Activitatea de Creditare

Cuprins

Capitolul I. Abordări teoretice privind activitatea de credit.

Rolul creditului în dezvoltarea economiei.

Etapele acordării creditului în cadrul băncii comerciale.

Analiza financiară a solicitantului de credit, ca metodă de minimizare a riscului de credit.

Capitolul II. Analiza organizării procesului de creditare în cadrul băncii BC „Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” S.A.

2.1 Organizarea procesului de creditare în cadrul băncii.

2.2 Metode de evaluare a bonității solicitantului de credit.

Capitolul III. Factorii ce au influență asupra evaluării bonității clienților.

Introducere

În timpul de față, creditul bancar în țările dezvoltate joacă un rol foarte important în dezvoltarea sectorului real al economiei, atragerea creditelor de către întreprinderi cu scopul investițiilor (cu condiția utilizării raționale a resurselor atrase) duce la sporirea rentabilității resurselor proprii. Din acest considerent, relațiile ce se stabilesc între bănci și întreprinderi sunt reglementate strict de către cadrul legislativ și regulamentele speciale a băncii centrale. Pe baza actelor normative și procedurilor speciale, în practica băncilor occidentale s-au consolidat o serie de scheme sigure privind acordarea și rambursarea creditului bancar.

Actualitatea temei menționate derivă din faptul că la anumite etape a procesului tehnologic marea majoritate a întreprinderilor întâmpină dificultăți privind realizarea anumitor procese operaționale, cu alte cuvinte apare necesitatea atragerii resurselor financiare din exterior. În asemenea situații, una din oportunitățile de atragere a resurselor financiare externe o reprezintă contractarea unui credit bancar, însă în practică unele întreprinderi întâlnesc dificultăți în procesul de obținere a unui credit bancar. Una din cauzele apariției acestor dificultăți se explică prin faptul că nu toate întreprinderile autohtone corespund criteriilor de bonitate impuse de către băncile din Republica Moldova.

Scopul acestei lucrări reprezintă studierea bazei teoretice și abordărilor metodice privind analiza bonității solicitantului de credit conform practicii BC”Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” SA.

Capitolul I. Abordări teoretice privind activitatea de credit.

În condițiile economiei de piață, creditul bancar a dobândit o importanță considerabilă, fiind principalul instrument ce duce la mobilizarea resurselor bănești și la creșterea economică. Întrucât activitatea de creditare deține un rol foarte important în orice instituție bancară, derivă necesitatea studierii și analizei procesului de creditare în ansamblu, și a fiecărei componente în parte.

Creditul este unul din instrumentele principale în contextul sistemului economico-social. Utilizarea rațională a creditului sporește randamentul capitalului și asigură un volum mare de produse. La fel, prin însăși natura lui, acesta contribuie la creșterea vitezei de rotație a banilor, la multiplicarea monedei scripturale, la rularea permanentă a fondurilor.

Sub aspect economic, creditul reprezintă operațiunea prin care o persoană fizică sau juridică (debitor) obține fonduri sau bunuri de la altă persoană fizică sau juridică (creditor), asumându-și obligația să le restituie sau să le plătească la termen/scadență. Creditul a apărut din necesitatea stingerii obligațiilor dintre diferiții agenți economici, proces căruia moneda lichidă nu-i putea face față.

Rolul creditului în dezvoltarea economiei.

Creditul este o operațiune prin care se iau în gestiune imediată resurse, în schimbul promisiunii de rambursare viitoare, însoțită în mod obligatoriu de plata unei dobânzi ce reprezintă remunerarea creditorului. Operațiunea dată vizează două părți: o parte care acordă creditul și alta care îl primește. În principiu însă, creditul este expresia relațiilor de redistribuire a resurselor bănești latente prezente în economie la agenții nefinanciari și la cei financiari, prin înlocuirea monedei temporar pasive cu monedă activă, ca și prin consolidarea și creșterea disponibilităților de capital bănesc și creșterea masei monetare disponibilă în circulație. În intervenția sa în viața economică creditul îndeplinește mai multe roluri sau funcții:

permite o mai bună utilizare a economiilor bănești temporar disponibile, pe calea redistribuirii lor;

pemite accelerarea concentrării capitalurilor;

este un stimulent eficient pentru producție. [Iordachi D., „Monedă și credit”, Editura Graphix, Iași, 1994, p.67]

Una din funcțiile creditului constă în emisiunea de hârtie-monedă, care reprezintă o creanță asupra emitentului, respectiv asupra băncii centrale a statului. Funcțiile creditului, ca expresie a dezideratelor fundamentale față de existența și menirea operațională a relațiilor de credit, constau în:

mobilizarea, ameliorarea calitativă a disponobilităților bănești și redistribuire;

realizarea emisiunii monetare;

reflectarea și stimularea eicienței activității agenților economici.

Funcțiile creditului pot fi expuse în evidență astfel:

Fig. 1.1.1 Funcțiile creditului

Sursa: Elaborat de autor în baza [Cocrriș V., Turliuc V., ș.a, „Moneda și credit”, Editura Economică, București, 2005, p.127]

Funcția distributivă constă în mobilizarea resurselor bănești temporar disponibile în economie la un moment anumit și redistribuirea lor prin acordarea de credite, în acest mod creditul participă la concentrarea capitalurilor și dirijarea lor spre sectoarele deficitare;

Funcția de emisiune monetară, prin credit se pun în circulație mijloace bănești suplimentare, în corelație cu cerințele economiei;

Funcția de transformare a economiilor în investiții – foarte importantă dacă avem în vedere că economisirea care nu este urmată de investiții reprezintă tezaurizare, factor de dezechișibru pentru economie;

Funcția de asigurare a stabilității relative a prețurilor, prin reglarea dimensiunilor cererii și ofertei de produse și servicii pe piață prin intermediul diferitor forme de credit (de consum, pentru investiții, ipotecar, etc.) (Cocrriș V., Turliuc V., ș.a, „Moneda și credit”, Editura Economică, București, 2005)!!!!!!

Prin funcțiile pe care le îndeplinește, creditul generează o serie de efecte favorabile, cum ar fi:

amplificarea puterii de producție a agenților economici prin redistribuirea capitalului;

concentrarea capitalului în domeniile deficitare ale economiei;

minimizarea cheltuielilor pe care le presupune circulația monetară;

adaptarea elastică a masei monetare în circulație la necesitățile economiei.

Pe lângă toate efectele pozitive, creditul implică și o multitudine de riscuri, principalul risc fiind supracreditarea. Fenomenul de supracreditare a economiei dă start unor procese de deteriorare a puterii de cumpărare a monedei, deci a inflației, riscurile creditului pot fi generate și de fenomene economice individuale sau de o anumită stare economică creată într-o îmbinare anumită de circumstanțe.

