Activitatea Antimicrobiana a Unor Uleiuri Esentiale Extrase din Plante
[NUME_REDACTAT] MH, Nitz S, Kollmannsberger H, Digrak M, Efe F T, Yilmaz N(2004). [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT] of the [NUME_REDACTAT] from the Gum of [NUME_REDACTAT] (Pistacia vera L.). J.Agric.[NUME_REDACTAT]. 52 (12): 3911-3914.
Bauer K., Garbe D., Surburg H. (1985). [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT]: Preparation, Properties and Uses. WileyVCH, Weinheim. Pag. 293.
Bauer, K., Garbe, D., 1985. [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT]. Preparation, Properties and Uses. VCH Verlagsgesellschaft, Weinheim, pag. 213
Benayache S, Benayache F, Benyahia S (2001). [NUME_REDACTAT] of some [NUME_REDACTAT] Growing in Algeria. J.Essent.[NUME_REDACTAT].13: 210-213.
Benhassaini H, Benabderrahmane M, Chikhi K (2003). Contribution à l'évaluation de l'activité antiseptique de l'oléorésine et des huiles essentielles du pistachier de l'Atlas sur certaines sources microbiennes : candida albicans (ATC 20027), candida albicans (ATCC 20032) et saccharomyces cerevisiae. Ethnopharmacologie.fév. (30): 38-46.
Benjilali B, Tantaoui-Elaraki A, Ismaïli-Alaoui M, Ayadi A (1986). Méthode d’études des propriétés antiseptiques des huiles essntielle par contact direct en milieu gélosé. Plant Médicinal Phytotherapy .20: 155-167.
Cavanagh H. M . A (2007). Antifungal activity of the volatile phase of essential oils: a brief review. [NUME_REDACTAT] Communications.pag. 2: 1-3
Cavanagh H. M. A Wilkinson J.M (2002). [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] Oil. [NUME_REDACTAT]. Pag. 16:301–308
Chalchat, J. C.; Garry, R. P.; Michet, A. Variation of [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] of Mentha piperita L. During the [NUME_REDACTAT]. J. Essent. [NUME_REDACTAT]. 1997, 9, 463-465.
Chakraborthy, G. S., [NUME_REDACTAT] activity of the leaf extracts of Calendula officinalis, Journal of [NUME_REDACTAT] and Toxicol., 2008, 2, 65-66.
[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2011 – Use of FT-IR Technique as a Method for Differentiation of Bacterial and [NUME_REDACTAT] , Buletinul USAMV, Cluj – Napoca, vol 68/2011, [NUME_REDACTAT] Veterinară, pag.108-11
Cutter, C.N., 2000. Antimicrobial effect of herb extracts against Escherichia coli O157:H7, Listeria monocytogenes, and Salmonella typhimurium associated with beef. Journal of [NUME_REDACTAT] 63 (5),pag. 601 – 607.
Cimanga K, Kambu K, Tona L, Apers S, [NUME_REDACTAT] T, Hermans N,Totté J, Pieters L, Vlietinck AJ (2002). Correlation between chemical composition and antibacterial activity of essential oils of some aromatic medicinal plants growing in the [NUME_REDACTAT] of Congo. J. Ethnopharmacol. 2(79): 213-220.
Cox, S.D., Mann, C.M., Markham, J.L., Bell, H.C., Gustafson, J.E.,Warmington, J.R., Wyllie, S.G., 2000. The mode of antimicrobial action of essential oil of Melaleuca alternifola (tea tree oil). Journal of [NUME_REDACTAT] 88,pag. 170 – 175
Deans, S.G. and Ritchie, G. (1987) Antibacterial properties of plant essential oils. [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] 5, 165–180.
Dorman H.J.D, Deans S.G (2000). Antimicrobial agents from plants: antibacterial activity of plant volatile oils. Journal of [NUME_REDACTAT] pag. 88:308-316.
Elek SD. Staphylococcus pyogenes and its relation to disease. Edinburgh: E. & S. Livingstone, 1959. p. 3.
Farah A, Satrani B, Fechtal M, Chaouch A, Talbi M (2001). Composition essentielles extraites des feuilles d'Eucalyptus camaldulensis et de imique et activités antibactérienne et antifongique des huiles son hybride naturel (clone 583). [NUME_REDACTAT]. Gallica. 148 (3): 183-190
Foster, S. Peppermint, Mentha _ piperita. [NUME_REDACTAT] Series; [NUME_REDACTAT] Council: Austin, TX, 1990; no 306.
Gaunt L.F, Higgins S.C, Hughes J.F (2005). Interaction of air ions and bactericidal vapours to control micro-organisms. Journal of applied microbiology.pag. 99:1324-1329
Gazim, Z. C., Rezende, C. M., Fraga, Sayed R, Svidzinski, T. I. E. and Cortez, D.A.G., Antifungal activity of the essential oil from Calendula officinalis growing in Brazil, [NUME_REDACTAT] of Microbiology, 2008, 39, 61-63.
Haggag, Wafaa, M. (1999). The antagonistic effect of Coniothyrium minitans Campbell, against some sclerotial pathogenic fungi using [NUME_REDACTAT] Microscopy. [NUME_REDACTAT] of Biotechnology, 2: 15-26.
Hammer, K.A., Carson, C.F. and Riley, T.V. (1996) Susceptibility of transient and commensal skin flora to the essential oil of Melaleucaalternifolia (tea tree oil). [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] 24, 186–189.
Hili, P., Evans, C.S. and Veness, R.G. (1997) Antimicrobial action of essential oils: the effect of dimethylsulfoxide on the activity of cinnamon oil. Letters in [NUME_REDACTAT] 24, 269–275.
Hoffman, D.L. (1987) [NUME_REDACTAT] User’s Guide. Wellingborough, UK: [NUME_REDACTAT] Group.Janssen, A.M., Scheffer, J.J.C. and [NUME_REDACTAT], A. (1987) Antimicrobial activity of essential oils: a 1976–86 literature review. Aspects of the test methods. [NUME_REDACTAT] 53, 395–398.
Ilsley, S., Miller, H., Greathead, H., Kamel, C., 2002. Herbal sow diets boost pre-weaning growth. [NUME_REDACTAT] 18 (4),pag. 8 – 10.
Inouye S, Tsuruoka T, Watanabe M, Takeo1 K, Akao M, Nishiyama Y, Yamaguchi H (2000). Inhibitory effect of essential oils on apical growth of Aspergillus fumigatus by vapour contact. Mycoses. Pag. 43:17-23.
Inouye S, Takizawa T, Yamaguchi H (2001). Antibacterial activity of essential oils and their major constituents against respiratory tract pathogens by gaseous contact. Journal of [NUME_REDACTAT].pag. 47:565-573
Iserin P (1997).Encyclopédie des plantes traditionnelles, identification, préparation, soin. Ed. Lavoisier.[NUME_REDACTAT] D, Kunicke A (2003). Antibacterial and antifungal Properties of [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Chemistry.pag. 10:813-829
.Lawrence, B. M. Progress in [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]. Perfum. FlaVor. 1997, 22, 57-66.
Maffei, M. [NUME_REDACTAT] for a [NUME_REDACTAT] Peppermint (Mentha _ piperita L.) [NUME_REDACTAT]. J. Essent.[NUME_REDACTAT]. 1999, 11, 267-282.
Manabe, A., Nakayama, S., Sakamoto, K., 1987. Effects of essential oils on erythrocytes and hepatocytes from rats and dipalitoyl phophatidylcholine-liposomes. [NUME_REDACTAT] of Pharmacology 44,pag. 77 – 84.
Mendoza-Yepes, M.J., Sanchez-Hidalgo, L.E., Maertens, G.,Marin-Iniesta, F., 1997. Inhibition of Listeria monocytogenes and other bacteria by a plant essential oil (DMC) en Spanish soft cheese. Journal of [NUME_REDACTAT] 17, pag. 47 – 55.
Moleyar V, Narasimham P (1986). Antifungal activity of some essential oil components. [NUME_REDACTAT]. 3: 331-336.
Oosterhaven, K., Poolman, B., Smid, E.J., 1995. S-carvone as anatural potato sprout inhibiting, fungistatic and bacteristatic compound. [NUME_REDACTAT] and Products 4, pag. 23 – 31.
Ogston, A. [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Chir 1880; 25:588-600.
Ogston A. Report upon micro-organisms in surgical diseases. [NUME_REDACTAT] J 1881; 1:369-375.
Ogston A. Micrococcus poisoning. J [NUME_REDACTAT], 1882; 16:526– 6; 1883; 17:24-58.
[NUME_REDACTAT] Remmal, A., Bouchikhi, T., Rhayour, K., Ettayebi, M. and Tantaoui-Elaraki, A. (1993) Improved method for the determination of antimicrobial activity of essential oils in the agar medium. Journal of [NUME_REDACTAT] Research 5, 179–184
Pibiri MC (2006). Assainissement microbiologique de l'air et dessystèmes de ventilation au moyen d'huiles essentielles PhD thesis, [NUME_REDACTAT] Institute., Lausanne, France.
Piccaglia, R., Marotti, M;, Giovanelli, E. Deans S. G. and Eaglesham, E., 1993. [NUME_REDACTAT] and Products, 2, pag.47-50
Radulescu, V.; Doneanu, C.; Loloiu, T.C.G.C. (2000). Investigation of chemical composition of Calendula officinalis. [NUME_REDACTAT] de Chimie, 45, 271-275.
Ramos, A.; Edreira, A.; Vizoso, A.; Betancourt, J.; López, M.; Décalo, M. (1988). Genotoxicity of an extract of Calendula officinalis L. J. Ethnopharmacol., 61, 49-55.
Rakotonirainy MS, Lavédrine B (2005). Screening for antifungal activity of essential oils and related compounds to control the biocontamination in libraries and archives storage areas. [NUME_REDACTAT] and Biodegradation. March. 55(2): 141-147.
Reynolds, J.E.F. (1996) Martindale – the [NUME_REDACTAT] 31st edn. London: [NUME_REDACTAT] Society of [NUME_REDACTAT]. Rios, J.L., Recio, M.C. and Villar, A. (1988) Screening methods for natural products with antimicrobial activity: a review of the literature. Journal of Ethnopharmacology 23, 127–149.
Rohloff, J. [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (Mentha _ Piperita L.) [NUME_REDACTAT] to [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT] and GC/MS Analysis. J. Agric. [NUME_REDACTAT]. 1999, 47, 3782-3786.
Rosenbach, AJ. Mikro-Qrganismen bei den Wund-Infections-Krankheiten des Menschen. Wiesbaden, J.F. Bergmann, 1884. Pag. 18
Sakharkar, P. R., Kasiram, K. and Patil, A. T., Antimicrobial activity of Calendula officinalis, [NUME_REDACTAT]., 2000, 43(2), 5-7.
Sartorelli P, Marquioreto AD, Amaral-Baroli A, Lima MEL, Moreno PRH (2006). Chemical composition and antimicrobial activity of the essential oils from two species of Eucalyptus. Phytother. Res. 21(3):231-233.
SMITH, T.(1891): [NUME_REDACTAT] on the Cause and Prevention of [NUME_REDACTAT]: Results of Experiments. Washington : [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] R, Chandra R, Bose M, Luthra PM (2000). Antibacterial activity of Curcuma longa rhizome extract on pathogenic bacteria. Curr. Sci. 83(6): 737-740.
Spencer, J. S.; Dowd, E.; Faas, W. [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Perfum. FlaVor. 1997, 22, 37-45.
Stojanova, A.; Paraskevova, P.; Anastassov, C. H. A [NUME_REDACTAT] on the [NUME_REDACTAT] Composition of [NUME_REDACTAT] Cultivars of Mentha piperita L. J. Essent. [NUME_REDACTAT]. 2000, 12, 438-440.
Trivedi N.A., Hotchandani S.C. (2004): A study of the antimicrobial activity of oil ofEucalyptus.[NUME_REDACTAT] of Pharmacology, 32: 93–95.
Van de Braak S.A.A.J., Leijten G.C.J.J. (1999). [NUME_REDACTAT] and Oleoresins: A Survey in the Netherlands and [NUME_REDACTAT] Markets in the [NUME_REDACTAT]. CBI, Centre for the Promotion of Imports from [NUME_REDACTAT], Rotterdam. Pag. 116
[NUME_REDACTAT], M.M., Binnendijk, G.P., 2001. RopadiarR as alter-252 S. Burt / [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] 94 (2004) 223–253 native for antimicrobial growth promoter in diets of weanling pigs. Lelystad, [NUME_REDACTAT], May 2001. ISSN 0169-3689, pag. 14.
[NUME_REDACTAT], R.T.H., 1997. Alle cosmetica ingredie¨nten en hun functies. [NUME_REDACTAT] Vereniging, Nieuwegein, pag. 126.
Zimmermann, [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT] Tucker, "[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] & History", [NUME_REDACTAT], NJ: [NUME_REDACTAT] Association and [NUME_REDACTAT], NC: [NUME_REDACTAT] Co, Inc., 1990, pp. 55.
