Activitatea Bancii Comerciale pe Piata de Capital;probleme Si Perspectiva

Cuprins

Introducere ………………………………………………………………………………………3

Capitolul I ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND ACTIVITATEA BĂNCII COMERCIALE PE PIAȚA DE CAPITAL…………………………………………………….………….6

Introducere

Actualitatea temei: Unul din elementele principale ale economiei de piață, care tinde în ultimul deceniu și în republica Moldova, este piața valorilor mobiliare.

Un element de bază al pieței valorilor mobiliare este banca comercială și activitățile sale .

Dezvoltarea sistemuluim financiar-bancar și de credit a întreprinderilor , organizațiilor și populației, buna funcționare a acestiua joacă un rol important în activitatea structurilor econmice,și mai ales a pieței valorilor mobiliaree. De funcționare eficientă și stabilă a mecanismului financiar și de ceditare dipinde nu numai de încasarea la tip a mijloacelor băneștii, ci și de ritmurile dezvoltării economice din țară.

Eficacitatea pieței valorilor mobiliare poate fi privită din mai multe puncte de vedere: al emitenților, al infrastructurii și al activității banclor comerciale. Luînd iîn considerație, că piața valorilor mobiliarenu poate exista fără prezența titlurilor fonanciare, iar caracteristicile ultimelor se află ăn strînsa legătura cu activitatea băncilor comerciale.

Scoul lucrării: constă în a releva specificului funcțonării băncii comerciale pe piața valorilor mobiliare, a evidenția rolul băncii comeriale în activitatea economică a Republicii Moldova și de a determina direcțiile principale de ridicare a eficacității și calității bancare pe piața de capital.

Scopul cercetării impune următorele sarcini:

Determinarea principalelor ți funcții ale bănailor comerciale în societate

Activitatea băncii comerciale pe piața valorilor mobiliare

Reglamentările băncii comrciale privind activitatea sa pe piața de capital

Analiza activității S.A VictoriaBank pe piața de capital

Factorii de influență și minimizare riscurilor activității bancii comerciale pe piața valorilor mobiliare

Sarcinile formulate au determinat structura ezei de licență, alcatuită din introducere, trei capitole șo încheiere.

Tema cercetării este acivitatea băncii comerciale pe piaîa de capital, probleme și perspectiva.

Obiectul cercetării sunt băncile comerciale și piața valorilor mobiliare din Republica Moldova.

Strucura și conținutul tezei

Capitolul I – Abordăi teoretice privind activitatea băncii comerciale pe piața de capital , oferă o analiză a activității a băncii în societate,analiza bancii pe piața valorilor mobiliare și reglamentările acestora pe piața valorilor mobiliare.

Capitolul II – Analiza activității băncii comerciale VictoriaBank S.A pe piața de capital. Sunt prezentate principalele activități ale băncii comerciale VictoriaBank S.A. pe piața de capital. Este prezentate activitățile în calitate de emitent a valorilor mobiliare, în calitate de participant profesionist pe piașa de capital și în calitate de investitor pe piața de capital.

Capitolul III – factori de influență și minimizarea riscurilor ăn activitatea băncii comerciale pe piața de capital. Sunt prezentate problemele activitții băncii comerciale pe piața de capital și perspectiva ei în activitatea pe piața valorilor mobiliare.

Suportul metodologic și teoretico științific al cercetării . metodologia cercetării s-a bazat pe utilizare următoarelor metode de cercetare științifice: metoda dialectică, metoda de analiză, metoda de ajustare a seriilor cronologice, metoda de regresie și corelație, , metoda de analiză.

Bazele teoretice și metodologice ale activitățtii băncii comerciale pe piața de capital sunt abordate și cercetate în lucrările multor autori, precum: V.Dedu, I. Enicov, A.Casian, S.Munten, I. Guțu, O.Țurcan, G.Rușcanu, О.И. Лаврушина, О. Башкуров, К. Валравен. etc .

Suportul informațional în constituie date de la Departamentul de Statistică a Republicii Moldova, Băncii Naționale a Moldovei, Băncilor Comerciale din Republica Moldova.

Noutatea țtiinșifică a tezei rezidă următoarele aspecte:

Este prezentată definiția de bancă comercială și particularitățile acestora

Sunt relevate principalele tendințe de dezvoltarea pieței valorilor mobiliare

Sunt argumentate și enumerate problemele și perspeciva activității bancii comerciale pe piața valorilor mobiliare

Valoarea practică a concluziilor și recomandărilor constă în elborarea unui set de propuneri cu privire la activitatea bancii comerciale pe piața valorilor mobiliare a Modovei,elaborarea recomandărilor și propunerilor concrete privind activitatea bancii comerciale pe piața de capital.

Aprobarea lucrării a fost obținută în rezultatul conferințelor științifico-practice de diverse niveluri, inclusiv al Acadeniei de studii Economice.

Rezultatele cercetării expuse în teză au fost implementate în cadrul bancii comerciale Moldindconbank S.A. și Victoriabank S.A., sunt utilizate în procesul de instruire și cercetare șa Universitatea de Steat din Moldova.

CAPITOLUL I: ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND ACTIVITATEA BĂNCII COMERCIALE PE PIAȚA DE CAPITAL

1.1 Banca comerciala și rolul ei in societate

Banca comercială prezintă societate bancar care desfașoară diverse operațiuni cu clienții, persoane fizice sau juridice si care constau in: acordare de credite, constituire de depozite, închirierea de casete de siguranța, operațiuni de schimb valutar și alte operațiuni specific bancare.

Termenul de „bancă comercială” a apărut în primele etape de dezvoltare ale activității Bancare, cînd băncile sprijineau preponderent comerțul, schimbul de mărfuri și plățile. Principalii clienți ai acestor bănci erau „comercianții” – de aici se trage și noțiunea de „bancă comercială”.

Odată cu dezvoltarea industriei, au apărut operațiile de creditare pe termen scurt a ciclului de producție. Termenul de creditare se marea treptat, o parte a resurselor Bancare a început să se învestească în capital fix, hîrtii de valoare ș.a., astfel termenul „comercial” în noțiunea de bancă și-a pierdut sensul actual. Acum acest termen presupune caracterul „de afacere” al băncii, indreptarea ei spre deservirea tuturor agenților economici indiferent de sfera de activitate.

In canismul de funcționare al sistemului de creditare al statului un rol important îl au Băncile comerciale. Ele sunt niște organizații multifuncționale ce activează în diferite sectoare ale pieței capitalului de împrumut. Băncile adunaă partea de bază a resurselor de creditare și propun clienților ei un complex de servicii financiare, care include: creditarea, deschiderea depozitelor, decontări, vînzarea-cumpărarea și păstrarea valorilor mobiliare, a valutei străine etc. În economia de piață modernă activitatea băncilor comerciale are un rol important datorită legăturii lor cu toate sectoarele economiei. Scopul băncilor este de a garanta circulația continuă a capitalului și a banilor, creditarea întreprinderilor industriale, a statului și a populației, crearea condițiilor favorabile pentru creșterea economică.

Băncile comerciale moderne, avînd rolul de intermediari financiari, îndeplinesc o funcție macroeconomică importantă, asigurînd redistribuirea interramurală și interregională a capitalului bănesc. Mecanismul Bancar de distribuire și redistribuire a capitalului pe sfere și ramuri, permit dezvoltarea economiei în dependență de necesitățile obiective ale producerii și participă la restructurarea economiei.

Creșterea rolului economic al băncilor comerciale se observă în prezent și prin lărgirea sferei lor de activitate și dezvoltarea unor tipuri noi de servicii financiare. În prezent, Băncile comerciale ale unor țări pot presta clienților lor pînă la cîteva sute de servicii.

O trăsătură specifică băncilor comerciale constă în faptul că scopul de bază al activității lor este de a obține profit. În aceasta și constă „interesul comercial” din sistemul relațiilor de piață. În Republica crearea și funcționarea băncilor comerciale se bazează pe „Legea cu privire la instituțiile financiare”, aprobată la 21 iulie 1995. În conformitate cu această lege, Banca – este o instituție financiară care incasează de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalentele lor, ce pot fi transferate prin intermediul diferitor instrumente de plată, și care folosește total sau parțial aceste mijloace pentru acordarea de credite sau investire pe propriul său cont și risc.

Funcțiile băncilor comerciale

Economia de piață presupune existența u8nui system bancar care trebuie să asigure mobilizare disponibilității monetare ale economieiși orientarea lor spre desfășurarea unor activități economice eficiente

În economia de piață sistemul bancar îndeplinește un rol de atragere, concentrare a economiilor societătii și de canalizare a acestora prin procesul de acordare a creditelor , efectuînd cele mai eficiente investiții.în executarea acestui rol băncile , ca verigi de baza ale sistemului bancar, urmăresc modul în care debitorii utilizează resursele împrumutate. Băncile asigură și facilitează efectuarea plăților , oferă servicii de gestionare a riscului și reprezintă principalul canal de trensmisie în implimentarea politicii monetare.

Prin activitatea de colectare a resurselor financiare, concomitent cu plasarea lor pe piațăprin intermediul creditelor și a altor operațiuni pe piața financiară, băncile joacă un rol de intermediar între dținătorii de capital și utilizatoriiacestora.

În exercitarea aestei diversitățide operații, băncile acționează individual pe cont propriu, depunătorii si creditrii neavînd nici o legătură de drept între ei. Băncile gestionează depozitele și mijloacele de platădin economie. Astfel colectînd depozitele, băncile au rsponsabilitatea gestionării eficiente a acestora, cu randamentul maxim, în beneficiul propriusi al depunătorilor.

Conform activității specifice pe care băncile le desfășoară, băncile comerciale au diverse funcții:

funcția de depozit

functia de investiții

funcția comercială

Funcția de depozit prsupune :-

efectuarea operațiunilor de depozit la vedere și la termen în în cont de numerarși cu titluri , care contă in atragerea resurselor băneștide la peroanelor juridice și fizice în vederea păstrăriiși fructificării lor,

efectuarea de operațiuni de depozitare și păstrare a obiectelor de valoare aflate în proprietateapersoanelor fizice și juridice

Funcția de investiții

acordarea de credite în moneda naționalăși în valutăpersoanelor fizice și juridicedin țara și din străinătate,

participarea în calitate de acționar la înființarea unor instituții bancare sau interbancare în țară sau în afara ei

achiziționnarea activelor financiare în nume propriu.

Funcția comercială:

realizarea de încasări și plățiîn moneda națională și în valută, generate de activități de export, import,servicii de ddecontări,operațiuno cu caracter financiar ,necomercialși alte oprațiuni legate de încasări și plăți între persoanele fizice și juridice,

cumpărare și vînzare a valutei

efectuarea operațiunilor de schimb valutarți a operațiunilor de bitraj pe piațele monetare,

participarea la tranzacții externe financiare de plățiși de credit,

emiterea efectelor de comerț,

efectuarea operațiunilor de scontare și rescontare a efectelor de comerț,

efectuarea operațiunilor de brokerajsau dealer cu valori mobiliare.

Operațiunile băncilor comerciale

Băncile comerciale pot îndeplini un întreg complex de diferite operațiuni. Să examinăm mai amănunțit caracterul operațiunilor comerciale efectuate de bancă.

Definirea băncii ca instituție, care acumulează mijloace bănești libere și le plasează în baza rambursabilă, permite să evidențiem în activitatea ei operațiuni pasive și active.

Cu ajutorul operațiunilor pasive băncile își acumulează resursele. Scopul lor constă în atragerea diferitor tipuri de plasamente, primirea creditelor de la alte bănci, lansarea valorilor mobiliare proprii, precum și efecuarea altor operațiuni în rezultatul cărora se măresc resursele băncii

Prin urmare, operațiunile pasive includ:

· primirea depozitelor ;

· deschiderea și deservirea conturilor clienților, inclusiv și cele ale băncilor corespondente;

· emisia valorilor mobiliare proprii;

· primirea creditelor inter-bancare și resurselor creditare centralizate;

· creditele eurovalutare.

O formă specială a resurselor Bancare este capitalul propriu al băncii. Capitalul propriu avînd un suport legislativ bine diferentiat și o determinare funcțională, este baza financiară de dezvoltare a băncii. El permite realizarea plăților de compensație investitorilor și creditorilor în caz de pierderi sau falimentul băncii; menține cantitatea și diversitatea operațiunilor în conformitate cu scopurile băncilor.

Capitalul propriu al băncii include:

· capitalul social;

· capitalul de rezervă;

· fonduri speciale;

· profitul nedistribuit timp de un an.

Elementul principal al capitalului propriu este capitalul social. El se formează diferit coform de forma organizațională a băncii. Dacă Banca este societate pe acțiuni, atunci capitalul ei social se formează din mijloacele acționarilor, acumulate în urma vînzării acțiunilor. Banca formată ca SRL își creează capitalul social din contul cotei de participare a membrilor. Indiferent de forma organizatorico-juridică a băncii, capitalul ei social se formează complet din contul depunerilor membrilor (persoanelor fizice și juridice) și asigură respectarea de către bancă a obligațiunilor sale.

Capitalul de rezervă are scopul de acoperire a pierderilor posibile ale băncii în urma operațiunilor efectuate. Mărimea lui se calculează ca cotă procentuală din capitalul social. Sursa de formare a capitalului de rezervă sunt alocațiile din profit.

Băncile creează și alte fonduri speciale, precum: „Uzura mijloacelor fixe”, „Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată”, formate pe calea alocațiilor pentru amortizare, precum și fondurile stimulării economice create din profit. La fondurile speciale bancare se atribuie și mijloacele, primite din supraevaluarea fondurilor de bază, conform hotărîrilor guvernului; mijloacele acumulate din vînzarea acțiunilor primilor posesori la un preț mai mare decît valoarea nominală etc.

Structura modernă a bazei de resurse a băncilor comerciale de regulă se caracterizează printr-o pondere redusă a mijloacelor proprii. În țările cu economie de piață bine dezvoltată procentul mijloacelor proprii în total resurse constituie 15-20%, ceea ce permite asigurarea stabilității și siguranței băncilor. Capitalul propriu în totalul resurselor băncii, constituie nu mai mult de 10%.

Partea de bază a resurselor băncii o constituie mijloacele atrase, care acoperă de la 80% la 90% din tot necesarul de mijloace bănești pentru indeplinirea operațiilor bancare active. Mărimea maximă a mijloacelor atrase depinde de capitalul propriu al băncii. În diferite țări există mai multe normative de legătură dintre capitalul propriu și mijloacele atrase. Aceste normative variază de la raportul 1:10 la 1:100.

Banca comercială are posibilitatea de a atrage mijloacele întreprinderilor, organizațiilor, instituțiilor, populației și altor bănci. După fixarea termenului resursele atrase se divizează în resurse dirijate și în pasive curente. Resursele conduse includ depozite la termen, atrase de bancă, și credite inter Bancare. Pasivele curente se cează din soldurile conturilor de decontare, curente și corespondente.

Depozitul – mijloacele bănești (în numerar sau fără numerar, în monedă națională sau valută străină), transferate băncii de către deținătorul lor pentru păstrare cu anumite condiții. Operațiunile legate de atragerea mijloacelor fixe în depozite se numesc operațiuni de depunere. Pentru bănci, depozitele sunt principala modalitate de operațiune pasivă și, prin urmare, resursa de bază pentru indeplinirea operațiunilor active de creditare.

