Activitatea Sc Trans Invest Srl

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I

ACTIVITATEA CONTABILĂ

1.1. Obiectul și metoda contabilității

1.2. Contablilitatea stocurilor

1.3. Documente contabile privind mișcarea stocurilor

CAPITOLUL II

PREZENTAREA SOCIETATĂȚII SC Trans Invest SRL

2.1. Denumirea, forma juridică, sediul si durata societății

2.2. Obiectul de activitate, capital social și asociații societății

CAPITPOLUL III

STUDIU DE CAZ ÎN ACTIVITATEA SC Trans Invest SRL

3.1. Prezentarea activelor și pasivelor la începutul studiului de caz

3.2. Studiu de caz

CAPITOLUL IV

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice în legătura cu mișcarile stocurilor într-o societate comercială, stocuri care stau la baza activității de comerț din zilele noastre.

Conținutul lucrării prezintă problematica urmăriri si înregistrării mișcarii stocurilor, care prin natura sau conținutul lor străbate mai multe etape în contabilitatea românească, astfel de la intrarea în gestiunea firmei, evidența și urmărirea acestora, până la ieșirea acestora din societate.

Lucrarea este structurată pe trei capitole. Ea prezintă pe scurt teoretic și practic înregistrarea mișcarilor stocurilor într-o societatea comercială.

În acest sens în prima parte din primul capitol se abordează aspectele teoretice cu privire la conceptele, obiectul și metoda contabilității. În partea a doua si a treia ale acestui capitol ne referim la contabilitatea stocurilor și a documentelor cu ajutorul cărora se evidențiază mișcarea acestora.

În capitolul al-II-lea este realizată o prezentare generală a societății S.C. Trans Invest S.R.L., respectiv: Denumirea, forma juridică, sediul si durata societății în prima parte, iar în partea adoua se prezintă Obiectul de activitate, capitalul social și asociații societății.

Capitolul al-III-lea intitulat „Studiu de caz in activitatea S.C. Trans Invest SRL.” reprezintă substanța principală a lucrării. Aici în prima parte vom descrie pe scurt activele si pasivele la începutul perioadei studiului de caz. În partea a doua a acestui capitol vom descrie activității ale societatii commercial Tras Invest SRL, transpuse în contabilitatea societăți.

CAPİTOLUL I

ACTİVİTATEA CONTABİLǍ

1.1. Obiectul și metoda contabilității

Ca disciplină științifică independentă, contabilitatea face parte din sistemul de cunoaștere umană, având un obiect propriu, adică un grup de fapte și de fenomene de care se ocupă precum și o cale rațională în măsură să dimensioneze demersul cognitiv pentru cunoașterea acestui univers, adică o metodă proprie.

Însemnările, calculele și reflecțiile de natură economico – financiară asupra bunurilor materiale acumulate, a modificărilor în timp a avuției deținute, precum și cele ce privesc raporturile economico – juridice generatoare de decontări și pe care le desemnăm în zilele noastre cu termenul de contabilitate au fost însoțitori nedespărțiți ai evoluției vieții materiale în toate epocile istorice.

Firesc, de la cele mai vechi urme de însemnări economice de pe tăblițele pictografice pe care se consemnau bunurile deținute, rămase din timpul primului templu din Uruk – vechi de mai bine de 5000 de ani – și până la sistemul contabil de informații din zilele noastre, realizat cu ajutorul calculatorului electronic, progresele în practicarea acestei cunoașteri specializate sunt remarcabile.

Gradul de elaborare la care s-a realizat aplicarea contabilității în diverse epoci istorice a fost diferit pentru că felurite au fost atât amploarea vieții economice care a impus demersul cognitiv cât și stadiul atins de evoluția generală a științei și tehnicii epocii și îndeosebi acumulările, în plan gnoseologic din domeniul contabilității.

Necesitatea cunoașterii permanente a universului mișcărilor de valori și a raporturilor economico – juridice care generează decontări bănești, circumscrise unei entități economico –sociale, a transformat ansamblul de acțiuni îndreptate în direcția realizării dezideratului cognitiv într-o funcție a organismului, respectiv funcția contabilă.

Diversificarea continuă și complexitatea crescândă pe care le-au cunoscut în evoluția lor istorică, perimetrele contabile (entitățile economico – sociale) au condiționat comanda socială și au marcat procesul de perfecționare a acestei funcții.

Gândirea și limbajul au permis și în domeniul contabilității să se realizeze o acumulare a experienței științifice a predecesorilor. Pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre procesul de dobândire de noi cunoștințe asupra domeniului propriu, de rafinare logică a edificiului științific al contabilității s-a amplificat.

Ca o consecință nemijlocită a dinamicii acestor procese, a complexității crescânde a acestora în timp, însăși cuvântul “contabilitate” și-a îmbogățit semnificațiile.

Termenul “contabilitate” a fost împrumutat de români din limba franceza. Aici, expresia “comptabilité” are rădăcina “compte” sinonim în limba română cu “socoteala”. De la “compte” s-a obținut adjectivul “comptable” (ceea ce ține de socoteală) iar prin substantivarea acestuia din urmă s-a ajuns la “comptabilité”.

În lucrările de specialitate tipărite în limba română până la primul deceniu al secolului XX, el apărea scris, cel mai des, în grafia “comptabilitate”. Astăzi cuvântul “contabilitate” acoperă, în limba română, sfere și primește înțelesuri diferite. Cu el se definește disciplina științifică independentă, cu statut propriu în familia științelor sociale, sistemul științelor economice.

Ca știință, contabilitatea își are elaborată construcția sa teoretică prin cuprinderea într-un sistem logic a unei sume de axiome, principii, legi, legități, concepte și teorii prin care se realizează condensarea de cunoștințe privind grupul de fapte și de fenomene ce formează obiectul ei de studiu.

În universul mișcărilor de valori exprimabile în bani și a raporturilor economico – juridice care provoacă decontări bănești – indiferent de tipul de entitate economico – socială căreia îi este circumscris – contabilitatea călăuzește gândirea atât în explicarea cauzală cât și în prevederea viitorului curs al faptelor și fenomenelor cuprinse în obiectul ei. La fel ca oricare știință, contabilitatea are și ea un obiect propriu, o metodă specifică, descoperă legi și stabilește legități care îi aparțin și dispune de un vocabular al ei.

Pe baza fondului cognitiv fixat prin conceptele fundamentale, prin principiile, legile, legitățile, ipotezele și teoriile sale, contabilitatea și-a elaborat și perfecționat o tehnică specifică, adaptată fiecărui tip de entitate economico – socială.

Trecerea de pe planul gândirii teoretice pe planul contabilității aplicate la realitățile unui anumit perimetru contabil (regii autonome, societăți comerciale, instituții publice etc.), în condiții concrete de timp și spațiu, se finalizează într-un sistem de informații (conturi, balanțe de verificare, bilanț, calculații de costuri și prețuri, analize comparative, calcule previzionale) care la un loc s-au obișnuit – în limba româna – a fi definite tot cu termenul de contabilitate.

Pentru desemnarea celei mai vechi părți din sistemul de informații contabile, cel realizat prin ansamblul de conturi, balanțe, bilanț și inventar și a acțiunii de realizare a acesteia s-au folosit la noi expresiile: “catastife”, “ținerea registrelor” iar mai târziu cea de “evidență contabilă”.

Atunci când aceste informații erau obținute prin aplicarea principiului de reflectare descris încă din secolul al XV-lea de către savantul italian Luca Paciolo se foloseau expresiile “dopia scriptura” ori “partida dublă”.

În practică i se spune “Contabilitate” și compartimentului funcțional al structurii economico – sociale în care se realizează neîntrerupt sistemul de informații contabile. Este un al treilea înțeles în care este folosită la noi expresia “contabilitate”.

În România, entitățile economico-sociale își pot organiza realizarea sistemului de informații contabile în compartimente distincte conduse de directorul economic, contabilul șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție și care trebuie să aibă studii economice superioare. Contabilitatea poate fi organizată și condusă și pe bază de contracte de prestări de servicii de către persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil, respectiv de contabil autorizat. Atunci când contabilitatea unor agenți economici este condusă de către persoane care nu au calificarea necesară recunoscută, iar cifra de afaceri depășește nivelul stabilit pentru fiecare exercițiu de către Ministerul Finanțelor Publice, situațiile financiare anuale vor fi întocmite în baza unor contracte încheiate numai de persoane fizice sau juridice calificate, autorizate.

În cadrul contabilității ca activitate și sistem de informații specializate, distingem existența a două componente: contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune.

Contabilitatea financiară, cunoscută și sub numele de contabilitate generală este destinată să furnizeze informația contabilă elaborată după norme unitare, reglementate.Pe lângă utilizarea internă, această informație este obligatorie a fi comunicată și în exteriorul entității. Investitorii, angajații, creditorii, furnizorii și alți creditori, clienții, statele și instituțiile acestora, publicul, sunt principalii utilizatori externi.

Contabilitatea de gestiune se organizează pentru a furniza toată informația contabilă necesară pentru gestiunea internă a entității economico-sociale. Ea este destinată managerilor acelei entități. În elaborarea ei se ține seama de specificul activității și de necesitățile proprii. Ca disciplină de învățământ, “Bazele contabilității” se oprește mai mult asupra dimensiunilor primului înțeles. În măsura în care se stăruie asupra desprinderii unor norme științifice generale privind organizarea și realizarea sistemului informațional contabil, a conducerii compartimentului funcțional și acestea din urmă formează subiecte de reflecții în cadrul acestei discipline de învățământ.

DEFINIREA OBIECTULUI CONTABILITĂȚII

Pentru a evita o interpretare greșită trebuie să precizăm că există pentru oricare știință o deosebire între obiectul de cercetare și universul său științific. Cunoașterea științifică este un proces de pătrundere progresivă dinspre “fenomen” spre “esență”. Definirea obiectului contabilității – ca și în cazul celorlalte științe – înseamnă precizarea grupului de fapte de care urmează să se ocupe. Ea se face în stadiul de cunoaștere ca “fenomen”. Aceasta este o cunoaștere intuitivă. Adevărata cunoaștere științifică începe de abia de aici înainte. Altfel spus, a defini obiectul contabilității înseamnă a preciza domeniul potențial asupra căruia poate să se întindă cunoașterea ei specifică.

Obiectul propriu unei științe însemnă, așadar, o categorie de fapte, un anumit grup de fenomene, de care se ocupă numai știința respectivă și pe care le interpretează dintr-un anumit unghi de vedere, stabilind raporturi invariabile între fenomene și cauzele care le-au produs, într-un cadru de categorii specifice.

