Activitatea de Invatare
CUPRINS
ARGUMENT
INTRODUCERE
Probleme cu caracter general privind situatia acutuala a activitatii de invatare
CAPITOLUL I:Particularități ale dezvoltării copilului de vârstă școlară mică
1.Necesitatea cunoașterii psihopedagogice a copilului în vederea schimbărilor în
Învațare
1. 2.Dezvoltarea fizică și psihică a copilului de vârstă școlară mică
1. 3.Profilul psihologic al vârstei școlarului mic
CAPITOLUL II : Metode activ-participative specifice optimizării schimbărilor în activitatea de învățare
2.1 Definirea conceptelor: metodologice, metodă,procedeu,tehnică
2.2 Metode activ-participative specifice învățământului primar
CAPITOLUL III:Modalități de implementare a schimbărilor în domeniul educației școlarului mic prin accentuarea caracterului activ-participativ al învățării
3.1 Fundamentarea teoretică
3.2 Timpul cercetării
3.3 Obiectivul cercetării
3.4 Ipoteza cercetării
3.5 Locul de desfășurare al cercetării
3.6 Perioada de desfășurare a cercetării
3.7 Eșantionarea subiecților
3.8 Eșantionarea de conținut
3.9 Metodologia cercetării
3.10. Descrierea etapelor cercetării
3.11 Prezentarea intervențiilor ameliorative
3.12 Strategii de verificare si evaluare a experimentului
3.13 Prezentarea și interprezentarea rezultatelor
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ARGUMENT
Moto:
A cresțe copii este un lucru riscant
căci reușita depinde de multă trudă și grijă
iar nereușita întrece orice altă durere
(Democrit)
În lucrarea de față încerc să aduc argumentele necesare care să demonstreze că o nouă abordare a actului educațional confera o nouă perspectivă a dezvoltării viitoare a școlii.Această nouă perspectivă se va dezvolta pe o revalorizare a dimensiunii subiective a actului educațional, pe crearea unui spațiu educațional care să reconcilieze și să restabilească dialogul între individ și societate, subiectiv și obiectiv, rațional și afectiv, aducând în prim plan individualitatea.Aceasta presupune întoarcerea individului în rolul de actor în spațiul social și o noua perspectivă a elevului în spațiul educațional.În aceste condiții, educația devine centrată pe elev, elev care are calitatea de persoană cu carcteristicile sale specifice individuale ce o caracterizează și o diferențiază de alte persoane, caracteristici ce nu trebuie valorizate la maxim.În noua abordare relația care se stabilește între cadrele didactice și elevi este o relație de parteneri care genereează o puternică investiție cognitivă dar și afectivă.Cadrele didactice nu vor mai lucra asupra elevilor ci cu elevii pentru elevi.Antrenarea permanentă a copiilor la un efort susținut și înarmarea acestora cu capacități necesare unei activități de învățare productivă reprezintă modalitatea cea mai eficientă de educare a elevilor în spiritul unei atitudini conștiente și active. "Cerința primordială a educației progresiste – cum spunea J.Piaget – este de a asigura o metodologie diversificată bazată pe înbinarea activităților de învățare și de muncă independentă, cu activități cooperative, de învățare in grup". Deși, învățarea este eminamente o activitate proprie, ținând cont de efortul individual depus în înțelegerea și conștientizarea semnificațiilor științei, nu este mai puțin adevarat ca relațiile interpersonale, de grup sunt un factor indispensabil apariției și construirii învațării personale și colective.
Învățarea în grup exersează capacitatea de decizie și de intițiativă,dă o notă mai personală muncii, dar și o complementaritate mai mare aptitudinilor și talentelor ceea ce asigura o participare mai vie, mai activă susținută de foarte multe elemente de emulație, de stimulare reciprocă, de cooperare fructoasă între elevi-elevi dar și elevi-cadre didactice.Acest tip de interactivitate determină identificarea subiectului cu situația de învațare în care acesta este antrenat, ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei transformări și formări.
INTRODUCERE
Probleme cu caracter general privind situația actuală
a activitații de învățare
Sistemul de învățământ românesc este constituit pe un model determinist,care consideră școala ca o microsocietate ca o obiectivare, mai mult sau mai puțin fidelă a societății și care-si asumă ca finalități de bază excelența cognitivă,socializarea,adaptarea și integrarea socio-profesională a tinerilor pe baza unui model educațional predeterminat și cvasistandardizat.El dezvoltă cu precădere funcțiile de reproducere ( reproducere proprie dar și sistemul social, în baza unui determinism de tip cauză-efect) care pune în evidență energia sa conservatoare și inerțială, adaptandu-se schimbărilor dar reproducând schimbări decât într-o măsura nesemnificativă .
În spațiul educațional se manifestă mereu mai evident fenomene specifice economiei de piață cum ar fi cultul competiției,finanțarea în termenii ralației cost – beneficiu ( finanțare pe elev), considerată educației ca marfă etc. Unele dintre aceste fenomene care configurează o noua cultură a instituției școlare au valori pozitive, întrucât încurajează schimbarea și progresul în educație. Dar patrunderea lor dezordonată si extinderea lor abuzivă și necontrolată pot produce mai degrabă efecte negative între care cel mai important îl constitue o scadere evidentă a calității actului educațional, "Logici de piață" produce o înfruntare intre calitate și cantitate, cantitavismul și obiectivele de tip cantitaiv subordonîndu-le ce cele de tip calitativ.S-au facut mutle greșeli la nivelul politicilor școlare datorate acestei "Logici de piață" , care au impact negativ asupra activității școlare . Una dintre acestea este "trecerea progresivă spre politici bazate pe încurajarea concurenței dintre școli si opțiunea liberă a părinților si elevilor în alegerile școlilor".Competiția dintre școli a devenit astfel o competiție pentru elevi.În principiu, o astfel de competiție este un factor important de încurajare a calității, întrucât școlile încearcă să atragă cei mai buni elevi pentru a asigura realizarea anumitor standarde de performanță și de calitate.De mute ori se greșeste,manifestându-se un elitism excesiv, incceptabil din perspectiva asigurarii egalității în educaștie.Într-o astfel de situație școlile care se află într-o poziție dominantă devin tot mai selective primind numai elevii care aduc o "valoare adaugată ",elevi ale caror rezultate școlare contribuie la imaginea școlii performante, bine clasată în evaluarile naționale și palmaresul școlilor.
Evaluarea standardizată, riguros obiectivă pare a fi axul central al determinării performanțelor si reușitelor elevilor.Obiectibul principal al acestei evaluari îl prezintă obținerea excelenței cognitive. Efectele negative ale acestei viziuni sunt numeroase atât în plan comportamental cât și în modul în care sunt asimilate și utilizate cunoștințele. În această situție există o distanță destul de mare între performanța elevilor astfel obținută și gradul de obiectivare a acesteia în competențe de folosiere a cunoștințelor în diferite situații si contexte reale nonșcolare.
Este necesar să facem deosebirea dintre schimbare și inovație. Inovația are un caracter deliberat, calificat și voluntar al carei obiectiv este să determine instalarea, acceptarea și aplicarea unei schimbări.Schimbările în educație se produc mai încet pentru că educația este un domeniu în care nu se produce niciodată o ruptură netă între nou și vechi.
S-au produs și încă sunt în curs de schimbări la nivelul planificării privind eficientizarea sistemului de învățământ.Planificarea strategică a învățământului și educației oferă un set de instrumente si tehnici pertinente pentru eleborarea și pilotarea proiectelor de reformă și pentru o procnoză realizată a viitorului școlii pe termen scurt mediu și lung.Conținuturile informaționale sunt centrate pe aspecte specifice adoptate noului tip de societate și respect principiului conformității cu psihologia celor care învață. Dezvoltarea resurselor umane vizează cadrele didactice solid pregatite și motivate pentru o acțiune educațională eficientă și coerentă. Democratizarea sistemului educativ se refera la tendința permanentă spre mai multă deschidere, flexibilitate și descentralizare a sistemelor educative, spre mai multă eficiență în realizarea educației pentru toată populația.Creșterea rolului social al educației vine în întâmpinarea provocărilor și problemelor pe care leimplică un proces de tranziție îndelungat, în special in sensul schimbării competențelor,atitudinilor,mentalităților,relațiilor sociale și comportamentelor cotidiene.
Dacă privim critic starea actuală a educației și stabilimo viziune pe termen scurt, atunci, ar trebui să vedem neapărat în vedere următoarele discuții:
reducerea cantității informaționale a programelor de învățătânt și compatibilizarea europeană în domeniul educației ;
convertirea învățământului reproductiv într-unul de factură creativă ;
noi abordări ale curriculumu-lui prin introducerea de noi discipline centrate pe un anumit tip de educație, creare de module specifice cu caracter interdisciplinar în cadrul disciplinelor tradiționale constituirea unor noi tipuri de educație ;
crearea de parteneriate productive între școli și mediul economic administrativ și cultural ;
stimularea cercetării în cadrul educației, stimularea personalului didactic din școli ;
schimbarea tehnologiei didactice, a demersului de învățare prin stimularea activităților educative complementare, un nou scenariu didactic în desfășurarea lecțiilor, folosirea metodelor moderne activ-participative ;
Îmbinarea diferitelor metode în strategii didactice cât mai diversificate si cât mai atractive pentru elevi constituie unul dintre principale elemente care produc schimbări cu rezultate foarte bune pentru elevi în activitatea de învățare a școlarului mic. Se realizează astfel o educație de calitate, unul din dezideratele permanente ale societații astfel încât prin pregătirea generației tinere, să se asigure un viitor mai bun întregii comunități.
CAPITOLUL I
PARTICULARITĂȚI ALE DEZVOLTĂRII COPILULUI DE
VÂRSTĂ ȘCOLARĂ MICĂ
1.1. Necesitatea cunoașterii psihopedagocice a copilului în vederea
schimbărilor în educație
Intrarea în școală constituie un moment important în educația și dezvoltarea copilului . El intră într-un cerc de relații noi: cu învățătorul, cu elevii din clasă, cu elevii din colectivul școlii.Apar cerințe noi pentru copil, trebuie să învețe sistematic, cu sentimentul din ce în ce mai puteric că desfășoară o activitate deosebit de serioasă de importanță socială. Modul în care își îndeplinește sarcinile,obligațiile de elev definește poziția sa socială în școală, în colectivul clasei,în familie.
Privite din punct de vedere psihopedagogic, cunoașterea și evaluarea personalității copilului, precum și a progresului educativ realizat de acesta, constituie demersuri științifice în activitatea cadrului didactic, preocupat de aplicarea principiului tratării individuale a elevilor în procesul instructiv-educativ.Cunoscând particularitățile individuale ale elevilor cu care lucrează, învățătorul își va putea alege cele mai eficiente metode de predare și intervenție psihopedagocică, eficientă. Deasemenea, o bună cunoaștere psihologică a elevilor îi va oferi cadrului didactic posibilitatea ca, pe de o parte, să identifice cauzele ce conduc la manifestarea dificultăților de învățare în cazul unor elevi iar pe de altă parte să valorizeze la maximum disponibilitățile psihice ale elevilor capabili de performanțe școlare imperioase .
"Dacă înproblemele de care ne ocupăm a cunoaște înseamnă a înțelege, a cunoaște pentru a îndruma copilul înseamnă însă mult mai mult ,înseamnă un diagnostic, dar și un prognostic.În general, posibilitatea de a lucra cu un om implică cunoașterea modalităților sale de reație, aceasta în vederea alegerii celor mai eficiente procedee de stabilire a relației, ceea ce în plan practic înseamnă a ști să dozezi solicitările, reacțiile, atitudinile" (I.Holban,1978,p.20).
Reforma învătământului pune în termeni noi problema adaptarii activităților didactice din punct de vedere al conținutului, a formei de organizare, a metodelor folosite, a strategiilor didactice etc. Tratarea nediferențiată a situațiilor de învățare ar duce la adâncirea inegalităților dintre elevi șinu ar oferi condiții favorabile pentru reușita școlară a tuturor elevilor.Sarcina principală a activitații școlare constă in crearea unor condiții care să contribuie la o învățare eficientă din partea fiecărui elev.Pentru realizarea acestui obiectiv este necesar ca învățarea să nu fie întemeiată pe motivări exterioare ce să se desfășoare sub impulsuri interioare, factorul hotărâtor de stimulare constituindu-l îsăși activitatea de învățare, modul în care acesta este organizată și se desfașoară. Este necesară din ce în ce mai imperios o activitate educațională diferențială și difersificată. În cadrul unui proces de instruire diferențiat elevii nu mai sunt supuși, în bloc, acelorași cerințe, ci se paote opera o selectare a volumului și gradului de complexitate a cunoștințelor, a metodelor în concordanță cu grupe de interese și capacități.
Pentru cunoașterea copiilor cadrele didactice pot folosi anumite metode .Cele mai importante metode de cunoaștere psihologică ce pot fi folosite de către cadrele didactice sunt:
Observația psihopedagogică – constă în urmarirea sistematică a manifestărilor psihocomportamentale ale copilului în condițiile activităților lui naturale de joc, învățare școlară si extra-școlară. Observația trebuie să cuprindă esențialul relațiilor semnificative existente între fenomene observate. Pentru aceasta este necesar stabilirea unui scop al observației.Observarea faptelor, acțiunilor, a actelor sale de conduită, a manifestărilor sale verbale precum și analiza lor, cunoașterea științifică în anumite limite a psihicului uman.
Deși este recunoscută pentru eficiența ei, metoda observației este deosebită în condițiile în care observațiile realizate sunt analizate și raportate și la alte rezultate ale altor metode de cunoaștere.
O formă dinstinctă a observației este studiul de caz.Studiul de caz constă în investigarea foarte detaliată a unui singur individ sau grup cu scopul de a generaliza rezultatele observației la întreaga populație.Avantajul moral al studiului de caz constă în volumul mare de informații obținute și în posibilitatea de combinare cu alte metode psihologice.
În studiul de caz sunt prevăzute câteva verigi ( etape) ce trebuie urmate de cadrul didactic:
familiarizarea cu cazul și mai ales pătrunderea,cunoașterea acestuia. Se definește cazul, se procură informațiilenecesare, sistematizarea informațiilor și analiza situației prezentate;
stabilirea variantelor de soluționare;
prelucrarea cazului-adoptarea unei variante optime, rod al inteligenței colective;
Pentru culegerea datelor sunt utilizate date biografice, scrisori, confesiuni etc.
Experimentuleste recunoscut de toți specialiștii ca fiind metoda cu cea mai largă aplicabilitate în psihlogie, dar și cu cea mai mare eficiență din care cauză este apreciat fiind "metodă fundamentală".
Este importantă deoarece permite repararea factorilor care condiționează apariția unui fenomen dat de studierea consecințelor fiecăruia asupra respectivului fenomen, prin neutralizarea celorlalți,ajugandu-se la esența fenomenului.Alt avantaj este acela că cercetătorul nu așteaptă producerea fenomenului ci îl provoacă atunci când dorește și când există condițiile cele mai favorabile.El poate deasemenea varia și repeta ori de cate ori dorește fenomenul și poate face notări ale reacțiilor.
Metoda convorbirii – constă în stabilirea unei relații de comunicare directă cu elevul, urmând ca învățătorul să conducă discuția pentru a obține informații care îl interesează.
Convorbirea aduce informații prețioase cadrelor didactice. Ea presupune:
un scop bine definit;
cadrul natural de desfășurare;
folosirea unui limbaj adegvat;
claritatea întrebărilor;
stabilirea clară a unui climat de încredere reciprocă;
protocolarea corectă a convorbirii;
Se pastrează limita subiectivismului, a sincerității subiectului, greu de neutralizat, mai ales de catre cercetător mai puțin experimentat.
Metoda anchetei în domeniul educației
În educație, aplicarea ei este subordonată strict obiceiurilor recoltării unor date și informații despre viața psihică și conduita unui subiect în diferite contexte ale vieții și activitățile sale sociale, în general. Asemenea date și informații prezintă o mare importanță pentru conoașterea unor laturi esențiale ale personalității (atitudini, convingeri, metalități, trăsături de caracter ), care nu pot fi surprinse în cadrul altor metode. Ancheta se desfășoară in două forme:
Ancheta pe baza de chestionar
Elevul se află în fața unui chestionar dinainte elaborat, el trebuie să răspundă la fiecare întrebare, așa cum îi cer instrucțiunile scrise sau date de profesor.
Întrebările pot fi factuale sau de identificare solicitând date concrete despre subiect, vârstă, sex, studii, cunoștințe, de atitudini, de motivație, urmărind determinarea intereselor, dorințelor și aspirațiilor.
