Activitatea Bancilor pe Piata de Capital Experienta Nationala Si Internationala

„Activitatea băncilor pe piața de capital :

experiența națională și internațională ”

(în baza datelor S.A. „EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca”)

CUPRINS

Adnotare

la teza de licență cu tema:

“Activitatea băncilor pe piața de capital : experiență națională și internațională ”

Prezenta lucrare constituie o sinteză a unui material teoretic, practic și statistic.

Teza este consacrată studierii activității băncilor comerciale pe piața de capital în Republica Moldova și în alte state dezvoltate.

Scopul și obiectivele prezentei lucrări sunt determinate de necesitatea abordării științifice a impactului operațiunilor cu valori mobiliare asupra activității băncilor comerciale în general, precum și asupra indicatorilor ce caracterizează situația economică a unei bănci.

    Teza este dedicată identificării particularităților operațiunilor bancare cu valori mobiliare în Republica Moldova, ca premisă pentru creșterea băncilor de eficiență financiară, evaluarea impactului de operare cu valorile mobiliare asupra băncilor indicatori financiari, precum și îmbunătățirea activității bancare cu privire la titluri de piață, având în vedere tendințele actuale din sectorul bancar și cerințele moderne de concurență.

 Teza analizează practica internațională, precum și legislația Republicii Moldova în domeniul activităților băncilor pe piața valorilor mobiliare.

 Premisele subiective și obiective pentru ca o bancă să adopte o decizie de eliberare a titlurilor de valoare sunt stabilite, precum și avantajele, oportunitățile, riscurile și eficiența de eliberare a diferitelor tipuri de titluri de valoare .

 Lucrarea dezvăluie activitatea băncilor pe piața valorilor mobiliare, inclusiv activitatea investițională pe piața valorilor mobiliare corporative,activitatea în calitate de emitenți ai valorilor mobiliare, precum și particularități ale activității profesionale pe piața valorilor mobiliare deținute de bănci.

 Riscurile băncilor în activitatea cu valori mobiliare este analizată, de asemenea și necesitatea activității băncilor pe piața valorilor mobiliare. Impactul operațiunilor cu valori mobiliare asupra indicatorilor principali ai unei bănci este determinată.

În Introducere se argumentează actualitatea temei de cercetare, sunt formulate obiectivele, sarcinile, tema și obiectul investigațiilor, se dă o caracterizare succintă a lucrării, subliniindu-se noutatea științifică și valoarea ei practică.

În teză, s-au luat în considerație rezultatele cercetărilor ce relevă anumite aspecte ale activității Băncilor Comerciale din Republica Moldova .

Suportul metodologic și teoretico-științific al tezei îl constituie materialul bibliografic, materiale analitic-informaționale, regulamente, legi etc.

Valoarea aplicativă a lucrării constă în concluziile și recomandările formulate, care vor putea fi consultate de către băncile comerciale. Punerea în aplicare a recomandărilor propuse contribuie la îmbunătățirea activității băncilor.

 Cuvinte cheie : valori mobiliare, instrumente financiare, emitenți ai valorilor mobiliare , eficiență financiară, operațiunile de investiții, activitate profesională pe piața valorilor mobiliare, activitate bancară etc.

Adnotation

To the thesis in Economics :

“ Banks' activity in the stock market: national and international experience”

The thesis is a synthesis of theoretical material, practical and statistical.

The thesis is devoted to studying the activity of commercial banks in the capital market in Moldova and in other developed countries.

The goal and objectives of the present work are determined by the need of scientific approaching the impact of operations with securities over commercial banks activity in general , as well as over indicators that characterize the economic situation of a bank.

The thesis is dedicated to identifying particularities of banks operations with securities in Republic of Moldova , as a premise to increase the banks financial efficiency , evaluation of the impact of operation with securities over banks financial indicators , as well as the improvement of banking activity on the securities market , considering the actual tendencies in the banking sector and the modern competition requirements.

The dissertation analyzes international practice , as well as the laws of Republic of Moldova in the area of banks activities on the securities market .

The subjective and objective premises for a bank to adopt a decision for issuing securities are established as well as the advantages , the opportunities , the risks and the efficiency of issuing different types of securities by the banks are determined.

The work reveals banks activity on the securitues market , including investment activity on the corporative securities market , primary dealer activity on the government securities market , as well as particularities of professional activities on the securities market held by the banks .

Banks risks of operations with securities are analyzed , as well as the necessity of banks activity on the securities market is proved. The impact of operations with securities over principal indicators of a bank is determined.

The formulated conclusions and proposals determine the practical significance of the thesis. Implementation of proposed recommendationns maz contribute to the improvement of banks activity.

Key words : securities , financial instruments , issuing marketing , financial efficiency, investment operations , professional activity on the securities market .

Introducere

Sistemul bancar este una din сele mai importante structuri ale economiei de piață. Băncile sunt intermediari la distribuirea capitalului, сontribuind esențial la mărirea PIB-ului țării.

Băncile moderne acordă o multitudine de servicii clienților săi – de сredit, depozite și decontare, care constituie baza business-ului banсar, și cele moderne ce țin de instrumentele financiare noi, operațiunile investiționale, servicii fiduciare etc.

Un alt сomponent important al economiei de piață este piața valorilor mobiliare, prin care se intermediază mișcarea capitalului și se efectuează redistribuirea resurselor materiale și umane în economie.

Partiсiparea băncilor comerciale la piața valorilor mobiliare сontribuie la atragerea resurselor suplimentare prin emisiunea valorilor mobiliare, extinderea bazei de venituri, menținerea nivelului necesar de lichiditate, adaptarea mai ușoară la schimbările сonjuncturii pieței.

Actualitatea temei. Unul din componentele principale ale economiei de piață în procesul de tranziție spre care în decursul ultimului deceniu se află Republica Moldova, il constituie piața valorilor mobiliare. Necesitatea сercetării acestei teme este stabilitatea sistemului bancar, precum și evoluția pieței valorilor mobiliare,ceea ce este un factor important al progresului eсonomic și social, fiind un element important în dezvoltarea relațiilor de piață.

Scopul lucrării сonstă în determinarea perspectivelor dezvoltării și perfecționării activității băncilor comerciale pe pieța valorilor mobiliare, identificarea particularităților operațiunilor bancare cu valorile mobiliare, luînd în considerație atît practica din țările dezvoltate internațională, cît și din Republica Moldova.

Domeniul de сercetare este determinat de activitatea băncile comerciale din Republica Moldova și cele internaționale pe piața valorilor mobiliare.

Obiectul cercetării este determinat la nivelul băncilor comerciale, care au activitate operațională cu valori mobiliare.

Structura lucrării este cuprinsă : Introducere, trei сapitole, сoncluzii, bibliografie și anexele.

Astfel, în introducere, este argumentată actualitatea temei de cercetare, sunt precizate scopul, domeniul de cercetare și obiectul cercetării.

Capitolul I – „Aspecte teoretice privind activitatea băncilor comerciale pe piața valorilor mobiliare” analizează activitatea băncilor comerciale în calitate de investitori , participanți profesioniști și emitenția ai valorilor mobiliare .

Capitolul II – „Experiența internațională în domeniul activității băncilor comerciale pe piața valorilor mobiliare” reflectă activitatea internațională, și anume din SUA, Geermania și Marea Britanie , a băncilor comerciale pe piețele de capital .

Capitolul III – „Activitatea băncilor сomerciale pe piața valorilor mobiliare din Republica Moldova și modalități de optimizare a acesteia ” cuprinde aspectele legislative privind activitatea băncilor pe piața valorilor mobiliare, și analiza modalităților de optimizare a activității bancare pe piața de capital .

Ultimul compartiment al tezei cuprinde, concluziile autorului privind operațiunile

băncilor cu valori mobiliare și eficiența aсestor operațiuni în sistemul bancar, preсum și contribuția lor la dezvoltarea pieței valorilor mobiliare în general. În urma punerii în aplicație a recomandărilor , băncile urmează să se angajeze mai activ în activitățile profesioniste pe piața valorilor mobiliare , ceea ce va extinde sfera de influență a lor pe piața valorilor mobiliare .

Capitolul I

Tranzacția de la economia centralizată la cea de piață , în care astăzi se află și economia națională a Republicii Moldova, presupune un schimb radical al relațiilor de producție și proprietate. Unul din elementele principale ale acestei restructurări este reforma sistemului de finanțe și credit a statului , formarea și dezvoltarea pieței valorilor mobiliare .

Formarea pieței valorilor mobiliare are ca efect crearea mecanismului de piață în locul celui de stat cu caracter directiv , care presupune transferare liberă și totodată organizată a capitalului dintr-o ramură în alta prin acumularea mijloacelor bănești disponibile ale populației , persoanelor juridice și statului , folosirea lor ăentru investirea în sfera productivă și neproductivă în mărimea determinată de cererea pieței , ce duce la obținerea efectului maxim pentru economie în întregime . Prin urmare , piața valorilor mobiliare este partea componentă a circulației atît a pieței monetare , cît și a pieței capitalurilor , al căror rol este destul de important pentru etapa actuală de tranziție a economiei republicii .

Instituțiile fundamentale ce contribie la circulația capitalului și la organizarea sistemului piețelor financiare sunt : bursa de valori mobiliare , fonduri internaționale , instituții bancare și instituții financiare . Conform definiției lui James Edwin Dolan „piețele financiare reprezintă totalitatea instituțiilor de piață ce îndreaptă fluxul mijloacelor bănești de la creditpri la debitori ”. Sistemul financiar constituit din instituții bancare și piețe ale valorilor mobiliare contribuie la mobilizarea sumelor acumulate și orientarea lor în primul rînd încolo unde se așteaptă cele mai înalte venituri .

Prin piețele de valori mobiliare se intermediază mișcarea capitalului , totodată se efectuează redistribuirea resurselor materiale și umane în economie . Anume piețele valorilor mobiliare conferă economiei elasticitate și mobilitate , care asigură transferarea rapidă a resurselor dintr-o ramură a economiei în alta și favorizează reorganizarea structurală a economiei . Astfel , putem concluziona că Piața Valorilor Mobiliare într-un sistem de relații economice reprezintă un sensibil mecanism de reglare a relațiilor economice , un indicator al stării economice a țării în general și a întreprinderilor în parte . Rolul menționat este jucat de către Piețele Valorilor Mobiliare în țările cu economie în tranzacție , inclusiv R. Moldova .

Sarcina acestora în R.Moldova este asigurarea distribuirii flexibile interramurale a resurselor investiționale, asigurarea maxim posibilă a fluxurilor investiționale naționale și internaționale , constituirea condițiilor necesare pentru stimularea economiilor și transformarea lor în investiții.

Băncile și instituțiile bancare și în special activitatea lor pe piața valorilor mobiliare ,în dependență de legislația diferitor țări băncile pot juca un rol important pe piața de capital. Practica mondială cunoaște două abordări a problemei privind combinarea activității specifice băncilor și activității băncilor pe piața de capital.

Banca comercială poate desfășura următoarele genuri de activitate pe piața valorilor mobiliare:

Investitor;

Participant profesionist;

Emintent .

1. Banca comercială în calitate de investitor pe Piața Valorilor Mobiliare

Activitatea investițională a băncii pe piața valorilor mobiliare este definită, în literatura științifică, ca activitatea de plasare a mijloacelor în valori mobiliare din propria inițiativă în scopul obținerii unor venituri directe și indirecte mai tîrziu .

Veniturile directe de la investiții în valori mobiliare sunt obținute în forma de dividende, dobînzi sau în urmă realizării lor ulterioare la un preț mai mare. Veniturile indirecte se formează din contul extinderii cotei pieței, controlate de banca prin societățile afiliate și dependente.

Orice bancă poate decide în ce titluri de investiții să-și plaseze fondurile bănești . În funcție de perioada efectuării lor , investițiile pot fi clasificate în :

Plasamente pe piața monetară

Plasamente pe piața de capital

Efectuînd investiții în valori mobiliare banca atinge și alte obiective, care sunt:

Atragerea clientelei noi din contul participării în capitalul agenților economici.

Creșterea portofoliului din contul majorării prețului de piață a valorilor mobiliare.

Folosirea valorilor mobiliare în calitate de gaj în cazul obținerii unui credit pe piața interbancară si de la Banca Națională.

Crearea rezervei de lichiditate. Plasînd mijloacele în valorile mobiliare lichide banca poate rezolva oricînd problema lichidității, realizînd repede și eficient aceste instrumente pe piață.

Asigurarea participării la conducerea întreprinderilor care prezintă un interes pentru bancă.