Existența și mișcarea valorilor s-au constituit în materie de studiu pentru contabilitate odată cu procesul de conturare a ei ca un demers specializat. Sensul pe care îl atribuim aici termenului “valoare” este cel de bun, de avere, de bogăție. În măsura în care ansamblul mișcărilor de valori poate fi exprimat în bani, cunoașterea contabilă se poate ridica de la concret la abstract și de aici să continue drumul spre concretul abstract pentru întregul obiect de studiu. Cu toate acestea, etalonul bănesc nu trebuie privit ca un fetiș al contabilității. Complementar și cu un grad de generalizare mai restrâns se pot folosi și alte etaloane cum sunt cele care țin seama de însușirile naturale ori etalonul muncă. În afara mișcărilor de valori, contabilitatea cercetează și raporturile economico-juridice care generează decontări bănești.

Cercee avere, de bogăție. În măsura în care ansamblul mișcărilor de valori poate fi exprimat în bani, cunoașterea contabilă se poate ridica de la concret la abstract și de aici să continue drumul spre concretul abstract pentru întregul obiect de studiu. Cu toate acestea, etalonul bănesc nu trebuie privit ca un fetiș al contabilității. Complementar și cu un grad de generalizare mai restrâns se pot folosi și alte etaloane cum sunt cele care țin seama de însușirile naturale ori etalonul muncă. În afara mișcărilor de valori, contabilitatea cercetează și raporturile economico-juridice care generează decontări bănești.

Cercetarea mișcărilor de valori exprimabile în bani și a raporturilor economico-juridice care generează decontări bănești se face constituindu-le în universuri circumscrise unor structuri economico-sociale. Drept categorii generice, cu care se poate opera atunci când se are în vedere entitatea economico-socială în cunoașterea căreia trebuie să intervină contabilitatea ca știință aplicată, se folosesc expresiile “perimetru de studiu al contabilității”, “perimetru contabil”, “unitate patrimonială”, ”entitate economico-socială”. În perimetru contabil se poate constitui oricare regie autonomă, societate comercială, instituție publică, bancă, ori chiar economia națională. Și o gospodărie casnică poate deveni perimetru de studiu pentru contabilitate. Pentru ca o anumită structură economico – socială să poată deveni perimetru contabil ea trebuie să aibă autonomie funcțională și centru propriu de decizii. De regulă calitatea de titulară de patrimoniu a entității economico-sociale date îi conferă acesteia atributele de mai sus.

Universul materiei contabile poate fi – pe o anumită treaptă a evoluției istorice – mai întins decât grupul de fapte și fenomene asupra cărora se aplică, în acel moment, sistemul de calcul propriu.

Contabilitatea cercetează grupul de fapte și de fenomene, care formează conținutul obiectului său, sub un unghi de vedere propriu. Suntem în fața cunoașterii specifice contabilității în momentul în care valoarea este privită după forma concret materială pe care o îmbracă și în același timp după proveniența ei în perimetru contabil sau, dacă valoarea a fost creată în acest perimetru, după destinația ce i se dă. Pentru primul aspect se folosește termenul “active” – și interesează mișcarea și transformarea acestora – iar pentru cel de al doilea aspect se folosește termenul de “pasive”.

În concluzie, obiectul contabilității poate fi definit ca fiind ansamblul mișcărilor de valori, exprimabile în bani, dintr-un perimetru de mică sau mare întindere (regie autonomă, societate comercială, instituție publică, societate bancară etc.) precum și raporturile economico-juridice în care unitatea patrimonială este parte și care generează decontări bănești; calculele contabilității reflectă deodată mișcarea și transformarea activelor precum și pasivele în ordinea lor de formare și după destinația lor în procesul de reproducție.

1.2. Contabilitatea stocurilor

Stocurile reprezintă o componentă a activelor circulante, conform opticii economice asupra bilanțului, respectiv un element de activ realizabil, conform opticii financiare.

Spre deosebire de imobilizări, stocurile și producția în curs de execuție se consumă la prima lor utilizare în procesul de producție, deci cuprind un singur ciclu de exploatare, care în general nu poate fi mai mare de un an. Ciclul de exploatare în care apar stocurile și producția în curs de execuție se referă la fazele circuitului economic. Pe parcursul acestor faze, stocurile își modifică atât forma cât și conținutul lor material.

Stocurile și producția în curs de execuție sunt reprezentate de ansamblul bunurilor din cadrul unității patrimoniale aflate în una din următoarele situații:

– sunt destinate a fi utilizate în procesul de producție al bunurilor, executării de lucrări sau prestărilor de servicii înainte de a fi vândute;.

– sunt destinate vânzării în cursul normal al exploatării;

– sunt în curs de execuție pentru a fi pregătite în vederea desfacerii.

Stocurile, deși structuri relativ eterogene, din punct de vedere al rolului economic, modului de intrare în patrimoniu, surselor de finanțare și destinației, pot fi clasificate după mai multe criterii:

1) Sub aspectul gestionării, ele se pot grupa în stocuri propriu-zise și producție în curs de execuție, ambele fiind considerate active circulante materiale.

În cadrul stocurilor propriu-zise se disting:

a) materii prime și materialele;

b) produsele: – semifabricate

-produse finite

-produse reziduale;

c) animale și păsări, respectiv animalele născute și cele tinere de orice fel ( viței mici, miei, purcei, mânji și altele) crescute și folosite pentru reproducție sau puse la îngrășat pentru a fi valorificate, coloniile de albine precum și animalele pentru producția de lână, lapte și blană;

d) mărfurile;

e) ambalajele, adică bunurile utilizate pentru protecția materialelor și mărfurilor pe timpul transportului și depozitării sau pentru prezentarea lor comercială. Se includ aici ambalajele refolosibile achiziționate goale sau odată cu materialele sau mărfurile aprovizionate, cele confecționate de unitate și cele restituite de clienți, potrivit condițiilor contractuale;

f) obiecte de inventar, care reprezintă bunuri cu o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu sau au o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor. De asemenea, sunt asimilate acestora echipamente de protecție și de lucru, îmbrăcămintea specială, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de măsură și control, matrițele folosite la executarea anumitor produse și alte obiecte similare;

g) baracamente și amenajări provizorii, adică bunurile achiziționate sau construite de unitățile patrimoniale pentru executarea lucrărilor și prestațiilor de construcții.

În categoria activelor circulante materiale se mai cuprinde, așa cum s-a arătat producția în curs de execuție, care reprezintă bunurile ce nu au trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. In cadrul producției în curs de execuție se cuprind, de asemenea, lucrările și serviciile, precum și studiile în curs de execuție sau neterminate.

2) După apartenența la patrimoniu, stocurile se pot grupa în:

a) stocuri aflate în întreprindere care fac parte din patrimoniul propriu al unității. Ele se găsesc fie în depozitele sau spațiile proprii (depozite, magazine, magazii, locuri de producție), fie se află la terți (materii și materiale aflate la terți, produse aflate la terți, mărfuri aflate la terți, mărfuri aflate în custodie sau consignație la terți, etc.)

b) stocuri aflate în întreprindere, dar care nu fac parte din patrimoniul propriu.

Acestea sunt stocurile primate spre prelucrare sau în custodie și consignație, care se află temporar în gestiunea unității. Potrivit regulii generale în baza căreia bunurile ce nu aparțin unui agent economic nu trebuie să figureze în bilanț, aceste stocuri sunt reflectate în conturi extrapatrimoniale din momentul intrării și până la predarea lor proprietarului de drept.

Stocurile, ca și componență patrimonială, sunt prezente în orice întreprindere, indiferent de activitatea desfășurată de aceasta. Natura și cantitatea stocurilor depinde de specificul activității. Astfel activității de producție îi sunt specifice anumite categorii de stocuri (materii prime, produse finite, etc.), iar activității de comerț alte categorii de stocuri (mărfuri).

Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care în circuitul lor de la producători până la consumatori, generează un volum foarte mare de operații economico-financiare, ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare de agenți economici, cu diferite profiluri de activitate comercială. Astfel, se poate considera că există trei categorii de unități patrimoniale cu profil comercial și anume: en-gross sau cu ridicata, en-detail sau cu amănuntul și mixte.

Unitățile comerciale en-gross sunt cele care asigură desfășurarea acestei forme de circulație a mărfurilor, efectuând operațiuni de cumpărare a bunurilor de consum, în cantități mari și foarte mari, de la producătorii și furnizorii interni și externi, precum și de vânzare a lor în loturi mari către alți agenți economici, de regulă cu profil comercial en-detail, inclusiv de alimentație publică. Vânzările se pot efectua și către alte unități patrimoniale, de asemenea, cu profil comercial en-gross.

Unitățile comerciale cu profil en-detail realizează această formă de circulație a mărfurilor, efectuând cumpărarea acestor bunuri, de regulă de la unitățile en-gross, dar și de la producătorii și furnizorii interni, în loturi mici sau relativ mici, precum și vânzarea lor către populație, inclusiv prin unități de alimentație publică. Mărfurile se vând în starea în care au fost cumpărate sau după o prelucrare prealabilă în vederea consumului în unități operative special amenajate (restaurante, bufete, ș.a.).

Unitățile comerciale mixte efectuează atât operații de comerț en-gross, cât și en-detail.

Pentru unitățile comerciale amintite anterior este caracteristic faptul că au ca obiect de activitate principal sau complementar atât cumpărarea, cât și revânzarea mărfurilor în scopul obținerii unui profit. Aceste unități desfășoară, de regulă activități ce se încadrează în diverse domenii de activitate. Dacă „produsele” sunt rezultate ale propriilor procese economice, mărfurile revin ca atare numai la agentul economic care le cumpără spre a le vinde en-gross, sau en-detail.

În categoria mărfurilor, care au o structură eterogenă se includ atât bunurile pe care agentul economic le cumpără în vederea vânzării în starea în care au fost achiziționate, cât și produsele finite transferate de unitățile producătoare în magazinele proprii de prezentare și desfacere, precum și acele active circulante materiale de natura materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, ambalajelor, devenite disponibile în cadrul patrimoniului unității economice și care se vând terților așa cum au fost cumpărate.

Organizarea contabilității mărfurilor este influențată într-o anumită măsură de prețul de înregistrare ce se utilizează și care, în funcție de categoria în care se încadrează unitatea patrimonială și implicit de opțiunea sa, poate fi costul efectiv de achiziție, prețul prestabilit (standard), prețul cu amănuntul sau en-gross.

Costul efectiv de achiziție este recomandat în cazul unităților care comercializează un număr redus de sortimente de mărfuri, cu o frecvență redusă a intrărilor și ieșirilor, dar în cantități mari. Caracteristica de bază a acestei metode constă în evaluarea mărfurilor și implicit a operațiilor de intrări și ieșiri la prețul efectiv de aprovizionare, care în condițiile actuale este fluctuant, fapt ce creează anumite dificultăți în legătură cu evaluarea ieșirilor din gestiune.

În situația utilizării costului de achiziție ca preț de înregistrare este justificată crearea în cadrul contului 371 „Mărfuri” a două conturi analitice, unul pentru prețul de facturare sau de cumpărare (371.01) și celălalt pentru cheltuielile de transport-aprovizionare și alte consumuri similare (371.02), ambele cu funcția contabilă de activ, însă ultimul cu repartizare lunară proporțională cu mărfurile vândute, pe baza unui coeficient mediu. Pentru operațiile de ieșire din patrimoniu, în funcție de specificul și interesele agentului economic, se poate adopta una dintre cele trei metode: C.M.P., F.I.F.O., L.I.F.O.

