. Activitatea de Creditare la Xyz
1. SCURT ISTORIC AL BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE
1.1. Prezentare generală
1.1.1. Scurt istoric
Banca Comercială Română își înscrie numele pe lista băncilor comerciale nou create și reorganizate după decembrie 1989. Se poate considera o bancă nouă pentru că actul său de naștere poartă data de 1 decembrie 1990 dar, în același timp, prin activitatea comercială desfășurată în cadrul Băncii Naționale din care se desprinde și pe care o continuă, este deopotrivă o bancă cu tradiție în domeniul bancar.
Începutul a fost deosebit de dificil. În afara unui act de identitate, unei bănci îi mai sunt necesare un sediu central, o rețea de unități, personal suficient, capital, clienți și o gamă adecvată de produse și servicii utile și tentante pentru acești clienți.
Conducerea Băncii Comerciale Române a fost asigurată în acești ani de prima echipă formată din Președintele Ion Ghica și Vicepreședinții Valeriu Moșoianu Stelian Marin și Ion Nițu. Aceștia au reușit să aducă banca la parametrii deja cunoscuți și confirmați pe plan intern și internațional. În pofida multor greutăți inerente oricărui început, Bănca Comercială Română, bine condusă, a devenit astăzi una din cele mai puternice și prestigioase bănci românești.
La experiența acumulată se adaugă o alta, nouă, urmare a extinderii operațiunilor specifice tranziției și economiei de piață. Astfel în acest interval de timp, banca s-a dezvoltat atât prin creșterea gamei de produse și servicii bancare pe care le-a oferit până acum clientelei sale, cât și prin asimilarea rapidă a unora noi, din care sunt de menționat: trecerea la creditarea pe termen mediu și lung pentru investiții, acordarea de credite în valută, deschiderea de conturi în valută pentru persoane fizice și juridice și efectuarea de operațiuni de schimb valutar, derularea operațiunilor de decontare în numele clienților a activităților de comerț exterior și nu în ultimul rând MoneyGram-ul.
Unul din elementele calitative de marcă, pe care banca le-a adăugat la bilanțul celor 11 ani , l-a constituit activitatea internațională. Interdependența dintre piețele interne și externe a făcut necesară adaptarea sistemului de lucru al băncii la practicile bancare internaționale. Prin rețeaua Băncii Comerciale Române, la început mai puține, iar în prezent foarte multe societăți comerciale își derulează afacerile proprii de comerț exterior și apelează la toată gama de servicii specifice acestor operațiuni. Prezența Băncii Comerciale Române este ușurată mult de cele peste 500 de bănci corespondente cu care lucrează.
Una din cele mai importante activități ale acestei perioade este legată de concluzia adoptată de bancă potrivit căreia rezultatele sale sunt și vor fi într-o relație directă cu eforturile depuse pe planul procedurilor și normelor de lucru, al aducerii acestora la nivelul standardelor internaționale.
Scurta și bogata istorie a Băncii Comerciale Române recunoaște ca realizare deosebită pașii făcuți în domeniul informatizării. De la situația anului 1990, când toate lucrărilebăncii erau executate fără o tehnică de calcul adecvată, astăzi banca utilizează cele mai moderne echipamente din domeniul tehnicii de calcul, care permit o mare flexibilitate și dinamica operațiunilor efectuate. Banca a reușit o consolidare a infrastructurii la nivelul sediului central prin extinderea configurației calculatorului IBM AS 400, atât în ceea ce privește puterea de calcul, cât și numărul și diversitatea stațiilor de lucru. Prin aceasta s-a obținut extinderea funcționalității aplicațiilor informatice destinate operațiunilor valutare, banca dispunând în prezent de un sistem modern de realizare în timp real al tranzacțiilor internaționale care oferă facilități de generare, transmitere și reconciliere a mesajelor SWIFT.
1.1.2. Modul de constituire
Banca Comercială Română s-a înființat prin Hotărârea Guvernului României nr. 1195 din 12 noiembrie 1990, care la Articolul 7 consemnează data începerii activității: 1 decembrie 1990.
Trebuie însă precizat că hotărârea anterioară, nr. 1011 din 4 septembrie 1990, vizează „reorganizarea Băncii Naționale a României și înființarea Băncii Comerciale Române”, iar prin Articolul 3 „se aprobă înființarea Băncii Comerciale Române prin preluarea de la Banca Națională a României a operațiunilor specifice unei bănci comerciale”.
Rămânând în planul primelor documente care consemnează începerea activității B.C.R., mai putem aminti Certificatul nr. 130.966 eliberat de Ministerul Finanțelor la 17 septembrie 1990, prin care banca este înscrisă în registrul de stat nr. 10, având ca obiect „operațiuni specifice unei bănci comerciale”.
Fără a abuza de prea multe detalii, putem aminti primele două ordine care reglementează și primele angajări la B.C.R.
Exceptând hotărârile de guvern pentru numirea în funcție a președintelui Băncii Comerciale Române și a unor vicepreședinți, trebuie să precizăm că prin Ordinul nr. 435 din noiembrie 1990al guvernatorului Băncii Naționale a României s-a aprobat transferul în interesul serviciului a 23 persoane de la B.N.R. la B.C.R., iar prin Ordinul nr. 1 al Președintelui Băncii Comerciale Române se aprobă încadrarea acelorași persoane la B.C.R.
1.2. Regulament de funcționare
1.2.1. Baza legală a funcționării B.C.R. S.A. Timișoara
Banca Comercială Română este organizată potrivit Legii 31/1990 privind societățile comerciale și a Legii 33/1991 privind activitatea bancară, fiind înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub numărul J40/90 din ianuarie 1990.
Sediul central al Băncii Comerciale Române se află în București, Bd. Regina Elisabeta, nr. 5, sector 3, iar sediul B.C.R. Sucursala Județeană Timiș, este situat în Timișoara, Calea Aradului, nr.11.
Sucursala Județeană Timișoara și-a început activitatea odată cu primele unități B.C.R., adică la 1 decembrie 1990.
B.C.R. Timișoara se organizează potrivit legii, ca societate pe acțiuni și funcționează în baza statutului aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr. 1195/1990. În cuprinsul acestui statut B.C.R. S.A. este denumită bancă.
Banca are și poate înființa sucursale, filiale, agenții sau reprezentanțe în țară și străinătate, pe baza aprobării Consiliului de Administrație al Băncii.
Durata de activitate a băncii este de 99 ani de la data emiterii autorizației de funcționare de către B.N.R., cu posibilitatea extinderii acestei perioade.
Banca își încetează activitatea după regulile societăților comerciale, la propunerea Consiliului de Administrație al Băncii și aprobarea Adunării Generale a Acționarilor.
Capitalul social subscris la înființare a fost de 1212 miliarde lei.
B.C.R. S.A. efectuează operațiuni bancare și financiare în țară și străinătate, pentru contul său propriu, sau în numele clienților băncii – persoane fizice sau juridice, în numele unor instituții sau în colaborare cu acestea, precum și alte activități permise de reglementările legale în vigoare.
1.2.2. Profilul activității și obiectivele
Banca Comercială Română Sucursala Județeană Timișoara are ca obiect principal de activitate atragerea și formarea de depozite bănești, în lei și valută, de la persoane fizice și juridice, din țară și străinătate, acordarea de credite pe termen scurt, mediu și lung, efectuarea de servicii bancare, operaiuni pentru activitatea de comerț exterior și alte operațiuni bancare, potrivit legii.
Astfel, B.C.R. Timișoara desfășoară următoarele operațiuni:
Atrage depozite bănești la vedere și la termen de la persoane fizice și juridice, române sau străine, în lei sau valută, în vederea păstrării și fructificării lor;
Acordă credite pe termen scurt, cu scadență de rambursare de până la 12 luni, pentru activități de aprovizionare, producție, desfacere și prestări servicii, precum și pentru consum gospodăresc și personal;
Acordă credite pe termen mediu, cu rambursare până la 5 ani, și pe termen lung, până la 25 ani în condițiile stabilite de lege, cu asigurarea resurselor corespunzătoare;
Efectuează operațiuni de scontare a efectelor comerciale în cadrul operațiunilor de scont și rescont;
Efectuează operațiuni de încasare și plăți în lei și valută, în numerar și prin virament pentru clienții care deschid conturi la bancă, pentru operațiunile bănești ale acestora;
Efectuează transferuri rapide de fonduri, în țară și străinătate, prin serviciul de MoneyGram,
Efectuează operațiuni de schimb valutar, organizează și participă la licitații de devize, cumpără și vinde în țară și străinătate valute străine precum și titluri de valoare române sau străine;
Acordă clienților săi credite în valută;
Emite și primește cecuri sau documente de plată în valută;
Primește și emite garanții pentru angajamentele de plată străine, proprii sau ale terților, sau în favoarea acestora;
Efectuează operațiuni de arbitrare pe piețele monetare, sub formă de atragere și constituire de depozite la termen și la vedere, proprii și ale clienților. Banca poate compensa din profitul realizat din aceste operațiuni, eventualele diferențe nefavorabile;
Poate avea calitatea de asociat sau acționar al unor societăți sau instituții bancare, societăți comerciale, de producție, transporturi, asigurări, prestări serviciiprecum și în alte domenii permise de lege, cu capital în lei sau valută, în țară sau străinătate;
Participă la tranzacții externe, financiare, de plăți și de credit, încheie cu bănci și instituții financiare străine angajamente și convenții de plăți;
Încheie angajamente de corespondent cu bănci și instituții financiare străine;
Participă la organizații și organisme internaționale cu caracter financiar, bancar sau monetar;
Efectuează operațiuni de încasări și plăți și alte servicii bancare pentru instituțiile financiare, de la buget sau autofinanțare;
Efectuează operațiuni privind executarea de casă a bugetului statului, în limita mandatului primit;
Cumpără sau vinde în țară sau străinătate, aur și alte metale prețioase, în: lingouri, monede sau medalii;
Efectuează pentru contul său propriu sau al clienților săi vânzarea de acțiuni, titluri sau înscrisuri, precum și răscumpărarea acestora;
Cumpără, vinde, păstrează în custodie și administrează active monetare, execută transferuri, operațiuni de clearing și alte operațiuni de virament, în cont propriu sau al clienților;
Asigură depozitarea și transportul, cu mijloace proprii, în condițiile legii, a numerarului și a altor valori deținute de clienții săi;
Efectuează orice alte operațiuni bancare în țară și străinătate.
1.2.3. Structura administrativ – teritorială
Structura administrativ – teritorială a Băncii Comerciale Române este realizată pe trei nivele ierarhice:
Centrala Băncii Comerciale Române
Sucursale Județene
Sucursale de grad I, II sau III și Agenții de gradul I, II sau III.
În acest moment, Banca Comercială Română dispune în țară de un număr total de 243 unități, din care 41 Sucursale Județene, 67 de Sucursale de gradul I, II sau III și 135 de Agenții de gradul I, II sau III.
În județul Timiș, Banca Comercială Română a realizat o rețea bancară ce cuprinde o Sucursală Județeană – Sucursala Timișoara, două Sucursale de gradul I – Sucursala Lugoj și Bastion, și 5 Agenții de gradul I – Jimbolia, Sânnicolaul Mare, 1 Agenție de gradul II – Făget, și una de grad III – Nădrag.
Subordonarea unităților, respectă principiul ierarhic, astfel: în punctul cel mai înalt se află Centrala B.C.R., acesteia îi sunt subordonate direct Sucursalele Județene, iar acestora din urmă le sunt subordonate direct Sucursalele și Agențiile aflate în județul Sucursalei Județene aferente.
De menționat este faptul că, în anul 1998, Banca Comercială Română a inaugurat prima Sucursală în afara țării, Sucursala Chișinău – Republica Moldova, sucursală subordonată direct Centralei Băncii.
Schematic, structura ierarhică a Băncii Comerciale Române, se prezintă astfel:
Fig. 1. Organigrama B.C.R.
La 1 decembrie 1990, bilanțul Băncii Comerciale Române însuma 255.090.934 mii lei, din care în partea de activ majoritatea covârșitoare o reprezri, operațiuni de clearing și alte operațiuni de virament, în cont propriu sau al clienților;
Asigură depozitarea și transportul, cu mijloace proprii, în condițiile legii, a numerarului și a altor valori deținute de clienții săi;
Efectuează orice alte operațiuni bancare în țară și străinătate.
1.2.3. Structura administrativ – teritorială
Structura administrativ – teritorială a Băncii Comerciale Române este realizată pe trei nivele ierarhice:
Centrala Băncii Comerciale Române
Sucursale Județene
Sucursale de grad I, II sau III și Agenții de gradul I, II sau III.
În acest moment, Banca Comercială Română dispune în țară de un număr total de 243 unități, din care 41 Sucursale Județene, 67 de Sucursale de gradul I, II sau III și 135 de Agenții de gradul I, II sau III.
În județul Timiș, Banca Comercială Română a realizat o rețea bancară ce cuprinde o Sucursală Județeană – Sucursala Timișoara, două Sucursale de gradul I – Sucursala Lugoj și Bastion, și 5 Agenții de gradul I – Jimbolia, Sânnicolaul Mare, 1 Agenție de gradul II – Făget, și una de grad III – Nădrag.
Subordonarea unităților, respectă principiul ierarhic, astfel: în punctul cel mai înalt se află Centrala B.C.R., acesteia îi sunt subordonate direct Sucursalele Județene, iar acestora din urmă le sunt subordonate direct Sucursalele și Agențiile aflate în județul Sucursalei Județene aferente.
De menționat este faptul că, în anul 1998, Banca Comercială Română a inaugurat prima Sucursală în afara țării, Sucursala Chișinău – Republica Moldova, sucursală subordonată direct Centralei Băncii.
Schematic, structura ierarhică a Băncii Comerciale Române, se prezintă astfel:
Fig. 1. Organigrama B.C.R.
La 1 decembrie 1990, bilanțul Băncii Comerciale Române însuma 255.090.934 mii lei, din care în partea de activ majoritatea covârșitoare o reprezentau creditele bancare acordate unităților economice în sumă de 251 miliarde lei, adică 98,4% din totalul bilanțului.
Pe partea de pasiv a bilanțului banca era susținută de 7 miliarde lei fond statutar, 122 miliarde lei resurse din disponibilitățile titularilor de cont, 86 miliarde lei împrumuturi de la Banca Națională și 36 miliarde lei disponibilități ale bugetului de stat. Aceste 4 surse reprezentau 98,4% din bilanțul băncii.
În structura sa organizatorică, Banca Comercială Română are la 31 decembrie 1990 un număr de 41 sucursale și 62 de agenții.
Starea unor indicatori importanți la data de 31 decembrie 1990, era următoarea:
Creditele existente în sold la 31 decembrie 1990, au fost acoperite în proporție de 60,7% pe seama resurselor proprii și a disponibilităților agenților economici constituite în depozite la unitățile B.C.R., iar 39,3% prin refinanțare de la B.N.R.
În structură, din volumul total de credite, 98,5% sunt credite pe termen scurt, iar 1,4% credite acordate pe termen mediu sau lung.
Banca Comercială Română nu dispunea de fonduri proprii în valută, motiv pentru care nu a putut acționa în relațiile de schimb și operațiuni valutare direct cu băncile externe sau prin intermediul Băncii Române de Comerț Exterior.
Resursele din operațiuni valutare reprezentau la 31 decembrie 1990 doar 619,2 milioane lei, 0,2% din bilanțul băncii.
Banca era dotată cu mijloace fixe care reprezentau modesta sumă de 13,8 milioane lei.
Banca Comercială Română nu avea, la 31 decembrie 1990, nici un sediu bancar propriu.
Tab. 1
Evoluția principalilor indicatori de prezentare a băncii
în dinamica celor 11 ani de funcționare
Așa cum rezultă din tabelul de mai sus, B.C.R. a cunoscut o creștere susținută a tuturor indicatorilor vizați, în perioada 1990 – 2001, cea mai mare creștere fiind cea a numărului de clienți și, implicit, a numărului de conturi.
Dinamica clienților și a conturilor deschise de aceștia la B.C.R. este un parametru important de apreciere asupra evoluției băncii și care indică modul cum este percepută o bancă pe piață.
Reprezentăm această dinamică:
Tab. 2
Dinamica activității B.C.R.
Un alt indicator, care urmărit în dinamica sa în cei 11 ani de funcționare oferă o imagine foarte clară asupra evoluției băncii, îl reprezintă resursele băncii. Acestea sunt în proporție de 60 % rezultate din depozitele în lei, împrumuturile de la alte bănci sunt în scădere, datorită faptului că banca a cunoscut o diversificare a gamei de servicii și produse oferite clienților.
Tab. 3
Dinamica resurselor băncii
-miliarde lei-
2. CLIENȚII BĂNCII
2.1. Categorii de împrumutați
Aproape orice activitate poate fi inclusă într – una din următoarele categorii (sectoare ale economiei): sectoarele producției primare (agricultura, silvicultura și pescuitul), industria extractivă (ex. extracția de metale și minerale, de țiței și gaze), industria prelucrătoare / producția industrială, construcțiile, comerțul cu ridicata, comerțul cu amănuntul și prestările de servicii. Fiecare categorie realizează o funcție economică diferită și are anumite caracteristici de funcționare. Familiarizarea cu aceste categorii poate ajuta ofițeriul de credit să recunoască activele și necesitățile specifice fiecărui tip de activitate. Spre exemplu, principalele active ale unei întreprinderi producătoare sau prelucrătoare sunt, de regulă, stocurile, instalațiile și utilajele. Acest fapt are implicații asupra deciziei ofițeriului de credit, în ceea ce privește tipul, suma și perioada de creditare.
Deosebirile dintre diferitele tipuri de întreprinderi pot fi ilustrate prin intermediul rolului pe care îl joacă fiecare, în producerea și distribuirea unui produs.
Toate tipurile de agenți economici au la un moment dat nevoie de finanțare atât pe termen scurt cât și pe termen lung, inclusiv credite bancare – prima pentru cheltuieli curente, cea de a doua pentru investiții de capita.
Atunci când face analiza cererilor de creditare din partea oricărui client, ofițerul de credit trebuie să ia în considerare necesarul pentru o profitabilitate continuă a întreprinderii astfel încât să se asigure continuitatea activității, dar și rambursarea creditului.
În mod normal, creditele pe termen scurt sunt acordate pentru finanțarea operațiunilor curente, cumpărarea de materii prime, plata salariilor etc. De regulă, ele acoperă ciclul de exploatare al activității – decalajul dintre momentul apariției costurilor de producție sau prestări servicii și cel al încasării veniturilor aferente.
Pe de altă parte, creditele pe termen lung se acordă de obicei, pentru investiții de capital în noi afaceri sau în cele existente, pentru finanțarea unor noi priecte sau punerea în funcțiune a unor noi obiective. Tipurile de facilități adesea finanțate prin astfel de credite sunt: clădirile, instalațiile și utilajele, inclusiv mașinile.
Totuși, agenții economici din diferite sectoare ale economiei tind să aibă necesități diferite de finanțare pe termen scurt sau lung, în special în ceea ce privește mărimea și momentul finanțării și aceasta deoarece agenții economici tind să aibă trăsături diferite în funcție de sectorul în care își desfășoară activitatea. Așadar, ofițerul de credit trebuie să aibe o imagine de ansamblu a acestor cerințe și caracteristici.
Agricultura și industria extractivă.
Aceste două sectoare sunt sectoare primare de producție. Agricultura și industriile extractive produc materiile prime utilizate în toate celelalte sectoare ale economiei:
Grâul folosit în industria panificației
Furajele pentru animalele folosite la producția de carne și lapte
Semințele oleaginoase folosite la fabricarea uleiului comestibil și uleiurilor industriale
Metalele utilizate ca materii prime pentru industriile prelucrătoare și producătoare de mașini și utilaje
Țiței și gaze pentru asigurarea combustibililor și producerea energiei electrice necesare funcționării utilajelor
Ciclul de exploatare al unui producător industrial și cel al unui producător agricol sunt similare sub mai multe aspecte. Disponibilitățile bănești sau creditele sunt folosite pentru a cumpăra instalații și alte materiale de producție necesare, în orimul caz, sau semințe, îngrășăminte etc. Spre deosebire de producția industrială, stocurile, în cazul producătorului agricol, nu sunt produse finite, ci sunt produse primare ce provin dintr –o cultură, din activitatea de creștere a animalelor, sau alte activități specifice. Produsele sunt vândute pe piață, de regulă cu plata imediată, însă în anumite cazuri, pe baza acordării unor credite, se obțin creanțe.