CUPRINS
Introducere
CAPITOLUL 1
DATE GENERALE PRIVIND ULEIURILE ESENȚIALE
1.1. ULEIURILE ESENȚIALE : CE SUNT ELE?
1.2. ULEIURI ESENȚIALE EXTRASE DIN PLANTE
1.3. ACTIVITATEA ANTIMICROBIANA A ULEIURILOR ESENȚIALE
1.3.1. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul esențiale de Lavandula angustifolia
1.3.2. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul volatil de Eucalyptus globulus
1.3.3. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul volatil de Mentha piperita
1.3.4. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul esențiale de Matricaria chamomilla
1.3.5. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul esențiale de Calendula officinalis
CAPITOLUL 2
CERCETĂRI PRIVIND ACTIVITATEA ANTIMICROBIANA A UNOR ULEIURI ESENȚIALE EXTRASE DIN PLANTE
2.1. SCOPUL CERCETĂRII
2.2. MATERIALE ȘI METODE
2.2.1. Uleiuri esențiale utilizate
2.2.2. Culturile bacteriene utilizate:
2.2.3. Medii de cultura
2.2.4. Tehnica de lucru
2.3. REZULTATE SI DISCUȚII
2.3.1. Evolutia tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de Eucalyptus globulus (eucalipt)
2.3.2. Evoluția tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de Lavandula angustifolia (levănțica,lavandă)
2.3.4. Evoluția tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de [NUME_REDACTAT] (gălbenele)
2.3.5. Evoluția tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de Matricaria chamomilla (mușețel)
2.4. [NUME_REDACTAT]
PROIECT DE DIPLOMĂ
CERCETĂRI PRIVIND ACTIVITATEA ANTIMICROBIANĂ A UNOR ULEIURI ESENȚIALE EXTRASE DIN PLANTE
CUPRINS
Introducere
CAPITOLUL 1
DATE GENERALE PRIVIND ULEIURILE ESENȚIALE
1.1. ULEIURILE ESENȚIALE : CE SUNT ELE?
1.2. ULEIURI ESENȚIALE EXTRASE DIN PLANTE
1.3. ACTIVITATEA ANTIMICROBIANA A ULEIURILOR ESENȚIALE
1.3.1. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul esențiale de Lavandula angustifolia
1.3.2. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul volatil de Eucalyptus globulus
1.3.3. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul volatil de Mentha piperita
1.3.4. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul esențiale de Matricaria chamomilla
1.3.5. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul esențiale de Calendula officinalis
CAPITOLUL 2
CERCETĂRI PRIVIND ACTIVITATEA ANTIMICROBIANA A UNOR ULEIURI ESENȚIALE EXTRASE DIN PLANTE
2.1. SCOPUL CERCETĂRII
2.2. MATERIALE ȘI METODE
2.2.1. Uleiuri esențiale utilizate
2.2.2. Culturile bacteriene utilizate:
2.2.3. Medii de cultura
2.2.4. Tehnica de lucru
2.3. REZULTATE SI DISCUȚII
2.3.1. Evolutia tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de Eucalyptus globulus (eucalipt)
2.3.2. Evoluția tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de Lavandula angustifolia (levănțica,lavandă)
2.3.4. Evoluția tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de [NUME_REDACTAT] (gălbenele)
2.3.5. Evoluția tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de Matricaria chamomilla (mușețel)
2.4. [NUME_REDACTAT]
CUPRINS
Introducere 5
CAPITOLUL 1 7
DATE GENERALE PRIVIND ULEIURILE ESENȚIALE 7
1.1. ULEIURILE ESENȚIALE : CE SUNT ELE? 7
1.2. ULEIURI ESENȚIALE EXTRASE DIN PLANTE 9
1.3. ACTIVITATEA ANTIMICROBIANA A ULEIURILOR ESENȚIALE 11
1.3.1. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul esențiale de Lavandula angustifolia 11
1.3.2. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul volatil de Eucalyptus globulus 16
1.3.3. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul volatil de Mentha piperita 18
1.3.4. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul esențiale de Matricaria chamomilla 20
1.3.5. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul esențiale de Calendula officinalis 22
CAPITOLUL 2 23
CERCETĂRI PRIVIND ACTIVITATEA ANTIMICROBIANA A UNOR ULEIURI ESENȚIALE EXTRASE DIN PLANTE 23
2.1. SCOPUL CERCETĂRII 23
2.2. MATERIALE ȘI METODE 24
2.2.1. Uleiuri esențiale utilizate 24
2.2.2. Culturile bacteriene utilizate: 29
2.2.3. Medii de cultura 35
2.2.4. Tehnica de lucru 35
2.3. REZULTATE SI DISCUȚII 37
2.3.1. Evolutia tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de Eucalyptus globulus (eucalipt) 40
2.3.2. Evoluția tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de Lavandula angustifolia (levănțica,lavandă) 42
2.3.4. Evoluția tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de [NUME_REDACTAT] (gălbenele) 46
2.3.5. Evoluția tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de Matricaria chamomilla (mușețel) 48
2.4. Concluzii 50
Bibliografie 51
CUPRINS
Introducere 5
CAPITOLUL 1 7
DATE GENERALE PRIVIND ULEIURILE ESENȚIALE 7
1.1. ULEIURILE ESENȚIALE : CE SUNT ELE? 7
1.2. ULEIURI ESENȚIALE EXTRASE DIN PLANTE 9
1.3. ACTIVITATEA ANTIMICROBIANA A ULEIURILOR ESENȚIALE 11
1.3.1. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul esențiale de Lavandula angustifolia 11
1.3.2. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul volatil de Eucalyptus globulus 16
1.3.3. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul volatil de Mentha piperita 18
1.3.4. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul esențiale de Matricaria chamomilla 20
1.3.5. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul esențiale de Calendula officinalis 22
CAPITOLUL 2 23
CERCETĂRI PRIVIND ACTIVITATEA ANTIMICROBIANA A UNOR ULEIURI ESENȚIALE EXTRASE DIN PLANTE 23
2.1. SCOPUL CERCETĂRII 23
2.2. MATERIALE ȘI METODE 24
2.2.1. Uleiuri esențiale utilizate 24
2.2.2. Culturile bacteriene utilizate: 29
2.2.3. Medii de cultura 35
2.2.4. Tehnica de lucru 35
2.3. REZULTATE SI DISCUȚII 37
2.3.1. Evolutia tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de Eucalyptus globulus (eucalipt) 40
2.3.2. Evoluția tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de Lavandula angustifolia (levănțica,lavandă) 42
2.3.4. Evoluția tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de [NUME_REDACTAT] (gălbenele) 46
2.3.5. Evoluția tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de Matricaria chamomilla (mușețel) 48
2.4. Concluzii 50
Bibliografie 51
P
[NUME_REDACTAT] esențiale au fost folosite în mod tradițional pentru tratamentul infecțiilor și bolilor peste tot în lume de secole. Astăzi utilizarea de uleiuri esențiale este o piață în creștere și există o gamă considerabilă de aplicații. Uleiurile sunt utilizate, de exemplu, în industria alimentară , a băuturilor ,parfumuri și cosmetice, dar uleiurile acoperă, de asemenea, un spectru larg de activitate biologică, care a condus la un interes crescut în rândul cercetătorilor. În ultimii ani au existat ample cercetări pentru a explora și de a determina activitatea antimicrobiană a uleiurilor esențiale. Toate uleiurile testate până în prezent au prezentat o activitate antimicrobiană, iar unele s-au dovedit a fi mai eficiente decât altele. Timol, carvacrol, linalol și eugenol sunt principalele componente ale unor uleiuri esențiale din plante care s-au dovedit a avea un spectru larg de activitate împotriva microorganismelor.
Membri ai acestei clase sunt cunoscuți a fi fie bactericid sau bacteriostatic, în funcție de concentrația folosită. Mecanismul de acțiune este încă neclar, dar unele studii sugerează că compușii penetrează celula, unde se interferă cu metabolismul celular. Alte studii sugerează că fenolii precum carvacrol și eugenol, perturbă membrana celulară și reacționează cu situri active ale enzimelor. În ultimul deceniu a existat, de asemenea, un interes crescut cu privire la uleiurile esențiale și activitatea lor antimicrobiană din cauza răspândirea rezistenței la antibiotice. Incă de la descoperirea penicilinei de către [NUME_REDACTAT] in 1929 multe noi clase de antibiotice au devenit disponibile pentru tratamentul infecțiilor bacteriene, dar ca urmare a consumului excesiv și de multe ori inutil de antibiotice la om și animale, rezistența bacteriană a fost raportată la fiecare antibiotic disponibil în prezent. Staphylococcus aureus meticalino-rezistent la meticilină (MRSA), vancomicina-enterococilor rezistenti (VRE) și tulpini rezistente de Pseudomonas sunt exemple de bacterii multirezistente, care devin o problemă alarmantă în cadrul sistemului de sănătate. MRSA este, probabil, cea mai comună bacterie rezistentă la antibiotice găsit în spitale în întreaga lume și colonizează în mod natural pielea și infectează rănile. Astăzi, prevalența MRSA este între 25-50% în unele părți ale lumii, inclusiv SUA, Australia, America de Sud și părțile centrale ale Europei. Chiar și în țările scandinave, unde ratele de MRSA au fost scăzute, frecvența începe să crească. De asemenea, VRE sa răspândit în întreaga lume, deoarece a fost descoperit și izolat la sfârșitul anilor '80 și pot fi regăsite, acum, în fiecare continent. Enterococii pot cauza, infectia rănilor și infecții ale tractului urinar, dar infectiile grave ale VRE de obicei apar doar la pacienții cu apărarea gazdei compromise în mod semnificativ. Candida și Pseudomonas sunt alti agenti patogeni oportuniști care, de obicei, duc doar la infecții grave la persoanele imunocompromise. Terapiile pentru Candida au fost dificile din cauza numărului limitat de medicamente antifungice, și pentru Pseudomonas chiar consumul de droguri, tulpini sensibile, au apărare considerabil față de antibiotice. Factorii responsabili pentru răspândirea bacteriilor rezistente nu diferă atât de mult în comparație cu tulpinile de bacterii obișnuite și sunt cel mai frecvent observate în spitale. Cea mai comună cale de răspândire este prin transmisie indirectă între personalul de asistență medicală și pacienții lor. Personalul poate purta bacterii rezistente pe mâini sau pe haine și chiar echipamentele din spital pot transmite astfel de infecții. Terapii noi sunt necesare, prin urmare,
Scopul acestui studiu a fost de a evalua activitatea antimicrobiană a uleiurilor esențiale vegetale și pentru a determina modul în care inhibarea a fost efectuată de cantitatea diferită de uleiuri utilzate.
CAPITOLUL 1
DATE GENERALE PRIVIND ULEIURILE ESENȚIALE
ULEIURILE ESENȚIALE : CE SUNT ELE?
Uleiuri esențiale din surse naturale sunt un complex de compuși chimici diferiți (lichid sau solid), dizolvat pentru a forma o soluție omogenă, iar efectul lor terapeutic este rezultat din acțiunea comună a elementelor (active sau inactive). Componentele inactive pot influența viteza de adsorbție, de reacție și de disponibilitate biologică activă. De asemenea, compoziția uleiurilor esențiale din surse naturale este influențată de genotip, fenotip, originea geografică a plantelor care le produc și, nu în ultimul rând, condițiile de mediu în care plantele agricole cresc.
Principalele componente ale uleiurilor esențiale sunt: hidrocarburi alcooli derivați, aldehide, cetone, eteri, acizi, esteri, fenoli și derivați ai acestora, specific substanțelor din zona de unde au fost colectate. În plus, în cantități mai mici, se găsesc produse chimice organice, cum ar fi olefine și acetilenă, hidrocarburi alifatice saturate, hidrocarburi aromatice, alcooli, aldehide, cetone, fenoli, acizi, esteri, lactone, carotenoide, flavone, lignani, azot sau sulf derivate.
Uleiurile esențiale sunt sensibile la acțiunea agenților de oxidare. Prezentă în compoziția hidrocarburilor nesaturate și compușilor cu funcții de oxidare, mai ales în cazul în care acțiunea s-a este activată de lumină și temperatură.
Peroxizii și polimeri formați în acest proces, denaturează calitatea uleiurilor esențiale. Acestea suferă schimbări de compoziție în timpul dezvoltării biologice a plantelor, ca urmare a proceselor biochimice care au loc la tineret. Uleiuri esențiale sunt bogate în hidrocarburi și compuși cu o moleculă mai simplă; în plantele mature, organele reproductive sunt bogate în uleiuri cu compuși de oxigen. Uleiuri vlolatile se presupun că au un rol în metabolismul celular ca antioxidanți și donatori de hidrogen, și unele componente ale acestora, cum ar fi alcoolul și cetonele, reprezintă un moderator intracelular al proceselor oxidativ și protecție împotriva intemperiilor. Diversitate mare de uleiuri esențiale obținute, (folosind diferite metode de preparare) impune studii privind activitățile lor antimicrobiene și antioxidante, datorită compoziției chimice specifice.
