Activitatea DE Inovare In Cadrul Organizatiei
ACTIVITATEA DE INOVARE ÎN CADRUL ORGANIZAȚIEI
Cuprins:
Declarația pe propria răspundere
Lista abrevierilor
Lista tabelelor și figurilor
Introducere
Capitolul 1. Aspecte teoretice ale activității de inovare și protejare a rezultatelor
1.1. Activitatea de inovare: definire, esență, tipuri
1.2.Procesul de inovare – componente și etape
1.3.Protejarea rezultatelor activitatii de inovare
Capitolul 2 Activitatea de inovare în R. Moldova: rezultate, caracteristici
2.1. Activitatea de inovare în Republica Moldova
2.2. Protejarea rezultatelor activitatii de inovare în Moldova
Capitolul 3. Infrastructura de inovare în R. Moldova și activitatea de inovare în cadrul IMM
3.1. AITT – organizație componentă a sferei de inovare în Republica Moldova
3.2. IMM inovative: dezvoltare, susținere, rezultate
Concluzii
Bibliografie
Introducere
Importanța și actualitatea temei – Etapa actuală de dezvoltare a economiei mondiale a adus activitatea de inovare și proprietatea intelectuală în centrul atenției guvernelor. În așa fel, dintr-o noțiune puțin utilizată, proprietatea intelectuală a devenit acum un element cheie în politicile guvernamentale și în planurile de strategie ale agenților economici. Acest punct de vedere are la bază convingerea că activitatea de inovare, proprietatea intelectuală și gestiunea ei corectă oferă posibilitatea creșterii și dezvoltării economiei.
În prezent, forța motrice de dezvoltare a unei economii și societăți moderne sunt resursele intelectuale – cunoștințele și informația. Competitivitatea unei țări depinde, în mare măsură, de gestionarea eficientă a rezultatelor activității de inovare. Având în vedere experiența internațională, proprietatea intelectuală duce la creșterea productivității activității economice, asigurând dezvoltarea dinamică a economiei. În ultimele decenii, guvernele din întreaga lume acordă o atenție sporită valorificării eficiente a proprietății intelectuale, perfecționând în permanență reglementarea ei juridică. Rezultatul activității de inovare este un element al patrimoniului întreprinderii și acest element este din ce în ce mai important în condițiile actuale de competiție intensă dintre întreprinderi, fie vorba de brevet, marcă, drept de autor sau alte obiecte de proprietate intelectuală. În majoritatea statelor europene, întreprinderile mici și mijlocii reprezintă mai mult de 90 % din total întreprinderi. IMM sunt adesea forța motrice care stă în spatele unui număr mare de inovații și contribuie la creșterea economiei naționale, prin crearea locurilor de muncă, investiții,și exporturi. Rolul progresului științific și tehnologic, intelectualizarea producerii și punerea în aplicare activă a proceselor inovaționale este extrem de important, iar cunoștințele, experiența și tehnologiile noi au devenit o resursă majoră pentru dezvoltarea întreprinderilor. O dată cu trecerea rezultatelor activității intelectuale în obiecte ale proprietății intelectuale, acestea pot deveni active importante nu doar pentru întreprinderile mari, ci și pentru IMM-uri, însă problemele privind formarea și utilizarea acestor obiecte, precum și introducerea lor în circuitul economic rămân încă nesoluționate.
Scopul și obiectivele cercetării – constau în descrierea bazelor teoretice și practice ale activității de inovare și ale proprietății intelectuale în R. Moldova.
Sarcinile:
Descrierea conceptelor teoretice referitoare la inovare, invenție, proces inovațional
Prezentarea etapelor procesului inovațional, caracteristicilor acestuia
Descrierea aspectelor referitoare la protejarea rezultatelor activității de inovare
Analiza activității de inovare în R. Moldova și a protejării OPI
Prezentarea implementării ideilor noi în practică prin realizarea proiectelor de inovare în cadrul AITT.
Obiectul investigat – l-a constituit activitatea AITT și AGEPI ca organizații – pilon în infrastructura de inovare în R. Moldova.
Metodologia cercetării – Studiul se bazează pe un sistem de metode de cercetare, cum sunt: sinteza, deducția, analiza logică, analiza datelor statistice, Totodată, sunt aplicate metode moderne de diagnosticare, cum ar fi: metodele calitative (compararea).
Baza informațională al tezei o constituie literatura științifică de specialitate, materialele Agenției pentru Inovare și Transfer Tehnologic, Biroului Național de Statistică, actele normative și legislative ale Republicii Moldova, baze de date și rapoarte de activitate AGEPI si AITT.
Structura tezei: Teza este formată din introducere, 3 capitole, concluzie, bibliografie.
Capitolul 1. Aspecte teoretice ale activității de inovare și protejare a rezultatelor: este abordat conceptul de inovarre, invenție, de proprietate intelectuală, cu precădere, prin prisma științei juridice și economice. Capitolul dat începe cu definirea inovației și invenției și proprietății intelectuale în general, pentru ca apoi să abordeze separat cele mai importante forme pe care aceasta le îmbracă în prezent. Inclusiv, în cadrul acestui capitol se descriu etapele și componentele procesului inovațional, acte normative ce reglementează domeniul inovațional și obiectele de proprietate intelectuală.
Capitolul 2 Activitatea de inovare în R. Moldova: rezultate, caracteristici: este dedicat analizei activității de inovare și de înregistrare/brevetare a obiectelor de proprietate intelectuală, cu precădere, a solicitanților naționali. Totodată, sunt identificate principalele probleme cu care se confruntă la capitolul inovare și protejare în țara noastră.
Capitolul 3. Infrastructura de inovare în R. Moldova și activitatea de inovare în cadrul IMM: în cadrul acestui capitol sunt prezentate informații referitoare la proiectele inovaționale derulate în cadrul AITT cu indicarea domeniului și a structurii finanțării, inclusiv se prezintă informații referitoare la IMM inovaționale.
Capitolul 1. Aspecte teoretice ale activității de inovare și protejare a rezultatelor
Activitatea de inovare: definire, esență, tipuri
Din ce în ce mai multe companii acordă o importanță tot mai mare inovării, cercetării fundamentale, cercetării aplicative și transferului tehnologic. În acest sens, în acordurile internaționale și în documentele europene se acordă un spațiu distinct inovării. Inovarea se află în centrul creșterii economice, fiind catalizatorul acesteia, și devenind totodată un factor al competitivității. Companiile care au succes și înregistrează creșterea cea mai rapidă sunt acele companii care utilizează în activitatea curentă soluții inovative și tocmai de aceea o proporție semnificativă a veniturilor acestor companii este generată de produse și servicii noi sau îmbunatățite calitativ. Schimbările rapide ale caracteristicilor piețelor externe, precum și cele din domeniul tehnologic sunt provocări pentru inovații mai frecvente și mai rapide, concretizate în produse, procese și tehnologii noi. Avantajul competitiv este volatil, dificil de obținut și mult mai dificil de menținut și de consolidat, consumatorii fiind aceia care, prin polarizarea opțiunilor lor individuale, confirmă recunoașterea performanțelor și atribuie avantaje competitive, determinând implicit ierarhizarea concurențială a firmelor prezente pe o anumită piață. Avantajul competitiv se află în punctul central al performanței unei companii pe piețe competitive iar inovarea reprezintă o sursă de obținere și consolidare a acestuia. Companiile vor trebui sa demonstreze capacitatea lor de adaptare la schimbările mediului de afaceri astfel încât să își mențină pozițiile deținute. Lucrarea de față tratează sub acest aspect comportamentul pe care companiile din domeniile cele mai vizate de schimbări trebuie să îl adopte pentru a obține pe seama inovării un avantaj competitiv durabil.
În ultimul deceniu toate economiile au început să acorde o importanță crescândă cercetării și în special uneia din componentele acesteia, inovarea, alături de cercetarea fundamentală, cercetarea aplicativă și transferul tehnologic. În acest sens, în toate documentele care se constituie ca acorduri internaționale sau în documentele europene se acordă un spațiu distinct inovării care este considerată ca factor motor al competitivității produselor și serviciilor. Inovarea se află în centrul creșterii economice, fiind catalizatorul cheie pentru creștere. Companiile care au succes și înregistrează creșterea cea mai rapidă sunt acele companii care introduc în mod regulat inovarea și tocmai de aceea o proporție semnificativă a veniturilor lor rezultă din produse și servicii noi sau îmbunatățite. Crearea progresului tehnic se bazează pe cercetarea științifică susținută de stocul de cunoștințe tehnico-științifice acumulat și are ca efect invenția. Implementarea progresului tehnic se realizează atât prin intermediul procesului de inovare ce are drept rezultat inovația, cât și prin difuzarea inovației în economie. Prin realizarea progresului tehnic înțelegem crearea elementelor de progres tehnic (concepte fundamentale, idei științifice sau invenții), inovarea (valorificarea invențiilor sub forma inovațiilor) și difuzarea în exploatare a elementelor de progres tehnic (difuzarea în economie a inovațiilor). În timp, inovarea a dobândit sensuri noi, din ce în ce mai complexe, diferitele conotații atribuite inovării de-a lungul timpului fiind induse de modificările mediului economic. Astfel în perioada secolului nostru există o nouă abordare asupra inovării care se bazează, pe de o parte, pe delimitarea sensului inovării de cel al schimbării, iar pe de altă parte, pe abordarea inovării ca un element de introducere a “noului” într-un domeniu, ca o noutate. Se observă că, inițial, sensul noțiunii de inovare acoperea doar o mică parte din sfera de activități ale unei întreprinderi, inovarea reprezentând fie orice idee, practică sau produs dezvoltat recent și perceput de către prima întreprindere care le-a adoptat ca fiind noi în raport cu cadrul de referință, fie ca un proces de adaptare a noilor idei ce pot fi aplicate dezvoltării produsului pentru a satisface cerințele unei anumite piețe. Ulterior, pe măsura amplificării concurenței și a percepției inovării ca o importantă sursă de creare și susținere a avantajelor competitive, s-a observat oportunitatea extinderii domeniului competențelor de la produsele realizate la modul de obținere a acestora, implicând astfel în lupta concurențială toate activitățile implicate în obținerea produsului într-o întreprindere, ceea ce a generat amplificarea considerabilă a sensurilor atribuite termenului “inovare”. De aceea se poate afirma că inovarea prin invenție rămâne să aibă un rol important în avansul cunoașterii și al evoluției societății de astăzi.
Inovarea, reprezintă procesul global de creativitate tehnologică și comercială, transferul unei noi idei sau al unui nou concept pana la stadiul final al unui nou produs, proces sau activitate de service acceptată de piață. Prin introducerea în practică a inovațiilor se pot obține produse cu caracteristici de calitate îmbunătățite, servicii de calitate superioară, procese de producție noi, mai eficiente și mai curate (ecologice), modele îmbunătățite ale sistemului de management al afacerilor, metode moderne de management al forței de muncă etc. Există multiple motivații ale întreprinderilor și organizațiilor pentru a inova, între care: creșterea cotei de piață, cucerirea de noi piețe, ameliorarea calității produselor, lărgirea gamei de produse, înlocuirea produselor învechite, reducerea impactului asupra mediului etc. Inovarea acționează sistemic, cuprinzând toate activitățile unei întreprinderi. De la cercetare-dezvoltare până la funcțiunea de personal, toate funcțiunile întreprinderii se află sub impactul inovării, amploarea acesteia și desfășurarea fiind diferite, în funcție de natura activității. În literatura de specialitate inovarea îmbracă diverse forme și se manifestă în funcție de capacitățile fiecărei întreprinderi în parte. De aceea considerăm oportună prezentarea formelor de manifestare ex forței de muncă etc. Există multiple motivații ale întreprinderilor și organizațiilor pentru a inova, între care: creșterea cotei de piață, cucerirea de noi piețe, ameliorarea calității produselor, lărgirea gamei de produse, înlocuirea produselor învechite, reducerea impactului asupra mediului etc. Inovarea acționează sistemic, cuprinzând toate activitățile unei întreprinderi. De la cercetare-dezvoltare până la funcțiunea de personal, toate funcțiunile întreprinderii se află sub impactul inovării, amploarea acesteia și desfășurarea fiind diferite, în funcție de natura activității. În literatura de specialitate inovarea îmbracă diverse forme și se manifestă în funcție de capacitățile fiecărei întreprinderi în parte. De aceea considerăm oportună prezentarea formelor de manifestare expresă a inovării la companiile din domeniul telefoniei mobile.
Noțiunea de „inovație” a apărut în studiile culturologilor secolului al XIX-lea și inițial
însemna introducerea unor elemente ale unei culturi in alta. La începutul secolului al XX-lea inovația se dezvoltă ca știință a inovării, studiind legalitățile inovațiilor tehnologice în domeniul producției materiale.
Cuvântul „inovație” este de origine latină: novous – nou. În traducere înseamnă înnoire,
modificare, introducere a noului. Actualmente, în limba romană se utilizează termenul de inovație și inovare. Prin inovație se înțelege ideea, iar prin inovare – procesul de implementare a inovației. Inovația a fost definită în mai multe moduri de către specialiști, fără să existe o definiție general acceptată.
O definiție cuprinzatoare a inovației care încorporează atât procedee cât și procese a fost
formulată de G. Pinchot și R. Pellman (1999) “inovația este atât crearea cât și aducerea în utilizarea profitabilă a unor tehnologii, noi produse, noi servicii, noi idei de marketing, noi sisteme și noi căi de operare” .
Fegerberg Jan afirmă că nu trebuie confundate conceptele “invenție” și “inovație”. Invenția constă în crearea unei configurații, compoziții sau materii, dispozitiv sau proces.
Invenția este prima apariție a unei noi idei (concept) pentru un produs sau proces, în timp ce inovația este prima comercializare a ideii noi. Această idee nouă poate fi o recombinare a unor idei vechi, o schemă care constituie o provocare pentru ordinea prezentă, o formulă sau o abordare unică ce este percepută ca nouă de către persoanele implicate. Inovația vizează o aplicare comercializabilă în practică a unei invenții, o integrare a invenției în practica economico-socială. Dacă invenția este definită ca acțiunea de a imagina, a inventa, a crea ceva nou sau facultatea de a descoperi ceva, de a crea prin imaginație, inovația se definește (în special în economie) ca întregul proces care continuă de la emergența unei idei până la materializarea sa (lansarea noului produs), prin cercetarea de piață, dezvoltarea prototipului și primele faze de producție. O invenție nu devine o inovație pâna ce nu a fost procesată prin activități de producția și marketing și a fost comercializată pe piață.
Figura 1.1. Diferențe inovare: invenție
Nu toate invențiile pot fi transformate în inovație la un anumit moment de timp. Poate exista o întârziere semnificativă între invenție și inovația relevantă din cauza mai multor factori, incluzând neîndeplinirea condițiilor de comercializare, adică lipsa elementelor tehnologice de a converti o idee într-un produs sau lipsa cererii de piață pentru un astfel de produs la un moment dat.
În acest context de analiză trebuie să precizăm că activitățile de inovare sunt acțiunile care au un caracter științific, tehnologic, organizațional, financiar și comercial, care participă la materializarea inovațiilor și implementarea acestora. Activitățile de inovare includ de asemenea și cercetarea–dezvoltarea, care nu este legată direct de elaborarea unei inovații specifice, dar care urmărește acumularea unor noi cunoștințe, ce vor fi necesare în proiectarea unor sisteme inovative moderne. Procesul de inovare include o serie de activități care un au caracter de cercetare–dezvoltare, cum sunt fazele ulterioare: instruirea personalului în privința noilor procese, activități de implementare a inovațiilor, de exemplu, noi metode de marketing sau noi metode organizaționale etc.
În Republica Moldova, definiția oficială a inovării, este dată de Legea Republicii Moldova, Codul cu privire la știință și inovare al Republicii Moldova nr. 259 – XI din 15.07.2004, care afirma că inovarea este aplicarea rezultatului final nou sau perfecționat al activității din domeniul cercetării științifice și transferului tehnologic, realizat în formă de cunoaștere, produs, serviciu, proces competitiv, noi sau perfecționate utilizate în activitatea practică și / sau comercializate pe piață .
Managementul inovațional reprezintă organizarea și monitorizarea activă a executării activităților ce determină inovațiile . Managementul inovațional este un domeniu aparte, care ”studiază sistemul de management al proceselor de creare și difuzare a inovației în toate sferele de activitate umană” .
Tipuri de inovații.
a. După modalitatea de susținere a competitivității o altă formă de manifestare a inovării în cadrul companiilor de telefonie mobilă este inovarea de produs. Inovarea de produs include îmbunătățiri semnificative ale specificațiilor tehnice,componentelor și materialelor, ale software-ului încorporat, ale atitudinii prietenoase față de utilizatori sau ale altor caracteristici funcționale. Inovațiile de produs pot utiliza noi cunoștințe sau tehnologii, sau se pot baza pe noi utilizări sau combinații ale cunoștințelor și tehnologiilor existente. Termenul produs se folosește pentru a acoperi atât bunuri cât și servicii. Companiile realizează lună de lună inovații curente care îi permit avantaje de natura unor costuri reduse sau cea a diversificării gamei de produse și produsele care necesită a fii înlocuite pentru a aduce un nou suflu pieței deja formate in aceasta categorie intră trecerea telefonului mobil clasic varianta Motorola greu la varianta Motorola ușor, subțire, cu ecran color etc. aceste inovații le denumim inovații revoluționare. O altă formă de manifestare a inovării este inovația de proces prin introducerea unor procedee de fabricație sau fluxuri tehnologice noi. Aceasta include schimbări semnificative în tehnici, echipamente și/sau ale software-ului. Rezultatul inovării de proces trebuie să fie semnificativ în ceea ce privește: nivelul producției, calitatea produselor sau reducerea costurilor de producție și distribuție. Este de înțeles că multe companii de profil recurg la inovația de proces pentru că doar printr – o inovație de această formă se poate demonstra siguranța avantajului competitiv deținut față de alți competitori. Este adevărat că prin inovarea de proces se menține și se consolidează in timp avantajul competitiv deținut si că prin folosirea acestui tip de inovare se pot obține inovații de produs.
