințelor de dezvoltare și a mecanismului de aplicare a strategiilor în practică în perioade de tranziție a activităților pe acțiuni.

Gradul de cercetare. Elaborarea tezei a prilejuit consultarea unui vast material bibliografic, constînd din monografii, studii din practica judiciară a Republicii Moldova, materiale de la societatea pe acțiuni ”Moldovahidromaș”.

La realizarea studiului s-a utilizat un suport metodologic axat pe doctrina și conceptele teoretice. Procesul de cercetare a determinat studierea materialului doctrinar teoretic, normativ-legislativ și practica legislativă. Suportul metodologic și teoretico-științific se manifestă prin utilizarea unor variate metode și instrumente de analiză științifică, care au ca scop raporturile, legăturile și relațiile ce se stabilesc între ele în procesul analizei. Au fost aplicate următoarele metode:

–  istorico și empirică, avînd ca suport conceptul societății pe acțiuni și a cadrului legislativ, care reglementează acest domeniu;

– juridico-comparativă – prin compararea constituirii societății pe acțiuni și a practicii Republicii Moldova;

– logico-formală, prin argumentare pe cale deductiv-cognitivă;

– cantitativă, care reprezintă un instrument de stocare, sistematizare și evidență a informației de ordin juridic;

– sociologic, privind riscurile activităților pe acțiuni și administrării a acesteia .

Obiectul cercetării constă în analiza și cercetarea tendințelor obiective ale dezvoltării societăților pe acțiuni din Republica Moldova.

Conținutullucrării.Structurallucrarea este compusă din: introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie.

În Introducere este motivată actualitatea temei, formulat scopul lucrării și obiectivele de realizare a acestui scop, reflectat suportul metodologic și gradul de cercetare.

Primul capitol intitulat ” Aspecte teoretice ale activității societății pe acțiuni” este structurat în trei subcapitole. Primul subcapitol se referă la noțiunile generale privind societățile pe acțiuni; al doileaprocedura de constituire a societății pe acțiuni, inclusiv analizei noțiunii de societate pe acțiune prin prisma diversităților de opinii; în cel de al treilea subcapitol subcapitol cuprinde funcțiile capitalului social, etapele plasării individuale a acțiunilor etc, se analizează cadru juridic al societăților pe acțiuni.

În capitolul II, întitulat ”Societatea pe acțiuni ”Moldovahidromaș””sunt incluse și analizate succint cadrul legislativ și caracteristica generală a societății pe acțiuni din Republica Moldova ”Moldovahidromaș”.

Capitolul III, întitulat ”Specificul managementului corporativ în cadrul ”Moldovahidromaș”, este structurat în două subcapitole. În primul subcapitol se examinează activitatea organelor de conducere și control al societății pe acțiuni ”Moldovahidromaș”; în al doilea subcapitol se prezintă dificultățile întîlnite de către societatea pe acțiuni, cît si propuneri de îmbunătățire a acesteia.

La finalul tezei se generalizează concluziile; se analizează și se propune recomandări privind activitatea societăților pe acțiuni din Republica Moldova.

CAPITOLUL I ASPECTE TEORETICE ALE ACTIVITĂȚII

SOCIETĂȚILOR PE ACȚIUNI

1.1 Noțiuni generale privind Societățile pe Acțiuni

Societățile pe acțiuni s-au dezvoltat într-o perioadă relativ recentă. Concepută în secolul XII ca instrument de expansiune colonială, cu caracter prevalent public, societatea pe acțiuni se constituia prin voința autorității publice, pe cale de concesiune administrativă și servea intereselor publice.

În doctrina franceză se consideră că societățile pe acțiuni și-ar avea originea în concesiunile acordate la sfârșitul Evului Mediu de către suveranitatea teritorială societăților de capitaliști pentru a organiza servicii de interes general – servicii publice, bănci etc.

După o altă teză, societatea pe acțiuni ar fi o aplicație a regulii maritime, potrivit căreia proprietarul unei nave răspunde pentru avariile cauzate de căpitanul său numai în limita capitalului investit în acea navă.

În general, în doctrină se menționează ca precedente primare: coproprietatea minieră germană, băncile italiene din Evul Mediu și companiile coloniale.

Societatea pe acțiuni este o persoană juridică formată prin voința uneia sau mai multora persoane, exprimată în actul de constituire, prin care acestea convin să pună în comun anumite bunuri pentru a desfășura activitate de întreprinzător, a realiza și a împărți beneficii, societate în care acționarii nu răspund pentru obligațiile ei, ci suportă riscul activității acesteia în limitele valorii acțiunilor de ținute.

Reglementarea societății pe acțiuni, ca tip general de societate, a fost realizată de Codul comercial francez (1807) care, preluând principiile ce reglementau marile companii coloniale, a reglementat societatea anonimă cu cele două forme ale sale: societatea pe acțiuni și societatea în comandită pe acțiuni, reglementări ce au fost preluate de legislațiile majorității țărilor europene.

Sistemul Codului comercial francez a dat naștere la abuzuri răsunătoare, care au frământat opinia publică a epocii. Libertatea, de care se bucurau societățile în comandită, a provocat opoziția oamenilor de afaceri față de această societate. Se constituiau numeroase societăți în comandită pe acțiuni, fără nici un control, fără ca ele să aibă un statut juridic. Pirații finanțelor năvăleau asupra micilor capitaliști pe care îi momeau cu cele mai fantastice mijloace de publicitate. „La fievre de la commandite”, cum este cunoscută această perioadă în istoria legislației franceze, atrage, însă, reacția atât a cercurilor economice, cât și a celor politice. Numeroase proiecte sunt, rând pe rând, prezentate și abandonate, pentru ca prin legea din 18 iulie 1856 să triumfe principiul, valabil și astăzi, al reglementării legale sau sistemul normativ.

Pentru a se constitui, societatea este obligată să se supună unui anumit număr de prescripțiuni, de formalități, solicitate sub sancțiunea nulității. Pe lângă aceasta, legea dotează societatea cu anumite organe permanente, care au ca scop fie realizarea obiectului societății, fie controlul activității sale, în vederea ocrotirii acționarilor și a terților.

Pe teritoriul actualei Republici Moldova se pare că prima societate pe acțiuni atestată este Societatea anonimă (pe acțiuni) belgiană, constituită în 1896, care avea în proprietate tramvaiele și liniile de tramvaie din Chișinău. Aceasta avea un capital social de 11 milioane franci, divizat în 11 mii de acțiuni, ai căror principali deținători erau două corporații belgiene: Compania generală de căi ferate și electricitate – 5120 de acțiuni și Compania căilor ferate din Belgia – 5020 de acțiuni; restul acțiunilor, în număr de 860, fiind deținute de 7 persoane fizice.

Mai trebuie să amintim că între 1918 și 1944 pe teritoriul dintre Prut și Nistru s-a aplicat Codul comercial român din 1887, care a fost inspirat, în cea mai mare parte, din Codul comercial italian (1882), considerat cel mai modern cod al acelor timpuri.

După 1945 pe teritoriul Moldovei a funcționat economia planificată, nemaiexistând decât agenți economici de stat, nu și societăți comerciale. După declararea independenței la 27 august 1991 și ca urmare a tranziției la economia de piață, a apărut necesitatea înlocuirii reglementărilor vechi cu altele noi. Astfel, după adoptarea Legii cu privire la proprietate 459/1991, a urmat adoptarea unui șir de acte normative economice, printre care Regulamentul societăților economice nr. 500/1991, Legea privind societățile pe acțiuni nr. 1134/1997.

Societatea pe acțiuni este forma cea mai complexă și, totodată, cea mai evoluată a societăților comerciale.

În această formă de societate contează mai mult aporturile asociaților decât calitățile persoanele ale acestora. În general, asociații contribuie cu aporturile lor la formarea capitalului social, fără să desfășoare o activitate în societate. Aceste aporturi prezintă interes și pentru terți, deoarece răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale se limitează la aceste aporturi.

Datorită importanței aporturilor la formarea capitalului social și a estompării calităților personale ale asociaților, societatea pe acțiuni mai este cunoscută și sub denumirea de „societate anonimă”.

În dreptul francez, societatea pe acțiuni este o noțiune generică și are trei forme: societate anonimă, societate în comandită pe acțiuni și societate pe acțiuni simplificată.

Definiția . Codul civil al R.M. (art. 156 alin (1)) definește societatea pe acțiuni ca fiind acea societate comercială al cărei capital social este divizat în acțiuni și ale cărei obligații sunt garantate cu patrimoniul societății.

Din definiție rezultă următoarele trăsături specifice ale societăților pe acțiuni :

societatea pe acțiuni este persoană juridică;

societatea pe acțiuni este întotdeauna comercială, precum este și obiectul său;

capitalul social este divizat în acțiuni, care sunt titluri negociabile și transmisibile;

răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale este limitată, ei răspunzând numai până la concurența capitalului social subscris.

Personalitatea juridică îi conferă societății pe acțiuni calitatea de a fi titulară de drepturi și obligații. Ea are o voință proprie care exprimă voințele individuale ale asociaților, precum și o capacitate care îi permite să dobândească drepturi și să-și asume obligații.

Capacitatea juridică a societății pe acțiuni cuprinde capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu.

Capacitatea de folosință , aptitudinea societății de a fi titulară de drepturi și obligații, se dobândește din ziua în care s-a efectuat înregistrarea de stat a acesteia și încetează la data radierii ei din registrul de stat. Codul civil al R.M., art. 60, alin.(2) prevede că persoana juridică cu scop lucrativ poate desfășura orice activitate neinterzisă de lege, chiar dacă nu este prevăzută în actul de constituire.

Capacitatea de exercițiu este aptitudinea societății pe acțiuni de a-și exercita drepturile și a-și asuma obligațiile, săvârșind acte juridice. La fel ca și capacitatea de folosință, se dobândește la data înregistrării de stat a societății. Societatea pe acțiuni își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin intermediul organelor sale.

Atributele de identificare ale societății pe acțiuni: firma și sediul.

Societatea pe acțiuni are propria sa firmă și propriul sediu, fără o legătură obligatorie cu numele și domiciliul asociaților, persoanele fizice, respectiv denumirea și sediul asociaților, persoanele juridice.

Conform Codului civil, nr. 1107/2002, art. 156, alin. (5), societatea pe acțiuni are denumire deplină și poate avea denumire prescurtată. În denumirea deplină și prescurtată trebuie să se includă sintagma în limba de stat „societate pe acțiuni” sau abrevierea „S.A.”. (Detaliat despre denumirea de firmă vezi tema: Regimul juridic și componența patrimoniului societăților comerciale).

Sediul societății, ca atribut de identificare, este menit să situeze societatea în spațiu, în cadrul raporturilor juridice la care participă. Potrivit legii, sediu al societății este considerat sediul organului său executiv, indicat în statutul societății. Pentru aceasta se va indica localitatea, strada și spațiul unde va funcționa organul executiv al societății.

Tipurile societăților pe acțiuni

Deși Codul civil al R.M., nr. 1107/2002 nu prevede nici o reglementare în acest sens, Legea cu privire la societățile pe acțiuni nr. 1134/1997 face diferența între societățile pe acțiuni deschise și cele închise. Societățile deschise și închise sunt definite în art. 2 al legii, conform căruia „societatea este deschisă, dacă acționarii ei au dreptul nelimitat să înstrăineze acțiunile ce le aparțin”. Societatea deschisă este în drept să plaseze public și să vândă public acțiunile sale și alte valori mobiliare unui cerc nelimitat de persoane (art. 2, alin. 3 din Legea privind societățile pe acțiuni nr. 1134/1997). Pe de altă parte, societatea este închisă, dacă acționarii ei sau societatea însăși au drept de preemțiune asupra acțiunilor înstrăinate de acționarii acestei societăți. Societatea închisă nu este în drept să plaseze public acțiunile sale și alte valori mobiliare sau să le propună, în alt mod, unui cerc nelimitat de persoane pentru achiziționare (art. 2, alin. 5 din Legea cu privire la societăți pe acțiuni nr. 1134/1997).

Principalele diferențe dintre societățile pe acțiuni de tip deschis și cele de tip închis sunt:

societatea de tip închis, spre deosebire de cea de tip deschis, nu are dreptul să plaseze public acțiunile sale sau alte valori mobiliare sau să le propună, în alt mod, unui cerc nelimitat de persoane pentru achiziționare.

Numărul acționarilor societății închise, împreună cu acționarii reprezentați prin deținătorii nominali de acțiuni, nu poate fi mai mare de 50, pe când numărul acționarilor societății deschise nu este limitat. La fel și numărul fondatorilor societății deschise nu este limitat, pe când cel al societății închise nu poate depăși 50 de fondatori.

Actul constitutiv al societății de tip închis trebuie să conțină o clauză care să stipuleze modul de înstrăinare a acțiunilor (art. 35, alin. 1 din Legea cu privire al societăți pe acțiuni nr. 1134/1997).

capitalul social al unei societăți deschise nu poate fi mai mic de 20 mii lei, iar al societății închise de 10 mii lei (art. 40, alin. 2 din Legea cu privire la societăți pe acțiuni nr.1134/1997);

Conform legislației, societățile pe acțiuni sunt obligate să prezinte rapoartele anuale la Biroul Național de Statistică până la 31 martie și 1 mai. Respectiv la Comisia Națională a Pieței Financiare, aceste raporte se prezintă după ce au fost prezentate la statistică.

Potrivit datelor disponibile pentru anul 2012, circa 530 de societăți pe acțiuni au prezentat la CNPF raportul anual, ceea ce constituie 87,85 % la sută din numărul total de emitenți ce urmau să prezinte raportul anual.

Conform rapoartelor anuale pentru anul 2012, 97 de societăți pe acțiuni sau 18,37 la sută au înregistrat valoarea capitalului propriu inferioară valorii capitalului social, iar 8 societăți pe acțiuni sau 1,52 la sută au încheiat anul de gestiune cu valoarea capitalului propriu negativă.

În perioada anului 2012, 268 societăți pe acțiuni sau 50,76 la sută din numărul total de societăți pe acțiuni care au prezentat rapoarte anuale la CNPF au înregistrat profit net în mărime de 1,86 mlrd. lei.(Anexa 1)

În ceea ce privește politica de dividende, pe parcursul anului 2012, 74 de emitenți sau 14,02 la sută din numărul total de emitenți care au raportat la CNPF au anunțat dividende în valoare totală de 566,36 mln. Lei.

