Activitatea de Productie Intr O Intreprindere Industriala

CUPRINS

INTRODUCERE–––––––––––––––––––––––––––-5

CAPITOLUL 1 ACTIVITATEA DE PRODUCȚIE INTR-O INTREPRINDERE

INDUSTRIAL––––––––––––––––––––––––––––

1.1. Dezvoltarea producției și importanța acesteia privind viitorul

Întreprinderii–––––––––––––––––––––––––––––-7

1.2. Utilizarea eficientă a materiilor prime și materialelor precum și

importanța acestora––––––––––––––––––––––––––––9

1.3.Capacitatea de producție–––––––––––––––––––––––10

1.4.Obiective ale managementului productiei–––––––––––––––––11

CAPITOLUL 2 ANALIZA STATISTICĂ A PRODUCȚIEI ȘI

COMERCIALIZARE––––––––––––––––––––––––––

2.1 Modalități de cuantificare a producției––––––––––––––––––16

2.2 Sistemul de indicatori valorici ai producției––––––––––––––––19

2.3. Analiza comparată a producției––––––––––––––––––––-24

CAPITOLUL III ANALIZA STATISTICĂ A VÂNZĂRILOR DE BENZI

DE TRANSPORT LA S.C. ARTEGO S.A.–––––––––––––––––-

3.1. Prezentarea societății comerciale S.C ARTEGO S.A.––––––––––––33

3.2. Prezentarea structurii organizatorice la S.C. ARTEGO S.A.–––––––––-36

CONCLUZII––––––––––––––––––––––––––––––53

BIBLIOGRAFIE––––––––––––––––––––––––––––55

INTRODUCERE

Producția și comercializarea constituie premisa și totodată finalitatea activității oricărui agent economic, calea de multiplicare a averii patrimoniale a societății.

Activitatea economica a unei societăți comerciale, a unei întreprinderi constă practic, în producerea de bunuri și servicii și comercializarea acestora în scopul obținerii de profit.

În cadrul activității de comercializare produsele întreprinderii sunt livrate către alte unități comerciale, care pot fi societăți comerciale (întreprinderi) care folosesc produsele cumpărate pentru consumul intermediar (productiv) sau ca elemente ale capitalului fix, sau unitățile economice cumpărătoare pot aparține activității de comerț cu ridicata (en gros), care, la rândul lor desfac produsele cumpărate fie cu destinația de consum intermediar (productiv) sau mijloace fixe, fie cu destinația de consum final prin intermediul unităților de comerț cu amănuntul.

Pentru orice unitate economică, activitatea de producție și comercializare, sau activitatea de exploatare reprezintă obiectivul principal al activității economice, indiferent de forma de proprietate, deoarece, prin aceasta, se realizează bunurile și serviciile necesare satisfaceri nevoilor de consum productiv și consum final ale societății.

Orice activitate de exploatare, orice activitate de consum și comercializare este urmarea unei comenzi explicite, prin care se onorează cererea de produse și servicii.

Pe de altă parte, în contextul unei economii de piață concurențiale, unitățile economice, întreprinderile își desfășoară activitatea atât în cadrul unui singur domeniu de activitate (industrie, construcții – montaj, transporturi, agricultură, turism, comerț, etc.), cât și în cadrul mai multor domenii de activitate.

În vederea obținerii unor rezultate economico-financiare cât mai bune, a eficientizării activității lor, deci în vederea obținerii unui profit cât mai mare, societățile comerciale (întreprinderile) desfășoară, de cele mai multe ori, o activitate polivalentă, unele mergând de la producția de bunuri propriu-zisă, până la desfacerea cu amănuntul a acestor bunuri. Multe din societățile comerciale, în special cele cu capital privat, desfășoară, concomitent, o activitate industrială, de construcții-montaj, de transporturi, agricolă, ș.a., în vederea reducerii cheltuielilor de exploatare și deci, în vederea sporirii rentabilității lor.

Dar, desigur că sunt și multe întreprinderi care desfășoară o activitate de exploatare specifică unui singur domeniu de activitate (industrială, de construcții-montaj, agricolă, de turism, comerț cu ridicata, comerț cu amănuntul, ș.a.).

Rezulta că, acolo unde este cazul, și volumul de activitate (producția și serviciile) al unei unități economice poate să fie diversificat, respectiv structurat pe principalele domenii de activitate în care activează acesta, iar în cazul domeniilor de activitate sa se realizeze structuri de activități specifice fiecărui domeniu de activitate.

Deci, în cazul analizei statistice a activității de producție și comercializare, este oportun ca această analiză să fie abordată pe domenii de activitate, iar, în final, să se efectueze o analiză de ansamblu, la nivelul societății comerciale.

De asemenea, analiza activității de producție și comercializare se poate adresa și acelor societăți comerciale care își desfășoară activitatea de exploatare într-un singur domeniu de activitate (industrie, construcții-montaj, agricultura, turism, comerț cu ridicata sau cu amănuntul, etc.).

Producția și serviciile executate în cadrul activității de exploatare desfășurată de o societate comercială (întreprindere) pot fi exprimate, respectiv, în unități fizice (unități naturale sau natural-convenționale) și în unități valorice.

Deci, analiza volumului de activitate (producție și/sau comercializare) al unei unități economice se efectuează, respectiv, prin intermediul unor indicatori fizici și valorici.

Lucrarea este structurată în 3 capitole pentru a evidenția cât mai bine importanța acestei lucrări.

Primul capitol reprezintă date referitoare la firma pusă în discuție și cuprinde atât istoricul său cât și activitatea productivă a acesteia.

Cel de-al doilea capitol reprezintă noțiunile teoretice cu privire la analiza statistică a activității de producție și comercializare.

Ultimul capitol cuprinde aplicarea practică la societatea comercială Artego S.A. pentru a înțelege cât mai bine posibil sintagma analiza statistică a activității de producție și comercializare.

Se constantă acest mod de abordare exemplifică foarte clar ceea ce s-a vrut să se pună în evidență și anume faptul că analiza statistică a activității de producție și comercializare la S.C. Artego S.A. este o lucrare amplă, iar după cele redate se constată că se pot atinge doar punctele de bază, deoarece după cum se știe firma Artego S.A. are un domeniu de activitate foarte larg, în schimb lucrarea de față s-a axat doar pe produse din domeniul principal de activit.

CAPITOLUL 1

1.ACTIVITATEA DE PRODUCȚIE ÎNTR-O INTREPRINDERE

Dezvoltarea producției și importanța acesteia privind viitorul întreprinderii

În condițiile concrete ale tranzacției spre economia de piață, agenții economici încearcă să reziste concurenței tot mai accentuate spre diversificarea producției și găsirea unor noi segmente de piață.

Obiectul de activitate: conform statutului, este fabricarea de articole tehnice de cauciuc, utilizându-se cauciuc regenerat rezultat din refolosirea deșeurilor de cauciuc a camerelor de cauciuc uzate și a anvelopelor uzate.

Principalele tipuri și sortimente de produse fabricate de S.C. ARTEGO S.A. sunt:

– benzi de transport;

– plăci tehnice;

– covoare de cauciuc;

– garnituri presate

– manșoane de radiator și racorduri auto, într-o structură variată, însumând peste 2.300 tipodimensiuni;

– cauciuc regenerat tip RA;

– tamburi recondiționați;

– matrițe și accesorii metalice,

– soluții pentru îmbinarea benzilor la cald și rece;

– piese de schimb și S.D.V.- uri specifice prelucrării cauciucului;

– semifabricate.

Specialiștii societății comerciale sunt preocupați de problema îmbunătățirii calității simultan cu reducerea prețurilor în condițiile concurenței interne.

Necesarul de benzi și plăci rămâne pe piața internă mai mare decât producția estimată.

S.C. ARTEGO S.A. a asimilat și omologat întreaga gamă de flexiblocuri pentru autoturismul DACIA și OLTCIT, și a omologat o serie de garnituri pentru etanșarea hidraulică necesară construcțiilor de mașini. Societatea are capacitatea și dotările necesare de a produce S.D.V.- uri pentru prelucrarea cauciucului și a maselor plastice, armături pentru produse din cauciuc, diverse piese metalice, utilaje, dispozitive și piese de schimb specifice.

Ca sortimente de benzi grele s-a putut pătrunde pe piața externă în Germania, Italia, Belgia, Olanda.

Impactul concurenței directe pe piața nedirijată a marcat în mod evident activitatea și rezultatele din sectorul de prelucrare a cauciucului, S.C. ARTEGO S.A. confruntându-se cu probleme noi și complexe create de dispariția vechilor structuri de organizare ale economiei și trecerea la economia de piață.

Prin activitatea pe care o desfășoară S.C. ARTEGO S.A. este integrată în complexul economiei naționale având relații, ca beneficiar și furnizor, cu o serie de parteneri de afaceri atât de pe piața internă cât și de piața externă, fiind singurul producător intern de benzi de transport recondiționate, plăci tehnice electroizolante, plăci tehnice antistatice și rezistente la produse petroliere, plăci tehnice rezistente la flacără.

