Activitatea DE Inspecție Fiscală

UNIVERSITATEA ”CONSTANTIN BRÂNCOVEANU”

PITEȘTI

FACULTATEA MANAGEMENT MARKETING

ÎN AFACERI ECONOMICE RÂMNICU VÂLCEA

SPECIALIZAREA: STANDARDE, REGLEMENTĂRI SI POLITICI CONTABILE

S Contabilitate și informatică de gestiune

LUCRARE DE DISERTAȚIE

ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ

REGULI SI PROCEDURI APLICABILE IMPOZITULUI

PE PROFIT

Coordonator:

Lect.Univ.Dr.Popa Ionela

Absolvent:

Tărășincă Petre

-2016-

CUPRINS

CAPITOLUL I : Delimitări teoretice privind impozitul pe profit in România

1.1.Istoricul impozitului pe profit in România pag.3

1.2.Asezarea impozitului pe profit in România pag .4

1.3.Abordarea comparativă a impozitului pe profit in anul 2016

față de anul 2015 pag.13

1.4.Evoluția încasărilor din impozitul pe profit in

perioada 2010-2015 pag.18

CAPITOLUL II : Inspecția fiscală; particularități privind desfășurarea acesteia asupra impozitului pe profit

2.1. Cadrul legal privind efectuarea inspecției fiscale pag.21

2.2. Noutăți privind inspecția fiscală si impactul lor asupra

contribuabililor persoane juridice pag.35

CAPITOLUL III : Particularități ale activității de inspecție fiscală la nivelul Administrației Județene a Finanțelor Publice Vâlcea

3.1. Prezentarea firmelor supuse inspecției fiscale pag.46

3.2. Derularea inspecției fiscale, rezultatele acesteia pag.49

3.3. Cauze si efecte ale denaturărilor constatate.

Concluzii si propuneri pag.55

BIBLIOGRAFIE pag.57

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI TEORETICE PRIVIND IMPOZITUL PE PROFIT IN ROMÂNIA

Istoricul impozitului pe profit in România

Impozitul pe profit este un impozit direct care se aplică beneficiului obținut prin desfășurarea unei activități economice.

Odată cu apariția Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și a Legii nr. 31/ 1990 privind societățile comerciale, prelevarea din valoarea producției nete și vărsămintelor din beneficii au fost înlocuite prin introducerea începând cu anul 1991 a impozitului pe profit .

Anul 1991 s-a caracterizat prin impunerea societăților comerciale pe cote progresive pe tranșe de profit, tranșa pana la 25 mii lei fiind scutita. Pentru restul de tranșe cotele au fost intre 2,5 si 77%. Concomitent au fost acordate si o seama de facilități fiscale.

În baza H.G. nr.804/1991, in perioada 1991-1994 s-a aplicat impunerea prin cote proporționale, respectiv pe doua tranșe de profit:

Pana la 1 milion lei o cota de 30%

Peste 1 milion lei o cota de 45 %

Aceasta a dus la simplificarea administrării impozitului pe profit dar nu a fost corelată cu dimensiunea și potențialul financiar real al agenților economici, care in loc să genereze creșterea capitalului productiv și a bazei impozabile, a facilitat evaziunea fiscală.

Prin acordarea de facilități fiscale s-a dorit apariția unui sector privat puternic si viabil, dar in practica aceasta finalitatea fost distorsionata.

În anul 1994, pe fondul unei cresteri masive a numărului de agenți economici, prin înființarea de noi societăți comerciale având ca principal scop beneficierea de scutiri legale, la finele anului, s-a abrogat Legea nr.12/1191 si a fost emisă O.G. nr.70/1994, care a intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1995.Cota de impozitare fiind aftfel redusă de la 45% la 38%, iar pentru agricultură la 25%.

Începând cu data de 01 ianuarie 2010 cota de impozit pe profit se modifică din nou si este stabilită la 25 %.

La data de 01 ianuarie 2004, prin intrarea în vigoare a Legii nr.571/2003, priviind Codul fiscal, impozitul pe profit a fost stabilit la cota unică de 16 %.

Prin abrogarea Legii nr.571/2003 si intrarea în vigoare a noului Cod Fiscal prevăzut de Legea nr.227/20015, începand cu data de 01 ianuarie 2016, cota de impozitare a impozitului pe profit s-a menținut la 16%.

Așezarea impozitului pe profit in România

Persoane impozabile si sfera de aplicare

Conform Codului de procedură fiscală următoarele persoane datorează impozit pe profit și sunt denumite contribuabili:

– persoanele juridice române, cu excepția celor scutite prin lege;

– persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu sau mai multor sedii permanente în România;

– persoanele juridice străine care au locul de exercitare a conducerii efective în România;

– persoanele juridice străine care realizează venituri din trasferul proprietatilor imobiliare situate in Romania, inclusiv inchirierea acestora, exploatarea resurselor minerale, si din transferul titlurilor de valoare emise de rezidentii români.

– persoanele juridice cu sediul social în România, înființate potrivit legislației europene.

”Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:

– Trezoreria Statului;

– instituțiile publice, cu excepția activităților economice desfășurate de aceasta;

– Academia Română, precum și fundațiile înființate de Academia Română, cu excepția activităților economice desfășurate de acestea;

– Banca Națională a României;

– Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar;

– Fondul de compensare a investitorilor, înființat potrivit legii;

– Fondul de garantare a pensiilor private, înființat potrivit legii;

– Fondul de garantare a asiguraților, constituit potrivit legii;

-persoanele juridice române care plătesc impozit pe veniturile microîntreprinderilor;

– fundațiile constituite ca urmare a unui legat,,;

1.2.2. Determinarea rezultatului fiscal

Reguli generale

Rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile și deducerile fiscale și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea rezultatului fiscal se iau în calcul și elemente similare veniturilor și cheltuielilor, potrivit normelor metodologice, precum și pierderile fiscale care se recuperează. Rezultatul fiscal pozitiv este profit impozabil, iar rezultatul fiscal negativ este pierdere fiscală.

Rezultatul fiscal se calculează trimestrial sau anual, cumulat de la începutul anului fiscal.

In cazul contribuabililor care desfășoară activități de servicii internaționale, în baza convențiilor internationale, veniturile și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora sunt luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal.

”În scopul determinării rezultatului fiscal, contribuabilii sunt obligați să evidențieze în registrul de evidență fiscală veniturile impozabile înregistrate într-un an fiscal, precum și cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice, în același an fiscal, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare,,.

Venituri neimpozabile

La calculul rezultatului fiscal, următoarele venituri sunt neimpozabile:

– dividendele primite de la o persoanele juridice române;

-” dividende primite de la persoanele juridice străine plătitoare de impozit pe profit sau similar impozitului pe profit, situate într-un stat terț cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, dacă persoanele juridice române care primesc dividendele dețin la persoanele juridice străine din statul terț, la data înregistrării acestora potrivit reglementărilor contabile aplicabile, pe o perioadă neîntreruptă de un an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende,,;

– valoarea titlurilor de participare noi sau sumele reprezentând majorarea valorii nominale a titlurilor de participare existente, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare.

– veniturile din recuperarea, anularea sau refacturarea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din anularea sau reducerea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din anularea ori restituirea unor dobânzi sau penalități pentru care nu s-a acordat deducere, precum și veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în natură la capitalul altor persoane juridice sau ca urmare a majorării capitalului social la persoana juridică la care deține titluri de participare;

– veniturile din impozitul pe profit amânat înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu standardele internaționale de raportare financiară;

– veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investițiilor imobiliare sau activelor biologice, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu standardele internaționale de raportare financiară. Aceste sume sunt impozabile odata cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor investiții;

– veniturile reprezentând creșterile de valoare rezultate ca urmare a reevaluarea imobilizărilor necorporale, mijloacelor fixe, terenurilor, care compensează cheltuielile cu scaderile anterioare aferente aceleiași imobilizări;

– veniturile prevăzute expres, aprobate prin acte normative, în acorduri și memorandumuri ca fiind neimpozabile;

– veniturile din vanzarea, evaluarea, reevaluarea, cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, dacă la data vanzarii, evaluării, reevaluării, cesionării, daca contribuabilul deține pe o perioadă neîntreruptă de un an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titluri de participare.

– veniturile din lichidarea unei persoane juridice române sau a unei persoane juridice străine situate într-un stat terț cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, dacă la data începerii operațiunii de lichidare, contribuabilul deține pe o perioadă de un an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care se lichideaza;

– sumele colectate pentru îndeplinirea responsabilităților de finanțare a gestionării deșeurilor potrivit legii;

– veniturile aferente titlurilor de plată obținute de persoanele îndreptățite, titulari inițiali aflați în evidența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moștenitorii legali ai acestora;

– despăgubirile primite în baza hotărârilor emise de Curtea Europenă a Drepturilor Omului;

– veniturile înregistrate printr-un sediu permanent dintr-un stat străin, în condițiile în care se aplică prevederile convenției de evitare a dublei impuneri încheiate între România și statul străin respectiv, iar convenția respectivă prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda scutirii;

– sumele primite ca urmare a restituirii, a aporturile acționarilor, cu ocazia reducerii capitalului social.

Cheltuieli

”La determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, precum și taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de comerț și industrie, organizațiile patronale și organizațiile sindicale,,.

Cheltuielile cu salariile și cele asimilate salariilor sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal.

Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:

– cheltuielile de protocol în limita a 2% aplicată asupra profitului contabil la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol. În cadrul cheltuielilor de protocol se includ și cheltuielile înregistrate cu taxa pe valoarea adăugată colectată pentru cadourile mai mari de 100 lei oferite de contribuabil;

– cheltuielile sociale, în limita unei cote de 5%, aplicată asupra valorii totale a cheltuielilor efectuate cu salariile personalului;

– cheltuielile efectuate cu tichetele de masă și vouchere de vacanță acordate de angajatori;

– pierderile, perisabilitățile, scăzămintele rezultate din depozitare si manipulare;

– pierderile tehnologice, care respecta normele de consum, necesare pentru fabricarea unui produs ori prestarea unui serviciu;

– cheltuielile reprezentând cantitatea de energie electrică consumata, în limita normei proprii de consum tehnologic, sau în lipsa acesteia, la nivelul normei aprobate de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, care include și consumul propriu comercial, pentru contribuabilii din domeniul distribuției energiei electrice;

– cheltuielile cu provizioane si ajustări pentru depreciere și rezerve, în limita prevăzută de Codul fiscal;

– cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar, în limita prevăzută de Codul fiscal;

– amortizarea, în limita prevăzută de Codul fiscal;

– cheltuielile pentru întreținerea și repararea locuințelor de serviciu, in limita a 10%, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor construite prevăzute de Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

– cheltuielile de întreținere și reparații aferente sediului aflat în locuința proprietate personală a unei persoane fizice, fiind deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor puse la dispoziția societății în baza contractelor încheiate între părți;

– pană la 50% din cheltuielile aferente autovehiculelor rutiere care nu sunt utilizate exclusiv în scopul desfasurarii activității economice, cu o masă totală maximă autorizată de pană la 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune pentru pasageri, inclusiv șoferul, detinute în proprietatea sau în folosința de contribuabilului.

– cheltuielile efectuate cu întreținerea și repararea autoturismelor folosite de catre persoanele cu funcții de conducere și de administrare ale persoanei juridice,

pentru un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de functii.

Pierderi fiscale

”Pierderea anuală, stabilită la inchiderea exercițiului financiar, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se efectuează în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora,,.

Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care își încetează existența ca urmare a unei operațiuni de fuziune sau divizare totală se recuperează de către contribuabilii nou-înființați sau de către cei care preiau patrimoniul societății absorbite sau divizate, proporțional cu activele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit documentului de fuziune sau divizare. Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care nu își încetează existența ca efect al unei operațiuni de desprindere a unei părți din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se recuperează de acești contribuabili și de cei care preiau parțial patrimoniul societății cedente, proporțional cu activele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menținute de persoana juridică cedentă.

Contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor și care anterior au realizat pierdere fiscală, se recuperează pe perioada cuprinsă între anul înregistrării pierderii fiscale și limita celor 7 ani.

În cazul contribuabililor care se dizolvă cu lichidare, perioada cuprinsă între prima zi a anului următor celui în care a început operațiunea de lichidare și data închiderii procedurii de lichidare se consideră un an în ceea ce privește recuperarea pierderii fiscale.

Declararea și plata impozitului pe profit

”Calculul, declararea și plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I – III. Definitivarea și plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declarației privind impozitul prevazut de lege. Nu intră sub incidența acestor prevederi contribuabilii care se dizolvă cu lichidare”.

Contribuabilii pot opta pentru calculul, declararea și plata impozitului pe profit anual, cu plăți anticipate, efectuate trimestrial. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit.

Optarea pentru sistemul anual de declarare și plată a impozitului pe profit se efectuează la începutul anului fiscal pentru care se solicită aplicarea. Opțiunea este obligatorie pentru cel puțin 2 ani fiscali consecutivi. Ieșirea din sistemul anual de declarare și plată a impozitului se efectuează la începutul anului fiscal pentru care se solicită aplicarea. Contribuabilii comunică organelor fiscale competente modificarea sistemului anual sau trimestrial de declarare și plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal respectiv.

Contribuabilii comunică organelor fiscale teritoriale modificarea sistemului anual sau trimestrial de declarare și plată a impozitului pe profit, în termen de 30 de zile de la începutul anului fiscal modificat.

„Instituțiile de credit – persoane juridice române și sucursalele din România ale instituțiilor de credit – persoane juridice străine – au obligația de a declara și plăti impozit pe profit anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit”.

În cazul contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, plățile anticipate trimestriale se efectuează în sumă de o pătrime din impozitul pe profit aferent anului precedent.

Persoanele juridice care se dizolvă cu lichidare, potrivit legii, au obligația să depună declarația anuală de impozit pe profit pentru perioada respectiva și să plătească impozitul pe profit aferent până la data depunerii situațiilor financiare la organul fiscal competent.

Persoanele juridice care, în cursul anului fiscal, se dizolvă fără lichidare au obligația să depună declarația anuală de impozit pe profit și să plătească impozitul până la închiderea perioadei impozabile.

Pentru aplicarea sistemului de declarare și plată a impozitului pe profit anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial, indicele prețurilor de consum necesar pentru actualizarea plăților anticipate se comunică, prin ordin al ministrului finanțelor publice, până la data de 15 aprilie a anului fiscal pentru care se efectuează plățile anticipate.

Contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit până la data de 25 martie inclusiv a anului următor, cu excepția contribuabililor aflati in lichidare.

„Contribuabilii care au optat pentru un an fiscal diferit de cel calendaristic au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit și să plătească impozitul pe profit aferent anului fiscal respectiv, până la data de 25 a celei de-a treia luni inclusiv, de la închiderea anului fiscal modificat”.

Declararea impozitului pe profit, aferent trimestrului incheiat, se fectueaza prin completarea declaratie 100- Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat„ iar regularizarea impozitului pe profit anual se face prin completarea declaratiei 101- ”Declarație privind impozitul pe profit„. Aceste declaratii se depun la organul fiscal, pe raza caruia agentul economic î-si are sediul, prin depunerea la ghiseu, transmiterea prin posta sau transmiterea sub semnatura electronica pe portalul ANAF prin mijloace electronice de transmitere la distanta.

Abordarea comparativă a impozitului pe profit în anul 2016 față de anul 2015

Prin aprobarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal, care a intrat in vigoare de la data de 01 ianuarie 2016, si care a abrogat vechiul cod fiscal, respectiv Legea nr.571/2003, au aparut o serie de modificari privind abordarea impozitului pe profit.

Contribuabilii

Devin plătitori ai impozitului pe profit in România persoanele juridice străine care au locul de exercitare a conducerii efective in România. De exemplu, o companie înfiintată in Italia devine subiect al impozitului pe profit in România in situația în care aceasta este administrată efectiv din România.

Nu sunt plătitori de impozitului pe profit, persoanele juridice straine și persoanele fizice nerezidente care desfasoară activitate in România intr-o asociere cu sau fară personalitate juridică.

Instituțiile care erau considerate scutite, exemplu Banca Nationala a României, Academia Româna, acum sunt mentionate ca fiind personae ce nu intra sub incidența impozitului pe profit.

Anul fiscal

Se mentine posibilitatea de a opta pentru an fiscal egal cu exercițiul financiar ales, daca anterior s-a optat pentru exercitiu financiar diferit de anul calendaristic.

Modificarea anului fiscal se anunță in termen de 15 zile de la data începerii anului fiscal modificat sau de la înființare.

Pentru contribuabilii care intra in dizolvare cu lichidare perioada cuprinsa intre prima zi a anului fiscal următor celui in care a fost deschisă procedura lichidării si data inchiderii procedurii de lichidare se consideră un singur an fiscal.

Cota de impozitare

Și în prevederile noului cod fiscal se mentine cota unică de 16%;

Se elimină din categoria contribuabililor obligați la plata impozitului minim de 5% din venituri, cei care obtin venituri din pariuri sportive.

Regimul special de impozitare se menține acum numai pentru cluburi de noapte, baruri de noapte, cazinouri și discoteci.

Calculul rezultatului exercițiului

Sunt aliniate reglementările fiscale cu cele contabile in ceea ce priveste corectarea erorilor inregistrate in contabilitate. Pentru erorile contabile corectate corectia din punct de vedere fiscal se va realiza prin depunerea unei declarații rectificative aferente anului al carui rezultat este corectat. Erorile contabile corectate vor fi luate in considerare la calculul rezultatului fiscal din anul curent.

Scutirea de la plata impozitului pe profitul reinvestit se mentine in anul 2016 pentru investițiile în active corporale din clasa 2.1. Mijloacelor fixe, si se extinde si asupra programelor informatice si activelor din clasa 2.2.9. Calculatoare electronice si echipamente periferice, produse sau achiziționate, inclusiv pe baza contractelor de leasing financiar, si puse in functiune dupa data de 01.01.2016.

Se mentionează deasemenea ca veniturile din refacturarea cheltuielilor nedeductibile sunt neimpozabile. Se mentionează explicit și ca veniturile din cresteri de valoare rezultate in urma reevaluărilor, venituri inregistrate pentru compensarea cheltuielilor înregistrate anterior pentru descreșterea de valoare, sunt venituri neimpozabile.

Se adaugă o prevedere pentru cheltuielile salariale sau asimilate salariilor, dacă nu sunt prevazute expres ca fiind deductibile limitat sau nedeductibile, orice cheltuieli salariale sau asimilate salariilor vor fi deductibile.

Baza de calcul pentru deductibilitatea cheltuielilor de protocol s-a modificat. respectiv limita de 2% se va aplica asupra profitului contabil la care se adauga cheltuielile cu impozitul pe profit si cheltuielile de protocol.