Există mai multe principii de clasificare a depozitelor. În funcție de depunător, depozitele se clasifică în depozite ale persoanelor juridice și depozite ale persoanelor fizice; depozitele se mai clasifică conform termenului de retragere în: depozite la termen și la vedere.

Depozitele la vedere sunt plasate de către bancă în diferite conturi deschise de client. Ele sunt utilizate pentru realizarea decontărilor curente și, în orice moment, pot fi total sau parțial folosite. Retragerea depozitelor poate fi în numerar sau în forma decontărilor fără numerar.

Depozitele la vedere sunt, în general, instabile, ceea ce îngustează sfera lor de utilizare de către Băncile comerciale. Din acest motiv, deținătorilor de conturi li se oferă o dobîndă mică sau nu li se plătește deloc. În condiții de concurență aprigă, în vederea atragerii depozitelor, Băncile comerciale tind să atragă mai mulți clienți și stimulează sporirea depozitelor la vedere prin acordarea serviciilor suplimentare deținătorilor de conturi, precum și prin îmbunătățirea calității deservirii.

Depozitele la termen sunt mijloacele bănești, transferate în conturile de depozit pe un termen stabilit cu o plată a dobînzii. Rata dobînzii depinde de mărimea și termenul depozitului.

Obligațiunea că deținătorul depozitului la termen va folosi banii doar la scadență nu exclude posibilitatea de retragere a mijloacelor bănești înainte de termen. Dar, în acest caz, la client se micșorează volumul mijloacelor în depozit. Bancaeste interesată în atragerea depozitelor la termen, deoarece ele sunt stabile și permit băncii să utilizeze mijloacele depunătorilor termen îndelungat.

O varietate a depozitului la termen este și certificatul de depozit, destinat să atragă mijloace pe un termen exact stabilit. Pentru prima dată el a fost introdus în 1961 de o bancă americană. Deținătorilor de conturi li se oferă un certificat nominal special, în care este indicată scadența și rata dobînzii. Certificatul de depozit este o dovadă scrisă a depunerii în bancă a unei sume de bani suficient de mari, în care se indică termenul obligatoriu de rambursare de către bancă și mărimea supraplății.

Certificatele de depozit se acordă doar persoanelor juridice. Ele pot fi nominale sau la purtător. Dreptul de primire a depozitului conform certificatului de depozit poate fi transferat unei terțe persoane. Certificatele de depozit se emit de către bănci cu o rată a dobînzii stabilită în contract, pe un termen fixat sau la vedere. Pentru persoanele fizice se utilizează certificatele de economii, oferite de către bănci pe termen stabilit sau la vedere.

Un rol important în resursele băncii îl joacă depozitele de economii ale populației, în special, depozitele cu destinație specială. Ele se plasează și se retrag în suma totală sau parțială și se confirmă prin eliberarea livretului de economii. Acestea pot fi depozitele, plata cărora este legată de concediu, zi de naștere, așa-numitele depozite de sărbători. Aceste depozite sunt deosebit de populare în țările înalt dezvoltate.

Depozitele sunt o sursă importantă a băncilor comerciale. Structura lor în bancă este flexibilă și stabilită în dependență de conjunctura pieței valutare. Totuși, acestei surse de formare a mijloacelor Bancare îi sunt caracteristice și unele neajunsuri. În primul rînd, este vorba despre cheltuielile considerabile ale băncii pentru atragerea mijloacelor în depozite, insuficiența mijloacelor bănești libere în anumite regiuni. Pe lîngă aceasta, mobilizarea mijloacelor în depozite depinde considerabil de depunători și nu de bancă, și totuși, lupta concurențială dintre bănci pe piața resurselor de credit, le impune să ia măsuri de diversificare a serviciilor care contribuie la atragerea depozitelor.

În condițiile actuale, pentru atragerea operativă a mijloacelor bănești suplimentare, Băncile comerciale folosesc posibilitățile pieței interBancare de resurse, unde are loc vînzarea mijloacelor bănești, mobilizate de alte instituții creditare. Creditul inter Bancar se oferă, de regulă, în condițiile relațiilor de corespondență. Mecanismul relațiilor corespondente interBanca re presupune deschiderea conturilor corespondente de către o bancă în alta, pentru realizarea operațiilor de decontare și plată la ordinul fiecăreia.

Operațiunea pasivă a băncilor comerciale este primirea resurselor de credit centralizate. Creditele băncilor centrale se oferă băncilor comerciale cu scopul de refinanțare în bază concurențială, precum și în formă de credite lombard.

O altă metodă de atragere a mijloacelor sunt tranzacțiile REPO. Acestea reprezintă un acord încheiat între o bancă și o firmă sau dealer-ii hîrtiilor de valoare de stat. Cînd firma vrea să investească o sumă mare de bani pe un termen scurt, ea cumpără de la bancă hîrtii de valoare de stat cu condiția răscumpărării lor ulterioare de către bancă. Firma își poate rambursa mijloacele chiar în ziua următoare și poate primi o dobîndă puțin mai mică decît cea la certificatele de depozit. Acordurile de acest fel au devenit o sursă importantă de atragere a mijloacelor bănești temporar libere.

Operațiunile active. Operațiunile active ale băncii reprezintă plasarea resurselor mobilizate ale băncii cu scopul de a obține profit și de asigurare a lichidității.

Operațiunile active ale băncii pot fi divizate în patru grupe:

1. de creditare, în rezultatul cărora se formează portofoliul de credite al băncii;

2. de investiții, ce creează baza formării portofoliului de investiții;

3. de decontare și de casă, care reprezintă unul din serviciile oferite de bancă clienților ei;

4. alte operațiuni.

Operațiuni de creditare. Operațiunile de creditare reprezintă baza activității Bancare în plasarea resurselor ei. Ele aduc băncilor o parte importantă din venituri. Băncile comerciale oferă clienților lor diferite tipuri de credite, care pot fi clasificate conform următoarelor criterii:

· după debitor: credite întreprinderilor, guvernului și organelor administrației publice locale, populației, băncilor;

· după termenul de utilizare: credite pe termen scurt (pînă la un an), pe termen mediu (1-5 ani), pe termen lung (peste 5 ani);

· în funcție de sfera de funcționare: credite în sfera productivă și credite pentru circulație;

· după ramura economiei în care activează debitorul: credite pentru industrie, comerț, agricultură, transport;

· după caracterul de asigurare: credit ipotecar, garantat și negarantat (credit în alb), asigurat;

· după modul de rambursare: credite rambursate total sau în tranșe.

Băncile oferă credite în conformitate cu respectarea următoarelor principii (adică condițiile de oferire a creditelor), care se folosesc în comun și stipulează realizarea lor în comun: garanție, rambursare, termen, solvabilitate și destinație.

Organizarea activității de creditare presupune diferite forme de acordare a creditului. În majoritatea țărilor creditele se acordă, de regulă, prin deschiderea liniei de credit. Astfel, în SUA, Germania, Olanda, Belgia și alte țări este larg răspîndită forma de impunere a limitei la contul curent, deschis debitorului de credit. Contul curent reprezintă îmbinarea contului de creditare cu contul de decontare. Soldul debitor al acestui cont înseamnă acordarea creditului clientului, iar soldul creditor – existența resurselor proprii în cont. Acest fel de credit este legat de satisfacerea necesității curente de mijloace împrumutate și se caracterizează prin scurtă durată. Prin prezența contractului corespunzător acordarea unui astfel de credit se face practic automat, fără analiza cauzelor apariției necesității lui, ceea ce asigură operativitatea satisfacerii lui.

Reglarea volumului creditului acordat se realizează în multe țări prin stabilirea limitei liniei de credit. În acest caz între bancă și client se încheie o înțelegere, conform căreia Banca se obligă să-i ofere debitorului credit într-o sumă anumită pe termen stabilit. Linia de credit se deschide de obicei pe termen de un an. Pe parcursul termenului stabilit, debitorul poate primi credit în orice moment, fără convorbiri adiționale sau oarecare alte înregistrări. Totuși, Banca are dreptul să anuleze înțelegerea pînă la scadența, dacă situația financiară a clientului se înrăutățește. Linia de credit se folosește doar în cazul debitorilor fideli băncii cu un grad înalt de încredere. Încheierea contractului, de regulă, este însoțită de condiția de menținere de către client a unei sume minime de compensație, în valoare de 20-30% din limita liniei de credit.

O formă de organizare a activității de creditare Bancare în alte țări este eliberarea împrumutului prin contul de credit. În acest caz suma creditului acordat se transferă din debitul contului de împrumut în creditul contului de decontare al clientului. Este posibilă și achitarea directă a documentelor de plată a debitorului din contul de credit.

În grupa operațiilor active de credit ale băncilor se includ și operațiunile de factoring și leasing. Factoring-ul reprezintă cesiunea în contul băncii a creanțelor neplătite, ce apar între agenții economici în procesul de realizare a producției și reprezintă o variație a operațiunilor comerciale ce se îmbină cu creditarea. Astfel este vorba despre creanțe pe termen scurt. Banca procură dreptul de a cere plata și de cumpărător al producției. Concomitent ea creditează capitalul circulant al beneficiarului și ia asupra sa riscul lui de credit.

La hotărîrea întrebării privind acordarea creditului, Banca analizează solvabilitatea clientului și informația despre starea debitorilor lui. Deoarece tot riscul de insolvabilitate și-l asumă Banca (factor), ea, de obicei, plătește debitorului doar 80-90% din suma totală, iar restul (rezerva) i se rambursează după achitarea întregii sume a creditului. Băncile comerciale, utilizînd acest fel de credit, obțin posibilitatea suplimentară de diversificare a operațiunilor sale, mărind volumul profitului și intensificînd relațiile cu clienții.

Operațiunile de leasing reprezintă darea în arendă pe termen lung a mașinilor, echipamentelor, imobilelor și a altor elemente de capitalul fix ale întreprinderilor arendatoare. Băncile pot participa la operațiunile de leasing sub diferite forme. Cea mai răspîndită dintre ele este creditarea de către bancă a companiilor de leasing. Băncile pot, de asemenea, să crediteze și întreprinderile producătoare, care dau în arendă mașini și echipamente, și care efectuează deservirea lor tehnică. Pe lîngă aceasta, Banca poate singură să ofere în arendă mașinile și echipamentele proprii.

Băncile și companiile de leasing din toată lumea folosesc leasing-ul financiar. El se caracterizează prin termenul mediu și lung al contractelor, nivelul înalt de amortizare, care presupune, practic, costul total al bunului dat în arendă. La sfîrșitul termenului contractului arendatorul poate răscumpăra obiectul de leasing la valoarea rămasă.

Eficacitatea operațiunilor de credit ale băncii este determinată de politica ei de creditare. Politica de creditare formează direcțiile de bază de acordare a creditelor. Plasamentele de credit trebuie să fie rentabile și sigure pentru bancă. Nivelul riscului de credit poate fi determinat ca mărimea maximă admisibilă de risc la un debitor. Scopul băncii constă în atingerea corelației optime dintre risc și profitul operațiilor de credit.

Direcțiile principale ale politicii de credit sunt: alegerea posibililor clienți debitori și a tipurilor de credite oferite, organizarea optimală a activității de creditare. În procesul de creditare nu trebuie de încălcat așa-zisa „regulă Bancară de aur”, conform căreia termenul creditelor acordate nu trebuie să întreacă termenul resurselor băncii.

Rolul bancii comerciale pe piata de capital

Tranzactia la economia centrelizata la cea de piata, in care astazi se afla si economia RM , presupune un schimb radical al relatiilor de productie de proprietate. Unul din elementele principale ale acestei restructurari este reforma sistemului de finante si credit al statului, formare si dezvoltare a pietei de capital.

Formareea pietei de capital are ca efect creare mecanismului de piata in locul celui de stat cu caracter directiv, care presupune transferarea libera si totodata organizata a capitalului dintr-o ramura in alta prin acumularea mijloacelor banesti disponibile ale populatiei, persoanelor juridice, investirea lor pentru dezvoltarea sferei productive si neproductive ale statului in conformitate cu cererea pietei, ce duce la obtinerea efectului maxim al pietei economice in intregime. Prin urmare piata de capital este partea circulanta atit a pietei monetare , cit si a capitalurilor , al care rol este este foarte important pentru etapa actuala.

Institutiile fundamentele ce contribuie la circulatia capitalului si la organizarea sistemului pietelor funanciare sunt : bursa de valori mobiliare, fondurile investitionale , institutiile bancare si alta institutii financiare.

Prin piata de capital se intermediaza miscarea capitalului, totodata se efectueaza redistribuirea resurselor materialesi umane in economie. Anume pietele de capital confera economie elasticitate si mibilitate, ce asigura trensferarea rapida a resurselor dintr-o ramura in alta si favorizeaza reorganizarea structurala a economiei. Altfel putem concluziona ca piata de capital intr-un system de relatii economice reprezinta un sensibil mechanism de reglare a relatiilor economice si un indicator al starii economice a tarii in general si a intreprinderilorin parte.

Exista un ,,feedbac” intre institutiile bancare si piata de capital, astfel incit bancile au posibilitatea nu doar a investi , dar si de a atrage mijloace suplimentare pentru a emite valori mobiliare. Titlurile financiare joaca un rol semnificativ in gestionarea activului bancii ,, ele permit bancii sa utilizeze mijloacele suplimentare de care ea dispune la un moment dat, pot ajuta banca cu resurse lichide prin achizitionarea de titluri financiare care se potrivesc nevoilor de lichiditate ale bancii, contribuie la diversificarea portofoliului de active si deci la protejarea bancii impotriva riscurilor financiare”.

Deasemenea piata de capital ofera bancilor posibilitatea de a largi dama de servicii prestate pentru clientii sai , ca rezultat se majoreaza numarrul acestora si cresc veniturile totale.

Piata autohtona a valorilor mobiliare bancile autorizate desfasoara urmatoarele genuri de activitate profesionista:

activitatea de vinzare-cumparare a valorilor mobiliare, desfasurata de banca in numele sip e contul clientului in baza contractului de mandate sau ade commission, adica executarea activitatii de brokeraj;

activitatea de cumparare-vinzare a valorilor mibiliare, in numele si pe cont propriu al bancii, inclusive uneoricu rolul de a face piata prin afisare permanenta de cotatii ferme, banca fiind pregatita aricind sa cumpere-vinza valorile mobiliare pentru care face in cantitatea standart si la pretul ferm oferta- activitate de dealer;

activitatea de mediere a actiunilor, desfasurarea in numele emitentului, in vederea promovarii ofertei publice primare si plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului- activitatea de underwriting

activitatea de colectare, inregistrare, prelucrare si pastrare a datelor in vederea constituirii sistemului de tinere a registrului detinatorului de valori mabiliarenominative- acvitatea de tinere a registrului

activitatea de prestare a serviciilor de pastrare a valorilor mobiliare si de evidenta a drepturilor deponentilor asupra valorii mobiliare- activitatea de depozitare

activitatea de administrare a investitiilor, servicii de gestionarea portofoliului de investitii si de acordare de consultatii privind investitiile

activitati de executate de banca conform contractului de administrare fiduciara(de trust)

activitatea de consulting investitional, adica acordarea serviciilor de consultanta pentru emisiunea si circulatia de valori mobiliare.