Ancheta pe baza de interviu
Presupune stabilirea unei relații de comunicare directă între profesor și elev de la care se intenționează să se obțină informațiile dorite. Spre deosebire de convorbire, unde rolurile se inversează succesiv, cel care întreabă trece pe poziția celui care răspunde și viceversa, în cazul interviului sunt fixe-profesorul îsi păstrează permanent poziția celui care întreabă iar elevul celui care răspunde.
Metoda biografică (anamneza) sau biografică sau psihologicăconstă n dobândirea de date și informații despre trecutul unei persoane, pentru a reconstrui intr-un tablou unitar istoria ei.Evenimentele pe care le urmărim în cadrul metodei biografice se diferențează în “evenimente cauzale” și “evenimente efecte”, “evenimente mijloc” și “evenimente scop”.
Obținerea informațiilor se poate realiza pe cale directă intervievând și discutând cu alte personae, în primul rând, cu părinții, cu colegii de școală, de activitate etc.
Metoda analizei produselor activității
Este o metodă relevantă pentru dezvăluirea și probarea funcțiilor și capacităților psihice ale elevului ca activitate de bază pe care o desfășoară el.Studierea produselor activităților lui, desene,compuneri literare, creații muzicale, formule matematice,obiecte, unelte, construcții mașini – este considerată una dintre cele mai importante modalități de cunoaștere obiectivă a personalității. Se descifrează trăsături de personalitate ( aptitudini, atitudini, interese, gradul de dezvoltare a unor priceperi și deprinderi în numeroase domenii )
Metoda testelor psihologice pentru evaluarea personalității
Cadrul didactic poate beneficia de sprijinul psihologului școlar pentru a puta evalua capacitățile psihice ale elevilor prin intermediul metodelor psihometrice.Dintre aceste metode cele mai răspândite sunt testele psihologice care permit nivelul de dezvoltare al proceselor și mecanismelor psihice.
Dezvoltarea fizică și psihică a copilului
În jurul vârstei de 6-7 ani, în viața copilului se produce un eveniment deosebit, acela al intrării copilului la școală. Întreaga sa dezvoltare fizică și psihică va fi influențată de acest nou factor. Învățarea devine tipul fundamental de activitate, solicitând intens intelectul și determinând dezvoltarea unor capacități și strategii de învățare. Paralel cu acest proces, copilul face achiziții importante privind deprinderile de citit – scris, care devin condiția și instrumentul însușirii celorlalte achiziții. Învățarea școlară se deosebește în mod radical de toate actele de învățare de până acum, atât prin conținut cât și prin cadrul și modul de desfășurare.Volumul, calitatea și diversitatea conținuturilor învățării de dincolo de 7 ani, hotărăsc,în societatea contemporană, viitorul fiecăruia, spre integrare școlară optimă. În acest nou context, școala influențează puternic întreaga dezvoltare psihică a copilului și-i dă un relief specific.
Aspectele cele mai importante ale dezvoltării fizice sunt :
creșterea în înălțime este ușor încetinită între 6 și 7 ani, dar apoi ritmul se accelerează ajungându-se la sfârșitul stadiului ca înălțimea medie să fie la băieți de 132 cm și la fete de 131 cm;
creșterea în greutate este relativ constantă și se ajunge, în medie la 29 de kg la băieți și 28 de kg la fete;
osificările cele mai importante din acest stadiu se petrec în următoarele zone: la nivelul coloanei vertebrale, dar curbura lombară rămâne instabilă și în pericol de a se deforma dacă școlarii au o poziție incorectă la scris, măsuțele nu corespund pentru desfășurarea activităților de scriere sau copiii sunt puși în situația de a căra greutăți mari. Osificări importante se produc în zona bazinului, la mâini (carpine, metacarpine și falange), continuă schimbarea dentiției provizorii. Se întăresc articulațiile și creșterea rezistenței sistemului osos;
are loc o accentuată creștere a musculaturii, cu precădere a mușchilor lungi, comparativ cu cei scurți, această dezvoltare sporește forța fizică, mobilitatea și permite copiilor cu efort prelungit mai ales în cadrul mișcărilor ample;
datorită dezvoltării mai lente a mușchilor scurți este favorizată instalarea oboselii, generând o oarecare imprecizie a mișcărilor mărunte de finețe, dificultăți de scriere;
copilul are o capacitate pulmonară redusă ceea ce influențează o respirație mai frecventă decât a adultului și un puls mai rapid decât al acestuia, ambele constituind factori cauzatori ai unei rapide oboseli;
La nivelul sistemului nervos al copilului sunt importante următoarele schimbări pe care le prezint în continuare :
crește masa creierului cu până la 1200-1300g;
din punct de vedere al structurilor neuronului creierului școlarului este aproape ca al unui adult;
se dezvoltă foarte mult sub raport funcțional lobii frontali;
crește viteza de formare a legăturilor dintre neuroni;
Activitatea școlară contribuie la dezvoltarea și perfecționarea funcțională și analitico-sintetică a scoarței cerebrale. Există,însă, un anumit grad de impulsivitate si lipsă de stăpânire de sine care se datoresc insuficienței manifestări a funcției reglatoare a scoarței cerebrale asupra activității reflex necondițioanate, a regiunilor subcorticale asupra conduitei școlarului mic.
Copilul învață să citească și să scrie dezvoltându-și auzul fonematic, simțul limbii și spiritul de observație. Datorită faptului că învățătorul dirijează observarea materialului intuitiv cu scopul reținerii unor anumite particularități ale materialului prezentat, precepția copilului se dezvoltă și devine analitică începându-se transferul din plan concret în plan abstract. Încet, încet acest act al percepției este inclus în actul gândirii, fapt ce duce la formarea caracterului organizat și sistematizat al activității intelectuale. Prin activitățile pe care le desfășoară, copilul își dezvoltă numerose reprezentări cu privire la fenomene, situații diferite obiecte.
Gândirea școlarului mic are anumite particularități:
are un pronunțat caracter intuitiv-concret;
are o relativă inerție nefiind îndeajuns de suplă;
spre sfârșitul perioadei sau în a doua jumătate a perioadei, odată cu dezvoltarea intensă a capacităților intelectuale gândirea începe sa se organizeze în raționamente totmai complexe și cu fenemene de reversibilitate tot mai pregnante;
Memoria copilului se dezvoltă într-un ritm ascendent pe întreaga perioadă a școlarității mici.Această memorie este preponderent mecanică, aceasta datorită faptului ca memoria școlarului mic este cantonată pe detalii, pe nesimnificativ și fregmentata, toate acestea datorându-se experienței sale reduse și slabei capacități de abstractizare. Imaginea copilului la intrarea în școală este relativ bine dezvoltată cu accent pe imaginea reproductivă care este din ce în ce mai bogată și mai complexă .Alături de imaginația reproductivă se dezvoltă și imaginația creatoare.Școlarul mic ascultă cu atenție, citește cu interes și plăcere anumite povești, basme si povestiri dupa care cu multă ușurință crează.El dezvoltă fabulația, se joacă creativ, compune etc.Prin imaginație școlarul mic îsi satisface nu numai curiozitatea sau interesul pentru ceva ci îsi satisface interesul cognitiv.
Atenția este procesul psihic pe care copilul îl dezvoltă în procesul de învățământ. Este condiția necesară a desfășurării optime a tuturor proceselor informaționale și a obținerii succesului școlar. La începutul școlarității atenția copilului este atrasă de obiectele și fenomenele concrete intuitiveși mai puțin de materie care nu aparțin experienței lor senzoriale. Vârsta școlara mică se caracterizează printr-o accentuată afectivitate.El manifestă o mare afectivitate față de părinți dar și față de alte persoane aflate în anturajul său, printre care și învățătorul. În cadrul activităților școlare stările afective se îmbogățesc, dobândesc profunzime, devin tot mai bine controlate. Se dezvoltă treptat unele sentimente intelectuale (dragostea de adevăr, satisfacția generală de succes, dragostea pentru lectură, curiozitatea intelectuală), sentimente morale (sentimente ale tovărășiei, sentimente ale prieteniei, sentimente ale datoriei). Personalitatea copilului de vârstă școlară mică este puternic influențată de organizarea vieții și activității copilului din care face parte. Activitățile desfășurate la nivelul colectivului influențează direct însușirea practică a relațiilor sociale și a unor conduite morale, formează și dezvoltă trăsăturile, voluntare de caracter, spiritul de disciplină, stăpânirea de sine, hotărârea, perseverența și independența.
Profilul psihologic al vârstei școlare mici
Dezvoltarea psihică se realizează în stadii, fiecare caracterizându-se printr-o configurație proprie de procese și însușiri psihice.
Profilul psihologic este o expresie cantitativ-calitativă a totalității componentelor, proceselor și însușirilor psihice, precum și a relațiilor interfuncționale dintre acestea.El reflectă caracteristicile unei anumite etape din dezvoltarea ontogenetică a copiilor și diferențele de la un individ la altul.
Intrarea în școlarizare se subsumează întru totul caracteristicilor de profil ale unei faze de tranziție, ocupând o poziție specială în configurația tabloului copilăriei. Ea marchează începutul celei de a treia subperioade a copilăriei ce se va întinde pe un spațiu de patru ani (6/7-10/11 ani) , până în pragul pubertății și, implicit, al preadolescenței.
Dezvoltarea gândirii limbajului
Progrese importante de-a lungul micii școlarități realizează procesele gândirii consând, în principal, în apariția și consolidarea construcțiilor logice – mediate, reversibile – care înlocuiesc procedeele empirice, intuitive, naive ale etapei precedente. Desigur, elemente ale gândirii intuitiv-concrete, cu caracter practic, specific preșcolarului, mai apar încă în gândirea școlarului mic, mai ales în fața unor sarcini noi, neobișnuite, dificile.
În procesul de învățământ se dezvoltă operațiile gândirii absolut indispensabile oricărei activități intelectuale: analiza și sinteza, comparația, abstractizarea și generalizarea, clasificarea și concretizarea logică . Gândirea devine mai productivă, ca rezult al creșterii gradului de flexibilitate și mobilitate, al utilizării diferitelor procedee de activitate mintală.
În cursul micii școlarități se dezvoltă atât limbajul oral, cât și cel scris. În ceea ce privește limbajul oral, una din laturile lui importante este conduita de ascultare . Școlarul mic învață treptat să asculte explicațiile învățătorului și să mearga “pe urmele” îndrumatorilor și raționamentelor sale.
Dezvoltarea limbajului se face și în contexul altor activități școlare cu prilejul cărora copilul face cunoștință cu o noua terminologie care variază de la un domeniu la altul. Copii se obișnuiesc ca prin limbaj, să-și planifice activitatea, să exprime acțiunile ce le au de făcut, ordinea în care vor lucra. Toate acestea vor influența nu numai asupra perfecționării conduitei verbale ci și asupra dezvoltării intelectuale, contribuind la formarea capacității micilor școlari de a raționa, de a argumenta și demonstra.
Dezvoltarea funcțiilor mnezice și imaginativ-creative
Specifică vârstei școlare mici este creșterea considerabilă a volumului memoriei. În fondul memoriei pătrunde un mare volum de informație.
O altă direcție de modificare a memoriei la vârsta școlară mică o constituie accentuarea caracterului voluntar, conștient al proceselor ei. Cu toate acestea, școlarii mici pot să întâmpine multe dificultăți în procesul memorării. Sarcina învățătorului constă în a-i înarma pe elevi cu procedee raționale și eficiente de memorare, între care ar putea figura, de pildă, structurarea unui plan, a unui program de desfășurare a acțiunii de memorare în raport cu un conținut sau altul.
Intrarea în școlaritate creează și funcției imaginative noi solicitări și condiții. Este foarte mult solicitată imaginea reproductivă, copilul fiind pus adesea în situația de a reconstitui imaginea unor realități pe care nu le-a cunoscut niciodată.
În strânsă legătură cu imaginea reproductivă, se dezvoltă imaginea creatoare.
Formele creative al imaginației școlarului mic sunt stimulate de joc și fabulație, de povestire și compunere, de activitățile practice și muzicale, de contactul cu natura și de activitățile de muncă.
Specificul aptitudinilor la vârsta școlară mică
Aptitudinile școlarului mic se dezvoltă în legătură cu activitatea pe care o desfășoară el, învățătura.
Pe fondul unei înclinații mai generale pentru învățatură se dezvoltă aptitudinile la vârstă școlară mică. Una din aptitudinile generale care se dezvoltă la aceasta vîrstă este tocmai aptitudinea de a învăța. Din înclinația și aptitudinea generală pentru învățătură se desprind și se dezvoltă elementele unor aptitudini specializate cum sunt cele matematice, literare, plastice, muzicale.
Specificul motivației la vârstă școlară mică
Inițial, motivația copilului pentru școală se constituie ca o sinteză de factori externi și interni, susținută de multiplele cunoștințe despre școală și despre ocupația de școlar. Educatorul trebuie să fructifice această “deschidere” a personalității școlarului mic spre trebuința de a afla, de a cunoaște, pentru a-i cultiva atașamentul față de școală și învățătură, dragostea și interesul pentru cunoaștere.
Învățătura la vârsta școlară mică
Învățarea de tip școlar își are rădacinile în formele de experiență spontană a vârstei preșcolare, care se împletesc când cu manipularea obiectelor, când cu jocul, când cu unele forme elementare de muncă.Cu cât copilul este mai mic, cu atât este mai mare rolul, în învățare și cunoaștere, al proceselor senzoriale și al acțiunilor practice. Învățatura școlară, încă din primele clase, îl pune pe copil în situația de a căuta procedee rezolutive generale, comune pentru o întreagă categorie de sarcini concrete, practice . Ea pornește de la practică , de la viață, ajunge la noțiuni și cunoștințe generale care vor pregăti contactele ulterioare ale copilului cu alte sarcini practice, din ce în ce mai complexe.
Învățarea la vârsta școlară mică restructurează gândirea infantilă în numeroase puncte și îi modifică aspectul, lărgind sistemul structurilor ei cognitive. Cunoștințele și priceperile deja însușite se adâncesc, devin mai sistematice, se consolidează structurile noționale și schemele logice, creându-se premisa dobândirii a noi abilități, priceperi și capacități care depășesc limitele a ceea ce oferă nemijlocit situațiile de învățare momentane. Se produce o generalizare crescândă a activității de gândire, căpătând un puternic impuls înclinația elevului către abordarea reflexivă a propriei activități mintale.
CAPITOLUL II
METODE DIDACTICE ACTIV-PARTICIPATIVE SPECIFICE
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR
Definirea conceptelor : metodologie, metodă, procedeu, tehnică
Predarea, învățarea și evaluarea sunt acțiuni de bază ale procesului de învățamânt. Procesul de învățământ este eficient numai atunci când cele trei activități fundamentale ale sale, predare , învățarea și evealuarea, formează o unitate asigurându-se dezvoltarea treptată a elevilor.
În ceea ce privește învățarea, de multe ori și evaluarea, acestea pot avea loc independent de predare. Elevul învață (se autoinstruiește) și-și autoevaluează rezultatele și în afara lecției. În general, activitatea de învățare începe și se realizează în clasă.
Predarea a fost cunoscută în învățământul tradițional ca fiind o activitate exlusivă a învățatorului care constă în transmiterea de cunoștințe către elevi.Întotdeauna cadrele didactice în vorbirea obișnuită se exprimă astfel „am predat elevilor despre …”sau “am predat o lecție despre” .
Într-o viziune modernă “predarea” implică, în esență, procesul de formare a elevilor în cadrul instruirii. Cadrul didactic este nu numai sursa de informare a elevilor, devine în același timp specialistul care știe să trateze o informație, s-o facă accesibilă, s-o facă asimilată. Cadrul didactic este cel care soluționează, ordonează și adaptează informațiile în vederea sporirii eficenței lor informativ-formatoare. Profesorul/învățătorul îi îndrumă și-i conduce pe elevispre diverse surse de informare ( complementare ) de unde elevii să achiziționeze noi informații, îi învață pe elevi tehnicile de dobândire a acestor informații, de investigare și dobândire a lor. El proiectează o strategie didactică concretizată într-un program de acțiune în care stabilește obiective precise, prefigurează comportamentul la care urmează să se ajungă prin parcurgerea unor secvențe de instruire.
Învățarea
Procesul de învățare pentruelev constă în efectuarea unor acțiuni concrete, care se structurează și se interiorizează, devenind operațiuni logice, abstracte.Aceste acțiuni vizează formarea personalității elevilor, producerea unor modificări pozitive în personalitatea lor, obiectivul fundamental fiind formarea unui individ care să se poată adapta și integra ușor în societate. O pârghie operațională de asigurare a învățarii și formării abilităților, capacităților elevilor este metodologia didactică folosită de către cadrele didactice care poate fi exprimată printr-o multitudine de abordări.