Cea mai mare utilizare a uleiurilor esențiale în [NUME_REDACTAT] (UE) este în produsele alimentare (ca arome), parfumuri (parfumuri și loțiuni după bărbierit) și produse farmaceutice (Bauer și Garbe, 1985; [NUME_REDACTAT], 1997; Van de Braak și Leijten, 1999). Utilizarea bine-cunoscută de uleiuri esențiale în aromaterapie constituie puțin mai mult de 2% din piața totală (Van de Braak și Leijten, 1999). Componentele individuale ale uleiurilor esențiale sunt de asemenea, folosite ca arome în alimentație, fie extrase din materialul fabricat vegetal sau sintetic (Oosterhaven , 1995).
Proprietățile antibacteriene ale uleiurilor esențiale și componentele lor sunt exploatate în diverse industrii, cum ar fi unele produse: căptușeala dentară a canalului radicular (Manabe, 1987), antiseptice (Bauer și Garbe, 1985, Cox , 2000), precum și suplimente alimentare pentru scroafe în lactație și purcei înțărcați ([NUME_REDACTAT] și Binnendijk, 2001; Ilsley , 2002), conservanții care conțin uleiuri esențiale sunt deja disponibili în comerț. "DMC bază naturală" este un produs alimentar conservant produse de DOMCA S.A., Alhendı'n, Granada, Spania și cuprinde uleiuri esentiale 50% din rozmarin, salvie, citrice și glicerol 50% (Mendoza-Yepes, 1997). "[NUME_REDACTAT]" și "[NUME_REDACTAT]" sunt extracte amestecate de plante medicinale produse de [NUME_REDACTAT] Apopka, FL, [NUME_REDACTAT] ale Americii și sunt clasificate ca fiind aditivi alimentari . Deși conținutul precis nu este publicat de către producător, probabil prodesele conțin una sau mai multe uleiuri esențiale și sunt dispersate în soluții de citrat de sodiu și clorură de sodiu (Cutter, 2000).
ULEIURI ESENȚIALE EXTRASE DIN PLANTE
Uleiurile esențiale sunt, în general, derivate din una sau mai multe părți din plante, cum ar fi: flori (de exemplu: trandafir, iasomie, garoafă, cuișoare, mimoza, rozmarin, lavandă), frunze (de exemplu: mentă, lemongrass), frunze și tulpini (de exemplu: mușcată, patchouli, verbină, scorțișoară), scoarță de copac (de exemplu: scorțișoara), lemn de cedru (de exemplu: pin), rădăcini (de exemplu: valeriană), semințe (de exemplu: fenicul, coriandru, chimen, mărar, nucșoară), fructe (bergamota, portocale, lămâie, ienupăr), rizomi de ghimbir (de exemplu: trestie, curcuma,) și gume sau exudațiile extractelor de oleorășini (de exemplu: balsam de Peru, Myroxylon balsamum, Benzoin).
Modalități de a produce uleiuri esențiale
În ceea ce privește hidrodistilarea plantelor pentru industria uleiurilor esențiale s-a dezvoltat o terminologie pentru a distinge trei tipuri de distilare a apei: distilare cu apă și abur, abur directe și apă direct.
Inițial au fost introduse de [NUME_REDACTAT], iar acești termeni au devenit stabilit în industria uleiurilor esențiale. Toate cele trei metode sunt supuse aceleași considerații teoretice ce stă în sistemul de distilare a două faze. Diferențele constau în principal în metodele de manipulare a materialelor.
Unele uleiuri esențiale nu pot fi distilate, fără descompunere și astfel, sunt de obicei, obținute prin mijloace mecanice (uleiul de portocale). În anumite țări, metoda generală de obținere a uleiurilor citrice implică înțeparea glandelor de ulei, prin rularea fructelor peste un jgheab căptușit pe suprafața căruia se află ace ascuțite, care sunt suficient de lungi pentru a penetra epiderma și de pătrundere a glandelor de ulei, situate în partea exterioară a cojii (ecuelle metoda), iar stoarcerea ușoară a fructelor îndepartează uleiul din glande și o ușoară pulverizare cu apă îl va spăla.
Uleiul din coaja de piure este separată de sucul fructului prin extracția acestui printr-un tub central, care separă pulpa fructului. Rezultatul este o emulsie de ulei și apă, separat prin centrifugare. O altă variantă a acestui proces este de a scoate coaja fructului înainte de a extrage uleiul. Adesea, conținutul de ulei volatil al plantelor proaspete (petale de flori) este atât de mic, încât uleiul nu este fezabilă comercial prin metodele menționate anterior. În astfel de cazuri, se întinde ulei fix sau grăsime în strat subțire pe placa de sticlă. Petale de flori sunt așezate pe grăsime pentru câteva ore, apoi în mod repetat, petalele se elimină de pe placă, și un strat nou de petale este introdus. După ce grăsimea a absorbit cât mai multă esență, uleiul poate fi scos prin extracție cu alcool. Acest process a fost anterior utilizat intensiv în producția binecunoscutelor parfumuri și alifii.
În industria parfumurilor, producția de uleiuri esențiale se realizează cu cele mai moderne aparaturi, folosind solvenți volatili, cum ar fi eter de petrol și hexan. Avantajele principale ale extracției față de distilare este faptul că temperatura uniformă (de obicei, 50 °C) poate fi menținută în timpul procesului, ca urmare, uleiurile extrase au un miros mult mai natural care este de neegalat de către uleiurile extrase prin distilare, ce pot fi supuse modificărilor chimice și de temperatură ridicată. Această caracteristică este importantă pentru industria parfumurilor, cu toate acestea, metoda de distilare stabilită implică un cost redus față de procesul de extracție.
Distilare distructivă înseamnă distilarea uleiului volatil în absența aerului. Când lemnul sau rășina din familia Pinaceae sau Cupressaceae este încălzit fără aer, descompunerea are loc și o serie de compusi volatili se elimină. Masa reziduală fiind carbune. materialele esențiale condensate, se separă de obicei în 2 straturi: un strat apos care conține țițeiul de lemn (alcool metilic) și acid pirolignos (oțet de lemn), precum și un lichid ca: gudronul de pin, gudronul de ienupăr sau alte gudroane, în funcție de lemnul folosit. Acest lucru este, de obicei considerat o distilare uscată, iar randamentul reprezintă adesea aproximativ 10% din greutatea lemnului utilizat.
ACTIVITATEA ANTIMICROBIANA A ULEIURILOR ESENȚIALE
Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul esențiale de Lavandula angustifolia
Studiile anterioare demonstrează acțiunea și efectul vaporilor produși de uleiurile esențiale ca fiind unul inhibitor, ce face dificilă efectuarea comparării și a confirmării rezultatelor. Cele mai multe cercetări care au fost efectuate, se bazează pe metoda de difuzie în agar nefiind considerat posibil efectul antimicrobian de vapori din uleiuri esențiale.
Studile au arătat că, vaporii de la Lavandula angustifolia, Syzygium aromaticum , Tymus serpyllum L., au un efect antimicrobian diferit și nici un ulei nu este superior celeilalte. Singurul organismul care nu a fost sensibil la uleiurile testate a fost Ps. aeruginosa. Multe lucrări de cercetare confirmă faptul că Pseudomonas aeruginosa este mai rezistentă împotriva uleiurilor esențiale, din cauza structurii peretelui celular. [NUME_REDACTAT]-negative au un perete exterior lipopolysacarid care poate funcționa ca o barieră împotriva agenților toxici (Gaunt, 2005). Uleiul rezultat din Thymus serpyllum s-a dovedit a fi un efect antimicrobian bun împotriva celor două bacterii Streptococcus pyogenes și Candida albicans. În cazul Syzygium. aromaticum și [NUME_REDACTAT], format din structuri fenolice, au o activitate antimicrobiană bună, acestea fiind confirmate de numeroase studii(Kalemba et al. 2003). Uleiuri esențiale cu compusi predominanți alcoolici au în studiile anterioare dovezi, cum că sunt mai puțin activi decât compușii care conțin structuri fenolice (Dorman et al 2000). Cu toate acestea, corelația dintre compozițiile și activitățile uleiurilor esențiale nu au fost aduse la o încheiere satisfăcătoare până în prezent. Unele uleiuri esențiale, inclusiv uleiurile de lavandă testate, au demonstrat o activitate in vitro împotriva [NUME_REDACTAT]-rezistente (VRE) folosind doar testele cu disc de difuzie (Cavanagh 2002).
S-a observat că efectul inhibitor al uleiurilor esențiale pot diferi între esențiale și de contact direct cu microorganisme, iar în ceea ce privește efectul inhibitor al unor uleiuri esențiale asupra ciupercilor au fost raportate efecte mai mari atunci când uleiurile esențiale sunt folosite.
Candida albicans a fost sensibilă la toate uleiurile esențiale testate și a fost singurul organism în cazul căruia, activitatea antimicrobiană a fost observată după o expunere de șase ore la uleiurile esențiale. Activitatea antifungică a fazei esențiale de uleiuri esențiale a fost revizuită de către Cavanagh (2007) și confirmă faptul că multe uleiuri posedă activitate puternică împotriva unei game largi de ciuperci. Nu este transparentă problema cum unele uleiurile esențiale inhibă creșterea fungică și de ce alte uleiuri esențiale au o activitate mai bună împotriva ciupercilor decât împotriva bacteriilor. O explicație ar putea sta în faptul că, activitatea antimicrobiană a rezultatelor compușilor volatili din efectul combinat al absorbției directe al vaporilor pe microorganisme și efectul indirect prin mediu, diferă de cantitatea absorbantă a vaporilor (Inouye 2000; Inouye 2001).
Ciupercile cresc în principal pe suprafața mediului de agar și ar putea fi mai susceptibile de a direcționa vaporii de contact, în timp ce efectul antimicrobian împotriva bacteriilor ar putea fi mai dependent la acumularea de vapori în agar-agar. Acest lucru ar putea explica de ce în zone neclare de inhibiție au fost observate după șase ore de incubare cu ulei volatil împotriva Staphylococcus aureus Meticilino-rezistent (MRSA) și [NUME_REDACTAT]-rezistente (VRE). O altă explicație este că unele ciuperci sunt mai sensibile la uleiuri esențiale decât bacteriile.
În acest studiu o serie de discuri sterile au fost folosite pentru a permite compararea efectelor antimicrobiene folosind diferite volume ale uleiurilor esențiale. Acest stiudiu s-a dovedit a fi dificil de a așeza și menține discurile sterile foarte aproape unul de celălalt, ce ar fi determinat creșterea varianței rezultatelor. În studiile viitoare ar fi mai avantajos să folosim discuri sterile de diferite dimensiuni, fiind mult mai convenabil decât introducerea mai multor discuri unul lângă altul.
Acest studiu a demonstrat că uleiuri esențiale esențiale testate, au efect antimicrobian bun și un timp de expunere mai mare de șase ore este absolut necesar pentru a obține rezultate adecvate împotriva bacteriilor. Rezultatul sugerează că uleiurile esențiale au potențialul de a fi utilizate ca agenți antimicrobieni atât pentru medicină cât și pentru mai multe aplicații comerciale. Estenșe esențiale de petrol au avantajul că pot trata zone mari și nu necesită contacte directe cu uleiuri lichide, care se utiliza ca dezinfectant de cameră și ca o componentă pentru produse de curățare.
Uleiurile ar putea fi, folosite ca terapie prin inhalare împotriva agenților patogeni bacterieni ale tractului respirator ca Streptococus. pyogenes, care pot provoca faringite. Înainte de terapia cu vapori de ulei esențial care se aplică în studii clinice suplimentare, sunt necesare practici și probe pentru a determina gama de factori; cum ar fi timpul de expunere minim pentru eficacitate, aplicabilitate și posibilitate de toxicitate pentru a fi evaluat mai departe. Este, de asemenea, o provocare pentru a determina care componente dintr-un ulei esențial, au activitate antimicrobiană, și care pot fi toxice. Deși ample operațiuni de cercetare au fost efectuate în acest domeniu, uleiuri esențiale pot conține 40 sau mai multe substanțe chimice diferite, identificabile, care pot face dificilă determinarea componentelor active. Cercetări viitoare sunt încă necesară și indispensabile pentru clasa bacterilor.
În cazul Lavandei, este un soi de aproximativ 25 – 30 de specii de plante cu flori din familia mentei, Lamiaceae, native din sud, regiunea mediteraneană, Africa tropicală și în multe regiuni din Asia. Genul anual cuprinde: plante erbacee și arbuști mici (Piccaglia et al., 1993).