Prețul cu amănuntul sau cel de vânzare en-gross se utilizează numai în cazul mărfurilor, putând fi adoptat de oricare agent economic cu profil comercial, en-detail, en-gross sau mixt. De altfel, acest preț se justifică în condițiile unui comerț cu articole și sortimente numeroase și o frecvență mare a intrărilor și ieșirilor, precum și în situația organizării evidenței analitice după metoda global-valorică, ceea ce nu exclude posibilitatea utilizării lui și în cazul evidenței cantitativ-valorice pe sortimente de mărfuri.

Prețul analizat, datorită modificărilor cu caracter oarecum frecvent ale prețurilor de cumpărare, adaosurilor comerciale și altor cauze, se poate reduce sau majora, după caz, pe bază de inventar, atunci când este necesar. Această operație nu contravine prevederilor contabile în vigoare, întrucât nu se afectează valoarea de intrare în patrimoniu la costul efectiv de achiziție.

Prețul cu amănuntul sau de vânzare en-gross se stabilește de către agentul economic prin luarea în calcul a unui anumit adaos comercial, posibil de realizat, însă atunci când situația de pe piată se schimbă este normal să se majoreze sau diminueze adaosul comercial și implicit prețul de vânzare, pe bază de inventar de schimbare de prețuri, cu înregistrarea corespunzătoare în contabilitate.

Astfel spus majorarea sau reducerea prețului cu amănuntul sau a celui de vânzare en-gross până la nivelul costului de achiziție respectă regulile și principiile contabile, fiind un drept exclusiv al agentului economic care poate lua asemenea decizie atunci când apreciază că este necesar pentru valorificarea în condiții avantajoase a mărfurilor și pentru evitarea unor riscuri.

În legătură cu prețul de vânzare cu amănuntul se impune precizarea că în cazul agenților economici neplătitori de TVA (cu cifra de afaceri sub 1,5 miliarde lei, sau care beneficiază de prevederi legale exprese), el conține pe lângă elementele cunoscute si TVA facturată de furnizori și reprezintă atât prețul de vânzare către populație, cât și prețul de evidență sau de înregistrare în contul de mărfuri.

Totodată se reține că pentru mărfurile lent sau greu vandabile la care se impune practicarea unor prețuri de vânzare sub nivelul costului efectiv de achiziție este necesar ca la inventarierea anuală să se constituie provizioane pentru depreciere.

În legătură cu acest ultim aspect, precum și în ceea ce privește mărfurile cu perioada de valabilitate expirată, degradate sau depășite calitativ și totodată neimputabile, se menționează că, potrivit reglementărilor în vigoare, consiliul de administrație al agentului economic, fără vre-o altă aprobare, are competența să decidă efectuarea operației de declasare și casare.

În tehnica dezvoltată de înregistrare în conturi a operațiilor privind mărfurile pe lângă contul de bază 371 „Mărfuri” se mai folosesc și conturile 607 „Cheltuieli privind mărfurile” și 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”, 378 „Diferențe de preț la mărfuri”, 397 „Provizioane pentru deprecierea mărfurilor”.

Contul 371 „Mărfuri”, cont de activ, servește pentru evidențierea existenței și mișcării mărfurilor aflate în depozite, în unitățile comerciale cu amănuntul sau de alimentație publică. În debitul său evidențiază valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor intrate în gestiunea unității prin aprovizionare de la furnizori sau pe alte căi. În creditul acestui cont se evidențiază valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor ieșite din patrimoniu unității prin vânzarea către clienți sau pe alte căi. Soldul debitor al contului reprezintă valoarea mărfurilor existente în stoc.

Nota: Modul de prezentare descris este valabil pentru cazul „inventarului permanent”. În cazul „inventarului intermitent”, contul intervine numai la sfârșitul lunii pentru a prelua în debit valoarea mărfurilor în stoc, iar la începutul următoarei luni pentru a transloca soldul inițial luat în exploatare a contul 607 „Cheltuieli privind mărfurile”.

Contul 607 „Cheltuieli privind mărfurile”, cont de activ, evidențiază costul de achiziție al mărfurilor vândute de către unitățile patrimoniale.

În cazul „inventarului permanent” se debitează în cursul exercițiului cu valoarea la costul de achiziție al mărfurilor ieșite din patrimoniu. În cazul „inventarului intermitent” acest cont evidențiază și mărfurile aprovizionate, pornindu-se de la premiza că toate mărfurile aprovizionate se vor vinde și nu se cumpără pentru a fi stocate. Deci funcționarea acestui cont este dependentă de metoda de contabilitate a stocurilor practicată de unitatea patrimonială.

În cazul „inventarului permanent” în debitul contului 607 „Cheltuieli privind mărfurile” se înregistrează costul mărfurilor vândute, odată cu descărcarea contului de mărfuri și se creditează prin transferul acestor cheltuieli în debitul contului 121, după care se soldează.

În cazul „inventarului intermitent” în debitul contului 607 „Cheltuieli privind mărfurile” se înregistrează costul mărfurilor aprovizionate, iar în credit, la sfârșitul lunii, costul mărfurilor în stoc translocate, cu această ocazie, în debitul contului de mărfuri și costul mărfurilor vândute, transferat în debitul contului de rezultate.

Creditarea contului se efectuează la finele perioadei cu repartizarea sumei totale a cheltuielilor cu marfa asupra rezultatului financiar. Ca excepție, se mai poate credita cu eventuale recuperări de cheltuieli și cu plusurile de inventar (situații în care practica de contabilitate preferă debitarea contului de cheltuieli în roșu, pentru a nu deforma rulajul).

Contul 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” cont de pasiv, ține evidența vânzărilor de mărfuri (la preț de vânzare mai puțin TVA).

În credit se înregistrează prețul de vânzare al mărfurilor vândute clienților.

Debitarea contului are loc la finele perioadei cu încorporarea sumei totale a veniturilor din vânzare în profit. Ca excepție, se mai poate debita cu acoperirea eventualelor reduceri de prețuri cu caracter comercial (bonificații, remize, risturne), acordate ulterior facturării mărfurilor (o altă modalitate este înregistrarea acestor reduceri acordate ca și cheltuieli financiare.

Contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri”, poate avea în contexte diferite un conținut și o funcție contabilă diferite.

Astfel în condițiile „inventarului permanent” cu evaluarea mărfurilor la preț standard acest cont este folosit pentru urmărirea abaterilor prețului efectiv față de prețul standard, funcționând ca celelalte conturi de diferențe de preț analizate anterior.

În condițiile „inventarului permanent” cu evaluarea mărfurilor la preț de vânzare, în contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri” se înregistrează adaosul comercial aferent mărfurilor din gestiune și funcționează ca un cont de pasiv care se creditează cu adaosul comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune și se debitează cu adaosul comercial aferent mărfurilor ieșite din gestiune.

Soldul contului reprezintă adaosul comercial aferent mărfurilor existente în stoc.

Contul 397 „ Ajustări pentru deprecierea mărfurilor” se utilizează la sfârșitul perioadei, pentru reflectarea deprecierii reversibile a mărfurilor, creditându-se la constituirea provizionului și la majorarea acestuia prin debitul contului 6814 „ Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante”, reluarea provizioanelor făcându-se prin creditul contului 7814 „ Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante”.

Organizarea contabilității mărfurilor este influențată de mai mulți factori.

Un prim factor îl reprezintă forma circulației: cu ridicata (en-gross) sau cu amănuntul (en-detail).

În cazul circulației mărfurilor en-gross, vânzarea se face pe bază de documente, încasarea urmând a se realiza ulterior, prin virament și de aici, necesitatea intervenției unui cont anume „Clienți” cu care să evidențieze creanțele din momentul livrării mărfurilor până în momentul încasării lor.

În cazul circulației en-detail, vânzarea se face, de regulă, cu plata imediată, în numerar.

1.3. Documente contabile privind mișcarea stocurilor

Definirea, conținutul și funcțiile documentelor contabile. Orice operație economică, pentru a fi înregistrată în sistemul de evidență contabilă, este necesar să fie consemnată într-un document întocmit la locul și momentul producerii ei. Documentele reprezintă acte scrise, întocmite pentru operații economice, cu scopul de a servi ca dovadă a înfăptuirii lor și ca instrument de fundamentare a înregistrărilor contabile. Documentele se întocmesc atât pentru operațiile economice dintr-o unitate patrimonială cât și pentru operațiile economice prin care se stabilesc relații între unitățile patrimoniale sau între acestea și persoane fizice. Unitățile patrimoniale regenerează documente ca purtători de informații pentru fiecare din funcțiile sale. În sfera metodei contabilității se cuprind numai documentele care consemnează operații care au ca scop realizarea funcției financiar-contabile a unității patrimoniale.

Cu ajutorul documentelor contabile se formalizează în scris și se organizează faptic procesele de culegere, prelucrare, stocare și transmitere a informațiilor privind patrimoniul. Ele reprezintă piesele sau suporturile materiale ale contabilității. Formularele folosite ca documente contabile pot fi tipizate sau netipizate.

Conținutul documentelor contabile variază în funcție de caracterul operațiilor consemnate, concretizat în anumite elemente obligatorii, care trebuie să asigure reflectarea clară și completă a operațiilor economice pentru care se întocmesc. Dintre aceste elemente, unele sunt comune tuturor categoriilor de documente economice, iar altele sunt specifice anumitor documente3. Elementele comune se referă la:

– denumirea documentului;

– denumirea unității eminente și adresa sau compartimentul și sectorul, după caz, care a întocmit documentul;

– numărul și data documentului;

– părțile participante la efectuarea operației economice consemnată în document;

– conținutul operației economice reflectată în document și justificarea efectuării ei; – datele cantitative și/sau valorice aferente operației economice efectuate;

– semnăturile persoanelor participante la efectuarea operațiilor economice consemnate în document, a celor care au întocmit și a persoanelor care răspund pentru executarea, conținutul, legalitatea, oportunitatea, necesitatea și realitatea operației economice respective;

– alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiilor în documentele justificative.

Elementele specifice, diferă de la o categorie de documente la alta și asigură detalierea operației consemnate ele având un rol completativ. De exemplu, factura conține elemente specifice date privitoare la comandă, contract, aviz de însoțire, document de transport, conturile de la băncile părților etc. Funcțiile documentelor contabile sunt: § consemnarea: – este înscrierea datelor referitoare la procese și fenomene economice consumate într-un anumit loc și la o anumită dată; – se face de regulă în mod cronologic și apoi se sistematizează; § justificarea: – documentele atestă producerea operației sau fenomenului ce a avut loc; § verificarea: – urmărește necesitatea, oportunitatea, realitatea și exactitatea operațiilor sau fenomenelor consemnate; § asigurara integrității patrimoniale: – realizează evidența cantitativă și valorică a mărimii fiecărui element patrimonial și a întregului patrimoniu; § calculul costurilor: – realizează cuantificarea mișcărilor și transformărilor și a rezultatelor acestora; § funcția juridică: – documentele sunt dovezi de probă în justiție pentru drepturile și obligațiile create în legătură cu patrimoniul unității. Îndeplinirea acestor funcții este condiționată de calitatea documentelor, de operativitatea întocmirii lor și de viteza cu care circulă de la locul întocmirii și până la locul înregistrării și valorificării lor.