Este necesar de menționat că bancile comerciale din Republica Moldocasunt limitate in ceea ce privește genurile de activități pe piața valorilor mobiliare prin legea instituțiilor financiare. În cinformitate cu legislația in vigoare , instituțiile bancare pot efectua activități pe piața valorilor mobiliare.

Băncile deținătore de autorizații de categoria A și B au dreptul:

– să cumрere și sa vîndă valori mobiliare din cont propriu sau din contul clienților

– futures sau opțiuni financiare privind titlurile de valoare și ratele dobînzii

– instrumente privind rata de schimb și rata dobînzii, titluri de valoare,

– să acorde servicii ca agent sau consultant financiar.

Băncile deținătoare de categoria C , pe lîngă activitățile autorizate de licențele A și B mai pot acorda servicii fudiciare, păstrаre și administrare a valorilor mobiliareși a altor valori, servicii ee gestionare portofoliului de investiții și acordare de consultații privind investițiile , servicii de subscriere și plasare a titlurilor de valoare.

1.3 Reglamentările băncii comerciale pe piața de capital din Republica Moldova

CAPITOLUL IV.

INFRASTRUCTURA PIEȚEI DE CAPITAL

Secюiunea 1. Operatori de piaюг

Articolul 60. Dispoziюii generale privind operatorii de piață și piețele reglementate

(1) Piețele reglementate pot fi create, administrate și exploatate de operatori de piață, în

conformitate cu prevederile prezenței legi și actelor normative ale Comisiei Naționale.

(2) Piața reglementată poate fi însuși operator de piață.

(3) Operatorul de piață este în drept să creeze în cadrul său una sau mai multe piețe reglementate

și/sau MTF care nu sînt persoane juridice.

(4) Comisia Naționalг reglementează și supraveghează activitatea operatorului de piață și a

Piețelor reglementate, inclusiv activitățile aferente administrării și exploatгrii piețelor

reglementate, pentru a verifica corespunderea cu prevederile prezenței legi ți actelor normative ale

Comisiei Naționale.

(5) Nici o persoană fizică sau juridică, cu excepția operatorului de piață nu este în drept să

foloseascî sintagmele „bursă”, „piață reglementată”, „sistem de tranzacționare” și derivatele

acestora, cu referire la instrumentele financiare, în denumirile proprii, sistemele de tranzacționare

create, mărcile єi materiale promoționale ale sale.

(6) Prevederile alin.(5) nu se aplică asupra unor relații reglementate de legislația cu privire la

bursele de mărfuri.

Articolul 61. Licența de operator de piață

(1) Pentru obținerea licenței de operator de piață, solicitantul va depune оn adresa Comisiei

Naționale o cerere оn acest sens, la care anexează documente ce confirmă că solicitantul

corespunde cumulativ următoarelor cerințe:

a) are formă organizatorico-juridică de societate pe acțiuni, legal constituită și оnregistrată în

Republica Moldova;

b) are un capital inițial оn mărime de cel puțin 50 milioane lei la un an de la data intrării оn

vigoare a prezenței lei, 65 milioane lei la trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei

legi, 75 milioane lei la cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, 90 milioane

lei la șapte ani de la data intrării оn vigoare a prezentei legi;

c) dispune de program de activitate, aprobat prin decizia organului competent, care conine

structura organizatorică a societății, modul de luare a deciziilor, estimarea rezultatelor

financiare pentru următorii trei ani;

d) persoanele care administrează activitatea operatorului de piață corespund cerințelor

stabilite de Articolul 39 alin.(2);

e) dispune de politici interne în conformitate cu Articolul 62 alin.(1).

T i t l u l III

PARTICIPANȚII PROFESIONIȘTILA PIAȚA VALORILOR MOBILIARE

Capitolul 7

ACTIVITATEA PROFESIONISTĂPE PIAȚA VALORILOR MOBILIARE

    Articolul 32.   Activitatea profesionistă pe piața valorilor
                              mobiliare
    (1) Participantul profesionist la piața valorilor mobiliare este în drept să desfășoare activitatea profesionistă după obținerea licenței eliberate de Comisia Națională. În licența pentru desfășurarea activității profesioniste pe piața valorilor mobiliare se vor specifica expres activitățile de bază și conexe.
    (2) Pe piața valorilor mobiliare pot fi desfășurate următoarele activități de bază:
   a)de brokeraj;
    b) de dealer;
    c) de administrare fiduciară a investițiilor;
    d) de ținere a registrului;
    e) de depozitare;
    f) bursieră pe piața valorilor mobiliare;
    g) de depozitar central;
    h) de estimare a valorilor mobiliare și a activelor ce se referă la ele;
    i) de consulting investițional;
    j) de fond de investiții.
    (3) În funcție de activitatea de bază desfășurată conform licenței obținute, titularului de licență i se acordă dreptul de a desfășura următoarele activități conexe:
    a) de underwriting;
    b) de clearing și decontare;
    c) de consulting.
    (4) Prin derogare de la prevederile alin.(2) și (3), activitățile de brokeraj, de ținere a registrului și de consulting investițional pot fi desfășurate și ca activități conexe, iar activitatea de clearing și decontare ca activitate de bază.
    (5) Licența pentru activitatea de brokeraj ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfășura consultingul investițional ca activitate conexă.
    (6) Licența pentru activitatea de dealer ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfășura activitățile de brokeraj, de underwriting și de consulting investițional ca activități conexe.
    (7) Licența pentru activitatea de administrare fiduciară a investițiilor ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfășura consultingul investițional ca activitate conexă.
    (8) Licența pentru activitatea de ținere a registrului ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfășura activitatea de consulting ca activitate conexă.
    (9) Licența pentru activitatea de depozitare ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfășura activitatea de consulting ca activitate conexă.
    (10) Licența pentru activitatea bursieră pe piața valorilor mobiliare ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfășura activitatea de clearing și decontare și activitatea de consulting ca activități conexe.
     (11) Licența pentru activitatea depozitarului central de valori mobiliare acordă titularului ei dreptul de a desfășura activitățile de depozitare, de clearing și decontare, de ținere a registrului ca activități de bază și activitatea de consulting ca activitate conexă.
    (12) Licența pentru activitatea de estimare a valorilor mobiliare și a activelor ce se referă la ele ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfășura activitatea de consulting ca activitate conexă.
    (13) Fondurile de investiții desfășoară activitatea profesionistă pe piața valorilor mobiliare în conformitate cu Legea cu privire la fondurile de investiții, cu prezenta lege și cu actele normative ale Comisiei Naționale.
     (14) O persoană juridică poate să dețină o singură licență pentru activitate profesionistă pe piața valorilor mobiliare.

    [Art.32 în redacția LP249-XVI din 22.11.2007, MO37-39/22.02.08 art.100, în vigoare la 01.01.2008]

Articolul 33. Activitatea de brokeraj

(1) Activitatea de  brokeraj se desfășoară de către participantul profesionist la piața valorilor mobiliare.
    [Art.33 al.(1) modificat prin LP249-XVI din 22.11.2007, MO37-39/22.02.08 art.100, în vigoare la 01.01.2008]

    (2) Drepturile și obligațiile brokerului și ale clientului acestuia se stabilesc de contractul de servicii de brokeraj încheiat de  aceștia și de dispozițiile date brokerului de către client în conformitate  cu contractul menționat.

    (3) Modelul contractului-tip  de servicii de brokeraj se  stabilește de către Comisia Națională.
    (31) Brokerul este în drept să presteze servicii de administrare a valorilor mobiliare și mijloacelor bănești destinate investirii și reinvestirii în valorile mobiliare ale clientului în cazul în care astfel de servicii sînt prevăzute în contractul de brokeraj.
    [Art.33 al.(31) introdus prin LP249-XVI din 22.11.2007, MO37-39/22.02.08 art.100, în vigoare la 01.01.2008]   
    (4) Brokerii  sînt  în drept să delegheze  efectuarea  tranzacțiilor numai  brokerilor.  Delegarea se admite numai în cazul în care  ea  este stipulată  în  contractul de servicii de brokeraj sau în cazul  în  care brokerul  este forțat să o facă  în  scopul protejării  intereselor clientului său. În acest caz, brokerul îl informează pe client despre delegare.

   (5) Brokerul trebuie să execute dispozițiile clientului în  mod conștiincios, în condiții  favorabile pentru acesta și în ordinea primirii lor, în cazul în care contractul nu prevede altă modalitate de executare a dispozițiilor clientului.

   (6) Tranzacțiile cu valori mobiliare, efectuate de  broker  conform dispoziției clientului, întotdeauna se execută prioritar în raport  cu tranzacțiile de dealer ale brokerului dat sau în raport cu tranzacțiile efectuate conform dispoziției persoanelor afiliate clientului.
    [Art.33 al.(6) modificat prin LP249-XVI din 22.11.2007, MO37-39/22.02.08 art.100, în vigoare la 01.01.2008]

   (7) În cazul în care brokerul are anumite interese ce nu-i permit să execute dispoziția clientului în condițiile cele mai avantajoase pentru acesta, brokerul trebuie să informeze imediat clientul în scris despre existența unor asemenea interese.
    [Art.33 al.(7) modificat prin LP249-XVI din 22.11.2007, MO37-39/22.02.08 art.100, în vigoare la 01.01.2008]

    (8) În cazul în care conflictul de interese dintre broker și client, despre care clientul nu a fost informat pînă la primirea de către broker a dispoziției respective, a adus la executarea dispoziției în detrimentul intereselor clientului, brokerul este obligat să recupereze prejudiciile  cauzate clientului din cont propriu, în modul stabilit  de legislație.

    (9) Patrimoniul clientului, păstrat la broker, nu poate fi urmărit pentru obligațiile brokerului ce nu țin de executarea dispozițiilor clientului.

   (10) Brokerul este obligat să recupereze pe deplin clientului prejudiciile cauzate prin neexecutarea sau executarea neadecvată a obligațiilor stipulate în contractul de servicii de brokeraj.

    (11) În cazul în care brokerul este declarat falit, patrimoniul care este deținut de acesta în baza contractelor de servicii de brokeraj  și care aparține clienților săi nu poate fi inclus în masa de concurs.

Articolul 34. Activitatea de dealer

   (1) Activitatea  de  dealer  se desfășoară de către participantul profesionist la piața valorilor mobiliare.
    [Art.34 al.(1) modificat prin LP249-XVI din 22.11.2007, MO37-39/22.02.08 art.100, în vigoare la 01.01.2008]

    (2) Anunțînd prețul, dealeruleste obligat să anunțe și alte condiții esențiale ale contractului de vînzare-cumpărare a valorilor mobiliare: numărul minimal și maximal de valori mobiliare ce urmează  a fi  procurate  și/sau  vîndute,  precum și termenul  în  care  prețurile anunțate sînt valabile.
    (21) În cazul în care, conform licenței deținute, titularul acesteia desfășoară activitățile de dealer și de brokeraj, dispozițiile date brokerului de către client întotdeauna se execută prioritar în raport cu tranzacțiile de dealer.
    [Art.34 al.(21)introdus prin LP249-XVI din 22.11.2007, MO37-39/22.02.08 art.100, în vigoare la 01.01.2008]

    (3) Persoana juridică care tranzacționează valori mobiliare în mod sistematic și/sau suma încasată din tranzacțiile cu valori mobiliare, conform rezultatelor trimestrului de gestiune, constituie mai mult de 35 % din suma totală obținută de la desfacerea producției (lucrărilor, serviciilor) este obligată să obțină licență pentru activitatea de dealer.

    [Art.34. al.(3) în redacția LP201/28.07.05, MO107/12.08.05 art.571]

Articolul 35. Activitatea de undewriting

(1) Activitatea de underwriting include:
    a) asistența acordată emitentului de valori mobiliare la elaborarea și perfectarea prospectului ofertei publice și a altor documente pentru înregistrarea ofertei publice a valorilor mobiliare pe piața primară;
    b) promovarea ofertei publice și a plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului pe piața primară;
    c) deservirea emisiunii valorilor mobiliare în relațiile financiare ale emitentului cu deținătorii de valori mobiliare, dacă aceasta este prevăzut în contract.
    (2) Serviciile de underwriting se prestează conform unuia din următoarele principii:
    a) principiul aplicării tuturor eforturilor posibile;
    b) principiul responsabilității ferme.
    (3) În contractul de prestare a serviciilor de underwriting se va specifica, în mod obligatoriu, principiul conform căruia se prestează servicii de underwriting.
    (4) Principiul responsabilității ferme, specificat inițial în contractul de prestare a serviciilor de underwriting, după înregistrarea prospectului ofertei publice la Comisia Națională nu poate fi modificat.

    [Art.35 în redacția LP249-XVI din 22.11.2007, MO37-39/22.02.08 art.100, în vigoare la 01.01.2008]

    Articolul 36. Activitatea de administrare fiduciară a investițiilor

(1) Activitatea  de administrare fiduciară a investițiilor se desfășoară  de manager, participant profesionist la piața valorilor mobiliare.

    (2) Modul de desfășurare a activității de administrare fiduciară a investițiilor, drepturile și obligațiile managerului și ale  clientului său  se stabilesc de legislație și de contractul de administrare fiduciară a investițiilor.

    (3) Modelul contractului-tip  de administrare fiduciară a investițiilor se stabilește de către Comisia Națională.

    (4) Conform contractului de administrare fiduciară a investițiilor, una din părți (fondatorul administrării)  transmite, pe  un  termen  stabilit, patrimoniul  respectiv  celeilalte părți (managerului), care  își  asumă obligația  de a  administra patrimoniul dat în interesul fondatorului administrării sau în interesul persoanei indicate de el (beneficiarului).

    (5) Transmiterea în administrarea managerului a valorilor mobiliare nu  implică transmiterea către acesta a dreptului de proprietate  asupra lor.Administratorul fiduciar este obligat să asigure ținerea evidenței activelor fiecărui client separat de activele proprii.
    [Art.36 al.(5) modificat prin LP249-XVI din 22.11.2007, MO37-39/22.02.08 art.100, în vigoare la 01.01.2008]

  (6) Mărimea remunerației administratorului fiduciar, cu excepția participantului profesionist la piața valorilor mobiliare care efectuează administrarea fiduciară a patrimoniului fondului de investiții, se stabilește de către părți, dar nu va depăși 25% din valoarea venitului obținut de fondatorul administrării fiduciare ca urmare a administrării patrimoniului.

    (7) Remunerarea administratorului fiduciar se efectuează numai sub formă de mijloace bănești.

    (8) Activitatea managerului fondului  de investiții se consideră activitate de administrare fiduciară a investițiilor.

    (9) La desfășurarea   activității sale,  managerul  fondului  de investiții   este  obligat  să  indice  că  activează  în  calitate   de administrator fiduciar.

    (10) În cazul în care apar conflicte de interese între  manager și client sau între clienții unuia și aceluiași  manager și acesta întreprinde acțiuni în detrimentul intereselor clientului, managerul poartă răspundere în conformitate cu legislația.