Ca și în cazul producției și prelucrării industriale, întreprinderile din cadrul industriei extractive tind să fie mari consumatoare de capital (capital intesive), cu o importantă cerere de capital pentru prospecțiuni, cumpărare de terenuri și de utilaje costisitoare.
Din cauza inflației ridicate din perioada de după 1990 și implicit a dobânzilor mari la credite, datoriile producătorilor agricoli au crescut mai repede decât activele lor. În consecință, capitalul împrumutat a devenit o necesitate din ce în ce mai importantă pentru asigurarea lichidității și pentru a finanța investițiile necesare îmbunătățirii eficienței și calității producției. Până în prezent, capitalul de împrumut disponibil în agricultura particulară a fost foarte limitat și în general, a fost pus la dispoziție prin intermediul unor linii de credit internaționale.
Există totuși, forme mai puțin avansate ale industriei extractive și ale agriculturii ce par să aibă nevoie de mai multă muncă manuală decât cele moderne (de exemplu: lucrările agricole cerealiere integral mecanizate și producția de țiței de pe platformele marine). Cu cât, într – o întreprindere, nevoia de muncă manuală este mai mare decât cea de capital, cu atât ami mare va fi necesitatea de credite pe termen scurt pentru finanțarea activităților curente. Pe de altă parte, necesitatea sa de credite pe termen lung pentru finanțarea cheltuielilor de capital, va fi corespunzător mai mică.
Industria prelucrătoare și producătoare
Prin definiție, intreprinderile de producție și prelucrare fabrică produse destinate comercializării. Ele cumpără materii prime și le prelucrează. De exemplu, o fabrică ce produce utilaje agricole achiziționează piese metalice și alte materiale, producând din acestea utilaje.
Ciclul de exploatare al întreprinderilor de prelucrare și producție începe, de obicei, cu mijloacele bănești, creditele comerciale sau un credit bancar pe termen scurt, credit care este fol0osit pentru finanțarea achiziționării de materii prime. Utilizând aceste materii prime, se fabrică și apoi se vând produse, obținându-se creanțe. În momentul încasării creanțelor se obțin mijloace bănești, care sunt apoi folosite pentru cumpărarea de noi materii prime, pentru plata creditorilor comerciali sau creditarea contului de împrumut de la o bancă. Apoi se reia ciclul de exploatare.
În general, întreprinderile de producție și de prelucrare sunt capital intensive. Rareori se întâmplă ca propriul lor capital să fie suficient pentru investițiile masive în clădiri și utilaje.
Pentru a rămâne competitivă, întreprinderea producătoare trebuie să-și modernizeze periodic utilajele și să înlocuiască mijloacele de transport, când acestea ajung să fie uzate moral. De aceea, de cele mai multe ori, întreprinderea are nevoie de credite de investiții pe termen lung, pentru a-și continua activitatea. Întreprinderile nou înființate au nevoie aproape întotdeauna de credite pentru investiții. Inainte ca producătorul să poată livra primul produs, trebuie să obțină un capital substanțial pentru a construi sau lua în locație de gestiune o fabrică și pentru a cumpăra utilaje de producție necesare. Ca și majoritatea altor agenți economici și ei au nevoie de credite pe termen scurt pentru finanțarea cheltuielilor curente.
Construcții
Sectorul de construcții se ocupă cu construirea de uzine și apartamente, case și magazine, centrale electrice și baraje, drumuri și poduri și multe alte tipuri de clădiri și structuri.
Asemenea multor întreprinderi producătoare, societățile de construcții au nevoie destul de des de credite substanțiale de investiții pe termen lung; investițiile pot fi folosite pentru achiziționarea de instalații – de exemplu: macarale, utilaje pentru construcții de drumuri etc. – și uneori pentru achiziționarea de terenuri, în cazul în care clădirile sunt ridicate pe terenuri proprietate personală.
De obicei, întreprinderile de construcții încheie cu clienții contracte în care se solicită plăți parțiale pentru fiecare etapă, adică plăți parțiale pentru realizarea unui procent din construcția totală – de exmplu, atunci când 20%, 40%, 60%, 80% din proiect este gata. Cu cât constructorul este plătit mai des, cu atât mai mică va fi cererea sa pentru credite pe termen scurt. Totuși, întrucât costurile pentru forța de muncă și pentru materiale tind să fie relativ mari, iar progresul este adeseori ma lent decât programul inițial stabilit, cererea de credite pe termen scurt pentru capital circulant a întreprinderilor constructoare poate fi mare. Când un constructor începe o construcție speculativă, de exemplu construiește un bloc de apartamente fără un contract încheiat în prealabil sau fără a avea un client care să plătească sau să achiziționeze apartamentele (finisate dar nevândute) – atunci costurile stocului și cererea de credite pot fi întradevăr foarte ridicate.
Comerțul cu ridicata
Întreprinderile de comerț cu ridicata (en-gross-iștii) nu produc propriile lor bunuri. Activitatea lor constă în achiziționarea de produse vandabile și apoi revânzarea acestora cu un profit. Ciclul de exploatare a unei astfel de activități începe cu folosirea mijloacelor bănești, a creditelor comerciale sau bancare pe termen scurt pentru achiziționarea de bunuri de la producători. Odată vândute bunurile respective, încasarea creanțelor completează ciclul de exploatare.
O caracteristică importantă a activității de comerț cu ridicata este viteza mare de rotație a stocurilor și marjele de profit în general scăzute în comparație cu cele ale producătorilor. La o viteză de rotație a stocurilor atât de mare, profitul ca procent din vânzări este de obicei scăzut. Atunci când se face analiza cererii de creditare, ofițerul de credit trebuie să fie conștient de lungimea perioadei de depozitare a produselor perisabile (produse alimentare, ciment); dacă aceasta este scurtă, riscul asociat creditului crește.
Comerțul cu amănuntul
Întreprinderile de comerț cu amănuntul (detailiști) achizișionează produse finite de la en-gross-iști sau direct de la producători, pa care le vând apoi consumatorilor. Cea mai mare parte a vânzărilor este, de aceea, mai ales cu plata imediată și mai puțin pe credit. Mijloacele bănești sunt apoi folosite pentru achiziționarea de noi produse sau pentru rambursarea creditelor bancare. Astfel începe un nou ciclu de exploatare. O parte importantă a activelor comercianților tinde să fie sub formă de creanțe și stocuri, ei având, de obicei, mai puține active fixe decât producătorii industriali.
Comercianții cu amănuntul, mai ales cei din domeniul alimentar, cu cantități mari de produse perisabile și la prețuri mici, ar trebui să aibă un rulaj rapid al stocurilor.
Condițiile economice naționale, cum ar fi cererea de consum scăzută, ca și alți factori, pot întrerupe ciclul de exploatare.
Servicii
Întreprinderile din sectorul serviciilor nu vând un produs corporal. Produsele lor sunt serviciile, care pot fi: servicii financiare și comerciale, inclusiv sisteme și tehnologii informaționale, consultanță juridică, depozitare sau transport; iar serviciile bancare se încadrează în acest sector.
Întrucât nu produc nici un bun corporal, unele întreprinderi prestatoare de servicii dețin numai câteva active fizice și, de asemenea, cererea lor de capital este relativ mică. De cele mai multe ori, pentru operațiunile zilnice ale acestor întreprinderi sunt necesare doar credite pe termen scurt.
Ciclul de exploatare al întreprinderilor prestatoare de servicii variază foarte mult între întreprinderile din diferite ramuri, dar chiar și în cadrul aceleiași întreprinderi. Ciclul de exploatare al unui atelier de reparații televizoare se bazează pe timpul de reparație, care poate avea în medie o săptămână, în timp ce despre ciclul de exploatare al unei bănci se poate spune că se bazează pe perioada de creditare, care poate varia de la câteva zile la câțiva ani. Mijloacele bănești sau creditele pe termen scurt sunt folosite pentru finanțarea prestării unui serviciu, ceea ce generează creanțe și deci venit.
2.2. Surse de informare cu privire la clienții băncii
În urma analizelor efectuate și pe baza concluziilor favorabile rezultate, ofițerii de credite vor determina volumul creditului ce poate fi acordat, numărul de rate și termenul maxim de rambursare, precum și perioada pentru care acesta se acordă în conformitate cu precizările în vigoare.
Astfel, se poate trece la întocmirea referatului de credite, din care trebuie să rezulte: datele de identificare ale solicitantului și giranților; volumul creditului propus a fi aprobat și destinația acestuia; încadrarea în condițiile generale și specifice de creditare; sursele și capacitatea de rambursare, cuantumul ratelor lunare totale antecalculate de rambursat.; garanțiile asiguratorii ce se vor constitui; aprecierile ofițeriului de credite și propunerile acestuia privind condițiile de acordare, utilizare și rambursare a creditului, referitoare la: volumul creditului, termenul final de rambursare, nivelul ratei anuale de dobândă (%), termenele și modalitățile de efectuare a plăților, nivelul ratei lunare totale antecalculate de rambursat și graficul de rambursare antecalculat, evaluarea garanțiilor; competența de aprobare.
Referatul de credite, împreună cu întreaga documentație, se prezintă șefului compartimentului de credite, care are obligația să verifice respectarea condițiilor și criteriilor prevăzute în instrucțiunile de lucru și să semneze referatul, după care îl prezintă directorului unității bancare, pentru a aviza includerea acestuia pe ordinea de zi a Comitetului director, unde se hotărăște cu majoritate simplă, avizarea, aprobarea sau respingerea creditului.
Pentru creditele din competența de aprobare a Centralei băncii, referatele de credite însușite de Comitetul director al sucursalei județene și, respectiv, al sucursalei Municipiului București se înaintează, împreună cu întreaga documentație, spre examinare Direcției de Produse și Servicii Bancare pentru Persoane Fizice.
Referatele de credite neînsușite la un anumit nivel de competență nu vor mai fi înaintate spre analiză nivelului de competență superior.
2.3. Analiza econmico – financiară a activității clienților
Analiza preliminară a solicitărilor de credite
Pe baza informațiilor prezentate de solicitant cu privire la volumul și destinația creditului, ofițerii de credite trebuie să cunoască dacă pentru categoria respectivă de împrumut există plafon disponibil la nivelul unde acesta se gestionează. În funcție de acest plafon, ofițerii de credite vor prezenta solicitantului condițiile generale și specifice pe care trebuie să le îndeplinească în vederea contractării de credite. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, ofițerii de credite se vor informa cu privire la situația familială a solicitantului, în cazul populației și situația patrimonială pentru persoane fizice autorizate.
Dacă rezultă că sunt posibilități reale de rambursare și garantare a creditului, ofițerii de credite vor încadra cererea clientului într-una din categoriile de credite .
În cazul creditelor acordate persoanelor fizice (populației) analiza documentației de credit presupune stabilirea a 4 elemente de bază:
Volumul creditului solicitat
Nivelul ratei lunare totale pe care clientul o poate plăti, cunoscând că volumul maxim al unei rate totale lunare de rambursat nu poate fi mai mare de ½ din veniturile nete lunare realizate de împrumutat împreună cu soția/soțul acestuia
Numărul de rate lunare în care urmează să se ramburseze creditul
Nivelul dobânzii în funcție de categoria de credit solicitată și de opțiunea clientului de a contribui sau nu cu resurse proprii.
Volumul creditului, numărul și cuantumul ratelor lunare se determină de ofițerii de credite prin apelarea procedurii informatice dedicate, transmise de direcți de specialitate (în prezent CPC).
În cazul persoanelor fizice autorizate analiza documentației de credit presupune din partea ofițerului de credite, parcurgerea în principal a următoarelor faze:
Stabilirea calității solicitantului, pe baza documentelor și autorizațiilor depuse la bancă (persoana fizică independentă sau asociație familială autorizată să desfășoare acte de comerț, producător agricol individual, avocat, notar, medic, expert contabil,contabil autorizat sau alt tip de liber-profesionist autorizat etc);
Încadrarea solicitării în criteriile și condițiile specifice categoriei de credit în funcție de destinația ce urmează a fi dată împrumutului (comerț, prestări servicii, producție, investiții etc);
Determinarea capacității de rambursare a creditului și dobânzilor aferente pe baza analizei afacerii creditate și a veniturilor nete obținute rezultate din declarațiile / dispozițiile de impunere, adeverințele de venit eliberate de administrația financiară și orice alte documente solicitate de banca.
În situația în care volumul creditului posibil de contractat este acceptat de solicitant, ofițerii de credite vor comunica acestuia documentele care se cer de către bancă în vederea contractării creditului. vor fi înmânate solicitantului formularele tipizate pentru a fi completate și se convine asupra datei când urmează a fi prezenmtată întreaga documentație.
În cazul creditelor pentru locuințe realizate prin construire, se va putea admite suplimentarea creditului inițial o singură dată, dacă la data solicitării există plafon disponibil pentru categoria respectivă de credit și sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege.
Volumul creditului suplimentar va fi de cel mult 30% din creditul inițial și va fi aprobat conform competențelor, în funcție de volumul total al creditului.
În această situație se va apela procedura informatică specială pentru stabilirea unui nou grafic de rambursare, luând în considerare următoarele date:
La data curentă va fi specificată data la care se face operațiunea respectivă, iar la data primei scadențe, data următoarei scadențe planificate conform contractului de împrumut;
Datoria rămasă (determinată însumând împrumutul rămas de rambursat după ultima scadență achitată cu suma aprobată ca supliment), considerată ca un împrumut nou;
Rata anuală a dobânzii (%) la momentul respectiv;
Numărul de rate lunare rămase de rambursat (cel mult egal cu numărul de rate rămase conform contractului inițial).
Riscul activității de creditare
Garanțiile creditelor și a scrisorilor de garanție bancară.
La acordarea creditelor, banca va urmări ca persoanele fizice și persoanele fizice autorizate solicitante, să prezinte credibilitate pentru rambursarea lor la scadență. Pe lângă garanțiile morale, banca va solicita garantarea împrumutului și a dobânzilor aferente cu veniturile realizate de către solicitanți, precum și cu garanții reale și personale.
Prin „dobânzi aferente” în contextul prezentelor instrucțiuni se înțelege dobânzile calculate de la data acordării până la scadența finală, în cazul creditelor pe termen scurt și, respectiv, dobânzile calculate de la data acordării creditului pentru o perioadă de 12 luni, în cazul creditelor pe termen mediu și lung.
Cererile de credite nu pot fi aprobate numai pe baza faptului că bunurile oferite drept garanție de solicitanți pot fi valorificate, dacă din analiza capacității de rambursare a împrumutatului și/sau girantului nu rezultă că ratele de credit și dobânzile aferente pot fi achitate la scadențele stabilite prin contractele de împrumut, aceasta fiind principala sursă de rambursare, valorificarea garanțiilor fiind numai o sursă secundară de protecție a creditorului în cazul unor împrejurări neprevăzute.
În cazul în care la scadență împrumutatul nu rambursează ratele de credit și dobânzile aferente datorate, banca, în calitate de creditor, poate executa pentru recuperarea creanțelor, garanțiile constituite potrivit legii.
Banca va solicita garantarea creditelor acordate și a dobânzilor aferente cu veniturile nete lunare realizate de împrumutat, soțul/soția acestuia și de un girant, separat. Concomitent, banca va solicita una sau mai multe din următoarele forme de garanții:
depozitul bancar (cash-ul colateral);
garanții bancare irevocabile primite de la bănci românești de prim rang și străine din categoria A sau Uniunea Europeană;
ipoteca;
cesiunea de creanță (în lei și în valută);
garanție reală mobiliară cu deposedare;
garanție reală mobiliară fără deposedare;
fidejusiunea (cauțiunea);
asigurarea directă a băncii împotriva riscului de nerambursare a ratelor din credite și a dobânzilor aferente (asigurare împotriva riscului financiar de neplată) la o societate de asigurare-reasigurare agreată de BCR;
contract de garantare a plății, încheiat între bancă și unitatea (firma) la care lucrează împrumutatul, în cazul creditelor urgente de trezorerie nenominalizate;
alte garanții.
În situația în care veniturile realizate de un singur girant sunt insuficiente, banca va putea admite încă un girant, dar nu mai mulți.
În cazul în care creditele solicitate și dobânzile aferente sunt garantate de către împrumutați cu depozite colaterale, din surse proprii sau pe baza unei fidejusiuni/cauțiuni, nu se mai solicită de către bancă și o altă formă de garanție (giranți, ipoteci, asigurare etc.), cash-ul colateral fiind considerat cu risc zero.
Creditele acordate de bancă trebuie să fie garantate cu veniturile nete lunare realizate de împrumutați, soțiile/soții acestora și de maxim 2 giranți. Rata totală lunară de rambursat (credit plus dobândă) trebuie să nu fie mai mare decât ½ din veniturile nete lunare realizate de împrumutat și eventual soția/soțul acestuia.
Creditul va fi garantat și cu veniturile nete lunare realizate de un girant, dacă venitul net al acestuia este dublul ratei totale de rambursat sau pot fi acceptați maxim 2 giranți ale căror venituri nete lunare cumulate să fie dublul ratei totale de rambursat.
Calitatea de girant poate fi îndeplinită și de soția/soția împrumutatului cu condiția ca aceștiasă nu participe, cu venitul lunar net la stabilirea volumului creditului.
În cazul în care un credit este garantat cu bunuri imobiliare se admite numai ipoteca de rangul I asupra unor construcții sau terenuri situate în intravilan, aflate în proprietatea împrumutatului sau a unei alte persoane, care devine girant cu ipoteca.
Calitatea de girant cu ipoteca o poate îndeplini orice persoană care este proprietar al unui bun imobil și are capacitatea legală de a constitui garanție în favoarea băncii asupra bunului său.
Banca va admite ipotecarea în favoarea sa numai a acelor bunuri imobiliare care se află în circuitul civil și au valoare de piață. Nu vor putea fi admise în ipotecă bunuri imobiliare aflate în zone rurale sau orășenești care nu prezintă interes pentru cumpărători, degradate, din materiale fără durabilitate mare în timp.
Garanția reală mobiliară cu deposedare poate fi constituită de împrumutat numai asupra unor bunuri mobile, aflate în proprietatea sa exclusivă, de volum mic și valori mari, aflate în stare bună de conservare, care se vor păstra în depozitele (tezaurul) băncii (tablouri, bijuterii, titluri de valoare etc.).
Garanția reală mobiliară fără deposedare se poateaccepta de bancă numai asupra automobilelor și vehiculelor aflate în stare bună de funcționare (nu mai vechi de 3 ani de la data fabricației), cu condiția ca acestea să fie asigurate împotriva riscurilor generale de avarii, furt, incendii (CASCO) la o societate de asigurare-reasigurare agreată de bancă. Nu pot fi admise în garanție bunuri de strictă necesitate (televizoare, mobilă, aragaze etc.).
Fidejusiunea (cauțiunea) poate fi admisă de bancă drept garanție a creditelor acordate persoanelor fizice, ca un contract accesoriu la contractul de garanție de bază (ipotecă, depozit colateral, garanție reală mobiliară etc.) prin intermediul căruia o altă persoană (fidejusor) încheie contracte de garanție și le cauționează băncii pentru garantarea obligației împrumutatului.
Asigurarea directă a băncii împotriva riscului de nerambursare a creditelor acordate persoanelor fizice și a dobânzilor aferente se efectuează de sucursalele județene și Sucursala Municipiului București prin intermediul unităților teritoriale ale societăților de asigurare-reasigurare agreate, potrivit contractelor de asigurare încheiate de Centrala BCR cu respectivele societăți.