Produsele societății comerciale prezentate și comercializate pe piața internă și externă sunt destinate echipării autovehiculelor, locomotivelor, transformatoarelor electrice, instalații de forță, utilajelor miniere și de excavații, din industria constructoare de mașini.

Starea tehnică a instalațiilor și echipamentelor asigură fabricarea de produse la un nivel calitativ și preț de cost competitive cu produse similare fabricate în alte țări, acestea putând fi retehnologizate și modernizate cu costuri relativ reduse.

În continuare se manifestă unele preocupări pentru a consolida relațiile deja stabilite cu diverși parteneri pentru adâncirea cooperării pe linia proiectării și asimilării de noi produse și tehnologii și pentru realizarea de noi produse.

Programul elaborat până în anul 2009, va asigura un spor de producție fizică de circa 70% față de anul 1998 la benzi de transport și 10-15% la celelalte produse.

S.C. ARTEGO S.A. Târgu-Jiu poate adopta o strategie de dezvoltare prin:

– lucrări de investiții pentru retehnologizare;

– renegocierea avantajelor dobândite de furnizori, distribuitori și clienți privilegiați;

– îmbunătățirea flexibilității (colaborări, intermedieri, locații);

– reducerea stocurilor;

– reproiectarea unor produse;

– o politică susținută pentru creșterea și gestionarea calității;

– reducerea cheltuielilor financiare și a nivelurilor ierarhice.

1.2. Utilizarea eficientă a materiilor prime și materialelor precum și importanța acestora

Societatea comercială dispune de: clădiri, construcții speciale, instalații de forță și utilaje energetice, mașini, utilaje și instalații de lucru, aparate de măsură și control, mijloace de transport intern și extern, accesorii de producție și inventar gospodăresc.

Societatea deține în administrare construcții ocupând o suprafață de 209.081 m2, toate aflate în proprietatea sa.

Pornind de la valoarea reevaluată acestea se pot grupa după cum urmează :

– clădire administrativă 9.152.807 lei;

– clădiri de producție 50.317.957 lei;

– construcții pentru depozitare 1.759.908 lei;

– clădiri aferente utilităților 4.583.552 lei.

Societatea a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Suprafața de teren aflate în proprietate conform acestor certificate este de 258.799,91 m2. Valoarea terenului înregistrată în contabilitate este 17.499.211 lei. Secțiile de producție sunt dotate cu mașini, utilajearteneri pentru adâncirea cooperării pe linia proiectării și asimilării de noi produse și tehnologii și pentru realizarea de noi produse.

Programul elaborat până în anul 2009, va asigura un spor de producție fizică de circa 70% față de anul 1998 la benzi de transport și 10-15% la celelalte produse.

S.C. ARTEGO S.A. Târgu-Jiu poate adopta o strategie de dezvoltare prin:

– lucrări de investiții pentru retehnologizare;

– renegocierea avantajelor dobândite de furnizori, distribuitori și clienți privilegiați;

– îmbunătățirea flexibilității (colaborări, intermedieri, locații);

– reducerea stocurilor;

– reproiectarea unor produse;

– o politică susținută pentru creșterea și gestionarea calității;

– reducerea cheltuielilor financiare și a nivelurilor ierarhice.

1.2. Utilizarea eficientă a materiilor prime și materialelor precum și importanța acestora

Societatea comercială dispune de: clădiri, construcții speciale, instalații de forță și utilaje energetice, mașini, utilaje și instalații de lucru, aparate de măsură și control, mijloace de transport intern și extern, accesorii de producție și inventar gospodăresc.

Societatea deține în administrare construcții ocupând o suprafață de 209.081 m2, toate aflate în proprietatea sa.

Pornind de la valoarea reevaluată acestea se pot grupa după cum urmează :

– clădire administrativă 9.152.807 lei;

– clădiri de producție 50.317.957 lei;

– construcții pentru depozitare 1.759.908 lei;

– clădiri aferente utilităților 4.583.552 lei.

Societatea a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Suprafața de teren aflate în proprietate conform acestor certificate este de 258.799,91 m2. Valoarea terenului înregistrată în contabilitate este 17.499.211 lei. Secțiile de producție sunt dotate cu mașini, utilaje și instalații specifice activităților tehnologice.

Actualmente S.C. ARTEGO S.A. produce cu următoarele instalații și linii tehnologice de bază:

* instalațiile pentru amestecurile de cauciuc;

* linia tehnologică de benzi cu inserție textil;

* linia tehnologică de benzi de transport cu inserție metalică (cord oțel);

* linia de fabricație plăci tehnice și covoare de cauciuc;

* linia de fabricație manșoane de radiator auto;

* linia de fabricație garnituri presate;

* fabrica de cauciuc regenerat;

* linia de recondiționat benzi de transport;

* linia de recondiționat tamburi cu înveliș de cauciuc;

Societatea dispune de toate utilitățile necesare pentru alimentarea cu energie electrică, termică, apă și gaze, precum și instalații de ventilare și rețea de canalizare.

Gradul de uzură al clădirilor și construcțiilor este de circa 40% și uzură morală medie, iar gradul de uzură al mașinilor, utilajelor și instalațiilor de lucru (îndeosebi la cele care au fost puse în funcțiune anterior anului 2005 este de 44% cu o uzură morală destul de ridicată.

Pentru menținerea în stare de funcționare a mașinilor, utilajelor și instalațiilor din dotare se efectuează în cadrul unității activități de întreținere și reparații în baza unui program întocmit cu respectarea normativelor tehnice de reparații, a structurii ciclului de reparații, a orelor de funcționare în intervalul dintre reparații a duratei de execuție a reparațiilor și costurilor maxime admise pe felul de reparație, existent personal tehnic și personal muncitor specializat și calificat pentru asemenea activități.

Activitatea de producție se desfășoară după un program de fabricație ce cuprinde lucrări, contracte cu diverși clienți, în condiții care să asigure încărcarea corespunzătoare a forței de muncă și care constituie principalul program de lucru al unității la care se aliniază toate celelalte activități.

În vederea desfășurării activității de producție este organizat un sistem de transport intern și depozite, în concordanță cu volumul producției, cu cantitatea și greutatea produselor manipulate și depozitate.

Unitatea este deservită de un oficiu de calcul economic propriu, dispensar medical și două cabinete (medicină generală și stomatologie), dispune de o colonie cu apartamente și cămine nefamiliști.

Societatea comercială dispune ca potențialul tehnic de un atelier de proiectare încadrat cu personal tehnic, care execută lucrări de proiectare produse noi și modernizarea celor existente, și reproiectări, precum și pregătirea tehnologică în vederea execuției produselor, la nivelul necesarului actual al întreprinderii.

În viitor se urmărește creșterea continuă a volumului de producție prin punerea în funcțiune a unor noi capacități de producție și prin reintegrarea în procesul producției a unor capacități și spații de producție neutilizate.

1.3Capacitatea de producție

Principalul indicator al structurii efectuare din sistemul cibernetico-industrial formată din personalul muncitorilor și dotările tehnologice:scule,utilaje,instrumente,echipamente-îl reprezintă capacitatea de transformare a elementelor de intrare in elementele de ieșire.

Capacitatea de producție reprezintă productța de p anumita structură si calitate pe care o poate realiza o unitate productivă in decursul unui interval de timp dat în condiții tehnico-organizatorice bine precizate.

Formularea cea mai sintetică a capacității de producție se obține pornind de la scopul final al activitătii productive și anume realizarea unor bunuri sau servici sociale de piața într-o cantitate Nj,corelarea organizată a elementelor de baza ale procesului pentru satisfacerea acestor cerințe,deci de la menținera unui echilibru permanent intre posibilitațiile reale ale

unităților productive și cantitate de produse solicitate:

Nj=Ku*Cp,unde :

Nj –cantitatea realizată din produsul j;

Cp-capacitatea de producție;

Ku-indicele de utilizare a capacitații de producție.

Valoarea reală a capacității de producție(Cp)prezintă o deosebită importanță teoretică si practică,cunoșterea ei servind in principal la:

-dimensionarea,în conformitate cu rerințele principiului proporționalității,a unitatilor de producție,stabilirea necesarului de utilaje si identificarea excedentului;

-determinarea si evaluarea corectă a rezervelor interne ale producției;

-implementarea unor metode de concentrare,specializarea si cooperarea in producției;

-fundamentarea tehnico-economică a variantelor de reutilare sau dezvoltare a unor sectoare productive;

-realizarea unui sistem de control,compararea si aprecierea a rezultatelor obținute in vederea găsirii căilor de creștere a eficientei economice.

