Activitatea băncilor comerciale în desfășurarea relațiilor de credit cu agenții economici: actualități și perspective [306175]

M O L D C O O P

[anonimizat], Finanțe și Bănci

Se admite pentru susținere

Șef de departament prof.univ., dr.

____________Elena FUIOR

“____”____________2018

TEZA DE LICENȚĂ

la tema: Activitatea băncilor comerciale în desfășurarea relațiilor de credit cu agenții economici: [anonimizat], Contabilitate

Specialității Finanțe și bănci

Grupei 3FB-1441cs __________

/ semnătura /

[anonimizat]. univ., dr. __________

/ N.P., titlul științific / / semnătura /

CHIȘINĂU 2018

CUPRINS

INTRODUCERE

Actualitatea temei de cercetare. Сreditul reprezintă unul din cei mai importanți promotori ai unei economii prospere și sănătoase. [anonimizat], sunt valorificate la maximum. [anonimizat] o importanță majoră revine existenței și eliberării creditelor pentru agenții economici. Astfel, [anonimizat] a ridica nivelul de trai al populației. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], să ramburseze împrumuturile și să achite dobinda.

[anonimizat], dorindu-se, o [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]. Sistema respectivă de finanțare a [anonimizat]. Necesitatea unei astfel de sisteme se face simțită odată cu tranziția la economia de piață și apariția în Republica Moldova a întreprinderilor cu diverse forme de proprietate. Așadar, cea mai răspîndită formă de atragere a resurselor împrumutate devine solicitarea unui credit bancar.

[anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat], care se bucură de niște sisteme de creditare performante. [anonimizat], au anumite avantaje față de băncile cu un număr restrîns de servicii. Elaborarea unei politici de creditare corespunzătoare de către bancă reprezintă o armă sigură în lupta concurențială, conduce la creșterea productivității, precum și la majorarea capacității de plată a participanților la relațiile economice.

Obiectivul tezei constă în formarea unei viziuni generale referitoare la modalitățile de creditare de către băncile comerciale a agenților economici, reflectarea eficienței acestei activități utilizînd diferiți indicatori, precum și studiul comparat cu instituțiile financiare pe plan internațional. Lucrarea conține o cercetare a actualității și tendințelor creditării agenților economici de către banca comercială din cadrul sistemului bancar autohton.

Cercetînd tema dată s-a dat prioritate îndeplinirii următoarelor sarcini:

reflectarea rolului și importanței creditului în economie;

determinarea tipurilor de credite întîlnite pe plan internațional și național;

evidențierea punctelor-cheie a impactului bonității clienților asupra procesului de creditare;

determinarea rolului globalizării asupra creditului pentru agenții economici;

analiza eficienței desfășurării activității de crediatare în baza unei bănci comerciale;

aprofundarea problematicii privind inovarea și creativitatea în domeniul creditării pe piața financiară autohtonă;

formularea recomandărilor cu privire la desfășurarea relațiilor de credit cu agenții economici din practica internațională, binefică pentru activitatea bancară din țară.

Izvoarele metodologice a cercetării sunt studiile și lucrările fundamentale în domeniul activității bancare, precum și unele lucrări și publicații la problematica cercetată a autorilor –Oprițescu M., Ghițu M., Grigoriță C., Enicov I., Bușmachiu Eugenia, Basno C., Dedu V., Gordon M., Roxin L., Lavrusin O.I., Colesnicova, V.I., Masson Jaques, ș.a.

Baza informațională a tezei este formată din datele Departamentului de Statistică al RM; rapoartele BNM; informațiile statistice ale organizațiilor internaționale și autohtone, publicate în presa economică; rapoartele financiare și datele operative ale băncilor comerciale din Moldova; informațiile centrelor de cercetări; informațiile plasate pe paginile web ale băncilor comerciale; datele și informațiile rezultate din cercetările de teren, realizate de către autor.

Metodele folosite în sprijinul cercetării au la bază: analiza documentară, sinteză, reprezentarea grafică a proceselor și fenomenelor observate, clasificarea, analiza comparativă statică și dinamică, logica, interviul, investigația.

Structura și conținutul tezei. Reieșind din scopul și obiectivele propuse lucrarea este alcătuită din: introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografia studiată și anexe.

În Introducere este specificată actualitatea temei, sunt determinate scopul și sarcinile, este menționată temelia teoretică a metodologiei cercetării, baza informațională a tezei, metodologia cercetării, structura și conținutul tezei, valoarea aplicativă a rezultatelor cercetării.

Capitolul unu conține formularea conceptului de „credit”, evidențierea rolului acetuia și funcțiile îndeplinite în condițiile economiei de piață. În același timp se face o clasificare amplă a tipurilor de credit în raport cu diverse criterii, concentrîndu-se mai mult la creditul bancar, formele îmbrăcate de acesta și prețul plătit pentru utilizarea lui, și deasemenea se vorbește despre modalitatea de întocmire a dosarului de creditare în cadrul băncii comerciale. Se face un studiu asupra rolului globalizării în activitatea bancară, cît și o examinare a criteriului bonitatea clientului asupra procesului de creditare.

Capitolul doi reflectă o analiză detaliată a activității băncilor comerciale în Republica Moldova, în vederea formării unei opinii cu privire la poziția ocupată de către BC ”Energbank” SA în cadrul sistem bancar autohton. În continuare este descris procesul de acordare a creditelor persoanelor juridice în cadrul băncii respective și se face o analiză amplă a activității de creditare desfășurată de bancă.

Capitolul trei este dedicat studierii tendințelor actuale a creditării agenților economici pe plan internațional. Deasemenea se pune accentul pe inovare și creativitate în cadrul relațiilor de credit cu agenții economici a BC ”Energbank”.

Concluziile și recomandările înglobează opiniile formate în urma cercetării care, constau în identificarea principalelor caracteristici și tendințe a dezvoltării activității bancare în Republica Moldova la capitolul creditarea agenților economici. Cît și generalizarea practicilor internaționale în domeniul cercetat, prin aplicare acestor în sectorul bancar din Republica Moldova.

Rezultatele cercetării pot fi utile în elaborarea și realizarea unor proiecte care au drept scop dezvoltarea și consolidarea activității bancare în Republica Moldova. În mod egal, rezultatele respective pot fi considerate la elaborarea proiectelor pentru unele bănci comerciale, care-și propun drept scop implementarea unor practici bancare și conținuturi cu influențe directe asupra indicatorilor de performanță.

CREDITUL BANCAR PENTRU AGENȚII ECONOMICI: CONCEPT, FUNCȚII, EVOLUȚII CONTEMPORANE

Evoluții ale creditării în activitatea bancară

Creditul bancar joacă un rol important în economie deoarece el nu numai că asigură neîntreruperea procesului de producție, dar mai și contribuie la intensificarea acestuia. Deci putem spune că creditul este unul din pilonii ce stau la baza unei economii prospere.

Funcția de bază a unei bănci în economie este creditarea, funcție care le conferă băncilor responsabilități majore privind promovarea unei economii bazate pe criteriul eficienței și rentabilității. În acest mod, băncile comerciale contribuie la sprijinirea și dezvoltarea durabilă a economiei naționale.

Luînd naștere o dată cu schimbul în natură și cunoscînd în evoluția sa numeroase forme, creditul îndeplinește un rol esențial în economia modernă. Relațiile de credit existau încă în economiile premonetare, cînd funcționa schimbul în natură, ce presupunea ca fiecare dintre părți participante la tranzacție trebuia să ofere un echivalent celeilalte părți. Astfel pot fi conturate trei trepte de evoluție a monedei și a creditului:

treapta economiei naturale, în cadrul căreia indivizii erau preocupați să producă bunuri necesare numai existenței proprii, sau cel mult a familiei;

treapta economiei de schimb, în care bunurile se schimbau prin intermediul monedei;

treapta conomiei de credit, aici de acum merge vorba de punerea în circulație a bunurilor contra promisiunii de a restitui în viitor valoarea acestora. Aceasta este ultima și cea mai evolutivă treaptă de dezvoltare economică și financiară a omenirii unde în procesul schimbului rolul esențial îl au operațiunile de credit.

Etimologic creditul își are originea de la cuvîntul latin „creditum”- ce înseamnă credere, a crede, a avea încredere

Această origine a noțiunii de credit scoate în evidență un element psihologic absolut necesar existenței unei operațiuni de împrumut – încrederea. Încrederea și este pilonul pe care se bazează operațiunea de credit.

Creditul a aparut pe baza dezvoltării producției de mărfuri, în evoluția acesteia, într-un anumit moment, relațiile de credit depășind sfera producției și circulației mărfurilor, schimbul căpătând forma unor relații monetare.

Apariția creditului a depins de un anumit stadiu de dezvoltare a schimbului, când vânzatorul preda valori de întrebuințare în schimbul unei promisiuni ce va primi cândva o valoare. Acest fapt constituie o vânzare pe credit. Sub aspect economic creditul constă, deci, în cedarea unor valori de întrebuintare prezente în schimbul unor valori de primit în viitor.

Creditul a aparut din necesitatea stingerii obligațiilor dintre diferiți agenți economici, proces caruia nu-i poate face față moneda lichidă, în aceasta perspectivă creditul reprezentând o pârghie a desfășurării oricărui proces economic. La nivelul agentului economic se constată că pe lângă capitalul propriu acesta contractează și împrumuturi, în particular bancare, sub forma creditului. Lărgirea producției, către care tinde orice manager, crearea condițiilor pentru a rezista proceselor concurentiale și obținerea unui profit care sa-i asigure desfășurarea normală a activitații sunt de neconceput fară existența creditului.

În mod simplificat, creditul poate fi definit ca o formă specială de miscare a valorilor: vânzare de mărfuri cu plată amânată sau cu transferare de moneda cu titlul de împrumut. În calitatea sa de categorie economico-financiară, creditul a format obiectul unor ample cercetări în literatura de specialitate. În opinia diferitor autori noțiunea de credit este tratată diferit, spre exemplu: W.Sombarth susține că:„creditul este puterea de cumpărare fără a deține numerar”.

Francezul Charles Gide definește: „creditul este schimbul unei bogății prezente contra unei viitoare”, iar profesorul F. Leitner afirmă că: „creditul este un act economic care face să nască în favoarea unui individ un drept de a dispune în mod permanent de bunurile sau serviciile puse la dispoziția lui de un alt individ în cadrul termenului pentru care e fost acordat”.

Autorul Victor Slăvescu, definește noțiunea de credit, astfel: creditul și operațiunea de credit constituie acel fapt economic prin care se cedează o sumă de bani efectuată la un moment dat din partea unui subiect economic, în folosință altui subiect economic, cu obligația acestuia din urmă de a restitui mai târziu, la un termen fixat, suma primita plus o sumă de bani, care se cheamă interes sau dobânda .”

Elementul comun care se regaseste în diferitele definiții ale creditului prezintă trei aspecte:

Existența unei disponibilități la unii agenți economici și acceptarea de către aceștia să le cedeze (împrumut) altor agenți (debitori);

Pierderea temporară a unor drepturi de către cel care acorda împrumutul (împrumutat);

Obligativitatea împrumutatului de a restitui împrumutul la un termen numit scadența, însoțit în mod obligatoriu de dobândă.

Creditul îndeplinește un rol esențial în economia modernă și în dezvoltarea social-economică a omenirii. Prezența sistemului de credit și a formelor sale în societate oferă numeroase facilități, inclusiv protecția participanților la actul economic.

Literatura de specialitate atestă alte opinii privind stabilirea formelor creditului. Formele principale cu care se prezintă creditul în economia de piață sînt:

Creditul comercial se acordă sub formă de marfă, satisface interesul producătorului (deci al agentului economic) de a vinde mai repede marfa și pe cel al comerciantului care nu dispune de fonduri ca să achite marfa în momentul livrării acesteia.

Acest fel de credit mai poartă denumirea de credit între întreprinderi. Actualmente creditele comerciale acoperă o parte semnificativă din resursele financiare ale întreprinderilor. Mărfurile primite pe credit comercial reprezintă, pentru beneficiari, datorii exigibile și implică o amînare, mai scurtă sau mai îndelungată, a termenului de plată.

Creditul obligatar apare în raporturile dintre instituțiile de stat și agenții economici în calitate de debitori, pe de o parte și creditori, pe de altă parte. Aceste raporturi se concretizează în faptul că primii emit obligațiuni, iar creditorii sunt subscriitori și deținători ai acestor obligațiuni.

Menționăm faptul că: „Obligațiunea este un titlu financiar de împrumut care atestă dreptul deținătorului de obligațiuni de a primi de la emitentul ei valoarea nominală sau valoarea nominală și dobînda aferentă în mărimea și în termenele stabilite prin decizia de emitere a obligațiunilor.”

Obligațiunile sunt emise de către stat și de către societățile pe acțiuni. Deseori anume creditul obligatar este preferat de către acestea din mai multe considerente. În primul rînd întreprinderea preferă să contracteze un împrumut obligatar decît să recurgă la o emisiune de acțiuni care ar putea conduce eventual la pierderea controlului societății.

Un alt avantaj al creditului obligatar constă în prețul redus al acestuia. Creditorul este remunerat cu o anumită dobîndă, care este mai joasă adesea decît dividendul corespunzător unei acțiuni, ș.a.

Creditul ipotecar este destinat activității imobiliare și se bazează în principiu pe proprietatea privată. El presupune o convenție între creditor și debitor, care cuprinde proprietatea, condițiile și scadențele, penalitățile și circumstanțele în care se poate pierde proprietatea. Principalul tip de împrumut ipotecar prezintă o sumă de rambursare și o rată a dobînzii fixă, însă în actualmente au luat naștere și alte tipuri de credite ipotecare, printre care:

împrumut pe ipotecă cu dobînzi variabile – acest tip de credit s-a instituit mai mult datorită creșterii și variației ratei dobînzii în anii 80.

împrumut pe ipotecă cu rambursare progresivă – creditele date satisfac în special cerințele familiilor cu venituri modeste.

creditul ipotecar inversat, care este și purtător de anuități – valorifică capitalul imobilizat în locuințe proprietate, fară a se renunța la dreptul de proprietate și la uzufruct.

Creditul de consum se acordă pe termen scurt sau mijlociu, persoanelor individuale, pentru acoperirea valorii mărfurilor și serviciilor procurate din comerț sau pentru recreditarea creanțelor contractate în acest scop. Creditul de consum are o mare însemnătate în dezvoltarea economiei de consum, contribuind la creșterea nivelului de trai a populației.

Creditul respectiv permite accesul cumpărătorilor cu venituri reduse la bunurile de folosință îndelungată de valoare mare, deci presupune anticiparea momentului intrării în posesia bunurilor. Creditul de consum este sfera cu cea mai mare implicare a reglementărilor și a controlului din partea statului.

Creditul fiscal reprezintă o formă de scutire temporară de plata impozitului pe venit în buget. Suma acestui credit este egală cu suma venitului impozabil care rămîne la agentul economic ce activează în domeniul micului business în scopul dezvoltării producției proprii de mărfuri și servicii.

Creditul bancar este acordat de către bănci persoanelor fizice și juridice pe termen scurt, mijlociu sau lung. Aceste credite se pot acorda cu sau fără înscrisuri, cu garanții reale sau fără pe obiecte ale creditării sau global.

Creditarea bancară se face cu respectarea strictă a unor reguli de bază, a unor principii de creditare care și reprezintă esența operațiunilor de creditare. Astfel se deosebesc următoarele principii de creditare:

Rambursabilitatea reprezintă una din laturile esențiale ale creditului, datorită căreia este asigurată continuitatea activității desfășurată de banca comercială prin echilibrarea procesului de creditare.