Cuvântul “metodă” provine din limba greacă de la termenul “methodos”, compus din ‘’metha” care înseamnă către, spre și “oda” care se traduce – cale, drum, de unde semnificația de “drum de urmat” în vederea atingerii obiectivelor predării și învățării, drum care reflectă uninatea dintre activitatea profesorului cât și a elevilor.
Metoda de învățare/de instruire/didactică/pedagogică/de predare – învățare reprezintă mijlocul de activitate independentă a profesorului și a elevilor, o modalitate de acțiune, un instrument cu ajutorul căruia, elevii sub îndrumarea profesorului sau în mod independent, își însușesc și aprofundează cunoștințe, își formează și dezvoltă priceperi și deprinderi, capacități, competențe, aptitudini, atitudini în cursul procesului de învățământ. La nivelul învățământului primar, cel mai bine, metoda desemnează calea pe care trebuie să o urmeze învățătorul pentru a ajuta elevii să înțeleagă, să găsească, să afle noi adevăruri, consemnate în cunoștințe noi, în forme comportamentale. Altfel spus, metoda este o cale eficentă de organizare și dirijare a învățării. Prin metodă, elevul este plasat într-o situație de învățare eficientă, care duce la aflarea adevărului. Metoda nu se identifică cu o acțiune de învățare.
Valoarea metodelor nu poate fi evaluată decât prin rapoarte la specificul procesualității activităților de predare-învățare, pe care le deservește prin eaminarea multiplelor funcții pe care le îndeplinește în cadrul unei situații date.
Funcțiile asumate sunt determinate, de fiecare dată, de caracterul obiectivelor urmărite, de orientarea pe care acestea o impun actului instructiv. Spre exemplu, metode arhicunoscute cum ar fi : expunerea, conversația, demonstrația, exercițiul vor îmbrăca anumite funcții atunci când accentul se va pune pe exersarea intelectului și pe formarea capacităților și aptitudinilor mintale. Funcțiile deținute de metode sunt:
Funcția cognitivă – metoda reprezintă o cale de acces spre cunoașterea adevărurilor, la însușirea științei și tehnicii, a culturii și comportamentelor umane;
Funcția formativ-educative- metodele utilizatate influențează formarea unor atitudini față de cele învățate, trezesc anumite trăiri emoționale, cultivă anumite sentimente și interese, dezvoltă convingeri;
Funcția motivațională- în masura în care reușește să facă mai atractivă activitatea de învățare, să suscite curiozitatea epistemică și mai mult interes față de ceea ce învață, metoda devine implicit un factor motivațional ;
Funția instrumentală ( operațională) – metoda se situează ca intermediar între obiective și rezultate. Se folosesc modalități de acțiune practică, sistematică și planificată;
Funcția normativă de optimizare a acțiunii- metoda exercită o funcție normativă intrucât arată cum anume trebuie să se învețe, cum să învățăm pe alții să învețe;
Clasificarea metodelor didactice este realizată în funcție de:
În funcție de izvorul participal al cunoașterii sau învățării școlare care vizează experiența social-istorică, experiența dobândită prin acțiunea de intervenție activă :
Metode de transmitere și însușire a cunoștințelor;
metode de comunicare orală: expozitive ( povestirea, descrierea, explicarea, instructajul ) , conversative ( conservația, conversația eurestică, discuția colectivă, problematizarea );
metode de comunicare scrisă- de muncă cu manualul ( lectura explicativă, lectura independentă );
Metode de explorare și descoperire/de învățare prin descoperire dirijată și nedirijată;
metode de explorare directă a obiectelor și fenomenelor ( observația sistematică și independentă, efectuarea de experiențe, examinarea unor probe sau documente );
metode de explorare prin intermedidul substitutelor realității ( demonstrația cu ajutorul imaginilor graficelor ) ;
instruirea programată;
Metode bazate pe acțiune
metode de invațare prin acțiunea rală : exerciții, lucrări practice;
metode de învățare prin acțiune fictivă : jocuri didactice;
În funcție de registrul în care se operează :
registrul simbolic: instruire asistată de calculator, algoritmizarea medelarea logico-matematică, exercițiul, statistica, analiza stucturală ;
registrul figural:descrierea, demonstrația, învățarea prin film;
registrul acțional: experimentarea, lecturarea, lucrul cu manualul școlar și cartea, investigarea documentelor, documentarea, informarea, lucrările în natură, experimentul, ancheta, investigarea, referatul, studiul comparativ;
registrul verbal: prelegerea, conversația cateheticăși euristică, dezbaterea, discuția liberă/dirijată, povestirea, descrierea, explicația, informarea, intervievare, problematizarea, descoperirea;
În funcție de rolul elevului în activitatea de instruire :
Metode cu rol pasiv : povestirea, descrierea, explicația, prelegerea, învățarea prin film și înregistrările audio-video, lecturarea, instructajul;
Metode cu rol semiactiv: conversația catehetică, observarea, conversația euristică, dezbaterea, prelegerea-dezbatere, problematizarea, discuția dirijată;
Metode cu rol activ: asaltul de idei, proictarea, studiul de caz, lucrările de laborator, lucrările în natură, exercițiul, jocul didactic, modelarea, experimentarea, algoritmizarea, modelarea logico-matematică, dezbaterea, instruirea asistată de calculator, studierea comparativă, documentarea, ancheta, monografierea, informarea, referatul, comunicarea științifică, descoperirea, învățarea prin simulatoare;
Tehnicile de predare-învățare-evaluare sunt formele concrete pe care le îmbracă metodele, procedeele, modalitățile prin care cadrul didactic declanșează și orientează predarea, învățarea și evaluarea în vederea obținerii din partea elevilor a raspunsurilor.Însumăm aceste tehnici sub denumirea de strategie didactică. Altfel spus, strategiile didactice, reprezintă o manieră de abordare a educației necesare pentru realizarea unui scop specific prin traducerea în practică a principiilor generale de proiectare a activității de formare-dezvoltare permanentă a personalității și a metodelor de instruire integrate optim la nivelul unui discurs didactic eficient, adoptabil și adaptabil într-un context dat.
Dimensiunea metodologică a strategiei didactice evidențiază capacitatea acesteia de integrare a unei metode-procedee-mijloace de instruire în structuri operaționale superioare, care asigură eficientizarea diferitelor activități de predare – învățare-evaluare proiectate la nivelul procesului de învățamânt.
“Strategia reprezintă un grup de două sau mai multe metode și procedee integrate într-o structură operațională, angajată la nivelul activității de predare-învățare-evaluare, pentru realizarea obiectivelor pedagogice generale specifice și concrete” (S.Cristea, Dicționar de pedagogie).`
Cu alte cuvinte strategia didactică este un demers proiectiv ce dă un raspuns complex, corelativ, stabilind calea generală pe care cadrul didactic dorește să o urmeze în realizarea lecției.În eleborarea strategiilor didactice sunt valorificate două căi de acțiune :
Una teoretică: dezvoltarea prin integrarea mai multor procedee și metode într-o „metodă de bază” cu extrapolarea calităților acesteia la nivelul unei structuri prin care se asigură creșterea funcționalității pedagogice a activității de predare-învățare-evaluare ;
Calea practică: o cale de acțiune practică bazată pe stilul educațional al profesorului care asigură optimizarea noii structuri create;
Pentru elaborarea unei strategii, cadrul didactic trebuie să se raporteze în principal, la metodele și mijloacele folosite, dar în egală măsură trebuie să ia în considerare și formele de organizare activității didactice.
Există mai multe tipuri de abordare a strategiilor didactice:
Strategii didactice clasice:
programare rigidă;
accent pus pe predare;
învățare prin receptare;
elevul rămâne obiect al actului educațional;
metode expozitive ( explicația, povestirea, expunerea );
evaluarea de tip sumativ;
B.Strategii didactice moderne :
programare flexibilă;
cooperare, profesor-elev, elev-elev, pentru predarea-învățarea-evaluarea;
elevul devine subiect activ al propriei formări, învățare conștientă și activă;
metode activ-participative;
conjugarea funcțională a educației cu autoeducația în perspectiva educației permanente;
independență, autonomie, atitudine pozitivă;
De modul de aplicare a strategiilor didactice depinde în mare măsură nivelul de realizare a finalităților învățământului primar exprimat în:
asigurarea educației elementare pentru toți copiii școlarizați;
formarea personalității copilului, respectând nivelul și ritmul său de dezvoltare;
înzestrarea copiilor cu acele cunoștințe, capacități și atitudini care să stimuleze raportarea efectivă și creatică în mediul social și natural, respectiv să permită continuarea educației;
Elevii din ciclul primar trebuie formați să gândească, să ia atitudine, să-și spună părerea, să participe la deciziile propriilor formări. Cadrele didactice au doar datoria să elimine monotonia să-i facă pe elevi să participe activ la activități, să treacă prin propriul filtru al gândirii cunoștințele pentru a dobândi o cunoaștere autentică.
Metode activ-participative specifice învățământului primar
Activitatea didactică devine cu atât mai rodnică cu cât este mai temeinic și minuțios pregătită, anticipată și proiectată de către fiecare cadru didactic, care trebuie să respecte următoarele :
Precizarea scopurilor instructiv-educative, ca punct de plecare în conceptarea prcesului didactic și în funcție de nivelul și etapa activității proiectate. În această perspectivă, se impune primatul obiectivelor urmărite în fiecare lecție, în raport cu întreaga desfășurare a acesteia, măsura în care acestea sunt realizate constituind calea sigură de apreciere a reușitei demersului întreprins, creteriul de evaluare a eficacității metodologiei urmate, a valabilității unei strategii sau a alteia, a unei metode sau procedeu .
Cunoașterea resurselor și condițiilor de desfășurare a procesului didactic. O autentică programare a activității instructiv-educative ține seama de condițiile în care aceasta se va desfășura, cu referire specială la conlucrarea cu familia, la condițiile didactico-materiale, la timpul de instruire-învățare disponibil, la nivelul de pregătire și potențialul de învățare al elevilor.
Organizarea și pregătirea conținutului procesului de învățământ. O grijă deosebită trebuie acordată stabilirii și structurii conținutului , în funcție de nivelul de înțelegere al copiilor cărora li se propune această structură de procesele psihice ce vor fi angajate în receptarea și însușirea acestei structuri.
Operaționalizarea obiectivelor. Identificarea obiectivelor pedagogice concrete, a tipurilor de comportamente ce urmează să fie realizate prin învățare.
Stabilirea activităților de predare-învățare susceptibile să asigure realizarea obiectivelor propuse. Stabilirea proceselor de predare-învățare presupune:
precizarea tipurilor de învățare ce urmează a fi realizate;
a modalităților de lucru cu elevii în desfășurarea procesului didactic;
a metodelor, procedeelor și mijloacelor de învățământ utilizate;
a setului de exerciții, temelor de lucru, activităților practice pe care le vor efectua elevii;
Ultima grupă de operații se referă la modalitățile de evaluare a rezultatelor obținute și activității care le-a propus. Una din comportamentele esențiale ale curriculum-ului școlar o constituie metodologia didactică, respectiv sistemul de metode și procedee didactice.
Între elementele componente ale procesului instructiv-educative există o strânsă interdependență, metoda didactică jucând un rol de primă mărime. De altfel procesul instructiv-educativ reprezintă o activitate complexă constituită dintr-o împletire continuă de acțiuni de predare-învățare, în cadrul cărora, metodologia didactică ocupă o poziție importantă așa cum se poate observa în următoarea schemă ( dupa Ionescu, M., Radu,I.,2001,p.125):
ELEVII CADRUL DIDACTIC
Obiective operaționaleObiective operaționale
Demersuri de învățare Demersuri de predare
METODOLOGIA
DIDACTICA
Modificări în personalitatea elevilor
(cunoștinîțe, abilități, comportamente etc.)
Realizarea feedback-ului
(percepția cadrului didactic, acțiuni efective ș.a.)
Reglarea demersurilor didactice
Pentru atingerea obiectivelor propuse este necesar ca profesorul să detalieze sarcinile pe care elevii le au de efectuat. Pentru aceasta el dispune de proceduri acționale și cognitive specifice-strategii, tehnici, metode, procedee de predare-comportamente care alcătuiesc repertoriul abilităților de predare concretizat în fiecare activitate didactică și obiectivat în demersuri didactice ce urmăresc modificări în structurile cognitive, afective ale elevilor. În viziune modernă, metodele de învățamânt reprezintă modalități de acțiune, instrumente cu ajutorul cărora elevii, sub îndrumarea educatorului sau în mod independent își însușesc cunoștințele, își formează și dezvoltă priceperi și deprinderi intelectuale și practice, aptitudini, atitudini.
Metodologia didactică, sistemul metodelor de instruire și educare se referă la următoarele aspecte:
la modul cum se transmit și se asimilează cunoștințele;
la dezvoltarea unor calități intelectuale și morale;
la controlul dobândirii cunoștințelor și al formării abilităților intelectuale și practice;
Deci, rezultă că metodele ajută la atingerea a trei scopuri fundamentale:
scopuri de cunoaștere ( stăpânirea metodelor și normelor de gândire );
scopuri de instruire ( asimilarea de cunoștințe, priceperi, deprinderi, tehnici și operații de lucru ) ;
scopuri formative ( formarea și perfecționarea trăsăturilor de personalitate );
Metoda didactică ține de sistemul condițiilor externe al învățarii, adică de acele elemente care fac ca învățarea să devină eficientă și să impulsioneze formarea și dezvoltarea, devenirea celui care învață. Metoda rămâne mereu subordonată acțiunilor de predare-învățare și se supune rigorilor acestora, adică metoda însoțește acțiunile instructiv-educative, dar nu se identifică cu acestea.
În sens restrans metoda didactică reprezintă o tehnică de care educatorul și elevii se folosesc în acțiunile de predare și învățare asigurând realizarea în practică a activităților anticipate și proiectate mintal, conform unei strategii didactice.Deci rezultă că metoda evidențiază o modalitate de lucru, o manieră acțională sistematică și planificată, un demers programat, aflat în atenția profesorului și care constituie subiect de reflecție pentru aceasta.
În figura următoare, metoda de învățământ e prezentată ca reflectând caracterul procesoal al instruirii, adiă însăși demersul acțiunii didactice ( după Ionescu,M.,Radu,I.,2001,p. 127) :
Dezvoltarea și modernizarea metodologiei didactice reprezintă un proces continuu determinat de următorii factori:
ritmul rapid al schimbărilor care au loc în societate;
cererea crescândă de educație;
exigențele procesului de învățământ;
problematica tot mai complexă a procesului de predare și învățare;
acumulările din științele educației;
creșterea rolului științelor și progresiei științifice;
apropierea activității instructiv-educative de cercetarea științifică;
necesitatea legării teoriei de practică;
Una din direcțiile de bază ale perfecționării ale metodologiei didactice o constituie accentuarea caracterului euristic, activ și creativ al metodelor instructiv-educative. Alte direcții de modernizare a metodologiei didactice, sunt:
asigurarea caracterului dinamic și deschis al metodologiei didactice (depășirea ideilor empirismului clasic, bazat pe psihologia asociaționistă );
diversificarea metodologiei didactice cu referire la îmbogățirea ansamblului de modalități prin care relaționăm diferitele teorii ale învățării cu posibilitățile reale ale elevilor –Mircea Marița ( 1987) arăta că sub fiecare metodă de predare stă ascunsă o ipoteză asupra mecanismului de învățare a elevului;
amplificarea caracterului formativ al metodelor ( vizează formarea și modelarea personalității, autoinstruirea și autoperfecționarea elevilor );
accentuarea caracterului practic-aplicativ al metodelor didactice (sistemul de cunoștințe și abilități să fie rezultatul participării efective al elevilor la activitățile din sala de clasă, laboratoare, cabinete, ateliere, la investigația științifică etc. );
reevaluarea metodelor “tradiționale”, (transformarea metodelor didactice clasice în modalități eficiente de organizare, conducerea și îndrumare activității cognitive a elevilor, de activizare și mobilizare a acestora );
asigurarea relației metode – mijloace de învățământ (adegvarea mijloacelor de învățământ la metodele folosite ).