1.4 Obiective ale managementului producției

Managerii întreprinderilor doresc ca activitățile derulate să conducă la creșterea continuă a eficienței și eficacității, dezvoltând sistemul în concordanță cu solicitările mediului, îmbunătățind performanțele tehnice și economice ale produselor realizate, asigurând prosperitatea organizației pe termen lung într-un climat de muncă inovant și motivațional. Prin activitățile sale specifice managementul producției urmărește cu prioritate realizarea a două categorii de obiective:

1. De a satisface clienții în conformitate cu obligațiile asumate:

de a prevedea ce dorește clientul, care sunt așteptările sale și care sunt preferințele pentru viitorul apropiat;

de a mulțumi clientul cu privire la prețul produsului prin minimizarea cheltuielilor aferente realizării produsului;

de a oferi produsul la timpul solicitat.

2. De a combina resursele puse la dispoziție:

astfel încât bunurile și serviciile contractate să fie realizate conform previziunilor;

organizând procesul productiv într-o manieră care să gestioneze realist și judicios resursele.

Se poate concluziona ca managementul producției trebuie să găsească soluția prin care să satisfacă clientul utilizând cât mai economic resursele puse la dispoziție. Din păcate, cele două deziderate nu pot fi concomitent maximizate datorită apariției unor elemente conflictuale, astfel încât secvențial într-o fază inițială conducătorii trebuie să stabilească nivelele adecvate care satisfac clienții în termeni de preț, calitate și timp urmând ca apoi în faza secundară să găsească metodele organizatorice care să asigure utilizarea judicioasă a resurselor.

Trebuie precizat că orice întreprindere industrială are furnizori și clienți, realizând valoare adăugată prin produsul oferit.

Valoarea adăugată reprezintă motorul economic al societății permițând:

furnizarea de produse utile către clienți;

crearea de bogăție economică;

distribuția bogăției economice către personal, furnizori, colectivitate și acțiuni;

finanțarea pe viitor a întreprinderii și crearea unor rezerve cu ajutorul cărora se pot contracara consecințele conjuncturilor politice sau economice defavorabile.

Industria, în prima sa fază, sfârșitul secolului XIX – prima jumătate a secolului XX, a cunoscut o creștere deosebită cu o piață avidă de bunuri, în care oferta era cu mult inferioară cererii. Este faza producției pentru vânzare. Principalele caracteristici ale perioadei: cantități economice, stocuri tampon între posturile de lucru, producția în serie sau masă, durate de fabricație stabilite în funcție de ciclul de producție etc.

În deceniile VII – VIII ale secolului XX, fiind echilibrată cererea cu oferta intrăm într-o fază nouă în care clientul își alege furnizorul iar întreprinderea trebuie să producă ce se va vinde. Se elaborează previziuni comerciale, se realizează coordonarea producției în funcție de comenzi, reorganizarea aprovizionării și procurării materialelor, reconsiderarea nivelului de stocuri etc.

Minimizarea riscurilor

A te angaja în conducerea unei întreprinderi industriale presupune asumarea unor riscuri pentru că într-un mediu economic, social și tehnic prea puțin cunoscut și mereu în continuă schimbare deciziile trebuie permanent readaptate noilor condiții.

Riscul reprezentă posibilitatea de a se produce un eveniment, în general defavorabil, cu consecințe asupra performanțelor: costului, calității sau a duratei de execuție.

Prezentăm pe scurt principalele categorii de surse de riscuri specifice managementului producției:

A. Riscurile interne; se referă la elementele și funcțiunile mediului intern:

incoerența dintre obiectivele propuse și resursele existente;

abaterile de la procedurile standard în tehnologia de execuție;

inadvertențele dintre planurile operaționale și desfășurarea reală producției;

definirea incorectă a potențialului productiv;

absența unei culturi organizaționale adecvată obiectivelor propuse.

B. Riscuri externe; se referă la relația întreprinderii cu constituentele mediului exterior:

previziuni comerciale eronate;

modificarea reglementărilor legale referitoare la produse, norme ecologice, taxe;

definirea incorectă a resurselor achiziționate din exterior;

modificarea imprevizibilă a unor factori considerați stabili (economici, sociali, internaționali);

Trebuie menționat că analiza riscurilor poate fi realizată cu titlu preventiv asupra mijloacelor și metodelor de concepție a producției în faza de elaborare a documentației tehnice, sau în faza de exploatare ca o analiză aposteori, identificând cauzele evenimentelor nefavorabile, pentru o acțiune corectivă în ciclurile viitoare.

Diminuarea costului produsului

Într-o economie cu cerere excedentară, sau în poziție de monopol, întreprinderea producea bunurile fără a controla permanent costurile totale, aplicând peste această valoare o marjă de câștig, asigurându-și venituri suplimentare și o dezvoltare fără probleme. În aceste condiții întreprinderea, conducătorul, se ghidează după o ecuație simplă, comodă, avantajoasă care stabilește prețul conform doleanțelor acestora:

Preț de vânzare = Cost total + Marja de câștig

Într-o economie echilibrată sau cu ofertă excedentară, concurența schimbă datele problemei, prețul de vânzare nu mai este hotărât de întreprindere fiind fixat prin legea cererii și ofertei, iar conducătorii sunt puși în situația de a rezolva o ecuație de tipul:

Marja de câștig = Preț de piață – Cost total

Diferența dintre cele două expresii matematice este de esență, iar întreprinderea dintr-o poziție lejeră, de stăpân trebuie să se adapteze prețului de piață și să găsească metodele prin care să reducă costurile produselor sale astfel încât:

să obțină o marjă mărită care îi creează posibilitatea reinvestirii, distribuției de dividende sau a majorării salariilor;

să reducă prețul produsului obținând astfel un avantaj concurențial major față de ceilalți competitori.

Diminuarea producției neterminate

Pentru a fabrica un produs, întreprinderea este obligată de a angaja diferite cheltuieli: materiale, salarii, taxe etc. Dacă produsul rămâne în stoc sau nu este plătit de către client, întreprinderea este nevoită, pentru a relua ciclul de fabricație să găsească alte surse de finanțare.

– reducerea costurilor materialelor, îmbunătățiri constructive și tehnologice, optimizarea logisticii, alegerea furnizorilor pe criterii de eficiență;

analiza salariilor; pornind de la principiul că salariile lunare ale angajaților nu trebuie diminuate, dar trebuie redusă partea de salarii rezultată direct din fabricația de produse, obiectiv ce poate fi realizat prin mărirea productivității muncii;

reducerea cheltuielilor de fabricație;

implementarea unor metode de organizare a muncii care să reducă riscul de apariție a unor stagnări sau dezechilibre în producția liniilor de fabricație.

Reducerea termenelor comerciale

În ceea ce privește termenele de execuție, raționamentul prezentat la prețul produsului reprezintă o bază logică a noilor abordări în gestiunea timpului. Până în anii 1960 – 1970 întreprinderile fixau termenele comerciale pornind de la o durată de fabricație (ciclu de producție) determinată pe baza experienței acumulate la care adăugau o marjă de siguranță suficientă pentru a garanta respectarea termenului comercial, chiar în condițiile apariției unor fenomene perturbatoare (lipsa materiei prime, absența salariaților, defecțiunile utilajelor):

Termen comercial = Durata de fabricație + Marja de siguranță

Marja de siguranță = Termen comercial – Durata de fabricație

Creșterea productivității muncii

Cea mai mare contribuție la creșterea a productivității muncii o are știința managerială prin acțiuni specifice care urmăresc:

Simplificarea muncii, prin eliminarea operațiilor inutile, raționalizarea mișcărilor operatorilor, a materialelor și documentelor.

Creșterea eficienței facilităților prin raționalizarea serviciilor, optimizarea condițiilor de muncă, ergonomiei.

Programarea și planificarea activităților utilizând rațional resursele disponibile; promovarea unui management pe bază de obiective.

Eliminarea risipei de orice natură (energie, materie primă, forță de muncă, deșeuri, rebuturi).

Capitalul investit reprezintă o sursă importantă de creștere a productivității muncii; utilajele și tehnologiile noi având performanțe superioare pot asigura substanțiale reduceri ale resurselor utilizate (forța de muncă, energie, materiale). În SUA, capitalul investit crește anual cu minim 1,5% din investiția de bază iar importanța acestui demers a sintetizat-o Jean Monet într-o expresie celebră “O nație care nu este capabilă să investească își interzice iremediabil progresul”.

Forța de muncă are o influență considerabilă asupra productivității muncii, rezultate pozitive putând fi asigurate dacă se acționează sistematic în următoarele direcții:

educație, instruire și perfecționare pentru munca efectiv prestată; accesul la cunoștințe generale și tehnologice care să creeze premisele unei gândiri realiste, lucide, sistemice și inovative;

asigurarea condițiilor pentru recuperarea capacității de muncă prin salarizare, program de lucru, hrană, ambient, odihnă, recreere;

stimularea și motivarea angajaților pentru depășirea performanțelor prestabilite;

asigurarea unui climat social corespunzător: sănătate, siguranță, cultură organizațională

CAPITOLUL 2

ANALIZA STATISTICĂ A PRODUCȚIEI ȘI COMERCIALIZARE

2.1 Modalități de cuantificare a producției

1. Producția industrială cuantificată în unități fizice (naturale) caracterizează cantitativ volumul de produse obținute de o firmă în perioada de analiză.