Forma contractuală presupune că toate operațiunile de creditare se încheie în formă contractuală, unde se indică condițiile petrecerii tranzacției precum și garanțiile oferite.

Existența unui termen de rambursare strict determinat se referă la faptul că creditele contractate nu numai ca trebuiesc a fi rambursate,dar acest lucru se face obligatoriu la un termen strict stabilit.Respectarea acestui principiu asigură un nivel înalt de lichiditate pentru băncile comerciale, iar pentru agenții economici debitori-posibilitatea contractării altor credite.

Diferențierea clienților constă în aceea că creditarea diferitor agenți economici trebuie să fie făcută ținînd cont de specificul fiecăruia din aceștea, adică vor fi creditați numai aceea care demonstrează că au capacitatea de a rambursa creditul acordat în termenele stabilite. Din această cauză se apelează la analiza indicatorilor financiari obținuți de către potențialul debitor, a bilanțului contabil ș.a.

Garantarea creditului este o condiție obligatorie la acordarea credituiui. Bancile comerciale au nevoie de o garanție care le-ar asigura contra riscului de nerembursare a creditului. Ca garanție pot servi bunuri mobiliare și imobiliare precun și valori mobiliare aflate în posesia potențialului debitor.

Dobînda reprezintă suma de bani încasată de către creditor de la debitor ca plată pentru timpul în care acesta din urmă s-a folosit de banii băncii și reprezintă în principiu interesul care stă la baza oricărei operațiuni de credit

Importanța deosebită a creditului în relațiile social-economice este conturată prin intermediul funcțiilor acestuia, și anume:

Funcția distributivă: constă în mobilizarea resurselor bănești disponibile la momentul dat în economie de către bănci și redistribuirea lor prin acordarea de credite spre anumite ramuri, sectoare de activitate, care au nevoie de fonduri de finanțare. Prin disponibilități bănești se subînțeleg surplusurile de capital de circulație, aflate temporar sub formă inactivă în conturile bancare ale societăților comerciale, în rezervele de casă, în economiile populației depuse la băncile comerciale. Datorită punerii la dispoziția agenților economici acestor disponibilități, creditul contribuie la sporirea puterii de acțiune productivă a capitalului, punînd astfel în mișcare forțele economice latente și contribuind la majorarea avuției reale a societății.

Funcția de transformare a economiilor în investiții: are loc concretizarea unei din legile obiective ale economiei de piață care se referă la menținerea echilibrului macroeconomic. Fiecare persoană poate economisi o anumită sumă de bani, dar nu orice persoană va putea investi sursele acumulate. Prin urmare se obține o economisire ce nu este urmată de investire, ce poartă numele de tezaurizare, care este un factor de dezechilibru pentru economie. Pentru a evita acest lucru, prin intermediul creditului bancar are loc punerea la dispoziția întreprinzătorului a capitalul necesar, astfel asigurîndu-se transformarea economiilor inactive în investiții, fapt ce contribuie la creșterea economică.

Funcția de emisiune monetară. Datorită consolidării temeinice a ideii de credit bazat pe încredere între participanți a fost creată o monedă fiduciară. Treptat au apărut o multitudine de alte instrumente și tehnici de plată (viramentul, cecul, compensația, trata, cambia etc.) care au contribuit la diminuarea numerarului din circulație și la creșterea monedei scripturale. Mulțumită acestui fapt s-au redus considerabil cheltuielile produse de circulația monetară și a crescut volumul și valoarea tranzacțiilor economice.

Funcția de asigurare a stabilității prețurilor: se realizează prin reglarea dimensiunilor cererii și ofertei de mărfuri și servicii, prin creditarea de către bănci a consumului și prin crearea stocurilor. Astfel mărfurile a căror producere este sezonieră nu se aduc pe piață toate în momentul efectiv de producere a acestora, deoarece acest fapt ar conduce la scădere catastrofală a prețurilor în momentul respectiv, iar apoi se va înregistra o urcare exagerată a acestora. Pentru a evita asemenea situații care pot perturba echilibruol economic, se folosește un instrument al creditului și anume warantul, care oferă proprietarilor de mărfuri posibilitatea depozitării lor și obținerii cu anticipație, într-o proporție mai mare sau mai mică, a contravalorii acesteia.

Menționăm faptul că pentru îndeplinirea funcțiilor și rolului creditului în economia de piață, pentru valorificarea la maximum a avantajelor și diminuarea la minimum a dezavantajelor, este necesară întrunirea următoarelor condiții:

existența unui sistem juridic – prin care să se reglementeze cadrul general al operațiunilor de credit, adică care ar stipula unele măsuri de asigurare și de protecție pentru participanții la contractul de credit, drepturile și obligațiile creditorilor și debitorilor, procedura de soluționare a litigiilor dintre părți și organele competente;

existența unui sistem instituțional – care să fie format dinntr-un ansamblu de instituții și organisme specializate de credit;

existența unui cadru economic favorabil – în conformitate cu situația generală a economiei naționale, perspectivele ei, gradul de dotare profesională și tehnică a sectoarelor economice;

formarea relațiilor social-culturale – adică trebuia să existe un cadru general de ordine în context social-politic de stabilitate și continuitate precum și existența unei atitudini pozitive din partea regimului politc față de libera inițiativă și față de piață.

Rolul globalizării asupra activității bancare și asupra creditului pentru agenții economici

Este de menționat că una dintre cele mai dificile etape de dezvoltare social-economică a țării reprezintă prin sine procesul trecerii de la economia centralizată la economia de tip concurențial. În același timp, Republica Moldova spre deosebire de alte țări, foste socialiste, din estul Europei (Polonia, Cehia, Ungaria etc.) care au abordat un mecanism de trecere la economia de piață de tip „șoc”, a ales o cale de trecere treptată.

Această modalitate s-a dovedit a fi neviabilă și drept urmare, Republica Moldova se află pe unul dintre ultimule locuri în Europa, în ceea ce privește indicatorii economici, financiari, sociali etc.

La modul ideal tranziția ar fi trebuit să se producă cât se poate de repede, cu eficiență maximă posibilă, având ca scop desfășurarea proceselor de ordin economic, social și politic în baza unui set de valori general acceptate, care ar forma cadrul favorabil pentru apariția unui climat de stabilitate relativă.

Importanța activității instituțiilor de credit atât în străinătate, cât și în Moldova (sfârșitul sec.XIX – începutul sec. XXI), este determinată de finanțarea directă a sectoarelor economiei. Structurarea sistemelor de credit, într-o țară sau alta, argumentează existența diverselor tipuri de instituții care contribuie la susținerea tuturor ramurilor/sectoarelor economiei.

Creditul bancar joacă un rol deosebit pe arena economică a țării. Acesta constituie principala sursă de asigurare a fondurilor bănești necesare diferitor sectoare de activitate ale economiei naționale, de asemenea contribuind și la promovarea relațiilor economice internaționale, prin stimularea exporturilor și asigurarea unei derulări normale, rapide și sigure a operațiunilor de export.

De asemenea poate fi menționat rolul creditului bancar în ridicarea nivelului de trai al populației prin acordarea creditului pentru procurarea bunurilor de consum, a locuințelor și automobilelor, pentru investirea în capitalul uman, pentru educație, studii, etc.

Accentuăm faptul că fenomenul de globalizare a economiei mondiale este de mai mult timp un fenomen generat de realități inconfundabile. De la lansare și până în prezent ea a fost implementată în forme specifice și complexe care uneori au fost dificil de înțeles. Intensificarea globalizării economice în secolul XX a creat probleme care nu mai pot fi soluționate folosind instrumentarul vechi din secolul trecut.

Rolul globalizării asupra activității bancare și asupra creditului pentru agenții economici se observă mai bine prin studiul detailat al sistemului financiar mondial care reflectă evoluțiile și schimbările din economia internațională, iar în același timp influențează și determină, sub toate aspectele, economia mondială.

Rolul respectiv este îndeplinit prin intermediul instituțiilor și organizațiilor, printre care: Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Organizația pentru Cooperare Economic și Dezvoltare, Banca Centrală Europeană și prin multiplele legături pe care acestea le au cu sistemele bancare ale tuturor țărilor lumii.

Observăm că până nu demult, rolul principal în fluxurile internaționale de capital l-a avut sectorul economiei reale. Totuși, în ultima perioadă, schimbări profunde ce se produc în economia mondială prin apariția economiei simbolice, aceasta se caracterizează prin mișcările de capital, schimburi de valută și fluxuri de credite, care acum joacă rolul primordial.

Conchidem că mișcările de capital ce nu se atribuie la comerț – și, în bună parte, nici la activitatea comercială – sunt mai mari, ca volum, decît activitatea financiară legată de comerț.

În același timp observăm situația că valoarea totală a comerțului mondial cu produse și servicii este de aproximativ 2,5 – 3 trilioane de dolari pe an. Iar, tranzacțiile de capital de pe piață a eurodolarului de la Londra adună 75 de trilioane de dolari pe an, ceea reprezintă de 25 de ori mai mult decât comerțul mondial.

Generalizăm situația, că oricare agent economic, ce participă la activitatea economică trebuie să fie conștientă de faptul că activează simultan în domeniul producției de bunuri sau prestarea de servicii și sistemul financiar-bancar. Deci, toți agenții economici, trebuie să evite riscurile implicate de fluctuațiile valutei în care este calculat costul de producție al concurenților.

Un rol important în acordarea în modificarea procesului de creditare în cadrul globalizării i se atribuie dezechilibrelor ale balanței de plăți externe înregistrate în ultimele decenii paralel cu dezechilibrele ale balanței comerciale în multe țări.

În urma analizei pieței externe concluzionăm că S.U.A. înregistrează un deficit al balanței comerciale, în timp ce așa țări dezvoltate ca Japonia și Germania, înregistrează excedente substanțiale. Totuși precizăm că S.U.A. are posibilități de a compensa situația apărută, având în vedere exportul de capital considerabil în străinătate, precum și poziția cheie a dolarului S.U.A. în relațiile monetare și financiar-valutare internaționale.

Se constată o situație deosebit de nefavorabilă în cadrul țărilor mai puțin dezvoltate, determinată de accentuarea de la un an la altul a unor deficite ale balanțelor de plăți și comerciale. Ca soluție în acest sens poate fi asigurarea măsurilor de regândire și reorientare a structurilor economice și mecanismelor economico-financiare interne, în interconexiune cu modificările fundamentale ale lumii contemporane.

Prin urmare, racordarea fiecărei țări la fluxurile economice internaționale își găsesc expresia, în principal, în balanța comercială și în balanța de plăți externe. Ele constituie un mijloc important de cunoaștere a nivelului de dezvoltare a unei economii naționale, a structurii acesteia, precum și a eficienței și performanțelor participării ei la schimburile economice internaționale.

La sfîrșitul secolului 20, prin mijlocul anilor 1980, bancile au fost cuprinse în mișcarea globala de liberalizare a activităților financiare, aceasta a avut ca efect creșterea puternică a presiunii concurențiă. În consecință, globalizarea financiară corespunde creării unei vaste piețe mondiale a banilor. Debutînd în anul 1982, aceasta se bazează pe următorii factori, și anume:

decompartimentarea pietelor,

dereglementarea financiara

dezintermedierea.

Astfel, mutațiile financiare cu care se confrunta sectorul bancar sunt determinate de globalizarea financiara în primul rand, dar și de inovațiile tehnologice și financiare.

Inovațiile financiare, apărute în tarile anglo-saxone în perioada 1972-1973, s-au generalizat treptat în întreaga lume, în cursul anilor 1980: de la bun inceput în Franța, Italia, Japonia, după aceea în Germania. Inovațiile respective au fost realizate în baza progresului tehnic considerabil înregistrat in tehnologia informațiilor și comunicare.

Dezvoltarea de noi produse și servicii financiare, favorizată de integrarea crescandă a piețelor, a condus la constituirea de activități și actori de talie mondială, precum și la reducerea barierelor tehnice și geografice, cît și la unificarea piețelor bancare. Dupa expresia lui H. Bourguinat, finanțele internaționale au „o noua față, o rețea tot mai densă de operațiuni de vînzare-cumpărare sau de împrumuturi, de acoperire și de speculație, care transcede frontierele naționale și deasupra cărora se organizează o veritabilă mega-piață financiară mondială”.

Datorita progreselor înregistrate, băncile pot realiza mai ușor colectarea și analiza informațiilor. Pe de alta parte totuși, investițiile în tehnologiile moderne comportă costuri mari, necesitînd o creștere a dimensiunilor instituțiilor bancare.

Tehnologiile noi au condus în același timp și la apariția unor concurenți puternici din sfera financiară, cît și din cea comercială, așa ca magazinele mari ce emit carduri de debit și de credit ori acordă credite de consum, companii prestatoare de servicii, precum ar fi agenții de turism, care acorda credite etc.

Globalizarea, creativitatea și inovațiile financiare au avut consecințe asupra sectorului bancar, atat la nivel microeconomic, prin alocarea de resurse tot mai mari, cît și macroeconomic, ducînd la creșterea complexității activităților, cu corolarul necesar al creșterii instabilității.

Pentru sfera bancară, liberalizarea financiară presupune doua aspecte: decompartimentarea și dereglementarea. Decompartimentarea reprezintă deschiderea piețelor internaționale, din punct de vedere extern și intern. Obiectivul acestei acțiuni este de a realiza un ansamblu de piețe interdependente pentru acoperirea unei game largi de scadente, accesibile pentru investitori și debitori, de a permite întegrarea piețelor financiare și realizarea concurenței între principalii protagoniști ai sferei financiare.

Decompartimentarea privește piețele monetară și financiară, care erau separate, iar acum au devenit interdependente, actorii, în sensul statuării principiului universalității instituțiilor de credit, ce sunt supuse acelorași autorități de supraveghere, dar carora li se aplică o reglementare omogenă.

Procesul de dereglementare se manifestă prin liberalizarea activităților tradițional-bancare, precum și prin lărgirea sferei activităților bancare. Dereglementarea privește volumele și cantitătile (Europa – Banca Centrala Europeana fixează rata dobînzii directoare, permite cantitătilor să se ajusteze endogen, prin mecanismul cererii și ofertei), dar și prețurile (influenta crescandă a ratelor de pe piețele financiare asupra politicii de dobînzi a băncilor, dispariția dobînzilor administrate, liberalizarea ratelor dobînzii și a comisioanelor).

O componentă importantă a fenomenului de dereglementare în SUA a fost dispariția frontierelor tradiționale. Este necesar de menționat că pe la mijlocul anilor 1990 a fost abrogat celebrul Mac Fadden Act din anul 1927, care avea ca obiectiv evitarea constituirii de mari banci la scară federală și impiedicarea concentrării, prin interdicția că o bancă instalată într-un stat să se instaleze și în alt stat.

Procesul de dereglementare începuse în SUA la mijlocul anilor 1970 și a culminat cu abrogarea legii Mac Fadden în 1994, ceea ce a însemnat înlaturarea barierelor geografice în calea extinderii băncilor.

Imediat, s-a manifestat un amplu fenomen de concentrare bancară. Între anii 1984 și 2003 numărul instituțiilor bancare a scăzut, iar ponderea băncilor cu active de peste 10 miliarde dolari a crescut de la 42% la 73%, cauza principală fiind fuziunile. Mai mult ca atît, ponderea activelor deținute de cele mai mari 10 bănci a crescut de la 22% la 46%, iar ponderea depozitelor deținute de cele mai mari 10 banci a crescut în același interval de la 19% la 41%.

Așadar, constituirea pieței unice europene a reprezentat o măsură importantă de dereglementare, care a stimulat concentrarea bancară. Directivele bancare din anii 1977 și 1989, puse în aplicare între anii 1992 – 1994 au creat un cadru de reglementare comun.