Contractul pentru asigurarea împotriva riscului financiar de neplată se încheie și se prelungește pe noi perioade până la recuperarea integrală a creditului și a dobânzilor aferente, în funcție de contractul încheiat cu societatea de asigurare-reasigurare.
Sumele de încasat din contractul de asigurare împotriva riscului financiar de neplată reprezintă garanția creditelor.
Prima de asigurare pe care o plătește banca la societatea de asigurare-reasigurare pentru riscul financiar de neplată se va stabili prin negociere între Centrala băncii și societățile respective, în funcție de categoria creditului asigurat și va fi comunicată în scris unităților bancare teritoriale.
Bunurile achiziționate din credite (mobile și imobile) vor putea fi admise în garanția creditului de la data când asupra acestora se constituie efectiv ipoteca sau garanția reală mobiliară.
Valoarea bunurilor corporale și necorporale care constituie obiectul garanției creditelor acordate de bancă persoanelor fizice se va stabili pornind de la valoarea actualizată în funcție de valoarea reală, de piață a acestora, pe baza expertizelor efectuate de organele specializate sau de personalul băncii (ingineri, economiști), conform prevederilor Normelor Tehnice ale B.C.R. numărul 2/1999 privind evaluarea bunurilor de natura activelor imobilizate corporale.
În funcție de mărimea riscului și calitatea garanțiilor oferite, banca poate solicita, atunci când consideră necesar, completarea garanțiilor și cu cesiunea de creanță asupra drepturilor cuvenite împrumutatului din asigurarea de viață (care se va solicita în cazul în care împrumutatul este singura persoană din familie care realizează venituri certe, a persoanelor singure etc.).
Valoarea bunurilor corporale și necorporale acceptate de bancă în garanția creditelor acordate se va determina pornind de la valoarea de piață a acestora ajustată cu o marjă variabilă (coeficient) în funcție de mărimea riscului în valorificarea garanțiilor, astfel:
Tab. 1
Valoarea pe tipuri de garanție
* valoarea acceptată de bancă în cazul fidejusiunii (cauțiunii) se situează la nivelul procentual corespunzător tipului de garanție pentru care s-a constituit (depozit bancar, ipotecă, garanția reală mobiliară etc.).
Garanțiile acceptate de bancă pentru creditele acordate persoanelor fizice vor fi înregistrate în conturile în afara bilanțului „Garanții primite de la clientelă”. Soldul contului reprezintă angajamente de garanție existente primite de la clientelă, aferente creditelor în sold.
În cazul creditelor de trezorerie, nenominalizate până la nivelul a maxim 6 salarii/pensii nete lunare, garantarea rambursării se realizează cu veniturile nete realizate de împrumutat și soțul/soția acestuia și de un girant, precum și cu una din următoarele forme:
asigurarea împotriva riscului financiar de neplată;
contract de garantare a plății încheiat între bancă și unitatea (firma) la care împrumutatul desfășoară activitate, prin care acesta se obligă să achite din contul unității, deschis la B.C.R., în mod necondiționat, la simpla cerere a băncii, plățile restante datorate de împrumutat.
În situația în care creditele și dobânzile aferente sunt garantate cu depozit colateral, banca poate accepta ca restituirea acestora să fie garantată numai cu veniturile nete lunare ale împrumutatului și soțului/soției acestuia fără a mai fi nevoie de veniturile nete lunare ale unui girant separat.
Clasificarea creditelor și a plasamentelor.
Constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit
În conformitate cu prevederile art. 38 al. 1 și al art. 45 lit. e) din Legea bancară numărul 58/1998, H.G. numărul 335/1995, modificată prin H.G. 662/2000, ale Regulamentului Băncii Naționale a României numărul 2/2000 referitor la clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și la constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit și ale Normelor Metodologice numărul 2/2000, băncile, persoane juridice române, sunt obligate ca în scopul protejării capitalului băncii, precum și a depozitelor persoanelor fizice și juridice și a eventualelor credite pe termen scurt, mediu și lung, care prezintă incertitudini în recuperare, să constituie provizioane specifice de risc de credit și dobândă.
Dispoziții generale privind clasificarea creditelor și plasamentelor, constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit
Regulamentul BNR numărul 2/2000 se aplică băncilor, persoane juridice române și reglamentează:
clasificarea creditelor acordate clientelei din sectorul nebancar;
clasificarea creditelor acordate altor bănci și a plasamentelor constituite la acestea;
constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit.
Constituirea și/sau regularizarea lunară, precum și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit se va face utilizând moneda de exprimare a creditelor și/sau plasamentelor pe care le corectează.
În conformitate cu prevederile Regulamentului BNR numărul 2/2000, expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
serviciul datoriei – capacitatea debitorullui de a-și onora datoriile (rate de credit și/sau dobânzi) la scadență, exprimată ca număr de zile de întârziere la plată de la plata scadenței;
inițiere de proceduri judiciare – cel puțin una din următoarele măsuri luate în scopul recuperării creanțelor:
față de debitor:
acceptarea de către instanță a cererii introductive depuse de către bancă, de un terț sau de debitorul însuși pentru declanșarea procedurii de reorganizare sau a procedurii falimentului;
declanșarea procedurii de executare silită a patrimoniului în cazul persoanelor fizice;
față de contract:
investirea cu formulă executorie a contractului de credit, precum și a contractelor de garanție, dacă este cazul;
investirea cu formulă executorie a hotărârii judecătorești definitive ce se dispune asupra contractului de credit, precum și a contractelor de garanție dacă este cazul, sau asupra unui contract de plasament;
entitatea de risc potențială – persoana fizică sau entitate, cu sau fără personalitate juridică, ce devine entitatea de risc aferentă elementului de activ rezultat ca urmare a executării unei garanții , în cazul realizării riscului de credit al unui element, de activ sau cu funcție de activ, garantat;
credite și plasamente – categoriile de credite și plasamente ce vor fi clasificate în funcție de serviciul datoriei și de inițierea procedurilor judiciare, sistematizate din punst de vedere al cerinței privind constituirea de provizioane specifice de risc de credit, al apartenenței entități de risc la sectorul bancar, precum și al structurării, după caz, în principal și dobândă;
principal – sumele avansate de bancă debitorilor sub forma capitalului împrumutat, inclusiv cele ce s-ar putea încadra în această categorie în cazul în care devin exigibile obligațiile băncii din angajamentele de finanțare și din cele de garantare asumate de aceasta, precum și depozitele plasate la alte bănci.
Clasificarea creditelor și plasamentelor
Creditele și plasamentele se clasifică în următoarele categorii:
standard;
în observație (numai pentru creditele acordate clientelei din sectorul nebancar);
substandard;
îndoielnic;
pierdere.
Clasificarea creditelor și plasamentelor se face prin aplicarea simultană a următoarelor criterii:
serviciul datoriei;
inițierea de proceduri judiciare.
Criteriul suveran în funcție de care se clasifică creditele și plasamentele pentru care nu s-au declanșat proceduri judiciare este serviciul datoriei.
Serviciul datiriei se stabilește numai în funcție de obligațiile bilanțiere ale împrumutatului, eventualele credite și/sau dobânzi evidențiate în afara bilanțului contabil având un regim juridic care nu influențează serviciul datoriei.
Corespondența între categoriile și criteriile de clasificare se stabilește astfel:
Tab. 2
Criterii de încadrare pe categorii de clasificare a creditelor pentru sectorul nebancar
Creditele acordate unui debitor și/sau plasamentele constituite la acesta, se încadrează într-o singură categorie de clasificare pe baza principiului declasării prin contaminare, respectiv prin luarea în considerare a celei mai slabe dintre categoriile individuale de clasificare.
Principiul declasării prin contaminare se aplică pentru creditele și/sau plasamentele care au aceeași entitate de risc (orice persoană fizică sau entitate cu sau fără personalitate juridică, care concentrează risc de credit) și nu pentru cele ale căror entități de risc reprezintă „un singur debitor”.
Fac obiectul clasificării portofoliului de calități atât creditele și plasamentele, cât și dobânzile neîncasate aferente acestora, evidențiate în bilanțil contabil, precum și angajamentele extrabilanțiere de tipul scrisorilor de garanție, acreditivelor, avalurilor etc.
Determinarea, constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit
Determinarea și constituirea provizioanelor specifice de risc de credit
Determinarea procesului de provizioane specifice de risc de credit aferent unui credit sau plasament se face parcurgând următoarele etape:
încadrarea creditului sau plasamentului în categoriile de risc de credit corespunzătoare prin aplicarea prevederilor art. 3 din Normele BNR numărul 8/1999 privind limitarea riscului de credit referitoare la încadrarea pe categorii de risc de credit a elementelor de activ din bilanț, precum și din afara bilanțului asimilate acestora.
La evidențierea elementelor din activul bilanțului și a celor din afara bilanțului (transformate în funcție de gradul de risc de credit) în cele 4 categorii de risc de credit (0%, 20%, 50%, 100%), se vor avea în vedere garanțiile aferente, clasificate la rândul lor pe categorii de risc de credit.
determinarea bazei de calcul pentru provizioanele specifice de risc de credit prin totalizarea sumelor evidențiate în rubricile corespunzătoare gradelor de risc de credit, astfel:
neponderate în funcție de gradul de risc de credit în cazul unui credit sau plasament clasificat în categoria “pierdere”;
ponderate în funcție de gradul de risc de credit în cazul unui credit sau plasament clasificat în una din celelalte categorii de clasificare prevăzute.
aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obținute; corespondența între categoriile de clasificare și coeficienții de provizionare este următoarea:
Constituirea de provizioane specifice de risc de credit se referă la crearea acestora și se realizează lunar prin includerea pe cheltuielile lunii pentru care se face provozionarea a sumei reprezentând nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit.
Categoriile de garanții care pot diminua expunerea bancară sunt:
garanții personale – se referă la garanții furnizate de terți (cauțiunea, avalul);
garanții intrinseci – se referă la bunuri corporale sau necorporale primite în garanție pentru operațiunile realizate cu clientele din sistemul nebancar (ipoteca, garanții reale mobiliare cu deposedare – inclusiv depozitul colateral, garanții reale mobiliare fără deposedare);
garanții intrinseci – se referă la garanții incluse în caracteristicile operațiunii însăși, care nu fac obiectul înregistrării în posturile din afara bilanțului; garanțiile intrinseci se vor înregistra în contul de evidență tehnico-operativă 9981 „Alte valori primite”;
calitatea entității de risc – se referă la drepturile pe care banca le are asupra patrimoniului entității de risc, fiind considerată ca garanție implicită pentru orice operațiune.
Fac obiectul constituirii de provizioane specifice de risc creditele și plasamentele, precum și dobânzile neîncasate aferente, evidențiate în bilanțil contabil. Pentru angajamentele extrabilanțiere de natura scrisorilor de garanție , acreditive, avaluri etc. nu se constituie provizioane specifice de risc.
Conducerile unităților bancare teritoriale și ale direcțiilor de specialitate din Centrala băncii vor asigura verificarea lunară (pentru fiecare închidere contabilă) a datelor primare care au stat la baza clasificării creditelor și plasamentelor, a constituirii și/sau regularizării provizioanelor specifice de risc de credit, precum și a modului de prelucrare a acestod date.
Regularizarea provizioanelor specifice de risc de credit
Regularizarea provizioanelor specifice de risc de credit se refer la modificarea nivelului acestora, în vederea restabilirii egalității între nivelul existent și cel al necesarului și se va realiza lunar prin includerea pe cheltuieli sau prin reluarea pe venituri a sumei reprezentând diferența între nivelul existent în sold al provizioanelor specifice de risc de credit și nivelul necesarului.
TIPURI DE CREDITE ACORDATE DE BCR
Categorii de credite și termene de creditare
În conformitate cu prevederile Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară și cu propriul statut de organizare și funcționare aprobat prin HG nr. 1195/1990, banca acordă clienților săi credite în lei și valută pe termen scurt, mediu și lung, cu asigurarea resurselor corespunzătoare.
Operațiunea de creditare reprezintă actul prin care banca pune sau se obligă să pună la dispoziția clienților fondurile solicitate sau își ia un angajament prin semnătură, de natura avalului, cauțiunii sau garanției, în favoarea acestora. Sunt asimilate operațiunilor de creditare, operațiunile de leasing și toate operațiunile de locație însoțite de opțiunea de cumpărare.
Se disting două forme de creditare:
Punerea la dispoziție a fondurilor – operațiuni care se înregistrează în conturile bilanțiere;
Angajamentul de a pune la dispoziție fonduri și angajamente prin semnătură – operațiuni care figurează în conturi în afara bilanțului.
Prin credite pe termen scurt se înțeleg operațiunile de împrumut a unor sume de bani pe o durată ce nu depășește 12 luni, cu excepția creditelor pentru produse cu ciclul lung de fabricație.
Creditele a căror durată de rambursare este între un an și cinci ani, sunt considerate pe termen mediu, iar cele care depășesc durata de 5 ani, dar nu mai mult de 25 ani, sunt credite pe termen lung.
Banca poate acorda clienților săi credite pe termen scurt:
în lei:
credite globale de exploatare
utilizări din deschideri de credite permanente (linii de credite)
credite pentru finanțarea stocurilor temporare
credite pentru finanțarea stocurilor sezoniere
credite pentru export
credite pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății
credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație
credite de scont
credite pe cecuri remise spre încasare
credite de factoring
credite pentru facilități de cont
credite de trezorerie pentru valuta vândută
credite pentru echipament, pe termen scurt
credite pentru echipament în cofinanțare cu alte societăți bancare (credite consorțiale), pe termen scurt
credite pentru mărfuri vândute cu plata în rate
credite pentru activități desfășurate de persoanele fizice autorizate și producătorii agricoli individuali, pe termen scurt
B în valută:
credite acordate importatorilor de bunuri și servicii (pe obiect)
utilizări din deschideri de credite permanente pentru importul de materii prime și materiale
credite acordate importatorilor de bunuri și servicii, pe bază de finanțare externă
credite garantate cu creanțe asupra străinătății
credite de factoring în valută.
Banca poate acorda clienților săi credite pe termen mediu și lung:
A în lei:
credite pentru echipament în completarea surselor proprii, pe termen mediu și lung
credite pentru echipament în cofinanțare cu alte societăți bancare (credite consorțiale), pe termen mediu și lung
credite pentru activitatea de leasing
credite pentru activități desfășurate de persoanele fizice autorizate și producătorii agricoli individuali, pe termen mediu și lung
achiziționarea de inventar agricol, mijloace de transport și alte active fixe necesare activităților desfășurate de liber-profesioniști
realizarea unor investiții în imobilizări corporale de uz profesional
achiziții de imobilizări necorporale
realizarea de investiții imobiliare
cumpărarea de bunuri de folosință îndelungată
B în valută:
credite pentru modernizarea și dezvoltarea capacităților de producție
credite pentru retehnologizarea proceselor de producție
credite pentru achiziționarea din import de mașini, utilaje, tehnică de calcul, instalații tehnologice, mijloace de transport etc
credite pentru efectuarea oricăror altor cheltuieli legate strict de realizarea și darea în exploatare a investițiilor productive
credite de forfetare
Banca poate acorda clienților săi și alte categorii de credite pe termen scurt, mediu și lung, în lei și valută, prevăzute de lege.
În funcție de specificul activității, durata ciclurilor tehnologice de fabricație, a proceselor biologice, modalităților de vânzare și plată, care determină situația economico – financiară și, respectiv, capacitatea de rambursare a fiecărui împrumutat, banca poate stabili – în cadrul termenelor maxime de creditare – termene intermediare de rambursare.
Durata de creditare, cuprinde:
perioada de tragere, în care creditul se angajează, respectiv de la data stabilită prin contract de punere a creditului la dispoziția împrumutatului și până la angajarea integrală a creditului;
perioada de utilizare, care cuprinde durata de timp dintre angajarea (tragerea) integrală a creditului și data primei rate scadente conform contractului încheiat. În cadrul perioadei de utilizare a creditului poate exista perioadă de grație;
perioada de grație este cuprinsă între data prevăzută prin contract pentru utilizarea integrală a creditului și data prevăzută pentru rambursarea primei rate de credit. În cadrul perioadei de grație, împrumutatul achită băncii dobânzile datorate, comisioanele și taxele, fără a rambursa ratele de credit.
Perioada de grație se acordă în cazul creditelor pentru echipament la care potrivit documentației tehnice s-a prevăzut un termen de atingere a parametrilor proiectați. De regulă, nu se va acorda perioada de grație mai mare de 12 luni de la termenul de punere în funcțiune a investițiilor.
În cazul investițiilor care produc imediat după punerea în funcțiune, cum sunt utilajele, mașinile și instalațiile, nu se acordă perioada de grație;
○ perioada de timp în care creditul se rambursează, respectiv de la data prevăzută în contract pentru restituirea primei rate a creditului până la data stabilită prin contract pentru rambursarea ultimei rate;
○ perioada de întârziere, care cuprinde intervalul de timp de la scadența creditului (ratei) până la recuperarea efectivă a acesteia, inclusiv prin executarea silită sau prin lichidarea judiciară a debitorului. Întârzierea se poate referi la o rată sau mai multe din credit (parțială), sau la întreg împrumutul (totală).
Prețuri de creditare
Stabilirea volumului creditelor se efectuează luându-se în calcul stocurile, cheltuielile și celelalte active la următoarele prețuri:
materiile prime și materialele (inclusiv produsele și semifabricatele din cooperare), ambalajele, combustibilul, obiecte de inventar etc., la prețul de cumpărare, inclusiv TVA, la care se adaugă cheltuielile efective de transport-aprovizionare, taxele și comisioanele;
cheltuielile de producție neterminată și semifabricatele destinate consumului propriu, la costurile efective, care nu pot fi mai mari decât cele programate prin bugetul de venituri și cheltuieli;
semifabricatele destinate vânzării și produsele finite, la costurile efective, care nu pot fi mai mari decât cele programate; la stabilirea prețului de creditare se vor avea în vedere și ambalajele care nu intră în costul produsului, precum și alte cheltuieli determinate de executarea unor lucrări sau operații stabilite prin comenzi și contracte, și care se recuperează din prețurile obținute;
mărfurile cumpărate în vederea revânzării, la prețul legal de cumpărare, inclusiv TVA, la care se adaugă cheltuielile efectuate, aferente stocurilor;
cheltuielile aferente producției agricole – se creditează pe baza baremurilor (devizelor) de cheltuieli stabilite în acest scop;
cecurile remise la încasare se creditează la valoarea nominală;
utilajele achiziționate pentru obiectivele de investiții se creditează la nivelul prețurilor de aprovizionare, inclusiv cheltuielile de transport, montaj și TVA;
lucrările de construcții-montaj se creditează la nivelul sumelor efective din situațiile de lucrări, inclusiv avansurile (dacă este cazul) și TVA;
cuantumul creditelor pentru persoanele fizice, se determină ca diferență între prețul de achiziționare a bunurilor (locuințe, automobile, bunuri de folosință îndelungată etc.) și cota de participare cu surse proprii a beneficiarului de credite.
NOTĂ: costurile efective admise la creditare vor fi de cel mult 1000 lei cheltuieli totale, pentru exploatare la 1000 lei venituri din producția exercițiului, cumulat de la începutul anului până la finele ultimei situații contabile încheiate, determinate potrivit prevederilor din bugetul de venituri și cheltuieli.
Creditele globale de exploatare
Creditele globale de exploatare funcționează după sistemul revolving și se acordă în limita unui nivel global de credit, care acoperă ansamblul nevoilor de exploatare ale clienților, și anume pentru aprovizionări cu stocuri de materii prime și materiale, mărfuri, piese de schimb, energie, combustibili, cheltuieli aferente perioadei curente, necesare realizării și finalizării producției de mărfuri, executării lucrări și prestări de servicii, care au consum și desfacere asigurată prin contracte și comenzi ferme.
Capitalul global de exploatare poate fi considerat un element al fondurilor utilizate de o societate în asigurarea resurselor zilnice pentru activitatea sa curentă pe termen scurt. Volumul net de fonduri poate fi identificat în bilanțul contabil în cadrul relației dintre activele totale curente și datoriile totale curente.