Documentele contabile au o utilizare generală în toate lucrările de contabilitate, reflectând toate operațiile economice legate de starea și mișcarea mijloacelor economice, urmare a proceselor de aprovizionare, producție și desfacere, a relațiilor de drepturi și obligații generate de acestea și de stabilire a rezultatelor. Documentele contabile reprezintă unul din elementele componente ale metodei contabilității întrucât înregistrarea operațiilor economice în conturi se face numai după ce acestea au fost consemnate în documente corespunzătoare. Documentele se întocmesc pe formulare tipizate manual sau cu mijloace tehnice, la locul de muncă în cadrul căreia se produc operațiile economice. Întocmirea manuală a documentelor se realizează cu cerneală, cu pastă sau creion chimic și prezintă unele dezavantaje: volum mare de muncă, nu asigură exactitatea deplină a datelor, nu asigură operativitate și productivitate corespunzătoare, nu asigură calitate superioară etc.

Întocmirea cu mijloace tehnice a documentelor elimină în mare măsură neajunsurile întocmirii manuale a documentelor, impune în schimb anumite limite legate de mărimea, conținutul și formatul documentelor în funcție de particularitățile tehnice ale echipamentelor utilizate. Indiferent de modalitatea de întocmire a documentelor contabile, aceasta trebuie să fie clară și completă, respectând toate regulile privitoare la conținutul și forma lor condiționând calitatea și exactitatea informațiilor contabile. Valabilitatea întocmirii documentelor contabile este dată de îndeplinirea unor condiții: documentele să fie scrise clar și citeț pentru a se evita orice posibilitate de interpretare; să nu conțină ștersături sau corecturi; să fie întocmite la timp; să aibă anulate rândurile libere; să conțină date exacte și reale; sumele să fie înscrise în cifre și litere. Documentele trebuie să fie întocmite la timp, pentru a asigura operativitatea informațiilor contabile. Între producerea operațiilor economice și întocmirea documentelor trebuie să existe o deplină concordanță. Toate operațiile economice trebuie consemnate în documente. De altfel, Legea contabilității reglementează acest lucru: ,,Orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”. Astfel, reflectând toate operațiile economice privind starea și mișcarea patrimoniului, documentele constituie baza înregistrării în contabilitate, influențând exactitatea și operativitatea informațiilor contabile. Prelucrarea documentelor, constă în sortarea documentelor pe operații, exprimarea în etalon monetar, cumularea unor documente primare și obținerea documentelor centralizatoare, verificarea de formă, aritmetică și de fond privind legalitatea, realitatea, oportunitatea, necesitatea și economicitatea operațiilor consemnate în documente, iar în final înregistrarea în contabilitate. În vederea înregistrării în contabilitate, se face analiza și contarea documentelor justificative. Înregistrările se fac document cu document sau pe bază de documente centralizatoare. Verificarea documentelor, este operația premergătoare înregistrării operațiilor economice în conturi și constă în controlul respectării condițiilor de formă și de fond pe care acestea trebuie să le îndeplinească. Verificarea se face în scopul evitării unor nereguli, eliminării unor abuzuri și al reflectării realității în contabilitate. Verificarea documentelor contabile poate fi de formă sau de fond. Verificarea de formă a documentelor privește: folosirea modelului de document corespunzător naturii operației economice consumate; completarea tuturor elementelor cerute de document; existența semnăturilor persoanelor autorizate; existența aceluiași număr de ordine pentru fiecare exemplar în cazul documentelor întocmite în mai multe exemplare. În continuare se verifică exactitatea datelor și corectitudinea calculelor efectuate. Verificarea de fond a documentelor vizează: legalitatea, necesitatea, realitatea, oportunitatea și economicitatea operațiilor economice consemnate. Greșelile constatate la întocmirea documentelor pot fi corectate cu respectarea anumitor reguli: corectarea în documente trebuie să se facă în așa fel încât să se poată recunoaște cu ușurință că ea a intervenit cu ocazia întocmirii documentului și nu mai târziu, iar cei care au întocmit documentul au cunoștință de corectura respectivă; în document nu se admit ștersături; rectificarea greșelilor în documente se face prin tăierea textului sau a sumei greșite cu o linie, așa încât să se poată citi ceea ce a fost greșit; deasupra textului sau a sumei care a fost corectate se face mențiunea asupra acestui fapt, care se confirmă prin semnăturile acelorași persoane care au semnat inițial documentul.

Urmare a diversității operațiilor economice consemnate în documentele contabile acestea se clasifică după mai multe criterii:

A. După modul de întocmire și rolul pe care îl dețin în cadrul sistemului informațional contabil documentele contabile pot fi: Documentele justificative, sunt acele documente contabile în care se consemnează operațiile economice în momentul efectuării lor, asigurând pe această cale intrarea informațiilor în sistemul informațional contabil. Ele servesc ca dovadă a înfăptuirii operațiilor economice și ca instrument de fundamentare a instrumentelor contabile. Documentele justificative servesc direct sau indirect pentru înregistrările contabile, reflectând stadiul primar de oglindire a operațiilor economice. De aceea, documentele justificative folosite pentru consemnarea operațiilor economice, în momentul producerii lor, sunt denumite și documente primare, iar evidența condusă pe aceste documente este denumită evidență primară. Documentele de evidență contabilă, sunt acele documente în care se înregistrează cronologic și grupat, operațiile economice consemnate în documentele justificative. Documentele de evidență contabilă se prezintă sub forma unor fișe sau registre legate, cu un conținut și o formă corespunzătoare scopului pentru care se țin. Cu ajutorul documentelor de evidență contabilă se formalizează și concretizează înregistrarea operațiilor economice în sistemul de conturi, asigurându-se pe această bază de informații privind starea și mișcarea patrimoniului. În funcție de modul de înregistrare a operațiilor economice, în sistemul de conturi, documentele de evidență contabilă (registrele) pot fi: documente pentru evidență cronologică, documente pentru evidența sistematică, documente pentru realizarea combinată a evidenței cronologice și sistematice și documente pentru inventarierea patrimoniului astfel: Documentele pentru evidența cronologică, se utilizează pentru înregistrarea operațiilor economice în ordinea efectuării lor în timp. Registrele utilizate pentru conducerea evidenței cronologice poartă denumirea de, se utilizează pentru înregistrarea operațiilor economice în ordinea efectuării lor în timp. Registrele utilizate pentru conducerea evidenței cronologice poartă denumirea de jurnale sau registru-jurnal, cunoscute și sub denumirea de note de contabilitate. Evidența contabilă utilizează în funcție de volumul operațiilor economice si diversitatea lor, jurnale auxiliare sau analitice alături de jurnalul unic; Documentele pentru evidență sistematică, utilizează pentru înregistrarea și gruparea operațiilor economice în raport cu natura lor, succesiunea în timp sau în sensul modificării contului. Formulele folosite sunt denumite „Cartea mare”, care se prezintă sub formă de fișe de cont fără dezvoltare pe conturi corespondente a rulajului debitor și creditor, fișe de cont șah sau cu dezvoltare pe conturi corespondente a rulajelor sau sub alte forme impuse de cerințele sistemului informațional contabil; Documentele pentru evidență contabilă combinată, se utilizează pentru înregistrarea simultană ordine cronologică și sistematizată a operațiilor economice de aceeași natură. Formularele folosite pentru evidența combinată au forma „jurnal-cartea mare”;

Documentele pentru inventarierea patrimoniului, sunt utilizate pentru consemnarea și înregistrarea situației faptice și scriptice a elementelor patrimoniale inventariate la valoarea contabilă și la valoarea de inventar.

Formularul utilizat pentru inventarierea patrimoniului este registrul inventar care cuprinde două parți respectiv listele de inventariere și recapitulația inventarului; Documentele de sinteză și raportare, sunt documentele centralizatoare prin intermediul cărora, datele înregistrate cu ajutorul sistemului de conturi sunt consolidate și prezentate ca un tot unitar. Cu ajutorul documentelor de sinteză și raportare, situația patrimoniului și rezultatele obținute de unitatea patrimonială sunt prezentate sub forma unui sistem de indicatori economico-financiari. Documentele de sinteză și raportare cuprind: bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, tabloul de finanțare, anexa de bilanț etc.

B. După natura operațiilor la care se referă documentele contabile pot fi: Documente pentru activitatea financiar-contabilă, cuprind documentele privind activele imobilizate, activele circulante, pasivele, rezultantele financiare etc; Documente pentru alte activități, care nu constituie acte justificative pentru înregistrările contabile: documente privind activitatea de cercetare, proiectare, investiții, programare și urmărirea producției, întreținerea și reparațiile la utilaje, documente privind activitatea de control tehnic de calitate și metrologie, personal, informatică, secretariat-administrativ etc.

C. După funcția pe care o îndeplinesc, documentele contabile pot fi: Documente de dispoziție, sunt acelea prin care se transmite ordinul de a se executa o operație economică (dispoziția de plată, ordinul de plată, comanda etc.). Aceste documente nu fac dovada executării efective a operației respective și de aceea, nu pot servi ca bază pentru înregistrarea lor în contabilitate; Documente justificative sau de execuție, cuprind date cu privire la executarea operațiilor economice. Ele servesc ca bază pentru înregistrarea operațiilor respective în conturi (factura, chitanța, bonul de consum, nota de recepție și constatare de diferențe etc.); Documente mixte sau combinate, reunesc trăsăturile documentelor de dispoziție și a celor justificative. Ele cuprind date privind dispoziția de executare a operației, dar și dovada înfăptuirii ei. Aceste documente sunt inițial documente de dispoziție, iar prin completarea lor cu date referitoare la executarea operațiilor respective, ele devin documente justificative (bonul de consum întocmit la lansarea produselor în fabricație, care după eliberarea materialelor din magazie și completarea lui cu date privitoare la efectuarea operației, devine document justificativ).

D. După numărul operațiilor contabile pe care le cuprind, documentele se împart în doua grupe: Documente singulare, conțin date privitoare la o singură operație economică: chitanța, bonul de consum, factura etc. Documente cumulative sau centralizatoare, conțin date privind mai multe operații economice de același fel. De aceea, pe lângă datele obligatorii comune tuturor categoriilor de documente, acestea conțin în plus, ca date specifice: diferite totaluri cantitative și valorice, perioada pentru care au fost centralizate datele din documentele individuale, numărul de ordine al acestora, locul păstrării documentelor etc.