Prima Directiva 73/183/EEC, a introdus principiul continuitătii naționale a reglementării aplicabile băncilor implantate intr-o altă tara membră a UE, declansînd armonizarea reglementărilor prudențiale in statele membre ale UE. A doua, Directiva 89/646/EEC, a liberalizat activitătile bancare în cadrul UE, prin stipularea unei licențe bancare unice, valabile în toate tările membre.

Un rol important l-a avut introducerea monedei unice, ceea ce a dus la dispariția riscului valutar și a riscului de rată a dobînzii, instituțiile de credit operau în toată zona euro, pentru colectarea de depozite și pentru acordarea de credite.

În acest sens a crescut transparența prețurilor pe piața bancară europeană, s-a accentuat concurența și presiunea asupra reducerii marjelor de dobîndă. De asemenea, s-a deschis calea expansiunii băncilor europene în afara spațiului național, dar în interiorul spațiului european.

Acțiunea de modernizare a permis reînnoirea structurilor sistemului bancar, dar ideea că dereglementarea înseamnă mai puțina reglementare trebuie nuanțata. Liberalizarea prețurilor si a volumelor necesită menținerea anumitor reglementări, în special controlul prudențial care se aplică instituțiilor de credit și piețelor de capital. Toate aceste modificări ale sistemului financiar internațional sub impactul globalizării, alături de inovațiile tehnologice măresc considerabil concurența mediului bancar.

Dupa anii 1990 cauzele expuse au condus la o serie de operațiuni de restructurare a sectorului bancar, ca prima formă a fost concentrarea băncilor, cu efect asupra reducerii numărului acestora. Mișcarea de restructurare a fost lansată în mai multe țări, prin dezangajarea statului și s-a realizat prin punerea în aplicare a unor planuri de raționalizare.

Acestea au inclus: reducerea costurilor prin scăderea personalului, informatizare și externalizarea activității, acestea ducînd la concentrarea asupra activității de bază, intermedierea și distribuirea de produse financiare.

Noile tehnologii permit utilizarea de canale de distributie standardizate și mai ieftine, menționăm că, formulele radicale de „bancă la distanța” nu au cunoscut un succes prea clar. Dezvoltarea crescandă a activităților de retail a transformat agențiile în puncte de vînzare a unui număr tot mai mare de servicii financiare.

Se observă că procesul de restructurare a dus la evoluția palmaresului băncilor, cît și la apariția unor actori de dimensiuni tot mai mari. Cele mai mari bănci sunt cele americane: Citigroup, Bank of America, Wells Fargo et Co., JP Morgan Chase, cele japoneze: Mitsubishi UFJ Financial Group, Mizuho Financial Group, Sumitomo Mitsui Financial Group, cele britanice: Barclays Bank, HSBC Holdings, Royal Bank of Scotland, Lloyds TSB și cele franceze: BNP Paribas, Credit Agricole, Groupe Société Générale. Totalul activelor celor mai mari 10 banci din lume depășește 15 000 miliarde dolari, fiecare avînd peste 1000 miliarde dolari active.

Actualmente prezentăm clasamentul celor mai sigure bănci în Europa Centrală și de Est, unde băncile din Republica Cehă ocupă primele 2 poziții – Ceska Sporitelna aparține grupului francez Societe Generale și Komercni banka. În continuare urmează băncile din Polonia, ING Bank Slaski, Bank Pekao, Bank Zachodni WBK și mBank. Băncile din România – BRD Groupe Societe Generale (locul 7) și Banca Comercială Română, situată pe poziția 8. Menționăm că ambele bănci sunt prezente și în Republica Moldova – BRD deține 20% din acțiunile Mobiasbancă, iar BCR deține 100% din capitalul BCR Chișinău. Așadar, clasamentul este încheiat de către unguri – OTP Bank și ruși – Vnesheconombank.

Globalizarea supune băncile din tările dezvoltate la provocarea strategiei de creștere globală, planetară. Această cursă, favorizată de dereglementare și de tehnologiile informatice moderne, permite băncilor trecerea la o repoziționare internațională bazată pe exercitarea activităților noi.

Apare expresia one-stop shopping, care ilustrează modul nou de organizare aplicat în sectorul bancar. Este vorba de oferirea unei game complete de servicii financiare clienților de către grupurile bancare mari. Oferta se efectuează într-un singur punct de vînzare, grație rețelei de unități care acționează în toate domeniile financiar-bancare.

„Super-market-urile financiare” astazi sunt o realitate, reprezentînd preambulul constituirii de conglomerate financiare pe plan mondial, adica entităti care furnizează produse și servicii specifice mai multor sectoare: bănci, asigurări, companii de investiții.

Impactul bonității clienților asupra procesului de creditare

Acordarea creditelor este funcția de bază a băncilor comerciale. La majoritatea din ele conturile creditare constituie nu mai puțin de jumătate din totalul activelor și 2/3 din venituri. Deci în cazul când la bănci apar probleme financiare ele, de obicei, sunt cauzate de creditele acordate fară analiză profundă a situației financiare a clientului și deciziile pripite la momentul acordării creditului. Pentru determinarea gradului de risc pe care și-l asumă banca și a marimii creditului care poate fi acordat este necesar de a evalua sițuatia financiară a agentului economic.

Înainte de a încredința clientului suma solicitată e necesar sa-l cunoască. Aceste informații băncile le acumulează studiind dările de seăma și analizând rezultatele activitații economice a agentului economic, convingându-se de starea financiară bună a lui, de nivelul responsabilității și competența managerilor agentului economic dat. Important este de a evidenția corect gradul de credibilitate a agentului economic.

Și pentru că procesul creditării este posibil numai după o evaluare prealabilă a potențialilor beneficiari prin prisma bonității clienților, este adusă în prim-plan și aceasta temă. Deci, fiecare bancă comercială este nevoită să aibă stabilite anumite proceduri exacte de determinare și estimare a factorilor pentru aprecierea potențialul de creditare a solicitantului de credit. Menționăm faptul că principiile de bază pentru determinarea potentialului de creditare a agentului economic sunt urmatoarele:

situația economico financiară în dinamică

eficacitatea proiectului creditat

studiul gestiunii agentului economic

analiza riscului de piată

La acestea se adăuga gestionarea riscurilor, precum și evaluarea bonității, ca elemente de susținere în încadrarea importanței acestuia. Determinarea situației financiare a întreprinderii și dinamica dezvoltării ei are loc în baza bilanțelor contabile, raporturilor privind rezultatele financiare și raportului privind fluxul mijloacelor bănești pentru patru perioade de dare de seamă.

În baza bilanțului contabil se calculează un număr de coeficienți:

Lichiditatea pe termen lung sau disponibilitatea de capital circulant

Solvabilitatea

Lichiditatea curentă

Coeficientul de lichiditate fara stocuri de mărfuri

Datorii la capital

Beneficiul din vînzari

Beneficiul din active

Circulația activelor

Circulația datorii debitoare

Cota capitalului propriu

Coeficienții de acoperire a datorii de plată față de bancă:

Plata dobînzii

Achitare creditului

În baza bilanțului contabil se face bilanțul de structura al întreprinderii pentru perioade de dare de seama. În baza acestui bilanț se face analiza dinamicii schimbării structurii bilanțului cu determinarea cauzelor ce au adus la aceste schimbari și perspectivele de ulterioare schimbări. Eficacitatea proiectului creditat se determină in baza business-planului sau argumentării tehnico-economice, prezentate de către întreprindere și raportul privind mijloacele banești.

În baza acestor documente se calculează fluxul de mijloace bănești (cash flow) pentru toată perioada de creditare. Soldul mijloacelor bănesti la finele fiecarei perioade trebuie sa fie mai mare decît suma datoriilor potentiale a întreprinderii pentru aceasta perioadă. Fluxul de numera reprezintă capacitatea de rambursare a datoriilor unui agent economic.

Analiza managementului întreprinderii are loc în baza discuțiilor purtate cu conducatorul întreprinderii și alte surse de informații. În cadrul discuțiilor se atrage atenție la următoarele aspecte: calificarea conducătorilor întreprinderii in domeniul lor de activitate, practica de lucru, disponibilitatea de a prezenta informația solicitată, corectitudenea informației solicitate, istoria creditară.

Analiza riscurilor de piață are loc în baza studierii pieții, în care activează sau va activa în urma procesului de creditare. Riscurile de piață se analizează în baza urmatorilor factori: aspectul exterior al produselor sau a serviciilor. Se acordă atenție asupra calității volumului și asortimentului, prețurilor comparabile cu ale concurenților, nivelului de deservire, resursele de producere. Se atrage atenție calificarii personalului, fluiditații cadrelor, nivelului tehnic al utilajului, posibilitatea de a modifica tipul producerii.

Se face o analiză amplă structurii clientelei, numarului clienților, dependentă de unii clienți sau de un grup de clienți, clienții permanenți, cota lor în activitate totală, condițiile de plată,calitatea plăților. Nu în ultimul rînd sunt estimați și concurenții. Importanța întreprinderii de piață, nr.și importanța altor concurenți, prețurile, posibilitatea apariției a altor concurenți, diferența între clientul nostru și alți concurenți.

Perspectiva ramurei care activează sau va activa întreprinderea. Dependentă de factorii economici, legislativi, sezonieri. Riscurile juridice, de buna executare a contractelor din partea partenerilor, riscuri de asigurare, licențe de activitate, contracte de arenda.

În baza analizei efectuate comitetul de creditare aproba sau respinge proiectul de creditare. În cazuri exceptionale, la prezentarea unor argumente obiective, reesind din situația reală a întreprinderii, care nu tot timpul corespunde cu cea prezentată în informație, comitetul de creditare poate primi decizii privind acordarea creditului, chiar dacă întreprinderea nu respectă toți coeficienții specificați.

Menționăm faptul că orice bancă comercială care activează pe teritoriul țării, pentru asigurarea unor standarde unice, urmează să efectuieze operațiunile de creditare în conformitate cu actele emise de BNM. Acordarea creditelor este una din funcțiile principale ale băncii comerciale și de aceea decizia bancară de a acorda un credit trebuie susținută de capacitatea de rambursare prezentă și viitoare a clientului.

În acest context este foarte important pentru bancă să obțină cît mai multe informații despre potențialul clientului. În conformitate cu actele normative bancare și cu obiectivele principale de activitate ale băncii, fiecare bancă comercială elaborează politica de creditare ce trebuie să fie orientată spre protejarea activelor, obținerea profitului, imbunătățirea stării economice a debitorilor, concomitent luîndu-se în considerare securitatea depozitelor clienților.

Un element esențial al politicii de credit este organizarea și dirijarea activității de creditare. Scopul activității este realizarea politicii și a procedeelor de creditare ale băncii într-un mod sigur și prudent. Procesul de acordare a creditelor se bazează pe metoda analizei financiare complexe a celui ce contractează împrumutul de la bancă, ceea ce dă posibilitatea interpretării cît mai reale a datelor în evoluția lor. Organizarea activității de creditare într-un departament de credite facilitează urmărirea corespunzătoare a creditelor acordate, până la rambursare.

La baza derulării operațiunilor de creditare stau un șir de principii. Ne respectarea acestora ar duce la majorarea riscului de credit al băncii.

Principiile esențiale în procesul de creditare sînt:

Prudența bancară ca principiu fundamental ce trebuie să caracterizeze întreaga activitate a unei bănci.

Credibilitatea îmrumutaților, care reprezintă suportul moral și elementul psihologic esențial fără de care creditul nu poate exista. Ea presupune cunoașterea clientului prinr-o permanentă activitatea de informare și documentare cu scopul de a acumula informația necesară privind aspectele concrete ale activității acestuia.

Planificarea creditelor reprezintă planificarea surselor bănești din care banca va acorda credite, dar totodată și planificarea clasificării portofoliului de credit conform diverselor destinații.

Rambursarea și achitarea creditului. Creditele acordate trebuie să fie avantajoase pentru bancă și pentru debitori, drept care debitorul va avea posibilitate să-și lărgească afacerea, dar și să ramburseze creditul și să achite dobînzile în terminii stabiliți. Dobînzile și comisioanele fiind negociate și înscrise în contractele de credit.

Asigurarea creditului. Creditele se acordă pe baza de garanții, consemnate în contractele de credit și în contractele de garanții imobiliare/mobiliare/cesiune de creanță/fideiusiune. Garanția trebuie să acopere datoria maximă a clientului către bancă, formată din credite, dobînzi comisioane.

Etapele procesului de acordare a creditului bancar sînt enumerate în Anexa 1

Faza premergătoare prezentării dosarului de credit are la bază atît metoda interviului direct cu clientul, verificarea pe termen, cît și analiza documentației referitoare la situația clientului, existentă la bancă sau prezentată de aceasta.

Dacă din convenția cu solicitantul și în urma investigațiilor efectuate se constată că solicitantul are un plan de afaceri bun, prezintă suficiente garanții de asigurare, atunci el va fi invitat la serviciul de creditare pentru a prezenta documentația necesară în scopul formării dosarului de credit.

În cazul cînd agenții economici solicită un credit, analiza și evaluarea solicitantului de credit revine inspectorului de credite și respectiv, șefului serviciului de credite din cadrul unității operative a băncii. Funcționarul bancar poartă cu aceștea discuții cu caracter de informare documentară, ce se axează pe:

Identificarea agentului economic: denumirea, adresa, informații juridice privind forma de organizare, numărul de înregisrare, codul fiscal, capitalul social etc.;

Informații privind managerul întreprinderii: informații din actele de indentitate, situația familială, activitatea profisională;

Identificarea obiectului de activitate al societății;

Scopul acordării creditului;

Date privind situația economică-financiară și patrimonială la zi;

Informații privind creditele contractate anterior;

Informații privind bunurile mobiliare și imobiliare deținute;

Posibile garanții;

Agenții economici vor depune un set de documente necesare pentru evaluarea proiectului de acordare a creditului în vederea conturării unei imagini asupra bonității lor, care va consta în principal din:

Cererea solicitantului privind acordarea creditului bancar va fi completată de către solicitant pe formularul-tip al băncii respective

Statutul întreprinderii cu toate modificarile și completările;

Certificatul de înregistrare a întreprinderii;

Documente ce confirmă sediul real (oficiul- în cazul în care acesta diferă de adresa juridică) al solicitantului;

Contract de constituire;

Business-planul sau argumentarea tehnico-economică a proiectului sau a afacerii creditate;

Contractele cu furnizorii și cumpărătorii, facturile și alte referitor la utilizarea creditului;

Licențele la dreptul de a efectua activitatea curentă și cea creditată (în cazul dacă activitatea se supune licențierei);

Raportul financiar pentru doua-trei perioade de activitate;

Extras din contul de decontare despre circulația lunară pe ultimile 6-12 luni;

Proces verbal privind numirea în funcție a directorului și contabilului șef;

Extras din Registrul de stat al comerțului;

Pașapoartele directorului, contabilului șef și fondatorilor;

Proces Verbal al Adunarii Generale a Asociaților solicitantului privind:

adresarea catre BC cu cerere de acordare a unui credit;

grevarea bunurilor solicitantului pentru garantarea rambursarii reditului sau – adresarea către un Garant cu rugămintea de a greva bunuri pentru garantarea rambursării creditului de către solicitant – Proces verbal al Hotărîrii Adunării Asociaților Garantului privind grevarea bunurulor pentru garantarea rambursării creditului de către solicitant.