Lavanda a fost folosită de secole ca un remediu pe bază de plante, precum și randamentul cel mai de folos al lavandei ca și ulei este unul de amploare având accente foarte dulci și poate fi folosit în balsamuri, unguente, parfumuri, cosmetice, și aplicații de actualitate. Pe plan intern, uleiul volatil de lavandă este considerat a fi în beneficiul pentru o multitudine de probleme, inclusiv stresul, anxietatea, epuizare, iritabilitate, dureri de cap, migrene, insomnie, depresie, răceli, digestie, flatulență, stomac deranjat, probleme cu ficatul și vezicii biliare, nervozitate, pierderea poftei de mâncare, și ca un odorizant de respirație și apă de gura.
Uleiul esențial de lavandă a fost analizat cu ajutorul GC-MS (spectrometru de masa). Un total de 47 de compuși reprezentând 98.4 până la 99.7% din uleiuri. Au fost identificate următoarele: 1,5-dimetil-1-vinil-4-hexenbutil a fost principalul constituent de ulei esential (43.73%), urmată de 1,3,7-Octatriene, 3,7-dimetil-(25.10%), Eucaliptol (7,32%) și camfor (3,79%).
Uleiul esențial afișează o activitate antioxidantă puternică împotriva peroxidării lipidică într-un sistem model de acid linoleic și activitatea largă împotriva bacteriilor. Uleiul volatil ar putea fi utilizat ca potențial medicament natural în tratarea pacienților cu rinită.
Diferite specii de lavandă au avut efecte antibacterian variabil, în funcție de concentrația de constituenți chimici specifici. Uleiul volatil de Lavadula angustifolia are o activitate bacteriostatic și bactericidă.
Staphylococcus aureus și Enterococcus aecium sunt rezistente la vancomicină .Așadar linalool și cineol exercită activitate antibacteriană împotriva exponatelor 16 și 17 din 18 tulpini de bacterii gram-pozitive și gram-negative testate.
Într-un alt studiu, uleiurile esențiale de Lavandula angustifolia au inhibat cresterea Bacillus megaterium cu 50% față de alte culturi controlate; a fost de asemenea remarcat faptul că inhibă dezvoltarea de Pseudomonas aeruginosa cu 75%, și întârzie creșterea de Staphylococcus aureus și Micrococcus lysodeikticus. Într-un studiu, unele clone ale lui Lavandula angustifolia au înregistrat creșteri de conținut fenolicular și la sinteza acidului rozmarinic când este atacat de o tulpina de Pseudomonas.
Într-un alt studiu, patru mostre de ulei volatil de Lavandula hybrida a avut activitate inhibitoare împotriva a cinci tulpini de radacini non-tuberculare de micobacterii cu creștere rapidă. Probele au avut concentrații ridicate de linalool, linalyl acetate, și eucalyptol.
Studii efectuate pe lavandă de măsurare a antifungicelor au avut rezultate mixte, dar cele mai multe au raportat efecte pozitive în vitro. Unul dintre studii arată că, uleiul de Lavandula angustifolia a întârziat sporularea fungilor filamentoși și a inhibat creșterea completă a Trychophiton mentagrophytes. În mod similar, uleiul volatil de Lavandula angustifolia expune o activitate fungistatică împotriva a doi din trei patogeni fungici și activității fungicide contra unuia dintre cele trei patogeni fungici umani (p-cymene, limonene, linalool, alfa-pinen, beta-pinen, 1,8-cineol si camfor).
Într-un al treilea studiu, cineol si linalool expuse activității antifungice împotriva 10 și respective 7 din 12 tulpini de ciuperci testate. Contactul gazos al uleiului volatil de lavandă a suprimat sporularea a patru specii fungice, sugerând că ingredientele active sunt extrem de esențiale.
Cu toate acestea, un alt studiu a constatat ca activitate antimicotică de ulei volatil de Lavandula angustifolia împotriva Microsporum canis și Microsporum gypseum, a fost doar fungistatică la doze foarte mari.
Există date contradictorii în ceea ce privește activitatea uleiului de levănțică împotriva drojdiei. Într-un singur studiu, uleiul de lavandă a arătat acțiune antifungică asupra Candida albicans încetândui creșterea. În alte studii, uleiu volatil de Lavandula angustifoli a avut doar efecte minore inhibitoare împotriva Candida albicans și Saccharomyces cerevisiae.
Mai multe componente chimice ale uleiului de lavandă, terpineol, alfa-pinen și camfen au avut toate activitate anti-păduchi atunci când testarea este efectuată în vitro. Linalool și D-limonen, două componente de ulei de lavandă au avut o activitate rapidă insecticidă împotriva puricilor la pisică.
Uleiurile esențiale, atât Lavandula stoechus și Lavandula angustifolia. expuse insecticidului au efecte împotriva [NUME_REDACTAT].
Uleiurile esențiale de Lavandula angustifolia și Lavandula hybrida expuse activității insecticide împotriva căpușei păianjen, reduce fecunditatea acestuia cu 78% și respectiv 92%.
Uleiul volatil de Lavandula angustifolia, are activități împotriva acarienilor Psoroptes cuniculus de iepure și a Psoroptes acarianului de ovine.
Datele obținute la animale: Într-o serie de cazuri, puricii au fost eliminați la pisici prin înmuierea în linalool.
Datele obținute la om: Într-un studiu pilot de 20 de copii britanici cu păduchi rezistenți la tratament farmaceutic folosind un amestec de șase uleiuri esențiale, inclusiv de lavandă a fost pe deplin eficient.
Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul volatil de Eucalyptus globulus
Din punct de vedere al activității antimicrobiene eucaliptul este folosit pentru a controla mai multe boli derivate din infecții microbiene, de dezvoltare a rezistenței bacteriene la antibiotice disponibile în prezent a necesitat nevoia de a căuta noi agenți antibacterieni. Bacteriile gram pozitive, cum ar fi Staphylococcus aureus sunt în principal responsabile pentru infecții de răni post operatorii, sindromul de șoc toxic, endocardita, osteomielita și intoxicație alimentară (Benayache 2001). Bacteriile gram negative, precum Escherichia coli sunt prezente în intestinul uman și provoacă infecții ale tractului urinar inferior, coleocistita sau septicemia (Benhassaini 2003; Benjilali 1986). Principalul obiectiv al unui studiu a fost să identifice efectele uleiului voltail de Eucalyptus globulus și Eucaliptus camaldulensis împotriva Staphylococcus aureus si Escherichia coli.
Rezultatele antibiogramei, au arătat că tulpina de Staphylococcus aureus a fost sensibilă la cloramfenicol si pristinamycine și rezistente la ampicilină si doxiciclină, are rezistență intermediară la amoxicilină, eritromicină și derivatele lor. Pe de altă parte, Escherichia coli a fost sensibilă la cloramfenicol, rezistente la ampicilină, doxiciclină și pristinamycină și rezistență intermediară la eritromicină și preparatele lor .
Nu s-a inhibat creșterea ambelor organisme la concentrații scăzute ale uleiului de eucalipt din Eucalyptus camaldulensis și Eucalyptus globulus.
Creșterea cantității de ulei volatil, cu toate acestea, a dat o zonă distinctă de inhibare. Zona de inhibare este interpretată ca activitatea antibacterienă a uleiurilor esențiale din frunze de Eucalyptus camaldulensis cat si Eucalyptus globulus.
Speciile de eucalipt produc numeroși compuși volatili în cantități mari, în special isoprenoid (denumit terpene), care sunt acumulate în glande, abundent distribuite în parenchimul frunzelor și scoarței de copac (Rakotonirainy și Lavédrine, 2005)
Moleyar, și Sandulescu, 1986). Iserin (1997), Inouye (2001) și Cimanga (2002) și alți cercetatorii au observat că activitatea antimicrobiană al unui ulei volatil este legată de compoziția sa chimică. Grupele funcționale ale unor compuși găsiți în cele mai multe plante alcool, fenoli, terpene și cetone sunt asociate pentru caracteristicile sale antimicrobiene (Farah 2001; Alma, 2004; Sartorelli,2006).
Pibiri (2006) a demonstrat în teza s-a de doctorat că uleiurile esențiale testate de Satureia montana, timusul, Origanum vulgaris și scoarță de scorțișoară în fază gazoasă au un efect microbicid asupra a două tulpini de Staphylococcus aureus și Pseudomonas aeruginosa, chiar și în doze mici.
Compozițiile chimice ale uleiurilor frunzelor de diferite specii de eucalipt au fost raportate (Singh,2000). Componenta majoră a fost de 1,8-cineol, și un colaborator principal pentru bioactivitate a fost terpineol, care a arătat activitatea mai mare a 1,8-cineol împotriva Staphylococcus aureus. 1,8-Cineol nu a fost raportat ca o substanșă activă în alte uleiuri de eucalipt (Inouye, 2001).
S-a demonstrat deja că activitatea antimicrobiană a uleiurilor esențiale compuși rezultate din efectul combinat de absorbție de vapori directe pe microorganismele și efect indirect prin mediu care a absorbit vapori ( Hotchandani, 2004). O contribuție semnificativă de compuși volatili prin absorbție agar-agar a fost raportat pentru Escherichia coli (Haggag, 1996).
S-a prezentat inhibarea creșterii de Staphylococcus aureus și Escherichia coli in acțiunea uleiurilor de Eucalyptus globulus măsurată ca densitatea optică la diferite concentrații de ulei esențial și supă de diluare. A existat o scădere remarcabil în dezvoltarea bacteriilor raportat la rata de creștere a concentrației de ulei esențial și cu o mai lungă perioadă de incubație. Creșterea de Staphylococcus aureus a fost inhibată complet atunci când 50 µl de ulei a fost folosit timp de 2 ore. La o concentrație mai mare de 100 µl de ulei, o expunere de 10 min inhibă dezvoltarea bacteriilor
Escherichia coli, testat, a arătat o problemă ce se referă la apariția de tulpini care posedă mai multă rezistență la o gamă largă de antibiotice, astfel făcându-le dificil de tratat. Rezultatele încurajatoare indică Eucalyptus globulus și Eucalyptus camaldulensis măsurate ca densitatea optică,o scădere în colonii de două specii a fost marcată cu concentrația de ulei de Eucalyptus camaldulensis în creștere. La fel ca si Eucalyptus globulus, acțiunea inhibitoare de ulei volatil al Eucalyptus camaldulensis este mult remarcabil în doze mari 50 si 100 µl și perioada lungă de incubare timp de aproximativ două sau 24 h, timp în care, suntem martorii a unei inhibiții totale a celor două organisme de testare.Rezultatele acestui studiu a relevat faptul că uleiul volatil de eucalipt, specii utilizate în acest studiu are activitate antimicrobiană împotriva bacteriilor Gram-pozitive si Gram-negative bacterii rezistente la folosirea agenților antimicrobieni uzuali.
Studiile au confirmat proprietăți antimicrobiene ale uleiurilor esențiale din Eucalyptus globulus și Eucalyptus camaldulensis care au arătat inhibarea creșterii semnificative pentru Staphylococcus aureus și Escherichia coli testat a căror problemă se referă la apariția de tulpini care posedă mai multă rezistență la o gamă largă de antibiotice, astfel le face dificilă tratarea. Rezultatele încurajatoare indica că Eucalyptus globulus și Eucalyptus camaldulensis ar putea fi exploatate ca antibiotic natural pentru tratarea mai multor boli infecțioase cauzate de germeni, și ar putea fi utile în înțelegerea relațiilor dintre cure tradiționale și medicamente.
Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul volatil de Mentha piperita
Menta bine-cunoscută și utilizată pe scară largă (Mentha piperita din familia Lamiaceae) este un hibrid natural cultivat de Mentha aquatica (menta de apa) și Mentha spicata. Deși este originar din regiunea mediteraneană, este cultivat peste tot în lume pentru utilizarea în aromatizare, parfumuri, medicamente, și aplicații farmaceutice. Uleiul de mentă este una dintre cele mai larg ulei esențiale produs și consumat. Pe lângă utilizările sale în alimentație, preparate din ceai de plante, și cofetării, utilizările medicinale, care datează din cele mai vechi timpuri, includ antiinflamatoare, antispastice, antiemetice, diaforetic, analgezic, stimulent, și aplicare anticatharhală. De asemenea, este folosit împotriva grețurilor, bronșitelor, flatulențelor, anorexie, colici, și boli hepatice. Uleiurile esențiale de mentă sunt utilizate în general extern pentru scop astringent, rubefacient, antiseptic, antimicrobian precum și pentru tratarea nevralgiilor, mialgii, dureri de cap, migrene.
Odată cu folosirea la capacitate mare, dezvoltarea de antibiotice sintetice și semisintetice, au incaput argumentele pro și contra de-a lungul ultimilor 50 de ani, care și-au îndreptat cercetarea înapoi la produse naturale antimicrobiene ca resursele indispensabile. O altă problemă rămasă pentru omenire sunt patogenii de plante și deteriorarea lor in procesele agricole. În plus, producția totală și calitatea produselor alimentare trebuie să fie garantată prin controlul ciupercilor care produc micotoxine, afectând sănătatea umană. Fungii filamentoși pot cauza micoze sistemice și alte complicații. În consecință, există o cerere mare de fungicide, precum și agenți antibacterieni, în agricultură, protecția produselor alimentare, precum și medicină.