Băncile comerciale, investind în valori mobiliare, sunt supuse următoarelor riscuri:

riscul de creditare, care constă în nerecuperarea sumei depuse de bancă la achiziționarea titlului sau nerecuperarea venitului(dividende, dobînzi, scont);

riscul puterii de cumpărare, ce apare ca urmare a procesului inflaționist. Banca poate pierde din cauza eroziunii banilor investiți.

riscul vînzării anticipate (înainte de maturitate) a titlului financiar. Din cauza lipsei de lichidități banca este nevoită să-și vîndă titlurile cumpărate anterior, pentru a nu face apel la împrumuturi.

Băncile comerciale efectuează următoarele operațiuni investiționale:

Procurarea acțiunilor, obligațiunilor, altor valori mobiliare

Operațiuni REPO cu valorile mobiliare corporative

Activitatea de dealer primar pe piața valorilor mobiliare de stat

Procurarea obligațiunilor, acțiunilor, altor valori mobiliare

Investițiile băncilor în valorile mobiliare corporative pot fi divizate în următoarele categorii:

1. Procurarea acțiunilor în scopul controlului asupra proprietății ce contravine obiectivelor de bază ale băncii comerciale deoarece:

Investițiile respective atrag pe un timp îndelungat resursele creditare ale băncii;

Această categorie de investiții poartă un risc ridicat pentru bancă. Situația financiară a societății poate să se schimbe din cauza conjuncturii nefavorabile a pieței, ceea ce va diminua costul acțiunilor deținute de bancă;

Dirijarea societății necesită atragerea unor resurse materiale suplimentare (specialiștilor bancari de la lucrul lor de bază în bancă), însă nu există o garanție că aceste cheltuieli vor fi acoperite.

Procurarea valorilor mobiliare corporative poate fi efectuată de bancă din următoarele motive:

Achiziționarea acțiunilor în schimbul rambursării creditului acordat de banca. În acest caz, acțiunile societății sunt depuse în gaj și banca devine în mod automat deținător al acestor titluri, pe care trebuie să le vîndă pe piață în cel mai scurt timp.

Achiziționarea unui pachet de control de acțiuni al unei societăți de valoare în scopul revinderii lor către un investitor strategic

2. Plasarea mijloacelor în scopul diversificării fondurilor și obținerii unor venituri curente în formă de dividend sau dobîndă, precum și venitului speculativ în urma vînzării ulterioare a valorilor mobiliare, care presupune formarea și dirijarea unui portofoliu de valori mobiliare.

Portofoliul investițional al băncii reprezintă o totalitate de valori mobiliare, procurate pentru obținerea veniturilor și asigurarea lichidității plasamentului.

Realizarea eficientă de către bancă a politicii de portofoliu constă în:

a) profesionalismul și experiența specialiștilor băncii;

b)diversificarea optimă a mijloacelor (divizare pe tipuri de valori mobiliare, ramurile economiei, regiuni, termenele de scadență);

c) lichiditatea înaltă a valorilor mobiliare procurate.

Valorile mobiliare corporative sunt cele mai complicate instrumente din punct de vedere al evaluării lor. La formarea portofoliului valorilor mobiliare se urmărește scopul maximizării veniturilor și minimizării riscurilor. Dirijarea portofoliului activelor, schimbarea structurii lui pentru maximizarea venitului se bazează pe analiza și prognoza dinamicii ratelor pe piața financiară. Astfel, venitul limită de la așa active, ca diferite tipuri de valori mobiliare, trebuie să fie nu mai jos decît ratele dobînzilor la depozite.

Operațiuni REPO cu valorile mobiliare corporative.

Contractele REPO sunt contracte specifice băncilor comerciale, ce reprezintă o alternativă a instrumentelor tradiționale ale pieței monetare.

Caracteristicile contractelor REPO sunt următoarele:

în operațiunile REPO se specifică „rata REPO”, care reprezintă rata dobînzii la creditele acordate pe piața monetară;

evidența contabilă a operațiunilor REPO, conform standardelor internaționale de contabilitate, reflectă esența economică a operațiunii – împrumutul garantat cu valori mobiliare și nu aspectul ei juridic – vînzarea valorii mobiliare;

în operațiunea REPO prețul de deschidere este egal cu prețul de închidere, însă la încheierea operațiunii, în afară de preț, se efectuează si plata dobînzii pentru perioada REPO;

în operațiunea REPO vînzătorul valorii mobiliare (împrumutatul de bani) pe toată perioada operațiunii REPO își rezervă dreptul de a continua primirea cupoanelor (dividendelor) aferente valorii mobiliare. Dacă cumpărătorul (deținătorul) valorii mobiliare a obținut aceste plăți el este obligat să le transfere imediat vînzătorului inițial;

operațiunea REPO trebuie să conțină cel puțin una din următoarele metode de protejare a contrapărților:

cumpărarea/vînzarea cu marjă , adică la un preț mai mic sau mai mare, decît cel al pieței;

marcarea la piață, adică reevaluarea periodică a valorii mobiliare vîndute sau cumpărate prin acordul REPO;

operațiunile REPO se efectuează în baza unor contracte standardizate aprobate de participanții profesioniști ai pieței.

Activitatea de dealer primar pe piața valorilor mobiliare de stat;

Valorile mobiliare de stat – sunt instrumente ale datoriei de stat, reprezentînd un contract de împrumut pe termen scurt, mediu și lung cu valoarea exprimate în monedă națională sau altă monedă legală, emise în formă de titlu financiar negociabil.

După metoda tradițională de clasificare a hîrtiilor de valoare de stat din punct de vedere a termenului de emitere destindem:

a) Hîrtii de valoare de stat emise pe termen scurt sunt utilizate pe larg în multe țări și servesc pentru finanțarea necesităților de scurtă durată a statului. Aceste hîrtii de valoare pot fi divizate în modul următor:

bonuri de trezorărie – reprezintă instrumente cu discont, adică profitul investitorului se formează din contul diferenței dintre prețul de amortizare (valoarea nominală) și prețul de cumpărare, care este mai mic decît valoarea nominală, emise din necesitățile trezorăriei de stat la executarea bugetului de stat, de obicei, pe un termen de 1 lună, 3 luni, 6 luni, 9 luni, 1 an. Se plasează la licitații conform graficului oficial stabilit. Bonurile de trezorărie sunt instrumente lichide, deținerea cărora nu este legată cu risc. De aceea rata profitului la ele este mai joasa decît la alte hîrtii de valoare.

Bonurile de administrare a decalajului de casă, prin esență, sunt aceleași ca și bonurile de trezorărie (se emit pe un termen mai mic de un an, se vînd cu discont), însă termenul de emitere se stabilește particular pentru fiecare emitent în parte. Plasarea nu se efectuează conform unui grafic special, dar reieșind din mărimea golului de casă la executarea bugetului de stat, cînd acesta nu este acoperit din emiterea bonurilor de trezorărie, și posibilităților de rambursare a împrumutului.

Obligațiuni de stat , care sunt valori mobiliare de stat pe un termen mediu și lung, cu rata dobînzii stabilită , dobînda fiind plătită periodic. Obligațiunile de stat sunt răscumpărate la valoarea lor nominală sau la preț mai mare decît valoarea nominală .

b) Obligațiuni de trezorărie reprezintă un tip al hîrtiilor de valoare de stat și prin esență sunt un angajament al emitentului de a achita deținătorului o anumită sumă în viitor și (dacă aceasta se stipulează de condițiile emiterii) de a plăti o anumită dobîndă, care este stabilită în prealabil în formă de procent către valoarea nominală.

În multe țări ale lumii titlurile de stat au devenit o componentă principală a datoriei publice. Datorită faptului, că guvernele sunt capabile de a oferi titluri pentru care riscul este mai mic, decît riscul pentru majoritatea titlurilor emise de către agenții privați, valorile mobiliare de stat constituie un instrument investițional solicitat de către sectorul privat.

Valorile mobiliare de stat sunt instrumente neinflaționiste de finanțare a deficitului bugetar, care de asemenea se folosesc pe larg la realizarea politicii monetar-creditare a băncilor centrale.

O sarcină importantă în organizarea pieței valorilor mobiliare de stat o ocupă băncile comerciale în calitate de dealeri primari.

Dealer primar – banca care corespunde criteriilor de selectare a băncilor și de evaluare a activității lor pe piața hîrtiilor de valoare de stat dematerializate și desfășoară activitate de creator al pieței.

Activitate de creator al pieței (market-maker) – gen de activitate comercială care se desfășoară prin anunțul public al prețurilor de cumpărare (și/sau vînzare) a valorilor mobiliare cu obligațiunea de a cumpăra și/sau vinde aceste valori mobiliare la prețurile anunțate de persoana care practică această activitate.

Crearea pieței este scopul principal al sistemului dealerilor primari. Creatorii pieței sunt în drept să se specializeze pe unele segmente ale pieței, luînd în considerație interesele clienților lor.

Dealerii primari sunt obligați să garanteze lichiditatea pieței valorilor mobiliare , ce este asigurată dacă există creatori ai pieței activi, care într-un mod permanent satisfac orice cereri ale clienților săi de vînzare sau de cumpărare a valorilor mobiliare pe piața secundară, reieșind din cotările zilnice stabilite de fiecare dealer primar.

Ca dealeri primari, băncile comerciale, rezidente a țării date, trebuie să corespundă următoarelor cerințe:

Perioada de activitate pe piața valorilor mobiliare trebuie sa fie destulă pentru a acumula o experiență bogată;

Respectarea cuantumului capitalului normativ stabilit de banca centrală;

Profitabilitatea băncii;

Deținerea unui cont direct de corespondență cu banca centrală;

Participarea activă atât pe piața primară, cât și pe cea secundară;

Prezența unui personal calificat pentru activitatea dată;

Dotarea tehnică respectivă.

În afară de aceste cerințe, dealerii primari sunt obligați să respecte modalitatea de organizare a decontărilor, stabilită de banca centrală. Dealer primar pe piața valorilor mobiliare de stat nu sunt licențiați de Organul de supraveghere a pieței valorilor mobiliare și nu constituie activitate profesionistă pe piața valorilor mobiliare.

Dealerii primari au un rol foarte important în organizarea pieței primare a hîrtiilor de valoare de stat. Sarcina lor este de a colecta cereri de cumpărare a hîrtiilor de valoare de stat, de a le centraliza și a le înainta spre participare la licitațiile de plasare a hîrtiilor de valoare respective.

În unele țări există anumite facilități pentru dealerii primari, care îi determină pe investitori să participe la licitații anume prin instituția acestora. De regulă, aceasta este informarea lor deplină despre situația pe piață la moment și în dinamică. Astfel, nici un investitor n-ar fi capabil să urmărească dinamica pieței valorilor mobiliare (în special a pieței secundare), ca urmare aceasta ar duce la o informare eronată despre situația pe piață și ar putea fi luate decizii investiționale imperfecte

În unele țări la licitațiile de plasare sunt admiși doar dealerii primari, astfel încît investitorii sunt constrânși să participe la licitații numai prin intermediul lor. În cazul cînd numărul dealerilor primari este suficient de mare pentru existența unei concurențe sănătoase, aceasta nu se răsfrânge negativ asupra dezvoltării pieței în general.

În lupta concurentă între dealerii primari pentru atragerea investitorilor, ei pot oferi diverse facilități clienților săi. Principalul instrument de atragere a investitorilor este comisionul dealerului pentru serviciile sale. Acesta poate fi fix sau variabil.

Pe piața valorilor mobiliare emise in forma înscrierilor în conturi, de obicei, dealerii primari activează în baza acordului de dealer primar încheiat între instituția financiara și banca centrală, ultimei revenind funcția de supraveghere a activității dealelor primari. În unele cazuri este organizată asociația dealerilor primari, destinată apărării intereselor dealerilor primari în relațiile cu emitentul și banca centrală.

Pe piața secundară a valorilor mobiliare dealerii primari pot presta următoarele genuri de servicii: activitate de comision și activitate comercială. În cadrul acestor genuri de activități, dealerul primar poate cumpăra valori mobiliare de la clienții săi și alți clienți în portofoliul propriu, poate comercializa valori mobiliare din portofoliul propriu clienților săi și altor clienți, poate efectua operațiuni de mediere la cumpărarea – vînzarea valorilor mobiliare între clienți.

1.2 Activitatea profesionistă a băncilor comerciale pe Piața Valorilor Mobiliare

Pentru a efectua operațiuni de cumpărare/vânzare a valorilor mobiliare, băncile comerciale trebuie să dețină licența de participant profesionist pe piața valorilor mobiliare. Prestarea activităților profesioniste de băncile comerciale în baza licențelor se reglementează de către Organul de supraveghere a Pieței Valorilor Mobiliare.

Deosebim un număr impunător de participanți profesioniști pe piața de capital , printre care

banca de investiții

societăți de valori mobiliare

societăți de administrare a investițiilor

societăți de compensare, decontare , depozitare

societăți de registru

Banca de investiții este specializată în transmiterea capitalurilor disponibile pe diverse termene pentru plasarea lor în valori mobiliare emise de stat , de agenții autorizați ai statului , de societăți comerciale și de emitenți potențiali.Această activitate îmbracă forma de garantare a emisiunilor de valori mobiliare , distribuire a emisiunilor și consultare.