Procesul verbal privind numirea în funcție a directorului Garantului;

Imputernicirea directorului solicitantului de a semna contractul de credit în suma solicitată;

Documentele ce confirmă proprietatea averii propuse în gaj:

Extras din Registrul bunurilor imobile, eliberat de Agentia Nationala Cadastru; Certificat cu privire la valoarea bunului imobil, eliberat de Agentia Nationala Cadastru; Dosarul de inventariere; Cartea de imobil; Acordul membrilor familiei la înstrăinarea drepturilor sale de proprietate în folosul debitorului, acordul consiliului de tutelă, daca există copii minori; Rezoluție de evaluare a prețului obiectului făcută de o firmă terță, numită de bancă.

La recomandarea în calitate de gaj a transportului: pașapoartele tehnice și polițile de asigurare ce confirmă asigurarea prețului complet al transportului;

La propunerea în calitate de gaj a mărfurilor, materialilor, utilajului:

a) lista fondurilor fixe sau a materialelor cu indicarea cantității, prețului, suma bilanțieră;

b) documentele ce confirmă proprietatea asupra mărfurilor și materialelor, deasemenea documentele ce confirmă achitarea lor;

Certificat de inregistrare fiscală pentru deschiderea contului de imprumut

Extras din Registrul Gajului

Cartea Gajului

Alte documente la viziunea expertului de creditare.

Esența raportului de credit se desfășoară prin analiza trăsăturilor caracteristice:

Subiectele raportului de credit, creditorul și debitorul prezintă o mare diversitate în ce privește apartenența la structurile social economice, motivele angajării în raport de credit și durata angajării sale, astfel că ierarhizarea acestor laturi, în amănunt, este dificilă.

Promisiunea de rambursare, presupune riscuri și necesită, în consecință angajarea unei garanții.

Termenul de rambursare, este variat, de la termene foarte scurte 24 ore, termen practicat între bănci pe piețele monetare și încheindu-se cu termene pînă la 50 de ani și chiar 100, în soluții recente pentru împrumuturi privind construcția de locuințe.

Dobânda.

Tranzacția.

Acordarea creditului.

Consemnarea și transfertabilitatea. Acordurile de credit sunt consemnate, în marea lor majoritate, prin înscrisuri, instrumentele de credit, a căror formă de prezentare implică aspecte multiple și diferențiate. Transferabilitatea instrumentelor de credit și deci transferul acordurilor de credit de la un beneficiar la altul este, în primul rând, o expresie a lichidității portofolilui de creanțe, posibilitatea pentru fiecare creditor de a transforma creanța în bani, potrivit unei necesități sau a unei opțiuni. Pe toată durata creditării, agenții economici – debitori sunt obligați de a pune la dispoziția băncii raportul financiar și orice alte documente solicitate de bancă. Această obligație va fi prevăzută ca o clauză distinctă în contractul de credite.

Documentele prezentate de agenții economici vor fi îndosariate în mod separat fiecare, fiind păstrate în Departamentul credite. După închiderea creditului bancar, dosarul de documente se retransmite în arhiva băncii, nefiind returnabil clientului. În cazul în care debitorul va avea datorii față de bancă, acest dosar va fi transmis în secția de gestionare a creditelor problematice.

Realizînd o analiză detaliată privind îndeplinirea condițiilor de creditare de către solicitant, inspectorul de credite întocmește în mod obligatoriu, indiferent de mărimea creditului, un raport ce cuprinde concluziile analizei.

Observăm că, deși studiul procesului de creditare identifică numeroase metode de scoring, totuși, toate băncile comerciale dezvoltă variante proprii de estimare a bonității clientului, inspirate din modelele existente, tocmai pentru că esența aplicării metodelor de bonitate constând în analiza cauză – efect și calitatea diagnosticului depind de măsura în care s-au identificat cauzele generatoare de disfuncționalități.

Întrucât, indiferent de bancă, Credit-Scoring-ul prezintă riscuri, în cadrul căruia se evaluează solicitantul, iar caracteristicile cele mai însemnate sunt cele legate de aspectul corectitudinii debitorului de a achita ratele scadente la creditele precedente.

Menționăm că pe lângă însemnătatea indicatorilor financiari selectivi, tot mai utilă devine aprecierea non financiară, ce se aplică tot mai des și în practica bancară din Republica Moldova. Această analiză are în vedere aspecte ce nu pot fi surprinse cu ajutorul indicatorilor valorici, dar care pot influența decizia de creditare, având în vedere că se pot face aprecieri a bonității clientului.

Calitatea creditelor este importantă pentru bănci, operațiunea de creditare reprezentând principala operațiune bancară, iar riscul ridicat reprezintă cauza majoră de faliment, de unde necesitatea controlului riscului pe parcursul procesului de creditare.

Pentru prevenirea apariției creditelor neperformante, moderatorul de credite are obligația profesională de a urmări atent comportamentul clienților în derularea relației lor cu banca. Încă de la instrumentarea creditului, moderatorul de credite trebuie să-și formeze o opinie personală cu privire la bonitatea clientului, la credibilitatea și capacitatea acestuia de a-și onora obligațiile asumate față de bancă. Ulterior atenția lui se va concentra, cu precădere pe clienții mai slabi, cu deosebire în urma evaluărilor periodice, când ierarhia din evidențele sale personale se poate schimba.

II. APRECIEREA NIVELULUI CREDITĂRII AGENȚILOR ECONOMICI ÎN ACTIVITATEA BĂNCILOR COMERCIALE DIN REPUBLICA MOLDOVA

2.1. Poziționarea BC ”Energbank” SA în sfera sistemului bancar moldovenesc

Sistemul bancar al Republicii Moldova este relativ tînăr, bazele acestuia fiind puse în 1990. Cu toate acestea băncile comerciale din țară au trecut prin mai multe etape de reorganizare juridică și instituțională fiind nevoite să se adapteze unui mediu concurențial sănătos.

La 1 ianuarie 2018 a intrat în vigoare Legea privind activitatea băncilor nr.202 din 6 octombrie 2017. Legea privind activitatea băncilor are drept scop consolidarea cadrului de reglementare și supraveghere bancară, prin alinierea la standardele europene (trecerea de la Basel I la Basel III). E necesar de menționat faptul că noul cadru legal în domeniul bancar a păstrat unele prevederi prudențiale aplicabile anterior și se axează, în particular, pe fortificarea practicilor guvernanței interne și a managementului riscului în bănci.

În scopul îmbunătățirii guvernanței corporative în bănci, la 1 iulie 2017 a intrat în vigoare Regulamentul privind cadrul de administrare a activității băncii, cu prevederi aferente gestiunii riscului, cerințelor prind politicile de gestionare a riscului și limitelor cu privire la apetitul și profilul de risc, care asigură o trecere treptată la pachetul de transpunere a cadrului Basel III.

Implementarea noului cadru de reglementare și supraveghere va permite creșterea siguranței și solidității sectorului bancar, întărirea rezistenței acestuia la șocuri și crize, fortificarea guvernanței interne, va asigura raportarea tuturor riscurilor de către bănci și menținerea unui capital adecvat atât cantitativ, cât calitativ, precum și va contribui la oferirea unor servicii financiare mai sigure și de o calitate mai bună.

Până în anul 2020 Băncile vor dispune o perioadă de trei ani pentru a asigura corespunderea tuturor regulilor noi. Comitetul Executiv al BNM a adoptat Regulamentul privind cerințele față de administratorii bancari, orientați spre promovarea în funcțiile de conducere a persoanelor, responsabile, competente și cu reputația bună pentru asigurărea guvernanței corporative eficiente în bănci.

Banca Națională a Moldovei promovează în continuare reformele în sectorul bancar, în special, concentrându-se pe stabilirea unei structure transparente a acționariatului în scopul atragerii unor noi investitori potriviți și adecvați, pe evaluarea corespunzătoare a managementului băncii, pe identificarea tranzacțiilor încheiate cu persoanele affiliate băncilor și pe recunoașterea, în timp util, a creditelor neperformante.

În decursul anului 2017 dezvoltarea sistemului bancar din Republica Moldova a consemnat modificări semnificative. La situația din 31 decembrie 2017 pe teritoriul Republicii Moldova activau 11 bănci licențiate de către Banca Națională a Moldovei, inclusiv patru sucursale ale băncilor și grupurilor financiare străine autoritare – Mobiasbanca-Groupe Société Générale (SocGen, Franța), Eximbank Gruppo Veneto Banca (Intesa San Paolo Bank (ISPB), Italia), ProCredit Bank (ProCredit Holding AG & Co. KGaA, Germania) și BCR Chișinau (BCR/ERSTE Group, Austria) – care dețin 26% din activele sectorului bancar.

În același timp, Banca Transilvania din România de curând a declarat despre achiziționarea a 100% din pachetul acțiunilor Victoriabank, a treia banca dupa marime din acest sector.

Totuși, dacă ne conducem de rapoartele anuale ale BNM, putem observa că în ultimii ani în sistemul bancar al Republicii Moldova persistă o tendință de evoluție pozitivă. Activele sectorului bancar din Republica Moldova, au continuat să crească și pe parcursul anului 2017, suficiența capitalului s-a consolidat, băncile au o lichiditate și o profitabilitate înaltă.

Pe acest fundal, creditele nefavorabile au înregistrat o creștere nesemnificativa. De asemenea, se pastreaza tendința reducerii activitații de creditare. Activele generale au constituit 79.5 miliarde lei, majorându-se pe parcursul a 12 luni din anul 2017 cu 9%, în special, din contul creșterii activelor lichide.

E necesar de apreciat vă aproximativ 90% din cota de piață la indicatorii de bază revin primelor 6 bănci a clasamentului bancar, printre care: Moldova-Agroindbank, Moldindconbank, Victoriabank, Mobiasbancă, Eximbank și ProCreditBank.

În urma aplicării metodologiei Clasamentului performanței bancare, la sfârșitul anului 2017, rezultatele se prezintă în tabelul următor.

Tabelul 2.1.

Clasamentului performanței bancare pentru anul 2017

Sursa: www.expert-grup.org

Observăm situația prezentată în cadrul clasamentului și deducem următoarele concluzii: pe fundalul unor performanțe sporite trei bănci, și anume BC “ProCreditBank” SA, BC “Energbank” SA și BC “EuroCreditBank” SA înregistrează o stabilitate față de perioadele precedente.Totuși, în top continuaie să se poziționeze patru bănci importante pentru sistemul bancar autohton, anume: BC “Moldova-Agroindbank” SA, urmată de BC ”Mobiasbanca” SA, BC “Moldoindconbank” SA și BC “Victoriabank” SA.

În mod particular, la nivelul indicatorilor generați pe compartimente specifice putem spune următoarele:

băncile cu cea mai solidă bază de capital în raport cu activele: BCR Chișinău, BC “Energbank” SA și BC “Comerțbank” SA;

băncile cu cel mai mare volum de active lichide: BC “Victoriabank” SA, BC “Comerțbank” SA și BC “Energbank” SA;

băncile cu cele mai calitative active: BC “FinComBank” SA, BC “EuroCreditBank” SA și BC ”Mobiasbanc” SA;

băncile cu cea mai mare rentabilitate a capitalului: BC ”Mobiasbanc” SA, BC “Moldoindconbank” SA și BC “Moldova-Agroindbank” SA;

băncile cu cea mai mare cotă de piață după portofoliul de credite: BC “Moldova-Agroindbank” SA, BC “Moldoindconbank” SA și BC ”Mobiasbanc” SA.

În aceste condiții, doar o singură bancă (BC “Eximbank” SA) a înregistrat pierdei la sfârșit de an, dar nivelul de capital și capacitatea financiară a noilor acționari asigură, în continuare, reziliența băncii la situații neprevăzute.

Nivelul înalt al indicatorului suficienței capitalului ponderat la risc (valoarea medie a sectorului 31%, valoarea minima >16%) a asigurat băncilor posibilitatea de acoperire a pierderilor, legate de înrautațirea calitații creditelor.

Băncile mențin indicatorii lichiditații la un nivel înalt. Astfel, lichiditatea curenta pe sector (al II-lea principiu al lichiditații) a crescut cu 6,2 puncte procentuale, constituind 55,48%, astfel mai mult de jumatate din activele sectorului bancar sunt concentrate în activele lichide.

Rezultatul activitații băncilor conform situației la 31.12.2017, indică menținerea raportul a jucătorilor de bază din sistemul bancar comparativ cu anul precedent. Cele mai importante 3 banci din sector au concentrat 69% din depozite, atrase în sector și au oferit 69% din volumul total al resurselor creditare, oferite clienților.

BC “ENERGBANK” SA activează pe piața locală timp de mai mult de 20 ani, în întreaga sa perioadă de funcționare banca trece si prin etape de dezvoltare a Statului și etape de stabilire a sistemului bancar al Republicii Moldova.

Figura 2.1.1. Activele sistemului bancar, anii 2016-2017, mii lei

Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNM

În același timp în anul 2017, activele ENERGBANK au crescut cu 11%, totodată datorită reducerii a costurilor de finanțare venitul obținut pe parcursul anului, a constituit 54,6 mln. lei, conform Standardelor Internaționale a raportării financiare care este al cincilea indicator conform sistemului bancar.

Figura 2.1.2. Portofoliul de credite al băncilor (conform SIRF) în anii 2017-2016, mii lei

Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNM

Analizăm figura prezentată și observăm că Portofoliul creditar brut a constituit 42.1% din volumul total al activelor sau 33.47 miliarde lei, micsorindu-se pe parcursul a 12 luni din anul 2017 cu 3.7% (1.29 miliarde lei).

Pe parcursul a 12 luni ale anului 2017 cota-parte de credite nefavorabile în volumul total de credite a crescut comparativ cu finele anului 2016, cu 2,0 puncte procentuale, constituind 18,4% conform situației la 31.12.2017.

În structura portofoliului de creditare a bancilor 23% le constituie creditele, acordate persoanelor fizice și 77% – creditele, eliberate segmentului corporativ. Ponderea portofoliului de credite nefavorabile în valoarea totala a creditelor (se ține cont numai de suma totala de credit)” s-a înrautațit de la 16,41 % în anul 2016 pâna la 18,38% în anul 2017, precum și indicatorul „Raportul fondului prudențial de riscuri (creat pentru suma de baza a creditelor) fața de portofoliul de credit (suma totala a creditului)” – s-a înrautațit de la 13,42 % în anul 2016 pâna la 14,81% în anul 2017.

Figura 2.1.3. Depozitele băncilor (conform SIRF) în anii 2017-2016, mii lei

Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNM

Portofoliul de depozite în sistemul bancar a crescut cu 9% și a constituit 60 mlrd. lei. În același timp, creșterea depozitelor pe grupuri de banci, cu activele pâna la 3,5 mlrd. lei a constituit peste 4%. În structura depozitelor bancilor 66% se atribuie depozitelor persoanelor fizice și 34% – depozitelor persoanelor juridice.

Figura 2.1.4. Venitul băncilor în anii 2017-2016, mii lei

Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNM

Conform indicatorului eficienței, care reflecta eficiența utilizarii resurselor administrative pentru obtinerea veniturilor, BC”Energbank” S.A. ocupa locul cinci în ratingul bancilor cu indicatorul de 136.48%. În general, toate bancile sectorului poseda indicatorii corespunzatori cerințelor lichiditații curente (> 20%) și suficienței de capital (> 16%).

În anul 2017 bancile au obținut un profit în valoare de 1,48 mlrd. lei, care este la nivelul indicatorului pentru anul precedent (1,36 mlrd. lei la finele anului 2016). Unul dintre componentele de baza – constituie 1,5 mlrd. lei – veniturile nete din comision, pentru anul 2017. Rentabilitatea activelor și capitalului conform datelor sistemului bancar, la finele anului 2017 corespunzator, au constituit 1,85% și 11,07%.

