Activitatea Socială a Consiliului Europei [631523]

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
SPECIALIZAREA ADMINISTRAȚIE EUROPEANĂ

Disciplina : Spațiul Social European
Tema : Activitatea Socială a Consiliului Europei

Coordonator Științific: Absolvent: [anonimizat].Univ. Dr. Radu Răzvan Popescu Vișan Elena Mădălina

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 2

ABREVIERI

CEDO – Curte euroepană a drepturilor omului
APCE – Adunarea Parlamentară a Consiliului
CE – Condiliul Europei
CPT – Comitetul european pentru prevenirea torturii
UE – Uniunea Euroepană
EUR – euro
O.L.A.F. – Oficiul European pentru Lupta Antifraudă
I.R.D.O. – Institutul Român pentru Drepturile Omului
O.I.M. – Organizația Internațională a Muncii
Nr. – numărul
p. – pagina
part. – partea
lit. – litera
alin. – alineatul

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 3

CUPRINS
ABREVIERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 2
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 4
CAPITOLUL I
CONSILIUL EUROPEI
I.1. Scurtă prezentare a Consiliului Europei ………………………….. ………………………….. …….. 5
I.2. S tructura Consiliului Europei ………………………….. ………………………….. ……………………. 7
I.3. Activitatea Consiliului Europei ………………………….. ………………………….. ……………….. 10
CAPITOLUL II
JURISPRUDENȚA CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI
II.1. Scurtă prezentare a Convenției europene a drepturilor omului ………………………… 13
II.2. Cazuri CEDO în materie socială în România și în alte state, spețe …………………….. 17
CAPITOLUL III
CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ
III.1. Scurtă prezentare a Cartei sociale europene ………………………….. ………………………. 23
III.2 . Ratificarea Cartei sociale europene ………………………….. ………………………….. ……….. 26
III. 3. Impactul ratificării asupra legislației Române ………………………….. …………………… 32
CAPITOLUL IV
CODUL EUROPEAN DE SECURITATE SO CIALĂ
IV.1. Scurtă prezentare a Codului European de Securitate socială ………………………….. . 33
IV. 2. Codul european de securitate socială REVIZUIT ………………………….. ……………… 36
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 38
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 40

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 4

INTRODUCERE
Tema acestei lucrări este intitulată „ Activitatea în materie social ă a Consiliului Europei ”. Am
ales să lucrez pe a ceastă temă din dorința de a afla tot ce ține de Consiliul Europei, Drepturile omului,
modul în care au fost dezvoltate drepturile sociale, economice și normele de securitate socială.
Am ales ca metodă de cercetare documentarea , aceasta a început cu diferite cărți, lucrări, site –
uri oficiale ale instituțiilor și documente oficiale.
Lucrarea de față este structurată pe patru capitole:
În primul capitol este vorba de C ONSILIUL EUROPEI . Din a cest capitol aflăm cum s -a ajuns
la în ființarea acestei organizații interguvernamentale, care este s copul Consiliul Europei , structura și
ce a reușit să facă acesta de -a lungul timpului .
În cel de -al doilea capitol se discută despre CONVENȚIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR
OMULUI , în care se regăsesc obligațiile impuse statelor semnatare, jurisprudența CEDO, modul în
care a fost formată și în final regăsim câteva spețe din românia si din alte state.
În al treilea capitol este vorba despre CARTA SOCIALĂ EUROEPANĂ și CARTA
SOCIALĂ EUROPEANĂ REVIZUITĂ. În prima parte a acestui capitol este vorba despre Carta
socială europeană. Regăsim o scurtă prezentare a acesteia, scopul și obiectivele, drepturile garantate
și cum se pot aplica acestea. În cea de a doua parte este vorba despre Carta socială revizuită, motivul
ratificării, scopul, diferențele dintre cele două, articolele revizuite și în finalul acestui capitol avem
descris pe scurt impactul ratificării asupra legislației Române .
Ultimul capitol al acestei lucrări face referire la Codul european de securi tate socială. Aici
regăsim în mare măsură explicatia securit ății social e, modul în care Codul a fost adoptat, normele
securității sociale, Convenția ce îi vine în ajutor. În finalul capitolului patru este prezentată ratificarea
Codului european de securit ate socială, motivul ratificării, obiectivele, dispozițiile și diferențele dintre
Codul european de securitate socială și Codul european de securitate socială revizuit.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 5

CAPITOLUL 1
CONSILIUL EUROPEI
I.1. Scurtă prezentare a Consiliului Europei
Existând discuții încă de dinaintea celui de al 2 -lea Război Mondial referitoare la o cooperare
mai strânsă contra nazismului, dar și cooperarea din timpul celui de al 2 -lea Războiului Mondial,
dintre mișcările de eliberare și guvernele aflate în exil, au dus la ideea de nevoie de organizație
europeană
Efectele provocate de cele două războaie mondiale asupra continentului European au fost
inimaginabile. Satetele europene au fost în imposibilitatea de a se reconstitui singure, iar pe lângă
probleme econo mice, politice și sociale pe care Europa le avea deja, a mai apărut și amenințarea
comunismului, problemă apărută în urma eliberării Europei de către Statele Unite.
Americanii conștienți de faptul că ei pot beneficia de pace și prosperitate doar dacă Euro pa și
Japonia nu se afundă în sărăcie și haos, iau decizia de a iniția un program prin care ajută financiar
Europa. Pentru a putea beneficia de ajutorul Statelor Unite, Europa trebuie să se organizeze, iar cea
mai eficientă modalitate la momentul respecti v era înființarea Consiliului Europei.
Susținătorii realizării unei Europe unite solicită în anii 1946 si 1947 crearea unei organizații,
care să aibă la bază ideea unei unități dincolo de statele națiune. Așadar, în 1948, la Haga, în timpul
Conferinței au fost făcute primele propuneri pentru crearea organizației, iar în 1949 se discuta despre
crearea Consiliului Europei în cadrul reuniunii reprezentanților guvernelor convocate de către
Winston Churchill.
Pentru a se ajunge în plan politic la un compromis la 9 mai 1949 ia naștere Consiliul Europei
în baza Tratatului de la Londra, intrat în vigoare la 3 august 1949. Pe de altă parte, însă intervin adepții
teoriei conform căreia Europa unită trebuie să se bazeze pe cooperarea dintre state.
La data de 5 mai 1949, se semnează la Londra , statutul primei organ izații pe de -a-ntregul
„europenă” , Consiliul Europei, care reprezintă cea mai mare organizație politică, internațională,
interguvernamentală și region ală, în materie de drepturi ale omului de pe continent. Include 47 de
state membre, printre care si cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Sediul Consiliului Europei

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 6

este Palatul Europei din Strasbourg, de unde Organizația tratează toate chestiunile majore cu care se
confruntă societatea europeană.
Consiliul Europei se ocupă de problemele pe care celelalte organizații le -au neglijat sau nu
le-au acordat nici o atenție. Acesta se afirmă în domenii ca: politica socială, sănătate, mediu, cultură.
Principiile statutare ale Consiliului Europei sunt : democ rația pluralistă, respectul dre pturilor omului
și statul de drept. Consiliul Europei este independent de Uniunea Europeană, dar și diferit de Consiliul
Uniunii Europene și de Consiliul European.
Înființ area organismului de lucru numit CONSILIUL EUROPEI a rezultat în urma convingerii
guvernelor a zece state europene: Belgia, Danemarca, Franța, Irlanda, Italia, Marele Ducat al
Luxemburgului, Olanda, Norvegia, Suedia și Regatul Marii Britanii și Irlandei de Nord,
„ convinse c ă edificarea păcii, bazată pe justiție și cooperare internațională, este de interes
vital pentru păstrarea societății umane și civilizației,
reafirmând atașamentul lor pentru valorile spiritual și morale care sunt moștenirea comună a
popoarelor lor și sursa reală a libertății individuale,libertății politice și a statului de drept, principii
care formează baza oricărei democrații autentice,
convinse că, pentru menținerea și realizarea pe mai departe a acestor idealuri și în interesul
progresului economic și social, se impune o unitate mai strânsă între țările europene care sunt animate
de același sentiment,
considerând că, pentru pentru a ră spunde acestor necesități și aspirațiilor manifestatea în
această privință de popoarele lor, este necesar a crea un organism care să grupeze statele europene
într-o asociație mai strânsă. ”1
Statele europene care vor să devină membre ale Consiliului Europ ei au de îndeplinit câteva
condiții: să adere la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, să accepte principiul supremației
dreptului și să garanteze drepturile și libertățile fundamentale ale omului pentru toate persoanele aflate
sub jurisdicția sa.

1 Diana – Elena Dragomir, Curtea Europeană a Drepturilor Omului dupa 1 iunie 2010, Ghid Legislativ, Ed. Nemira
Publishing House, București, 2010, p. 21 -22.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 7

„Consiliul Europei urmărește în mod deosebit: protejarea drepturilor omului, a democrației
pluraliste și a supremației dreptului; favorizarea conștientizării și încurajarea dezvoltării identității și
diversității culturale ale Europei; căutarea unor soluții p entru problemele cu care se confruntă
societățile europene; dezvoltarea stabilității democratice în Europa prin susținerea reformelor politice,
legislative și constituționale.”2
Pe de altă parte, dacă un stat deja membru al Consiliului nu mai îndeplinește condițiile
necesare poate fi suspendat sau eliminat din organizație. Astfel de situații au avut loc doar în anul
1969, atunci când Grecia, pentru a evita excluderea, a ales să se retragă din organizație din cauza
încălcării drepturilor omului comise de către dictatura militară.
Așa cum este definit în Statut, scopul Consiliul Europei este de a „realiza o mai mare unitate
între membrii săi pentru salvgr adarea și realizarea ide alurilor și principiilor care sunt moștenirea lor
comună și pentru facilitarea progresului lor economic și social .” 3
Acesta este promovat prin „organele consiliului, prin discutarea chestiunilor de interes comun
și prin încheierea de acorduri și adoptare a unor acțiuni comune în domeniile economic, social, cultural,
științific, juridic și administrativ, precum și prin salvgr adarea și respectarea pe mai departe a
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”4
I.2. Struct ura Consiliului Europe i
Consiliul Europei are două organe principale și anume Comitetul Miniștrilor și Adunarea
Parlamentară, asistate de un Secretariat General, care stă sub autoritatea unui secretar genral ales de
Adunarea Parlamentară.
a) COMITETUL MINISTRILOR
Potrivit art.13 din Statut, Comitetul Miniștrilor este organul competent să acționeze în numele
Consiliului Europei. Este alcătuit din miniștrii afacerilor externe ai Statelor Membre sau din
reprezentanții lor diplomatici permanenți la Strasbourg.