Pentru prevenirea riscurilor pe linia creditării bancile trebuie să dețină .informații pertinente asupra situației patrimoniale și financiare a debitorilor, asupra naturii operațiunilor economice în care aceștia se angajează. Prevenirea riscurilor mai presupune cunoașterea reputației morale a debitorilor, a bonității lor, o bună cunoaștere a evoluției viitoare a acestora. [ Basno C., Dardac N., Floricel C., „Monedă, credit, bănci”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003, p.126]

Creditul bancar este absolut indispensabil economiei, din acest considerent modul de acordare a acestuia are o importanță majoră, aici intervine funcția băncii de analist financiar pentru a direcționa resursele spre cele mai avantajoase plasamente. Modificările din ultimii ani suportate de către sistemul bancar din Republica Moldova au condus la modificări structurale atât pe partea cererii de credite, cât și pe partea ofertei. Procesul de restructurare a sistemului bancar, împreună cu modificarea comportamentului populației au acționat în direcția diminuării cererii de creditare atât în scopul consumului cât și pentru investiții. Aceste transformări în cadrul sistemului bancar moldovenesc doar accentuează necesitatea îndeplinirii cu strictețe a regulamentelor inpuse de către BNM băncilor comerciale:

Managementul corect și prudent al activității de creditare al unei bănci necesită stabilirea și menținerea unor structuri organizaționale și politicii de creditare împreună cu  procedeele de evaluare  a riscului, monitoring și control, care au scopul de a asigura transformarea acestei politici în practica operațională; obiectivul este de a proteja activele băncii și de a obține un profit, în același timp luînd în considerație securitatea depozitelor clienților.[ Regulamentului cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova]

Creditul și mecanismele sale specifice permit disponibilizarea de fonduri lichide pentru investiții productive. Din punct de vedere economic general, creditul și investițiile reprezintă baza creșterii economice. Relațiile organizate de creditare fac posibile investițiile necesare unei creșteri economice, fiind în legătură cu nivelul resurselor de finanțare și costul acestora. (Vasile Turliuc, Creditarea bancară și creșterea economică.Editura Sedcom Libris, Iași, 1999)

Creditele bancare joacă un rol important în desfășurarea activității agenților economici în țările cu economie de tranziție. În perspectiva depășirii acestei perioade de către Republica Moldova, rolul creditului bancar în acoperirea necesităților financiare ale agenților economici va fi primordial fiind necesare însă măsuri ferme privind:

micșorarea nivelului dobânzii la credite;

politică financiară judicioasă;

susținerea programelor de modernizare a agenților economici viabili prin credite cu garanție guvernamentală și dobândă bonificată.

Pentru ca rolul creditului să se exercite în mod eficient, manifestându-și la maximum avantajele și diminuând la maximum dezavantajele, este necesară întrunirea mai multor condiții obiective și subiective pe care le putem grupa în cinci mari categorii:

Condiții de ordin juridic, legal referitoare la existența unui cadru juridic, a unor legi care să reglementeze cu precizie, fără echivoc, măsurile de protecție acordate contractelor încheiate între creditor și debitor, procedurile de coerciție față de debitorii recalcitranți, modul de lichidare a operațiunilor de credit ajunse în litigiu, astfel încât să crească încrederea agenților economici și să se limiteze riscurile.

Condiții de ordin instituțional, infrastructural constând în existența unui sistem de instituții și organisme solide, bine concepute, cu atribuții clare în efectuarea operațiunilor de credit, dar și în exercitarea controlului asupra modului cum sunt respectate aceste atribuții.

Condiții de ordin social politic, referitoare la existența cadrului general de liniște și pace socială și politică, de stabilitate și continuitate macroeconomică, cât și la regimul politic existent și atitudinea lui față de economie, față de libera inițiativă, față de piață.

Este evident că un climat social caracterizat prin convulsii între diferite categorii sociale, un regim politic șubred, contestat, o politică economică oscilantă sau opțiuni și atitudini nesigure, fără perspective clare, vor afecta elementul esențial creditului, încrederea, descurajând atât economisirea prin intermediul instituțiilor specializate, cât și apelul la credite sau acordarea lor.

Condiții de ordin economic legate de situația de ansamblu a economiei naționale, de perspectivele ei, dar și de conjunctura economică a momentului pe plan intern și internațional are importanță situația resurselor existente în economie la dispoziția agenților economici, accesul la acestea, structura economiei naționale, situația pieței de mărfuri, a pieței capitalurilor.

Condiții de ordin psihologic referitoare nu numai la încredere ca suport hotărâtor al creditului, ci și la comportamentul agenților economici, a întreprinzătorilor, dar și a populației în ansamblul ei. Nu putem face abstracție de înclinațiile diferitelor grupuri sociale despre economisire sau consum, spre investiții sau tezaurizare, de atitudinile populației în raport cu libera inițiativă, care țin de tradiții, de religie, de nivelul de cultură și de educație, de profesiunea și poziția socială a fiecăruia.

Restaurarea aparatului bancar, a celui financiar, formarea proprietății private și absorbirea de către procesele economice care derulează în perioada de tranziție la economia de piață, au transformat creditul într-una din pârghiile cheie, cu contribuție notabilă la înfăptuirea marilor deziderate ale reformei.

Concepția cu privire la credit, la formale și funcțiile lui, este supusă unui proces în centrul căruia se situează promovarea acestei pârghii în buna funcționare a mecanismului complex al economiei.

În cadrul economiei de piață creditul are o foarte mare răspândire, el reprezentând un mod de finanțare a necesarului de resurse în completarea celor proprii, iar în anumite cazuri poate constitui sursa unică de finanțare.

Considerăm că sunt mai puțin importante formele pe care le îmbracă creditul în etapa actuală, dacă el se acordă pe termen scurt, mediu sau lung. Esențial este scopul în care sunt utilizate creditele în etapa actuală, etapa de tranziție.

Băncile în țara noastră, radical restructurate, chiar dacă și-au compartimentat sfera de acțiune pe domenii diferite: aprovizionare, producție, investiții, comerț exterior, agenți economici de toate felurile, ele alcătuiesc un adevărat circuit interbancar de natură să alimenteze și să sprijine întreaga activitate a economiei naționale, dar și totodată, să asigure cadrul necesar unei circulații monetare stabile.

Exprimând prin însăși natura lui amânare plății produselor, lucrărilor, serviciilor, creditul se înscrie ca una din instituțiile cele mai puternice ale perioadei de tranziție, în sensul că lasă posibilitatea agenților împrumutați să-și creeze condițiile necesare desfășurării unei activități eficiente. În felul acesta, direct sau indirect, veniturile bugetului de stat sunt orientate în alte direcții ale dezvoltării economice, lăsând câmp larg de acțiune resurselor monetare temporar disponibile în economie.

A utiliza creditul în mod rațional și eficient constituie un puternic factor de diminuare a fenomenului inflaționist și chiar de lichidare treptată a acestuia.

Creditul bancar și în general activitatea băncilor implicate în toată activitatea vieții economice constituie un domeniu deosebit de propice nu numai pe plan economic, dar și social, politic al perioadei de tranziție.

Politica în domeniul creditului a devenit una din principalele mijloace de acțiune asupra conjuncturii economice. Politica de credite este chemată să preîntâmpine necorelațiile și eventualele dezechilibre care ar putea să apară. Dacă se consideră că economia se află în fața „supraîncălzirii”, creditarea prea intensă putând antrena creșterea prețurilor și amplificarea inflației, statul poate interveni pentru „temperarea” creșterii, printr-o politică de credit restrictivă, prin ridicarea ratei dobânzilor, prin ridicarea nivelului rezervelor bancare și prin alte decizii și măsuri corespunzătoare.

Nu trebuie omise nici problemele riscurilor presupuse de utilizarea creditului care, neluate în considerare, pot provoca prăbușirea în lanț a sistemului bancar, cu consecințe inimaginabile pe plan economic, social și politic.