Precizăm că unele întrepreinderi care se regăsesc în această listă, între timp, au fost privatizate (Farmaco) sau au fost lichidate. Este vorba de Termocom, care a fuzionat cu CET1 și CET2, ca urmare a unei decizii de Guvern. 

1.2 Constituirea Societății pe Acțiuni

O companie modernă de afaceri costituie o entitate contradictorie, de oarece nu este definitivat cine trebuie să fie antrenat în administrarea corporativă și cum trebuie să fie direcționate reconpensele și riscurile prin activitatea ei.

Pe de o parte, compania este doar un ansamblu de active, valoarea justă a cărora poate fi evaluate prin intermediul fluxului de numerar, generat pentru acționari, iar introducerea unui control corporativ riguros se poate considera nu numai justificabil din punct de vedere al legislației, dar și sub aspect economic, ceea ce conduce la creșterea averii acționarilor si la remanieri de personal în cazul cînd activează manageri neperformanți. Pe de altă parte, compania constituie o componentă a unui integru social, care se caracterizează prin intersecția intereselor nu numai a acționarilor și managerilor, ci și angajaților, băncilor, precum și a întregii societăți.

Constituirea unei societăți comerciale, indiferent de formă, implică analiza unor fenomene și procedure juridice care se referă în special la fondatori, la actele de constituire, la forma capitalului social și la modul ei de înregistrare.

Prin termenul fondator, sunt desemnate toate persoanele fizice și juridice, statul și unitățile administrative-teritoriale care au participat la constituirea societății, au semnat actul de constituire și au vărsat sau se obligă să verse aportul subscris. Ulterior înregistrării de stat, fondatorii devin asociați, acționari, membri, fiind egali în drepturi cu persoanele (asociații) care au dobîndit în mod (prin cumpărare, donație, moștenire) participanți la capitalul social. Egalitatea în drepturi nu se referă la numărul de voturi pa care îl acordă partea din capitalul deținută.

La constituirea unei societăți comerciale pot participa personae fizice și persoane juridice care au capacitatea civilă respective și nu sunt interziși prin lege sau hotărîre judecătorească.

Persoana fizică poate participa la fondarea unei societăți comerciale, manifestîndu-și liber voința, numai dacă are capacitatea deplină de exercițiu și nu îi este interzis prin lege să fie fondatorul unei astfel de societăți. Participarea la fondarea societății implică semnarea actului de constituire, adică a unui act juridic, și transmiterea anumitor bunuri în capitalul social, iar pentru ca să fie valabil exprimat, consimțămîntul trebuie să emane de la o persoană cu descernămînt. În acest sens, Legea nr.1134/1997 prevede expres că fondatori ai societății comerciale pe acțiuni pot fi personae fizice capabile, adică capacitate deplină de exercițiu.

Procedura de constituire a societății pe acțiuni cuprinde mai multe etape:

1. Prima etapă are un caracter preparator, de organizare, care cuprinde:

întocmirea actului constitutiv;

subscrierea acțiunilor de către fondatori;

ținerea adunării constitutive.

2. A doua etapă a constituirii societății este destinată dobândirii personalității juridice, lucru ce se realizează prin înregistrarea de stat a societății pe acțiuni.

Legislația română consacră două proceduri de constituire. Cea dintâi și cea mai simplă este întemeiată pe ideea că fondatorii societății subscriu întreaga valoare a acțiunilor, reprezentând capitalul social, stipulează principalele clauze ale contractului de societate și numesc organele de gestiune și control; până la întrunirea celei dintâi adunări generale – este constituirea simultană aceasta fiind caracteristică, cu unele deosebiri, și legislației R.Moldova.

Cea de a doua formă de constituire presupune că pentru formarea capitalului social este necesar apelul la subscripția publică, la capitalul împărțit în mâinile a numeroși deținători. Ei trebuie convinși de avantajele participării la întreprindere, apoi, odată subscripțiile efectuate și întreg capitalul social acoperit, întruniți în adunarea generală, unde, având întreaga documentare și putând să se consfătuiască, purced la elaborarea contractului viitoarei societăți. Această a doua formă de constituire ia numele de „constituire continuă sau prin subscripție publică”.

Legislația rusă prevede două modalități de constituire a societăților pe acțiuni:

constituirea unei societăți pe acțiuni noi,în care se prevede clauzele obligatorii ce trebuie indicate în actul de constituire a tuturor tipurilor de societăți comerciale.

prin reorganizarea unei persoane juridice existente în societate pe acțiuni.

Întocmirea actului constitutiv.

Potrivit definiției, societatea comercială este însuși actul (contractul) de constituire, căruia înregistrarea de stat îi dă personalitate juridică, afectio societatis – viață.

Prin derogare de la dispozițiile art.62 din Codul Civil, societatea comercială se fondează printr-un act de constituire. Legiuitorul a recurs la sintagma de act de constituire, dorind să cuprindă atît actele unipersonale (declarațiile de constituire), cît și cele pluripersonale (contractele). Prin utilizarea termenului act de constituire, legiuitorul urmărește de asemenea să evite pluritatea de acte constitutive (contract și statut, declarație și statut) și să permit fondarea societății printr-un singur act de constituire, care să includă toate clauzele necesare.

Actul de constituire, document întocmit și semnat de toți fonadtorii, reflect voința acestora de a înființa o persoană juridică. După înregistrarea de stat, actul de constituire este cel care determină statutul juridic al societății, stabilind structura organizatorică, atribuțiile organelor și ale persoanelor cu funcție de răspundere, structura capitalului, drepturile și obligațiile asociaților, alte problem ce țin de funcționarea ei.

Procedura de constituire are drept scop încheierea unui act de constituire.

Art. 108, alin. (1), Codul civil al R.M., nr. 1107/2002, prevede clauzele obligatorii ce trebuie indicate în actul de constituire a tuturor tipurilor de societăți comerciale. În afară de acestea, în actul de constituire a societății pe acțiuni (art. 157, Codul civil al R.M., nr. 1107/2002), trebuie să se indice:

numele sau denumirea fondatorilor;

cuantumul capitalului social;

numărul, tipul și valoarea nominală a acțiunilor; clasele de acțiuni și numărul de acțiuni de fiecare clasă;

mărimea aportului și numărul de acțiuni atribuit fiecărui fondator;

numărul, tipul, valoarea nominală, mărimea dobânzii și termenele de stingere a obligațiunilor emise de societate;

modul de ținere a registrelor societății;

ordinea de încheiere a contractelor cu conflict de interese.

Subscrierea acțiunilor de către fondatori.

Fiecare fondator are obligația să contribuie la formarea patrimoniului societății, din care cauză actul de constituire trebuie să menționeze aportul fiecărui fondator. Fondatorii sunt obligați să efectueze aporturile potrivit cauzelor actului constitutiv și cu respectarea dispozițiilor legale. În schimbul aporturilor efectuate ei vor primi acțiuni.

Astfel, când legea vorbește de plasarea acțiunilor la înființarea sa, se are în vedere aportul fondatorilor la constituirea societăți pe acțiuni, în sensul contribuției la formarea patrimoniului societății.

Acțiunile societății care se înființează vor fi plasate numai între fondatori, prin subscriere secretă și la un preț egal sau mai mare decât valoarea lor nominală, dacă această valoare este stabilită în actul de constituire.

Societatea, pentru înregistrarea de stat a acțiunilor plasate la fondarea sa, este obligată să prezinte Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare copiile de pe documentele de constituire, lista subscriitorilor de acțiuni și alte documente prevăzute de legislația cu privire la valorile mobiliare.

Fondatorii sunt obligați să achite acțiunile subscrise în valoare deplină până la convocarea adunării constitutive, transferând sumele necesare la un cont provizoriu, deschis special în acest scop. Excepție de la această regulă o fac acțiunile pentru care fondatorii s-au obligat să transmită bunuri materiale. Conform art. 34, alin. 5 și art. 36, alin. 4 lit. a) din Legea privind societățile pe acțiuni nr. 1134/1997, aporturile nebănești în contul achitării acțiunilor se predau de către fondatori, cu proces-verbal, organului executiv al societății în termen de o lună de la data înregistrării de stat a societății. Fondatorii care au făcut aporturi nebănești la capitalul social al societății în volum incomplet, răspund solidar, în limita părții neachitate a acestora, pentru obligațiile societății apărute după înregistrarea ei de stat.

Adunarea constitutivă

Dacă fondatorii care s-au obligat să achite în numerar acțiunile subscrise au depus sumele necesare în contul provizoriu al viitoarei societăți, adunarea constitutivă va fi convocată în termenul prevăzut în actul de constituire.

Adunarea constitutivă este legală (deliberativă), dacă la ea participă toți fondatorii personal sau prin reprezentare. În caz de lipsă a cvorumului, adunarea se convoacă repetat. Dacă și la adunarea constitutivă convocată repetat lipsește cvorumul, se consideră că fondarea societății nu a avut loc, prin decizia fondatorilor și a reprezentanților lor prezenți. Această decizie se aduce la cunoștința tuturor fondatorilor în termen de 7 zile de la data luării ei.

Adunarea constitutivă are următoarele atribuții:

aprobă valoarea aporturilor nebănești ce urmează a fi făcute de către unii fondatori în contul achitării acțiunilor subscrise;

constituie organele de conducere și control ale societății, prevăzute de legea nr. 1134/1997 și de statutul societății;

soluționează alte chestiuni referitoare la înființarea și începutul funcționării societății, care nu sunt în contradicție cu legislația și cu actul de constituire.

În cadrul adunării constitutive toate hotărârile se iau cu cel puțin trei pătrimi din voturile reprezentate de acțiunile plasate.

În cazul nerespectării de către fondatori a dispozițiilor legale referitoare la convocarea adunării constitutive, se consideră că fondarea societății nu a avut loc. Declararea nefondării societății se face prin hotărâre judecătorească. Dreptul de a adresa instanței judecătorești o cerere, în acest sens, îl are orice fondator sau acționar al societății, precum și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Societatea se consideră nefondată, dacă:

Adunarea constitutivă nu s-a ținut în termenul indicat de actul constitutiv sau s-a convocat în condițiile în care fondatorii nu au efectuat aporturile în numerar, ce sunt obligatorii potrivit legii;

Adunarea constitutivă nu s-a pronunțat asupra chestiunilor obligatorii (prevăzute mai sus la atributele ei) sau hotărârile au fost luate cu voturile a mai puțin de trei pătrimi din acțiunile plasate.

Înregistrarea de stat a societății pe acțiuni.

Reabilitatea proprietății private în 1991 a determinat legislativul să descătușeze inițiativa cetățenilor, oferindu-le posibilitatea de a plasa în circuitul economic propriile bunuri și a atrage în activitatea de întreprinzător și bunurile altora, sporind astfel randamentul lor. În acest context, constituirea persoanelor juridice de drept privat și în special a societăților comerciale, numite pe atunci în legislație întreprinderi, a fost o necesitate logică ce se încadra perfect în strategia statului în epoca de tranziție de la economia centralizată la o economie liberă. Statul este viu interesat în creșterea numărului de societăți comerciale, acesta aducînd un suflu în dezvoltarea economiei.

Un prim act normativ prin care s-a permis constituirea de societăți comerciale a fost Regulamentul societăților economice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.500 din 10 septembrie 1991. Potrivit pct. 11 din RSE, societatea comercială se considera constituită și avea dreptul să desfășoare activitate de întreprinzător ”din momentul înregistrării ei”. Înregistrarea de stat era considerată ca moment principal în ”nașterea” și includerea în circuitul civil a noului subiect de drept. Această concepție a fost preluată și de dispozițiile ulterioare, potrivit cărora întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat, iar unele dintre ele dobîndesc personalitate juridică.

Pe baza reglementărilor pct.12-16 din RSE și a practicii , afost elaborată Legea nr.1265/2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor și organizațiilor în vigoare.

Înființarea societății comerciale presupune un șir de acte juridice, care doar luate împreună, conduc la nașterea unui nou subiect de drept și la apariția persoanei juridice. Fiind un adevărat proces de formare a subiectului de drept, constituirea implică un complex de operațiuni juridice de natură civilă și administrativă: de operațiuni de negociere, de aprobare, de semnare și autentificare a actului constitutiv și, în final, de înregistrare a societății.

Înregistrarea se efectuează la Camera Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaționale (în continuare Camera) ori la oficiile ei teritoriale în modul stabilit de Legea nr.1265/2001. Camera, potrivit legii, este persoană juridică cu statut de instituție publică, care funcționează în condiții de autogestiune, adică își asigură activitatea din veniturile obținute prin perceperea taxei de înregistrare, furnizarea de informație și prestarea unor alte servicii în domeniul înregistrării de stat a întreprinderilor și organizațiilor.

Persoanele care au semnat și autentificat actul de constituire al societății comerciale trebuie să împuternicească, fie prin acest act, fie printr-o dispoziție specială inserată în procesul-verbal al adunării de constituire, persoana care va înregistra societatea comercială. Dacă actul de constituire sau procesul-verbal nu prevede o astfel de persoană, poate cere oricărui fondator să înregistreze societatea. Acesta va îndeplini toate formalitățile necesare constituirii și va prezenta Camerei următoarele acte:

cererea de înregistrare;

actul de constituire al societății care urmează să fie înregistrată;

actul de identitate al primului administrator;

bonul de plată a taxei de timbru;

bonul de plată a taxei de înregistrare;

actul bancar;

actul de evaluare a bunurilor care se transmit ca aport în natură de capitalul social.

Înregistrarea de stat a activității pe acțiuni se va efectua după ce adunarea constitutivă a decis asupra tuturor chestiunilor ce vizează constituirea societății pe acțiuni.

Conform art. 37, alin. 1 din Legea cu privire la societățile pe acțiuni nr. 1134/1997, societatea pe acțiuni este supusă înregistrării în modul stabilit de legislație. Momentul înregistrării de stat are o importanță deosebită, deoarece din acest moment societatea se consideră înființată (obține calitatea de persoană juridică).

Încetarea activității societății pe acțiuni.

Reorganizarea societății are loc prin fuziune, divizare și/sau transformare.

Fuziunea societăților se efectuează prin consolidarea bilanțurilor lor, cu convertirea ulterioară a acțiunilor societăților antrenate în fuziune în acțiuni lasocietațile recent înființate.

Divizarea se efectuează prin divizarea bilanțului ei:

·        cu convertirea ulterioară a tuturor acțiunilor sau a unei părți din acțiunile aflate în circulație ale societății reorganizate în acțiuni a două sau mai multe societăți recent înființate;

·        cu transmiterea ulterioară a unei părți din acțiunile unei sau cîtorva societăți recent înființate unei alte societăți recent înființate, dacă o astfel de transmitere a acțiunilor este prevăzută de adunarea generală a acționarilor societății reorganizate.