2 Bărbulescu Iordan Gheorghe – „Uniunea Europeană – aprofundare și extindere. De la Comunitățile Europene la
Uniunea Europeană”, Editura Trei, București, 2001.
3ibidem
4 A se vedea art. 1, lit. a și b, din Statutul Consiliului Europei.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 8

În cad rul Comitetului Miniștrilor se discută despre „subiecte politice de interes comun, cu
excepția problemelor de apărare: aspect politice ale integr ării europene, dezvoltarea cooperării,
apărarea instituțiilor democratice și protecția drepturilor omului.” 5 Altfel spus se discută problemele
societății europene , se propun solutii pentru rezolvarea sau diminiarea acestora și, se adopta și se
decide programul de activitate și bugetul Consiliului Europei.” Comitetul se reunește la nivel
ministerial o dată pe an și la nivel de deputați (Reprezentanții Permanenți la Consiliul Europei)
săptămânal.”6
Președinția Miniștrilor se exercită pe rând pentru o perioadă de 6 luni, iar schimbările
președinției se schimbă în lunile mai și noiembrie.
În cazul în care unele proie cte nu beneficiază de susținere statelor membre, Comitetul
Miniștrilor poate pune în practică activități în cadrul a două tipuri de acorduri :
1. Acorduri parțiale – „acestea permit doar unei părți a statelor membre să întreprindă acțiuni
comune în domeniile variate.”
2. Acorduri extinse – „permit statelor membre (sau unei părți a acestora) să se asocieze cu statele
membre ale Consiliului Europei, beneficiind și de structurile permanente ale Organizației.”
Deciziile Comitetului Miniștrilor sunt trimise către g uvernele statelor membre sub formă de
recomandări sau incluse în convenții și acorduri europene, acestea având formă juridică obligatorie
pentru statele care le -au ratificat.
Pe lângă condițiile la care se supun statele care au aderat la Statutul Consili ului Europei, ele
se angajează la o colaborare loială și dinamică pentru a avantaja progresul economic și social. În caz
de încălcare a obligațiilor statutare, Comitetul Miniștrilor își rezervă „dreptul de a suspenda
reprezentare unui stat membru, îl poa te invita să se retragă, și chiar să decidă dacă acesta a încetat să
aibă calitatea de membru al Organizației”7

5 Andrei Popescu, Ion Jinga – Organizații Europene și Euroatlantice, Lumina LEX, 2001, p. 24 -25.
6https://www.coe.int , accesa t la data de 29.03.2019
7 Andrei Popescu, Ion Jinga – Organizații Europene și Euroatlantice, Lumina LEX, 2001, p. 26.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 9

b) ADUNAREA PARLAMENTARĂ (APCE)
APCE a fost prima Adunare Parlamentară, aceasta reprezentând o organizație internațională
destinată apărării drepturilor omului, democrației și a statului de drept. Este un organ de decizie,
organul deliberativ al Consiliului Europei, fiind formată din 324 de parlamentari delegați de către
parlamentele naționale ale celor 47 de state membre ale CE, fiecare țară având între 2 și 18
reprezentanți. Numărul acestora variază în funcție de dimensiunile teritoriului, numărul populației și
contribuțiile bugetare al e statului respectiv.
După cum este regăsit in Statut, APCE poate “să delibereze și să formuleze recomandări cu
privire la orice chestiune legată de scopul Consiliului Europei, care intră în competența acesteia.”
Poate s ă „delibereze și să facă recomand ări cu privire la orice chestiune care îi este supusă spre avizare
de către Comitetul Miniștrilor.” Poate s tabili „ordinea de zi ținând cont de activitatea organizațiilor
europene interguvernamentale din care fac parte unii sau toți membrii Consiliului Europei.”8
Adunarea alege Secretarul General, Comisarul pentru Drepturile Omului și judecătorii Curții
Europene pentru Drepturile Omului. Reuniunile APCE au loc la Palatul Europei de la Strasbourg, sunt
publice și se fac de 4 ori pe an pentru o saptămână în sesiune plenară.
În cadrul Adunării Parlamentare s -au format grupuri politice cum ar fi: „socialist, partidul
popular european, grupul democraților europeni, liberal, grupul democratic și reformator, grupul
pentru stânga unitară europeană. ”9
c) CONGRESUL AUTORITĂȚILOR LOCALE ȘI REGIONALE ALE EUROPEI
Este o instituție a Consiliului Europei, ce adună laolaltă 648 de funcționari aleși, reprezentând
mai mult de 200.000 de autorități locale și regionale. În cele 47 de state membre Congresul
Autorităților Locale și Regionale ale Europei reprezintă instituți a responsabilă de întărirea democrației
locale si regionale.
Aceasta este formată din 2 camere ( Camera Autorităților Locale și Camera Regiunilor) si 3
comitete.

8 A se vedea art.23, lit. a, b și c, din Statutul Consiliului Europei.
9 A. Popescu, N. Voiculescu – Drept social European, ed. Funda ția România de Mâine., București 2003, p.21.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 10

d) SECRETARIATUL GENRAL
Este prev ăzut expres în articolul 10 al Statutului, Secretariatul nu face parte din categoria
organelor chemate să definească politica și programele Consiliului Europei, rolul său fiind unul de
natură tehnică și administrativă.10
Secretariatul general este compus dintr -un Secretar General (ales de Adunarea Parlamentară
pentru un mandat de cinci ani în fruntea Organizației) , un Secretar General adjunct (ales de Adunarea
Parlamentară pe o perioadă de cinci ani, în urma unor alegeri separate de cele ale Secretarului
General) și personalul necesar. Secretarul General și Secretar ul General adjunct sunt numiți de
Adunarea Parlamentară la recomandarea Comitetului Miniștrilor.
În funcție de domeniile de activitate ale Consiliului Europei, activitatea Secretariatului este
împărțită astfel : probleme politice, probleme sociale și economice, învățământ, cultură și sport, tineret,
mediu și autorități locale, probleme juridice și drepturile omului. O parte integrantă a Secretariatului
General al Consiliului Europei este Grefa Adunării Parlament are.
I.3. A ctivitatea Consiliului Europei
„Activitatea Consiliului Europei privește toate domeniile de interes pentru societatea europenă,
mai puțin problemele de apărare națională. Drepturile omului și democrația pluralistă, statul de drept
și seuri tatea cetățeanului, combaterea rasismului, xenofobiei și a intoleranței, protecția minorităților
naționale, coeziunea socială și caliatea vieții,coeziunea culturală și pluralismul cultural, cooperarea
juridică sunt tot atâtea centre de interes ale Consil iului Europei.”11
În comparație cu instrumentele normative adoptate în cadrul Uniunii Europene care sunt
obligatorii pentru statele membre, convențiile Consiliului Europei sunt obligatorii doar în țările care
aderă la acestea și în țările care le semnează si le ratifică.
Din punct de vedere metodologic realizările Consiliul Europei se împart în patru domenii:
a) „ Elaborarea a 190 de conve nții și acorduri europene, dintre care multe deschise spre
ratificarea și statelor care nu fac parte din aceasta organiz ație.

10 A se vedea Nicolae Ecobescu – Manualul Consiliului Europei, Centru de informare și documentare al Consiliului
Europei la București, București, 1999, p. 61 -62.
11 Andrei Popescu – Organizații europene și euroatlantice, ed. Economica, București, 2005, p.29.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 11

b) Adoptarea a numeroase recomandări adresate statelor membre, definind orientări în marile
probleme cu care se confruntă societatea contemporană și care preocupa guvernele statelor membre.
c) Instituirea, în baza Conventiei europene a drepturilor omul ui și libertăților fundamentale, a
unu sistem de protecție și control al respectării acestor drepturi, prin intermediul CEDO.
d) Susținerea unor campanii publice europene pentru protecția mediului înconjurător, a
patrimoniului arheologic și arhitectural.”12
Câteva realizări importante ale Consiliului Europei: 13
 Conventia Europeana de Apărare a Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale
– CEDO, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 și intrată în vigoare la 3 septembrie 1953 reprezintă
nu numai o noutate istorică, dar si o realizare de o importanță deosebită prin stabilirea unui sistem
european de protecție a drepturilor omului.
 Carta social europeană – este echivalentul CEDO în domeniul protecției drepturilor sociale
și economice. „ enunță drepturile și libertățile omului și stabilește un mecanism de supraveghere care
garantează respectarea acestora de către Statele părți.”14 Carta a fost revizuită în 1996 și intrată în
vigoare în 1998. Din cele 31 de articole, România a ratificat 17 articole, respectiv 65 de paragrafe.
 Carta europeană pentru prevenirea torturii sau pedepselor inumane sau degradante
1997 – Asigură condiții uma ne prizonierilor, deținuților sau persoanelor din instituții psihiatrice. Este
fromat un comitet delegat să faca vizite în locurile în care persoanele sunt reținute de autoritatea
publică, unde trebuie făcută o evaluare a felului în care persoanele privat e de libertate sunt tratate.
Tot cu același obiectiv a fost înființat si CPT – Comitetul european pentru prevenirea torturii .
 Convenția cadru privind protecția minorităților naționale 1995 – intrument complex,
obligatoriu din punct de vedere juridic, ce protejeză minoritățile naționale în general.
 Convenția europenă a autonomiei locale – formulează regulile de care orice regim
democratic al administratie locale trebuie să țină cont.

12 Andrei Popescu, Ion Jinga – Organizații Europene și Euroatlantice, ed.Lumina LEX, 2001, p. 29 -30.
13 Andrei Popescu, Ion Jinga – Organizații Europene și Euroatlan tice, ed.Lumina LEX, 2001, p. 34 -35.

