Activitatea de Marketing In Cadrul Transelectrica
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
1.ASPECTE TEORETICE PRIVIND MIXUL DE MARKETING
1.1 Delimitări conceptuale
1.2 Mixul de marketing
1.3 Politici si strategii de produs
1.4. Politici si strategii de preț
1.5 Politici si strategii de distribuție
1.6 Politici si strategii de promovare
CAPITOLULUL 2 – PREZENTAREA C.N.T.E.E. ,,TRANSELECTRICA’’ S.A
2.1.Istoricul firmei
2.2.Misiune si obiective
2.3.Indicatori economici de performanta ai firmei
2.4. Piata interna si internationala a energiei electrice electrice in Romania
2.5. Analiza SWOT
CAPITOLUL 3 – STUDIU DE CAZ- ACTIVITATEA DE MARKETING IN CADRUL TRANSELECTRICA
3.1. Activitatea de management in cadrul TRANSELECTRICA
3.2. Activitatea de marketing in cadrul TRANSELECTRICA
3.2.1. Politici si strategii de produs
3.2.2. Politici si strategii de preț
3.2.3. Politici si strategii de distribuție
3.2.4. Politici si strategii de promovare
3.2.5.
CONCLUZII SI PROPUNERI
LISTA FIGURILOR
LISTA TABELELOR
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Motivatia alegerii temei
Ca puncte cheie in motivatia alegerii temei de licenta ,,Activitatea de management – marketing la C.N.T.E.E. Transelectrica S.A.’’ mentionez:
-fiind salariat al C.N.T.E.E. Transelectrica S.A.,la Sucursala de Transport Bucuresti, pentru mine este o provocare si in acelasi timp o dorinta de a realiza o lucrare completa, bine documentata;
-posibilitatea de culegere de date in vederea intocmirii lucrarii de licenta;
-sunt salariat al C.N.T.E.E. Transelectrica S.A., Sucursala de Transport Bucuresti, de 25 ani dintre care 23 de ani am lucrat in sfera tehnica si cunostintele accumulate, cumulate cu adunarea de informatii in acest domeniu, imi usureaza posibilitatea intocmirii lucrarii de licenta.
Gradul de noutate al temei
Gradul de noutate al temei este dat in principal de prezentarea directiilor principale de actiune ale strategiei energetice a României, convergente cu cele ale politicii energetice a Uniunii Europene, astfel:
– creșterea siguranței în alimentarea cu energie atât din punct de vedere al mixului de combustibili cât și al infrastructurii de rețea;
– alegerea unui mix de energie echilibrat, care să confere sectorului energetic competitivitate și securitate în aprovizionare cu accent pe utilizarea resurselor interne, respectiv a cărbunelui, a potențialului hidroenergetic economic amenajabil, a energiei nucleare și a surselor energetic
regenerabile;
– gestionarea eficientă și exploatarea rațională în condiții de securitate a surselor energetic primare epuizabile din România și menținerea la un nivel acceptabil (din punct de vedere economic și al securității), a importului de surse energetice primare (dependența limitată/controlată);
– diversificarea surselor de aprovizionare cu uraniu prin combinarea exploatării raționale a surselor naționale cu importul de uraniu și/sau concesionarea de zăcăminte uranifere în afara României în vederea exploatarii acestora;
– creșterea eficienței energetice pe tot lanțul: extracție – producere – transport- distribuție – consum; România nu își mai poate permite să irosească energia în situația reducerii disponibilității și a creșterii costului surselor energetice; eficiența energetică este cea mai rentabilă metodă de reducere a emisiilor, de îmbunătățire a securității și competitivității și de scădere a facturii serviciului energetic;
– promovarea utilizarii surselor energetice regenerabile, în conformitate cu practicile din Uniunea Europeană, conform Planului Național de Alocare al Energiilor Regenerabile elaborat în anul 2010;
– îmbunătățirea competivității piețelor de energie electrică și gaze naturale, corelarea acestora și
participarea activă la formarea pieței interne de energie a Uniunii Europene și la dezvoltarea schimburilor transfrontaliere cu luarea în considerare a intereselor consumatorilor din România și a companiilor românești;
– crearea de condiții de piață care să stimuleze economii mai mari de energie și creșterea investițiilor în tehnologii cu emisii reduse de carbon; operatorul pietei de energie electrica Opcom va asigura pretul de referinta pe termen scurt (piata spot) si pretul de referinta la termen (piata forward), in conditii de lichiditate asigurate de concentrarea tranzactiilor pe pietele administrate.
– transformarea rețelelor de transport și distribuție a energiei electrice în rețele inteligente și implementarea pe scară largă a sistemelor inteligente de contorizare; acestea vor reprezenta instrumente pentru integrarea pe scară largă a energiei din surse regenerabile, vor contribui la îmbunătățirea eficienței energetice și vor face consumatorii participanți activi în funcționarea sistemului energetic;
– asigurarea investițiilor pentru dezvoltarea sectorului energetic, inclusiv prin atragerea de capital privat și a fondurilor puse la dispoziție de UE;
– se va acorda o atenție deosebită facilitării investițiilor în acele proiecte care contribuie la realizarea obiectivelor stabilite pentru anul 2020 conform politicii UE, a proiectelor transfrontaliere privind rețelele de transport a energiei; se vor avea în vedere acordarea de garanții pentru împrumuturi în cazul parteneriatelor publice private și mecanisme de partajare a riscurilor (în special pentru riscurile prezentate de tehnologii noi);
– creșterea capacității de inovație și dezvoltare tehnologică;
– realizarea obiectivelor de protecție a mediului și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;
– implementarea în condiții de securitate a tehnologiilor de management a deșeurilor radioactive;
– reducerea vulnerabilității și creșterea securității infrastructurii critice din sectorul energetic –
marile centrale hidroelectrice, centrala nuclearoelectrică, rețele de transport energie;
– participarea proactivă la eforturile Uniunii Europene de formulare a unei strategii energetice
pentru Europa, cu urmărirea și promovarea intereselor României;
– susținerea cercetării – dezvoltării în domeniul noilor tehnologii privind creșterea eficienței producției și consumului de energie și de protecție a mediului, precum și a învățământului de specialitate;
Având în vedere obiectivele prioritare ale dezvoltării sectorului energetic din România și direcțiile principale de acțiune Strategia energetică a României urmărește:
Obiectivele generale ale lucrarii
Obiective generale ale lucrarii sunt prezentarea misiunii si a obiectivelor firmei precum si concluziile finale, cu pasi de urmat in desfasurarea unui proces optim pe plan local si international.
Ca misiune principal a C.N.T.E.E. ,,Transelectrica’’ S.A. mentionam asigurarea functionarii SEN in conditii de maxima siguranta si stabilitate, indeplinind standardele de calitate, realizand astfel
infrastructura pietei nationale de electricitate si garantand, in acelasi timp, accesul reglementat la reteaua electricade transport, în conditii de transparenta, nediscriminare si echidistanta pentru toti participantii la piata.
Ca obiective principale ale C.N.T.E.E. ,,Transelectrica’’ S.A mentionam prioritatea de a deveni
autoritatea tehnica si operationala a SEN si operatorul cheie de transport al energiei electrice din regiunea sud-est europeana, functionînd interconectat cu retele international (ENTSO-E) si asigurand tranzitul energiei electrice pe piata regionala.
Metodologia folosita
In realizarea lucrarii mele de licenta am folosit metodele cercetarii calitative a informatiilor, avand in vedere ca timpul de colectare a informatiilor este mai lung, dat fiind faptul ca volumul lor este mai mare si trebuiesc culese din surse diferite.
Aceasta cercetare a cuprins analiza documentelor in domeniu precum si experienta acumulata in domeniul energiei electrice.
La realizarea lucrarii de licenta am folosit bibliografie in domeniu si diverse studii si informatii din mas-media pentru a-mi face o idee centrala de baza.
Limitele lucrarii
Toate informatiile folosite la intocmirea prezentei lucrari de licenta sunt informatii culese din bibliografie sau din surse oficiale (http://www.transelectrica.ro).
La intocmirea lucrarii de licenta nu au fost folosite informatii confidentiale sau cu carcater secret, informatii ce nu pot fi prezentate oficial.
Prezentare
Transelectrica a fost înfiintata conform Ordonatei de guvern nr. 627/31 iulie 2000 ca urmare a separarii fostei Companii Nationale de Electricitate (CONEL) în patru entitati independente:
-Transelectrica;
-Electrica;
-Hidroelectrica;
-Termoelectrica.
Transelectrica este operatorul de transport si de sistem (dispecer), al Sistemului Energetic National.
C.N.T.E.E. ,,Transelectrica’’ S.A. este organizata in opt sucursale de transport teritoriale. Obiectul de activitate al sucursalelor il reprezinta gestionarea retelei electrice de transport.
CNTEE "Transelectrica"- SA realizeaza activitatea de transport al energiei electrice prin intermediul Retelei Electrice de Transport (RET), formata din statii electrice si linii electrice aeriene. Reteaua electric de transport este reteaua electrica de interes national si strategic cu tensiunea de linie nominala mai mare de 110 kV.
Compania urmareste asigurarea functionarii Sistemului Energetic National in conditii de maxima siguranta si stabilitate, indeplinind standardele de calitate, realizand astfel infrastructura pietei nationale de electricitate si garantand, in acelasi timp, accesul reglementat la reteaua electrica de transport pentru toti participantii la piata de energie electrica.
Transelectrica tinteste sa devina autoritatea tehnica si operationala a Sistemului Energetic National si operatorul cheie de transport al energiei electrice din regiunea sud-est europeana,
functionînd interconectat cu retele international si asigurand tranzitul energiei electrice pe piata regionala.
Serviciul de transport al energiei electrice constă în transmiterea de energie electrică activă între două sau mai multe puncte ale Retelei de transport în Sistemul Energetic National, cu respectarea normelor de continuitate, siguranță și calitate, cu asigurarea condițiilor tehnice și menținerea parametrilor de funcționare ai Retelei Electrice de Transport si se realizează prin intermediul celor opt sucursale.
Serviciul de transport este considerat serviciu public și se asigură de către Transelectrica în condiții nediscriminatorii pentru toți utilizatorii Retelei Electrice de Transport. Beneficiarii serviciului de transport sunt toți titularii de licență care introduc energie electrică în Reteaua Electrica de Transport (producătorii de energie electrică, furnizorii de energie electrică incluzând importatorii), respectiv extrag energie electrică din Reteaua Electrica de Transport (furnizorii de energie electrică, producătorii/furnizorii care exportă, precum și consumatorii eligibili). Serviciul este prestat în baza tarifului de transport, aflat sub incidența reglementărilor Agentiei Nationale de Reglementare a Energiei Electrice.
Activitatea de serviciu de sistem constă în conducerea prin dispecer a funcționării Sistemului Energetic National pentru menținerea nivelului de siguranță în funcționare a sistemului electroenergetic, precum și a calității energiei electrice.
Conform prevederilor Codului Tehnic al Rețelei Electrice de Transport, serviciul de sistem este realizat în beneficiul tuturor utilizatorilor rețelelor electrice de transport cu scopul de a asigura:
-funcționarea în siguranță;
-funcționarea eficientă a pieței de energie;
-menținerea în permanență a parametrilor normați ai energiei electrice la toți participanții la piață;
-restaurarea funcționarii Sistemului Energetic National la rămânerea fără tensiune, în cazul unor avarii extinse sau a unui colaps de sistem.
Activitatea de serviciu sistem se realizează utilizând resurse proprii (competențe și mijloace tehnice specifice-infrastructură de dispecerizare) și resurse achiziționate (servicii de sistem tehnologice). Pentru asigurarea managementului Sistemului Energetic National, Compania utilizează resurse proprii denumite servicii de sistem funcționale și resurse achiziționate constând în servicii de sistem tehnologice achiziționate de regulă de la producători de energie electrică.