Cuantificarea în unități naturale se realizează atunci când se identifică o mulțime omogenă de produse, omogenitate care se referă la caracteristicile tehnico-economice și la utilitatea produsului.

Exprimarea producției în unități fizice (naturale) servește ca bază de plecare pentru toate celelalte modalități de cuantificare a producției.

Avantajul principal al metodei îl constituie exactitatea, rigurozitatea cu care reflectă volumul activității economice pentru un anumit tip de produs. Deficiența metodei stă în sfera sa limitată de cuprindere.

Dacă un produs i este realizat de mai multe secții (verigi organizatorice) aparținând aceluiași producător sau de mai mulți producători, varietatea acestora fiind notată cu atunci volumului fizic total al producției pentru produsul i – agregarea pe verticală – este:

Agregarea volumului fizic este posibilă numai pentru mulțimea producătorilor, nu și pentru varietatea produselor.

2. Producția industrială cuantificată în unități natural-convenționale

Metoda de cuantificare în unități natural convenționale presupune identificarea unei mulțimi omogene de produse sub aspectul utilității, dar eterogene din punct de vedere al caracteristicilor tehnico-economice.

Omogenitatea se face cu un coeficient Ki, care poate fi ales în funcție de Analiza statistică a producției caracteristica principală a produsului, de timpul unitar de realizare și de preț.

Coeficientul de transformare Ki se determină ca raport între caracteristica produsului I de transformat și caracteristica produsului etalon:

CPT – caracteristica produsului de transformat;

CPE – caracteristica produsului etalon.

Dacă vom considera varietatea produselor în raport cu nivelul caracteristicilor tehnice atunci pentru întreaga producție – omogenă din punct de vedere al utilității produselor – modelul va fi:

Dacă luăm în considerare și posibilitatea ca produsul, într-o gamă variată, să fie realizat în cadrul unor secții de producție (verigi organizatorice) aparținând unui singur producător sau, de asemenea, considerând că mai mulți producători realizează produsele respective, iar varietatea acestora o vom nota cu atunci pentru întregul volum de producție relația de determinare va fi:

Ki este coeficientul de echivalență determinat ca raport între caracteristica produsului i și caracteristica produsului etalon, care servește prin urmare drept coeficient de omogenizare a producției.

Această metodă lărgește sfera de cuprindere a producției, dar prezintă dezavantajul că se limitează la o mulțime de produse ce au aceeași utilitate.

3. Producția industrială cuantificată în unități de timp de muncă

Elementul de omogenizare al producției îl constituie timpul aferent realizării unui produs, exprimat în ore.

Prin acest fapt, metoda poate fi considerată cea mai fidelă reflectare a producției, dar sfera de aplicabilitate este redusă, datorită volumului mare de muncă necesar.

Considerăm varietatea produselor cea a operațiunilor tehnologice la care sunt supuse produsele varietatea secțiilor de producție ale aceluiași producător atunci modelul pentru determinarea volumului de producție în unități de timp de muncă va fi:

relație în care reprezintă timpul unitar aferent realizării operațiunii tehnologice k, pentru obținerea produsului i la nivelul verigii organizatorice j.

4. Producția industrială cuantificată în unități valorice

În acest caz, elementul de omogenizare îl constituie prețul unui produs i practicat de către un producător j (pij).

La nivelul produsului valoarea producției fizice este:

La nivelul unui producător valoarea producției fizice este:

La nivelul grupului de producători valoarea producției fizice este:

Exprimarea producției în unități valorice permite includerea tuturor componentelor producției, a tuturor produselor și a tuturor producătorilor în indicatorii producției.

În consecință, sfera sa largă de cuprindere reprezintă principalul avantaj al metodei.

Dezavantajul acestei metode este reprezentat de nivelul prețului, care poate avantaja sau dezavantaja anumiți producători.

De exemplu, pentru același nivel al volumului fizic al producției, producătorul ce practică un preț ridicat va fi avantajat sub aspectul valorii producției realizate.

2.2 Sistemul de indicatori valorici ai producției

Pentru a putea reflecta în mod corect volumul activităților productive la nivelul întreprinderilor și al economiei naționale se utilizează un sistem de indicatori care au funcții specifice de cunoaștere.

Din cadrul acestui sistem, sunt prezentați în cele ce urmează cei mai importanți:

1) Producția globală (brută) reprezintă indicatorul ce măsoară volumul rezultatelor din activitatea industrială desfășurată într-o perioadă de timp de o întreprindere.

sau:

în care:

Pf = PfL + (Pf2 – Pf1) → produsele finite livrate și destinate livrării;

S = s + SL + (S2 – S1)→ semifabricate;

s → semifabricatele consumate productiv;

SL → semifabricare livrate pentru terți;

S2 → S1- diferența de stoc de semifabricate;

N2 – N1 → diferența de stoc de producție neterminată;

M2 – M1 → diferența de stocuri de matrițe, dispozitive, verificatoare;

Lt = L – l → lucrările cu caracter industrial executate pentru terți;

L → lucrări industriale executate;

l → lucrări industriale executate pentru sectoarele productive;

Lcs → lucrările de cercetare științifică;

R → reparațiile capitale și periodice;

Vpmc → contravaloarea prelucrării materiilor prime, materialelor aduse de clienți;

Vmc → valoarea materialelor clienților aduse pentru prelucrare.

Producția globală mai este cunoscută și sub denumirea de producția exercițiului (Pe) și reprezintă producția vândută, soldul producției stocate și producția de imobilizări:

Pe = Producția vândută + Venituri din producția stocată (+/-) +

+ Venituri din producția de imobilizări

Producția de imobilizări reprezintă costul lucrărilor și cheltuielile efectuate de o unitate economică pentru ea însăși, care se înregistrează ca active corporale sau necorporale.

Producția exercițiului nu are caracter omogen deoarece producția vândută este exprimată la nivelul prețurilor de vânzare în timp ce producția stocată și imobilizatã este evaluatã la nivelul costului de producție.

Producția exercițiului este totuși un indicator important pentru activitatea productivã deoarece exprimã performanțele întreprinderii.

2) Producția marfă (Pmf) reprezintă indicatorul care are menirea de a caracteriza volumul rezultatelor activității industriale, obținute în perioada de analiză, ce îndeplinesc cerințele pieței.

Ținând seama de legătura sa cu indicatorul producție globală, se mai poate scrie:

în care:

Pf = PfL + (Pf2 – Pf1) → produsele finite livrate și destinate livrării

SL → semifabricatele livrate

Lt → lucrările industriale executate pentru terți

Lcs → lucrările de cercetare științifică terminate și recepționate

Vpmc → contravaloarea prelucrării materiilor prime, materialelor aduse de clienți

3) Producția marfă livrată și decontată (încasată) reflectă un aspect deosebit de important și anume acela legat de relațiile de decontare ale producătorului cu beneficiarii săi.

în care:

Pf2 – Pf1 → diferențele de stocuri de produse finite

FN2 – FN1 → diferențele de stocuri de facturi neîncasate de la sfârșitul și respectiv începutul perioadei de analiză

4) Cifra de afaceri reprezintă valoarea facturilor întocmite de întreprindere în perioada de referință pentru vânzarea de produse și executarea de servicii.

Se mai includ:

• vânzarea (facturarea) energiei electrice, termice, a gazelor și a apei;

• vânzarea de deșeuri și rebuturi;

• concesionări și închirieri de clădiri, bunuri aflate în proprietate;

• patente, taxe, licențe.

Nu se includ în cifra de afaceri:

• elemente de circulație internă;

• vânzarea de terenuri și active aflate în proprietate;

• vânzarea de acțiuni;

• dobânzi, dividende.

Se exclude taxa pe valoare adăugată, facturată de producător clientului.

Pe de altă parte, cifra de afaceri include toate celelalte cheltuieli facturate.

5) Circulația globală reprezintă indicatorul care măsoară întregul volum determinat de activitate al întreprinderii, considerând fiecare secție sau sector de producție ca o entitate.

Pornind de la acest aspect, circulația globală se calculează prin însumarea volumului de activitate exprimat valoric de la toate verigile componente ale întreprinderii.

în care:

Cgl → circulația globală

Pgl → producția globală

Ci → circulația internă

6) Circulația internă este formată din consumul intern productiv.

în care:

s → valoarea semifabricatelor consumate productiv

l → valoarea lucrărilor industriale executate pentru nevoi proprii

Coeficientul de combinare al producției (K) se determină astfel:

Acest coeficient este mai mare în cazul întreprinderilor cu un flux tehnologic complex, în cadrul căruia sunt necesare mai multe secții tehnologice (deci înregistrările repetate sunt numeroase) pentru a se ajunge la produsul finit.

7) Valoarea adăugată (VA) reprezintă avuția creată de întreprindere prin utilizarea factorilor de producție.

Acest indicator asigură legătura dintre contabilitatea întreprinderii și contabilitatea națională, însumarea tuturor valorilor adăugate formând Produsul Intern Brut.