Exemple de metode inovative de producere de bunuri și servicii: Instalarea unor tehnologii de fabricație noi sau îmbunătățite, cum ar fi echipament de automatizare sau senzori în timp real care pot regla procesele; echipament nou necesar pentru produse noi sau îmbunătățite; dezvoltarea producției asistată de computer sau altă tehnologie de îmbunătățire a capacităților de cercetare, cum ar fi echipament de bioimagistică; procesare mai eficientă care reduce cerințele pentru consumul de materiale și energie pe unitatea de produs rezultat.
Din punct de vedere al noutății inovării, pot exista la nivelul companiilor două tipuri de inovare – inovarea radicală și inovarea incrementală. Un exemplu elocvent de inovare radicală în domeniul telefoniei mobile l-a avut Motorola care a fost pionieră în domeniu prin introducerea pe piață a primului telefon mobil care a permis un întreg sistem de produse și procese pentru o nouă afacere punând bazele unei noi industrii însoțită și de crearea unei piețe noi care există și în prezent. Inovațiile radicale asigură o valoare pentru clienți substanțial mai mare, aceasta din urmă fiind o dimensiune a noutății. Inovațiile radicale de produs descriu un produs a cărui utilizare intenționată, caracteristici de performanță, atribute, proprietăți ale construcției sau utilizare a materialelor și componentelor se deosebesc semnificativ în comparație cu produsele executate anterior. Cel de al doilea tip de inovare, inovarea incrementală implică "adaptarea, rafinarea, simplificarea și îmbunătățirea produselor existente și/sau a sistemelor de producție și de distribuție existente’’ aici fiind cazul companiilor din toate domeniile mai ales cele din telecomunicații.
Conform Organizației de Cooperare și Dezvoltare Economică și Manualului Oslo pentru măsurarea inovării, există patru tipuri de inovare:
• Inovare de produs: reprezintă un produs sau serviciu nou sau îmbunătățit în privința specificațiilor tehnice, a componentelor, materialelor, a softului, a atitudinii prietenoase cu utilizatorul sau a altor caracteristici funcționale.
Exemple de bunuri noi sau semnificativ îmbunătățite :
Înlocuirea unor materii prime cu altele având caracteristici îmbunătățite (ex. textile respirabile, amestecuri ușoare dar rezistente, materiale plastice nepoluante pentru mediul ambiant);
Introducerea unor componente noi sau îmbunătățite la liniile de produse existente (ex. sisteme de frânare ABS, sisteme navigabile GPS în echipamentul de transport, aparate foto încorporate în telefoane mobile, sisteme de fixare pentru îmbrăcăminte etc.);
Echipament care are încorporat un software (program de calculator) ce permite utilizarea mai prietenoasă sau mai comodă, ca de ex. aparate de prăjit pâinea care se opresc automat când se prăjeste pâinea sau sisteme GPS care identifică locația diferitelor magazine sau service-uri;
Adăugarea unor funcțiuni noi: funcțiuni de imprimare față-verso, faruri de bicicletă care pot fi reîncărcate cu port USB.
Exemple de servicii inovative:
Îmbunătățirea accesului clienților, cum ar fi servicii de preluare și predare a mașinilor închiriate;
Serviciul de abonare la DVD-uri (unde clienții care plătesc o taxă lunară pot comanda un număr prestabilit de DVD-uri prin internet cu livrare prin poștă la domiciliu și returnare printr-un plic pretimbrat);
Introducerea pentru prima dată a serviciilor pe internet cum ar fi: banking, sisteme de plată pe bază de chitanță, plată electronică și achiziționare de bilete de avion sau bilete de teatru, rețea de site-uri sociale;
Noi forme de garanție (de ex. o garanție extinsă pentru bunuri noi sau utilizate sau pachete de garanții cu alte servicii cum ar fi: cărți de credit, conturi bancare sau carduri de fidelitate pentru clienți);
Instalarea de sisteme de încălzire cu gaze în exteriorul restaurantelor sau la terasele cu bar sau instalarea unor ecrane video în avioane, autobuze sau trenuri.
• Inovare de proces : se referă la o metodă de producție sau de livrare nouă sau îmbunătățită în privința tehnicilor, a echipamentului sau a softului.
Exemple de metode inovative de producere de bunuri și servicii:
Instalarea unor tehnologii de fabricație noi sau îmbunătățite, cum ar fi echipament de automatizare sau senzori în timp real care pot regla procesele;
Echipament nou necesar pentru produse noi sau îmbunătățite;
Dezvoltarea producției asistată de computer sau altă tehnologie de îmbunătățire a capacităților de cercetare, cum ar fi echipament de bioimagistică;
Procesare mai eficientă care reduce cerințele pentru consumul de materiale și energie pe unitatea de produs rezultat.
• Inovare de marketing : implică o metodă nouă de marketing, relevantă pentru schimbările în designul sau ambalajul produsului, plasarea produselor, promovarea produselor sau a prețurilor.
Exemple de inovări privind marketingul:
Împachetarea bunurilor și serviciilor existente în noi moduri pentru apariția pe diferite segmente de piață;
Dezvoltarea de mărci pentru linii noi de producție;
Utilizarea pentru prima dată a produsului prin leaderi de opinie, celebrități sau grupuri particulare care sunt la modă sau organisme care se ocupă de trend-ul produsului;
Utilizarea pentru prima dată a rețelei de marketing social.
Utilizarea pentru prima dată a vânzărilor în magazine care sunt accesibile numai deținătorilor de carduri de credit sau carduri de recunoștință;
Utilizarea pentru prima dată a unui program mass-media pentru o anumită instituție (de ex. televiziune cu circuit închis pentru spitale, autobuze sau trenuri care conțin programe pentru stimularea vânzărilor);
Utilizarea pentru prima dată a marketing-ului direct prin e-mail, telefon, sau poștă folosind o bază de date a clienților creată pe baza persoanelor individuale care vizitează website-uri pentru informare sau pentru a se bucura de o recompensă pentru ” utilizator sau cumpărător frecvent”;
Utilizarea pentru prima dată a unui comerț cu amănuntul exclusiv, cum ar fi vânzarea produselor de marcă sfârșit de serie în magazine speciale.
• Inovare organizațională: este relevantă pentru noi metode organizaționale în practicile de business, organizarea locului de muncă sau relațiilor externe ale unei firme.
• Inovare de management : este relevantă pentru principiile și procesele de management care schimbă până la urmă practica managerială. Ar trebui remarcat că această clasificare nu este categorică, deoarece diferite tipuri s-ar putea inter – conecta și suprapune, conducând la o eficiență și eficacitate crescută a procesului de inovare.
Referitor la schimbările provocate elementelor existente, inovația se clasifică conform lui Schumpeter în trei tipuri:
• Incrementală sau marginală : reprezintă o noutate indusă unui produs, proces sau metodă existente, reflectând o anumită valoare adăugată în cadrul îmbunătățirii sale continue.
• Radicală: reprezintă un nivel semnificativ de noutate și generarea de valoare adăugată semnificativă, exprimată printr-un produs, proces sau metodă cu totul noi.
• Revoluție tehnologică : este relevantă pentru grupări de inovații care, împreună, pot schimba viața aducând un impact semnificativ. În orice caz, inovația ar trebui să aducă un beneficiu considerabil pe piață (o perfecționare reală) chiar dacă este atins într-un mod lent și incremental. Beneficiile mici și nesemnificative sunt doar „îmbunătățiri“ ale produsului/procesului/serviciului și nu pot fi definite ca inovații.
Necesitatea de a inova apare sub acțiunea factorilor externi și interni:
Externi:
Apariția unor necesități noi la consumatori
Schimbarea gusturilor și preferințelor consumatorilor (individualizarea cerințelor)
Reducerea duratei ciclului de viață al produsului (învechirea)
Înăsprirea concurenței
Schimbari în stilul de viață, percepții și valori personale
schimbări demografice
Interni:
Capacitatea conducerii și personalului de a delimita și evalua schimbările în plan politic, economic, social, tehnico-științific
Orientarea conducerii pe termen lung și existența unor scopuri strategice concrete
Sistem de marketing și desfacere dezvoltat, apt de a cerceta și evalua tendințele pieței (monitoring continuu al oportunităților).
Surse potențiale de inovare pot fi:
Factori din macromediu (pericole/oportunități) din mediul extern: economic, politic, ecologic, socio-cultural, tehnico-științific, informațional.
Factori din micromediu:clienții, concurenții, furnizorii, intermediarii, partenerii de afaceri.
Factori din mediul intern al firmei (valorificarea punctelor forte, neutralizarea punctelor slabe: centre de cercetare științifică, departamente de C-D, angajații firmei neîncadrați în subdiviziunile de cercetări inclusiv personalul de conducere.
Valorificarea punctelor forte: noi idei din activitatea de C-D, apariția unor noi avantaje economice, descoperirea unor noi segmente de piață.
Soluționarea problemelor: reducerea profitabilității, reducerea cotei de piață, creșterea fluctuației cadrelor, creșterea datoriilor, scăderea calității producției, intensificarea birocrației, scăderea valorii acțiunilor, ponderea mare a produselor învechite.
1.2. Procesul de inovare – componente și etape
Fundamentele procesului de inovare. Conform Ghidului metodologic al inovării sunt trei etape, care deși nu au o delimitare clară între ele, permit definirea diferiților pași ai procesului de inovare, adică a procesului care trebuie urmat de o echipă de cercetare pentru a-și aduce ideile pe piață. De fapt există trei axe pe care sunt clasificați acești pași: axa tehnologică, cea de piață și cea de business.
Axa tehnologică se referă la dezvoltarea tehnică a inovării, pornind de la o idee, care s-ar putea baza pe rezultate de cercetare sau pe necesități identificate pe piață, și care să conducă la un prototip tehnologic în timpul etapei de conceptualizare, mergând spre produs sau serviciu în timpul etapei a doua și până la producția de serie în timpul ultimei etape.
Axa de piață se referă la interacțiunea cu piața de-a lungul dezvoltării inovării, pornind de la o analiză preliminară din prima etapă, trecând spre analiza completă de piață, vânzări și distribuție din a doua etapă, până la marketing și distribuție mai complexe și răspunsul pieței în timpul ultimei etape.
În fine, axa de business se referă la pașii de business necesari, care includ protecția drepturilor de proprietate intelectuală, comercializare și selecția schemei de business din prima etapă, elaborarea afacerii și acces la finanțare în timpul etapei a doua și dezvoltarea afacerii în timpul etapei a treia.
Procesul inovării este un proces sistemic, general, care parcurge patru faze:
conceperea unei idei, fundamentată științific (generată de spirit creativ, inspirație, cercetare-dezvoltare,imitare).
transpunerea industrială printr-un parteneriat calificat cercetare-industrie (preferabil privată) ceea ce implică finanțare și un anumit proces tehnologic, o nouă formă de prezentare, o nouă structură funcțională, o nouă formă organizatorică, noi metode de gestiune și organizare a muncii etc.
o protecție puternică, eficientă și extinsă, a elementelor de proprietate intelectuală, care trebuie să constituie o oportunitate pentru crearea de noi beneficii prin implementarea rezultatului unui proces care asigură unei acțiuni o creștere a valorii intelectuale adăugate.
impactul cu succes pe piață a rezultatului procesului inovării (un nou produs, serviciu, o nouă formă de prezentare, o nouă structură funcțională, o nouă formă organizatorică, noi metode de gestiune și organizare a muncii etc.) prin intermediul unei rețele de valorificare națională și/sau internațională.
Un proces de inovare poate avea succes numai dacă noile cunoștințe sunt asimilate în condițiile concrete din companie, creând valoare prin unul din următoarele moduri:
generarea de flexibilitate și eficiență operațională;
atragerea de noi grupuri de clienți sau intrarea pe o nouă piață globală extinsă;
îmbunătățirea modului de satisfacere a cerințelor clienților;
oferirea de noi produse sau noi servicii, generatoare de noi valori;
redefinirea procesului de fabricație sau a modelului afacerii.
În variantă simplă etapele procesului inovațional sunt următoarele: Analiza situației pe piață → generarea ideilor → filtrarea ideilor→ evaluarea conceptului→ elaborarea produsului → testarea produsului → marketing-ul de probă → fabricare → comercializare. Aceste etape corespund situației cînd nu se realizează cercetări fundamentale și cercetări aplicative de amploare. profitul potențial,
Criterii potențiale de filtrare a ideilor pot servi: concurenții existenți și potențiali, dimensiunea pieței, nivelul investițiilor, posibilitatea de brevetare, gradul de risc, influența asupra produselor/serviciilor existente, corespunderea cu posibilitățile de marketing, atractivitatea pentru segmentele de piață deținute, ciclul de viață potențial, influența asupra imaginii firmei, corespunderea cu posibilitățile de producere, accesibilitatea materiilor prime și a resurselor umane.
Etapele procesului innovational conform modelului de inovații radicale este :
Cercetări fundamentale (în sfera științelor fundamentale) – ca rezultat al eforturilor creative se descoperă noi teorii, formule, fenomene, procese. Spre exemplu se descoperă cauzele îmbătrânirii, posibilitatea întineriri organismelor, posibilitatea regenerării, dezvoltarea organismului uman.
Cercetări aplicative – determinarea căilor de realizare a ideilor/teoriilor /formulelor în practică.
Cercetări în plan tehnic, organizatoric, economic – elaborarea și verificarea pe cale experimentală a documentației tehnice, economice, elaborarea prototipului și testarea (model experimental / model industrial)
Lansarea în producție – organizarea procesului de producție, fabricarea primei partide, recepționarea și instalarea utilajului, pregătirea personalului, lichidarea unor neajunsuri și defecte.
Marketingul și comercializarea – analiza potențialilor beneficiari și comercializarea
Utilizarea inovațiilor de către beneficiari
Modificarea inovațiilor – calitativă sau structurală.
Figura 1.2. Ciclul de viață al inovației
Managerul de inovare, responsabil de procesul inovațional, trebuie să fie un bun cunoscător al activității de cercetare, să aibă cunoștințe temeinice de marketing și să cunoască legislația care reglementează finanțarea inovării la diferite niveluri de decizie, să cunoască principalele procese tehnologice ale firmei, limitările lor, să fie un bun conducător de proiecte, adică să fie un adevărat om de afaceri.
Toate aceste aptitudini, necesare unui manager de inovare, nu pot fi dobândite numai prin pregătirea lui universitară de bază, tehnică și economică. Aceste aptitudini se pot dobândi și prin pregătire și specializare în domeniul inovării a managerilor existenți, a personalului tehnic și economic din firmă. Cei mai buni manageri de inovare provin dintre managerii care au condus deja proiecte importante ale firmei, în diferite domenii.
Inovația este rezultatul material al activităților de inovare. Inovația reprezintă activitatea de inovare aplicată unui produs sau serviciu anume. Nu toate ideile noi, inovative, se transformă în inovații, dar cele din urmă constituie modul de fructificare a activității de inovare, în totalitatea ei. Rolul principal al activităților de inovare este de a realiza cât mai multe inovații reușite. Raportul dintre costurile activității de inovare și cele legate de realizarea fiecărei inovații în parte constituie piatra de încercare pentru managerul de inovare, deoarece nu poți avea inovații reușite fără activități de inovare, dar costurile acestora grevează asupra eficienții fiecărei inovații.
Sprijinirea inovării, măsurării și îmbunătățirea eficienței sistemelor naționale de inovare sunt cele mai importante subiecte și priorități, în mod special mecanisme și măsuri de sprijinire a inovării, pentru transformarea cercetării în noi produse și servicii.
Măsurile de sprijinire a inovării trebuie reproiectate astfel încât să se axeze pe cereri și oferte ale diferiților actori din sistemul de inovare:
• Cercetători (implicați în acțiuni de mobilități și in – struiri specifice) ,
•Universități și instituții (generator de noi cunoștințe și tehnologii, furnizor de servicii și instruire referi toare la inovare, lansator de spin-off-uri) ,
•IMM-uri (care dobândesc sprijin pentru activitățile lor de inovare, aplicare de noi tehnologii, absorbție de cunoștințe noi) ,
• Mari companii (activități de cercetare aplicată vizând sectoare particulare, mari industrii) .