14http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2004_2009/documents/dv/chartesocialedepliant -/CharteSocialedepliant –
ro.pdf , accesat la 05.04.2019

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 12

 Convenția privind protecția datelor – semnatã la nivelul Consiliului Europei in 28 ianuarie
1981, reprezintã colectarea și folosirea justificată și legală a datelor cu caracter personal.
 Convenția europeană privind drepturile omului și biomedicina – convenție semnată de
România la 4 aprilie 1997, reprezintă drepturile persoanelor cu privire la tratamentele medicale dar și
interzicerea clonării ființelor umane.
 Convenția europenă privind televiziunea transfrontalieră – transmiterea programelor de
televziune peste frontieră.
 Convenția de la Berna – protejarea în mediul natural a speciilor animale și vegetale pe cale
de dispariție.
 Convenția cultural europeană – cooperare în sfera educației, culturii, patrimoniului,sportului
și tineretului.
Pe langă toate aceste convenții, Consiliul Europei a mai reușit să realizeze și:
 Fondul European de dezvoltare social ă care a contribuit la finanțarea de proiecte sociale cu
împrumuturi de peste 11 miliarde de euro,
 Farmacopeea europeană – care se ocupă de cali tate medicamentelor,
 Carta tineretului – care oferă tinerilor oportunitatea în Europa de a călători, de a avea acces
la cultură și bsport în baza unor tarife preferențiale.
 Centrul european pentru limbi moderne, „Grupul Pompidou” , Funda ția europeană
pentru meseriile patrimoniului (TEMP), Zilele europene ale patrimoniului, etc.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 13

CAPITOLUL II
JURISPRUDENȚA CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI CEDO 1950

II.1. S curtă prezentare a Convenției europene a drepturilor omului
Convenția Europeană a Drepturilor Omului este documentul de referință al Curții Europene a
Drepturilor Omului și a fost semnată de către 12 state membre ale Consiliului Europei la data de 4
noiembrie 1950 și a intrat în vigoare la data de 3 septembrie 19 53. Convenția este un document cu
caracter obiectiv ce menționează drepturile cetățenilor, dar și îndatoririle pe care acestia le au de
îndeplinit.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului este primul și cel mai valoros instrument juridic al
Consiliului Europei, ce face referință la drepturile omului și are ca scop protecția drepturilor și
libertăților civile și politice. Un element nou, important pentru protecția internațională a drepturilo r
omului, este cel stipulat în art. 1 al Convenției Europene, potrivit căruia părțile contractante recunosc
„oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor”, drepturile și libertățile fundamentale. Expresia „oricărei
persoane”, pe care o regăsim și în alte i mportante texte internaționale, subliniază natura universală a
drepturilor omului recunoscute de Convenție. Așadar, textul protejează nu numai drepturile cetățenilor
unui stat, dar și pe acelea aparținând străinilor, apatrizilor și incapabililor, cum sunt copiii și
persoanele puse sub interdicție.15
Convenția reprezintă „un tratat internațional în virtutea căruia statele contractante își asumă
anumite obligații. ”16 Importanța sa se resimte de -a lungul Europei și a statelor care se străduiesc să
garanteze p rotecția drepturilor omului.
Convenția asigură în special drepturi civile și politice: dreptul la viață, dreptul la un proces
echitabil, libertatea de gândire și se exprimare, conștiință, religie, respect pentru viața privată și de
familie, dreptul de căs ătorie, la întrunire pașnică și de asociere.

15 Popa, Vasile, Mihai, Gheorghiu – Drepturile omului în comunitatea europeană, București, Editura Globus, 1995,
p. 13 .
16 A. Popescu, N. Voiculescu – Dreptul Social European, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2003, p. 23.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 14

Convenția interzice : tortura și tratamentul sau pedeapsa inumană sau degradantă, sclavia și
munca forțată, pedeapsa cu moartea, detenția arbitrară și ilegală, discriminarea în exercitarea
drepturilor și libertăților prevăzute în convenție.17
Ca statele contractante să își aplice obligațiile asumate, C onvenția a stabilit un sistem de aplicare,
înființând trei instituții: Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Comisia Europeană a Drepturilor
Omului și Comite tul de Miniștri al Consiliului Europei, alcătuit din miniștrii afacerilor externe a
statelor membre sau reprezentanții acestora.
În perioada 1952 -2004 Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost întărită de 14 Protocoale
adiționale care modifică anumi te dispoziții ale acesteia, în scopul îmbunătățirii eficienței și care
asigură alte drepturi și libertăți cum ar fi desființarea pedepsei cu moartea, modificarea mecanismului
jurisdicțional de control, etc.
Protocolul nr. 1,4,6, și 7 adaugă alte drepturi ș i libertăți celor garantate, Protocolul nr. 2 Curea
are posibilitatea de a da avize consultative, Protocolul nr. 9 reclamanții (persoanele fizice) au
posibilitatea să înainteze cererile lor Curții dupa ce au fost ratificate de către statul pârât și acce ptat
de către un comitet de selectare.
Comisia și Curtea Europeană a Drepturilor Omului reprezintă două organe create de CEDO, care
au ca responsabilitate asigurarea respectării angajamentelor preluate de către statele membre. Datorită
protocolului nr. 11 cele 2 organe se grupează și se institu ie Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
La 11 mai 1994 a fost deschis pentru semnare Protocolul nr. 11 la Convenția Europeană a
Drepturilor omului, care restructura mecanismul de control. Noua Curte Europeană a Drepturilor
Omului a început să funcționez e la 1 noiembrie 1998, odată cu intrarea în vigoare a Protocolului 11.
Noua Curte este format ă dintr -un număr de judecători egal cu cel al statelor contractante, fără restricții
numerice în funcție de naționalitate.
La 31 octombrie 1998, vechea Curte și -a încetat funcționarea. Conform Protocolului nr. 11,
Comisia Europeană a Drepturilor Omului a mai continuat timp de un an (Până la 31 octombrie 1999)

17 A se vedea – A. Năstase, B. Aurescu – Drept internațional public, ed. C.H.Beck, București, 2015, p. 171.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 15

să examineze cererile pe care le -a declarat admisibile anterior datei de intrare în vigoare a Protocolulu i
nr. 11.18
În ajutorul Curții mai vine și Protocolul nr. 14 care a intrat în vigoare în 2010 și are ca scop
ușurarea activității Curții, prin introducerea unor măsuri procedurale și introduce un mandat de 9 ani
pentru judecători.
Protocolul nr. 15 reduce termenul de depunere a cererii la Curte de la 6 la 4 luni. Protocolul intră
în vigoar doar după ce toate statele părți la Convenție o semnează și il ratifică.
Protocolul nr. 16 „ permite instanțelor și tribunalelor superioare ale unei țări membre să solic ite
Curții să emită avize consultative privind chestiuni de principiu referitoare la interpretarea sau
aplicarea drepturilor și libertăților definite în Convenție sau în protocoale la acestea.”19
Statele care ratifică și semneaza Convenția Europeană a Drept urilor Omului se poate alătura
Consiliului Europei, prin acest lucru își confirma angajamentul față de obiectivele Organizației.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost fondată în anul 1959, este un tribunal internațional
cu îndatoriri asupra cererilo r individuale sau privind încălcările drepturilor între state, enunțate de
Convenția europeană a drepturilor omului.
Curtea își desfășoară activitatea în permanență începând din anul 1998 și poate fi sesizată direct
de către orice persoană. Este formată d intr-un număr egal de judecători cu numărul statelor
contractante. Judecătorii sunt aleși de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei pentru un
mandate de 9 ani. La atingerea vârstei de 70 de anu, mandatul jucdecătorilor expiră. Curtea are dreptul
să își aleagă președinteșe,2 vice -președinți și 2 președinți de secțiune pentru 3 ani.
Structura celor 4 secțiuni ale Curții este stabilită pe o perioadă de 3 ani. Între aceste secțiuni
trebuie să existe armonie din punct de vedere geographic, al repreze ntării pe sexe, dar și al sistemelor
juridice al statelor contractante
Limbile oficiale ale Curții sunt engleza și franceza, cererile mai pot fi redactate și în un din limbile
oficiale ale statelor contractante.

18 Pușcă Benone, Pușcă Andy – Drept internațional public, Galați, Editura Fundației Academice ,,Danubius” 2003,
p. 141.
19A se vedea https://www.coe.int/en/web/human -rights -convention/amendments -to-the-convention , accesat la
17.05.2019, ora 10:30.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 16

Curte europeană a Drepturilor Omului are co mpetență jurisdicțională referitoare la interpretarea
și aplicarea Convenției și competență consultativă.
Pentru a -și îndeplinii atribuțiile jurisdicționale, Curtea își desfășoară activitatea astfel: pentru
deciziile privind admisibilitatea cererilor – comitete de câte 3 judecători, pentru judecata de fond –
Camere cu câte 7 judecători și pentru problemele grave privind interpertarea Convenției și cauzele
interstatale – Marea Cameră care este compusă din 17 judecători.
Statele contractante, companiile, o rganizațiile neguvernamentale sau persoanele individuale care
consideră că sunt victime ale violării convenției se pot adresa direct Curții Europene a Drepturilor
Omului de la Strasbourg, cu condiția ca toate caile interne de atac să fie epuizate și plânge rea depusă
Curții să fie în termen de maximum 6 luni.
Conform jurisprudenței CEDO, cererile trebuie să fie accesibile, adecvate,eficace și să poată
remedia drepturile garantate.
Dacă o cerere nu este respinsă de Curte, statul în cauză poate să nu o accepte pe motiv că nu au
fost epuizate toate căile de recurs interne făcând dovada. Statul poate să și renunțe la regula epuizării
căilor de recurs.
Pentru a cerceta daca reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne, Curtea trebuie să aibă în
vedere două aspecte importante: fondul cazului și gradul în care recursurile sunt în mod efectiv
disponibile.
Formalitatea în fața Curții este reprezentată prin două părți :
1. Condițiile de admisibilitate a cererilor individuale: Aceste condiții sunt stabilite de către art.
35 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Prima procedură este de obicei scrisă, iar hotărârile
Camereiprivind admisibilitatea trebuie să fie motivate, publice și luate cu majoritate de voturi.
2. Procedura referitoare la fond: acestea sunt supuse audierii publice sau pot fi confiden țiale doar
daca au loc negocieri în vederea încheierii unei regelemntări amiabile. Hotărârea Curții este definitivă
dupa trei luni.
„Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată prin legea nr. 30/199 4, publicată în
Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994. Textul Convenției, modificat prin Protocolul 11 la CEDO,