S-a mărit limita de deductibilitate fiscală a cheltuielilor sociale de la 2% la 5% aplicată asupra fondului de salarii.

Voucherele de vacanță conform prevederilor noului cod fiscal nu sunt considerate cheltuieli sociale și sunt deductibile, la fel ca si tichetele de masă, în limita valorilor impuse de lege.

Nu mai exista limită la deductibilitatea cheltuielilor cu pensiile facultative sau primele de asigurare voluntară de săntate. Ele însă vor fi în avantajul salariaților pentru suma ce depașește limita de 400 euro de persoana, limită aplicabilă acum ambelor asigurări.

Se majorează procentul privind acordarea creditului fiscal in cazul angajării de cheltuieli cu sponsorizarea de la 3 la mie la 5 la mie din cifra de afaceri.

Sunt deductibile cheltuielile cu stocurile si mijloacele fixe in urmatoarele situații:

-au fost incheiate contracte de asigurare;

-au fost degradate calitativ si se face dovada distrugerii;

-au termen de valabilitate expirate, conform legii.

Se stabileste ca fiind deductibile pierderile din creante, pentru partea acoperită de provizione, in urmatoarele cazuri:

-punerea in aplicare a unui plan de reorganizare, confirmat printr-o sentintă judecătorească, în conformitate cu prevederile Legii 85/2014;

-au fost incheiate contracte de asigurare;

-primite in concesiune.

S-au eliminat nedeductibilitatea următoarelor cheltuieli:

-cheltuielile cu serviciile de consultantă, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora in scopul activităților desfașurate si pentru care nu sunt incheiate;

a) contracte;

b) cheltuielile înregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, prin care să se faca dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune.

Acum condițiile de deductibilitate a provizioanelor in procent de 30% din valoare creanțelor, includ 3 condiții referitoare la creanțe:

– sa nu fie încasate in 270 zile;

– sa nu fie garantate de altă persoană;

– sa nu fie la o persoană afiliată;

De asemenea, acum condițiile de deductibilitate a provizioanelor în procent de 100% din valoare creanțelor, includ 3 condiții referitoare la creanțe:

– sunt detinute la o persoana juridică asupra căreia este declarată procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătorești, sau asupra unei persoane fizice asupra careia este deschisă procedura de insolvența;

– sa nu fie garantate de alta persoană;

– sa nu fie la o persoană afiliată.

In cazul diminuării capitalului social, partea din rezerva legală dedusă, corespunzatoare diminuării, reprezintă element similar veniturilor.

Se reduce procentul de dobandă deductibilă în cazul imprumuturilor în valuta primite de contribuabili de la alte entități decât cele enumerate în mod expres de la 6% la 4%.

Cheltuielile de constituire, recunoscute contabil ca si imobilizare, se amortizează fiscal pe 5 ani.

Se stabilește ca în cazul autoturismelor categoria M1 (maxim 9 scaune inclusiv sofer) amortizarea fiscală este limitată la 1500 lei/luna.

Se prevede detaliat regimul fiscal al amortizării în cazul mijloacelor fixe trecute in conservare.

Se introduc prevederi privind regimul fiscal aplicabil amortizării cheltuielilor cu activitățile de explorare a resurselor naturale.

Plata si depunerea declarației de impozit pe profit

Pentru contribuabilii care aplica sistemul de plăti anticipate, plata si declararea impozitului pentru trim IV se va face pana la 25 decembrie a anului fiscal si nu 25 ianuarie a anului următor, ca in prezent.

Dacă în primul de aplicare al plăților anticipate contribuabilul obține pierdere fiscală, atunci în cel de al doilea an va plăti impozit trimestrial calculat ca 16% din profitul contabil. Dacă și în anul următor se obține pierdere contribuabilul trebuie sa aplice sistemul de calcul trimestrial.

Impozitul pe dividendele plătite persoanelor juridice

De la 01 Ianuarie 2017 cota de impozit pe dividende devine 5%.

Se mentine prevederea că în cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite pâna la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se platește, pană la data de 25 ianuarie a anului următor anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale".

Evolutia încasărilor din impozitul pe profit în perioada 2010-2015

Impozit pe profit este una din sursele de baza a bugetului de stat și implicit a bugetului de stat consolidat.

Pentru evidențierea rolului și importanța calculării, declarării și plătii sumelor datorate bugetului de stat, reprezentând impozit pe profit, în economia naționala, am analizat comparativ încasările reprezentând impozit pe profit si totalul încasărilor la bugetul de stat pe perioada 2010-2015, prezentate în tabelul nr.1 si in graficul nr.1.

Tabelul nr.1

Evoluția încasărilor pe perioada 2010-2015

Sursa:https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/arhiva_rap_activitate.htm

Grafic nr.1

Reprezentarea grafică a ponderii încasărilor la impozitul pe profit

Sursa: https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/arhiva_rap_activitate.htm

Așa cum reiese din tabelul nr.1, valoarea încasărilor la impozitul pe profit a crescut în perioada analizată de la 10.091 mii lei în anul 2010 la 13.770 mii lei în anul 2015. Întrucât și încasările la bugetul de stat au crescut în aceași perioadă, de la 94.903 mii lei în anul 2010 la 137.460 mii lei în anul 2015, se observă că ponderea încasărilor la impozitul pe profit în totalul încasărilor la bugetul de stat a oscilat de la 11% în anul 2010 la 9,3% în anul 2013 si revenind în anul 2015 la 10%.

Scăderea ponderii încasărilor la impozitul pe profit în perioada 2010-2013 de datorează în mare parte crizei economice care a dus la un nivel mai scăzut a evolutiei economice ale agenților aconomici dar si la cresterea fiscalități.

Observam că în perioada 2014-2015 ponderea încasărilor la impozitul pe profit este în crestere de la 9,3% în anul 2013 la 9.9% în anul 2014 și respectiv 10% în anul 2015.

Această creștere se datorează unei evoluții mai bune a economiei, a scăderii fiscalității si a creșterii gradului de colectare de către Agenția Natională de Administrare Fiscală.

CAPITPLUL II

ÎNSPECȚIA FISCALĂ, PARTICULARITAȚI PRIVIND DESFĂȘURAREA ACESTEIA ASUPRA IMPOZITULUI PE PROFIT

2.1. Cadrul legal privind efectuarea înspecției fiscale

2.1.1. Obiectul inspecției fiscale

”Inspecția fiscală reprezintă activitatea care are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către contribuabil, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale„.

În vederea efectuării inspecției fiscale, organele de inspecție fiscală procedează la efectuarea urmatoarelor operatiuni:

– examinează documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;

– verifică concordanța dintre datele din declarațiile fiscale depuse de contribuabil cu cele din evidența contabilă a contribuabilului;

– analizează și evaluează informațiile fiscale, în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu informațiile proprii sau obtinute din alte surse și, a descoperirii de elemente relevante pentru aplicarea legislației fiscale;

– verifică, constată și investighează fiscal actele și faptele rezultate din activitatea contribuabilului supus inspecției sau a altor persoane privind

legalitatea și corectitudinea declarațiilor fiscale, conformitatea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de prevederile legale;

– solicită informații de la terți;

– verifică locurile unde se realizează activități generatoare de venituri impozabile ori unde se află bunurile impozabile;

– solicită explicații scrise de la reprezentantul legal al contribuabilului sau de la împuternicitul acestuia ori de câte ori este necesar, în timpul inspecției fiscale, pentru clarificarea și definitivarea constatărilor;

– informează reprezentantul legal al contribuabilului sau a împuternicitului acestuia, cu privire la constatările facute în timpul desfășurării inspecției fiscale, precum și discutarea acestora;

– stabilește corect baza de impunere, stabilește diferențele datorate în plus sau în minus, față de obligația fiscală declarată de către contribuabil;

– sancționează potrivit legii faptele constatate reprezentând încălcări ale legislației fiscale și contabile și dispune măsuri pentru prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederile prevazute de legislația în vigoare;

– dispune măsuri asigurătorii în condițiile legii;

– aplică sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens un proces-verbal de identificare a bunurilor.

Nu intră în atribuțiile organelor de inspecției fiscale efectuarea de constatări tehnice sau alte verificări solicitate de organele de urmărire penală în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzelor aflate pe rol la aceste instituții.

Persoanele supuse inspecției fiscale

” Inspecția fiscală se efectuează asupra oricărei persoane și entități, indiferent de forma lor de organizare, care au obligații de stabilire, reținere sau plată a obligațiilor fiscale prevăzute de lege„.

Formele și întinderea inspecției fiscale

Formele de inspecție fiscală prevazute de codul de procedură fiscală sunt:

-”inspecția fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligațiilor fiscale prevăzute de legislația fiscală și contabilă ce revin unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată”;

-”inspecția fiscală parțială, care reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a uneia sau mai multor obligații fiscale, ce revin unui contribuabil pentru o perioadă de timp determinată„.

Efectuării unei inspecții fiscale generale sau parțiale se stabileste de organul de control pe baza analizei de risc.

Metode de control

Pentru efectuarea inspecției fiscale organele de control pot folosi următoarele metode de control:

– „verificarea prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor și operațiunilor semnificative, care stau la baza modului de evidentiere, de calcul și de plată a obligațiilor fiscale;

– verificarea exhaustivă, care constă în activitatea de verificare a tuturor documentelor și operațiunilor, care stau la baza modului de evidentiere, de calcul și de plată a obligațiilor fiscale;

– controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilității și a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare și testare asistate de instrumente informatice specializate”.