Finanțarea inovării. Există diferite tipuri de finanțare disponibile care depind de tipul entității de inovare care va fi înregistrată în procesul de dezvoltare a rezultatului unei cercetări. Există mai multe opțiuni relativ la entitatea care va prelua rolul inovatorului în procesul de dezvoltare a inovării. Trebuie făcută o distincție fundamentală cu privire la dimensiunea întreprinderii care are acest rol. Mecanismele de finanțare sunt complet diferite când inovarea este realizată de către o întreprindere mare și consacrată care a achiziționat rezultatul unei cercetării sau care a format un parteneriat cu echipa de inventare / cerce – tare, o întreprindere inovativă de tip start-up sau un IMM (Întreprindere Mică sau Mijlocie) inovativ. Întreprinderile mari și consacrate pot avea acces mai ușor la resursele financiare necesare prin mecanismele financiare oferite, de exemplu, de către bănci. Pe de altă parte, firmele start-up au multe lipsuri referitor la îndeplinirea criteriilor necesare pentru a avea acces la mecanismele similare. Începutul ciclului de viață al unei întreprinderi inovative este caracterizat de nesiguranță referitoare la partea tehnică a inovării, deoarece realizabilitatea tehnică nu este încă studiată, la partea de distribuire pe piață, de – oarece cercetarea de piață încă nu a fost încă efectuată, la partea economică, deoarece încă nu există acces la resursele financiare care vor permite continuarea procesului de inovare dezvoltare, realizarea comercializării și lansarea produsului cu succes, iar într-un stadiu ulterior să devină o afacere profitabilă. Această nesiguranță face dificilă convingerea responsabililor schemelor de finanțare tradiționale să furnizeze finanțarea necesară, în special în primele faze ale ciclului de viață al întreprinderilor inovative când nu sunt dovezi sigure că resursele financiare vor fi returnate către entitățile de finanțare. În general se pot distinge patru stadii în ciclul de viață al întreprinderilor inovative:
• stadiul (inițial) de sămânță care acoperă cercetarea și dezvoltarea inițială, cercetarea de piață, proiectarea analitică și realizabilitatea tehnică;
• stadiul de start-up (pornire) care acoperă proiectarea detaliată și dezvoltarea inovării, producția și lansarea pe piață;
• stadiul de creștere timpurie care acoperă perioada de lansare a producției la scară mică și lansarea pe piață;
• stadiul de expansiune care este relevant pentru creșterea substanțială și succesul întreprinderii.
Curba cumulativă profit / pierderi a întreprinderii inovative, uzual caracterizată ca o curbă J, prezintă o situație a stadiilor sămânță (inițial), start-up, creștere timpurie și începutul stadiului de expansiune în care întreprinderea acumulează pierderi. Această perioadă este critică pentru întreprinderile inovative deoarece majoritatea acestor companii nu realizează niciodată stadiul de expansiune și „mor” în stadiile anterioare; acesta este motivul pentru care este numită „valea morții”. Fluxul negativ de numerar (engl.: cash) din timpul stadiilor timpurii a dezvoltării întreprinderii inovative, nesiguranța care este identificată cu inexistența unei istorii suficiente a întreprinderii, blocarea utilizării proprietăților sale printre alte elemente contribuie la un risc mare de eșec. Aceasta face în schimb ca propunerea de afacere să fie nepotrivită pentru finanțare prin împrumut. Trebuie concepute mecanisme de finanțare speciale pentru finanțarea întreprinderilor inovative în timpul primelor faze ale procesului lor de dezvoltare. Părerea generală despre aceste mecanisme este că de obicei investitorii au un risc mai mare decât în mecanismele de finanțare tradiționale. Un număr mare de întreprinderi inovative eșuează în stadiile timpurii. Pe de altă parte, un număr semnificativ de întreprinderi pot crea câștiguri foarte mari pentru investitor, astfel compensând riscurile globale asumate. Un portofoliu mare de investiții în firme inovative minimizează riscurile când este acompaniat de o selecție a celor mai promițătoare cazuri și de utilizarea expertizei necesare. Fiind o parte a unui astfel de portofoliu, o întreprindere inovativă va beneficia nu numai de intrarea de capital, dar de asemenea și de caracteristici de susținere incluzând expertiza achiziționată, legăturile din rețea și distribuirea pe piață.
Surse potențiale de finanțare pot fi:
Microcreditul reprezintă o formă de furnizare a unor mici împrumuturi cu scopul de a susține antreprenoriatul. El este privit ca un exemplu de succes pentru promovarea antreprenoriatului în grupuri țintă speciale. Servind ca o politică adresată subiectelor de includere socială și dezvoltare regională, microcreditul nu are scopuri pur economice. Microcreditul poate fi furnizat de către entități speciale care nu sunt doar sau nu sunt deloc organizații financiare. Profilul acestor instituții este compatibil cu subiectele sociale și de dezvoltare regională. Astfel de instituții de furnizare de micro-împrumuturi includ:
• Organizații Non-Guvernamentale (ONG);
• Fonduri de împrumut având scopuri sociale cum ar fi șomajul, marginalizarea socială a tinerilor, femeilor sau minorităților, dezvoltarea regională;
Instituții financiare cum ar fi bănci cooperatiste, uniuni de credit sau cooperative financiare. Politicile de stat care urmăresc inovarea prin microcredituri includ și întreprinderi de inovare în țintele instituțiilor de micro-finanțare. Pentru aceasta, politicile implică: • furnizare de sprijin și granturi pentru instituțiile de micro-finanțare relevante pentru activități de micro-împrumut antreprenorial; • finanțarea directă a unor proiecte specifice prin instituții de micro-finanțare; • angajarea instituțiilor de micro-finanțare în această practică prin garantarea micro-împrumuturilor; • furnizarea de stimulente de impozitare. O întreprindere inovativă poate beneficia de acest mecanism în timpul stadiilor inițial sau start-up printr-o o rețea națională de instituții cu destinație pentru micro-finanțare și care au o distribuire eficientă în diferite locuri. Acestea se adresează sectorului economiei pe care se focalizează întreprinderea inovativă și în care instituțiile de micro-finanțare au cunoștințe relevante (engl.: know how) necesare despre firmele de inovare, fiind capabile să trateze problemele și cererile lor cu multă flexibilitate și birocrație redusă.
Îngerii de afaceri/business îngerii realizează investiții echilibrate în întreprinderi promițătoare cu potențial foarte bun, de-a lungul ciclului lor de viață de la stadiul inițial la stadiul creșterii timpurii. Oricât de promițătoare ar arăta aceste întreprinderi pentru îngerii de afaceri, astfel de investiții rămân investiții cu risc ridicat. În acest context, o astfel de investiție face parte dintr-un portofoliu în care îngerii de afacere își pot permite să piardă, în timp ce susțin întreprinderea inovativă mai mult decât financiar. Îngerii de afacere pot furniza experiența și rețeaua lor de legături pentru reducerea acestui risc financiar. Investind într-o companie, compania însăși reprezintă o sursă de venit pentru îngerul de afacere. În acest context nu este neobișnuit ca îngerul de afacere să participe la dezvoltarea afacerii furnizând experiență și consultanță. Implicarea lor se adresează strategiei de afacere, operării și penetrării pe piață. Îngerii de afacere furnizează experiența acumulată pentru a face ca afacerea inovativă să înțeleagă mai bine piața pe care se focalizează și complexitățile acesteia. Ei furnizează de asemenea o rețea valoroasă de investitori, grăbind astfel dezvoltarea rețelei de clienți sau furnizori și ajutând în primele faze dificile de stabilire și de dezvoltare a întreprinderii. Privind compania ca o sursă pentru venitul lor, îngerii de afaceri intenționează să profite de o fuziune (absorbție) de succes sau de o negociere pentru achiziție în timpul stadiului de expansiune al întreprinderii. În acest context, în funcție de cât de activ sau de pasiv poate fi îngerul de afacere, acesta oferă prestigiul său și garanția sa pentru a crește garanția companiei pe piață. Îngerii de afacere foarte activi sunt într-o poziție în care ajută negocierile afacerii în stadiul de expansiune.
Capitalul de risc/venture capital. Când firmele inovative se îndreaptă spre stadiul creșterii timpurii și spre stadiul de expansiune, nevoile lor financiare cresc. Firmele cu capital de risc gestionează sume mai mari de capital decât îngerii de afacere și pot în consecință să acopere solicitări de finanțare mai mari decât cei din urmă. Capitalul de risc este un tip de capital privat și se referă la investiții făcute într-o companie în schimbul unor acțiuni, în timpul stadiului de creștere timpurie și de expansiune a întreprinderii, direcționate în special pentru dezvoltarea de noi produse sau servicii. Firmele de capital de risc acționează ca intermediari între investitorii instituționali cum ar fi băncile sau fondurile de pensii și firmele promițătoare care au nevoie de acces la finanțare. Sarcina lor este de a selecta firmele potrivite pentru finanțare, o sarcină pentru care investitorii instituționali nu au experiență pentru a o realiza. Acestea le furnizează resursele financiare necesare pentru perioade de cinci până la șapte ani, determinând astfel o perioadă de fructificare a rezultatelor. Aceasta corespunde la perioada de expansiune și de stabilire pe piață. Riscul angajat prin capitalul de risc este mult mai mic decât riscul îngerilor de afacere, deoarece în cazul capitalurilor de risc un procent mare din finanțare merge la companii care au dovedit că au un potențial ridicat și sunt fie în situația că sunt pe cale să iasă cu bine din stadiul creșterii timpurii, fie sunt deja în stadiul de expansiune.
Protejarea rezultatelor activitatii de inovare
Proprietatea Intelectuală (PI) este o idee, un proces sau o invenție, care este rezultatul muncii intelectuale. Setul de drepturi exclusive, care sunt date autorului deținătorului PI pentru o perioadă definită de timp, în funcție de tipul de PI și de legislația națională internațională sunt numite Drepturi de Proprietate Intelectuală (DPI, în engleză IPRs – Intellectual Property Rights). Aceste drepturi încep să existe în mod automat, atunci când sunt îndeplinite anumite cerințe legale, sau la cererea către o autoritate competentă care este responsabilă pentru acordarea sau înregistrarea DPI. În cazul al doilea, trebuie urmat un proces predefinit și uneori consumator de timp. Legislația privind PI acordă proprietarului dreptul exclusiv de a beneficia din punct de vedere comercial de pe urma bunului intelectual intangibil și interzice exploatarea proprietății sale intelectuale de către altcineva fără acordul prealabil al proprietarului.
Drepturile de proprietate intelectuală permit creatorilor, oamenilor de afaceri, investitorilor să-și protejeze produsele tangibile și intangibile de o utilizare neautorizată.
Drepturile de proprietate intelectuală nu sunt o noțiune juridică abstractă, acestea joacă un rol important atât din punct de vedere economic, cât și social. Din punct de vedere economic, DPI permit titularilor de drepturi să obțină un avantaj competitiv prin posibilitatea de a interzice terților (pentru o anumită perioadă) utilizarea neautorizată a acestora.
O companie care și-a protejat produsul poate obține venituri directe sau indirecte din exploatarea drepturilor asupra acestuia. Uneori, valorificarea indirectă a drepturilor de proprietate intelectuală prin acordarea de licențe terțelor persoane, poate depăși chiar veniturile obținute din valorificarea directă, în special, în cazul întreprinderilor mici și mijlocii sau al universităților.
În rezultatul protejării se obțin drepturi de proprietate intelectuală. Proprietatea intelectuală se împarte în două sfere de baza:
Proprietatea industrială (invențiile, modelele de utilitate, soiurile de plante, modelele și desenele industriale, mărcile și indicațiile geografice, topografiile circuitelor integrate) și drepturile de autor (operele literare, operele dramatice si muzical-dramatice, operele muzicale, operele coregrafice, operele audiovizuale, operele de pictura, sculptura și grafica, operele de arhitectura urbanistica și de arta horticola, operele de artă aplicată, operele fotografice, hîrtile, traducerile, programele de calculator s.a.).
Brevetul de invenție – reprezintă dreptul exclusiv acordat asupra unei invenții. Acesta poate fi un produs sau un proces care furnizează noi modalități de a face ceva, sau oferă noi soluții tehnice unei probleme. Acest drept este garantat de către Stat unui inventator pentru rezultatele invenției sale în domeniul tehnologiei, dându-i posibilitate să-și implementeze invenția în mod personal pe o anumită perioadă de timp, sau să autorizeze o altă persoană la implementarea acesteia. Protecția asupra unui brevet de invenție este garantată pe o perioadă limitată de timp, de regulă, 20 de ani. Pe parcursul acestei perioade de timp, invenția nu poate fi replicată, folosită, distribuită sau vândută, fără consimțământul titularului brevetului de invenție. Totuși, titularul brevetului poate acorda permis sau licență altor persoane de a se folosi de invenție, conform condițiilor convenite reciproc. Drept alternativă, titularul brevetului de invenție poate vinde dreptul asupra invenției sale unei alte persoane, care, la rândul său, devine noul posesor al brevetului de invenție.
Mărci înregistrate. Marcă poate fi orice semn distinctiv care identifică anumite bunuri sau servicii drept aparținând unor persoane sau organizații specifice. Mărcile înregistrate pot apărea sub forma unei litere sau a unei combinații de litere, cuvinte, sintagme, muzică sau sunete vocale, aromă, formă, logo-uri, culori, aspecte ale împachetării folosite drept caracteristici distinctive. Marca nu trebuie în mod obligatoriu să fie înregistrată.
Tabelul 1.1 Esența drepturilor de proprietate intelectuală în R. Moldova
Oricum, dacă nu este înregistrată și o altă persoană folosește aceeași marcă de fabrică, o petiție legală va trebui să fie făcută de către persoana care crede că marca respectivă îi aparține legitim ei. Această persoană va trebui să demonstreze în instanță că ea a dezvoltat o anumită reputație acestei mărci și că uzul celeilalte mărci va aduce confuzie sau va înșela publicul. Acest proces poate fi dificil și scump. Pe de altă parte, unei persoane care deține o marcă înregistrată îi va fi mult mai simplu să pornească proces asupra unei alte părți.
Desenele și modelele industriale. Protecția juridică a modelelor și desenelor industriale este reglementata de Legea nr. 161 /2007 privind protecția desenelor și modelelor industriale. Protecția juridică a desenelor și a modelelor industriale întrunește aspectele referitoare la existența, dobîndirea, aria de aplicare, menținerea în vigoare a drepturilor și la mijloacele de respectare a acestora, precum și la exercitarea drepturilor dobîndite. Poate fi protejat in calitate de desen sau de model industrial aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, rezultat în special din caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii și/sau ale materialelor și/sau ale ornamentației produsului în sine. Obiectul protecției poate fi bidimensional (desen industrial) sau tridimensional (model industrial), precum și o combinatie a acestora. Se asigură protecție pentru desenul sau modelul industrial numai dacă acesta este nou și are un caracter individual. Un desen sau un model industrial înregistrat este protejat pe parcursul unei perioade de 5 ani, începînd cu data de depozit. Certificatul de înregistrare poate fi reînnoit pentru mai multe perioade de cîte 5 ani, pînă la maximum 25 de ani de la data de depozit. Un desen sau un model industrial neînregistrat este protejat pe parcursul unei perioade de 3 ani de la data la care a fost făcut public.
Secretul comercial nu se înregistrează și se referă la informații comerciale confidențiale, cunoscute doar anumitor cercuri în cadrul companiei și care nu trebuie să se scurgă în afara acesteia. Orice proces sau element al afacerii, care conferă un avantaj pe piață, este un secret comercial. Conceptul de secret comercial este baza “protecției împotriva concurenței neloiale”. Numai anumite categorii de angajați au dreptul să cunoască un secret comercial, iar aceștia trebuie să semneze clauze contractuale de a păstra secretul asupra informațiilor comerciale sensibile. Informațiile comerciale sunt considerate sensibile dacă se referă la procedeele industriale sau de fabricație specifice, sau la aspectele comerciale, cum sunt: metode de vânzări, profiluri ale consumatorilor, publicitate, strategii, liste de furnizori și clienți, precum și procedee de fabricație.
Indicația geografică este protejată drept semn care identifică bunul ca provenind din teritoriul unei țări, regiuni sau localități în cadrul unui anumit teritoriu, unde o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică a bunului este atribuită în mod esențial originii sale geografice. Un exemplu bine-cunoscut de indicație geografică este: Champagne, care poate fi folosită la etichetarea vinurilor produse în regiunea Champagne din Franța. Un alt exemplu de indiciu geografic este mătasea thailandeză din Thailanda și orezul Basmati din India. Spre deosebire de alte obiecte ale proprietății intelectuale, indicațiile geografice au caracteristici particulare: conform legii, ele nu aparțin nimănui cu titlu de drepturi exclusive; ele nu pot fi acordate și nici licențiate. Recunoașterea denumirilor de origine (DO) sau a indicațiilor geografice (IG) doar creează dreptul de a le folosi, permițându-i oricărei persoane din teritoriul geografic respectiv să o facă.
Soiurile de plante. Brevetul pentru soi de plantă este un titlu de protecție care certifică prioritatea soiului, paternitatea amelioratorului și dreptul exclusiv al titularului de brevet de a utiliza soiul. Brevetul asigură protecție juridică soiului nou de plantă pe teritoriul Republicii Moldova, iar întinderea acestei protecții este determinata de ansamblul caracterelor relevante incluse în descrierea oficială a soiului. Brevetul pentru soi de plantă poate fi eliberat numai de către AGEPI și se deosebește esențial de certificatul pentru soi de plantă eliberat de către Comisia de Stat dupa încercarea soiului la valoarea agronomică. Certificatul confirmă doar paternitatea amelioratorului sau calitatea lui de autor al noului soi, pe cand brevetul acorda titularului dreptul exclusiv de a utiliza soiul brevetat și de a interzice terților orice utilizare a acestuia fara autorizația sa.
Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, artistice și știintifice, independent de scopul creării, modul de exprimare sau a valorii lor, exprimate în următoarele forme:
scrisă (manuscris, text dactilografiat, partitura, etc.);
orală (interpretare publică, etc.);
imprimare audio sau video (mecanica, magnetică, digitală, optică etc.);
de imagine (desen, schița, pictura, plan, fotocadru etc.);
tridimensională (sculptura, model, machetă, construcție etc.);
în alte forme.
Subiecți ai dreptului de autor sînt autorii și titularii de drepturi. Autorul este persoana fizică prin a cărei munca creatoare a fost creata opera. Titularul de drepturi este persoana fizică (autorul sau altă persoana fizică împuternicită de autor) sau juridică care deține, în mod legal, drepturile patrimoniale.