Marja procentuala neta s-a redus de la 5,5 pâna la 4,71%. BC”Energbank” S.A. trebuie considerata o banca medie. Conform celor mai importanți indicatori, el are cota pe piața în valoare de 3-4%, iar poziția sa în rating-ul bancilor diviază între locul 5 și 8.

2.2. Studiul analitic a creditelor bancare acordate agenților economici de către BC ”Energbank” SA

Banca Comercială "Energbank" SA a fost creata la 16 ianuarie, 1997, 89.5% din acțiuni aparțin întreprinderilor cu formă diferită de proprietate, 10.5% aparțin persoanelor fizice. Capitalul statutar al Bancii este de 100 000 000 lei (2 000 000 actiuni – nominal 50 lei). La momentul actual banca are 65 de subdiviziuni, inclusiv 22 filiale.

Banca este unul din fondatorii societății interbancare de garantare a creditelor "Garantinvest", a biroului istoriilor creditare "Biroul de credit", Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar al Republicii Moldova, membru al Bursei de valori a Moldovei și a Depozitarului Național, Participant profisionist pe piața valorilor mobiliare, membru al Asociației băncilor din Moldova, membru asociat al sistemului internațional de plăți "VISA" Int. și "MasterCard" Int. Auditorul Băncii este compania internațională de audit – GrantThornton.

Licența eliberată de Banca Națională a Moldovei pentru desfășurarea operațiunilor bancare Seria A MMII Nr. 004490 din data de 30 iunie 2014. Licență pentru desfășurarea activității societății de investiții de categoria ”C”, Seria CNPF Nr. 000802 din data de 14 ianuarie 2015, eliberată de Comisia Națională a Pieței Financiare. Valorile BC "Energbank" SA sunt:

Încredere și responsabilitate

Decență

Profesionalism

Inițiativă și creativitate

Transparență și bunăvoință

Spirit de echipă și eficacitate

Banca întotdeuna a promovat o politică de lărgire a rețelei sale, deoarece anume ea este calea de bază a răspîndirii serviciilor și produselor. Scopul principal care stă în fața Băncii constă în dezvoltarea efectivă și sporirea cotei de piață deținute pe piața financiară a Moldovei.

Direcțiile principale de realizare a strategiei pentru viitor sunt următoarele:

dezvoltarea echilibrată a principalelor direcții de business: corporativ și retail:

atragerea clienților corporativ, inclusiv prin participarea la programele investiționale;

extinderea deservirii întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv pe bază de extindere a programelor de creditare;

dezvoltarea businessului retail, atît pentru atragerea resurselor bănești, cît și pentru realizarea diverselor tipuri de credite retail;

sporirea capitalului, fapt ce va permite atragerea la deservire a unor clienți mai mari și participarea la proiecte investiționale importante;

implementarea tehnologiilor bancare eficiente;

dezvoltarea și diversificarea sortimentului de produse, destinate pentru diverse segmente de clienți;

dezvoltarea regională, dezvoltarea rețelei de filiale și reprezentanțe;

crearea unui sistem flexibil de gestionare a Băncii, adecvat conjuncturii extrem de dinamice, bazat pe pîrghii economice de gestiune și sistem optim de distribuire a împuternicirilor.

Pe parcursul anilor de activitate Banca a reușit să cucerească reputația unui partener de afaceri sigur și profesionist. Grație politicii echilibrate și raționale în domeniul managementului financiar, BC "ENERGBANK" S.A., pe parcursul existenței sale, și-a întărit esențial pozițiile pe piața financiară a Moldovei și-și păstrează tendințele pozitive de creștere a tuturor indicilor activității sale.

Politica în domeniul muncii cu clienții se constituie pe baza unui avantaj reciproc și colaborării de afaceri. Elaborarea și implimentarea tehnologiilor bancare, susținerea calității serviciilor la un nivel înalt au devenit baza relațiilor reciproce cu clienții Băncii.

Creînd condiții pentru dezvoltarea afacerilor clienților săi BC “ENERGBANK” SA își perfecționează constant calitatea și nivelul serviciilor prestate. Interacțiunile de parteneriat între client și bancă constituie garantul bunăstării și înfloririi economiei moldovenești.

Figura 2.2.1. Dinamica capitalului proriu al băncii, mil lei

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare

Studiind datele prezentate în figură menționăm că fondurile proprii ale BC “ENERGBANK” SA au crescut în anul 2017 cu 10 p.p. – până la 595 mil lei. Această creștere este condiționată de venitul, pe care la obținut banca în anul 2017. În anul 2016 mijloacele proprii ale băncii s-au majorat cu 12 p.p. și au constituit 541 mil. lei. Creșterea respectiva s-a datorat profitului obținut pe parcursul anului 2016. Deci, în anul 2015 capitalul propriu al băncii a fost în creștere cu 13p.p., și a atins suma de 482,8 mil. lei.

Figurа 2.2.2. Profit net аl băncii, mil lеi

Sursа: Elаbоrаt dе аutоr în bаzа rаpoаrtelor аnuаle

Conform datelor din figură, se observă că profitul net al băncii constituie în anul 2017 54,6 mil lei, care este cu 20 p.p. mai mic decât profitul net pentru anului 2016, cînd s-a atins suma de 68,6 mil lei, fapt provocat prin micșorarea veniturilor aferente dobânzii cu 13,6 p.p. sau cu 25 mil. lei, din contul reducerii veniturilor obținute în urma investițiilor în certificatele BNM și a valorilor mobiliare de stat cu 17 mil. lei sau cu 29 p.p..

Atenționăm faptul că veniturile neaferente dobânzii au rămas la același nivel de 109 mil. lei, în special din contul micșorării veniturilor pe operațiile valutare cu 4 mil. lei și grație creșterii veniturilor aferente comisioanelor cu 5 mil lei.

Cheltuielile nete în anul 2017 s-au redus cu 6,3 mil. lei și au constituit 193,9 mil. lei, micșorarea principală este condiționată de micșorarea cheltuielilor aferente dobânzii cu 21p.p. sau 16,7 mil lei. În schimb, cheltuielile neaferente dobânzii au crescut cu 8,5 p.p sau cu 10,4 mil lei. Cheltuielile aferente deprecierii activelor au constituit 15 mil. lei, micșorându-se cu 26 p.p. comparativ cu anul 2016.

În anul 2016 profitul net al băncii a constituit 68,6 mil lei, în creștere cu 13 p.p. față de profitul net ai anului 2015 care a constituit 60,7 mil. lei.. Veniturile brute ale băncii în anul 2016 au crescut cu 1,3 mil lei – până la 295,4 mil lei, care s-au format în baza majorării veniturilor din dobânzi cu 16 p.p. sau cu 25,5 mil. Lei, datorită creșterii veniturilor din plasamentele în certificatele BNM și în VMS și reducerea veniturilor neaferente dobânzilor cu 18 p.p. sau cu 24 mil. lei, în principal datorită diminuării veniturilor aferente operațiunilor valutare.

Atenționăm faptul că cheltuielile brute au crescut, în anul 2016, cu 10 mil lei și au constituit 200,2 mil lei. Creșterea cheltuielilor aferente dobânzilor a fost de 4% sau 3 mil lei și a cheltuielilor neaferente dobânzilor cu 6,4% sau cu 7,3 mil lei. Cheltuielile cu deprecierea activelor au constituit 20,2 mil lei, mai puțin cu 62% față de anul 2015.

Profitul net al băncii în 2015 a constituit 60,7 mil lei, ceea ce indică o creștere cu 65% în raportul cu indicatorul din anul 2014 (36,8 mil lei). Venitul brut al băncii în anul 2015 s-a majorat cu 46% – până la 294,0 mil lei – din cauza creșterii veniturilor din dobândă cu 34% sau cu 40,8 mil lei, precum și non-dobândă cu 63% sau cu 52 mil lei.

Cheltuielile brute în anul 2015 s-au majorat cu 18,7% – până la 190,0 mil lei, fapt condiționat de creșterea cheltuielilor din dobânzi cu 13% sau cu 8,8 mil lei și cheltuielilor non-dobândă cu 22,7% sau cu 21,2 mil lei. Înclusiv cheltuielile pentru deprecierea activelor în 2015 au constituit 53,7 mil lei în anul 2015 în comparație cu (-1,2) mil lei în 2014. Motivul care a cauzat creșterea – înrăutățirea calității activelor băncii conform SIRF.

Figurа 2.2.3. Dinаmiса indicatorilor de eficiență, %

Sursа: Elаbоrаt dе аutоr în bаzа rаpoаrtelor аnuаle

Оbsеrvăm din figură că rеntаbilitatea сарitаlului în anul 2017 din саdrul BС„Еnеrgbаnk” SА – RОЕ era în descreștere în comparație cu anul 2016 cu 3,8 p.p. și a constituit 9,48 p.p.. În perioada 2015 și 2016 se atestă aproximativ același nivel a indicatorului dat, având mărimea de 13,13 p.p. și 13,28 p.p. corespunzător. În schimb se observă în anul 2015 o creștere cu 4,19 p.p. în comparație cu anul 2014.

Valoarea indicatorului rentabilitatea capitalului în anul 2014 și 2017 еstе mаi miсă са 10 p.p., fарt се însеаmnă сă vеniturilе înrеgistrаrе nu sunt sufiсiеntе реntru а асореri соstul ореrаțiilоr, mеnținеrеа mărimei optime a сарitаlului și nivеlurilе dе аlосаrе mеnitе să аsigurе саlitаtеа асtivеlоr, mаjоrаrеа асеstоrа саrе аfесtеаză саlitаtеа, саntitаtеа și trеndul vеniturilоr.

Referitor la indicatorul Rеntаbilitаtеа асtivеlоr RОА observăm din grafic o descreștere în comparație cu anul 2016 pe parcursul anului 2017. Acest indicator s-a diminuat cu 0,88 p.p. și atinge nivelul de 2,04 p.p. În anul 2016 – RОА s-a majorat cu 0,21 p. p. în comparație cu anul 2015 și a atins nivelul de 2,92%. Sporirea indicatorului ROA a fost înregistrată și în anul 2015 în comparație cu anul 2014 cu 0,92 p.p.

Figura 2.2.4. Dinamica activelor băncii, mil lei

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare

Banca propune soluții concrete, păstrînd cu strictețe confidențialitatea raporturilor reciproce a partenerilor, ENERGBANK rămîne pentru businessul privat și are o atitudine flexibilă față de interesele clienților. Concomitent Banca se sprijină permanent pe experiența acumulată, tehnologiile bancare performante, resursele financiare și intelectuale.

În urma studiului efectuat constatăm faptul că în anul 2017 activele BC "ENERGBANK" S.A., au crescut semnificativ în comparație cu anul 2016 cu 10,8% de la 2415 mii lei pînă la 2675,4 mil lei.

În anul 2015 activele băncii s-au majorat cu 7% – până la 2224,93 mil lei, în general datorită reevaluării activelor valutare (pe parcursul anului leul moldovenesc s-a devalorizat fața de dolarul SUA cu 26%). Ponderea activelor lichide, care includ mijloace bănești, depozitele bancare și portofoliu de valori mobiliare, a crescut și a constituit 53%.

Figura 2.2.5. Sructura activelor băncii, %

Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare

Evidențiem faptul că cota-parte a creditelor la finele anului 2017 a constituit doar 34% din activele băncii. Cota-parte de active lichide, care constau din mijloace bănești, plasamente în bănci și portofoliul de VMS a crescut și a constituit 60%. Pe parcursul anului 2016, activele băncii au înregistrat o creștere nominală de 8,5% – până la 2415,4 mil. lei.

Menținerea situației nefavorabile în economie, au influiențat asupra portofoliului creditar, deci creditele nu au prezentat categoria net principala a activelor: la finele anului 2016, acestea dețineau o cotă de numai 36% în totalul activelor băncii. Cota activelor lichide, între care se numărau și mijloacele bănești, mijloacele de la bănci și portofoliul de valori mobiliare, a crescut și a constituit 57%.

După cum se observă din studiul teoretic și analitic, сrеditе dețin роndеrеа сеа mаi mаrе în tоtаl асtiv, în continuare аnаlizăm dinаmiса роrtоfоliului dе сrеditе și асtivitаtеа сrеditаră а bănсii соmеrсiаlе BC "ENERGBANK" S.A.

Figura 2.2.6. Portofoliul de credite, mil lei

Sursа: Elаbоrаt dе аutоr în bаzа rаpoаrtelor аnuаle

Analizînd figura observăm că în structură portofoliului de creditare a băncilor 23% sunt credite acordăte persoanelor fizice și 77% – credite pentru clienții corporativi. Ponderea portofoliului de credite nefavorabile în valoarea totală a creditelor a crescut în dinamică, ceea ce esre în dezavantaj de la 16,41 % în anul 2016 până la 18,38% în anul 2017, precum și indicătorul „Răportul fondului prudențial de riscuri făță de portofoliul de credit” – de la 13,42 % în anul 2016 până la 14,81% în anul 2017.

În anul 2016 în structura portofoliului de credite al băncilor, 18,5% au constituit credite acordate persoanelor fizice, iar 81,5% credite acordate clienților corporativi. Cota portofoliului de credite în valoarea totală a activelor a constituit 44%. Îndicatorul „Credite neperformante raportate la portofoliul de credite” s-a modificat de la 15,95 % în anul 2015 la 16,3 % în 2016, la fel ca și indicatorul „Fondul prudențial de risc raportat la portofoliul de credite” – s-a modificat de la 12,33 % în anul 2015 la 13,07 % în 2016.

În anul 2015 structura portofoliului de credite al băncilor a fost constituită din 16% credite acordate persoanelor fizice și 84% credite acordate persoanelor juridice. Ponderea portofoliului de credite din totalul de active a constituit 53%. Indicatorul „Rata creditelor neperformante din portofoliul de credite” atinge 15,95% în anul 2015 comparativ cu 11,35% în 2014, precum și indicatorul „Rata fondului de risc prudențial din portofoliul de credite”, care atinge 10,37% în anul 2014 până la 12,33% în anul 2015.

În perioada de raport banca a folosit în continuare abordarea activă a creditarii sectorului retail și abordarea conservativă în creditarea sectorului corporativ. În consecință, portofoliul de creditare a crescut în mediu cu 2,5% și a constituit 897,8 mil lei. În anul 2016, portofoliul de credite a crescut în medie cu 1% și a constituit 875,77 mil lei.

Pe fondul creșterii economice moderate, de la 4,1% în anul 2016 până lă 4,5% în 2017 și a măsurilor întreprinse de către BNM în cadrul politicii monetare, precum și a politicii de diversificare a portofoliului băncii, portofoliul de credite retail a crescut cu 51%; iar volumul creditării corporative a scăzut cu 11%. Situația instăbilă păstrată în economie, a fost reflectată în creșterea creditelor neperformante, care, la rândul lor, au contribuit la majorarea deducerilor băncii în rezervele pentru deprecierea creditelor.

Calitatea portofoliului creditelor pentru vlienții corporativi s-a înrăutățit de la 19,32% în anul 2016 până la 23% în anul 2017. În anul 2016 portofoliul creditelor retail s-a majorat cu 44%, iar volumul creditelor corporative a scăzut cu 6,8%. Raportul dintre rezervele calculate conform standardelor prudențiale și portofoliul total a crescut de la 13,32% în anul 2015 până la 16,99%, datorita segmentului corporativ al portofoliului.

Astfel, fondul prudențial de risc raportat la portofoliul de credite al segmentului retail s-a redus cu 7,15%, până la 6,95%. Totodată, comparativ cu portofoliul persoanelor juridice, acesta era la un nivel acceptabil. Calitatea portofoliului corporativ de împrumuturi acordate s-a înrăutățit de la 14,4% în anul 2015 până la 19,82% în 2016.