În ultimul timp a crescut foarte mult interesul pentru metodelor activ-participative. Acest interes se datorează interesului școlii spre noi obiective și conținuturi, spre noi experiențe de cunoaștere de trăire și de acțiune ale elevilor. Aplicarea În practică din ce în ce mai mult a acestor metode active-participative continuă tradițiile “școlii active”fondată în esența pe ideea de efort fizic și psihic, pe împletirea strânsă din gândire, activitatea intelectuală și acțiunea practică. În cadrul acestor metode activismul este diferit de cel al „școlii active”, fiind vorba despre un activism care este izvorât din interiorul elevului, din propria sa inițiativă. Curiozitatea intrisecă de a cunoaște, dorința de a observa și a explica a copilului, de a investiga și a construii, de a explora, de a descoperii, de a inventa și a crea sunt mobiluri care apar din primii ani de viață ai copilului și pe care școala se poate baza în activitățile instructiv-educative. În condițiile actuale, problema esențială de care depinde producerea învățării eficiente este problema implicării a angajării celui care învață în actul învățării. Caracteristica acestor metode este capacitatea acestora de simulare a participîrii active și depline, fizic, psihic, intelectual și colectiv a elevilor la activitaea de învățare, de a lega trup și suflet elevul de ceea ce face, până la identificarea lui cu sarcina de învățare.
Sunt considerate a face parte din categoria metodelor active-participative, toate acele metode care sunt capabile să mobilizeze elevul să concentreze atenția, să-l facă să urmărească cu interes și curiozitate lecția, să fie atras de ceea ce învață, să se folosească de imaginație, de memorie, de înțelegere. Aceste metode pun accent pe procesele cunoașterii, nu pe produsele cunoașterii. Sunt metode care ajută elevul să caute, să cerceteze, să gasească singur cunoștințele pe care urmează să și le însușească, să rezolve singur probleme, să sistematizeze cunoștințe, să reconstruiască, să învețe singur. Avem de aface cu învățare prin acțiune, o învățare operațională care se produce prin operarea și manipularea în plan mental și manual a obiectelor și acțiunilor.
Metode de interacțiune colectivă, de interacțiune între cei care învață, cele care atrag elevii la discuție colective și cooperare colegială intensă, care facilitează și produc schimbul de informații și idei, confruntarea de opinii și alternative, fac parte tot din categoria metodelor active-participative. Tot din aceeași categorie fac parte și metodele care aduc elevii în situații de viață reale care solicită efort pentru rezolvarea lor, trebuie să muncească, să puna în acțiune gândirea, imaginația, memoria, voința, un veritabil exercițiu intelectual și fizic. Această implicare a elevului în activitatea de învățare prin propria sa participare deosebește metoda activă de cea pasivă. În cadrul metodelor activ-participative se dezvoltă capacități ( capacități matematice, de a compara și a opune, de a calcula și ordona, de a verifica), capacități științifice (capacitatea de a explica diferite cauze, de a corela, de a stabilii relații funcționale, de a asocia și a stabilii corelații), capacitatea de a strânge, de a organiza și a comunica informații.
Pentru dezvoltarea gândirii critice a elevilor educatorul trebuie să asigure un demers didactic adegvat învățării active și interactive folosind metode, procedee și tehnici de învățare eficiente. Fără a exclude strategiile învățământului tradițional, educatorul trebuie să folosească și strategii didactice moderne care vor menține interesul elevilor, vor crea atmosfera propice de învățare și vor ridica actul educațional la nivelul necesar societății.
Prin metode activ-participative întelegem toate situațiile încare elevii sunt puși și care-i scot pe aceștia din ipostaza de obiect al formării și-i transformă în subiecți activi, coparticipanți la propria formare.
Marea majoritate a metodelor activ-participative se bazează pe cooperare și activitate comună în rezolvarea unor sarcini de învățare. În acest sens, munca în grup este orientată mai ales spre aspectul social al învățării, urmărind dezvoltarea comportamentului social al elevului. Pentru ca munca în grup să devină cât mai eficientă, în proiectarea și organizarea ei trebuie respectate următoarele etape metodice :
analiza temei și a sarcinilor de instruire și autoinstruire;
împărțirea sarcinilor între membrii grupului;
documentarea asupra temelor și aspectelor de interes prin cercetarea diferitelor surse;
emitearea unor ipoteze și opinii asupra rezultatelor probabile;
efectuarea de investigații practic aplicative sau teoretice;
Interesul pentru metode activ-participative este generat deactuala deschidere a școlii pentru noi obiective si conținuturi, spre noi experiențe de cunoaștere de trăire și acțiune. Există de asemenea, o necesitate acută a pregătirii copiilor și tinerilor pentru o viață activă și creativă, pentru muncă, pentru o mai mare participare a tineretului școlar la întreaga problematică a vieții, este un indice esențial al eficienței învățământului. Este firesc, prin urmare, ca o educație școlară pentru participare să-și caute și să-și aleagă propriile metode participative de instruire și educație.
CAPITOLUL III
CERCETAREA PSIHOPEDAGOGICĂ
3.1.Fundamentarea teoretică
Întregul proces de învățământ reprezintă o vastă acțiune de modelare a personalității copilului ( psihice și fizice ), ce are loc într-o ambianță specifică școlară, în care operează maximum de intensitate, conținuturi (valori) științifice, literar-artistice, tehnice, practice și etice, selecționate și structurate în acest scop, până ce acestea din urmă se personalizează, devenind un bun personal al elevului.
În procesul de învățământ profesorul, ca și elevii, acționează prin intermediul unor metode de predare-învățare. Calitatea muncii lor este în funcție de aceste metode, ele constituind o sursă însemnată de creștere a capacității și a eficienței învățământului. Aplicându-se metode deosebite, se obțin diferențe esențiale în pregătirea elevilor. Nu există activități de predare și învățare care să nu includă cu necesitate structura și un anumit fel de a se proceda, o anumită tehnică de execuție, de realizare a acțiunii respective. Metoda include în structura ei o suită echivalentă de procedee. Valoarea și eficiența unei metode rezidă în calitatea și eficiența acestor procedee pe care ea le înglobează. În cadrul unei metode, procedeele pot varia ca număr și poziții, își pot schimba locul fără să afecteze scopul urmărit. Varietatea procedeelor face metoda mai atrativă, mai interesantă, mai eficace. Între metodă și procedeu relațiile sunt dinamice, metoda poate devenii ea înăși procedeu în cadrul unei alte metode și tot așa, un procedeu poate fi la rang de metodă la un moment dat.
Exemplu: demonstrarea unui fenomen, prezentarea unei planșe, unei machete poate constitui un simplu procedeu în cadrul metodei povestirii, explicației, descrierii sau conversației euristice. Invers, explicația, poate devenii un procedeu în cadrul demonstrației unui fenomen .
Ansamblul metodelor de predare și învățare utilizate constituie ceea ce se numește metodologia procesului de învățământ. Aceasta are un caracter dinamic, se distinge prin flexibilitate, suplețe, permanență, deschidere la înoire, preocupare de racordare la cerințele actuale ale învățământului.
În ultimile decenii a crescut interesul pentru așa numitele metode activ-participative. Sunt considerate activ-participative toate acele metode care sunt capabile să mobilizeze energiile elevului, să-i concentreze atenția, sa-l facă să urmărească cu interes și curiozitate lecția, să-i câștige adeziunea logică și afecțiunea față de cele nou învățate, care-l îndemnau să-și pună în joc memoria, imaginația etc. Aceste metode pun mai mult accentul pe cunoașterea operațională, pe învățarea prin acțiune, prin manipularea în plan manual și mintal a obiectelor, acțiunilor etc.
Clasificarea metodelor în active și pasive nu are o justificare psihologică, asocierea dintre modern și activ este de cele mai multe ori artificială. Totul depinde de condițiile concrete în care este aplicată acea tehnologie (metodă sau mijloc) și de modul în care este folosită sau dirijată de către profesori. “Niciun mijloc, oricât de perfecționat ar fi el, și nici o metodă, orcât de modernă ar fi ea, nu are forțaactivatoare imanenta, în sine, ele pot impune și determina o participare activă din partea celui care învață” (Stanciu,M,Reforma conținuturilor învățământului).
Activizarea rezultă din raportul constructiv al subiectului la procesul propriei formări, presupunând în același timp interferența dintre cei doi parteneri, procesele cognitive (senzații, percepții, reprezentări, imaginație, memorare, gândire, intelegență etc). Cunoscând factorii implicați într-un context concret, profesorul poate decide asupra tehnologiei didactice care să contribuie la realizarea activității.
“Metode activ-paticipative se bazeazează pe gândire, pe imaginație creativă, pe trăiri, pe sentimente produse de anumite situații prezentate, pe aptitudini. Amplitudinea, în astfel de situații, este definită ca o însușire sau un complex de însușiri fizice și psihice care asigură succesul, reușita într-o activitate sau alta” (Ion Radu,1991, p. 586).Aptitudinile depind și de bagajul ereditar al fiecărui copil. De aceea în procesul instructiv-educativ, un bun învățător ține cont de aptitudinile fiecărui copil pentru o bună dezvoltare.
Cerința primordială a educației progresive, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităților de învățare și de muncă independentă, cu activitățile de cooperare, de învățare în grup și de muncă interdependentă.
Specific metodelor activ-participative de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină identificarea subiectului cu situația de învățare în care acesta este identificat, ceea ce duce la transformarea elevului în subiectul și obiectul propriei educații.
Interactivitatea presupune atât competiția – definită drept “forma motivațională a afirmării de sine, incluzând activitatea de avansare proprie, în care individul rivalizează cu ceilalți pentru dobândirea unei situații sociale a superiorității” –cât și cooperarea, care este o “activitate orientată social, în cadrul căruia individul colaborează cu ceilalți pentru atingerea unui țel comun” (Ausbel,1981).Ele nu sunt antitetice, ambele implică un anumit grad de interacțiune, în opoziție cu comportamentul individual.
Avantajele folosirii metodelor activ-participative:
activitatea de grup este stimulativă, generând un comportament contagios și o strădanie competitivă;
facilitează obținerea soluției corecte prin eliminarea de ipoteze multiple și variate;
stimulează eforul și productivitatea individului;
contribuie la autodescoperirea capacităților și limitelor;
influențează favorabil personalitatea prin dinamica intergrupală;
incurajează aplicarea și sintetizarea cunoștințelor în moduri variate și complexe;
dezvoltă capacitățile elevilor de a lucra împreună- componentă importantă pentru viața și activitatea lor profesională viitoare;
dezvoltă inteligențele multiple;
stimulează și dezvoltă capacitățile cognitive complexe (gândirea divergentă, gândirea critică, gândirea literară – capacitatea de a privi și cerceta lucrurile în alt mod, de a relaxa controlul gândirii );
permite împărțirea sarcinilor și responsabilităților în funcție de competențe;
reduce timpul de soluționare a problemelor;
dezvoltă și diversifică priceperile, capacitățile și deprinderile sociale ale elevilor;
sporește interesul pentru o temă sau sarcină dată, motivând elevii pentru învățare;
oferă posibilitatea de a-și împărtăși părerile, experiența, ideile, strategiile personale de lucru, informațiil ;
reduce la minim fenomenul blocajului emoțional al creativității;
dă un sentiment de încredere, de siguranță, încurajând elevii să-și asume riscuri;
educă stăpânirea de sine, toleranța, înfrânge subiectivismul și încurajează acceptarea gândirii colective;
Învățământul modern preconizează o metodologie axată pe acțiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor activ-participative care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale imaginației și creativității. Activ este elevul care depune efort reflecție personală, interioară și abstractă, care întreprinde o acțiune mintală de căutare, de cercetare și redescoperire a adevărurilor, de elaborare a a noilor cunoștințe. “Activismul exterior” vine deci să servească drept suport material “activismul interior”, psihic, mental, să devină purtător al acestuia (Ioan Cerghit, 2008).
Clasificarea metodelor, procedeelor și tehnicilor active :
Metode de predare- învățare intercactivă în grup : Metoda predării/învățării reciproce, Metoda Jigsaw, Citirea cuprinzătoare, Cascada, TGT, Metoda schimbării perechii, Metoda piramidei, Învățarea dramatizată;
Metode de fixare și sistematizare a cunoștințelor și de verificare: Harta cognitivă, Matricele, Lanțurile cognitive, Scheletul de pește, Diagrama cauzelor și efectului, Pânza de păianjen, Tehnica florii de nufăr, Cartonașele luminoase;
Metoda de rezolvare de probleme prin stimularea creativității : Brainstorming, Starbusting, Metodapălăriilor gânditoare, Caruselul, Multi-voting, Masa rotundă, Interviul de grup, Studiul de caz, Incidentul critic, Phillips 6/6, Tehnica 6/3/5, Tehnica Focus grup, Sinectica, Buzz-groups, Metoda Delphi;
Metode de cercetare în grup : Tema sau Proiectul de cercetare, Experimentul pe echipe, Portofoliul de grup;
Pentru realizarea unei învățări active metodele sunt clasificate astfel:
Metode care favorizează înțelegerea conceptelor și ideilor, valorifică experiența proprie a elevilor, dezvoltă competențe de comunicare și relaționare, de deliberare pe plan mental și vizează formarea unor atitudini active: Discuția, Dezbaterea, Jocul de rol;
Metode care stimulează gândirea și creativitatea, îi determină pe elevi să caute și să dezvolte soluții pentru diferite probleme, să facă reflecții critice și judecăți de valoare, să compare și să analizeze situații date : Studiul de caz, Rezolvarea de probleme, Jocul didactic, Exercițiul;
Metode prin care elevii sunt învățați să lucreze productiv cu alții : Mozaicul, Proiectul, Cafeneaua discuțiilor, Învățarea prin colaborare, Învățarea prin cooperare, Metoda învățării reciproce;
Toate aceste metode și nu numai, sunt metode care ajută elevul să caute, să cerceteze, să găsească singur cunoștințele pe care urmează să le însușească, să afle singur soluții la probleme, să prelucreze cunoștințele, să ajungă la reconstituiri și resistematizări de cunoștințe, cu alte cuvinte, îl învață pe elev să învețe, să lucreze independent. Aceste metode active, moderne sunt în esență, direcții noi, metodologice în explorarea universului cunoașterii.Aceste noi direcții corespund principiilor educației noi, științifice, școli active contemporane.
Tipul cercetării
Stimularea celor care învață în direcția exersării reflecției lor personale, a gândirii logice, a realizării de conexiuni între vechi și nou, devine posibilă în condițiile în care însăși profesorul reflectează și își pune întrebări despre propriile practici educative. Există întrebări generice și, firește, întrebări particulare și particularizante, pe care profesorul și le poate pune pentru diferitele secvențe de activitate didactică: în selectarea achizițiilor anterioare vor fi valorificate în contextul însușirii noului,în prezentarea și personalizarea noilor achiziții, în operaționalizarea și fixarea noului, în evaluarea noilor achiziții .
Implicarea nemijlocită a profesorului în cercetări pedagocice, îmbinarea sistematică a predării cu cercetarea, nu pot avea decât efectebenefice în direcția formării și autoformării lui continue și un impact pozitiv asupra formației de ansamblu a personalității sale. Orice cercetare poate constitui intenționat sau nu, un prilej de schimbare, înoire sau chiar inovare a practicilor educative. Schimbarea trebuie să fie benefică, să aibă influențe pozitive asupra proceselor educaționale, să ofere noi strategii de acțiune, schimbările rezistente în timp dobândesc caracter de acțiune.
Reforma schimbărilor se realizează de fapt, în sala de clasă, prin conjugarea celor trei implicații în procesul educațional.
În cercetarea pedagocică există multiple posibilități de clarificare a cercetării pedagogice, realizate în funcție de diferite criterii. Tipurile de cercetare niciodată nu apar în forme pure, ci combinate între ele, astfel încât, una și aceeași cercetare poate fi analizată și interpretată pe baza mai multor criterii, astfel :
Am ales cercetarea pedagocică gândindu-mă după clasificare expusă și pornind de la încadrarea temei într-un spațiu teoretic și ajungând la reliefarea implicațiilor practice menite să îmbunătățească, să optimizeze activitatea de învățare ;
Din punct de vedere metodologic, cercetarea este experimentală încadrându-se în Reforma schimbărilor care se realizează de fapt, în sala de clasă, prin conjugarea celor trei implicați în procesul educațional.
Obiectivele cercetării
Obiectivul general al cercetării : Înlocuirea sau redimensionarea metodologiilor nivelatoare cu metodologii diferențiatoare, de individualizare sau personalizare a procesului de învățare, dând șanse egale tuturor elevilor, care să conducă la optimizarea demersurilo acționale ale elevilor privind propria lor învățare .
Obiective de referință:
– Evidențierea importanței folosirii metodelor activ-participative în actul învățării la școlarul mic privind schimbările în domeniul educației școlarului mic;
– Reliefarea schimbărilor survenite, adegvat particularităților de vârstă și nevoilor personale, prin înlocuirea metodelor didactice tradiționale cu metode activ-participative în cadrul activității de predare-învățare de la ciclul primar;
-Micșorarea numărului de elevi cu rămâneri în urma la învățătură prin crearea unei atmosfere plăcute de lucru în care elevul să-și folosească întregul potențial de învățare;
– Identificarea gradului de influenă a folosirii metodelor activ-participative în activitatea didactică desfășurată la nivelul școlarului mic privind dezvoltarea deprinderilor de comunicare,de gândire critică și a celor cu caracter social.