Rolul protecției inovațiilor. DPI sunt critice pentru stimularea inovării, ca urmare a faptului că protejarea și controlarea răspândirii cunoștințelor oferă proprietarilor de PI capacitatea de a culege pe deplin beneficiile muncii lor intelectuale, oferindu-le un stimulent ca aceștia să inoveze în continuare și reduc riscul pentru jucătorii implicați în procesul de inovare. DPI adaugă valoare în fiecare etapă a procesului de inovare, de la faza de cercetare până la faza de lansare și comercializare a produsului, deoarece acestea constituie un avantaj competitiv față de concurenții din același domeniu
Capitolul 2 Activitatea de inovare în R. Moldova: rezultate, caracteristici
2.1. Activitatea de inovare în Republica Moldova
Nu este o noutate faptul că inovațiile în dezvoltarea economiei unei țări și sporirea competitivității întreprinderilor are un rol foarte important. Întreprinderile care investesc continuu în promovarea ideilor, produselor și a serviciilor noi sunt cele care domină sau chiar creează noi piețe, iar la aceasta se mai adaugă și crearea brandurilor puternice. Cele mai dezvoltate națiuni ale lumii sunt, în primul rând, economii cu întreprinzători și întreprinderi care au demonstrat și stimulat, de-a lungul anilor, idei și tehnologi noi, produse și servicii inovative. Pentru mai mulți ani la rând Elveția este printre primele țări în domeniul inovațiilor la nivel global, o economiei care mai mult de 99% cuprinde întreprinderi mici și mijlocii.
Politicile inovaționale ale Republicii Moldova sunt definite în Strategia Inovațională a Republicii Moldova pentru perioada 2013-2020 „Inovații pentru Competitivitate”, aprobata prin Hotărîrea de Guvern Nr. 952 din 27.11.2013. Acestea vor contribui la materializarea noii paradigme de dezvoltare economică definite în Strategia Națională de Dezvoltare „Moldova 2020”. Această paradigmă se bazează pe atragerea investițiilor, dezvoltarea industriilor exportatoare, edificarea societății bazate pe cunoștințe, inclusiv prin fortificarea activităților de cercetare și dezvoltare, inovarea și transferul tehnologic orientate spre eficiență și competitivitate.
Ediția din 2014 a Indexului Global pentru Inovare realizează ierarhizarea performantelor de inovare din 143 de tari, punând accentul pe rolul primordial al factorului uman, individualități și echipe, care stau la baza proceselor de inovare.
Intre componentele capitalului uman cu influența cea mai mare pentru obținerea performanței în inovare au fost identificate și evaluate următoarele: abilitățile profesionale, reținerea talentelor, intersecția dintre capitalul uman, financiar si tehnologic, mobilizarea si implicarea persoanelor înalt calificate și educate.
Înțelegerea rolului pe care factorul uman il joaca în inovare este esențiala pentru proiectarea politicilor locale și naționale care sprijină promovarea dezvoltării economice. Concluziile Indexului Inovării arata ca, la nivel global, realizările în creșterea Cercetării și Dezvoltării sunt remarcabile în acele țări în care guvernele și companiile au arătat un maxim interes în identificarea și energizarea indivizilor si echipelor creative.
Elveția și Suedia se situează în fruntea clasamentului mondial al inovării, iar în mod particular se remarcă performanța Elveției care este liderul mondial de patru ani consecutivi.
Romania ocupă, în acest an, numai poziția 55 la nivel global, fiind depășita de țările europene, inclusiv cele din Europa Centrala și de Est, precum: Cehia (26), Slovenia (28), Ungaria (35), Bulgaria (44), Polonia (45). Chiar și Republica Moldova se afla pe o poziție superioară în clasamentul din acest an, respectiv pe locul 43 la nivel mondial. Ierarhizarea a fost realizata prin analiza si cotarea a 81 de sub-indici care oferă o imagine detaliată și completă a factorilor determinanți pentru nivelul inovării din fiecare tara evaluata, în măsura sa atragă atenția asupra punctelor slabe care frânează procesul inovării.
Raportul mai evidențiază decalajul accentuat care exista între tarile europene cu cel mai ridicat grad de inovare în companiile din industrie, așa cum sunt: Germania, Luxemburg si Suedia și țările cu un scor redus al activităților inovatoare în întreprinderile din industrie: Lituania, Bulgaria, Letonia si Romania, unde aprecierea valorii economice a inovării este mai redusă.
În Raportul asupra Tranziției în 2014: Inovația în Tranziție publicat de BERD este analizat procesul de implementare a inovațiilor în cadrul companiilor din mai multe țări. În Republica Moldova companiile au un grad redus de implementare a inovațiilor în procesul tehnologic. Ideea principală la care ajung autorii acestui raport este că inovațiile implementate de companii sunt soluția pentru țările emergente de a recupera decalajul față de țările dezvoltate. Autorii raportului afirmă că inovațiile sunt un mijloc puternic de creștere a competitivității companiilor din țările emergente care își pot crește, astfel nivelul de prosperitate aproape de nivelul țărilor dezvoltate din regiune. Guvernele pot susține întreprinderile să dezvolte produse noi care să devină competitive și să corespundă necesităților țării. Republica Moldova se clasează în categoria țărilor care au un procent modest al întreprinderilor care se ocupă cu cercetare și dezvoltare. Din această categorie mai fac parte Macedonia, Ungaria, Kazahstan, Mongolia, Polonia, Serbia, Turcia și Ucraina. Economia Republicii Moldova este calificată drept una „blocată”, fiindcă producția se concentrează foarte puțin pe inovarea procesului industrial. De procesul inovațional în Republica Moldova se ocupă Agenția pentru Inovație și Transfer Tehnologic, care în 2011 a finanțat 17 proiecte. Astfel au fost oferite granturi întreprinderilor mici care investesc în inovații și transfer tehnologic. Granturile sunt alocate cu condiția ca întreprinderea să investească cel puțin 50% din propriile surse. Pentru 2015 bugetul Agenției este de 5,3 milioane euro.
Inovarea reprezintă un domeniu de activitate ce cunoaște peste tot o dinamică semnificativă. Țările dezvoltate acordă o importanță din ce în ce mai mare acestui domeniu și alocă anual sume importante, recunoscând astfel rolul de instrument de progres și dezvoltare al economiei. În condițiile actuale, stimularea și sprijinirea activității inovaționale a întreprinderilor
este un proces extrem de important și inevitabil și pentru Republica Moldova.
Realizări în domeniul politicilor inovaționale obținute pînă în prezent:
Este aprobată baza normativă orientativă:
– Codul cu privire la știință și inovare a R.Moldova (2004);
– Legea cu privire la Parcurile Științifico – tehnologice și Incubatoarele de Inovare (2007);
– Acordul de Parteneriat între Guvern și AȘM pentru 2013 (HG 714)
– Proiectul Strategiei inovaționale (2013- 2020).
Acte normative interne (regulamente) – Este creată infrastructura inovațională: clustere științifico-tehnologice, parcuri științifico-tehnologice, incubatoare de inovare.
Totodată sfera de inovare prin infrastructura deținută mai are și lacune:
•Inovarea este absentă în politicile de stimulare a antreprenoriatului;
•Cadrul legal cu stimulare insuficientă a activităților de inovare;
•Lipsa actelor legislative privind capitalul de risc;
•Capacitate de absorbție slabă a inovațiilor tehnologice de către sectorul de producere; •Lipsa statisticilor oficiale privind activitatea de inovare;
•Legătura slabă între mediul de cercetare și cel de afaceri.
În opinia lui Iurie Badîr majoritatea întreprinderilor din Republica Moldova manifestă până când interes insuficient în elaborarea și utilizarea obiectelor proprietății intelectuale, și au o poziție pasivă în organizarea unei gestiuni performante a acesteia. Starea menționată a lucrurilor, în opinia noastră datorează următoarelor:
Cunoașterea insuficientă de către corpul managerial a metodelor de gestiune a proprietății intelectuale și subaprecierea potențialului ei economic, ce indică la lipsa unei culturi manageriale și inovaționale;
Maturitatea concurențială limitată a economiei ce permite obținerea supraprofiturilor prin utilizarea factorilor mai puțin supuși riscurilor, și ca urmare lipsa cererii reale pentru inovare;
Imperfecțiunea sistemului informațional și de consulting în vederea familiarizării potențialilor utilizatori cu realizările tehnice autohtone și mai cu seamă străine pasibile implementării;
Lipsa unui climat inovațional și investițional favorabil ce ar încuraja activitatea de elaborare și implementare a produselor și tehnologiilor noi, ar ameliora statutul activității de creație.
În ultimul timp importanța IMM-urilor a crescut în toate domeniile, inclusiv cel inovațional. Este un mare avantaj competitiv pentru companii de a fi în măsură să introducă produse noi pe piață înainte de concurenții lor, câștigând în acest fel cote semnificative de vânzare. Astăzi, companiile trebuie să poată să fie în mod constant inovatoare pentru a-și menține sau îmbunătăți poziția pe piață.
Într-o măsură mare avantajele întreprinderilor mici, cu referire la sfera inovațională, se
manifestă prin următoarele:
– în întreprinderile mici se creează condiții mai favorabile pentru creativitate, care poartă
un caracter individual;
– în întreprinderile mici, inventatorul, proprietarul și managerul, de obicei, este aceeași
persoană, fapt ce elimină, într-o măsură mare, multe probleme în gestiunea corporativă;
– tehnologiile informaționale noi creează întreprinderilor mici condiții favorabile pentru
funcționare, anterior posibilă numai în întreprinderile mari.
Experiența statelor occidentale demonstrează în mod clar avantajele IMM-urilor în dezvoltarea inovării. Astfel, conform observărilor specialiștilor, 46 din 58 invenții de top din SUA și Europa de vest aparțin persoanelor fizice și întreprinderilor mici. Potrivit datelor Fondului național științific al SUA, întreprinderile cu un număr de salariați până la 500 persoane,
la un dolar investit în activitatea de cercetare a dat de 24 ori mai multe inovații, decât întreprinderile mari (cu un număr de angajați peste 10000).
Potrivit economiștilor americani, 70-80% din toate cercetările și elaborările „mor” chiar la prima etapă de studiere a ideilor, apoi procentul ideilor care nu rezistă se reduce, iar ideile care
rămân obțin o valoare comercială. Dintre produsele noi, intrate pe piață, aproximativ 80% nu se bucură de succes și sunt scoase din producere. De aceea întreprinderile mici și mijlocii au nevoie de susținere și stimulare din partea statului și a altor structuri.
Formele de sprijin financiar pentru activitatea de inovare în întreprinderi presupune clasificarea în două forme principale: finanțarea internă și externă. Finanțarea internă se bazează pe utilizarea în scopuri inovaționale a profitului întreprinderii, amortizare și a capitalului
social. Pentru IMM-urile din Moldova, finanțarea internă este de obicei puțin utilă, dat fiind resursele limitate ale întreprinderilor.
Dat fiind faptul că IMM-urile duc lipsă de resurse financiare proprii, cele mai adecvate și
eficiente pentru IMM-uri este finanțarea externă, care constă în atragerea fondurilor din bugetul
de stat, investitorilor, instituțiilor financiare, etc.
Măsurile potențiale privind stimularea activității inventive în întreprinderi din Republica Moldova ar trebui să includă un șir de măsuri, care ar stimula activitatea inventivă, comercializarea invențiilor, altor obiecte ale proprietății intelectuale și antreprenoriatul inovațional, în general.
În acest context, un complex de măsuri de stimulare a activității inovaționale poate fi orientat în două grupe, și anume:
pentru stimularea nemijlocită a angajaților, în funcțiile cărora intră elaborarea inovațiilor
și crearea obiectelor de proprietate industrială;
măsuri orientate spre stimularea activității inovaționale a inventatorilor în sarcinile cărora
nu intră elaborarea invențiilor.
De asemenea, întreprinderile ar putea să elaboreze și să aprobe următoarele documente pentru a încuraja autorii: regulament privind concursul pentru cel mai bun departament, laborator de invenții și lucrări de raționalizare; privind atribuirea diferitor categorii inventatorilor. Pentru întreprinderile, în funcțiile angajaților cărora intră activitatea inventivă, poate fi stabilit un salariu mai mare în comparație cu alte categorii de salariați.
2.2. Protejarea rezultatelor activitatii de inovare în Moldova
Pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, este necesar ca aceste drepturi să fie recunoscute. Astfel, un drept de proprietate intelectuală trebuie protejat ca atare. În corespundere cu prevederile legislației în vigoare, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală este abilitată să elaboreze politici și să gestioneze sistemul național de protecție a proprietății intelectuale pe teritoriul Republicii Moldova.
Anul 2013 a fost un an fructuos și plin de evenimente importante, iar obiectivele pe care și le-a propus Agentia au fost realizate. Printre cele mai importante evenimente ale anului de bilant Directorul General AGEPI a evidentiat următoarele: obținerea de catre AGEPI a Certificatului de conformitate a Sistemului de Management al Calitații cu standardul ISO 9001:2008; implementarea Proiectul „Depunerea electronică on-line a cererilor OPI”, inclusiv achitarea taxelor on-line; elaborarea și lansarea portalului www.e-servicii.agepi.gov.md; semnarea Acordului de cooperare între Guvernul Republicii Moldova și Organizatia Europeana de Brevete privind validarea brevetelor europene; organizarea și desfasurarea Expozitiei Internaționale Specializate ”INFOINVENT-2013” și a Conferintei Inovationale cu genericul „Rolul inovațiilor în sporirea competitivității economiei naționale” etc.
Principalele organisme responsabile în domeniul protecției drepturilor de proprietate intelectuală în Moldova sunt:
• Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI);
• Serviciul Vamal;
• Biroul Național Virtual;
• Ministerul Afacerilor Interne;
• Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției;
• AsDAC – organizație de gestiune colectivă a dreptului de autor și drepturilor conexe;
• Asociația Națională „Copyright” – organizație de gestiune colectivă a drepturilor conexe; • Agenția pentru Inovare și Transfer Tehnologic a Academiei de Științe a Moldovei;
• Sistemul judiciar din Moldova;
• Comisia Națională pentru Proprietate Intelectuală.
Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) a fost creată în 2004 prin fuziunea fostei „Agenții de Stat pentru Protecția Proprietății Industriale” și a „Agenției de Stat privind drepturile de autor”. AGEPI reprezintă Republica Moldova în Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI), precum și în cadrul organismelor internaționale și regionale pe probleme legate de exercitarea și protecția drepturilor de proprietate intelectuală. Mai exact, AGEPI îndeplinește următoarele funcții principale:
• elaborarea propunerilor privind politica de stat (cadrul legislativ) privind protecția proprietății intelectuale;
• organizarea și gestionarea sistemului național de protecție a proprietății intelectuale;
• supravegherea punerii în aplicare a legislației moldovenești privind drepturile de proprietate intelectuală și a acordurilor și tratatelor internaționale în domeniul în care Republica Moldova este un stat membru/ parte/ stat contractant;
• administrarea bazelor de date în domeniul protecției proprietății intelectuale și asigurarea accesului la aceste baze de date;
• coordonarea și implementarea programelor de dezvoltare și a acordurilor bilaterale de cooperare cu alte țări sau organisme internaționale în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală;
• elaborarea și implementarea programelor metodologice și practice de instruire a specialiștilor în domeniu;
• înregistrarea obiectelor de proprietate intelectuală;
AGEPI este independentă în luarea deciziilor sale cu privire la protecția juridică a proprietății intelectuale. Agenția deține personalitate juridică, își întreține conturile bancare proprii și funcționează sub autoritatea unui sigiliu cu imaginea stemei de stat a Republicii Moldova. Aceasta este în mare măsură autofinanțată. AGEPI în cooperare cu reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne și ai Serviciului Vamal se ocupă de respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, efectuând controale, fie din oficiu sau la cererea deținătorilor de DPI, privind respectarea dreptului de autor și drepturilor conexe, și participă, în cazuri corespunzătoare, la confiscarea și distrugerea produselor audiovizuale piratate și contrafăcute.
În cadrul sistemului moldovenesc instituțional pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală, Serviciul Vamal are un rol foarte important. Astfel, Serviciul Vamal al Republicii Moldova:
• efectuează investigații, inclusiv cu participarea personalului din cadrul Ministerului de Interne, în scopul prevenirii și combaterii cazurilor de intrare sau ieșire neautorizată a mărfurilor contrafăcute și a mărfurilor piratate;
• colaborează cu autoritățile vamale din alte țări pentru a combate încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală;
• oferă consultații gratuite deținătorilor de proprietate intelectuală pentru a proteja drepturile titularilor obiectelor de proprietate intelectuală la frontiere;
• instruiește continuu personalul vamal în domeniul protecției drepturilor de proprietate intelectuală;
Ministerul Afacerilor Interne se ocupă de activitatea poliției. O subdiviziune a Direcției Speciale de Investigare a Fraudelor, compusă din șapte sau opt colaboratori, se ocupă de infracțiunile aferente DPI. Acești colaboratori, de asemenea, se ocupă de infracțiunile informaționale. Ei efectuează investigații operaționale, pregătesc acte de acuzare în cazuri corespunzătoare și acordă asistență în procesul de depunere a materialelor în instanță și în procesul de judecată. Direcția asigură legătura în mod neformal cu colegii de poliție din Rusia, Ucraina și din alte țări. Pe plan intern aceasta funcționează alături de AGEPI, Serviciul Vamal, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției și Procuratura Generală.
Comisia Națională pentru Proprietatea Intelectuală a fost înființată în martie 2008 ca un organism de coordonare în domeniul protecției drepturilor de proprietate intelectuală. Aceasta a fost creată cu scopul de a asigura coordonarea și cooperarea între ministere, alte autorități publice centrale și titularii de drepturi PI pentru a dezvolta și consolida sistemul național de PI, a preveni și combate încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală și contrafacerea, importul și comercializarea bunurilor piratate și contrafăcute pe teritoriul Republicii Moldova. Deși înființată în 2008, aceasta s-a întrunit pentru prima dată în iunie 2010.