Selectarea documentelor și a operațiunilor relevante inspecției se efectueaza de catre inspector.

În cazul efectuării inspecției fiscale de către organul fiscal central se pot aproba prin ordin al președintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală și alte metode sau proceduri de sondaj.

Perioada supusă inspecției fiscale

Inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.

Perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior.

2.1.2. Reguli privind inspecția fiscală

„Activitatea de inspecție fiscală se organizează și se desfășoară în baza unor programe anuale, trimestriale și lunare. Condițiile pentru întocmirea programelor se aprobă astfel:

a) prin ordin al președintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala în cazul inspecției fiscale efectuate de organul fiscal central;

b) prin acte emise de autorităților administrației publice locale în cazul inspecției fiscale efectuate de organul fiscal local”.

Inspecția fiscală se efectueaza pe baza principiilor unicitatii, autonomiei, independentei, ierarhizării si teritorialității.

Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare perioada si pentru fiecare tip de creanță fiscală.

La începerea inspecției fiscale, inspectorii care efectueaza inspecția fiscală trebuie să prezinte contribuabilului legitimația de inspector și ordinul de serviciu semnat de conducătorul unitatii fiscale. Începerea inspecției fiscale se consemnează în registrul unic de control.

Inspecția fiscală are în vedere examinarea stărilor de fapt și raporturile juridice care sunt semnificative pentru impozitare sau verificarea a altor obligații prevăzute de legislația fiscală.

Inspecția fiscală trebuie sa se efectuează in asa fel incat să afecteze cât mai puțin activitatea curentă a contribuabilului și să utilizeze cat mai eficient timpul stabilit pentru efectuarea inspecției fiscale.

La finalizarea inspecției fiscale, contribuabilul este obligat să declare în scris, pe propria răspundere, că a pus la dispoziție organului de control toate documentele și informațiile solicitate. În declarație se menționează și faptul că au fost restituite toate documentele solicitate și puse la dispoziție de contribuabil.

Contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile stabilite în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organul de inspecție fiscală.

Competența de efectuare a inspecției fiscale

”Inspecția fiscală se exercită exclusiv si nemijlocit de organul fiscal competent, respectiv organe de inspecție fiscală„.

Reguli speciale privind competența de efectuare a inspecției fiscale de către organul fiscal central

”În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin al președintelui Agentiei de Administrare Fiscala se pot constitui, la nivelul aparatului central, structuri care au competență în efectuarea inspecției fiscale pe întreg teritoriul țării„.

Competența de efectuare a inspecției fiscale de către organul fiscal central se poate delega altui organ fiscal, în condițiile stabilite prin ordin al președintelui Agentiei de Administrare Fiscala .

În cazul delegării competenței pentru efectuarea controlului fiscal organul de inspecție fiscală înștiințează contribuabilul despre delegarea de competență.

Selectarea contribuabililor pentru inspecție fiscală

Stabilirea contribuabililor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul de inspecție fiscală competent, în funcție de nivelul riscului. Nivelul riscului se stabilește pe baza analizei de risc.

Contribuabilul nu poate face obiecții cu privire la procedura de selectare folosită.

Avizul de inspecție fiscală

Înaintea inceperii inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală are obligația să înștiințeze, în scris, contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală.

Avizul de inspecție fiscală se comunică contribuabilului, înainte de începerea inspecției fiscale, astfel:

a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;

b) cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili.

Contribuabilul poate renunța la beneficiul perioadei de comunicare a avizului de inspecție fiscală;

Avizul de inspecție fiscală se comunică la începerea inspecției fiscale în următoarele situații:

– în cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil aflat în procedura de insolvență;

– în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a inspecției fiscale;

– pentru extinderea inspecției fiscale la perioade sau creanțe fiscale, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală inițial;

– în cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației;

– în cazul unor cereri ale contribuabilului pentru a căror soluționare, ca urmare a analizei de risc, este necesară efectuarea inspecției fiscale.

„După primirea avizului de inspecție fiscală, contribuabilul poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge prin decizie emisă de conducătorul activității de inspecție fiscală care se comunică contribuabilului. În cazul în care cererea de amânare a fost admisă, în decizie se menționează și data la care a fost reprogramată inspecția fiscală”.

Contribuabilul poate solicita deasemenea suspendarea inspecției fiscale.

Avizul de inspecție fiscală comunicat contribuabilului cuprinde:

– temeiul juridic al efectuării inspecției fiscale;

– data la care incepe inspecția fiscală;

– obligațiile fiscale supuse controlului

– perioadele fiscale ce urmează a fi supuse inspecției fiscale;

– posibilitatea contribuabilului de a solicita amânarea sau suspendarea inspecției fiscale.

Începerea inspecției fiscale

Inspectia fiscală nu se poate efectua înaintea datei inscrise in aviz.

Data începerii inspecției fiscale este menționată în registrul unic de control.

În cazul contribuabilului care nu prezintă organului de inspecție fiscală registrul unic de control, această dată se înscrie într-un proces-verbal de constatare. Procesul-verbal de constatare se semnează de către organul de inspecție fiscală și contribuabil și se înregistrează la registratura contribuabilului.

Dacă inspecția fiscală nu poate începe în termen de 5 zile lucrătoare de la data prevăzută în aviz, contribuabilul este înștiințat, asupra unei noi date de începere a inspecției fiscale.

Obligația de colaborare a contribuabilului

La începerea inspecției fiscale, contribuabilul este informat că poate numi o persoana care să dea informații. Dacă informațiile furnizate de contribuabil sau de către persoana desemnată de acesta sunt insuficiente, atunci organul de inspecție fiscală poate solicita și altor persoane informații necesare realizării inspecției fiscale.

Contribuabilul are obligația să colaboreze cu organul de inspectie fiscală. Acesta este obligat să dea informații, să prezinte inspecției fiscale toate documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor relevante din punct de vedere fiscal.

Pe parcursul exercitării inspecției fiscale contribuabilul are dreptul de a fi asistat de o persoană de specialitate sau de asistență juridică.

Locul și timpul desfășurării inspecției fiscale

Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, la sediul contribuabilului.

Contribuabilul trebuie să pună la dispoziția organului de control un spațiu adecvat, precum și logistica necesară desfășurării inspecției fiscale.

Dacă nu poate fi pus la dispoziție de contribuabil un spațiu de lucru adecvat efectuării inspecției fiscale, atunci activitatea de inspecție fiscală se poate desfășura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.

Indiferent de locul unde se derulează inspecția fiscală, organul de inspecție fiscală are dreptul să verifice locurile în care contribuabilul î-și desfășoară activitatea, sau unde are depozitate bunurile impozabile, aeasta efectuându-se în prezența contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.

Inspecția fiscală se desfășoară în timpul programului de lucru al agentului economic. Inspecția fiscală se poate desfășura de asemenea și în afara programului de lucru al agentului economic, cu acordul scris al acestuia și cu aprobarea conducătorului organului de inspecție fiscală.

Durata efectuării inspecției fiscale

„Durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organul de inspecție fiscală, în funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de:

a) 180 de zile pentru contribuabilii mari, precum și pentru contribuabilii care au sedii secundare, indiferent de mărime;

b) 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii;

c) 45 de zile pentru ceilalți contribuabili”.

Dacă inspecția fiscală nu este finalizată într-o perioadă de timp reprezentând dublul perioadei legale, inspecția fiscală încetează fără a fi emis raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere ori decizia de nemodificare a bazei de impunere. Inspecția poate fi reluată de organul de inspecție fiscală numai cu aprobarea organului ierarhic superior celui care a aprobat efectuarea inspecția fiscală inițială, aceasta patându-se face o singură dată pentru aceeași perioadă și pentru aceleași obligații fiscale.

Suspendarea inspecției fiscale

Conducătorul inspecției fiscale poate decide suspendarea inspecției fiscale în una din următoarele situații:

– necesitatea desfășuraării de controale încrucișate în legătură cu operațiunile efectuate de contribuabilul supus inspecției fiscale;

– pentru ducerea la îndeplinire de contribuabil a unor măsuri dispuse de organul de inspecție fiscală, inclusiv prezentarea dosarului prețurilor de transfer;

– pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale;

– in cazul în care este necesară efectuarea unei expertize tehnice;

– pentru efectuarea de organul de inspecție fiscală de cercetări specifice în vederea stabilirii realității unor tranzacții sau identificării unor persoane;

– pentru solicitarea de documente sau informatii de la autorități, instituții poblice, terți sau de la autorități fiscale din alte state, în legătură cu obiectivele inspecției fiscale;

– pentru necesitatea finalizării unor acțiuni de control efectuate la același contribuabil care pot influența rezultatele inspecției fiscale;

– pentru efectuarea de verificări și la ceilalți membri ai grupului fiscal unic, definit potrivit Codului fiscal;

– în scopul valorificării informațiilor primite din alte acțiuni de inspecție fiscală sau primite de la alte autorități sau terți, se impune începerea imediată a unei inspecții fiscale la un alt contribuabil;

– în alte cazuri justificate.

Inspecția fiscală poate fi suspendată până la data la care încetează motivul suspendării, dar nu mai mult de 6 luni de la data suspendării.

Conducătorul organului de inspecției fiscale poate emite decizie de suspendare a unei inspecții fiscale la solicitarea justificată a contribuabilului. Suspendarea nu poate fi mai mare de 3 luni de la data emiterii deciziei.