    [Art.36 modificat prin LP246-XVI din 21.07.06, MO126-130/11.08.06 art.629]  

  Articolul 37. Activitatea de ținere a registrului

    (1) Activitatea de ținere a registrului se desfășoară de către participantul profesionist la piața valorilor mobiliare, cu excepția emitentului. Deținător de registru poate fi emitentul sau registratorul independent care a încheiat cu emitentul contractul de ținere a registrului și deținătorul nominal în cazurile prevăzute de prezenta lege.
    [Art.37 al.(1) în redacția LP249-XVI din 22.11.2007, MO37-39/22.02.08 art.100, în vigoare la 01.01.2008]

    (2) Modelul contractului-tip de ținere a registrului, precum și prețurile  maximale ale serviciilor prestate de deținătorul  registrului se stabilesc de către Comisia Națională în conformitate cu legislația.

        (3) Deținătorul registrului este obligat:

    a) să respecte modalitatea stabilită de ținere a registrului;

    b) să deschidă în registru un cont personal pentru fiecare persoană înregistrată, în modul stabilit de către Comisia Națională;

    c) să opereze  în  registru  toate  modificările și  completările necesare;

    d) să efectueze,  conform dispoziției  persoanelor  înregistrate, operații pe conturile personale ale acestora;

    e) să aducă la cunoștința  persoanelor  înregistrate  informația dezvăluită de  emitent  –  în cazul în care  registrul  este  ținut  de registratorul independent;

    f) să prezinte persoanelor înregistrate datele din registru  despre numele  (denumirea)  persoanelor înregistrate în registru și despre numărul,  clasa  și  valoarea  nominală a valorilor  mobiliare  care  le aparțin în conformitate cu prezenta lege;

    g) să informeze Comisia Națională în cazurile în care în  registrul deținătorilor de valori mobiliare ale emitentului dintr-o clasă anumită au fost înregistrate mai mult de 50 de persoane;

    h) la rezilierea contractului cu emitentul, să  respecte  modul stabilit de către Comisia Națională de transmitere a registrului –  în cazul în care registrul este ținut de registratorul independent;

    i) să execute alte acțiuni prevăzute de prezenta lege.
   

(31) Deținătorul registrului va asigura păstrarea copiei informației din registru pe fișier electronic în casete arendate în băncile comerciale de pe teritoriul Republicii Moldova. Copia contractului de păstrare a fișierelor electronice, autentificată prin semnătura persoanei cu funcție de răspundere și prin ștampila deținătorului de registru, precum și modificările și completările ulterioare la contract vor fi prezentate Comisiei Naționale în termen de 10 zile calendaristice din momentul încheierii contractului sau efectuării modificărilor și completărilor.

    (32) Deținătorul registrului este obligat să reînnoiască copia informației din registru pe fișier electronic cel puțin o dată în 15 zile calendaristice.
    [Art.37 al.(31)-(32) introduse prin LP249-XVI din 22.11.2007, MO37-39/22.02.08 art.100, în vigoare la 01.01.2008]

    (4) Deținătorul  registrului nu  este  în drept  să  înainteze,  la operarea  modificărilor și completărilor în registru, alte cerințe decît cele stipulate în prezenta lege.

    (5) Registratorul  independent  nu  este  în  drept  să efectueze tranzacții  cu  valorile  mobiliare ale emitenților cu care  a  încheiat contractul de ținere a registrului.

    (6) Deținătorul registrului poartă răspundere în conformitate cu legislația pentru prejudiciul cauzat ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare sau neîndeplinirii obligațiilor sale.
    [Art.37 al.(6) în redacția LP249-XVI din 22.11.2007, MO37-39/22.02.08 art.100, în vigoare la 01.01.2008]

    Articolul 38. Activitatea de depozitare

    (1) Activitatea de  depozitare  se desfășoară  de către participantul profesionist la piața valorilor mobiliare.
    [Art.37 al.(1) modificat prin LP249-XVI din 22.11.2007, MO37-39/22.02.08 art.100, în vigoare la 01.01.2008]

    (2) Depozitarul  activează  în  baza  contractului  de  prestare  a serviciilor de depozitare încheiat cu deponentul.

    (3) Modelul contractului-tip de prestare a serviciilor de depozitare se stabilește de către Comisia Națională.

    (4) Încheierea contractului  de depozitare nu implică trecerea drepturilor de proprietate asupra valorilor mobiliare de la deponent la depozitar.

    (5) Depozitarul  este obligat să țină evidența valorilor mobiliare, inclusiv a drepturilor conferite de acestea, precum și a grevărilor valorilor mobiliare cu obligații în conformitate cu prezenta lege și cu contractul încheiat cu deținătorul valorilor mobiliare.

    (6) Depozitarul este în drept să se înregistreze, conform contractului de prestare a serviciilor de depozitare, în registru sau la alt depozitar în calitate de deținător nominal.

    (7) Depozitarul  nu este în drept să administreze valorile mobiliare ale deponentului în cazul în care legislația nu prevede acest lucru.

    (8) Valorile  mobiliare  ale deponenților nu pot fi urmărite  pentru obligațiile depozitarului.

    (9) Depozitarul poartă  răspundere, în conformitate cu  legislația, pentru  dezvăluirea informației confidențiale care i-a devenit cunoscută în exercițiul funcțiunii.

   Articolul 39. Activitatea de clearing și decontare

    (1) Activitatea de clearing și decontare se desfășoară de către:
    a) depozitarul central – în tranzacțiile cu valorile mobiliare și cu alte instrumente financiare incluse în lista celor admise la depozitarul central;
    b) bursa de valori – în tranzacțiile cu valorile mobiliare și alte instrumente financiare înregistrate la bursa de valori și neincluse în lista celor admise la depozitarul central.
    (2) Temei pentru efectuarea operațiunilor de clearing și decontare aferente tranzacțiilor cu valori mobiliare servesc documentele ale căror formă și nomenclator se aprobă de către Comisia Națională.

    [Art.39 în redacția LP249-XVI din 22.11.2007, MO37-39/22.02.08 art.100, în vigoare la 01.01.2008]

  Articolul 40.Activitatea de estimare a valorilor mobiliare
                            și a activelor ce se referă la ele

    (1) Estimarea valorilor mobiliare și a activelor ce se referă la ele se efectuează în temeiul contractului pentru serviciile de estimare, încheiat între estimator și client.
    (2) Modelul contractului-tip pentru serviciile de estimare a valorilor mobiliare și a activelor ce se referă la ele se stabilește de către Comisia Națională.
    (3) Estimarea valorilor mobiliare și a activelor ce se referă la ele poate fi benevolă sau obligatorie. Estimarea benevolă se efectuează la inițiativa beneficiarului (emitent, deținător de valori mobiliare, investitor etc.). Estimarea obligatorie se efectuează în cazurile stabilite de prezenta lege și de alte acte legislative, precum și în cazul în care valorile mobiliare nu au valoare de piață.
    (4) În activitatea sa, estimatorul se va baza pe:
    a) cotațiile valorilor mobiliare pe piața bursieră;
    b) starea financiară a emitentului dedusă din rapoartele financiare;
    c) mărimea activelor nete ale emitentului la valoarea de piață;
    d) informația privind activitatea curentă, operațiunile și perspectivele de dezvoltare a activității emitentului;
    e) informația accesibilă despre emitent care, în opinia estimatorului, poate fi utilizată la efectuarea analizei;
    f) informația accesibilă despre alți emitenți ale căror acțiuni se tranzacționează pe piața valorilor mobiliare, care, în opinia estimatorului, poate fi utilizată la efectuarea analizei comparative;
    g) alte cercetări și analize financiare care, în opinia estimatorului, pot fi utilizate la întocmirea avizului privind valoarea de piață a activelor.
    (5) Organizația de estimare sau specialistul acesteia nu poate efectua estimarea valorilor mobiliare și a activelor ce se referă la ele în cazul în care:
    a) este fondator, acționar sau persoană cu funcție de răspundere a persoanei juridice titular de drepturi patrimoniale asupra obiectului estimării;
    b) este persoană fizică ce se află în relații de rudenie sau afinitate de gradul I și II cu fondatorii, acționarii sau persoanele cu funcție de răspundere ale clientului;
    c) rezultatele estimării urmează a fi utilizate de însuși estimatorul.
    (6) În activitatea sa, estimatorul este obligat:
    a) să respecte prevederile actelor legislative și altor acte normative în vigoare și ale contractului pentru serviciile de estimare;
    b) să comunice clientului despre imposibilitatea participării sale la efectuarea estimării în urma apariției circumstanțelor care împiedică efectuarea unei estimări obiective;
    c) să efectueze estimarea în mod conștiincios și să prezinte un raport de estimare obiectiv și argumentat;
    d) să nu divulge informația confidențială obținută în perioada de estimare.
    (7) Valoarea estimativă a valorilor mobiliare determinată de către estimator se consideră veridică și recomandabilă de utilizat dacă legislația în vigoare, hotărîrea Comisiei Naționale sau decizia instanței de judecată nu stabilește altfel.
    (8) Estimatorul poartă răspundere civilă, administrativă și penală pentru prejudiciul cauzat ca rezultat al subestimării sau supraestimării valorilor mobiliare.
    (9) Modul de aplicare a metodelor de estimare și structura raportului de estimare a valorilor mobiliare sînt stabilite în actele normative ale Comisiei Naționale.
    [Art.40 în redacția LP249-XVI din 22.11.2007, MO37-39/22.02.08 art.100, în vigoare la 01.01.2008]
    [Art.40. al.(1) modificat prin LP201/28.07.05, MO107/12.08.05 art.571]
    [Art.40 al.(1) în redacția L803/05.02.2002, MO36/14.03.2002 art.212]
    Articolul 401.Activitatea de consulting investițional și de consulting

Activitatea de consulting investițional include prestarea de către participantul profesionist la piața valorilor mobiliare a următoarelor servicii:

   a) consultanța privind evaluarea și gestionarea riscului investirii în valori mobiliare;
    b) recomandări privind formarea portofoliului de valori mobiliare;
    c) prezentarea de opinii și recomandări în legătură cu vînzarea și cumpărarea valorilor mobiliare;
    d) analiza pieței valorilor mobiliare din inițiativa participantului profesionist la piața valorilor mobiliare care desfășoară activitate de consulting investițional sau la cererea clientului;
    e) servicii de consultanță specificate la alin.(2).
    (2) Activitatea de consulting include serviciile prestate în domeniul activității licențiate și consultanța acordată participanților la piață în orice problemă legată de structura de capital, reorganizarea societății pe acțiuni, răscumpărarea sau achiziționarea de către aceasta a valorilor sale mobiliare plasate, efectuarea ofertei publice pe piața secundară.
    (3) Participantul profesionist la piața valorilor mobiliare care desfășoară activitate de consulting investițional:
    a) va utiliza surse de informații adecvate analizelor și recomandărilor elaborate, fiind interzisă folosirea unor informații nereale și eronate în rapoartele sau recomandările sale;
    b) va ține evidența materialelor, a surselor de informare utilizate;
    c) va familiariza clientul cu caracteristicile generale ale procesului de investire în valori mobiliare, precum și cu criteriile care au stat la baza creării, analizei și selectării unui portofoliu de valori mobiliare;
    d) va indica sursa și autorul materialelor folosite ce țin de studiile elaborate și publicate de alte persoane.
    (4) Participantul profesionist la piața valorilor mobiliare care desfășoară activitate de consulting sau consulting investițional este obligat să păstreze confidențialitatea informației despre clienții săi.
    (5) Persoanelor care desfășoară activitate de consulting sau de consulting investițional le este interzis:
    a) să recomande investiții care ar determina realizarea de profituri personale sau pentru persoanele sale afiliate;

    b) să acționeze în calitate de contraparte la tranzacțiile efectuate în urma recomandărilor date.

    [Art.401 introdus prin LP249-XVI din 22.11.2007, MO37-39/22.02.08 art.100, în vigoare la 01.01.2008]

CAPITOLUL II: ANALIZA ACTIVITAȚII B.C VICTORIABANK S.A PE PIAȚA DE CAPITAL

2.1 Activitatea băncii in calitate de emitent pe piața valorilor mobiliare

BC “ Vctoriabank” SA activează pe piața valorilor mobiliare a Republicii Moldova atât în calitate de investitor, cât și în cea de emitent. BC “ Vctoriabank” SA are mai multe emisiuni de acțiuni, adică a efectuat cât plasarea acțiunilor sale la fondarea Băncii, atât și emisiuni suplimentare.

Emisiunea de acțiuni de către bancă este asemănătoare cu cea a oricărei societăți pe acțiuni din Republica Moldova, însă există și anumite deosebiri, ce sunt stipulate în Instrucțiunea privind particulatritățile emisiunilor de acțiuni ale băncilor și modul de autorizare a lor de către Banca Națională a Moldovei, nr. 181 din 22.06.2000.

Valoarea acțiunilor se exprimă în lei, precum valoarea nominală a acțiunilor, inclusiv a celor vîndute investitorilor străini trebuie să fie exprimată în lei. De asemenea, valoarea nominală totală a acțiunilor preferențiale ale Băncii nu trebuie să depășească 25 la sută din capitalul social.

Procedura de emisiune a acțiunilor la fondarea băncii include următoarele etape:

– adoptarea de către fondatori (fondator) a deciziei privind numărul și clasele acțiunilor autorizate spre plasare și a celor plasate între fondatori;

– aprobarea preliminară de către Banca Națională a cererii privind eliberarea autorizației de a desfășura activități financiare;

– deschiderea unui cont temporar la Banca Națională pentru acumularea mijloacelor bănești;

– întocmirea listei primilor subscriitori, acumularea mijloacelor bănești pe contul temporar;

– înregistrarea de stat a băncii la Camera Înregistrării de stat;

– eliberarea de către Banca Națională a Moldovei a autorizației de desfășurare a activităților financiare;”

– autorizarea de către Banca Națională a Moldovei a emisiunii efectuate;

– înregistrarea de stat a acțiunilor la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare la prezentarea demersului Băncii Naționale a Moldovei;

– transferarea mijloacelor bănești, aflate la contul temporar deschis la Banca

Națională a Moldovei, în contul LORO al băncii pentru trecerea lor la capitalul social (în baza certificatului Comisiei Naționale).

– includerea subscriitorilor care au achitat integral acțiunile în registrul

– deținătorilor de valori mobiliare și eliberarea acestora a certificatelor de acțiuni (în cazul în care – emisiunea acțiunilor a fost efectuată în formă materializată) sau a extraselor din registru (în cazul emisiunii nematerializate).

