ACTIVITATEA INDEPENDENTĂ A ELEVILOR ÎN CONDIȚIILE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI [631246]

1
ACTIVITATEA INDEPENDENTĂ A ELEVILOR ÎN CONDIȚIILE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
SIMULTAN
Implicații psiho -pedagogice și aspecte metodice

Florin -Aurel VELNICIUC
Masterat, Anul I, CD

Argument
Faptul că în unele unități de învățământ
numărul de elevi pentru o serie de clase se
situează sub prevederile legale, impune
încredinț area realizării sar cinilor didactice pentru
două sau mai multe clase unui singur cadru
didactic. Această situație este determinată de
realitățile obiective privind așezarea populației pe
teritoriul ță rii. Oamenii țin la locul unde au trăit
părinții, moșii și strămoșii și nu acceptă să -l
părăsească chiar dacă acest lucru presupune
condiții mai grele de viață. Totuși, dreptul oricărui
cetățean la educație obligă statul să asigure
condițiile necesare ca și copiii din cele mai
îndepărtate cătune să aibă ac ces la o școală de
calitate (Alexandru et al., 2011) .
Deși numărul școlilor din țara noastră în care
se predă în condiții simultane este destul de mare,
literatura pedagogică și metodica care abordează
această modalitate de organizare a învățământului
primar este destul de redusă, inclusiv din cauza
discuțiilor apărute în ultimile decenii referitoare la
ineficiența învățământului simultan și la
posibilitatea desființării școlilor în care se predă în
acest mod.
În școlile cu predare simultană, procesul
instructiv -educativ se desfășoară după același curriculum ca și în celelalte unități de învățământ,
ceea ce diferă fiind modul de organizare a
activității didactice. De aceea, e necesar ca
învățătorul să depună un efort susținut pentru ca
fiecare elev să -și însușească întreaga materie
pentru clasa respectivă, să atingă nivelul de
competență stabilit prin legea învățământului și
celelalte documente de politică educ ațională.
Specificul muncii învățătorului care lucrează cu
clasele simultane constă în alternarea activității
sale cu elevii unei clase, cu activitatea
independentă a elevilor celeilalte clase și faptul că
timpul afectat realizării sarcinilor didactic e este
același ca și în cazul activității cu o singură clasă.

Importanța activității independente
Profesorul care lucrează simultan cu două sau
mai multe clase are nevoie de un volum și de o
mare varietate de conținuturi și forme de muncă
independe ntă pe care să le dea elevilor ca sarcini
de lucru. El trebuie să stabilească obiectivele
fiecărei activități, volumul de muncă, durata
efectuării activității respective și criteriile de
evaluare.
Munca independentă dată elevilor spre
efectuare nu es te o simplă ocupație în timp ce
învățătorul lucrează cu o altă clasă, ci o necesitate,