Societatea este în drept să se transforme în societate comercială cu o alta formă organizatorico-juridică sau în cooperativă de producție. La societatea transformată trec toate drepturile și obligațiile societății reorganizate în conformitate cu actul de transfer și cu bilanțul societății transformate.

Societatea poate fi lichidată numai prin hotărîre a adunării generale a acționarilor sau a instanței de judecată. Lichidarea societății se face de o comisie de lichidare, la care trec toate împuternicirile de conducere a activității curente a societății. Circa peste 30% din acțiunile cu drept de vot ale societății aparțin Republicii Moldova sau unei unități administrativ-teritoriale, în componența comisiei de lichidare va fi inclus reprezentantul lor. Comisia de lichidare, dupăachitarea cu creditorii societății, întocmește bilanțul de lichidare care se aprobă de adunarea generală a acționarilor.

La lichidarea societății, bunurile rămase dupa achitarea cu creditorii se distribuie de către comisia de lichidare între acționari în următoarea ordine:

–        în primul rînd, se achită plățile ce urmează  a fi răscumparate;

–         în al doilea rînd, se plătesc dividentele pe acțiunile preferențiale anunțate, dar neplătite și valoarea de lichidare a acestor acțiuni;

–         în al treilea rînd, se achită plățile pe acțiunile ordinare.

Dacă bunurile rămase dupa lichidarea societății nu sunt suficiente pentru achitarea tuturor plăților cuvenite primului sau celui de-al doilea rînd, aceste plăți se achită în limitele primului sau celui de-al doilea rînd.

1.3 Capitalul și profitul Societății pe Acțiuni

Prin capital social se înțelege suma totală, exprimată în moneda țării, care reprezintă valoarea bunurilor aduse ca aport în societate, prin subscrierea acțiunilor. El reprezintă, deci, o cifră contractuală, stabilită la constituirea societății.

Capitalul social rămâne invariabil, în tot timpul existenței societății, în afara cazului când, printr-o decizie a adunării generale, luate respectând formele legale, această cifră s-a mărit sau s-a micșorat.În fața capitalului social cu valoare nominală fixă stă patrimoniul societății, de compoziție și valoare variabilă, în raport cu fluctuațiile vieții economice, cu afacerile bune sau păgubitoare, pe care societatea le efectuează, cu conjunctura generală a pieței etc. Patrimoniul societății formează o totalitate juridică de bunuri, fiindcă este unic și exclusiv, supus garantării datoriilor sociale.

Capitalul social îndeplinește următoarele funcții:

1) Funcția de garanție. Pentru a constitui o garanție cât mai eficace, legea prevede pentru societate obligația de a indica mărimea capitalului social în statutul, bilanțul, registrul acționarilor și pe foaia cu antet ale societății. Pentru a putea constitui o garanție eficientă pentru creditorii societății, capitalul social trebuie să aibă un caracter real și stabil.

2) Funcția de instrument de repartiție a puterilor și drepturilor în societate. Capitalul social reprezintă cheia de repartiție a puterilor și drepturilor în societate. Numărul de voturi de care acționarul dispune în adunarea generală depinde de mărimea participației la capitalul social. De asemenea, tot în funcție de aceasta, se determină mărimea drepturilor financiare ale acționarilor, adică extinderea vocației acestora asupra împărțirii beneficiului.

3) Funcția de instrument de calcul al rezervelor legale. Societățile pe acțiuni au obligația de a constitui un fond de rezervă (capitalul de rezervă), prin prevalări anuale de, cel puțin, 5% din profitul net al societății, până ce acest fond va atinge minimum 10% din capitalul social al societății.

Formarea capitalului social este o etapă importantă a constituirii și funcționării societății pe acțiuni.Modificarea capitalului social al societății pe acțiuni poate fi realizată prin mărirea sau reducerea lui.

Majorarea capitalului social reprezintă un mecanism cu metode variate de funcționare, folosit de societate în scopul rezolvării unor situații financiare dificile, dar și în scopul consolidării poziției sale sau pentru reflectarea contabilă a fenomenelor financiare obiective, cum este deprecierea monetară.

Potrivit legii, capitalul social al societății poate fi mărit prin ridicarea valorii nominale a acțiunilor existente și/sau prin plasarea de acțiuni ale emisiunii suplimentare în limitele claselor și numărului de acțiuni autorizate spre plasare (art. 43, alin. 1 din Legea privind societățile pe acțiuni).

Majorarea capitalului social prin creșterea valorii nominаlе a acțiunilor se poate face prin încorporarea fie a resurselor disponibile, fie a diferențelor favorabile din reevaluarea patrimoniului. Majorarea capitalului social prin încorporarea resurselor disponibile, ce figurează în pasivul bilanțului, având caracter de capitaluri proprii, reprezintă o modalitate de autofinanțare a societății. Are loc o majorare a capitalului social (nominal) fără aporturi, dar și fără o sporire a activului social. Este o majorare nominală sau gratuită, cum este denumită în doctrină.

Resursele disponibile pentru majorările de capital provin din profitul societății care este, de regulă, defalcat pe anumite fonduri. Astfel, pe lângă fondul care constituie capitalul de rezervă și care este obligatoriu, din spirit de prevedere, societățile își pot autoimpune, prin statut sau prin hotărârea organului statutar, să constituie și alte fonduri.

Majorarea capitalului social poate fi efectuată printr-o emisiune suplimentară de acțiuni.Emisiunea suplimentară de acțiuni poate fi efectuată prin intermediul unei oferte publice de acțiuni (emisiune publică) sau fără ofertă publică (emisiune închisă) și se face în temeiul unei hotărâri a adunării generale a acționarilor sau a consiliului societății.

Emisiunea de acțiuni prin intermediul unei oferte publice (emisiune publică) include următoarele etape:

adoptarea de către societate а hotărârii privind emisiunea suplimentară а acțiunilor;

pregătirea și aprobarea de către societate а prospectului ofertei publice;

înregistrarea ofertei publice lа Comisia Națională а Valorilor Mobiliare;

deschiderea de către societate а unui cont provizoriu în valută națională pentru acumularea mijloacelor bănești obținute în procesul plasamentului acțiunilor;

imprimarea certificatelor de acțiuni – în cazul în care se emit valori mobiliare materializate;

plasamentul acțiunilor;

adoptarea de către societate a dării de seamă despre rezultatele emisiunii;

înregistrarea la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a dării de seamă despre rezultatele emisiunii și calificarea emisiunii de către aceasta ca efectuată sau neefectuată;

operarea în statutul societății a modificărilor și completărilor determinate de rezultatele emisiunii;

închiderea contului provizoriu și transferarea mijloacelor de pe acest cont pe contul curent al societății – în cazul în care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a calificat emisiunea publică a acțiunilor ca efectuată;

introducerea în registru a datelor despre achizitorii de acțiuni și eliberarea certificatelor de acțiuni (în cazul emisiunii de acțiuni materializate) sau a extraselor din registru (în cazul emisiunii de acțiuni nematerializate) primilor proprietari de acțiuni.

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare este obligată ca în termen de cel mult 30 de zile de la data recepționării tuturor documentelor necesare (art. 14, alin. 2, Legea cu privire la piața valorilor mobiliare nr. 199/1998) să înregistreze oferta publică de acțiuni sau să respingă motivat înregistrarea ei. Decizia Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare privind refuzul de înregistrare a ofertei publice de acțiuni, cu argumentarea refuzului, se expediază societății emitente în termen de 5 zile de la data adoptării ei și poate fi atacată în instanța de judecată.

După înregistrarea ofertei publice la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, societatea este în drept să inițieze oferta publică de emisiune de acțiuni. Plasamentul efectiv al acțiunilor va putea începe nu mai devreme de 2 săptămâni de la asigurarea, pentru toți achizitorii potențiali, a accesului la informația cuprinsă în prospectul de emisiune.

În termen de 15 zile de la data încheierii plasamentului acțiunilor, societatea trebuie să prezinte Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare darea de seamă privind rezultatele emisiunii. Comisia va examina darea de seamă în termen de 30 de zile și, dacă nu constată vreo încălcare a legislației, o înregistrează.

În cazul în care se depistează încălcări la desfășurarea emisiunii publice de acțiuni, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare refuză înregistrarea dării de seamă și califică emisiunea ca neefectuată. În termen de 3 zile, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare informează în scris societatea cu privire la acest lucru și în termen de 15 zile publică decizia sa.

Capitalul social al societății poate firedus prin:

Reducerea valorii nominale a acțiunilor plasate și/sau

Anularea acțiunilor de tezaur.

Reducerea valorii nominale a acțiunilor plasate – constă în reducerea valorii nominale a acțiunilor cu menținerea numărului acestora. Reducerea capitalului prin diminuarea valorii nominale a acțiunilor se face fie prin aducerea valorii nominale a acestora în concordanță cu valoarea lor contabilă (dacă societatea a înregistrat pierderi), fie prin restituirea unor sume de bani acționarilor.

Anularea acțiunilor de tezaur – se realizează prin anularea acțiunilor de tezaur existente sau prin dobândirea propriilor acțiuni de către societate prin achiziționare sau răscumpărare, urmată de anularea lor.

Reducerea capitalului social se decide la adunarea generală a acționarilor. Hotărârea de reducere a capitalului se va publica de societate în termen de 15 zile de la data adoptării, pentru a fi opozabilă terților. Pentru a asigura condițiile necesare evitării dificultăților în care s-ar afla societatea datorită pierderilor din capitalul social, legea prevede obligația de a repartiza o cotă din beneficiile realizate pentru constituirea unui fond de rezervă.Societatea pe acțiuni este obligată să constituie un fond de rezervă, denumit capital de rezervă, de cel puțin de 10% din mărimea capitalului social al societății.

Capitalul de rezervă se formează din defalcări anuale din profitul net până la atingerea mărimii prevăzute de actul de constituire. Capitalul de rezervă se folosește doar la acoperirea pierderilor societății pe acțiuni sau la majorarea capitalului ei social.Profilul net se formează după achitarea impozitelor și altor plăți obligatorii și rămâne la dispoziția societății.

Dividendele constituie cota-parte din profitul net al societății, care se repartizează între acționari în corespundere cu clasele și proporțional numărului de acțiuni care le aparțin.Dividendele se pot plăti atât cu mijloace bănești, cât și cu acțiuni sau cu alte bunuri destinate consumului populației, a căror circulație nu este interzisă sau limitată de legislație, dacă acest lucru este prevăzut în statutul societății.

Valorile mobiliare sunt titluri financiare care confirmă drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane în raport cu altă persoană, drepturi ce nu pot fi realizate sau transmise fără prezentarea acestor titluri financiare sau fără înscrierea lor într-un registru al deținătorilor de asemenea titluri.

Societatea pe acțiuni este în drept să emită, reieșind din Codul civil, valori mobiliare sub formă de acțiuni și obligațiuni.Acțiunile sunt părțile în care este divizat capitalul social al societății pe acțiuni în conformitate cu actul de constituire.

Prin acțiune se înțelege, în primul rând, o fracțiune a capitalului social.

Prin acțiune se mai înțelege titlul de credit special (corporativ, societar sau de participație), ce constată drepturile și obligațiile, derivând din calitatea de acționar, adică documentul, înscrisul, în care dreptul acționarului este încorporat.

Termenul „acțiune” este utilizat, atât în doctrină, cât și în legislație pentru a indica raportul corporativ sau social, adică legătura juridică dintre acționar și societate..

Acțiunea are un caracter indivizibil. Adică, dacă o acțiune este deținută de mai multe persoane, acestea sunt considerate un singur acționar și își exercită drepturile prin reprezentant.

Acțiunile emise de societatea pe acțiuni pot fi clasificate în mai multe categorii, având la bază diferite criterii, și anume:

În funcție de modul de transmitere, sunt:

Acțiuni la purtător – care nu au numele titularului menționat în titlu. Astfel, titular al acțiunii este posesorul ei și transmiterea acțiunii se va face fără vreo formalitate de înregistrare ori publicitate.

Acțiuni nominative – care au înscris în titlu numele, prenumele și domiciliul acționarului-persoană fizică sau denumirea și sediul acționarului persoană juridică.

Tipurile acțiunilor sunt determinate prin actul de constituire. În caz contrar, ele vor fi la purtător.Acțiunile nominative, la rândul lor, se clasifică în:

Acțiuni nominative materializate (emise în formă materială, pe suport de hârtie). Acțiunile materializate sunt acele valori mobiliare ce sunt emise în formă de documente materializate (certificate) care autentifică drepturile conferite de ele.

Acțiuni nominative dematerializate (nematerializate) – emise în formă dematerializată, prin înscriere în contul analitic deschis pe numele proprietarului lor. Acțiunile nematerializate pot fi definite drept valori mobiliare ce sunt reprezentate în formă de titlu notat pe conturile analitice ale persoanelor înregistrate și care nu există în formă de documente separate.

În funcție de drepturile conferite, avem:

a) Acțiuni ordinare – care conferă proprietarilor lor dreptul la un vot în adunarea generală a acționarilor, dreptul de a primi o cotă-parte din dividende și o parte din bunurile societății, în cazul lichidării acestora. Toate acțiunile ordinare ale societății vor avea valoare nominală egală.

b) Acțiuni preferențiale – care conferă proprietarilor lor drepturi (privilegii) suplimentare față de proprietarul acțiunii ordinare referitoare la ordinea primirii dividendelor și la cuantumul dividendelor, precum și la ordinea primirii unei plăți din bunurile societății, în cazul lichidării ei.

Acțiunile preferențiale se clasifică în:

Acțiuni preferențiale cu dividende nefixate – care conferă, în principiu, titularilor lor dreptul de vot la adunarea generală a acționarilor.

Acțiuni preferențiale cu dividende fixate – se stabilesc într-o sumă fixată pe o acțiune sau în procent fixat față de valoarea nominală a acțiunii. Acestea, la rândul lor, se clasifică în:

acțiuni preferențiale cu dividende fixate cumulative – care acordă proprietarilor lor dreptul de a primi, printr-un singur vărsământ, toate dividendele acumulate într-o anumită perioadă de timp sau dreptul de a primi dividende în următoarea perioadă, dacă societatea nu le-a plătit în perioada precedentă;

acțiuni preferențiale cu dividende fixate parțial cumulative – dau dreptul de a primi o parte din dividendele acumulate;

acțiuni preferențiale cu dividende fixate necumulative – nu dau un asemenea drept.