Pentru autorizarea emisiunii banca, în termen de 15 zile din ziua înregistrării băncii, prezintă la Banca Națională un set de documente, care este examinat în termen de 10 zile și prezentat Comisiei Naționale pentru înregistrarea de stat a acțiunilor. Procedura de emisiune suplimentară a acțiunilor prin subscriere include următoarele etape:

– adoptarea de către organul împuternicit al bancii emitente a hotărârii privind emisiunea suplimentară de acțiuni, în caz de necesitate – și hotărârea privind anularea acțiunilor înregistrate anterior;

– publicarea hotărârii privind emisiunea valorilor mobiliare în conformitate cu art.54 al Legii cu privire la piața valorilor mobiliare – pentru băncile – societăți pe acțiuni de tip deschis;

– în caz de necesitate, înregistrarea la Comisia Națională a acțiunilor autorizate spre plasare;

– pregătirea și aprobarea de către bancă a prospectului ofertei publice a acțiunilor – pentru băncile emitente care vor efectua emisiunea publică a acțiunilor;

– perfectarea de către emitent și registratorul independent a contractului de ținere a registrului acționarilor – în cazurile stipulate de legislație;

– înregistrarea clasei de acțiuni la Bursa de Valori – în cazurile stipulate de legislație;

– autorizarea ofertei publice de către Banca Națională, ce include avizarea prospectului ofertei publice la Banca Națională și primirea autorizației ofertei publice – pentru băncile emitente care vor efectua emisiunea publică a acțiunilor;

– informarea Bancii Naționale despre luarea hotărârii privind emisiunea acțiunilor – pentru băncile care vor efectua emisiunea închisă a acțiunilor;

– înregistrarea la Comisia Națională a prospectului ofertei publice a acțiunilor – pentru băncile care vor efectua emisiunea publică a acțiunilor (la prezentarea demersului Bancii Naționale);

– deschiderea la Bancă Națională a contului temporar în lei moldovenești – pentru acumularea mijloacelor bănești obținute în procesul plasării publice a acțiunilor sau în banca emitentă – în cazul emisiunii închise;

– fabricarea blanchetelor certificatelor de acțiuni pentru băncile care emit acțiuni în formă materializată;

– dezvăluirea informației ce se conține în prospectul ofertei publice – pentru băncile care vor efectua emisiunea publică a acțiunilor;

– primirea de către subscriitorii care vor deține o cotă substanțială din capitalul băncii a permisiunii scrise a Băncii Naționale a Moldovei;

– plasarea acțiunilor emisiunii suplimentare;

– aprobarea de către banca-emitentă a dării de seamă privind rezultatele emisiunii de acțiuni;

– autorizarea (prin eliberarea unui aviz) de către Banca Națională a Moldovei a emisiunii efectuate;

– înregistrarea la Comisia Națională a dării de seamă privind rezultatele emisiunii de acțiuni la -prezentarea demersului Băncii Naționale, inclusiv recunoașterea de către Comisia Națională a emisiunii ca efectuată sau neefectuată și introducerea datelor despre emisiune în Registrul de stat al valorilor mobiliare, iar în caz de necesitate – anularea acțiunilor înregistrate anterior;

– înregistrarea la Camera Înregistrării de Stat a modificărilor și completărilor în statut, determinate de rezultatele emisiunii;

– închiderea contului temporar deschis la Banca Națională a Moldovei și transferarea mijloacelor de pe acest cont în contul LORO al băncii la Banca Națională sau închiderea contului temporar deschis în banca emitentă pentru trecerea mijloacelor în capitalul social;

– includerea subscriitorilor care au achitat integral acțiunile în registrul deținătorilor de valori mobiliare și eliberarea acestora a certificatelor de acțiuni (în cazul în care emisiunea acțiunilor a fost efectuată în formă materializată) sau a extraselor din registru (în cazul în care emisiunea a fost efectuată în formă dematerializată).

Procedura de emisiune suplimentară a acțiunilor distribuite între acționarii băncii include următoarele etape:

– adoptarea de către organul împuternicit al băncii emitente a hotărârii privind emisiunea suplimentară de acțiuni;

– distribuirea fără plată a acțiunilor emisiunii suplimentare între acționari, în corespundere cu clasele și proporțional numărului de acțiuni care le aparțin;

– autorizarea (prin eliberarea unui aviz) de către Banca Națională a Moldovei a emisiunii efectuate;

– înregistrarea la Comisia Națională a rezultatelor emisiunii de acțiuni la prezentarea demersului Băncii Naționale, inclusiv calificarea emisiunii de către Comisia Națională ca efectuată sau neefectuată;

– înregistrarea la Camera Înregistrării de stat a modificărilor și completărilor în statut determinate de rezultatele emisiunii;

– includerea acționarilor în registrul deținătorilor de valori mobiliare și eliberarea acestora a certificatelor de acțiuni (în cazul în care emisiunea acțiunilor a fost efectuată în formă materializată) sau a extraselor din registru (în cazul în care emisiunea a fost efectuată în formă dematerializată).

În cazul emisiunii suplimentare a acțiunilor distribuite între acționarii băncii surse de majorare a capitalului social pot fi surplusul de capital – mijloacele obținute de bancă de la vânzarea acțiunilor la un preț mai mare decât valoarea nominală (fixată), profitul nedistribuit al băncii sau/și dividendele calculate și neachitate tuturor acționarilor băncii, care pot fi folosite la capitalizare în baza hotărârii adunării generale a acționarilor.

Pentru înregistrarea acțiunilor autorizate spre plasare, modificarea volumului înregistrat, caracteristicilor acțiunilor autorizate spre plasare banca prezintă Băncii Naționale:

cererea în 2 exemplare conform formularului stabilit de Comisia Națională;

procesul-verbal (extrasul din procesul verbal cu anexele respective) al adunării generale a acționarilor (adunării de constituire) care a adoptat hotărârea privind numărul și clasele acțiunilor autorizate spre plasare semnat de președintele, secretarul adunării generale a acționarilor si autentificat de comisia de cenzori sau de notar – în 2 exemplare;

copia dispoziției de plată privind achitarea taxei pentru înregistrarea acțiunilor autorizate spre plasare.

Banca Națională examinează documentele prezentate în termen de 5 zile și le prezintă Comisiei Naționale pentru înregistrarea acțiunilor în Registrul de stat al valorilor mobiliare. Autorizarea de către Banca Națională a Moldovei a emisiunii efectuate include eliberarea unui aviz al BNM, prezentat Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

În calitate de investitor, BC “ Vctoriabank” SA își formează propria sa strategie și politică investițională. Primirea unei decizii investiționale este un proces complex, ce constă din investigarea detailată, selectarea informației atât din surse interne, cât și din cele externe, ținându-se cont de factorii obiectivi și subiectivi, interesele strategice ale Băncii și politica ei investițională, aprobată pentru perioada respectivă. Banca operează cu hârtii de valoare de stat și ale agenților economici.

Politica și procedurile vor prevedea:

formarea unei comisii responsabile pentru revizuirea și aprobarea cotelor de participare în capitalul unităților economice;

exigențe față de funcționarii  responsabili de efectuarea analizei, elaborarea recomandărilor și luarea deciziilor referitoare la aceste investiții.

Conform Regulamentului cu privire la deținerea de către bănci a cotelor în capitalul unităților economice, nr. 81 din 09.04.1998, nici o bancă, singură sau în acord cu una sau mai multe persoane cu  care acționează împreună, fără permisiunea scrisă a Băncii Naționale a Moldovei, direct sau indirect, nu poate:

1) să dețină în capitalul unei unități economice (cu excepția deținerii  cotelor în capitalul altor bănci de pe teritoriul  Republicii Moldova):

a) o cotă care este substanțială  față de capitalul unității economice;

b) o cotă care, conform valorii ei curente, depășește 15 la sută din capitalul normativ total al băncii;

2) să dețină valoarea curentă totală a unor astfel  de cote  ce depășește 50 la sută din capitalul normativ total al băncii.

În cazul în care banca deține o cotă substanțială în capitalul unității economice, pentru majorarea acestei cote de asemenea  este necesară permisiunea scrisă a Băncii Naționale a Moldovei. Băncile vor aviza Banca Națională despre orice investiție în capitalul unității economice, cu prezentarea deciziei organului abilitat, în termen de 10 zile de la data efectuării investiției.

Pentru a primi  permisiunea scrisă a Băncii Naționale a Moldovei, consiliul  băncii prezintă o cerere scrisă însoțită de un set de documente. În decurs  de 15 zile de lucru din ziua  primirii setului  de documente complet,  Banca Națională  aprobă  sau  respinge cererea și înștiințează în scris consiliul băncii despre decizia sa. Drept motive  de respingere a cererii privind deținerea de  către bancă a cotei în capitalul unității economice pot fi:

– cu Banca a  fost  încheiat  un  acord  care  prevede  acțiuni  de remediere sau față de aceasta de către Banca Națională a Moldovei a fost emisă o ordonanță privind încetarea încălcărilor și efectuarea măsurilor de remediere;

– cazurile în care această achiziție poate avea consecințe negative care pot influența esențial situația financiară a băncii, cum ar fi înregistrarea de către bancă a pierderilor potențiale;

– apariția insuficienței de lichiditate; abateri substanțiale de la prevederile business-planului; nerespectarea limitelor valorilor indicatorilor prudențiali.

Permisiunea Băncii Naționale a Moldovei este valabilă nu mai mult de 6 luni. De asemenea, BC “ Vctoriabank”SA este în drept să efectueze transferuri de capital sub formă de investiții. Conform Instrucțiunii privind efectuarea transferului de capital sub formă de investiții, HCA nr. 186 din 29.07.2004, transfer de capital sub formă de investiții (transfer de capital) reprezintă totalitatea operațiunilor de transferare a mijloacelor bănești (în valută străină și /sau în lei moldovenești) de către rezidenți în favoarea nerezidenților în cadrul investițiilor directe, investițiilor de portofoliu și investițiilor imobiliare, obiectul investirii a cărora are proveniență străină. Transferul de capital sub formă de investiții se efectuează de către rezidenți numai prin virament. Indiferent de sumă, transferul de capital se efectuează de către rezidenți numai după obținerea în prealabil a autorizației privind transferul de capital, cu excepția următoarelor cazuri de efectuare a transferului de capital de către bănci:

– investiții directe;

– investiții de portofoliu ce țin de procurarea hîrtiilor de valoare emise sau garantate de guvernele statelor-membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE);

investiții de portofoliu ce țin de achiziționarea instrumentelor financiare derivate (forward, swap, options, futures), care au drept activ de bază valuta străină;

– investiții de portofoliu ce țin de depunerea/achiziționarea unor participațiuni ce constituie mai puțin de 10% din capitalul social al persoanei juridice ce se înființează/ existente în străinătate;

Ă investiții de portofoliu – în cazul efectuării acestora din contul mijloacelor bugetului public național;

investiții imobiliare.

Este interzisă efectuarea transferului de capital în numele altor rezidenți (care conform prevederilor Instrucțiunii privind efectuarea transferului de capital sub formă de investiții sunt obligați să obțină autorizația privind transferul de capital) dacă acești rezidenți nu dețin autorizația menționată.

Banca Națională a Moldovei decide referitor la eliberarea autorizației sau refuzul de a elibera autorizația în termen de pînă la 15 zile lucrătoare de la data primirii demersului referitor la eliberarea autorizației privind transferul de capital, la care sunt anexate documentele prevăzute de această instrucțiune. Banca Națională a Moldovei decide referitor la eliberarea autorizației sau refuzul de a elibera autorizația, ținînd cont de obiectivul fundamental al Băncii Naționale a Moldovei stipulate în Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei, de condițiile curente ale pieței monetare, de credit și valutare, de situația balanței de plăți a Republicii Moldova, de prevederile legislației în vigoare. În cazul transferului de capital sub formă de investiție de portofoliu ce ține de procurarea hîrtiilor de valoare de stat străine, suplimentar, Banca Națională a Moldovei poate lua în considerare și riscul investițional al țării.

BC “ Vctoriabank” SA acționează în absolută conformitate cu legislația în vigoare în domeniul activității investiționale și cu propriile politici elaborate în direcția acestei activități.

2.2ACTIVITATEA IN CALITATE DE PARTICIPANT PROFESIONIST PE PIAȚA DE CAPITAL

VICTORIABANK, în calitate de participant profesionist la piața valorilor mobiliare, desfășoară activitatea de underwriting în baza licenței eliberate de Comisia Națională a Pieței Financiare și contractului de underwriting.
VICTORIABANK Vă oferă următoarele servicii de underwriting pe piața valorilor mobiliare corporative:
Consultarea societății–emitent și elaborarea parametrilor viitorului împrumut și a obligațiunilor propriu-zise, reieșind din necesitățile emitentului și rigorile peții, coordonarea întregului proces de emisiune (prestarea serviciilor de underwriting, acordarea garanțiilor, în caz de necesitate cumpărarea obligațiunilor neamplasate).

 Determinarea de comun acord cu emitentul a volumelor emisiei, termenului de circulație, valorii nominale, forma pe care o va îmbrăca venitul (cu discont sau cupon), modalitatea stabilirii venitului (cu rată fixă sau flotantă), posibilitatea răscumpărării / stingerii înainte de scadență, convertarea obligațiunilor în alte valori mobiliare ale emitentului etc.

Oferirea serviciilor de creator de piață (market-maker) după înregistrarea la CNVM a raportului privind rezultatele emisiei, ca de exemplu – asigurarea peții secundare a obligațiunilor, ridicarea lichidității obligațiunilor, prin intermediul menținerii cotărilor la vânzare și cumpărare la nivele negociate cu Emitentul.

Coordonarea și gestionarea împreună cu Emitentul a fluxurilor financiare, plasând obligațiunile în tranșe, gestionând costul împrumutului și structura împrumutului în funcție de scadență, prin intermediul răscumpărării și/sau plasării suplimentare a obligațiunilor.

Prestarea serviciilor privind achitarea cupoanelor aferente obligațiunilor și a valorii nominale a lor la stingere.

AVANTAJELE FINANȚĂRII UNITĂȚILOR ECONOMICE PRIN INTERMEDIUL PLASĂRII OBLIGAȚIUNILOR CORPORATIVE:
Emisiunea obligațiunilor ar permite societății–emitent să amplaseze împrumutul între un număr mare de creditori individuali – deținătorii de obligațiuni. Astfel va diminua semnificativ influența fiecărui creditor în parte.

  Amplasarea obligațiunilor permite Emitentului o gestionare mai eficientă a fluxurilor financiare – plasând obligațiunile în tranșe, gestionarea costului mijloacelor atrase și a structurii acestora în funcție de scadență

– recurgând la răscumpărarea lor sau amplasarea suplimentară de obligațiuni.

Plasând obligațiuni și efectuând plățile aferente obligațiunilor complet și la timp, Emitentul își creează o istorie creditară favorabilă pe piața capitalului, care îi va permite în continuare să atragă noi resurse la costuri inferioare.

Lichiditatea împrumutului, adică posibilitatea pentru investitor (creditor) să vândă obligațiunile deținute pe piața secundară – reprezintă un imbold suplimentar pentru investitori de a cumpăra aceste instrumente financiare cu o dobânda mai mică comparabilă cu alte modalități de amplasare a mijloacelor libere.

PE PIAȚA VALORILOR MOBILIARE DE STAT SUNT EMISE ȘI CIRCULA URMĂTOARELE TIPURI DE VALORI MOBILIARE:

-bonuri de trezorerie (BT),

-obligațiuni de stat (OS).