În conformitate cu datele prezentate de AGEPI, în anul 2013, au fost depuse 6617 cereri de protecție a obiectelor de proprietate industrială (OPI) sau cu 9% mai multe decât în anul 2012. Cele mai solicitate OPI rămân a fi mărcile – 5870 de cereri, urmate, la o mare distanță, de invenții și designul industrial (desene și modele industriale). Este, de fapt, un lucru firesc și rezultă din funcțiile și natura mărcilor, precum și din specificul economiei naționale. Comparativ cu anul precedent, numărul cererilor de reînnoire a înregistrării OPI a crescut considerabil (cu 27%) și a constituit 3431 de cereri. Concomitent, s-a mărit cu 25 de puncte procentuale față de anul 2012 ponderea titlurilor de protecție pentru care a fost solicitată reînnoirea, constituind 69% din numărul OPI a căror valabilitate urma să expire în anul 2013.
Procesul de depunere a cererilor de protecție și de reînnoire a înregistrării obiectelor de proprietate industrială din ultimii 6 ani este reflectat în tabelul 2.1.
Drepturile asupra unei invenții pe teritoriul Republicii Moldova sunt obținute și protejate prin acordarea de către Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, în condițiile prevăzute de Legea nr. 50-XVI din 07.03.2008 privind protecția invențiilor (în continuare – Legea nr. 50/2008), a următoarelor titluri de protecție:
• brevet de invenție (BI);
• brevet de invenție de scurtă durată (BISD).
Pe parcursul anului 2013, la AGEPI au fost depuse 309 cereri de brevetare a invențiilor, cu 19 cereri mai multe decât în 2012. Totodată, diferența dintre numărul cererilor de BI și cel al cererilor de BISD (brevet de invenție de scurtă durată) a continuat să crească: astfel, 69% dintre solicitanți au optat pentru BISD și doar 31% – pentru BI(brevet de invenție). Printre factorii care determină interesul sporit al solicitanților naționali față de BISD, se numără procedura simplificată, care este mai rapidă și mai puțin costisitoare în comparație cu protecția invențiilor prin BI.
Tabelul 2.1. Numărul de cereri depuse la AGEPI în perioada 2008-2013
Ca și în anii precedenți, majoritatea cererilor de BI (67, sau 70%) și de BISD (211, sau 99%) a parvenit de la solicitanți naționali. Dintre acestea, 60 (90%) și, corespunzător, 187 (89%) au fost depuse de solicitanți din municipiul Chișinău, iar restul – 7 cereri de BI (8%) și 24 de cereri de BISD (11%) – din diverse localități ale țării, inclusiv Bălți (6), Strășeni (4), Anenii Noi (4), Ialoveni (3), Comrat (3), Florești (2) și Orhei (2). Din numărul total al inventatorilor naționali, care au depus cereri de brevetare în 2013, 91% sunt din municipiul Chișinău.
Tabelul 2.2. Cereri de BI și BISD depuse de solicitanții naționali
Un indicator elocvent al utilității practice a invențiilor este menținerea în vigoare a protecției . Spre regret ponderea acestora în totalul brevetelor obținute de solicitanții naționali în RM este extrem de mică, mai ales în instituțiile universitare și academice. Actualmente la nivel de țară doar 172 brevete sunt menținute în vigoare după expirarea termenului de 5 ani. Această stare a lucrurilor datorează nu atât taxelor pentru menținerea în vigoare, care de altfel până în iunie 2006 erau nesemnificative, cât insuficienței potențialului economic al brevetelor în cauză. Subaprecierea oportunității unei gestionări speciale ale procesului inovațional și proprietății intelectuale desigur parvine și din încadrarea insuficientă a acestora în evidența contabila a întreprinderilor. Dacă în Occident patrimoniul corporativ este la mai mult de 40% constituit din active imateriale, în spațiul postsocialist promovarea reflectării acestora în evidența contabilă este doar la început de cale.
Protejarea mărcilor. Pe parcursul anului 2013, AGEPI a recepționat 5870 de cereri de înregistrare a mărcilor, cu 421 (8%) mai multe decât în anul precedent. Majoritatea cererilor depuse de solicitanții naționali – 1270 (82,1%) – provine de la persoane fizice sau juridice domiciliate sau cu sediul în mun. Chișinău, 29 (1,9%) – din Găgăuzia, 28 (1,8%) – din mun. Bălți, 22 (1,4%) – din Florești, câte 0,9% din cereri le revine solicitanților din Orhei, Taraclia, iar restul de circa 11% din cereri – solicitanților din alte unități administrativ-teritoriale ale țării.
În anul 2013, au fost eliberate 1355 de certificate de înregistrare a mărcilor (cu o scădere de 1% față de anul 2012), titularii naționali obținând 783 de certificate (58%), iar cei străini – 572 (42%). Dinamica eliberării certificatelor de înregistrare a mărcilor în ultimii 6 ani este redată în tabelul de mai jos.
Tabelul 2.3. Eliberarea certificatelor de înregistrare a mărcilor
În anul 2013, la AGEPI au parvenit în total 381 de cereri de înregistrare a 2584 de desene și modele industriale (DMI). În perioada de referință, solicitanții naționali au depus 112 cereri (29,4 la sută din numărul total) cu 1569 de DMI (60,7%), față de anul precedent fiind atestată o creștere cu 10,9% a numărului de cereri și cu 21,3% a numărului de DMI. Toate cererile au fost depuse de solicitanții din Republica Moldova prin procedura națională.
Analiza înregistrărilor efectuate în 2013 pe cale națională în Republica Moldova, scoate în evidență cele mai solicitate produse încorporând DMI pentru care se revendică mai frecvent protecție. Rezultatele analizei sunt ilustrate în tabelul 2.4.
Tabelul 2.4. Topul produselor încorporând DMI, înregistrate în 2013 prin procedura națională
In scopul promovării și propagării produsului intelectual, care sta la baza dezvoltării economice a oricărei țări, în anul 2013, AGEPI a desfășurat o activitate perseverenta privind diseminarea cunoștințelor și a informației din domeniul PI. Astfel, în anul de bilanț au fost organizate 60 de evenimente de instruire/perfecționare/ informare în domeniul proprietății intelectuale (conferințe, seminare, mese rotunde, cursuri de instruire) (43 – în mun. Chișinău și 17 – în teritoriu), inclusiv: 7 – pentru autorități publice, 23 – pentru agenți economici, inclusiv din sfera IMM, 7 – la instituții de cercetare, 25 – la universități si 4 – la instituții preuniversitare, in cadrul cărora au fost școlarizate în jur de 2000 de persoane, atât din mun. Chișinău, cat si din raioanele republicii. In cadrul seminarelor organizate pentru specialiștii autoritarilor publice au fost școlarizate peste 144 persoane (vama – 26, procuratura – 7, politie – 45, Consiliul Concurentei – 4, justiție – 46), tematica fiind axata pe protecția și asigurarea DPI, investigarea cazurilor de încălcare a DPI, masurile anticontrafacere și antipiraterie.
In jur de 910 agenți economici, inclusiv din sectorul întreprinderilor mici si mijlocii, au fost familiarizați cu rolul PI in calitate de instrument economic, modalitatea de înregistrare si valorificare a OPI, căile de asigurare a respectării DPI etc.
In cadrul seminarelor organizate pentru reprezentanții instituțiilor de învațămant superior din republica și instituțiilor de cercetare, la care au participat 1025 persoane, au fost discutate aspecte practice privind protecția și respectarea DPI, rolul informației de brevet în procesul de cercetare științifică și modalitatea de accesare a bazelor de date naționale și internaționale in domeniu, brevetabilitatea invențiilor, rolul proprietății intelectuale, a inovării și transferului tehnologic în dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere.
Contrafacerea și pirateria. Oferta de produse contrafăcute și piratate este influențată de următorii factori macroeconomici:
– Dezvoltarea tehnologiilor informaționale;
– Globalizarea comerțului, creșterea importanței brandurilor internaționale;
– Pedepse mici pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală;
– Dezvoltarea rețelelor de contrafacere și intercalarea acestora cu alte rețele delicte. Cererea de produse contrafăcute este influențată de următorii factori macroeconomici:
– Acceptanța socială de a procura bunuri ce aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală;
– Disponibilitate redusă a bunurilor autentice;
– Prețuri înalte la produsele autentice;
– Calitate în perfecționare a produselor contrafăcute.
De exemplu, în studiul citat, CEBR estimează că impactul falsificării asupra ocupării forței de muncă în UE se traduce în pierderea a 17 000 de locuri de muncă în doar patru sectoare: îmbrăcăminte și încălțăminte, parfumuri și articole de toaletă, jucării și sport, bunuri și produse farmaceutice. Cu toate acestea, impactul asupra ocupării forței de muncă, nu poate fi, în mod egal, distribuit la nivel global. În țările mai puțin dezvoltate, în care forța de muncă este ieftină, producția și distribuția de produse contrafăcute și piratate chiar poate genera locuri de muncă și venituri, deși condițiile de muncă pot fi instabile și/sau nesigure. Producția, distribuția și vânzarea de produse contrafăcute, de asemenea, au un impact direct, complex și semnificativ asupra finanțelor guvernelor. Cel mai important include veniturile ratate din impozite și costurile suplimentare suportate de organele de drept și justiție în derularea operațiunilor de combatere a contrafacerii. De regulă, produsele contrafăcute sunt introduse în țară prin contrabandă, generând astfel pierderi și la capitolul taxe vamale. Astfel, potrivit unui studiu realizat de OCDE în 2008, contrafacerea și pirateria pot costa economiile statelor peste 120 mlrd. USD pe an. Dintre acestea, 77,5 mlrd. USD sunt pierderi din venituri fiscale, 25 mlrd. sunt cheltuieli pentru combaterea contrafacerii și pirateriei, 18,1 mlrd. sunt costurile economice ale deceselor provocate de contrafaceri, iar 125 mln. sunt costurile pentru servicii medicale suplimentare, pe care le implică utilizarea produselor contrafăcute. Au fost realizate și studii pe o arie mai mică. Spre exemplu, conform unui studiu realizat de compania Thompson în 2004, doar în New York pierderile anuale de pe urma contrafacerilor s-au ridicat la 2,3 mlrd. dolari. În cele din urmă, guvernele suportă o serie de costuri suplimentare asociate eforturilor de a controla contrafacerea, și anume, pentru procese judiciare, acțiuni de asigurare a drepturilor, campanii de creștere a gradului de conștientizare publică și confiscare atât a bunurilor ilicite, cât și a mijloacelor de producție etc.
Tabelul 2.5. Produsele cel mai frecvent contrafăcute
Astfel, potrivit datelor furnizate de Serviciul Vamal, topul celor mai des contrafăcute produse reținute la frontieră, se prezintă după cum urmează tabelul 2.6.
Ținând cont de faptul că Republica Moldova se află în situația în care:
instituțiile statului implicate în asigurarea respectării drepturilor de proprietate
intelectuală nu au stabilit suficiente relații de cooperare între ele, dar nici cu titularii de drepturi;
societatea este puțin informată despre importanța pe care o are proprietatea
intelectuală în dezvoltarea economică a unui stat și, ca efect, nu este dispusă să acorde o mare atenție problemelor ce țin de contrafacere și piraterie;
Tabelul 2.6. Topul celor mai des contrafăcute produse reținute la frontieră
datele oficiale privind încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală sunt insuficiente sau lipsesc cu desăvârșire;
precum și având în vedere dispozițiile Planului de acțiuni privind implementarea Recomandărilor Comisiei Europene pentru instituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, în care era stipulată crearea unui punct informațional în cadrul AGEPI, în anul 2011 a fost creat Observatorul respectării drepturilor de proprietate intelectuală.
Scopul primordial al Observatorului este asigurarea schimburilor de date între autoritățile responsabile de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală și elaborarea unor rapoarte, studii analitice și statistice în domeniu. Primul Raport național privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală în Republica Moldova a fost publicat în 2012.
În timp, s-a dovedit necesară concretizarea atribuțiilor principale și reglementarea aspectelor organizaționale ale activității Observatorului. Astfel, în iunie 2013 a fost aprobat noul Regulament al Observatorului, care corectează unele neconcordanțe și interpretări.Astfel, în conformitate cu noul regulament, activitățile Observatorului au fost axate pe 4 direcții prioritare:
1. Monitorizarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, și anume:
a) colectarea, stocarea, examinarea, sistematizarea și prelucrarea datelor;
b) elaborarea studiilor, rapoartelor și analizelor statistice;
c) elaborarea recomandărilor privind perfecționarea cadrului normativ.
2. Promovarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală:
a) organizarea campaniilor de sensibilizare a societății;
b) colaborarea permanentă cu mass-media;
c) inițierea instruirilor pentru reprezentanții instituțiilor de drept și pentru societatea civilă.
3. Colaborarea cu autoritățile publice și titularii de drepturi:
a) realizarea schimbului permanent de date;
b) implicarea titularilor de drepturi în procesul asigurării drepturilor;
c) cooperarea cu structurile similare din străinătate.
Astfel, la începutul anului 2012, la comanda AGEPI, a fost realizat studiul „Cunoștințe, aptitudini și practici ale populației RM cu privire la proprietatea intelectuală”.
Studiul a fost realizat de către Centrul de Investigații Sociologice și Marketing „CBS-AXA”, pe un eșantion de 710 persoane cu vârstă de 15 ani și peste, având o marjă de eroare de ±3.7%. Rezultatele acestuia au fost publicate în Raportul național privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală în Republica Moldova pentru anul 2012.
Un aspect interesant, scos în evidență de chestionarul realizat în 2013, este că 63% dintre cei chestionați ar fi fost de acord să plătească pentru produsele care la moment sunt piratate, cu condiția ca acestea să fie vândute la prețuri rezonabile. În anul 2012 la aceeași întrebare doar 20% din respondenți au dat un răspuns pozitiv. În ceea ce ține de contrafacere, trei din patru respondenți (73%) au procurat cel puțin o dată produse contrafăcute. Surprinzător este faptul că 71% dintre cei intervievați nu au întreprins nici o măsură de semnalare a acestei nedreptăți, maxim la ce recurg cetățenii fiind returnarea produsului contrafăcut (25%). Doar 2 respondenți (mai puțin de 4%) au confirmat că au sesizat organele de control în cazul depistării produselor contrafăcute.
De asemenea, prezintă interes diferența de percepție de către consumator a fenomenului de piraterie și a fenomenului de contrafacere, dacă urmărim metodele propuse de către aceștia în vederea combaterii flagelurilor respective. Astfel, atunci când este vorba despre contrafacere, consumatorii văd o soluție în înăsprirea pedepselor (37%), pe când în cazul pirateriei, majoritatea consideră că ar trebui create soluții alternative legale (59%).
Figura 2.1. Metodele de combatere a contrafaceri în viziunea consumatorilor
Pentru a evita produsele contrafãcute/piratate, consumatorul trebuie:
– să se informeze despre produsele pe care dorește să le procure (marea majoritate a producătorilor au site-uri oficiale pe care publică atât informația despre produs, cât și informația privind locurile unde acestea pot fi procurate);
– să evite locurile dubioase de comercializare (tarabe, piețe etc.);
– să verifice ambalajul – acesta trebuie să fie intact, nu trebuie să conțină greșeli ortografice, iar informația de pe ambalaj trebuie să corespundă conținutului;
– să evalueze prețul – dacă prețul unui produs este prea mic pentru ca acesta să fie unul original, atunci probabil că nici nu este;
– să ceară documentele de conformitate în cazul în care produsul procurat îi provoacă dubii.
Deosebit de prudenți trebuie să fie consumatorii care recurg la cumpărăturile online. Chiar dacă în Republica Moldova această modalitate de cumpărare nu este la fel de populară ca în țările cu o economie dezvoltată (conform unui studiu realizat de compania Magenta Consulting, doar 17% din consumatorii din Republica Moldova recurg la serviciile magazinelor online), dar, ținând cont de evoluția pozitivă a acestui tip de afaceri, este important ca eventualii consumatori online să opteze pentru site-uri probate și să verifice posibilitatea rambursării produselor.
Capitolul 3. Infrastructura de inovare în R. Moldova și activitatea de inovare în cadrul IMM
3.1. AITT – organizație componentă a sferei de inovare în Republica Moldova
Creată într-un timp al marilor restructurări din țară, la 29 octombrie 2004 în conformitate cu Codul cu privire la știință și inovare al Republicii Moldova, în scopul coordonării, stimulării și implementării mecanismelor activității de inovare și transfer tehnologic în R. Moldova, AGENȚIA PENTRU INOVARE ȘI TRANSFER TEHNOLOGIC are rolul unui Centru de legătură pragmatică între oamenii de știință, pe de o parte, și autoritățile publice, oamenii de afaceri, pe de altă parte, colaborarea acestora fiind dictată de provocările lumii moderne și de angajamentele asumate de R. Moldova în fața comunității internaționale.
În vederea accelerării procesului de apropiere a R. Moldova de standardele Uniunii Europene, spațiu în care anume inovațiile stau la baza performanțelor social-economice, AITT și-a propus implementarea rapidă a inovațiilor și transferarea tehnologiilor avansate în producție, conform sistemului occidental, contribuind astfel atât la modernizarea statului R. Moldova, cât și la creșterea social-economică a țării și ridicarea nivelului de trai al populației. Conform funcțiilor și sarcinilor sale directe AITT de comun cu Academia de Științe a Moldovei, în conformitate cu Legea cu privire la parcurile științifico-tehnologice și incubatoarele de inovare au creat parcurile științifico-tehnologice și incubatorul de inovare, care reprezintă cea mai bună soluție pentru firmele moldave, deoarece acestea pun la dispoziția firmelor o serie de servicii strategice și logistice pentru a se dezvolta.