Diferitele specii de mentă au fost cercetate anterior pentru compoziția lor ca ulei volatil. Uleiul de mentă a făcut obiectul a numeroase alte studii. Acest studiu se referă la observarea activității antimicrobiene a uleiurilor Mentha piperita folosind diferite tehnici de bioevaluare în diferite combinații. Activitățile antimicrobiene ale uleiurilor au fost determinate și comparate utilizând tehnici cum ar fi difuzia în agar, microdiluții., Compozițiile chimice ale uleiurilor de mentă au fost evaluate și comparate folosind tehnici simple, cum ar fi cromatografia în strat subțire și cromatografie în fază gazoasă.
Patru uleiuri de mentă, obținute din diferite surse au fost analizate pentru a determina principalele componente ale acestora, și evaluate pentru proprietățile lor antimicrobiene împotriva a 21 microorganisme patogene de plante folosind diferite teste biologice.Uleiurile esențiale , mentol, și menthone din [NUME_REDACTAT] și respective Fluka, Germania au arătat efecte inhibitorii moderate împotriva microorganismelor patogene. Staphylococcus aureus a fost inhibată de uleiuri din Yakima si Turcia. Agentul patogen Listeria monocytogene a fost inhibată de uleiurile din Yakima, Turcia și cel din India cu o puternică inhibare. Staphylococcus epidermidis a fost, de asemenea, inhibată cu activitate moderată. Cu toate acestea, toate uleiurile de menta au demonstrat inhibarea puternică, împotriva următorilor patogeni de plante: Pseudomonas syringae, Xanthomonas campestris. Aceste rezultate au fost corelate cu procentele mentol și menthone. Proprietăți antifungice ale uleiurilor Mentha piperita au fost de asemenea investigate față de ketoconazol standard de agent antifungic. Toate uleiurile și compuși puri au demonstrat o activitate antifungică foarte slabă la o concentrație de 5 mg ml-1, care a demonstrat o rezistență puternică a fungilor patogeni investigați.
Evaluările antimicrobiene ale uleiurilor esențiale sunt dificil de realizat din cauza volatilității lor, insolubilității în apă, și complexității chimice..Unii factori sunt importanți atunci când se testează uleiuri cum ar fi tehnica de analiză, mediul de creștere a microorganismelor.
Activitățile antimicrobiene ale uleiurilor de mentă au fost de asemenea cercetate anterior de către diferite collective. Principalul compus, mentol, a demonstrat o activitate slabă pe disc împotriva Salmonella typhimurium și Rhizobium leguminosarum folosind metoda în placa de agar. Mentolul a fost demonstrat anterior ca are activitate împotriva Clostridium sporogenes, Enterobacter aerogenes, Klebsiella pneumoniae, Proteus vulgaris, Pseudomonas aeruginosa, Salmonella pullorum, Staphylococcus aureus, Streptococcus faecalis, și Comamonas terrigena. Într-un alt studiu, a fost raportat ca Fusarium sambucinium a fost inhibată de mentol la o concentrație de 1% (Spencer 1997)
1.3.4. Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul esențiale de Matricaria chamomilla
Plantă ierbacee, anuală, scundă, atingând înălțimea de 0,2-0,6 m, mult ramificată. Florile sunt grupate în capitule terminale. Receptaculul capitulului plan la începutul înfloririi devine conic și gol la interior, ceea ce permite să deosebim florile de musețel adevărate de florile recoltate de la specii înrudite și lipsite de proprietați terapeutice. Musețelul (Matricaria chamomilla), este o plantă originară din sudul și sud-estul Europei, răspândită astăzi pe toate continentele. La noi crește în locuri însorite și mai umede, prin sate, pe lângă garduri, drumuri și căi ferate, pe lângă locuințele oamenilor, prin lanuri, pe pajiști, cu predilecție pe solurile nisipoase ușoare. Apare masiv în câmpie pe solurile sărăturoase.
Este cultivată în toate zonele țării. Înflorește din lunile aprilie, mai până la sfarșitul lunii august. Uneori înflorește a doua oară prin septembrie. Se poate confunda cu alte speci din genul Matricaria sau din genul Anthemis. Mtricaria inodora (mușețelul prost) este lipsit de mirosul aromat caracteristic, iar receptaculul este plin în interior.
Matricaria matricarioides (mușețelul cu flori verzi) este lipsit de mirosul aromat caracterisric, iar receptaculul este plan sau semiglobulos, inflorescențele au diametrul mult mai mare. Matricaria chamomilla are mirosul caracteristic aromat. Receptaculul inflorescenței este plan la începutul înfloririi, apoi devine conic și gol la interior. Momentul cel mai prielnic de recoltare este când majoritatea inflorescențelor au petalele florilor marginale dispuse orizontal. În această fază de înflorire, florile tubulare au cel mai mare conținut în ulei esențial. Înflorescențele abia deschise nu se vor recolta. Ele au un conținut variat de ulei.
Componenții principali:ulei volatil bogat în chamazulena, substanțe amare, flavonoide, colina, mucilagii, acid salicilic, rezină, fitosterine, substanțe glicozidice, vitaminele B1 si C, substanțe minerale etc.
Proprietați:antiinflamatoare în diferite infecții, analgezice, antihistaminice, antiseptice, bacteriostatică, fungicidă, cicatrizantă.
Activitatea antimicrobiană al uleiului esențiale de Matricaria chamomilla din flori a fost evaluată împotriva Aspergillus niger, cu accent pe acțiunea la nivelul microscopiei electronice. Un total de 21 de compuși au fost identificați în uleiul volatil utilizând cromatografia / spectrometria de masă (GC / MS) reprezentând gaz pentru 92.86% din compoziția uleiului. Principali compuși identificați erau alfa-bisabolol (56.86%), trans-trans-farnesol (15,64%), cis-beta-farnesen (7,12%), guaiazulene (4,24%), alfa-cubebene (2,69%), alfa-bisabolol oxid A (2,19%) și chamazulenă (2,18%). În biotest, Aspergillus niger a fost cultivat pe mediu bulion de dextroză din cartof în microplăci cu 6 cavități în prezența a două concentrații seriale sau de ulei de plante (15.62-1,000 microg / ml) pentru 96 ore la temperatura de 28 de grade C. Pe baza rezultatelor obținute, Aspergillus niger a fost inhibată dependent de doză, cu un maxim de aproximativ 92,50% la cea mai mare concentrație de ulei. Un martor în producția de ciuperca a fost observat în legătură cu inhibarea creșterii unei hife.Principalele modificări ale hifei observată prin microscopie electronică de transmisie au fost întreruperi a membranelor citoplasmatice și organitelor intracelulare, detașarea de membrana plasmatică din peretele celular, epuizarea citoplasmei, și dezorganizarea completă de compartimentele hifei. In scanare microscopie electronica, umflarea și deformare de stratul hifal, formarea de ramuri scurte, și prăbușirea întregii hife au fost schimbări majore observate.Modificările morfologice ar putea datora efectului asupra permeabilității celulară prin interacțiunea directă de uleiului esențiale de Matricaria chamomilla cu membrane plasmatice fungice. Aceste rezultate indica potențialul uleiului de Matricaria chamomilla în prevenirea contaminării fungice și deteriorarea ulterioară a alimentelor depozitate și alte materiale sensibile.
Studii ale activității antimicrobiene privind uleiul esențiale de Calendula officinalis
Calendula officinalis este una dintre plantele cele mai cunoscute și versatile în medicina pe bază de plante și este, de asemenea, un remediu intern popular. Este, mai presus de toate, un remediu pentru problemele de piele și este aplicat extern pe muscături si ințepături, entorse, răni, dureri de ochi, varice, este, de asemenea, folosit pentru curățare și detoxifiere și este luată pe plan intern în tratarea febrei si infecțiilor cronice. Efectul extractului de Calendula officinalis este în concordanță cu activitatea de lucru al lui Chakraborthy (2008) care au determinat activitatea antimicrobiană a extractelor de frunze de Calendula officinalis asupra Bacillus subtilis, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Klebsiella pneumonie, Candida albicans si Aspergillus niger.
Sakharkar (2000), a lucrat la activitatea antimicrobiană a uleiului de Calendula officinalis. Au ajuns la concluzia că eter de petrol și extractele cloroformice de ulei esențiale de Calendula officinalis au demonstrat o activitate mare împotriva aproape toate microorganismele de testare. Sakharkar, a examinat, de asemenea, efectele inhibitorii ale extractelor și sunt foarte apropiate și identice ca mărime și sunt comparabile cu antibioticele standard utilizate.
Activitatea antibacteriană antipsoriazică a unor plante cum ar fi Cassia tora, Momordica charantia și Calendula officinalis au fost, de asemenea studiate. Sayed (2008) a demonstrat că extractele apoase din semințe de Cassia tora și Momordica charantia și uleiul esențiale din flori de Calendula officinalis expun o mai bună activitate antibacteriană în comparație cu eterul de petrol, metanol și extracte etanolice. Printre organismele testate Staphylococcus aureus a fost mai sensibil la extractele apoase ale tuturor celor trei plante. Studiile prezente sunt de acord cu rezultatele ce au demonstrat o activitate antifungică de ulei esențiale din flori de Calendula officinalis împotriva Aspergillus niger, Rhizopus japonicum, Candida albicans, Candida tropicallis și Rhodotorula glutinis.
Rezultatul lucrărilor prezentate mai sus au arătat că Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Enterococcus, Staphylococcus cogulase, Staphylococcus sp, Candida albicans și Candida parapsilosis au fost înhibate de aceste extracte de plante.
CAPITOLUL 2
CERCETĂRI PRIVIND ACTIVITATEA ANTIMICROBIANA A UNOR ULEIURI ESENȚIALE EXTRASE DIN PLANTE
2.1. SCOPUL CERCETĂRII
Uleiurile esențiale au fost folosite în mod tradițional pentru tratamentul infecțiilor și bolilor peste tot în lume de secole. Astăzi utilizarea de uleiuri esențiale este o piață în creștere și există o gamă considerabilă de aplicații. În ultimii ani au existat ample cercetări pentru a explora și de a determina activitatea antimicrobiană a uleiurilor esențiale. Toate uleiurile testate până în prezent au prezentat o activitate antimicrobiană, iar unele s-au dovedit a fi mai eficiente decât altele
Multe studii biochimice și epidemiologice au demonstrat că uleiurile esențiale din diverse plante sunt benefice pentru sănătatea umană, ca și Lavandula angustifolia,Salvia officinalis, Eucalyptus globules si Mentha piperita.
Diversitate mare de uleiuri esențiale existente pe piață mai ales în unele preparate farmaceutice impune studii privind activitatea lor antimicrobiene și antioxidante Scopul acestui studiu a fost de a evalua activitatea antimicrobiană a 5 uleiuri esențiale din plante asupra Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Salmonella enterica, Staphylococcus aureus și Bacillus cereus și de a determina modul în care cantitatea diferită de uleiuri utilzate are inflență asupra rezultatelor testului de inhibiție.
.
2.2. MATERIALE ȘI METODE
2.2.1. Uleiuri esențiale utilizate
Uleiul volatil de lavandă (Lavandula angustifolia)
Poate cel mai bine cunoscut pentru utilizarea sa popular în industria de parfum, lavanda are, de asemenea, o lunga istorie de utilizare a medicamentelor. Multe soiuri de levănțică sunt cultivate în întreaga lume. Cel puțin cinci specii diferite sunt utilizate ca medicament, iar fiecare specie se crede că are proprietăți medicinale diferite. Astăzi există un interes reaprins aromoterapie cu ulei esențiale din lavandă. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], lavanda este utilizată pentru a trata mai multe dereglări ale organismului, inclusiv infertilitate, infectii, anxietate, și febră. Ea a fost mult timp folosită în medicina arabă pentru a trata durerile de stomac și probleme la rinichi. Tradiții populare diferite au folosit planta pentru o varietate de alte scopuri medicinale, de la amețeli la caderea părului. Preparate din plante au fost folosite pentru a crește secrețiile biliare, tratarea varicelor, și de a ușura sindromul de tunel carpian. Acesta a fost considerat un antidepresiv, antiflatulent, și antiseptic; un diuretic și tonic. O varietate de lavandă a fost folosita pentru muscături de insecte si răni. Lavanda este frecvent utilizată, în prezent în parfumuri, sapunuri, baie și praf de talc, lumânări și plicuri parfumate. Cantități mici sunt uneori folosite pentru ceaiuri și alimente aromate. Aromă puternică și plăcută de flori a dus la utilizarea sa populară în aromoterapie, care este considerat unul dintre cele mai versatile si utile uleiuri esențiale. Aromoterapie cu ulei de lavandă a fost recomandat pentru a trata o gama largă de boli, inclusiv de stres, anxietate, depresie, oboseală, rău de mișcare, și hipertensiune arterială. De multe ori administrat cu masaj, uleiul este folosit pentru a stimula relaxarea, tratarea colicilor și de a stimula pofta de mancare. Masaj cu o combinatie de uleiuri esențiale de lavandă si mentă a fost recomandat pentru a calma durerile de cap.