Pentru ofițerii de credite este foarte important să prevadă modificările care au loc la nivelul capitalului global de exploatare, respectiv ciclul acestuia.
În funcție de tipul de activitate, ciclul de transformare al activelor curente diferă de la o societate la alta. Unele au perioade cu ciclul lung de fabricație, altele vând contra numerar sau pe credit, cumpără contra numerar sau pe credit etc. Toate acestea implică o asigurare cu fonduri diferită pentru acoperirea necesarului global de exploatare.
Ciclul capitalului global de exploatare este un mecanism ce identifică caracterul activității societății, utilizează informațiile din bilanțul contabil și face posibilă o analiză completă a necesarului global de exploatare la un moment dat. Prin măsurarea ciclului se identifică o valoare netă a capitalului global de exploatare, care poate fi solicitată de societatea comercială și care reprezintă necesarul total de fonduri.
Fondurile nu reprezintă lichidități și nu este posibil să se facă plăți utilizând fondurile, plățile efectuându-se numai cu lichidități. Ca urmare, pentru identificarea lichidităților potențiale este necesară o analiză a elementelor componente, luând în considerare perioada de timp și volumul acestora.
Prognoza financiară este esențială în stabilirea și păstrarea unor active de bună calitate. Orice prognoză financiară pornește de la situația inițială a societății (ultima situație contabilă periodică) și folosind ipoteze pentru fiecare domeniu al activității se construiește o posibilă imagine a societății în viitor. Pentru ofițerii de credite ipotezele trebuie să fie posibile și prudente. Indiferent de situația financiară prognozată, aceasta trebuie testată pe baza unor principii prudențiale, astfel încât ofițerii de credite să fie convinși că prognoza este realizabilă.
Indiferent de tipul de prognoză, aceasta trebuie să fie completă și să prezinte toate elementele componente ale agentului economic. Trebuie să reflecte, pe cât posibil, poziția viitoare cea mai probabilă și să nu fie nici pre optimistă, nici pre pesimistă. Acest aspect este posibil numai prin cunoașterea în detaliu a clientului (analiza aspectelor financiare și a celor nefinanciare) precum și a ramurii / sectorului în care își desfășoară activitatea. Unele ipoteze pot fi formulate numai cunoscând ceea ce s-a întâmplat în trecut. Natura procesului de prognozare necesită ca toate ipotezele să fie bine înțelese, iar în cursul analizei unui credit, ofițerii de credite trebuie să poată justifica în referat de ce prognoza este acceptabilă, respectiv ipotezele sunt realizabile.
Categoriile de credite de care pot beneficia clienții băncii diferă în funcție de necesitățile acestora, de situația financiară de ansamblu și de componentele specifice ale activităților pe care doresc să le finanțeze. În acest contest, banca aplică propriile criterii de analiză financiară și nefinanciară care caracterizează activitatea clienților pentru a stabili categoriile de credite care se pretează cel mai bine proiectelor fiecărui client.
Determinarea volumului creditului global de exploatare se efectuează trimestrial, pe baza analizei fluxului de lichidități (cash flow).
Fluxul de lichidități reflectă situația intrărilor de lichidități (încasări) și a ieșirilor de lichidități (plăți) într-o perioadă viitoare dată. Rezultatul final poate fi pozitiv (disponibilități) sau negativ (necesar de lichidități).
Pentru elaborarea fluxului de lichidități trebuie identificate și examinate toate modificările ce vor surveni în bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, mai puțin mișcările privind amortizarea și provizioanele.
Efectuarea unei analize corecte a prognozei fluxului de lichidități presupune cunoașterea activității clientului, evoluția istorică a acesteia, ramura în care evoluează, în scopul verificării viabilității și posibilității de realizare a ipotezelor ce stau la baza prognozei. Cunoașterea activității istorice (din perioada trecută) a clientului, se realizează pe baza studierii datelor din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, a fluxurilor de fonduri înregistrate în peioada respectivă, care reflectă mișcarea elementelor componente ale bilanțului între două perioade și arată cum sunt create și utilizate fondurile.
În cursul trimestrului, dacă apar diferențe semnificative între nivelul indicatorilor avuți în vedere la întocmirea fluxului de lichidități (cash flow) prognozat și cei efectivi rezultați din situațiile contabile periodice, nivelul disponibilului / necesarului de lichidități poate fi actualizat la cererea clientului oricând pe parcursul lunii, sau din inițiativa băncii în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data întocmirii ultimei situații contabile periodice.
Sursele de informare ale ofețerilor de credit pentru realizarea analizei fluxului de lichidități, sunt următoarele:
bilanțul contabil, situațiile contabile trimestriale și lunare
raportul de gestiune însoțit de raportul comisiei de cenzori
prognozele financiare elaborate de societate pe baza contractelor de aprovizionare și desfacere
studii de fezabilitate
informații din mass-media
analize privind ramura / sectorul de activitate / piața, în care funcționează societatea
studii de reorganizare și restructurare ale agentului economic și ale ramurii din care face parte.
In cadrul unei activități se pot identifica:
surse de lichidități (încasări din activitatea de exploatare, financiară, excepțională; majorarea capitalului social vărsat; creșterea datoriilor financiare, pe termen lung),
ieșiri de lichidități (plăți pentru activitatea de exploatare, financiară, excepțională; achiziții de active fixe și necorporale; plăți pentru impozite și taxe; scăderea datoriilor financiare pe termen lung).
Principalele elemente componente ale fluxului de lichidități prognozat sunt:
1. Operațiuni pe termen lung (aferente nivelului I al bilanțului contabil)
Total intrări (A)
depunerea și majorarea capitalului social vărsat
creșterea datoriilor financiare pe termen lung
Total ieșiri (B)
achiziții de active fixe corporale
achiziții de active fixe necorporale
dotări / modernizări
Excedent / Deficit de flux de lichidități (C) = (A) – (B)
Rambursări credite pe termen lung (D)
Flux de lichidități net (E) = (C) – (D1) – (D2)
Activitatea comercială (aferentă nivelului II al bilanțului contabil)
Încasări din activitatea de exploatare, inclusiv TVA (F) = (F1) + (F2)
(F1) – vânzări cu încasare imediată
(F2) – vânzări pe credit
Încasări din activitatea financiară (G) (tragerile din creditele aprobate și neangajate integral, care conform contractelor de credite încheiate vor fi angajate în perioada de prognoză)
Încasări din activitatea excepțională (H)
Total încasări (I) = (F1) + (F2) + (G) + (H)
Plăți pentru activitatea de exploatare, inclusiv TVA (J)
materii prime și materiale
combustibil, energie, apă
alte plăți materiale
lucrări și servicii executate de terți
plăți cu personalul
alte plăți pentru activitatea de exploatare;
Flux brut, exclusiv plăți pentru impozite și taxe (K) = (I) – (J)
Plăți pentru impozite și taxe (L):
TVA
Impozit pe profit
Alte taxe și impozite
Rambursări de credite pe termen scurt (M1)
Plăți de dobânzi la creditele pe termen scurt (din creditele angajate deja și eventul din creditul ce urmează a fi angajat) (M2)
Plăți excepționale (N)
Total plăți, exclusiv cele aferente activității de exploatare (O) = (L) + (M1) + (M2) + (N)
Flux net (P) = (K) – (O)
Fluxul de lichidități (cash flow) net al perioadei (luna) precedente (S) reprezintă rezultatul fluxului de lichidități reportat din luna anterioară.
Disponibil / Necesar de lichidități curente (T) = (S) + (R) ne arată lichiditățile disponibile sau necesarul de finanțare ce poate fi acoperit prin credite.
Necesarul de lichidități curente (T) poate fi finanțat prin:
credite globale de exploatare
alte credite.
Menționăm că pentru prima lună din cadrul perioadei de prognoză, fluxul de lichidități net al perioadei precedente (S) va fi cel rezultat din balanța de verificare contabilă pentru ultima lună dinaintea perioadei de prognoză. Rambursările de credite și plata dobânzilor aferente se referă la toate creditele de care beneficiază agentul economic, inclusiv cele angajate la alte societăți bancare.
Fluxul de lichidități arată evoluția încasărilor și plăților, iar diferența dintre acestea (soldul) reflectă disponibilul / necesarul de lichidități nete. Disponibilul de lichidități este determinat de realizarea unor încasări superioare plăților din perioada de prognoză și va fi utilizat la rambursarea unor credite scadente, sau la efectuarea plăților exigibile. Necesarul de lichidități intervine în momentul în care încasările sunt mai mici decât plățile pe întreaga perioadă prognozată, și reprezintă nivelul maxim al creditului global de exploatare sau al altor categorii de credite ce pot fi acordate de banca clientului respectiv, pe perioada pentru care s-a întocmit fluxul de lichidități (trimestru).
Pentru evaluarea cât mai reală a disponibilului / necesarului de lichidități (T), ofițerii de credite vor avea în vedere și următoarele:
capitalul social vărsat include numai majorările de capital; pentru societățile nou înființate se are în vedere capitalul social inițial vărsat de acționari;
datoriile financiare pe termen lung reprezintă intrările din credite pe termen mediu și lung aprobate și neutilizate intagral sau parțial;
subvențiile acordate pentru investiții, ca surse de completare a capitalului propriu, reprezintă intrări de lichidități;
vânzările cu încasare imediată, includ vânzările perioadei sau cele din perioada anterioară, care se încasează în perioada prognozată;
vânzările pe credit, includ vânzările la care plata nu este imediată, ci se efectuează potrivit contractelor într-un anumit termen: 30 zile, 60 zile, 90 zile, etc..
La elaborarea și analiza fluxului de lichidități trebuie avute în vedere următoarele reguli:
fluxul de lichidități prognozat va include toate veniturile ce se vor încasa și plățile ce se vor efectua în perioada de prognoză (trimestru);
încasările și plățile se iau în calcul pentru luna în care există perspectiva că vor fi încasate și plătite efectiv;
valoarea oricărei prognoze este determinată de modul de fundamentare a ipotezelor prezentate;
determinarea disponibilului / necesarului de lichidități pe baza cash flow-ului se va influența cu încasările și plățile aferente unor activități, stocuri și cheltuieli, creditate prin alte modalități.
La determinarea nivelului efectiv al creditului global de exploatare care poate fi pus la dispoziția clientului, se va avea în vedere ca din necesarul de lichidități final (T) să se deducă eventualele active și cheltuieli cu investițiile neacoperite cu surse corespunzătoare (imobilizările corporale cu sursele de acoperire a acestora: fondul de dezvoltare și amortizarea).
Creditele globale de exploatare se acordă pe o perioadă de cel mult 90 zile, cu posibilitatea de prelungire a acestora pe noi perioade de cel mult 90 zile fiecare, fără a depăși 12 luni de la acordarea primului credit, pe baza analizei fluxului de lichidități (cash flow) care se întocmește de ofițerii de credite în primele 10 zile lucrătoare de la începutul fiecărui trimestru, potrivit metodologiei prezentate anterior, pentru toți clienții beneficiari de astfel de credite.
Pentru clienții noi, sau care solicită pentru prima dată credite globale de exploatare, banca va putea întocmi fluxul de lichidități (cash flow-ul) și în cursul trimestrului.
În contractele de credite întocmite de bancă cu împrumutații, se va prevedea o clauză distinctă, conform căreia „cu cel puțin 3 zile înaintede expirarea scadenței, părțile pot conveni, prin acte adiționale la contractul de credit, majorarea sau diminuarea împrumutulu, precum și prelungirea scadenței pe o nouă perioadă de 90 zile”. Înaintea semnării actelor adiționale, banca va urmării existența și menținerea valabilității contractelor de garanție, sau va solicita majorarea și prelungirea acestora, după caz.
Acordarea și rambursarea creditelor globale de exploatare se efectuează după următoarea procedură:
Acordarea creditelor globale de exploatare se efectuează prin contul separat de împrumut „credite globale de exploatare”, care se debitează pe măsura angajării creditului, în limita plafonului aprobat, pe bază de notă contabilă editată în mod automat de calculator, prin crearea contului curent al agentului economic, de unde se efectuează plățile către terți, dispuse de clienți pe bază de ordine de plată întocmite de aceștia.
La rubrica „reprezentând” de pe ordinul de plată cu care se efectuează plățile din contul curent, clienții vor trece simbolul contului separat de împrumut „credite globale de exploatare”, din care s-au efectuat tragerile de credite (alimentarea din credite a contului curent).
În vederea urmăririi respectării destinației creditelor, în cazul creditelor ce se acordă prin conturi separate de împrumut, cu excepția creditelor globale de exploatare și a utilizărilor din deschideri de credite permanente, la rubrica „reprezentând” de pe ordinul de plată se va menționa obligatoriu, pe lângă simbolul contului separat de împrumut și obiectul creditat.
Ofițerii de credite vor comunica în scris compartimentului conturi și viramente la începutul trimestrului și ori de câte ori apar modificări (majorări sau reduceri) nivelul plafonului de credite globale de exploatare alocat fiecărui agent economic. Plafoanele de credite rămân valabile până la scadențele stabilite prin contractele de împrumut, agenții economici având dreptul ca, în orice zi, să facă plăți până la nivelul plafoanelor aprobate.
Rambursarea creditelor globale de exploatare se face la termenele și în sumele prevăzute în contractul de credite, din disponibilitățile existente în contul curent, prin debitarea acestuia, în corespondența cu contul separat de împrumut, pe bază de ordin de plată emis de client sau de nota contabilă întocmită de ofițerii de credite.
În situația în care în contul curent se înregistrează disponibilități provenite din activele creditate, banca va utiliza aceste disponibilități pentru rambursarea creditelor globale de exploatare angajate (fără diminuarea plafonului), pe bază de ordin de plată emis de client sau notă contabilă emisă de bancă.
Pentru asigurarea rambursării la scadență a creanțelor băncii provenind din credite și dobânzi, creditele globale de exploatare se vor garanta în mod obligatoriu, pe lângă alte tipuri de garanții, și cu cesiunea de creanță asupra încasărilor, care va fi notificată legal partenerilor debitorului.
Utilizări din deschideri de credite permanente
(linii de credite)
Utilizările din deschideri de credite permanente (liniile de credite) reprezintă o modalitate de creditare a agenților economici, care funcționează după sistemul revolving, în baza unui contract de credit prin care banca se angajează ca pe o anumită perioadă de timp să împrumute clientelei fonduri utilizabile în mod fracționat, în funcție de nevoile acesteia, în limita unui nivel global de credit, cu condiția ca soldul zilnic al angajamentelor să nu depășească volumul liniei de credite aprobat.
Utilizările din deschideri de credite permanente (liniile de credite) se pot acorda fie pentru creditarea de ansamblu a activității curente de aprovizionare, producție, desfacere, fie a unor subactivități, proiecte, contracte etc.,care prin natura lor se desfășoară și se evidențiază distinct.
Pot beneficia de utilizări din deschideri de credite permanente (linii de credite) agenții economici care îndeplinesc următoarele condiții:
înregistrează performanțe financiare corespunzătoare (categoria A sau B) și au un serviciu bun al datoriei. Se pot acorda utilizări din deschideri de credite permanente (linii de credite) și agenților economici din celelalte categorii de performanță (C, D) numai pentru activitatea de export, când ponderea acesteia în cifra de afaceri este semnificativă și are caracter de permanență;
sunt clienți permanenți ai băncii și efectuează operațiunile de încasări și plăți în lei și valută de regulă prin bancă;
dispun de un capital social vărsat de cel puțin 10 milioane lei și, prin natura activității desfășurate, plățile și încasările au caracter de permanență;
au o situație financiară corespunzătoare și cu evoluție favorabilă a indicatorilor de bonitate determinați potrivit normelor metodologice.
Utilizările din deschideri de credite permanente (liniile de credite) se pot acorda pe termen de cel mult 12 luni, termenele uzuale de acordare a acestora fiind de 90 sau 180 de zile.
Volumul utilizărilor din deschideri de credite permanente (liniilor de credite), în cazul creditării de ansamblu a activității curente, se determină în funcție de cifra de afaceri și durata medie de încasare a clienților, după formula:
în care:
Lc – utilizări din deschideri de credite permanente (LC)
CA – cifra de afaceri pe perioada creditării
DC – durata medie de încasare a clienților (în zile)
T – perioada de creditare (în zile)
În cazul agenților economici care desfășoară activitate comercială, la determinarea volumului utilizărilor din deschideri de credite permanente (linii de credite) se va utiliza formula „Stocul mediu de mărfuri, exprimat în zile” în loc de „Durata medie de încasare a clienților (în zile)”.
Cifra de afaceri pe perioad creditării se determină pornind de la cea realizată pe o perioadă precedentă, egală cu perioada de creditare, care, în urma unor temeinice analize, va fi corectată ținând seama de portofoliul de contracte și comenzi de aprovizionare și desfacere, în limita cash flow a agentului economic, precum și orice alte date și elemente care pot conduce la formarea unei imagini cât mai reale asupra cifrei de afaceri care poate fi realizată în perioada de creditare. Cifra de afaceri se determină având în vedere încasările efective din perioada de prognoză și nu și eventualele compensări reciproce dintre agenții economici.
Durata medie de încasare a clienților, exprimată în număr de zile (NZ), reprezintă amânarea medie a plății, acordată clienților și se calculează utilizând următoarea formulă:
în care:
SC – soldul mediu lunar al clienților neîncasați pe o perioadă precedentă egală cu perioada de creditare
T – perioada de creditare (în zile)
CAP – cifra de afaceri realizată în perioada precedentă, egală cu perioada de creditare
Durata medie de încasare a clienților rezultată din calcul poate fi corectată cu influența unor factori previzibili cum ar fi contractele și comenzile ferme de desfacere, ce pot acționa în perioada de creditare prognozată.
La dimensionarea volumului utilizărilor din deschideri de credite permanente (linii de credite) pentru finanțarea unei anumite activități, cum ar fi activitatea de export, se va ține seama în formula de calcul de cifra de afaceri din export și de durata medie de încasare a clienților externi aferenți acestei activități. Un agent economic nu poate beneficia în același timp de creditare de ansamblu a activității curente prin credite globale de exploatare și prin credite sub forma utilizărilor din deschideri de credite permanente (linii de credite).
Dacă din analiza efectuată rezultă că nu mai sunt îndeplinite condițiile avute în vedere la acordarea utilizărilor din deschideri de credite permanente (linii de credite) sau rulajul creditor (rambursările de credit) realizat pe ultimele 90 de zile nu este cel puțin la nivelul plafonului aprobat, banca va sista utilizările din deschideri de credite permanente și va proceda la recuperarea soldului rămas în cel mult 30 de zile de la data analizei, fără a depăși perioada maximă de creditare admisă de lege. Această prevedere va fi introdusă ca o clauză specifică în contractele de credite.
La cererea clienților băncii, utilizările din deschideri de credite permanente (linii de credite) pot fi prelungite pe bază de act adițional la contractul de împrumut inițial, pe noi perioade de creditare, chiar dacă se depășesc 12 luni de la prima acordare, în cazul în care din analiza efectuată rezultă că sunt îndeplinite condițiile avute în vedere la acordare și rulajul creditor (rambursările) din linie pe ultimele 90 de zile se situează cel puțin la nivelul plafonului aprobat.
Înainte de prelungirea utilizărilor din deschideri de credite permanente (liniilor de credite) pe noi perioade de creditare, banca va urmări existența și menținerea valabilității contractelor de garanție sau va solicita, după caz, majorarea garanțiilor ori prelungirea valabilității lor.
Plafonul utilizărilor din deschideri de credite permanente (liniilor de credite) aprobat, precum și orice modificări ale volumului acestuia (majorări sau diminuări), ca și valabilitatea lor, se vor comunica în scris de ofițerii de credite compartimentului operativ – contabil pentru urmărirea încadrării tragerilor în nivelul aprobat.
Acordarea și rambursarea utilizărilor din deschideri de credite permanente (liniilor de credite) se efectuează prin contul separat de împrumut „utilizări din deschideri de credite permanente (linii de credite)”, conform procedurilor arătate la creditele globale de exploatare, cu mențiunea că la rubrica „reprezentând” de pe ordinul de plată prin care se efectuează tragerea creditului și transferarea sa în contul curent se va menționa simbolul contului separat de împrumut „linii de credite”.