Valoarea adăugată se poate determina prin două procedee:

a) VA = Producția exercițiului – Consum intermediar + Marja Comercială

Consumul intermediar reprezintă totalitatea consumurilor provenind de la terți: materii prime, materiale, energie, combustibil, apă, servicii externe.

b) VA = Cheltuielile cu personalul + CAS + Cheltuieli cu impozite, taxe + Cheltuieli financiare + Dividende plătite + Capacitatea de autofinanțare

Prin această metodă se poate explica faptul că valoarea adăugată remunerează participanții direcți și indirecți la activitatea întreprinderii: personalul, statul, creditorii, acționarii.

Având în vedere că existența unei întreprinderi este justificată de producerea și comercializarea unor bunuri sau servicii, mecanismul formării valorii adăugate poate fi explicat astfel:

Fig. nr. 2.1

Valoarea adăugată reprezintă surplusul de încasări peste nivelul consumurilor provenind de la terți.

Obiectivul oricărei întreprinderi este de a crea o valoare adăugată cât mai mare, acesta fiind un indicator ce caracterizează potențialul productiv al unei firme.

Indicatorul are două variante:

1. Valoarea adăugată brută → reprezintă aportul brut adus de agentul economic la obținerea bunurilor și serviciilor executate de el;

2. Valoarea adăugată netă, respectiv valoarea nou creată de agentul economic într-o anumită perioadă de timp → indicatorul nu va include amortizarea activelor imobilizate corporale și necorporale (Am), astfel că nivelul său se poate determina cu relația:

În condițiile în care costul de producție și, respectiv, prețul de livrare se determină cu ajutorul relațiilor:

S + A + C = COST de producție

COST + R = PREȚ de livrare

unde:

S = salarii

R = rezultat financiar

A = amortizari

C = consum intermediar

se prezintă următorul model matriceal de incidență-corespondență a producției după gradul de finisare tehnică și indicatorii de nivel ai producției:

Tabelul nr.2. 1

Notă: * – nu există o corespondență între indicatori.

2.3. Analiza comparată a producției

2.3.1 Sistemul de indicatori utilizați

Dacă notăm cu X indicatorul producției, atunci X este producția în cantități fizice, natural convenționale sau unul din indicatorii valorici.

În analizele ce vor fi efectuate pe parcursul întregului curs.

Observație: prin X se poate simboliza orice indicator statistic comparabil.

Vom nota:

X1 – nivelul indicatorului realizat în perioada de analiză;

Xpl – nivelul planificat al indicatorului;

X0 – nivelul realizat în perioada anterioară, considerată bază de

comparație.

Pentru caracterizarea realizării planului

a) Indicele realizării (nerealizării) planului:

b) Modificarea absolută a lui X față de plan:

c) Modificarea relativă a lui X față de plan:

d) Modificarea absolută a lui X ce revine la 1% din modificarea relativă, față de plan:

Pentru analiza în dinamică

a) Indicele lui X:

b) Modificarea absolută a lui X față de perioada de bază:

c) Modificarea relativă a lui X față de perioada de bază:

d) Modificarea absolută a lui X ce revine la 1% din modificarea relativă, față de perioada de bază:

Indicatorul arată câte unități din modificarea (sporul sau reducerea) absolută a lui X corespund la un procent din modificarea relativă.

Indicele poate fi exprimat și sub forma unui coeficient (subunitar, unitar sau supraunitar), caz în care interpretarea sa este "Indicatorul X1 s-a modificat (a crescut sau s-a redus) de x ori față de nivelul planificat (Xpl) sau cel realizat în perioada de bază (X0)".

ΔX are aceeași unitate de măsură ca și X și arată cu câte unități s-a modificat (a crescut sau a scăzut) nivelul realizat în perioada de analiză față de nivelul planificat sau cel realizat într-o perioadă anterioară.

RX arată cu câte procente s-a modificat indicatorul X în perioada de analiză față de nivelul planificat sau cel realizat în perioada de bază – nivel considerat 100%.

Dacă în RX înlocuim pe IX, rezultă (de exemplu la analiza în dinamică 1/0):

Această modalitate de scriere a lui RX confirmă afirmația anterioară, dar are și menirea de a pune în evidență relațiile ce există între cei trei indicatori ai dinamicii lui X.

Analiza comparată a producției exprimată în unități naturale

Volumul fizic al producției realizat de veriga organizatorică j:

qj

Volumul fizic total al producției realizat de toate verigile organizatorice este:

Ponderea deținută de producția realizată în volumul total de producție pentru fiecare verigă:

Volumul fizic al producției verigii j exprimat în funcție de ponderea sa în volumul total de producție și acest volum:

a) Indicele producției fizice a verigii j:

Indicele datorat modificărilor structurale, adică ale ponderii, este următorul:

Indicele datorat modificării volumului total al producției va fi:

b) Modificarea absolută a producției verigii j:

Modificarea datorată schimbărilor structurale (ponderilor) este:

Modificarea datorată sporirii/scăderii volumului total al producției:

Între indicatori există următoarea relație:

Relații între indicatorii individuali și indicatorii globali (de grup) ai dinamicii

A) Considerând indicele producției fizice totale:

și indicii individuali ai producției fizice a verigii j:

obținem:

unde

– reprezintă structura producției din perioada de bază.

B) Considerând procentul de modificare al producției fizice totale

și procentele de modificare a producțiilor pe verigile j respective

rezultă:

deoarece

C) Considerând modificarea absolută a producției fizice totale

atunci:

Analiza comparată a producției exprimată în unități natural convenționale

În conceperea, realizarea și utilizarea acestui procedeu se pornește de la considerarea unui indicator de producție ca fiind rezultatul însumării mai multor componente, care la rândul lor sunt constituite din mai multe elemente.

În cazul indicatorului producției industriale exprimată în unități natural convenționale, varietatea produselor este simbolizată prin indicele i, iar pentru omogenizare se utilizează coeficienții de echivalență Ki.

Notând volumul fizic din fiecare varietate qi, atunci, pentru toată gama de produse, volumul total poate fi:

Dacă vom considera totodată că mai multe unități productive realizează integral sau parțial varietatea i de produse, iar pentru aceste unități vom folosi indicele j, atunci volumul total de producție va fi:

unde: qij – reprezintă volumul fizic al producției de varietate i realizat de producătorul j;

Ki –. coeficienții de echivalență pentru transformarea lui qij în produs etalon.

Conform procedeului simplei structuri vom determina ponderea volumului total al producției unității producătoare în volumul total al producției realizat de toți cei m producători

adică:

De unde rezultă:

adică volumul producției realizat de producătorul j este exprimat de ponderea sa (Yj) și de volumul producției tuturor celor m producători.

Dar la fel de bine putem considera ca un întreg volumul producției producătorului j și elementele ce-l compun, cantitățile de producție – exprimată în unități etalon – din fiecare sortiment i În aceste condiții vom putea determina ponderea deținută de producția din sortimentul i în totalul producției producătorului j, adică:

de unde

Ținând seama de relația de calcul pentru Yj putem scrie:

adică volumul producției în unități natural convenționale din sortimentul i realizat de producătorul j este exprimat în funcție de ponderea sa în volumul producției producătorului j, ponderea producției acestuia în volumul producției tuturor celor m producători și volumul total al producției acestora.

Această modalitate de exprimare are utilitate în analiza în dinamică la nivelul fiecărui sortiment i.

Folosind metoda substituției în lanț se determină modificările factoriale absolute și relative.

De exemplu, în cazul modificărilor factoriale absolute, relațiile de verificare se pot surprinde schematic în felul următor:

Acest sistem de indicatori, care analizează dinamica folosind metoda dublei structuri, se poate aplica și pentru indicatorii valorici, cu diferența că I va arăta varietatea elementelor constitutive ale indicatorilor valorici, iar j va urmări componentele după gradul de finisare.

La analiza dinamicii valorii producției fizice se impune eliminarea influenței prețurilor, situație în care indicele valorii producției are forma:

Caracterizarea statistică a efectelor modificării programelor de producție

– Cazul în care planul fizic de producție nu a fost realizat la un sort

Se notează:

qipl – volumul fizic al producției planificat pentru sortul i și

qi1 – volumul fizic al producției realizat la sortul i.

Deși:

deci se înregistrează o realizare/depășire pe ansamblu, totuși, există cel puțin un sort i pentru care planul fizic al producției nu a fost realizat:

Modelul utilizat într-o astfel de situație consideră ca fiind îndeplinit în cadrul sortului planificat (qispi) minimul dintre volumul valoric planificat și cel realizat pentru fiecare sort, deci:

Coeficientul sortului

Efectul economic al nerealizării sortului i

– Cazul în care volumul fizic de producție a fost depășit la toate sorturile

Problema care se pune este aceea că, datorită unor condiții subiective sau obiective, depășirile nu sunt uniforme, adică la un sort depășirea a fost mai mare sau mai mică în raport cu alte sorturi, deci:

cu notațiile:

– volumul fizic al producției sortului i cu nivelurile planificat și respectiv realizat;

pi – prețul contractat (planficat);

qi pi – volumul valoric al producției sortului i (planificat și realizat);

Σqi ⋅ pi – volumul valoric al sortimentului, adică al întregii producții (cu nivelurile planificat și realizat);

ponderea planificată a sortului i în volumul total al producției;

– volumul valoric al sortului i recalculat în funcție de structura planificată a producției;

– volumul valoric al producției sortului i acceptat ca realizat în cadrul sortimentului planificat.