În conformitate cu ultimile schimbări organizatorice, aprobate prin hotărârea Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologic a Academiei de Științe a Moldovei, organigrama Agenției este compusă din:
Conducere AITT (Director General și Director Adjunct);
Secția Transfer Tehnologic;
Secția Infrastructură de Dezvoltare;
Secția Marketing și Promovare;
Secția Logistică și Expoziții;
Serviciul Financiar și Contabilitate.
Secția Transfer Tehnologic coordonează implicarea activă a agenților economici de drept privat în formarea parteneriatelor dintre domeniul științific și mediul de afaceri. Acest obiectiv se îndeplinește prin implementarea și impulsionarea rezultatelor științifice în realizarea proiectelor de transfer tehnologic finanțate din bugetul de stat și cofinanțate din surse private. Recepționarea proiectelor de inovare și transfer tehnologic se face în bază de concurs, după ce are loc expertizarea, selectarea, finanțarea și monitorizarea proiectelor.
Secția Marketing și promovare este constituită în vederea implementării politicilor și instrumentelor de marketing, implementării și controlului activității de marketing, legislației naționale și internaționale, eticii de marketing, sistemului informațional, metodelor și tehnicilor de generare și prelucrare a informației, dezvoltării managementului resurselor umane.
Activitatea secției Infrastructură și dezvoltare este orientată către crearea și dezvoltarea infrastructurii inovaționale: parcuri științifico-tehnologice și incubatoare de inovare și monitorizarea activității acestora. De asemenea, activitatea secției este orientată spre dezvoltarea și implementarea mecanismelor de susținere a infrastructurii inovaționale și de facilitarea cooperării dintre comunitatea științifică și mediul de afaceri.
Conducerea Agenției pentru Inovare și Transfer Tehnologic este realizată de către Directorul General, dl. Roman Chircă – cu o experinență profesională de peste 15 ani în management și analiza relațiilor economice internaționale, în aprilie 2012, dl. Roman CHIRCA este numit în funcția de director interimar al AITT. Ulterior, în iulie 2013, prin hotărârea Consiliul Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică este numit în funcția de director general al agenției. Sub conducerea sa, s-a reușit:
– mărirea numărului de incubatoare de inovare, entități care au ca scop acordarea asistenței start- upurilor în implementarea proiectelor inovaționale;
– atragerea unui volum record de cofinanțare pentru proiectele de transfer tehnologic;
– implicarea cu succes în proiecte internaționale;
– organizarea a zeci de conferințe, mese rotunde, expoziții și evenimente de promovare a inovațiilor autohtone, atât în țară cât și peste hotare.
AITT îndeplinește următoarele funcții principale:
• realizează politici de stat în domeniul activității de inovare și transfer de tehnologie;
• elaborează propuneri pentru îmbunătățirea normelor și reglementărilor în domeniul de inovare și transfer tehnologic;
• stabilește direcțiile strategice pentru activitatea de inovare și transfer de tehnologie, aceste direcții fiind reflectate în programele și proiectele la toate nivelurile;
• contribuie la încheierea parteneriatelor între organizațiile din sfera științei și inovării, instituțiile de învățământ superior și întreprinderile de producție;
• determină cantitatea alocațiilor financiare destinate pentru susținerea programelor și proiectelor în domeniul inovării și transferului de tehnologie (aprobarea finală a sumei alocațiilor este responsabilitatea Consiliului Suprem);
• organizează înregistrarea de stat și înregistrarea programelor și proiectelor de inovare și transfer tehnologic;
coordonează procesul de elaborare a infrastructurii în domeniul inovării și transferului tehnologic;
furnizează asistență de specialitate în domeniul activității de inovare și transfer tehnologic;
organizează expoziții cu privire la realizările în domeniul activității de inovare și transfer tehnologic.
Actualmente, există trei mecanisme viabile în domeniul inovării și transferului tehnologic: finanțarea proiectelor de transfer tehnologic, finanțarea proiectelor de dezvoltare a infrastructurii de inovare (parcuri științifico-tehnologice și incubatoare de inovare) și posibilitatea participării în cadrul programelor europene de finanțare a cercetării. AITT se ocupă de facilitarea accesului la aceste finanțări, de asigurarea unui parteneriat public-privat care asigură utilizarea combinată a fondurilor publice și private în implementarea proiectelor ce prezintă un element de inovație pe teritoriul țării. Anual, pentru susținerea dezvoltării infrastructurii inovaționale – parcurilor științifico-tehnologice și incubatoarelor de inovare – se alocă bani în vederea asigurării condițiilor optime de dezvoltare a întreprinderilor ce obțin statutul de rezident al acestora. O inițiativă promovată de AITT în scopul susținerii dezvoltării antreprenoriatului inovațional ține de crearea clusterelor științifico-tehnologice, care pot fi configurate pentru a facilita îmbunătățirea proceselor de inovare și de a spori transferul tehnologic prin interacțiunea membrilor clusterului: mediul științific, antreprenorial și guvernamental. La momentul actual, sunt create cca 8 clustere științifico-tehnologice, unul dintre ele, înființat în 2013, ținând de domeniul tehnologiilor moderne și însumând 10 parteneri. Totuși, nu există încă mecanisme viabile care să încurajeze dezvoltarea clusterelor, iar toate inițiativele de genul acesta se opresc la stadiul creării respectivelor structuri.
Optimizarea aplicării efective a cunoștințelor și rezultatelor cercetării științifice este o provocare importantă pentru întreprinderile din Republica Moldova. Entitățile infrastructurii inovaționale la intersecția științei și mediului de afaceri reprezintă unul dintre factorii cheie care determină succesul economiei. Ele acționează ca o punte de legătură, facilitând comunicarea între lumea de afaceri și comunitatea științifică.
Instituții monitorizate de AITT:
Parcuri Științifico-Tehnologice (29 rezidenți),
Incubatoare de Inovare (10 rezindenți)
În prezent, infrastructura inovațională este constituită din trei parcuri științifico-tehnologice și șapte incubatoare de inovare, activitatea cărora se axează pe sprijinirea întreprinderilor orientate spre afacerile inovaționale:
Figura 3.1. Evoluția elementelor infrastructurii inovaționale în R. Moldova 2007-2013
– Parcul Științifico-Tehnologic ”Academica”, creat în 2007 (prima structură de inovare din țară), din inițiativa clusterului științifico-tehnologic ”Academica”, având specializare universală. Din momentul creării, investițiile publice în dezvoltarea infrastructurii parcului au constituit 7860 mii lei, după anul 2012 acestea incluzând și dezvoltarea infrastructurii Incubatorului ”Inovatorul”, care a devenit parte a parcului. În cadrul acestui parc, statutul de rezident a fost obținut de cca 48 de întreprinderi, care au comercializat producție inovațională în valoare de 104.001 mii lei. De asemenea, în cadrul întreprinderilor rezidente au fost create noi locuri de muncă, fapt ce constituie un important factor pentru economia țării.
În calitate de Administrator al Parcului științifico-tehnologic „Academica”, în rezultatul concursului, prin Hotărârea Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Științe a Moldovei nr.181 din 27 septembrie 2007 a fost desemnat Institutul de Dezvoltare a Proprietății Intelectuale „INDEPRIN”, director Eugen STAȘCOV, din aprilie 2011 prin Hotărârea Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică nr.78. Administrator a fost desemnată Întreprinderea de Stat Uzina experimentală “Aselteh”, director G. Popovici. În rezultatul concursului efectuat, în cadrul Parcului științifico-tehnologic „Academica” inițial au fost selectați 30 de rezidenți. Printre proiectele aprobate de Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică al AȘM pentru realizare în cadrul parcului sunt proiectele ce țin de domeniul: energiei regenerabile, tehnologiilor de conservare a energiei, nanotehnologiilor, electronicii, agriculturii ecologice,securității alimentare,informaticii, etc. În prezent în cadrul Parcului științifico-tehnologic „Academica” își realizează proiectele de inovare în diverse domenii 13 de rezidenți.
– Parcul Științifico-Tehnologic ”Inagro”, creat în 2008, din inițiativa clusterului științifico-tehnologic în domeniul agriculturii ecologice și intensive. Din momentul creării, investițiile publice în dezvoltarea infrastructurii parcului au constituit 7.800 mii lei. În cadrul parcului, statutul de rezident a fost obținut de cca 22 de întreprinderi, care au comercializat producție inovațională în valoare de 66.370,5 mii lei.
Infrastructura de producție a parcului include complexul de clădiri și edificii amplasate pe o suprafața de peste 15 ha, precum și terenurile agricole cu suprafața de 92,5 ha, precum și filiala Complexului științific de producție respectiv amplasat în r-nul Cahul, Republica Moldova.
Domeniile de activitate a rezidenților Parcului științifico-tehnologic “INAGRO” sunt următoarele: agricultura ecologică; biotehnologii în agricultură; procesarea producției; multiplicarea și implementarea tehnologiilor noi de producere a producției agricole; implementarea tehnologiilor de inovare a grundului închis; implementarea tehnologiilor de depozitare și congelare a legumelor și fructelor în stare proaspătă; implementarea tehnologiilor de conservare, uscare și sublimare;; implementarea noilor forme și tehnici moderne de marketing și vânzare a producției agricole pe piețele internă și externă. În urma desfășurării concursului în calitate de Administrator al Parcului științifico-tehnologic „INAGRO”, prin Hotărârea Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică al AȘM nr.263 din 25 decembrie 2008 a fost desemnată compania „Agroecoprod” SRL.
– Parcul Științifico-Tehnologic ”Micronanoteh”, creat în 2009, din inițiativa clusterului științifico-tehnologic în domeniul microelectronicii și nanotehnologiilor ”Micronanoteh”. Până în anul 2012, parcul nu a activat. Din 2012, investițiile publice în dezvoltarea infrastructurii parcului au constituit 96,6 mii lei. Baza științifică și de producție a noului parc va include spații cu suprafața totală de 320 mp, conectate la rețelele inginerești, rețelele informaționale.
Domeniile de activitate a rezidenților Parcului științifico-tehnologic „MICRONANOTEH” sunt: nanotenhologii și tehnologii informaționale; utilaj tehnologic și electronic pentru producerea micro-nanostructurilor, măsurarea parametrilor și monitorizarea proceselor tehnologice moderne; convertizoare și dispozitive electronice pentru economia energiei electrice;dispozitive pentru diagnosticare și terapie în medicină; utilaje de identificare a articolelor din metal, etc.
În urma desfășurării concursului în calitate de Administrator al Parcului științifico-tehnologic „Micronanoteh”, prin Hotărârea Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică al AȘM nr.120 din 30 iulie 2009 a fost desemnat Institutul de Cercetări Științifice S.A.”ELIRI”, director Efim Badinter. În prezent în cadrul Parcului științifico-tehnologic „MICRONANOTEH” își realizează proiectele de inovare în diverse domenii 3 de rezidenți.
– Incubatorul de Inovare ”Inovatorul”, creat în 2007, din inițiativa clusterului științifico-tehnologic ”Academica”, având specializare universală. Din momentul creării, investițiile publice în dezvoltarea infrastructurii incubatorului au constituit 4.250 mii lei, după anul 2012 alocațiile bugetare pentru incubator fiind egale cu cele acordate PȘT ”Academica”. În cadrul incubatorului, statutul de rezident a fost obținut de cca 13 întreprinderi, care au comercializat producție inovațională în valoare de 33.006,2 mii lei.
– Incubatorul de Inovare ”Politehnica”, creat în 2011, având specializare universală. Din momentul creării, investițiile publice în dezvoltarea infrastructurii incubatorului au constituit 1.650 mii lei. La ora actuală, în cadrul incubatorului nu există întreprinderi rezidente.
– Incubatorul de Inovare ”Innocenter”, creat în 2012, din inițiativa clusterului inovațional educațional “InnOClaster” în scopul concentrării politicilor inovaționale și în regiuni. Din momentul creării, investițiile publice în dezvoltarea infrastructurii incubatorului au constituit 380 mii lei. La ora actuală, incubatorul oferă servicii pentru doi rezidenți, care au obținut acest statut în anul 2013.
– Incubatorul de Inovare ”Inventica-USM”, creat în 2012, din inițiativa Clusterului de Incubatoare de Antreprenoriat Inovațional în mun. Chișinău. Din momentul creării, investițiile publice în dezvoltarea infrastructurii incubatorului au constituit 50,7 mii lei. La ora actuală, incubatorul nu are întreprinderi rezidente. Incubatorul de Inovare ”Itech”, creat în 2012, din inițiativa Clusterului de Incubatoare de Antreprenoriat Inovațional în mun. Chișinău, specializat în tehnologii informaționale. Din momentul creării, investițiile publice în dezvoltarea infrastructurii incubatorului au constituit 150 mii lei. La ora actuală, incubatorul nu are întreprinderi rezidente.
– Incubatorul de Inovare ”Nord”, creat în 2012, din inițiativa Clusterului de Incubatoare de Antreprenoriat Inovațional “Antreprenorul Inovativ” și de Inovare “Nord” în scopul concentrării politicilor inovaționale și în regiuni. Investițiile publice în dezvoltarea infra-structurii incubatorului au constituit 100 mii lei.
– Incubatorul de Inovare ”Antreprenorul Inovativ”, creat în 2013 (ultima entitate creată la ora actuală). Investițiile publice în dezvoltarea infrastructurii incubatorului au constituit 161 mii lei. La ora actuală, în cadrul incubatorului își desfășoară activitatea 6 rezidenți, care au reușit să comercializeze producție inovațională în volum de 1.812 mii lei.
La momentul actual, sistemul Cercetare dezvoltare – inovare în Moldova cuprinde 42 de institute de cercetare, 13 universități, 3 parcuri științifico-tehnologice (Academica, Inagro, Micronanoteh) și 7 incubatoare de inovare (Inovatorul, Politehnica, Itech, Inventica-USM, InnoCenter, Nord, Antreprenorul Inovativ), în cadrul cărora dețin statutul de rezident peste 40 de întreprinderi. Cu sprijinul AITT, în ultimii doi ani au fost deschise câteva incubatoare în universități .
În 2013 în vederea dezvoltării Infrastructurii Inovaționale a fost:
creat Incubatorul de Inovare “Antreprenorul Inovativ” în cadrul Institutului de Cercetări pentru Culturile de Câmp “Selecția” din Bălți,
Incubatorul de Inovare ”Universcience” a fost transformat în Laborator educațional în domeniul antreprenoriatului inovațional,
– creat Clusterul științifico-tehnologic ”Elchim-Moldova” între 10 parteneri: 4 universități, 3 institute de cercetare, uzina ”Topaz”, AITT și AȘM.
Proiectele rezidenților cuprind următoarele domenii: nanotehnologii, biomedicină, agricultură, tehnologii industriale etc.
În 2013 au fost selectați și aprobați 9 rezidenți noi:
În cadrul Parcului științifico-tehnologic “Micronanoteh” cu specializare în domeniul nanotehnologiilor – 2 rezidenți:
– “Salonix-Teh” SRL, cu proiectul: „Fabricarea în serie a instalațiilor de electroclorinare a apei potabile”;
– „Bons Offices” SRL cu proiectul „Elaborarea și implementarea tehnologiei și utilajului computerizat de tăiere a hârtiei din role prin aplicarea Servo-Motoarelor”;
În cadrul Parcului științifico-tehnologic “Inagro” cu specializare în domeniul agriculturii tehnologice – 1 rezident:
– „Bioconvagro” SRL cu proiectul „Reproducerea și creșterea industrial a struților în Republica Moldova”;
În cadrul Incubatorului de Inovare “Antreprenorul Inovativ” – 3 rezidenți:
-“Aromaplant GRUP” SRL și „Autogen-VGH” SRL, cu proiectul: „Elaborarea și implementarea tehnologiei și instalației pilot energoeficiente de procesare a plantelor aromatice pentru gospodăriile de fermieri”;
– „Sandic Doina Grigorii” GȚ cu proiectul „Prestarea serviciilor de tratare contra dăunătorilor, maladiilor cu pesticide și preparate biologice, încorporarea extraraduculară a microelementelor și stimulatorilor de creștere a plantelor cu utilizarea motodeltaplanului”.
În cadrul Incubatorului de Inovare “InnoCenter” cu specializare universală – 2 rezidenți:
– „Goliat-Vita” SRL cu proiectul „Fabricarea de echipamente pentru utilizarea eficientă a non-deșeurilor din lemn în producția de mobilă”;
– „Tomai-Vinex” SRL cu proiectul „Tehnologia de optimizare a producției de struguri în SC “Tomai-Vinex” SRL”;
Activitatea acestor instituții, în comun cu Academia de Științe a Moldovei și Agenția pentru Inovare și Transfer Tehnologic, care au rolul de a coordona, stimula și implementa rezultatele științifice, înregistrează în ultimii ani rezultate bune, evident, în limitele bugetului acordat domeniului inovării. Or, acesta nu beneficiază de suporturi semnificative, buget anual însumând maxim 10 milioane de lei.
În perioada 2005-2013 au fost implementate peste 160 de proiecte de transfer tehnologic în diverse domenii strategice: medicină, agricultură, energie alternativă etc., conform figurii ce urmează (figura 3.2.)