Creditele pentru finanțarea stocurilor temporare
Creditele pentru finanțarea stocurilor temporare se acordă clientelei pentru finanțarea operațiunilor având un caracter ciclic pe baza documentației prezentate de agenții economici, din care să rezulte obiectul creditării și cauzele economice care au determinat formarea stocurilor respective (primirea de la furnizori a unor materii prime și materiale în avans față de termenele din contracte, aprovizionări în loturi optime, întreruperea producției din motive justificate, lipsa mijloacelor de transport sau alte greutăți în expedierea produselor la intern sau la export etc).
Fac obiectul acestei categorii de credite și stocurile care au fost aprovizionate deja în perioada precedentă fără a fi achitate, cât și stocurile care urmează a fi aprovizionate de agenții economici pe bază de contracte ferme cu desfacere asigurată.
Creditele pentru finanțarea stocurilor temporare constituite din cauze justificate economic, se acordă prin contul separat de împrumut “creditele pentru finanțarea stocurilor temporare”, pe termen de maxim 180 zile.
În vederea acordării creditului, ofițerii de credite vor analiza și verifica realitatea datelor și situațiilor prezentate de agenții economici, inclusiv prin deplasarea și constatarea la fața locului a existenței faptice a stocurilor, a condițiilor de păstrare, conservare și gestionare a acestora, dacă cheltuielile sau efectuat sau sunt îndeplinite condițiile pentru a se efectua, situația contractelor și comenzilor ferme de desfacere, garanțiile asiguratorii, îndeplinirea condițiilor de rambursare, precum și dacă stocurile și cheltuielile respective au mai făcut sau nu obiectul altor credite.
Acordarea și rambursarea creditelor pentru finanțarea stocurilor temporare prin cont separat de împrumut se efectuează conform procedurilor arătate la creditele globale de exploatare.
Creditele pentru finanțarea stocurilor temporare se vor garanta cu garanții acoperitoare.
Credite pentru finanțarea stocurilor sezoniere
Creditele pentru finanțarea stocurilor sezoniere de materii prime și produse se acordă agenților economici care constituie astfel de stocuri (produse agricole, agroalimentare,de proveniență vegetală sau animală, precum și orice alte stocuri care nu sunt de natura celor curente și se consumă într-o perioadă mai mare de un trimestru, fără a depăși 12 luni de la constituire) pe baza cererilor și documentațiilor prezentate de aceștia conform pct.87,prin contul separat de împrumut ”credite pentru finanțarea stocurilor sezoniere”.
În vederea acordării creditelor, ofițerii de credite vor analiza și verifica la fața locului existența stocurilor sezoniere, condițiile de păstrare-însilozare, calitatea acestora, asigurarea desfacerii prin contracte și comenzi ferme.
La analiza și creditarea stocurilor și cheltuielilor constituite și efectuate de agenții economici cu profil agricol, unitățile băncii vor aplica prevederile prezentelor norme metodologice.
Acordarea și rambursarea creditelor pentru finanțarea stocurilor sezoniere, prin cont separat de împrumut se efectuează conform procedurilor arătate la creditele globale de exploatare, cu asigurarea garantării acestora potrivit reglementărilor din capitolul „Garanțiile creditelor”.
Creditele pentru export
Creditele pentru export au ca destinație finanțarea necesităților curente sau excepționale ale clienților ocazionate de activitatea de export și se aprobă pe baza documentației prezentate de agenții economici, cu condiția existenței contractelor de export sau comenzilor ferme încheiate direct cu partenerii externi sau prin intermediul unor comisionari, care fac obiectul creditului solicitat, din care să rezulte: cantitatea și felul mărfii, condițiile și graficul de livrare, modalitatea și termenele de plată, prețul mărfii în valută la valoarea CIF sau FOB, după caz.
Creditele se pot acorda numai după prezentarea comunicării de la o societate bancară din țară sau străinătate, agreată de bancă, a deschiderii acreditivului de export irevocabil, în favoarea beneficiarului de credit, sau alte forme de plată garantate bancar (scrisoare de garanție bancară, efecte de comerț avalizate de bănci agreate de bancă, etc.).
În cazul în care clientul solicită acordarea de credite necesare realizării de produse contractate la export pentru care acreditivul urmează să fie deschis ulterior, banca poate onora astfel de cereri dacă în contractele de export este precizată o modalitate de plată asiguratorie (acreditiv, scrisoare de garanție bancară, etc.).
Incasso-ul documentar se va accepta ca modalitate de plată dacă din analiza efectuată rezultă că între parteneri sunt relații de colaborare tradiționale și nu au existat situații de întârziere sau neefectuare a plății. În acest scop, unitățile bancare teritoriale vor solicita Direcției Relații Internaționale informații asupra bonității partenerilor externi.
Creditele pentru export se acordă pentru aprovizionări cu materii prime și materiale, semifabricate, subansamble, combustibili, energie, etc.din țară și din import, în vederea realizării de produse cu desfacere asigurată la export, fără a depăși 12 luni de la acordare, cu excepția produselor cu ciclu lung de fabricație.
Asigurarea împotriva riscului de țară este obligatorie pentru contractele de export încheiate cu parteneri din alte țări, cu excepția celor din categoria „A” nominalizate de Banca Națională a României.
Creditele pentru export se acordă prin contul separat de împrumut „credite pentru export”, cu respectarea următoarelor condiții:
-agenții economici solicitanți să aibă contul curent și contul valutar deschise la bancă și să-și deruleze activitatea prin aceste conturi;
-încasarea valutei aferente exporturilor pentru care s-au primit credite de export și operațiunile de transformare a acesteia în lei să se facă prin conturile deschise la bancă.
Acordarea și rambursarea creditelor pentru export prin cont separat de împrumut se efectuează potrivit procedurilor arătate la creditele globale de exploatare.
Pe lângă asigurare, creditele pentru export vor trebui garantate cu garanții de felul celor arătate la capitolul „Garanțiile creditelor”.
3.1.7. Creditele pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății
Creditele pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății se acordă exportatorilor pentru desfășurarea corespunzătoare a activității curente pe perioada de la livrarea produselor și până la încasarea contravalorii lor de la partenerii externi, fără a depăși 12 luni de la acordarea creditului.
Creditele pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății se acordă pe baza documentației prezentate de agenții economici și a documentelor ce atestă livrarea mărfurilor la export. Acordarea creditelor pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății va fi condiționată de asigurarea acestora împotriva riscului comercial de neplată, atunci când banca consideră necesar, pe toată perioada de creditare, de către oricare instituție specializată din țară.
Asigurarea împotriva riscului de țară este obligatorie pentru contractele de export către partenerii din alte țări, cu excepția țărilor din categoria „A”, nominalizate de Banca Națională a României.
Creditele pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății se acordă prin contul separat de împrumut „credite pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății”, cu respectarea anumitor condiții.
Acordarea și rambursarea creditelor pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății prin cont separat de împrumut se efectuează potrivit procedurilor arătate la creditele globale de exploatare.
Pe lângă asigurare, creditele pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății vor trebui garantate cu garanții de felul celor arătate la capitolul „Garanțiile creditelor”.
3.1.8. Creditele de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație
Produsele cu ciclu lung de fabricație sunt cele ale căror cicluri tehnologice de execuție, de la lansarea în fabricație până la obținerea produsului finit, durează mai mult de 12 luni. În această categorie de produse se încaderază construcția și reparațiile de nave maritime și fluviale, aeronave, elicoptere, instalații și utilaje complexe etc.
Agenții economici care în mod curent execută produse cu ciclu lung de fabricație (șantierele navale, uzinele de aeronave, întreprinderile producătoare de utilaje și instalații complexe etc.) pot beneficia de credite pentru activitatea curentă sub forma creditelor globale de exploatare sau sub forma utilizărilor din deschideri de credite permanente (linii de credite).
Creditele de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație se acordă prin contul separat de împrumut „credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație”, agenților economici care execută în mod ocazional astfel de produse, precum și pentru anumite comenzi și contracte care necesită finanțarea și urmărirea distinctă, în situația agenților economici a căror activitate curentă o reprezintă execuția de produse cu ciclu lung de fabricație.
Creditele de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație se pot acorda pe termene mai mari de 12 luni, fără a depăși însă ciclurile tehnologice de execuție stabilite prin documentația tehnică. Pentru a beneficia de credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație prin contul separat de împrumut, agenții economici în cauză vor prezenta băncii documentația prevăzută, la care se va anexa pe lângă contracte (comenzi) și documentația tehnologică din care să rezulte durata ciclului de fabricație.
În situația în care se lansează în fabricație produse sau lucrări în avans față de perioada corespunzătoare ciclului de fabricație, calculată până la termenul de livrare din contract (comanda), cheltuielile generate de aceste produse sau lucrări vor putea fi creditate numai dacă agentul economic prezintă acordul beneficiarului privind livrarea anticipată a produselor respective.
Cuantumul creditelor de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație ce se acordă prin cont separat de împrumut se determină pe baza mișcării stocurilor și a producției în curs de fabricație estimată a exista în sold la finele fiecărui trimestru, precum și a celorlalte elemente de cheltuieli aferente contractului (comenzii) respective, în limita costurilor totale planificate pe contract/comandă/produs.
Punerea la dispoziție a creditelor de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație se efectuează eșalonat, în funcție de evoluția cheltuielilor cu producția în curs de fabricație, aferentă produselor respective.
Acordarea și rambursarea creditelor de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație prin cont separat de împrumut se efectuează potrivit procedurii arătate la creditele globale de exploatare.
Creditele de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație trebuie garantate cu garanții acoperitoare de felul celor arătate la capitolul „Garanțiile creditelor”.
3.1.9. Creditele de scont
Scontul reprezintă operațiunea prin care, în schimbul unui efect de comerț (cambie sau bilet la ordin), banca pune la dispoziția posesorului creanței valoarea efectului, mai puțin agio (taxa de scont și comisioanele aferente), fără a aștepta scadența efectului respectiv.
Cambia reprezintă, potrivit Legii 58/1994, modificată prin Legea 83/1994, titlul de credit care pune în legătură trei persoane: a) trăgătorul, persoana (fizică sau juridică) care emite cambia; b) trasul, persoana indicată sau obligată de trăgător să plătească cambia și c) beneficiarul, persoana în favoarea căreia a fost emis biletul la ordin. În cazul biletului la ordin, trăgătorul și trasul sunt una și aceeași persoană.
Cambia și biletul la ordin, ca titluri de credit, cuprind ca elemente definitorii obligația trasului de a plăti beneficiarului o anumită sumă de bani la o dată stabilită (scadentă).
În cazul în care posesorul legal al unei cambii sau bilet la ordin (beneficiarul sau ultimul giratar într-un șir neîntrerupt de giruri) dorește încasarea sumei înscrise în titlul de credit mai înainte de scadență, acesta poate gira titlul către o societate bancară, operațiune ce poartă denumirea de scontare. Scontarea este o operațiune negociabilă, iar atunci când există cele mai mici dubii asupra certitudinii încasării sumei la scadență, banca are dreptul și obligația de a nu accepta operațiunea de scontare.
Unitățile teritoriale ale băncii vor putea primi la scontare titluri care, pe lângă respectarea tuturor cerințelor de formă și fond prevăzute de lege, îndeplinesc și următoarele condiții cumulative:
– posesorul titlului (beneficiarul) să fie client al bănci;
– titlul să fie acceptat legal la plată;
– intervalul de timp dintre momentul prezentării la scont și scadența titlului să nu depășească un an.
În situația în care trasul (acceptantul) este client al altei socități bancare, titlul va putea fi admis la scont numai dacă este avalizat de societatea bancară ce-l deservește pe tras, aceasta este agreată de Banca Comercială Română, iar expunerea față de această bancă se încadrează în limita de risc stabilită. În acest sens, unitățile bancare teritoriale vor solicita Direcției Relații Internaționale informații despre nivelul disponibil al expunerii la risc față de societatea bancară respectivă.
În situația în care posesorul unui titlu, client al băncii, dorește să intre în posesia banilor reprezentând contravaloarea titlului înainte de scadență, acesta se va adresa în vederea scontării, unității bancare ce îl deservește, la compartimentul de creditare.
În vederea scontării, posesorul (beneficiarul) titlului îl va prezenta băncii, însoțit de o cerere de scontare care va cuprinde, pe lângă datele de identificare ale beneficiarului, denumirea trasului și banca acestuia, data emiterii titlului, suma, data scadenței, precum și mențiunea prin beneficiarul se obligă să achite băncii taxa de scont pentru serviciul prestat.
Cererile de scontare împreună cu titlurile respective vor putea fi primite în bancă pentru analiză în vederea scontării, numai dacă din verificarea efectuată de ofițerul de credite care deservește beneficiarul rezultă că sunt îndeplinite condițiile legii. Titlurile care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege vor fi primite în bancă și înregistrate într-un regitru special denumit „Registrul de evidență a titlurilor prezentate la scont” care va cuprinde: numărul curent, data, denumirea beneficiarului, valoarea titlului, scadența, trasul și banca acestuia, suma scontată, observații. Titlurile și registrul se vor păstra în siguranță la compartimentul de credite. Pe exemplarul nr.2 al cererii de scontare ofițerul de credite va semna de depunerea titlului în bancă.
Prezentarea titlurilor în vederea scontării la bancă se va face cu cel puțin 15 zile lucrătoare.
3.1.10. Creditele pe cecuri remise spre încasare
Creditele pe cecuri remise spre încasare reprezintă valoarea nominală a creanțelor comerciale achiziționate de la clienți și se acordă pe baza cererilor de credite prezentă de agenții ecnomici la care vor anexate exemplarele nr.3 ale borderourilor, care fac dovada remiterii cecurilor la plată prin circuit bancar sau a depunerii cecurilor spre înacasare de către beneficiari direct la băncile plătitorilor, precum și listele din care să reiasă prețurile de creditare pentru fiecare cec, respectiv valoarea nominală. Ca o condiție prealabilă a acordării creditelor pe cecuri remise spre încasare ofițerii de credite vor trebui să se asigure că cecurile respective vor ajunge la tras (banca plătitorului) în cadrul termenelor de prezentare la plată, așa cum sunt stabilite prin Legea nr.59/1934 asupra cecului, modificată prin Legea nr.83/1994, respectiv în termen de 8 zile dacă cecul este plătibil chiar în localitatea unde a fost emis și 15 zile dacă cecul este plătibil îin altă localitate decât cea în care a fost emis.
Ofițerii de credite vor urmări ca, de regulă, să fie admise la creditare cecurile certificate,
Acordarea creditelor pe ceuri remise spre încasare se efectuează prin conturi separat de împrumut „credite pe cecuri remise spre încasare”.
Ofițerii de credite vor urmări să nu admită acordarea de astfel credite pentru agenții economici care au fost înregistrați în „Fișierul național de incidente de plăți” administrat de Banca Națională a României. Lista cu incidentele de plăți se comunică operativ și se actualizează zilnic de Centrala băncii.
Acordarea și rambursarea creditelor pe cecuri remise spre încasare prin cont separat de împrumut se face conform procedurii arătate la creditele globale de exploatare.
Scadența creditelor pe cecuri remise încasare vor fi garantate cu garanții acoperitoare de felul celor prevăzute la capitolul „ Garanțiile creditelor”. Întrucât aceste credite se acordă pe perioade foarte scurte de timp și au un caracter operativ, banca poate accepta ca unică formă de garanție gajul general.
3.1.11. Creditele de factoring
Factoringul este operațiunea prin care clientul denumit „aderent” transferă proprietate creanțelor sale izvorâte din facturile comerciale, către bancă denumită „factor”, aceasta având obligația, conform contractului încheiat, de asigura încasarea creanțelor aderentului, asumându-și riscul de neplată a acestora. Bancă, pe baza documentelor primite, plătește valoarea nominală a creanțelor, mai puțin agio, fie imediat, fie la scadența acestora sau la termenele contractuale de plată stabilite cu aderenții.
Factoringul se clasifică împreună cu scontul și operațiunile asimilate în categoria creditelor pentru creanțelor comerciale.
Din punct de vedere al modalității efectuării plății creanțelor de factor, factoringul poate fi:
-factoring cu plată imediată, în cazul în care factorul achită aderentului contravaloarea facturilor la prezentarea lor;
-factoring cu plata la o anumită dată viitoare după prezentarea facturilor de către aderent;
-factoring mixt, atunci când factorul plătește la prezentare o parte din contravaloarea facturilor sub formă de avans, până la cel mult 80% din valoarea acestora, iar diferența la o anumită dată viitoare după prezentare.
Din necesități impuse de limitarea și prevenirea riscului în activitatea de creditare, unitățile băncii vor putea acorda credite de factoring doar în cazul factoringului mixt.
Conform prevederilor Legii nr.33/1991 privind activitatea bancară, operațiunile de factoring, ca orice alte operațiuni de credite și garanții ale societaților bancare, vor trebui consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzacții.
Contractul de factoring este acel tip de contract prin care o persoană (aderentul) cedează creanțele sale unui terț (factorul), ce se obligă să preia activitatea de încasare în schimbul unei taxe (agio). Cedarea se realizează prin intermediul unei subrogări convenționale, prin simpla transmitere a facturilor, fără nici o altă formalitate, factorul devenind proprietarul creanțelor.
3.1.12. Creditele pentru facilități de cont
Facilitățile de cont reprezintă credite pe perioade scurte și foarte scurte de timp, până la 15 zile calendaristice, acorate agenților economici care, din anumite cauze justificate economic, nu pot face temporar față plăților.
Această categorie de credite se poate acorda agenților economici cu o situație economico-financiară foarte bună, clasificați potrivit metodologiei de anliză a portofoliului de credite în categoriile A sau B, iar eventualele credite de care au beneficiat în perioadele anterioare au fost clasificate în categoriile cu risc minim, „standard” sau „în observație”.
Creditele pentrufacilități de cont se acordă pentru acoperirea decalajului intervenit în fluxul de lichidități ca urmare a întârzierilor în încasarea mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate.
Aceste credite se acordă la cererea agenților economici, prin contul separat de împrumut „alte credite de trezorerie”, în limita sumei de cel mult 500 milioane lei pe client.
Volumul creditului se determină pe baza analizei încasărilor medii din ultimele 3 luni, a posibilității eliminării cauzelor care au generat neîncasarea la termen a veniturilor și previziunii încasării creanțelor până la rambursarea creditului în termenul maxim de 15 zile de la data punerii la dispoziție a creditului.
Nivelul creditului se va stabili în funcție de valoarea totală a mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate de client până la data solicitărăă creditului, cu condiții certe de încasare până la expirarea duratei de creditare, influențată cu obligațiile care urmează a se plăti în următoarele 15 zile de la aprobarea creditului, către salariați, bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, către banca sau alte bănci (rate scadente și dobânzi datorate la credite), către furnizorii de materii prime, energie, gaze naturale etc.
Acordarea și rambursarea facilităților de cont se efectuează potrivit procedurilor arătate la creditele globale de exploatere astfel încât la data scadenței, plafonul de credite aprobat cu această destinație își pierde valabilitatea, procedându-se la recuperarea eventualelor angajamente rămase nerestituite din disponibilitățile agentului economic, potrivit legii.
Agenții economici care nu au rambusat la scadență un credit pentru facilități de cont acordat anterior, nu vor mai putea beneficia timp de 3 luni de la scadență de o nouă facilitate de cont.
Creditele de trezorerie pentru valuta vândută
Unitățile teritoriale ale băncii pot acorda credite în lei clienților lor care efectuează operațiuni de vânzare a valutei la vedere (spot), ținând seama de următoarele:
Creditele de trezorerie pentru valuta vândută se acordă în baza cererilor de credite depuse de clienții băncii, care vor fi însoțite de o copie a ordinului de vânzare a valutei la vedere (spot) acceptat de bancă.