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 17

încheiat la Strasbourg la 11 mai 1994, a fost ratificat de România prin legea nr. 79/1995, publicată în
Monitorul Oficial nr. 147 din 13 iul ie 1995. ”20
II.2. C azuri CEDO în materie socială în România și în alte state , spețe :
Jurisprudența CEDO se referă la hotărârile definitive luate de către un organ jurisdictional, menite
să imbunătățească legislația națională a țărilor membre ale UE.
„Justițiabilitatea reprezintă capacitatea normelor de garantare a drepturilor persoanei de a fi
suficient de concrete pentru a putea da efectivitate enunțului normativ în cazul unor împrejurări
specifice prin care a trecut persoana care se consideră victimă a violării drepturilor omului. ”21
Hotărârile CEDO reprezintă aplicarea și interpretarea legii prin argumente clare și logice, prin
stabilitatea care prevede interpretarea normleor ce consacră drepturile și libertățile pe care le are
fiecare cetățean. Pevederile Convenției și ale protocoalelor sale adiționale nu pot fi interpretate și
aplicate corect decât prin raportare la jurisprudența Curții.
În prezent, toate aceste condiții ale Curții, mai concret jurisdicția obligatorie a Curții și caracterul
obligatoriu al hotărârilor acesteia reprezintă condiția Consiliului Europei pentru a -i putea deveni stat
membru. Convenția urmărește ca statele să respecte Drepturile Omului, Statul de drept și normele
democrației pluraliste.
Din punct de vedere practic, „succesul Convenției se explică în mare parte prin mecanismul său
de control dezvoltat, care a făcut posibilă o garantare concretă și eficientă a drepturilor și libertăților
pe care le enunță. Executarea hotărârilor Curții este un aspect al mecanismului insta urat de Convenție
încă destul de puțin cunoscut publicului, dar care este de o importanță capitală. ”22
„Dacă Convenția se prezenta ca unul din elementele cheie ale arhitecturii politice europene, oare
aceasta nu se datorează chiar faptului că executarea fi ecărei 4 hotărâri individuale ce constată că un
stat a încălcat Convenția constituie obiectul unui control atent și sistematic din partea altor State
reunite în cadrul Comitetului Miniștrilor? ”23

20 A. Popescu – Drept Interna țional și european al muncii, Ediția 2, ed. C. H. Beck, p. 272
21 A. Popescu, N. Voiculescu – Drept Social European p. 23 – 28
22 ibidem
23 A se vedea rezoluția Adunarii Parlamentare (2000)1226 din 28 septembrie 2000

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 18

1. „HOTĂRÂREA CEDO din 7 iunie 2011 , în cauză Baldovin împotriva României ,
Publicată în Monitorul Oficial nr. 10/2012 din 5 ianuarie 2012 (Cererea nr. 11.385/05) ”24
În Cauza Baldovin împotriva României DREPTUL LA VIAȚĂ,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într -o cameră compusă din
Josep Casadevall, președinte, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secție,
După ce a deliberat în camera de consiliu la 17 mai 2011, pronunță prezenta hotărâre, adoptată
la aceeași data”:
PROCEDURA : La originea cauzei se află Cererea nr. 11.385/05 îndreptată împotriva
României, prin care un resortisant al acestui stat, În cauză Ana -Elisabeta Baldovin (reclamanta), a
sesizat Curtea la 21 martie 2005, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului
și a libertăților fundamentale, afirmând că nu a beneficiat, în urma decesului fiicei sale, de o anchetă
efectivă, așa cum prevede, în opinia sa, art. 2 din Convenție.
În iulie 2002, a dat n aștere într -un spital public unei fetițe pe care a numit -o Maria. În
momentul nașterii, reclamanta a prezentat medicului de gardă, G.I., indicațiile medicului ginecolog
care a îngrijit -o pe durata sarcinii, precum și rezultatele mai multor ecografii efectu ate, din care reieșea
că cezariana era indispensabilă. În pofida acestor recomandări, medicul de gardă G.I. a provocat
reclamantei nașterea naturală. Maria a decedat prin asfixie a doua zi după naștere. S -a efectuat o
autopsie.
Reclamanta a solicitat o co ntraexpertiză, de la Serviciul de medicină legală Gorj din care reiese
ca în această situație, decesul Mariei a fost cauzat de o asfixie provocată în momentul nașterii de
cordonul ombilical.
Reclamanta a făcut reclamație împotriva medicului G.I. pentru mo dul în care a avut loc
nașterea , iar comisia de disciplină a Colegiului Medicilor Gorj a respins reclamația.
Pentru aceste motive Curtea declară cererea admisibilă, hotărăște că a fost încălcat art. 2 din
Convenție sub aspect procedural și stabilește că st atul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen

24 A se vedea https://jurisprudentacedo.com/Baldovin -c.-Romaniei -Dreptul -la-viata.html , accesat la 18.05.2019, ora
20:26.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 19

de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii suma de 16.000 EUR pentru prejudiciul moral, care
trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, plus ori ce sumă
ce poate fi datorată cu titlu de impozit și respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru
celelalte capete de cerere.
În această cauză a fost încălcat articolul 2 al Convenției formulat după cum urmează în părțile
sale relevante : „1. Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi
cauzată cuiva […]“ și articolul 6 al Convenției „1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei
sale.” În circumstanțele speței, a fost necesar să examineze întregul capăt de cerere al reclamantei din
perspectiva art. 2 din Convenție.
2. „Curtea Europeană a Drepturilor Omului, SECȚIA A TREIA , CAUZA OLTEANU
ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI (Cererea nr. 71090/01) , HOTĂR ÂRE STRASBOURG 14
aprilie 2009 ”25
În cauza Olteanu împotriva României NEACORDAREA ASISTEN ȚEI MEDICALE,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într -o cameră compusă din
Josep Casadevall, președinte , Elisabet Fura -Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina
Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secție , după ce a
deliberat în camera de consiliu, la 24 martie 2009, pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași
data”:
Domnul Nicu Olteanu („reclamantul”), a sesizat Curtea la 12 iulie 2000 în temeiul art. 34 din
Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Reclamantul susține că
a fost supus unor rele tratamente, aplicate de poliție, la momentul arestă rii sale la 16 mai 1997, și că
nu a beneficiat de asistență medicală corespunzătoare ulterior arestării sale, în ciuda faptului că fusese
rănit cu un glonț de către unul din polițiștii care au luat parte la arestarea sa.
Hotărăște că a fost încălcat art. 3 din Convenție din punct de vedere material ca urmare a
rănilor cauzate reclamantului la 16 mai 1997 și din punct de vedere procedural ca urmare a lipsei unei
cercetări efective;

25 A se vedea, https://jurisprudentacedo.com/Olteanu -c.-Romaniei -Persoana -impuscata -arestata -Neacordarea –
asistentei -medicale.html , accesat la 18.05.2019, ora 20:30

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 20

Curtea hotărăște că a fost încălcat art. 3 din Convenție și că statul pârât trebuie să
despăgubească reclamantul, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în
conformitate cu art. 44 § 2 din convenție.
În această cauză a fost încălcat art. 3 din Convenție din punct de vedere material ca urmare a
rănilor c auzate reclamantului și a tratamentului primit, redactat după cum urmează:„Nimeni nu poate
fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”
3. „TAȘTAN c. Turciei – ARTICOLUL 3. Tratament degradant , Cauza TAȘTAN
împotriva Turciei H otărârea din 4 martie 2008 [Secția a lll -a], Cererea (nr. 63748/00) ”26
Obligația de a efectua serviciul militar la vârsta de 71 de ani: încălcare.
Reclamantul a sesizat Curtea European ă a Drepturilor Omului pentru că la data de 15 februarie
2000 a fost chemat sub drapel și adus de jandarmi la biroul de recrutări militare, obținând un certificat
medical din care reieșea că este apt pentru a îndeplinii obligațiile militare și obligandu -l să efectueze
serviciul militar la vârsta de 71 de ani. Reclamantul a invocat faptul că a suferit un tratament
degradant, datorită instrucțiunilor fizice făcute alături de cei de 20 de ani , și a făcut obiectul diverselor
ironii.
Hotărăște că a fost încălcat Art. 3 coroborat cu art. 13 din Convenție din punct de vedere al
integrității fizice și psihice datorită tratamentului adus reclamantului și din punct de vedere procedural
ca urmare a lipsei unei cercetări efective
Curtea hotărăște ca nu posedă decât puține elemente, în afara declarațiilor celui în cauză,
privitoare la împrejurările în care s -a desfășurat perioada în care acesta din urmă s -a aflat sub drapel.
Ea mai reține că nu dispune de elemente care să indice în ce măsură reclamantul, care nu vorbește
decât limba kurdă, și -a putut exprima dorințele în fața medicil or și a superiorilor săi ierarhici. S -a
stabilit, totuși, fără a se contesta, că reclamantul, în vârstă de 71 de ani la epoca faptelor, a efectuat o
parte a serviciului militar între 15 martie și 26 aprilie 2000, știut fiind că instrucția lui a durat o lun ă.
Curtea respinge excepția preliminară a Guvernului, de neepuizare a căilor de recurs intern [art.
35 alin. 1], și conchide cu privire la dreptul la un recurs efectiv (art. 13). Considerând că legislația

26A se vedea – https://jurisprudentacedo.com/TASTAN -c.-Turciei -ARTICOLUL -3.-Trata ment – degradant.html ,
accesat la 18.05.2019, ora 20:40

