ACTIVITATEA INDEPENDENTĂ A ELEVILOR ÎN CONDIȚIILE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI [631248]

1
ACTIVITATEA INDEPENDENTĂ A ELEVILOR ÎN CONDIȚIILE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
SIMULTAN
Implicații psiho -pedagogice și aspecte metodice

Florin -Aurel VELNICIUC
Masterat, Anul I, CD

Argument
Faptul că în unele unități de învățământ numărul de elevi pentru o serie de clase se situează sub
prevederile legale, impune încredințarea realizării sar cinilor didactice pentru două sau mai multe cla se unui
singur cadru didactic. Această situație este determinată de realitățile obiective privind așezarea populației pe
teritoriul ță rii. Oamenii țin la locul unde au trăit părinții, moșii și strămoșii și nu acceptă să -l părăsească
chiar dacă acest lucru presupune condiții mai grele de viață. Totuși, d reptul oricărui cetățean la educație
oblig ă statul să asigure condițiile necesare ca și copiii din cele mai îndepărtate cătune să aibă acces la o
școală de calitate (Alexandru et al.,2011) .
Deși numărul școlilor din țara noastră în care se predă în condiții simultane este destul de mare, literatura
pedagogică și metodica care abordează această modalitate de organizare a învățământului primar este destul
de redusă, inclusiv din cauza discuțiilor apărute în ultimile decenii referitoare la ineficiența învățământul ui
simultan și la posibilitatea desființării școlilor în care se predă în acest mod.
În școlile cu predare simultană, procesul in structiv -educativ se desfășoară după același curriculum ca și
în celelalte unități de învățământ, ceea ce diferă fiind modul de organizare a activității didactice. De aceea, e
necesar ca învățătorul să depună un efort susținut pentru ca fiecare elev să -și însușească întreaga materie
pentru clasa respectivă, să atingă nivelul de competență stabilit prin legea învățământului și celelalte
documente de politică educațională.
Specificul muncii învățătorului care lucrează cu clasele si multane constă în alternarea activității sale cu
elevii unei clase, cu acti vitatea independentă a elevilor celeilalte clase și faptul că timpul afectat realizării
sarcinilor didactice este același ca și în cazul activității cu o singură clasă.

Impor tanța activității independente
Profesorul care lucrează simultan cu două sau mai multe clase are nevoie de un volum și de o mare
varietate de conținuturi și forme de muncă independentă pe care să le dea elevilor ca sarcini de lucru. El
trebuie să stab ilească obiectivele fiecărei activități, volumul de muncă, durata efectuării activității respective
și criteriile de evaluare.
Munca independentă dată elevilor spre efectuare nu es te o simplă ocupație în timp ce învățătorul
lucrează cu o altă clasă, ci o necesitate, un mijloc de instrucție și e ducație , un sprijin important în instruirea
și educarea generațiilor de copii (Cega,1994) . Astfel, prin activitatea independentă a elevilor, se rezolvă o
mare parte a problemelor predării și învă țării care în cazul claselor obi șnuite se îndeplinesc prin activitatea
directă cu clasa. Prin activitatea independentă a elevilor se realizează unele obiective formative ca:
dezvoltarea spiritului de observație, a gândirii, a memoriei, a imaginației, formarea spiritului de
independență și inițiativă, formarea unor trăsături pozitive de voință și caracter ca perseverența, dârzenia,
curajul de a învinge dificultățile etc.
Activitatea independentă a elevilor are o deosebită valoare educativă în formarea lor intelectual ă
deoarece contribuie într -o mare măsură la dezvoltarea proceselor de cunoaștere ale elevilor, la formarea
deprinderii de a lucra ordon at și mărește încrederea elevul ui în forțele proprii. Dată fiind valoare instructiv –
educativă a activității indepe ndente, ea cere din partea noastră o organizare extrem de rațională. Formele,