Astfel de credite se pot acorda numai în cazul în care agenții economici solicitanți nu au cesionat încasările valutare respective pentru stingerea unor obligații de plată asumate prin alte contracte încheiate cu banca ori cu terții, sau încasările în valută nu au fost angajate pentru rambursări de credite sau efectuarea altor plăți.
Volumul creditelor se determină în funcție de plățile exigibile în intervalul de timp până la încasarea în lei a valutei vândute, dar nu mai mult decât contravaloarea în lei a valutei la cursul cotat ferm de bancă și acceptat de client, diminuată cu suma dobânzilor și comisioanelor aferente, precum și sumele cesionate pentru stingerea altor obligații.Creditele de trezorerie pentru valuta vândută se acordă prin contul separat de împrumut „credite de trezorerie pentru valuta vâdută” în limita plafonului aprobat cu această destinație și comunicat în scris compartimentului conturi și viramente de către ofițerii de credite în chiar ziua aprobării creditului.
Acordarea efectivă a acestor credite se efectuează prin debitarea contului separat de împrumut „credite de trezorerie pentru valuta vâdută” pe bază de notă contabilă întocmită de ofițerii de credite și creditarea contului curent, prin care se efectuează toate plățile și încasările agentului economic.
Rambursarea creditelor de trezorerie pentru valuta vâdută și acitarea dobânzilor și comisioanelor aferente se efectuează din contul curent cu nota contabilă întocmită de ofițerii de credite în ziua încasării contravalorii în lei a valutei de către împrumutat.
Pentru o mai mare operativitate în procesul de creditare, creditele de trezorerie pentru valuta vâdută se vor putea aproba de către directorii unităților bancare teritoriale, indiferent de sumă, cu condiția ca respectivele cazuri să fie analizate și confirmate în proxima ședință a Consiliului director.
Creditele pentru echipament pe termen scurt
Obiectul creditelor pentru echipament (investiții) pe termen scurt îl constituie acoperirea temporară a decalajului dintre resursele proprii și cheltuielile pentru finanțarea investițiilor productive (corporale și necorporale) ale agenților economici. Creditarea pe termen scurt se face pe total activitate de investiții sau pe obiective ori acțiuni de investiții. Termenul maxim de creditare este de 12 luni.
Principalele cauze care pot determina lipsa temporară de resurse proprii pentru investiții sunt:
decalajul între constituirea resurselor proprii, conform bugetului de venituri și cheltuieli și necesitățile de plată, rezultate din derularea contractelor cu furnizorii și antreprenorii pentru investiții;
realizarea în devans a unor cheltuieli de investiție reprezentând lurări și/sau achiziții de utilaje.
Creditele pentru echipament (investiții) pe termen scurt se mai acordă pentru:
acoperirea cheltuielilor privind efectuarea, potrivit legii, a probelor tehnologice;
achiziționarea de către beneficiarul de investiții a unor materiale speciale, conform contractului de execuție a lucrărilor de construcții montaj, precum și de piese de schimb ca primă dotare la noile obiective de investiții;
amenajarea, modernizarea, dezvoltarea spațiilor și capacităților de producție existente.
Pe baza documentației depusă de agentul economic la bancă, ofițerii de credite vor efectua analiza situației ecenomico-financiare, a indicatorilor de bonitate și aspectelor nefinanciare, precum și a indicatorilor specifici privind investiția (investiția totală, investiția specifică, durata de recuperare, rentabilitatea internă, pragul de rentabilitate etc.), al căror mod de calcul și interpretare este prezentat la creditele pentru echipament (investiții) pe termen mediu și lung.
Creditele pentru echipament (investiții) pe termen scurt se acordă prin contul separat de împrumut „credite pentru echipament pe termen scurt” fără a depăși 85% din valoarea totală a investiției, diferența de 15% reprezentând aportul propiru al agentului economic care, de regulă, trebuie cheltuit înainte de punerea la dispozitie a creditului.
În vederea acordării creditelor pentru echipament (investiții) pe termen scurt, ofițerii de credite vor urmări asigurarea existenței surselor de rambursare a acestora în perioadele următoare pe seama fonduluide dezvoltare ce se va constitui potrivit legii.
În cadrul analizei surselor de rambursare a creditelor pentru echipament (investiții) pe termen scurt, se va urmări ca volumul acestora să acopere integral valoarea creditului și a dobânzilor aferente, iar sumele respective să nu fi fost luate în calculul rambursării altor datorii ale agentului economic.
Acordarea și rambursarea creditelor pentru echipament (investiții) pe termen scurt prin cont separat de împrumut, se efectuează potrivit procedurilor arătate la creditele globale de exploatare.
Clauzele specifice privind Creditele pentru echipament (investiții) pe termen scurt vor fi prevăzute în mod expres în contractele de credite încheiate de bancă cu beneficiarii de astfel de împrumuturi.
Creditele pentru echipament în cofinanțare cu alte societăți bancare (credite consorțiale), pe termen scurt
Pentru dispersarea și limitarea riscurilor în activitatea de creditare a unor investiții care necesită resurse financiare importante, banca poate acorda credite pe termen de până la 12 luni, în cofinanțare cu alte societăți bancare.
Societățile bancare care participă la cofinanțare vor încheia convenții de cofinanțare, în care se prevăd: obiectul creditului, modul de acordare, urmărire și rambursare a creditului, obligațiile societății bancare coordonatoare și a celei cofinanțatoare, nivelul comisioanelor, al dobânzilor (care va fi același pentru toate societățile bancare participante la cofinanțare) și orice alte clauze necesare derulării creditelor în cofinanțare.
În baza convențiilor încheiate, societatea bancară coordonatoare va încheia cu împrumutatul contractul de credite pe care îl vor semna și societățile bancare cofinanțatoare.
Creditele pentru echipament în cofinanțare se acordă prin contul separate de împrumut “creditele pentru echipament în cofinanțare cu alte societăți pe termen scurt”.
Acordarea și rambursarea creditelor pentru echipament în cofinanțare cu alte societăți bancare, se efectuează potrivit procedurilor arătate la creditele globale de exploatare.
Clauzele specifice privind această categorie de credite vor fi prevăzute în mod expres atât în convențiile încheiate cu societățile bancare cofinanțatoare, cât și în contractele încheiate cu beneficiarii de astfel de împrumuturi.
Aprobarea creditelor în cofinanțare, indiferent de sumă, este de competența Centralei băncii, unitățile bancare teritoriale având obligația prezentării analizei, documentației și propunerii privind solicitarea respectivă.
Creditele pentru mărfuri vândute cu plata în rate
Creditele pentru mărfuri vândute cu plata în rate se acordă agenților economici pentru acoperirea necesarului temporar de lichidități pe perioada de timp cuprinsă între vânzarea bunurilor de folosință îndelungată către populație și încasarea integrală a contravalorii acestora de la cumpărători.
Aceste credite se acordă prin contul separat de împrumut „credite acordate persoanelor juridice pentru mărfuri vândute cu plata în rate” fără a depăși 12 luni de la acordare.
Volumul creditelor pentru mărfuri vândute cu plata în rate se stabilește ca diferență între prețul bunurilor de folosință îndelungată și avansul achitat de cumpărători, care nu poate fi mai mic de 25% din valoarea bunurilor respective.
Acordarea și rambursarea creditelor pentru mărfuri vândute cu plata în rate prin cont separate de împrumut se efectuează potrivit procedurilor arătate la creditele globale de exploatare.
Rambursarea creditelor se face în rate lunare al căror cuantum va fi egal cu suma ratelor ce urmează a fi achitate de către cumpărători în luna respectivă în conformitate cu clauzele din contractele de vânzare-cumpărare cu plata în rate.
Creditele pentru mărfuri vândute cu plata în rate vor fi garantate cu garanții acoperitoare de felul celor prevăzute la capitolul “Garanțiile creditelor”.
Clauzele specifice privind creditele pentru mărfuri vândute cu plata în rate vor fi prevăzute în mod expres în contractele de credit încheiate de bancă cu agenții economici beneficiari de astfel de împrumuturi.
Creditele pentru activități desfășurate de persoanele fizice autorizate și producătorii agricoli individuali, pe termen scurt
Banca poate acorda persoanelor fizice, în baza legii și a propriului statut de organizare și funcționare, credite în lei pe termen scurt, de până la 12 luni, pentru achiziționarea de materii prime, materiale și mărfuri necesare desfășurării activităților de: producție, prestări servicii, comerț și orice alte activități economice potrivit legii. Creditele sunt acordate în baza unui contract de credite în funcție de volumul și regularitatea veniturilor, iar rambursările sunt efectuate prin vărsăminte periodice, de regulă lunar.
Prin „persoane fizice”, în contextul prezentelor norme, se înțelege:
persoanele fizice independente și asociațiile familiale autorizate să desfășoare activități economice sau să presteze servicii potrivit Decretului-Lege nr. 54/1990, notarii publici și avocații autorizați în condițiile Legii nr. 36/1995, respectiv Legii nr. 51/1995, medicii și farmaciștii autorizați în baza Decretului-Lege nr.54/1990 și alte categorii de liber-profesioniști autoruzați potrivit statutului lor profesional;
producătorii agricoli individuali sau asociați în diferite forme, fără personalitate juridică, ce lucrează suprafețe de teren agricol aflat în proprietate sau arendate pe bază de contract;
populația.
Principalele condiții generale ce trebuie îndeplinite de persoanele fizice în vederea contractării de împrumuturi:
realizarea de venituri certe, cu caracter de permanență, având calitatea de:
persoană fizică autorizată;
– producător agricol individual ce lucrează suprafețe de teren agricol aflat în proprietate sau arendate pe bază de contract;
– salariat angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată;
b) deschid la bancă un cont curent personal în care:
– imediat după semnarea contractului de împrumut se obligă să vireze din contul curent personal avansul minim ca sursă proprie;
– se obligă să mențină pe toată durata creditării o sumă cel puțin egală cu nivelul ratei lunare totale de rambursat;
c) la data solicitării împrumutului, potrivit documentației doveditoare, nu înregistrează debite sau alte obligații neachitate la scadență către bancă și terți. Prin documente doveditoare se înțeleg extrasele de cont de la bănci, certificate de la circumscripțiile financiare, declarații pe propria răspundere etc.
Unitățile operative ale băncii vor putea acorda credite persoanelor fizice numai în limita plafoanelor disponibile transmise pentru fiecare categorie de împrumut.
Pe baza informațiilor prezentate de solicitant cu privire la volumul și destinația împrumutului ofițerii de credite trebuie să cunoască dacă pentru categoria respectivă de credit există plafon disponibil. În funcție de nivelul plafonului disponibil, ofițerii de credite vor comunica solicitantului condițiile generale și specifice pe care trebuie să le îndeplinească în vederea contractării împrumutului. Dacă condițiile prezentate sunt acceptate, se vor culege informații cu privire la situația patrimonială și familială a solicitantului (bunuri aflate în proprietate, membrii de familie aflați în întreținere, vârsta, pregătire profesională, funcția ocupată și îndeosebi veniturile nete certe ce le poate realiza lunar pentru a putea aprecia dacă solicitantul este în măsură să asigure rambursarea și garantarea împrumutului).
Dacă rezultă că sunt posibilități reale de rambursare și garantare a împrumutului, ofițerii de credite vor aprecia volumul posibil al împrumutului de contractat.
Volumul posibil al creditului de contractat se determină pornind de la următoarele elemente:
nivelul ratei lunare totale pe care o suportă împrumutatul;
numărul de rate lunare de rambursat;
rata anuală a dobânzii pentru categoria de împrumut solicitată.
La rata anuală a dobânzii se va avea în vedere că aceasta este diferențiată în funcție de categoria de împrumut solicitată și de tipul împrumutatului.
La stabilirea nivelului ratei lunare totale de rambursat se va avea în vedere că aceasta nu poate depăși ½ din veniturile nete realizate lunar de împrumutat și, eventual girantul plătitor, în condițiile în care bugetul de familie trebuie să înregistreze un excedent de minim 10%.
În vederea reîntregirii cât mai rapide a resurselor de creditare destinate persoanelor fizice, volumul ratei lunare de rambursat (credit plus dobândă) nu poate fi mai mic de 1/3 din veiturile nete lunare ale împrumutatului și, eventual, girantului plătitor în momentul aprobării creditului.
La determinarea numărului maxim de rate lunare de rambursat se vor avea în vedere:
să nu se depășească termenul maxim de rambursare stabilit pentru categoria respectivă de împrumut;
75% din rate să fie rambursate în perioada activă rămasă până la pensionarea pentru limita de vârstă a împrumutatului.
Pe baza elementelor și condițiilor convenite cu clientul, ofițerii de credite vor determina volumul creditului posibil de contractat utilizând procedurile informatice special elaborate în acest scop.
În cazul în care volumul creditului posibil de contractat este acceptat de solicitant, ofițerii de credite vor comunica solicitantului documentele ce se cer de către bancă în vederea contractării creditului, acestea fiind:
cerere de împrumut;
copia actelor de identitate ale solicitantului, girantului plătitor și/sau girantului cu ipoteca și a autorizației de funcționare pentru persoanele fizice independente sau asociațiile familiale;
adeverințe de salarii și venit pentru salariații angajați cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată;
dispoziția de impunere și declarația de impunere pentru persoanele fizice;
bugetul de venituri și cheltuieli al familiei;
documente (repartiții, comenzi, precontracte, contracte etc.) din care rezultă datele de identificare ale vânzătorului (denumirea, adresa și contul), acordul acestuia de a vinde, denumirea și caracteristicile bunurilor sau serviciilor ce urmează a fi vândute sau prestate, prețul sau tariful acestora, termenele și modalitatea de efectuare a plăților etc.;
declarația pe propria răspundere privind utilizarea resurselor proprii, în cazul creditelor pentru consum personal.
Cererea de împrumut însoțită de restul documentației se înregistrează în registrul de intrare a documentelor și se repartizează spre verificare și analiză serviciului de credite, numai dacă pentru categoria de împrumut solicitat există plafon disponibil. În caz contrar, documentația se restituie solicitantului, comunicând în scris motivul restituirii.
Ofițerii de credite au obligația să verifice dacă documentația este completă și întocmită cu respectarea cerințelor prezentelor norme metodologice.
În situația în care documentația este incompletă sau din conținutul documentelor prezentate nu rezultă cu claritate îndeplinirea criteriilor și a condițiilor specifice, documentația va fi completată sau restituită, după caz, comunicând totodată solicitantului motivele restituirii.
Analiza documentației de împrumut presupune din partea ofițerului de credite, parcurgerea în principal a următoarelor faze:
stabilirea calității solicitantului, pe baza documentelor de identitate (persoană fizică, persoană fizică independentă sau asociație familială autorizată să desfășoare acte de comerț, producător agricol individual, salariat al băncii);
încadrarea solicitării în criteriile și condițiile specifice categoriei de împrumut în funcție de destinația ce urmează a fi dată împrumutatului;
determinerea capacității de rambursare a creditului și dobânzile aferente pe baza analizei bugetului de familie, în principal, iar în cazul creditelor pentru activități productive, pe baza analizei declarației/dispoziției de impunere și a adeverinței de venit eleberate de administrația financiară.
Pentru dimensionarea cât mai reală a ratei lunare de credit și a ratei dobânzii ofițerii de credite au obligația de a analiza modul de fundamentare a bugetului de venituri și cheltuieli al familiei.
Ca urmare, la venituri vor fi admise în calcul cele care au caracter de permanență și pot fi dovedite cu documente.
Veniturile cu caracter întâmplător sau cele pentru care nu există siguranță în menținerea lor pe toată perioada creditării nu vor fi admise în calcul.
La cheltuieli se va urmări ca acestea să nu fie subevaluate. Pentru stabilirea nivelului minim acceptat de bancă pentru cheltuieli vor putea fi utilizate și datele privind puterea de cumpărare și cheltuielile de consum familiale existente la organele județene de statistică și care se publică în „Seria Bugetul de Familie Calitatea Vieții”, de către Comisia Națională pentru Statistică.
Pe baza datelor certe din adeverința de salarii (ale solicitantului și eventual ale girantului plătitor) și a celor din bugetul familiei verificat, ofițerii de credite sunt în măsură să determine rata totală lunară de rambursat.
Condiția principală ce se cere a fi îndeplinită este ca prin includerea pe cheltuieli a ratei totale lunere de rambursat, volumul total al cheltuielilor să reprezinte cel mult 90% din volumul total al veniturilor din bugetul familiei.
Informațiile înscrise în documentele prezentate băncii cu privire la situația patrimonială a solicitantului, identitatea și caracteristicile bunurilor ce urmează a fi constiuite drept garanții sau procurate din credit vor fi verificate de către ofițerii de credite la fața locului și la organele în drept să furnizeze astfel de informații (primării și administrații financiare). În situația în care se confirmă realitatea informațiilor prezentate de solicitant, ofițerul de credite va proceda la dimensionarea creditului posibil de contractat.
Urmare a verificărilor și analizelor efectuate, ofițerii de credite vor cunoaște datele exacte privind volumul ratei lunare pe care o suportă împrumutatul și datele calendaristice probabile ale angajării creditului, respectiv data primei scadențe. Pentru a stabili volumul creditului propus a fi aprobat și nivelul ratei lunare totale antecalculate de rambursat, ofițerii de credite vor utiliza procedurile informatice special elaborate în acest scop. Astfel se poate trece la întocmirea referatului de analiză din care trebuie să rezulte:
datele de identificare ale solicitantului și giranților;
volumul creditului propus a fi aprobat și destinația acestuia;
încadrarea în condițiile generale și specifice;
sursele și capacitatea de rambursare, cuantumul ratei lunare totale antecalculate de rambursat;
garanțiile asigurătorii ce se vor constitui;
aprecierile ofițerilor de credite și propunerile acestora privind condițiile de acordare, utilizare și rambursare a împrumutului: plafonul disponibil, volumul împrumutului, termenul final de rambursare, nivelul ratei anuale de dobândă (%), termenele și modalitățile de efectuare a plăților, nivelul ratei lunare totale antecalculate de rambursat și graficul de rambursare antecalculat, garanțiile asigurătorii;
competența de aprobare.
Referatul de analiză, împreună cu întreaga documentație, se prezintă șefului compartimentului de credite, care are obligația să verifice respectarea condițiilor și criteriilor prevăzute în normele de lucru și să semneze referatul.
Documentațiile complete, întocmite cu respectarea prevederilor din prezentele norme metodologice, se prezintă directorului unității bancare teritoriale pentru a fi incluse pe ordinea de zi a Comitetului director. Membrii Comitetului director își voe exprima cu claritate punctele de vedere față de propunerile susținute de șeful compartimentului de credite. Comitetul director hotărăște cu majoritate simplă, în funcție de competențe, avizarea, aprobarea sau respingerea împrumutului solicitat.
Hotărârea Comitetului director, inclusiv condițiile de avizare sau aprobare se consemnează în procesul verbal al ședinței.
Documentațiile de împrumut aflate în competența de aprobare a Centralei băncii împreună cu avizul Comitetului director al sucursalei, se înaintează direcțiilor de credite.
În scopul întocmirii contractului de împrumut, vor fi convenite, pe lângă elementele cunoscute și aprobate privind volumul creditului, perioada de creditare (numărul total de rate) și rata anuală a dobânzii, data angajării creditului și data din luna la care urmează a fi efectuate plățile, având în vedere:
posibilitatea alimentării contului curent, în funcție de data plății salariilor, inclusiv circuitul poștal, fie prin depuneri în numerar, fie prin virament de la unitatea care face plata salariilor;
data la care clientul se obligă să efectueze prima plată nu va putea fi mai târziu de 30/31 de zile de la data convenită pentru angajarea creditului.
Pe baza acestor elemente, apelând procedura informatică special elaborată, ofițerul de credite va determina rata lunară totală antecalculată de rambursat, care va fi constantă pe toată perioada de creditare, mai puțin ultima rată scadentă când va fi, după caz, mai mare, în cazul în care prima plată se face la un interval mai mare de 33 de zile, sau mai mică, dacă primul termen scadent s-a încadrat în 1-33 zile de la data angajării.