Figura 2.2.7. Dinamica portofoliului de credite corporative, mil lei

Sursа: Elаbоrаt dе аutоr în bаzа rаpoаrtelor аnuаle

Menționăm că segmentul corporativ rămâne o parte-cheie a afacerilor băncii, clienții corporătivi au reprezentat 68% din portofoliul de credităre și 39% din depozitele clienților. După cum observăm în figura prezentată în anul 2017 ponderea băncii pe piața creditării corporative a constituit 2,35 p.p., din cauza nivelului înalt al concurenței în acest segment pe parcursul anului ponderea s-a redus cu 0,06 puncte procentuale. În anul 2016 clienții corporativi dețin o cota de 78% în portofoliul de credite și de 38% în depozitele clienților. Cota băncii pe piața creditării corporative a constituit 2,41 p.p., pe acest segment pe parcursul anului cota a crescut cu 0,11p.p.

În anul 2015 clienții corporativi a constituit 85% din portofoliul de credite și 35% din depozitele clienților. Cota băncii pe piața de creditare a constituit 2,28p.p.

Figura 2.2.8. Structura portofoliului de credite corporative pe ramuri, mil lei

Sursа: Elаbоrаt dе аutоr în bаzа rаpoаrtelor аnuаle

Modificarea profitabilității creditelor în segmentul corporativ în anii de referință a fost influențată de trendul de bază de reducere a ratelor. În aceste condiții profitabilitatea reală a creditelor în anul 2017 a fost mai mică, decât în anul 2016. în pofida dinamicii reducerii ratelor pe creditele eliberate în lei. Venitul obținut în anul curent pe credite în segmentul corporativ a constituit 50,1 mil. lei, ceea ce este cu 24,5 p.p. mai mic decât rezultatul anului 2016.

Profitabilitatea reală a creditelor în anul 2016 a fost mai mica decât în anul 2015, deci venitul încasat în anul curent la creditele pentru segmentul corporativ a însumat 66,4 mil. lei, fiind cu 23p.p. mai mic decât rezultatul anului 2015.

În anul 2015 din cauza volatilității înalte a pieței valutare și în rezultatul politicii monetare întreprinse de BNM, cererea la credite a fost foarte scăzută, ratele la credite în lei au crescut, ceea ce a stimulat băncile să implementeze politica conservativă în creditarea clienților. Schimbarea profitabilității la credite în segmentul corporativ în anul 2015 s-a subordonat trendului de bază de ridicare a ratelor. În astfel de condiții profitabilitatea practică a creditelor s-a arătat a fi mai inaltă în comparație cu anul 2014.

Situația nefavorabilă în economie, instabilitatea sectorului financiar, stagnarea cererii din partea populației pentru mărfuri/servicii, au avut influiențat negativ asupra mediului de afaceri. Drept urmare, au crescut riscurile creditării, a crescut datoria restantă, s-a înrăutățit calitatea portofoliului. Ponderea creditelor nefavorabile a crescut de la 23,2% în anul 2016 până la 26,3% în anul 2017. Cota creditelor neperformante în portofoliu în anul 2016 s-a ridicat de la 18% în anul 2015 până la 21,75%, în anul 2015 ponderea creditelor neperformante aflate în portofoliu a crescut de la 12,2% în anul 2014 până la 18%.

CAPITOLUL III. TENDINȚE ȘI PERSPECTIVE ALE CREDITĂRII AGENȚILOR ECONOMICI: NOI PROVOCĂRI

Actualitățile și tendințele creditării agenților economici pe plan internațional

”Bogăția reprezintă economiile multora în mîinile unuia singur” menționează Eugene Debs. Astfel, se poate menționa că băncile joacă un rol important în economie, atrăgînd economiile disponibile ale persoanelor fizice și juridice sub formă de depozite și direcționînd aceste mijloace, sub formă de credite, spre cei care au nevoie de aceste fonduri pentru desfășurarea activității.

În continuare ne vom axa pe activitatea de creditare pe plan internațional la modul general, dar prezentăm unele țări în particular. Ne propunem să începem studiul cu țara-vecină, Romania, așadar la modul general, acordarea unui credit în Romania comportă cinci faze:

analiza dosarului de creditare;

decizia de acordare a creditului;

acceptarea clientului;

acordarea efectiva a creditului;

supravegherea creditului și soluționarea cazurilor de contencios.

Analiza dosarului de creditare comportă, atît analiza debitorului și a proiectului întocmit, cît și a garantiilor prezentate de acesta. Studierea comportamentului debitorului vizează cunoasterea trecutului financiar al acestuia, respectiv în ce masură și-a onorat corect obligațiile referitoare la împrumuturile anterioare. Obținerea de informații referitoare la client este posibilă, în unele țări, prin existența unor fișiere publice sau a unor organisme private, care pot oferi informații cu privire la situația unei sau a altei întreprinderi.

Așadar, atunci cînd, între nevoile formulate de client și propunerea bancii se manifestă o diferență, in sensul că banca oferă mai puțin decît dorește clientul, atunci clientul trebuie să-și revizuiască proiectul în funcție de noile propuneri, acceptindu-le sau refuzîndu-le. Faza tehnică constă în semnarea de către client a unei serii de documente sau de autorizări, astfel încît instrumentele de plată să fie acționate la fiecare scadență.

Prin urmare cînd, ratele de rambursare nu sînt onorate la scadență, atunci incidentele de plată care se produc, conduc la manifestarea contenciosuluî și a procedurilor specifice domeniului bancar.

Spre exemplu în Franța, bancherii pot solicita băncii centrale o “cotație” a întrepriderilor, care constă într-o scrisoare care se indică sectorul de activitate, calitatea bilantului întreprinderii, plățile pe care acesta le realizează și eventualele incidente de plăți constatate cu privire la sectorul respectiv de activitate.

În cazul în care informația se solicită unor organisme private de ex.”creditform” în Germania, se obțin informații detaliate referitoare la dezvoltarea afacerilor, calitatea portofoliului, efectuarea plăților la termen. În alte țări funcționează o centrală a riscurilor, care totalizează împrumuturile de care a beneficiat o întreprindere din partea mai multor creditori, ceea ce echivalează cu informații asupra riscului.

O altă posibilitate de obținere a informațiilor cu privire la debitor costă în adresarea către alți bancheri ai solicitantului de credite, aceasta fiind o soluție puțin eficientă datorită gradului de generalitate sporit al raspunsului.

Cu toate acestea în cazul unei întreprinderi, riscul este măsurat cu ajutorul bilanțului și al contului de rezultate, iar în situația persoanelor particulare situația financiară este determinată de patrimoniul net. Capacitatea de rambursare a agenților economici poate fi evidențiată în funcție de destinația creditului, astfel:

dacă este cazul unui credit pentru finanțarea investițiilor este necesar a se considera ca vor fi generate suficiente resurse pentru asumarea serviciului de împrumut. Într-o asemenea situație se face apel la teoria tradițională a investițiilor, potrivit căreia eficacitatea marginală a investiției trebuie sa fie superioară ratei de dobîndă sau termenul de recuperare a investițiilor sa fie inferior mediei sectoriale pentru acelasi tip de investiții.

dacă este cazul unui credit de funcționare, determinarea capacițatii de rambursare se efectuiază prin analiza contului de rezultate, și a tabloului de finanțare prin care poate determina măsurarea impactului cheltuielilor cu dobinzile asupra rezultatelor.

dacă este un credit de restructurare, pe care îl solicită debitorul, întucît fondul de rulment este insuficient sau negativ, atunci analiza se realizeaza în funcție de nivelul cheltuielilor financiare.

Proiectul de investiție a unui agent economic trebuie sa fie întotdeauna la modul general productiv. Atunci cînd banca estimează că se prezintă un proiect mai mult sau mai puțin riscant, capacitatea de rambursare și situația financiară a debitorului trebuie susținute cu garantii suplimentare. Dacă întreprinderea nu este considerată drept o garanție suficientă, atunci alte doua soluții sînt posibile; banca poate sa ceară o garanție a unui bun care nu a fost înca gajat, sau poate solicita o garanție personală.

Aversiunea față de risc a bancherilor este diferită de la o țară la alta, astfel în fiecare țară există tendința de ai prezenta pe bancheri ca avînd o aversiune infinită față de risc. Bancherii anglo-saxoni au încredere sporită în întreprinderi, dar și exigențele lor în materie de fonduri proprii sînt foarte ridicate.

În schimb în SUA exigențele sînt riguroase numai dacă situația financiara a întreprinderii este foarte nefavorabilă. O altă diferență despre funcționarii bancari americani și cei europeni, constă în rapiditatea deciziilor. Cel mai adesea în Europa cererile de credit trenează una-trei luni, inainte de adoptarea deciziilor.

O distincție care îi separă pe funcționarii bancari germani de cei europeni constă în urmatoarele: primii intervin în acordarea creditelor pe termen lung, în schimb britanicii și spaniolii preferă perioadele mai scurte de timp. Astfel întreprinderile germane au un avantaj, ele își pot reconstrui fondul lor de rulment, fară a se confrunta cu probleme de trezorarie.

Menționăm, că orice acordare a creditului este un un act de gestiune, iar fiecare bancă caută să-și majoreze produsul net bancar, putînd face acest lucru în diverse moduri, pe diferite piețe corespunzatoare, act care-l practică. Pe piața creditului bancar, acordate agenților economici, majorarea produsului net bancar, se realizează prin majorarea dobinzelor percepute.

Banca poate utiliza rata dobinzii urmarind doua obiective: sa varieze volumul creditelor acordate, iar la un volum egal al acestora să practice o discriminare pentru debitori, diminuînd rata dobînzii, la modul cel mai general, banca poate spera majorarea volumului utilizarilor sale, dar elasticitatea volumului creditelor nu este foarte mare, în acest caz.

Invers, banca poate prin majorarea ratei de dobîndă să reducă volumul creditelor acordate. În acest sens elasticitatea este mai puternică și în consecintă riscul de gestiune se concretizează în reducerea rezultatelor bancare. Concluzia care se poate formula este ca în sectorul bancar, acțiunea prin preț este mai putin benefică decit în alte sectoare. În fapt, în majoritatea țărilor, modificările de rată a dobinzii intervin mai degrabă ca rezultat al concurenței și al presiunelor eventualelor autoritați monetare.

Supravegherea creditului și soluționarea cauzelor de contencios. Prin contencios referitor la credit se subintelege ansamblul procedurilor prin care o banca urmarește să recupereze creditele de la debitorul falimentar. Sint cunoscute urmatoarele forme de manifestare:

neonorarea de catre bancherul debitorului a unui cec prezentat la plată.

neplata unui titlu prezentat la scontare.

neplata la scadență a ratelor și a dobînzilor aferente unui credit.

Din punct de vedere al contenciosului declararea de către bancă este o problemă delicată, dacă este cazul unei întreprinderi, declanșarea procedurii poate antrena depunerea bilanțului, acesta fiind cel mai adesea, soluția prin care banca își poate recupera creanța.

În Europa consecințele sociale ale unei asemenea proceduri sînt luate în considerare și antreneaza în general anumite ezitari din partea băncilor. Regula de conduită ar fi ca acordarea creditelor sa aibă loc pînă la anumite limite, pe baza unui examen real al solvabilitații. Procedura juridică este întotdeauna costisitoare atît pentru bancă cît si pentru debitor ceea ce recomandă recuperarea creanței și a dobînzilor înainte de declanșarea acestei operațiuni.

Menționăm faptul că China modernă are o imagine de o imensă mașină de copiat, capabilă doar să modifice și să tirajeze realizările străine. Totuși ei au implementat și ceva nou, ceea ce nu există în întreaga lume, și anume: persoanele juridice sînt verificate la corespunderea activității lor cu normele ecologice și juridice, sînt inspectate condițiile de muncă și securitatea muncii. Dacă nu există pretenții, companiei i se acordă un rating înalt și ea poate beneficia de un regim preferențial de impozitare, de condiții bune de creditare, de proceduri administrative simplificate după principiul „adoptarea setului incomplet”.

Aceasta înseamnă că, dacă la adresarea la vreo instanță compania a prezentat un set incomplet de documente, solicitarea ei este acceptată, iar documentele ce lipsesc pot fi aduse ulterior sau expediate scanate. Pentru cei cu un rating mic – credite scumpe, rate înalte de impozitare, interdicția la emisiunea hîrtiilor de valoare, interdicția la investițiile în companiile listate la bursă, precum și necesitatea obținerii avizului pentru investirea chiar și în domeniile pentru care accesul nu este limitat.

Ratingurile companiilor vor putea fi văzute în Sistemul informațional național de date de credit pentru companii, iar datele persoanelor fizice – pe portalul informațional Credit China. Primele două dintre cele opt companii private ce colectează informația sînt Alibaba și Tencent. Tencent este deținătorul mesageriei WeChat, utilizate de 500 de milioane de oameni. Alibaba – cea mai mare platformă de comerț online, utilizată de 448 de milioane de chinezi, iar volumul vînzărilor constituie peste $ 2 miliarde.

Tencent și Alibaba explorează activ industria financiară: serviciilor de plăți mobile ale acestor două companii – Alipay și WeChatPay le revin 90% din piața plăților mobile din China, al cărei volum a ajuns la $ 5,5 trilioane.

De aici și concluzia că procesul de creditare a agenților economici, pe de o parte, joacă rolul decisiv în activitatea bancară, iar pe de altă parte, de eficiența lui depinde în mare măsură nivelul de dezvoltare a economiei în ansamblu.

În ultima perioadă se observă că încrederea consumatorilor în sectorul bancar global este în creștere după mai mulți ani de scădere accentuată. Cu toate acestea, în ciuda îmbunătățirii încrederii, clienții simt că băncile nu le oferă avantaje semnificativ diferite, comparativ cu noile tipuri de bănci și companii bazate pe tehnologie, nici chiar atunci când se discută despre furnizarea de consultanță financiară. Astfel, băncile trebuie să exceleze și să intre în concurență nu doar cu instituțiile bancare, dar și cu furnizorii alternativi de servicii bancare, companii de consultanță financiară, societăți de asigurări etc.

Astfel, este de menționat că noile tendințe apărute pot fi valorificate de fiecare bancă, în măsura în care acestea pot “explora” avantajul clienților de a-și selecta ofertele alternative cele mai diversificate de investiții și economisire, produse și servicii bancare competitive care să răspundă tendințelor comerțului electronic financiar prin internet: internet-banking și mobil-internet-banking și nu numai. Cu toate acestea, băncile vor fi nevoite să-și consolideze infrastructura și suprafața de operare de la nivel național la nivel internațional, fără a neglija nici resursele umane, pregătind permanent personal profesional.

În egală măsură, studiile de specialitate asupra arhitecturii ofertei bancare relevă teoria potrivit căreia clienții secolului XXI-lea sunt cei care vor impune calitatea ofertei, în măsura posibilităților pe care le conferă accesarea unei tehnologii moderne, pretinzând băncilor servicii operative, rapiditate în luarea deciziilor și executarea acestora instantanee, clienții contribuind la modificarea raporturilor tradiționale dintre bancă și beneficiar.

Deci, se conchide că sistemul bancar din Republica Moldova va întâlni în următoarea perioadă progrese tehnologice, reflectate în relația băncii cu clienții săi, așa cum deja s-a întâlnit în acele țări cu modele de “bancă la distanță”.

Creativitatea relațiilor de credit cu agenții economici în cadrul

BC ”Energbank” SA

Inovația este modalitatea prin care se poate îmbunătăți produsul promovat în scopul creșterii gradului de satisfacție al clientului și totodată în scopul majorării productivității. Piața produselor și serviciile bancare diferă de cea a bunurilor de larg consum.