În concordanță cu prevederile Codului comercial al pieței angro de energie electrică, piața de echilibrare a fost introdusă și a început să funcționeze în România din iulie 2005. Scopul pieței de echilibrare este de a elimina în timp real dezechilibrele (fie de deficit, fie de excedent) determinate de producția și consumul de energie electrică și de a îmbunătăți precizia prognozelor, precum și a notificărilor fizice făcute în acest scop de toți participanții la piață.
Operatorul pieței de echilibrare, stabilit în cadrul Transelectrica, este responsabil pentru înregistrarea participanților la piața de echilibrare, colectarea și verificarea ofertelor, precum și
pentru realizarea calculelor de cantități necesare decontării tranzacțiilor aferente pieței de echilibrare. Transelectrica este partea contractantă pentru fiecare participant la piața de echilibrare, în toate tranzacțiile încheiate în cadrul acesteia.
CAPITOLUL I
1.ASPECTE TEORETICE PRIVIND MIXUL DE MARKETING
1.1 Delimitări conceptuale
Materializarea strategiei de piată si, implicit, promovarea unei politici de marketing presupun unor actiuni practice, precum si antrenarea unor eforturi – materiale, financiare si umane – pentru desfăsurarea lor. Avem în vedere, nu actiuni izolate, ci „un ansamblu coerent, pus în miscare pe baza unor programe, care să optimizeze eforturile de marketing necesare pentru promovarea strategiei de piată, a politicii de marketing” .
Marketingul acestui început de secol trebuie să țină seama de bulversările recente ce recompun piețele. Marketingul se înscrie în interiorul unui proces de mondializare, cel puțin a unor sectoare economice. Acest lucru va obliga intreprinderile să revadă concepția si strategiile. Când o piață devine mobilă, marketingul internațional se înscrie într-un sistem de interdependențe creat de nivelul performanțelor fiecărei firme direct concurente. Pentru a supraviețui, intreprinderile trebuie să integreze dimensiunea internațională, globală a marketingului. Ea va contribui la obținerea performanței globale a intreprinderii pe piețele internaționale.
“Marketingul internațional reprezintă o concepție modernă privind orientarea activităților economice in concordanță cu cerințele si specificul piețelor externe naționale, multinaționale, globale, in scopul satisfacerii necesităților actuale si viitoare ale acestora cu eficiență maximă.
El este, totodată, un ansamblu de activități practice realizate prin mobilizarea tuturor resurselor umane, materiale, financiare de care dispun întreprinderile, firmele, organizațiile și instituțiile naționale, multinaționale sau transnaționale și materializate în cercetarea, selectarea si penetrarea piețelor, conceperea și realizarea de bunuri și servicii destinate consumatorilor și utilizatorilor din alte țări, promovarea și distribuirea unor mărfuri la anumite prețuri astfel încât să fie concretizată noua orientare”.
El a apărut în S.U.A., inspirat din dezvoltarea rapidă a marilor firme multinaționale. Marketingul global se bazează pe ideea că intreprinderile se orientează după o filozofie globală, iar piața este lumea intreagă.
Conceptul de marketing global vede întregul set de piețe – fie o piață națională si incă una, fie incă alte o sută de țări – ca o singură piață si entitate distinctă, examinand-o și dezvoltand pentru ea un mix de marketing standardizat oriunde uniformizarea este eficientă din punct de vedere al costurilor si sub aspect cultural.
Extinderea activității pe piața internațională devine tot mai mult o condiție a supraviețuirii intreprinderii. Marketingul internațional este folosit datorită competiției internaționale, datorită ciclului de viață a produsului, diversificării produselor și piețelor, utilizării excesului de capacitate, potențialul pieței (populația și puterea de cumpărare), extinderii pietei internaționale prin creșterea profitului, exploatării ratelor de creștere economică diferite, internaționalizării din rațiuni defensive, avantajului competitiv strategic. Conducerea firmei trebuie să fixeze setul de obiective care să acopere toate interesele acesteia și printre acestea se numără și cele de marketing internațional. Marketingul internațional are funcțiile de cercetare a pietei interna(ionale, stabilirea unei politici de selectare si penetrare pe piata internatională, adoptarea unei politici de marketing, maximizarea eficientei economice.
1.2 Mixul de marketing
Strategia generală și cea de marketing a firmei au foarte multe elemente comune. Planificarea strategică este procesul de creare și mentinere a echilibrului strategic între obiectivele și posibilitătile organizatiei, pe de o parte, și ocaziile ivite pe piata dinamică, pe de altă parte. Strategia de marketing trebuie sã fie transpusă în programe de marketing, decizii referitoare la nivelul cheltuielilor de marketing, la mixul de marketing și la destinatia fondurilor de marketing.
Mixul de marketing reprezintă unul din conceptele esențiale ale teoriei moderne a marketingului. El este constituit din setul de instrumente de marketing pe care firma le utilizează pentru a-și atinge obiectivele de marketing pe piața inițială. Gruparea tuturor instrumentelor aflate la dispoziția întreprinterii se face în jurul a patru “pioni” ai activității de marketing (sau cei 4P): produsul, prețul, plasarea (distribuția) si promovarea. Fiecare dintre elementele mixului de marketing este influențat de o serie de factori specifici (tipul pieței produsului, stadiul de pregătire al cumpărătorilor, faza de ciclu de viață al produsului, poziția întreprinderii în cadrul pieței, etc).
Strategia de marketing internațional urmărește crearea unui plan de ansamblu pentru a coordona și a face efective eforturile de marketing în vederea atingerii obiectivelor. Ea trebuie să fie flexibilă, chiar dacă este stabilă pe perioade de timp mai lungi. Etapele elaborării strategiei sunt: identificarea oportunităților de piață (analiza mediului firmei) și a mediului internațional, stabilirea obiectivelor de marketing strategice, dezvoltarea strategiei (stabilirea mixului și a programului de marketing), implementarea ei.
În afacerile internaționale pot fi fundamentale, formulate și utilizate diferite alternative strategice (tab. 1).
Tab.1.Tipologia strategiilor de marketing
Sursa:V.Danciu, “Marketing international” , ed. Economică, 2001, pag. 197
1.3 Politici si strategii de produs
Politica de produs
Dezvoltarea schimburilor internaționale și intensificarea concurenței pe piața internațională își pun tot mai mult amprenta asupra importanței unei politici de produs pe o piață distinctă. Proliferarea produselor și a concurenței obligă adoptarea unei politici de produs care poartă amprenta internațională.
Problemele legate de această politică țin de dimensiunea internațională a intreprinderii și de experiența ei în domeniu, cat și de constrangeri de natură legală sau uzuală, legate de geografie, meteorologie sau sociologie.
“Un produs este orice lucru oferit pe piață în scopul captării interesului, al achiziționării,utilizării sau consumului și care poate satisface o nevoie sau o dorință; el include obiectele fizice (tangibile), servicii, persoane, locuri, organizații sau idei.”
Produsul poate fi structurat pe trei niveluri. Primul nivel îl constituie produsul de bază reprezentat de serviciile sau avantajele principale pe care le caută consumatorii c(nd achiziționează produsul. Nivelul următor îl constituie produsul efectiv din jurul produsului de bază. Produsul efectiv poate avea cinci trăsături: calitate, caracteristici, stil, marcă, ambalaj. Ultimul nivel îl constituie produsul imbunătățit, format în jurul produselor de bază și generos prin oferirea de avantaje suplimentare.
În căutarea unor strategii de marketing pentru produse sau servicii individuale s-au elaborat numeroase scheme de clasificare a produselor, bazate pe caracteristicile acestora. Produsele pot fi impărțite în trei grupe, în funcție de durabilitatea sau caracterul lor tangibil, și anume: bunuri de scurtă folosință, de folosință îndelungată și servicii.
Strategii de creare a unor noi produse și strategii aplicate pe parcursul ciclului de viață a produsului
A. Inovarea și crearea de noi produse
Cunoscând schimbările rapide referitoare la gusturi, concurența și tehnologia, o companie nu se poate baza numai pe produsele existente pentru a obține o creștere sau a-și menține rentabilitatea. Compania trebuie să-și mențină performanțele numai printr-o continuă activitate de inovare. Inovarea produselor acoperă o multitudine de activități: îmbunătățirea produsului, crearea unor produse complet noi sau extinderea gamei de produse oferite.
O inovație este definită ca o idee, un produs sau o tehnologie dezvoltată și lansată pe piață, percepută ca o noutate. Firmele se confruntă cu o problemã – ele trebuie să realizeze produse noi, dar cele vechi cântăresc greu în balanța succesului. Soluția constă în planificarea riguroasă a procesului de creație a noilor produse.
Inovarea eficientă este determinatã de existența unei strategii la nivel de companie pentru produsele noi. Generarea ideilor trebuie să fie sistematică și nu întamplătoare. Pentru aceasta compania are la îndemâna mai multe surse ( cumpărătorii, concurenții, distribuitorii, furnizorii, etc.). Ideile atractive trebuie dezvoltate în concepte de produs. Conceptul de produs reprezintă o versiune detaliată a ideii, exprimată în termeni clari pentru consumator. Testarea conceptului înseamnă testarea pe un grup de consumatori vizați. Cu ajutorul testării conceptelor se poate face o estimare a vânzărilor potențiale, dar aceasta poate fi incertă, deoarece nu întotdeauna consumatorii urmează intențiile exprimate inițial.
Dupa alegerea conceptului cel mai atractiv, urmatoarea etapă este elaborarea strategiei de marketing pentru introducerea acestui model pe piață. Strategia de marketing conține trei părți. Prima parte se referă la piață – ținta, poziția planificată și vanzările, cota de piață și profiturile pentru primii ani. Partea a doua cuprinde prețul, distribuția și bugetul de marketing pentru primul an. A treia parte se referă la vanzările, profiturile planificate și mixul de marketing pe termen lung.
Testul de piață este etapa in care produsul și programul de marketing sunt introduse in situații de piață mai concrete. Costurile acestor teste pot fi enorme (depind de natura produsului) și realizarea lor necesită timp. Dar aceste costuri sunt minore comparativ cu costurile unui “eșec”. De obicei, companiile aleg una din cele trei variante de teste de piațã: testul standard, testul controlat sau simularea.
B. Strategii aplicate pe parcursul ciclului de viață al produsului (CVP)
Produsul are un ciclu de viață, forma și lungimea lui exactã nefiind cunoscute dinainte.
Ciclul de viață al unui produs (fig.1.)respectiv evoluția vânzărilor și a profiturilor duse de un produs de-a lungul vieții sale, are cinci etape distincte:
Crearea produsului când firma identifică și valorifică o idee de produs nou. Pe pancursul creării produsului, vânzările sunt egale cu zero, iar costurile de investiție ale companiei sunt ridicate.
Introducerea este perioada de creștere ușoară a vânzărilor pe masură ce produsul este lansat pe piață. Datorită cheltuielilor mari cu introducerea produsului, profiturile sunt inexistente.
Creșterea este perioada acceptării masive de către piață și a prețurilor în creștere.
Maturitatea este perioada de încetinire a ritmului vânzărilor, deoarece produsul a fost acceptat de majoritatea cumpărătorilor potențiali. Din cauza creșterii cheltuielilor de marketing alocate pentru contracararea concurenței, nivelul profiturilor tinde să scadă.
Declinul este perioada când vânzările și profiturile scad într-un ritm rapid.
Fig.1 Evoluția v(nzărilor și profiturilor pe parcursul vieții unui produs, de la concepere p(nă la dispariție
Sursa: Philip Kotler, “Principiile marketingului”, ed. Teora, 1998, pag. 638
Conceptul de “ciclu de viață al produsului” se poate referi la o clasă de produse (de exemplu, automobile si benzina), un tip de produs sau o marcă de produs.1 Conceptul se aplică diferit de la caz la caz.
Conceptul de CVP poate fi folosit ca un cadru util pentru descrierea modului în care evoluează produsul și piețele, dar utilizarea acestuia pentru estimarea performanțelor produsului sau elaborarea strategiilor de marketing reprezintă unele probleme (identificarea etapei din CVP în care se afla produsul poate fi dificilă, ca și estimarea nivelului v(nzărilor (n fiecare etapa a CVP, lungimii etapelor și formei curbei CVP).