E. După locul unde se întocmesc și circulă, documentele pot fi:

Documente interne, care se întocmesc în cadrul unităților patrimoniale și consemnează operațiile economice cu privire la activitatea acestora. Unele dintre aceste documente circulă și rămân în interiorul unităților respective (bonul de consum, bonul de lucru, nota de predare etc.). Alte documente din această grupă circulă în afara unității, la alte unități patrimoniale (facturile întocmite pentru produsele livrate, lucrările executate, serviciile prestate, mărfurile vândute, cecurile etc.); Documente externe, sunt cele care s-au întocmit în afara unității și justifică raporturile economice cu alte unități sau persane fizice (facturile furnizorilor, extrasele de cont de bancă, mandatele poștale pentru sumele primite etc.)

F. După sfera de aplicare, documentele se grupează în: Documente generale sau comune, care se folosesc în toate unitățile patrimoniale. În această categorie intră documentele privitoare la activitatea financiar-contabilă (nota de recepție și constatare de diferențe, bonul de consum, chitanța, factura etc.). Documente specifice, care se utilizează în anumite ramuri ale economiei, fiind determinate de particularitățile acestora („Nota de predare” se utilizează pentru predarea produselor obținute la magazie în unitățile de producție sau „Devizele” în cazul unităților de construcții).

G. După forma de prezentare pot exista: Documente tipizate, care se întocmesc pe formulare tip, strict determinate, a căror folosire este obligatorie. Din această categorie fac parte toate documentele generale sau comune care se folosesc de către toate unitățile patrimoniale. Regulamentul de aplicare al Legii contabilității cuprinde Nomenclatorul privind metodele registrelor și formularelor tipizate comune privind activitatea financiară și contabilă; Documente netipizate, care se întocmesc, fie pe formulare specifice fiecărei ramuri economice, fie pe hârtia simplă, fără a avea un format tip, dinainte stabilit.

H. După regimul de tipărire și folosire a formularelor utilizate la întocmirea documentelor, se disting: Documente întocmite pe formulare cu regim special, care au un regim special de tipărire, numerotare, gestionare, evidență, folosire și păstrare. Principalele categorii de formulare pentru documente cu regim special sunt: chitanțele și chitanțele fiscale, cecurile, efectele de comerț, avizele de însoțire, facturile, foile de parcurs, buletinele de cântărire – analiză pentru valori materiale, cartelele și bonurile de masă, borderourile de achiziții; Documentele întocmite pe formulare cu reglementări exprese de tipărire, gestionare, numerotare, folosire și justificare sunt: imprimatele cu valoare nominală (mărci poștale, timbre fiscale, bilete de călătorie, bilete de intrare, etc.); bonurile cantități fixe de carburanți; certificatele medicale; carnetele de muncă; autorizațiile de funcționare; certificatele de înmatriculare; permisele de călătorie etc. Documentele întocmite pe formulare cu regim uzual, nu sunt supuse anumitor restricții privind tipărirea, numerotarea, gestionarea, folosirea și justificarea lor. În această categorie intră toate documentele necuprinse în primele două categorii.

Comanda : reprezintă documentul prin care un agent economic, numit beneficiar, solicită unui alt agent economic, numit furnizor, să-i livreze o anumită cantitate de produse (mijloace fixe, obiecte de inventar sau materiale), să-i presteze un serviciu sau să-i efectueze o lucrare. Compartimentul care întocmește și păstrează documentul este compartimentul de aprovizionare și desfacere, în două exemplare, unul fiind trimis prin delegatul celui care emite furnizorului, care pe baza acestuia întocmește documentul de livrare.

Contractul : este documentul întocmit pe baza comenzii între furnizor și client, prin care furnizorul se obligă să livreze, iar beneficiarul să plătească produsele livrate, în cantitatea, sortimentul, specificația și caracteristicile precizate prin comandă. Acest document se întocmește în două exemplare, unul pentru beneficiar și unul pentru furnizor.

Factura : formular cu regim special de tipărire,inseriere și numerotare,personalizate. Tipărit în bloc de câte 150 de file,formate din 5 de seturi, cu 3 file In culori diferite: albastru ( exemplarul 1), roșu ( exemplarul 2) si verde (exemplarul 3); in zilele actuale se poate folosi si varianta informatică care se va tipării în două exemplare, câte unul de fiecare parte.

1.Servește ca:

– instrumentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate

– document de insoțire a mărfi în timpul transportului

– document de încarcare în gestiunea primitorului

– document justivicativ de înregistrare în contabiliatea furnizorului și cumpărătorului

2. Se întocmește manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul în doua sau trei exemplare la livrarea produselor și a mărfii, la execuția lucrărilor și la prestarea serviciilor de către compartimentul de desfacere sau alt compartiment desemnat, pe baza dispozițiilor de livrare, a avizului de însoțire a mărfii sau a altor documente tipizate care atestă executatrea lucrărilor și prestării serviciilor și se semnează de compartimentul emitent.

Atunci cănd factura nu se poate întocmi în momentul livrării, datorită unor condiții obiective și cu totul excepționale, produsele și mărfurile livrate, sunt însoțite pe timpul transportului,de aviz de însoțire a mărfi.

3. Se arhivează

*la furnizor

– la compartimentul desfacere (exemplarul 2)

– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 3)

*la cumparator

– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1)

Avizul de însoțire a mărfii : se întocmește atunci când factura nu se poate întocmi în momentul livrării și însoțește mărfurile pe timpul transportului, întocmindu-se de către compartimentul desfacere în două exemplare. Acesta servește și ca document de primire în gestiune de la client și de scădere din gestiunea furnizorului. Este obligatorie înscrierea în factura a numărului avizului de însoțire a mărfii, în vederea înregistrărilor în contabilitate.

Chitanța fiscală : document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unității, contravaloare a mărfurilor achiziționate și serviciilor prestate, document justificativ de înregistrare în registrul de casă (cu respectarea Regulamentului de casă ) și în contabiliate.

Se întocmește în două exemplare ,pentru fiecare sumă încasată, de către casierul unități și se semnează de acesta pentru primirea sumei.

Ordinul de plată : este un instrument prin care în calitate de „plătitor” îți achiți obligația față de „beneficiar”, dând dispoziție unei bănci să plătească acestuia suma înscrisă pe ordinul de plată. Pentru a putea face acestă plată, trebuie să ai suficiente fonduri la banca respectivă.

Nota de recepție și constatare de diferențe : evidențiază bunurile intrate în gestiune.

Nota de intrare-recepție, se întocmește la sosirea stocurilor de la furnizor și la intrarea acestora în depozitul unității; întocmită în baza documentelor eliberate de furnizor

Document justificativ pentru încarcarea în gestiune și de înregistrare în contabilitate.

Bonul de consum : evidențiază bunurile iesite din gestiune in urma consumului intern

Listele de inventariere : servesc la consemnarea existenței faptice a stocurilor constatate cu ocazia inventarierii.

Registrul inventor : este un document contabil obligatoriu, în care se înregistrează toate elementele patrimoniale de activ și de pasiv, grupate în funcție de natura lor conform posturilor din bilantul contabil, inventariate potrivit normelor în vigoare.

Elementele patrimoniale înscrise în registrul inventar au la baza listele de inventariere sau alte documente care justifică conținutul fiecărui post din bilanțul contabil.

Registrul inventar servește ca:

– document obiligatoriu de înregistrare anuală și de grupare a rezultatelor inventarierii patrimoniului unității

– proba în litigii

Se întocmește într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat și parafat.

Registrul “cartea mare“ este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar, direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, înregistrările efectuate în registrul jurnal stabilindu-se situația fiecărui cont,respectiv soldul inițial,rulajele debitoare,rulajele creditoare și soldul final

Cartea mare stă la baza întocmirii balanței de verificare.

În registrul Cartea mare se înregistrează lunar și sistematic, prin regruparea conturilor, mișcarea și existența tuturor elementelor patrimoniale, la un moment dat .

CAPİTOLUL II

PREZENTAREA SOCIETATATII SC TRANS INVEST SRL

2.1 Forma juridică, denumirea, sediul și durata societății

Forma Juridică :

Societatea este cu răspundere limitată cu asociat unic, persoană juridică română, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și prezentul statut.

Modificarea formei juridice se realizează prin hotărârea asociatului unic, cu respectarea condițiilor și formalităților prevăzute de lege.

Denumirea :

S-a constituit de către asociat o societate comercială a cărei denumire este “Trans Invest” S.R.L.

În orice factură, ofertă, comandă, tarif, prospect și alte documente întrebuințate în comerț, emanând de la o societate, trebuie să se menționeze denumirea, forma juridică, sediul social, numărul de înregistrare în registrul comerțului și codul unic de înregistrare. Sunt exceptate bonurile fiscale, emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevăzute de legislația din domeniu.

Pentru societatea cu răspundere limitată, va trebui menționat și capitalul social.

Sediul :

Sediul societății este în Buzău, strada Mihai Eminescu, numărul 6.

Prin voința asociatului unic, sediul societății poate fi schimbat în orice loc din România cu efectuarea formalităților prevăzute de legea Registrului Comerțului.

Societatea va putea înființa filiale, sucursale, agenții, reprezentanțe, puncte de lucru sau alte asemenea unități în țară sau străinătate, pe baza hotărârii asociatului unic.

Durata :

Durata de funcționare a societății este nelimitată.

2.2 Obiectul de activitate, capital social și asociații societății

Asociații societății :

Sociatea comercială are un singur asociat, persoana fizică română cu domiciliul stabil în Romania, care este si administratorul societății.

Capitalul social :

Capitalul social total subscris este în valoare de 250000 lei aport în numerar.

Capitalul social se divide în 25000 părți sociale, fiecare cu o valoare nominală de 10 lei.

Asociatul unic deține în totalitate 25000 părți sociale în valoare de 10 lei, reprezentând 100% din capitalul social.

Obiectul de activitate al societății :

Obiectul principal al spcietății comerciale Trans Invest SRL este „Comerț cu amănuntul de piese și accesorii pentru atovehicule„ având codul CAEN 4532.