Conducătorul organului de inspecție fiscale poate decide suspendarea unei inspecții fiscale în situația în care soluționarea contestației formulate împotriva unui act administrativ fiscal emis anterior sau a unei acțiuni în contencios-administrativ, pentru același contribuabil, poate influența rezultatele inspecției fiscale în curs. În acest caz, inspecția fiscală se reia după emiterea deciziei de soluționare a contestației sau după data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

În cazul în care conducătorul organului de inspecției fiscale decide suspendarea unei inspecții fiscale, acesta va emite o decizie de suspendare care se va comunica contribuabilului.

De asemenea se aduce la cunoștința contribuabilului data reluării inspecției fiscale.

Perioadele de suspendare ale inspecției fiscale nu sunt incluse în calculul duratei acesteia.

Reverificarea

”Conducătorul organului de inspecție fiscală poate decide reverificarea unor tipuri de obligații fiscale pentru o anumită perioadă de tipm, ca urmare a apariției unor date suplimentare necunoscute organului de inspecție fiscală la data efectuării inspecției fiscale, care influențează rezultatele acesteia„.

Prin date suplimentare se înțelege documente, înscrisuri sau alte informații obținute ca urmare a unor controale inopinate efectuate la alți contribuabili, comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală,comunicate de alte institușii publice ori obținute prin alte moduri de organul de inspecție fiscală, care pot să modifice rezultatele inspecției fiscale efectuate anterior.

Organul de inspecție fiscală este obligat să comunice contribuabilului decizia de reverificare si data când aceasta urmeaza a fi efectuată.

Refacerea inspecției fiscale

„În situația în care, ca urmare a deciziei de soluționare a contestatiei, se desființează total sau parțial actul administrativ-fiscal atacat, emis în procedura de inspecție fiscală, organul de inspecție fiscală reface inspecția fiscală”.

Refacerea inspecției se efectueaza pentru aceleași perioade fiscale, și trebuie avut în vedere considereantele cuprinse în decizia de solutionare a contestației care a dus la desființarea totală sau parțială a actului.

Pentru refacerea inspecției fiscale este desemnată o altă echipă de inspecție fiscală, alta decât cea care a încheiat actul initial.

”Refacerea inspecției fiscale și emiterea uni nou act administrativ-fiscal sunt posibile chiar dacă pentru perioadele și obligațiile fiscale vizate de refacere s-a anulat rezerva verificării ulterioare„.

Dreptul contribuabilului de a fi informat

Contribuabilul trebuie să i se aducă la cunostință pe parcursul desfășurării inspecției fiscale despre aspectele constatate, iar la încheierea inspecției fiscale, despre constatările și consecințele lor fiscale.

”Organul de inspecție fiscală comunică contribuabilului proiectul de raport de inspecție fiscală, în format electronic sau pe suport hârtie, acordându-i acestuia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere. În acest scop, odată cu comunicarea proiectului de raport, organul de inspecție fiscală comunică și data, ora și locul la care va avea loc discuția finală„.

Contribuabilul poate solicita renunțarea la discuția finală, notificând acesta organului de inspecție fiscală.

Data încheierii inspecției fiscale este considerată data programată pentru discuția finală sau data când contribuabilul notifica organul de inspecție fiscală că renunță la acest drept.

Contribuabilul are dreptul să își prezinte punctul de vedere, în scris, cu privire la constatările stabilite de organului de inspecție fiscală, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale. Pentru marii contribuabili termenul de prezentare, in scris, a punctului de vedere este de cel mult 7 zile lucrătoare. Acest termen poate fi prelungit la solicitarea contribuabilului pe baza unor motive justificative, cu aprobarea conducătorului organului de inspecție fiscală.

2.1.3. Rezultatul inspecției fiscale

Rezultatul inspecției fiscale se consemnează, într-un raport de inspecție fiscală, care cuprinde constatările organului de inspecție fiscală din punct de vedere faptic și legal și consecințele fiscale ale acestora.

”Raportul de inspecție fiscală se întocmește la finalizarea inspecției fiscale și cuprinde toate constatările în legătură cu perioadele și obligațiile fiscale verificate, precum și în legătură cu alte obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă ce au făcut obiectul verificării. În cazul în care contribuabilul si-a exprimat punctul de vedere, raportul de inspecție fiscală cuprinde și opinia organului de inspecție fiscală, motivată în drept și în fapt, cu privire la punctul de vedere exprimat de contribuabil”.

Se anexează la raportul de inspecție fiscală actele intocmite privind constatări efectuate la sediul contribuabilului ori la sediile secundare ale acestuia, procese-verbale încheiate cu ocazia efectuării de controale inopinate ori de constatare la fața locului sau alte acte.

In baza raportul de inspecție fiscală pot fi emise:

– deciziei de impunere, pentru diferențe în plus sau în minus de obligații fiscale principale aferente diferențelor de baze de impozitare;

– deciziei de nemodificare a bazelor de impozitare, dacă nu se constată diferențe ale bazelor de impozitare și respectiv de obligații fiscale principale;

– deciziei de modificare a bazelor de impozitare dacă se constată diferențe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.

Aceste deciziile se emit în termen de cel mult 25 de zile lucrătoare de la data la care a fost încheiată inspecția fiscală.

Sesizarea organelor de urmărire penală

”Organul de inspecție fiscală are obligația de a sesiza organele judiciare competente în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală„.

Cu acesta ocazie organul de inspecție fiscală are obligația de a întocmi un proces-verbal semnat de către contribuabilul supus inspecției, cu sau fără obiecțiuni din partea contribuabilului. În cazul în care contribuabilul supus inspecției fiscale refuză să semneze procesul-verbal, organul de inspecție fiscală consemnează despre aceasta în procesul-verbal.

Procesul-verbal astfel întocmit reprezintă act de sesizare și stă la baza documentației transmisă organelor de urmărire penală.

Decizia de impunere provizorie

In timpul desfășurării inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală poate emite decizii de impunere provizorii pentru obligații fiscale principale stabilite suplimentare aferente unei perioade de timp și a unui tip de obligație verificată. În acest caz organul de inspecție fiscală nu întocmește raport de inspecție fiscală. În consecință, organul de inspecție fiscală informează în cel mult 5 zile lucrătoare, contribuabilul cu privire la finalizarea actiunii de inspecție fiscală a unei perioade fiscale și a unui tip de obligație fiscală verificată.

Aceste deciziile de impunere provizorii se emit, de regulă, la cererea contribuabilului în scopul efectuării plății obligațiilor fiscale suplimentare.

Obligațiile fiscale astfel stabilite prin aceste decizii de impunere provizorii se includ în deciziile finale întocmite și pot fi contestate împreună cu acestea.

Sumele stabilite inițial prin decizia de impunere provizorie se regularizează în decizia finală de impunere emisă.

Titlurile de creanță devin executorii la data la care devine executorie si decizia de impunere emisă.

2.2. Noutati privind inspecția fiscala si impactul lor asupra contribuabililor persoane juridice

Incepand cu 1 ianuarie 2016, efectuarea inspecției fiscale se desfăsoară în mod diferit față de anul trecut. Noul Cod de procedură fiscală prevede mai multe modificari, dintre care amintim: aparitia unei noi metode de control, modificarea perioadei supuse inspectiei fiscale, emiterea de catre inspectorii fiscali a unui nou tip de decizie.

Incepând cu anul 2016, inspectiile fiscal se desfașoară potrivit reglementărilor cuprinse în Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscal si a Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal.

Potrivit actualei legislații, inspecția fiscală are ca obiectiv verificarea legalității, conformității, corectitudinii și exactității intocmirii declarațiilor fiscale cu privire la stabilirea obligațiilor fiscale de către contribuabil, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile in vigoare, verificarea și stabilirea bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt ale acestora, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale.

Inspecția fiscală poate fi exercită asupra tuturor persoanelor și entităților, indiferent de forma de organizare, care au obligația să calculeze, să rețină și să plătească obligațiile fiscale prevăzute de legislația in vigoare.

În noul Cod de procedură fiscală se prevede extinderea aplicabilității inspecției fiscal, atât contribuabilului cât și plătitorului, adică și asupra acelei persoane care în numele contribuabilului are obligația de a plăti ori de a reține și de a plăti impozite, taxe și contribuții sociale. De asemenea este considerat plătitor și sediul secundar care este obligat să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii sau de venituri asimilate salariilor.

Organul de inspecție fiscală poate decide să efectueze o inspecție generală sau parțială numai după realizarea unei analize de risc.

De la 1 ianuarie 2016, pentru efectuarea inspecției fiscale vor fi folosite trei metode de control, dintre care doar ultima este nouă, și anume:

-verificarea prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor și operațiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale;

-controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilității și a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare și testare asistate de instrumente informatice specializate;

-verificarea exhaustivă, care constă în activitatea de verificare a tuturor documentelor și operațiunilor, care stau la baza modului de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale.

În noul Cod de procedură fiscal se prevede faptul că perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior. Se mentionează faptul că inspecția fiscală are loc în termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.

In vechiul Cod de procedură fiscală, se stipula că, în funcție de categoriile de contribuabili, puteau fi stabilite perioade diferite pentru efectuarea inspecției fiscal, respectiv la contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începea de la sfârșitul perioadei controlate anterior, iar la celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se putea efectua asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligația depunerii de declarații fiscale. În noul Cod de procedură fiscală nu se mai regăsesc aceste mențiuni.

De asemenea în noul Cod de procedură fiscal se prevede că activitatea de inspecție fiscală se desfășoară în baza unor programe anuale, trimestriale și lunare, iar selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul de inspecție fiscală competent, în funcție de nivelul de risc, care se stabilește la rândul său pe baza analizei de risc.