3.4. Ipoteza cercetării
În această lucrare am formulat următoarea ipoteză generală: Demersurile desfășuratede către cadrul didactic pentru inovarea și modernizarea strategiilor de predare-învățare în vederea creșterii motivației, interesului elevilorpentru învățarea școlară și implementării schimbărilor în domeniul educației școlarului mic prin accentuarea caracterului activ-participativ al învățării pentru valorificarea potențialului creativ și intelectual al fiecărui copil suntinfluențate și condiționate de folosirea metodelor activ-participative în desfășurarea activității didactice în ciclul primar.
Pornind de la obiectivul general urmărit în cadrul activității de cercetare au fost stabilite următoarele ipoteze de lucru :
Este mai eficient procesul de instruire, dacă în locul metodelor tradiționale de predare-învățare se vor utiliza metode activ-participative ;
Este mai eficientă evaluarea progresului școlar dacă în locul metodelor tradiționale de evaluare se vor folosi fișe de evaluare, teste de evaluare (inițiată, continuă și sumativă), itemii vor fi centrați pe obiectivele operaționale ale fiecărei lecții;
Este posibilă reducerea procentului de elevi cu rămâneri în urmă la învățătură, dacă vor fi identificate la timp lacunele intervenite în instruirea anterioară a elevilor ;
Se poate oferi posibilitatea fiecărui elev să-și poată utiliza întregul potențial de învățare prin folosirea metodelor activ-participative în cadrul activităților de învățare;
Se poate crea o atmosferă plăcută pentru dezvoltarea gândirii creative, active, realiste, investigative prini crearea de situații provocatoare;
Este posibilă dezvoltarea muncii în echipă cu efecte pozitive asupra deprinderilor de comunicare, de gândire critică și a celor cu caracter social;
Se poate transforma instruirea într-un proces relativ autonom, atâta timp cât este acceptată și asumată responsabilitatea acesteia de către elev .
3.5. Locul de desfășurare al cercetării
Locul de desfășurare al cercetării a fost Scoala Primara din localitatea Bilca, școală care se bucură de aprecierea membrilor comunității, datorită rezultatelor bune și foarte bune obținute an de an. În școală există un număr de 60 elevi înscriși în clasele I-IV, pregătiți de un număr de 6 cadre didactice. Elevii provin din familii de toate categoriile ( familii foarte bogate, familii bogate, familii mai puțin bogate și familii sărace). Școala dispune de o bază materială deosebită putând face față exigențelor societății actuale. Mobilierul din clase este nou și individual ceea ce permite schimbarea așezării băncilor într-un timp foarte scurt fără efort conform solicitării desfășurării în cele mai bune condiții a activității de învățare.
3.6. Perioada de desfășurare
Cercetarea propriu zisă s-a desfășurat în perioada ianuarie-aprilie.
Săptămâna desfășurată programului “Școala altfel” a constituit un prilej deosebit pentru evaluarea cercetării prin interviuri de grup cu elevii clasei experimentale dar și clasei de control . Rezultatele deosebit de clarificatoare ale problemei cercetate vor fi reprezentate în concluziile acestei cercetări.
3.7 Eșantionarea subiecților
În cazul de față am realizat eșantionarea pe baza procedeului eșantionării prin stratificare, clasa de elevi fiind principalul factor al stratificării.
Am considerat cafiind optimă desfășurarea experimentului pedagogic în contextul natural al organizării învățământului pe clase cu compoziție obișnuită. Am avut în vedere faptul că modul de construire a claselor se bazează pe factori aleatori, am considerat astfel se asigură reprezentativitatea grupurilor de elevi selectați și implicit posibilitatea de generalizare a rezultatelor obținute. Astfel, pe întregul demers experimental m-am bazut pe lucrul cu eșantionare independente (clase întregi de elevi) așa cum erau constituite în școala respectivă. Selectarea clasei de control a fost realizată pe baza unor discuții prealabile cu cadrele didactice. Pentru derularea experimentului au fost reținute un număr de doua clase :
clasa experimentală careia i-am atribuit Ee (experimentată de experiment) ;
clasa experimentală de control careia i-am atribuit Ec (experimentată de control ) ;
Ambele clase sunt deacelași nivel ( clasa a IV-a). Astfel Clasa a IV-a A este clasa experimentală, iar clasa a IV-a B este clasa de control.
Clasa a IV-a A = 9 baieți și 14 fete cu vârste cuprinse între 10 și 11 ani ;
Clasa a IV-a B = 13 băieți și 12 fete cu vârste cuprinse între 10 și 11 ani ;
3.8. Eșantionarea de conținut
Perioada de desfășurare a experimentului a fost cea stabilită inițial, adică, ianuarie-aprilie . Experimentul s-a desfășurat pe conținutul informativ conform planificării materiei din perioada respectivă cu modificările de rigoare pentru fiecare disciplină în parte.
3.9. Metoda cercetării
Cercetarea pedagogică pe care o realizez o voi axa pe o strategie desfășurată în scopul surprinderii unor relații între componentele acțiunii educaționale și a elaborării unor soluții optime de rezolvare a problemelor indicate de procesul instructiv educativ în conformitate cu exigențele sociale. Este necesară o intervenție în fenomenul educativ deoarece mai există încă la nivelul învățământului mulți factori conservatori care diferențiază nivelul de pregătire al elevilor printr-o strategie didactică depășită, care nu mai corespunde exigențelor sociale, privind elevii de o dezvoltare proprie în ritm propriu și fiind propriul participant la autoformare. Pentru susținerea acestei idei prezint o paralelă între strategiile didactice tradiționale aplicate încă în activitatea de predare-învățare și strategiile didactice activ-participative prin comparație :
Strategii didactice tradiționale
Strategii didactice activ – participative
Este necesară abordarea într-o viziune a activității de predare – învățare în sistemul de învățământ prin implementarea schimbărilor în domeniul educației școlarului mic prin accentuarea caracterului activ-participativ al învățării.
V. Pavelcu sublinia : „ Fiecare om, în același timp seamănă cu toți, seamănă cu unii și nu seamănă cu nimeni ”. Doi sau mai mulți copii pot fi asemănători, chiar tipici în ceea ce privește caracteristicile generale de vârstă, dar extrem de diferiți în manifestarea concretă. „ A cunoaște elevul înseamnă a-ți da seama de interesele, înclinațiile și aptitudinile sale, de bagajul cunoștințelor, de nivelul proceselor intelectuale, active și voliționale, al noțiunilor și aptitudinilor sale, precum și de valoarea sa caracterial-temperamentată ” (Sutecu, Titus, Cunoașterea și autocontrolul elevilor).
Mi-am propus să mă folosesc de următoarele metode de cercetare în realizarea lucrării :
Metode nonexperimentale de colectare a datelor :
* Observația sistematică -pe parcursul întregului experiment și va consta în utilizarea unor grile de observație. Observația va avea un demers inductiv, de la particular la general și îmi va oferi date concrete despre posibilitățile reale ale elevilor de a lucra independent, informații pe cale le voi sintetiza folosind ca instrument grila de observație .
* Testele – mă vor ajuta să cunosc și să pot delimita mai în amănunt unele aspecte legate de factorii ce influențează activitatea de învățare a elevilor, să obțin date concrete și si surprind destul de obiectiv evoluția și stadiul atins de fiecare elev în parte.
*Metoda analizei produselor școlare –Este una dintre cele mai folosite metode din practica pedagogică. Orice produs realizat de copil sau elev poate deveni obiect de investigație psihologică și pedagogică. Prin aplicarea acestei metode obținem date cu privire la: capacitățile care dispun copiii ( coerența planului mental, forța imaginației, amploarea intereselor, calitatea cunoștințelor, deprinderilor, priceperilor si aptitudinilor etc), stilul realizării ( personal sau comun, obișnuit), nivelul dotării ( înalt, mediu, slab), progresele realizate în învățare ( prin realizarea repetată a unor produse ale activității). Pentru o analiză cât mai obiectivă a produselor activităților realizate de către elevi am stabilit criterii dupa care să evaluez. Printre acestea mai semnificative sunt: corectitudinea-incorectitudinea, originalitatea-banalitatea, complexitatea-simplitatea, expresivitatea-nonexpresivitate, surse de informare, calitatea cunoștințelor selectate pentru utilizare a produselor realizate .
* Chestionare – folosindu-mă de chestionare aș putea afla la ce materii întâmpină elevii unele dificultăți, care sunt cauzele acestor dificultăți întâmpinate, care sunt obiectele preferate și binențeles motivele pentru care optează pentru acestea și pentru anumite modalități de învățare.
* Interviul – prin această metodă voi culege informații despre personalitatea și preferințele fiecărui copil în parte, despre cunoștințele și deprinderile de care dispune fiecare la un moment dat. Prin intermediul ei sunt sondate de obicei opiniile, atitudinile, dorințele, aspirațiile, interesele vocaționale ale elevilor în vederea realizării unor învățări care să fie atractivă, stimulatoare și să corespundă intereselor lor. Important este ca paleta întrebărilor dintr-un chestionar să fie cât mai difersificată pentru a da posibilitatea realizării unor investigații, atât extensive cât și intensive. Întrebările trebuie să surprindă mai multe modașități de raportare la realitatea sondată :
percepriv : „ ce impresie și-a făcut profesorul de limba română?”
proiectiv – prezumativ : „intenționezi să-ți schimbi opțiunea profesională făcută?”
apreciativ – evaluativ: „consideri că angajarea ta în activitatea școlară este satisfăcătoare ? ”
motivator – explicativ : „ care crezi ca sunt motivele care uneori te fac sau nu să înveți?” „De ce te pasionează matematica ?”
Pe baza datelor recoltate putem surprinde mai bine planul real și aspirațional al unui elev,gradul de conștientizare a unor probleme, capacitatea sa de a înțelegere. De asemenea crește posibilitatea realizării unor cercetări de tip comparativ .
Metode acționale sau de intervenție
* Experimentul pedagogic. „Între experimentul pedagogic și observație există o strânsă asociere.Observația, de fapt, este prezentată în toate metodele de cercetare pedagogică.Experimentul este metoda de cercetare a datelor necesate valorificării ipotezei” (Muster, D., Metodologia cercetării în educație și învățământ, Ed. Literă, București, 1985).
Pentru evitarea erorilor experimentale se impun a fi respectate câteva condiții. În primul rând trebuie să avem grijă ca subiecții introduși în experiment să fie motivați corespunzător. Dacă nu există o motivație adegvată, atunci vom măsura doar aparențele. O altăcerință este asigurarea reprezentativității eșantionului de subiecți și stabilirea unor grupe experimentale echivalente.
Experimentul pedagogic care este metoda fundamentală de investigație și are ca principale variabile:
variabila independentă reprezentată de programul propus la disciplinele de învățămînt;
variabila dependentă care urmăresște performanțele elevilor pe tot parcursul experimentului;
Experimentul pedagogic este o formă particulară a experimentului natural, utilizată în cadrul procesului instructiv-educativ. El poate fi constatativ, urmărind consemnarea situației existente la un moment dat și formativ, urmărind introducerea unor factori de progres în vederea înbunătățirii performanțelor.
Experimentrul pedagogic este de tip formativ ținând introducerea în activitățile grupului de cercetare a unor factori de progres în vederea schimbării comportamentului, schimbare constatată prin compararea situației inițiale cu cea finală. Dacă intenționăm să verificăm superioritatea unor metode didactice procedăm astfel: la o clasă folosim noile metode, iar la cealaltă folosim metodele tradiționale. Comparând rezultatele elevilor înainte de introducerea noilor metode cu cele obținute dupa introducerea acestora vor observa utilitatea acestor metode.Aceeași comparație poate fi facută și cu rezultatele celor două clase (clasa experimentală și clasa de control ).
În prezenta lucrare, în metodele de cercetare pe care le voi folosi, voi ține cont de următoarele cerințe generale:
studierea schimbărilor în domeniul educației școlarului mic prin accentuarea caracterului activ-participativ al învățării să se realizeze în realitatea lor;
metodele de cercetare a acestorr schimbări să fie adaptate la particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor;
utilizarea și corelarea mai multor metode pentru o veridicitate cât mai mare a rezultatelor;
asigurarea tuturor metodelor de cercetare un caracter formativ;
concluziile să fie obiective ;
(Oprescu, V. Dimensiunea psihologică a pregătirii profesorului, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1983).
Cu ajutorul acestor metode, voi încerca să cunosc disponibilitatea elevilor, să-mi îmbogățesc experiența pedagogică, să contribui la îmbogățirea experiențelor de învățare a elevilor și a valențelor formative ale pedagogiei didactice.
Metode de prelucrare, interpretarea și prezentarea a datelor cercetării. Specificul măsurii în cercetarea pedagogică, Tabelul de rezultate, Reprezentări grafice, Indici statistici etc.
Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor- care sunt supuse unei prelucrări sumare ( analizare, grupare, clasificare, întabelare, calcule de procentaje, diagrame, grafice, indici statistici) și unei analize de profunzime- care presupune corelarea variabilelor, asocierii, adică o interpretare matematico-statistică ( cantitativă ) și de conținut ( calitativă ). Tehnologia informației oferă diverse softuri de interpretare și analiză matematico-statistică mult mai relevante și complexe decât vechile tehnici statistice tradiționale. Rezultatele astfel obținute sunt interpretate în scopul identificării unor explicații și soluții de optimizare a activității educaționale.
3.10. Descrierea etapelor cercetării
Etapa constatativă (preexperimentală)
În cadrul acestei etape am stabilit cadrul cercetării, am formulat ipoteza și am alcătuit eșantionul de subiecți, am ales metodele și tehnicile de cercetare, am aplicat testarea situației experimentale și a tehnicilor de cercetare, am înregistrat datele și am stabilit strategia de desfășurare a experimentului. Aceasta a fost perioada desfășurată în perioada decembrie, ianuarie.
Evaluarea inițială
Evaluarea inițială a constituit punctul de plecare în stabilirea strategiei didactice. Aceasta evaluare am realizat-o cu ajutorul aplicării chestionarelor cadrelor didactice din învățământul primar și copiilor din clasele a IV-a (clasa experimentală și clasa de control). Probele inițiale au fost aplicate în aceiaș zi la ambele clase a IV-a. Redau în continuare obiectivele vizate, itemii testului, descriptorii de performanță și rezultatele obținute :
Obiective operaționale :
– să găsească cuvinte cu același înțeles;
– să găsească cuvinte cu înțeles opus;
– să identifice însușiri pentru cuvintele dat ;
– să alcătuiască enunțuri cu sensurile diferite ale unor cuvinte date;
– să alcătuiască enunțuri cu cuvintele date;
– să obțină cuvinte noi după modelele date;
– să dezvolte propozițiile simple;
– să grupeze după gen substantivele date;
– să analizeze corect părțile de vorbire din propoziția dată;
Itemii testului :
Găsiți cuvintele cu înțeles asemănător pentru cuvintele :
Frig – ………………… Glas- …………………
Explorator- …………. Mătănii- …………….
Îndrăzneț- …………… Secret- ……………….
Găsiți cuvinte cu înteles opus pentru cuvintele :
Frig- ………………… Vesel – …………………
Noape- …………….. Leneș – …………………
Sălbatic – ………….. Tinerețe – ……………..
Căutați trei însușiri pentru cuvântul :
Soare……………………………………………………….
Brad…………………………………………………………
Iarnă………………………………………………………..
Alcătuiți trei enunțuri în care cuvântul „poartă” să aibă înțelesuri diferite .
Prcizați sensul fiecărui exemplu :
…………………………………………………………………………………………….
Alcătuiți enunțuri cu ajutorul cuvintelor : nisoarea, zurgălăi, dezmierdată ;
…………………………………………………………………….
…………………………………………………………………….
……………………………………………………………………..
Obține cuvinte noi după modelul :
argint – argintiu; plumb – ………… ; trandafir – ……………….
Transformați propozițiile simple în propoziții dezvoltate :
Ninsoarea încetează .
………………………………………………………………………………………..
Fulgii plutesc .
…………………………………………………………………………………………
Copiii se joacă .
…………………………………………………………………………………………
Grupați după gen, folosidu-vă de tabelul următor, următoarele substantive : dimineața, plopi, drum, zurgălăi, vale, vis, ocean, urs, blană, seară, înger, zăpadă ;
Analizați părțile de vorbire cunoscute în propoziția :
Fulgii argintii zboară ca niște fluturi albi.