Societățile de valori mobiliare desfășoară activitatea de intermediere a tranzacțiilor cu valori mobiliare efectuate de investitori în special pe piețele financiare secundare (burse de valori , piețe OTC).

Societățile de administrare a investițiilor se împart în cele de administrare a fondurilor de investiții și de administrare a plasamentelor efectuate de investitorii individuali .Acestea sunt create cu scopul de a asigura gestionarea profesională a portofoliilor de valori mobiliare în care se plasează disponibilitățile bănești concentrate prin intermediul acestor fonduri.

Societățile de compensare, decontare și depozitare stabilesc cui revine responsabilitatea decontării tranzacțiilor , furnizează servicii de depozitare și custodie , asigură accesul la înregistrările registrului etc.

Societățile de registru presupun obligația oricărei societăți pe acțiuni să ducă o strictă evidență a tuturor obligațiunilor , acțiunilor pe care le pune în circulație.Aceste societăți sunt specializate în evidența valorilor mobiliare tranzacționate pe o piață secundară organizată și supravegheată ,transmiterea evidenței societății pe acțiuni cînd i se solicită astfel de informații , înregistrarea transferului de proprietate , acordarea posibilității efectuării controlului asupra titlurilor de valoare aflate în conturile clienților etc.

Băncile comerciale pot desfășura următoarele activități profesioniste pe piața valorilor mobiliare:

Activitatea de dealer;

Activitatea de brokeraj;

Activitatea de undewriting;

Activitatea de administrare a investițiilor;

Activitatea de depozitare;

Activitatea de ținere a registrului.

Activitatea de dealer (cartea V)

Activitate de dealer este activitatea de vînzare – cumpărare a valorilor mobiliare, în numele și din contul propriu al băncii, inclusiv uneori cu rolul de a face piața prin afișarea permanentă de cotații ferme , banac fiind pregătită oricînd să cumpere – vîndă valorile mobiliare pentru care face piața în cantitatea standard și la prețul ferm de ofertă .

Banca, în calitate de dealer – participant profesionist la piața valorilor mobiliare în baza licenței eliberate de către organul de supraveghere a Pieței Valorii Mobiliare, desfășoară activitatea de dealer pe piața bursieră și pe cea extrabursieră.

Prin activitatea de dealer banca își formează portofoliul său investițional, cumpără și vinde valorile mobiliare.

În cadrul desfășurării activității de dealer pe piața valorilor mobiliare, banca – dealer poate cumula activitatea respectivă numai cu activitatea de brokeraj, underwriting, consulting investițional și de administrare a investițiilor în conformitate cu actele normative în vigoare. De asemenea, activitatea de dealer nu trebuie să fie confundată cu activitatea de dealer primar pe piața valorilor mobiliare de stat, deoarece această activitate se desfășoară exclusiv în scopul obținerii profitului prin vînzarea-cumpărarea titlurilor de valoare.

La desfășurarea activității de dealer pe piața valorilor mobiliare banca – dealer este obligată:

să îndeplinească conștiincios obligațiunile ce țin de tranzacțiile de vînzare–cumpărare efectuate de ea;

să execute toate acțiunile necesare pentru asigurarea efectuării în termen a decontărilor cu mijloace bănești și a transmiterii valorilor mobiliare;

să efectueze acțiuni și tranzacții în conformitate cu actele normative în vigoare.

Ca bază pentru desfășurarea activității de dealer a băncilor servesc următoarele documente:

Contractul de vînzare-cumpărare a valorilor mobiliare;

Dispoziția de transmitere;

Procura pentru încheierea tranzacției cu valori mobiliare;

Documentele ce confirmă transferarea mijloacelor bănești pentru valori mobiliare.

Activitatea de brokeraj

Activitate de brokeraj reprezintă activitatea de vînzare –cumpărare a valorilr mobiliare , desfășurată de bancă în numele și pe contul clietului în baza contractului de mandat sau de comision , precum și în baza procurii pentru efectuarea tranzacțiilor menționate, în cazul în care contractul nu stipulează împuternicirile mandatarului sau comisionarului

Băncile în calitate de broker desfășoară următoarele operațiuni și tranzacții cu valorile mobiliare:

atrage mijloace financiare de la clienți cu scopul de a efectua în numele clienților investiții în valori mobiliare;

deschide și ține conturile clienților în baza contractului de servicii de brokeraj;

efectuează decontări privind operațiunile cu valori mobiliare la ordinul clienților;

păstrează, asigură securitatea și ține evidența separată a mijloacelor bănești ale clienților săi;

îndeplinește funcția de deținător al valorilor mobiliare;

poate cumula activitatea de brokeraj în calitate de activitate de bază pe piața valorilor mobiliare numai cu activitatea de dealer, underwriting, consulting investițional și de administrare a investițiilor în conformitate cu actele normative în vigoare;

administrează valorile mobiliare la ordinul clienților;

efectuează alte operațiuni și tranzacții ce țin de activitatea de brokeraj.

Pentru prestarea serviciilor de brokeraj, banca va încasa un comision de la clienții săi.

Activitatea de brokeraj a băncilor cuprinde următoarele etape:

Încheierea contractului de servicii de brokeraj.

Contractul de servicii de brokeraj este forma juridică pe care o îmbracă raporturile între bancă, fiind în calitate de broker, și clienții săi, în baza căruia una dintre părți, banca (brokerul) se obligă să efectueze din însărcinarea, în interesul și din contul celeilalte părți – clientului, tranzacții cu valori mobiliare.

Contractul de servicii de brokeraj se încheie pe o perioadă anumită de timp convenită între ambele părți. Contractul de servicii de brokeraj se întocmește în două exemplare, ambele avînd putere juridică egală, distribuindu-se un exemplar clientului și unul băncii-broker.

Contractul de servicii de brokeraj poate fi de două tipuri:

a) contractul de brokeraj de mandat;

b) contractul de brokeraj de comision.

Deschiderea contului în bancă pentru client pentru decontările reciproce între bancă și client.

Contul de brokeraj reprezintă un cont personal deschis de către bancă pentru păstrarea și evidența resurselor bănești și a valorilor mobiliare ale clientului, deschis în baza contractului de servicii de brokeraj.

În funcție de condițiile acordurilor cu clienții pot fi deschise următoarele tipuri de conturi de brokeraj:

Conturi de casă – deschise în cazul în care clienții cumpărători nu necesită mijloace bănești suplimentare de la bancă în vederea efectării plăților pentru valorile mobiliare.

Conturi comune – deschise pentru soț și soție, familii și alte persoane, care au combinat resursele lor pentru desfășurarea activității investiționale comune.

Înaintarea ordinului de vînzare/cumpărare a valorilor mobiliare în baza contractului de servicii de brokeraj. Pentru aceasta banca se convinge despre existența mijloacelor bănești pe contul clientului și dacă nu sunt gajate.

Executarea ordinului.

Prezentarea clientului a dării de seamă despre tranzacția executată, cheltuielile și veniturile realizate, altă informație referitor la tranzacția efectuată.

Ținerea evidenței tranzacțiilor și operațiunilor efectuate în legătură cu contractele încheiate cu clienții.

Controlul intern.

În practica internațională băncile brokeri efectuează, de asemenea, tranzacții în marjă și operațiuni de vînzare în lipsă.

Tranzacțiile în marjă sunt împrumuturi acordate de bănci în scopul procurării valorilor mobiliare. Marja e definită ca procentaj al finanțelor clientului, care trebuie pus ca garanție pentru împrumut sau utilizat la inițierea tranzacției și de asemenea oferă protecție băncilor contra riscului prețului.

Activitatea de undewriting

Activitate de underwriting este activitate de mediere la emisiuni, desfășurată în numele emitentului, în vederea promovării ofertei publice primare și plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului, prin încheierea contractului de underwriting.

Conform acestui contract, banca underwriter poate activa sau în calitate de cumpărător, sau în calitate de agent. Contractul de underwriting, de regulă, poate stipula asumarea de către underwriter a obligațiunii de răscumpărare de la emitent a valorilor mobiliare neamplasate în procesul ofertei publice primare. De obicei, underwriterul cumpără de odată tot volumul emisiunii și își asumă toate obligațiunile financiare pentru orice valori nerealizate.

În țările înalt dezvoltate locul actual al pieței pentru subscrierea noilor titluri este sediul băncilor, legat printr-o rețea informatizată atît cu cei care publică noile emisiuni (guverne, societăți pe acțiuni etc.), cît și cu investitorii. Băncile comerciale pot participa la subscrierea obligațiunilor emise de guverne, municipalități și corporații, deoarece se presupune că garanția lor este sigură.

Emisiunea valorilor mobiliare din ordinul emitentului se efectuează în trei etape:

Pregătirea emisiunii;

Primirea (răscumpărarea) valorilor mobiliare ale emitentului;

Plasarea valorilor mobiliare printre investitori.

Desfășurarea acestei activități prezintă următoarele avantaje pentru bancă:

a) contribuie la atragerea noilor clienți;

b) consolidează poziția băncii pe piață;

c) contribuie la mărirea lichidității băncii, prin atragerea unor mijloace bănești libere fără plată.

Activitatea de administrare a investițiilor

Activitate de administrare a investițiilor reprezintă o activitate profesionistă pe piața valorilor de acordare a servciilor de gestionare a protofliului de investiții și de acordare de consultații, în baza contractului de administrare fiduciară a următorului patrimoniu transmis acesteia:

a) valorile mobiliare;

b) mijloacele bănești destinate investirii în valori mobiliare;

c) valorile mobiliare și mijloacele bănești obținute ca rezultat al administrării fiduciare a valorilor mobiliare.

Modul de desfășurare a activității de administrare a investițiilor, drepturile și obligațiile băncii și ale clientului său se stabilesc în contractul de administrare a investițiilor. Conform contractului de administrare a investițiilor, una dintre părți (fondatorul administrării) transmite, pe un termen stabilit, patrimoniul respectiv celeilalte părți (băncii), care își asumă obligația de a administra patrimoniul dat în interesul fondatorului administrării sau în interesul persoanei indicate de el (beneficiarului).

Transmiterea în administrarea managerului a valorilor mobiliare nu implică transmiterea către acesta a dreptului de proprietate asupra lor.

Operațiunile fiduciare reprezintă următoarele avantaje pentru bănci:

1) Banca primește resurse bănești în administrare fiduciară practic fără plată și investește aceste resurse în valori mobiliare după propriul interes. Formînd portofoliul valorilor mobiliare și administrîndu-l pe el, băncile primesc comision, care reprezintă o sursă suplimentară de venit.

2) Activitatea de administrare este o modalitate de obținere a controlului asupra corporațiilor mari și mijloacelor lor, dar nu și drepturilor de primire a veniturilor.

3) Această activitate permite de a mări influența băncii pe piață (băncile influențează conjunctura pieței).

4) Este o modalitate de depășire a limitărilor investiționale a băncilor stabilite de lege.

Activitatea de depozitare

Activitate de depozitare reprezintă o activitate de prestare a serviciilor de evidență și păstrare a drepturilor deponenților asupra valorilor mobiliare

Banca, în calitate de depozitar, activează în baza contractului de prestare a serviciilor de depozitare încheiat cu deponentul.

Toate operațiunile depozitare efectuate de către bănci trebuie să fie reflectate la conturile DEPO deschise pentru valorile mobiliare ale unui deponent concret. Conturile DEPO pot fi:

a) Contul activ DEPO – este contul DEPO, destinat pentru evidența valorilor mobiliare privind locurile lor de păstrare.

b) Contul pasiv DEPO – este contul DEPO, destinat pentru evidența drepturilor deținătorilor valorilor mobiliare.

Pentru banca comercială activitatea de depozitare este avantajoasă din următoarele motive:

1. Este o sursă suplimentară de venit;

2. Banca este informată despre situația reală pe piața valorilor mobilare;

3. Banca își ridică influența pe piața financiară, ceea ce este important în condițiile concurenței sporite.

4. Banca obține unele informații importante despre principalii emitenți ai valorilor mobiliare și clienții săi potențiali.

5. Contribuie la atragerea noilor clienți în bancă.

Consultingul investițional

Consultingul investițional constă în prestarea de către participantul profesionist la piața valorilor mobiliare a următoarelor servicii:

analiza caracteristicilor valorilor mobiliare;

analiza pieței valorilor mobiliare, segmentelor, instituțiilor, activității participanților acesteia;

analiza eficienței investițiilor în anumite valori mobiliare;

consultanța privind formarea și administrarea portofoliului de valori mobiliare;

consultanța privind evaluarea și gestionarea riscului investiției în valori mobiliare;

consultanța privind tehnica negocierii pe piața valorilor mobiliare;

consultanța privind constituirea, organizarea și desfășurarea activității participanților și organizațiilor de autoreglementare.