Au fost aduse modificări unui număr de nouă documente, si a fost introdus al zecelea care reprezintă o noutate în domeniu. Au fost modificate formularele  „aviz de inspectie fiscală”, „ordin de serviciu”, „notă explicativă”, „invitatie”, „proces-verbal”, „proces-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri”, „proces-verbal de sigilare/desigilare”, „declaratie”, „proces-verbal de prelevare probe” si a fost introdus formularul „Somatie”.

Somația este documentul prin care contribuabilul poate fi somat, să se prezinte la sediul organului de inspecție fiscală.

Somația este întocmită de către echipa desemnată pentru efectuarea inspecției fiscale, controlului inopinat, controlului încrucișat, constatarea la fața locului, sau în cazurile când contribuabilul nu a dat curs invitației facute de organului de inspecție fiscală pentru efectuarea inspecției fiscal sau refuză să pună la dispoziția organelor de inspecție fiscală documentele și înscrisurile necesare efectuării sau continuării acțiunii de inspecției fiscal, a controlului inopinat, a controlului încrucișat, constatarea la fața locului sau există indicii conform cărora contribuabilul refuză nejustificat să prezinte documentele legale și bunurile din patrimoniu necesare pentru stabilirea situației fiscale de fapt, în scopul împiedicării verificărilor fiscale.

Avizul de inspecție fiscală este, conform noului Cod de procedură fiscală, documentul prin care organele de inspecție fiscală înștiințează contribuabilul în legătură cu inspecția fiscală ce urmează a se efectua la acesta.

Până la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură fiscală avizul de inspecție fiscală se comunica contribuabilului în momentul începerii inspecției fiscale în trei situații, și anume:

în situația efectuării unui control fiscal la un contribuabil aflat în procedura de insolvență;

în situația în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a inspecției fiscale;

în cazul extinderii inspecției fiscale pentru alte perioade sau alte impozite, taxe și contribuții decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală.

În baza noului cod de procedură fiscală avizul de inspecție fiscală poate fi întocmit pentru toate tipurile de acțiuni de control. Avizul de inspecție fiscală poate fi emis în cinci situații, după cum urmează:

în situatia efectuării unei inspecții fiscale generale sau parțiale la un contribuabil aflat în procedura de insolvență;

în situația în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a inspecției fiscale;

în cazul extinderii inspecției fiscale pentru alte perioade sau alte impozite, taxe și contribuții decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală.

în situația refacerii unei inspecții fiscale ca urmare a emiterii unei decizii de soluționare a contestației;

în cazul depunerii unor cereri de catre contribuabil pentru a căror soluționare, ca urmare a analizei de risc, este necesară efectuarea unei inspecții fiscale.

Procesul-verbal este actul de control intocmit de către organele de inspecție fiscală în cazul efectuării unui control inopinat, aunui control incrucisat, unei constatări la fața locului, ori pentru consemnarea unor fapte, în timpul desfasurării inspecției fiscale, care pot întruni elementele ale unei infracțiuni.

Acesta poate fi încheiat atât pe durata efectuării inspecției fiscale, cât și în alte situații prevăzute de lege, și care nu necesită întocmirea unui act administrativ fiscal.

Procesul-verbal se întocmește de organul de inspecție fiscal și în cazul în care contribuabilul nu ține sau nu prezintă registrul unic de control, pentru consemnarea datei de începere a inspecției fiscale.

Rezultatul inspecției fiscale se consemnează, în scris, într-un „raport de inspecție fiscal”, în care sunt prezentate constatările efectuate de organului de inspecție fiscală din punct de vedere faptic și legal, precum și consecințele fiscale ale acestora, indiferent dacă se modifică sau nu se modifică baza de impozitare, dacă se stabilesc sau nu diferențe de obligații fiscale principale în timpul unei inspecții fiscale generale sau parțiale la persoane juridice.

Cu privire la raportul de inspecție fiscală, noul cod de procedură fiscală după adduce patru modificari importante, respectiv:

– inspecția fiscală are ca obiectiv stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale. Pentru fiecare obligație fiscală principal la care organele de inspecție fiscală constată diferențe suplimentare, se anexează o situație referitoare la termenele scadente, pentru ca ulterior organele fiscal sa calculeze și sa comunice, accesorii datorate.

– în timpul efectuării unei inspecții fiscal se pot fi emise decizii de impunere provizorii pentru obligațiile fiscale principale stabilite suplimentar aferente unei perioade de timp și unui tip de obligație. În acest caz organul fiscal de control nu va întocmit un alt raport de inspecție fiscală.

– aplicarea penalității de nedeclarare se stabilește de catre organul de inspecție fiscală pentru fiecare obligație fiscală supusă verificării.

– în raportul de inspecție fiscală a fost introdus un nou capitol, referitor la Dosarul prețurilor de transfer, care se completează în cazul în care societatea verificată are relații directe sau indirect de afiliere cu alte persoane fizice sau juridice și derulează tranzacții cu acestea.

Perioada de timp în care contribuabilul își poate prezenta punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale a fost mărită. Astfel, în loc de trei zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale, perioadă care a fost valabilă pentru toți contribuabilii, confotm vechiului cod de procedură fiscală, aceștia vor putea să își prezinte, conform prevederilor noului cod de procedură fiscală, punctul de vedere în termen de cel mult 5 zile lucrătoare contribuabilii mici si mijloci, iar în cazul marilor contribuabili, perioada va fi de cel mult 7 zile lucrătoare.

Noile prevederi ale codului de procedură fiscal stabilesc că termenul poate fi prelungit pentru „motive justificate cu acordul conducătorului organului de inspecție fiscală”. Acest termen nu putea fi prelungit conform prevederilor vechiului cod de procedură fiscală.

Noului Cod de procedură fiscală prevede că organul de inspecție fiscală trebuie să transmită contribuabilului, la sfârsitul inspecției fiscale, un proiect de raport de inspecție fiscală. Acesta poate fi comunicat în format electronic sau pe suport de hârtie. Contribuabilul află cu acestă ocazie data, ora și locul când va avea loc discuția finală.

Conform prevederilor noului cod de procedură fiscală, contribuabilul are posibilitatea de a renunța la discuția finală, notificând in scris acest fapt organului de inspecție fiscală.

Vechiul Cod de procedură fiscală nu menționa în ce format trebuia să fie transmis contribuabilului proiectul de raport, iar referirile la la data și locul pentru discuția finală nu erau precizate. Până acum, era menționat doar faptul că data, ora și locul prezentării concluziilor vor fi comunicate în timp util.

De la 1 ianuarie 2016, în baza raportului de inspecție fiscală intocmit de organelle de inspecție fiscal pot fi emise următoarele documente fiscale:

Decizia de impunere, pentru diferențe în plus sau în minus de obligații fiscale principale aferente diferențelor de baze de impozitare;

Decizia de nemodificare a bazelor de impozitare, dacă nu se constată diferențe ale bazelor de impozitare și respectiv de obligații fiscale principale;

Decizia de modificare a bazelor de impozitare dacă se constată diferențe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.

Vechea legislație prevedea că raportul de inspecție fiscală stătea la baza emiterii deciziei de impunere, pentru diferențele de obligații fiscale aferente perioadelor verificate și deciziei de nemodificare a bazei de impunere, dacă nu se constatau diferențe de obligații fiscale.

În ceea ce privește termenul de comunicare a deciziilor menționate mai sus, acesta a fost redus in 2016 la 25 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale, față de termenul de 30 zile prevăzut de vechiul Cod de procedură fiscală.

Conform noului Cod de procedură fiscală, de la data de 1 ianuarie 2016, pe toată durată de desfășurăre a inspecției fiscale, organele de inspecție vor putea emite decizii de impunere provizorii. Acestea vor fi emise pentru obligațiile fiscale suplimentare principale aferente unei perioade de timp și a unui tip de obligație verificată.

A fost introdus un nou formular, numit „Decizia de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale”.

Deciziile de impunere provizorii vor fi emise la cererea contribuabilului, în scopul efectuării plății obligațiilor fiscale suplimentare aferente unei perioade, pentru unul sau mai multe tipuri de obligații fiscale verificate, stabilite de organele de inspecție, anterior întocmirii raportului de inspecție fiscală și emiterii în baza constatărilor înscrise în acesta a actului administrativ fiscal.

Decizie de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale se completează la cererea scrisă a contribuabilului, după ce acesta a fost informat cu privire la valoarea obligației fiscale suplimentare datorate, ca urmare a verificării unui tip de obligație fiscală pe o perioadă de timp.

Formularul „Decizia de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale” se întocmește în trei exemplare de organul fiscal de inspecție fiscală, dintre care un exemplare rămâne la contribuabil, un exemplar la organul fiscal care a efectuat inspecția fiscală, iar un exemplar la organul fiscal de administrare competent. Se arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului.

Ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod de procedură fiscală, conținutul „Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecțiie fiscale la persoane juridice ” a fost modificat și cuprinde, mai nou, printre elementele obligatorii, și mențiuni privind audierea contribuabilului și respectiv, informarea acestuia despre aspectele constatate și consecințele fiscale. Aici sunt înscrise mențiunile care se regăsesc la capitolul „Discuția finală” din raportul de inspecție fiscală.

 Obiectul inspecției fiscale îl reprezintă, potrivit Noului Cod de procedură fiscală, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale. De aceea, decizia de impunere provizorie cuprinde numai constatări privind diferențele de obligații fiscale principale.