Publicul țintă este bine definit și extrem de exigent. Consumatorii doresc transparență și simplitate, doresc să fie informați permanent și să dețină controlul asupra fondurilor proprii, doresc flexibilitate și empatie. Față de toate aceste așteptări ale clienților, decizia de cumpărare se ia și prin perspectiva brandului (încrederea în companie).

În noua economie se pune accent foarte mult pe schimbare și pe flexibilate. Sistemul bancar a suferit numeroase transformări pornind de la nivelul conceputual și până la cel tehnologic. Dacă inițial băncile ofereau servicii de creditare, pe măsură ce dolențele clienților s-au multiplicat, băncile au fost nevoite să se adapteze. Crescând concurența din domeniu, produsele au început sa prindă un nou contur și să atragă consumatorul prin caracteristicile oferite. Nu a fost însă suficient, accentul trebuia pus pe avantaje și beneficii.

Pornind de la acest nivel, piața produselor și serviciilor oferite de bănci s-a modificat foarte mult. Oamenii de afaceri au înțeles că pentru a atrage clienții trebuie să facă ceva mai mult decât doar să „vândă produse”. Diferențele dintre instituțiile bancare sunt rezultatul unui întreg proces de promovare și dezvoltare, cu alte cuvinte trebuiau să inoveze. Dar cum? Unele bănci au investit în publicitate, rezultatul a fost pozitiv însă doar pe termen scurt.

Alte bănci au investit în angajați și în tehnologie. Sistemele de operare au devenit mai riguroase, oferind mediul de bază pentru introducerea, stocarea și evaluarea datelor financiare ale clienților, oferind astfel o imagine de ansamblu asupra portofoliilor. Mai mult, investițiile s-au canalizat și spre dezvoltarea unor noi aparate, așa ca: ATM; AST; POS, care să faciliteze accesul clienților la propriile fonduri și să maximizeze gradul de satisfacție al clienților.

Un alt traseu urmat de investiții a fost spre personalul angajat, pentru îmbunătățirea calității serviciilor oferite și pentru creșterea productivității. Astfel, se creează incentive-uri pentru angajați, se organizează team buildinguri, există concursuri pentru cea mai bună idee de marketing, toate acestea crescând utilizarea calitativă a capitalului uman.

De asemenea, în aceeași tendință a fost și achiziția de „tinere talente”, care conform opiniei lui Tom Peters (conceptualist al managementului contemporan), poate susține un flux permanent de noi idei pentru dezvoltarea produselor și a serviciilor oferite. Băncile care nu au făcut față noului mediu concurențial și nu au putut satisface cerințele clienților au avut scăderi ale indicelului de profitabilitate.

Pentru a putea concura cu liderii acestei piețe, strategiile politicii de dezvoltare trebuie să fie bine structurate, în cadrul BC ”Energbank” SA, bazate în special pe experiența pe care consumatorul o are utilizând un anumit produs. De aceea se fac studii pe diverse eșantioane, pentru a corela piața targetată cu produsele promovate.

Indiferent de piața analizată, un lucru este cert: creativitatea ocupă un rol important în promovarea produselor. Acesta este și motivul pentru care băncile investesc în campaniile publicitare, alocând fonduri speciale și către promovarea produselor prin intermediul rețelelor de socializare sau a site-urilor cu număr mare de vizitatori. Adaptabilitatea prin inovație și creativitate este în concluzie elementul esențial pentru a putea deveni competitiv cee ace este specific și pentru BC ”Energbank” SA.

Băncile reprezintă o verigă importantă în dezvoltarea economiei, îndeplinind rolul de intermediari financiari. Cu timpul însă, gama de servicii și operațiuni efectuate de bănci s-a diversificat tot mai mult, atât peste hotare, cât și în Republica Moldova. În consecință, s-a intensificat concurența, s-a pus accent tot mai mare pe management și marketing bancar, băncile și-au luat tot mai în serios statutul de agent economic privat și respectiv scopul de a-și maximiza profitul și de a-și extinde prezența pe piață.

Într-o economie a cunoașterii, inovațiile bancare sunt cheia succesului. Acestea trebuie să cuprindă inovații de produse, inovații de procese și inovații de sistem, astfel încât banca să corespundă cerințelor majorității cu costuri minime, riscuri reduse și câștiguri maxime.

Sectorul serviciilor bancare este marcat de un dinamism accentuat, ale cărui efecte se resimt în planul relației instituției bancare cu clienții și concurenții săi. Dezvoltarea accentuată a produselor bancare inovative se realizează în paralel cu abandonarea altor produse, ce nu mai corespund etapei actuale. Experții în management bancar menționează că serviciile bancare performante nu sunt neapărat profitabile, dar ele contribuie la fidelizarea clientelei. Aceasta, în condițiile în care clienții devin tot mai exigenți și pretențioși.

Astăzi în cadrul băncilor comerciale din țară, cît și în cadrul BC ”Energbank” SA se utilizează frecvent sisteme de distribuție electronică a serviciilor bancare, cum ar fi: cardurile (de debit și de credit), instrumentele computerizate (ATM-urile, POS-urile), sistemul bancar electronic care plasează clientul în mod virtual în cadrul instituției bancare (Client-bank, internet-banking, mobile-banking, home-banking).

O echipă de cercetători din cadrul Facultății de Management din Fribourg (HEG-FR), Elveția, a dezvoltat prima platformă online internațională, care nu aparține unei instituții financiare, dar care ajută companiile din domeniul financiar să folosească inovarea deschisă. Platforma se numește IdeaVault.ch și oferă furnizorilor de servicii financiare posibilitatea de a valorifica creativitatea și inteligența utilizatorilor din întreaga lume pentru a-și îmbunătăți serviciile și produsele comercializate. În ultimii ani tot mai multe produse, servicii și procese au fost dezvoltate și optimizate având la bază sugestiile și propunerile clienților.

În ce privește inovațiile din sectorul bancar al Republicii Moldova, se constată că băncile dezvoltă tot mai mult posibilitățile tehnice și electronice de comunicare cu clienții. Băncile comerciale prestează clienților săi diverse servicii de comunicare la distanță, printre care serviciul internet banking, sisteme de schimb electronic de informații financiare, serviciul de notificare prin sms, sistemul Extrase electronice. Totuși, băncile locale mai au mult de lucrat la capitolul inovații, atât ca amploare investițională, cât și ca model de implementare.

Astfel, dacă până de curând se considera că inovațiile se dezvoltă liniar, de la cercetare până la introducerea pe piață, atunci în prezent comunicarea despre existența și necesitatea produselor și serviciilor inovatoare joacă un rol strategic. Și acesta este un aspect important pe care băncile autohtone trebuie să pună accent, comunicând despre inovații populației și mediului de afaceri prin intermediul publicității, paginilor-web oficiale, revistelor specializate etc., astfel încât inovațiile să penetreze cu succes piața.

Sectorul bancar ocupă o poziție importantă în economia globală, fiind supus influenței unei multitudini de factori interni și externi. Printre acești factori se numără și schimbările tehnologice. Cea mai importantă provocare pentru băncile din întreaga lume este de a diversifica canalele de comunicare cu clienții lor și de a-și integra sistemele informaționale astfel încât să fie oferite aceleași informații pe diferite canale de distribuție.

Atunci cînd ne referim la creativitatea relațiilor de credit cu agenții economici în cadrul BC ”Energbank” SA, enumerăm formele de creditare pe care le oferă banca, și anume:

Credit pentru completarea mijloacelor circulante și refinanțare

Termenul creditului: până la 36 luni

Suma creditului: în funcție de necesitatea și situația financiară a solicitantului

Valuta creditului: MDL, USD, EUR.

Creditul dat poate fi utilizat pentru completarea mijloacelor circulante, finanțarea necesităților de scurtă durată, care au apărut în legătură cu micșorarea capitalului circulant sau pentru achitarea necesatăților financiare pe termen scurt, pentru refinanțare, răscumpararea creditului de la o altă instituție financiara.

Beneficiar poate fi orice persoană juridică, întreprindere individuală, gospodărie țărănească. Termenul de analiză a cererii privind solicitarea creditului este de pînă la 5 zile lucrătoare, cu condiția prezentării setului de documente integral.

Creditul poate fi acordat în trei modalități:

Credit standart – suma creditlui se acordă integral;

Linie de credit – utilizarea mijloacelor creditare are loc treptat, creditul se acordă în tranșe pînă la atingerea limitei stabilite.

Linie de credit, tip revolver – stabilirea limitei maxime în cadrul căreia, beneficiarul creditului poate să utilizeze sursele creditare la necesitate.

În calitate de asigurare pot servi: imobil; marfă în stoc; mijloace de transport; utilaj; fidejusiunea fondatorilor, companiilor afiliate, soț/soție etc.

Credit pentru investiții

Termenul creditului: pînă la 60 luni

Suma creditului: în funcție de necesitatea și situația financiară a solicitantului

Valuta creditului: MDL, USD, EUR.

Creditul dat poate fi utilizat pentru procurarea mijloacelor fixe, utilajului, spațiilor comerciale, finanțarea altor proiecte investiționale. Beneficiar poate fi orice persoană juridică, întreprindere individuală sau gospodărie țărănească. Termenul de analiză a cererii privind solicitarea creditului este de pînă la 5 zile lucrătoare, cu condiția prezentării setului de documente integral.

Creditul poate fi acordat în 2 modalități:

Credit standart – suma creditului se acordă integral;

Linie de credit – utilizarea mijloacelor creditare are loc treptat, creditul se acordă în tranșe pînă la atingerea limitei stabilite.

În calitate de asigurare pot servi: imobil; marfă în stoc; mijloace de transport; utilaj; fidejusiunea fondatorilor, companiilor afiliate, soț/soție etc.

Accentuăm că în cadrul BC ”Energbank” SA se propun condiții de creditare care este necesar de respectat și cerințele minime înaintate către agenți economici:

Înregistrarea în conformitate cu legislația in vigoare RM;

Deschiderea contului curent în BC “Energbank” SA;

Perioada îndelungată (mai mult de 6 luni) de activitate în domeniu;

Existența argumentării tehnico-economice depline a creditului (sau a business-planului); a contractelor pentru achiziționarea/vinzarea de mărfuri si servicii;

Fluxurile mijloacelor bănești necesare pentru rambursarea creditului;

Bilanțul lichid și lipsa pierderilor în anul curent;

Istoria creditară pozitivă.

Lista documentelor necesare pentru analiza cererii privind acordarea unui credit:

Documente juridice:

Cerere de acordare a creditului,

Documente de constituire,

Copiile actelor de identitate ale persoanelor responsabile (director, contabil-șef, fondatori),

Extrasul din Registrul de Stat al Comerțului cu informația privind conducătorul și fondatorii întreprinderii,

Licențe și autorizații pentru activitățile întreprinderii,

Proces verbal al ședinței adunării fondatorilor sau decizia unicului fondator privind solicitarea creditului și acordarea în gaj a bunurilor întreprinderii,

Consimțământul/refuzul de a furniza informații despre companie la Î.M. „Biroul de Credit” S.R.L..

Documentele financiare:

Rapoarte financiare,

În cazul existenței creditelor la momentul solicitării creditului, se va prezenta contractele de credit, contractele de gaj și alte documente solicitate de Banca,

Chestionar sau Business-plan (în cazul solicitării creditului investițional),

Contracte cu furnizorii și clienții,

Contracte de arendă a imobilului și transportului,

Contracte care confirmă utilizarea resurselor creditare,

Alte documente solicitate de Banca.

Documente pentru evaluarea gajului:

Bunuri imobile:

Extras din Registrul bunurilor imobile,

Documente indicate în Extras care confirmă dreptul de proprietate asupra imobilului,

Dosar cadastral al bunului imobil,

Documentele ce confirmă dreptul de utilizare a terenului (în cazul în care terenul nu este răscumpărat sau este repartizat în folosință/arendă),

Permisiunea proprietarului la gajarea dreptului de folosință/arendă a terenului,

Documente ce confirmă gradul de finisare a bunului imobil propus în gaj,

Raport de evaluare a bunului imobil efectuat de către o companie licențiată în acest domeniu,

Polița de asigurare a bunului imobil (obligatoriu – tripartid),

Certificat de la Inspectoratul Fiscal privind lipsa datoriilor pentru plata impozitului pe bunul imobil.

Mijloace de transport: Certificatul de înmatriculare, Revizia tehnică, Asigurarea de răspundere civilă obligatorie, Polița de asigurare auto (CASCO în favoarea B.C. Energbank S.A., obligatoriu – tripartid).

Mijloace circulante: Facturi fiscale, dispoziții de plată, certificate de calitate, declarații vamale (în cazul achiziționării activelor circulante în străinătate), care confirmă dreptul de proprietate asupra mijloacelor circulante, Lista activelor circulante oferite în gaj.

Echipament: Pașaport tehnic, Facturi fiscale, dispoziții de plată, declarații vamale (în cazul achiziționării echipamentului în străinătate), care confirmă dreptul de proprietate asupra echipamentului.

Acțiuni corporative: Extras din Registrul Acționarilor privind componența acționarilor și cotele deținute, Certificatul înregistrării de stat a valorilor mobiliare.

Credite din resursele internaționale

Programul Livada Moldovei

Recreditarea din mijloacele financiare din cadrul Proiectului de Investiții și Servicii Rurale, finanțat de Agenția Internațională de Dezvoltare (DLC – RISP1)

Recreditarea din mijloacele financiare din cadrul Programului de Dezvoltare a Afacerilor Rurale (PDAR) finanțat din resursele DLC – FIDA 3

Proiectul de revitalizare a Agriculturii (PRA) finanțat din resursele (FIDA 2 – PRA)

Recreditarea din mijloacele financiare din cadrul Proiectului de Finantare Rurală și Dezvoltare a Intreprinderilor Mici (DLC – FIDA 1)

Programul National de Abilitare a Tinerilor (Tineret DLC-RISP 1, Tineret DLC-FIDA 1)

Proiectul de Ameliorare a Competitivitații finanțat de catre Banca Mondiala (PAC – refinanțare)

Proiectul de Ameliorare a Competitivitații finanțat de catre Banca Mondiala (PAC II – refinanțare)

Recreditarea din mijloacele financiare din cadrul Acordului de Imprumut, semnat între Kreditanstalt fur Wiederaufbau (KFW), Republica Moldova și S.A. “Sudzucker Moldova”

Programul de restructurare a Sectorului Vitivinicol al Republicii Moldova finanțat din resursele Băncii Europene de Instituții (BEI) – Filiera Vinului

Fondul Provocarilor Mileniului Moldova Facilitatea de Creditare Post – recoltare în Agricultura Performantă (Compact)

Proiectul de Servicii Financiare Rurale si Dezvoltare a Businessului Agricol – FIDA 5 (IMM)

Programul de Servicii Financiare Rurale și Marketing – DLC, FIDA 4

Proiectul de Servicii Financiare Rurale și Dezvoltare a Businesului Agricol – FIDA 5 (tineri antreprenori)

Proiectul de Investitii si Servicii Rurale, finantat de Asociatia Internationala de Dezvoltare (RISP 2)

Un real avantaj competitiv pentru băncile din era inovațiilor deschise este capacitatea de a pune la dispoziția clienților procese tehnologice inteligente. Acestea din urmă presupun accesul fără probleme la serviciile bancare de autodeservire, rapiditatea și securitatea procesării, acces fără dificultăți la produsele și serviciile bancare. Sarcina băncilor este nu doar de a atrage clienți, dar și de a-i impresiona.

Concluzii și recomandări

Investigațiile efectuate ne permit formularea unor concluzii și recomandări îndreptate spre identificarea rolului activității de creditare a agenților economici pe piața bancară autohtonă și internațională, precum și depistarea problemelor cu care se confruntă actorii acestei piețe și valorificarea tendințelor de îmbunătățire.