Pozitia produsului in cadrul CVP sugereazã care sunt cele mai bune strategii, iar strategiile de marketing rezultate vor influența performanțele produsului in etapele urmatoare ale ciclului de viață.
Produsul trecâd prin aceste cinci etape din cadrul ciclului său de viată și in cazul în care acesta ar ajunge in faza de declin specialiștii recomandă adaptarea produsului pentru a îmbunătăți competitivitatea firmei pe piață.
Pe lângă adaptarea produsului, intreprinderea poate decide să ofere linii de produse pe fiecare piață pe care sunt prezente. Elementele determinante majore unei asemenea atitudini sunt concurența și variabilele de piață (creșterea, nivelul de dezvoltare, puterea de cumpărare).
Utilizând aceste două dimensiuni, se poate folosi abordarea “portofoliului de produs” dezvoltată de Boston Consulting Group, ca pe un instrument de analiză a strategiilor de marketing internațional. Acest instrument analizează performanța relativă a mixului de produse, încercând să includă aceste produse în patru grupe
1.4. Politici si strategii de preț
Toate organizațiile lucrative și multe organizații non-profit trebuie să stabilească prețurile produselor și serviciilor lor1’’.Prețul reprezintă cantitatea de bani cerută pentru un produs sau serviciu sau valorile oferite de consumatori în schimbul avantajului de a avea sau de a utiliza produsul sau serviciul.”1 Prețul are mai multe denumiri: taxă, chirie, onorariu, dobandă, cotizație, salariu, impozit, comision.
Firmele iși stabilesc prețurile utilizand o metodă generală de determinare a acestora, care include cel puțin unul din următorii trei factori: costurile, percepțiile consumatorilor și prețurile concurenților. O companie nu fixează un singur preț ci, mai degrabă, o structură a stabilirii prețurilor. Strategiile de stabilire a prețurilor se modifică de-a lungul timpului, pe masură ce produsele parcurg diversele etape ale ciclului lor de viață.
A.Strategiile de stabilire a prețurilor noilor produse
O firmă care dorește să creeze un produs nou, similar cu cele existente deja pe piață, trebuie să-și poziționeze produsul în raport cu cele concurente, în termeni referitori la calitate și preț. În primul rand, firma poate decide să utilizeze o strategie de stabilire a prețurilor de excepție, fabric(nd un produs de inaltă calitate și stabilind pentru acesta cel mai ridicat preț. Sau poate decide să foloseascã o strategie de stabilire a prețurilor minime, fabric(nd un produs de calitate inferioară și incas(nd pentru acesta prețuri minime. Strategia bazată pe valoarea produsului reprezintă o modalitate de a ataca prețurile in cazul unei oferte de calitate superioară. Folosind o strategie de utilizare a supraprețurilor, firma stabilește un preț exagerat pentru produs în comparație cu calitatea oferită.
Companiile care lucrează pe piața produse novatoare, protejate de brevete, se confruntă cu problema stabilirii prețurilor pentru prima oară. Ele pot alege între strategia de stabilire a prețurilor pentru fructificarea avantajului de piață și strategia de stabilire a prețurilor de penetrare a pieței.
B.Strategii de stabilire a prețurilor în cazul unui ansamblu de produse
Când un produs face parte dintr-un ansamblu de produse, strategia de fixare a prețului acestuia se poate schimba deseori pentru a maximiza profiturile ansamblului de produse. Pot exista cinci situații de stabilire a prețurilor unui ansablu de produse și anume:
– stabilirea prețurilor în cazul unei linii de produse – managementul trebuie să decidă etapele care vor fi parcurse de către prețuri în cazul diverselor produse ce fac parte dintr-o linie de produse; trebuie luate în considerare diferențele de costuri existente între produsele liniei, evaluările cumpărătorilor în legatură cu diversele atribute ale acestora și prețurile concurenților;
– stabilirea prețului produselor opționale sau auxiliare – firmele pot oferi spre vanzare produse opționale, împreună cu produsul principal, stabilirea prețurilor acestora fiind mai dificilă;
– stabilirea prețului produselor captive – companiile care produc bunuri principale ce trebuie utilizate împreună cu un alt produs stabilesc pentru acestea prețuri scăzute, iar pentru rezerve fixează prețuri ridicate; se poate stabili prețul de bază a doua componente (de exemplu, stabilirea tarifului unui serviciu de bază și a unor tarife pentru utilizări variabile);
– stabilirea prețului produselor derivate – stabilirea prețului produselor de bază poate fi mai dificilă dacă există produse secundare fără valoare și cu costuri ridicate de transformare a lor în reziduuri; pentru acestea trebuie să se caute o piață pentru a fi profitabile;
– stabilirea prețului ofertei-pachet – vanzările combină mai multe produse proprii, oferindu-le ca un grup de produse combinate, la un preț redus; astfel, se poate promova v(nzarea produselor pe care, altfel, consumatorii nu le-ar cumpara.
Strategii de ajustare a prețurilor
De obicei, firmele iși ajustează prețurile de bază pentru a ține cont de diferențele existente între consumatori și situațiile schimbatoare de pe piață. Strategiile de ajustare a prețurilor constau în:
– acordarea de rabaturi și bonificații clienților care achiziționează mărfuri în cantități mari sau celor care își plătesc facturile la timp, pentru a-i recompensa;
– strategia prețurilor diferențiale – firma comercializează un produs sau servicii utiliz(nd dauă sau mai multe prețuri pentru diferențierea consumatorilor, produselor sau amplasamentului și a momentului vanzării;
– strategia prețurilor psihologice;
– strategia prețurilor promoționale;
– strategia prețurilor orientate spre valoare;
– startegia prețurilor stabilite pe criterii geografice – pentru produsele comercializate în diferite părți ale țării sau ale lumii trebuie stabilite anumite prețuri;
– strategia prețurilor internaționale – pentru produse desfăcute pe piața internațională trebuie stabilite prețuri în funcție de situația pieței; poate fi stabilit un preț pe plan mondial sau pot fi reglate prețuri în funcție de condițiile fiecărei piețe și de costuri.
Modificarea prețurilor
Dupa ce și-a creat o anumită structură de prețuri și au pus în practică anumite strategii de preț, firmele ajung în situația de a iniția ele însele modificarea acestora sau de a reacționa la modificarea prețului inițiată de concurență. Inițierea modificării prețului se poate face prin reducerea prețului sau prin creșterea lui, țin(ndu-se cont de posibilele reacții ale cumpărătorilor și concurenților. Reducerea prețului este necesarã în anumite situații: c(nd dorește să-și sporeasca volumul vanzărilor, când are o cota de piață în scădere datorită intensificării concurenței prin preț, pentru a domina piața prin costuri. Creșterea prețului poate fi datorată influentei prin costuri sau cererii excedentare. Creșterea prețului, daca nu se face aproape pe neobservate, ci direct, trebuie susținută de un program de comunicare prin care să se explice motivul creșterii.
Dacă modificarea prețului este inițiată de un concurent, firma trebuie să afle motivele acestei modificări, să întreprindă o analiză mai largă privind poziția produsului sau pe curba ciclului propriu de viață, de mărimea gamei sortimentale, de intențiile și resursele concurentului, de posibilele reacții ale consumatorilor sau să mai astepte și să reacționeze atunci când va dispune de suficiente informatii. Dacă firma decide să contraatace, ea poate să reducă prețul, să îmbunătățească percepția calitătii de către cumpărător, să crescă și calitatea și prețul, să lanseze un produs mai ieftin.
1.5 Politici si strategii de distribuție
Deciziile și procesele legate de canalele de distribuție sunt printre cele mai importante elemente ale mixului de marketing. Ele vor arăta c(t de eficient, din punct de vedere al costului, este canalul de distribuție pentru organizație și vor determina masura în care clienții aleși vor avea acces la produsele și serviciile firmei. Deciziile firmei referitoare la canalul de distribuție vor influența direct toate celelalte decizii de marketing.
Cei mai mulți producători caută să-și formeze un canal de distribuție, care “este constituit din mai multe organizații independente, implicate în procesul de livrare a unui produs sau serviciu (pentru consum sau utilizare) către un consumator sau o altă firmă”.
Un canal de distribuție are ca funcție principală asigurarea unei legături între producție și consum (din punct de vedere al timpului, locului și posesiunii). Membrii canalului de distribuție îndeplinesc funcțiile de: informare cu privire la forțele care acționează pe piața, în vederea planificării și facilitării schimbului de produse, promovare, contactarea clienților, corelarea între ofertă și nevoile cumpărătorului, negocierea ofertei, distribuția fizică (transportul și depozitarea mărfurilor), finanțarea cheltuielilor generate de activitatea canalului, asumarea riscului.
Firmele care constituie canalul de distribuție interacționează pentru realizarea unui scop comun. Proiectarea sistemului unui canal de distribuție presupune: analiza nevoilor de servire a consumatorilor, definirea obiectivelor și strategiei de distribuție, identificarea principalelor variante ale distribuției, evaluarea acestor variante.
Canale de distributie
Ca și în cazul celor mai multe decizii de marketing și proiectarea canalului începe cu clienții. Trebuie descoperită valoarea pe care clienții o așteaptă de la un anumit canal de distribuție (varietate și disponibilitate a produsului, furnizare rapidă și sigură, acces ușor la centrele de distribuție, service în timpul v(nzării și după v(nzare, etc.). Obiectivele canalului de distribuție trebuie stabilite în funcție de nivelul de servicii pe care îl așteaptă segmentul ales de consumatori. Strategia unui canal poate fi adaptată în funcție de segmentele de piață alese și de avantajele diferențiale pe care firma trebuie să și le creeze pentru a putea concura cu succes pe aceste segmente.
Operatorii pe piețele externe pot stabili strategii de distribuție ce reprezintă combinații de variante după diferite criterii. În acest mod se pot elabora și folosi mai multe strategii în același timp, ceea ce oferă posibilități de a răspunde corespunzător situațiilor piețelor externe.
Firma trebuie să ia decizii legate de tipul și de numărul de intermediari pe care îi va utiliza și de responsabilitățile fiecărui membru al canalului. Firma poate decide să utilizeze metode directe de marketing. Firma poate decide să folosească propria forță de vanzare sau pot fi alese alternative ale canalelor de distribuție ca: agențiile producătorului (firme independente care vand deja produse asemănătoare cu ale firmei, în diferite segmente de piață), distribuitorii industriali. Firmele trebuie să se decidă asupra lungimii canalului de distribuție. Firma poate alege una din strategiile: distribuție intensivă, distribuție exclusivă, distribuție selectivă.
Distribuția intensivă este folosită de producătorii de bunuri de larg consum și de materii prime obișnuite pentru a stoca produsele în cat mai multe centre posibile. Prin folosirea distribuției în exclusivitate, producătorul oferă unui număr limitat de distribuitori dreptul exclusiv de a distribui produsele sale într-un anumit teritoriu. Utilizand distribuția selectivă, firma alege mai mult de un distribuitor, dar un număr mai redus dec(t cei care își exprimă dorința de a vinde produsele firmei. Producătorul trebuie să stabileascã o listã de prețuri și de reduceri care pot fi aplicate pentru fiecare intermediar. El va defini teritoriul pe care fiecare membru al canalului are dreptul să acționeze și va fi atent asupra locului în care vor fi plasați noii rev(nzători. Serviciile reciproce și datoriile trebuie specificate cu atenție, mai ales în cazul canalelor de distribuție prin francizare sau prin exclusivitate.
Logistica
“Distribuția fizică – logistica marketingului – implică planificarea, implementarea si controlul fluxului fizic de materiale, produse finite, informații între punctul de origine și punctul de consum, în scopul satisfacerii nevoilor clientului si obținerii unui profit corespunzător”.