În funcție de momentul achitării, avem:

acțiuni autorizate spre plasare – acțiunile stabilite de adunarea constitutivă sau

deadunarea generală a acționarilor, înregistrate în Registrul de stat al valorilor mobiliare, în limita claselor și numărului cărora societatea este în drept să emită acțiuni suplimentare;

acțiuni plasate – acțiunile achitate în întregime de primii lor achizitori (subscriitori), înregistrate în Registrul de stat al valorilor mobiliare și în registrul acționarilor societății.

În funcție de proprietarul acțiunilor, avem:

acțiuni aflate în circulație – acțiunile plasate de societate, care aparțin persoanelor fizice sau juridice în calitate de acționari;

acțiuni de tezaur (acțiuni proprii) – acțiunile plasate de societate, dar achiziționate sau răscumpărate ulterior de ea de la acționarii săi. Ele nu constituie capitalul propriu al a societății, nu dau dreptul la vot în adunarea generală a acționarilor, dreptul la primirea dividendelor și a unei părți din bunurile societății, în cazul lichidării ei. Acțiunile de tezaur se achiziționează de societate fie în scopul reducerii capitalului social al societății, fie pentru reducerea numărului total de acțiuni, majorând valoarea lor nominală.

Drepturile și obligațiile acționarilor

Acționarul este un membru al societății pe acțiuni, deținătorul unui titlu negociabil, prin a cărui transmitere se produc permanente transformări în componența structurală a societății.

Prin drepturile acționarilor se înțeleg prerogativele conferite acestora de lege și de statutul societății, în temeiul cărora pot pretinde societății și altor persoane o anumită conduită, constând în acțiuni sau abstențiuni, folosind la nevoie forța de constrângere a statului, pe calea acționării în justiție.

Drepturile nepatrimoniale ale acționarilor sunt:

Dreptul de a participa la adunarea generală;

Dreptul de vot;

Dreptul de a fi informat.

Drepturile acționarilor în Republica Moldova:

să participle la adunările generale ale acționarilor, să aleagă și să fie ales în organizarea de conducere ale societății;

să ia cunoștință de materialele pentru ordinea de zi a adunării generale a acționarilor;

să ia cunăștință și să facă copii de pe documentele societății, accesul la care este prevăzut de prezenta lege, de statut sau de regulamentele societății;

să ia cunoștință de materialele pentru ordinea de zi a adunării generale a acționarilor;

să primească dividendele anunțate în corespundere cu clasele și proportional numărului de acțiuni care îi aparțin;

să înstrăineze acțiunile care îi aparțin, să le pună în gaj sau în administrarea fiduciară;

să ceară răscumpărarea acțiunilor care aparțin, în cazurile prevăzute de prezenta lege sau de statutul societății;

să primească o parte din bunurile societății în cazul lichidării ei.

În afară de aceste drepturi nepatrimoniale fundamentale, legea acordă suplimentar:

Acționarilor care dețin, cel puțin, 5% din acțiunile cu drept de vot:

să introducă chestiuni în ordinea de zi a adunării generale anuale a acționarilor;

să propună candidați pentru membrii consiliului societății și ai comisiei de cenzori,

să adreseze instanței judecătorești cereri în vederea lichidării societății dacă, în cursul a două și mai multe adunări generale, acționarii n-au ales consiliul societății;

să ceară convocarea ședinței extraordinare a consiliului societății.

Acționarilor care dețin, cel puțin, 10% din acțiunile cu drept de vot ale societății:

să ceară stabilirea costului plasării acțiunilor emisiei suplimentare, în temeiul raportului organizației de audit sau al altei organizații specializate ce nu este persoană afiliată societății;

să solicite efectuarea de controale extraordinare ale activității economico-financiare a societății;

să intenteze acțiuni pentru repararea prejudiciului cauzat societății de persoanele cu funcții de răspundere în urma încălcării intenționate sau grave de către acestea a prevederilor legislației.

Acționarilor care dețin, cel puțin, 25% din acțiunile cu drept de vot mai au:

dreptul de a cere, în modul stabilit de lege și de statutul societății, convocarea adunării generale extraordinare a acționarilor.

Statutul poate prevedea, acționarilor ce dețin acțiuni cu drept de vot într-o proporție mai mare și alte drepturi suplimentare.

Obligațiile acționarilor:

De a efectua plata vărsămintelor datorate;

De a comunica societății informațiile cerute de lege;

De a nu se amesteca fără drept în administrarea societății;

De a respecta actul de constituire, statutul și hotărârile adunării generale a acționarilor;

De a suporta pierderile sociale până la concurența aportului său.

Obligațiunile au fost definite în doctrină ca fiind „titluri de credit emise de societate în schimbul sumelor de bani împrumutate, care încorporează îndatorirea societății de a rambursa aceste sume și de a plăti dobânzile aferente”. Când capitalul nu este îndestulător operațiunilor societății, aceasta poate recurge la mai multe mijloace, unul dintre care este emiterea de către societate a unor titluri de credit, numite obligațiuni în schimbul sumelor de bani necesare.

Clasificarea obligațiunilor:

I. După modul de circulație, avem:

obligațiuni nominative – au numele titularului înscris în titlu. Dreptul de proprietate asupra acestora se face prin intermediul dispoziției de transmitere perfectate conform legislației;

obligațiuni la purtător – nu este menționat titularul și dreptul de proprietate se transmite prin simpla înmânare.

II. După forma de răscumpărare, avem:

obligațiuni convertibile – care dau obligatarilor dreptul de a schimba obligațiunile pe acțiuni ale societății fie prin emisiunea suplimentară, fie pe acțiuni de tezaur;

obligațiuni neconvertibile – acele acțiuni pe care societatea le poate stinge exclusiv cu mijloace bănești.

III. După forma emiterii, avem:

obligațiuni materializate – emise în formă materială, pe suport de hârtie). Obligațiunile materializate sunt acele valori mobiliare ce sunt emise în formă de documente materializate (certificate), care autentifică drepturile conferite de ele.

obligațiuni nominative dematerializate (nematerializate) – emise în formă dematerializată, prin înscriere în contul analitic deschis pe numele proprietarului lor. Obligațiunile nematerializate pot fi definite acele valori mobiliare ce sunt reprezentate în formă de titlu notat pe conturile analitice ale persoanelor înregistrate și care nu există în formă de documente separate. Pentru acestea, drept document de confirmare a drepturilor conferite de obligațiunea nematerializată servește hotărârea privind emisiunea obligațiunilor și certificatul de obligațiuni (extrasul din registrul acționarilor).

Emiterea obligațiunilor trebuie să aibă ca scop obținerea de către societate a mijloacelor circulante. Obligațiunile nu pot fi plasate în scopul constituirii, întregirii sau majorării capitalului social. Obligațiunile nu pot fi emise pentru o perioadă mai mică de un an și se achită numai în numerar. Societatea este în drept să achiziționeze sau să răscumpere obligațiunile plasate de ea numai cu scopul de a le stinge. Obligațiunile se rambursează de societatea emitentă la scadență.

CAPITOLUL II SOCIETATEA PE ACȚIUNI ”MOLDOVAHIDROMAȘ”

2.1 Caracteristica generală a Societății pe Acțiuni „Moldovahidromaș”

Există multe date că S.A. ”Moldovahidromaș” și-a început activitatea în 1957 și este specializată în producerea pompelor pentru industria chimică, petrolieră și metalurgică și în 1992 întreprinderea a fost reorganizată în societate pe acțiuni, dar întreprinderea pe acțiuni își are istoria sa, bogată în evenimente. Inițiatorul acestei mari uzini a fost Stepan Serbov (care în unele documente Sîrbu), care în aprilie – mai 1884 a început să îndeplinească comenzi pe repararea echipamentului agricol, cu denumirea ”Механический Чугунно – Литейтый”.Era o încăpere simplă din piatră, cu un etaj, care avea cîteva mașini cu capacitatea 16 л.с.(Anexa 2)

În 1885 echipamentul uzinei constituia 3 strunguri, 2 forajuri și 2 mașini de prelucrat fierul, un ferăstrău și o mașină de prelucrat lemnul. În secția topirii cuprului erau 2 vetre din fier și o cupolă. De la început uzina lui Serbov avea 9 muncitori, iar peste un an 50 și era foarte renumită și și chiar a primit o medalie. Pe parcursul anilor 1897-1924 în Basarabia a avut parte de mai multe evenimente și uzina a suferit mai multe modificări, apoi din cauza al II-lea război mondial activitatea uzinei a fost oprită și transferată în Ural.

În august 1944, chiar dacă nu se finisase războiul, pentru uzină a început o nouă eră de dezvoltare. În anii ’50 uzina a fost redenumită cu numele: ”Uzina de pompe electrice G.I.Kotovski” din Chișinău, apoia avut denumirea de ” Moldovahidromaș” care producea din ce în ce mai mult, diferite modele de pompe și din ce în ce mai performante și mai ermetice. Sediul uzinei se afla în centru pe strada Bulevardul lui Gagarin, lîngă monumentul lui Kotovski, unde acuma se află S.A. ”Hidropompa” (Anexa 3), iar apoi și-a extins activitatea și în sectorul Ciocana, unde acuma e și sediul de bază.

La 29 decembrie 1992 întreprinderea a fost reorganizată în S.A. ”Moldovahidromaș”, capitalul Statutar a căreia depășește 4,0 mln. dolari SUA.

Societatea pe acțiuni cu denumirea de firmă: societatea pe acțiuni ”Moldovahidromaș”, cu denumirea prescurtată S.A. ”Moldovahidromaș” bazată pe forma de proprietate private, este creată în baza și ordinea, prevăzută de ”Legea Republicii Moldova privind Societatea pe Acțiuni” nr. 1134-XIII din 2 aprilie 1997; ”Legea cu privire la proprietate” și ”Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi” nr. 847-XII din 3 ianuarie 1992, de alte acte legislative ale Republicii Moldova. (Anexa 4)

Societatea a fost creată pe calea reorganizării întreprinderii de arendă Uzina de Pompe ermetice electrice din Chișinău ”Moldovahidromaș” și centrul Tehnico-Științific ”Hidrotehnica”.

Societatea este persoana juridică care își desfășoară activitatea în baza ”Legii cu Privire la Societățile pe Acțiuni” și a altor acte legislative și a statului S.A. ”Moldovahidromaș”. Societatea își defășoară activitatea în corespundere cu legislația Republicii Moldova, Contracul de constituire și statului îndeplinește obligațiile puse în fața ei și care îi revin, se bucură de drepturile legate de această activitate, poate din numele său să dobîndească și să execute drepturi patrimoniale și drepturi nepatrimoniale persoanele, să fie reclamat și pîrît în instanța judecătorească. (Anexa 5)

Reședința, sediul poștal și juridic al societății este: MD – 2023, or. Chișinău; str. Meșterul Manole, 7; cont de decontare 225182500359 în BC ”Moldonconbank” fil. Centru MOLDM2X309.

bază.

S.A. ”Moldovahidromaș” este unul din cei mai mari producători de pompe din Europa de Răsărit. În spațiul CSI întreprinderea continuă să fie unul din cei mai mari proiectanți și producători de pompe chimice, maritime, circulare, speciale care sunt pe larg folosite la întreprinderile chimice, de prelucrare a petrolului, în industria metalurgică și alte domenii.

S.A. ”Moldovahidromaș” fabrica de pompe este una din întreprinderile care a supraviețuit după colosiile industrial, chiar dacă și-a redus numărul de angajați aproape de două ori, a reușit să găsescă noi piețe de desfacere și să-și asigure o activitate susținută.Se părea că această întreprindere va putea contribui la relansarea industriei naționale. Însă, în 2003, în fruntea „Moldovahidromaș” S.A. vine un nou director, Mihail Vlas. Împreună cu un grup de acționari majoritari, noua conducere își supune intreaga activitate economică a intreprinderii propriilor interese. Volumul de producere a întreprinderii este de 700000000 mln. de lei. Jumătate din cheltuielile de producer le alcătuiesc costurile pentru procurarea materiei prime. Aceste achiziții, de regulă, se fac la prețuri majore cu 100 și mai multe procente față de cele de piață, iar tranzacțiile sunt efectuate prin intermediul firmelor create și gestionate de acționarii majoritari: „Pinta” SA, „Dafsan” SRL, „Dafsan Grup” SRL, „Filcore SRL”, „Sapita Lux” SRL, „Marvitex Grup” SRL, „T. V. Zavtoni” II, „Promnordex” SRL, „Zeta Bic” SRL, „Sincovest” SRL, „Ghidromascomplect” OOO Kursk, „Centr Electro” OOO Tula, „Promnasos” OOO Kursk, „Iujghidroservis ZAO Kropotchinsc”, Torgovii Dom „Moldovahidromas” OOO Tuia etc.

Capitalul statutar al S.A. ”Moldovahidromaș” este compus din depuneri bănești și patrimoniu al societății și alcătuiește 51367919. Capitalul statutar al societății poate fi modificat prin mărirea sau reducerea lui în corespundere cu ”Legea privind Societățile pe Acțiuni” și legislația despre hîrtiile de valoare și statutul întreprinderii. Consiliul societății are dreptul să ia decizia pentru mărirea capitalului statutar cu cel mult 30% prin mărirea valorii fixate a acțiunilor plasate și emiterea suplimentară de acțiuni. Societatea formează un capital de rezervă care va constitui nu mai puțin de 15% din capitalul statutar prin defalcări anuale. În asigurarea capitalului statutar a plasat 51234875 mln. acțiuni ordinare cu valoarea nominală de 1 leu și 133044 mii acțiuni preferențiale cu valoarea nominală de 1 leu.

Profitul net se formează după achitarea impozitelor și a altor plăți obligatorii, este proprietatea societății și se folosește în baza normativelor aprobate de Adunarea Generală a acționarilor. Profitul net al societății se utilizează pentru: formarea fondurilor de rezervă și dezvoltare; formarea fondului măsurilor social – culturale și construcției spațiului locativ; plata dividentelor pe acțiuni în cazul insuficienței profitului net, procentele obligațiunilor se plătesc din fondul de rezervă a societății.

Societatea pe acțiuni ”Moldovahidromaș” în prezent nu profită de facilități și / sau susținere statală.

Structura ”Uzine de Pompe Ermetice” constă din următoarele elemente: producția de pompe, secția mecanico-energetică, sectorul de scule, secția de transport și aparatul administrativ.

Genurile de activitate și tipurile de producție

S.A. ”Moldovahidromaș”dispune de posibilități tehnologice pentru producerea pompelor ermetice electrice . Conform comenzilor speciale, se produc articole de turnătorie din metale înalt aliate, fontă, metale neferoase, prin metodele de turnare în forme de nisip, conform modelelor topite, sub presiune.