Activitatea de ținere a registrului

Activitatea de ținere a registrului deținătorilor de valori mobiliare nominative este o activitate de colectare, prelucrare și înregistrare a datelor în vederea constituirii sistemului de ținere a registrului deținătorilor de valori mobiliare.

Banca în calitate de deținător al registrului este obligată să respecte modalitatea stabilită de ținere a registrului. Ea trebuie să deschidă în registru cîte un cont personal pentru fiecare persoană înregistrată și să opereze în registru toate modificările și completările necesare.

De asemenea, în obligațiile băncii intră efectuarea, conform dispozițiilor persoanelor înregistrate, operațiilor în conturile personale ale acestora.

1.3. Banca comercială în calitate de emitent pe Piața Valorilor Mobiliare

Bunurile mobiliare sunt caracterizate , așa cum sugerează și teremenul , prin mobilitatea lor , conferită de trecerea fizică de la un proprietar la altul . Din punct de vedere juridic , asemenea bunurilor , al căror caracter mobiliar nu poate fi contestat și , în plus , sunt purtătoare de valoare , nu sunt considerate valori mobiliare . Deci , valorile mobiliare se deosebesc de bunurile mobiliare prin dematerializarea lor , purtînd și alte denumiri : hîrtii de valoare , titluri de valoare etc.

Conform Legii Republici Moldova cu privire la piaá valorilor mobiliare , nr.-199 –XVI din 18.11.1998 , cap.I , valoarea mobiliară este titlul financiar care confirmă drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane în raport cu altă persoană , repturi ce nu pot fi realizate sau transmise fără prezentarea acestui titlu financiar , fără menținerea respectivă în registrul deținătorilor de valri mobiliare nominative ori în documentele de evidență ale deținătorului nominal al acestor valori mobiliare.

Băncile comerciale din Republica Moldova , ca formă organizatorico- juridică , sunt societăți pe acțiuni care își constituie capitalul prin emisiunea:acțiunilor, obligațiunilor, certificatelor de depozit, cambii etc.

Pentru a emite valori mobiliare băncile sunt reglementate de actele normative în vigoare și pot apela la elaborare în următoarele cazuri:

1. la constituire;

la mărirea capitalului statutar prin emiterea de acțiuni cu scopul:

măririi capitalului social, reieșind din necesitățile băncii. Băncile efectuează emisiunile de acțiuni cu scopul conformării cu cerințele băncii naționale cetrale privind mărimea capitalului normativ sau pentru a obține licență de categorie superioară . În cazul dat, de regulă, se atrag mijloacele suplimentare ale acționarilor actuali ai băncii, sau se caută investitori din afară .

atragerea unui investitor strategic pentru bancă. Pe lîngă necesitatea de mărire a capitalului social, banca poate fi interesată în atragerea unor investitori cu renume în rîndul acționarilor existenți. Aceasta va ridica considerabil imaginea băncii și va spori încrederea clienților în bancă.

capitalizarea dividendelor. La dispoziția băncii, prin hotărîrea Adunării Generale a Acționarilor băncii, poate fi lăsat întregul profit sau o parte din acesta, destinat pentru achitarea dividendelor. Astfel, banca majorează capitalul social din contul dividendelor calculate dar neachitate acționarilor prin emisiunea suplimentară a acțiunilor. Cota fiecărui acționar în capitalul social al băncii în acest caz nu se schimbă.

la atragerea capitalului împrumutat prin intermediul titlurilor de creanță cu scopul:

diversificarea instrumentelor de atragere a mijloacelor bănești. Valorile mobiliare de împrumut, ca obligațiunile, certificatele bancare de depozit, cambiile bancare, permit diversificarea activității bancare. Băncile trebuie să emită mai multe produse bancare pentru a atrage un număr cît mai mare de clienți.

Obligațiunile :

Obligațiunile sunt titluri financiare negociabile , care conferă deținătorului calitatea de creditor.Ele sunt emise de societăți de acțiuni , stat , trezoreria statului , diverse organizme administrative centrale abilitate în acest sens , precum și de organiymele administrativ-teritoriale care gestionează acțivitățile în teritoriu. Obligatorii au dreptul preferențial față de acționari la primirea unei părți din profitul societății sub formă de dobîndă sau de alt profit . Băncile comerciale pot emite obligațiuni pe un termen mai mare de un an în scopul atragerii resurselor financiare disponibile din circulație .

Obligațiunile pot fi clasificate : (cartea profa)

După formă în care sunt emise :

– Obligațiuni materializate , emise pe suport de hîrtie , invocă probleme la emiterea lot ,deoarece trebuie să fie respectate unele elemente de siguranță ,pentru a face dificilă falsificarea.

– Obligațiuni dematerializate

După modul de înscriere al numelui deținătorului pe titlu :

– Obligațiuni nominative

– Obligațiuni la purtător

După modul în care se calculează dobînda :

-Obligațiuni cu dobîndă fixă , cele clasice, al cărui procent de dobîndă va fi stabilit în momentul emisiunii respectivei clase de obligațiuni și rămîne neschimbat pe toată durata de viață a emisiunii respective.

-Obligațiuni cu dobîndă indexată , variarea dobînzii este prevăzută în prospectul de emisiune al respectivei clase de obligațiuni și este descris și modul de calcul al indexării.De obicei , indexarea se face în funcție de rata inflației .

-Obligațiuni participative , cele care pe lîngă dobînda , de regulă fixă , care a fost anunțată mai dau dreptul la încasarea unor dobînzi suplimentare . Principala sursă din care se plătesc aceste dobînzi este profitul net al societășii eminente sau din alte surse.

-Obligațiuni cu cupon zero, apărute în anul ”80 . Denumirea lor vine de la faptul că ele sunt lipsite de cupon, . De regulă aceste obligațiuni sunt puse în circulație la un preț de subparitate, 1/3 din valoarea lor nominală . La scadență , se rambursează întreaga lor valoare .

După modul de ramnbursare a împrumutului obligatar :

– obligațiuni clasice , pentru care valoarea lor nominală se rambursează la scadență , iar dobînda se plătește periodic, anul , semestrial , sau trimestrial . Acest mod de rambursare permite emitentului de a cunoaște și a-și asigura lichiditățile necesare plăților care trebuie făcute .

– Obligațiuni rambursate prin anuități , pentru acest tip de obligațiuni societatea emitentă plătește creditorilor , în fiecare an , o rată constantă care include atît dobînda aferentă perioadei , cît și o parte din suma împrumutată .

– Obligațiuni rambursabile prin tragere la sorți , în fiecare an , societatea emitentă va rambursa cu anticipație un anumit număr de obligațiuni care fac parte din aceeași emisiune. Obligațiunile ce se vor rambursa cu anticipație sunt stabilite în mod aleatoriu , iar deținătorii de astfel de obligațiuni trebie să accepte necondiționat predarea titlurilor în schimbul băncilor

– Obligațiuni rambursabile integral la scadență , adică atît suma împrumutată , cît și dobînda se plătesc numai la scadență .Obligațiunile cu cupon zero sunt cele care se rambursează integral la scadență . Lor li se mai alătură și obligațiunile emise pentru 1,5 sau 2 ani , prin emisiunea cărora nu s-au împrumutat sume mari de bani , iar dobînda nominală este mică , astfel încît sarcina de rambrsare este suportabilă de către emitent .

După modul de garantare a obligațiunilor :

– Obligațiuni negarantate , iar ce ce dețin astfel de obligațiuni nu au nici o garanție că sumele pe care le-au dat cu împrumut vor fi rambursate , în afară de dreptul la rambursarea conferit de orice titlu de credit .

– Obligațiuni garantate , adică se garantează rambursarea sumelor împrumutate prin constituirea unei garanții , ca și în cazul împrumuturilor bancare . Aceste garanții pot fi formate dintr-un fond de rezervă .

După durata de viață a obligațiunilor :

– Obligațiuni pe termen mediu sau lung , ce sunt emise pe o perioadă mai mare de 1 an , de regulă , pe 3 ,5,7,10 sau 15 ani .

-Obligațiuni pe termen scurt , sunt emise pentru a fi rambursate pe un interval de timp maximum de 12 luni

-Obligațiuni cu durată de viață variabilă , care permit fie emitentului , fie deținătprului de obligațiuni să modifice durata împrumutului , de regulă , ea referinduse la o prelungire a duratei de viață a obligațiunii din emisiunea respectivă .

În scopul atragerii de mijloace bănești în conformitate cu legislația în vigoare și în modul prevăzut de statut , banca poate emite obligațiuni nominative , asigurate prin gajarea bunurilor ei proprii sau cauțiunea , granția terților. Banca are dreptul să plaseze obligațiuni de clase diferite , inclusiv purtătoare de dobîndă și/ sau cu scont , precum și convertibile în acțiuni. Aprobarea claselor și numărului de obligațiuni autorizate spre plasare este de competența exclusivă a Adunării Generale a Acționarilor. Statutul băncii trebuie să conțină date despre modul de emitere a obligațiunilor autorizate spre plasare . Un împrumut realizat prin emisiunea de obligațiuni se caracterizează prin următoarele elemente : suma , durata, rata anuală a dobînzii , valoarea nominală , prețul emisiunii acestor titluri și condițiile rambursării datoriei .

Beneficiile emisiunii obligațiunilor de către bănci sunt:

1. Atragerea mijloacelor de împrumut pe un termen lung (mai mare de un an).

2. Obligațiunile sunt instrumente financiare care oferă investitorului un grad de siguranță mai înalt.

3. Acționarii nu pierd controlul asupra băncii, deoarece obligațiunile nu acordă dreptul la vot.

4. Emisiunea obligațiunilor îngăduie băncii să micșoreze venitul impozabil, pentru că dobînda achitată pe obligațiuni se reflectă în bilanț la cheltuieli și diminuează baza impozabilă a băncii.

Emisiunea obligațiunilor implică după sine unele riscuri:

Riscul neplasării volumului total de obligațiuni.

Emisiunea obligațiunilor poate fi efectuată de către bancă numai în cazul existenței unei siguranțe că operațiunea dată va avea un profit. În condițiile instabilității economice și a concurenței înalte din partea altor sectoare ale pieței financiare, instrumentele “lungi” nu pot fi atrăgătoare pentru investitori. Deci, băncilor le va fi dificil să plaseze instrumentele proprii pe termen lung, deoarece plasamentele în valorile mobiliare și produsele bancare pe termen scurt sunt mai avantajoase pentru investitorii potențiali.

În scopul atragerii de mijloace bănești în conformitate cu legislația în vigoare și în modul prevăzut de statut , banca poate emite obligațiuni nominative , asigurate prin gajarea bunurilor ei proprii sau cauțiunea , granția terților.

Certificatele de depozit, cambiile bancare

Efectuînd emiterea acestor instrumente, băncile comerciale acumulează mijloacele bănești libere pe un termen scurt (pînă la un an). Certificatele de depozit și cambiile bancare conțin unele particularități care le fac mult mai atractive atît pentru bancă, cît și pentru clienți , și anume :

permit ca banca să-și acumuleze resursele prin proceduri mult mai simple

sunt lichide și atractive pentru investitor. Deținătorul unui instrument al pieței monetare emis de o bancă poate să–l folosească în calitate de gaj la obținerea creditului bancar, să–l vîndă pe piața secundară sau să folosească cambia bancară în calitate de instrument de plată pentru mărfurile procurate și serviciile primite.

permit ca banca să-și diversifice serviciile pentru clienților și prin aceasta extinde segmentul clienților.

Nu implică gajul sau prezentarea unei garanții (ca în cazul obligațiunilor).

nu există cota minimă de emisiune pe care banca este obligată să o realizeze (cum la obligațiuni și acțiuni) și cerințele față de banca emitentă nu sunt așa de dure ca la obligațiuni.

Totodată, la plasarea instrumentelor pieței monetare apare riscul de dobîndă, pe care îl suportă atît banca, cît și investitorul. În așa caz, pentru investitor este important ca rata inflației să nu depășească rata dobînzii la aceste instrumente, iar pentru bancă pericol prezintă căderea dobînzilor pe piața de capital .

Eficiența emisiunii instrumentelor pieței monetare depinde de:

cît de bine banca a studiat conjunctura pieței de valori și, în special, în sectorul instrumentelor respective. Este important de a alege corect condițiile și timpul emisiunii lor, precum și a propune investitorilor un venit adecvat situației pieței de valori.

existența pieței secundare. Este necesară existența piețe extrabursiere organizată, unde certificatele de depozit și cambiile bancare se tranzacționează în mod electronic. În cazul lipsei pieței secundare sau a costurilor înalte de tranzacționare a certificatelor de depozit sau cambiilor bancare, investitorul nu va vedea avantaje economice pentru procurarea lor sau nu va vedea diferența între depozit simplu la termen și certificatul de depozit sau cambia bancară.