Rezultatele obținute de către elevii clasei experimentale (Anexa 1) și clasei de control (Anexa 2 ) sunt exprimate în următoarele figuri :
Figura nr. 1
Clasa experimentală
Figura nr. 2
Rezultatele obținute de clasa de control
Tabel nr. 3
Proba inițială
Figura nr.3
Grafic comparativ clasa experimentală și clasa de control
În cardrul ariei curriculare Om și societate la disciplina Geografie pentru realizarea testării inițiale am aplicat o probă prin care am evaluat cunoștințele acumulate de către elevi în cadrul unității de învățare „Elemente de geografie a României”
Obiective operaționale :
O. 1 – să localizeze pe hartă vecinii României ;
O.2 – sa completeze corect enunțuri lacunare ;
O.3 – să coloreze harta mută a României, respectând culorile convenționale ale formelor de relief ;
O.4 – să aleagă varianta corectă de răspuns pentru enunțuri date ;
O.5 – să identifice râurile marcate pe hartă ;
Itemii evaluării :
Scrie vecinii României în casetele aplicate pe harta :
Completează următorul text :
România este așezată la jumătatea distanței dintre ……………………. și Polul Nord, în ……………………….. a Europei. Relieful României este …………………………………… așezat în ……………………….. din ……………………………….. către ………………… multe râuri izvorăsc în …………………….. din …………….. către…………….. Țării. Clima țării noastre este………………………………………Cele mai multre râuri izvorăsc din……………………….. și se varsă în …………………………………………….. Totalitatea locuitorilor țării formează ………………………….
3. Colorează formele de relief ale României respectând culorile convenționale :
4. Alege varianta corectă de răspuns :
Animalele care trăiesc în pădurile de conifere sunt :
a) mistreți b)rozătoare c)cocoșul de munte și ursul
Dunărea izvorăște din :
a)Munții Hășmaș b)Munții Pădurea Neagră c) Marea Neagră
Lacul Bâlea este lac :
a)sărat b)de câmpie c)glaciar
După forma de relief în care s-au format lucrurile se împart în :
a)lacuri de munte, lacuri de deal și podiș, lacuri de câmpie ;
b)lacuri mici și lacuri medii ;
c)lacuri curate sau murdare ;
5. Identifică râurile marcate și completează în casete numerele :
Rezultatele obținute de către clasa experimental (Anexa 3) și clasa de control (Anexa 4) sunt prezentate de următoarele diagrame
Figura nr. 4
Rezultatele obținute de clasa experimentală
Figura nr.5
Rezultatele obținute de clasa de control
Tabel nr.6
Proba inițială
Figura nr.6
În cadrul ariei curiculare Matematică și Stiințe ale naturii m-am oprit asupra disciplinei Științe ale naturii pentru a putea sa demonstrez că metodele activ-participative își pun amprenta în mod deosebit asupra dezvoltării individuale ale copilului.
Obiectivele operaționale stabilite pentru evaluarea inițială:
O.1 – pe baza cunoștințelor acumulate să aleagă varianta corectă de răspuns;
O.2 – să completeze un text lacunar;
O.3 – să stabilească valoarea de adevăr a enunțurilor;
O.4 – să realizeze gruparea respectând cerințele;
O.4 – să completeze fișa de observare a viețuitoarelor;
O.5 – să stabilească relații bazându-se pe informații științifice;
Conținutul probei
1. Taie varianta greșită și colorează cu verde varianta corectă:
Grădina este un mediu de viață: acvatic/terestru, natural/artificial, delimitat de om.
Pădurea este un mediu de viață: terestru/acvatic, natural/artificial.
Balta este un mediu de viață: natural/artificial, terestru/acvatic.
2. Completează spațiile libere cu noțiuni potrivite:
Balta, grădina și pădurea sunt………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………………………………………..
În grădini oamenii cultivă legume, pomi fructiferi, plante ornamentale, acestea numidu-se…………………. . Alături de aceste plante, în grădini cresc și plante………………… …………….. care dăunează culturilor .
În zonele de deal, câmpie și la poalele munților se întâlnesc păduri de: ……………………….. ………………… unde cresc arbori ca: ………………………………………………………………………….. ……………………………. .Tot la munte, în zonele mai înalte cresc și păduri de: …………………. …………………. . Plantele care cresc în păduri sunt: ……………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………… etc.
Balta este o întindere de apă …………………………………………………………………………………..
Distrugerea totală sau parțială a bălților se poate realiza prin : ……………………………,……… …… sau ………………………………………………………. .
3. Stabilește valoarea de adevăr a enunțurilor:
Între plante și animale nu se stabilesc relații de hrănire ………………………………..
Pădurile de foioase cresc pe vârful munților …………………………………………..
Peștii mici se hrănesc cu plante acvatice, viermișori, insecte minuscule de apă ………………
Unele buruieni sunt folosite ca hrană pentru animalele domestice ………………………………
4. Grupează viețuitoarele după mediul lor de viață:
Căprioara, salcia, dovleacul, feriga, nufărul, coropișnița, plătica, vobura, afinul, libelula, cârtița
5. Completează următoarea fișă de observație pentru animalele prezentate pe planșă:
6. Scrie câte o relație de hrănire care se stabilește între viețuitoare, formată din cel puțin trei verigi, pentru:
Baltă ……………………………………………………………………………………………………….
Pădure …………………………………………………………………………………………………….
Grădină ……………………………………………………………………………………………………
DESCRIPTORII DE PERFORMANȚĂ
Rezultatele obținute de clasa experimentală ( Anexa 5 ) și clasa de control ( Anexa 6 ) sunt prezentate în următoarele diagrame:
Figura nr. 6
Rezultatele obținute de clasa experimentală
Figura nr. 7
Rezultatele obținute de clasa de control
Tabelul nr. 8
Rezultatele comparate între clase
Figura nr. 8
Prezentarea grafică a rezultatelor celor două clase
În această perioadă a desfășurării testărilor inițiate am urmărit modul de desfășurare al activității didactice de predare-învățare-evaluare la clasele din școala în care s-a desfășurat experimentul. Am ajuns la următoarea constatare: În activitatea de predare-învățare-evaluare, cadrele didactice folosesc cu precădere metodele tradiționale, foarte rat metode activ-participative (se consideră că aceste metode activ-participative necesită timp pentru pregătirea lor, necesită o anumită organizare a colectivului de elevi, necesită o anumită metodologie de desfășurare, fapt care deranjează cadrele didactice care nu văd și rezultatele excepționale ale acestor metode),ele fiind furnizorul de informație te timp ce elevul rămâne îe continuare într-o relativă stare de pasivitate.
Lnvățătorii/instructorii/profesorii PIP introduc te predare diverse metode doar pentru că le-au văzut aplicate de cătrealți colegi sau pentru că le-au fost recomandate de către diferite surse de informare ca fiind strategii interactive. Este de apreciat deschiderea cadrelor didactice pentru introducerea unor elemente inovatoare te predare, precum și pentru încercarea de adaptare șimodernizate a strategiilor didactice. În opinia mea însă, preluarea unor metode de tip "rețetă" și introducerea acestora fără aprofundarea suportului treoretic pe care se bazează este superficială și chiar periculoasă. De aceea voi căuta să prezint un model de lucru cu o solidă, care să ofere repere practice pentru a îmbunătății și perfecta strategiile tradiționale ale muncii prin participare activă a elevilor la propria lor formare.
Astfel, în urma analizei rezultatelor obținute cu ajutorul chestionarelor aplicate cadrelor didactice si elevilor celor două clase (clasa experimentală și clasa de control) am hotarat desfașurarea experimentului pe o perioada de timp dată și cu intervenții realizate la nivelul clasei experimentale.
3.11. Prezentarea intervențiilor ameliorative
Se știe că un lucru bine făcut are la bază o etapă premergătoare. Proiectarea didactică este etapa premergătoare a actului didactic. În învățământ există cadre didactice care consideră proiectarea o etapă necesară, dar și altele, care apreciază că aceasta ar putea lipsi. Cea de-a doua poziție este determinată de numărul mare de documente care se elaborează obligatoriu de cadrele didactice, uneori nejustificat.
Proiectarea didactică nu poate să lipsească din preocupările învățătorilor și profesorilor, pentru că o lecție bună este întotdeauna rezultatul unei proiectări corespunzătoare. Documentul de proiectare trebuie să fie un instrument necesar de lucru pentru cadrul didactic. Proiectarea este acțiunea de anticipare și pregătire a activităților didactice și educative pe baza unui sistem de operații, concretizat în programe de instruire diferențiate prin creșterea performanțelor.
In cadrul proiectărilor didactice se trece cu vederea prea ușor de către cadrele didactice peste secvențe deosebit de importante în cadrul procesului instructiv – educativ.
Este necesarii o schimbare ia nivelul proiectării activității deoarece
vechea abordare nu mai corespunde fie parțial fie în totalitate, S. Cristea evidențiază cele două modele ale proiectării și realizează și o comparație între ele astfel:
(S. Cristea, Pedagogie, vol II,ed. Hardscom,Pitești, 1997)
Proiectarea activității este chemată să dea răspunsuri la patru întrebări esențiale pentru reușita procesului instructiv-educativ :
ce voi face ? – întrebare care trebuie să se finalzieze cu precizarea obiectivelor ce trebuie îndeplinite;
cu ce voi face ce mi-am propus ? – implică precizarea conținuturilor și a resurselor folosite pentru realizarea obiectivelor;
cu voi face ? – presupune elaborarea strategiilor de predare-învățare-evaluare, de realizare a obiectivelor;
cum voi sti ca ceea ce mi-am propus, s-a realizat ? – întrebarea conduce la conceperea acțiunilor și modalităților de evaluare ;
Sintetizat acest tip curricular al proiecării se prezintă astfel:
Acest model de proiectare, promovat permanent de didactica postmodernă (curriculară) acordă prioritate:
obiectivelor (deschise în direcția tuturor resurselor personalității elevului-morale, intelectuale, tehnologice, estetice, fizice), instruirii (formale, nonformale și informale) cu deschidere spre autoinstruire;
corelației funcționale profesor-elev (formarea inițială și continuă a profesorului valorificând integral pregătirea, de specialitate-psihopedagogică-metodică);
scheme flexibile de desfășurare a activității (care urmărește, în mod special, corelația obiective-conținuturi-metode-evaluare), care asigură evaluarea continuă a activității, cu funcție de reglare-autoreglare a acesteia;
Propun pentru exemplificare o proiectare a unei unități de învățare pe care am folosit-o la clasa experimentală și cu ajutorul căreia am reușit rezultate bune și foarte bune la nivelul colectivului de elevi.
Ca parte fracționarăa unității de învățare, proiectarea lecției implică demersuri de bază, absolut indispensabile reușitei școlare. Aceste demersuri sunt: formularea obiectivelor lecției, identificarea resurselor, stabilirea strategiilor didactice, construirea instrumentelor de evaluare. Cadrul didactic/învățătorul trebuie să formeze finalități concrete care să indice rezultate ce se pot atinge la sfârșitul unei activități didactice date. Aceste finalități trebuie să reprezinte comportamente observabile și pe cât posibil măsurabile, modificările apărute la elev în plan cognitiv, afectiv și psihomotor, la sfârșitul unei situații de învățare, reprezintă puncte de referință pentru organizarea, reglarea și evaluarea activității de predare-învățare.
De o deosebită importanță în proiectarea unnei lecții se bucură strategiile didactice alese de către cadrul didactic în vederea îndeplinirii obiectivelor. Opțiunea pentru un anume, tip de strategie presupune precizarea metodelor, mijloacelor de învățământ și formelor de organizare a activității elevilor. Fără a renunța la metodele tradiționale, la forma de organizare frontală și la evenimentele instruirii desfășurate într-o activitate didactică voi încerca și alte activități complementare cu o altă formă de organizare și sper cu alte rezultate în beneficul elevului.
Presupunem că dacă în locul metodelor tradiționale de predare-învățare-evaluare se vor utiliza metode activ-participative procesul de învățământ este mai eficient. Dacă voi introduce în activitatea instructiv-educativă la clasă metodele activ-participative, atunci voi reuși să stârnesc interesul elevilor și să-i implic activ în propria lor formare, asigurându-se astfel o creștere a rezultatelorșcolare și implicit a succesului școlar. Pentru acest lucru am desfășurat cu elevii clasei experimentale activități în care am crescut ponderea folosirii metodelor participative.
Am folosit următoarele metode :
Metode de predare -învățare interactivă:Metoda predării/ învățării reciproce, Metoda Mozaicul, Citirea cuprinzătoare, Cascada, Metoda învățării pe grupe mici, Metoda tumirurilorîntre echipe, Metoda schimbării perechii, Metoda Piramidei, Invatarea dramatizatăetc.
Metode de fixare/sistematizare a cunoștințelor : Harta cognitivă sau harta conceptuală, Matricele, Lanțurile cognitive, Scheletul de pește, Diagrama Venn, Pânza de păianjen, Tehnica florii de nufăr, Metoda RAI etc.
Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativității:Explozia stelară. Metoda Pălăriilor gânditoare, Caruselul, Masa rotundă, Interviul de grup, Studiul de caz, Tehnica Focus-grup, Phillips 6/6, Tehnica 6/3/5 etc.
Metode de cercetare în grup: Proiectul de cercetare în grup, Portofoliul de grup, Experimentul pe echipe.
Fără a modifica structura lecțiilor am introdus în diferite etape ale lecției aceste metode în scopul realizării diferitelor obiective operaționale. Astfel, la Limba și literatura romana am procedat astfel:
In cadrul lecției Fram, ursul polar după Cezar Petrescu, am urmărit realizarea următorului obiectiv:Să conștientizeze, să-și completeze și sistematizeze diferite moduri de receptare, exprimare și comunicare a textului literar. Prin parcurgerea etapelor acestei lecții, elevii au avut posibilitatea să realizeze acest obiectiv. Metodele de lucru i-a determinat pe elevi să coopereze pentru obținerea succesului echipei și să găsească cele mai bune soluții pentru rezolvarea unei probleme. Rezolvând sarcinile de lucru din textul suport, elevilor li s-a dezvoltat gândirea critică și calitățile ei și si-au putut exprima ușor diversitatea de opinii și idei în legătură cu personajul principal.
Am folosit următoarele metode :
Masa rotundă : Notati tot ceea ce știți despre circ în trei minute . Elevii si-au notat cuvinte care au legătură cu circul. Rezultatele au fost prezentate în fața clasei, ceilalți aducând copletările de rigoare.
Cadranele : Pe o foaie tipizată, împărțită în patru părți, fiecare parte având sarcini distincte, elevii trebuiau să completeze aceste patru cadrane în funcție de cerință-Astfel:
Cadranul I- Ideile textului;
Cadranul II – Sentimentele pe care le-ati simțit când ați citit textul;
Cadranul III – Stabiliți o legătură între conținutul textului și experiența voastră de viață;
Cadranul IV – Mesajul ce se desprinde din text;
Cvintetul – Scrieți o strofă de poezie, formată din cinci versuri având ca subiect “Fram" și respectând următoarele sarcini:
Primul vers este format dintr-un singur cuvânt cheie, de obicei un substantiv(subiectul poeziei) care va fi explicat în versurile următoare;
Al doilea vers este format din două cuvinte, de obicei, adjective care descriu subiectulpoeziei;
Al treilea vers este format din trei cuvinte, de obicei, verbe la gerunziu care exprimăacțiuni;
Al patrulea vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimentele față de subiectulabordat;
Al cincilea vers este format dintr-un cuvânt care exprimă starea sufletească a subiectului. Iată realizări ale elevilor:
Piramida povestirii – Metodă atractivă pentru copii care lucrează cu plăcere în grup, cooperează, și selectează cele mai bune idei:
Un cuvânt pentru locul unde se desfășoară acțiunea (întâmplarea);
Două cuvinte pentru personajul principal;
Trei cuvinte pentru însușirile lui;
Patru cuvinte pentru faptele lui;
Cinci cuvinte pentru analiză;
Rezultate obținute de la elevi :
Eseu! de cinci minute – Elevii pe echipe au avut de rezolvat următoarea sarcină: Căutati unalt sfârșit acestei întâmplări.
Iată ce au răspuns copiii:
"Eu cred că Fram o să fie dus acasă de cei care l-au luat, ca să-și vadă locul natal" "Fram este dus la frații lui de către oamenii de la circ. Fram o să fie fericit lângă ai lui."
Scriere liberă – Activitate în care copiii au avut la dispoziție două minute pentru a rezolva următoarea sarcină: Scrieți alte sensuri ale cuvântului "vii" și formulați enunțuri cu aceste sensuri
Elevii au scris:
Vii – soseste, podgorii, viață Enunțuri :
1.Noi avem două vii.