Coeficientul sortului și efectul economic se determină în același mod ca și în cazul anterior.

CAPITOLUL III

ANALIZA STATISTICĂ A VÂNZĂRILOR DE BENZI DE TRANSPORT LA S.C. ARTEGO S.A.

Prezentarea generală a societății comerciale ARTEGO S.A.

Societatea comercială S.C. ARTEGO S.A. Târgu-Jiu a fost înființată în baza legilor 15 și 31/1990 prin H.G. nr. 1224/1990, ca urmare a reorganizării și preluării integrale a patrimoniului fostei Întreprinderi de Articole Tehnice de Cauciuc și Cauciuc Regenerat Târgu-Jiu, funcționează în amplasamentul unic din orașul Târgu-Jiu, strada Ciocârlău nr.38.Întreprinderea de Articole Tehnice de Cauciuc și Cauciuc Regenerat Târgu-Jiu s-a înființat în anul 1973 în subordinea Centralei Industriale de Prelucrarea a Cauciucului și Maselor Plastice București sub îndrumarea și controlul fostului Minister al Industriei Chimice și Petrochimice și a avut ca profil de fabricație articole tehnice de cauciuc și accesorii metalice.

În perioada 1975-1976 a intrat în funcțiune Secția de Matrițe și Accesorii Metalice care execută S.D.V.- uri pentru prelucrarea cauciucului și a maselor plastice, armături pentru produse din cauciuc și diverse piese metalice.În 1975 începe să producă instalația de oxigen tehnic tip K 015 URSS și până în 1979 se pune în funcțiune și se extinde treptat Fabrica de Cauciuc Regenerat.În perioada 1978-1983 se trece la fabricarea de garnituri presate din cauciuc la o capacitate de 2500 t/an și se pun în funcțiune eșalonat capacități pentru producția de garnituri rezistente la produse petroliere, normale, garnituri antistatice și rezistente la flacără, garnituri cu armătură metalică, garnituri pânzate, iar în 1980 se introduc în fabricație coturile și manșoanele de cauciuc pentru automobile.În perioada 1980-1984 se pune în funcțiune, etapizat, capacități de producție pentru fabricarea de plăci tehnice și covoare de cauciuc, într-un sortiment larg, iar în perioada 1980-1987 se introduc în fabricație benzile de transport, gama sortimentală și capacitatea de producție mărindu-se treptat ajungând în final la 11500 t/an.

În 1989 se pune în funcțiune Secția de Recondiționat Tamburi pentru benzi de transport.

Actualmente S.C. ARTEGO S.A. are personalitate juridică și potrivit statutului are ca obiect de activitate prelucrarea benzilor de transport din cauciuc, a garniturilor presate de cauciuc, plăcilor tehnice și covoarelor și anvelopelor din cauciuc uzate.

Pentru înfăptuirea sarcinilor și atribuțiilor ce-i revin, societatea are capacitate de producție și funcțională și își desfășoară activitatea de producție sub directa conducere a Consiliului de Administrație pe baza legilor și actelor normative în vigoare, precum și a regulamentului de organizare și funcționare. Între compartimentele funcționale sunt organizate relații de colaborare și de serviciu, asigurând bunul mers al activității de producție.

Societatea comercială a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a județului Gorj, sub numărul de înmatriculare J18/1120 din 12.11.1991.

La data înmatriculării capitalul social subscris și vărsat integral a fost de 997.900 lei, reprezentând 199.570 acțiuni nominative a 5 lei fiecare. Periodic, societatea comercială și-a actualizat capitalul social pe baza reevaluării patrimoniului în condițiile prevăzute de lege.

Începând cu anul 1992 societatea:

– produce și desface oxigen, amestecuri de cauciuc și alte produse derivate,

– efectuează activitate de comerț en-gros și cu amănuntul, import-export, intermediare, comision, depozitare, prestări servicii, transport servicii, transport persoane și marfă, service pentru produsele livrate și service auto, activitate de turism.

Societatea efectuează, din 1994, comerț cu autovehicule, piese și accesorii auto.

La S.C. Artego S.A. procesul de privatizare s-a realizat în mai multe etape: ofertă publică, programul de privatizare în masă și negociere cu FPS.

Oferta publică a avut loc în martie 1995 și a avut ca obiect scoaterea la privatizare a unui pachet de 290.500 acțiuni nominative la S.C. Artego S.A. cu o valoare nominală de 25.000 lei, reprezentând 10% din capitalul social total al societății.

Acțiunile care au făcut obiectul acestei oferte nu au constituit o nouă emisiune ci erau în circulație, aflându-se în proprietatea FPP V Oltenia, în conformitate cu legea nr. 58/1991 și Ordonanța de Guvern nr. 10/1992.

În baza legii nr. 55/1995, s-a declanșat procesul de privatizare în masă. Acest proces a dus la scoaterea la privatizare a unui număr de 4 000 de societăți comerciale printre care și Artego S.A., fiind înscrisă cu un procent care să acopere 49% din capitalul social. La finele procesului de subscriere nu s-a acoperit întregul procent scos la privatizare, adică 1,45%.

Acest proces de privatizare prin transfer gratuit al proprietății la acționari nu aduce capital pentru societate.

În prezent structura acționariatului se prezintă astfel: FPS are o pondere în totalul capitalului de 52,45%, FPP V Oltenia de 5%, „PAS ARTEGO” de 15%, alți acționari – oferta publică 10% și alți acționari – programul de privatizare în masă 17,55%.

S.C. ARTEGO S.A. își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și statutul propriu, iar pentru realizarea obiectivului de activitate întreține relații cu firme din țară și străinătate, organe bancare, unități de transport.

În aceste condiții societatea a devenit o unitate economică ce dispune de capacități de producție ce asigură în condiții de calitate și eficiență, executarea în totalitatea operațiunilor și lucrărilor necesare activităților de pregătire, execuție, evidențiere, comercializare valorificare a producției și serviciilor.

Cu resursele tehnice și umane de care dispune, dar și cu experiența acumulată, S.C. ARTEGO S.A., a obținut un volum important de brevete de invenție și mărci de fabrică asupra cărora are drept de proprietate intelectuală.

Obiectivele generale ale S.C. ARTEGO S.A. Târgu-Jiu pentru perioada următoare – până în anul 2009 sunt:

– menținerea profitului de activitate actual, cu orientarea structurii de fabricație în funcție de cerințele pieței încât să se realizeze un nivel mediu anual al profitului de minim 1.200 milioane lei;

– creșterea volumului producției, a calității acesteia și a vânzărilor astfel încât să nu recurgă la reduceri severe de personal;

– îmbunătățirea situației financiare prin utilizarea mai eficientă a potențialului tehnico-economic existent și prin investiții pentru retehnologizare.

Evoluția în timp a întreprinderii, determinată atât de investițiile pentru dezvoltare și modernizare, cât și de preocuparea permanentă pentru asimilarea de produse noi și modernizarea celor existente, a condus la modernizarea și diversificarea producției, urmărindu-se, în același timp, creșterea continuă a calității produselor și prestigiului mărcii fabricii.

Dinamica vânzărilor de benzi de transport pe perioada 2007-2009 la S.C. ARTEGO S.A. (buc/m2)

Tabelul nr. 3.1

Media trimestrială a vânzarilor de benzi de transport pe perioada 2007-2009 la S.C. ARTEGO S.A este de 3570.83buc/m2

Graficul vânzărilor de transport din perioada 2007-2009 la S.C ARTEGO S.A

3.2. Prezentarea structurii organizatorice la S.C. ARTEGO S.A.

Un rol important în organizarea unei societăți comerciale revine organizării ansamblului de procese de muncă fizică și intelectuală ce se desfășoară în cadrul acesteia, cunoscută sub numele de organizare procesuală.

Organizarea procesuală constă în descompunerea proceselor de muncă fizică și intelectuală în elemente componente, (operații, timpi, mișcări etc.) analiza acestora cu scopul regrupării lor în funcție de nivelul obiectivelor la realizarea cărora participă, de omogenitatea sau complementaritatea lor, de nivelul de pregătire și natura pregătirii personalului care le realizează, precum și de specificul metodelor, tehnicilor și instrumentelor folosite, în vederea realizării lor și realizării obiectivelor cu un plus de eficiență.

Rezultatele organizării proceselor se caracterizează în delimitarea funcțiilor întreprinderii precum și componentelor acestora, activității, atribuții, sarcini.

În afara organizării procesuale, organizarea societății comerciale, ca obiect al managementului mai cuprinde și alte laturi sau forme complete de manifestare, între care organizarea sistemului informațional și organizarea structurală a acesteia.