Acordarea, derularea și rambursarea creditelor pentru activități desfășurate de persoanele fizice autorizate și producătorii agricoli individuali, pe termen scurt, se efectuează prin intermediul contului separat de împrumut „credite acordate persoanelor fizice”, în baza contractelor de credite, în funcție de volumul și regularitatea veniturilor împrumutaților, și ale căror rambursări sunt efectuate prin vărsăminte periodice.
În cazul în care împrumutatul nu are deja deschis un cont curent la bancă, pe baza contractului de împrumut semnat de părțile contractante, i se va deschide un cont care va funcționa după regulile generale de funcționare ale conturilor curente.
Simbolul contului curent va fi înscris în toate exemplarele contractului de împrumut.
În contul curent, împrumutatul este obligat să depună o sumă care să acopere:
cel puțin nivelul unei rate lunare totale de rambursat;
avansul minim reprezentând sursa proprie pe care împrumutatul s-a angajat să o constituie și să o utilizeze în concordanță cu destinația creditului.
Banca va putea să dispună, fără acceptul împrumutatului, de suma reprezentând rata lunară totală de rambursat numai în situația în care soldul contului curent la data scadenței nu permite achitarea obligațiilor de plată ale împrumutatului.
Angajarea creditelor aprobate persoanelor fizice se efectuează prin virament, sumele putând fi eleberate în numerar numai în cazuri justificate, cu respectarea plafoanelor legale stabilite.
Termenele de angajare (tragere) ale împrumuturilor încep să curgă de la data punerii la dispoziție a creditului conform contractului de împrumut și sunt valabile cel mult 60 de zile de la această dată.
În baza comunicării scrise de aprobare a împrumutului, ofițerii de credite vor trece la întocmirea contractelor de împrumut .
Contractul de împrumut se întocmește într-un număr de exemplare care să asigure 2 exemplare pentru bancă, câte un exemplar pentru solicitant și giranți.
Toate exemplarele contractului de împrumut se prezintă conducerii unității bancare pentru a fi semnate și ștampilate, după care împrumutatul și giranții vor depune semnăturile la bancă în fața juristului.
Creditele pentru activități desfășurate de persoanele fizice autorizate și producătorii agricoli individuali, pe termen scurt, vor fi garantate cu garanții acoperitoare de felul celor prevăzute la capitolul „Garanțiile creditelor”.
Clauzele specifice privind modul de acordare, utilizare, garantare și rambursare a creditelor pentru persoane fizice vor fi prevăzute în mod expres în contractele de credite încheiate de bancă cu beneficiarii de astfel de împrumuturi.
Creditele în valută, pe termen scurt
Potrivit prevederilor statutului său de organizare și funcționare, banca poate acorda credite în valută pe termen scurt, de până la 12 luni, clienților săi, agenți economici înregistrați împrumut România, indiferent de forma de organizare și natura capitalului social.
Banca poate acorda credite pe termen scurt în valută pentru activități de aprovizionare, producție, desfacere, prestări servicii, import-export, acoperirea decalajului temporar între cheltuieli și resurse pentru investiții etc.
Nu se acordă credite în valută agenților economici care derulează operațiunile de export prin alte societăți bancare.
Nu se acordă credite în valută pentru efectuarea de operațiuni speculative pe seama diferențelor de curs sau de dobândă între leu și/sau alte valute.
Este interzisă acordarea de credite în valută pentru achitarea împrumuturilor în lei.
Ofițerii de credite vor urmări ca efectuarea tuturor plăților în valută, din credite sau din resursele proprii ale clienților, să se efectueze cu respectarea strictă a dispozițiilor Regulamentului privind efectuarea operațiunilor valutare.
În vederea acordării creditelor în valută pe termen scurt, ofițerii de credite vor urmării asigurarea existenței surselor de rambursare pe întreaga perioadă de creditare din încasările valutare realizate de agentul economic ca urmare a desfășurării activității sale de bază.
În mod excepțional, banca poate acorda credite pe termen scurt în valută și agenților economici care nu au activități de export și deci nu realizează încasări valutare. Astfel de credite se vor acorda numai cu aprobarea Centralei băncii, indiferent de sumă, la propunerea sucursalelor județene, creditul curent urmând a fi rambursat prin cumpărarea de valută de către agentul economic de pe piața interbancară.
Determinarea volumului de credite în valută de care pot beneficia agenții economici care solicită astfel de credite se stabilește pe baza analizei atât a fluxului de lichidități total în lei cât și a fluxului de lichidități în valută aferent acestei activități.
Intrările și ieșirile de lichidități precum și celelalte date avute în vedere la determinarea disponibilului/deficitului de lichidități în valută, vor fi numai cele aferente activității în valută desfășurată de agentul economic respectiv și se vor exprima în valuta în care se solicită împrumutul (USD, EUR etc.). deficitul de lichidități reprezintă nivelul maxim al creditelor în valută de care poate beneficia agentul economic.
Dacă în urma analizei documentației depuse de client se constată că nu sunt îndeplinite condițiile necesare aprobării creditului, se anunță în scris solicitantul în termenul cel mai scurt posibil despre hotărârea luată, restituindu-se documentația prezentată de acesta.
In cazul în care după efectuarea analizei prevuzută de norme, rezultă că solicitantul îndeplinește condițiile de creditare, unitățile bancare teritoriale vor lua legătura operativ cu Direcția de Trezorerie pentru confirmarea existenței surselor necesare acordării creditului pe feluri de valută și maturități. Confirmarea se va da în scris, letric, prin fax sau telex.
Creditele în valută pe termen scurt se acordă prin conturi separate de împrumut, pe o perioadă ce nu poate depăși 12 luni de la prima utilizare (conform extrasului de cont), după cum urmează:
prin contul separat de împrumut „credite acordate importatorilor de bunuri și servicii”;
prin contul separat de împrumut „utilizări din deschideri de credite permanente (linii de credite) acordate pentru importul de materii prime și materiale”;
prin contul separat de împrumut „credite acordate importatorilor de bunuri și servicii pe bază de finanțare externă”;
prin contul separat de împrumut „credite garantate cu creanțe asupra străinătății”, prin scontarea efectelor de comerț (cambii și bilete la ordin) sau direct prin scontarea acreditivelor.
Utilizarea creditelor în valută pe termen scurt acordate de bancă se poate face prin ordine de plată date băncii sau/și prin deschiderea de acreditive documentare.
În cazul utilizării creditului prin acreditiv documentar, data utilizării creditului se consideră data plății documentelor în cadrul acreditivului.
Pentru creditele acordate importatorilor de bunuri și servicii (pe obiect), termenul de utilizare al creditului se va stabili prin negociere cu agentul economic, și se va stipula în contractul de credite. Dacă, după expirarea acestui termen de inițiere a plăților din credit (ordin de plată sau prin deschidere de acreditiv), creditul nu a fost în întregime consumat, banca poate acorda o perioadă suplimentară de inițiere a plății de până la 30 de zile.
Utilizările din deschideri de credite permanente (linii de credite) acordate pentru importul de materii prime și materiale se acordă, de regulă, pe termen de cel mult 12 luni.
Volumul liniei de credite în valută se determină în funcție de cifra de afaceri realizată în valută și durata medie de încasare a clienților externi, după formula:
unde:
CV – linia de credite în valută
CA – cifra de afaceri în valută pe perioada creditării
DM – durata medie de încasare a clienților externi (în zile)
T – perioada de creditare (în zile)
Cifra de afaceri în valută prognozată pentru perioada creditării, utilizată la stabilirea nivelului liniei de credite în valută, se determină pornind de la cifra de afaceri aferentă activității valutare realizată pe o perioadă precedentă egală cu perioada de creditare care, în urma unor temeinice analize, va fi corectată ținând seama de portofoliul de contracte și comenzi externe, cash flow-ul în valută al agentului economic, precum și de orice alte date și elemente care pot conduce la formarea unei imagini cât mai corecte asupra cifrei de afaceri care poate fi realizată în perioada pentru care se solicită linia de credite .
Durata medie de încasare a clienților externi, exprimată în număr de zile (NZ), reprezintă amânarea medie a plății, acordată clienților externi și se calculează utilizând formula:
unde:
SM – soldul mediu lunar al clienților externi neîncasați pe o perioadă precedentă egală cu perioada de creditare
T – perioada de creditare (în zile)
CA – cifra de afaceri în valută realizată în perioada precedentă egală cu perioada de creditare
Durata medie de încasare a clienților externi rezultată din calcul poate fi corectată în conformitate cu termenele stabilite prin actele normative în vigoare cu influența unor factori previzibili ce pot acționa în perioada de credite.
Periodic și cel puțin o dată pe trimestru în cazul creditelor acordate importatorilor sub forma utilizărilor din deschideri de credite permanente (linii de credite) tip revolving pentru importul de materii prime și materiale, pe prrioade mai mari de 90 de zile, ofițerii de credite vor analiza modul de utilizare a acestora, urmărindu-se îndeplinirea condițiilor avute în vedere la aprobarea liniei de credite în ce privește: perfomanța financiară, serviciul datoriei, indicatorii de bonitate, situația exporturilor, precum și rulajul încasărilor și plăților în valută derulate pe seama liniei respective.
Dacă din analiza efectuată rezultă că nu mai sunt îndeplinite condițiile avute în vedere la acordarea creditelor sub forma liniilor de credite tip revolving pentru importul de materii prime și materiale sau dacă rulajul creditor (rambursabile) al creditului realizat pe ultimele 90 de zile nu este cel puțin la nivelul a ½ din plafonul aprobat, banca va sista tragerile din creditul respectiv și va proceda la recuperarea imediată a soldului rămas fără a depăși scadența inițială stabilită prin contractul de împrumut.
La cererea clienților băncii, creditele acordate importatorilor sub forma liniilor de credite tip revolving pentru importul de materii prime și materiale pot fi prelungite pe bază de act adițional la contractul de împrumut inițial, pe noi perioade de creditare, chiar dacă se depășesc 12 luni de la prima acordare a liniei, dacă din analiza efectuată rezultă că sunt îndeplinite condițiile avute în vedere la acordare și rulajul creditor în valuta din linie pe ultimele 12 luni depășește de 2-3 ori plfonul liniei, iar în ultimele 90 de zile s-au înregistrat rambursări acceptabile pentru bancă.
Centrala băncii poate aproba, de la caz la caz, pentru finanțarea producției cu ciclu lung de fabricație credite acordate importatorilor sub forma liniilor de credite tip revolving pentru importul de materii prime și materiale cu rambursări la termene care pot depăși, după caz, termenele stabilite mai sus, fără a depăși însă scadența stabilită prin contractul de împrumut.
Înainte de prelungirea creditelor acordate importatorilor sub forma liniilor de credite tip revolving pentru importul de materii prime și materiale pe noi perioade de creditare, banca va urmări existența și menținerea valabilității contractelor de garanție sau va solicita, după caz, majorarea garanțiilor ori prelungirea valabilității lor.
Utilizarea creditelor acordate importatorilor sub forma liniilor de credite tip revolving pentru importul de materii prime și materiale se poate face oricând în cadrul perioadei de creditare. Dacă în cadrul perioadei de creditare plafonul liniei de credite a fost în întregime consumat, agentul economic nu va mai putea efectua alte trageri decât în limita sumei rambursate.
Obligația urmăririi și respesctării destinației pentru care a fost aprobată linia de credite, precum și încadrarea plăților efectuate în plafonul aprobat revine compartimentului de credite. În acest sens ofițerii de credite au obligația să semneze documentele de plată pe baza cărora se fac trageri din linia de credite aprobată.
Nivelul aprobat al liniei de credite (plafonul), precum și valabilitatea sa, va fi comunicat în scris de către ofițerii de credite compartimentului valutar, în vederea urmăririi încadrării plăților în plafonul aprobat.
Utilizarea creditelor în valută pentru importul de bunuri și servicii pe bază de finanțare externă, se va efectua în conformitate cu prevederile și clauzele din respectivele convenții de finanțare.
Creditele garantate cu creanțe asupra străinătății sunt creditele acordate exportatorilor pentru desfășurarea corespunzătoare a activității curente, în situația în care aceștia înregistrează un decalaj între livrarea mărfurilor și încasarea contravalorii lor de la extern prin acordarea de facilități partenerilor de afaceri străini în ceea ce privește termenele de plată.
Acordarea acestor credite se face prin scontarea efectelor de comerț (cambii și bilete la ordin) sau direct a acreditivelor aferente creanțelor exportatorilor asupra străinătății.
Ofițerii de credite se vor asigura că efectele de comerț sunt avalizate de către banca importatorului, iar acreditivele irevocabile, necondiționate și emise de către banca importatorului, care rtebuie să fie agreată de către Banca Comercială Română.
Plățile din credite garantate cu creanțe asupra străinătății se pot efectua integral, la o dată stabilită sau în tranșe succesive, în perioade convenite prin negociere cu agentul economic. Dacă în cadrul uneia din perioadele menționate mai sus, tranșa respectivă nu a fost consumată în întregime, banca poate acorda o perioadă suplimentară de inițiere a plății de până la 15 zile.
Clauzele specifice privind modul de acordare, utilizare, garantare și rambursare a creditelor în valută, vor fi prevăzute în mod expres în contractele de credite încheiate de bancă cu beneficiarii de astfel de împrumuturi.
Rambursarea creditelor pe termen scurt în valută se efectuează la scadențele stabilite în contractul de împrumut din încasările în valută realizate de beneficiarul de credit.
Rambursarea liniilor de credite în valută tip revolving se efectuează conform clauzelor negociate cu agenții economici, iar în contractele de credit încheiate cu aceștia se vor stipula termene maxime de utilizare, precum și perioade de rambursare de maxim 3 luni, cele două perioade la un loc neputând depăși, de regulă, termenul maxim de 12 luni de la prima acordare.
Rambursarea creditelor pe documente remise spre încasare, se va efectua conform clauzelor negociate cu agentul economic, integral la data scadenței sau în tranșe succesive la un număr egal de zile de la data fiecărei utilizări din credit. Datele de rambursare ale creditului trebuie să corespundă cu termenele de încasare ale documentelor prezentate de agentul economic.
Pentru plata cu întârziere a oricăror sume în valută datorate și neachitate la termen conform contractului de credite (rate, dobânzi, comisioane etc.) împrumutatul va plăti o dobândă penalizatoare care se va capitaliza, conform clauzelor din contract.
Prin capitalizarea dobânzii se înțelege calcularea și perceperea pentru perioada de întârziere a dobânzii penalizatoare, stabilită atât asupra creditului, cât și a dobânzii neplătite.
Dobânda penalizatoare se va calcula și capitaliza pe perioada de întârziere cuprinsă între data scadenței și data încasării efective a sumelor datorate (rată, dobânda, comision).
Pentru activitatea de creditare în valută banca percepe comision de gestiune a creditului și comision de neutralizare. Comisionul de neutralizare nu se va percape la creditele sub forma liniilor de credite în valută tip revolving.
Comisionul de gestiune (flat) a creditului se negociază de bancă cu beneficiarul de credite și se înscrie în contractul de împrumut. Calculul comisionului de gestiune se efectuează prin aplicarea procentului negociat la suma creditului aprobat și se încasează în cel mult 30 zile de la data semnării contractului de credite.
Comisionul de neutralizare se negociază de bancă cu beneficiarul de credite și se înscrie într-o clauză distinctă în contractul de împrumut. În cazul în care există o singură utilizare din credit, comisionul de neutralizare se va calcula de la data punerii la dispoziție a creditului până la data angajării acestuia (data plății în cadrul acreditivului, ordinului de plată), prin aplicarea procentului comisionului de neutralizare stabilit prin contractul de credit la suma neutilizată, în funcție de număr de zile neutilizare, raportat la un an calendaristic de 360 de zile.
În situația în care există mai multe utilizări din credit în cadrul perioadei de inițiere a plăților stabilite prin contract, comisionul de neutralizare se va calcula pentru fiecare utilizare la soldul rămas neutilizat la data fiecărei plăți efective din credit.
Comisioanele de gestiune și de neutilizare a creditelor în valută se stabilesc și se comunică de Centrala băncii.
Pe lângă garanțiile asigurătorii, la toate tipurile de credite în valută, banca va solicita și cesionarea încasărilor valutare din contractele externe.
Referatul de credit
Concluziile arătate din analiza situației economico-finnanciare a indicatorilor de bonitate ce caracterizeză activitatea clientului, a evaluării riscului creditului, precum și a aspectelor nefinanciare, vor fi sistematizate de ofițerii de credite în referatul de credit care se va întocmi după un model standard și va cuprinde informații referitoare la credit. Analiza se efectuează de ofițerii de credite, după care referatul – cuprinzând toate datele despre client, va putea fi avizat și aprobat la toate nivelurile de competență. Acest mod de lucru va da posibilitatea creșterii eficienței și operativității procesului de analiză și aprobare a creditelor.
Ca urmare, referatul de credit întocmit la nivelul unităților bancare operative va cuprinde rubrici special rezervate pentru completare, verificare, avizare, aprobare de către persoanele cu atribuții în domeniul creditării, de la primul nivel până la cel mai înalt nivel de competență.
Referatul de credite standard cuprinde trei părți principale:
– partea I – elementele definitorii privind creditul;
– partea a II a – detalii semnificative privind situația economico-financiară, aspectele nefinanciare ce caracterizează activitatea clientului și riscul băncii față de acesta;
– partea a III a – riscul și distribuirea lui în cazul debitorului unic.
După însușirea de către șeful comparimentului de creditare, referatul se prezintă spre examinare Comitetului director al unității bancare teritoriale. Pentru creditele analizate de unitățile bancare teritoriale, a căror aprobare intră în competența unităților superioare, referatele de credite însușite de Comitetul director al unităților bancare teritoriale respecive,se înaintează împreună cu întreaga documentație spre examinare unității bancare imediat superioare.
Pentru creditele din competența de aprobare a Centralei băncii, referatele de credite însușite de Comitetul director al sucursalei județene se înaintează, împreună cu întreaga documentație, spre examinare direcțiilor de credite.
Perioada maximă de timp în care trebuie rezolvată cererea de credite depusă de client, indiferent de sumă și competență, este de 7 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia la unitatea bancară teritorială care îl deservește.
Competențele de aprobare a creditelor, de eliberare a scrisorilor de garanție și altor angajamente ale băncii se stabilesc în raport de expunerea totală a băncii față de debitorul respectiv, în lei și valută, în echivalent lei, pe termen scurt, mediu și lung, astfel:
persoane juridice prersoane fizice
a).Comitetul director al agenției până la 3.000 până la 40
b).Comitetul director al filialei până la5.000 până la 60
c).Comitetul director al sucursalei județene
și a filialei din municipiul București până la 10.000 până la 80
d).Comitetul director al Sucursalei
Municipiului București până la 12.000 până la 90
e).Direcția de credite din Centrala
băncii până la 13.000 până la 100
f).Vicepreședintele coordonator până la 14.000 până la 150
g).Președintele băncii până la 15.000 până la 200
h).Comitetul de direcție al băncii peste 15.000 peste 200
Prin noțiunea de expunere totală se înțelege suma tuturor angajamentelor asumate de bancă față de un client al său, provenită din credite, scrisori de garanție bancară, hârtii de valoare avalizate, acreditive și alte angajamente în termen de valabilitate, în lei și în valută, în echivalent lei, pe termen scurt, mediu și lung.
Creditele pentru persoanele fizice (directorii executivi) și juridice care se află în relații speciale cu banca, indiferent de sumă, vor fi supuse analizei și aprobării Consiliului de Administrație al băncii. De asemenea, se vor supune analizei și aprobării Consiliului de Administrație al băncii și alte categorii de credite la propunerea Comitetului de direcție.
Fac excepție de la competențele stabilite mai sus, următoarele categorii de credite și scrisori de garanție bancară:
– creditele de factoring în lei și în valută;
– creditele pentru echipament (investiții) acordate agenților economici, pe o perioadă mai mare de 5 ani;
– creditele pentru echipament (investiții) acordate în cofinanțare cu alte societăți bancare;
– creditele în valută;
– creditele de leasing;
– creditele de forfetare;
– scrisorile de garanție bancară în valută;
– scrisorile de garanție bancară eliberate în favoarea altor societăți bancare;
– acordurile de garanție bancară,
care se aprobă de Centrala băncii, indiferent de sumă, pe baza propunerilor și documentației prezentate de unitățile bancare teritoriale.