Valoare mobiliara de stat (VMS) – forma a datoriei de stat, reprezentând un contract de împrumut pe termen scurt, mediu sau lung cu valoarea exprimata în moneda naționala sau în alta moneda legala, care intervine intre Republica Moldova în calitate de debitor și persoane fizice sau juridice în calitate de creditori. Lansarea VMS în circulație se efectuează de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova sub forma de Bonuri de trezorerie și Obligațiuni de Stat cu valoarea nominala de 100 lei (Legea cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditarea de stat nr. 419-XVI din 22.12.06, Instrucțiunea BNM cu privire la plasarea, circulația și răscumpărarea valorilor mobiliare de stat în formă de înscrieri în conturi nr.201 din 09.08.07, Regulamentul BNM  cu privire la sistemul electronic de înscrieri în conturi ale valorilor mobiliare de stat dematerializate nr.9/08 din 02.02.96)

Bonuri de trezorerie – VMS emise cu scont și răscumpărate la valoarea lor nominala la scadenta, având termenul de circulație de până la un an.
Obligațiuni de Stat – VMS emise pe un termen de la un an până la cinci ani, care acordă deținătorilor acestora dreptul la obținerea valorii nominale la data scadenței și la obținerea semestrială a unei dobânzi. Obligațiunile de stat pot fi emise cu scont, la valoarea nominală sau cu primă.

VICTORIABANK OFERĂ PERSOANELOR INTERESATE:

– Consultații referitor la situația curentă pe piața VMS și la efectuarea operațiunilor cu VMS;

– Cumpărarea la licitație a VMS;

– Servicii de brokeraj de vânzare/cumpărare pe piața secundară a VMS;

– Toate tipurile de operațiuni asigurate cu VMS, inclusiv operațiunile de creditare și REPO;

– Servicii de perfectare a documentelor necesare pentru efectuarea operațiunilor cu VMS.

Nota: la vânzarea de către Client a valorilor mobiliare de stat comisioane de brokeraj nu se percep. 

Victoriabank are dreptul de a modifica tarifele cu notificarea prealabilă a Clienților.

 Victoriabank are dreptul de a percepe comisioane speciale și/sau suplimentare, mărimea cărora este determinată de volumul de lucru suplimentar efectuat și/sau de circumstanțe neprevăzute.

Comisioanele și cheltuielile  Victoriabank, percepute de la persoanele terțe cu indicațiile Clienților, se scad din conturile Clienților în cazul în care ele nu pot fi achitate de către persoanele terțe din motive ce nu depind de Victoriabank.

Impozitele, aplicate în conformitate cu legislația Republicii Moldova, nu se includ în prețul serviciilor și se achită suplimentar de către client, exceptând cazurile suplimentar stipulate.

În conformitate cu Legea nr.1164/24.04.1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I și II ale Codului fiscal, dobânzile de la valorile mobiliare de stat nu se impozitează până la 01 ianuarie 2015.

VICTORIABANK în calitate de participant profesionist la piața valorilor mobiliare, desfășoară activitate de brokeraj pe piața bursieră și extrabursieră a valorilor mobiliare corporative în baza licenței eliberate de Comisia Națională a Pieței Financiare (CNPF).

Activitatea de brokeraj reprezintă activitatea de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare, desfășurată de Bancă în calitate de mandatar sau comisionar, ce activează în baza contractului de brokeraj de mandat sau de comision.
În calitate de broker, Banca este Membru al Bursei de Valori a Moldovei și participant la Depozitarul Național de Valori Mobiliare al Moldovei.

VICTORIABANK, în calitate de participant profesionist la piața valorilor mobiliare, prestează servicii de deținere nominală a valorilor mobiliare.

VICTORIABANK Vă oferă următoarele servicii de deținere nominală:

deschiderea și administrarea conturilor personale de evidență a valorilor mobiliare;

ținerea evidentei analitice a valorilor mobiliare de portofoliu ale Clientului;

primirea si transmiterea valorilor mobiliare de portofoliu in conformitate cu dispoziția primita in forma scrisa;

executarea acțiunilor corporative, inclusiv primirea veniturilor de la emitenți obținute de la posedarea valorilor mobiliare, distribuirea si virarea acestor venituri pe conturile Clienților, transmiterea informației de la emitenți la deponenți, înregistrarea tranzacțiilor cu valorile mobiliare, participarea la adunările generale ale acționarilor și ședințele altor organe de conducere ale societăților pe acțiuni, valorile mobiliare cărora se afla in portofoliul investițional al Clientului în baza dispozițiilor suplimentare ale Clientului;

primirea de la emitentul valorilor mobiliare de portofoliu a documentelor ce prevăd convertirea, denominalizarea, consolidarea și fracționarea valorilor mobiliare de portofoliu și introducerea înscrierilor corespunzătoare în evidența analitica;

reînregistrarea drepturilor de proprietate asupra valorilor mobiliare in registrul deținătorilor de valori mobiliare și servicii curier;

constatarea faptului apariției si stingerii gajului, efectuarea altor operațiuni corporative reglementate de activitatea de deținător nominal.

VICTORIABANK, în calitate de participant profesionist la piața valorilor mobiliare, desfășoară activitatea de consulting investițional în baza licenței eliberate de Comisia Națională a Pieței Financiare și contractului de consulting investițional.

VICTORIABANK Vă oferă următoarele servicii de consulting investițional:

analiza caracteristicilor valorilor mobiliare și pieței valorilor mobiliare;

analiza eficienței investițiilor în valori mobiliare, alte instrumente ale pieței de capital;

consultanță privind formarea și administrarea portofoliului de valori mobiliare;

consultanță privind evaluarea și gestionarea riscului investiției în valori mobiliare;

consultanță privind tehnica negocierii pe piața valorilor mobiliare;

consultanță privind constituirea, organizarea și desfășurarea activității participanților profesioniști și organizațiilor de autoreglementare;

consultanță privind constituirea emitenților;

consultanță privind efectuarea emisiunilor de valori mobiliare, altor operațiuni pe piața valorilor mobiliare;

consultanță privind reorganizarea societăților pe acțiuni, structura de capital, strategia economică, finanțarea și alte aspecte similare.

2.3 ACTIVITATEA B.C. VICTORIABANK S.A IN CALITATE DE INVESTITOR PE PIAȚA DE CAPITAL

În Republica Moldova băncile sunt constituiete sub forma de societate de acțiuni, și sînt obligate să respecte preveerile legale în vigoare, aplicate asupra socităților comerciale.

Banca în cslitste de agent economic , îsi defășoară activitatea cu scopul final de a obține un profit maxim. Maximizarea valorii investiției acționarilor în bancă reprezentînd obiectivul fundamental al managementului bancar.

Respectarea legilor, asigurării lichidității, siguranța și profitabilitășii sunt principiile fundamentale care stau la baza deciziilor manageriale privind investițiile pe care banca le îndeplinește în scopul atingerii obictivelor fundamentale. Băncile trebuie să își organizeze toate activitățile în conformitate cu regulile unor practici bancare cu cerențele legii și reglamentării Băncii Naționale.

Principalele tipuri de investiții pe care banca le poate îndeplini în Republica Moldova sînt:

contracte de credite

leasing financiar

emitere ți administrare de mijloace de plată

asumare de angajamente și emitere de garanții

tranzacționare în contul propriu sau în conturile clienților:

valută

contracte futures

contracte options

valori mobiliare

cecuri

cambii

certificate de ordin

alte instrumente financiare

intermediere în ofeta de valori mobiliare

administrare de portofoliu și consultanță a clienților

alte instrumente finnciare.

Pentru bancă depozitele clienților este sursa majoră de fonduri. Disponibilitățile clinților pot fi utilizate pentru a acorda credite, iar dobînda plîtită de cei care au luat imprumuturi, constituie sursa care poate fi folosită atît pentru acoperirea costurilor cît si pentrumaximizarea profitului băncii.

Fără profit băncile nu pot să activeve cu succes și sa aibă o dezvoltare stabilă. Din acest motiv investițiile sunt aspectul vital an activității bancare ți o componentă principală în activitatea băncii.

În funcție de perioada pentru care au fost efectuate , plasate, pot fi clasificate în trei categorii:

investiții pe termen scurt, credite pe termen scurt și investițiile pe piața monetară

investiții pe termen mediu

investiții pe termen lung

VICTORIABANK PRESTEAZĂ URMĂTOARELE SERVICII PE PIAȚA VALORILOR MOBILIARE CORPORATIVE (VMC):

– încheie contracte de servicii de brokeraj și primește ordine de la clienți în scopul efectuării tranzacțiilor cu valori mobiliare;

– păstrează, asigură securitatea și ține evidența separată a mijloacelor bănești ale clienților săi,

– destinate investirii în valori mobiliare sau primite de la realizarea valorilor mobiliare;

– furnizează clienților săi informații cu privire la piața valorilor mobiliare și la tranzacțiile efectuate în numele acestora la recepționarea unui ordin, totodată, informează clienții despre ultimul preț de piață a valorilor mobiliare ce constituie obiectul ordinului;

– furnizează zilnic clienților săi informații privind statistica tranzacțiilor cu valori mobiliare în cadrul Bursei de Valori a Moldovei;

– poate îndeplini funcția de deținător nominal al valorilor mobiliare în cazurile stipulate de legislație și la solicitarea clienților.

VICTORIABANK în calitate de participant profesionist la piața valorilor mobiliare, desfășoară activitatea de consulting investițional în baza licenței eliberate de Comisia Națională a Pieței Financiare și contractului de consulting investițional.
VICTORIABANK vă oferă următoarele servicii de consulting investițional:
– analiza caracteristicilor valorilor mobiliare și pieței valorilor mobiliare;

– analiza eficienței investițiilor în valori mobiliare, alte instrumente ale pieței de capital;

– consultanță privind formarea și administrarea portofoliului de valori mobiliare;

– consultanță privind evaluarea și gestionarea riscului investiției în valori mobiliare;

– consultanță privind tehnica negocierii pe piața valorilor mobiliare;

– consultanță privind constituirea, organizarea și desfășurarea activității participanților profesioniști și organizațiilor de autoreglementare;

– consultanță privind constituirea emitenților;

– consultanță privind efectuarea emisiunilor de valori mobiliare, altor operațiuni pe piața valorilor mobiliare;

– consultanță privind reorganizarea societăților pe acțiuni, structura de capital, strategia economică, finanțarea și alte aspecte similare.

VICTORIABANK S.A în calitate de participant profesionist la piața valorilor mobiliare, prestează servicii de deținere nominală a valorilor mobiliare.

VICTORIABANK vă oferă următoarele servicii de deținere nominală:
– deschiderea și administrarea conturilor personale de evidență a valorilor mobiliare;

– tinerea evidentei analitice a valorilor mobiliare de portofoliu ale Clientului;

– primirea si transmiterea valorilor mobiliare de portofoliu in conformitate cu dispoziția primita in forma scrisa;

– executarea acțiunilor corporative, inclusiv primirea veniturilor de la emitenți obținute de la posedarea valorilor mobiliare, distribuirea si virarea acestor venituri pe conturile Clienților, transmiterea informației de la emitenți la deponenți, înregistrarea tranzacțiilor cu valorile mobiliare, participarea la adunările generale ale acționarilor și ședințele altor organe de conducere ale societăților pe acțiuni, valorile mobiliare cărora se afla in portofoliul investițional al Clientului în baza dispozițiilor suplimentare ale Clientului;

– primirea de la emitentul valorilor mobiliare de portofoliu a documentelor ce prevăd convertirea, denominalizarea, consolidarea și fracționarea valorilor mobiliare de portofoliu și introducerea înscrierilor corespunzătoare în evidența analitica;

– reînregistrarea drepturilor de proprietate asupra valorilor mobiliare in registrul deținătorilor de valori mobiliare și servicii curier;

– constatarea faptului apariției si stingerii gajului, efectuarea altor operațiuni corporative reglementate de activitatea de deținător nominal.

CAPITOLUL III: INFLUENȚĂ ȚI MINIMIZAREA RISCURILOR ÎN SCTIVITATEA BĂNCII PIAȚA DE CAPITAL.

3.1 PROBLEMELE ACTIVITĂȚII BĂNCII COMERCIALE PE PIAȚA DE CAPITAL

Pentru determinarea măsurilor necesare în scopul redresării situației pe piața de capital, mai întîi de toate trebuie evidențiateproblemele de dezvoltare ale segmentului respectiv al economiei naționale . problemele piaței valorilor mobiliare pot fi divizate:

problemele generate, care decurg din situația-economica în țara activității băncii comerciale care influențeazăasupra piaței valorilor mobiliare.

Probleme specifice piaței valorilor mobiliare.

La rîndul lor, problemele generate care influențează asupra pieței de capital include stabilittea financiaară-economică la nivelul macro-economic, procesul initâțiat de naționalizarea pachetelor de acțiuni, ulterior privatizat, ceea ce crează o amâtmosferă de neîncredere în protejarea drepturilor de proprietate, lipsa necesităților bussinesului de a atrage capital mare pe termen lung , nivelul de transferuri a populației si, ca urmare posibilitatea acestora de a face economii, lipsa mecanismelor de acumulare de la populație a rsurselor financiare de lungă durată în scopul asirurării sociale , precum și predominarea intereselor ,, de buzunar” și de aparat ale unei bune părți a funcționarilor publici față de inteesele economice de stat.

Problemele principae ale pieței valorilor mobiliare sînt cauzate de lipsa emitenților și a investorilor . aceasta nu ănseamna că în țară nu există întreprinderi care se confruntă cu dificultăți financiare , care fac planuri de restructurare, de modernizare ect, ți care au necesități de resurse financiare de lungă durată. Pe de altă parte aceasta nu semnifică nicidecum că în țară lipsesc persoane fizice care depun economiile în diferite tipuri de instrumente financiare. Chiar ți persoanele care se consideră neasigurate material, cu orice ocazie se vor strădui să pună deoparte o sumă oarecare de economii. În calitate de instrument de investire, de regulă se folosesc dolarul american sau euro, prin care se asigură susținereaindirectaa economiei unei țări sau în cel mai bun caz,instrumente bancare(de reguă în depozite bancare). Conform datelor Bțncii Naționale a Moldovei , suma mijloacelor bănești aflată l depoite cu dobîndăale anului ale persoanelor fizice la finele anului costituit circa 2,2 miliarde lei. Pe piața valorilor mobiliare aceste mijloace bănesti , de reguă nu ajung.

Este vident , că in condițiile sărăciei masive a populației nu se poate vorbi despre economiile considerabile ale acestuia , în special despre economiile care pot fi îndreptate spre investire în diferite instrumente financiare, cum sunt acțiunile , obligașiunile si alte tipuri de valori mobiliare. Totodată în țaă există persoane ale căror venituri depășesc cheltuielile de consumși care sunt cointeresate să-le investeascăîn diferite instrumente financiare, dar în sectorul real, prin intermediul valorilor mobiliare, aceste economii nu se varsă.

Nivelul redus de cunoțtine al populației în domeniul piaței valorilor mobiliare și al administrării corporative și credibilitatea scăzută a investitorilor.

Mecanismul creditelor bancare este cît de căt cunoscut populației țării , însa despre mecanismele piaței valorilor mobiliare, despre faptul cine sunt agenții de respective și cum aceștia actiează știe un cerc foarte restrîns de persoane. Cea mai mare parte a populației nu dispune nici de cele mai elementere cunoștințe în acest domeniu.