Oricât de puse la punct ar fi tehnicile bancare de lucru, evidențele și sistemul informațional, oricât de bune ar fi normele metodologice și legislația care reglementează acest sector vital, dacă pârghia creditului nu se implică puternic în fenomenele și procesele proprii economiei de piață, nu se vor putea obține efectele acontate, ba mai mult creditul se transformă într-o frână a acestora.

Este avantajos și rațional, de exemplu, ca în perioada de vârf de activitate să se folosească credite pe termen scurt pentru acoperirea necesarului suplimentar de cheltuieli, urmând ca ele să se ramburseze în perioada cu activitate mai redusă când încetează necesitățile suplimentare.

De asemenea este necesar ca pentru realizarea unei creșteri economice să se apeleze la credite decât să se aștepte o perioadă îndelungată până când s-ar putea forma fondurile proprii corespunzătoare pe seama capitalizării beneficiilor.

Folosind creditele, agenții economici câștigă timp în lupta de concurență, pot să-și adapteze operativ activitatea în conformitate cu cerințele pieței și printr-o activitate eficientă își creează și mijloacele necesare pentru rambursarea ratelor scadente și plata dobânzilor.

Procesele de creditare din economie vor fi în permanență supuse perfecționării și modernizării, subordonate relațiilor dintre bănci și ceilalți agenți economici instituindu-se într-un vast proces de cooperare, cu rezultate benefice pentru întreaga viață a țării.

1.2 Etapele acordării creditului în cadrul băncii comerciale

Activitatea bancară în materie de creditare are o importanță excepțională, din acest motiv de la momentul depunerii cererii de creditare și până la acordarea efectivă a creditului, relația bancă client trebuie să parcurgă anumite etape:

Depunerea cererii de creditare.

În această primă etapă, clientul se adresează băncii sale cu o cerere de credit, a cărei analiză se efectuează de către serviciul de creditare, din cadrul unităților teritoriale ale băncilor comerciale și are drept scop evaluarea cererii de creditare sub raportul necesității și oportunității solicitării, avându-se în vedere identificarea eventualilor factori de risc și posibilitatea contracarării acestora.

Analiza se efectuează de obicei de către un colectiv mixt de specialiști care cuprinde un economist – inspector sau ofițer de credite, un inginer evaluator – specializat în evaluarea garanțiilor și în analizarea aspectelor tehnice ale proiectelor de investiții și un jurist.

Cu ocazia depunerii respectivei cererii la bancă, se vor depune obligatoriu, o serie de anexe, care să facă posibilă interpretarea corectă a datelor sintetice cuprinse în cadrul cererii și anume:

• de regulă ultimele trei bilanțuri, în condițiile în care acestea există, însușite de organele fiscale;

• ultimele două,trei balanțe de verificare, însoțite de declarațiile privind plata TVA – ului și a impozitului pe profit aferente;

• dosarul juridic al societății, având toate documentele, de la constituire și până în prezent, în ordine cronologică;

• dovada existenței spațiilor de desfășurare a activității – acte de proprietate, contracte de închiriere, contracte de arendă;

• planul de afaceri pentru creditele pe termen scurt;

• studiu de fezabilitate pentru creditele pe termen mediu și lung;

• situațiile analitice ale creanțelor și datoriilor cu specificarea vechimii acestora;

• proiecții ale fluxului de numerar și ale contului de profit și pierdere pe perioada de creditare;

• copie după contractele de împrumut, de leasing și după alte contracte de garanții după caz;

• situația cu garanțiile propuse a fi aduse cu specificarea provenienței și dovada achitării acestora cu contracte de vânzare – cumpărare, acte de donație, facturi;

• orice alte situații lămuritoare cu privire la desfășurarea afacerii pe care solicitantul sau banca le socotesc necesare.

Pentru solicitanții de credite persoane fizice, asociații familiale, cererea de credite are o structură simplificată, informațiile rezumându-se la datele personale ale solicitantului, eventualele recomandări de la locul de muncă, situația veniturilor obținute de către membrii familiei și eventualii giranți, garanțiile propuse cu specificarea regimului lor juridic.

Analiza agentului economic din punct de vedere juridic, are în vedere următoarele aspecte:

− existența documentelor de constituire conform legislației;

− consultarea Biroului de Credite;

Analiza agentului economic din punct de vedere tehnic, cade în sarcina responsabilului tehnic al băncii – inginerului evaluator și presupune la rândul evaluarea tehnică a afacerii precum și evaluarea garanțiilor materiale;

Analiza agentului economic din punct de vedere economico-financiar.

Principalii indicatori care stau la baza analizei situației economico – financiare a clienților, sunt:

• Lichiditatea – reprezintă capacitatea unui agent economic de a face față datoriilor sale pe termen scurt prin transformarea rapidă a activelor sale circulante în disponibilități. Se calculează conform relației1 :

L =;

unde:

A= disponibilități bănești + sume de încasat + titluri de credit + alte elemente de activ – imobilizări de elemente patrimoniale;

Dts =credite și datorii pe termen scurt (curente și restante)

Nivelul de lichiditate obținut în urma calculării lichidității se interpretează conform datelor prezentate în Tabelul Nr. 1., astfel(1.Basno C., Dardac N., Floricel C., – Monedă, Credit, Bănci, aplicații și studii de caz, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2003, 127 – 128.):

Tabelul nr. 1. Valori ale nimelului de lichiditate

Nu se vor credita acei agenți economici cu o lichiditate necorespunzătoare, deoarece aceștia înregistrează plăți restante față de furnizori, buget, credite restante față de bancă.

• Solvabilitatea – reflectă capacitatea generală a firmei de a transforma toate activele sale în numerar pentru plata tuturor datoriilor; se calculează conform relației 2 :

S =;

Solvabilitatea arată capacitatea unei societăți de a-și acoperi toate datoriile (bancă, furnizori, buget, etc.) prin valorificarea tuturor activelor sale; exprimă gradul în care fiecare agent economic asigură cu capital social acoperirea creditelor pe termen scurt, mediu și lung.

Rentabilitatea – reprezintă capacitatea agentului economic de a obține profit din activitatea proprie; se exprimă în general prin rata profitului net, calculată astfel3 :

R =;

6.Prezentarea garanțiilor aferente creditului.

În vederea evitării unor riscuri de neîncasare a creditelor acordate, managerul bancar se va asigura ca solicitanții să dispună de posibilități de restituire a creditelor în condițiile desfășurării unei activități normale, precum și pentru recuperarea acestora în situațiile în care împrumutații nu-și execută obligațiile din diverse cauze. Valoarea minimă a garanțiilor acceptate de bancă va fi în toate cazurile cel puțin egală cu datoria cea mai mare a debitorului, formată din creditul aprobat plus dobânda până la rambursarea primei rate din împrumut.

7. Încadrarea în grupe de bonitate.

Prin analiza conjugată a rezultatelor obținute de către specialiștii băncii, pe parcursul etapelor de analiză mai sus prezentate, se stabilește bonitatea agentului economic solicitant de credite.