CAPİTOLUL III

STUDIU DE CAZ ÎN ACTIVITATEA SC TRANS INVEST SRL

3.1 Prezentarea activelor și pasivelor la începutul studiului de caz

3.2. Studiu de caz în exercițiul financiar al societății în cursul lunii martie 2015

1.) În data de 03.03.2015 societatea achiziționează marfă cu factură în valoare de 592.72 lei de la SC Ro-Al Comimpex SRL pe credit comercial in gestiunea de piese intern (figura 1a si figura 1b din Anexe) :

% = 401 592.72

371.1 „Furnizori” 478,00

„Mărfuri”

4426 147,72

„TVAdeductibilă”

* calcularea adaosului comercial a mărfii achiziționate

371.1 = 378.1 100,20

„Mărfuri” „Diferențe de preț la mărfuri”

*calcularea T.V.A. neexigibil a mărfii achiziționate

371.1 = 4428.1 138,77

„Mărfuri” T.V.A neexigibil

2.) În data de 03.03.2015 societatea vinde marfă cu factură în valoare de 573.96 lei la SC Mecan Construct SRL pe credit comercial din gestiunea de piese intern (figura 2 din Anexe) :

4111 = % 573,96

,,Clienti ,, 707.1 462,89

,,Venituri din vânzarea mărfurilor”

4427 111,08

,,T.V.A colectată ”

* descarcare adaosului comercial a mărfii vândute

378.1 = 371.1 92,19

„Diferențe de preț la mărfuri” „Mărfuri”

*descărcare T.V.A. neexigibil a mărfii vândute

4428.1 = 371.1 111,11

„T.V.A neexigibil” „Mărfuri”

*descărcare marfă din gestiune

607 = 371.1 370,70

“Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”

3.) În data de 04.03.2015 societatea dă în consum piese auto pentru mașina proprie, piese ce au fost contabilizate la intrare ca marfă din gestiunea de piese import(figura 3 din Anexe) :

3024 = 371.2 213,01

,,Piese de schimb” „Mărfuri”

6024 = 3024 213,01

Cheltuieli privind piesele ,,Piese de schimb”

de schimb”

* descarcare adaosului comercial aferent intrării

378.2 = 371.2 47,47

„Diferențe de preț la mărfuri” „Mărfuri”

*descărcare T.V.A. neexigibil aferent intrării

4428.2 = 371.2 62,52

“T.V.A neexigibil” „Mărfuri”

4.) În data de 04.03.2015 societatea achiziționează marfă cu facturăîn valoare de 733.86 lei de la SC Inter Cars Romania SRL pe credit comercial pentru gestiunea de piese import (figura 4a si figura 4b din Anexe) :

% = 401 733.86

371.2 „Furnizori” 591,82

„Mărfuri”

4426 142,04

„TVAdeductibilă”

* calcularea adaosului comercial a mărfii achiziționate

371.2 = 378.2 109,79

„Mărfuri” „Diferențe de preț la mărfuri”

.

*calcularea T.V.A. neexigibil a mărfii achiziționate

371.2 = 4428.2 168,39

„Mărfuri” T.V.A neexigibil .

5.) În data de 04.03.2015 societatea achiziționează marfă cu factură în valoare de 1301.69 lei de la SC Havana Best Company SRL pe credit comercial pentru gestiunea de piese intern (figura 5a si figura 5b din Anexe) :

% = 401 1356,94

371.1 „Furnizori” 1105,00

„Mărfuri”

4426 251,94

„TVAdeductibilă”

401 = 609 55,25

„Furnizori” „Discount de la furnizori”

.

* calcularea adaosului comercial a mărfii achiziționate

371.1 = 378.1 241,77

„Mărfuri” „Diferențe de preț la mărfuri”

*calcularea T.V.A. neexigibil a mărfii achiziționate

371.1 = 4428.1 323,23

„Mărfuri” T.V.A neexigibil .

6.) În data de 04.03.2015 societatea achiziționează marfă cu factură în valoare de 397.55 lei de la SC Barady Service SRL pe credit comercial pentru gestiunea de piese import (figura 6a si figura 6b din Anexe) :

% = 401 397,55

371.2 „Furnizori” 320,60

„Mărfuri”

4426 76,95

„TVAdeductibilă”

.

* calcularea adaosului comercial a mărfii achiziționate

371.2 = 378.2 101,17

„Mărfuri” „Diferențe de preț la mărfuri”

*calcularea T.V.A. neexigibil a mărfii achiziționate

371.2 = 4428.2 101,23

„Mărfuri” T.V.A neexigibil

7.) În data de 05.03.2015 societatea achiziționează produse de protocol cu bon fiscal în valoare de 10.74 lei de la SC Rewe Romania SRL cu numerar plătit din registrul de casa (figura 7 din Anexe) :

623 = 5311 10,74

„Cheltuieli de protocol, reclamă „Casa în lei”

și publicitate”

8.) În data de 06.03.2015 societatea depune din registru de casă în contul de la bancă suma de 2000 lei reprezentând venituri din vânzare marfă (figura 8 din Anexe) :

581 = 5311 2000

„Viramente interne” „Casa în lei”

5121 = 581 2000

„Conturi la bănci în lei” „Viramente interne”

9.) În data de 06.03.2015 societatea vinde marfă cu factură în valoare de 974.99 lei la PFN Istranoiu Vorel pe credit comercial din gestiunea de piese import (figura 9 din Anexe) :

4111 = % 974,99

,,Clienti ,, 707.2 786,28

,,Venituri din vânzarea mărfurilor ,,

4427 188,71

,,T.V.A colectată ,,

* descarcare adaosului comercial a mărfii vândute

378.2 = 371.2 132,38

„Diferențe de preț la mărfuri” „Mărfuri”

*descărcare T.V.A. neexigibil a mărfii vândute

4428.2 = 371.2 188,72

“T.V.A neexigibil” „Mărfuri”

*descărcare marfă din gestiune

607 = 371.2 653,90

“Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”

10.) În data de 06.03.2015 societatea vinde cu amănuntul marfă în valoare de 1177.47 lei pe casa de marcat din gestiunea de piese intern (figura 10 din Anexe) :

4111 = % 1177,47

,,Clienti ,, 707.1 949,57

,,Venituri din vânzarea mărfurilor ,,

4427 227,90

,,T.V.A colectată ,,

* descarcare adaosului comercial a mărfii vândute

378.1 = 371.1 157,85

„Diferențe de preț la mărfuri” „Mărfuri”

*descărcare T.V.A. neexigibil a mărfii vândute

4428.1 = 371.1 227,88

“T.V.A neexigibil” „Mărfuri”

*descărcare marfă din gestiune

607 = 371.1 791,74

“Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”

*încasare client casa marcat

5311 = 4111 1177,47

„Casa în lei” „Clienți”

11.) În data de 07.03.2015 societatea înregistrează factura în valoare de 1015.83 lei de la SC Orange Romania SA pe credit comercial (figura 11 din Anexe) :

% = 401 1015,83

626 „Furnizori” 819,22

„Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații”

4426 196,61

„TVAdeductibilă”

.

12.) În data de 10.03.2015 societatea încasează suma de 76.99 lei de la clientul SC Cortim Prelate corpuri SRL contravaloare marfă vândută cu fc 15090/10.03.2015 (figura 12 din Anexe) :

5311 = 4111 76,99

„Casa în lei” „Clienți”

13.) În data de 11.03.2015 societatea vinde marfă cu factură în valoare de 750.01 lei la SC Eprubeta SRL pe credit comercial din gestiunea de piese intern (figura 13 din Anexe) :

4111 = % 750,01

,,Clienti ,, 707.1 604,84

,,Venituri din vânzarea mărfurilor ,,

4427 145,17

,,T.V.A colectată ,,

* descarcare adaosului comercial a mărfii vândute

378.1 = 371.1 105,33

„Diferențe de preț la mărfuri” „Mărfuri”

*descărcare T.V.A. neexigibil a mărfii vândute

4428.1 = 371.1 145,15

“T.V.A neexigibil” „Mărfuri”

*descărcare marfă din gestiune

607 = 371.1 499,52

“Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”

14.) În data de 11.03.2015 societatea vinde marfă cu factură în valoare de 880.01 lei la SC Aqua Sistem SRL pe credit comercial din gestiunea de piese import (figura 14 din Anexe) :

4111 = % 880,01

,,Clienti ,, 707.2 709,68

,,Venituri din vânzarea mărfurilor ,,

4427 170,33

,,T.V.A colectată ,,

* descarcare adaosului comercial a mărfii vândute

378.2 = 371.2 115,77

„Diferențe de preț la mărfuri” „Mărfuri”

*descărcare T.V.A. neexigibil a mărfii vândute

4428.2 = 371.2 170,32

“T.V.A neexigibil” „Mărfuri”

*descărcare marfă din gestiune

607 = 371.2 593,91

“Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”

15.) În data de 11.03.2015 societatea refacturează în sumă de 905.19 către SC Inserf SRL gazele natural consumate aferente lunilor anterioare (figura 15 din Anexe) :

4111 = % 1177,47

,,Clienti ,, 708 949,57

,,Alte venituri ,,

4427 227,90

,,T.V.A colectată ,,

16.) În data de 11.03.2015 societatea facturează în sumă de 1460.30 către SC Inserf SRL chiria pentru spatial inchiriat aferent lunii martie (figura 16 din Anexe) :

4111 = % 1460,30

,,Clienti ,, 706 1177,66

,, Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii,,

4427 282,64

,,T.V.A colectată ,,

17.) În data de 11.03.2015 societatea facturează în sumă de 82.66 către SC Interprest Com SRL chiria pentru spatial inchiriat aferent lunii martie (figura 17 din Anexe) :

4111 = % 82,66

,,Clienti ,, 706 66,66

,, Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii,,

4427 16,00

,,T.V.A colectată ,,

18.) În data de 11.03.2015 societatea înregistrează factura în valoare de 1263.63 lei de la SC Electrica Furnizare SA pe credit comercial (figura 18 din Anexe) :

% = 401 1263,63

605 „Furnizori” 797,85

„Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații”

628 236,69

„TVAdeductibilă”

4426 229,09

„TVAdeductibilă”

19.) În data de 12.03.2015 societatea vinde cu amănuntul marfă în valoare de 3969.52 lei pe casa de marcat din gestiunea de piese intern (figura 19a si 19b din Anexe) :

4111 = % 3969,52

,,Clienti ,, 707.1 3201,23

,,Venituri din vânzarea mărfurilor ,,

4427 768,29

,,T.V.A colectată ,,

* descarcare adaosului comercial a mărfii vândute

378.1 = 371.1 564,56

„Diferențe de preț la mărfuri” „Mărfuri”

*descărcare T.V.A. neexigibil a mărfii vândute

4428.1 = 371.1 767,71

“T.V.A neexigibil” „Mărfuri”

*descărcare marfă din gestiune

607 = 371.1 2634,24

“Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”

*încasare client casa marcat

5311 = 4111 3969,52

„Casa în lei” „Clienți”

20.) În data de 12.03.2015 societatea vinde marfă cu factură în valoare de 2238.02 lei la SC Concas SA pe credit comercial din gestiunea de piese import (figura 20 din Anexe) :

4111 = % 2238,02

,,Clienti ,, 707.2 1804,84

,,Venituri din vânzarea mărfurilor ,,

4427 433,18

,,T.V.A colectată ,,

* descarcare adaosului comercial a mărfii vândute

378.2 = 371.2 342,99

„Diferențe de preț la mărfuri” „Mărfuri”

*descărcare T.V.A. neexigibil a mărfii vândute

4428.2 = 371.2 433,16

“T.V.A neexigibil” „Mărfuri”

*descărcare marfă din gestiune

607 = 371.2 1461,85

“Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”

21.) În data de 13.03.2015 societatea înregistrează factura în valoare de 253.02 lei de la SC Cumpana 1993 SRL pe credit comercial (figura 21a si 21b din Anexe) :