Toate secțiile și sectoarele sunt utilate cu utilaj modern pentru producerea calitattivă a utilajului de pompe, utilajului tehnologic și utilajului nestandart.

În prezent în S.A. ”Moldovahidromaș” se petrec lucrări de pregătire pentru certificarea sistemului de calitate 5S, bazat pe standardele internaționale ISO-9001.

S.A. ”Moldovahidromaș” desfășoară următoarele genuri de activități:

producerea de pompe centrifuge electrice și pieselor de schimb;

elaborarea și fabricarea a noilor pompe pentru condiții și indici solicitați;

revizii tehnice și măsuri de întreținere a pompelor în stare de exploatare;

reparații capitale ale pompelor produse de întreprindere;

efectuarea lucrărilor de proiectare și lucrărilor tehnologice cu scopul desăvîrșirii producției utilajului de pompe electirce;

efectuarea lucrărilor de cecetări științifice experimental – constructive și tehnologice la crearea și însușirea producției în serie a pompelor ermetice și a altor tipuri de pompe electrice, mărfurilor de larg consum, realizarea producției tehnico – științifice;

producerea mărfurilor de larg consum și realizarea lor prin întreprinderile proprii și alte întreprinderi de comerț;

efectuarea lucrărilor și serviciilor pentru populație;

afacerile barter cu partenerii străini în baza contractelor reciproc avantajoase;

activitatea de broker;

transportul auto de încărcături;

participarea la licitații, expoziții, iarmaroace și realizarea prin ele a producției și mijloacelor valutare;

acordarea de împrumuturi altor organizații în condiții reciproc avantajoase.

S.A. ”Moldovahidromaș” pe parcurs de mai mult de 48 ani produce pompe cu o gamă largă de aplicare. Producția de bază o prezintă pompele electrice centrifuge în executarea antiexplozivă, care prezintă un bloc unic compus din motorul electric ecranat și pompă. În baza acestei scheme au fost create un șir de pompe electrice cu puterea de la 1 la 180 kwt pentru vehicularea lichidelor neutre, chimic active, toxice, corozive, lubrifianți cu conținut de substanțe dăunătoare de toate clasele (inclusiv gaze lichifiante), aburii cărora pot să formeze împreună cu aerul amestecuri explozive.

Pe întreaga perioadă de activitate a întreprinderii, au fost produse mai multe generații de pompe, printre care sunt pompele de tip ЦНГ, ХГ, ХГВ. De la începutul anilor 90 uzina a trecut la producerea unui nou tip de pompe ЦГ, cu caracteristice tehnice perfecționate. Deasemenea a fost extins și diapazonul de parametri a pompelor în ce privește debitul, presiunea și puterea. Construcția pompelor se modifică permanent în scopul măririi randamentului, optimizării consumului de putere, ridicării fiabilității explotaționale. Pompele electrice de tip ЦГ, datorită construcției și materialelor din care sunt fabricate sunt universale, adică pot fi folosite, atît pentru lichide agresive, cît și pentru neutre. În baza pompelor ЦГproduse în serie, a fost elaborată și asimilată producerea pompelor НГ cu parametrii: Debit    1 –  500 m3/oră și Puterea  1  – 150 kWt.Pompele de tip NG au una, două și trei trepte, iar lichidul din motor se elimină prin arborele tubular al rotorului, ce simplifică montarea și asigură lucrul stabil al pompei.

Pentru asigurarea tuturor necesităților consumatorilor privind parametrii și materialele folosite uzina are posibilitatea de a elabora și fabrica pompe de tip БЭН în corespundere cu  condițiile de exploatare la consumator. În aceste cazuri se folosesc soluțiile tehnice folosite la producerea în serie.

Pompele produse de uzină, se modernizează permanent, inclusiv și la cerințele utilizatorilor. Una din direcțiile modernizării a fost și echilibrarea forțelor axiale, ce a mărit termenul de exploatare a lagărelor axiale. Controlul forțelor axiale  este introdus în lista indicilor obligatorii pentru control, la încercările de predare-primire a pompelor pe standurile uzinei.

În rezultatul modernizării pompelor, se aplică motoare electrice cu  indici energetici, masă și gabarite performante, sunt folosite materiale izolatoare noi de tip NOMEX a firmei „Diupon". Bobinarea se execută din conductoare ПСДКТЛ cu izolare amplificată.

Conform recomandărilor Institutului General privind utilajul antiexploziv (ВНИИВЭ or. Donețk) aminoplastul, a fost înlocuit cu premix ДМС-20, ce  a  adus la mărirea fiabilității pompelor.

Pe parcursul ultimilor cinci ani S.A."Moldovahidromaș" și-a mărit considerabil indicii tehnico-economici, astfel a fost triplată cifra de afaceri, volumul producției marfa alcătuiește peste 60 mln. lei anual. Au fost achitate integral datoriile istorice fata de Bugetul de Stat și Casa Națională a asigurărilor sociale, productivitatea muncii a crescut cu 42,9 procente, salariul mediu a unui angajat a crescut cu 66,4 procente și a atins  nivelul de 2115 lei pe lună.

Principalele tipuri de pompe produse la întreprindere sunt pompele electrice,centrifuge electrice, centriguge ermetice de tip ЦГ,НГ șiБЭН, totodată pompele de tipБЭНsunt de trei tipuri: electropompe centrifuge ermetice monoetajate – БЭН-ОС, multietajate –БЭН-МС și multietajate bilaterale – БЭН-ДМС.

Pompele electrice ermetice, cu protecția antideflagrantă, sunt destinate pentru vehicularea în condiții staționare a mai multor tipuri de lichide neutre, chimic activ, agresive, toxice, inflamabile cu conținut de substanțe dăunătoare de toate clasele (inclusiv gaze lichifiante), aburi cărora pot forma cu aerul emestecuri explozive.

Electropompa reprezintă un monobloc ermetic compus din pompa zisă monotreaptă centrifugă și un motor asincron trifazat încorporat cu rotor în scurt circuit, iar de tip – БЭН-ДМС conțin două elemente de pompare, ce sunt instalate simetric față de motor. Ele sunt executate cu nivel antideflagrant de protecția contra exploziilor conform tipurilor de protecție, contra exploziilor ”manta etanșă la explozii” conform GOST 51330,1 și ”specială” conform GOST 22782,3 și pot fi instalate în corespundere cu mareajul de protecție antideflagrantă în zonele cu pericol deflagrant de toate clasele conform ”Regulilor de organizare a instalațiior electrice” și altor documente normative în care se reglementează aplicarea utilajului electric în zone cu pericol de explozie.

Construcția unui monobloc, antiexplozivă, fără cutie de etanșare și materiale din care sunt executate pompele, asigură:

ermetizarea deplină a procesului tehnologic;

lipsa scurgerilor;

menținerea sterilității și curățeniei lichidului vehiculat;

securitatea personalului și a mediului ambiant;

durabilitatea, fiabilitatea și economia în exploatare;

practic lipsește zgomotul și vibrația.

Societatea dispune de un potențial de producție destul de puternic, ce permite de a însuși și a produce pompe de tip nou, care lucrează în toate domeniile industriei: chimică și petrolieră, petrochimică și de gaz, micobiologică și chimico – farmaceutică, alimentară, cărnii și laptelui, frigorifică și de prelucrare, metalurgică și energetică.

2.2 Analiza activității economico – financiară a S.A. „Moldovahidromaș”

Pentru a aprecia rezultatul activității economice și de producere obținut de către S.A. ”Moldovahidromaș”, în perioada de gestiune a anului 2013 vom analiza ”Rapoartele financiare și de producție”, ce cuprind indicatorii necesari, care reflectă eficacitatea activității. Pentru a obține o analiză desfășurată a situației economice – financiare, vom efectua analiza mai multor indicatori economici.

S.A. „Moldovahidromaș” este unul dintre cele mai mari uzine producătoare de pompe a țărilor de vest a Europei. Pe teritoriul țărilor din CSI, uzina continuă să rămână una dintre cele mai principale producătoare de pompe și una dintre cele mai puternice proiectante chimice, a deșeurilor maritime, de circulație, speciale etc. Pompele produse se întrebuințează la întreprinderile chimice, petroliere, metalurgice și în alte domenii.

Pentru a aprecia rezultatul activității economice și de producere obținut de către S.A. ”Moldovahidromaș”, în perioada de gestiune a anului 2013 vom analiza ”Rapoartele financiare și de producție” (Anexa 6), ce cuprind indicatorii necesari, care reflectă eficacitatea activității. Pentru a obține o analiză desfășurată a situației economice – financiare, vom efectua analiza mai multor indicatori economici.

Indicatorii economico-financiari

Tabela № 1

Sursa: elaborat de autor în baza raportului financiar

Analizînd indicatorii indicați în tabelul № 1 observăm, că: ”Volumul vîzărilor” a fost îndeplinit cu 92,4 % față de planul stabilit, iar față de anul precedent îl constituie 88,3%. ”Volumul producției marfă” de asemenea a fost îndeplinit cu 94,8%. Se înregistrează îndeplinirea față de anul precedent cu 88,6.

S-a micșorat numărul de pompe produse în anul 2013 față de anul precdent cu 357 de bucăți, ritmul de creștere este de 78,0%. S-a micșorat numărul de produse ermetice. În dinamică față de anul precedent producerea lor a stabilit 77,7%.

Productivitatea muncii față de anul precedent a stabilit 90,1%.

Salariul mediu lunar 4816 lei, micșorarea față de anul precdent îl constituie 2,6%.

La finele anului de gestiune întreprinderea a obținut profit net 5440 mii lei, (în perioada corespunzătoare a anului precedent profit net în sumă de 6679 mii lei)

Pentru a efectua analiza vînzărilor nete prezentăm tabela de mai jos:

Analiza volumului de vînzări

Tabelul № 2

Sursa: elaborat de autor în baza raportului financiar

Analîzînd datele în tabel № 2 se poate constata , că ”Volumul vînzărilor nete” în perioada e gestiune – 105939 mii lei, ritmul de creștere, față de perioada corespunzătoare a anului precedent e de 88,3%. Ponderea vînzărilor produselor finite în total ”Vînzări nete” constituie 99,3% (105199/105939), ce demonstrează, că colectivul de muncă a lucrat mult în direcția modernizării producției pentru a prezenta pe piață livrărilorpompe noi cu parametri mai efectiv.

În perioada analizată s-au primit și alte venituri operaționale ce au adus la majorarea volumului vînzărilor totale. Aceste venituri s-au obținut de la vînzarea altor active curente – 2020 mii lei, din obiecte date în arendă curentă – 238 mii lei, sub formă de amenzi, penalități și despăgubiri – 2020 mii lei și din alte active 151 mii lei, suma totală e de 2409 mii lei.

Pentru a primi o analiză mai desfășurată și a aprecia în care țări oferta și cererea producției fabricată în ”Societate” este mai solicitată vom structura livrările pe segmente georafice.

Structura veniturilor din vînzări pe segmente ale pieței de desfacere

Tabelul № 3

Sursa: elaborat de autor în baza raportului financiar

În baza datelor din tabelul № 3 se poate constata, că producția fabricată de către ”Societate”, avînd destinația de a fi folosită în mai multe ramuri a industriei are piețe de desfacere nu numai în Republica Moldova, dar și peste hotarele ei. Cel mai mare consumator al producției date a fost și este Rusia. Ponderea producției livrate în Rusia alcătuiește 81,1% din volumul total a vînzărilor nete.

Analiza benefeciarului

Scopul principal al activității întreprinderii este obținerea beneficiului. Indicatorul dat caracterizează eficacitatea activității întreprinderii și prezintă un interes deosebit pentru toți: furnizorii, creditorii, concurenții, acționarii societății și organele fiscale.

Pentru a avea posibilitatea de a analiza cu ce beneficiu ”Societatea” a ajuns la finele anului gestionar prezentăm următorul tabel:

Analiza factorial a profitului (pierderii) din activitatea operațională

Tabela № 4

Sursa: elaborat de autor în baza raportului financiar

Bilanțul influenței: 7038 – 9042 = (-2609)+ (-920)+460+463+602

-2004=-2004

În baza datelor prezentate în tabelul № 4 putem afirma că profitul obținut din activitate a operațională în anul de gestiune 7038 mii lei, s-a micșorat cu 2004 mii lei față de anul precedent. Această scădere a fost condiționată de micșorarea mărimii profit brut cu 2609 mii lei. Dar micșorarea cheltuieli genarale administrative și alte cheltuieli operaționale care au contribuit la majorarea profitului din activitatea operațională cu 463 mii lei, 602 mii lei respectiv și cheltuieli comerciale 460 mii lei.

Totodată, majorarea valorii altor venituri operaționale în anul de gestiune față de anul precedent a condiționat micșorarea profitului din activitatea operațională cu 920 mii lei.

Analiza detaliată a factorilor ce au determinat mărirea pierderii din activitatea operațională, efectuată în baza Anexei la Raport privind rezultatele financiare, a stabilit că majorarea veniturilor operaționale este determinată în special de scăderea: Vînzarea altor active curente s-au micșorat cu 920 mii lei.

În anul gestionar întreprinderea a obținut pierderi din activitate financiară 524 mii lei.

Pentru a studia obținerea profitului și de alte forme de activități și influența lor în formarea profitului pînă la impozitare prezentăm următoarele date în tabelul de mai jos:

Analiza verticală a raportului privind rezultatele financiare

Tabelul № 5

Sursa: elaborat de autor în baza raportului financiar

Din datele prezentate în tabelul № 5 rezultă că, ”Societatea” a obținut în anul e gestiune un rezultat financiar pozitiv. În anul de gestiune mărirea profitului din activitatea de investiții a constituit 85 mii lei, ceea ce reprezintă o majorare cu 39 mii lei, față de mărimea perioadei precedente. S-a micșorat profitul din activitatea financiară cu 1690 mii lei, și aconstituit 524 mii lei pierdere. Asupra mărimii profitului net a influențat pozitiv creșterea profitului din activitatea economico-financiară, care a contribuit la micșorarea profitului contabil cu 1324 mii lei.

Analiza structurii activelor

Pentru evaluarea situației economico-financiare a societății avem necesitatea de a stabili solvabilitatea ei, de a evidenția schimbările, care au avut loc în componența activelor, de a stabili corelația unor articole din Activul și Pasivul bilanțului.