Bonitatea reprezintă un indicator sintetic al performanțelor economico-financiare și nefinanciare ale agenților economici, în funcție de care, aceștia sunt încadrați în vederea acordării creditului, în mai multe grupe denumite categorii de performanță, după cum urmează: Categoria A – Standard – agenții din această categorie au performanțe financiare foarte bune, serviciul datoriei bun și există condiții de menținere a acestora în perioada de creditare; Categoria B – În observație – agenții din această categorie sunt clienți cu rezultate economico – financiare bune sau chiar foarte bune, dar care, în anumite perioade scurte de timp pot întâmpina greutăți în rambursarea ratelor scadente ale creditului și dobânzilor aferente precum și a altor datorii exigibile;

Categoria C – Substandard – agenții din această categorie prezintă performanțe economico – financiare modeste dar se pot redresa eventual printr-o infuzie de capital. Practica recomandă creditarea cu prudență, eventual banca solicitând garanții suplimentare, mergând până la luarea în garanție a bunurilor proprietate personală a managerilor societății;

Categoria D – Îndoielnic – agenții din această categorie prezintă performanțe economico-financiare slabe, situație în care eventualele credite sunt incerte la rambursare. În această situație băncile solicită planuri speciale de redresare, acoperirea fermă prin contracte a afacerii, precum și garanții reale și care să ofere posibilitatea valorificării rapide a acestora.

Categoria E – Pierdere – agenții economici din această categorie prezintă performanțe proaste, serviciul datoriei este necorespunzător. În aceste situații, băncile nu acordă credite decât atunci când acestea sunt garantate cu cash colateral, garanții guvernamentale sau scrisori de garanții bancare emise de o bancă de prim rang.

8 Elaborarea deciziei de creditare

Decizia reprezintă o verigă în procesul de creditare fiind un moment crucial al acestui proces.. Luarea unor decizii corespunzătoare, prin care să se asigure conducerea optimă a unei activități de creditare, reprezintă rezultatul unui proces complex: cunoașterea solicitantului de credit, evaluarea garanțiilor acestuia, precum și analiza viabilității afacerii propuse spre creditare. Dar ce înseamnă a decide acordarea creditului pentru echipa managerială a băncii? A decide înseamnă a alege ținând cont de criteriile anterior prezentate, între a acorda sau nu creditul, cu eventuala impunere a unor condiții suplimentare solicitantului de credit.

9. Acordarea creditelor

După aprobarea cererilor de credite de către Comitetele de credite sau Direcțiile din cadrul centralelor băncilor, în limitele de competență stabilite prin normele interne, se trece la etapa acordării creditelor. Plățile din aceste credite pot începe numai după semnarea contractului de credite, întocmirea tuturor documentelor legale privind constituirea garanțiilor asiguratorii acceptate de bancă și prezentarea polițelor de asigurare a acestora la o societate românească de asigurări cu cesiunea drepturilor de creanță în favoarea băncii. Plata creditelor se va face fie integral, la o anumită dată, fie eșalonat, în tranșe, conform prevederilor din contractul de credite și a gajurilor de acordare și rambursare, anexe la contract. Aceste etape urmăresc o bună cunoaștere a clientului ce solicită creditul, urmărind în același timp identificarea unor riscuri care ulterior ar genera apariția unor credite neperformante.

Analiza financiară a solicitantului de credit, ca metodă de minimizare a riscului de credit.

.

Capitolul II. Analiza organizării procesului de creditare în cadrul băncii BC „Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” S.A.

Băncile comerciale au o activitate diversificată, desfășurând o gamă largă de operațiuni bancare, pe care le modifică și le adoptă în funcție de cerințele pieței și de propria strategie.  Cu toate acestea operațiunile de bază sunt reprezentate de constituirea depozitelor  bancare și utilizarea lor în scopul acordării de credite clienților săi.

B.C. „Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” S.A. oferă credite atît persoanelor fizice, cât și celor juridice.

Acordarea creditelor se realizează numai cu respectarea reglementărilor legale în vigoare, a documentelor normative interne și a competențelor interne de aprobare.

Creditele se acordă în monedă națională și în valută străină, în condițiile de cost stabilite de către comitetul de dirijare a prețurilor și se aprobă de către Președintele Băncii. Deviza unui credit se stabilește în funcție de cererea clientului, luând în considerare specificul activității acestuia și riscul valutar.

La acordarea creditelor, banca analizează și respectă reglementările legale privind expunerea Băncii față de client și față de grupul din care face parte clientul, reglementările privind cunoașterea clientelei, reglementările cu privire la tranzacțiile cu persoanele afiliate băncii, pe cele privind protecția mediului înconjurător, prevenirea spălării banilor și combaterea finanțării actelor de terorism. Principiile care trebuie să primeze în activitatea personalului implicat în acordarea creditelor sunt:

Prudența – întreaga analiză de credit va avea în vedere principiul prudenței bancare, în ceea ce privește analiza contrapartidei (a firmei/grupului de firme a asociaților/acționarilor și/sau a conducătorilor ei), a documentației de credit și a garanțiilor oferite.

Responsabilitatea – fiecare persoană implicată în circuitul de aprobare a unui dosar de credit va analiza cu maximă responsabilitate necesitatea creditului respectiv, precum și riscurile asumate de bancă prin acel credit. Responsabilitatea se manifestă printr-o atitudine constructivă și flexibilă față de cererile clienților, fară a pune însă în pericol poziția de risc a băncii. Responsabilitatea este individuală, se asumă prin semnarea propunerii de credit și aparține în principal persoanelor sau persoanei care aprobă solicitarea. În cazul acceptării de un Grup Mobiasbancă – Societe Generale a unei tranzacții care a fost refuzată de alt Grup Mobiasbancă – Societe Generale, organul de decizie din Grupul care aprobă va decide în cunoștință de cauză și pe propria răspundere.

Bunul simț – va guverna toate diciziile de creditare. Orice dosar de credit va fi constituit numai după ce debitorul este îndeajuns studiat pentru a nu pune în pericol poziția de risc a Băncii sau a-i prejudicia buna reputație, precum și pentru a determina cea mai bună combinație de facilități de credit necesară pentru funcționare a respectivei contrapartidei. Toti clienții, persoane juridice care beneficiază de o finanțare trebuie vizitați de către consilieri clientelă cel putin odată pe an. Informațiile obținute vor fi transpuse într-un raport de întîlnire care va fi adus la cunoștința șefului ierarhic.

Rigurozitatea – toate propunerile de credit se fac în formă scrisă și cuprind toatele elementele scrise pentru luarea unei decizii. Punerea la dispoziție a creditelor se face numai după îndeplinirea tuturor condițiilor menționate în decizia de aprobare și după semnarea contractului de credit și înregistrarea garanțiilor.

Rentabilitatea – decizia de creditare se ia în funcție de rentabilitatea operațiunilor respective și în ultimă instanță, de rentabilitatea globală pe client.

Teritorialitatea – În cazul în care o sucursală/punct de lucru a unei companii solicită o finanțare, indiferent de tipul de finanțare și durata de creditare, unitatea Mobiasbancă va informa imediat subdiviziunea care administrează relația de cont principal (relația cu sediul/centrala unității în cauză) în vederea efectuării analizei și aprobării solicitării la sediul central al clientului. Dupa aprobarea creditului, Grupul va notifica unitățile Mobiasbancă care administrează relația de cont secundar a clientului.[Site-ul official MBSG]

2.1 Organizarea procesului de creditare în cadrul băncii.

B.C.”Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” S.A. este instituție financiară care dispune de licența Băncii Naționale a Moldovei pentru desfășurarea activităților financiare conform art.26 din Legea instituțiilor financiare. Banca are statut de persoană juridică, funcționează ca societate pe acțiuni și se conduce în activitatea sa de Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei, Legea instituțiilor financiare, Legea privind societățile pe acțiuni, Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, de alte acte legislative ale Republicii Moldova, de actele normative ale Băncii Naționale și Comisiei Nationale a Pieței Financiare, de hotărîrile Adunărilor Generale a acționarilor Băncii, de deciziile Consiliului Băncii, de Statutul băncii și de Codul de Guvernare Corporativă a Băncii, Regulamentele aprobate de Adunarea Generală a acționarilor, Regulamentul Organului Executiv și alte documente normative interne ce țin de activitatea băncii și a subdiviziunilor ei.