2
conținutul și durata acestei activități sunt fixate în funcție de disciplina de învățământ, scopul și conținutul
lecției și de nivelul de pregătire a l elevilor care execută tema.
Așadar , putem afirma că activitatea independentă a elevilor constituie mijloc și scop al demersului
didactic. Ea trebuie privită atât ca activitate de formare a deprinderilor de lucru, a spiritului de independență
și a inițiativei , cât și ca mijloc de dob ândire a unor noi cunoștințe de formare de priceperi și deprinderi, de
fixare și sistematizare.
Cerințe pe care trebuie să le îndeplinească activitatea independentă a elevilor
Activitatea independentă a elevilor trebuie să îndeplinească mai mu lte cerințe pentru a fi eficientă.
Aceste cerințe se referă la mod ul de organizare a exercițiilor de muncă independentă, la timpul afectat
acestora, la gradul lor de dificultate și volumul de muncă, la modalitățile de stimulare și motivare, la modul
de ver ificare și evaluare.
Este cunoscut faptul că elevii care au deprinderi de muncă independentă consolidate îndeplinesc
sarcinile mai rapid și cu eficiență mai mare. De aceea, la clasele pregătitoare, I și a II -a cadrul didactic , mai
ales în pr ima parte a anului școlar, când se pun bazele deprinderilor de muncă independentă, trebuie să
acorde o atenți e mai mare muncii directe și să asigure o supraveghere mai atentă a activității independente a
elevilor.
A doua cerință pe care trebuie să o îndeplin ească activitatea independentă a elevilor se referă la timpul
afectat acesteia. Sarcinile date ca muncă independentă trebuie să aibă alocate timpul necesar pentru a fi duse
la îndeplinire, fără a lăsa momente neacoperite.
O altă cerință se referă la volumul și gradul de dificultate al sarcinilor date ca muncă independentă
pentru a evita atât supraîncărcarea elevilor cât și rămânerea fără ocupație a acestora. Sarcinile de lucru
privind activitatea independentă a elevilor trebuie să fie accesibile elevi lor, formulate și explicate clar încât
să fie conștientizate de ei. Pentru elevii cu un ritm de lucru mai rapid se vor pregăti sarcini suplimentare.
Cadrul didactic trebuie să identifice modalități de stimulare, de motivare, de dinamizare a activităț ii
independente a elevilor. Varietatea temelor și caracterul interesant al sarcinilor mobilizează elevii la un ritm
susținut în activitatea de învățare prin munca independentă. Organizarea activității independente în perechi
sau, chiar pe grupe, poate fi u n mod de captare a interesului elevilor pentru acest tip de activitate de învățare.
Una dintre cerințele foarte importante referitoare la activitatea independentă a elevilor se referă la
verificarea și aprecierea acesteia. Fiecare sarcină de muncă in dependentă trebuie controlată și apreciată.
Dacă se dau teme a căror realizare nu se evaluează, aceasta conduce la scăderea interesului și a
responsabilității elevilor pentru această formă de activitate, diminuarea motivației pentru rezolvarea
sarcinilor.
Activitatea independentă a elevilor trebuie să respecte și o serie de cerințe specifice:
 Toate sarcinile pentru activitatea independentă date elevilor trebuie să corespundă prevederilor
programei școlare în ceea ce privește nivelul de cunoștințe, pre cum și scopului și conținutului lecției
respective, indiferent dacă activitatea o dăm după dobândirea noilor cunoștințe, în scopul fixării și
consolidării acestora sau dacă o dăm înainte pentru reactualizarea cunoștințelor necesare predării lecției noi.
 Temele date ca activitate independentă sunt parte integrantă a lecției. Lecția desfășurată în condiții
simultane este unitară, coerentă, parte a unei unități de învățare. De aceea, munca independentă dată trebuie
să urmărească atingerea obiectivelor operați onale propuse pentru acea lecție. Dacă activitatea independentă
o dăm la început, temele vor urmări să -i pregătească pe elevi în vederea însușirii noului material, apelând la
cunoștințele vechi folosindu -le ca o bază pentru noua lecție. Atunci când activit atea independentă urmează
după predarea lecției noi, sarcinile date au ca scop fixarea și consolidarea noilor cunoștințe .
 Temele pentru activitatea independentă trebuie să fie accesibile elevilor. Ele trebuie să cuprindă
noțiuni cunoscute de aceștia, dar care vor fi puse în noi contexte, care vor fi aplicate în mod diferit.