2
un mijloc de instrucție și e ducație , un sprijin
important în instruirea și educarea generațiilor de
copii (Cega,1994) . Astfel, prin activitatea
independentă a elevilor, se rezolvă o mare parte a
problemelor predării și învă țării care în cazul
claselor obi șnuite se îndeplinesc prin activitatea
directă cu clasa. Prin activitatea independentă a
elevilor se realizează unele obiective formative ca:
dezvoltarea spiritului de ob servație, a gândirii, a
memoriei, a imaginației, formarea spiritului de
independență și inițiativă, formarea unor trăsături
pozitive de voință și caracter ca perseverența,
dârzenia, curajul de a învinge dificultățile etc.
Activitatea independentă a ele vilor are o
deosebită valoare educativă în formarea lor
intelectuală deoarece contribuie într -o mare
măsură la dezvoltarea proceselor de cunoaștere ale
elevilor, la formarea deprinderii de a lucra ordon at
și mărește încrederea elevul ui în forțele proprii.
Dată fiind valoare instructiv -educativă a activității
indepedente, ea cere din partea noastră o
organizare extrem de rațională. Formele,
conținutul și durata acestei activități sunt fixate în
funcție de disciplina de învățământ, scopul și
conținutul lecție i și de nivelul de pregătire a
elevilor care execută tema.
Așadar , putem afirma că activitatea
independentă a elevilor constituie mijloc și scop al
demersului didactic. Ea trebuie privită atât ca
activitate de formare a deprinderilor de lucru, a
spiritului de independență și a inițiativei , cât și ca
mijloc de dobândire a unor noi cunoștințe de
formare de priceperi și deprinderi, de fixare și
sistematizare. Cerințe pe care trebuie să le îndeplinească
activitatea independentă a elevilor
Activitatea independentă a elevilor trebuie să
îndeplinească mai multe cerințe pentru a fi
eficientă. Aceste cerințe se referă la modul de
organizare a exercițiilor de muncă independentă,
la timpul afectat acestora, la gradul lor de
dificultate și volumul de muncă, la modalitățile de
stimulare și motivare, la modul de verificare și
evaluare.
Este cunoscut faptul că elevii care au deprinderi
de muncă independentă consolidate îndeplinesc
sarcinile mai rapid și cu eficiență mai mare. De
aceea, la clasele pregătitoare, I și a II -a cadrul
didactic , mai ales în pr ima parte a anului școlar,
când se pun bazele deprinderilor de muncă
independentă, trebuie să acorde o atenție mai mare
muncii directe și să asigure o supraveghere mai
atentă a activității independent e a elevilor.
A doua cerință pe care trebuie să o
îndeplinească activitatea independentă a elevilor
se referă la timpul afectat acesteia. Sarcinile date
ca muncă independentă trebuie să aibă alocate
timpul necesar pentru a fi duse la îndeplinire, fără
a lăsa momente neacoperite.
O altă cerință se referă la volumul și gradul de
dificultate al sarcinilor date ca muncă
independentă pentru a evita atât supraîncărcarea
elevilor cât și rămânerea fără ocupație a acestora.
Sarcinile de lucru privind activi tatea independentă
a elevilor trebuie să fie accesibile elevilor,
formulate și explicate clar încât să fie
conștientizate de ei. Pentru elevii cu un ritm de

3
lucru mai rapid se vor pregăti sarcini
suplimentare.
Cadrul didactic trebuie să identifice moda lități
de stimulare, de motivare, de dinamizare a
activității independente a elevilor. Varietatea
temelor și caracterul interesant al sarcinilor
mobilizează elevii la un ritm susținut în activitatea
de învățare prin munca independentă. Organizarea
activită ții independente în perechi sau, chiar pe
grupe, poate fi un mod de captare a interesului
elevilor pentru acest tip de activitate de învățare.
Una dintre cerințele foarte importante
referitoare la activitatea independentă a elevilor se
referă la verifi carea și aprecierea acesteia. Fiecare
sarcină de muncă independentă trebuie controlată
și apreciată. Dacă se dau teme a căror realizare nu
se evaluează, aceasta conduce la scăderea
interesului și a responsabilității elevilor pentru
această formă de activit ate, diminuarea motivației
pentru rezolvarea sarcinilor.
Activitatea independentă a elevilor trebuie să
respecte și o serie de cerințe specifice:
 Toate sarcinile pentru activitatea
independentă date elevilor trebuie să corespundă
prevederilor programei școlare în ceea ce privește
nivelul de cunoștințe, precum și scopului și
conținutului lecției respective, indiferent dacă
activitatea o dăm după dobândirea noilor
cunoștințe, în scopul fixării și consolidării
acestora sau dacă o dăm înainte pentru
reactua lizarea cunoștințelor necesare predării
lecției noi.
 Temele date ca activitate independentă sunt
parte integrantă a lecției. Lecția desfășurată în condiții simultane este unitară, coerentă, parte a
unei unități de învățare. De aceea, munca
independentă da tă trebuie să urmărească atingerea
obiectivelor operaționale propuse pentru acea
lecție. Dacă activitatea independentă o dăm la
început, temele vor urmări să -i pregătească pe
elevi în vederea însușirii noului material, apelând
la cunoștințele vechi folosin du-le ca o bază pentru
noua lecție. Atunci când activitatea independentă
urmează după predarea lecției noi, sarcinile date
au ca scop fixarea și consolidarea noilor
cunoștințe .
 Temele pentru activitatea independentă
trebuie să fie accesibile elevilor. Ele trebuie să
cuprindă noțiuni cunoscute de aceștia, dar care vor
fi puse în noi contexte, care vor fi aplicate în mod
diferit.
În ceea ce privește accesibilitatea temelor,
trebuie să se țină seama și de dozarea lor în funcție
de particularitățile de vârstă și de dezvoltarea
intelectuală a elevilor. Este bine a se lucra
aplicând tratarea diferențiată a elevilor. Elevii
buni vor primi sarcini suplimentare pentru a le
efectua în t impul rămas liber. Folosirea fi șelor de
progres contribuie la îmbunătățirea rezult atelor la
învățătură, ale tuturor școlarilor, atât ale celor
buni, cât și ale celor mai slabi.
Temele suplimentare date elevilor mai buni
trebuie să fie în concordanță cu subiectul lecției,
dar mai complicate pentru a le solicita mai mult
gândirea.
Tipuri și forme de activitate independentă
Activitatea didactică desfășurate în condițiile
învățământului simultan presupune utilizarea mai