Logistica constă în coordonarea întregului sistem de distribuție fizică al canalului si anume activitatea furnizorilor, a agenților de aprovizionare, a operatorilor de piață, a membrilor canalului si a clienților, activitate ce include prognoza, achiziția, planurile de producție, înregistrarea comenzilor, managementul stocurilor, depozitarea si planificarea transporturilor. O logistică eficientă constituie o strategie importantă de marketing; distribuția este un element important în servirea clienților si păstrarea acestora.
Maximizarea serviciilor oferite clienților implică o livrare rapidă, stocuri mari, o largă varietate a produselor, precum si multe alte servicii care măresc costurile de distribuție. Dar minimizarea costurilor distribuției conduce la oferirea unor servicii mai reduse clienților. Trebuie cercetată inițial importanța diverselor servicii de distribuție pentru clienții firmei si apoi să se stabilească nivelul corespunzător de servicii care va fi oferit fiecărui segment. Firma va trebui să proiecteze un sistem logistic care va minimiza costul atingerii obiectivelor. Logistica include înregistrarea comenzilor, depozitarea în depozite clasice sau în centre de distribuție, stocarea si pentru reducerea costurilor cu stocurile mari se poate apela la sistemul logistic just-in-time – JIT – cu ajutorul căruia producătorii si detailiștii își asigură stocuri mici de produse care le ajung pentru cateva zile de operare, iar noile produse vor sosi exact cand va fi nevoie de ele si activitatea de transport;alegerea transporturilor va influența prețul produselor, performanțele de livrare si starea produselor cand ajung la destinație; firmele pot alege cinci modalități de transport: pe sosea, pe cale ferată, pe apă, prin conducte sau pe calea aerului, av(nd în vedere viteza, siguranța, eficiența, disponibilitatea, costul; datorită containerizării, mărfurile pot fi transferate mai ușor dintr-un mijloc de transport în altul, expeditorii reu(ind astfel să combine mai multe modalități de transport.
Logistica internațională impune într-o măsură si mai mare integrarea corespunzătoare a operațiilor si sistemelor logistice între furnizor/producător si celelalte forme implicate în transportarea mărfurilor de-a lungul lanțului de furnizare. Ea trebuie să fie planificată si coordonată în vederea obținerii unor costuri mai reduse în condițiile satisfacerii nevoilor clienților, lucrând în echipă, atât în interiorul firmei, cat si în toate organizațiile care constituie canalul de marketing.
Strategiile de logistică ale multor firme de succes constau în construirea unor parteneriate cu furnizorii și clienții pentru a îmbunătăți serviciile oferite clienților și a reduce cheltuielile legate de canalele de distribuție.
1.6 Politici si strategii de promovare
Pentru a desfășura o activitate de marketing eficientă, o firmă trebuie să creeze, pe lângă un produs bun, un preț atractiv și punerea mărfii la dispoziția consumatorilor vizați, o comunicare eficientă cu clienții. Firmele apelează adeseori la agenții de publicitate care pot crea reclame reușite, la specialiști în promovarea vânzărilor care pot elabora programe de stimulare a desfacerilor, la specialiști de marketing direct care pot crea baze de date și pot lua legatura cu clienții efectivi și potențiali prin poștă sau prin telefon, precum și la firme specializate în relații publice care le pot crea o anumită imagine.
“Mixul promoțional si programul comunicațiilor de marketing al unei firme constă într-o combinație specifică de instrumente de publicitate, vanzare personală, promovare a vanzărilor si relatii publice utilizate de acesta pentru a-si îndeplini obiectivele de marketing si publicitate.”
Cele patru instrumente promoționale principale sunt definite astfel:
Publicitatea – orice formă de prezentare nepersonală și de promovare a ideilor, bunurilor și serviciilor, contra cost, de către un anumit sponsor.
Vânzarea personală – prezentare orală, fãcută într-o conversație cu unul sau mai mulți cumpărători potențiali, având ca scop vânzarea unui produs.
Promovarea vânzărilor – acordarea de stimulente pe termen scurt cu scopul încurajării achiziției sau vânzării unui produs ori serviciu.
Relațiile publice – stabilirea unor relații bune cu diferite organisme publice din cadrul mediului firmei prin obținerea unei publicități favorabile, crearea unei bune “imagini despre sine” și preintâmpinarea apariției sau dezmințirea zvonurilor, știrilor ori evenimentelor nefavorabile.
Aceste categorii conțin la rândul lor instrumente specifice (publicitate – tipărituri, radio, televiziune, panouri stradale; vânzarea personală – prezentări comerciale, târguri și expoziții comerciale, programe stimulative; promovarea vânzărilor – oferirea de materiale de prezentare la locul vânzării, acordarea de premii, rabaturi, cupoane, organizarea de concursuri, oferirea de cadouri). Dar aceste instrumente promoționale nu sunt singurele care comunică ceva cumpărătorilor, ci mai există instrumente ca designul produsului, prețul sau, forma și culoarea ambalajului, magazinele în care se vinde produsul (întregul mix de marketing al firmei. Comunicarea se desfasoară prin intermediul a nouă elemente. Componentele principale sunt emițătorul și receptorul. Alte doua instrumente esențiale ale comunicării sunt mesajul și mijlocul de transmitere. Următoarele patru sunt codificarea, decodificarea, răspunsul și reacția inversă (funcții primare ale comunicării). Ultimul element este zgomotul sau bruiajul din sistem.
Consumatorul parcurge în mod normal, până la achiziționarea unui produs, șase etape de pregătire: informarea, cunoașterea, plăcerea, preferința, convingerea și achiziționarea.
Destinatarii vizați se pot afla în oricare din cele sase etape, comunicarea având ca obiectiv trecerea consumatorului prin aceste etape, urmată de achiziționarea produsului. Cumpărătorul trece prin trei tipuri de situații: cognitive (conștientizare, cunoaștere), afective (plăcerea, preferința, convingerea) și comportamentul (achiziționarea).
Canalele de comunicare
Canalele de comunicare pot fi personale sau impersonale. Cele personale constau în comunicarea față în față, o persoană către un auditoriu, prin telefon si chiar prin postă. Acestea sunt eficiente deoarece permit transmiterea personală a mesajului si a răspunsului la acesta. Pentru a valorofica avantajele utilizării acestui tip de canale de comunicare, firmele pot lua mai multe măsuri: pot depune un efort mai susținut pentru a vinde produsele, pot crea anumiții lideri de opinie, oameni respectați pentru opiniile lor, în reclamele lor pot folosi persoane influente sau personaje care să pară că vorbesc cu consumatorul, încercând să rezolve problemele apărute si ajutand consumatorii să se informeze în legatură cu firma si cu produsele sale.
Canalele de comunicare impersonale sunt constituite din principalele mijloace de comunicare (tipărituri, posturi de radio și televiziune și mijloace de expunere exterioară – panouri, sigle, afișe), atmosfera care trebuie să transmită încredere clienților și lucruri pe care aceștia le-ar aprecia și evenimentele (manifestări organizate pentru a transmite un mesaj auditoriului vizat).
Stabilirea bugetului si a mixului promoțional
Conducerea firmei trebuie să ia decizia referitoare la marimea cheltuielilor de promovare. Bugetul promoțional trebuie împărțit pe principalele instrumente de promovare (mixul promoțional). Instrumentele de promovare trebuie alese în funcție de caracteristicile lor.
Pentru stabilirea mixului promoțional, firma trebuie să ia în considerare mai mulți factori de influență si anume: tipul produsului sau al pieței, strategia de “împingere” sau de “atragere”, stadiul de pregătire al cumpărătorului si etapa din ciclul de viață al produsului.
Strategia de împingere presupune “împingerea produsului” de-a lungul canalelor de distribuție către consumatorii finali. Producătorul, prin activitățile sale de marketing în primul rand vanzarea personală si promovarea comercială, îi vizează pe membrii canalului de distribuție, cu scopul de a-i determina să pună în vanzare produsul si să-i facã publicitate în randul consumatorilor finali. Prin strategia de atragere, producătorul îi vizează prin activitățile de marketing în special publicitate și promovare orientată către consumator direct pe consumatorii finali, cu scopul de a-i determina să cumpere produsul.
Promovarea produselor – publicitatea, promovarea vanzărilor si relațiile publice
A. Publicitatea
Pentru elaborarea unui program de publicitate este necesar să se ia cinci decizii importante: stabilirea obiectivelor, a bugetului, elaborarea mesajului, alegerea mijlocului de comunicare a publicității și evaluarea campaniei de publicitate. Obiectivele trebuie să corespundă deciziilor referitoare la piața-țintă, pozitionarea mărcii și mixul de marketing. Obiectivele au scopul de a informa, de a convinge sau a reaminti. Mesajele trebuie să fie distincte, să aibe un înțeles și să fie credibile. Trebuie luată decizia în privința mijlocului prin care se va transmite mesajul de publicitate. Acest proces trece prin mai multe etape: stabilirea destinației, frecvenței și impactului reclamei, alegerea principalelor tipuri de mijloace publicitare, selectarea instrumentelor de informare specifice, planificarea difuzării reclamelor. Specialiștii trebuie să ia în considerare costul elaborării reclamelor și anumiți factori determinanți ai impactului reclamelor (calitatea audienței mijlocului ales, atenția, calitatea editorială). Difuzarea reclamelor poate fi sezonieră sau constă pe întregul an.
Trebuie luate în considerare două aspecte esențiale când se extinde activitatea pe piețele internaționale: gradul de adaptare a publicității la caracteristicile diferitelor piețe naționale; succesul standardizării depinde de legătura dintre produsul sau serviciul respectiv și cultura țării, de comportamentul de cumpărare al consumatorilor, de concurența și de legislația națională.
Centralizarea sau descentralizarea responsabilității adoptării si aplicării deciziilor cu privire la publicitatea internațională este determinată de: obiectivele generale si de marketing ale firmei, uniformitatea produsului, sensibiliatea culturală constrangerile de ordin legislativ. Achizițonarea spațiului publicitar depinde de disponibilitatea mijloacelor de informare, de costuri, de categoriile de consumatori vizate.
B. Promovarea vanzărilor
Destinatarii acestor acțiuni sunt consumatorii, comercianții sau detailistii și forța de vânzare a firmei. Promovarea vânzărilor cuprinde o mare varietate de instrumante promotionale destinate stimulării unui răspuns imediat din partea pieței. Ea vizează, în special, utilizatorii care schimba fecvent mărcile și nonutilizatorii și este utilizată în combinație cu publicitatea sau vânzarea pesonală. Pentru alegerea instrumentelor specifice trebuie să se țina seama de tipul pieței, obiectivele astivității de promovare a vanzărilor, concurența, costurile si eficiența instrumentelor. Cele mai utilizate instrumente sunt: mostrele, cupoanele, oferte compensate, oferte-pachet, premiile, cadourile promoționale, premiile de fidelitate, concursuri, tombole, loterii, jocuri, acțiuni de promovare la locul vanzării către consumator. Instrumente ale promovării comerciale sunt: rabaturile, bonificații, garanții de returnare a mărfii, gratuități, concursuri, premii. Instrumente ale promovării de afaceri sunt reuniunile si expozițiile comerciale si concursurile profesionale. Programul de promovare a v(nzărilor trebuie elaborat țin(nd cont de costuri, stabilind condițiile de participare si mixul de distribuire a programului, durata acțiunii, macanismul de răspuns. El trebuie testat în prealabil, iar rezultatele evaluate.
C. Relațiile publice
Instrumentele specifice sunt relațiile cu presa, reclama produselor, comunicatiile firmei, lobby-ul, consultanță. Se poate face reclama produsului, firmei, persoanelor, ideilor, activităților, organizațiilor sau chiar a țărilor prin stiri, discursuri, evenimente speciale, materiale scrise, audio-vizuale sau de identificare a firmei, activități de interes social, sponsorizare.
Succesul activității de relații publice internaționale se bazeaza pe obținerea de informații despre modul în care este văzută întreprinderea din diferite surse de informare, transmiterea spre auditoriu de date în sectoare de interes neacoperite pană în acel moment cu informații despre întreprindere, stabilirea mijloacelor de comunicații adecvate pentru a transmite informațiile către auditoriu în cadrul unui mix de relații publice.