Acțiunile ) cartea profei )

Acțiunile sunt valori mobiliare emise asupra capitalului social al unei companii, fie în scopul constituirii acestuia , fie în sopul majorării acestuia. Acestea sunt considerate a fi titluri de proprietate , deoarece deținătorul lor este proprietarul unei părți din activele totale ale companiei , parte egală valoric cu participarea sa la capitalui social .

După modul de identificare , deosebim

-Acțiuni nominative , fiind emise în formă materializată și dematerializată .

-Acțiuni la purtător , acțiunea este proprietatea celui ce o deține și circulă numai în formă materializată .

După drepturile pe care le generează

-Acțiuni ordinare , care oferă dreptul deținătorului la obținerea anuală a dividentului , adică a unei părți proporționale din profitul realizat de societate pe anul expirat și repartizat acționarilor

-Acțiuni preferențiale , care dau dreptul deținătorului la un devident fix , indiferent de mărimea profitului realizat de societate în anul respectiv.

După stadiile în care se află pe piața de capital ,

-Acțiuni autorizate , care reprezintă numărul maxim de acțiuni aprobate de emitent prin statut să le emită pe piață de-a lungul existenței sale , acțiuni care se află parțial pe piața primară de capital și parțial pe piaa secundară .

-Acțiuni neemise , care reprezintă acea parte de acțiuni autorizate aflate la emitent

-Acțiuni puse în vînzare , emise și pentru care emitentul încă nu plătește devident

-Acțiuni aflate pe piață , emise și puse în vînzare existente în posesia acționarilor și pentru care emitentul plătește devidente.

-Acțiuni de trezorerie , care sunt acțiunile răscumpărate de emitent de pe piață pentru a le revinde cînd prețul va crește , perioada pentru care nu plătește devident și dreptul de vot este suspendat .

Tabelul Caracteristicile acțiunilor ordinare și preferențiale , ( cartea profei)

Băncile comerciale , ca și alte societăți pe acțiuni , efectuează emisiuni de acțiuni atît la constituirea capitalului social , cît și cu scopul majorării lui . În continuare voi expune modalitățile de emisiune în scopul consolidării capitalului social și în scopul creșterii acestuia . Conform reglementării activității societăților pe acțiuni , băncile fiind organizate ca societăți pe acțiuni , pot fi de tip deschis și închis .

Societatea bancară de tip deschis dacă acționarii ei au dreptul nelimitat să înstrăineze acțiunile care le aparțin . Societatea deschisă este în drept să plaseze și să vîndă public acțiunile sale și alte valori mobiliare unui cerc nelimitat de persoane . Numărul acționarilor societății deschise nu este limitat .

Societatea bancară de tip închis dacă acționarii ei au societatea însăși în drept de preempțiune asupra acțiunilor înstrăinate de acționarii acestei societăți . Societatea închisă nu este în drept să plaseze public acțiunile sale și alte valori mobiliare , sau să le propună unei cerc nelimitat de persoane pentru achiziționare. Numărul acționarilor societăților de tip închis , împreună cu reprezentanții prin deținătorii nominal de acțiuni , nu poate fi mai mare de 50 .

Procedura de emisiune a acțiunilor la fondarea băncii cuprinde cîteva etape

Prima etapă include adoptarea de către fondatori a deciziei privind numărul și clasele acțiunilor autorizate spre plasare și distribuite între fondatori . Este necesară și aprobarea preliminară de către Banca Națională a cererii privind eliberarea autorizației de a desfășura activități financiare . Duă obținerea acesteia , urmează unui cont provizoriu la BNM pentru acumularea mijloacelor bănești .

A doua etapă include înregistrarea de stat a băncii la Camera Înregistrării de Stat , înregistrarea la BNM și eliberarea autorizației de desfășurarea a activității financiare .

A treia etapă are loc includerea acționarilor , care au achitat integral acțiunile , în registrul depunătorilor de valori mobiliare și eliberarea către aceștia a certificatelor de acțiunilor sau a extraselor din registru .

Procedura de emisiune suplimentară a acțiunilor necesită adoptarea de către organul împuternicit al băncii a hotărîrii privind emisiunea suplimentară de acțiuni , iar în caz de encesitate , și a hotărîrii privind anularea emisiunii înregistrate de autor .

Are loc pregătirea și aprobarea de către bancă a ofertei publice a acțiunilor în cazul băncilor care vor efectua plasarea publică a acțiunilor și perfectarea de către emitent și registratorul independent a contractului de ținere a registrului acționarilor . În scopul formării unei imagini privind calitatea , prețul emisiunii și profitul pe care îl poate aduce o acțiune , la nivelul fiecării băncii se elaborează studii accesibile clientelei , celor care doresc să-și plăseze capitalurilor disponibile în acțiunile emise de banca dată . Aceste studii au la bază investigarea unui amplu material informativ cu privire la perspectivele cîștigului , structura financiară ,perspectivele cîștigului, relația cost-profit , evoluția viitoare a situației economico – financiare , comparativ cu alte valori mobiliare . Apoi se înregistrează clasa de acțiuni la Bursa de Valori și are loc autorizarea ofertei publice de către BNM , ce include avizarea prospectului ofertei publice de BN și obținerea autorizației .

A doua etapă reprezintă deschiderea la BNM a contului provizoriu în lei moldovenești pentru acumularea mijloacelor bănești obținute în procesul plasării publice a acțiunilor sau în banca emitentă – în cazul plasării individuale .

După ce au avut loc acțiunile enumerate mai sus , are loc plasare acțiunilor emisiunii suplimentare .La sfîrșitul emisiunii banca emitentă aprobă darea de seamă privind rezultatele emisiunii de acțiuni și BNM autorizează emisiunea efectuată . Ca rezultat al emisiunii are loc înregistrarea și la BN a modificărilor și a completărilor în statut. Apoi se închide contul temporar deschis la BNM și mijloacele de pe acest cont se transferă în contul LORO al băncii la Banca Națională.

Capitolul II

2.1 Activitatea băncilor comerciale în S.U.A.

Dezvoltarea sistemului de plăți în Statele Unite ale Americii a fost influențată de o diversitate de factori . În primul rînd, cadrul legal care guvernează activitatea de plăți , ca și structura reglementărilpr privind instituțiile financiare care furnizează serviicii de plăți în S.U.A. sunt complexe.Instituțiile financiare pot fi înregistarte fie la nivelul statelor , fie la nivel federal și pot fi supravegheate de una sau mai multe agenții , fie la ambele niveluri evocate , fie numai la un singur nivel .

În al doilea rînd , există o multitudine de intermediari financiari care furnizează servicii de plăți, compensare și decontare .Astfel , peste 27.000 de instituții care pot lua depozite oferă anumite tipuri de servicii din aceste categorii .În plus , banca centrală îndeplinește un rol deosebit de important în sistemul de plăți prin furnizarea unei foarte largi varietăți de servicii interbancare .

Un al treilea factor deosebit de important îl constituie diversitatea deosebită a instrumentelor de plată și a mecanismelor lor de decontare care stau la dispoziția instituțiilor financiare și a clienților lor pentru descărcarea obligațiunilor de plată. Aceste instrumente de plată variază considerabil atît privind caracteristicile lor, costul , tehnologia pe care o utilizează , disponibilitatea fondurilor și finalitatea , cît și privind orientarea lor către clienți , către tranzacțiile din sectorul comercial sau către cele din sectorul interbancar .

Băncile din Statele Unite se clasifică în următoarele categorii :

1. Banca Centrală – are rolul de a emite bancnote și monede, de a implementa politica monetară, de a autoriza și supraveghea activitatea tuturor băncilor din sistemul bancar național: Federal Reserve System.

2. Băncile Comerciale – care, spre deosebire de băncile de investiții, iși axează oferta, în cea mai mare parte, pe servicii pentru marile organizații (de exemplu: JPMorgan Chase)

3. Bănci de investiții – au atât rolul de a garanta vânzarea acțiunilor și obligațiunilor cât și pe cel de a acorda consultanță în privința fuziunilor (de exemplu: Goldman Sachs )

4. Bănci specializate în finanțarea comerțului – bănci al caror obiect de activitate constă, in mod tradițional, doar in furnizarea de fonduri de finanțare a comerțului. În prezent, aceste bănci asigură asemenea fonduri și sub alte forme decât creditele clasice (de exemplu: Merchant Bank)

5. Bănci pentru finanțarea studiilor – ai căror clienți au ca scop creditarea pentru acoperirea studiilor personale, sau ale copiilor (de exemplu: Wells Fargo)

6. Bănci de retail – ai căror clienți sunt exclusiv persoanele fizice (de exemplu: Bank of America) .

Diversitatea sistemului de plăți în Statele Unite ale Americii a fost influențată de o multitudine de factori . În primul rînd , cadrul legal care guvernează activitatea de plăți , ca și structura regelementărilor privind instituțiile financiare care furnizează servicii de plăți în Statele Unite ale Americii sunt complexe. Instituțiile financiare pot fi înregistrate fie la nivelul statelor , fie la nivel federal și pot fi supravegheate de una sau mai multe agenții , fie la ambele niveluri , fie doar la un singur nivel .

În al doilea rînd , există o diversitate de intermediari financiari care furnizează servicii de plăți , compensare și decontare . Astfel , peste 27.000 de instituții care pot lua depozite oferă anumite tipuri de servicii din aceste categorii . Alte instituții operează pe baze private de sisteme de plăți care acoperă domenii cum ar fi compensarea cecurilor , operarea ghișeelor bancare automate , 8Automated Teller Machines) , rețele de transfer electronic de fonduri la punctele de vînzare (EFTPOS) sau rețele naționale de carduri și sisteme de transfer electronic de fonduri de mare valoare .

În plus , banca centrală îndeplinește un rol deosebit de important în sistemul de plăți prin furnizarea unei largi game de servicii de plăți interbancare .

Un al treilea factor deosebit de important îl constituie diversitate deosebită a instruentelor de plată și amecanizmelor lor de decontare care stau la dispoziția instituțiilor financiare și a clienților lor pentru descărcarea obligațiilor de plată . Aceste instrumente de plată variază considerabil atît privind caracteristicele lor , costul , tehnologia pe care o utilizează , disponibilitatea fondurilor și finalitatea , cît și privind orientarea lor către clienți , către tranzacțiile din sectorul comercial sau către cele din sectorul bancar .

Cadrul legal general

În SUA particularitatea esențială a cadrului legal general privind sistemul de plăți este aceea că el este alcătuit din statute , reglementări și jurisprudență alcătuită atît la nivel federal , cît și la nivel statal . În general , principiile legale relevante sunt particularizate fie pentru fiecare metodă de plată , pe baze electronice sau pe suport de hîrtie , fie la statutul fiecărei plăți la o tranzacție , de exemplu , comerciant , consumator sau entitatea financiară .

Activitatea de plăți este reglementată de cîteva legi federale care se referă în mod special la legătura acesteia cu consumatorii . Astfel , , în Codul Comercial Uniform sunt cuprinse modele privind principiile legale aplicabile în anumite activități comerciale și financiare , înclusiv în tranzacțiile bancare și de pe piața de capital . Astfel legi model cu cîteva mici diferențe au fost adoptate de aproape toate statele componente ale Statelor Unite ale Americii. Articolele 3 și 4 din acest Cod împreuna formează baza legală pentru operațiunile cu cecuri pe suport de hîrtie. În plus , metodele generale de colectare , compensare și decontare a cecurilor prin sistemul băncii centrale – Federal Reserve Bank – este supus prevederilor Regulamentelor CC și J emise de această instituție .

Atît dreptul și obligațiile consumatorilor , cît și ale instituțiilor financiare implicate în tranzacțiile de plăți electronice , inclusiv transferurile prin casele de compensații automate , ghișeele bancare automate sau cele efectuate la punctele de vînzare sunt guvernate în primul rînd de Electronic Funds Transfer Act (1978) și de Regulamentul E al Federal Reserve Bank .

Transferurile de fonduri effectuate prin Clearing House Interbank Payments System

( CHIPS) – cel mai mare system de decontări din punct de vedere valoric din Statele Unite ale Americii – sunt subiectul Statutului Asociației Casei de Compensații din New York . Prin acest statut se stabilește că tuturor transferurilor de fonduri effectuate prin acest system le este aplicabil cadrul legal al statului NY .

Sistemul financiar al SUA se caracterizează prin descentralizarea și numărul mare de instituții financiare . Acest aspect este determinat de amplasarea geografică și de segmentarea sociopolitică a țării .