% = 401 253,02

3028 „Furnizori” 204,05

„Alte materiale consumabile”

4426 48,97

„TVAdeductibilă”

*descărcare marfă din gestiune

6028 = 3028 204,05

“Cheltuieli privind alte „ Alte materiale consumabile”

materiale consumabile”

22.) În data de 14.03.2015 societatea vinde cu amănuntul marfă în valoare de 701.00 lei pe casa de marcat din gestiunea de piese import (figura 22 din Anexe) :

4111 = % 701,00

,,Clienti ,, 707.2 565,33

,,Venituri din vânzarea mărfurilor ,,

4427 135,67

,,T.V.A colectată ,,

* descarcare adaosului comercial a mărfii vândute

378.2 = 371.2 115,93

„Diferențe de preț la mărfuri” „Mărfuri”

*descărcare T.V.A. neexigibil a mărfii vândute

4428.2 = 371.2 135,67

“T.V.A neexigibil” „Mărfuri”

*descărcare marfă din gestiune

607 = 371.2 449,40

“Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”

*încasare client casa marcat

5311 = 4111 701,00

„Casa în lei” „Clienți”

23.) În data de 15.03.2015 societatea înregistrează factura în valoare de 810.12 lei de la SC Rompetrol Downstream SRL pe credit comercial (figura 23a si 23b din Anexe) :

% = 401 810,12

3022 „Furnizori” 653,32

„Combustibili”

4426 156,80

„TVAdeductibilă”

*descărcare marfă din gestiune

6022 = 3022 653,32

“Cheltuieli privind Combustibili” „Combustibili”

24.) În data de 17.03.2015 societatea plătește suma de 390.00 lei de la furnizorul SC Rom Team Soft SRL contravaloare factura 508/17.03.2015(figura 24 din Anexe) :

401 = 5311 390,00

„Furnizori” „Casa în lei”

25.) În data de 17.03.2015 societatea achiziționează marfă cu factură în valoare de 973.17 lei de la SC Barady Service SRL pe credit comercial pentru gestiunea de piese import (figura 25a si figura 25b din Anexe) :

% = 401 973,17

371.2 „Furnizori” 784,80

„Mărfuri”

4426 188,37

„TVAdeductibilă”

.

* calcularea adaosului comercial a mărfii achiziționate

371.2 = 378.2 145,84

„Mărfuri” „Diferențe de preț la mărfuri”

*calcularea T.V.A. neexigibil a mărfii achiziționate

371.2 = 4428.2 223,36

„Mărfuri” T.V.A neexigibil

26.) În data de 19.03.2015 societatea vinde cu amănuntul marfă în valoare de 328.00 lei pe casa de marcat din gestiunea de piese import (figura 26 din Anexe) :

4111 = % 328,00

,,Clienti ,, 707.2 264,52

,,Venituri din vânzarea mărfurilor ,,

4427 63,48

,,T.V.A colectată ,,

* descarcare adaosului comercial a mărfii vândute

378.2 = 371.2 53,58

„Diferențe de preț la mărfuri” „Mărfuri”

*descărcare T.V.A. neexigibil a mărfii vândute

4428.2 = 371.2 63,48

“T.V.A neexigibil” „Mărfuri”

*descărcare marfă din gestiune

607 = 371.2 210,94

“Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”

*încasare client casa marcat

5311 = 4111 328,00

„Casa în lei” „Clienți”

27.) În data de 19.03.2015 societatea vinde cu amanuntul marfa în valoare de 1125.01 lei pe casa de marcat din gestiunea de piese intern (figura 27a si 27b din Anexe) :

4111 = % 1125,01

,,Clienti ,, 707.1 907,22

,,Venituri din vânzarea mărfurilor ,,

4427 217,79

,,T.V.A colectată ,,

* descarcare adaosului comercial a mărfii vândute

378.1 = 371.1 228,99

„Diferențe de preț la mărfuri” „Mărfuri”

*descărcare T.V.A. neexigibil a mărfii vândute

4428.1 = 371.1 217,79

“T.V.A neexigibil” „Mărfuri”

*descărcare marfă din gestiune

607 = 371.1 678,24

“Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”

*încasare client casa marcat

5311 = 4111 1125,01

„Casa în lei” „Clienți”

28.) În data de 20.03.2015 societatea achiziționează marfă cu factură în valoare de 807.65 lei de la SC Den Braven Romania Comex SRL pe credit comercial pentru gestiunea de piese intern (figura 28a si figura 28b din Anexe) :

% = 401 807,65

371.1 „Furnizori” 651,33

„Mărfuri”

4426 156,32

„TVAdeductibilă”

.

* calcularea adaosului comercial a mărfii achiziționate

371.1 = 378.1 261,58

„Mărfuri” „Diferențe de preț la mărfuri”

*calcularea T.V.A. neexigibil a mărfii achiziționate

371.1 = 4428.1 219,09

„Mărfuri” T.V.A neexigibil .

29.) În data de 23.03.2015 societatea vinde marfa cu factură în valoare de 2449.98 lei la SC Concas SA pe credit comercial din gestiunea de piese import (figura 29 din Anexe) :

4111 = % 2449,98

,,Clienti ,, 707.2 1975,81

,,Venituri din vânzarea mărfurilor ,,

4427 474,17

,,T.V.A colectată ,,

* descarcare adaosului comercial a mărfii vândute

378.2 = 371.2 303,94

„Diferențe de preț la mărfuri” „Mărfuri”

*descărcare T.V.A. neexigibil a mărfii vândute

4428.2 = 371.2 449,99

“T.V.A neexigibil” „Mărfuri”

*descărcare marfă din gestiune

607 = 371.2 1571,07

“Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”

30.) În data de 23.03.2015 societatea achiziționează marfă cu factură în valoare de 2816.48 lei de la SC Autoora Grup SRL pe credit comercial pentru gestiunea de piese intern (figura 30a, figura 30b si figura 30c din Anexe) :

% = 401 2816,48

371.1 „Furnizori” 2271,36

„Mărfuri”

4426 545,12

„TVAdeductibilă”

.

* calcularea adaosului comercial a mărfii achiziționate

371.1 = 378.1 581,91

„Mărfuri” „Diferențe de preț la mărfuri”

*calcularea T.V.A. neexigibil a mărfii achiziționate

371.1 = 4428.1 684,76

„Mărfuri” T.V.A neexigibil .

31.) În data de 24.03.2015 societatea refacturează în sumă de 550.79 către SC Inserf SRL energie e.lectrică consumată aferente lunilor anterioare (figura 31 din Anexe) :

4111 = % 550,79

,,Clienti ,, 708 444,18

,,Alte venituri ,,

4427 106,61

,,T.V.A colectată ,,

32.) În data de 24.03.2015 societatea înregistrează factura în valoare de 90 lei de la SC Rom Team Soft SRL pe credit comercial (figura 32a si 32b din Anexe) :

% = 401 90,00

3028 „Furnizori” 90,00

„Alte materiale consumabile”

4426 0,00

„TVAdeductibilă”

*descărcare marfă din gestiune

6028 = 3028 90,00

“Cheltuieli privind alte „ Alte materiale consumabile”

materiale consumabile”

33.) În data de 25.03.2015 societatea plătește din contul current obligațiile salariale catre Bugetul de Stat si Bugetul Asigurarilor de Sanatate pentru salariile lunii martie 2015, și a impozitului pe profit pentru anul 2014 (figura 33 din Anexe) :

441.1 = 5121.1 3271

“Impozitul pe profit” “Conturi la bănci în lei”

444 = 5121.1 2577

“Impozitul pe venituri de “Conturi la bănci în lei”

natura salariilor”

4372 = 5121.1 98

“Contribuția personalului “Conturi la bănci în lei”

la fondul de șomaj”

4312 = 5121.1 2061

“Contribuția personalului “Conturi la bănci în lei”

la asigurările sociale”

4314 = 5121.1 1079

“Contribuția angajaților pentru “Conturi la bănci în lei”

asigurările sociale de sănătate”

4311 = 5121.1 35

“Contribuția unității la “Conturi la bănci în lei”

asigurările sociale – accidente muncă”

4371 = 5121.1 98

“Contribuția unității la “Conturi la bănci în lei”

fondul de șomaj”

447 = 5121.1 49

“Fd. garantare creante salariale” “Conturi la bănci în lei”

4313 = 5121.1 1020

“Contribuția angajatorului pentru “Conturi la bănci în lei”

asigurările sociale de sănătate”

4311 = 5121.1 3100

“Contribuția unității la “Conturi la bănci în lei”

asigurările sociale”

4311 = 5121.1 167

“Contribuția unității la “Conturi la bănci în lei”

asigurările sociale – concedii și indemnizații”

34.) În data de 25.03.2015 societatea achiziționează marfă cu factură în valoare de 1025.63 lei de la SC Pex SRL pe credit comercial pentru gestiunea de piese intern (figura 34a si figura 34b din Anexe) :

% = 401 1117,53

371.1 „Furnizori” 919,03

„Mărfuri”

4426 198,50

„TVAdeductibilă”

401 = 609 91,90

„Furnizori” „Discount de la furnizori”

.

* calcularea adaosului comercial a mărfii achiziționate

371.1 = 378.1 161,61

„Mărfuri” „Diferențe de preț la mărfuri”

*calcularea T.V.A. neexigibil a mărfii achiziționate

371.1 = 4428.1 259,36

„Mărfuri” T.V.A neexigibil .

35.) În data de 26.03.2015 societatea dă în consum piese auto pentru mașina proprie, piese ce au fost contabilizate la intrare ca marfă din gestiunea de piese import(figura 3 din Anexe) :

3024 = 371.2 104,72

,,Piese de schimb” „Mărfuri”

6024 = 3024 104,72

Cheltuieli privind piesele ,,Piese de schimb”

de schimb”

* descarcare adaosului comercial aferent intrării

378.2 = 371.2 25,11

„Diferențe de preț la mărfuri” „Mărfuri”

*descărcare T.V.A. neexigibil aferent intrării

4428.2 = 371.2 31,17

“T.V.A neexigibil” „Mărfuri”

36.) În data de 27.03.2015 societatea înregistrează factura în valoare de 274.04 lei de la SC Netwave SA pe credit comercial (figura 36 din Anexe) :

% = 401 274,04

628 „Furnizori” 221,00

„Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți”

4426 53,04

„TVAdeductibilă”

.