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 21

națională nu prevedea o cale de recurs pentru situ ația specială a reclamantului, iar distrugerea
dosarului său l -ar fi împiedicat în orice caz să introducă o acțiune în despăgubiri.
În concluzie Curtea hotărăște că a fost încălcat (unanimitate) Art. 41 și că Statul pârât trebuie
să despăgubească reclaman tul cu 5.000 euro pentru daune morale.
În cazul de față , având în vedere că nu s -au epuizat toate căile de recurs interne „art. 35 alin. 1 ”27
se ajunge la comculzia că a fost încălcat art. 41 redactat astfel „ Dacă Curtea declară că a avut loc o
încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu
permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate,
dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.”
4. „TILLACK c. Belg iei – Percheziții și confiscări la domiciliul și la biroul unui jurnalist
bănuit de corupție a unui funcționar European , TILLACK împotriva Belgiei (Dosar nr.
20477/05) , Hotărâre – 27.11.2007 [Secția a II -a]”28
„Reclamantul, un jurnalist german, la data desfășurării faptelor, era detașat la Bruxelles și
însărcinat cu urmărirea politicii Uniunii Europene și cu funcționarea instituțiilor europene.
Ziarul său a publicat două articole pe care acesta le -a scris pornind de la documente
confidențiale ale Oficiul ui european pentru luptă antifraudă (O.L.A.F.). Bănuindu -I pe reclamant că
ar fi corupt un funcționar, plătindu -l pentru a obține informații confidențiale referitoare la anchete în
curs, desfășurate în interiorul instituțiilor europene, O.L.A.F. a deschis o anchetă internă, pentru a -l
identifica pe autorul scurgerilor de informații. Pentru că ancheta nu a dus la identificarea agentului
aflat la originea scurgerilor, O.L.A.F. a depus o plângere împotriva reclamantului, pe lângă autoritățile
belgiene, care au deschis o instrucție contra lui X pentru încălcarea secretului profesional și coruperea
activă și pasivă a funcționarului. ”29
Domiciliul și biroul reclamantului au fost percheziționate, majoritatea documentelor și
instrumentelor de lucru ale reclamantului au fost confiscate și puse sub sechestru. În acest interval de
timp, reclamantul a făcut o sesizare la mediatorul european.

27 A se vedea https://www.echr.coe.int/Documents/Conventio n_RON. Accesat la 18.05.2019, ora 20:50
28 A se vedea https://jurisprudentacedo.com/TILLACK -c.-Belgiei -Perchezitii -si-confiscari -la-domiciliul -si-la-biroul –
unui-jurnalist -banuit -de-coruptie -a-unui-functionar -european.html , accesat la 18.05.2019, ora 20:50
29 ibidem

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 22

Curtea hotărăște că în momentul în care au avut loc perchezițiile, acestea aveau drept scop
dezvăluirea provenienței informațiilor relatate de reclamant în articolele sale. Deoarece ancheta
internă a O.L.A.F. nu a produs rezultatul scontat, iar bănuielile de corupție asupra reclamantului erau
fondate pe simple zvonuri, nu exista nici un imperativ preponderent de interes public, care să justifice
asemenea măsuri. Astfel, măsurile se refereau la protecția surselor jurnalistice.
Curtea hotărăște că în speța de față, reclamantul era bănuit pe temeiul unor vagi zvonuri
nefondate, fapt ce s -a confirmat ulterior prin neinculparea sa, ținând u-se seama și de amploarea
sechestrului aplicat.
În concluzie Curtea hotărăște ca a fost încălcat în (unanimitate) Articolul 41 și Statul trebuie
sa despagubească reclamantul cu suma de 10 000 euro daune morale.
În speța de față, reclamantul era bănuit în baza unor zvonuri nefondate, fapt ce s -a confirmat prin
neinculparea sa , se mai ține seama și de valoarea sechestrului aplicat. Se ajunge la comculzia că a
fost încălcat art. 41 redactat astfel „ Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenți ei sau a
Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite decât o înlăturare
incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție
echitabilă.”

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 23

CAPITOLUL III
CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ

III.1. S curtă prezentare a Cartei sociale europene
Carta Socială Europeană reprezintă un tratat al Consiliului Europei, își are originile în
Declarația Universală a Drepturilor Omului și garantează drepturile și libertățile fundamentale ale
omului, mai exact drepturi sociale și economice. Aceasta a avut ca scop completarea reglementărilor
Convenției Europene a Drepturilor Omului care apără drepturile civile și politice .
Carta reprezintă o serie de drepturi fundamentale în do amneiul muncii, angajării, relațiilor și
securității sociale, structurat ă pe cinci părți: primele două reprezentând structura Cartei definind 19
drepturi care obligă părțile contractante să le garanteze și celelate părți ale Cartei care reprezintă un
carac ter tehnic al acesteia și modul de punere in aplicare.
“Printre cele mai importante conven ții în vederea garantării drepturilor sociale și economice
se regăsesc Carta Socială europeană 1961, Protocolul adițional al Cartei (1988), Codul European de
securit ate socială din 1964 și cel revizuit din 1990, Convenția europeană de securitate socială (1972)
și Convenția europeană privind statutul juridic al muncitorului migrant (1977) ”30
Carta Socială Europeană a fost deschisă pentru a fi semnată de către statele m embre ale
Consiliului Europei la Torino , la data de 18 octombrie 1961 și a intrat în vigoare în 1965. Carta
Socială Europeană este astazi semnată de 43 de state din cele 47 de state membre ale Consiliului
Europei.
Baza drepturilor sociale fundamental e are 3 capitole principale :
 Dreptul privind protecția muncii, dreptul sindical și condițiile de muncă;
 Dreptul copilului și adolescentului, ale mamelor,familiilor lor, persoanelor vârstnice ;
 Dreptul privind sănătatea și accesul la servicii sociale și med icale.

30 A. Popescu, N. Voiculescu – Drept social Eu ropean, ed. Funda ția România de mâine, București, 2003, p.31.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 24

Drepturile garantate de Carta Social ă Europeană vizeză viața de zi cu zi a oamenilor:
LOCUINȚĂ: acces la o locuință adecvată, la un preț accesibil; proceduri menite să limiteze
riscurile de expulzare; construirea locuințelor și oferirea indemnizațiilor locative în corespundere cu
necesitățile familiei, etc.
SĂNĂTATE: servicii de îngrijire medical accesibile si eficiente pentru întreaga populație ;
protecția maternități ; garantarea prin lege și în practică a sănătății și securității la locul de muncă,
etc.
EDUCAȚIE: Învățământ primar și preșcolar obligatoriu; oferirea de servicii gratis de orientare
profesională; integrarea școlară prioritară a copiilor cu handicap; accesul persoanelor cu handicap la
educație și instruire profesională; accesul la învățământ genral și profesional secundar, la studii
superioare universitare si non -universitare, la intruirea profesională continuă.
ANGAJARE: munca fo rțată interzisă; plasarea copiilor în campul muncii interzisă; condiții
speciale de muncă în cazul tinerilor cu vârstă cuprinsă între 15 – 18 ani; echitabilitatea condițiilor de
muncă în raport cu remunerarea si orele de muncă; muncă efectuată în mod liber pentru a -și câșt iga
existența; protecția contra hărțuirii sexuale și morale; dreptul la grevă, etc.
PROTECȚIA JURIDICĂ ȘI SOCIALĂ : protecția juridică a familiei (egalitatea soților în cuplu
și în relație cu copiii, protejarea copiilor în cazul destrămării familiei); exploatarea de orice gen,
interzisă; statut juridic pentru copil; tinerii delicvenți beneficiază de tratament; protecție împotrivia
violenței sau maltratării; dreptul la securitatea, asistența și serviciile sociale, etc.
CIRCULAȚIA PERSOANELOR: dreptul la reîntregirea familiei; dreptul cetățeanului de a ieși
din țara sa; garantarea respectării procedurilor în caz de expulzare; simplificarea formalităților de
imigrare
NON -DISCRIMINARE: dreptul femeilor și a bărbaților la tratament și șanse egale în materie
de angajare în cîmpul muncii; garantarea pentru toți cetățenii și străinii cu dreptul de reședință și/sau
cu dreptul la muncă, că toate drepturile stipulate în Cartă se aplică fără discriminare în funcție de rasă,
sex, vîrstă, culoare, lim bă, religie, opinie, origine națională sau socială, starea de sănătate, apartenența
sau neapartenența la o minoritate națională; interzicerea discriminării fondate pe responsabilitățile
familiale; dreptul persoanelor cu handicap la integrare socială și par ticipare la viața comunității.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 25

Pentru a putea asigura aplicarea acestor drepturi, părțile contractante au obligația de a respecta
mecanismul de control. Statele contractante au responsabilitatea de a întocmi regulat rapoarte din care
sa reiasă aplicarea dispozițiilor Cartei.
Comitetul Miniștrilor a adoptat un formular care trebuie urmat în vederea redactării rapoartelor.
Rapoartele se întocmesc bienal sau odată la patru ani, privind aplicarea părții a II -a a Cartei pe care
respectivul stat le -a acceptat . Copii ale rapoartelor trebuiesc trimise unor Organizații Național e
sindicale ,urmând ca acestea să întocmească pe baza copiilor rapoartelor observații care ulterior sunt
comunicate Secretariatului General al Consiliului Europei.
„Comitetul Ministrilor asistați de observator al Organizației Internaționale a Muncii (OIM),
examinează aceste rapoarte, formulează o apreciere juridică asupra modului în care statele respectă
angajamentele luate pe care o transmite Comitetului guvernamental.
Comitetul guvernam ental examinează situația țărilor care par a nu -și îndeplinii obligațiile și pe
baza unor considerații de natură socială, economică și politică, pregătește recomandări supuse spre
aprobare Comitetului Miniștrilor. Comitetul Miniștrilor adresează recomandăr i statelor care nu se
conformează prevederilor Cartei. ”31
Carta Socială Europeană rerezintă un si stem de 5 instrumente juridice:
1. CARTA SOCIALĂ EUROPENĂ – reprezintă un tratat al Consiliului Europei care
garantează drepturile și libertățile fundamentale ale omului, mai exact drepturi sociale și economice
și care completează reglementările Convenției Europene a Drepturilor Omului care apără drepturile
civile și politice .
2. PROTOCOLUL ADIȚIONAL LA CARTA SOCIALĂ EUROPENĂ 5 mai 1988 –
Protocolul adițional din 1988 extinde cu încă 4 drepturi Carta socială europeană din 1961
 „dreptul lucrătorilor la egalitatea de șanse și la egalitatea de tratament în materie de încadrare
în muncă și ocupare fără discriminare pe criterii de sex;