3
În ceea ce privește accesibilitatea temelor, trebuie să se țină seama și de dozarea lor în funcție de
particularitățile de vârstă și de dezvoltarea intelectuală a elevilor. Este bine a se lucra aplicând tratarea
diferențiată a elevilor. Elevii buni vor primi sarcini suplimentare pentru a le efectua în t impul rămas liber.
Folosirea fiș elor de progres contribuie la îmbunătățirea rezultatelor la învățătură, ale tuturor școlarilor, atât
ale celor buni, cât și ale celor mai slabi.
Temele suplimentare date elevilor mai buni trebuie să fie în concordanță cu subiectul lecției, dar mai
complicate pentru a le solicita mai mult gândirea.
Tipuri și forme de activitate independentă
Activit atea didactică desfășurate în condițiile învățământului simultan presupune utilizarea mai multor
tipuri de activități independente c are pot fi clasificate după mai multe criterii (Gârleanu -Costea &
Alexandru, 1995 ) :
A. După durata lor, activitățile independente pot fi grupate în:
a) activități de scurtă durată, de regulă de 3 -5 minute, care se pot da fie la începutul orei la clasa cu care
învățătorul va lucra direct, timp în care el dă tema și îndrumările necesare clasei care va lucra ind ependent în
prima parte a orei, fie la sfârșitul orei la clasa cu care învățătorul a lucrat direct în a doua parte a timpului
când va controla temele efectuate de celelalte clase. Temele date la sfârșitul orei ca activitate independentă
pot fi de durată mai mare și v or fi continuate acasă, controlul îndeplinirii lor efectuându -se în lecția
următoare.
b) activități de lungă durată, de 20 -25 minu te, pentru elevii clasei care va lu cra independent, timp în care
cadrul di dactic va lucra cu cealaltă clasă.
B. După scopul lor, activitățile indepen dente se clasifică astfel:
a) activități independente destinate pregătirii elevilor în vederea predării noilor cunoștințe. Aceste activități
au ca scop reactualiz area cunoștințelor necesare predăr ii noilor cunoștințe. Nu se pot da elevilor sarcini de
muncă independe ntă care presupun efectuarea unor exerciții și rezolvarea unor probleme dacă conținuturile
necesare îndeplinirii acestor sarcini nu au fost parcurse. Sarcinile care pot fi date în această etapă diferă în
funcție de clasa și de nivelul acesteia.
b) activități independente cu rol de fixare a cunoștințelor predate în lecția respectivă , care cupri nde
rezolvarea unor sarcini de lucru ce presupun aplicarea noțiunilor învățate.
c) activități independente având ca scop recapitularea și consolidarea cunoștințelor . Prin aceste activități se
reiau cunoștințele predate anterior într -o unitate de învățare sau în legătură cu o anumită temă , elevii
revăzând aceste cunoș -tințe și sistematizându -le în diferite comb inații:
 rezolvarea unei fișe de lucru recapi tulative prin care se actualizează și sistematizează noțiunile teoretice
învățate;
 rezolvarea unor exerciții și probleme care presupun aplicarea cunoștințelor învățate în acea unitate de
învățare sau în legătură cu o anumită temă. Acest tip de activitate independentă se dă elevilor în timp ce
învăță torul lucrează direct cu cealal tă clasă.
d) activitatea independentă pentru formarea și consolidarea priceperilor și deprinderilor care constă în
exerciții aplicative a le cunoștințelor însușite anterior și în exercitarea unor deprinderi deja formate, precum
și în folosirea unor procedee noi de lucru în legătură cu aceste cunoștințe și deprinderi.
Referitor la munca independentă pentru consolidarea și rec apitularea cunoșt ințelor , trebuie spus că
aceasta urmărește structurarea și sistematizarea ma teriei însușite anterior pe parcursul unei unități de
învățare, la sfârșitul semestrului sau a anului școlar. Verificarea nivelului însușirii acesteia se realiz ează
prin: lucrări de control, teste de evaluare a cunoștințelor, lucrări practice.
C. După conținutul muncii independente, aceasta se împarte în:

4
a) activitatea cu manualul și alte cărți școlare –dicționare , atlase geografice sau istorice, culegeri de exerciții
și probleme, cărți de l ectură, publicații pentru copii –prin care elevii să poată reali za unele sarcini precise:
selec tarea și explicarea cuvintelor necunoscute, a unor expresii litera re, extragerea ideilor principal e,
elaborarea rezumatului sau a povestirii, ilustrarea prin desen a celor citite.
b) observarea independentă sau efectuarea unor experimente în vederea descoperirii particulari -tăților
unor plante, animale, fenomene și efectuarea unor măsuri precum și consemnarea rezultatelor acestora.

Conclu zii
Reușita activității didactice desfășurate în condiții simultane depinde, în foarte mare măsură, de
priceperea cadrul ui didactic în a face eficientă activitatea independentă a elevilor .
Condiția principală pentru formarea unor priceperi și deprinderi corecte de muncă indepen -dentă, în
condițiile predării simultane, o constituie controlul permanent de către învățător al temelor și lucărilor
efectuate de elevi în cadrul acestei activități.
Învățătorul va exercita o supraveghere generală asupra elevilor cărora li s -au administrat teme
independente, trecând periodic printre bănci, chiar și atunci când lucrează direct cu celalaltă clasă, pentru a
verifica dacă l ucrează toți elevii, dacă au înț eles bine tema și procedeul de lucru.
În controlul activității independente efectuate de elevi, cadrul didactic trebuie să vizeze atât aspectul
cantitativ, cât și cel calitativ, urmărind nu numai efectuarea temei , ci și modul de efectuare a acesteia .
Controlul activității independente este necesar în cazul tuturor tipurilor de lecții, atât cele de dobândire
de cunoștințe, cât și cele destina te formării p riceperilor și deprinderilor sau cele de repetare și sistemat izare
dar, mai ales , în lecțiile de verificare și apreciere a cunoștințelor.
Toate tipurile de fișe date elevilor, caietele cu teme de muncă independentă trebuie controlate de
învățător, indiferent cât de mare este lucrarea sau cât de importantă este.
Exercitarea controlului de către cadrul didactic cu privire la sarci nile de muncă independentă date
elevilor are o importanță foarte mare, nu numai pentru formarea unor priceperi și deprinderi corecte, pentru
însușirea conștientă a unor noțiuni, ci și pentru a menține la elevi spiritul de activitate, de răspundere și de
disciplină, pentru întreținerea interesului lor în legătură cu înțelegerea utilității temelor. De aceea, pentru
realizarea efectului motivațional al controlului, acesta trebuie să aibă forme variate, în funcție de tipul
lecției, de locul pe care -l ocupă acti vitatea independentă în cadrul lecției și de felul lucrărilor.
În condiții le muncii simultane, ca drul didactic trebuie să -i obișnu iască pe elevi cu autocontrolul , cu
verificarea in dependentă de către fiecar e în parte a lucrărilor proprii prin confr untarea rezultatelor obținute
cu cele indicate de învățător verbal sau pe tablă, ori prin confruntarea cu modelele prezentate de acesta .