Uleiul volatil de eucalypt (Eucalyptus globulus)
Unul dintre cele mai cunoscute uleiuri esențiale este cel de eucalipt. Acesta este extras din frunzele si ramurile eucaliptului, fiind utilizat, inițial, de către aborigeni ca remediu pentru combaterea febrei si a problemelor de piele. Uleiul volatil de eucalipt prezintă foarte multe proprietăti terapeutice; astfel, acesta este antiseptic, analgezic, antinevralgic, antireumatic, balsamic, febrifug, cicatrizant, bactericid. Are un conținut ridicat de fitohormoni si are capacitatea de a hidrata si a regenera tenul, diminuând chiar excesul de sebum, prezent, in general, la persoanele cu tenul gras si acneic. Este cunoscut faptul că acest ulei volatil este folosit cu precădere pentru a trata răceala și gripa. In cazul in care ai nasul infundat, nu trebuie decât să faci o ședință de infuzie, iar mucoasa nazală va reveni la normalitate.
Uleiul volatil de eucalipt poate fi considerat un panaceu universal, intrucât are mai multe utilizări. Astfel, se poate folosi pentru tratarea arsurilor, tăieturilor, herpesului, diferitelor infecții ale pielii, astmului, guturaiului, bronșitei, sinuzitei, cistitei, migrenelor si nevralgiilor. Studiile au dovedit faptul că acest ulei reduce glicemia, are efect analgezic, ajută la detoxifiere si reduce durerile articulare si pe cele musculare.
Uleiul volatil se poate intrebuința in mai multe feluri: sub formă de inhalații, masaj, baie, compresă sau la candelă. Prima metoda este indicată, in special, pentru tratarea problemelor respiratorii, a gripei si a răcelii, cat si in tratamentele cosmetice. Capul se va tine deasupra unui vas, in care s-a amestecat apa clocotită și cateva picături de ulei. In cazul masajului, se adaugă 4-6 picături de ulei volatil in 10 ml de ulei de masaj, avându-se in vedere ca in urmatoarele ore să se evite contactul cu apa, pentru ca uleiul să fie absorbit. Dacă doresti sa faci o baie cu ulei volatil, trebuie să torni in cadă un amestec format din 4-6 picături de ulei si 2-3 linguri de lapte nedegresat sau 2 linguri de ulei de bază.
Uleiul volatil de mentă
Uleiul volatil de mentă este extras din Mentha piperita aparținând familiei Labiatae.
Uleiul volatil de mentă, răcoritor și revigorant, este utilizat în aromaterapie pentru a crește agilitatea mentală și de a spori atenția. Oferă o senzație de răcorire a pielii, reduce roșeața și iritația și calmează mâncărimea. Este, de asemenea, utilizat în cazurile de migrene, dureri de cap, dureri ale sinusurilor, și pentru stimularea sistemului digestiv.
Principalele componente chimice ale uleiului esențial de mentă sunt: mentol, menthone, 1,8-cineol, acetat de metil, mentofuran, isomenthone, limonen, a-pinen, b-pinen, germacrene-d, hidrat trans-sabinene.
Proprietățile terapeutice ale uleiului esențial de mentă sunt numeroase și dintre acestea amintim: anestezic, analgezic, antiseptic, antigalactagog, antiinflamator, antispasmodic, astringent, carminativ, colagog, cefalic, decongestionant, emenagog, expectorant, febrifug, hepatic, nervin, stimulent, aperitiv, vasoconstrictor, sudorific și vermifug .
Uleiul de mentă este un excelent remediu pentru oboseală mentală și depresie, este revigorant, stimulează activitatea cerebrală și îmbunătățește puterea de concentrare. Ajută în cazurile de apatie, de șoc, de dureri de cap sau migrene, de stress, vertij sau stare de slăbiciune. De asemenea este utilizat în cazul tulburărilor generale respiratorii, precum tuse uscată, congestia sinusurilor, astm bronșic, bronșită, pneumonie sau tuberculoză.
Uleiul volatil de mentă este eficient în ameliorarea anumitor afecțiuni ale sistemului digestiv, deoarece stimulează vezica biliară și secreția de bilă. Este utilizat pentru colici, crampe, dispepsie, colon spastic, flatulență și greață. Poate calma durerea în cazul durerilor de dinți, de picioare, reumatism, nevralgii, dureri musculare și menstruații dureroase.
Uleiul volatil de mușețel (Matricaria chamomilla)
Beneficiile pentru sănătate ale uleiului volatil de mușețel pot fi atribuite proprietăților sale antispasmodice, antiseptice, antibiotice, antiinflamatoare antinevralgice, cicatrizante, analgezice, hepatice, sedative, digestive , tonice, antispastice, bactericide, sudorifice, anti-infecțioase, vermifuge, vindecătoare.
Antiseptic, antidezinfectant bactericid și vermifug: Are foarte bune proprietăți antiseptice și antibiotice și vindecă infecțiile biotice (infecții cauzate de factori biotici, cum ar fi bacterii, ciuperci etc) . Este un bun vermifug si ucide tot felul de viermi intestinali. Dacă se aplică pe păr, el anihilează păduchii și acarienii, si mentine părul si scalpul protejat de infecții si daune.
Cicatrizant si vindecator: Este foarte popular în lumea cosmeticelor, deoarece diminueaza cicatricile, semnele și petele de pe piele și față (fiind un cicatrizant eficient) și protejează, de asemenea, rănile, tăieturile și vânătăile de la infectare, servind ca un vindecător.
Sudorific si febrifug: El induce transpirația abundentă , eliminând astfel toxinele care provoacă infecții și agenți de răcire a corpului în febră, astfel servind ca un febrifug.
Ajută la vindecarea infecțiilor virale, cum ar fi oreionul, rujeola, etc. Poate fi folosit in apa de gura pentru a ține departe respirația urât mirositoare si a elimină infecțiile orale. Uleiul de musetel german este un vasoconstrictor.
Amestecuri: uleiul de musetel se poate amesteca cu bergamota, salvia, lavanda, iasomia, geranium, grapefruit, arbore de ceai, trandafir, lamaie, lime si ulei de ylang-ylang.
2.2.1.5. Uleiul volatil de Calendula officinalis (gălbenele)
Galbenelele sunt plante terapeutice, extrem de apreciate in țara noastră. Orice specialist in medicină naturistă cunoaste proprietățile binefăcătoare ale galbenelelor si le recomandă cu toată increderea, chiar și atunci cand vine vorba de afectțiuni mai dificile.
Având in vedere că gălbenelele sunt plante care cresc foarte ușor, chiar si pe pământ sălbatic, ele se găsesc si in comerț, iar produsele bazate pe această floare au prețuri relativ mici.In general se găsesc tot felul de produse pe bază de gălbenele incepând de la clasicul ceai, până la uleiuri esențiale, creme, unguente, săpunuri, șampoane, geluri de dus etc.
Iată cateva dintre cele mai cunoscute efecte benefice ale gălbenelelor:
Gălbenelele au puterea de a vindeca rănile, având puternice proprietăți cicatrizante. Indiferent că va fi aplicată pe pielea iritată ceaiul concentrat, unguent sau ulei de gălbenele, epiderma se va reface complet după numai cateva zile de tratament. De foarte multe ori, produsele pe bază de gălbenele ameliorează iritații ale pielii pe care nici măcar produse pe bază de antibiotic nu reușesc să le vindece.
In cazul in care suferi de acnee, un produs pe bază de gălbenele poate rezolva problema. Aplicat zilnic, timp de cel putin o săptămână, comprese cu ceai de gălbenele, iar apoi un unguent cu gălbenele pe zonele afectate, iar rezultatele nu vor intârzia să apară. Din nefericire, unguentul pe bază de galbenele are o consistență foarte grasă, așadar nu este potrivit pentru tenul gras. Totusi, se poate aplica doar in locurile cu probleme, adică exclusiv pe coșuri.
2.2.2. Culturile bacteriene utilizate:
Culturile de bacterii utilizate în tehnicile de determinare a sensibilității la diferitele tipuri de uleiuri esențiale au provenit din colecția de culturi a disciplinei de Microbiologie, care inițial au fost însămânțate pe medii de creștere și identificare iar apoi pasate pe bulion nutritiv.
Pentru a determina activitatea antimicrobianǎ a unor probe de uleiuri esențiale este necesarǎ utilizarea unor culturi pure în mediul lichid. Pentru aceasta a fost necesarǎ pasarea culturilor bacteriene provenite din colecția de culturi a disciplinei de Microbiologie, Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii.
Tulpinile bacteriene au fost inițial trecute pe mediu solid dupǎ care câte o colonie specificǎ a fost plasatǎ pe bulion nutritiv, deoarece în realizarea testului de evidențiere a activitǎții antibacteriene a probelor de uleiuri esențiale este necesarǎ utilizarea
unei culturi de 24 ore pe mediu lichid.
Culturile de bacterii folosite sunt următoarele:
[NUME_REDACTAT]
Eberth (1880) izolează prima specie de Salmonella de la un om cu febră tifoidă, iar Salmon și Smith (1886) izolează, de la un porc bolnav de pestă, o bacterie denumită Bacterium suipestifer, (Bacterium cholerae suis) socotită în mod eronat ca agent etiologic al salmonelozelor. Lignieres (1900) propune ca acești germeni să fie încadrați în genul Salmonella, în onoarea medicului veterinar, Daniel E. Salmon. Ulterior, s-au izolat diverse specii de Salmonella, unele patogene exclusiv pentru om și animale, iar altele comune.
[NUME_REDACTAT] aparține familiei Enterobacteriaceae, regnul Procariota regăsindu-se în grupa bacteriilor de formă alungită dreaptă.
Salmonella sp. sunt bacili gram – negativi, nesporulati, prezentând flageli peritrichi care asigură mobilitatea (cu excepția salmonelelor imobile Staphylococcus gallinarum și Staphylococcus pullorum), necapsulați.
Bacteriile din acest gen au forma de bastonașe sau cocobacili, de 2-3/0,6 microni, sunt acapsulogene, asporogene. Se dezvoltă bine pe medii nutritive obișnuite cu pH în jur de 7,0, la temperatura de 37°C.
Salmonella enterica subspecia enterica este cea mai cuprinzătoare, incluzând 1435 serotipuri din 2435 descrise pâna în 1997. Ea reprezintǎ 90% din izolatele de la om și animale cu sânge cald. Celelalte subspecii, ca și Salmonella bongori, reprezintă un procent redus și se izolează mai ales de la pasări, animale cu sânge rece și din mediul înconjurător, de unde pot contamina rareori omul și mamiferele.
Principalul habitat al salmonelelor este tractul intestinal al oamenilor și animalelor. Toate serovarurile de Salmonella enterica subspecia enterica sunt patogene pentru om și mamifere, în timp ce restul subspeciilor se întâlnesc preponderent la păsări și animale cu sânge rece. Cele două surse majore, omul și animalele, vor determina poluarea solului, apelor reziduale, apelor de suprafață în care pot supraviețui de la câteva luni până la câțiva ani de zile, dacă condițiile de temperatură, umiditate și pH sunt favorabile. În mediul înconjurător ele doar supraviețuiesc, multiplicarea lor nefiind semnificativă. Majoritatea serovarurilor nu au specificitate de gazdă cu exceptia serovarurilor Salmonella typhi și Salmonella paratyphi cu specificitate pentru om, serovarul Salmonella abortus ovis pentru ovine, serovarul Salmonella typhisuis pentru suine, Salmonella serovarul gallinarum și Salmonella serovarul pullorum pentru păsări.
[NUME_REDACTAT]
Primele semnalǎri ale stafilococilor îi aparțin lui Billroth (1874), care îi observă în colecții purulente de origine umană, iar izolarea în cultură pură îi aparține lui Pasteur (1880). Termenul de Staphylococcus aureus descrisă de Rosenbach (1884).
Stafilococii sunt coci sferici cu diametrul de 0,8-1 μm, nesporulați. Unele tulpini pot forma o capsulă muco-polizaharidică, care poate fi vizualizată prin microscopie cu contrast de fază, colorație negativă cu tuș de China, microscopie electronică. Tulpina izolată de Smith este considerată tulpina standard de stafilococ patogen. La tulpinile încapsulate se observă un strat subțire suplimentar care învelește peretele celular.
Stafilococii sunt germeni patogeni foarte răspândiți în mediul exterior, izolându-se curent din sol, aer, apă. Sunt comensali ai pielii și mucoaselor, atât la om cât și la animale (domestice și sălbatice). Se izolează frecvent și din diferite produse alimentare (lactate, mezeluri).