31 Andrei Popescu – Organizații europene și euroatlantice, ed. Economica, București, 2005, p.210

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 26

 dreptul de informare și consulta re a lucrătorilor în cadrul întreprinderii; dreptul lucrătorilor de
a lua parte la determinarea și îmbunătățirea condițiilor de muncă și a mediului de lucru în
întreprindere;
 dreptul persoanelor în vârstă la protecție socială.”32
3. PROTOCOLUL DE MODIFICARE A CARTEI SOCIALE EUROPENE DIN 21
octombrie 1991 – acest protocol de modificare corectează în mod evident mecanismele de control
ale Cartei, confirmă rolul politic al Comitetului de Miniștri și al Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei, clarifică func țiile celor două organe principale de control Comitetul European al Drepturilor
Sociale și Comitetul Guvernamental și a întărit participarea partenerilor sociali și a organizațiilor
neguvernamentale.33
4. PROTOCOLUL ADIȚIONAL LA CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ CARE
PREVEDE UN SISITEM DE PLÂNGERI COLECTIVE din 9 mai 1995 – protocolul a intrat în
vigoare la 1 iulie 1998 dă dreptul organizațiilor non guvernamentale și partenerilor sociali să efectueze
plângeri colective.
5. CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ REVIZUITĂ din 3 mai 1996 – intrată în vigoare la 1
iulie 1999, a extins numarul drepturilor garantate deja și inlocuieste tratatul initial.
III.2 . Ratificarea Cartei sociale europene
Carta Socială Europeană Revizuită a fost adoptată și deschis ă spre semnare de către Comitetul de
Miniștri al Consiliului Europei la data de 3 mai 1996, document ul fiind semnat la acea dat ă de către
Belgia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Franța, Grecia, Italia, Portugalia și Suedia. Un an mai târziu se
alătu ră și România cu cea de a 10 -a semnătură.34
România a ratificat Carta Socială Europeană revizuită prin legea nr. 74 din 3 mai 1999. Din cele
31 de articole, România a ratificat 17 art. Respective 65 de paragrafe.

A se vedea https://www.coe.int/en/web/conventions/full -list/-/conventions/treaty/128 , accesat la 25.04.2019
33 Ibidem

34 A se vedea I. Moroianu Zlătescu, I. Stoica, Carta Socilă Europeană, IRDO, București 1997, p. 35.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 27

Scopul revizuirii Cartei Sociale Europene a fost extinderea ariei de aplicare și a protecției sociale.
Carta revizuită cuprinde toate drepturile garantate de Carta din 1961 și mai adaugă încă 8 dreptrui pe
lângă cele 4 reglementate deja de Protocolul adițional din 1988 .
„Dreptul la egalitate de șanse și tratament pentru toți muncitorii, în muncă și în profesie, fără
deosebire de sex ; Dreptul la informare și consultare în cadrul intreprinderii ; Dreptul de a lua parte la
determinarea și ameliorareacondițiilor de muncă și de mediu al muncii în între prindere ; Dreptul la
protecție social a persoanelor vârstince ; Dreptul la protecție social al persoanelor în cazul concedierii ;
Dreptul lucrătorilor la protecție a creanțelor în cazul insolvabilității celui ce i -a angajat ; Dreptul la
determinarea în muncă ; Dreptul oricărei persoane cu responsabilitpți familiale,care au sau care
urmează să ocupe un loc de muncă, de a exercita munca fără a fi supuse la discriminare, prin
concilierea muncii cu responsabilități familiale ; Dreptul reprezentanților lucrătorilor l a protecție
contra actelor suspectabile de a le aduce prejudicii și dreptul la facilitățiîn exercitarea funcțiunilor lor ;
Dreptul lucrătorilor de a fi informați și consultați în procedurile de concediere colectivă ; Dreptul la
protecție contra sărăciei și e xculderii sociale ; Dreptul la locuință.”35
Datorită caraterului delimitator al Cartei Sociale față de caracterul Convenției Europene a
Drepturilor Omului, aceasta se aplică doar cetățenilor statelor contractante. Potrivit anexei sale
„persoanele vizate la articolele 1 -17 și 20-30 nu includ străinii decât dacă ei sunt cetățeni ai altor Părți,
care își au reședința legală sau care lucrează în mod obișnuit pe teritoriul Părții respective, fiind înțeles
că articolele menționate vor fi interpretate în lumina dis pozițiilor art. 18 și 19.”36
Articolele Cartei Sociale Europene revizuite:
Art. 1 – Dreptul la munc ă
Acest articol are ca scop „să realizeze și să mențină un nivel cât mai ridicat și stabil la locul de
muncă ”

35 A. Popescu – Drept internațional și european al muncii, Editia 2, ed. C.H.Beck. București 2008, p. 272.
36 A. Popescu, N. Voiculescu – Drept social European, ed. Funda ția România de mâine, București, 2003, p. 39.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 28

Art. 2 – Dreptul la condiții de muncă echitabile
Acesta urmărește stabilire duratei timpului de muncă, asigurara concediului anual pl ăti, acordarea
repausului săptămanal, protecția lucrătorilor în cazul în care ocupațiile acestora sunt periculoase sau
insalubre.
Art. 3 – Dreptul la securitate și la igiena în muncă
Prin acest articol sunt urmărite adoptările unor politici privind securitatea, sănătatea și igiena
muncii.
Art. 4 – Dreptul la salarizare echitabilă
Carta Socială revizuită a introdus o serie de dispoziții prin care statele membre să fie obligate să
recunoască drepturile lucratorilor, “ dreptul la o salarizare care oferă un nivel de trai decent atât
lucrătorului cât și familiei acestuia .” Acest artic ol se mai referă și la egalitatea salarială dintre femei
și bărbați, la perioada rezonabilă de preaviz și ka eliminarea reținerilor din salarii.
Art. 5 – Dreprul sindical
Conform art. 5 “textul prevede că pentru membrii forțelor armate, măsura în care gara nțiile
dreptului syndical vor fi prevăzute va fi determinate de legislațiile naționale. ”37
Art. 6 – Dreptul la negociere colectivă
Acest drept promovează în mare parte negocierile fie ele între lucrător și patroni sau patroni și
organizațiile sindicale. Recunoașterea acestui drept este în concordanță cu recunoașterea dreptului la
grevă.
Art. 7 – Drptul copiilor și tinerilor la protecție
În conformitate cu prevederile convenției Organizației Internaționale a Muncii, vârsta minimă de
angajare este de 15 a ni, existând și excepții în cazul muncilor ușoare. În ceea ce privește angajarea în
cadrul muncilor considerate periculoase, vârsta minimă de angajare este de 18 ani.

37 Ibidem

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 29

Art.8 – Dreptul lucrătorilor
Făcând o comparație între convențiile OIM și Carta Socială revizuită cu privire la articolul 8, Carta
prevede că femeile aflate în repausul maternității beneficiază de concediu plătit, sau de prestații de
securitate socială sau de plăți reținute din fondurile publice. Carta socială revizuită consideră ilegală
concediere unei femei însărcinate din perioada când aceasta a anunțat graviditatea până la terminarea
concediului.
Art. 9 – Dreptul la orientarea profesională
Prin acest articol statele membre sunt obligate să susțină toate persoanelecare își doresc să își
aleaga o profesie sau să promoveze profesional, inclusiv persoanele cu handicap. Susținerea se face
ținând cont de caracteristicile individuale ale fiecărei persoane, dar și de cele aflate deja pe piața
muncii.
Art. 10 – Dreptul la formare profesională
Stalele membre sun t obligate să introducă un sistem de pregătire și formare profesională.
Art. 11 – Dreptul la protecția sănătății
Obligativitatea statelor membre este de a prevede “ servicii de consultanță și de educare a
sănătății ”, dar și de a prevede bolile epidemice și accidentele de muncă.
Art. 12 – Dreptul la securitate socială
Dispozițiile acestui articol se referă la regimul securității sociale care trebuie să fie cel puțin egal
cu cel necesar ratificării Codului European de Securitate Socială.
Art. 15 – Dreptul persoanelor cu handicap la autonomie și participare la viața comunității
Acest drept favorizează, furnizarea prin intermediul unei instituții publice sau private a orientării
, educației, formării profesionale și încurajarea angajării persoanelor cu handicap, dar și integrarea
acestora în viața socială.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 30

Art. 17 – Dreptul copiilor și adolescenților la protecție socială, juridică și economică
Acest drept vine în ajutorul tinerilor și a copiilor oferindu -le pe lângă obligațiile parinților față de
aceștia sprijin din partea statului, educare, protecție împotriva violenței și exploatării, învățământ
primar și seecundar.
Art.18 – Dreptul la executarea activităților lucrative pe teriroriul oricărui stat
Acest articol se referă la fl exibilitatea regulamentului în ceea ce privește exercitarea unei activități
de către străini pe teritoriul altui stat.
Art. 19 – Dreptul lucrătorilor migranți si al familiilor la protecție și asistență
Prin acest articol li se prezintă lucrătorilor străi ni instalați pe teriroiul altui stat egalitatea cu privire
la impozit, taxe, expulzarea în caz de amenințare a securității staului, transferul integral de exonomii
și posibilitatea de a i se alătura familia.
Art. 20 – Dreptul la egalitatea de șanse și de tratament în materie de angajare și profesie, fără
discrimiare bazată pe sex
Dispozițiile acestui articol presupune angajarea, protecția împotriva concedierii, orientarea și
formarea profesională, condițiile de muncă, angajare și salarizare și nu în ultim ul rând evoluța
carierei.
Art.21 – Dreptul la informare și consultare
Statele membre, conform legislației naționale sunt obligate să informeze periodic angajații asupra
situației economice și financiare a intreprinderii și să consulte lucrătorii asupra deciziilor cae le pot
afecta interesul.
Art.24 – Dreptul la protecție în caz de concediere
Acest articol vizează dreptul lucrătorilor de a nu fi concediați abuziv și dreptul de a beneficia de
o indemnizație adecvată