Misiunea Bancii constă în satisfacerea maximă a necesităților persoanelor juridice și fizice pe teritoriul Republicii Moldova și în străinătate în servicii financiare de calitate, satisfacerea așteptărilor investiționale ale acționarilor Băncii, crearea unui mediu atrăgător de lucru pentru angajații Băncii, contribuirea prin activitățile sale la dezvoltarea și prosperarea economiei naționale, agenților economici și cetățenilor țării, la întărirea legăturilor economice între agenții economici din diferite țări.

Obiectul activității băncii îl constituie prestarea serviciilor financiare clienților Băncii. În activitatea sa Banca beneficiază de toate drepturile pe care le are în conformitate cu Legea instituțiilor financiare, Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, Legea privind societățile pe acțiuni și este libera să se folosească de ele la decizia sa. Banca activează în interesele clienților și acționarilor săi, se bazează pe principii de autogestiune, utilizînd astfel mijloacele proprii, atrase și împrumutate pentru obținerea unui profit maxim și îndeplinirea obligațiilor față de clienți și acționari. [Statutul MBSG]

Portofoliul băncii include, dar nu se limitează la următoarele categorii de produse creditare:

Credite clasice – finanțare tradițională pentru un termen și scop bine determinat și se rambursează în rate conform graficului stabilit în dependență de fluxul mijloacelor banești al companiei.

Linii de credit (de tip revolver) – se deosebește de credite clasice prin stabilirea unui plafon maxim, în limita căruia clientul poate să manevreze cu resursele creditare conform necesităților sezoniere și disponibilităților bănești. Se presupune posibiliattea rambursării parțiale sau în totalitate a creditului și folosirii repetate a resurselor creditare într-un număr nelimitat de ori în limita plafonului și termenului stabilit al creditului. Calculul dobânzii se face doar pe suma efectiv utilizată din linia de credit. Pentru sumele nesolicitate se calculă (se percepe) un comision de rezervare (angajament).

Credite overdraft – se acordă pe termen foarte scurt și este destinat acoperirii deficitului temporar de mijloace bănești în contul clientului și susținerii operative a solvabilității clientului. În cazul lipsei sau insuficienței mijloacelor bănești pe contul curent al întreprinderii pentru executarea dispozițiilor de plată depuse, contul se alimentează cu resurse creditare în regim automat cu suma necesară pentru a efectua transferul

Garanția bancară – reprezintă un angajament scris asumat de Banca (Banca-garantă) în favoarea uneia alte persoane (Beneficiarul garanției) de a plăti acestuia o sumă de bani, în cazul în care o altă persoană (Ordonatorul) în numele căruia se emite garanția, nu a onorat o anumită obligație asumată printr-un înscris, sau a onorat-o defectuos, față de beneficiarul garanției. Garanții se oferă pentru garantarea îndeplinirii obligațiunilor de livrare sau achitare a mărfurilor, prestare a serviciilor, precum și în scopul amânării taxelor vamale sau TVA la import sau îndeplinirii obligațiunilor asumate în cadrul participării la tendere, etc. Garanții simple se emit prin eliberarea unei scrisori de garanție pe hârtie. Garanții documentare se emit prin intermediul SWIFT.

Credite consorțiale – în cazul finanțării unor proiecte mari, care depășesc limitele creditării băncii existente conform regulamentelor în vigoare, sau în scopul împărțirii riscurilor, banca poate participa în credite consorțiale în colaborare cu alte bănci, inclusiv cu bănci străine.

Tranzacții REPO – reprezintă o operațiune ce include două tranzacții consecutive de vânzare cumpărare a valorilor mobiliare (vânzarea cu obligațiunea de a răscumpăra la o dată determinată și cu un preț anumit).

Factoring – reprezintă cumpărarea de facturi (creanțe) ale clientului în perioada dintre facturare și încasare care permite afacerii să-și asigure lichiditățile necesare, îmbunătățind fluxul de numerar al clientului. Factoringul este o operațiune prin care clientul denumit aderent transferă proprietatea creanțelor sale din facturile comerciale, către Bancă, denumită factor, aceasta având obligația, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea creanțelor aderentului, asumându-și riscul de neplată acestora. Banca, pe baza documentelor primite, plătește suma de bază a valorii nominale a creanțelor.

Leasing – reprezintă o convenție prin care Banaca în calitate de locator (proprietar al mărfii) cedează locatarului (persoana care ia în chirie), pentru o perioadă determinată, dreptul de utilizare a unui bun mobiliar, imobiliar sau a unui activ incorporal destinat desfășurării activității de exploatare a locatarului, contra unei plăți, cu opțiunea de cumpărare la scadență, la un preț convenit prin contractul inițial între părți.

Condiții de bază privind creditarea în cadrul BC”Mobiasbanca-Groupe Societe Generale”SA

Beneficiarii de produse de credit conform Instrucțiunii privind activitatea de creditare în cadrul Mobiasbanca, trebuie să îndeplinească condițiile de solvabilitate și să corespundă criteriilor de eligibilitate (Anexa 1), iar produsele oferite acestora să corespundă întotdeauna cu nesitățile reale.

Creditele pot fi acordate în monedă națională și în valută străină, în dependență de valuta tranzacției, achiziție sau comercializare și veniturile clientului. La examinarea creditului în valută trebuie să se țină cont de reglementarea valutară și de riscul valutar asumat de bancă.

Debitorii sunt obligați să folosească creditele acordate exclusiv în scopurile prevăzute în contractele credit, aprobate conform deciziei organului decizional.

Baza informativă la analiza întreprinderilor sau activității de întreprinzător ce solicită credit o constituie:

Rapoarte financiare publicate;

Rapoarte financiare interne;

Informația obținută de la client;

Observațiile consilierului clientelă;

Documente juridice ș.a.

Criterii pentru luarea deciziilor privind eliberarea creditului sunt:

Situația financiară a afacerii;

Experiența managerilor afacerii;

Elementele de cunoaștere a clienților (istoria creditară, relațiile cu banca, perspective și oprtunități de dezvoltare a afacerii etc.);

Profitabilitatea tranzacției;

Gradul de asigurare cu garanții.

Beneficiarii de produse creditare

Beneficiarii de credite pot fi atât clienți existenți ai băncii cât și prospecți, care obțin venit din activitatea de antreprenoriat ce poate fi analizată prin tehnologiille și procedele specifice băncii.

Prospectul – persoană fizică, agent economic care solicită creditul și este un client potențial care la momentul depunerii cererii de acordare a creditului nu are nici o relație legală cu banca și nu dispune de un cont deschis.

Clientul – persoană fizică, agent economic care solicită creditul și care la momentul depunerii cererii de acordare a creditului deține un cont deschis la bancă.

Clienții trebuie să corespundă normelor sociale și morale acceptate.

Banca nu finanțează clienții care sunt implicați în activități ce sunt incluse în lista genurilor de activitate necreditate, precum și dacă clientul este localizat în lista neagră ce poate fi accesată pe portalul băncii (sau altă locație specificată expres), deasemenea nu pot fi creditați clienții ce se află într-un proces de litigiu cu banca.