Rezistența stafilococilor față de factorii fizici, chimici și biologici din mediul exterior este remarcabilă. În mediile de cultură obișnuite de cultură, la temperatura camerei, rezistă timp de 2-3 luni. În spută și puroi uscat rămân viabili timp de câteva săptămâni. Majoritatea celulelor bacteriene sunt distruse la 60ºC în 30 minute, dar unele rezistă chiar până la 80ºC. Stafilococii sunt rezistenți la antisepticele uzuale și doar dezinfectantele puternice ca fenolul, cresolul și sublimatul coroziv, îi distrug cu certitudine. Alcoolul de 70% inactivează stafilococii în 60 de minute. Sunt inactivați și de N-clorosuccinimida în concentrație de 1 mg/ml. Însămânțarea tulpinilor prin înțepare în geloză moale și acoperire cu un strat de ulei de parafină, permite conservarea la frigider timp de 10-12 luni, fără subcultivare.
Stafilococii se colorează de obicei gram pozitiv, când celulele sunt tinere și cu potențial metabolic intact. Celulele din culturi mai vechi și cele fagocitate de leucocite, suferă modificǎri tinctoriale ca rezultat al degradării structurilor peretelui bacterian, putând să apară negative la colorația gram. În frotiuri stafilococii se găsesc sub forma unor grămezi caracteristice, cu aspect de ciorchine de strugure, care a inspirat numele genului. Grămezile sunt mai mari și mai caracteristice în frotiuri din culturi pe medii solide, cmparativ cu cele facute în medii lichide și materialele patologice. În frotiurile mai groase de pe medii solide, masele de germeni au aspectul unui desen alveolar. Au fost puse în evidență și frimbii, ceea ce explică capacitatea stafilococilor de a adera cu ușurință de tegumente și mucoasele căilor respiratorii.
Stafilococii se dezvoltă bine pe medii uzuale, dar pentru izolarea din materiale patologice și alimente, se utilizează medii selective ca mediul Chapman, mediul Bayrd-Parker, care permit multiplicarea stafilococilor, datorită halofiliei acestora, inhibând restul florei bacteriene. Creșterea și dezvoltarea stafilococilor în mediile de cultură se realizează rapid, timpul pe generație fiind de 30 minute. Incubarea se face la 37ºC, dezvoltarea realizându-se în 16-24 ore.
În mediile lichide se constată turbiditate intensă și uniformă, cu formarea unui depozit necaracteristic, ușor omogenizabil.
Pe mediile solide, coloniile izolate de stafilococ patogen sunt circulare, bombate, cu aspect cremos, cu dimensiuni de 1-3 mm, cu margini regulate, suprafațǎ netedǎ, lucioasă, pigmentate. Stafilococii fiind germeni halofili, se dezvoltă bine pe medii hiperclorurate, ce conțin 7-10 % NaCl. Cel mai cunoscut este mediul Chapman, pe care se relevă și capacitatea fermentativă față de manitol.
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] cereus [NUME_REDACTAT] face parte din familia Bacillaceae. În genul Bacillus sunt incluși bacili gram pozitivi, facultativ anaerobi, sporulați. Până în prezent se cunosc 34 specii de Bacillus, dintre care doar două au semnificație în patologia umană: Bacillus anthracis – agentul etiologic al anthraxului și Bacillus cereus – cauza toxiinfecțiilor alimentare (gastroenterite) și a panoftalmiei.
Bacillus cereus este mobil, necapsulat și rezistent la penicilină.
Bacillus cereus este cauza toxiinfecțiilor alimentare (grețuri, vărsături și diaree) datorită celor două tipuri de enterotoxină pe care le secretă:
1. Enterotoxina termostabilă produce un sindrom de toxiinfecție alimentară similar celui dat de S. aureus (perioadă scurtă de incubație urmată de grețuri, vărsături, cu diaree redusă) = forma emetică.
Forma emetică este asociată cu consumul de orez contaminat. După o perioadă de incubație de 1-6 ore de la ingestia enterotoxinei, pacienții dezvoltă o afecțiune cu scurtă durată 12-24 ore caracterizată prin vărsături, grețuri și dureri abdominale. Febra și diareea sunt în general absente.
2. Enterotoxina termolabilă similară cu enterotoxina elaborată de Vibrio cholerae și cu enterotoxina LT elaborată de Escherichia coli, produce un sindrom de toxiinfecție alimentară caracterizat prin grețuri, dureri abdominale și diaree prelungită 12-24 ore = forma diareică – asociată cu consumul de carne sau vegetale contaminate. Perioada de incubație este lungă. Această formă de boală are o durată de o zi sau chiar mai mult.
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] face parte din grupul bacteriilor gram-negative non-fermentative, alături de alte genuri înrudite.
Bacilii din genul Pseudomonas sunt ubicuitari ai organismului, se găsesc în sol, materii organice în putrefacție, vegetație și apă.
Sunt frecvent răspândiți în medii umede, dar mai ales în atmosfera de spital: alimente, flori, toalete, chiuvete, mături de pardosele, soluții dezinfectante, termometre, sifoane, incubatoare, precum și în echipamentele de monitorizare respiratorie.
Bacilii genului gram negativi, (0,5-1×1,5-5 μm), mobili datorită prezenței flagelilor polari, sunt nefermentativi, drepți sau ușor încurbați, sunt microorganisme obligatoriu aerobe. Bacilii genului Pseudomonas sunt oportunist patogeni, care tolerează variații largi de temperatură (între 4C- 42C) și rezistă la multiple antibiotice și dezinfectante.
Aceste bacterii colonizează abundent solul și mediul marin sau acvatic, având rol în mineralizarea materiei organice. Unele specii se dezvoltă în rizosferă, la contactul cu rădăcinile plantelor, altele în filosferă, pe organele aeriene ale plantelor. Bacteriile din genul Pseudomonas care colonizează rizosfera și stimulează creșterea plantelor, dar oferă și protecție față de patogenii din sol fac parte din grupa [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT](PGPR).
Escherichia coli
Escherichia coli este o specie de bacterii care face parte din clasa Proteobacteria, ordinul Enterobacteriales, familia Enterobacteriaceae, genul Escherichia.
A fost izolată și descrisă în 1885 de pediatrul german [NUME_REDACTAT] care a demonstrat existența ei ca musafir obișnuit al intestinului copilului. Pentru a marca tropismul său pentru colon, autorul a numit această bacterie Bacterium coli commune. În 1919, Castelani și Chalmers îi dau numele definitiv de Escherichia coli, ca un omagiu adus lui Escherich. Este una din speciile de microorganisme care cresc în mod obișnuit în intestinul gros al mamiferelor, inclusiv al omului. Prezența ei este necesară pentru digestia corectă a alimentelor. Germenii se găsesc dominant în tubul digestiv, mai ales în intestinul gros al omului și animalelor. Apelativul de “coli” desemnează segmentul tubului digestiv în care germenii predomină, respectiv, colonul.
Sunt răspândiți în diferite medii ca: apă, sol, alimente, la nivelul cărora supraviețuiesc multe săptămâni sau chiar luni de zile. E. coli este un bacil sau cocobacil, Gram negativ, aerob și facultativ aerob, polimorf, cu dimensiuni de 1-1.5 microni, nesporogen, acapsulogen, mobil datorită unui bogat aparat ciliar sau uneori imobil. Multe tulpini au plasmide F, celulele lor fiind prevăzute cu pil de sex, detectabil cu ajutorul fagilor sexuali.
Se dezvoltă bine în mediile uzuale la temperatura optimă de 37ºC. În bulionul nutritiv produce turbiditate intensă, uneori inel la suprafața coloanei de mediu, iar în culturile mai vechi, depozit abundent, neaderent. Pe suparfața agarului nutritiv formează colonii cu diametrul de 2-6 mm, opace, nepigmentate, ușor bombate, de tip S. Proprietățile biochimice cele mai generale sunt fermentarea glucozei, lactozei, manitei, producerea de lizin-decarboxilază. Marea majoritate a tulpinilor de E. coli fermentează sorbitolul și produc β-galactozidază, sunt indolpozitive, nu pot folosi citratul ca unică sursă de carbon.
Habitatul obișnuit al Escherichia coli este tubul digestiv, având rol important în menținerea fiziologiei normale a acestuia. Supraviețuirea ei în mediul extern este de scurtă durată. Este foarte sensibilă la căldură, dar înglobată în substraturi proteice sau în grăsime poate rezista timp de o oră la 55º C și 15-20 minute la 60 ºC. Din această cauză poate fi distrusă de substraturile alimentare, acestea trebuie tratate termic la temperaturi mai mari de 60 ºC, echivalente sau mai mari decât pasteurizarea obișnuită. Este sensibilă față de acțiunea substanțelor dezinfectante obișnuite, motiv pentru care această bacterie este parametrul principal pentru verificarea eficienței operațiunilor de spălare și dezinfecție.
2.2.3. Medii de cultura
Pentru a verifica activitatea antibacteriană a mai multor tipuri de miere asupra dezvoltării diferitelor bacterii a fost necesar ca acestea să se cultive inițial în laborator pe medii speciale de creștere și identificare. De asemenea, pentru obținerea culturii pe mediu lichid ce va fi ulterior utilizată, aceasta a fost realizată pe bulion nutritive.
Bulion nutritiv
Compoziția mediului Bulion nutritiv este următoarea:
Extract de carne……………….…10 g
Peptonă ……………………….….10 g
Clorură de sodiu..…………….……5 g
Apă distilată………………….1000 ml
Se sterilizează prin autoclavare 20 minute la 121ºC.
2.2.4. Tehnica de lucru
Tehnica diluțiilor
Tehnica se folosește în mod uzual la determinarea sensibilității germenilor la acțiunea unor uleiuri esențiale.
Tehnica de lucru este următoarea: în eprubetele sterile se adaugă 4.5ml de bulion nutritiv. Se fac diluții , în fiecare eprubetă cu bulion se adaugă 4 cantități diferite din uleiul de cercetat: 200 microlitri, 300 microlitri, 400 microlitri si respectiv 500 microlitri.
În fiecare diluție și in paralel într-un tub martor se însămanțează o cantitate constantă din cultură de 24 de ore, adică 75 microlitri,în bulion, a tulpinii de cercetat.
Se incubează eprubetele însămanțate 24 de ore la 37ºC.
Interpretarea rezultatelor se va face prin citirea absorbanței la 600 nm cu ajutorul fotometrului Eppendorf. Sensibilitatea tulpinii sau titrul bacteriostatic va fi indicat de absorbanța observată la 24 de ore.
2.3. REZULTATE SI DISCUȚII
Uleiuri esențiale din surse naturale sunt un complex de compuși chimici diferiți (lichid sau solid), dizolvat pentru a forma o soluție omogenă, iar efectul lor terapeutic este rezultat din acțiunea comună a elementelor (active sau inactive).
Diversitate mare de uleiuri esențiale obținute, (folosind diferite metode de preparare) impune studii privind activitățile lor antimicrobiene și antioxidante, datorită compoziției chimice specifice.
Scopul acestui studiu a fost de a evalua activitatea antimicrobiană a uleiurilor esențiale vegetale și pentru a determina modul în care inhibarea a fost efectuată de cantitatea diferită de uleiuri utilzate.
In urma desfășurării experimentelor realizate prin utilizarea de cantități diferite de uleiuri extrase din eucalipt, mentă, lavandă, gălbenele și mușețel asupra unor tulpini de microorganisme patogene am putut observa inhibiția pe care acestea o au asupa dezvoltării microbiene .
Determinarea activității inhibante a uleiurilor esențiale s-a realizat pe mediu lichid utilizând un protocol pentru determinarea activității inhibante a microorganismelor, și anume realizarea de diluții în mediul de cultură urmat de însămânțarea cu o cantitate egală de cultuă microbiană. Paralel s-au realizat și probe martor la care nu s-au utilizat uleiuri și care trebuie să se dezvolte conform caracterelor culturale specifice ale speciei.
Rezultatele determinărilor efectuate prin metoda descrisă anterior pentru stabilirea potențialului antimicrobian față de tulpinile bacteriene sunt redate în tabelul 2.1. Se observă că rezultatele de inhibiție estimate sunt relativ omogene.
Tabel 2.1
Testarea efectului uleiurilor esențiale asupra unor microorganisme patogene sau comensale
2.3.1. Evolutia tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de Eucalyptus globulus (eucalipt)
In ceea ce privește uleiul volatil de Eucaliptus globulus se poate observa că acesta are un efect inhibant asupra culturilor microbiene. La genul Staphylococcus absorbanța la lotul martor este de 2,401 cm-1, în timp ce la probele la care s-a adăugat uleiul volatil de eucalipt aceasta este mult mai scăzut, și anume la diluția 0.2 absorbanța observată a fost de 0,666 cm-1 , la diluția 0.3 este de 0,678 cm-1 , la diluția 0.4 este 0,644 cm-1 ,iar la diluția de 0.5 este de 0,606 cm-1 .