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 31

Art. 25 – Dreptul luctrătorilor la protecția propriilor creanțe în caz de insolvabilitate a patronului
Și acest articol al Cartei vine în favoarea lucrătorilor și anume, creanțele acestora care rezultă din
contracte de muncă sau din relații de muncă, să fie garantate de o instituție sau prin orice altă formă
de protecție.
Art. 26 – Dreptul la demnitate în mun că
Aici se urmărește sensibilizarea, informarea și prevenirea oricărui comportament ostil sau
ofensativ.
Art. 27 – Dreptul lucrătorilor cu responsabilitate familială la egalitatea de șanse și de tratament
Statele trebuie să adopte o serie de măsuri speci fice, care să ofere posibilitateaambilor părinți la
un concediu pentru îngrijirea copilului.
Art.28 – Dreptul reprezentanților lucrătorilor la protecție în intreprindere și facilitățile acordate
acestora
Statele își asumă angajamentul de a oferii beneficii lucrătorilor în ceea ce priveste protecția
împotriva actelor care ar putea aduce un prejudiciu și împotriva concedierii.
Art.29 – Dreotul la informare și consultare în privința concedierii colective
Patronii sunt obligați să informeze reprezentanții lucrătorilor în caz de concediere colectivă, dar
și în cazul în care sunt posibilități de a evita această situație.
Art. 30 – Dreptul la protecție împotriva sărăciei și excluderii sociale
Se referă la adop tarea unei măsuri în vederea promovării eccesului la angajare, locuință, formare,
învățământ, cultură, asistență socială și medicală al persoanelor excluse dau în pragul excluderii
sociale, de sărăcie și a familiilor acestora.
Art.31 – Dreptul la locuință
Dispozițiile acestui articol obligă adoptarea măsurilor în vederea accesului la locuință la un nivel
adecvat .38

38 ibidem

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 32

III. 3. Impactul ratificării asupra legislației Române
Pentru a acționa în sensul progresului social, statele membre pun în aplicare Carta socială
europeană și mecanismul de control al acesteia dar, Carta mai este folosită și ca instrument pentru
dezvoltarea politicii sociale.
Carta socială europeană are un rol important în dezvoltarea politicilor sociale datorită liniilor
directoare pe car e le cuprinde. Aceasta mai este considerată și ca “sinteză a dreptului internațional al
muncii ”, pentru că reunește într -un singur document toate principiile generale. Datorită faptului că nu
este original pentru că a fost inspirată din Organizația Intern ațională a Muncii, Consiliul Europei i -a
adus îmbunătățiri prin elaborarea altor instrumente internaționale în materie social, cum ar fi Codul
European de Securitate Socială.
În 1997, Adunarea Parlamentară a organizat o campanie cu scopul ca un număr cât m ai mare de
state membre să artifice instrumentele Cartei sociale europene. Pentru această campanie au fost
propuse un set de măsuri :
 a reuniunea Comitetului guvernamental să fie invitate toate statele membre în calitate de
observator ,
 Comisia Europeană să participe la mecanismul de control al Cartei sociale europene,
 Creșterea numărului de experți independenți
 Drfepturile sociale garantate de Cartă să fie promovate.
Ratificarea Cartei sociale europene de către România, a contribuit la atingerea a două obie ctive
speciale: În primul rând, ținând cont de angajamentele juridice, acest efort a accelerat procesul de
reformădin sectorul social, în al doilea rând, ratificate Carte i, poate accelera și procesul mai complex
de transpunere în dreptul intern a acquis -ului comunitar relevant.
Potrivit Legii nr. 74/1999, România a ratificat un număr de 17 articole, respective 65 de paragrafe
numerotate. România pana în prezent nu a putut ratificat Convenția nr. 102/1952 a Organizației
Internațional a Muncii deci, nu este în măsură să ratifice nici Codul European de Securitate social.
Carta social ă europeană și Carta social europeană revizuită nu trebuie confundată cu Carta
comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată la 9 decembrie 1989.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 33

CAPITOLUL IV
CODUL EUROPEAN DE SECURITATE SOCIALĂ

IV.1. S curtă prezentare a Codului European de Securitate socială
Încă din momentul înființării, Consiliului Europei a avut un rol important în stabilirea normelor
de Securitate socială în Europa, în coordo narea securității sociale între statele membre dar și în
monitorizarea evoluțiilor din domeniul securității sociale.
Pe baza unei armonizări la nivelul securității sociale, Codul European de Securitate Socială,
Protocolul său și Codul European de Securitate Socială revizuit stabilește standard ele în domeniu.
Codul European de Securitate social elaborate cu asistența O.I.M. a dost deschis spre semnare în
aprilie 1964 și a intrat în vigoare la 17 martie 1968. Codul European de Securitate social este singurul
instrument ce definește normele europene de securitate socială, stabilește praguri minime de protecție
pe care statele trebuie să le asigure în nouă domenii de securitate socială. Pentru fiecare domeniu,
Codul precizează deiverse cond iții de acordare a indemnizațiilor.
Codul european de securitate socială a fost adoptat cu intenția de a se institui o normă superioară
de securitate socială. Acest instrument juridic intențional tinde să armonizeze sistemele de securitate
socială din țăr ile membre ale Consiliului Europei .
Securitate social ă este împărțită pe 9 ramuri, stabilite de Convenția O.I.M. nr. 102/1952 și regăsite
în părțile II – X a Convenției. Fiecărei ramură i se acordă un indice sau coeficient în funcție de
importanța prestațiilor și numărul persoanelor protejate. Statelor membre li se cere să opteze pentru
un minim, 6 din 9 în Codul European de securitate socială și 3 din 9 în Convenția nr. 102.
Dispozițiile înscrise în cele 9 ramuri precizeaz ă: câmpul de aplicare mate rială al fiecărui gen de
prestații, delimitându -se eventualitățile acoperite, câmpul de aplicare personală, prin determinarea
cercului persoanelor protejate, condițiile de acordare a dreptului la prestații, genul de prestații și
metoda de calcul a prestați ilor , durata dreptului la prestațiile si, dacă este cazul, termenele de acordare.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 34

Acestea sunt enumerate astfel:
1. Îngrijiri medicale
Vizează orice stare de boală, indiferent de cauză, sarcina, maternitatea și urmările lor. Se prevede
ca astfel de prestați i să acopere categorii diferite de lucrători în proporție de 50 %, fie diferite categorii
ale populației active în proporție de cel puțin 20% din ansamblul rezidenților.
2. Indemnizația de boală
Această ramură se referă la capacitatea de muncă rezultată dintr -o stare morbidă care antrenează
suspendarea câștigurilor. Persoanele protejate trebuie să acopere fie 50% din numărul lucrătorilor, fie
20% din populația rezidentă.
3. Prestațiile de șomaj
Aici vorbim despre suspendarea câștigului în cazul unei persoan e protejate care este aptă de muncă
dar se află în imposibilitatea de a -și găsii un loc de muncă convenabil. Prestația este o plată periodică
prevăzută de o limitare de timp și de un termen de acordare. Persoanele protejate trebuie să cuprindă
minim 50%din ansamblul lucrătorilo, fie toți rezidenții ale căror resurse nu depășesc anumite limite.
4. Prestații de bătrânețe
Subzidența nu trebuie să depășeasca 65 de ani. Prestația constă în plata periodică cu condiția ca
persoana protejată să aiba fie 30 de ani de angajare sau cotizare, fie 20 de ani de rezidență.
5. Prestațiile în caz de accident de muncă
Se referă la urmările accidentelor de muncă sau ale bolilor profesionale: stare morbidă,
incapacitate de muncă, pierderea totală sau parțială a capacității de câștig, pirderea mijloacelor de
subzistență pentru văduve și copii datorită decesului întreținătorului familiei. Procentul minim
acoperit de prestații trebuie să fie de 50% din numărul lucrătorilor.
6. Prestații acordate familiilor
Prestațiile din acest caz r evin copiilor lucrătorilor. Cuantumul beneficiarilor cuprinde 50% din
lucrători sau unele categorii ale populației active ce formează 20% din populația rezidentă. Prestațiile
constau în plăți periodice, produse destinate copiilor sau combinarea acestora. Pentru a beneficia de

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 35

acestea, persoana trebuie să indeplinează un anume stagiu ce constă în o lună de cotizare sau angajare
sau 6 luni de rezidență.
7. Prestatiile de maternintate
Prin aceste prestații se acoperă graviditatea, nașterea și urmările lor spre exemplu,încetarea
obținerii de venituri din aceste cauza. În aceste prestații constau îngrijirile medicale și plățile
periodice.
8. Prestații de invaliditate
Aceste prestații sunt acordate în situațiile în care o persoana se află în incapacitatea de a exercita
o activitate profesinală, intr -un anumit grad. Prestațiile constau în plata periodică atunci când persoana
protejată a fost angajată sau a cotizatt timp de 15 ani, sau a vut reședința în respectiul stat timp de 10
ani.
9. Prestații pentru urmași
Conform art. 60, este acoperit ă eventualitatea pierderii mijloacelor de subzistență, suferită de
văduvă sau copii prin decesul susținătorului familiei. Prestația este o plată periodică, defapt un fel de
rentă acordată supraviețuitorului.
Partea a XII -a, cup rinde o serie de prevederi importante, astfel un sistem de jurisdicție trebuie
să existe la disxpoziția celor interesați. D ându-le astfel posibilitatea unui apel în caz de refuz al
prestației sau contestării calității sau cantiității acesteia. În principiu organismele de gestiune sunt
încredințate unor persoane desemnate de către patroni și lucrători.
Finanțarea securității sociale se poate realiza fie prin cotizații, fie prin impozitare, fie prin
ambele căi. Sunt evitate situațiile în care persoan ele cu resurse reduse să fie supuse unor sarcini fiscale
apăsătoare, dar și tinându -se cont de situația economică a Părții c=Contractante și de cea a categoriilor
de persoane protejate (art.70, part.1).
Pentru a deschide posibilitatea unei protecții sociale la nivel înalt, odata cu Codul european de
securitate socială a mai fost adoptat și Protocolul care conține norme maxime, si care poate fi ratificat
de statele care vor sa ofere mai mult decât garantarea unui nivel minim de securitate socială. Aplicarea
Codului e uropean de securitate socială face obiectul unui control european.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 36