Între toate aceste componente ale organizării firmei, ca obiect al managementului, există o strânsă interdependență.

Realizarea obiectivelor stabilite pentru o perioadă în cadrul firmei, depinde de manifestarea în strânsă interdependență a tuturor funcțiilor sale, bineînțeles cu intensități diferite în funcție de etapa de dezvoltare a acesteia de natura și nivelul obiectivelor stabilite.

Aproape unanim, în teoria și practica actuală sunt recunoscute următoarele funcții ale unei firme:

• Cercetare-dezvoltare;

• Producție;

• Comercială;

• Financiar-contabilă;

• De personal.

Structura organizatorică actuală a S.C. ARTEGO S.A. Târgu-Jiu a fost proiectată de specialiști proprii din cadrul serviciului O.P.M: avizată de Consiliul de Administrație și aprobată anual de către Consiliul Împuterniciților Mandatați ai Statului (CIMS).

Aceasta cuprinde compartimente de producție și compartimente tehnice și funcționale în care se desfășoară activitățile necesare executării operațiilor și lucrărilor care conduc la realizarea și valorificarea producției.

Compartimentele de producție sunt organizate la nivel de ateliere și secții de producție ținând seama de principalele procese tehnologice ce se desfășoară în cadrul unității și anume:

– secția Dozare-Cauciuc Regenerat;

– secția Benzi Transport;

– secția Garnituri Presate;

– secția M.E.A.;

– secția Termo-Hidro-Edile.

În cadrul compartimentelor de producție muncitorii sunt grupați în formații de lucru conduse de maiștrii, pe locuri de muncă și activități.

Compartimentele tehnice și funcționale sunt organizate la nivel de birouri și servicii, în funcție de importanța și complexitatea lucrărilor și desfășurarea activităților.

În condițiile autonomiei tot mai accentuate a întreprinderii, a implementării în întreaga ei activitate a principiilor și legilor care guvernează economia de piață, o serie de factori calitativi ai dezvoltării acesteia au primit noi dimensiuni și semnificații, printre aceștia factorul managerial având o importanță deosebită.

Numirea și funcționarea echipei manageriale a S.C. ARTEGO S.A. este în spiritul și cu respectarea integrală a legislației în vigoare, Legea contractului de management nr. 66/07.10.1993.

Echipa managerială lucrează pe principiul separării pe funcții, subordonând fiecărui membru câte o direcție din cadrul organigramei, direcția tehnică, direcția economică, direcția asigurării calității și un manager general al societății.

În cadrul direcțiilor sunt stabiliți șefi responsabili pe fiecare compartiment funcțional, secții, compartimente de producție cu pregătire de specialitate corespunzătoare, cu atribuții, sarcini și competențe bine precizate.

Structura organizatorică a societății s-a aflat într-o continuă actualitate în atenția echipei manageriale, modificările aduse acesteia fiind rezultatul regândirii proceselor funcționale în concordanță cu politica economică actuală de adaptare a societății la cerințele economiei de piață.

S-a decis construcția și funcționarea unui birou de marketing import-export în cadrul serviciului de vânzări, cu atribuții specifice activității de promovare a produselor pe piața internă și internațională.

S-a asigurat astfel premisa separării efective a activităților cu caracter operativ legate de vânzarea și distribuirea producției pe activități specifice cercetării pieței, promovarea vânzărilor, evaluarea poziției și competitivității produselor proprii pe piața concurențială.

S-a creat un birou cu atribuții specifice activității de dimensionare, analiză și urmărirea prețurilor, adaptarea acestora la cerințele pieței concurențiale în condiții de eficiență.

Actuala structură organizatorică respectă principiul construcției pe baza concentrării funcțiilor compatibile pe unități funcționale și secții de producție care își desfășoară activitatea în baza Regulamentului de Organizare și Funcționare, cu precizarea sarcinilor și atribuțiilor personalului în conformitate cu fișa postului.

Indicatorii absoluți și relativi ai dinamicii vânzărilor de vopsea lavabilă calculați cu bază fixă sau în lanț sunt prezentați în tabelul următor:

Indicatorii absoluți și relativi ai S.C ARTEGO S.A

Tabelul nr. 3.2

-Valoarea absolută a unui procent de creștere calculat cu baza fixă:

– Valoarea absolută a unui procent de creștere calculat cu baza în lanț:

Verificarea relației dintre modificările absolute:

Verificarea relației dintre indicii dinamicii:

O altă modalitate decalcul o reprezintă indicatorii medii:

nivelul mediu al producției lunare:

buc/trim.

modificarea medie absolută:

buc/trim.

indicele mediu al dinamicii:

ritmul mediu al dinamicii:

sau 19,7%

Prin urmare, putem spune că seria vânzărilor de benzi de transport a avut pe perioada 2007-2009 în general o evoluție ascendentă.

Analizând graficul din fig. se remarcă ușor că cu toate că vânzările de benzi de transport sunt puternic marcate de influența factorilor de sezonalitate, totuși indicatorii medii ai dinamicii indică faptul că societatea a avut un nivel mediu al vânzărilor trimestriale de 2571 buc, de la o trimestru la altul nivelul volumului vânzărilor crescând în medie 141 buc, ceea ce înseamnă o modificare relativă de 1,197 ori și un ritm mediu trimestrial de creștere de 19,7 %, prin urmare o tendință ascendentă.

Pentru a cuantifica influența factorilor de sezonalitate, seria datelor fiind nestaționară, se va utiliza metoda raportării la tendință și respective descompunerea pe componente a seriei după ambele modele (aditiv și multiplicative).

Determinarea tendinței evolutive:

I. Funcția de trend liniară

Expresia funcției de trend liniare este:

Yti = a+bti .

Pentru determinarea parametrilor a și b se rezolvă următorul sistem de ecuații normale:

Înlocuind și efectuând calculele obținem:

Deci, funcția analitică liniară de ajustare a trendului este:

Yti =3571+123ti

Algoritmul de calcul a funcției de trend liniară

Tabelul nr.3. 4

Abaterea medie liniară în cazul trendului liniar este:

Fig.3. 3. Dinamica nivelurilor lunare ale producției ajustată cu trendul liniar

II. Funcția de trend exponențială

Expresia funcției de trend exponențiale este:

Yti =abti.

Parametrii funcției, a și b se determină cu ajutorul sistemului de ecuații normale:

În urma efectuării calculelor se obține:

Prin antilogaritmare avem:

Deci, funcția analitică exponențială de ajustare a trendului are expresia:

Yti =1698× (1,072)ti

Algoritmul de calcul a funcției de trend exponențiale

Tabelul nr.3. 5

Abaterea medie liniară în cazul trendului exponențial este:

În figura 5 este reprezentată grafic dinamica nivelurilor lunare ale producției ajustată cu trendul exponențial.

Fig.3. 4. Dinamica nivelurilor lunare ale producției marfă ajustată cu trendul exponențial

III. Funcția de trend parabolică

Expresia funcției de trend parabolică este:

Yti =a+b×ti+c×ti2.

Parametrii funcției, a, b și c se determină cu ajutorul sistemului de ecuații normale:

Înlocuind și efectuând calculele necesare se obține:

,

de unde parametrii funcției de trend parabolică:

Deci, funcția de trend parabolică este:

Yti =5287+123×ti -36 ×ti2.

Algoritmul de calcul a funcției de trend parabolică

Tabelul nr.3. 6

Abaterea medie liniară în cazul trendului parabolic este:

Fig.3. 5. Dinamica nivelurilor lunare ale producției marfă ajustată cu trendul parabolic

IV. Funcția de trend hiperbolică

Expresia funcției de trend hiperbolică este:

.

Parametrii funcției, a și b se determină cu ajutorul sistemului de ecuații normale:

.

Înlocuind și efectuând calculele necesare se obține:

de unde a=16799,1, iar b=-13289,78.

Funcția analitică de ajustare hiperbolică este:

Algoritmul de calcul a funcției de trend hiperbolică

Tabelul nr.3. 7

Abaterea medie liniară în cazul trendului hiperbolic este:

În figura 3.7 este reprezentată grafic dinamica nivelurilor lunare ale producției marfă ajustată cu trendul hiperbolic.

Fig.3. 6. Dinamica nivelurilor lunare producției marfă ajustată cu trendul hiperbolic

Datele necesare comparării trendurilor obținute se găsesc în tabelul de mai jos.

S-a folosit metoda abaterii medii liniare. Analizând datele obținute se observă că dintre metodele de ajustare folosite cea mai potrivită este metoda trendului exponențial, caz pentru care nivelul abaterii medii liniare este cel mai mic.

Tabelul nr.3. 8

Algoritmul de descompunere pe componente după modelul aditiv

Tabelul nr.3. 9

Calculele cu privire la abaterile sezoniere și la indicii de sezonalitate în cazul modelului aditiv parabolic se găsesc în tabelul următor:

Algoritmul de calcul a abaterilor sezoniere

Tabelul nr.3. 10

buc

Folosind datele din tabelul 3.10, voi prezenta în continuare dinamica nivelurilor trimestriale ale vânzărilor de vopsea lavabilă corectată prin desezonalizare cu modelul aditiv.