Toate produsele băncii reprezintă mijloace bănești, care sunt eliberate debitoruluidupă efectuarea analizei economico-financiare a activității clientului și luarea deciziei în baza acestei analize, evaluarea riscurilor și luarea măsurilor pentru minimizarea riscurilor în creditare (garanții, asigurări, monitoring și altele). Creditele în valută vor fi acordate debitorilor care au venituri în valută străină și situația economico-financiară a cărora este suficient de bună incât să fie capabilă să susțină fluctuațiile valutare.

Eliberarea creditelor poate fi efectuată fie prin virament, fie în numerar, respectând prevederile legislației în vigoare. Tipul resurselor utilizate va fi stipulat în hotărârea autorității de creditare.

Banca poate acorda credite debitorilor din resursele Organizațiilor Financiare Internaționale (OFI) în baza acordurilor de împrumut contractate. Creditele vor fi acordate în perimetrul condițiilor contractuale ale acordurilor încheiate cu banca.

Oferta

În dependență de forma analizei solvabilității aplicate, procesul de aprobare/acordare/ monitorizare delimitează următoarele categorii de produse de creditare:

Produse de credit/structuri de finanțare pentru clienți persoane juridice- viața profesională, acordate în baza analizei datelor contabilității de gestiune:

Credit pentru finanțarea capitalului circulant;

Credit de investiții pe termen mediu;

Credit pentru achiziție/modernizare construcții imobile,achiziție teren inclus într-un proiect imobiliar sau necesar pentru utilizarea în afacere;

Pentru refinanțarea investițiilor, împrumuturilor, creditelor altor instituții financiare, altor angajamente;

Leasing financiar;

Produse Trade Finance;

Scontarea acreditivelor documentare.

Produse de credit/structuri de finanțare pentru clienți persoane juridice- viața profesională, acordate în baza analizei datelor din rapoartele financiare:

Credit pentru finanțarea capitalului circulant pe termen scurt;

Credit de investiții pe termen mediu;

Credit pentru finanțarea unor contracte comerciale;

Credit ipotecar;

Plafoane de finanțare, plafoane de garanții bancare/de produse Trade Finance;

Pentru refinanțarea investițiilor, împrumuturilor, creditelor altor instituții financiare, altor angajamente;

Leasing financiar;

Produse Trade Finance;

Scontarea acreditivelor documentare.

Produse de credit/structuri de finanțare pentru clienți persoane juridice- viața privată, acordate în baza analizei datelor contabilității de gestiune cât și a rapoartelor financiare:

Credit pentru nevoi personale nominalizate/nenominalizate cu și fără garanții reale,

Credit pentru finanțarea procurării imobilelor locative, terenurilor pentru construcție;

Card de credit.

Clienții Pro pot beneficia în timp redus de un credit pentru dezvoltarea businessului prin aplicarea procesului facilitar de creditare ”Simplu-credit”. Eligibili pentru aceasta sunt clienții curenți ai băncii, cu o istorie creditară pozitivă.

Ciclul creditar

Ciclul creditar este perioada de timp, pe parcursul căreia are loc procesul creditării. Ciclul creditar se începe cu atragerea debitorului potențial și se încheie cu rambursarea totală a datoriei față de bancă. Consilierul este obligat să controleze toate etapele ciclului creditar din momentul adresării clientului la bancă până în momentul achitării creditului.

Ciclul creditar constă din următoarele etape:

Fig. 1.2.1 Ciclul creditar.

Metoda principală de atragere a clienților este marketingul direct, iar pentru atragerea clienților potențiali beneficiari ai creditelor a căror valoare depășește suma de 300 000 MDL este mai recomandabilă atragerea prin întâlniri planificate cu potențialii clienți. În procesul de atragere a clinților comunicarea cu potențialul client trebuie să fie axată pe explorarea oportunităților pentru eliberarea creditului și nu pentru a determina motivele refuzului.

Consilierul trebuie să colecteze toate informațiile necesare pentru a oferi cel mai bun produs creditar. Este interzis ca consilierul să gestioneze cererile rudelor, prietenilor sau cunoștințelor sale, aceste cereri trebuie să fie transmise în gestiunea altor consilieri, în scopul înlăturării conflictului de interese.

Toți clienții trebuie să ofere băncii permisiunea de a colecta informații de la persoane terțe cu privire la activitățile și identitatea debitorului potențial, pe care banca le consideră necesare pentru a analiza bonitatea clientului, prin semnarea cererii de solicitare. În timpul completării cererii, consilierul explică normele de completare simplificând și urgentând astfel procesul de completare. La cererea completată consilerul anexează copiile documentelor necesare obligatorii. În timpul comunicării cu clientul este foarte important de cumulat detalii verbale, precum și documentare, care vor fi ulterior anexate la dosar, despre el și afacerea sa:

Forma de organizare juridică a întreprinderii debitorului;

Genul de activitate, specificul;

Locul de amplasare a facerii clientului și adresa de reședință;

Dimensiunea, experiența și specificul/schemele gestionării afacerii;

Stabilitatea afacerii curente;

Volumul vânzărilor lunare/zilnice;

Contractele cu furnizorii/clienții;

Contracte de locațiune;

Autorizații de funcționare, licențe, certificate de calitate, etc.;

Indicatorii financiari de bază ai activității: activele și profitabilitatea;

Gradul de îndatorare a clientului;

Planuri strategice de dezvoltare;

Destinația produsului creditar;

Proprietatea oferită în calitate de garanție (dacă este necesar);

Alte informații necesare.

Odată cu identificarea clientului, consilierul va verifica existența acestuia în baza negativă a băncii. Informațiile obținute vor fi plasate în dosarul de credit.

Interogarea Biroului de Credit

În procesul de creditare la etapa inițială, odată cu primirea cererii de credit și prezentarea acordului privind interogarea istoriei creditare, consilierul va solicita de la analistul secției procesare angajamente clienți(SPAC) prezentarea următoarelor rapoarte de la biroul de credit:

Interogarea istoriei creditare a solicitantului de credit ca persoană fizică și persoană juridică;

Se va solicita prezentarea acordurilor pentru întreprinderea în baza căreia activează solicitantul persoană fizică;

Interogarea istoriei creditare a fondatorilor și administratorilor, în cazul în care fondatorul deține mai mult de 35% din capitalul statutar al companiei;

Interogarea istoriei creditare a persoanelor afiliate debitorului;

Interogarea istoriei creditare a fidejusorului ce participă cu venituri la rambursarea creditului.

Analistul SPAC în baza documentelor scanate (cererea de credit, buletinul de identitate/ certificatul de înregistrare a întreprinderii, acorduurile BIC) va prezenta în timp rezonabil rapoartele istoriei de credit(maxim o zi lucrătoare). La momentul semnării contractului, consilierul va verifica valabilitatea acordului BIC. In cazul în care acesta a expirat obligatoriu îl va resemna cu clientul concomitent cu semnarea contractelor de credit. In cazurile în care de la data interogării BIC până la semnarea contractului de credit au trecut mai mult de 30 zile se va solicita reinterogarea BIC a debitorului, până la momentul semnării contractului de credit. În cazul în care clientul refuză interogarea istoriei creditare la BIC, consilierul nu va transmite solicitarea la SPAC. Lipsa prezentării acordului de interogare a istoriei creditare la biroul de credit reprezintă un temei pentru refuzul cererii de credit.