Stalele care au ratificat Codul European trebuie să întocmească un raport anual prin care să
furnizeze infromațiile complete asupra legislației prin care se aplică dispoziți ile Codului, acceptate
prin ratificare și să furnizeze dovezi referitoare la îndeplinirea de către partea contractantă a cerințelor
statistice formulate în diferite articole privind numărul persoanelor protejate, cuantumul prestațiilor,
durata acordării ac estora, (art. 74, part. 1).
Aceste rapoarte sunt supuse Comitetului european al securității sociale al Consiliului Europei.
Comitetul Miniștrilor are posibilitatea de a cere fiecărui stat care după părerea sa nu își îndeplinește
obligațiile impuse de Codule european de securitate socială, măsurile necesare de a se conforma.
Statele ratificante, pe lângă toate acestea trebuie să întocmească bienal rapoarte privind
evoluția legislației și practicii lor administrative în domeniul de protecție socială pent ru care nu au
acceptat să fie legate de Cod.
În completarea Codului european de securitate socială vine Convenția europeanăde securitate
socială deschisă spre semnare în anul 1972 și inntrată în vigoare în anul 1977. Aceasta are ca scop
egalitatea de trata ment în materie de securitate socială între naționali și străini și menținerea
drepturilor câștigate în străinătate.
IV. 2. C odul european de securitate socială REVIZUIT
Motivul pentru care la 6 noiembrie 1990 Codul revizuit al securității social a fost deschis spre
semnare este că în țările semnatare ale Codului european de securitate socială au apărut multe
schimbări ( evoluție demografică,schimbări în viata familială și în piața forței de unică, egalitatea de
tratament pentru femei și bărbați, extinde rea prestațiilor pentru toată populația) și multe dintre
concepțiile sale au fost depășite.
Principalele obiective ale revizuirii au fost ameliorarea normelor prin (extinderea câmpului de
aplicare personală, durata de acordare, suspendarea, cuantumul) și introducerea unei flexibilități mai
mari în funcționarea acesteia.
Codul european de securitate socială revizuit conține: în prima parte dispoziții generale,
relative, în special la întinderea angajamentelor, la luarea în considerare a regimurilor de asigu rare
facultativă și la derogări, în părțile II -X ca și în cazul Codului european de seduritate socială, aceste
părți enumeră cele 9 ramuri ale securității sociale.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 37

În raport cu primul instrument care are o arie de aplicare personală mai restrânsă , Codul
revizuit impune procente ridicate. Spre exemplu în domeniul îngrijirii medicale el prevede două tipuri
de acoperire: fie o acoperire a ansamblului salaria ților sau al persoanelor active din punct de vedere
economic, fie o acoperire a ansamblului rezidențilo r.
În ceea ce privește șomajul, statele care acceptă Codul revizuit trebuie să protejeze pe lângă
categoriile tradiționale de șomeri încă două din opt categorii de persoane si anume: tinerii care au
terminat studiile sau cursuri de formare profesională, p ărinții aflati în perioada de creștere copil,
persoanele al caror soț/ soție a decedat, cei ce au terminat serviciul militar obligatoriu, persoane
divorțate, deținuții eliberați sau invalizi.
Dispozițiile Codului se aplică persoanelor ce au reședință sau c e muncesc pe teritoriul unei
părti contractante indiferent de cetățenia acestora. Campul de aplicare personală a acestora este
prevăzut de o lărgire în toate ramurile securității sociale. În toate celelalte ramuri ale securității sociale
este prevăzută o lărgire a câmpului de aplicare personală.
Sistemul de control al Codului european de securitate socială revizuit se distinge de cel al
Codului european de securitate socială prin faptul că:
 părțile trebuie să trimită copii după rapoartele naționale organizațiilor profesionale,
patronatelor și sindicatelor și să trimită observațiile primite Secretariatului General al Consiliului
Europei.
 Rapoartele și informațiile complemengtare supus e Secretariatului General sunt examinate de
o Comisie de experți in dependenți ce au ca sarcină pregătirea concluziilor pentru Comiteltu european
al securității sociale.
 Adunarea parlamentară trebuie să formuleze un aviz asupra rapoartelor, informațiilor și
observațiilor complementare
Luând în considerare faptul că la 1 a ugust 2003 erau înregistrate doar 18 semnături pe document
și nici o ratificare, obeservăm reticența statelor membre ale Consiliului Europei în ceea ce privește
ratificarea Codului european de securitate socială.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 38

CONCLUZII

Dupa evenimentele Celui de -al Doilea Război Mondial, a fost din nou proeminentă ideea undei
Europe Unite, idee stârnită cu câteva secole în urmă. Începând cu perioada premergătoare Celui de -al
Doilea Război Mondial și până la sfârșitul anilor ’20 au tot apărut propuneri despre evoluția Europei.
Friedrich Neumann vorbea despre Mitteleuropa care presupunea crearea unei piețe comune central
europene, scopul fiind integrarea economică.
Mazaryk vine cu o altă idee de proiect politic intitulat Noua Europă, scopul fiind unificarea noilor
state din Europa Centrală.
Ultima propunere înainte de Celui de -al Doilea Război Mondial vine din partea lui Aristide Briand
care se referă la uniunea morală și solidaritatea partenerilor, iar aceastea să fie confirmate printr -un
tratat.
Abea după Cel de -al Doi lea Război Mondial încep să ia contur diferite concepții pentru realizarea
Europei unite și anume cooperarea interguvernamentală și unificarea.
Așadar, ia naștere statutul primei organizații europene Consiliul Europei, la 5 mai 1949, la Londra.
Clădirea Co nsiliului Europei care să ofere tuturor reflexia unei Europe a păcii, cooperării și înțelegerii,
presupune pe lână neînțelegerile întâmpinate și satisfacerea unei părți din opinia publică.
De-a lungul timpului Consiliul a întâmpinat și unele incidente nepl ăcute cum ar fi:
 situația politică din Grecia și retragerea acesteia din cadrul Consiliului în 1974,
 în 1974 are loc intervenția militară turcă și nereușirea depășirii crizei.
Trecând peste toate aceste incidente, Consiliul Europei reușește încă să iși pă streze credibilitate.
Consiliul tot timpul trebuie să demonstreze eficiența și dinamismul pe care le are atunci când se află
în competiție cu alte organizații (Uniunea Europeană).

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 39

Obiectivul major al Consiliului este respectarea dreptrilor omului. În ace st scop a fost instituit un
sistem ce conține două baze convenționale și anume Convenția Europeană a Drepturilor Omului
(1950) și Carta Socială Europeană (1961).
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost adoptată la 4 noiembrie 1950 și a intrat în
vigoare la 3 septembrie 1953, aceasta garantează drepturile civile și politice în comparatie cu Carta
Socială Europeană care a fost deschisă spre semnare la 18 octombrie 1961 și intrată în vigoare la 26
februarie 1965 care garantează drepturi din domeniu l economic și social.
Consiliul Europei a deschis spre semnare această Convenție pentru a regrupa organele
responsabile de reglementarea drepturilor politice și civile într -un singur organ competent. Mai este
vorba și de prima măsură luată în vederea garan tării unora dintre drepturile Declarației uiversale a
drepturilor omului din 1948.
Normele Cartei sociale europene privesc protecția muncii, protecția socială și protecția unor
categorii de persoane. La aceasta s -au mai adăugat Protocoale adiționale și Car ta Socială Europeană
revizuită.
Asa cum este redactat și în finalul acestei lucrări , Consiliul Europei se axează și pe elaborarea
textelor privind securitatea socială, așadar înființează un instrument care să definească normele
europene de securitate s ocial și să stabilească praguri minime de protecție. Instrument care se numește
Codul European de Securitate Socială, deschis spre semnare în aprilie 1964 și intrat în vigoare la 17
martie 1968.

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 40

BIBLIOGRAFIE
A. Lucrari de specialitate:
1. Diana – Elena Dragomir, Curtea Europeană a Drepturilor Omului dupa 1 iunie 2010, Ghid
Legislativ, Ed. Nemira Publishing House, București, 2010
2. Bărbulescu Iordan Gheorghe – „Uniunea Europeană – Aprofundare și extindere de la
3. Comunitățile Europene la Uniunea Europe ană”, Editura Trei, București, 2001.
4. Andrei Popescu, Ion Jinga – Organizații Europene și Euroatlantice, Lumina LEX, 2001
5. A. Popescu, N. Voiculescu – Drept social European, ed. Fundația România de Mâine. București
2003
6. Nicolae Ecobescu – Manualul Consiliului Europei, Centru de informare și documentare al
Consiliului Europei la București, București, 1999
7. Andrei Popescu – Organizații europene și euroatlantice, ed. Economica, București, 2005
8. A. Năstase, B. Aurescu – Drept internațional public, ed. C.H.Beck, București, 2015
9. Pușcă Benone, Pușcă Andy – Drept internațional public, Galați, Editura Fundației Academice
,,Danubius” 2003
10. A. Popescu – Drept Interna țional și european al muncii, Ediția 2, ed. C. H. Beck, București
2008.
11. I. Moroianu Zlătescu, I. Stoica , Carta Socilă Europeană, IRDO, București 1997.

B. Alte surse:
1. Articolul 1, lit. a și b, din Statutul Consiliului Europei.
2. Articolul 23, lit. a, b și c, din Statutul Consiliului Europei.
3. https://www.coe.int ,
4. http://www.europarl.europa.eu
5. https://jurisprudentacedo.com
6. https://www.echr.coe.int

Visan Elena Madalina Lucrare de Licenta
Facultatea de Administratie Publica Pagina 41