Fig. 3.7. Dinamica nivelurilor trimestriale ale vânzărilor de vopsea lavabilă corectată prin desezonalizare cu modelul aditiv

Analizând datele se poate constata că trimestrele I și IV sunt trimestre în care nivelul vânzărilor de benzi de transport este marcat de influențe sezoniere negative, trimestrul IV dovedindu-se cel mai nefavorabil cu un nivel cu vânzări cu 6371 buc mai mici decât nivelul mediu trimestrial față de trimestrele I în care deficitul față de nivelul mediu trimestrial este de numai 3715 buc.

Trimestrele II și III sunt trimestre favorabile determinând creșteri ale nivelului vânzărilor cu 2304 buc în trimestrul II și cu 7782 buc în trimestrul III. Toate aceste aspecte se pot vizualiza în figura 7.

b.2. – Modelul multiplicativ:

Modelul multiplicativ de descompunere pe componente ne dă posibilitatea să cuantificăm influența factorilor de sezonalitate sub formă relativă (indici de sezonalitate), adică de câte ori crește sau scade nivelul vânzărilor față de nivelul mediu trimestrial.

Totodată, se poate măsura influența factorilor aleatori pentru fiecare trimestru în parte pe întreaga perioadă analizată.

Algoritmul de descompunere pe componente după modelul multiplicativ

Tabelul nr.3. 11

Algoritmul de calcul a indicilor de sezonalitate

Tabelul nr. 3.12

Analizând datele se constată că trimestrele I și IV sunt trimestre în care nivelul vânzărilor este marcat de influențe sezoniere negative, trimestrul I dovedindu-se cel mai nefavorabil determinând un nivel de doar 67% din nivelul mediu trimestrial, iar în trimestrul IV de numai 55%.

Trimestrele II și III sunt trimestre favorabile determinând creșteri ale nivelului vânzărilor de benzi de transport de numai 1,19 ori în trimestrul II și de 1,59 ori în trimestrul IV față de nivelul mediu trimestrial. Toate aceste aspecte se pot vizualiza în figura 8.

Fig. 3.8. Dinamica nivelurilor trimestriale ale vânzărilor corectată prin desezonalizare cu modelul multiplicativ

CONCLUZII

Analizând, comparativ, progresul înregistrat în știință și tehnologie și, implicit, în apariția de noi și noi bunuri de consum pe piață, și pașii care se fac în elaborarea de sisteme de clasificare și codificare a mărfurilor care să poată fi utilizate de un număr cât mai mare de țări, organizații profesionale, agenți economici, cercetători din diferite domenii etc. putem spune că ne aflăm într-o perioadă de stagnare în teoria clasificării mărfurilor.

Cu toate că încercările de structurare a unor sisteme de clasificare și codificare a mărfurilor au fost relativ numeroase de-a lungul timpului (peste 200 de clasificări și codificări), nu toate clasificările elaborate au avut/au și aplicabilitate practică. Este vorba, în principal, despre clasificările nesistematice, care sunt greu de utilizat, mai ales la ora actuală, când sortimentul produselor este foarte, foarte variat.

Principala preocupare a specialiștilor din domeniul sistematicii mărfurilor a fost și rămâne fundamentarea științifică a teoriei clasificării mărfurilor. Oameni de știință din mai multe domenii (merceologie, economie, marketing, management, statistică, inginerie etc.) conlucrează pentru o definire unitară, concludentă și exactă, a noțiunilor și conceptelor utilizate în acest domeniu, a cadrului conceptual și metodologic al clasificării și codificării.

Existența a numeroase definiții pentru același concept/noțiune, de foarte multe ori interpretate chiar în contradictoriu, a contribuit la îngreunarea punerii în practică a diferitelor clasificări sau codificări ale produselor și serviciilor.

O altă problemă deosebit de dificilă pe care o întâmpină specialiștii în sistematica mărfurilor este armonizarea diferitelor sisteme de clasificare, respectiv codificare a mărfurilor, utilizate la nivelul întreprinderilor (în activitatea de producție și de comercializare), în comerțul intern (en-gros și en-detail) și/sau internațional.

Un alt aspect urmărit în sistematica mărfurilor (atât de către cercetători, cât și de către utilizatorii sistemelor) îl reprezintă eficiența sistemelor de clasificare și codificare folosite.

Luând în considerare cele prezentate anterior, în lucrarea de față am încercat să analiza statistică a unui produc din cadrul societății comerciale Artego S.A. Tg-Jiu pentru e cunoaște în detaliu evoluția sa pe piața de afaceri. Produsul ales este cel cu referire la benzile de transport deoarece am considerat ca fiind unul din primule produse de la înființarea societății va influența o atenție mai deosebită pentru această lucrare.

În urma calculelor întreprinse la nivelul capitolului 3 al acestei lucrări am constat că că seria vânzărilor de benzi de transport a avut pe perioada 2007-2009 în general o evoluție ascendentă.

Se remarcă ușor că cu toate că vânzările de benzi de transport sunt puternic marcate de influența factorilor de sezonalitate, totuși indicatorii medii ai dinamicii indică faptul că societatea a avut un nivel mediu al vânzărilor trimestriale de 2571 buc, de la o trimestru la altul nivelul volumului vânzărilor crescând în medie 141 buc, ceea ce înseamnă o modificare relativă de 1,197 ori și un ritm mediu trimestrial de creștere de 19,7 %, prin urmare o tendință ascendentă.

Pentru a cuantifica influența factorilor de sezonalitate, seria datelor fiind nestaționară, se va utiliza metoda raportării la tendință și respective descompunerea pe componente a seriei după ambele modele (aditiv și multiplicative).

Pentru modelul aditiv, analizând datele se poate constata că trimestrele I și IV sunt trimestre în care nivelul vânzărilor de benzi de transport este marcat de influențe sezoniere negative, trimestrul IV dovedindu-se cel mai nefavorabil cu un nivel cu vânzări cu 6371 buc mai mici decât nivelul mediu trimestrial față de trimestrele I în care deficitul față de nivelul mediu trimestrial este de numai 3715 buc.

Trimestrele II și III sunt trimestre favorabile determinând creșteri ale nivelului vânzărilor cu 2304 buc în trimestrul II și cu 7782 buc în trimestrul

Modelul multiplicativ de descompunere pe componente ne dă posibilitatea să cuantificăm influența factorilor de sezonalitate sub formă relativă (indici de sezonalitate), adică de câte ori crește sau scade nivelul vânzărilor față de nivelul mediu trimestrial.

Totodată, se poate măsura influența factorilor aleatori pentru fiecare trimestru în parte pe întreaga perioadă analizată.

Analizând datele se constată că trimestrele I și IV sunt trimestre în care nivelul vânzărilor este marcat de influențe sezoniere negative, trimestrul I dovedindu-se cel mai nefavorabil determinând o un nivel de doar 67% din nivelul mediu trimestrial, iar în trimestrul IV de numai 55%.

Trimestrele II și III sunt trimestre favorabile determinând creșteri ale nivelului vânzărilor de benzi de transport de numai 1,19 ori în trimestrul II și de 1,59 ori în trimestrul IV față de nivelul mediu trimestrial.

BIBLIOGRAFIE

Baron, T., Biji, E. și colectiv Statistică teoretică și economică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996.

Bădiță, M.,Baron, T., Cristache, S. E. Statistica pentru afaceri în comerț-turism, Editura Luceafărul, București, 2002.

Bădiță, M., Goschin, Z.,Cristache, S. E. Statistica aplicată în economie, Editura Luceafărul,București, 2001.

Bădiță, M.,Cristache, S. E. Statistică – aplicații practice, Editura Mondan, București,1998.

Isaic, Marin, Al., Voineagu, V., Mitruț, C. Statistica pentru managementul afacerilor, Editura Economică, Bcucurești, 1995,

Jaba, E. Statistică, Editura Sedcom Libris, Iași, 1996.

Jaba, E. Statistică, ediția a II-a, Editura Economică, București, 2000.

Marian, Liviu: Management general și industrial, Universitatea Tehnică Tg.Mureș, 1994;

Petre, D. A. Metode de determinare și analiză a eficienței utilizării capitalului firmei – teză de doctorat, București, 1996.

Stefanescu Daniela, Statistica afacerilor, Editura Petru Maior, Tg-Mures, 2005.

Sfetanescu Daniela, Statistica Economica, Editura Petru Maior, Tg Mures, 2010.

Țarcă, G. Tratat de statistică aplicată, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997.

Țitan, E.,Băcescu- Cărbunaru, A., Ghiță, S. Statistică macroeconomică, Editura Meteora Press,București, 2001.

Vasilescu, Gh., Niculescu, I., Wagner, Fl., Zaharia, O.Analiza statistico-economică în industrie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997.