Refuzul acordării creditului

Refuzul acordării creditului este procedeul când cererea prezentată de către solicitant pentru primirea creditului nu poate fi satisfăcută de către bancă. Evidența fiecărui refuz este importantă, iar cunoașterea la timp a acestui fapt duce la micșorarea riscului de înșelăciune din partea clientului, și oferă posibilitatea de a urmări atitudinea clientului, istoria de dezvoltare a afacerii, etc. Refuzurile în acordarea creditelor pot apărea în orice moment pe perioada ciclului de creditare.

Situații extraordinare în cazul cărora clientul va fi refuzat imediat după depistarea acestora:

În familie există persoane care obișnuiesc să consume exagerat băuturi alcoolice, substanțe narcotice și alte produse cu efect stupifiant;

Există un conflict considerabil între soț și soție.

2.2 Metode de evaluare a bonității solicitantului de credit.

Reieșind din complexitatea riscurilor existente în activitatea bancară, în general, și a riscului de credit, în special, bonitatea clienților reprezintă un domeniu deosebit de important de cercetare și aplicare, ținând seama și de stadiul actual de dezvoltare al sistemului bancar al Republicii Moldova și de încercările de aliniere a acestuia la cerințele impuse de Uniunea Europeană, materializate în prevederile Acordului Basel II. [Bonitatea clientului creditat, Gîrlea Mihail, Economie și Sociologie 2012, nr.1, pag. 92-97]

Dicționarele de specialitate tratează bonitatea financiară ca apreciere dată unui agent economic în cazul în care acesta solicită un credit de la o bancă. Banca comercială apreciază capacitatea de rambursare a creditului de către un client pe baza planului de afaceri sau, în cazul proiectelor mai complexe tehnologic, pe baza studiului de fezabilitate al proiectului, în care se arată modul în care banii împrumutați vor fi utilizați. Clienții băncii (agenții economici) care pot rambursa ratele creditului la scadență (au capacitate de rambursare) dispun de bonitate financiară. Un client care înregistrează pierderi, sau care nu a plătit la termen obligațiile sale față de terți, nu dispune de bonitate financiară. Desfășurarea unei activități profitabile și lipsa arieratelor sunt condiții necesare, dar nu suficiente pentru ca un agent economic să aibă bonitate financiară. [Dicționar de economie, Niță Dobrotă, Editura Economică, 1999]

Generalizând această abordare, reiese esența economică a bonității, și anume, bonitatea clientului băncii comerciale reprezintă capacitatea acestuia de a-și onora deplin obligațiile datoriei sale (soldul principal și dobânzile aferente creditului) în timp util, adică la scadența stipulată în contractele de credit.

Una din problemele importante analizate în această lucrare, problemă care apare în determinarea bonității, este alegerea indicatorilor pentru evaluarea posibilității debitorului de a-și onora obligațiile. Fiecare bancă și-a creat un sistem propriu de moralitate a managementului, incapacitatea întreprinderii (referitor la tehnologie dar și mentalitate) de a se adapta pieței, timpul în care se încasează creanțele de la beneficiari poate determina blocaje financiare și deci dereglări în activitatea firmei.[Badiu Popa, Doinița Simona, “Banking și performanță bancară: metodologii manageriale moderne”, Editura Europlus, Galați, 2010, pag.127 ]

Pentru a acoperi riscul de nerambursare a creditelor, banca utilizează în politica sa de creditare și unele restricții, menite să elimine riscul acestora. Dintre acestea cea mai importantă este decizia de a nu acorda credite: agenților economici cu management defectuos, fără perspectiva de redresare, agenților economici care nu contribuie cu capital propriu la finanțarea activelor circulante sau a investițiilor și unităților economice în reorganizare sau lichidare (Nețoiu, Maria Lavinia, ”Controlul riscului de credit”, The Journal of the Faculty of Economics, Craiova, 2005, pag. 381).

În vederea obținerii unei bune analize a riscului în activitatea de creditare, banca realizează, prin intermediul ofițerului de credite, o analiză financiară și o analiză non-financiară.În cazul debitorilor personae fizice, evaluarea bonității financiare se realizează conform normelor interne a instituțiilor financiare, pornind de la procedura de clasificare a clienților pe categorii de risc.

Bonitatea clienților este o stare de încredere și arată calitatea activității desfășurată de clienți într-o perioadă precedentă, în prezent, dar mai ales în perspectivă, apreciată ca urmare a efectuării de către bănci a unei analize temeinice, atât de natura economico-financiară, cât și de natura nefinanciară (Bătrâncea Maria, Bătrâncea Larisa, “Standing Financiar- bancar”, Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2006, pag. 12)

Evaluarea bonității financiare a unei entități economice va conduce la încadrarea acesteia în una din cele cinci categorii de performanță financiară.

Tabelul 1.2 Categoria de bonitate a clientului

Sursa: Elaborat de autor în baza Regulamentului BNM nr.231/2011

Interpretarea categoriilor de bonitate se realizează astfel:

Standard, categoria A, cuprinde clienții a căror performanțe economice și financiare sunt foarte bune și permit achitarea la scadență a dobânzii și a ratelor. Totodată, din analiza efectuată rezultă că se prefigurează menținerea și în perspectivă a performanțelor financiare la un nivel ridicat;

Supravegheat, categoria B, performanțele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot menține acest nivel în perspective mai îndelungată;

Substandard, categoria C, performanțele financiare sunt satisfăcătoare, dar au o evidentă tendință de înrăutățire;

Dubios, categoria D, performanța financiară este scăzută și cu o evidentă ciclicitate la intervale scurte de timp;

Compromis, categoria E, performanțele financiare arată pierderi și există perspective clare că nu pot fi plătite nici ratele, nici dobânzile.

În procesul creditării, conform Regulamentului BNM nr.153/1997 cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova, activitatea structurilor organizatorice de creditare trebuie orientată în următoarele direcții de bază:

Procedura de depunere a cererii;

Analiza credibilității(solvabilității) clientului;

Revizuirea și analiza sistematică a calității portofoliului de credite.[ Regulamentului BNM nr.153/1997]

Analiza economico-financiară are numeroase aplicații practice, vizând o gamă largă de utilizatori, standingul financiar, diagnosticul financiar constituind modalități tehnice de determinare a bonității clientului în procesul creditării.

La baza analizelor mai sus menționate se află un suport informațional menit să contribuie la o analiză diagnostic de ansamblu.Din cadrul acestui suport informațional putem aminti:

Documente statutare;

Documente financiare;

Alte informații;

Plan al afacerii;

Alte documente pentru analiza investițiilor.