În fruntea aparatului bancar al SUA este Sistemul Federal de Rezervă (Federal Reserve Bank) , care are o structură deosebită în comparație cu băncile central ale altor state . SFR este format din trei niveluri :

Consiliul Guvernatorilor (Board of Governors)

Comitetul Federal al Pieței Deschise ( The Federal Open Market Committee)

Consiliul Consultativ Federal ( The Federal Advisory Council)

12 Bănci Federale de Rezervă ( Federal Reserve Banks)

Instrumentele de control și de gestionare ale politicii monetar-creditare a SUA utilizate de SFR sunt

Operațiunile „open –market”

Variația ratei scontului și mecanismul rezervelor obligatorii

Prin manevrarea ratei scontului și a rezervelor obligatorii , cît și prin tranzacțiile pe piața deschisă , SFR tinde să majoreze sau să micșoreze volumul creditelor din economie și să creeze condiții de stabilitate și durabilitate economică .

Consiliul Guvernatorilor este organismul care elaborează coordonatele politicii monetar-creditare , controlează rata de scont , adoptă decizii –cheie ce afectează prețul și disponibilitatea banilor și creditelor din economie , determină cota rezervelor obligatorii deținute de bănci și este responsabil de politic ratei dobînzii .

Diagrama Organizarea sistemului financiar al SUA

Mecanismul variației rezervelor obligatorii este un instrument cu dublă funcționalitate pe de o parte , formarea rezervelor permite băncilor să-și mențină în performanță coeficientul lichidității , iar pe de altă parte , SFR utilizează rezervele ca instrument al manevrei volumului de credit din țară . În SUA pentru formarea rezervelor obligatorii sunt folosite 2 tipuri de active : numerarul aflat în tezaurul băncii member și depozitele aflate la Bnca Federală de Rezervă din districtul dat . Dacă pînă în 1980 controlul asupra mențineri rezervelor obligatorii , din partea SFR , era exercitat asupra băncilor memre ale SFR , după 1980 controlul se extinde și asupra băncilor membre SFR .

De operațiunile pe piața deschisă este responsabil Comitetul Federal al Pieței Deschise.

2.2 Activitatea băncilor comerciale în Marea Britanie

În Marea Britanie , băncile au jucat un rol semnificativ de-a lungul timpului . Economia britanică a avut o poziție importantă pe arena mondială nu atît în dezvoltarea industrială și comercială , cît în organizarea sistemului financiar.

Sistemul financiar englez este caracterizat printr-o multitudine de instituții atît depozitare , cît și nondepozitare . Structura instituțiilor depozitare engleze se deosebește de celelalte susteme prin segmentarea riguroasă a instituțiilor în conformitate cu funcțiile acestora și chiar în funcție de naționalitatea capitalului .( figura de mai jos )

În fruntea instituțiilor bancare este Banca Angliei (Bank of England) , care are un rol foarte important în evoluția și formarea băncilor pe plan mondial , fiind considerată una dintre primele bănci centrale .. În baza Legii din 1944 , funcțiile Băncii Angliei sunt puse în sarcina a două departamente

Departamentul Emisiunii

Departamentul Bancar

Departamentul de Emisiune al băncii se ocupă cu emiterea bancnotelor , fiind asigurate prin valori mobiliare de stat aflate în portofoliul băncii .

De menționat că în majoritatea țărilor emisiunea bancnotelor o face banca centrală , excepție fiind SUA , unde bancnotele sunt emise de trezorerie. Una din funcțiile Departamentului Bancar este eliberarea creditelor băncilor prin sistem ( prin case de scont) , acestea fiind asigurate cu depozitele bancare aflate în conturile corespondente . Un instrument important al politicii monetar- creditare realizate de Banca Angliei reprezintă operațiunile pe piața deschisă , în timp ce taxa scontului și mecanismul rezervelor obligatorii la momentul actual practic și-a pierdut din pondere.

În calitate de refinanțare a băncilor , a băncilor engleze se deosebește puțin de metodele de mobilizare a resurselor de către băncile altor state . Deci , există piața pe care în calitate de debitori sunt casele de scont, ce acordă credite băncilor de depozit , caselor de accept , companiilor de asigurări etc. , sub forma pachetelor de cambii și de bonuri de tezaur . Rata scontului respectivelor credite acoperă suma datoriei caselor de scont față de Banca Angliei și le asigură o marjă procentuală necesară . Astfel de credite sunt acordate pe un termen de o zi , cu condiția achitării în ziua următoare , cît și peste o săptămînă. De asemena , casele de scont , avînd acces la informații privind diferite piețe financiare , monetare etc. Și ratele dobînzilor pentru acestea, gestionează portofoliile lor de valori monetare în vederea înfăptuirii operațiunilor de cumpărare- vînzare , în urma cărora se constituie un venit stabil cu riscuri minime .

Diagrama 3. Organizarea sistemului financiar al Mării Britanii

Sistemul instituțiilor depozitare este format din instituții bancare și societăți impotecare . Respectiv, instituțiile bancare pot fi clasificate după mai multe categorii , dar principale

Sunt băncile „cu amănuntul” . băncile comerciale , casele de scont și alte bănci din sistem .

Băncile „cu amănuntul” (Retail Banks) mai sunt numite și bănci depozitare sau de cleating , deoarece dispun de o rețea largă de filiale pe teritoriul Mării Britanii și sunt principalii participanți ai sistemului de clearing . Ele prestează servicii persoanelor fizice și businessului mic prin intermediul unei rețele largi de filiale și prin participarea la sistemul de clearing care oferă posibilitatea ca mecanismul de plăți să se desfășoare eficient și rapid. În această categorie putem menționa următoarele bănci importante

Băncile de Clearing din Londra – Barclazs Bank , Lloyds TSB Group , Midland Bank , National Westminster

Casele de Clearing din Scoția – Bank of Scotland , Clydesdale Bank , Royal Bank of Scotland

Băncile din Irlada de Nord – Nothern Bank , Ulster Bank , Allied Irish Banks , Bank of Irland etc.

Din categoria a doua fac parte băncile comerciale (Merchant banks) , numite și bănci „angro”. Aceste bănci au o rețea mai mică de filiale , dar în schimb operează cu afaceri de mare valoare , prestînd servicii speciale – acceptarea cambiilor , managementul portofoliului , finanțarea corporativă , acceptarea de depozite pe termen fixat și în volume mari ca mai apoi să crediteze pe termene medii și îndelungate , factoring , leasing , asigurări etc.

Din categoria altor bănci sunt reprezentative casele de finanțare care se ocupă cu vînzarea bunurilor în rate și care actualmente își extind aria de activitate prin operații pe piața leasingului. De asemenea , o altă categorie de bănci sunt acelea de economii , reprezentative fiind Banca Națională de Economii – una dintre cele mai mari bănci de economii în lume , avînd înregistrate peste 21 milioane de conturi bancare ; Girobank – banca care servește populația în ceea ce privește achitarea bonurilor de plată pentru întreținere prin conturi , iar cei ce nu dețin conturi sunt deserviți prin intermediul a circa 20.000 oficii poștale . În afara clienților particulari , Girobank mai deține peste 30.000 conturi de afaceri , de exemplu , conturi ale autorității locale , ale departamentelor guvernamentale , companiior poștale , industriei naționalizate etc. Băncile de economii acordă credite , overdrafturi , cecuri de călătorie , conturi de depozitare etc.

O deosebită importanță o au casele de scont dinMarea Britanie , care se ocupă atît cu scontarea cambiilor de tezaur , a celor comerciale , cu achiziționarea obligațiilor comunale , cît și a valorilor mobiliare ale altor bănci . Funcția principală a caselor de scont este acordarea împrumuturilor prin scontarea titlurilor finannciare și acordarea de credite pe termen scurt. Casele de scont reprezintă intermediari între Banca Angliei și băncile din sistem , asigurînd refinanțarea celor din urmă , deoarece numai casele de scont au obligațiunea și dreptul de a sconta cambiile de tezaur la Banca Centrală .

Un element important al sistemului de credit englez reprezintă societățile ipotecare , care nu se atribuie la instituțiile bancare . Aceste societăți au apărut la sfîrșitul secolului al XVII-lea pentru a asigura construcția locuințelor personale ale personalului lor . Astăzi societățile îndeplinesc o funcție importantă a băncilor și a societăților de economii prin creditarea ipotecară. Restructurarea economică le-a permis acestor societăți să-și extindă spectrul de activitate prin deschiderea conturilor , eliberarea cecurilor , atragerea depozitelor de la populație și de la alte bănci și să-și modifice statutul juridic din cooperative ipotecare în companii acționare.

Din categoria instituțiilor nondepozitare distingem companii de asigurări , fonduri de pensii , companii de trust și trusturi investiționale .

Capitolul III

3.1 Aspecte legislative privind activitatea băncilor pe PVM

Băncile comerciale pe piața valorilor mobiliare din Republica Moldova apar în calitate de:

emitent;

participant profesionist, ce prestează servicii de brokeraj, dealing, depozitar, deținător dominant, consultant investițional etc.;

acționar;

investitor.

Băncile comerciale au posibilitate liber să activeze pe piața valorilor mobiliare(PVM) din Republica Moldova, concomitent cu alți agenți economici.

Băncile în majoritatea cazurilor nu sunt acționarii majoritari în Societății pe Acțiuni existente. Drepturile de proprietar al valorilor mobiliare, băncile le pot obține, procurînd pachetele de acțiuni sau la trecerea dreptului de proprietate în urma neîndeplinirii de către clienții săi a contractelor de gaj, garantate prin acțiuni. În ceea ce privește monopolul pe PVM al Republicii Moldova băncile comerciale dețin operațiunile cu valori mobiliare de stat în sistemul existent de tranzacționare a valorilor mobiliare de stat, băncile comerciale sunt, practic, unicii intermediari între stat și investitori.

Băncile Republicii Moldova activează într–un regim concurențial, care în toate țările dezvoltate este supus unor norme legale bine definite, iar administrarea aplicării lor este încredințată instituțiilor eficiente, în măsură să asigure un climat corect și echitabil pentru fiecare agent economic și în condițiile unei protecții sporite a consumatorilor. Aceste norme sunt promovate în specificul lor și în domeniul bancar.

Activitatea băncilor comerciale, în calitate de investitori și emitenți, este reglementată de Banca Națională a Moldovei, iar activitățile lor profesioniste pe PVM sunt reglementate de Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare, în concordanță cu Banca Națională a Moldovei.

3.1. Aspecte legislative privind activitatea băncilor pe piața valorilor mobiliare

Activitatea băncilor comerciale pe piața de capital autohtonă este reglementată de un șir de legi, regulamente și instrucțiuni, pe care ne propunem să le examinăm în continuare.

Piața valorilor mobiliare din Republica Moldova reprezintă un sistem organizațional complex cu un nivel înalt de integritate și interdependență a tuturor elementelor structurate. Una din premisele importante a PVM, fără de care existența deplină este imposibilă, o constituie baza legislativă dezvoltată.

În Republica Moldova există cerințe stricte privind deținerea de către bănci a unei poziții dominante în sectorul bancar.

Astfel, conform Legii instituțiilor financiare, băncilor li se interzice:

a) angajarea în tranzacții și operațiuni care le–ar putea acorda cu titlu individual sau cîtorva dintre ele o poziție dominantă pe piața monetară, pe piața financiară și cea valutară;

b) angajarea în activități de manipulare care ar conduce la avantaje necinstite pentru ele și pentru terți.

Totodată, Banca Națională, pentru promovarea unui sector puternic și competitiv prin Regulamentele sale a stabilit băncilor respectarea următoarelor limite:

a) activele totale ale unei bănci în raport cu activele totale pe întregul sector bancar nu trebuie să depășească 30%;

b) depozitele persoanelor fizice ale unei bănci în raport cu depozitele totale primite de la persoane fizice pe întregul sector bancar nu trebuie să depășească 30%.

Conform Legii cu privire la piața valorilor mobiliare, nr.199-XIV din 18.11.98 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr.27-28/123 din 23.03.1999, se reglementează relațiile ce apar la emisiunea și la circulația pe teritoriul țării a valorilor mobiliare, stabilește dispozițiile generale privind activitatea pe piața valorilor mobiliare, măsurile de protecție a intereselor investitorilor și răspunderea pentru încălcarea legislației pe piața valorilor mobiliare.

Subiecți ai prezentei legi sunt:

a) Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, denumită în continuare Comisia Națională, care este o autoritate a administrației publice, împuternicită cu administrarea pieței valorilor mobiliare și cu punerea în aplicare a prezentei legi, și activează în conformitate cu Legea privind Comisia Națională a Valorilor Mobiliare;

b) emitenții, participanții, inclusiv participanții profesioniști la piața valorilor mobiliare.