Pentru a analiza acestor schimbări ne vom folosi de următorul tabel:

Analiza consumurilor și cheltuielilor ce țin cont de producerea producției

Tabelul № 6

Sursa: elaborat de autor în baza raportului financiar

Din datele prezentate în tabelul № 6, putem constata, că ”Activele – total general ” s-au majorat cu 49555 mii lei, față de cifra la finele anului precedent. La majorarea lor au influențat creșterea activelor materiale pe termen lung cu 2261 mii lei față de anul precedent, și majorarea stocurilor de mărfuri și materiale cu 21191 mii lei. De asemenea s-au majorat mijloacele bănești de la 211075 mii lei, la 30218 mii lei, ce este cu 9143 mii lei mai mare.

Pentru a desfășura mai detaliat structura activelor vom determina următorii coefecienți.

Intrări a mijloacelor fixe pe parcursul anului gestionat

1)Coeficientul de înnoire = ______________________________________________________

Valoarea mijloacelor fixe la prețul de cumpărare(reevaluat) la sfîrșitul anului

4514 / 118692 = 0,038

Uzura acumulată

2)Coefecientul uzurii acumulate = _______________________________________________

Valoarea mijloacelor fixe la pețul de cumpărare la sfîrșitul anului

92129 / 118692 = 0,78

Uzura acumulată în perioada de gestiune

3)Rata mijlocie a uzurii acumulate= _____________________________________________

Valoarea mijloacelor fixe la prețul de cumpărarela sfîrșitul anului

2810 / 118692 = 0,024

Coeficientul uzurii acumulate este de 0,78, ce demonstrează că fondurile fixe la întreprindere sunt foarte uzate, deoarece cu cît mai mult coeficientul dat este mai aproape de zero, cu atît mai bine reflectă starea funcționalăa mijloacelor fixe.

Coeficientul reînnoirii a mijloacelor de bază 0,038 este suficient, pentru coeficientul de uzură foarte înalt (0,78) și la prezenta revervei de 26067 mii lei și avenitului anual în mărime de 5440 mii lei.

Analizînd coeficientul de înnoire și rata mijlocie a uzurii acumulate se observă că primul coeficient este mai mare decît al doilea , ceea ce demonstrează că întreprinderea pe parcursul anului gestionar nu a folosit în întregime mijloacele ce sunt destinate pentru înnoirea potențialului tehnic.

Analiza activelor curente

Analiza structurii activelor curente nete ne permite să apreciem tendința întreprinderii de a acumula capital propriu, sau de al realiza pentru obținerea mijloacelor bănești, folosindu-le în alte scopuri, în special pentru achitarea datoriilor sale și alte activtăți financiare. Pentru a obține analiza acestei structuri prezentăm date în tabela de mai jos:

Analiza structurii activelor curente

Tabela № 7

Sursa: elaborat de autor în baza raportului financiar

Verificare: 5440 + 114 – (+2356) = 80968 – 77770

3198 = 3198

Vom calcula active nete:

La începutul anului = 175530 – (7914 + 68481) = 99135 mii lei;

La sfîrșitul anului = 225085 – (8028 + 112482) = 104575 mii lei.

Din analiza efectuată putem constata, că la sfîrșitul anului activele nete s-au majorat cu 5440 mii lei (104575 – 99135).

Mijloacele circulante proprii s-au mărit cu 3198 mii lei.

Activele curente s-au majorat cu 47199 mii lei, saucu 32,2% față de anul precedent în volum.

Cota parte a stocurilor de mărfuri și materiale în suma activelor curente este de 62,3% (120424 – 193450) la finele anului de gestiune, ce este cu 5,6% mai mic decît la finele anului de gestiune precedent. În schimb s-a majorat cota creanțelor pe termen scurt cu 4,4%, dacă la finele anului de gestiune precedent ea era de 17,6% (25771 / 146251), atunci la sfîrșitul anului 2013 ea a atins cifra de 22,0% (42543 / 193450). Aceasta a adus la încetinirea vitezei de rotație a activelor, ce este un factor negativ pentru activitatea întreprinderii.

Analiza structurii ”Surselor Activelor”

Structura activelor constă din ”Capital propriu” și ”Mijloace împrumutate”. Pentru a stabili producerea lor în valoarea activelor totale, prezentăm următorul tabel:

Analiza structurii capitalului propriu

Tabelul № 8

Sursa: elaborat de autor în baza raportului financiar

Analiza cifrelor din tabelul № 8 ne demonstrează un nivel înalt de autogestiune, deoarece ponderea capitalului propriu la sfîrșitul anului de gestiune este de 46,5%, necătînd că s-a majorat pe parcursul anului cu 5440 mii lei.

În fond la majorarea valorii capitalului propriu a influențat profitul nerepartizat în sumă de 21700 mii lei. Necătînd la faptul dat, ponderea capitalului propriu în total Pasiv s-a micșorat cu 10,0%, proporțional s-a majorat ponderea mijloacelor împrumutate.

Vom analiza în continuarea următorii coeficienți: nivelul datoriilor pe termen lung față de capitalul statutar, capitalul propriu și capitalul constant.

Nivelul datoriilor pe termen lung = Datorii pe termen lung

față de capitalul statutar Capitalul statutar

8028 / 51368 = 15,6%

Nivelul datoriilor pe termen lung = Datorii pe termen lung

față de capitalul propriu Capitalul propriu

8028 / 104575 = 7,7%

Nivelul datoriilor pe termen lung = Datorii pe termen lung

față de capitalul constant Capitalul constant

la începutul anului = 7914 / 107049 = 7,4%

la sfîrșitul anului = 8028 / 112603 = 7,1%

Deoarece nivelul datoriilor pe termen lung față de capitalul constant atît la începutul anului 7,4%, cît și la sfîrșitul anului 7,1% este mai mare decît nivelul optimal (1,0), întreprinderea este expusă riscului de a nimeri sub influența din exterior.

Analiza lichidității întreprinderii

Pentru a determina solvabilitatea întreprinderii este necesar de a calcula coeficienți de lichiditate absolută a trei nivele:

K lichid nivel I = Mijloace bănești

Datorii pe termen scurt

K lichid nivel I la începutul anului = 21075 / 68482 = 0,31;

K lichid nivel I la sfîrșitul anului = 30218 / 112482 = 0,27.

Precum că aceste valori sunt mai mari decît valoarea optimală (0,2 / 0,25) ”Societatea” demonstrînd evoluția suficientă în urma creșterii sumei mijloacelor bănești disponibile în condițiile creșterii datoriilor pe termen scurt.

K lichid nivel II = Mijloace bănești + Creanțe pe termen scurt

Datorii pe termen scurt

K lichid nivel II la începutul anului = (21075 + 25771) / 68482 = 0,68;

K lichid nivel II la sfîrșitul anului = (30218 + 42543) / 112482 = 0,65.

Nivelul optimal ala acestui coeficient se socoate (0,7 – 0,8), în cazul nostru, la sfîrșitul anului de gestiune nivelul coeficientului de lichiditate de nivel II este de 0,65. Scăderea coeficientului dat este determinat de creșterea datoriilor pe termen scurt și datoriile debitoare a întreprinderii, și creșterea mijloacelor bănești este în stare să-și achite respectiv 68% și 65% din datoriile sale creditoare.

Cel mai generalizator indice a lichidității bilanțului contabil este coeficientul de lichid nivel III.

K lichid nivel III = Active curente

Datorii pe termen scurt

K lichid nivel III la începutul anului = 146251 / 68481 = 2,14;

K lichid nivel III la sfîrșitul anului = 193450 / 112482 = 1,72.

Mărimea coeficientului dat la începutul anului 2,14, precum și la sfîrșitul anului este puțin mai mic de 1,72 (nivel optimal e de 2,0 – 2,5), la începutul anului curent se încadra în nivelul 2,14 spre finele anului de gestiune a scăzut pînă la 1,72. Acest fenomen se explică prin faptul că ritmul creșterii datoriilor pe termen scurt este mai mic ca ritmul creșterii activelor curente.

Analiza rentabilității

Eficacitatea activității întreprinderii este exprimată prin rentabilitatea producției fabricate.

Pentru a studia cu ce rentabilitate a activat întreprinderea pe parcursul anului de gestiune, prezentăm următorii indicatori în tabela de mai jos.

Analiza rentabilității

Tabelul № 9

Sursa: elaborat de autor în baza raportului financiar

Din calculele efectuate în tabelul de mai sus, putem constata o scădere a tuturor indicatorilor de rentabilitate față de nivelul anului precedent.În anul 2012 ”Societatea” la fiecare leu din venituri din vînzări a cîștigat 30,94 bani profit brut, atunci în anul de gestiune 32,56 bani, ce este cu 1,62 bani mai mare.

Nivelul rentabilității veniturilor din vînzări calculat în baza profitului din activitatea operațională în anul de gestiune este pozitiv. Profitul net constatat în anul raportat este de 5440 mii lei. Nivelul rentabilității profitului pînă la impozitare și profitului net este pozitiv. S-au micșorat cu 0,38 și 0,43 puncte respectiv fiecare.

Rentabilitatea activelor de asemenea a scăzut față de anul precdent cu 1,27%. Deci putem menționa că S.A. ”Moldovahidromaș” utilizează eficient activele sale.

Faptul obținerii profitului net în anul de gestiune, ca rezultat, rentabilitatea capitalului propriu calculat în baza profitului net s-a micșorat cu 1,63 puncte procentuale. Dacă, în anul precedent, la fiecare leu capital propriu ”Societatea” obținea cîte 6,97 bani profit, atunci în anul de gestiune au fost obținute 5,34 bani profit. Din analiza efectuată se observă că S.A. ”Moldovahidromaș” utilizează efectiv mijloacele proprii.

CAPITOLUL III SPECIFICUL MANAGEMENTULUI CORPORATIV ÎN CADRUL S.A. ”MOLDOVAHIDROMAȘ”

3.1 Specificul activtății organelor de conducere și control al S.A. „Moldovahidromaș”

Administrarea și conducerea societății pe acțiuni reprezintă structura organizatorică prin care o societate comercială reprezintă și servește interesele investitorilor săi. Poate cuprinde de la consilii de administrație până la scheme administrative stimulative. Funcția de bază a administrării și conducerii societății pe acțiuni este de a garanta conducerea companiilor în conformitate cu interesele investitorilor săi.

Conform art. 7 al Legii cu privire la societățile pe acțiuni nr. 1134/1997, organele de conducere ale societății sunt:

Adunarea generală a acționarilor;

Consiliul directorilor sau consiliul observatorilor;

Organul executiv;

Organul de control (Comisia de cenzori sau cenzorul).

Adunarea generală a acționarilor

Adunarea generală a acționarilor este depozitarea voinței sociale și, în consecință, organul suprem de decizie al societății. Ea numește celelalte organe și exercită controlului asupra activității lor. Adunarea generală a acționarilor este compusă din totalitatea acționarilor care participă la formarea voinței în proporție cu valoarea aportului la constituirea capitalului social. Hotărârile adunării generale se adoptă în mod colegial, pe baza principiului majoritar.

Legea reglementează două feluri de adunări generale:

Adunarea generală ordinară;

Adunarea generală extraordinară.

Adunarea generală ordinară se întrunește, cel puțin, o dată pe an la termenul prevăzut de lege, de statutul societății sau de adunarea generală.

Potrivit legii, adunarea generală ordinară anuală se ține nu mai devreme de o lună și nu mai târziu de 2 luni de la data primirii de către organul financiar corespunzător (raional, municipal) a dării de seamă anuale a societății (art. 51, alin. 4 din Legea privind societățile pe acțiuni nr. 1134/1997).

Termenul de convocare a adunării generale extraordinare a acționarilor se stabilește prin decizia consiliului societății, dar nu poate depăși 30 de zile de la data primirii de către societate a cererii de a ține o astfel de adunare (art. 51, alin. 5 din Legea privind societățile pe acțiuni nr. 1134/1997).

Adunarea generală a acționarilor se desfășoară cu prezența acționarilor, prin corespondență sau sub formă mixtă. Adunarea generală anuală nu poate fi ținută prin corespondență.

Atribuțiile adunării generale :. Potrivit art. 50, alin. 3 din Legea privind societățile pe acțiuni nr. 1134/1997, adunarea generală a acționarilor are, în mod obligatoriu, următoarele atribuții exclusive:

hotărăște modificarea capitalului social, cu excepția cazurilor de mărire a capitalului social cu maximum 50% prin majorarea valorii nominale fixate a acțiunilor plasate și prin emiterea suplimentară de acțiuni, când hotărârea de modificare a capitalului social se ia de consiliul societății;

aprobă statutul societății în redacție nouă sau modificările și completările aduse în statut, inclusiv cele ce țin de schimbarea claselor și numărului de acțiuni autorizate spre plasare, de convertirea, denominalizarea, consolidarea sau împărțirea acțiunilor societății, cu excepția modificărilor și completărilor determinate de creșterea capitalului social prin mărirea valorii nominale fixate а acțiunilor plasate și prin emiterea suplimentară de acțiuni, în cazurile în care hotărârea de modificare a capitalului social a fost luată de consiliul societății;

aprobă clasele și numărul de obligațiuni autorizate spre plasare;

adoptă regulamentul consiliului societății și comisiei de cenzori;

alege și revocă membrii consiliului societății și comisiei de cenzori, stabilește cuantumul retribuției muncii lor, remunerațiilor anuale și compensațiilor;

hotărăște tragerea la răspundere sau eliberarea de răspundere a membrilor consiliului societății și comisiei de cenzori;

confirmă organizația de audit și stabilește cuantumul retribuției serviciilor ei;

hotărăște cu privire la modificarea drepturilor acționarilor;

decide cu privire la încheierea tranzacțiilor de proporții, care au o valoare mai mare de 50% din totalul activelor societății sau cu privire la încheierea tranzacțiilor de proporții, care au o valoare între 25% și 50% din totalul activelor, în cazul în care nu s-a realizat cerința unanimității la dezbaterea aprobării tranzacției în consiliul societății;

hotărăște cu privire la încheierea de către societate a tranzacțiilor cu conflict de interese în cazul în care mai mult de jumătate din membrii consiliului societății sunt persoane interesate în efectuarea tranzacției date;

examinează și aprobă dările de seamă anuale ale societății, prezentate de consiliul societății și de comisia de cenzori;

aprobă normativele de repartizare a profitului societății;

hotărăște cu privire la repartizarea profitului anual, inclusiv plata dividendelor anuale sau acoperirea pierderilor societății;

decide cu privire la prelungirea duratei societății, modificarea obiectului de activitate al societății, a formei de societate, modificarea tipului societății, reorganizarea (fuziunea, divizarea, transformarea) sau lichidarea ei;

aprobă bilanțul de divizare, bilanțul consolidat sau bilanțul de lichidare a societății.