Conform prevederilor noului cod de procedură fiscală obligațiile fiscale principale stabilite prin decizii de impunere provizorii vor fi incluse și regularizate în „Decizia de impunere privind diferențele de obligații fiscale principale stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice.

Acest act administrativ poate fi emis pentru stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare principale, precum și pentru comunicarea modului de soluționare cu inspecție fiscală anticipată a decontului de taxă pe valoarea adăugată cu sume negative cu opțiune de rambursare, în situația în care vor fi stabilite diferențe față de suma solicitată la rambursare.

Formularul "Decizia de impunere privind diferențele de obligații fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite de inspecția fiscală la persoane juridice" va fi completat la încheierea unei inspecții fiscale generale sau parțiale, atunci când vor fi constatate obligații fiscale suplimentare principale, înscrise în "Raportul de inspecție fiscală", întocmit la încheierea acesteia.

Formularul „Decizie de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice” se întocmește în 3 exemplare de organul de inspecție fiscală, dintre care un exemplar la contribuabil, un exemplar la organul fiscal care a efectuat inspecția fiscală, iar un exemplar la organul fiscal de administrare competent.

În urma efectuării inspecțiilor fiscale vor fi emise, ca și până acum, decizii privind nemodificarea bazei de impozitare, iar ca o noutate, vor fi emise și decizii ce privesc modificarea acestor date.

S- a creat formularul „Decizie privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale”, care poate fi emis în cazul în care, în urma unei inspecții fiscale, se constată diferențe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.

Varianta din 2016 a Deciziei de nemodificare a bazei de impozitare cuprinde o mențiune referitoare la audierea contribuabilului și informarea acestuia cu privire la aspectele constatate de inspecția fiscală și consecințele fiscale. Aceste mențiuni se regăsesc la capitolul Discuția finală din raportul de inspecție fiscal.

A fost introdus deasemenea un nou formular, numit „Decizia de impunere provizorie privind obligatiile fiscale principale”.

Acest act administrativ poate fi emis pentru stabilirea obligatiilor fiscale suplimentare principale, precum si pentru comunicarea modului de solutionare cu inspectie fiscală anticipată a decontului de taxă pe valoarea adăugată cu sume negative cu optiune de rambursare, în situatia în care vor fi stabilite diferențe fată de suma solicitată la rambursare.

Formularul "Decizia de impunere privind diferențele de obligații fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite de inspecția fiscală la persoane juridice" va fi completat la încheierea unei inspecții fiscale generale sau partiale, atunci când vor fi constatate obligatii fiscale suplimentare principale, înscrise în „Raportul de inspecție fiscală", întocmit la încheierea acesteia.

Formularul „Decizie de impunere privind obligatiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspectiei fiscale la persoane juridice” se întocmește în 3 exemplare de organul de inspectie fiscală, dintre care un exemplar la contribuabil, un exemplar la organul fiscal care a efectuat inspectia fiscală, iar un exemplar la organul fiscal de administrare competent.

În urma unei inspectii fiscale vor fi emise ca si până acum, decizii privind nemodificarea bazei de impozitare, iar ca o noutate, se vor emite si decizii ce privesc modificarea acestor date.

S- a creat formularul „Decizie privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspectiei fiscale”, care poate fi emis în cazul în care, în urma unei inspectii fiscale, se constată diferente ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferente de obligatii fiscale principale.

„Deciziei de nemodificare a bazei de impozitare cuprinde o mentiune referitoare la audierea contribuabilului si informarea acestuia cu privire la aspectele constatate de inspectia fiscală și consecintele fiscal”. Aceste mentiuni se regăsesc la capitolul Discutia finală din raportul de inspectie fiscal.

A fost modificată perioada de timp în care un contribuabilul poate contesta deciziile primite. Împotriva actului fiscal poate se poate formula  contestatie în termen de 45 de zile de la comunicare, fata de 30 de zile de la comunicare cat prevedea vechiul cod de procedura fiscale.

CAPITOLUL III

PARTICULARITATI ALE ACTIVITATII DE INSPECTIE FISCALA LA NIVELUL FINATELOR VALCEA

3.1. Prezentarea firmelor supuse inspectiei fiscale

In vederea analizări aspectelor si rezultatelor inspecției fiscale s-a luat ca baza de analiză cinci societați comerciale cu diverse domenii de activitate a căror cifra de afaceri anuală este de aproximativ 200 mii de euro.

S-a avut deasemenea in vedere, la selectarea contribuabililor analizați, perioada supusă verificării, respectiv trei ani.

Firmele analizate in prezentul capitol sunt:

1.Societatea Comercială Compa Mag SRL

– cod de identificare fiscală 9791014

– numar de inregistrare la Oficiul Registrul Comerțului Vâlcea J38/540/1997

– sediul: localitatea Rm.Vâlcea, strada Danil Ionescu, nr.18, județul Vâlcea

– forma de organizare: societate cu răspundere limitată,

– capital: privat

– obiect de activitate: repararea calculatoarelor si a echipamentelor periferice – cod CAEN 9511,

– acționariat: un singur acționar,

– puncte de lucru: activitatea se desfășoara într-un singur punct de lucru,

– cifra de afaceri la 31.12.2014: 782 mii lei

2.Societatea Comercială Ovitrans SRL

– cod de identificare fiscală 17312406

– numar de inregistrare la Oficiul Registrul Comerțului Vâlcea J38/243/2005

– sediul: localitatea Berbesti, str.Tg. Gîngulești, nr.9, județul Vâlcea

– forma de organizare: societate cu răspundere limitată,

– capital: privat

– obiect de activitate: transport rutier de mărfuri – cod CAEN 4941,

– acționariat: un singur acționar,

– puncte de lucru: activitatea se desfășoara într-un singur punct de lucru,

– cifra de afaceri la 31.12.2014: 763 mii lei

3.Societatea Comercială Prest Serv SRL

– cod de identificare fiscală 18917384

– numar de inregistrare la Oficiul Registrul Comerțului Vâlcea J38/649/2006

– sediul: localitatea Gradistea, sat Gradistea, județul Vâlcea

– forma de organizare: societate cu răspundere limitată,

– capital: privat

– obiect de activitate: lucrări de tâmplărie si dulgherie în construcții– cod CAEN 4322,

– acționariat: un singur acționar,

– puncte de lucru: activitatea se desfășoara într-un singur punct de lucru,

– cifra de afaceri: 811 mii lei

4. Societatea Comercială Ionis Construct SRL

– cod de identificare fiscală 17221863

– numar de inregistrare la Oficiul Registrul Comerțului Vâlcea J38/143/2007

– sediul: localitatea Alunu, sat Roșia, județul Vâlcea

– forma de organizare: societate cu răspundere limitată,

– capital: privat

– obiect de activitate: lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale si nerezidențiale – cod CAEN 4120,

– acționariat: un singur acționar,

– puncte de lucru: activitatea se desfășoara într-un singur punct de lucru,

– cifra de afaceri la 31.12.2014: 884 mii lei

5. Societatea Comercială Simplex Com SRL

– cod de identificare fiscală 11404500

– numar de inregistrare la Oficiul Registrul Comerțului Vâlcea J38/37/1999

– sediul: localitatea Mateesti, sat Turcești, județul Vâlcea

– forma de organizare: societate cu răspundere limitată,

– capital: privat

– obiect de activitate: comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantâ de produse alimentare, băuturi, tutun – cod CAEN 4711,

– acționariat: un singur acționar,

– puncte de lucru: activitatea se desfășoara într-un singur punct de lucru,

– cifra de afaceri la 31.12.2014: 912 mii lei.

Situatia privind calculul, evidentierea și declararea impozitului pe profit, conform situațiilor anuale depuse de agentul economic, la data inceperii controlului a celor cinci firme analizate, se prezintă astfel:

Tabel nr.2

Situația impozitului pe profit calculat în perioada 2012-2014 – lei

3.2. Derularea inspecției fiscale, rezultatele acesteia

Inspecțiile fiscale efectuate au avut ca scop stabilirea corectă a bazei de impozitare, a stabilirii diferențelor în plus sau în minus a impozitului pe profit datorat de agentii aconomici bugetului de stat.

Inspecțiile fiscale s-au desfașurat in baza prevederilor O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscala.

Perioada supusă inspecției fiscale este 2012 – 2014 si contribuabilii supuși inspecției fiscale fac parte din categoria contribuabililor mici.

Organul de inspecție fiscală a fost format din câte doi inspectori din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Vâlcea.

Nu a fost solicitata delegarea de competență privind efectuarea inspecției fiscale.

Pentru toate cele cinci firme analizate a fost transmis avizul de inspecție fiscală in termenul prevazut de lege, respectiv cu 15 zile inainte de inceperea desfașurării inspecției fiscale.

Nici un contribuabil, din cei analizati, ca urmare a primirii avizului de inspecție fiscală nu a solicitat amânarea inspecției.

Obligatia fiscala analizată în prezenta lucrare, respectiv impozitul pe profit, face obiectul celor cinci inspecții fiscale, iar perioada verificata este de la data de 01.01.2012 pâna la data de 31.12.2014.

Data de începerea efectiva a inspectiei fiscale a fost inscrisă in Registrul unic de control al contribuabilului.

Durata desfășurării activitații de inspecție fiscală la cele cinci firme verificate a fost intre 15 și 20 de zile.

Inspecțiile fiscale s-au desfășurat la sediul contribuabililor.

Verificarea s-a efectuat prin sondaj, si a constat în verificarea selectivă a documentelor și operațiunilor semnificative, care au stat la baza modului de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale.