Acțiunea prezentei legi se extinde asupra valorilor mobiliare care întrunesc următoarele caracteristici distinctive:

a) se emit pentru plasare;

b) aparțin unei clase anumite;

c) conferă aceleași drepturi în cadrul unei clase, indiferent de emisiune și de modalitatea de procurare a lor;

d) circulă pe piața valorilor mobiliare conform prevederilor prezentei legi.

Emisiunea valorilor mobiliare poate fi efectuată prin intermediul ofertei publice (emisiune publică) sau fără ofertă publică (emisiune închisă).

Emisiunea publică a valorilor mobiliare include următoarele etape:

a) adoptarea de către emitent a hotărîrii privind emisiunea valorilor mobiliare;

b) pregătirea și aprobarea de către emitent a prospectului ofertei publice;

c) perfectarea de către emitent și registratorul independent a contractului de ținere a registrului – în cazul primei emisiuni publice a valorilor mobiliare nominative;

d) înregistrarea ofertei publice a valorilor mobiliare la Comisia Națională;

e) deschiderea de către emitent a contului provizoriu în valută națională pentru acumularea mijloacelor bănești obținute în procesul plasamentului valorilor mobiliare;

f) imprimarea certificatelor valorilor mobiliare – pentru emitenții care emit valori mobiliare materializate;

g) dezvăluirea informației cuprinse în prospectul ofertei publice, în modul stabilit de prezenta lege;

h) plasamentul valorilor mobiliare;

i) adoptarea de către emitent a dării de seamă asupra rezultatelor emisiunii;

j) înregistrarea la Comisia Națională a dării de seamă asupra rezultatelor emisiunii și calificarea emisiunii de către Comisia Națională ca efectuată sau neefectuată;

k) operarea în statutul emitentului a modificărilor și completărilor determinate de rezultatele emisiunii;

l) închiderea contului provizoriu și transferarea mijloacelor de pe acest cont pe contul curent al emitentului – în cazul în care Comisia Națională a calificat emisiunea publică a valorilor mobiliare ca efectuată;

m) introducerea în registru a datelor despre deținătorii de valori mobiliare (în cazul emisiunii valorilor mobiliare nominative), eliberarea certificatelor (în cazul emisiunii valorilor mobiliare materializate) sau a extraselor din registru (în cazul emisiunii valorilor mobiliare nematerializate) primilor proprietari de valori mobiliare.

Emisiunea închisă a valorilor mobiliare include următoarele etape:

a) adoptarea de către emitent a hotărîrii privind emisiunea valorilor mobiliare;

b) plasamentul valorilor mobiliare;

c) adoptarea de către emitent a dării de seamă asupra rezultatelor emisiunii;

d) înregistrarea la Comisia Națională a dării de seamă asupra rezultatelor emisiunii, efectuată cu respectarea prevederilor pentru înregistrarea ofertei publice, stabilite la art.14, 15 și 18, cu excepția cerințelor față de întocmirea, înregistrarea și publicarea prospectului ofertei publice, precum și calificarea emisiunii de către Comisia Națională ca efectuată sau neefectuată;

e) operarea în statutul emitentului a modificărilor și completărilor determinate de rezultatele emisiunii;

f) introducerea în registru a datelor despre deținătorii de valori mobiliare și eliberarea extraselor din registru.

Tranzacțiile cu valori mobiliare se efectuează în conformitate cu prezenta lege și cu alte acte legislative.

Din momentul înregistrării în registru a dreptului de proprietate asupra valorii mobiliare, cumpărătorul obține toate drepturile conferite de valoarea mobiliară respectivă. În cazurile stabilite de legislația antimonopol, procurarea și înstrăinarea valorilor mobiliare în procesul circulației lor se efectuează numai cu acordul prealabil al organului abilitat cu reglementarea antimonopol. Efectuarea tranzacțiilor de vînzare-cumpărare, de schimb și de gajare a valorilor mobiliare se permite numai după calificarea emisiunii valorilor mobiliare respective ca efectuată.

Înregistrarea tranzacțiilor cu acțiuni ale băncilor ce depășesc limitele cotelor stabilite la art.15 din Legea instituțiilor financiare se va efectua după obținerea permisiunii scrise a Băncii Naționale a Moldovei de deținere a acestor cote de către acționarii băncii, emise în condițiile legii menționate.

Cum s-a menționat în Capitolul I, activitatea băncilor comerciale pe piața de capital este foarte specifică, deoarece trebuie să se conformeze cu m-ai multe legi.

Conform Legii instituțiilor financiare, nr.550-XIII din 21.07.95 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr.1/2 din 01.01.1996, protejarea intereselor deponenților, păstrarea secretului depozitelor, neadmiterea riscului excesiv în sistemul financiar, promovarea unui sector financiar puternic și competitiv și facilitarea acțiunii forțelor de piață în prestarea serviciilor financiare reprezintă obiectul principal al prezentei legi.

Prezenta lege se aplică pentru instituțiile financiare, cu excepția celor pe care, datorită specificului, volumului mic al cifrei de afaceri sau provenienței resurselor lor, Banca Națională le scutește parțial sau total de prevederile prezentei legi.

Banca Națională are dreptul să impună adăugător instituțiilor financiare care nu sînt bănci prevederi referitoare la bănci din prezenta lege.

Potrivit articolului 13 al prezentei legi, băncile sînt organizate ca societăți pe acțiuni conform legislației despre societățile pe acțiuni și se constituie sub formă de societăți pe acțiuni de tip deschis.

În Republica Moldova băncilor li se permite să efectueze mai multe tipuri de operațiuni cu valorile mobiliare, reieșind din articolul 26 al Legii instituțiilor financiare:

emiterea valorilor mobiliare proprii;

cumpărarea sau vînzarea, în cont propriu sau în contul clienților, a valorilor mobiliare (activitatea de dealer sau brokeraj);

acordarea serviciilor fiduciare, păstrarea sau administrarea valorilor mobiliare. În această categorie intră:

activitatea de depozitare – activitate de prestare a serviciilor de păstrare a valorilor mobiliare și/sau de evidență a drepturilor deponenților asupra acestor titluri;

activitatea de administrare a investițiilor – activitate desfășurată de managerul persoană juridică conform contractului de administrare fiduciară a valorilor mobiliare sau mijloacelor bănești destinate investirii în valorile mobiliare;

subscrierea și plasarea titlurilor de valoare – activitatea de underwriting, ce înseamnă activitatea de mediere la emisiuni, desfășurată în numele emitentului în vedere promovării ofertei publice primare și plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului;

acordarea serviciilor de consultanță.

Totodată, conform articolului 43 al Legii cu privire la piața valorilor mobiliare, băncile sunt în drept să desfășoare numai acele genuri de activitate pe piața valorilor mobiliare, care sunt prevăzute în autorizația pentru activități financiare, eliberată de către Banca Națională a Moldovei.

Principiile generale ale activității cu VMS sunt următoarele :

Plasarea VMS în circulație se efectuează de către Ministerul Finanțelot al RM sub forma de Bonuri de trezorerie și Obligațiuni de stat cu valoarea nominală 100 lei

VMS se emit în formă de înscriere în cont , respectiv emisiunea , evidența , confirmarea dreptului de proprietate , precum și plata sumei principale și a dobînzilor aferente acestora se efectuează prin Sistemul de Înscrieri în conturi

Palsarea VMS pe piața primară se efectuează de către BNM , în calitate de agent fiscal al statului , prin intermediul licitațiilor .

Licitația de vînzare a VMS se desfășoară în conformitate cu un calendar orientativ elaborat și aprobat trimestrial de către Ministerul Finanțelor , în coordonare cu BNM .

Dealerii primari pot depune oferte la licitații în nume și în cont propriu , precum și în nume propriu și în contul clienților , la cererea acestora. Investitorii , persoanel fizice și persoanele juridice , rezidente sau nerezidente , inclusiv Fondul degarantarea a depozitelor pot să participe la licitații numai prin intermediul dealerilor primari .

Se admite deținerea de către orice dealer primar sau client a cel mult 50% din volumul VMS cu același cod ISIN , propuse sre vînzare pe piața primară sau aflate în circulație. În cazul depășirii acestei limite , dealerul primar sau clientul sunt obligați să vîndă VMS în suma deținută peste limita stabilită în decurs de 5 zile lucrătoare de la data depistării depășirii .

Pentru a dobîndi și a-și menține calitatea de dealer primar

Să depunăla BNM o cerere în vederea dobîndirii calității de dealer primar

Să încheie cu BNM Acordul cu privire la îndeplinirea funcțiilor de dealer primar pe piața valorilor mobiliare de stat .

Să îndeplinească criteriile stabilite de BNM pentru dobîndirea și menținerea calității calității de dealer primar .

Licitațiile de plasare a VMS se desfășoară în sistemul electronic al Bloomberg Professional Service .- Bloomberg Auction System (BAS) . Procedurile detaliate de utilizare a sistemului în cauză pentru participarea la licitațiile de plasare a VMS sunt stipulate în Ghidul utilizatorului Bloomberg Auction System .

În cazuri excepționale , momentul declanșării acestora și de numărul de participanți la licitație care s-au confruntat cu dificultăți în utilizarea BAS la desfășurarea licitațiilor , BNM poate aplica una din opțiunile alternative după cum urmează

Opțiunea A –să prelungească intervalul de timp pentru recepționarea ofertelor

Opțiunea B – șă amîne licitația pentru ziua următoare

Opțiunea C – să utilizeze un sistem electronic alternativ și componenta de transport a SAPI pentru derularea licitației .

La calcularea ratelor dobînzilor / prețurilor la VMS se va utiliza convenția Actual/ 365 zile – numărul de zile calendaristice din lună și 365 zile în an .

Calcularea profitului la VMS și CBN se determină după următoarele formule

Rata nominală a dobînzii /profitului la BT și CBN depinde de mărimea scontului și se determină după următoarea formulă :

unde :

r – rata nominală auală a dobînzii (%)

Pr – prețul de răscumpărare / valoare nominală (în lei)

Pc – prețul de cumpărare (în lei )

T- numărul de zile pînă la scadență

Rata efectivă a dobînzii la BT/CBN se determină după următoarea formulă :

Unde :

Rata efectivă anuală a dobînzii (%)

Prețul de răscumpărare / valoare nominală (în lei)

Prețul de cumpărare (în lei)

Numărul de zile pînă la scadență

Rata dobînzii la OS depinde de prețul de cumpărare a obligațiunilor , de mărimea cupoanelor și de periodicitatea plății acestor cupoane și se determină după următoarea formulă :

3.2 Analiza activitățiii Băncilor Comerciale și anume a B.C, „Eximbank- Gruppo Veneto Banca ” S.A. pe Piața Valorilor Mobiliare din Republica Moldova

Piața primară a valorilor mobiliare

Pe parcursul anului 2013 pe piața valorilor mobiliare a fost înregistrată o tendință de descreștere atît a numărului total de emisiuni de valori mobiliare, cît și a volumului emisiunilor. Conform datelor din RSVM, cumulativ pe toată perioada de activitate a pieței valorilor mobiliare, au fost înregistrate emisiuni de valori mobiliare în volum total de 25,5 mld. lei, dintre care:

13,0 mld. lei – volumul acțiunilor plasate la înființarea societăților pe acțiuni și

12,5 mld. lei – volumul acțiunilor plasate prin emisiuni suplimentare de acțiuni și emisiuni de obligațiuni.

La finele anului 2013 în RSVM erau înregistrate 2998 societăți pe acțiuni. Pe parcursul anilor 1992-2013 din RSVM au fost radiate 828 societăți pe acțiuni ca rezultat al lichidării sau reorganizării acestora. În perioada anului 2013 au fost înregistrate 69 de emisiuni de valori mobiliare în volum total de 950,1 mil. lei, din care: 7 emisiuni efectuate la constituirea societăților pe acțiuni și 62 de emisiuni suplimentare (Diagrama nr.6).

Diagrama 3. Emisiuni de valori mobiliare

Pe parcursul anului 2013 cele mai mari emisiuni de acțiuni (Raportul anual 2013 ,anexa 10 ) au înregistrat: BC „EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca” S.A. – 365,0 mil. lei, BC „UNIBANK” S.A. – 100,0 mil. lei, S.A. „BANCA DE ECONOMII” – 80,2 mil. lei, B.C. „ProCredit Bank” S.A- 23,5 mil.lei care cumulativ reprezintă 59,88 la sută din volumul total al emisiunilor suplimentare.

Pe parcursul anului 2012 pe piața primară a valorilor mobiliare a fost înregistrată deasemenea o tendință de descreștere atît a numărului total de emisiuni de valori mobiliare, cît și a volumului emisiunilor de acțiuni. Conform datelor din RSVM, cumulativ pe toată perioada de activitate a pieței valorilor mobiliare, au fost înregistrate emisiuni de valori mobiliare în volum total de 24,6 mlrd. lei, dintre care: 13,0 mlrd. lei – volumul acțiunilor plasate la înființarea societăților pe acțiuni și 11,6 mlrd. lei – volumul acțiunilor plasate prin emisiuni suplimentare de acțiuni și emisiuni de obligațiuni.