Succesul activității de relații publice internaționale se bazează pe obținerea de informații despre modul în care este vazută întreprinderea din diferite surse de informare, transmiterea spre auditoriu de date în sectoare de interes neacoperite pană în acel moment, cu informații despre întreprindere, stabilirea mijloacelor de comunicație adecvate pentru a transmite informațiile către auditoriu în cadrul unui mix de relații publice.
CAPITOLULUL 2
PREZENTAREA C.N.T.E.E. ,,TRANSELECTRICA’’ S.A
2.1.Istoricul firmei
– 1882 Bucuresti, prima centrala electrica;
– 1884 Timisoara, primul oras cu strazi luminate electric;
– 1895 "Uzina Electrica" din Sibiu si hidrocentrala de la Sadu I;
– 1898 "Sinaia I", prima hidrocentrala;
– 1907 Se pune în functie hidrocentrala Sadu II;
– 1939 Electricitate in toata tara;
– 1955 Infiintarea Dispecerului Energetic National;
– 1958 Dezvoltarea retelei de transport al energiei electrica;
– 1968 Dispecerul Ardeal se muta de la Sibiu la Cluj;
– 1990 RENEL;
– 1998 CONEL;
– 2000 TRANSELECTRICA.
Transelectrica a fost înfiintata conform Ordonatei de guvern nr. 627/31 iulie 2000 ca urmare a separarii fostei Companii Nationale de Electricitate (CONEL) în patru entitati independente: Transelectrica; Electrica; Hidroelectrica; Termoelectrica.
Astfel, serviciile de transport si de sistem au fost complet separate de activitatile de producere, distributie si furnizare. Din punct de vedere tehnic sistemul energetic este unitar, administrat de un singur operator, care este Transelectrica.
Organizare – Sucursale
C.N.T.E.E. ,,Transelectrica’’ S.A. este organizata in opt sucursale de transport teritoriale. Obiectul de activitate al sucursalelor il reprezinta gestionarea retelei electrice de transport conform hartii de mai jos care prezinta sucursalele si retelele Transelectrica.
Figura 1
Sucursale ale Transelectrica si zona de actiune a acestora
INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/10179/24385/branches.png/385f05f4-dd86-4fd4-b5b6-52f35a64b4b8?t=1365259673039" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/10179/24385/branches.png/385f05f4-dd86-4fd4-b5b6-52f35a64b4b8?t=1365259673039" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/10179/24385/branches.png/385f05f4-dd86-4fd4-b5b6-52f35a64b4b8?t=1365259673039" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/10179/24385/branches.png/385f05f4-dd86-4fd4-b5b6-52f35a64b4b8?t=1365259673039" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/10179/24385/branches.png/385f05f4-dd86-4fd4-b5b6-52f35a64b4b8?t=1365259673039" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/10179/24385/branches.png/385f05f4-dd86-4fd4-b5b6-52f35a64b4b8?t=1365259673039" \* MERGEFORMATINET
Sursa: http://www.transelectrica.ro
CNTEE "Transelectrica"- SA realizeaza activitatea de transport al energiei electrice prin intermediul Retelei Electrice de Transport (RET), formata din statii si linii electrice. RET este reteaua electrica de interes national si strategic cu tensiunea de linie nominala mai mare de 110 kV.
Volumul de instalatii gestionat de "Transelectrica"- SA este format din:
-81 statii electrice, din care: 1 statie – 750 kV; 38 statii – 400 kV; 42 statii – 220 kV.
-8759.4 km linii electrice aeriene (LEA), din care: 155.2 km – 750 kV; 4706.8 km – 400 kV; 3859.4 km – 220 kV; 38.0 km – 110 kV.
-216 unitati principale de transformare totalizand 37794 MVA.
Figura 2
Harta retelelor de transport
INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/10179/25403/harta.png/52b6c533-a125-4a1b-9f9c-63a5d5fbf20e?t=1365413676679" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/10179/25403/harta.png/52b6c533-a125-4a1b-9f9c-63a5d5fbf20e?t=1365413676679" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/10179/25403/harta.png/52b6c533-a125-4a1b-9f9c-63a5d5fbf20e?t=1365413676679" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/10179/25403/harta.png/52b6c533-a125-4a1b-9f9c-63a5d5fbf20e?t=1365413676679" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/10179/25403/harta.png/52b6c533-a125-4a1b-9f9c-63a5d5fbf20e?t=1365413676679" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/10179/25403/harta.png/52b6c533-a125-4a1b-9f9c-63a5d5fbf20e?t=1365413676679" \* MERGEFORMATINET
Sursa: http://www.transelectrica.ro
Transelectrica are si filiale astfel:
-OPCOM-activitati:
– administrarea pietei de energie electrica;
– echilibrarea continua a balantei cerere si oferta pentru satisfacerea consumului necesar, în vederea asigurarii functionarii continue a SEN;
– stabilirea ordinii de merit fara restrictii a producatorilor de energie electrica, prin ierarhizarea acestora pe niveluri de putere, în functie de pretul ofertat;
– stabilirea drepturilor si obligatiilor de plata pentru participantii la piata, în conformitate cu tranzactiile realizate.
-SMART-activitati:
Efectuarea de revizii si reparatii la echipamentele primare si secundare din retelele electrice, inclusiv masuratori profilactice, remedierea incidentelor la instalatiile electrice, prestari de servicii în domeniul energetic, microproductie de echipamente electrice de plata pentru participantii la piata, în conformitate cu tranzactiile realizate.
-FORMENERG-activitati:
Instruirea personalului din sectorul energetic. FORMENERG SA a fost înfiintata la data de 1 aprilie 2002 ca filiala detinuta în proportie de 100% de Transelectrica SA.
-TELETRANS-activitati:
Asigurarea de servicii de comunicatii si TI pentru administrarea retelelor electrice de transport. Competentele TELETRANS sunt structurate pe urmatoarele directii principale:
– Servicii de telecomunicatii;
– Servicii de informatica de proces- in special pentru domeniul energetic;
– Servicii de informatica manageriala – gama completa, incluzand consultanta, proiectare, implementare, mentenanta, asistenta tehnica si training pentru sisteme complexe, aplicatii software.
-ICEMENERG-activitati:
Prestare servicii în domeniul centralelor termoelectrice, statiilor si retelelor electrice si are ca obiect de activitate:
– cercetare stiintifica si inginerie tehnologica;
– asistenta tehnica si service în domeniile mentionate.
-ICEMENERG SERVICE-activitatai:
-ICEMENERG SERVICE SA presteaza servicii in domeniul producerii de aparate pentru distributia si comanda energiei electrice.
2.2.Misiune si obiective
Misiune: Asigurarea functionarii SEN in conditii de maxima siguranta si stabilitate, indeplinind standardele de calitate, realizand astfel infrastructura pietei nationale de electricitate si garantand, in acelasi timp, accesul reglementat la reteaua electricade transport, în conditii de transparenta, nediscriminare si echidistanta pentru toti participantii la piata.
Obiective: De a deveni autoritatea tehnica si operationala a SEN si operatorul cheie de transport al energiei electrice din regiunea sud-est europeana, functionînd interconectat cu retele international si asigurand tranzitul energiei electrice pe piata regionala.
2.3.Indicatori economici de performanta ai firmei
Cunoașterea profundă a evoluției performanțelor economico-financiare ale întreprinderii, al procesului formării lor, însușirea unui ansamblu de metode și tehnici de analiză, și mai ales, identificarea măsurilor pentru evoluția normală a fenomenelor și proceselor economice și reducerea riscului operațional și financiar , presupune o analiză economico – financiară permanentă și temeinică.
O analiză orientată spre studiul riscurilor de faliment sau de solvabilitate se face cel mai adesea prin studierea bilanțului (analiză statică) și a tabloului de finanțare (analiza fluxurilor). Bilanțul prescurtat al societății analizate arată astfel:
Tabelul 1 – Bilanț prescurtat
Sursa: Sursa: http://www.transelectrica.ro
Concluzii:
1) Activele imobilizate au crescut de la an la an, de la 1.176.580 lei în 2012 la 4.938.055 lei în 20010, fapt ce denotă investițiile efectuate de firmă.
2) Capitalurile proprii au crescut în 2013 față de 2012, iar ulterior s-au redus, arătând că anul 20011 a fost cu probleme datorate crizei financiare.
3) Datoriile pe termen scurt au o pondere însemnată, fiind mai mari decât activele curente, fapt ce arată că firma are unele probleme cu lichiditățile.
O analiză orientată spre studiul performanțelor se face în principal prin studierea contului de profit și pierdere, pentru a aprecia formarea soldurilor intermediare de gestiune și a le compara cu fluxul de activitate sau cu mijloacele utilizate de întreprindere.
Indicatorii de analiză integrează în același timp studiul performanțelor și al fluxurilor și echilibrelor financiare și permit măsurarea surplusului monetar din exploatare (excedentul din exploatare) sau al surplusului monetar global (capacitatea de autofinanțare sau cash-flow global).
În analiza economico – financiară unul din indicatorii importanți ai contului de profit și pierdere este cifra de afaceri.
Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază capacitatea unei întreprinderi de a obține venituri din operațiuni comerciale curente. În termeni concreți, ea face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico-financiare, contribuind la diagnosticarea și evaluarea economică a întreprinderii, la estimarea eficienței managementului practicat.
Structura contului de profit și pierdere la societatea analizată se prezintă astfel:
Tabelul 2 – Indicatori din contul de profit și pierdere
Sursa: http://www.transelectrica.ro
Concluzii:
1) Cifra de afaceri a cunoscut o majorare semnificativă de 7.194.639 lei în 2013 față de 2012, o creștere procentuală de 515 %, extrem de mare. Din păcate, în 2014 cifra de afaceri s-a redus la 5.174.860 lei, procentual cu 40%, din cauza reducerii cererii de produse realizate de către firma
2) Profitul brut s-a micșorat de la 153.960 lei în 2012, la 108.518 lei în 2013 (s-au realizat investiții), respectiv 23.859 lei în 2014.
3) Și profitul net a avut aceiași tendință de scădere, de la 128.719 lei în 2012, la 86.668 lei în 2013, respectiv 5.664 lei în 2014.
Fig. 3 Evoluția cifrei de afaceri în perioada 2012 – 2014
Sursa: http://www.transelectrica.ro
În continuare prezentăm câțiva indicatori obținuți de societate:
Tabelul 3 – Indicatori derivați din bilanț
Sursa: http://www.transelectrica.ro
Concluzii:
1) Rata solvabilității generale are valori mici, de abia este supraunitar, în condițiile în care valoarea minimă solicitată este 1,4.
2) Și rata lichidității generale are valori sub nivelul minim de 1, ea situându-se la 0,79 în anul 2012, scăzând la 0,29 în 2013, respectiv 0,27 în 2014, ceea ce arată fie un nivel restrâns al activelor curente, fie datorii curente foarte mari.
3) Rata globală de îndatorare are un nivel de 0,91 în 2012, ajungând la 0,94 în 2013 și 2014, în condiții de normalitate valoarea indicatorului fiind de 0,5 – 0,7.
Tabelul 2.5 – Indicatori de profitabilitate
ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE
Analiza structurii patrimoniale are ca obiect stabilirea și urmărirea evoluției ponderii diferitelor elemente patrimoniale (de activ și de pasiv). Ratele de structură patrimonială oferă posibilitatea exprimării bilanțului în procente și permite identificarea caracteristicilor majore ale structurii bilanțului oferind de asemenea posibilitatea realizării de analize comparative în timp și spațiu.
Datele după care s-au calculat indicatorii din acest capitol sunt preluate din Bilanțul Contabil al întreprinderii întocmit la data de 31.12.2014
1 Analiza structurii activului
A) Rata activelor imobilizate (Rai):
Rai2013 =
Rai2014 =
Concluzii:
Rata activelor imobilizate a crescut cu 1,5%, aspect care arată preocuparea firmei de reînnoire dar ținând cont de faptul că activele circulante sunt cele care aduc profit, creșterea ratei nu e benefică.