Lipsa bazei de conoștonțe și a culturii de afaceri în sistemulde piață, în deseobi în ceea ce privețte piața valorilor mobiliare, crează premisele pentru încșlcarea drepurilor cetățenilor și formează o atmosferă de neclaritate și de frică față de tot ce este legat de piața valorilor mobiliare.

Piața valorilor mobiliare se bazeazăpe credibilitatea acționarilor și a investitorilor în comportarea onestă și corectă a emitenților și a altor perticipanți ai pieței de valori mobiliare. Protejarea piaței valorilor mobiliare de personele de rea-credințăa fost întotdeauna una din sarcinile de prima inâmpotanță ale organelor de stat și nestatale în orice țară. Problema credibilității cetățenilor și a altor investitoripotențiali în asigurarea drepturilor de proprietate se agravează și mai mult de cauza că cetățenii satului au suferit pierderi esențiale în urma inflației enorme în anii 90 ai secolului trecut,drept rezultat al căreia și-au pierdut toate economiile , și nu aitras folosințe de la acțiunile primite în urma privatizării în masă. Aceste momente condiționat în lipsa încrederii cetățenilor și al altor investitori potențiali în asigurareasecurității personale în domeniul financiar.

Deși sistemul bancar din Republica Moldova este considerat a fi unul dintre cele mai sigure printre țările fostei URSS, și pe bună dreptate, după nivelul și ritmurile sale de dezvoltare a întrecut nivelul economiei moldovenești per ansamblu, acesta nu se poate detașa de deficiențele unei economii mici și relativ slabe în care funcționează. Printre probleme principale ale sistemului bancar moldovenesc se numără:

– Nivelul relativ redus de intermediere financiară. După profunzimea sistemului bancar (ponderea creditelor acordate sectorului privat în PIB) Moldova se afla în anul 2010 pe unul din ultimele locuri printre țările ECE, cu 37,2%, depășind doar Georgia, Armenia, Azerbaidjan și Kosovo4 ;

– Ratele relativ înalte ale dobânzilor la credite. Deși acestea au scăzut anul trecut până la un nivel minim istoric, după mărimea ratei reale a dobânzii în perioada 2005-2010, conform datelor Băncii Mondiale, Republica Moldova a fost întrecută în regiune doar de Albania și Georgia;

– Cerințele rigide ale băncilor referitoare la gaj. Instabilitatea relativ înaltă a economiei, cadrul legal imperfect și sistemul judecătoresc ineficient, lipsa unor alternative pentru comercializarea pe piața secundară a unui șir de bunuri acceptate ca garanții (utilaje, terenuri agricole, etc.), fac ca cerințele referitoare la gaj ale băncilor moldovenești să fie destul de înalte și rigide. Conform unui sondaj al Băncii Mondiale din 20095 , valoarea medie a gajului raportat la credit era la nivelul de 138,6%, depășind media pe regiune de 134%. Din această cauză, precum și datorită ratelor înalte ale dobânzii, conform aceluiași sondaj, Republica Moldova era lider în regiune după numărul companiilor care identifică accesul la finanțare ca constrângere majoră;

– Nivelul înalt al concentrării și gradul relativ redus al concurenței pe piața bancară. După cum am amintit deja, Republica Moldova are unul dintre cele mai înalte grade de concentrare a activelor aparținând celor mai mari bănci, precum si un nivel redus al ponderii băncilor cu capital majoritar străin în totalul activelor bancare, factori care determină un nivel relativ redus de concurență pe piață;

– Oferta limitată de resurse financiare pe termen lung, ceea ce face ca termenele de rambursare a creditelor acordate de bănci deseori să nu corespundă cu termenele de realizare a proiectelor finanțate și cu fluxurile de mijloace bănești ale companiilor creditate (cca. 87% din depozite sunt cu termen de până la 1 an, în timp ce cca. 63% din credite au maturitatea mai mare de 1 an)

– Infrastructura informațională slab dezvoltată (primul și singurul birou de credit a început să funcționeze doar în 2011), lipsa unor date și informații statistice de calitate pentru analiza creditară, a analizelor și cercetărilor de piață; accesul public limitat la rapoartele financiare pentru analiza comparativă, calitatea joasă a rapoartelor financiare întocmite de către companii;

– Procedurile lungi și anevoioase de exercitare de către bănci a dreptului de gaj, din cauza legislației imperfecte și a funcționării defectuoase a sistemului de executare judecătoresc; – Interesul relativ redus al băncilor moldovenești pentru o mare parte din sectorul IMM din cauza costurilor de creditare ridicate și a posibilității reduse de aplicare a economiilor de scară.

Pentru a identifica mai detaliat problemele acitivității băncii comerciale pe piața de capital este nevoie să analizăm riscurile de apar în urma activității sale.

Domeniul riscurilor bancare este un domeniu vast și prea „mișcător” pentru a fi tratat în manieră exhaustivă. Anumite aspecte sunt tratate insuficient, și aceasta deoarece, în ciuda importanței sale, acest domeniu este acoperit astăzi de contribuții când prea simple, când prea „științifice” pentru ca modelele, conceptele și tehnicile gestionării riscurilor să fie clarificate și exploatabile. Contribuțiile existente pot fi legate de trei orientări:

O primă orientare se limitează exclusiv la instrumentele și conceptele de bază, așa cum ele operează. Prezentarea acestora este obligatorie, dar lasă în urmă numeroase dificultăți puse în discuție și limitele lor.

O a doua orientare este mai „științifică”; ea evidențiază și detaliază toate complexitățile riscurilor financiare și ale gestionării lor. Ea constituie baza modelărilor, un efort necesar pentru măsurarea riscurilor și analiza lor.

O a treia orientare se focalizează asupra instrumentelor bancare prin care se administrează riscurile, contractele la termen, contractele swap, opțiunile, toate instrumentele care permit controlarea riscurilor.

Riscul trebuie privit ca un fenomen obiectiv ce însoțește orice afacere și este mai degrabă un factor de progres, atunci când este gestionat corect, decât de regres.

La baza teoriei riscului se află următoarele ipoteze:

– Riscul este prezent in activitatea oricărui agent economic și, respectiv, riscul influențează deciziile agentului economic.

– Atitudinea față de risc este diferită și depinde de doi factori: mărimea profitului scontat și probabilitatea producerii profitului.

Sunt două modalități posibile de evaluare a riscului:

a) prin metode calitative, cand se va determina utilitatea profitului așteptat și influența pierderilor posibile asupra afacerii (deosebim risc accesibil, critic, catastrofal);

b) prin metode cantitative, cand se va evalua mărimea profitului prognozat (a pierderilor posibile) și probabilitatea producerii acestora.

Pot fi evidențiate trei atitudini posibile față de risc:

1) Preferința față de risc. In acest caz, se presupune că persoana care are o asemenea atitudine față de risc, intr-o investiție apreciază, in primul rand, riscul acesteia. Deci dacă va avea de ales intre două investiții cu aceeași profitabilitate, dar cu o probabilitate de producere a profitului diferită, persoana cu preferință față de risc va alege investiția mai riscantă (mai incertă).

2) Neutralitatea față de risc. In acest caz se presupune că persoana cu o asemenea atitudine față de risc, la alegerea intre două variante posibile de investire, va lua in calcul doar mărimea profitului scontat, fără a acorda atenție asupra riscurilor posibile.

3) Aversiunea față de risc. In astfel de caz, alegerea din două variante de investire cu aceeași sumă a profitului scontat se va face in folosul investiției mai puțin riscante. Adică, persoana cu o asemenea atitudine față de risc, in momentul luării deciziei privind investirea, va lua in calcul ambii factori, atat mărimea profitului scontat, cat și probabilitatea producerii acestuia.

– Investitorul este caracterizat prin aversiune față de risc. Evident, clasificarea investitorilor in dependență de atitudinile posibile față de risc este teoretică și, in mare parte, subiectivă. Chiar și investitorii caracterizați prin aversiune față de risc por avea diferit grad de aversiune și această clasificare este infinită.

Clasificarea riscurilor bancare

1. Clasificarea riscurilor in funcție de tipul băncii.

Totalitatea riscurilor bancare pentru o bancă specializată, ramurală sau universală este diferită. Băncile specializate suportă riscul acelor operații specifice pentru care ele sunt fondate. Pentru băncile de ramură, este justificată elaborarea unei totalități de riscuri, caracteristice activității concrete a băncii. Cel mai mic grad de risc il au băncile universale, deoarece ele au posibilitatea acoperirii pierderilor de la un tip de risc prin activitatea profitabilă la altul.

2. Clasificarea riscurilor in funcție de expunerea băncii la risc

Deosebim expunerea inerentă a băncii și expunerea subiectivă. In acest context, riscurile pure se caracterizează prin aceia că expunerea este generată de activitățile și procesele bancare cu potențial de a produce evenimente care să se soldeze cu pierderi. La randul lor, riscurile pure se pot impărți in: riscuri fizice, riscuri financiare, riscuri criminale și frauduloase, riscuri de răspundere. Riscurile speculative sunt generate de incercarea de a obține un profit mai mare.

3. Clasificarea riscurilor in dependență de serviciile acordate

Riscurile financiare conțin mai multe riscuri specifice activității financiare efectuate de bancă, care apar in condițiile unei economii de tranziție, purtătoare prin esența acesteia de riscuri.

4. Clasificarea in funcție de cadrul riscurilor bancare

Conform acestui principiu deosebim riscuri externe (pierderile, generate de schimbarea situației politice și social-economice in țară, de schimbarea legislației etc.) și interne, dependente de activitatea insăși a băncii.

5. Clasificarea in dependență de structura clienților băncii

Acest criteriu este determinant la stabilirea metodei de evaluare a riscului băncii și gradului de risc la care este supusă banca. Cu cat este mai mic debitorul, cu atat este mai mică stabilitatea lui pe piață și cu atat mai mare este probabilitatea neplății creditului. In același timp, cauza falimentului multor bănci au fost creditele mari, acordate conglomeratelor, la prima vedere, prospere. Din această cauză, o metodă de reglementare a gradului de risc acceptabil este limitarea mărimii creditului ca cotă-parte din capitalul băncii.

6. Clasificarea in dependență de posibilitatea diversificării

Aici deosebim riscuri diversificabile, impactul cărora poate fi minimizat prin diversificare (de exemplu, riscul valutar poate fi minimizat prin diversificarea operațiunilor și valutelor) și riscuri nediversificabile, impactul cărora nu este influențat prin diversificare (de exemplu, riscul nerambursării creditului).

7. Clasificarea in dependență de structura organizatorică a băncii

Fiecare din tipurile de structură organizatorică a băncii, presupune o modalitate sau alta de organizare a deservirii clienților, a circulației informației, a responsabilităților angajaților, a organizării controlului intern etc. Adică fiecare din structurile organizatorice cunoscute presupune anumite tipuri de riscuri caracteristice acestei structuri. De exemplu, structura funcțională presupune creșterea calității serviciilor acordate și, in același timp, mărirea numărului de angajați. In acest caz, probabil, se micșorează posibilitatea apariției riscurilor ce țin de calitatea serviciilor și crește probabilitatea riscului de fraudă (este mult mai greu de urmărit activitatea unui număr mare de angajați).

8. Clasificarea in dependență de metoda de evaluare a riscului

In practica bancară contemporană sunt cunoscute mai multe metode de analiză și evaluare

a riscului, care, in general, pot fi clasificate astfel:

I. Metoda modelării statistice, adică prin simularea evenimentelor cu ajutorul modelelor matematice și urmărirea acestora prin utilizarea unor sisteme-suport de decizie. Metodă considerată cea mai sigură, insă și cea mai complicată.

II. Metoda aprecierii riscurilor in baza anumitor criterii și indicatori este aplicată de majoritatea băncilor, cu toate că, frecvent, evaluarea prin această metodă se reduce la menținerea normativelor obligatorii impuse de organele de supraveghere bancară. Insă cerințele organelor de supraveghere sunt elaborate pentru tipuri de riscuri specifice și urmează scopul general al supravegherii bancare, care, de altfel, este diferit de scopul managementului riscului efectuat de o bancă comercială.

III. Metoda analitică, ce presupune analiza riscurilor atat pentru fiecare operațiune in parte, cat și a totalității riscurilor la care este supusă banca. Analiza se face pe tipuri de risc, ele fiind grupate in dependență de anumite criterii. De obicei, in acest scop, riscurile bancare sunt divizate in riscuri interne și riscuri externe. Riscurile interne depind de activitatea băncii concrete, la ele se referă riscul de bilanț (de credit, valutar, de formare a resurselor, strategic etc.), riscul serviciilor financiare (tehnologic, operațional, de inovație) și riscurile extrabilanțiere.

La riscurile externe se referă riscurile care nu depind de managementul unei bănci concrete, de exemplu, riscul politic, macroeconomic, legislativ, social, de asigurare etc. Evident, această metodă este cea mai simplă, fapt care, probabil, și explică răspandirea mai largă.

9. Clasificarea in funcție de distribuirea riscului in timp

Această clasificare este deosebit de importantă din punctul de vedere al prognozei pierderilor posibile. Este important să se evite repetarea de către bancă a riscurilor și pierderilor anterioare.

10. Clasificarea in funcție de caracterul evidenței riscurilor

In procesul activității băncii pot apărea riscuri aferente activității de bilanț și activității extrabilanțiere.

11. Clasificarea in funcție de posibilitatea gestiunii riscurilor

După posibilitatea de gestiune, riscurile pot fi “deschise” – nu pot fi reglementate, și “inchise” – pot fi reglementate.

12. Clasificarea după natura evenimentelor care generează expunerile la risc:

– riscuri de afaceri (business risks);

– riscuri financiare (financial risks);

– riscuri operaționale (operational risks);

– riscuri ale evenimente externe (event risks).

Fiecare dintre aceste categorii, la randul său, este divizată in clase de riscuri.

3.2 PERSPECTICA ACITITĂȚII BĂNCILOR COMERCIALE PE PIAȚA DE CAPITAL

Sistemul bancar al Republicii Moldova rămîne a fi unul destul de stabil, necătînd la urmările crizei din zona euro, criză ce a temperat avântul economic din Republica Moldova. Având în vedere ponderea comerțului cu Uniunea Europeană, scăderea consumului privat în zona euro a contribuit la micșorarea exporturilor în anul 2012, iar volumul scăzut al remiterilor a influențat negativ consumul din Moldova. Evident s-a înrăutățit calitatea portofoliilor de credite ale băncilor comerciale, deoarece orice înrăutățire a situației financiare a debitorilor băncilor influențează capacitatea de rambursare a creditelor de către aceștia. Cu puține excepții, tendința de deteriorare a calității portofoliilor de credite a continuat să fie o caracteristică comună și pentru piața bancară europeană.