2.Andrei, vii la noi ?
3.În jurul nostru sunt corpuri vii.
Gândiți, lucrați în perechi, comunicați!
Elevii sunt grupați în cinci echipe. Fiecare echipă va trage un bilețel care va avea un indiciu (un cuvânt) care va sugera ce fragment are de povestit echipa. Cuvintele au fost următoarele: vânare, nume, circ, amintiri, tânjeală. În cadrul analizei se vor stabili cele mai bune rezumate iar elevii își vor nota cele mai reușite rezumate la toate fragmentele. Astfel va rezulta rezumatul final al textului din manual.
Cubul – Elevii sunt împărțiți în șase grupe. Fiecare grupă va dezvolta un alt subiect, astfel:
1.Descrie ce își amintește Fram despre locurile natale;
2.Compară lumea din care vine Fram cu lumea circului;
3.Asociază însușirile din text pentru următoarele substantive:făptură și apă;
4. Analizează următoarele cuvinte: urs, mare, el, șapte;
5.Aplică în enunțuri următoarele cuvinte:deprins/desprins;
6.Argumentează dacă e bine ca Fram să rămână în lumea circului sau nu: De ce Da/ De ceNu?
Scheletul recenziei -Elevii au sarcina de a sintetiza la maxim posibil ideea textului astfel:
1.Scrie într-o singură propoziție despre ce este vorba în text ?
2.Să scrie într-o propoziție impresia lăsată de text.
3.Să scrie într-un cuvânt conținutul textului:
4.Să precizeze ce culoare poate fi asociată cu textul.
5.Să noteze cel mai important aspect (idee, gând, imagine).
6. Să realizeze un desen care să reprezinte esența textului.
Reclama – Este o modalitate de a da posibilitatea elevilor să-și exprime în modul cel mai propice creativitate de grup și individuală prin realizarea acestei sarcini care deconectează, crează sentimente și trăiri emoționale deosebite. Se aduc laude celor mai reușite reclame din punct de vedere artistic si al conținutului critic al mesjului transmis.
In cadrul lecției "Iarna pe uliță „ de G. Coșbuc, mi-am propus antrenarea copiilor în situați de comunicare orală și scrisă, pe baza unui text liric, cu respectarea normelor de exprimare și scriere corectă. Am stabilit următoarele obiective operaționale :
O1 – să recunoască semnele anotimpului iama;
O2 – să citească fluent, cursiv și expresiv poezia;
O3 – să citească selectiv pasajele cerute ;
O4 – să desprindă informațiile cerute din poezie;
O5 – să completeze corect copacul ideilor, utilizând ortogramele învățate;
O6- să alcătuiască propoziții utilizând cuvinte cu aceeași formă, dar cu sens diferit;
O7 – să analizeze pronumele din versurile date ;
O8 – să rezolve cerințele din cele patru cadrane;
O9 – să folosească în comunicarea orală un stil comunicativ funcțional;
Elevii au fost împărțiți în grupe de elevi de la începutul activității. S-a realizat instruirea acestora cu privire la modul de desfășurare a lecției. S-a cerut elevilor să manifeste atenție și toleranță față de partenerii de dialog, prin cooperare să desprindă informații de detaliu din materialele prezentate.
Pentru realizarea primului obiectiv s-a procedat astfel:
În cadrul secvenței de captare a atentiei elevilor a fost prezentat un material Power Point despre iarnă. Elevii au urmărit materialul, și-au notat anumite detalii, au purtat discuții între ei în cadrul fiecărei grupe, după care s-a trecut la discutarea impresiilor pe baza materialului vizionat(natura în anotimpul iama). Elevii au făcut completări colegilor care răspundeau, au sesizat informații de profunzime au alcătuit planuri de prezentare a materialului, au hotărât care dintre colegi să susțină realizările grupe.
Pentru realizarea obiectivelor doi și trei elevii au lucrat câteva minute la nivelul grupelor au citit de mai multe ori poezia, au analizat modul cum citește fiecare au stabilit elevii grupelor care vor reprezenta grupa, au întocmit plan de întrebări pe care le vor adresa celorlalți colegi din alte grupe. Fiecare grupă a avut posibilitatea de a acorda diploma pentru cel mai bun cititor al poezieiunuicoleg dintr-o altă grupă. Au fost desfășurate activități de:lectură individuală, citire expresivă, citire selectivă etc.
Pentru realizarea situațiilor de consolidare a lecției s-a procedat la realizarea sarcinilor prevăzute la obiectivele patru, cinci, șase, șapte prin folosirea următoarelor metode activ-partieipative:
0.4 – Conversația euristică -Ce anotimp este schițat în poezie ?
-Cum este prezentat anotimpul iarna ?
-Cum este prezentată iarna în poezie ?
-Ce fac copiii?
-Care sunt comparațiile textului ?
0.5 – Munca în echipă – Copacul ideilor
Grupa I – Formulați enunțuri folosind ortogramele : s-au, de-a, ce-i, nu-i;
Grupa a II-a -Alcătuiți enunțuri în care cuvintele coastă, roată;
Grupa a-III-a – Analizați cuvintele boldate din textul poeziei;
0.6 – Exercițiul – Analizați verbele din următoarele versuri:
"Ce-i pe drum atâta gură?"
"Nu-i nimic. Copii ștrengari"
0.7 – Observarea dirijată – Prezentarea unor materiale Pawer Point despre iarnă în diferite forme de relief. Fiecare grupă de elevi observă anotimpul într-o altă formă de relief. Elevii își realizează notițe pe care le prezintă colegilor . Celelalte grupe aduc completări, corectează anumite greșeli care sunt făcute de către cel care prezintă.
O.8- În cadrul verigii Obținerea performantelor – Metoda cadranelor:
Primul cadran: Scrieți trei, patra versuri din poezie care v-au impresionat cel mai mult.
– Al doilea cadran.Extrageti din strofa a IV-a un substantiv, un adjectiv, un verb,analizați-le.
Al treilea cadran: Alcătuiți propoziții cu ajutorai cuvintelor râu, ful, răzbunat.
Al patrulea cadran – Redați printr-un desen un tablou de iarnă descris în poezie.
0.9 – În cadrul Feed-back-ului am folosit metoda Pălăriilor gânditoare astfel:
– Pălăria albă – informează " Informează-ne despre ce poezie trebuie să dicutăm la această oră ”
– Pălăria roșie – spune ce simte : "Spune ce sentimente ne transmite poetul G. Cosbuc prin intermediul acestei poezii."
– Pălăria neagră- gândirea negativă” Spune cu ce elemente prezentate în poezie nu ești de
acord ?
– Pălăria galbenă-aduce beneficii-" Prin ce te-a impresionat această poezie ?
– Pălăria verde – generează idei noi "ce alte elemente cadru ar fi putut folosi poetul pentru realizarea tablourilor poeziei?
– Pălăria albastra – clarifică "Ce este această poezie a lui G. Coșbuc ?
Această metoda poate fi asociată foarte ușor cu o altă metoda activ-participativă- problematizarea.
Sub supravegherea cadrului didactic, elevii își asumă propria învățare, dezvoltându-și pe parcursul acestui proces competente metacognitive și autoevaluative(competențe de educație permanentă). Sunt introduse în activități idei, fapte, principii, alternative pentru încadrarea diferitelor aspecte și rezolvarea diferitelor situații problemă.
În cadrul orelor de geografie am schimbat metodologia de desfasurare a activităților punând accent deosebit pe implementarea metodelor activ-participative și schimbând în același timp și scopul acestor activități. În locul activităților care puneau în centrul lor conținutul învățământului și învățătorul am desfășurat activități în care am considerat elevul ca fiind pionul principal și am tinut cont de interesele și trebuințele specifice ale lui. Am urmărit în cadrul acestei perioade să dezvolt la elevi comportamente observabile ce denotă participarea elevului (elevul ia parte la activități, răspunde la întrebări, solicită lămuriri, solicită anumite cunoștințeetc.), gândirea creativă (elevul are propriile sale sugestii, propune noi interpretări), învățarea aplicată(elevul devine capabil să aplice o strategie de învățare într-o anumită ipostază de învățare), construirea cunoștințelor(în loc să fie pasiv, elevul îndeplinește sarcini care îl vor conduce la înțelegere). În toate aceste activități si pe toată perioada am diminuat cantitatea și am acordat atenție sporită calității, pe valoarea informației. Elevii trebuie să gândească critic, creativ, constructiv.
Am folosit în activitățile desfășurate următoarele metode activ-participative:
Procedeul Phillips 6/6:
Presupune împărțirea clasei în grupe de 6 persoane care dezbat o problemă timp de 6
minute.
Etapele Procedeului Phillips 6/6:
constituirea grupelor și desemnarea unui conducător;
anunțarea temei discuției și dezbaterea sa în grupe;
prezentata de către conducătorul fiecărei grupe a concluziilor, soluțiilor la care s-a ajuns
discutarea concluziilor și soluțiilor cu participarea clasei de elevi pentru punctele de vedere:
stabilirea de către cadrul didactic a soluției optime și argumentarea respingerii celorlalte variante
Avantajele Procedeului Phillips 6/6:
implică pe toți membru colectivului în analizarea și soluționarea unei probleme;
oferă fiecărui elev posibilitatea să-și valorifice experiența propriei;
prezentarea și argumentarea punctelor de vedere și a opiniilor;
Am supus atenției elevilor următoarea problemă de dezbatere ;
„România are potențial turistic, dar străinii nu o vizitează în număr mare. De ce ?”
Clasa S-aimpmțit în grupe de câte 6 elevi lăsându-se ca timp de lucru 6 minute;
Conducătorul fiecărei grupe a prezentat soluțiile la care s-a ajuns. S-au discutat apoi punctele de vedere a grupelor pentru a ajunge la idei comune.
învățătorul stabilește soluția optimă și argumentează respingerea celorlalte variante.
Exemplu;
Concluzia România nu are potențial turistic la fel de dezvoltat ca alte țâri pentru
nu e cunoscută în lume;
căile de transport sunt deteriorate;
ni se face publicitate punctelor de atracție turistică;
există multă poluare;
– nu sunt amenajate corespunzător traseele turistice;
Brainstonmng-ul reprezintă formularea a cât mai multor idei ca răspuns la o situați enunțată, după principiul cantitatea generează calitatea ( pentru a ajunge la idei viabile și inedite e necesară o productivitate creativă cât mai mare).
Etapele:
Alegerea temei și a sarcinii de lucru;
Solicitarea exprimării intr-un mod cât mai rapid. în fraze scurte și concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor. Nn se vor admite referiri critice;
Înregistrareatuturor ideilor in scris( pe tabla, flipchart)>.
Anunțarea unei pauze pentru așezarea ideilor (de la 15 minute până la o z
Reluarea ideilor emise pe rând și gruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte cheie,imagini care reprezintă diferite criterii etc.;
Analiza critică, evaluarea, argumentarea, contraargumentareaideilor emise anterior, la nivelul clasei sau al unor grupuri mai mici;
Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluții fezabile pentru problema supusă atenției;
Afișarea ideilor rezultate in forme cât mai variate și originale: cuvinte, propoziții, colaje, imagini, desene, cântece, joc de rol etc.
Avantajele:
Participarea activă a tuturor participanților,
Dezvoltarea capacităților de a trăi anumite situații, de a le analiza, de a lua decizii privind alegerea soluției optime;
Exprimarea personalității;
Eliberarea de prejudecăți;
Exersarea creativității și a unor atitudini deschise la nivelul grupului;
Dezvoltarea relațiilor interpersonale, prin valorificarea ideilor fiecăruia;
Realizarea unei ambianțe pline de prospețime și de emulație.
Explozia stelară – Activitatea începe din centrul conceptului și se împrăștie în afară, cu întrebări, asemenea exploziei stelare. În centrul desenului se scrie ideea centrală tar pe cinci steluțe aflate în jurul stelei centrale se scriu câte o întrebare de tipul: ce?, cine?, unde?, de ce ?,când ?.
Învățătorul trebuie să acorde importanță deosebită întrebărilor copiilor, efortului acestorade a formula întrebări corecte, precum și modul de cooperare, modul de interacțiune . Se stimuleazăcreativitatea elevilor.
Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativității se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme și noi descoperiri.
Materialul necesar pentru aplicarea metodei:o stea mare, cinci stelué mici de culoare galbenă, cinei săgeți roșii,jetoane.
Etape:
1. Elevii așezați în semicerc propun problema de rezolvat. Pe steaua mare scrie sau sedesenează îdeea centrală.
2. Pe cele cinci stelute se scrie câte o întrebare de tipul CE? CINE? UNDE? DE CE? CÂnd?, iar cinci elevi din clasă extrag câte o întrebare, după care fiecare își va alege trei, patru colegi organizându-se astfel în cinci grupuri.
Pentru elaborarea întrebărilor grupurile cooperează.
3. La expirarea timpului, elevii revin în semicerc în jurul steluței mari iar fiecare grup prezintă întrebările elaborate adresându-se celorlalți. Elevii din celelalte grupe răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.
Se apreciază efortul acestora de a elabora întrebări corecte precum și modul de cooperare și interacțiune.
În cadrul lecției „Marile unit[í geografice ale țării” am folosit cu rezultate foarte bune metoda Floarea de lotus. Metoda presupune deducerea de idei, concepte, pornind de la o temă centrală. Aceasta determiă cele opt idei secundare care se construiesc în jurul ideii principale. Ideile secundare devin idei principale pentru alte opt idei.
O excelentă metodă de dezvoltare a spiritul critic, al spiritului de observație al elevilor în cadrul orelor degeografie este Diagrama Venn care poate reazliza o analiză profundă a temei pusă în discuție oferindu-i copilului posibilitatea de exprimare. Spre exemplificare :
Câmpia Română Câmpia de Vest
Mozaicul
Mozaicul presupune învățarea prin cooperare la nivelul unui grup și predarea achizițiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup.
Ca toate celelalte metode de învățare prin cooperare și aceasta presupune următoare avantaje :
Stimularea încrederii în sine a elevilor
Dezvoltarea abilităților de comunicare argumentativă și de relaționare în cadrul grupului
Dezvoltarea gândirii logice, critice și independente
Dezvoltarea raspunerii individuale și de grup
Optimizarea învățării prin predarea achizițiilor altcuiva
Am folosit această metodă cu predilecție în cadrul orelor de consolidare a cunoștințelor și la lecții care presupuneau învățarea prin cooperare.
Activitățile desfășurate în cadrul disciplinei Științe ale naturii m-au obligat sa creez situații în care elevii să fie obligați să utilizeze o gamă vastă de procese și operații mintale, să aibă în vedere o abordare multiplă a ceea ce este de predat încât să ofer elevului posibilitatea să capete experiența punerii în mișcare a unor multiple și variate operații mintale adecvate situațiilor date. Este vorba despre operații de tipul celor de: observare, identificare, comparative, compunere, clasificare,categorizare, organizare calculate, analiză și sinteză, emitere de ipoteze și verificare a cauzelor, sesizare a esențialului,corectare, stabilire de relații funcționale, abstractizareși generalizare, evaluare, interpretare, judecată critică, anticipare, conturare de imagini, formare a propriei opinii, extragere de informații, transfer de informațieîn alt context (în alte sarcini de lucru), comunicare etc. În consecință, metodele active pe care le-am utilizat în experimentul meu au presupus tot atât de multe tehnici de activare a unor asemenea operații. Este un volum mult mal mare de muncă din partea cadrului didactic, dar, rezultatele sunt pe măsuța așteptărilor. Metodele activ-participative, utilizate în desfășurarea activităților, le-au permis copiilor să se implice în activitate, satisfăcându-și curiozitatea și nevoia de acțiune, manifestându-șicreativitatea și imaginația. Rolul acestor metode a fost de a înlătura inhibițiile copilului carepercepe mediul școlar ca pe ceva străin, i-au oferit încredere în forțele proprii, I-au făcut să deprindă maiușor cunoștințele. Ele au facilitat procesul de asimilare, fixare și consolidare a cunoștințelor și au influențat dezvoltarea personalității elevului.