Fig. 5 Evoluția ratei activelor imobilizate
Sursa: http://www.transelectrica.ro
B) Rata activelor circulante (Rac):
Rac =
Rac2013 =
Rac2014 =
Concluzii:
Rata activelor circulante a scăzut cu 1,5 %, aspect negativ, ea fiind cea care aduce profit la întreprindere.
Fig. 6 Evoluția ratei activelor circulante
Sursa: http://www.transelectrica.ro
Ca rate complementare avem:
B1) rata stocurilor (Rs):
Rs =
Rs2013 =
Rs2014 =
B2) rata creanțelor comerciale (Rcr):
Rcr =
Cr – nivelul creanțelor
Rcr2013 =
Rcr2014 =
B3) rata disponibilităților bănești și a plasamentelor (Rdp):
Rdp
Rdp2013 =
Rdp2014 =
2 Analiza structurii surselor de finanțare
Analiza ratelor de structură a bilanțului permite studiul structurii financiare a întreprinderii prin examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanțare a activelor între capitaluri proprii și aporturile externe, de unde rezultă autonomia (independența) financiară a întreprinderii.
Principalele rate de structură ale surselor de finanțare sunt:
a) Rata stabilității financiare (Rsf):
Rsf2008 =
Rsf2012 =
Concluzii:
Rata stabilității financiare a scăzut de la 9,15% la 8,11%, aspect negativ întrucât arată micșorarea capitalului permanent al firmei.
Fig. 7 Evoluția ratei stabilității financiare
Sursa: http://www.transelectrica.ro
b) Rata autonomiei globale (Rag):
Rag =
Rag2013 =
Rag2014 =
Concluzii:
Rata autonomiei globale s-a majorat cu 0,16%, de la 5,57% la 5,71%, creștere datorată sporirii capitalului propriu de la 370.167 la 375.831.
Fig. 8 Evoluția ratei autonomiei globale
Sursa: http://www.transelectrica.ro
c) Rata datoriilor pe termen scurt (Rdts):
Rdts =
Rds2013 =
Rds2014 =
Concluzii:
Și rata datoriilor pe termen scurt s-a majorat de la 90,85% la 91,88%, aspect negativ, întrucât denotă o creștere a datoriilor curente, cu implicații asupra nevoii de fond de rulment.
Fig. 9 Evoluția ratei datoriilor pe termen scurt
Sursa: http://www.transelectrica.ro
d) Rata datoriilor totale (Rdt):
Rdt =
Rdt2013 =
Rdt2014 =
Concluzii:
Această rată se menține cam la aceiași valoare ridicată arătând ca firma are probleme cu datoriile totale, adică și pe termen scurt și lung.
Fig. 10 Evoluția ratei datoriilor totale
Sursa: http://www.transelectrica.ro
EVALUAREA PATRIMONIALĂ
Întrucât firma nu are subvenții din exploatare sau provizioane situația netă (SN) este egală cu capitalurile proprii (CPR).
Situația netă poate fi determinat pe baza relației:
SN = AT – DT
AT – active totale;
DT – datorii totale.
Situația netă este mai restrictivă decât capitalurile proprii. Relația de calcul este următoarea:
SN = Capitaluri proprii – subvenții pentru investiții – provizioane
SN2013 = 6.643.256 – 6.273.089 = 370.167
SN2014 = 6.580.299 – 6.204.468 = 375.831
Concluzii:
Situația netă a crescut în 2014 față de 2013 cu 5.664 lei, adică 1,53 % ca urmare a majorării imobilizărilor, care au devansat datoriile firmei, aspect pozitiv.
Fig. 11 Evoluția situației nete
Sursa: http://www.transelectrica.ro
Activul net contabil (ANC) se calculează în două moduri:
ANC = Total activ – active fictive – datorii totale din pasiv – provizioane
ANC = Capital propriu – active fictive (de exemplu cheltuielile de constituire)
ANC este egal în acest caz cu situația netă, întrucât imobilizări necorporale nu sunt.
2.4. Piata interna si internationala a energiei electrice electrice in Romania
1.Piata energiei electrice la nivel intern
Romania si-a asumat decizia de a liberaliza piata energiei electrice, considerand ca siguranta in alimentarea consumatorilor si implicit a sistemului energetic va creste odata cu dezvoltarea unei piete de energie electrica coerenta, in care participantii sa poata beneficia de avantajele mediului concurential. Avantajele mediului concurential au in vedere, in principal, competitia directa pentru castigarea, mentinerea si extinderea segmentului de piata, managementul efficient al costurilor, formarea libera a preturilor si nu in ultimul rand furnizarea de stimulente in vederea reducerii costurilor si a utilizarii eficiente a resurselor. Introducerea competitiei in activitatile care nu comporta specificul de monopol natural (producerea si furnizarea energiei electrice) este benefica, fiind necesar a se asigura reguli clare privind aranjamentele comerciale, drepturile si indatoririle competitorilor, mecanismele de tranzactionare si de stabilire a drepturilor de incasare si a obligatiilor de plata.
Pentru a face piata concurentiala functionala trebuie asigurate principiile, regulile, aranjamentele comerciale, mecanismele, metodologiile de tarifare, drepurile si responsabilitatiile pentru segmentele de monopol natural, astfel incat imposibilitatea exercitarii competitiei in anumite segmente ale pietei sa nu afecteze raporturile concurentiale ale celorlalte segmente.
Grafic 1
Consumul intern de energie electrica (MW)
Sursa: http://www.transelectrica.ro
––––––––––––-
Grafic 1-Consumul intern de energie electrica (MW). Sursa: http://www.transelectrica.ro
Sistemul energetic românesc a trecut prin numeroase modificări de-a lungul timpul. În prezent există un sistem descentralizat în care producția, transportul, distribuția și furnizarea sunt activități distincte, iar interfața pentru client este reprezentată de furnizor.
Participanții la piața de energie electrică sunt acreditați de către A.N.R.E. (Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei):
Producători/ autoproducători;
Operatorul de transport și sistem;
Operatori de distribuție;
Furnizori.
Tranzacționarea energiei electrice pe piața din România se realizează pe două segmente:
piața reglementată
piața concurențială.
INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/132462/0/HartaRetea_29082013.png/4883202c-5799-4340-9f29-25f80bfd0797?t=1377786501911" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/132462/0/HartaRetea_29082013.png/4883202c-5799-4340-9f29-25f80bfd0797?t=1377786501911" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/132462/0/HartaRetea_29082013.png/4883202c-5799-4340-9f29-25f80bfd0797?t=1377786501911" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/132462/0/HartaRetea_29082013.png/4883202c-5799-4340-9f29-25f80bfd0797?t=1377786501911" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/132462/0/HartaRetea_29082013.png/4883202c-5799-4340-9f29-25f80bfd0797?t=1377786501911" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.transelectrica.ro/documents/132462/0/HartaRetea_29082013.png/4883202c-5799-4340-9f29-25f80bfd0797?t=1377786501911" \* MERGEFORMATINET
Sursa: http://www.transelectrica.ro
2.Piata energiei electrice la nivel mondial.
Obiectivul general al strategiei sectorului energetic il constituie satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât și pe termen mediu si lung, la un pret cât mai scăzut, adecvat unei economii moderne de piață și unui standard de viață civilizat, in conditii de calitate, siguranță in alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltarii durabile.
Având în vedere rolul energiei pentru societate precum și pentru toate ramurile economice, dezvoltarea acestui sector se realizează sub supravegherea statului, prin elaborarea și transpunerea în practică a unei strategii sectoriale, iar pe termen scurt prin implementarea unei politici corelate cu documentul strategic.
Într-un context din ce în ce mai globalizat, politica energetică a României se realizează în cadrul schimbărilor și evoluțiilor ce au loc pe plan național și european. În acest context politica energetică a României trebuie să fie corelată cu documentele similare existente la nivel european pentru a asigura convergența politicii țării noastre cu politica Uniunii Europene în domeniu.
Strategia energetică va urmări îndeplinirea principalelor obiective ale noii politici energie – mediu ale Uniunii Europene, obiective asumate și de România.
Siguranta energetică
-Cresterea sigurantei energetice prin asigurarea necesarului de resurse energetice si limitarea
dependentei de resursele energetice de import;
-Diversificarea surselor de import, a resurselor energetice si a rutelor de transport a acestora;
-Cresterea nivelului de adecvanță a rețelelor nationale de transport a energiei electrice;
-Protectia infrastructurii critice;
Dezvoltare durabilă
-cresterea eficienței energetice;
-promovarea producerii energiei pe bază de resurse regenerabile;
-promovarea producerii de energie electrica si termica in centrale cu cogenerare, in special in instalatii de cogenerare de inalta eficienta;
-susținerea activităților de cercetare-dezvoltare și diseminare a rezultatelor cercetărilor aplicabile;
-reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător.
-utilizarea rationala si eficienta a resurselor energetice primare.
Competitivitate
-dezvoltarea piețelor concurențiale de energie electrică, gaze naturale, petrol, uraniu, certificate verzi, certificate de emisii a gazelor cu efect de sera și servicii energetice;
-liberalizarea tranzitului de energie și asigurarea accesului permanent și nediscriminatoriu al participanților la piață la rețelele de transport, distribuție și interconexiunile internaționale;
-continuarea procesului de restructurare și privatizare, în special pe bursă, în sectoarele energiei electrice;
-continuarea procesului de restructurare pentru sectorul de lignit, în vederea creșterii profitabilității și accesului pe piața de capital.
Context international
Evolutii si provocari globale in sectorul energetic
-Intr-o economie din ce in ce mai globalizată, strategia energetică a unei țări se realizează in contextual evolutiilor si schimbarilor care au loc pe plan mondial.
-Cererea totala de energie in 2030 va fi cu circa 50% mai mare decat in 2013.
-Din punct de vedere al structurii consumului de energie primara la nivel mondial, evoluția si prognoza de referință realizată de Agentia Internationala pentru Energie (IEA) evidențiaza pentru perioada 2010 – 2020 o crestere mai rapidă a ponderii surselor regenerabile, dar și a gazelor naturale.
Se estimează că, aproximativ un sfert din nevoile de resurse energetice primare, la nivel global, vor fi acoperite în continuare de cărbune. Concomitent cu creșterea consumului de energie va crește și consumul de cărbune. Datele centralizate de Consiliul Mondial al Energiei (CME) arată o creștere cu aproape 50 % a extracției de cărbune la nivel mondial în anul 2005 față de anul 1980.
Cresterea cererii de energie, combinata cu factori geopolitici, in special situația din Orientul Mijlociu, au determinat în prima decadă a secolului XXI cresterea pretului țițeiului care a indus si creșteri ale prețurilor gazelor naturale. Un alt factor care a determinat cresterea pretului la produse petroliere pe plan mondial a fost lipsa capacitatilor de rafinare, problema care necesita identificarea unor solutii pe termen mediu si lung. La toate acestea s-a adaugat si tendinta manifestata de unele state, de suplimentare a stocurilor pentru a face fata situatiilor de criză.
Elementele de mai sus stau la baza reorientării politicilor energetice ale țărilor care sunt net importatoare de energie, in sensul creșterii atenției acordate resurselor regenerabile de energie si îmbunătățirii eficientei energetice. Totodată, în mai multe țări se reanalizează opțiunea nucleară, în urma evenimentelor de la Fukushima – Japonia din anul 2011.
Proiecte strategice pentru Romania
Centrala cu acumulare pompare Tarnița Lăpuștești
Centrala cu acumulare – pompare Tarnița – Lăpuștești este necesară în condițiile realizării de noiunități nucleare și pe cărbune, cu funcționare în bază, precum și prin volumul tot mai mare al producției de energie electrică din surse regenerabile necontrolabile . Centrala se justifică și prin realizarea de servicii de sistem la nivel regional. Centrala va fi prevăzută cu patru grupuri reversibile a câte 250MW, rezultând o putere totală instalată de 1000MW.