4
multor tipuri de activități independente care pot fi
clasificate după mai multe criterii (Gârleanu –
Costea & Alexand ru, 1995 ) :
A. După durata lor, activitățile independente pot
fi grupate în:
a) activități de scurtă durată, de regulă de 3 -5
minute, care se pot da fie la începutul orei la clasa
cu care învățătorul va lucra direct, timp în care el
dă tema și îndrumări le necesare clasei care va
lucra ind ependent în prima parte a orei , fie la
sfârșitul orei la clasa cu care învățătorul a lucrat
direct în a doua parte a timpului când va controla
temele efectuate de celelalte clase. Temele date la
sfârșitul orei ca activitate independentă pot fi de
durată mai mare și vor fi continuate acasă,
controlul îndeplinirii lor efectuându -se în lecția
următoare.
b) activități de lungă durată, de 20 -25 minu te,
pentru elevii clasei care va lu cra independent,
timp în care cadrul diactic va lucra cu cealaltă
clasă.
B. După scopul lor, activitățile indepen dente se
clasifică astfel:
a) activități independente destinate pregătirii
elevilor în vederea predării noilor cunoștințe.
Aceste activități au ca scop reactualiz area
cunoștințelor necesare predării noilor cunoștințe.
Nu se pot da ele vilor sarcini de muncă
independe ntă care presupun efectuarea unor
exerciții și rezolvarea unor probleme dacă
conținuturile necesare îndeplinirii acestor sarcini
nu au fost parcurse. Sarcinile care pot fi date în
această etapă diferă în funcție de clasa și de
nivelul acesteia . b) activități independente cu rol de fixare a
cunoștințelor predate în lecția respectivă , care
cupri nde rezolvarea unor sarcini de lucru ce
presupun aplicarea noțiunilor învățate.
c) activit ăți independent e având ca scop
recapitularea și consolidarea cunoștințelor . Prin
aceste activități se reiau cunoștințele predate
anterior într -o unitate de învățare sau în legătură
cu o anumită temă , elevii revăzând aceste cunoș –
tințe și sistematizându -le în diferite combinații:
 rezolvarea unei fișe de lucru recapi tulative prin
care se actualizează și sistematizează noțiunile
teoretice învățate;
 rezolvarea unor exerciții și probleme care
presupun aplicarea cunoștințelor învățate în acea
unitate de învățare sau în legătură cu o anumită
temă.
Acest tip de activitate independentă se dă elevilor
în timp ce învăță torul lucrează direct cu cealal tă
clasă.
d) activitatea independentă pentru formarea și
consolidarea priceperilor și deprinderilor care
constă în exerciții aplicative ale cunoștințelor
însușite anterior și în exercitarea unor deprinderi
deja formate, precum și în folosirea unor procedee
noi de lucru în legătură cu aceste cunoștințe și
deprinderi.
Referitor la munca independentă pentr u
consolidarea și rec apitularea cunoștințelor , trebuie
spus că aceasta urmărește structurarea și
sistematizarea ma teriei însu șite anterior pe
parcursul unei unități de învățare, la sfârșitul
semestrului sau a anului școlar . Verificarea
nivelului însușirii acesteia se realiz ează prin:

5
lucrări de control, teste de evaluare a
cunoștințel or, lucrări practice.
C. După conținutul muncii independente, aceasta
se împarte în:
a) activitatea cu manualul și alte cărți școlare –
dicționare , atlase geografice sau istorice, culegeri
de exerciții și probleme, cărți de l ectură, publicații
pentru copii –prin care elevii să poată reali za unele
sarcini precise: selec tarea și explicarea cuvintelor
necunoscute, a unor expresii litera re, extragerea
ideilor principal e, elaborarea rezumatului sau a
povestirii, ilustrarea prin desen a celor citite.
b) observarea independentă sau efectuarea unor
experimente în vederea descoperirii particulari –
tăților unor plante, animale, fenomene și
efectuarea unor măsuri precum și consemnarea
rezultatelor acestora.