Pentru creditele, scrisorile de garanție bancară și celelalte angajamente care intră în competența de aprobare a Centralei băncii, răspunderea veridicității analizei și propunerilor prezentate în vederea aprobării, revine unităților bancare teritoriale care le-au efectuat.
Toate împrumuturile mari definite în conformitate cu normele B.N.R. acordate clienților băncii, se aprobă de Comitetul de direcție din Centrala băncii cu unanimitate de voturi.
Această regulă se aplică și oricăror acordări de noi credite, garanții bancare și alte asemenea angajamente, indiferent de sumă, care cumulate cu angajamentele provenite din perioadele anterioare depășesc limita de 10% din fondurile proprii ale băncii.
Pentru o mai mare operativitate în procesul de creditare, împrumuturile pentru facilități de cont (în limita a 500mil.lei), credite pe cecuri remise spre încasare și creditele de trezorerie pentru valuta vândută se vor putea aproba de către directorii sucursalelor, filialelor și agențiilor băncii, indiferent de suma și de situația expunerii, cu condiția ca respectivele cazuri să fie analizate și confirmate în proxima ședință a Comitetului director.
Creditele în lei și în valută (în echivalent lei) pe termen scurt, mediu și lung care intră în competența de aprobare a Comitetului de direcție din Centrala băncii vor fi mai întâi supuse analizei și avizului Comitetului de Risc, care funcționează în Centrala băncii ca organ consultativ al Comitetului de direcție.
Competențele de aprobare a creditelor și scrisorilor de garanție bancară stabilite pentru unitățile bancare teritoriale reprezintă limite maxime, sucursalele județene având obligația ca, în funcție de experiența și competența profesională a unităților din subordine, să stabilească pentru filiale și agenții, competențe mai mici decât cele prevăzute aici. Competențele stabilite de Comitetele directoare ale sucursalelor județene pentru filialele și agențiile din subordine vor fi aduse în scris la cunoștința Direcției de Politici și Risc de Credite cu 5 zile lucrătoare înainte de intrarea lor în vigoare.
În cazul în care se constată abateri de la normele și instrucțiunile de lucru, în sensul depășirii competențelor stabilite, fragmentării unor cereri pentru același obiect de creditare, neefectuării unor analize temeinice, asumării unor riscuri exagerate, înrăutățirii calității portofoliului de împrumuturi etc, Comitetul de direcție din Centrala băncii, pe baza propunerilor Direcției de Politici și Risc de Credite, va reduce sau retrageunităților bancare teritoriale în cauză, competențele de aprobare a creditelor și scrisorilor de garanție, total sau parțial.
Asigurarea creditelor
În scopul diminuării riscului în activitatea de creditare, banca va solicita beneficiarilor de credite și scrisori de garanție bancare să asigure la societăți de asigurare – reasigurare bunurile aduse în garanție. În acest sens, după semnarea contractului de credite între bancă și împrumutat, înainte de a angaja efectiv creditul, împrumutații vor prezenta băncii polițele de asigurare (în original) pentru bunurile cu care au garantat creditele obținute de la bancă.
Asigurarea bunurilor care se constituie drept garanție a creditelor este facultativă în cazul clienților din categoriile de performanță economico – financiară A și B și este obligatorie în cazul clienților din categoriile C,D și E.
Bunurile vor fi asigurate pe toată perioada de creditare, pentru riscurile specifice fiecărei categorii. Pentru bunurile la care societățile de asigurare – reasigurare încheie contracte numai pe o perioadă limitată (de regulă un an), împrumutatul se obligă prin comntractul de credite să reînnoiască asigurarea înainte de expirarea poliței de asigurare încheiată pentru perioada anterioară.
Bunurile vor fi asigurate la valoarea de piață, reală, care trebuie să fie cel puțin la valoarea cu care acestea au fost luate în calculul garanției creditelor (valoarea acceptată).
Toate drepturile de încasat ale asiguratului, rezultate din polițele de asigurare încheiate pentru bunurile acceptate de bancă drept garanție a creditelor acordate, se cesionează în favoarea băncii. Banca va accepta numai polițe de asigurare emise de societăți de asigurare – reasigurare agreate de aceasta. În acest sens, unitățile bancare teritoriale vor solicita informații cu privire la bonitatea societăților de asigurare – reasigurare de la Centrala băncii.
În momentul prezentării polițelor de asigurare la bancă, ofițerii de credite vor trebui să verifice împreună cu consilierul juridic valabilitatea acestora și să analizeze riscurile pe care le acoperă polița, valoarea asigurată, durata asigurării, limitările impuse de societatea de asigurări și, dacă este prevăzută, valoarea franșizei (partea din valoarea pagubei care va fi suportată de asigurat). Se va urmări ca valoarea franșizei să nu fie mai mare de 5% deoarece, în condițiile materializării riscurilor, împrumutatul va trebui să acopere această valoare, ceea ce va afecta fluxul de lichidități al acestuia, iar societatea de asigurări va deduce din despăgubiri valoarea franșizei.
Se va acorda o atenție deosebită modului de calcul al despăgubirii, deoarece valoarea acesteia este în cele mai multe cazuri mai mică decât valoarea asigurată.
Valoarea asigurată trebuie să reflecte valoarea reală (valoarea de piață) a bunului asigurat în momentul încheierii asigurării.în cazul în care valoarea asigurată este superioară valorii reale a bunului, asiguratul nu mai este interesat în conservarea bunului, iar dacă aceasta este mult inferioară, despăgubirea ce se acordă în caz de daună nu permite refacerea bunului distrus.
Ofițerii de credite vor urmării ca valoarea asigurată să fie cel puțin egală cu valoarea creditului și a dobânzilor aferente.
Scadențarea, rescadențarea, reeșalonarea și rambursarea creditelor
Scadențarea creditelor
Scadența unui credit este termenul (data) la care acesta devine exigibil și trebuie rambursat. Scadența este o dată viitoare, posibilă și certă.
Scadența unei obligații este momentul în care aceasta devine exigibilă prin împlinirea termenului stabilit în actul constatator al raportului juridic obligațional (contract, convenție, angajament), respectiv momentul în care creditorul are dreptul de a cere executarea ei, iar debitorul are obligația de a plăti.
Scadențele creditelor pot fi:
Intermediare
Finale
Scadența intermediară reprezintă termenul la care o parte (rata) din împrumut devine exigibilă și trebuie rambursată.
Scadența finală este termenul la care ultima parte din împrumut sau întreg împrumutul, în cazul ratei unice, devine exigibil și trebuie rambursat.
Scadențele tuturor categoriilor de împrumuturi acordate de bancă, vor fi consemnate în mod obligatoriu, în contractele de credite încheiate de bancă cu împrumutații.
Un credit poate fi prevăzut la rambursare în mai multe rate intermediare sau într-o singură rată finală.
Scadențele de rambursare a creditelor se stabilesc în funcție de mișcarea stocurilor, cheltuielilor și a celorlalte active care constituie obiectul creditelor, respectiv de trecerea acestora dintr-un stadiu în altul în cadrul procesului de aprovizionare – producție – desfacere – încasare, în corelare cu capacitatea de rambursare a împrumutaților.
În cazul creditelor globale de exploatare, diferența dintre creditele angajate la finele trimestrului precedent (mai mari) și cele rezultate pentru trimestrul în curs (mai mici), se scadențează convențional la rambursare, eșalonat, până cel mai târziu la finele trimestrului în curs, de regulă, în rate lunare.
Utilizările din deschideri de credite permanente (linii de credite) în lei, se scadențează la rambursare în rată unică, în ultima zi lucrătoare a perioadei pentru care au fost acordate, cu mențiunea că înainte cu 15 zile de expirarea termenului de valabilitate a liniei, nu se mai pot efectua trageri din linie. La cererea clienților băncii, liniile de credite pot fi prelungite pe bază de act adițional la contractul de împrumut inițial, pe noi perioade de creditare, chiar dacă se depășesc 12 luni de la prima acordare a liniei, dacă din analiza efectuată, rezultă că sunt îndeplinite condițiile avute în vedere la acordare și rulajul creditor (rambursările) din linie pe ultimele 90 de zile se situează cel puțin la nivelul plafonului aprobat pentru linia respectivă.
Creditele pentru finanțarea stocurilor temporare, se scadențează la rambursare în funcție de termenele de valorificare a stocurilor respective, fără a depăși 180 de zile de la acordare.
Creditele pentru finanțarea stocurilor sezoniere, se scadențează la rambursare în funcție de mișcarea și evoluția stocurilor, fără a depăși 12 luni de acordare, dar nu mai târziu de începerea sezonului următor de producție (recoltare).
Creditele pentru export vizează întregul ciclu de aprovizionare – producție – desfacere și ca urmare se scadențează la rambursare în funcție de durata de finalizare a acestui ciclu și obținerea produselor finite destinate exportului, fără a depăși 12 luni de la acordare, cu excepția produselor cu ciclu lung de fabricație.
Creditele de trezorerie pentru produsele cu ciclu lung de fabricație se scadențează la rambursare în funcție de durata ciclului tehnologic de execuție, de la lansarea în fabricație până la obținerea produselor finite și încasarea contravalorii acestora. Pentru această categorie de credite care prin natura lor sunt asimilate creditelor pe termen scurt, durata de rambursare poate depăși, prin excepție, 12 luni de la acordare.
Scadența creditelor acordate pe cecuri remise spre încasare se stabilește cu cel mult 7 zile lucrătoare după expirarea termenelor legale de prezentare la plată a cecurilor creditate.
Creditele de scont se scadențează la rambursare în funcție de scadența titlului scontat la care se poate adăuga o perioadă de cel mult 7 zile lucrătoare, necesară circuitului bancar.
Creditele de factoring se scadențează la rambursare eșalonat în funcție de termenul de încasare a facturilor prezentate și acceptate la creditare, fără a depăși 180 de zile de la emitere.
Creditele pentru facilități de cont se scadențează la rambursare în funcție de eliminarea cauzelor care au determinat apelarea a astfel de credite, fără a depăși 15 zile calendaristice de la acordare.
Scadențarea creditelor de trezorerie în lei pentru valută se efectuează în ziua încasării contravalorii în lei a valutei de către împrumutat.
Creditele pentru echipament (investiții) se scadențează la rambursare în funcție de existența lichidităților în conturile împrumutaților, precum și de resursele proprii ce se vor constitui conform proiecției cash flow-ului general și a situației surselor pentru investiții.
În cazul creditelor pentru echipament (investiții) pe termen scurt acordate pentru suplinirea temporară a resurselor proprii de finanțare, scadențele se stabilesc în funcție de lichiditățile și sursele ce se prelimină a se realiza, fără a depăși 12 luni de la acordarea credtului.
Perioada de rambursare a creditelor pentru echipament acordate pe termen mediu și lung, scadențele, precum și cuantumul ratelor de rambursare a acestora vor fi stabilite în funcție de lichiditățile existente și cele ce urmează a fi realizate, conform proiecției fluxului de lichidități general și a surselor pentru investiții și a utilizării acestora, care se întocmesc de către împrumutat pentru întreaga perioadă de creditare.
Scadențarea creditelor pe termen scurt în valută se efectuează în funcție de termenele de încasare a contravalorii mărfurilor livrate la export rezultate din contractele externe corelate cu cele din modalitățile de plată convenite (acreditiv, ordin de plată extern, incasso etc.).
Scadențarea liniilor de credite în valută tip „revolving” se efectuează prin intermediul uneia sau mai multor rate de rambursare, iar dacă din analiza efectuată conform procedurilor prevăzute la creditele în valută până la un an rezultă că nu mai sunt îndeplinite condițiile avute în vedere la acordarea liniei sau rulajul creditor (rambursările) din linie realizat pe ultimele 90 de zile nu este cel puțin la nivelul a ½ din plafonul aprobat, banca va sista tragerile din linia de credite respectivă și va proceda la recuperarea imediată a soldului rămas, fără a depăși scadența inițială atabilită prin contractul de împrumut.
Scadențarea creditelor în valută pentru creanțe comerciale (pe documente remise spre încasare de la extern) se efectuează în rate succesive, la un număr egal de zile de la data fiecărei utilizări din credit. Suma ratei de rambursat va fi egală cu suma utilizată din credit. Datele de rambursare a creditului trebuie să corespundă cu termenele de încasare ale documentelor prezentate de agentul economic.
Creditele pe termen scurt, mediu și lung în valută pentru echipament (investiții) se scadențează la rambursare în funcție de lichiditățile existente și cele ce urmează a fi realizate, conform situației proiecției surselor pentru investiții și a utilizării acestora și cash flow-lui general al împrumutatului.
Creditele pentru mărfuri vândute cu plata în rate se scadențează la rambursare în funcție de eșalonarea ratelor stabilite ce urmează a fi achitate de cumpărători, conform clauzelor din contractele de vânzare-cumpărare, fără ca ultima rată să depășească 12 luni de la acordare.
Scadențarea creditelor pe termen scurt, mediu și lung acordate populației se efectuează în rate lunare antecalculate, eșalonate în funcție de datele de realizare a veniturilor, corelate cu prevederile din bugetul de venituri și cheltuieli al familiei.
În cazul persoanelor fizice independente, asociațiilor familiale autorizate, producătorilor agricoli individuali sau asociați în diferite forme de asociere, scadențarea creditelor se efectuează în rate lunare, în funcție de situația veniturilor cu caracter permanent rezultate din bugetul de venituri și cheltuieli al familiei.
Creditele pentru activitatea de leasing se scadețează la rambursare în rate lunare trimestriale, semestriale sau anuale în corelație cu termenele de plată a chiriilor către societatea de leasing, fără a depăși 5 ani de la acordare.
Creditele de forfetare a unor titluri exprimate în valută se scadențează la rambursare în funcție de scadența tilturilor respective plus o marjă de cel mult 15 zile calendaristice care să acopere durata circuitelor bancare externe.
Rescadențarea și reeșalonarea creditelor
Amânarea termenului de rambursare a unui credit se relalizează prin modificarea scadenței intermediare la o dată viitoare față de cea stabilită inițial, fără a depăși termenul maxim de acordare a creditelor.
Noile scadențe și costurile aferente stabilite în urma reeșalonării vor fi stipulate într – un act adițional la contractul de credite.
Cererile de reeșalonare a creditelor vor fi depuse la bancă de împrumutați, în timp util, înainte de expirarea scadenței finale a creditului respectiv, iar în cazul creditelor care intră în competența Centralei bancii, cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte de expirarea scadenței.
În situații deosebite, când ratele de credit și dobânzile aferente nu au putut fi recuperate la scadență, banca va analiza din proprie inițiativă situația economico – financiară a agentului economic în cauză și, de comun acord cu împrumutatul, va declanșa procedura de reeșalonare a creditelor.
Rambursarea creditelor
La scadențele stabilite în contractele de credite încheiate de bancă cu împrumutații, creditele devin exigibile și trebuie rambursate astfel:
Creditele acordate prin conturi separate de împrumut se rambursează la termenul și în sumele prevăzute în contractul de împrumut din disponibilitățile existente în contul curent, prin debitarea acestuia în corespondență cu contul separat de împrumut pe bază de ordine de plată emise de clienți sau de note contabile întocmite de ofițerii de credite.
În situația în care în contul curent se acumulează încasări de sume rezonabile, banca de comun acord cu clientul, va putea utiliza aceste disponibilități pentru ramursarea cu anticipație a creditelor ăn conturile separate de împrumut, pe bază de ordin de plată emis de client sau notă contabilă întocmită de ofițerii de credite.
În cazul împrumuturilor acordate persoanelor fizice, la data înscrisă în contractul de credite și în scadențar, referentul de ghișeu va opera pe creditul contului separat de împrumut, suma reprezentând rata de credit scadentă, iar în contul de venituri din dobânzi, rata de dobândă, pe bază de:
Foaie de vărsământ, în cazul depunerilor în număr,
Ordin de plată emis de societatea unde s-a efectuat reținerea pe statul de plată a împrumutatului sau girantului plătitor,
Ordin de plată emis de client sau notă contabilă întocmită de ofițerul de credite, în cazul în care împrumutații au deschis la banca conturi curente personale, potrivit clauzei înscrise în contractul de împrumut.
Între încasarea ratelor din credite la scadență și a dobânzilor datorate la termenele stabilite, prioritate are încasarea dobânzilor datorate, ratele din credite ratele din credite putând fi în condiții justificate economic, rescadențate sau reeșalonate la plată, fără a depăși termenele maxime de creditare prevăzute de lege.
În aceste condiții, ordinea încasării creanțelor cuvenite bancii, este următoarea:
Comisioane, taxe și speze bancare,
Dobânzi mai vechi de 30 zile,
Credite restante mai vechi de 30 zile,
Dobânzi neîncasate până la 30 zile,
Creanțe restante până la 30 zile,
Dobânzi curente,
Credite curente,
Penalități.
În mod excepțional, organele de conducere colectivă din Centrala bancii, pot aproba în cazuri justificate economic, la propunerea sucursalelor județene, recuperarea creanțelor bancii și într – o altă ordine decât cea arătată mai sus. Condițiile concrete privind prioritatea și cuantumul în care se încasează creditele și dobânzile, se stabilesc prin acte adiționale la contractele de împrumuturi încheiate între banca și împrumutați.
Procedura reorganizării și lichidării judiciare conform Legii 64 / 1995, se va declanșa numai după ce s-au epuizat toatecelelalte posibilități de recuperare a creanțelor bancii, inclusiv executarea silită.
STUDIU DE CAZ. DERULAREA UNUI CREDIT PE TERMEN MEDIU
Pentru derularea unui credit pe termen mediu sunt necesare următoarele documente:
1. adeverință de salar pentru solicitantul împrumutului;
2. declarație pe proprie răspundere că nu are alte împrumuturi în curs;
3. cerere de credit pentru persoane fizice;
4. criterii (scoring) de apreciere a persoanelor fizice solicitante de credite;
5. polița de asigurare a bunului pentru care se solicită împrumutul.
BIBLIOGRAFIE
Basno C., Dardac N., Constantin F., Monedă. Credit. Băncii, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1995
Basno C., Dardac N., Riscurile bancare – cerințe prudențiale, monitorizare, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1999
Burtea A., Creditul în mecanismul economiei de piață, Ed. Sigma Plus, Deva, 1998
Cerna S., Moneda și teoria monetară, vol. I – II, Ed. Mirton, Timișoara, 2000
Cristea H., Talpoș I., Cosma D., Gestiunea financiară a întreprinderi, Ed. Mirton, Timișoara, 1998
Imireanu M. Gh., Tehnica și practica operațiunilor bancare – relațiile agenților economici cu băncile, Ed. Tribuna Economică, București, 1995, Colecția: “Metode, tehnici, instrumente”
Ionescu L., (coord.), Băncile și operațiunile bancare. Fundamentele profesiunii bancare, Ed. Economică, București, 1996, Institutul Bancar Român
Masson J., Creditele bancare pentru întreprinderi, RAO International Publishing Company, 1994
Pătulea V., Roșiianu C., Garanțiile de executare a obligațiilor comerciale, Ed. Scripta, București, 1994
Simon C., Băncile, Ed. Humanitas, București, 1993
Talpoș I., Creditul public, Ed. Sedona, Timișoara, 1999
Turcu I., Operațiuni și contracte bancare, Ed. Lumina Lex, București, 1995
*
* *
*** Circulare B.C.R., nr. 1 – 70 / 2000 – 2002
*** Colecția revistei “Capital”, 1998 – 2002
*** Colecția revistei “Piața financiară”, 2000 – 2002
*** Legea bancară nr. 58/03.1998 – Monitorul Oficial nr. 121/03.1998
*** Norma 5/1992 privind împrumuturle mari
*** Norme metodologice, nr. 2/1997, privind deschiderea și funcționarea conturilor de depozite, în lei și valută, pentru persoane fizice, București, 1997
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Activitatea de Creditare la Xyz (ID: 131456)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.