37.) În data de 27.03.2015 societatea vinde cu amănuntul marfă în valoare de 828.99 lei pe casa de marcat din gestiunea de piese import (figura 37 din Anexe) :

4111 = % 828,99

,,Clienti ,, 707.2 668,56

,,Venituri din vânzarea mărfurilor ,,

4427 160,43

,,T.V.A colectată ,,

* descarcare adaosului comercial a mărfii vândute

378.2 = 371.2 118,62

„Diferențe de preț la mărfuri” „Mărfuri”

*descărcare T.V.A. neexigibil a mărfii vândute

4428.2 = 371.2 160,43

“T.V.A neexigibil” „Mărfuri”

*descărcare marfă din gestiune

607 = 371.2 549,94

“Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”

*încasare client casa marcat

5311 = 4111 828,99

„Casa în lei” „Clienți”

38.) În data de 31.03.2015 societatea vinde marfa cu factură în valoare de 324.99 lei la SC PompiGas SRL pe credit comercial din gestiunea de piese intern (figura 38 din Anexe) :

4111 = % 324,99

,,Clienti ,, 707.1 262,09

,,Venituri din vânzarea mărfurilor ,,

4427 62,90

,,T.V.A colectată ,,

* descarcare adaosului comercial a mărfii vândute

378.1 = 371.1 36,30

„Diferențe de preț la mărfuri” „Mărfuri”

*descărcare T.V.A. neexigibil a mărfii vândute

4428.1 = 371.1 62,91

“T.V.A neexigibil” „Mărfuri”

*descărcare marfă din gestiune

607 = 371.1 225,79

“Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”

39.) În data de 31.03.2015 societatea plătește suma de 90.00 lei de la furnizorul SC Rom Team Soft SRL contravaloare factura 523/31.03.2015(figura 39 din Anexe) :

401 = 5311 90,00

„Furnizori” „Casa în lei”

40.) Se înregistrează salariile aferente lunii martie 2015 (figura 40 din Anexe)

641 = 421 19622,00

„Cheltuieli cu salariile personalului” „Personal – salarii datorate”

421 = % 5814,00

„Personal – salarii datorate”

= 444 2577,00

“Impozitul pe venituri de natura salariilor”

= 4372 98,00

“Contribuția personalului la fondul de șomaj”

= 4312 2060,00

“Contribuția personalului la asigurările sociale”

= 4314 1079,00

“Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate”

6451 = 4311 35,00

“Cheltuieli privind contribuția “Contribuția unității la

unității la asigurările sociale” asigurările sociale”

6452 = 4371 98,00

“Cheltuieli privind contribuția “Contribuția unității la

unității pentru ajutorul de șomaj” fondul de șomaj”

6452 = 447 49,00

“Cheltuieli privind contribuția “Fd. garantare creante

unității pentru ajutorul de șomaj” salariale”

6453 = 4313 1020,00

“Cheltuieli privind contribuția “Contribuția angajatorului pentru

angajatorului pentru asigurările asigurările sociale de sănătate”

sociale de sănătate”

6451 = 4311 3100,00

“Cheltuieli privind contribuția “Contribuția unității la

unității la asigurările sociale” asigurările sociale”

6451 = 4311 167,00

“Cheltuieli privind contribuția “Contribuția unității la

unității la asigurările sociale” asigurările sociale –

concedii și indemnizații”

41.) La data de 31.03.2015 se închid conturile de Taxă pe Valaoarea Adaugată

4427 = 4426 57376,02

“TVA colectată” “TVA deductibilă”

4427 = 4423 10743,94

“TVA colectată” “TVA de plată”

42.) Închiderea de venituri și cheltuieli

121 = % 305383,30

“Profit sau pierdere”

= 6022 984,63

“Cheltuieli privind combustibilii”

= 6024 209,10

“Cheltuieli privind piesele de schimb”

= 6028 1936,90

“Cheltuieli privind alte materiale consumabile”

= 605 4297,92

“Cheltuieli privind energia și apa”

= 607 226556,64

“Cheltuieli privind mărfurile”

= 613 895,96

“Cheltuieli cu primele de asigurare”

= 623 538,97

“Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate”

= 624 821,05

“Cheltuieli cu transportul de bunuri și personal”

= 626 573,77

“Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații”

= 627 1191,88

“Cheltuieli cu serviciile bancare și assimilate”

= 628 2977,64

“Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți”

= 635 6642,15

“Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte assimilate”

= 641 19622,00

“Cheltuieli cu salariile personalului”

= 6451 3302,00

“Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările sociale”

= 6452 147,00

“Cheltuieli privind contribuția unității pentru ajutorul de șomaj”

= 6453 1020,00

“Cheltuieli privind contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”

= 6587 758,95

“Cheltuieli privind contribuția unității la primele de asigurare voluntară de sănătate”

= 6588 0,01

“Alte cheltuieli privind asigurările și protecția social”

= 666 247,00

“Cheltuieli privind dobânzile”

= 6811 28998,00

“Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”

= 691 3311,00

“Cheltuieli cu impozitul pe profit”

= 709 350,73

“Reduceri comerciale acordate”

% = 121 287120,35

“Profit sau pierdere”

609 = 1213,32

“Reduceri comerciale primate”

703 = 1723,48

“Venituri din vânzarea produselor reziduale”

706 = 1244,32

“Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii”

707 = 280119,15

“Venituri din vânzarea mărfurilor”

708 = 2820,08

“Venituri din activități diverse”

CAPİTOLUL IV.

CONCLUZİİ Șİ PROPUNERİ

Comerțul este o activitate întâlnita din cele mai vechi timpuri, întrucât omul a descoperit ca principală activitate sau sursă de venit comerțul, iar din nevoia de măsurare a acestui venit tot omul a fost cel care a condus la apariția contabilității de azi.

Pentru a-și realiza obiectul de activitate în vederea obținerii de profit, orice întreprindere cu activitate comercială, industrială, de servicii sau de alta natură, efectuează în mod curent tranzacții de cumpărări și vânzări de bunuri sau servicii. Operațiile curente de cumpărări și vânzări de bunuri sau servicii dau conținut funcției comerciale a unei firme și se efectuează pe baza politicilor de cumpărări și vânzări stabilite de managerii firmei.

În cazul societăților comerciale cu obiect de activitate comercializarea mărfurilor la preț cu amănuntul, numărul tranzacțiilor de cumpărări și vânzări este nelimitat în cursul unei perioade de gestiune, deoarece mărfurile sunt acele elemente de stocuri care se achiziționează în vederea revânzării fără a suferii modificări sau cu modificări nesemnificative.

Mărfurile reprezintă o categorie importanta de stocuri, care în circuitul lor de la producători la consumatori generează un volum mare de operații economico-financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare de agenți economici, cu diferite profiluri de activitate comercială. Astfel, se poate considera că există trei categorii importante de unități patrimoniale cu profil comercial și anume en gross sau cu ridicata, en detail sau cu amănuntul și mixte.

Societatea comercială pe baza căreia am efectuat studiul contabilității stocurilor este un exemplu de unitate comercială en detail.

În ceea ce privește metodele de organizare a contabilității stocurilor, societatea în cauză din dorința de cunoaștere în orice moment a nivelului stocurilor de mărfuri optează pentru metoda inventarului permanent. În cazul comerțului en detail aceasta metodă este la preț de vânzare, care include costul de achiziție și marja brută.

În vederea determinării costului de achiziție al mărfurilor vândute și a nivelului stocurilor, este necesară organizarea unei contabilități analitice. Deși această contabilitate este un atribut al gestiunii din motive legate de menținerea și controlul integrității patrimoniale a fost transferată în contabilitatea financiară.

Consider ca în economia de piață inflaționistă, comercianții trebuie să actualizeze prețurile la nivelul prețului ultimei intrări, deoarece astfel el va putea avea un adaos comercial mai mare, adaos care poate acoperii cheltuielile curente și ele tot mai mari. Alte motive ar fi: imposibilitatea existenței pe raft a doua produse identice la prețuri diferite, reducerea posibilității înșelării clientului, garantarea unui profit.

BIBLIOGRAFIE

1) Nicolaescu C., Iacob M. I., „Contabilitate financiară aprofundată”, Ed. Mirton, Timișoara, 2007

2) Nicolaescu C., Gomoi B., „Bazele contabilității”, Ed. Mirton, Timișoara, 2006

3) Codul fiscal și normele de aplicare, cu modificările până la 15 ianuarie 2007, Ed. Juris Argessis, Curtea de Argeș, 2007

4) Nicolaescu C., Gomoi B., „Noțiuni fundamentale de contabilitate”, Ed. Mirton, Timișoara, 2006

5) Feleagă L, Feleagă N., „Contabilitatea financiară – o abordare europeană și internațională”, Ed. Infomega, București, 2005

6) OMFP nr. 3005/2009 actualizat privind modificarea si completarea OMFP 1.752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene

7) ORDIN Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 963 din 30 decembrie 2014

ANEXE

Figura 1 a

Figura 1 b

Figura 2

Figura 3

Figura 4a

Figura 4b

Figura 5a

Figura 5b

Figura 6a

Figura 6b

Figura 7

Figura 8

Figura 9

Figura 10

Figura 11

Figura 12

Figura 13

Figura 14

Figura 15

Figura 16

Figura 17

Figura 18

Figura 19a

Figura 19b

Figura 20

Figura 21a

Figura 21b

Figura 22

Figura 23a

Figura 23b

Figura 24

Figura 25a

Figura 25b

Figura 26

Figura 27a

Figura 27b

Figura 28a

Figura 28b

Figura 29

Figura 30a

Figura 30b

Figura 30c

Figura 31

Figura 32a

Figura 32b

Figura 33

Figura 34a

Figura 35

Figura 34b

Figura 36

Figura 37

Figura 38

Figura 39

Figura 40

BIBLIOGRAFIE

1) Nicolaescu C., Iacob M. I., „Contabilitate financiară aprofundată”, Ed. Mirton, Timișoara, 2007

2) Nicolaescu C., Gomoi B., „Bazele contabilității”, Ed. Mirton, Timișoara, 2006

3) Codul fiscal și normele de aplicare, cu modificările până la 15 ianuarie 2007, Ed. Juris Argessis, Curtea de Argeș, 2007

4) Nicolaescu C., Gomoi B., „Noțiuni fundamentale de contabilitate”, Ed. Mirton, Timișoara, 2006

5) Feleagă L, Feleagă N., „Contabilitatea financiară – o abordare europeană și internațională”, Ed. Infomega, București, 2005

6) OMFP nr. 3005/2009 actualizat privind modificarea si completarea OMFP 1.752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene

7) ORDIN Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 963 din 30 decembrie 2014

ANEXE

Figura 1 a

Figura 1 b

Figura 2

Figura 3

Figura 4a

Figura 4b

Figura 5a

Figura 5b

Figura 6a

Figura 6b

Figura 7

Figura 8

Figura 9

Figura 10

Figura 11

Figura 12

Figura 13

Figura 14

Figura 15

Figura 16

Figura 17

Figura 18

Figura 19a

Figura 19b

Figura 20

Figura 21a

Figura 21b

Figura 22

Figura 23a

Figura 23b

Figura 24

Figura 25a

Figura 25b

Figura 26

Figura 27a

Figura 27b

Figura 28a

Figura 28b

Figura 29

Figura 30a

Figura 30b

Figura 30c

Figura 31

Figura 32a

Figura 32b

Figura 33

Figura 34a

Figura 35

Figura 34b

Figura 36

Figura 37

Figura 38

Figura 39

Figura 40