Pe parcursul anului 2011 pe piața valorilor mobiliare a fost înregistrată o tendință de creștere atît a numărului total de emisiuni de valori mobiliare, cît și a volumului emisiunilor de acțiuni. Conform datelor din RSVM, cumulativ pe toată perioada de activitate a pieței valorilor mobiliare, au fost înregistrate emisiuni de valori mobiliare în volum total de 23,5 mld. lei, dintre care: 12,6 mld. lei – volumul acțiunilor plasate la înființarea societăților pe acțiuni și 10,9 mld. lei – volumul acțiunilor plasate prin emisiuni suplimentare de acțiuni și emisiuni de obligațiuni.

Indicatorul principal care atestă dezvoltarea pieței secundare a valorilor mobiliare este volumul tranzacțiilor înregistrate. În perioada anului 2013 pe piața secundară au fost efectuate 3744 de tranzacții în volum total de 1711,6 mil.lei, înregistrîndu-se o creștere față de anul 2012 cu 460,1 mil.lei sau cu 36,76%, datorită creșterii volumelor tranzacțiilor efectuate atît pe piața bursieră, cît și cea extrabursieră (Diagrama nr.9).

În Republica Moldova (cnpf.md ) Comisia Națională a Pieței Financiare , a decis eliberarea licențelor de societate de investiții de categoria C pentru B.C.”EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca”S.A. începînd cu 21 ianuarie 2015 pe un termen nelimitat .

Licența de categoria “C” permite deținătorilor să desfășoare următoarele servicii și activități de investiții de bază:

primirea și transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe instrumente financiare;

executarea ordinelor privind instrumentele financiare în numele clienților;

tranzacționarea în cont propriu;

managementul portofoliului;

consultanța de investiții;

intermedierea subscrierii instrumentelor financiare și/sau plasamentul instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm;

plasamentul instrumentelor financiare fără angajament ferm;

exploatarea unui sistem multilateral de tranzacționare.

Totodată, permite alte activități conexe:

administrarea fiduciară a investițiilor;

acordarea de credit sau împrumut unui client pentru a-i permite efectuarea unei tranzacții cu unul sau cu mai multe instrumente financiare, în care este implicată societatea de investiții ce acordă creditul sau împrumutul;

consultanță acordată societăților pe acțiuni privind structura capitalului, strategia industrială și aspectele conexe, servicii referitoare la fuziuni și achiziții de societăți;

operațiuni de schimb valutar, în cazul în care aceste operațiuni sunt legate direct de prestarea serviciilor de investiții;

cercetări în investiții și analiza financiară sau orice altă formă de recomandare generală privind tranzacțiile cu instrumente financiare;

servicii conexe la intermedierea subscrierii instrumentelor financiare.

Legea obligă participanții profesioniști la piața valorilor mobiliare să obțină licențe noi de activitate pe piața de capital până la 14 martie 2015.

Secția Forex la B.C.”EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca”S.A. este condusă de un Șef de secție , subordonat Șefului Departamentului . Activitatea Secțiie FX se desfășoară în conformitate cu atribuțiile subdiviziunilor Departamentului Gtrezorerie și Finanțe stblite în prezentul regulament , în conformitate cu actele normative interne ale Băncii și legislația în vigoare . Monitorizarea respectării actelor normative interne și a legislației în vigoare și a evoluției indicatorilor de performanță stabiliți prin acestea se efectuează de către șeful secției FX și șeful depatamentului trezorerie și finanțe în mod periodic în funcție de necesitățile oibiective a bunei desfășurări a activității Secției FX dar nu mai rar de o data în trimestru .

Activitatea colaboratorilor Secției FX de reprezentare a intereselor Băncii pe piața valutară interbancară se efectuează în baza autorizației expediate contrapărților SWIFT.

Obiectivele Secției constau în :

Urmărirea și gestionarea poziției valutare deschise a băncii în acord cu necesitatea privind gestionarea riscului valutar în condiții de profitabilitate , în funcție de evoluțiile de pe piața valutară .

Asigurarea subdiviziunilor băncii ( a clienților acestora) cu necesarul de valute , valorificarea excedentului de valute în condiții de profitabilitate și operativitate .

Respectarea limitelor de expunere

Tranzacții interbancare Secția Forex

Stabilirea cursului de schimb al MDL contra principalelor valute convertibile și neconveribile ( USD,EUR,GBP,CHF,RON,RUB,UAH) în vederea efectuării operațiunilor în cont cerute de clienți

Efectuarea operațiunilor de vînzare-cumpărare , la termen și la vedere între diverse valute , precum și la monedă națională și celelalte valute pe piața interbancară .

Efectuarea operațiunilor de plasare și atragere de depozite în lei și valută pe piața internă și internațională cu respectarea limitelor de risc pentru managementul riscului ratei dobînzii.

Ajustarea continuă a poziției valutare a Băncii în acord cu necesitățile privind gestionarea riscului valutar în condițiile de profitabilitate , în funcție de evoluțiile pe piața valutară .

Cotare pe piața valutară ,monetară și atitlurilor de stat , pe piața interbancarp , prețuri ferme , în conformitate cu reglementările BNM , în cadrul limitelor aprobate .

Gestionarea poziției totale de titluri de stat a Băncii în lei și valută

Administrarea disponibilităților în conturile Nostro

Efectuarea tranzacțiilor cu bancnote , monede comemorative și metale prețioase.

Tranzacții cu clientela . Secția Forex

Efectuarea operațiunilor de vînzare – cumpărare , la termen la vedere între diverse valute , precum și între moneda națională și celelalte valute pentru clienții băncii

Autorizarea cursurilor oferite de subdiviziunile Băncii către clienți

Gestionarea poziției clientelă a Băncii

Elaborarea și monitorizarea politicilor aferente activității departamentului

Gestionare risc rata dobînzii și rata de schimb , potrivit aprobării organelor ierarhic superioare .

Monitorizare poziție curentă de lichiditate în lei și valută în orice moment în timpul orelor de lucru , pentru asgurarea surselor în lei pentru creditare , realizarea rezervei minime obligatorii ,, efectuarea plăților din cont și în numerar dispuse de clienți și a plăților proprii ale Băncilor și pentru determinarea excedentului sau deficitului de lichiditate în lei .

Elaborare program de resurse și plasamente în lei sau în valută pe total Bancă , pe trimestr și pe an

Urmărire- propeunere măsuri către factori de decizie , potrivit limitelor de autoritate , pentru asigurarea menținerii unei structuri optime a activelor li pasivelor Băncii.

Lucru cu subdiviziunile băncii

Conlucrarea cu filialele în domeniul ratelor de schimb și al dobînzii

Conlucrarea cu departamentul Decontări Internaționale aferent procesului de gestionare a lichidităților în lei și în valută .

Conlucrarea cu departamentul Credite aferent procesului de vînzare-cumpărare de valută , efectuare de plăți , precumși operațiunile care influențează direct poziția valutară .

Conlucrarea cu Departamentul Analiză aferent procesului de respectare a limitelor stabilite de Direcția Generală și Consiliul Băncii , aferente activității Departamentului

Analize și raportări

Efectuarea tranzacțiilor cu bancnote , monede comemorative și metale prețioase

Elaborarea și furnizarea informației la solicitarea Drecției Generale

Elaborarea și furnizarea informației către Gruppo Veneto Banca

Elaborarea și furnizarea informației către BNM

Bibliografie

Acte legislative și normative:

Legea Republicii Moldova cu privire la piața valorilor mobiliare Nr. 199–XIV

din 18.11.1998 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 1999. – Nr. 27–28.

Legea instituțiilor financiare Nr. 550–XIII din 21.07.95 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova.-1996.-Nr. 1.

Legea Republicii Moldova privind societățile pe acțiuni nr. Nr.1134-XIII din

02.04.97 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 1997. – Nr. 38–39.

Banca Națională a Moldovei. Instrucțiunea privind particularitățile emisiunilor

de acțiuni și obligațiuni ale băncilor și modul de autorizare a lor de către Banca Națională din 22.06.2000 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 2000. – Nr. 81-83.

Banca Națională a Moldovei. Regulamentul cu privire la condițiile, modul de

emisiune și circulație a certificatelor bancare de depozit și cambiilor bancare din 31.03.2005 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 2005. – Nr. 67-68.

Banca Națională a Moldovei. Regulamentul cu privire la autorizarea băncilor

din 15.08.1996 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 1996. – Nr. 59–60.

Banca Națională a Moldovei. Instrucțiunea privind particularitățile emisiunilor

de acțiuni și obligațiuni ale băncilor și modul de autorizare a lor de către Banca Națională din 22.06.2000 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 2000. – Nr. 81-83.

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Instrucțiunea cu privire la emisiunea

și înregistrarea de stat a obligațiunilor corporative din 27.11.1997 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 1999. – Nr. 16-18.

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Regulament cu privire la activitatea

de brokeraj și de dealer pe piața valorilor mobiliare din 17.12.2002 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 2003. – Nr. 20-22.

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Regulamentul privind activitatea de

consulting investițional pe piața valorilor mobiliare din 30.07.2004 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 2004. – Nr. 156-162.

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Regulamentul cu privire la

activitatea de brokeraj și de dealer pe piața valorilor mobiliare din 17.12.2002 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 2003. – Nr. 20-22.

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Regulamentul privind activitatea de

Consulting investițional pe piața valorilor mobiliare din 30.07.2004 // Monitor Oficial al Republicii Moldova. – 2004. – Nr. 156-162.

1. Regulament privind activitatea BC „EXIMBANK – Gruppo Veneto Banca” S.A. în calitate de dealer primar pe piața valorilor mobiliare

2. http://www.eximbank.com/rom/58/

Manuale și cărți:

Angela Filip , Piețe de capital și burse de valori – Chișinău , Evrica , 2011

Grigorița Cornelia. Activitatea bancară. – Chișinău, Cartier 2005.

Vasile Culiuc.Angela Boariu . Dan Ghîrleanu .Valeriu Darnescu. Monedă și credit . București ,2005

Gabriela Anghelache . Piața de capital : Caracteristici. Evoluții. Tranzacții. Ed. Economică . 2004

Anghelache G. Bursa și piața extrabursieră. – București. Editura Economică,

2000. – 84 p.

Basno C. Management bancar. – București: Editura economică, 2002. – 271 p.

Danilă N., Berea A. Managementul bancar. Fundamente și orientări. –București: Editura economică, 2000. – 255 p.

Dardac N., Basno C. Bursele de valori: dimensiuni și rezonanțe social – economice. – București. Editura didactică și pedagogică, 1997. – 147 p.

Darovanaia, A. Bazele funcționării pieței de capital. – Chișinău, 2005. – 375 p

Dedu V. Gestiunea bancară. – București. Editura didactică și pedagogică R.A., 1996. – 216 p.

Grigoruț, C. Piața de capital. Mică enciclopedie. – București, 2001. – 227 p.

Gorobeț I., Bondarev V. Practici bursiere internaționale. – Chișinău. Editura ASEM, 2006. – 8 p.

Holio D., Nagy M., Bank Efficiency in the Enlarged European Union. – BIS Papers, 2005. – Nr. 28. – 35 p.

Ionescu E. Piețe de capital și titluri de valoare. – București, 2003. – 240 p.

Leja O. Caracterul dinamic și stabilitatea evoluției băncilor din Moldova//Profit. – 2000. – Nr.1–2 . – p.43

Manolescu G., Diaconescu A. Management bancar.– București, 2001.– 287p

Mistrean L. Particularitățile analizei economice a activității bancare//economica. – 2002. – Nr.5. – 39 p.

Nicolae A. Piețe de capital și eficiența investițiilor. – Craiova : Ed. DOVA, 1996. – 160 p.

Stoica O. Mecanisme și instituții ale pieței de capital. Piețe de capital emergente. – București. Editura Economică, 2002. – 152p.

Teodora Vascu, Barbu Victor Dragota. Piețe de capital. Evaluarea și gestionarea valorilor mobiliare. – București. Editura Fundației “României de mâine”, 1998. – 27p.

Țîrdea Iu. Impactul operațiunilor cu valori mobiliare asupra randamentului financiar al băncilor: Autoreferat la teza de doctor. – Chișinău, 2007.

Rapoarte statistice și informații de pe internet

30.Banca Națională a Moldovei. Rapoarte anuale .

31.Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Rapoarte anuale.

32.www.bnm.md

40.www.eximbank.md

http://www.wall-street.md/piata-de-capital-are-13-societati-de-investitii-in-randul-lor-au-intrat-moldindconbank-si-mobiasbanca-groupe-societe-generale/

https://www.draw.io/