Figura 3.2. Dinamica numărului proiectelor de transfer tehnologic pentru anii 2005-2013
Din această diagramă se poate observa că cererile pentru finanțarea proiectelor de transfer tehnologic au o dinamică constantă. Finanțarea acestora în proporție de 50% din bugetul de stat constituie un mecanism motivant pentru întreprinderi. Totuși, companiile nu sunt prea active în ceea ce privește folosirea acestor oportunități – fie din cauza procesului birocratizat de obținere a finanțării, fie de aceea că încă multe întreprinderi nu sunt informate cu privire la oportunitățile în cauză. În vederea reorientării acestei dinamici constante, AITT realizează eforturi susținute pentru simplificarea procedurilor de aplicare și evaluare a proiectelor, desfășurând campanii de publicitate, participând la diferite evenimente (expoziții, conferințe), făcând cunoscute rezultatele și oportunitățile în domeniul antreprenoriatului inovațional pentru a spori interesul întreprinderilor și a le implica efectiv în activitatea respectivă.
Un indicator pozitiv privind realizarea proiectelor de transfer tehnologic îl constituie creșterea volumului cofinanțării acestora de către executorii de proiect – atât în raport cu finanțarea din buget, cât și în dinamică anuală, reflectată în diagrama de mai jos (fig. 3.3.).
Figura Dinamica finațării 2005-2013
Figura 3.3.Volumul finanțărilor în perioada 2005-2013
Examinând această dinamică, constatăm că dependența de sprijinul guvernamental nu se reduce nicidecât. Una din cauzele numărului redus de cereri înaintate pentru proiectele de transfer tehnologic o constituie faptul că ÎMM nu-și permit cofinanțarea proiectelor în proporție de 50%. Totuși, aportul statului este unul semnificativ, constatând faptul că cele 50% de mijloace investiționale acordate nu se cer rambursate.
Inovațiile includ absolut toate sectoarele economiei naționale. Abordarea europeană modernă a acestui fenomen presupune implementarea masivă a inovațiilor sociale, a anumitor produse ce schimbă cardinal modul în care interacționează cetățenii în societate, dar și viața lor cotidiană, generând consum, idei noi și creșteri economice fără precedent.
Dacă e să caracterizăm finanțarea parvenită din buget pentru antreprenoriatul inovativ atunci putem vedea în figura de mai jos:
Figura 3.4. producția inovațională realizată de către rezidenți
O dinamică pozitivă se constată și în ceea ce privește producția inovațională comercializată de rezidenții parcurilor științifico-tehnologice și incubatoarelor de inovare care implementează proiecte de transfer tehnologic (fig. 3.4).
În rezultatul implementării proiectelor de transfer tehnologic, se înregistrează creșteri economice anuale de aproximativ 3,5-5 la sută. Inovațiile oferă o rentabilitate de peste 50%, iar în unele cazuri chiar mai mare de 100%. Majoritatea țărilor dezvoltate au atins acest nivel datorită uzanței de a implementa continuu noile tehnologii, având o economie bazată anume pe implementarea tehnologiilor inovative, dar nu pe consum, cum e în cazul Republicii Moldova. Orientarea economiei noastre spre implementarea inovațiilor este singura cale de a atinge minimul european de creștere economică pe cap de locuitor, care în prezent este de 3 mii de dolari. Dacă am continua să ne dezvoltăm în ritmul de creștere economică înregistrat în ultimii ani (3,5- 6%), țării noastre i-ar trebui cel puțin încă 100 de ani ca să atingă actualul minim european. Deci, alternativa de a merge pe cale inovațională în toate sectoarele este unica recomandabilă pentru Republica Moldova.
Figura 3.5.Volumul producției inovaționale comercializate de rezidenții parcurilor științifico-tehnologice și incubatoarelor de inovare care implementează proiecte de transfer tehnologic, lei
Pe 11 decembrie 2014, în cadrul forumul Știință – Business au fost premiați câștigătorii concursului național ”Topul Inovațiilor”, ediția a V-a. Premiul Invenția anului 2014, cea mai mare distincție la acest concurs, a fost acordat lucrării ”Set de utilaje pentru producerea combustibilului solid din masă vegetală”, dezvoltată sub coordonarea dl. Ion Hăbășescu, dl. Valerian Cerempei, dl. Nicolae Balaban, dl. Radu Savca și dl. Ion Munteanu de la Î.S. Institutul de Tehnică Agricolă ”Mecagro”. În același timp, altor 4 lucrări li s-a oferit locul I, câte una pentru fiecare direcție strategică: ”Preparat medicamentos pentru tratamentul otilelor” elaborat de către dl. Maniuc Mihail, dl. Vladimir Valica, dl. Sergiu Parii, dna. Livia Uncu, dna. Polina Ababii, dl. Eugeniu Nicolai și dl. Roman Ștefârța de la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testimițeanu”,care a concurat la direcția strategică sănătate și biomedicină; ”Reactor combinat și procedeu de fermentare anaerobă a deșeurilor organice pentru obținerea biometanului” elaborat de dl. Victor Covaliov de la Universitatea de Stat din Moldova, la direcției strategice eficiență energetic și valorificarea surselor regenerabile;
”Biopreparate antioxidante și pe bază de polizaharide cu utilizări polivalente obținute din drojdii” dezvoltate de către dna. Agafia Usatîi, dna. Nadejda Efremova, dna. Elena Molodoi, dna. Natalia Chiselita și dna. Ludmila Fulga de la Institutul de Microbiologie și Biotehnologii a Academiei de Științe a Moldovei, în cadrul direcției strategică biotehnologii;
”Dispozitiv pentru procese electrochimice” elaborat în urma colaborării dintre dl. Viorel Golgan, dna. Janna Bobanova și dl. Sergiu Ivasco de la Institutul de Fizică Aplicată a Academiei de Științe a Moldovei la direcția strategică materiale, tehnologii și produse inovative. Dezvoltarea inovațională a Republicii Moldova constituie singura cale de creare a unei economii moderne și eficiente, orientate spre o producție competitivă.
3.2. IMM inovative: dezvoltare, susținere, rezultate
Argumentul în favoarea apariției micului business inovațional constă în creșterea considerabilă a numărului de descoperiri științifice și invențiilor efectuate de centre științifice de stat și universități. În scopul comercializării invențiilor, mulți cercetători din aceste instituții au început să creeze firme mici, manifestându-se în calitate de antreprenori. Un rol major în aceste împrejurări este datorat și conjuncturii de piață. În SUA, anii 80 erau numiți „veacul de aur al micului antreprenoriat”. În afară de existența unei perioade favorabile de dezvoltare a economiei, acest succes se datorează și ajutorului acordat de stat business-ului mic pentru înviorarea, renovarea și dezvoltarea sectorului tehnologic (distribuirea computerelor personale, sistemelor informaționale etc.) Astfel în prezent, o atenție deosebită se acordă întreprinderilor mici inovatoare, din moment ce acestea joacă un rol important în procesul de inovare: practic, majoritatea inovațiilor aparțin întreprinderilor mici, care, ulterior, sunt puse în aplicare în cadrul businessului mijlociu, iar producția în masă este preluată de marile companii.
Din acest punct de vedere, o importanță deosebită dobândește dezvoltarea parteneriatelor dintre stat și instituțiile private (businessul privat) în domeniul inovațiilor. În acest context, proiectele inovaționale reprezintă una din cele mai efective forme de promovare a inovațiilor. Realizarea cu succes a unor astfel de proiecte se determină nu doar în dependență de factorii tehnici, dar și de cei financiari și, în particular, de volumul și posibilitățile de finanțare a lor. Participarea capitalului privat în acest domeniu dă posibilitatea de a realiza proiectele inovaționale și contribuie la formarea infrastructurii naționale, care susține promovarea inovațiilor.
Pentru întreprinderile mici și mijlocii din Moldova, necesitatea creării și valorificării creațiilor intelectuale sunt de o importanță deosebită. Aceasta este condiționat nu doar de probleme cunoscute specifice sectorului întreprinderilor mici și mijlocii (acces limitat la diferite
tipuri de resurse), dar și datorită caracteristicilor situației din Republica Moldova, necesitatea de
a importa materii prime de bază, o piață internă mică, etc.
În Europa întreprinderile mici și mijlocii se numără printre cele mai inovative din punct de vedere tehnologic din toate industriile prelucrătoare . Conform Inobarometer 2009, unul din zece companii mici nu au raportat inovații în timp ce 98% din companiile mari nu au desfășurat activitate inovativă în anul 2009. La nivelul UE, în Ungaria 30% din firme nu au raportat activitate inovativă pe anul 2009, plasându-se astfel pe ultimul loc, în timp ce în Finlanda și Cipru una din cinci firme este dependentă de inovare. În Europa una din zece companii (cu peste 20 de angajați), este implicată în sectorul de inovare, obține venituri de inovare în mărime de 9%. În România în intervalul 2006-2008 conform Anuarului statistic al României 2011 existau 5907 de întreprinderi cu inovare tehnologică din care 3751 în industrie (63,50%) și 2156 în sectorul serviciilor (36,49%). Dintre acestea, 3787 adică o proporție de 64,11% îl reprezentau întreprinderile mici, 25,73% cele mijlocii, în timp ce firmele mari doar 10,15%. De remarcat, că ponderea cea mai mare o dețin IMM-urile din industria prelucrătoare 87,49% din totalul firmelor din industrie și că în sectorul serviciilor IMM-urile dețin o pondere de 93,92%.
În Moldova, realizarea politicii de stat în domeniul inovare și transfer tehnologic și participarea la realizarea parteneriatului între organizațiile din sfera științei și inovării, instituțiile
de învățământ superior și întreprinderile de producție îi revine în sarcina AITT. AITT oferă finanțarea proiectelor inovaționale în bază de concurs, cu condiția participării capitalului privat în proporție de 50%.
Majoritatea întreprinderilor din Moldova manifestă un interes scăzut în elaborarea și gestiunea eficientă a obiectelor proprietății intelectuale. Cele mai multe obstacole sunt întâlnite de către antreprenori în dezvoltarea proiectelor sale de inovare. Principalele obstacole de limitare a accesului IMM-urilor la inovare sunt:
prețurile ridicate la noile utilaje și tehnologii,
lipsa unui personal calificat (ingineri, tehnologi, programatori înalt calificați),
lipsa de informații asupra tehnologiilor sau pieței de desfacere.
Deși, de regulă, activitatea de cercetare – dezvoltare e considerată sursa principală a inovației, reieșind din analiza interviurilor, în majoritatea cazurilor, inovarea în IMM-urile autohtone se realizează fără activități de cercetare – dezvoltare propriu-zisă, dar se face prin intermediul unor mici schimbări. Ideile de inovare provin mai mult din exterior (necesitățile clienților, discuții cu parteneri de afaceri, expoziții) decât din interior. Altfel spus, necesitatea inovării e dictată de cerințele pieței, de necesitatea de a supraviețui pe piața externă.
Totuși, în pofida problemelor cu care se confruntă antreprenorii din Moldova, există istorii de succes în rândul antreprenorilor, care au elaborat sau implementat inovații. Un astfel de succes, îl reprezintă produsul companiei „Gelibert” SRL – apa potabilă aqua unIQa (invenția Ape minerale cu iod), care a obținut mai multe medalii de aur la marile centre expoziționale internaționale de la Geneva, Seul, etc. De asemenea, compania are lansate pe piață mai multe mărci comerciale, recunoscute de consumatori și care au obținut titlul de „Marca comercială a anului”.
Rezultatele unui sondaj, realizate în cadrul IMM-urilor, caracterizate printr-o componentă mai accentuată a activității inovaționale, și anume ai rezidenților parcurilor științifico-tehnologice și incubatorului de inovare al AȘM. Printre problemele privind comercializarea inovațiilor, o mare parte din antreprenori nu cunosc dacă produsul/serviciul nou va fi primit de către consumator.
Antreprenorii cunosc insuficient piața, în mare parte, aceasta se datorează și efortului insuficient al marketingului sau lipsei specialiștilor necesari, 33,3% dintre antreprenori indicând că mai au nevoie de ajutor în domeniul marketingului. Astfel, probabil că antreprenorii subestimează posibilitățile de comercializare a inovațiilor, elaborându-le doar pentru ei și nu cercetează o piață potențială
pentru comercializarea lor.
Documente de politici – PI în susținerea ÎMM-urilor din Republica Moldova:
Strategia națională în domeniul proprietății intelectuale până în anul 2020, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.880 din 22.11.2012 – Obiectivul general 1. Încurajarea procesului de creare, protecție și utilizare strategică a proprietății intelectuale în calitate de instrument – cheie în crearea condițiilor pentru tranziția la modelul inovațional al creșterii economice Obiectivul specific 1.6. Încurajarea utilizării proprietății intelectuale de către IMM-uri.
Strategia inovațională a Republicii Moldova pentru perioada 2013-2020 „Inovații pentru competitivitate”, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.952 din 27 noiembrie 2013 Obiectivul specific C: Orientarea firmelor spre inovare.
Obiectivul specific D: Aplicarea cunoștințelor privind rezolvarea problemelor sociale și globale.
Obiectivul specific E: Stimularea cererii pentru produse și servicii inovative și promovarea inovării.
Strategia de susținere a dezvoltării sectorului IMM pentru perioada 2013- 2020, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.685 din 13.09.2013.
Prioritatea 4. Sporirea competitivității întreprinderilor și încurajarea spiritului inovativ Obiectivul 4.3.: Promovarea PI pentru IMM-uri
Beneficiile valorificării proprietății intelectuale pentru IMM din Republica Molodva:
Proprietatea intelectuală (PI):
– motivează companiile să investească în cercetare și dezvoltare;
– facilitează transferul de cunoștințe de la laborator spre piață;
– oferă protecție pe piața mondială.
– oferă protecție pe piața mondială.
Promovarea și protecția PI: stimulează creșterea economică, duc la crearea de noi locuri de muncă, la noi ramuri de activitate, la îmbunătățirea calității vieții etc.
Toate problemele privind obiectele de PI cu care se confruntă întreprinderile din sectorul IMM sunt:
1. probleme privind elaborarea unui obiect de proprietate intelectuală;
2. înregistrarea unui obiect de proprietate intelectuală;
3. utilizarea unui obiect de proprietate intelectuală;
4. probleme privind respectarea dreptului de PI.
Este important de a breveta invenția pentru antreprenorii molodvanei deoarece oferă drepturi exclusive
– exploatarea invenției pe toată perioada de valabilitate a brevetului,
– poziție puternică pe piață și reducerea astfel a concurenței și stabilitate pe piață,
– recuperarea investițiilor – recuperarea investițiilor cu un profit,
– posibilitatea de licențiere sau de cesionare
– vinderea sau acordarea licențelor altei întreprinderi, care va fi o sursă de venit,
– sporirea capacității de negociere – portofoliul de brevete a întreprinderii va spori puterea de negociere pentru vindere sau licențiere,
– imagine pozitivă pentru companie – ceea ce duce la atragerea fondurilor, găsirea partenerilor de afaceri și creșterea valorii de piață a companiei.
Facilități pentru IMM-uri și instituții C&D din Republica Moldova (reduceri de taxe). În vederea obținerii drepturilor de PI, IMM beneficiază de reduceri la plata taxelor:
Brevete de invenție – achită doar 15% din taxele stabilite,
Marci – 50%, Desene și Modele Industriale -35%
Desene și Modele Industriale -35%
Pentru a beneficia de aceste reduceri solicitantului trebuie sa fie o întreprindere cu un număr de personal până la 250 persoane și un venit anual până la 50 mln. MDL.
În continuare vom prezenta o serie de afaceri inovative care au demarat la nivel de proiect de inovare în cadrul AITT:
Sistem suport pentru decizii clinice în domeniul examinării ultrasonografice a zonei hepato – pancreato – biliară (SONARES 13), Perioada de realizare: 2013-2014.
Direcția strategică: Valorificarea resurselor umane, naturale și informaționale pentru dezvoltare durabilă.
Conducător de proiect: dr.hab Gaindric Constantin;Instituția executoare: Institutul de Matematică și Informatică; Finanțare din bugetul de stat: 900 mii lei (2 ani);Cofinanțare: 1,1 mln. Lei.
Evaluarea performanței inovaționale ale întreprinderilor din Republica Moldova – INNObarometru 2012 , Perioada de realizare: 2013-2014
Direcția strategică: Valorificarea resurselor umane, naturale și informaționale pentru dezvoltare durabilă.
Conducător de proiect: dr. Hîrbu Eduard, Instituția executoare: Academia de Studii Economice din Moldova, Finanțare din bugetul de stat: 399 mii lei (2 ani), Cofinanțare: 320 mii lei.
Implementarea tehnologiilor laser în chirurgia tumorilor cerebrale gliale
Perioada de realizare: 2013, Direcția strategică: Biomedicină, farmaceutică, menținerea și fortificarea sănătății.
Conducător de proiect: dr. hab. Timirgaz Valerii.
Instituția executoare: Institutul de Neurologie și Neurochirurgie.
Finanțare din bugetul de stat: 225 mii lei .
Cofinanțare: 225 mii lei.
Implementarea în practica industrială a siropului de păducel cu acțiune antihipertensivă, Perioada de realizare: 2013-2014
Direcția strategică: Biomedicină, farmaceutică, menținerea și fortificarea sănătății
Conducător de proiect: Dl. Valica Vladimir.
Instituția executoare: Universitate de Stat de Medicină și Farmacie ”N. Testimițeanu” .
Finanțare din bugetul de stat: 500 mii lei (2 ani).
Cofinanțare: 500 mii lei.
Elaborarea și implementarea tehnologiei de multiplicare in vitro unor soiuri de mur productive (Rubus fruticosus) în scopul fondarii plantației industriale în R.Moldova.Perioada de realizare: 2013-2014.
Direcția strategică: Biotehnologii agricole, fertilitatea solului și securitatea alimentară
Conducător de proiect: Dr. Ciorchina Nina.