Finalizarea unităților 3 și 4 de la CNE Cernavodă
Finalizarea unităților 3 și 4 de la CNE Cernavodă constituie o prioritate a dezvoltării sectorului energetic românesc. Prin creșterea ponderii energiei electrice produse din surse nucleare se asigură o diminuare a emisiilor de gaze cu efect de seră. Pentru finalizarea celor două unități CANDU a câte 720 MW putere instalată – brut, s-a constituit o companie de proiect, Energonuclear. Acționari la această companie sunt SN Nuclearelectrica SA și parteneri privați.
Infrastructuri critice
Infrastructura critică este reprezentată de sisteme distribuite, dinamice, de mari dimensiuni, cu comportament potențial neliniar și care sunt interconectate, susceptibile la multiple amenințări și generatoare de riscuri. Infrastructura critica cuprinde resursele fizice, servicii, obiective in care se desfasoara activitati informatice, retele si elemente de infrastructura care, in cazul indisponibilitatii sau distrugerii, ar avea un impact covarsitor asupra sanatatii, sigurantei, securitatii sau bunastarii cetățenilor sau asupra bunei functionari a autoritatilor statului.
Evoluțiile din ultimile două decenii au arătat creșterea vulnerabilitățiilor societății cauzate de defectarea, distrugerea și/sau întreruperea infrastructurilor tehnologice (transporturi, energie, informatica, etc.) provocate de acte de terorism, dezastre naturale, neglijențe, accidente, activități criminale.
2.5. Analiza SWOT
Tabel 5 Analiza SWOT
Sursa: http://transelectrica.ro
CAPITOLUL 3 – STUDIU DE CAZ- ACTIVITATEA DE MARKETING IN CADRUL TRANSELECTRICA
3.1. Activitatea de management in cadrul TRANSELECTRICA
Activitatea de mentenanță se înscrie în concepția C.N.T.E.E. „Transelectrica"- S.A. de management al activelor și este, conform practicii mondiale, componentă a managementului activelor.
Noua abordare a activității de mentenanță a impus stabilirea unor principii clare în cadrul unei strategii complexe care să conducă la îndeplinirea obiectivelor strategice ale acestei activități, ca suport pentru îndeplinirea obiectivelor Companiei.
Acțiunile de mentenanță se stabilesc cu considerarea programelor de investiții (retehnologizare și modernizare, dezvoltare) si sunt corelate cu acestea – atât la nivelul stațiilor cât si al liniilor electrice. În cadrul programelor de mentenanta desfasurate în RET s-au executat si lucrari de mentenanta majora, pe baza unor proiecte tip "Master Plan" care privesc statia sau linia electrica aeriana (LEA) în totalitate, având în vedere lucrari efectuate practic la toate ansamblurile functionale si care asigura în acelasi timp, prin componenta de investitii, dezvoltarea, modernizarea sau retehnologizarea si pregatirea statiilor pentru teleconducere.
Datorita evolutiei tehnologice extrem de rapide si în conditiile în care durata de viata a majoritatii echipamentelor a depasit 30 de ani, s-au inclus componente de modernizare si retehnologizare, care asigura functionalitatea la nivelul tehnicii actuale, prin înlocuirea elementelor uzate moral/ si adaugarea de tehnici suplimentare (tehnologii noi).
Lucrările de reabilitare (mentenanțǎ majorǎ cu o componentǎ de modernizare / retehnologizare) începute și efectuate în ritm susținut în ultimii ani au avut ca element comun adoptarea unor soluții tehnice corespunzǎtoare funcționǎrii în siguranțǎ a instalațiilor.
Implementarea sistemului de telecomandă și supraveghere a stațiilor electrice de transformare este una din prioritățile Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica" SA, care va conduce la creșterea eficienței și calității serviciului de transport al energiei electrice, reducerea numărului evenimentelor accidentale și a cheltuielilor de exploatare și mentenanță. Pentru realizarea și implementarea teleconducerii instalațiilor electrice s-au parcurs căteva etape importante pentru elaborarea documentațiilor necesare realizării structurii organizatorice și funcționale, realizarea structurii organizatorice, achiziția de echipamente și servicii pentru realizarea Centrelor de telecomandă și supraveghere (CTS) la fiecare Sucursală de Transport, in prezent fiind funcționale CTS Timișoara, CTS Bucuresti (partial) și CTS Sibiu și fiind elaborate programe de implementare a teleconducerii stațiilor electrice pe următorii ani.
În condițiile actuale de producere și consum al energiei electrice din cadrul Sistemului Electroenergetic Național (SEN), considerând tehnologiile utilizate sau aspecte de legislație, proprietate, se urmărește a se promova soluții noi, atât de dezvoltare, cât și implicit de mentenanță a RET (tipul și dimensionarea conductoarelor LEA, linii multicircuit pentru utilizarea culoarelor existente, tehnici de lucru sub tensiune – LST, tratarea on-line a izolației la unitățile de transformare, pentru reducerea duratelor de retragere din exploatare și evitarea costurilor cu consumul propriu tehnologic.
Întrucât s-a evidențiat necesitatea existenței unui flux unic și transparent de date și informații privitoare la activitatea de mentenanță, care să pună la dispoziție toate datele disponibile și facilități de control al calității acestora, pentru activitatea de mentenanță s-a creat o bază de date specifică și un sistem informațional pentru gestionarea, optimizarea și coordonarea tuturor acțiunilor de mentenanță.
Stabilirea programului de mentenanță de perspectivă se face pe baza unor analize multicriteriale (stare tehnică, vechime, importanță, perspectiva implementării teleconducerii etc), prin care acțiunile de mentenanță majoră se orientează, prioritar, la instalațiile de transport al energiei electrice care realizează : interconexiunea cu sistemele electroenergetice vecine; conexiunile între zone de sistem sau între stații electrice importante; evacuarea puterii de la marii producători, precum si alimentarea zonelor importante de consum.
Top of Form
Bottom of Form
Una din preocuparile de baza ale C.N.T.E.E. "Transelectrica" – SA o reprezinta consolidarea permanenta si extinderea infrastructurii de transport, prin modernizarea sa pe baza tehnologiilor celor mai performante, asigurandu-se astfel conditiile necesare pentru ca reteaua electrica de transport a energiei electrice sa corespunda cerintelor actuale si viitoare.
Pentru indeplinirea cerintelor impuse de reglementarile tehnice si operationale ale Sistemului Energetic National, "Transelectrica" a lansat un amplu program de modernizare – dezvoltare, riguros fundamentat tehnic si economic, pe baza urmatoarelor documente strategice:
a) Planurile de dezvoltare / perspectiva a retelei electrice de transport (RET), intocmite pentru perioade de 10 ani si actualizate succesiv astfel:
– Planul de dezvoltare a RET pe termen lung;
– Planul de Perpectiva a RET;
– Planul de Perpectiva a RET: perioada 2006 – 2010 si orientativ 2016;
– Planul de Perpectiva a RET: perioada 2008 – 2012 si orientativ 2017.
b) Planul de afaceri al companiei (revizuit succesiv pentru perioadele: 2006 – 2016 si 2008 – 2017. Pe aceasta baza se intocmesc si aproba programele anuale de investitii, prin care se aduc la indeplinire sarcinile stabilite pentru dezvoltarea si consolidarea RET.
Directiile stategice ale "Transelectrica" in domeniul investitional:
-Construirea si dezvoltarea infrastructurii pietei de energie electrica;
-Modernizarea si reabilitarea statiilor electrice din cadrul RET;
-Inchiderea inelului national de 400 kV si realizarea inelui metropolitan de 400 kV al municipiului Bucuresti;
-Dezvoltare capacitatii de interconexiune cu tarile vecine;
-Integrarea in RET a grupurilor 3 si 4 din CNE Cernavoda si a noilor centrale eoliene
-Integrarea in RET a CHEAP Tarnita – Lapusesti
Strategia de management – marketing a Transelectrica pune accent pe stabilirea scopurilor în context SWOT (folosind identificarea punctelor forte și a celor slabe, pe valorificarea oportunităților și limitarea/ eliminarea amenințărilor externe, din perspectiva desfășurării optime a forțelor și resurselor maxim mobilizabile pentru atingerea obiectivelor stabilite.
Planul de Administrare își propune definirea direcțiilor strategice și a obiectivelor de performanță. Obiectivele strategice sunt transformate în direcții de acțiune ce vor fi preluate de Planul de Management și astfel transformând viziunea și strategia companiei în procese operaționale eficiente și profitabile.
Având în vedere misiunea asumată, rolul și importanța Transelectrica, strategia de administrare a Companiei vizează creșterea sustenabilă a eficacității Companiei în consens cu condițiile generate de sectorul energetic din România în această perioadă.
În acest scop, în stabilirea direcțiilor și obiectivelor strategice s-au avut în vedere în principal:
– Prognozele cu privire la nivelul de consum,
– Obligațiile și răspunderile de importanță crucială ale Companiei în sectorul energiei electrice, în calitate de prestator al unui serviciu public,
– Necesitatea alinierii la cerințele cadrului de reglementare european și național.
Strategia de management – marketing a Transelectrica își propune să îmbine în mod armonios managementul tehnic cu managementul financiar, ambele exercitate la nivel maxim de excelență profesională, în scopul asigurării siguranței SEN și adecvanței RET prin amplificarea și accelerarea programului de investiții pe baza diversificării surselor de finanțare și creșterea performanței financiare prin reducerea cheltuielilor operaționale în limita superioară prevăzută de cadrul de reglementare existent.
Obiectivele de performanță ale Companiei și necesitatea trecerii la un sistem modern de salarizare bazat pe performanță, sunt definite din 4 perspective: perspective clientilor, perspectiva internă, perspectiva creșterii și învățării, perspectiva financiară.
Pentru adaptarea completă la realitățile specifice unei companii de tip monopol natural am completat prima perspectivă cea a clienților, cu perspectiva părților interesate importante:
– Autoritatea de reglementare (ANRE)
– Autorități centrale la nivel de minister:
– MFP ca reprezentant al acțiunilor deținute de stat în companie
– ME – Departamentul Energie pentru rolul de minister de resort în sectorul energetic și proprietar (în numele statului) al RET.
Alte părți interesate importante
În cadrul specific al fiecărei perspective se definesc obiectivele strategice măsurabile prin indicatorii aferenți după care pentru fiecare obiectiv strategic se definește setul de acțiuni și calendarul prin care obiectivele alese vor fi atinse. Direcțiile de acțiune propuse se constituie în linii directoare necesare elaborării Planului de Management.
Luând în considerare caracterul particular al Companiei, de prestator al unui serviciu public de interes național, activitate cu caracter de monopol reglementat, rezultă că performanța Companiei din perspectiva financiară este puternic dependentă de evoluțiile celorlalte perspective, prioritatea fundamentală fiind asigurarea siguranței în funcționare a SEN și, prin urmare prestarea serviciului public conform standardelor stabilite de către reglementator.
3.2. Activitatea de marketing in cadrul TRANSELECTRICA
3.2.1. Politici si strategii de produs
Politica TRANSELECTRICA de furnizare a energiei electrice se încadrează în politica energetică pe care Guvernul României a elaborat-o în concordanță cu Directivele Comunității Europene urmărind în principal următoarele direcții:
1. Alimentarea continuă a tuturor consumatorilor cu energie electrică la parametri impuși de standardele de performanță. Rezultatele acțiunii desfășurate în cursul anului 2003 în această direcție sunt reflectate în numărul relativ redus de sesizări și reclamații ale clienților societății (cu 10% mai puține decât în anul anterior);
2. Acoperirea prin contract a întregii cantități de energie necesară atât printr-o prognoză corespunzătoare cât și printr-o negociere avantajoasă cu principalii producători;
3. Informatizarea proceselor de gestiune a clienților și a cantităților de energie electrică achiziționate, distribuite și vândute. Prin aceasta se urmărește extinderea contururilor orare la nivelul fiecărei entități și culegerea de informații on-line despre nivelul consumului principalilor mari consumatori;
4. Îmbunătățirea serviciilor către consumatori, în concordanță cu Standardele de Performanță impuse de licențele pentru furnizarea energiei electrice, acordate de ANRE;
5. Pregătirea etapei următoare pentru trecerea acestei activități în zona profitului care să asigure sursa necesară pentru reinvestirea acestuia.