Cele mai prioritare sunt:

”Bogăția reprezintă economiile multora în mîinile unuia singur” menționează Eugene Debs. Astfel, se poate menționa că băncile joacă un rol important în economie, atrăgînd economiile disponibile ale persoanelor fizice și juridice sub formă de depozite și direcționînd aceste mijloace, sub formă de credite, spre cei care au nevoie de aceste fonduri pentru desfășurarea activității.

Structurarea sistemelor de credit, într-o țară sau alta, argumentează existența diverselor tipuri de instituții care contribuie la susținerea tuturor ramurilor/sectoarelor economiei.

Creditul bancar joacă un rol deosebit pe arena economică a țării. Acesta constituie principala sursă de asigurare a fondurilor bănești necesare diferitor sectoare de activitate ale economiei naționale, contribuind și la promovarea relațiilor economice internaționale, prin stimularea exporturilor și asigurarea unei derulări rapide și sigure a operațiunilor de export.

Astfel, mutațiile financiare cu care se confrunta sectorul bancar sunt determinate de globalizarea financiara în primul rand, dar și de inovațiile tehnologice și financiare.

Dezvoltarea de noi produse și servicii financiare, favorizată de integrarea crescandă a piețelor, a condus la constituirea de activități și actori de talie mondială, precum și la reducerea barierelor tehnice și geografice, cît și la unificarea piețelor bancare.

Datorita progreselor înregistrate, băncile pot realiza mai ușor colectarea și analiza informațiilor. Pe de alta parte, investițiile în tehnologiile moderne comportă costuri mari, necesitînd o creștere a dimensiunilor instituțiilor bancare. Tehnologiile noi au condus și la apariția unor concurenți puternici din sfera financiară și din cea comercială, așa ca magazinele mari ce emit carduri de debit și de credit, ori acordă credite de consum, companii prestatoare de servicii, precum ar fi agenții de turism, care acorda credite etc.

Globalizarea, creativitatea și inovațiile financiare au avut consecințe asupra sectorului bancar, atat la nivel microeconomic, prin alocarea de resurse tot mai mari, cît și macroeconomic, ducînd la creșterea complexității activităților, cu corolarul necesar al creșterii instabilității.

Apare expresia one-stop shopping, care ilustrează modul nou de organizare aplicat în sectorul bancar. Este vorba de oferirea unei game complete de servicii financiare clienților de către grupurile bancare mari. Oferta se efectuează într-un singur punct de vînzare, grație rețelei de unități care acționează în toate domeniile financiar-bancare.

În cazul când la bănci apar probleme financiare ele sunt cauzate de creditele acordate fară analiză profundă a situației financiare a clientului și deciziile pripite la momentul acordării creditului. Pentru determinarea gradului de risc pe care și-l asumă banca și a mărimii creditului care poate fi acordat este necesar de a evalua sițuatia financiară a agentului economic.

Deci, fiecare bancă comercială este nevoită să aibă stabilite anumite proceduri exacte de determinare și estimare a factorilor pentru aprecierea potențialul de creditare a solicitantului de credit.

Menționăm faptul că orice bancă comercială care activează pe teritoriul țării, pentru asigurarea unor standarde unice, urmează să efectuieze operațiunile de creditare în conformitate cu actele emise de BNM. Acordarea creditelor este una din funcțiile principale ale băncii comerciale și de aceea decizia bancară de a acorda un credit trebuie susținută de capacitatea de rambursare prezentă și viitoare a clientului.

În conformitate cu actele normative bancare și cu obiectivele principale de activitate ale băncii, fiecare bancă comercială elaborează politica de creditare ce trebuie să fie orientată spre protejarea activelor, obținerea profitului, imbunătățirea stării economice a debitorilor, concomitent luîndu-se în considerare securitatea depozitelor clienților.

Procesul de acordare a creditelor se bazează pe metoda analizei financiare complexe a celui ce contractează împrumutul de la bancă, ceea ce dă posibilitatea interpretării cît mai reale a datelor în evoluția lor. Organizarea activității de creditare într-un departament de credite facilitează urmărirea corespunzătoare a creditelor acordate, până la rambursare.

Deși studiul procesului de creditare identifică numeroase metode de scoring, totuși, toate băncile comerciale dezvoltă variante proprii de estimare a bonității clientului, inspirate din modelele existente, tocmai pentru că esența aplicării metodelor de bonitate constând în analiza cauză – efect și calitatea diagnosticului depind de măsura în care s-au identificat cauzele generatoare de disfuncționalități.

Pe lângă însemnătatea indicatorilor financiari selectivi, tot mai utilă devine aprecierea non financiară, ce se aplică tot mai des și în practica bancară din Republica Moldova. Această analiză are în vedere aspecte ce nu pot fi surprinse cu ajutorul indicatorilor valorici, dar care pot influența decizia de creditare, având în vedere că se pot face aprecieri a bonității clientului.

Dacă ne conducem de rapoartele anuale ale BNM, putem observa că în ultimii ani în sistemul bancar al Republicii Moldova persistă o tendință de evoluție pozitivă. Activele sectorului bancar, au continuat să crească pe parcursul anului 2017, suficiența capitalului s-a consolidat, băncile au o lichiditate și o profitabilitate înaltă.

E necesar de apreciat vă aproximativ 90% din cota de piață la indicatorii de bază revin primelor 6 bănci a clasamentului bancar, printre care: Moldova-Agroindbank, Moldindconbank, Victoriabank, Mobiasbancă, Eximbank și ProCreditBank.

În unele țări funcționează o centrală a riscurilor, care totalizează împrumuturile de care a beneficiat o întreprindere din partea mai multor creditori, ceea ce echivalează cu informații asupra riscului.

Aversiunea față de risc a bancherilor este diferită de la o țară la alta, astfel în fiecare țară există tendința de ai prezenta pe bancheri ca avînd o aversiune infinită față de risc.

În sectorul bancar, acțiunea prin preț este mai putin benefică decit în alte sectoare. În majoritatea țărilor, modificările de rată a dobinzii intervin mai degrabă ca rezultat al concurenței și al presiunelor eventualelor autoritați monetare.

Băncile trebuie să exceleze și să intre în concurență nu doar cu instituțiile bancare, dar și cu furnizorii alternativi de servicii bancare, companii de consultanță financiară, societăți de asigurări etc.

Clienții secolului XXI-lea sunt cei care vor impune calitatea ofertei, în măsura posibilităților pe care le conferă accesarea unei tehnologii moderne, pretinzând băncilor servicii operative, rapiditate în luarea deciziilor și executarea acestora instantanee, clienții contribuind la modificarea raporturilor tradiționale dintre bancă și beneficiar.

Sistemul bancar din Republica Moldova va întâlni în următoarea perioadă progrese tehnologice, reflectate în relația băncii cu clienții săi, așa cum deja s-a întâlnit în acele țări cu modele de “bancă la distanță”.

Sistemul bancar a suferit numeroase transformări pornind de la nivelul conceputual și până la cel tehnologic. Dacă inițial băncile ofereau servicii de creditare, pe măsură ce dolențele clienților s-au multiplicat, băncile au fost nevoite să se adapteze. Crescând concurența din domeniu, produsele au început sa prindă un nou contur și să atragă consumatorul prin caracteristicile oferite. Nu a fost însă suficient, accentul trebuia pus pe avantaje și beneficii.

Într-o economie a cunoașterii, inovațiile bancare sunt cheia succesului. Acestea trebuie să cuprindă inovații de produse, inovații de procese și inovații de sistem, astfel încât banca să corespundă cerințelor majorității cu costuri minime, riscuri reduse și câștiguri maxime.

Pentru a putea concura cu liderii acestei piețe, strategiile politicii de dezvoltare trebuie să fie bine structurate, în cadrul BC ”Energbank” SA, bazate în special pe experiența pe care consumatorul o are utilizând un anumit produs. De aceea se fac studii pe diverse eșantioane, pentru a corela piața targetată cu produsele promovate.

BIBLIOGRAFIE

Banks, E., Dunn, R. Practical risk management. An executive risk to avoiding surprises and losses., John Wiley & Sons, Ltd, Chichester, 2003. – p. 176.

Basno C., Dardac N. Monedă, credit, bănci, Editura Didactică și Pedagogică, București 1997. – p. 126.

Basno, C., Dardac, N. Riscuri bancare. Cerințe prudențiale. Monitorizare, Editura Didactică și Pedagogică R.A, București, 1999. – p. 203.

Bătrâncea, I. Raportări financiare, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2006. – p. 178.

Bătrâncea, I., Bătrâncea, L.M. Standing financiar- bancar, Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2006. – p. 221.

Bătrâncea, I., Hesham S., Bințințan-Socaciu A. Analiza modului de organizare și funcționare a băncilor cu capital mixt în cadrul sistemului bancar românesc, Cluj-Napoca, 2003. – p. 352.

Bessis, J. Risk Management in Banking, John Wiley & Sons,Ltd.,Chichester, 2005.– p. 198.

Bhatia, M. Credit Risk Management & Basel II, An Implementation Guide, Risk Books, London, 2006. – p. 175.

Bușmachiu E., Managementul activității financiare a băncii comerciale în periada de tranziție, Chișinău, 1999.- p.135

Cerna S., Banii și creditul în economiile contemporane.-București, 1994.

Chernobai, A. S., Rachev, S. T. și Fabozzi, F. J. Operational Risk. A Guide to Basel II Capital Requirements, Models, and Analysis, John Wiley & Sons, Ltd, New Jersey, 2007. – p. 300.

Chicken, Posner The Philosophy of Risk., Ed. Thomas Telford, 1998. – p. 194.

Cobzari L. ș.a., Management bancar.- Chișinău, 1998.-139p.

Cocriș, V., Chirleșan, D. Economie bancară. Repere teoretice și studiu monografic, ediția a II- a, revizuită și adăugită, Ed. Universității „A.I. Cuza”, Iași, 2009. – p. 158.

Costică, S. A.Lăzărescu Politici și tehnici bancare. Editura ASE, București, 2004. – p. 133.

Crouhy, D., Robert M. The Essentials of Risk Management, Editura McGraw Hill Companies, 2006. – p. 302.

Dănilă, N., Anghel, L., Dănilă, M. Managementul lichidității bancare, Editura Economică, București, 2002. – p. 233.

Dardac, N., Barbu, T.C Monedă, bănci și politici monetare, Editura Didactică și pedagogică, București, 2005. – p. 169.

Dimitrov L. Monitoring-ul și minimizarea riscurilor activitatii de creditare in bancile comerciale, – p. 45.

Dimitrov L., Probleme și factori de gestiune a riscurilor în managementul bancar.- Chișinău, 2004.-133p.

Drăgan, O. R. Modalități de analiză a riscurilor bancare. Teză de doctorat, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2013. – p. 210.

Gaftoniuc S., Practici bancare internaționale.-București, 1995.

Galiceanu Ion, Cristea Mirela. Evidența creditelor acordate de bănci.// Finanțe , credit, contabilitatea. Nr.5, 1999;

Gherghinescu, O., Provocările viitorului nr. 1, Editura Universitaria, Craiova, 2002

Ghițu M. ș.a., Cum să obții un credit/ împrumut de la instituțiile bancare și nebancare din Republica Moldova.- Chișinău, 2003.-135p.

Ghițu M., Probleme ale riscurilor creditării bancare.-Chișinău, 2001.-177p.

Gordon, M., Shapiro, E., Capital Equipment Analysis: the Required rate of Profit, in “Management Science”, nr. 3/1956, pp. 102-110

Green, P.S. Reputation Risk Management, Pitman Publishing, London, 2012. – p. 145.

Grigorița C. Activitate bancară. Ed. II-a, reviz. și compl. Chișinău: Cartier, 2004. – p. 117.

Grigoriță C., Managementul sistemului de credit al Republicii Moldova în perioada de tranziție.-Chișinău, 2004.-178p.

Heffernan, S. Modern Banking, John Wiley & Sons Ltd, England, 2005. – p. 147.

http://bnm.md/

http://www.moodysanalytics.com/Insight/Regulations/Basel-III

Jaldeș C., Mihaela B., and E. Iamandi. Corporate Social Responsibility in the Romanian Banking Sector, 2008. – p. 124.

Jan S. Hogendorn, Economic Development, Third Edition Harper Collins College Publishers, Inc. 1996. – p. 594.

Legea nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi (Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1994, nr. 2, art. 33), (cu modificările ulterioare)

Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei nr. 548 – XIII din 21 iulie 1995. (cu modificările ulterioare)

Legea cu privire la gaj nr. 449 din 30.07.2001 Monitorul Oficial Nr. 120 art Nr: 863 din 02.10.2001 (cu modificările ulterioare)

Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII/21.07.1995 a Republicii Moldova, art. 3 (cu modificările ulterioare)

Legea privind activitatea băncilor, nr. 202  din  06.10.2017. MO al R. Moldova nr. 434-439 art. 727 din 15.12.2017

Legea privind societățile pe acțiuni nr. 1134-XIII din 02.04.97 (cu modificările ulterioare)

Luhmann, N. Risk: A Sociological Theory (Communication and Social Order), Editura Aldine Transaction, 2005. – p. 102.

Masson J.,Creditele bancare pentru întreprinderi.-București, 1994.-240p.

Mutu S. Contagiunea pe piața bancară europeană, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2012. – p. 147.

Nițu, I. Managementul riscului bancar, Editura Expert, București, 2000. – p. 254.

Oprițescu, M. Managementul riscurilor și performanțelor bancare, Editura universitaria, Craiova, 2007. – p. 223.

Oprițescu, M., Stanciu, C., Impactul globalizării asupra sistemului bancar, Revista Finanțe

Regulament cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova, aprobat la ședința CA al BNM, din 25.12.1997. MO al RM nr. 8 din 30.01.1998 (Modificat și completat prin HCA al BNM ).

Regulamentul BNM cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcționarilor lor nr. 33/09-01 din 18.09.1996 (Modificat și completat)

Regulamentul cu privire la acordarea de către băncile comerciale a creditelor de consorțiu din 3.02.1995 (Modificat și completat)

Regulamentul cu privire la încheierea acordurilor cu persoanele afiliate băncii, inclusiv eliberarea creditelor nr. 1/09 din 10 noiembrie 1995. (Modificat și completat)

Rotaru, C. Managementul performanței bancare. București, Editura Expert, 2001. – p. 612.

Roxin L.Gestiunea riscurilor bancare.- București, 1997.- 287p.

Shelagh Heffernan Modern Banking, Editura John Wiley and Sons, Ltd, 2007. – p. 327.

Stoica, M. Management bancar, Editura Economică, București, 2009. – p. 252.

Trenca, I. Metode și tehnici bancare – principii, reglementări, experiențe, Ed a 2-a, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2006. – p. 215.

www.bnm.md

www.victoriabank.md

http://www.energbank.md

Банковское дело. Учебник /по ред. Лаврушина/ – М: 2003.- 666p.

DECLARAȚIA STUDENTEI

Subsemnata Ojog Alisa declar pe propria răspundere că lucrarea „Activitatea băncilor comerciale în desfășurarea relațiilor de credit cu agenții economici: actualități și perspective” este rezultatul muncii mele, pe baza propriilor cercetări și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor etice, în note și în bibliografie. Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă la nici o instituție de învățământ superior.

Data______________ Semnătura studentei____________

ANEXE

Anexa 1

Etapele procesului de acordare a creditului bancar.

I II III

Sursa: elaborat de autor în baza: C. Grigoriță, Activitatea bancară Ediția a III-a Chișinău 2005

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6

Anexa 7

Anexa 8