Sub aspectul numărului de instituții bancare existente în Republica Moldova, anul 2012 și primul semestru al anului 2013 nu aduc o situație sensibil modificată comparativ cu cea din anii precedenți. În prezent pe piața bancară activează 14 bănci comerciale licențiate. Liderul la capitolul depozite atrase la 30.06.2013 era BC Victoriabank, cu o cotă de piață de 21,1%, urmată de BC Moldova-Agroindbank cu o cotă de 19,3% [1]. Cele mai multe credite acordate are în portofoliul său BC Moldova-Agroindbank, urmată de Moldindconbank și BC Victoriabank.

Piața bancară autohtonă este destul de concentrată înregistrîndu-se o tendință de oligopolizare a pieței de către cele mai mari 4 bănci. Este binevenită în acest sens, asigurarea cadrului de reglementare și supraveghere de către BNM care ar facilita aprofundarea sectorului financiar și concurența, menținând în același timp stabilitatea financiară.

Media suficienței capitalului se menține în continuare la nivel inalt.

Creșterea economică înregistrată în primul semestru al anului 2013 a avut repercusiuni și asupra activității bancare.

Nivelul de capitalizare a băncilor este în continuare înalt, ce permite acoperirea pierderilor neprevăzute fără afectarea stabilității financiare a sistemului bancar. În I semestru al anului 2013, capitalul de gradul I a înregistrat o creștere de 6,6% față de începutul anului.

Media suficienței capitalului ponderat la risc pe sectorul bancar se menține în continuare la nivel înalt. La sfîrșitul anului 2012 s-a înregistrat valoarea de 24.4 % (nivelul minim reglementat în Republica Moldova este de 16.0% [3]), diminuîndu-se nesemnificativ în I semestru al anului 2013 față de începutul anului, ca urmare a problemelor existente în activitatea Băncii de Economi.

Se menține atractivitatea sectorului bancar pentru investitorii străini

În primul semestru al anului 2013 cota investițiilor străine în capitalul băncilor a crescut atingînd valoarea de 75,1%. Această creștere s-a datorat majorării investițiilor acționarilor nerezidenți în capitalul social cu 15,5 % și diminuării investițiilor acționarilor autohtoni cu 3,2%. Din cauza transparenței reduse a capitalului bancar moldovenesc, este destul de greu de apreciat care este situația reală la capitolul investitori străini. Cu excepția unor investitori străini majoritari adevărați, ceilalți “investitori străini” majoritari și în multe cazuri alții minoritari reprezintă de fapt companii off-shore, în spatele cărora s-ar afla cetățeni moldoveni.

Din numărul total al băncilor, 4 bănci dispun de capital format complet din investiții străine (BC „Mobiasbancă – Groupe Société Générale” S.A.2, B.C. "EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca" S.A., B.C. ProCredit Bank S.A.3, BCR Chișinău S.A.4, dintre care 2 sînt sucursale ale băncilor străine: B.C. "EXIMBANK – Gruppo Veneto Banca” S.A. și BCR Chișinău S.A.). Grație numărului mic de sucursale ale băncilor străine pe piața bancară autohtonă, gradul de conectivitate cu sistemul bancar european este la un nivel scăzut ceea ce a permis evitarea unor consecințe grave ale crizei financiare globale din anii 2008-2009. Totuși prezența și intrarea ulterioară pe piața bancară a Republicii Moldova a unor grupuri financiare cu renume european este binevenită din punctul de vedere al utilizării de către acestea a unor sisteme interne de evaluare și management a riscurilor mai eficiente.

Calitatea portofoliului de credite pe sistemul bancar

Contracția economică înregistrată în anul 2012 și constrângerile asupra situației financiare a clienților băncilor comerciale au alimentat procesul de deteriorare a calității portofoliilor de credite existente în bilanțurile băncilor. Pe fundalul situației economice vulnerabile, anul 2012 a marcat o sporire a creditelor neperformante cu 1,6 p. p. față de anul 2011, constituind 14,5% din totalul creditelor acordate (fig. nr. 2). Această situație este și consecința unor sisteme interne de evaluare și management a riscurilor încă limitate în cadrul băncilor comerciale, precum și lichiditatea joasă a instrumentelor de gaj.

Cu toate că ponderea creditelor neperformante a crescut la majoritatea băncilor comerciale în anul 2012, valorile înregistrate sunt suportabile în majoritatea cazurilor, cu excepția Băncii de Economii. La finele anului 2012 ponderea creditelor neperformante la această bancă a constituit 55% în portofoliul total al creditelor. Cu toate că Banca de Economii se confruntă cu probleme ce țin de calitatea portofoliului de credite, aceasta menține o lichiditate sporită, mult peste media în sistemul bancar, ceea ce îi permite să-și continue activitatea în condiții normale și să-și onoreze toate obligațiile față de clienți.

Primul semestru al anului 2013 s-a soldat cu o îmbunatățire a calității portofoliului de credite pe sistemul bancar, creditele neperformante diminuîndu-se cu 5,6% față de începutul anului. Un alt indicator care indică reducerea riscurilor pierderilor de capital este ponderea creditelor neperformante nete în capitalul normativ total ce s-a redus cu 7,5 p.p pînă la 18,4 % în primul semestru.

Dinamizarea procesului de creditare în I sem. 2013

În anul 2012 volumul creditelor noi acordate a coborât cu 9.8% față de anul 2011. În prima jumătate a anului 2013 a avut loc o dinamizare a procesului de creditare, volumul total al creditelor noi acordate sporind cu 2,7 % față de perioada similară a anului precedent.

Cele mai atractive credite rămîn a fi cele acordate cu termene de peste 12 luni . Cota acestora în volumul total al creditelor în monedă națională a constituit 74,9 % în iunie 2013.

Ponderea cea mai mare a creditelor sunt acordate persoanelor juridice – 83,4 % din totalul creditelor în lei, acordate cu o rată medie de 11,72 % în iunie 2013. Creditele retail și cele imobiliare nu au căpătat încă popularitatea celor din țările înalt dezvoltate. Unul din factorii care constrîng extinderea acestor tipuri de credite este costul relativ înalt al lor și deficitul de resurse financiare pe termen lung.

Oferta de resurse financiare pe termen lung în cadrul sistemului bancar rămîne a fi limitată, doar 17,16% din toate depozitele sunt atrase pe termen mai mare de 1 an, pe cînd cele mai solicitate credite sunt cele cu maturitatea mai mare de 1 an – 74,9 % din credite.

Sursele principale ale creditării pe termen lung (pentru termene mai mari de 3 ani) în cadrul sistemului bancar autohton rămîn a fi capitalul propriu și sursele externe de credit oferite de instituțiile financiare internaționale (BERD, Corporația Financiară Internațioală, Banca pentru Comerț și Dezvoltare a Mării Negre etc.).

Diminuarea volumului depozitelor atrase.

Volumul total al depozitelor noi atrase la termen de către băncile comerciale în anul 2012 a scăzut cu 3,8% față de anul 2011. Aceeași tendință s-a menținut și în prima jumătate a anului 2013, volumul acestora diminuîndu-se cu 20,4% față de perioada similară a anului precedent. Această diminuare a volumului depozitelor noi atrase pe sistemul bancar denotă scăderea încrederii populației în sistemul bancar, în special din cauza înrăutățirii imaginii și situației financiare a Băncii de Economii.

Preferate de populație rămîn a fi depozitele în lei moldovenești care au constituit 56.2% în totalul depozitelor la sfîrșitul anului 2012, pe cînd depozitele în valută străină, au constituit 43,8% în totalul depozitelor atrase. Aceasta se datorează faptului că rata medie a dobînzii pe sistemul bancar la depozitele în lei este mai atractivă față de rata la cele în valută străină. Decizia de a face economii în lei sau în valută depinde și de valuta veniturilor încasate de potențialii clienți ai băncilor. Ponderea destul de mare a depozitelor în valută străină deschise la băncile din Republica Moldova este consecința volumului mare de remiteri de peste hotare.

În ce privește termenele la care populația preferă să facă depuneri, acestea rămîn a fi în cea mai mare parte depozitele cu termenul de pînă la 1 an. Astfel, în iunie 2013, ponderea maximă din totalul depozitelor atrase la termen în moneda națională o dețin în continuare depunerile cu termene de la 6 până la 12 luni (44,52%), urmate de cele cu termene de la 3 până la 6 luni (18,33%) [6].

În vederea sporirii încrederii populației în sistemul bancar și oferirea siguranței deponenților este necesară crearea cadrului legal și instituțional în vederea majorării graduale a plafonului de garantare a depozitelor [4]. În prezent, potrivit legislației în vigoare, plafonul de garantare a depozitelor în Moldova este stabilit în mărime de 6000 lei, care se plasează mult sub nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene (în mărime de 100000 euro).

Evoluția ratei medii a dobînzii pe sistemul bancar.

Rata medie a dobânzii la creditele în lei și valută străină s-a redus constant începând cu anul 2008 sub presiunea crizei financiare și ca urmare a reducerii inflației. Deteriorarea perspectivelor economice pentru anii 2012 și 2013 au determinat BNM să inducă politicii sale monetare un caracter stimulativ pronunțat. Astfel, BNM a redus în primele două luni ale anului 2012 rata dobânzii de politică monetară de la 8.5 % la 4.5 % anual [5]. De asemenea, relaxarea politicii monetare a susținut scăderea continuă a ratelor dobânzilor la credite și a stimulat activitatea de creditare a băncilor.

În I semestru al anului 2013 rata medie la creditele noi acordate în MDL de către băncile comerciale s-a majorat nesemnificativ față de sfîrșitul anului 2012, pînă la nivelul de 12.03%. Pe cînd depozitele la termen în MDL au fost atrase de către băncile comerciale la o rată medie de 6,79%, fără a suferi modificări semnificative

Indicatorii rentabilității băncilor au crescut în primul sem. al anului 2013.

Profitul aferent exercițiului pe sectorul bancar la 31 decembrie 2012 a scăzut cu 28,9% față de anul 2011. De asemenea, au fost afectați indicatorii rentabilității activității bancare, rentabilitatea activelor și cea a capitalului s-au diminuat cu 0,7 p. p. și respectiv cu 5 p. p. [5]. Tendințele negative ale indicatorilor profitabilității sistemului bancar sunt rezultatul contracției economice înregistrate în anul 2012, precum și a situației nefavorabile din cadrul Băncii de Economii ce a înregistrat pierderi de 313 milioane lei în acest an.

Lichiditatea sistemului bancar se menține în limitele prudențiale.

Valorile indicatorilor lichidității corespund normelor prudențiale impuse de BNM și denotă existența surselor adecvate pentru susținerea plăților aferente obligațiunilor financiare atît pe termen scurt, cît și pe termen lung și reflectă un nivel înalt al rezistenței băncilor la eventuale șocuri externe.

În primul semestru al anului 2013 valoarea indicatorului lichidității pe termen lung5 pe sectorul bancar a constituit 0.8 iar lichiditatea curentă6 pe sector a înregistrat valoarea de 31.2 %, cu 1,7 p.p. mai puțin decît la sfîrșitul anului 2012

6

Primul semestru al anului 2013 a înregistrat aceleași tendințe privind profitul băncilor licențiate ce a atins valoarea de 488,8 mil. lei, diminuîndu-se comparativ cu perioada similară a anului precedent cu 5,4 %.

Indicatorii rentabilității activității bancare (rentabilitatea activelor și cea a capitalului) au înregistrat valori de 1.6 % și 9.3 %, fiind în creștere comparativ cu sfîrșitul anului 2012

Concluzii

Piața valorilo mobiliare în Republica Moldova a apărut drept rezultat al privatizării patrimoniului de stat. Această piață, fiind un segment de o importanță majoră pentru createrea economiei de piață, reprezintă un nou segment al pieței financiare naționale.

Banca este o întreprindere financiară creată pentru atragerea mijloacelor ănești și plasarea lor , în numele său, cu condiția rambursări lor,plății și exigibității intermedierii deplasătii mijloacelor bănești de la creditori spre debitori și de la vînzători la cumpărători.abăncile în calitate de subiecte de risc financiar.băncile în calitate de subiecte de risc financiar, au două particularități esențiale:

În primul rînd ele plasează propriile tipuri de creanță, nu numai mijloacele și titlurile de valoare emise

În al doilea rind , băncilșe îsi asumă răspunderea pentru obligațiile incostestabile ,cu suma fixată a datoriei,în fața persoanelor fizice și juridice.

Este necesar de menționat că piața valorilor mobiliare utilizează ca instrument financiar atragerea investițiilor atunci cănd băncile au nevoie de surse financiare de lungă durată,.

Piața valorilor mobiliare reprezintă o piață financiară importantă a instrumentelor financiare, cum sunt acțiunule și oblogațiunile. Ea este o sferă de formare a cererii și a ofertei la resursele pe termen lung , asigurînd redistribuirea mijloacelor între participanții la relațiile economice. Piața valorilor mobiliare prin mecanismele sale specifice, concentrază și direcționează capitalurile la cei care au nevoie de resurse bănești șicare totodată oferă cele mai reușite condiții pentru investitori.

Destinația și scopul principal al piaței valorilor mobiliare constă în asigurarea funcționării tuturor ramurilor economice, prin finanțarea activității lor economice cu capital mare pe termen lung. Rolul piaței valorilor mobiliare depinde de sistemul financiar existent în țară și diferă de o țară la alta. Piața valorilor mobiliare joacă un rolmai important și este mai dezvoltată în țările unde nstituțiile bancare sunt implicate în procesul efectuării operațiunilor cu valori mobiliare.

Sectorul bancar, aflandu-se în relații de concurențăcu piața altor instrumente financiare, cum sunt împruturile bancare, au țansa să dezvolte unor premise adecvate:

Simplificare procedurii de înregistrare a emisiunii de valrimobiliare

Simplificarea reglamentării circulației valorilor mobiliare pe piața de capital

Stimularea condițiilor de asigurarea transparenței participanților la piața valorilor mobiliare

Ridicarea nivelului de conaștere al populații în domeniulpiaței valorilor mobiliare

Crearea sistemului judiciar de protejarea drepturilor investitorilor

BIBLIOGRAFIE

LEGI,ACTE NORMATIVE

Legea RM “Instituțiile financiare” nr.550-XIII din 21iulie 1995

Legea RM priмind societățile pe acțiuni, nr 1134-XIII din 2 apilie 1997

Legea RM cu privire la piața valorilor mobiliare nr. 199-XIV din 18.04.2002

Regulamentul BNM cu privire la modul de formare și menținere a rezervelor obligatorii de către băncile comerciale ale RM, nr,5/08 din 26,12,1995

Codul civil al RM

Stancu I. Piețe de capital. ed. Societatea adevărului SA 1992,

Ghilic-Micu B. Bursa de Valori. București .ed. Economică, 1997

Dalton J.M. piața acțiunilor, bucurețti. Ed. Economică 1997

Bursa de Valori Mobiliare, Buletin Inforativ chișinău 1996-2015

Banca Națională a Molovei

Revista :” вечерняя газета” decemrie 1998

Bazno C., Dardac N. Operațiuni bancare , bucurești 1996

Basno C., Dardac N. Produse, costuri și performanțe bancare. Bucurețti 2000

Basno C, Dardac N. Riscuri bancare. Cerințe prudențiale . bucurețti 1999

Bran P. Economia valorii. Bucureși 2000

http://www.bnm.md

http://www.conspecte.com

http://www.moldse.md/