În afară de chestiunile ce țin de competența exclusivă a adunării generale a acționarilor, adunarea va putea hotărî și alte probleme.

În sfârșit, în societățile pe acțiuni cu un număr de acționari mai mic de 50, adunarea generală va exercita, în cazul în care consiliului societății nu-a fost constituit, și atribuțiile consiliului.

Consiliul societății (consiliul directorilor sau consiliul observatorilor)

Mecanismul cel mai larg folosit pentru apropierea intereselor managerilor și ale investitorilor constă în angajarea unor agenți răspunzători de susținerea intereselor lor. Acești agenți sunt membrii consiliului de administrație și nu au funcții executive. Prin neacordarea funcțiilor executive, acești indivizi nu vor beneficia de stimulente acordate funcțiilor executive. În plus, de oarece membrii fără funcții executive nu sunt angajați cu normă întreagă ai firmei, poziția lor garantează mai bine că interesele investitorilor și al firmei coincid.

Există două categorii principale de consilii de administrație: unitare și dublu etajate. Consiliile unitare alătură membrii cu funcții executive de cei fără funcții executive.

Consiliul societății (subordonat adunării generale a acționarilor și superior ierarhic organului executiv) reprezintă interesele acționarilor în perioada dintre adunările generale și, în limitele atribuțiilor sale, exercită conducerea generală și controlul asupra activității societății.

Organul executiv al societății

Organul executiv al societății pe acțiuni asigură îndeplinirea hotărârilor adunării generale a acționarilor și deciziilor consiliului societății, fiind subordonat ultimului și, dacă acest lucru este prevăzut expres în statutul societății, adunării generale a acționarilor.

Societatea pe acțiuni poate avea :

un organ executiv colegial (comitet de conducere sau comitet de direcție);

unipersonal (director general, director) sau,

dacă statutul prevede, o îmbinare a acestor două organe.

Organele de control ale societății pe acțiuni.

În centrul fiecărui sistem de administrare și conducere se află controlul intern prin prezentare, proces exercitat prin intermediul consiilor de administrație ale societăților pe acțiuni.

În legislațiile comerciale există două variante de abordare a controlului gestiunii societății pe acțiuni: controlul intern exercitat de cenzori (de regulă, acționari ai societății) și controlul extern exercitat de către auditori, persoane străine de societate, specializate în asemenea activități, retribuite, de regulă, în baza unei convenții de prestări de servicii.

Cenzorii nu sunt un organ de decizie, ei având atribuția principală de a verifica dacă cei abilitați să facă acte juridice respectă legea. Verificările lor se finalizează în rapoarte prin intermediul cărora cenzorii informează acționarii în adunările generale sau membrii consiliului societății cu cele constatate.

Organizația de audit efectuează controlul documentației de evidență și dărilor de seamă ale societății în conformitate cu legislația cu privire la activitatea de audit și cu contractul de audit, iar în baza rezultatelor lui întocmește un act de control și un raport.

Din punct de vedere morfologic structura organizațională a S.A. ”Moldovahidromaș” este ierarhică – liniară caracterizată prin faptul că subalternul are un singur conducător.

Organigrama prezentată în Anexa 7este una piramidală, plată. Structura organizatorică are 5 nivele. Sfera de control al conducătorilor este vastă, adică acestora se supun un număr mare de personae. Structura organizatorică al ”Societății” este una tradițională, clasică sau funcțională.

Departamentalizarea funcțională – este procesul de divizare a organizației în elemente separate, fiecare din ele avînd obligațiu nile sale concrete și bine definite.

Departamentele de bază sunt: Departamentu finaciar, Departamentul commercial, Departamentul de producer, Departamentul tehnic.

Structura funcțională are ca avantaje stimularea specializării profesionale, minimizarea dublării eforturilor și consumului resurselor material în regiunile funcționale, îmbunătățirea coordonării în regiunile funcționale. Ca dezavantaj apare faptul că într-o organizație mare, lanțul de comenzi de la producător la executorul său, la persoana care execute nimejlocit comanda, devine prea lungă.

Echipa managerială a S.A. ”Moldovahidromaș” este formată din:

Director General (top manager);

Director Financiar (manager de nivel mediu);

Director Comercial (manager de nivel mediu);

Director de Producere (manager de nivel mediu);

Director Tehnic (manager de nivel mediu).

Toate secțiile secundare au un șef al secției, aceștia sunt managerii de nivel inferior și care intră în contact cu personalul.

Directorul generalal S.A.”Modovahidromaș” este Mihai Vlas – este organul executiv al întreprinderii.

Directorul general se allege la adunarea general a acționarilor pe un termen de 3 ani. Acesta se subordonează Adunării Generale a Acționarilor, iar în perioadele dintre adunări – Consiliului Societății. Nivelul professional fiind compus din studii superioare sau tehnico – economice și stagiul de muncă pe specialitate la posturi de conducere în domeniul corespunzător, nu mai mic de 5 ani.

Obligațiunile organului executive:

– administrează în corespundere cu legislația, privind întreprinderile de producție (societățile), toate tipurile de activitate;

– organizează lucrul și conlucrarea efectivă a unităților de producție, secțiilor și altor subdiviziuni de structură;

– orientează activitatea spre stingerea ritmurilor înalte de dezvoltare și perfecționare a producției, corespunderea ei mostrelor mondiale, creșterea multilaterală a rentabilității muncii, eficienței producției și calitații în baza introducerii tehnicii noi, organizării științifice a muncii, producției și administrării, desăvîrșirii mecanismului economic.

– asigură îndeplinirea de către întreprindere a planului de producere, programelor de ironire a ei, tuturor obligațiunilor față de stat, buget, fondului social, furnizorilor, benefeciarilor și băncilor.

– organizează activitatea economică și de producție a întreprinderii în baza folosirii metodelor de planificare științifică a normativelor de material, cheltuielilor financiare și de muncă, atingînd prin aceasta indici tehnico – economici înalți, ridicarea multilaterală a nivelului ethnic și de calitate a producției, folosirea rațională și economică a tuturor resurselor.

Directorul are obligațiunea să cunoască:

Hotărîrile Guvernului Republicii Moldova care determină direcțiile activtății industriei;

Hotărîrile, dispozițiile, ordinele, materialele metodice și normative a organelor superioare, privind activitatea întreprinderii;

Profitul și particularitățile structurii întreprinderii, respectivele dezvoltării tehnice și economice a întreprinderii;

Ordinea de elaborare și aprobare a planurilor activității economico – financiare a întreprinderii. Metodelor de gospodărire și administrare a întreprinderii, ordinea de încheiere și executare a contractelor economice;

Realizările științei și tehnicii;

Economia și organizarea producerii, muncii și administrării;

Bazele legislației Republicii Moldova;

Regulile și normele protecției muncii, tehnicii securității, sanităriei de producție și securității antiincendiare.

Directorul financiar al S.A. ”Moldovahidromaș” este Oleg Braga – este conducătorul serviciului economic al întreprinderii, care organizează și orientează activitatea acestuia spre îndeplinirea sarcinilor și funcțiilor sale. Directorul financiar se numește și se eliberează din funcție prin ordinal directorului general al societății. Directorul financiar se subordonează nemijlocit directorului general. Nivelul professional – studii superioare sau tehnico – economice, și stagiu în calitate de conducător a serviciilor de finanțe – contabilitate, nu mai mic de cinci ani.

Obligațiunile funcționale:

– organizează și desăvîrșește activitatea economică a întreprinderii orientate spre sporirea eficienței și rentabilității producției, productivității muncii, calității producției, reducerea cheltuielilor de producție, majorarea beneficiului.

– organizează activitatea financiară a întreprinerii orientate spre asigurarea cu resurse financiare pentru îndeplinirea programului de producție, folosirea eficientă a fondurilor fixe și a fondurilor circulante, resurselor de muncă și economice ale întreprinderii, plata la timp conform obligațiilor în buget, fondul social, furnizorilor și băncilor.

– îneplinește conducerea metodologică și coordonează activitatea tuturor subdiviziunilor întreprinderii spre elaborarea planurilor dezvoltării economice, business – planurilor bazate pe calcule, precum și a măsurilor tehnico – economice de restructurate a întreprinderii, măsurilor desăvîrșire a metodelor economice de administrare, dezvăluire și folosire a rezervelor de producție.

– analizează evoluția situațiilor din contul current, din conturile de împrumut, comparative cu limitele de cheltuieli stabilite;

– asigură încasarea la timp a veniturilor, plata conturilor furnizorilor, plata salariilor muncitorilor și funcționarilor;

– controlează corectitudinea întocmirii, perfectării și aprobării calculelor planurilor de cheltuieli pentru implimentarea tehnicii noi, normativelor de repartizare a veniturilor, precum și a altor documente ce țin de activitatea financiară a întreprinderii;

– organizează introducerea sistemelor de automatizare a administrării și tehnicii de calcul pentru calculele economice din domeniile planificării, evidenței și analizei activității de producție;

– execută controlul îndeplinirii planurilor financiare și creditare, planului de realizare a producției, planului de beneficiu și alți indici financiari, stopării producției care nu este solicitată pe piață, corectitudinea cheltuielilor mijloacelor bănești și folosirii în scopuri concrete a mijloacelor financiare existente și împrumutate.

Directorul Financiar are obligațiunea să cunoască:

– Legislația de bază a Republicii Moldova;

-Hotărîrile Guvernului Republicii moldova care determină direcțiile dezvoltării industriei;

– Hotărîrile, dispozițiile, ordinele organelor superioare și a materialelor normative, metodice și îndrumătoare privind activitatea economică și financiară, evidența contabilă și întocmirea dărilor de seamă;

– Perspectivele dezvoltării tehnice și economice, capacitățile de producție ale întreprinderii, bazele tehnologiei producției;

– Ordinea de creditare a întreprinderilor,calcularea plăților în bugetul de stat;

– Ordinea de elaborare și aprobare a planurilor economico – financiare ale întreprinderii, metodelor economice de gestiune;

– Ordinea de calcul a eficienței economice a implimentării noilor tipuri de producție, tehnică, tehnologii, propuneri de raționalizare și inovații, măsurilor de organizare științifică a muncii;

– Ordinea de încheiere și îndeplinire a contractelor economice;

– Regulamentele și instrucțiunile privind organizarea evidenței contabile, ordinea de îndeplinire a ei, ordinea de întocmire a operațiilor și organizarea circulației documentelor pe sectoarele evidențiate, formele și ordinea calculărilor financiare;

– Economia și organizarea producției, muncii și administrării;

– Metodele de analiză economico – financiare a întreprinderii, dezvăluirea rezervelor economice interne;

– Ordinea exploatării tehnicii de calcul;

– Regulile și normele protecției muncii, tehnicii securității, sănităriei de protecție antiincendiare și producției.

Directorul comercial al S.A. ”Moldovahidromaș” este Valeriu Sanduleac – conduce lucrul serviciilor comerciale ale întreprinderii. Acesta se numește și se eliberează din funcție prin ordinal directorului general, și se subordonează nemijlocit ultimului. Nivelul professional – studii superioare economice sau tehnico – economice și stagiu de muncă în domeniul la posturi de conducere nu mai mic de cinci ani.

Obligațiile directorului commercial:

– îndrumează activitatea economico – financiară a întreprinderii în domeniul tehnico – material, procurării și păstrării materialelor, realizării producției conform contractelor încheiate deservirii cu transport, asigurînd folosirea efectivă a resurselor material și financiare, micșorarea pierderilor, accelerarea rotației fondurilor circulante;

– organizează participarea serviciilor și subdiviziunilor subordonate la elaborarea planurilor anuale și perspectivelor de producere și realizare, de asigurare tehnico – material, planurilor financiare, precum și la elaborarea standardelor, privind asigurarea tehnico – materialî a calității producției, organizării păstrării și transportării materiei prime, realizării producției finite;

– organizarea lucrul serviciului commercial în însușirea noilor piețe de realizare în perspectivele cerințelor la producția fabricate, marketingul și publicitatea întreprinderii privind cerințele solvabile.

Directorul are obligațiunea să cunoască:

– Hotărîrile Guvernului Republicii Moldova privind direcțiile de dezvoltare ale industriei;

– Hotărîrile, dispozițiile, ordinile și alte materiale normative și îndrumătoare a organelor superioare, privind activitatea întreprinderii;

– Bazele legislației Republii Moldova;

– Capacitățile de producție a întreprinderii, bazele tehnologiei producției;

– Organizarea asigurării tehnico –materiale, deservirii cu transport, realizării producției și a lucrărilor de încărcare – decărcare;

– Ordinea elaborării și aprobării planurilor activității economico – financiare a întreprinderii, ordinea evidenței și prezentării dărilor de seamă privind activitatea economico – financiară a întreprinderii;

– Ordinea de elaborare a normativelor, mijloacelor circulante, normelor cheltuielilor de materiale;

– Regulile și normele muncii, tehnicii securității, sănităriei de producție și protecție antiincendiare.

Directorul Tehnic al S.A.”Moldovahidromaș” este Mihai Vlas – este conducătorul serviciilor tehnice ale întreprinderii, care organizează activitatea spre îndeplinirea funcțiilor și scopurilor puse. Se numește și se eliberează din funcție prin ordinal directorului general al ”Societății”. Nivelul professional – studii superioare și stagiu de muncă pe specialitate la posture de conducere în domeniul corespunzător, nu mai puțin de cinci ani.

Directorul ethnic are următoarele obligațiuni funcționale:

-determină politica tehnică, perspectivele de dezvoltare a întreprinderii și căile de realizare a programelor complexe pentru toate direcțiile de desăvîrșire, reconstrucție și reutilare tehnică a producției, perfecționare și cooperare;

– asigură ridicarea permanentă a nivelului pregătirii producției, eficienței ei și a micșorării cheltuielilor material, finanțe și muncă pentru producere, lucrări, calitatea înaltă a lor, siguranță și durabilitate în corespundere cu standardele de stat, condițiile tehnice, cerințele esteticii, folosirea rațională a fondurilor și resurselor de producție;

– organizează lucrul de diversificare a producției, desăvîrșirea și înnoirea ei, lucrărilor și serviciilor îndeplinite, crearea a noilor tipuri de producție tehnică și tehnologii;

– proiectează și introducerea mijloacelor de mecanizare și automatizare a proceselor tehnologice, a utilajului special de control și încercări de înaltă productivitate, de elaborare a normativelor volumelor de muncă a articolelor și anormelor consumului de material pentru fabricarea lor, de introducere treptată a regimurilor de economie;

– conduce cu elaborarea planurilor perspective de dezvoltare, reconstrucție și modernizare a întreprinderii, măsurilor de lichidare a acțiunilor dăunătoare ale producției asupra mediului înconjurător, folosirea rațională a resurselor naturale, crearea condițiilor mai favorabile ale securității muncii și ridicării culturii al producției.