Inspecția fiscală a avut drep bază prevederile Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, a HG nr.44/2004 privind normele de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare și s-a avut in vedere următoarele obiective principale:

verificarea legalitații si conformitații declarațiilor fiscale, a concordanței dintre datele din declarațiile fiscale cu cele din evidența contabila și fiscală a contribuabilului;

verificarea corectitudinii și exactitații indeplinirii obligațiilor in legătură cu stabilirea bazei de impozitare și, respectiv, a obligațiilor fiscale aferente de către contribuabil;

verificarea respectării prevederilor legislației fiscale și contabile;

analiza și evaluarea informațiilor fiscale, în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu informațiile proprii sau din alte surse și, după caz, a descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legislașiei fiscale;

verificarea existentei contractelor si modului lor de derulare, in vederea determinarii operațiunilor impozabile realizate de contribuabil care sunt semnificative și relevante pentru stabilirea bazei de impozitare;

verificarea inregistrării elementelor de natura veniturilor sau asimilate acestora, aferente activității desfășurate;

verificarea locurilor unde se realizează activități generatoare de venituri impozabile ori unde se află bunurile impozabile;

verificarea modului de înregistrare a elementelor de natura cheltuielilor sau asimilate acestora, efectuate în scopul desfașurării activitații ecomonice, precum si tratamentul fiscal al operațiunilor care au generat astfel de cheltuieli;

verificarea privind organizarea si conducerii contabilitații în partida dubla, a respectării normelor juridice si a întocmirii registrelor de contabilitate obligatorii prevăzute de Legea contabilității nr.52/1991 republicată.

Constatările fiscale stabilite în timpul inspecției fiscale, de către organele de control, sunt evidențiate in tabelele nr.3 și 4.

Tabelul nr.3

Situația cheltuielilor nedeductibile stabilite de organul de control

Tabelul nr.4

Situația bazei de impozitare si a impozitului pe profit recalculate de organele de control

Analizând rezultatele inspecției fiscale, prezentate in tabelul nr.3, se constată că la toate cele cinci societăți verificare, organul fiscal de control a stabilit debite suplimentare la impozit pe profit fată de evidenta agentului economic.

Se observă că la trei societați din cele cinci analizate debitele stabilite suplimentar de organele de control depăsesc cu mult sumele calculate și declarate, respectiv; SC Ionis Costruct SRL – declarat 7065 lei impozit pe profit și stabilit 41252 lei, SC Ovitrans SRL – declarat 3729 lei și stabilit 31174 lei, SC Simplex Com SRL – declarat 7422 lei și stabilit 18873 lei.

Se constată că la agenții economici care au ca obiect de activitate transportul de mărfuri sau lucrări de construcții sumele stabilite suplimentar prin raportul de inspecție fiscală sunt mult mai mari fată de cele declarate ințial, acest fapt datorându-se in special supradimentionării cheltuielilor cu combustibilul, materii si materiale, piese de schimb, reparații curente.

Putem trage concluzia că agenții economici care au o marjă de de profit mai mare incearcă prin inregistrarea în evidenta fiscală a unor cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal să minimanizeze acest profit.

In urma verificărilor efectuate s-a constat că societățile verificate nu au beneficiat de facilitați fiscale.

Pentru sumele stabilite suplimentar organul fiscal de control a calculat dobânzi si penalități de intârziere.

Suplimentar, in capitolul IV au fost prezentate alte informații constatate pe parcursul inspecției, cu privire la organizarea si conducerea contabilitații societăilor si respectarea legislației in vigoare din acest domeniu, respectiv:

– entitățile verificate au organizată și conduc evidenta contabilă în partidă duplă, intocmite în limba româna și în moneda naționlă;

– entitățile verificate utilizează registrele contabile si fiscale prevăzute de lege;

– au întocmit și depus în termenul legal situațiile financiare și a raportărilor contabile;

– societățile verificate au efectuat inventarierea patrimoniului;

– agenții economici verificați dețin toate autorizațiile necesare desfasurării activității.

În capitolul V al raportelor de inspecție fiscală a fost adusă la cunostința reprezentantului legal al contribuabilului sinteza rezultatului inspecției fiscale și a fost consemnat punctul de vedere al acestuia prin incheierea unei minute scrise.

In toate cele cinci cazuri analizate in prezenta lucrare nici un reprezentant legal al contribuabilului nu a formulat obiecțiuni.

Deasemenea reprezentanții legali al operatorilor economici au declarat pe propria răspundere că au pus la dispoziția organului fiscal de control toate documentele și informațiile solicitate, iar la finalizarea instecției le-au fost restituite toate documentele puse la dispoziție.

În exemplele prezentate în lucrare, rezultatul inspecției fiscale este formulat î n cadrul capitolului VI, unde sunt sintetizate constatările fiscale, respectiv sumele stabilite suplimentar de către organul de control. Situația centralizată a celor cinci acte de control fiind prezentată în tabelul nr.5

Tabelul nr.5

Rezultatele inspecției fiscale

Situatia comparativă a sumelor declarate de agentul economic și cele stabilite ca urmare a efectuării inspecției fiscale este reprezentată in graficul nr.2.

Graficul nr.2

Situația comparativă a impozitului pe profit declarat și cel stabilit ca urmare a inspecției fiscale

Finalitatea procesului de inspecție fiscală o reprezintă Raportul de inspecție fiscală, un raport scris care cuprinde  constatările inspecției din punct de vedere faptic si legal si consecințele lor fiscale.

Respectând prevederile  Codulului de procedură fiscala, Raportul de inspecție fiscală incheiat cuprinde toate elementele obligatorii prezentate in capitolele anterioare ale prezentei lucrări.

La Raportul de inspecție fiscală intocmit au fost anexate toate documentele care au stat la baza efectuării, derulării si finalizării inspecției fiscale.

Rapoartele de inspecție fiscală incheiate, la cele cinci societăți analizate, cu ocazia verificării respectă forma si conținutul unui raport de control dispus de o instituție a statului român, oferă informații relevante cu privire la problema pusă in discuție, și sunt susținute prin date reale, concrete, prezentate atât in raport cât și în anexe, oferind un verdict justificat din punct de vedere fiscal, astfel incât contestarea acestora nu ar fi fondată.

Pe baza Raportului de inspetie fiscala au fost emise Decizii de impunere, pentru diferențele in plus, constatate, de obligații fiscale principale aferente diferențelor de bază de impozitare.

3.3. Cauze si efecte ale denaturărilor constatate, concluzii și propuneri

Ca urmare a inspecțiilor fiscale efectuate la agenșii economici pe raza județului Vâlcea s-au constatat urmatoarele aspecte:

Societățile au denaturat rezultatul financiar prin inregistrarea în evidenta contabila a urmatoarelor cheltuieli nedeductibile:

– inregistrarea unor cheltuieli supradimensionate sau peste limita admisă de lege, amortizare, combustibil, deplasări.

– facturi, reprezentand materiale îi piese de schimb, emise de un contribuabil inactiv al cărui certificat de inregistrare fiscală a fost suspendat;

– inregistrarea pe cheltuieli a unor mijloace fixe fără a se aplica sistemul de amortizare;

– perisabilități, respectiv mărfuri expirate, pentru care contribuabilul nu face dovada distrugerii acestora;

– sume reprezentand diferența dintre valoarea inregistrată in contabilitate și valoarea inscrisă pe factură;

– facturi inregistrate a caror furnizori nu au putut fi identificați;

– cheltuieli cu intreținerea si reparațiile efectuate la cladirii (sedii, birouri) apartinând persoanelor fizice;

– depășirea plafonului de cheltuieli cu protocolul;

– cheltuieli privind reparațiile aduse mijloacelor fixe fără a exista deviz de lucrări sau bunuri de consum pentru meterialele folosite;

– determinarea impozitului pe profit prin aplicarea necorespunzatoare a prevederilor legale, in special reducerea impozitului aferent profitului reinvestit.

Societașile nu au inregistrat in totalitate veniturile realizate, acestea fiind diminuate prin:

– denaturarea stocurilor;

– nu au fost emise facturi pentru bunurile instrăinate, sau au fost intocmite la un preț de livrare mai mic fătă de cel practicat in mod real;

– nu au fost evidențiate toate incasările in numerar;

– introducerea in tără prin intermediul firmelor fantomă mărfuri din import fără acte de provenientă.

– inscrierea unor prețuri la chirii, dobânzi, garanții materiale mai mici decât cele reale în diferite contracte incheiate de contribuabil, respective vânzarea-cumpărarea unor bunuri mobile si imobile, de sponsorizare a unor activități, inchirierea sau concesionarea a unor fonduri de comerț de imprumut sau de credit.

Toate aceste aspecte constatate cu ocazia inspecțiilor fiscale efectuate, la agenții economici verificai, au dus la denaturarea rezultatului financiar și deci implicit la diminuarea sumelor datorate bugetului de stat.

Pentru înlăturarea acestor deficiențe în activitatea agenților economici se impun următoarele măsuri:

efectuarea de catre agentii economici a activități financiar contabile cu personal calificat;

efectuarea de catre Agenția Națională de Administrare Fiscală a unor controale periodice care să aibă drept scop verificarea dar și indrumarea agenților economici;

posibilitatea de a beneficia, în functie de cifra de afaceri și de obiectul de activitate desfăsurat, de o cota forfetară de cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal;

stabilirea unei cote unice de impozitare la nivelul Uniunii Europene.

BIBLIOGRAFIE