3.12. Strategii de verificare și evaluare a experimentului
In această etapă am aplicat teste de evaluare la aceleași discipline ca și in evaluarea inițială pentru a putea realiza o comparație între cele două rezultate. Am căutat să stabilesc cu aproximație același tip de obiective pentru o analiză căt mai corecta a rezultatelor:
Astfel, la Limba romană:
0.1 – să răspundă corect la cele trei cerințe ;
0.2 – să stabilească valoarea de adevăr a enunțurilor ;
0.3 – să stabilească perechile de sinonime ;
0.4 – să găsească cuvintele cu sens opus;
0.5 – să despartă corect în silabe, respectând regulile gramaticale ;
0.6 – să alcătuiasă propoziții cu cuvântul, cu înțelesuri difente;
0.7 – să transforme și să analizeze corect propoziția dată;
0.8-să corecteze textul dat» tâmd cu o linie forma incorectă;
0.9- să alcătuiască compunerea respectând cerințele ;
Citește cu atenție textul următor:
„Un neguțător din cetatea Florența, din Italia, mergea în țara lui cu multe lucruri scumpe și cu o mare sumă de bani. El trebuia să treacă prin Târgoviște, pentru că acolo era scaunul domniei.
Cum ajunse la Târgoviște, se duse drept la Țepeș cu un dar bogat și îi zise:
Măria ta, ursita m-a adus să trec cu avutul meu prin țara pe care o stăpânești. Te rog a-mi da câțiva slujitori, ca să-mi fie de pază până voi pleca.
Vodă, iute ca focul cum era el, încruntă sprâncenele când auzii cererea ce i se făcuse și zise:
Ține-ți darul, creștine! Eu îți poruncesc să-ți duci avutul pe oricare din ulițe, la orice răspântie ce ți se va părea mai singuratică și mai dosnică și acolo să-l lași până dimineață, fără paznic! Și de ți se va întâmpla vreo pagubă, eu simt răspunzător.
Florentinul, cu inima înghețată de frică, se supuse poruncii."
(Petre Ispirescu – Neguțătorul florentin)
1. Încercuiește răspunsul corect:
Acțiunea textului se petrece :
În cetatea Florența din Italia
În cetatea de scaun Târgoviște
Într-o uliță pustie și singuratică
Personajele întâmplării sunt :
neguțătorul și Vlad Țepeș
necuțătorul și un creștin
Vlad Țepeș si paznicul
Domnitorul Vlad Țepeș esteprezentat in text ca fiind :
neospitalier
violent
aspru
2. Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor propoziții, scriind în dreptul fiecăreia un A pentru Adevărat și un F pentru Fals.
-Negustorul venea din Italia cu multe lucruri scumpe și cu o mare sumă de bani. ____
– Târgoviște era cetatea de scaun unde domnea Țepeș-Vodă. ____
– Autorul textului este Negustorul Florentin. ____
– Vodă se temea de hoți și l-a îndemnat pe negustor să-și păzească averea. ____
– Negustorul i-a plătit lui Țepeș o sumă de bani pentru că a trecut prin țara lui. ____
– Domnitorul s-a mâniat deoarece negustorul nu i-a adus niciun dar. ____
3. Unește cu săgeți cuvintele din prima coloană cu cele care au înțeles asemănător din a doua coloană.
A B
negutător lăturalnică
dar destin
ursită intesecție
dosnică negustor
răspântie cadou
4. Găsește câte un cuvânt cu înțeles opus pentru fiecare dintre cuvintele: multe, bogat, înghețat, a merge.
_______________________________ _______________________________
_______________________________ _______________________________
5. Despare în silabe cuvintele: stăpânește, sprâncenele, întâmplă, Florența.
_______________________________ _______________________________
_______________________________ _______________________________
6. Alcătuiește două enunțuri în care cuvântul „mare” să aibă înțelesuri diferite.
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________
7. Se dă propoziția:
Negustorul florentin trecea prin Târgoviște.
Analizează părțile de propoziție:
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
8. Taie cu o linie forma greșită a cuvintelor scrise înclinat:
Un negustor se întorcea în țara lui cu întreaga lui avere. Deoarece drumul său trecea prin Târgoviște, acesta s-a/sa dus l-a/la Vodă cu un dar bogat și l-a/la rugat să-i/să dea câțiva slujitori care să-l însoțească, păzindu-i avutul. Țepeș i-a/ia poruncit să-și lase averea pe oricare dintre ulițele lăturalnice ale țării și de s-ar/sar întâmpla să dispară, el v-a/va fi răspunzător.
9. Scrie o compunere de 6-8 rânduri în care să povestești cum crezi tu că s-a terminat întâmplarea. În redactarea compunerii tale vei avea în vedere:
– să respecți cerința
– să fii original
– să respecți așezarea corectă în pagină
– să folosești corect semnele de punctuație
– să scrii îngrijit și corect
Tabelul nr. 9
DESCRIPTORII DE PERFORMANȚĂ
Rezultatele obținute la testarea finală la Limba și literatura română în clasa experimentală ( Anexa 7 ) și clasa de control ( Anexa 8 ) sunt prezentate în următoarele analize statistice:
Figura 9
Rezultate obínute de clasa experimentală
Figura 10
Rezultate obținute de clasa de control
Tabelul nr. 10
Rezultate comparate
Figura nr. 11
Rezultate comparative la Lb. Română între, clasa experimentală și clasa de control.
Pentru testarea sumativă la disciplina Științe ale naturii la clasa a IV-a am stabilit următoarele obiective și itemii aferenți acestor obiective:
O.1 – completarea corectă a unor enunțuri lacunare
O.2 – distingerea corectă a afirmațiilor adevărate și cele false
O.3 – ordonarea corectă a cuvintelor date
O.4 – denumirea și potrivirea corectă a planetelor din Sistemul nostru solar
1. Completează spațiile libere punctate cu noțiunile corespunzătoare din paranteză:
Mediile de viață sunt: …………………………………………………………………………………………
Ciclul de …………………………. al unei planete este format din etape prin care trece planeta de la stadiul de sămânță până la momentul în care ea produce alte semințe.
Viața plantelor, a animalelor și a omului nu ar fi posibilă fără ………………………………….
Cele nouă planete, cu sateliții lor, care se rotesc în jurul Soarelui și alte corpuri cerești alcătuiesc …………………………….
Un corp poate acționa la un moment dat asupra unui alt corp cu o anumită …………….
Pământul atrage corpurile co o forță numită ………………………………………………………..
( Sistemul solar, grădină, viață, forță de gravitație, pădure, oxigen, forță de tracțiune, baltă )
2. Scrie A în dreptul enunțurilor adevărate și F în dreptul enunțurilor false:
Orice magnet are doi poli: polul nord și polul sud. ________
Dacă becul luminează spunem că este circuit inchis. ________
Toate planetele se mișcă în jurul axei lor și în jurul Soarelui, în același timp. ______
Dintre cele două planete, doar pe Terra nu există viață. ______
Corpurile din mediul înconjurător au o singură culoare. _________
Sănătatea noastră depinde foarte mult de o alimentație corectă. _________
3. Răspunde la următoarele întrebări:
Care sunt condițiile optime de viață care asigură încolțirea unei semințe?
____________________________________________________________
Când se atrag doi magneți ?
____________________________________________________________
Care sunt culorile care alcătuiesc lumina albă ?
____________________________________________________________
Care este satelitul natural al pământului ?
____________________________________________________________
Ce urmări poate avea consumul de alimente alterate ?
_____________________________________________________________________
4. Ordonează cuvintele corect într-un enunț. Scrie ce sfaturi ai obținut.
a) să, prize, Niciodată, la, nu vă jucați.
___________________________________________________________________________
b) neizolate, nu trebuie, introduse, metalice, în prize, Obiectele.
___________________________________________________________________________
c) timpul, nu trebuie, introduse, băii, electrice, Aparatele, în cadă.
___________________________________________________________________________
5. Scrie denumirile planetelor Sistemului Solar:
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________
DESCRIPTORII DE PERFORMANȚĂ
Rezultatele obínute la Științele ale naturii sunt prezentate în diagramele următoare: Clasa experimentală ( Anexa 9 ) și clasa de control ( Anexa 10 )
Figura nr.12
Rezultatele clasei experimentale:
Figura nr.13
Rezultatele obținute ale clasei de control:
Tabel nr.11
Rezultatele comparative ale clasei experimentale și clasei de control
Figura nr. 14
Graficul comparativ al rezultatelor obținute de cele două clase
La disciplina geografie am alcătuit un test de evaluare sumativă pentru perioada celui de-al doilea semestru (perioada ianuarie-aprilie) în care am realizat o nouă strategie, strategie care se pare că a dat roade foarte bune. Astfel am stabilit următoarele obiective:
O.1 – să aleagă răspunsurile corecte la testul tip grilă;
O.2 – să completeze spațiile punctate cu informațiile care lipsesc;
O.3 – să identifice, să coloreze și să justifice formele de relief solicitate în enunțuri;
O.4 – să stabilească valoarea de adevăr a enunțurilor;
O.5 – să completeze textul lacunar cu informațiile care lipsesc;
O.6 – să stabilească corespondența între formele de relief și bogățiile ce le corespund;
O.7 – să realizeze un eseu cu privire la Delta Dunării;
DESCRIPTORII DE PERFORMANȚĂ
1. Alege varianta corectă:
Munții Rodnei se află îm :
a) Carpații Meridionali
b) Carpații Occidentali
c) Carpații Orientali
Munții Bihorului fac parte din:
a) Grupa Munților Banatului
b) Grupa Munților Apuseni
c) Grupa Munților Poiana Ruscăi
Câmpia de Vest este străbătută de râurile:
a) Jiu, Olt, Argeș
b) Someș, Mureș, Timiș
c) Siret, Prut, Buzău
2. Completează spațiile punctate:
Subcarpații se împart în ………………………………………………………………………………………………
Îm Grupa Munților Făgărașului se găsesc cele mai înalte vârfuri:
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Principalele podișuri din țara noastră sunt:
…………………………………………………………………………………………………………………………………
3. Privește harta de mai jos:
Cerințe:
Identifică formele de relief notate cu literele de la A la J.
Realizează o scurtă prezentare a formelor de relief notate cu D și G.
Identifică pe hartă, colorând cu verde, câmpiile României și alcătuiește o scurtă descriere a Munțiilor Carpați.
4. Adevărat sau fals:
Babele și Sfinxul se găsesc în Munții Parâng ……..
În Carpații Occidentali sunt numeroase peșteri ……..
Depresiunea Brașovului se află în grupa nordică a Carpaților Orientali …….
În Grupa Munților Făgăraș se află Lacul Bâlea ………
Cheile Bicazului și Lacul Roșu se găsesc în Carpații Occidentali …….
Oltul și Mureșul izvorăsc din Munții Hășmașu Mare, Carpații Orientali
5. Completează spațiile punctate:
România este așezată în …………………………………… continentul …………………………… . Se învecinează în nord cu …………………………………. . Munții Rodnei sunt situați în Carpații …………………………..
Între Dunăre și Valea Barcăului se află Carpații ………………………………
Între Carpații Meridionali și Câmpia Română se află Podișul ……………………………………………. Cea mai mare câmpie a țării este ……………………………………………………..
6. Realizează corespondența între forma de relief și bogățiile care-i corespund:
Câmpia păduri, cărbuni, minereuri de fier, aur;
Dealuri cereale,petrol, gaze naturale;
Munți pășuni, livezi, vii, gaze naturale;
7. Alcătuieșt un scurt text despre Delta Dunării folosind termenii: aluviuni, brațe, stuf, colonie, peisaje, rezervație.
Rezultatele obținute de către clasa experimentală ( Anexa 11 ) și clasa de control ( Anexa 12 ) sunt prezentate în diagramele următoare:
Figura nr. 15
Rezultatele obținute de către clasa experimentală
Figura nr. 16
Rezultatele obținute de către clasa de control
Tabel nr.12
Rezultatele comparative ale clasei experimentale și clasei de control
Figura nr. 17
3.13 Prezentarea și interpretarea rezultatelor
În luna aprilie am procedat la analiza rezultatelor obținute de către clasa experimentală și clasa de control. Pentru aceasta am realizat evaluarea pe baza unor grafice statistice care demonstrează cu multă ușurință progresul realizat de către clasa experimentală prin aplicarea metodologiei activ-participative, prin schimbarea proiectării activității de învățare prin schimbarea statutului elevului din ”recipient” de stocare a informațiilor transmise de către ”cineva” în subiect al actului învățării, coparticipant la propria formare. Iată rezultatele obținute de către cele două clase peperioada ianuarie-aprilie.
Rezultatele obținute de către elevii clasei experimentale la:
Disciplina:Limba și literatura română
Testare inițială
Testare finală
Grafic comparativ clasa experimentală la limba română:
Prin urmărirea graficului se poate observa cu ușurință o creștere valorică semnificativă pe perioada experimentului :
Calificativul, Foarte bine crește de la 50% la 53,12%$
Calificativul, Bine creste cu 12,51%$
Calificativul, Suficient se micșorează cu 15,63%, fapt ce demonstrează creșterea calitativă a rezultatelor școlare. Crește numărul elevilor la calificativele Foarte bine și Bine diminuându-se numărul elevilor cu Suficient. Acest fapt demonstrează anumiți factori externi care au fost înlăturați prin folosirea metodelor activ-participative în activități.
Rezultate obținute de către elevii clasei de conrol la:
Disciplina:Limba și literatura română
Testare inițială
Testare finală
Grafic comparativ clasa de control la limba română:
La clasa de control se observă o ușoară creștere valorică, aceasta datorându-se în mare măsură volumului mai mare de informații de care elevii dispun la momentul evaluării finale. Se observă o scădere a procentului la nivelul calificativului Bine care merge spre calificativul Foarte bine. Schimbările sunt nesemnificative.
Grafic comparativ între clasa experimentală și clasa de control:
Testare inițială
Testare finală
Dacă se urmăresc graficele înregistrate de cele două clase la evaluarea inițială se poate observa o apropiere între ele două clase. Urmărind cu atenție rezultatele obținute de către clasa experimentală putem observa un salt calitativ al elevilor din clasa experimentală. Scade calificativul Suficient și cresc calificativele Foarte bine și Bine cu 3 respectiv 12 procente.
Rezultate obținute de către elevii clasei experimentale la
Disciplina:Geografie
Testare inițială
Testare finală
Prin aplicarea strategiilor moderne ale metodelor activ-participative, diferențele înregistrate de către elevi sunt semnificative și demonstrează utilitatea implementării acestor schimbări în activitatea de predare-învățare-evaluare la ciclul primar. Colaboararea dintre elevi, mediul permisiv stabilit la nivelul relațiilor de colaborare între învățător (consultantul elevilor, dirijorul acțiunii de învățare) și elevul care caută toate modalitățile de informare pentru el și pentru grupul din care face parte, pentru îndeplinirea sarcinilor individuale și de grup.
Grafic comparativ clasa experimentală la geografie:
Rezultatele obținute de către elevii clasei de control la:
Disciplina:Geografie
Testare inițială
Testare finală
Prin folosiriea metodelor activ-participative în cadrul activitățilro de predare-învățare, putem observa obținerea unor rezultate care demonstrează o scădere a rezultatelor, datorate, fupă discuții purtate cu elevii clasei și cu învățătoarea, unei plictiseli survenite pe monotonia desfășurării activităților. Elevii manifestă dezinteres pentru lecțiile desfășurate și rezultatele obținute la testarea finală demonstrează acest lucru.
grafic comparativ clasa de control la Geografie:
Grafic comparativ între clasa experimentală și clasa de control:
Testarea inițială
Testare finală
Urmărind graficele celor două comparații realizate la nivelul testării inițiale și testării finale se poate observa o creștere semnificativă la nivelul clasei experimentale, creștere pe care o pun în totalitate pe schimbările survenite la nivelul clasei privind activitățile de predare-învățare-evaluare.
Am ajuns la următoarele concluzii:
– pentru a se ajunge la cunoașterea științifică a geografiei este necesar să se descopere cauzele care stau la baza diferitelor obiecte sau fenomene, legăturile de interdependență dintre obiectelele și fenomenele geografice din cuprinsul aceluiaș grup sau între grupe diferite de obiecte și fenomene. În acest scop este necesar să se depășească treapta reprezentărilor și să se ajungă la treapta logică a cunoașterii, care presupune formarea de noțiuni geografice. Deci, procesul formării noțiunilor cere, pe de o parte, să se transmită o suficientă cantitate de material faptic (obiecte, fenomene, date geografice), pe de altă parte el împune ca aceste date să fie valorificate cu ajutorul unor procese de gândire prin care obiectele și fenomenele la care ne-am referit sunt integrate în cuprinsul unor probleme cu care trebuie să rămână elevii la terminarea fiecărei unități de învățare. Pentru accesibilizarea învățării, este necesară utilizarea unor suporturi educaționale variate: hărți, atlase, fotografii, filme documentare, jurnale de călătorie, caiete de activitate idependentă, fișe, ghiduri, materiale didactice etc.
Rezultatele obținute de către elevii clasei experimentale la^
Disciplina^ Științele naturii
Testare inițială
Testare finală
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Activitatea de Invatare (ID: 158580)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.