Instituția executoare: Grădina Botanică a AȘM.
Finanțare din bugetul de stat: 100 mii lei (2 ani).
Cofinanțare: 100 mii lei.
Elaborarea și implementarea technologiei și instalației-pilot energoefeciente de procesare a plantelor aromatice pentru gospodăriile de fermieri, Perioada de realizare: 2013-2014.
Direcția strategică:Biotehnologii agricole, fertilitatea solului și securitatea alimentară
Conducător de proiect: Dr. Filip Boris.
Instituția executoare: SRL “AROMAPLANT GRUP”.
Finanțare din bugetul de stat: 940 mii lei (2 ani).
Cofinanțare: 940 mii lei.
Ajustarea sectoarelor tehnologice de gestionarea deseurilor de producere galvano-metalice, substantelor si reagentilor chimice in produse consumabile (marfuri) – pigmente, pesticide, Perioada de realizare: 2013-2014.
Direcția strategică: Nanotehnologii, inginerie industrială, produse și materiale noi
Conducător de proiect: Dr. Șîșcovschi Sergiu.
Instituția executoare: (CCT) SRL TENZOR.
Finanțare din bugetul de stat: 125 mii lei (2 ani).
Cofinanțare: 125 mii lei.
Concluzii
În contextul actual al competiției, dar și în mijlocul turbulențelor de pe piață, supraviețuirea, păstrarea și dezvoltarea activității, pe de o parte, și pe de altă parte, îmbunătățirea poziției sau doar păstrarea poziției deținute sunt provocări pentru actualele întreprinderi, în special pentru IMM-uri. Inovația, cu toate că implică un anumit grad de risc, este o soluție perfectă, pentru a prelungi durata de activitate și multe companii străine vorbesc despre inovație ca despre o activitate la ordinea zilei, devenind un mod a lor de a fi. Se știe, că inovația este strâns legată de dezvoltare, mai mult chiar – este motorul dezvoltării și presupune punerea în practică a unor noi produse, servicii, modele, relații, idei, soluții care să răspundă oportun nevoilor social-economice de moment.
Inovația este rezultatul material al activităților de inovare. Inovația reprezintă activitatea de inovare aplicată unui produs sau serviciu anume. Nu toate ideile noi, inovative, se transformă în inovații, dar cele din urmă constituie modul de fructificare a activității de inovare, în totalitatea ei. Rolul principal al activităților de inovare este de a realiza cât mai multe inovații reușite. Raportul dintre costurile activității de inovare și cele legate de realizarea fiecărei inovații în parte constituie piatra de încercare pentru managerul de inovare, deoarece nu poți avea inovații reușite fără activități de inovare, dar costurile acestora grevează asupra eficienții fiecărei inovații. Dificultatea trecerii costurilor generale ale activității de inovare și a celor ale inovațiilor eșuate pe cheltuielile făcute cu cele reușite reprezintă una din dificultățile majore, căreia trebuie să-i facă față, încă de la începutul activității sale, managerul de inovare.
Fiecare inovație poate fi considerată un proiect în sine și poate fi tratată ca o investiție. Ea are propria ei finanțare, o echipă responsabilă cu desfășurarea procesului de inovare, o etapă de finalizare, de evaluare a rezultatelor și de corectare a erorilor. Această aserțiune simplifică managementul inovațiilor, dar nu ușurează și evaluarea proceselor de inovare, în totalitatea lor.
IMM inovaționale, în calitate de subiect principal în sistemul național de inovare este perceput ca echipa din interiorul și din afara organizațiilor existente care percepe și creează noi oportunități economice (produse, metode și scheme de organizare a procesului de producție) și contribuie la difuzarea inovației, prin luarea deciziilor cu privire la amplasarea, forma și utilizarea resurselor și instituțiilor. În acest context, constatăm că există o interdependență clară între proprietatea intelectuală și antreprenoriatul inovativ. Astfel, activitatea inovativă a agentului economic se definește prin procesul apariției unor idei originale și dezvoltarea acestora în scopul creării de noi produse, servicii, tehnologii, noi metode de producție, sau perfecționare, care finalizează cu difuzarea ulterioară a inovației pe piață.
În prezent, dezvoltării economiei inovaționale în Republica Moldova, precum și în lume, i se acordă un interes sporit. Cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovarea reprezintă forța motrice a economiei bazate pe cunoaștere, factorul cheie al dezvoltării și competitivității. Susținerea cercetării-dezvoltării și stimularea unui climat inovațional stabil devine prioritate strategică în dezvoltarea social-economică a Republicii Moldova. Este evident că, având acces la tehnologiile avansate naționale și străine, Moldova va putea mai ușor să se ridice la un nivel cu țările dezvoltate doar în cazul în care va dispune de resurse financiare suficiente.
Economia Republicii Moldova în general este deschisă spre inovații. Companiile vor fi dispuse să investească în inovații în cazul în care instituțiile de cercetare vor fi orientate mai cu seamă spre obținerea rezultatelor aplicative, bine argumentate din punct de vedere al aplicabilității acestora în viața economică, decât spre obținerea unui număr mare de brevete.
Recomandări:
Dat fiind faptul că finanțarea ideilor și respectiv aplicarea în practică necesită resurse financiare, ca mijloc principal de susținere a activității de inovare în republică pot fi utilizate subvențiile, facilitățile fiscale și vamale și alte măsuri protecționiste și preferințe ale rezidenților parcurilor științifico-tehnologice și incubatoarelor de inovare și stimularea creării ÎMM inovative.
Activitatea inovațională poate conduce la creștere economică doar în baza finanțării bugetare și prin atragerea în știință a capitalului industrial și privat. În acest context, este oportună aplicarea reducerilor fiscale la investiții pentru întreprinderile și domeniile noi și cu dezvoltare rapidă, ceea ce va semnifica influență atât asupra volumului, cât și asupra structurii de ramură a investițiilor capitale. privilegiile pentru organizațiile științifice, care se ocupă de știința aplicată, trebuie să contribuie la reorganizarea acestora în firme cu capacitate inovațională, la orientare spre producerea mărfurilor competitive.
familiarizarea antreprenorilor din sectorul ÎMM cu potențialul economic al Proprietății intelectuale și modalitățile de protecție a acesteia în R. Moldova;
Bibliografie:
Legea Republicii Moldova. Codul cu privire la știință și inovare al Republicii Moldova, nr. 259-XV din 15.07.2004 „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2004, Nr. 125–129.
Legea cu privire la parcurile științifico-tehnologice și incubatoarele de inovare nr. 138 -XVI din 21.06.2007, Monitorul Oficial nr.107-111/476 din 27.07.2007.
BĂLOIU, L.; FRASINEANU, I.; C., F. Inovarea în economie. București: Editura
Economică, 2004. 342 p.
Băloiu L.M. Managementul inovației. București: Eficient, 1995. 357 p.
DUCA, D. Nivelul Inovațional în Republica Moldova: Perspectiva Privată. Simpozionul Științific al Tinerilor Cercetători, XI ed., Chișinău, v. I, p. 264-269, 25-26 Aprilie 2013.
GANEA V., Demidețchi D. Antreprenoriatul inovativ – subiect principal al sistemului național de inovare. În: materialele conferinței științifice internaționale „Politici și mecanisme de inovare și dezvoltare a proceselor economico-financiare și sociale în plan național și internaționalˮ, 31.X – 01.XI.2014. Chiținău, USM. p. 65-70.
GANEA V. Finanțarea businessului inovațional: experiență internațională și perspectivele dezvoltării în Republica Moldova, Revista “Economie și sociologie”, nr. 4, 2010, p. 236-243.
HRIȘCEV, E. Managementul inovațional. Chișinău: Editura ASEM, 2001. 533 p.
Infrastructura inovațională a RM. http://aitt.asm.md/node/14
EȘANU V., ”Infrastructura de inovare: perspective de dezvoltare”Agenția pentru Inovare și Transfer Tehnologic CONFERINȚA INOVAȚIONALĂ „Rolul inovațiilor pentru sporirea competitivității economiei naționale” 19 – 20 noiembrie 2013
Fundamentarea mecanismului de susținere a întreprinderilor mici și mijlocii exportatoare de mărfuri și servicii de producție proprie/ Proiectul pentru tineri savanți. Raport științific (final). Director de proiect Aculai E. Nr. de înregistrare: 110.IND. Chișinău: IEFS, 2009. 218 p.
NOVAC ALEXANDRA Aplicarea sistemului de management al proprietății intelectuale în dezvoltarea IMM, Teza de doctor în economie, Chișinău, 2014.
Raport național privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală în Republica Moldova, 2013/ Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova
Raport activitate AITT 2013. www.aitt.md
STOICAN Mirela, Dezvoltarea capitalului uman în econdițiile dezvoltării economei inovaționale, Teza de doctor, Chișinău, 2012.
ȚĂRAN N. Managementul inovației, Timișoara: Editura Amarcord, 1995. 98 p.
FERGERBERG JAN, Innovatio: A guide to the Literature, in The Oxford Handbook of Innovation Oxford University Press, 2004, p 1 – 26.
PINCHOT G., PELLMAN: R. Intrapreneuring in Action: A handbook for business innovation, Barret Koehler Publishiers Inc, San FranciscoCA, 1999. 314 p.
КАЗАНЦЕВА, A. К.; Миндели, Л. Э. Основы инновационного менеджмента. Теория и практика. Учебник. Москва: Экономика, 2004. 521 p.
СЛАСТЕНИН В.А., Подымова Л.С. Педагогика инновационная деятельность. М.: Магистр, 1997. 222 с.
ШУКШУНОВ В.Е. Инновации онное образование: парадигма, принципы, реализации, структура научного обеспечения. În: Высшее образование в России. Москва, 1994, nr. 3, с. 10–14.
Siteografie:
http://mastermrufeaa.ucoz.com/s6/Lacatus_Sebastian_EAA.pdf Inovarea, sursă a avantajului competitiv.
http://www.icpe.ro/performeri/files/Procesul_de_Inovare_Firma_Inovativa.pdf
www.icpe.ro/…/Procesul_de_Inovare_Firma_Inovativa
http://www.i3e.eu/innovation/mgi_RO.pdfGhidul metodologic al inovării.
http://www.patent.md/rom/cepi.shtml
http://www.ncu.moldova.md/public/files/publication/armonizare/SLAG_IP_RO.pdf
www.aos.ro/…/PROC.INOV_Prom.prog.teh.doc
http://www.i3e.eu/innovation/mgi_RO.pdfghid privind inovarea
http://www.agepi.gov.md/md/design/presentation.php
http://www.ncu.moldova.md/public/files/publication/armonizare/SLAG_IP_RO.pdf
http://agora.md/stiri/4688/berd-economia-republicii-moldova-ramane-blocata–din-cauza-nivelului-redus-al-inovatiilor
http://agepi.gov.md/pdf/noutati/2013/conferinta_inovationala/3_Veronica_Esanu_infrastructura_inovationala.pdf
http://www.agepi.md/pdf/noutati/agepi-15-ani/8-Badar.pdf
http://www.ncu.moldova.md/public/files/publication/armonizare/SLAG_IP_RO.pdf
http://agepi.gov.md/pdf/raport/ra_2013/ipo_patenting.pdf.Raport anual AGEPI 2013.
http://www.agepi.md/pdf/noutati/agepi-15-ani/8-Badar.pdf
www.aitt.md
http://agepi.gov.md/pdf/publishing/intellectus/01-2014.pdf Infrastructura inovațională: perspective de dezvoltare, pag. 52-55
http://agepi.gov.md/pdf/publishing/intellectus/01-2014.pdf/2014/N 1, Mecanisme și instrumente de stimulare a inovării și transferului tehnologic, pag.46-51
http://aitt.md/ro/press-release/comunicate-de-presa/cele-mai-bune-inova%C8%9Bii-autohtone-premiate-%C3%AEn-cadrul-concursului-%E2%80%9Dtopul-inova%C8%9Biilor%E2%80%9D.html
Bibliografie:
Legea Republicii Moldova. Codul cu privire la știință și inovare al Republicii Moldova, nr. 259-XV din 15.07.2004 „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2004, Nr. 125–129.
Legea cu privire la parcurile științifico-tehnologice și incubatoarele de inovare nr. 138 -XVI din 21.06.2007, Monitorul Oficial nr.107-111/476 din 27.07.2007.
BĂLOIU, L.; FRASINEANU, I.; C., F. Inovarea în economie. București: Editura
Economică, 2004. 342 p.
Băloiu L.M. Managementul inovației. București: Eficient, 1995. 357 p.
DUCA, D. Nivelul Inovațional în Republica Moldova: Perspectiva Privată. Simpozionul Științific al Tinerilor Cercetători, XI ed., Chișinău, v. I, p. 264-269, 25-26 Aprilie 2013.
GANEA V., Demidețchi D. Antreprenoriatul inovativ – subiect principal al sistemului național de inovare. În: materialele conferinței științifice internaționale „Politici și mecanisme de inovare și dezvoltare a proceselor economico-financiare și sociale în plan național și internaționalˮ, 31.X – 01.XI.2014. Chiținău, USM. p. 65-70.
GANEA V. Finanțarea businessului inovațional: experiență internațională și perspectivele dezvoltării în Republica Moldova, Revista “Economie și sociologie”, nr. 4, 2010, p. 236-243.
HRIȘCEV, E. Managementul inovațional. Chișinău: Editura ASEM, 2001. 533 p.
Infrastructura inovațională a RM. http://aitt.asm.md/node/14
EȘANU V., ”Infrastructura de inovare: perspective de dezvoltare”Agenția pentru Inovare și Transfer Tehnologic CONFERINȚA INOVAȚIONALĂ „Rolul inovațiilor pentru sporirea competitivității economiei naționale” 19 – 20 noiembrie 2013
Fundamentarea mecanismului de susținere a întreprinderilor mici și mijlocii exportatoare de mărfuri și servicii de producție proprie/ Proiectul pentru tineri savanți. Raport științific (final). Director de proiect Aculai E. Nr. de înregistrare: 110.IND. Chișinău: IEFS, 2009. 218 p.
NOVAC ALEXANDRA Aplicarea sistemului de management al proprietății intelectuale în dezvoltarea IMM, Teza de doctor în economie, Chișinău, 2014.
Raport național privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală în Republica Moldova, 2013/ Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova
Raport activitate AITT 2013. www.aitt.md
STOICAN Mirela, Dezvoltarea capitalului uman în econdițiile dezvoltării economei inovaționale, Teza de doctor, Chișinău, 2012.
ȚĂRAN N. Managementul inovației, Timișoara: Editura Amarcord, 1995. 98 p.
FERGERBERG JAN, Innovatio: A guide to the Literature, in The Oxford Handbook of Innovation Oxford University Press, 2004, p 1 – 26.
PINCHOT G., PELLMAN: R. Intrapreneuring in Action: A handbook for business innovation, Barret Koehler Publishiers Inc, San FranciscoCA, 1999. 314 p.
КАЗАНЦЕВА, A. К.; Миндели, Л. Э. Основы инновационного менеджмента. Теория и практика. Учебник. Москва: Экономика, 2004. 521 p.
СЛАСТЕНИН В.А., Подымова Л.С. Педагогика инновационная деятельность. М.: Магистр, 1997. 222 с.
ШУКШУНОВ В.Е. Инновации онное образование: парадигма, принципы, реализации, структура научного обеспечения. În: Высшее образование в России. Москва, 1994, nr. 3, с. 10–14.
Siteografie:
http://mastermrufeaa.ucoz.com/s6/Lacatus_Sebastian_EAA.pdf Inovarea, sursă a avantajului competitiv.
http://www.icpe.ro/performeri/files/Procesul_de_Inovare_Firma_Inovativa.pdf
www.icpe.ro/…/Procesul_de_Inovare_Firma_Inovativa
http://www.i3e.eu/innovation/mgi_RO.pdfGhidul metodologic al inovării.
http://www.patent.md/rom/cepi.shtml
http://www.ncu.moldova.md/public/files/publication/armonizare/SLAG_IP_RO.pdf
www.aos.ro/…/PROC.INOV_Prom.prog.teh.doc
http://www.i3e.eu/innovation/mgi_RO.pdfghid privind inovarea
http://www.agepi.gov.md/md/design/presentation.php
http://www.ncu.moldova.md/public/files/publication/armonizare/SLAG_IP_RO.pdf
http://agora.md/stiri/4688/berd-economia-republicii-moldova-ramane-blocata–din-cauza-nivelului-redus-al-inovatiilor
http://agepi.gov.md/pdf/noutati/2013/conferinta_inovationala/3_Veronica_Esanu_infrastructura_inovationala.pdf
http://www.agepi.md/pdf/noutati/agepi-15-ani/8-Badar.pdf
http://www.ncu.moldova.md/public/files/publication/armonizare/SLAG_IP_RO.pdf
http://agepi.gov.md/pdf/raport/ra_2013/ipo_patenting.pdf.Raport anual AGEPI 2013.
http://www.agepi.md/pdf/noutati/agepi-15-ani/8-Badar.pdf
www.aitt.md
http://agepi.gov.md/pdf/publishing/intellectus/01-2014.pdf Infrastructura inovațională: perspective de dezvoltare, pag. 52-55
http://agepi.gov.md/pdf/publishing/intellectus/01-2014.pdf/2014/N 1, Mecanisme și instrumente de stimulare a inovării și transferului tehnologic, pag.46-51
http://aitt.md/ro/press-release/comunicate-de-presa/cele-mai-bune-inova%C8%9Bii-autohtone-premiate-%C3%AEn-cadrul-concursului-%E2%80%9Dtopul-inova%C8%9Biilor%E2%80%9D.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Activitatea DE Inovare In Cadrul Organizatiei (ID: 105960)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.