Directorul tehnic are obligațiunea să cunoască:

– Hotărîrile Guvernului Republicii Moldova care determină direcțiile de dezvoltare ale industriei;

– Hotărîrile, dispozițiile, ordinile și alte materiale normative și îndrumătoare a organelor superioare și a altor organe, privind activitatea întreprinderii;

– Profitul, specializarea și particularitățile structurii întreprinderii;

– Perspectivele dezvoltării tehnice și economice a întreprinderii;

– Capacitățile de producție a întreprinderii, tehnologia producției;

– Bazele legislației Republii Moldova;

– Ordinea de elaborare a planurilor economico – financiare a activității întreprinderii, metode de gospodărire și administrare a întreprinderii, ordinea de încheiere și executare a contractelor economice;

– Realizările științei și tehnicii din țară și străinătate din domeniu;

– Economia și organizarea producției, muncii și administrării;

– Regulile și normele protecției muncii, tehnicii securității, sănităriei de producție și protecție antiincendiare.

Directorul de producere al S.A.”Moldovahidromaș” este Ion Gumene – este conducătorul nemijlocit al subdiviziunilor de producție de bază.Directorul de producție se numește și se eliberează din funcție prin ordinal directorului general al ”Societății”. Directorul de producție e subordonat direct directorului general. Nivelul profesional – studii superioare tehnice sau tehnico – economice și stagiu de muncă în administrarea operative a producției, ori la posture de conducere în domeniul tehnico – ingineric nu mai mic de cinci ani.

Obligațiunile funcționale ale directorului de producere sunt:

– conduce lucrul de reglare operativă a proceselor de producere, de asigurare a fabricării ritmice a producției în concordanța cu contractele încheiate;

– conduce cu elaborarea planurilor de producere și calindaristice de fabricare a producției la întreprindere și în subdiviziunile ei, introduce schimbări în ele în perioada de planificare;

– organizează și ia măsuri pentru respectarea procesului tehnologic și asupra realizării în concordanță cu normele și condițiile de calitate stabilite, cu normele de tehnică a securității și a măsurilor de protecție a muncii;

– organizează controlul operativ asupra asigurării producției cu documentație tehnică, utilaj, scule, materiale, articole de completare asupra pregătirii produselor noi;

– asigură evidența operative zilnică a producerii, a îndeplinirii sarcinilor zilnice de fabricare cantitativă și conform nomenclatorului, controlul, respectării normelor stabilite de reserve a pieselor și semifabricatelor la depozite și la locurile de muncă.

Directorul de producere are obligațiunea să cunoască:

-Hotărîrile, dispozițiile, ordinile organelor superioare și a altor organe, privind activitatea întreprinderii;

– Bazele legislației Republii Moldova;

– Materialele îndrumătoare și normative, privind planificarea producției și administrarea operativă a ei;

– Perspectivele dezvoltării întreprinderii;

– Capacitățile de producție a întreprinderii, specializarea subdiviziunilor întreprinderii și relațiile de producție dintre ele;

– Nomenclatura producției, genurile de activitate: lucrări, servicii;

– Bazele tehnologiei producției;

– Economica, organizarea științifică a muncii, producerii și administrării;

– Regulile și normele producției, tehnicii securității, sănităriei de producție și a protecției antiincendiare.

3.1 Riscurile Societății pe Acțiuni „Moldovahidromaș” și propuneri de îmbunătățire

Esența riscului este dată de incapacitatea firmei de a prevedea cu exactitate evoluția viitoare desfășurate. Riscul reprezintă, astfel, acel factor de probabilitate ce poate fi asociat unui posibil rezultat atunci cînd factorul de decizie cunoaște toate efectele viitoare posibile ale deciziei luate.

Riscul este un concept complex, dificil de evaluat, și cunoaște o serie deforme de manifestare. Indiferent de metodele folosite, el nu va putea fi eliminat întotalitate din activitatea unei firme, importantă fiind determinarea nivelului riscului pecare întreprinderea este dispusă să-l accepte. Nivelul acceptabil al riscului se referă la riscul maxim pe care un agent economic este dispus să și-l asume, el fiind diferit înfuncție de condițiile concrete ale fiecărei activități economice și de atitudinea față derisc a decidentului.

Riscul în afaceri poate fi abordat fie din punctul de vedere al activității interne a firmei, fie din punctul de vedere al mediului extern în care evoluează aceasta.

Riscurile S.A. ”Moldovahidromaș”:

Tabelul № 10

Perfecționarea și propuneri de îmbunătățireal S.A. ”Moldovahidromaș”

Angajarea și utilizarea în cadrul firmei de persoane care apreciază rezultatele pe care aceasta le furnizează;

De a remunera personalul în dependență de îndeplinirea sarcinilor de muncă și conform contractului individual de muncă;

De a achita salariul angajaților pînă la data de 20 a fiecărei luni;

Determinarea elementelor pe care oamenii și le doresc (așteaptă) și oferirea lor ca recompense;

De a recompensa lucrul în zilele de sărbători și de odihnă;

Asigurarea salariaților în permanență cu sarcini interesante, ce le sfidează posibilitățile, incitând la autodepașire, la creativitate, utilizând metode cum ar fi: rotația pe posturi, lărgirea conținutului funcțiilor, îmbogățirea posturilor etc.;

Comunicarea salariaților, foarte explicit, a sarcinilor, nivelului realizărilor și performanțelor;

Încadrarea salariaților pe posturile care li se potrivesc, astfel ca acestora sa le placă ceea ce fac, obținându-se în acest mod autorecompensarea lor;

Utilizarea combinată a recompenselor economice și moral-spirituale;

Informarea salariaților cu privire la recompensele și sancțiunilor prevăzute de rezultatele efectiv obținute ;

De a efectua salarizarea salariaților în concordanță cu volumul de realizare a producției conform planurilor de muncă;

Acordarea de recompense economice și moral-spirituale la diferite perioade, pe măsura necesităților;

Oferirea salariaților în permanență a acelor recompense pe care ei și le doresc și le așteaptă în continuare pentru lucrul de noapte;

Mărirea asortimentului de pompe și promovarea lor pe piață în corespundere cu modernizarea pieței produsului;

Atragerea cumpărătorilor noi;

Utilizarea noilor segmente de desfacere a producției;

De întărit controlul calității producției la condițiile cumpărătorului (transport auto, cale ferată, aerian);

Îndeplinirea cu certitudine a condițiilor și termenilor contracului;

Participarea regulată la expoziții naționale și internaționale;

Folosirea afișelor publicitare, plăcuțe cu desene și fotografii, embleme și insigne, cărți de vizită;

Înlocuirea computerelor și pachetelor de programe învechite cu unele moderne;

Îmbunătățirea și înnoirea informației de pe site-ul întreprinderii;

Invitarea la întreprindere a cumpărătorilor potențiali, cît și mai puțin cunoscuți;

Crearea unui plan de afacere nou pentru anii de activitate următori;

Elaborarea proiectelor strategiei și politicii de cercetare și proiectare;

Elaborarea de studii, cercetări, documentației pentru înlocuirea și perfecționarea tehnologiei de fabricație;

Aplicarea în producție a rezultatelor studiilor și cercetărilor;

Lărgirea rețelelor de servicii post – vînzare, cu acordarea consultațiilor privind alegerea și exploatarea producției;

Renovarea continuă a utilajului deteriorat;

Crearea unui fond de risc în cazul unei posibile fluctuații, șomaj;

Căutarea unor noi întreprinderi pentru export sau import.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI:

Din momentul apariției și pînă la momentul de față, Societățile pe Acțiuni au devenit niște entități economice, care au determinat mari influențe asupra societății, asupra politicilor promovate la nivel de stat, dar și la nivel mondial. Puterea Societăților pe Acțiuni este comparată de unii autori cu puterea feudalilor din perioada medievală.

 Odată cu statornicirea relațiilor de piață rolul Societăților pe Acțiuni devine unul semnificativ, spre exemplu, în țările avansate volumul producției fabricate de Societățile pe Acțiuni constituie circa 90% din totalul producției pe economie. S.A. constituie pîrghia dezvoltării accelerate a economiei moderne.

În economia de piață, importanța societăților comerciale se explică prin faptul că acestea sunt cel mai adecvat instrument juridic de direcționare a energiilor umane și financiare pentru realizarea unor scopuri sociale. În ceea ce privește societatea pe acțiuni, prin puterea sa de a concentra capitaluri fragmentate, aceasta constituie unul dintre principalii factori de producție și mobilizare a resurselor pentru realizarea unor investiții, ea fiind destinată realizării marilor afaceri ce necesită capitaluri însemnat.

Societățile pe acțiuni sunt cele mai moderne, mai evoluate și mai complexe forme de societăți comerciale. Importanța lor în orice economie de piață este deosebită. Societățile pe acțiuni, a căror activitate se desfășoară pe teritorii largi, de multe ori cu depășirea granițelor unei țări sau ale unui continent, sunt societăți create pentru realizarea marilor afaceri. Societatea pe acțiuni este o formă a societății de capitaluri, grupând un număr mare de asociați care, de cele mai multe ori, nici nu se cunosc între ei și a căror participare la societate este fundamentată pe capitalurile pe care ei le investesc în întreprindere. Datorită importanței capitalului, calitățile personale ale asociaților sunt estompate până la dispariție în favoarea aporturilor la capital.

Scopul fiecărei societăți comerciale, inclusiv al societății pe acțiuni, este de a obține un profit de pe urma activității comerciale desfășurate, însă acest profit urmează a fi împărțit între acționarii societății.

Societățile pe Acțiuni sunt cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane și financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, pe lîngă satisfacerea unor interese personale ale antreprenorilor. 

Promovarea principiilor de administrare a societăților pe acțiuni, precum și a măsurilor eficiente de administrare a societăților pe acțiuni a devenit o problemă de bază a reformelor și a economiilor atît a țărilor cu economii dezvoltate, cît și a țărilor în curs de dezvoltare.

Studiind și analizînd activitatea Societății pe Acțiuni ”Moldovahirdomaș” pot spune că este liderul pe piață autohtonă a pompelor, este cel mai mare producător de pompe din Republica Moldova. Pe lîngă dificultățile și neajunsurile pe care le are întreprinderea, totuși rămîne a fi o întreprindere competitivă, deoarece conducerea întreprinderii are un scop bine determinat în activitatea sa, lucrătorii sunt cointeresați în rezultatele obținute atît material cît și moral, se dotează întreprinderea cu tehnologii performante. Se acordă o atenție bună managementului tuturor departamentelor și subdiviziunilor, colectivul de muncă este unit în activitatatea sa și își împrospătează permanent cunoștințele angajaților datorită progresului tehnico – științific prin instruirea lor.

Ceea ce ține de activitatea economico – finaciară a S.A. „Moldovahidromaș” are o situație ecomomico – financiară bună, ea continuă să fie cel mai mare producător de pompe din Europa de Est, deci principala sa funcție este de a produce.

Analizînd indicatorii economici de bază, se poate face o concluzie că S.A. „Moldovahidromaș” are o stratgeie de gestiune rentabilă și bine determinată, care le permite obținerea obiectivelor stabilite.

În limitele CSI întreprinderea continuă să fie unul din principalii producători și proiectanți de pompe chimice, maritime, circulare, speciale. Pompele produse sunt utilizate la întreprinderile din industria chimică, la întreprinderile prelucrătoare de petrol, din industria metalurgică și în alte ramuri.

După părerea mea cele mai importante preocupări a managerilor din S.A. „Moldovahidromaș” trebuie să constituie :

– identificarea și utilizarea factorilor care stau la baza motivației: interesele, atitudinile și nevoile unei persoane. Dacă managerii întreprinderii vor fi la curent cu toți acești factori atunci personalul întreprinderii vor fi motivați suficient, ceea ce va mari productivitatea muncii lor și respectiv se va accelera activitatea întreprinderii ducând la un beneficiu mai sporit;

– îmbunătățirea aspectului exterior al întreprinderii cît și a aspectului interior al întreprinderii;

– orientarea spre noi segmente de desfacere a producției.

Societățile pe Acțiuni au un rol hotrîtor în dezvoltarea economică a oricărei țări, în determinarea potențialului acesteia, de costurile cu care se obțin bunuri și servicii, de calitatea acestora și de capacitatea întreprinderii de a le comercializa profitabil depind în realitate puterea economică si nivelul de trai al unei țări.

BIBLIOGRAFIE:

Acte normative:

Codul Civil al Republicii Moldova, Legea nr. 1107-XV din 06.06.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 82-86//661 din 22.06.2002;

Legea Republicii Moldova privind Societățile pe Acțiuni Nr. 1134-XIII din 02.04.1997;

Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat și întreprinderi Nr. 845-XII din 03.01.1992;

Legea Republicii Moldova cu privire la piața valorilor mobiliare nr. 199 din 18.11.1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.183-185//655 din 10.10.2008;

Legea Republicii Moldova cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor și organizațiilor nr.1265/2000 // Monitorul Oficial nr.31-34 /2001;

Legea Republicii Modova cu privire la proprietatea publică a unităților
administrativ-teritoriale nr.523 din  16.07.1999 // Monitorul Oficial nr. 124-125//611 din 11.11.1999;

Regulamentul societăților economice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.500 din 10 septembrie 1991;

Marek Heseel ADMINISTRAȚIA SOCIETĂȚILOR PE ACȚIUNI în economia de piață și tranziție, București 1997,

Sergiu Mămăligă, „Societățile pe acțiuni/Comentariu la Legea nr.1134/1997”, Editura „Museum”, Chișinău 2001;

Elena Cîrcei, „Constituirea Societăților comerciale pe acțiuni”, Editura „Lumina Lex”, București 1995;

Elena Cîrcei, „Funcționarea și încetarea societăților comerciale pe acțiuni”, Editura „Lumina Lex”, București 1996;

Nicolae Roșca, Sergiu Baieș, „Dreptul afacerilor”, Editura „Cartier”, Chișinău 1997;

Fligstein 1990; Davis and Stout, 1992; O’ Sullivan, 2000; Guillen, 2000; Aguilera and Jackson, 2003;

Gheorghe Țurcanu, studiu de la disciplina Managementul corporativ.

Internet:

www.agora.md

web Riscul firmei