O etapă extrem de importantă pentru efectuarea analizei bonității clienților, o constituie verificarea prealabilă a documentelor prezentate de solicitant, pentru a proba legalitatea acestora și a constitui o platformă de plecare în aprecierea bonității clientului și apoi, în negocierea termenilor în care urmează a se efectua creditarea.[ M. Bătrâncea, L. Bătrâncea-Standing Financiar-bancar, Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2006, pag. 10-12]

Cunoașterea activității desfășurate de client în perioada anterioară, precum și a prevederilor pentru viitor, dau posibilitatea băncii, pe de o parte să ofere acestuia serviciile și produsele bancare adecvate, iar pe de altă parte să ia măsuri pentru diminuarea și prevenirea riscului în vederea recuperării creditelor și a încasării dobânzilor. În consecință, în vederea protejării fondurilor proprii și a celor atrase, banca are datoria de a-și selecționa judicios clienții, deoarece performanțele ei depind de eficiența cu care sunt acordate creditele. Garanția cea mai de preț pentru bancă trebuie să fie bonitatea clienților și nu garanțiile materiale.[ Clara Ursuleac – Riscul în activitatea de creditare a agenților economici – BCR, 2003 pag.5]

În procesul creditării conform Regulamentului BNM nr.153/1997 cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova, factorii cantitativi se vor referi în principal la următorii indicatori: de lichiditate, de solvabilitate,de profitabilitate, și de risc, inclusiv riscul valutar, iar factorii calitativi se vor referi cel puțin la aspecte legate de modul de administrare a entității economice, de calitatea acționariatului, de garanțiile primite (altele decât cele care sunt acceptate la diminuarea expunerii față de debitor), de condițiile de piață în care aceasta își desfășoară activitatea.

Cel mai frecvent sunt calculați și utilizați următorii indicatori ai bonității:

Rata curentă a lichidității = ;

Marja comercială =;

Marja netă =;

Marja EBITDA =

Gradul de îndatorare =

Rotația activelor curente =

Rotația stocurilor =

Alături de performanțele economico-financiare, un alt aspect luat în considerare de bănci pentru a încadra un client într-o anumită categorie de bonitate, îl reprezintă serviciul datoriei, prin care se definește capacitatea debitorului de a-și onora datoria la scadență, exprimat ca număr de zile de întârziere la plată de la data scadenței.[ Ioan Trenca – Metode și tehnici bancare – Ed. Casa Cărții de Știință Cluj-Napoca 2002 – pag. 188]

În activitatea de programare financiară, de analiză și control a fenomenelor financiare din economia românească regăsim 4 grupe de indicatori cu destinații precise privind aprecierea bonității financiare a firmelor:

indicatori ai situației financiare a societăților comerciale;

indicatori ai gestiunii resurselor;

indicatori ai randamentului financiar și rentabilității;

indicatori ai valorii de piață a societăților comerciale. (I.Trenca, Metode si tehnici bancare.Ed.Casa Cartii de Stiinta-Cluj Napoca,2002 pag.180)

Aspectele nefinanciare vizează credibilitatea clientului, ca element psihologic esențial cu privire la formarea de către bancă a convingerilor referitoare la calitățile morale și profesionale ale conducerii agenților economici a reputației privită prin prisma calității produselor și modului de îndeplinire a obligațiilor cu partenerii de afaceri. Factorii nefinanciari (calitativi) ai activității clienților pot fi interni sau externi.Factorii interni se referă la:

Calitatea managerială (pregătirea profesională, prestigiul, experiența, succesiunea, structura conducerii, calitatea sistemului informațional, perioada de rotație a conducerii, etc.)

Structura acționariatului

Calitatea activității clientului (existența și viabilitatea planului de afaceri, evoluția activității, caracterul activității, sfera de activitate, segmentul de piață, concurenții, relațiile cu furnizorii, politica de prețuri, resursele materiale și umane, etc.)

Strategia (dacă este realistă, realizabilă sau cu risc de eșec, existența sau nu a planurilor de restructurare și redresare financiară, modalități de realizare)

Istoricul relațiilor bancare ale persoanei care solicită creditul (mărimea rulajelor derulate de client prin unitatea bancară teritorială de la care este solicitat creditul, profitabilitatea relațiilor anterioare ale băncii cu clientul, existența unor credite în derulare și a unor contracte de client la alte societăți bancare).

Volumul, structura și gradul de lichiditate al garanțiilor primite; amplasamentul bunurilor ipotecate/gajate (mediu rural sau mediu urban, zonă centrală sau periferică) calitatea asiguratorului.

Factorii externi se referă la principalele forme ce acționează în domeniul respectiv; încadrarea activității clientului în politica economică generală; poziția geografică față de furnizori, clienți, mijloace de transport; caracteristicile sociale ale piețelor de desfacere; impactul legislației asupra activității clientului, etc.

Pe lângă analiza financiară propriu-zisă bazată pe indicatori financiari selectivi, tot mai utilă este și analiza nonfinanciară folosită din ce în ce mai mult și în practica bancară din țara noastră. Ea are în vedere aspecte ce nu pot fi surprinse cu ajutorul indicatorilor valorici dar care pot contribui la luarea deciziei de creditare, la analiza bonității clientului. (T.Roșca – Monedă și credit, Ed. Altipa, Alba Iulia 2001, pag. 224)

Pentru ca modelele de analiza a bonitatii clientilor să capete relevanță, Mireille Bardos consideră că acestea trebuie să îndeplinească câteva condiții minimale, astfel:

– „acuratețe în estimarea probabilității și omogenitate între clasele de risc considerate;

– stabilitate în timp a claselor de risc;

– dependență a mărimii riscului față de ciclul economic;

– stabilitate în tranziția matricelor de operare;

– corelarea riscurilor”.

Grupul de metode rezultate pe seama acestor cercetări poartă denumirea de funcții scor, prin care se apreciază riscul la care se expun investitorul, banca sau întreprinderea în viitor, existând în acest sens două categorii esențiale:

– funcții scor bazate pe rapoarte financiare;

– metode nonfinanciare de predicție a falimentului.

Funcțiile scor bazate pe rapoarte financiare „constituie metode de diagnostic extern care constau în măsurarea riscului la care se expune creditorul, utilizând pentru aceasta analiza prin rapoarte”( Cristea Horia, Pirtea Marilen, Enache Cosmin, Determinarea situației financiare a întreprinderii. Studii și probleme, Ed. Mirton, Timișoara, 2000, pag.132.) sau, așa cum aprecia Mark Schreiner, reprezintă „măsurarea cantitativă a performanțelor și caracteristicilor unui credit în vederea previzionării performanțelor viitoare ale unor credite cu trăsături similare”( Schreiner Mark, Credit Scoring for Microfinance: Can It Work?, Working Paper, Center for Social Development, Washington University in St. Louis, November 2000, pag.1.)

Anexa 1

Criterii de selectare a beficiarilor eligibili

Produsele creditare pot fi acordate persoanelor fizice și juridice angajate în toate sectoarele legale ale economiei. Banca oferă produse de creditare doar acelor clienți a căror stare finciară corespunde criteriilor de eligibilitate, care pot oferi garanții necesare pentru a acoperi riscurile de credit.

Toți potențialii debitori trebuie să îndeplinească concomitent următoarele cerințe:

Să fie antrenați în activitate de antreprenoriat privată;

Să fie rezidenți ai Republicii Moldova, să dețină permis de ședere valabil pe întreaga perioadă a creditului, să fie înregistrați pe teritoriul Republicii Moldova conform legislației în vigoare;

În cazul creditelor ce conform parametrilor produsului pot fia cordate fără garanții reale – vor fi eliberate cetățenilor ce dețin permis de ședere doar fiind asigurate în măsură de 100% cu gaj mobil/imobil;

Activitatea clientului trebuie să se desfășoare pe teritoriul Republicii Moldova;

Afacerea trebuie să fie înregistrată conform legislației Republicii Moldova și să posede toate documentele necesare realizării activității: autorizații, licențe ș.a.

Activitatea desfășurată să nu contravină legislației în vigoare și să nu figureze în lista genurilor de activitate necreditate.

Bibliografie