3.2.2. Politici si strategii de preț
În momentul de față, în țara noastră, tarifele pentru energia electrică ale firmei TRANSELECTRICA sunt reglementate de către ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei) și se aplică numai consumatorilor captivi. Pentru consumatorii eligibili, prețul energiei electrice este negociat pe piața angro, fără a există deocamdată instrumente formale de diferențiere. În conformitate cu terminologia folosită de ANRE, un tarif reprezintă un sistem de prețuri reglementate structurate pe elemente de rețea și niveluri de tensiune, diferențiate eventual după anumite criterii, cum ar fi: ore de vârf, normale sau de gol; ore de zi sau de noapte; factorul de sarcină.
Clasificarea tarifelor
Tarifele la energia electrică pot fi clasificate după două criterii importante:
1. după structura tarifului;
2. după eșalonarea prețurilor.
1. Clasificarea după structură
Clasificarea după structura tarifului ia în considerare elementele pentru care se fixează un preț. Această clasificare distinge următoarele tipuri de tarife.
Tarife în paușal;
tarife monome;
tarife binome.
Cea mai primitivă formă de tarifare este cea în paușal. În acest caz, facturarea consumului de energie electrică se face în funcție de puterea nominală și numărul orelor de utilizare a receptoarelor electrice din dotarea consumatorului. Numărul orelor de utilizare pentru un receptor reprezintă un indicator stabilit pe baza unor norme departamentale ce au la bază calculele statistice. Desigur, tarifarea în paușal trebuie descurajată, deoarece nu contribuie cu nimic la creșterea gradului de cointeresare furnizor – client, astfel încât duratele de utilizare ale diferitelor receptoare au un caracter predominant acoperitor pentru furnizor (tabelul 1)
Următorul tip de tarifare după structura tarifului este așa numitul tarif monom, care fixează un preț numai pentru energia consumată (lei/kWh). În acest caz, clientul plătește energia consumată, fără a ține însă seama sub nici o formă de modul ăn care consumă eceastă energie. De exemplu, cele 2 grafice din Fig. 1 a și b corespund unei aceleiași cantități de energie consumată. Totuși, din punct de vedere al furnizorlui, tiparul de consum din Fig.1. B este mult mai avantajos, deoarece necesarul de putere pe care trebuie să îl asigure este mai redus față de cazul tiparului din Fig.1.a.
Asemenea caracteristici ale tiparelor de consum pot fi luate în considerare prin aplicarea tarifelor binome. Un asemenea tarif fixează un preț atât pentru energia consumată (lei/kWh) cât și pentru puterea contractată (puterea maximă absorbită) (lei/kW/an).
Alte criterii de clasificare
Un criteriu suplimentar de clasificare a tarifelor poate avea în vedere includerea sau nu în factură a unui abonament lunar. Această componentă a tarifului este contestată uneori de consumatori, care o consideră nejustificată din punct de vedere economic. Trebuie menționat însă că abonamentul lunar se practică și în alte țări și este justificat din punct de vedere economic ca reprezentând componenta fixă a costurilor angajate pentru activitățile de producere, transport și distribuție a energiei electrice.
ANRE răspunde la întrebarea "Ce reprezintă taxa de abonament?":
"Principiul de bază avut în vedere la stabilirea tarifelor pentru toți consumatorii (casnici și agenți economici) este acela de echitate: fiecare consumator trebuie să plătească în funcție de costurile pe care le induce în sistemul energetic. Din punct de vedere economic costurile realizate în cadrul procesului de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei electrice sunt de două tipuri:
– costuri fixe care nu depind de consumul realizat la consumatorii finali. Exemple caracteristice sunt: investițiile, reparațiile, amortizările, salariile angajaților etc.
– Costuri variabile care sunt direct proporționale cu consumul realizat, cum ar fi combustibilul utilizat în centrale, pierderile în rețele.
Aceste două categorii de cheltuieli sunt acoprite de cele două componente ale tarifului: cheltuielile fixe de către abonament (lei per luna) iar cheltuielile variabile de către prețul energiei (lei per kWh). În concluzie nu este vorba de o acoperire prin prețuri a acelorași cheltuieli de două ori, ci de o împărțire mai corectă și mai transparentă a costurilor totale.
Abonamentul reprezintă astfel costurile pe care agenții economici din sector le suporta pentru a dispune de energie electrică oricând dorim. Faptul că printr-o apăsare de buton putem beneficia de energie electrică la orice oră din zi sau din noapte presupune niște costuri, indiferent dacă consumăm energie sau nu. Altfel spus este vorba de un serviciu pe care furnizorul de energie electrică se angajează să-l ofere consumatorului și care trebuie plătit."
3.2.3. Politici si strategii de distribuție
Avand in vedere caracteristica acestor activitati, si anume de monopol natural, atat tarifele de transport cat si cele de distributie vor fi tarife reglementate, bazate pe urmatoarele principii, care dau mai multa stabilitate si transparenta procesului:
– pana la sfarsitul anului 2015, tarifele pentru transport si distributie vor fi reglementate in baza costurilor justificate plus profitul. La sfarsitul anului 2015, se va incheia evaluarea mijloacelor fixe ale companiilor de distributie si de transport.
-in 2016, in baza evaluarii mentionate mai sus si a stabilirii mai representative a costurilor istorice, se va implementa mecanismul ROR (rata de recuperare a investitiei).
-2016, tinta o reprezinta implementarea mecanismului “price-cap” (indexul CPI-X).
-ANRE va stabili tarifele pentru serviciile auxiliare bazate pe costurile de productie.).
-ANRE va determina mecanismul pentru internalizarea costurilor externe pentru protectia mediului.
-Politica tarifelor preconizeaza ca pana la finele perioadei de tranzitie sa fie inlaturate tarifele monome la consumatorii finali.
– Luandu-se in considerare structura activitatilor in sectorul energiei electrice, pentru serviciile de transmisie si distributie se intentioneaza sa se introduca o noua componenta in tarif – cererea contractata sau capacitatea contractata.
3.2.4. Politici si strategii de promovare
Dezvoltarea economică și socială pe termen lung TRANSELECTRICA necesită o politică energetică echilibrată, care să aibă în vedere următoarele obiective:
– stabilitatea economică și securitatea aprovizionării în condițiile de incertitudine a prețului resurselor energetice pe piața internațională, datorită creșterii continue a cererii de energie;
– protecția mediului – prin introducerea de noi tehnologii pentru producția și consumul de energie cu impact redus asupra mediului și pentru reducerea schimbărilor climatice;
– buna funcționare a piețelor interne de energie electrică și gaze naturale, garanție pentru competiția transparentă, nediscriminatorie și pentru integrarea în piața regională și europeană;
Dezvoltarea economică și socială pe termen lung necesită o politică energetică echilibrată, care să aibă în vedere următoarele obiective:
– stabilitatea economică și securitatea aprovizionării în condițiile de incertitudine a prețului resurselor energetice pe piața internațională, datorită creșterii continue a cererii de energie;
– protecția mediului – prin introducerea de noi tehnologii pentru producția și consumul de energie cu impact redus asupra mediului și pentru reducerea schimbărilor climatice;
– buna funcționare a piețelor interne de energie electrică și gaze naturale, garanție pentru competiția transparentă, nediscriminatorie și pentru integrarea în piața regională și europeană;
CONCLUZII SI PROPUNERI
Strategia energetică a României este conformă direcțiilor politice stabilite la nivelul Uniunii Europene și contribuie la atingerea țintelor stabilite de Comisia Europeană pentru ansamblul statelor comunitare.
Strategia asigură dezvoltarea durabilă a sectorului energetic românesc pentru perioada de timp până în anul 2020. Documentul va suferi periodic ajustări, funcție de dezvoltarea tehnologică, modificările strategiilor stabilite la nivelul Uniunii Europene și evoluțiile din piața națională de energie.
În realizarea scenariului optim de dezvoltare a sistemului energetic național pentru perioada 2007 -2020 s-au luat în considerare următoarele direcții:
-Consumul național de energie va crește relativ constant în perioada 2011 – 2020;
– Vor intra în funcțiune unitățile nucleare nr. 3 și nr. 4 de la CNE Cernavodă, centrala cu acumulare-pompare Tarnița-Lăpuștești, noi capacități termo și hidro și se vor retehnologiza unități existente;
-Se va încuraja utilizarea surselor regenerabile, cu atingerea țintei de 33 % din consumul intern brut de energie electrica al anului 2010, 35 % în anul 2015 și circa 40 % în anul 2020, realizat din aceste surse;
– Se va încuraja utilizarea combustibililor solizi prin tehnologii curate;
– Se va limita ponderea producției de energie electrică prin utilizarea combustibililor lichizi și gazoși. Acești combustibili se vor utiliza cu precădere în unități de cogenerare, necesare asigurării cu energie termică a populației;
Ca urmare a programelor de utilizare eficienta a resurselor energetice si energiei, precum si a restructurarii sectoriale, rata anuală a creșterii consumului de energie primara va fi jumatate din cea a cresterii economice, rezultand o decuplare semnificativa a celor doi indicatori.
In perioada 2011-2020, cele mai importante obiective care trebuiesc realizate, in conformitate cu prezentul document de strategie energetica, sunt:
– Datorita poziție geografice favorabile este necesar participrea activa la dezvoltarea proiectelor de magistrale pan-europene de țiței și gaze naturale;
– Existența piețelor fizice de energie, precum și posibilitățile de acces la piețe regionale de energie electrică și gaze naturale sunt o oportunitate pentru realizarea serviciilor de sistem la nivel regional;
– Preluarea solicitarilor utilizatorilor datorita capacitatii disponibile în sistemul național de transport gaze naturale;
– Climat investițional atractiv atât pentru investitorii străini cât și autohtoni, inclusiv în procesul de privatizare a diferitelor companii aflate în prezent în proprietatea statului;
– Creșterea încrederii în funcționarea pieței de capital din România, ceea ce permite listarea cu
succes la Bursă a companiilor energetice;
– Oportunități crescute de investiții în domeniul eficienței energetice și al resurselor energetice
regenerabile;
– Accesarea Fondurilor Structurale ale Uniunii Europene pentru proiecte în domeniul energiei;
– Existența unui important sector hidroenergetic capabil să furnizeze volumul necesar de servicii tehnologice de sistem;
– Existența experienței îndelungate în minerit și extracția și prelucrarea hidrocarburilor și a unei infrastructuri importante pentru exploatarea resurselor de cărbune și uraniu;
– Existența unor perimetre cu rezerve considerabile de lignit.
BIBLIOGRAFIE
Butnaru, Ana, Transporturi și asigurări internaționale de mărfuri, Editura Fundației România de Mâine, București, 2002.
Cetină, Iuliana , Marketingul serviciilor. Fundamente și domenii de specializare, Editura Uranus, București, 2009.
Cetină, Iuliana; Brandabur, Raluca, Marketingul serviciilor – abordare teoretică și practică și studii de caz, Editura Uranus, București, 2004.
Constantin Florescu , Marketing, Editura Marketer, București, 1992
Ioncică, Maria, Economia serviciilor, teorie și practică, Editura Uranus, București, 2002.
Jelev, Viorica, Marketingul serviciilor – Note de curs, vol. I, II, Editura Fundației România de Mâine, București, 2008.
Kotler, Philip, Marketing de la A la Z, Editura Codecs, București, 2003.
Manole, Victor. Marketing. București: Editura ASE, 2001;
Olaru, Silvia, Marketing, elemente inntroductive, Editura Fundației România de Mâine, București, 2008.
Olteanu, Valerică, Marketingul serviciilor, ediție revizuită, Editura Ecomar, București, 2006.
Pistol, Gh., Marketing, Editura Fundației România de Mâine, București, 2009.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Activitatea de Marketing In Cadrul Transelectrica (ID: 108719)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.