Fig. 2.5 Efectul inhibant al uleiului volatil de eucalipt asupra tulpinilor testate
Uleiul volatil de eucalipt are un efect inhibant și asupra culturilor din genul Bacillus , absorbanța la lotul martor avand o valoare de 2,089 cm-1, iar la probele la care s-a adăugat ulei de eucalipt s-au observat valori mai scăzute acestea diferind de la o diluție la alta având o valoare de 0,571 cm-1 la o diluție de 0,2, la diluția de 0,3 o valoare de 0,535 cm-1, o valoare de 0,524 cm-1 la o diluție de 0,4 iar la o diluție de 0,5 o valoare de 0,514 cm-1.
La culturile microbiene din genul Escherichia absorbanța la lotul martor este de 1,965 cm-1 iar in cazul probelor in care s-a adăugat uleiul de eucalipt absorbanța a avut valori mai mici in funcție de diluțiile utilizate, si anume o valoare de 1,094cm-1 la diluția de 0,2, la diluția de 0,3 valoarea de 0,969 cm-1, o valoare de 0,843 cm-1 la diluția de 0,4 iar la diluția de 0,5 o valoare de 0,714 cm-1.
In ceea ce privește uleiul volatil de eucalipt se poate observa că acesta are un efect inhibant asupra culturilr microbiene la genul Pseudomonas absorbanța la lotul martor este de 1,901 cm-1, în timp ce la probele la care s-a adăugat uleiul volatil aceasta este puțin mai scăzută, și anume la diluția 0,2 absorbanța observată a fost de 1,877 cm-1, la diluția 0,3 este de 1,689 cm-1 , iar la diluția 0,4 este 1,595 cm-1. Valori mai scăzute se observă și la diluția 0,5 și anume 1,478 cm-1.
Uleiul volatil de Eucalyptus globulus are un efect inhibant și asupra culturilor din genul Salmonella, absorbanța la lotul martor avand o valoare de 2,088 cm-1, iar la probele la care s-a adăugat uleiul de eucalipt s-au observat valori cu puțin mai scăzute acestea diferind de la o diluție la alta avand o valoare de 1,484 cm-1 la o diluție de 0,2, la diluția de 0,3 o valoare de 1,454 cm-1, o valoare de 1,413 cm-1 la o diluție de 0,4 iar la o diluție de 0,5 o valoare de 1,398 cm-1.
Putem observa așadar că în comparație cu martorul prezența uleiului de eucalipt are un efect inhibant mai ales asupra Staphylococcus aureus și Bacillus cereus unde rata de supraviețuire observată este în jur de 25 % indiferent de cantitatea de ulei adiționată, în timp ce rezultate mai puțin notabile se pot observa la Psomonas aeruginosa dar mai ales Salmonella unde rata de supraviețuire este de aproximativ 75 respectiv 90%.
2.3.2. Evoluția tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de Lavandula angustifolia (levănțica,lavandă)
În cazul utilizării uleiului volatil de levănțică s-a putut observa că datorită compoziției specifice a acestora, se manifestă o actiune inhibantă susținută. Astfel la genul Staphylococcus cand la aceeasși absorbanță a lotului martor este tot de 2,401 cm-1 insă la probele la care s-a adăugat uleiul volatil aceasta este mai scăzută, valoare a absorbanței de 0,812 cm-1 la diluția de 0,2, la dilutia 0,3 are valoarea de 0,721 cm-1 , la diluția de 0,4 o valoare de 0,643 cm-1 iar la o diluție de 0,5 cm-1 o valoare de 0.621 cm-1 .
Fig. 2.6 Efectul inhibant al uleiului volatil de levănțică asupra tulpinilor testate
Acelasi efect se observă si în cazul utilizării uleiului volatil de lavandă la genul Bacillus absorbanta la lotul martor fiind de 2,089 cm-1 , iar la probele la care s-a adăugat uleiul de levănțică au fost observate valori mai mici, având valoarea de 1,601 cm-1 la diluția de 0,2, o valoare de 1,600 cm-1 la diluția de 0,3, la diluția de 0,4 o valoare de 1,597 cm-1 iar la diluția de 0,5 o valoare de 1,585 cm-1 .
La culturile microbiene din genul Escherichia absorbanța la lotul martor este de 1,965 cm-1 iar in cazul probelor in care s-a adăugat uleiul volatil de levănțică absorbanța a avut valori mai mici in funcție de diluțiile utilizate, si anume o valoare de 1,378 la diluția de 0,2, la diluția de 0,3 valoarea de 1,321 cm-1 , o valoare de 1,297 cm-1 la diluția de 0,4 iar la dilutia de 0,5 o valoare de 1,277 cm-1.
In ceea ce priveste uleiul volatil de Lavandula angustifolia se poate observa că acesta are un efect inhibant asupra culturilor microbiene la genul Pseudomonas absorbanța la lotul martor este de 1,901 cm-1 , în timp ce la probele la care s-a adăugat uleiul volatil de levănțică aceasta este mult mai scăzut, și anume la diluția 0,2 absorbanța observată a fost de 1,578 cm-1 , la diluția 0,3 este de 1,432 iar la diluția 0,4 este 1,225 cm-1 . Valori puțin diferite se observă și la diluția 0,5 și anume 1,112 cm-1 .
Uleiul volatil de levănțică are un efect inhibant asupra culturilor din genul Salmonella, absorbanța la lotul martor având o valoare de 2,088 cm-1, iar la probele la care s-a adăugat uleiul volatil de lavandă s-au observat valori mai scăzute acestea diferind de la o diluție la alta având o valoare de 1,413 cm-1 la o diluție de 0,2, la diluția de 0,3 o valoare de 1,313 cm-1, o valoare de 1,222 cm-1 la o diluție de 0,4 iar la o diluție de 0,5 o valoare de 1,113 cm-1.
Așadar putem observa că în comparație cu martorul prezența uleiului de lavandă are un efect inhibant mai ales asupra Staphylococcus aureus unde rata de inhibiție observată este în jur de 30 % indiferent de cantitatea de ulei adiționată, în timp ce rezultate mai puțin notabile se pot observa la Bacillus cereus unde rata de supraviețuire este de aproximativ 75%.2.3.3. Evoluția tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de Mentha piperata (mentă)
In ceea ce priveste uleiul volatil de mentă se poate observa că acesta are un efect inhibant asupra culturilor microbiene la genul Staphylococcus absorbanța la lotul martor este de 2,401 cm-1 , în timp ce la probele la care s-a adăugat uleiul volatil de mentă aceasta mai scăzută, și anume la diluția 0,2 absorbanța observată a fost de 0,797 cm-1 , la diluția 0,3 este de 0,796 cm-1 iar la diluția 0,4 este 0,795 cm-1 . Valori asemănătoare cu diluția 0,4 se observă și la diluția 0,5 și anume 0,800 cm-1 .
Fig. 2.7 Efectul inhibant al uleiului volatil de mentă asupra tulpinilor testate
Uleiul volatil de mentă are un efect inhibant asupra culturilor din genul Bacillus, absorbanța la lotul martor avand o valoare de 2,089 cm-1 , iar la probele la care s-a adăugat uleiul volatil de mentă s-au observat valori mai scăzute acestea diferind de la o diluție la alta având o valoare de 0,743 la o diluție de 0,2, la diluția de 0,3 o valoare de 0,711 cm-1 , o valoare de 0,702 cm-1 la o diluție de 0,4 iar la o diluție de 0,5 o valoare de 0,682 cm-1 .
La culturile microbiene din genul Escherichia absorbanța la lotul martor este de 1,965 iar in cazul probelor in care sa adăugat uleiul volatil de mentă absorbanța a avut valori mai mici in funcție de diluțiile utilizate, si anume o valoare de 1,145 cm-1 la diluția de 0,2, la diluția de 0,3 valoarea de 1,130 cm-1 , o valoare de 1,062 cm-1 la diluția de 0,4 iar la diluția de 0,5 o valoare de 1,020 cm-1 .
In ceea ce priveste uleiu volatil de Mentha piperata se poate observa că acesta are un efect inhibant asupra culturilor microbiene la genul Pseudomonas absorbanța la lotul martor este de 1,901, în timp ce la probele la care s-a adăugat uleiul volatil de mentă aceasta este foarte puțin scăzută, și anume la diluția 0,2 absorbanța observată a fost de 1,883 cm-1 , la diluția 0,3 este de 1,877 cm-1 iar la diluția 0,4 este 1,798 cm-1 . Valori asemănătoare se observă și la diluția 0,5 și anume 1,788 cm-1 .
Uleiul volatil de mentă are un efect inhibant asupra culturilor din genul Salmonella, absorbanța la lotul martor având o valoare de 2,088 cm-1 , iar la probele la care sa adăugat uleiul volatil de mentă s-au observat valori mai scăzute acestea diferind de la o diluție la alta având o valoare de 1,712 cm-1 la o diluție de 0,2, la diluția de 0,3 o valoare de 1,585 cm-1 , o valoare de 1,298 cm-1 la o diluție de 0,4 iar la o diluție de 0,5 o valoare de 1,034 cm-1.
În acest context putem observa așadar că în comparație cu martorul, prezența uleiului de mentă are un efect inhibant mai ales asupra Staphylococcus aureus și Bacillus cereus unde rata de supraviețuire observată este în jur de 25 % indiferent de cantitatea de ulei adiționată, în timp ce rezultate mai puțin notabile se pot observa la Psomonas aeruginosa dar mai ales Salmonella unde rata de supraviețuire este de aproximativ 90%.
2.3.4. Evoluția tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de [NUME_REDACTAT] (gălbenele)
Uleiul volatil de gălbenele are un efect inhibant asupra culturilor din genul Bacillus, absorbanța la lotul martor având o valoare de 2,089 cm-1, iar la probele la care s-a adăugat ulei de gălbenele s-au observat valori mai scăzute acestea diferind de la o diluție la alta având o valoare de 1,884 cm-1 la o diluție de 0,2, la diluția de 0,3 o valoare de 1,870 cm-1, o valoare de 1,828 cm-1 la o dilutie de 0,4 iar la o diluție de 0,5 o valoare de 1,753 cm-1.
Fig. 2.8 Efectul inhibant al uleiului volatil de gălbenele asupra tulpinilor testate
La culturile microbiene din genul Escherichia absorbanța la lotul martor este de 1,965 cm-1 iar in cazul probelor in care s-a adăugat ulei de gălbenele absorbanța a avut valori mai mici in funcție de diluțiile utilizate, si anume o valoare de 1,763 cm-1 la diluția de 0,2, la diluția de 0,3 valoarea de 1,691 cm-1, o valoare de 1,561cm-1 la diluția de 0,4 iar la diluția de 0,5 o valoare de 1,482 cm-1.
In ceea ce privește uleiul volatil de gălbenele se poate observa că acesta are un efect inhibant asupra culturilor microbiene la genul Pseudomonas absorbanța la lotul martor este de 1,901 cm-1, în timp ce la probele la care s-a adăugat ulei de gălbenele aceasta este mai scăzută, și anume la diluția 0,2 absorbanța observată a fost de 1,873 cm-1, la diluția 0,3 este de 1,860 cm-1 iar la diluția 0,4 este 1,845 cm-1. Valori asemănătoare se observă și la diluția 0,5 și anume 1,833 cm-1.
Uleiul volatil de gălbenele are un efect inhibant și asupra culturilor din genul Salmonella, absorbanța la lotul martor având o valoare de 2,088 cm-1, iar la probele la care s-a adăugat uleiul de gălbenele s-au observat valori mai scăzute acestea diferind de la o diluție la alta având o valoare de 1,750 cm-1 la o diluție de 0,2, la diluția de 0,3 o valoare de 1,654 cm-1, o valoare de 1,589 cm-1 la o diluție de 0,4 iar la o diluție de 0,5 o valoare de 1,511 cm-1.
În acest context observăm o modificare în procesul uleiului volatil comparație cu cel al martorului, prezența uleiului de mentă care are un efect inhibant mai ales asupra Staphylococcus aureus unde rata de supraviețuire observată este în jur de 50 % indiferent de cantitatea de ulei adiționată, în timp ce rezultatele mai puțin notabile se pot observa la Pseudomonas aeruginosa, Escherichia coli, Bacillus cereus și Salmonella unde rata de supraviețuire este de aproximativ 90%.
2.3.5. Evoluția tulpinilor de microorganisme în prezența uleiului volatil de Matricaria chamomilla (mușețel)
În cazul utilizării uleiului volatil de mușețel s-a putut observa că datorită compoziției specifice a acestora, se manifestă o actiune inhibantă susținută. Astfel la genul Staphylococcus cand la aceeași absorbanță a lotului martor este tot de 2,401 cm-1 insă la probele la care s-a adăugat uleiul volatil aceasta este mai scăzută, valoare a absorbanței de 1,,324 cm-1 la diluția de 0,2 , la dilutia 0,3 are valoarea de 1,187 cm-1 , la diluția de 0,4 o valoare de 1,134 cm-1 iar la o dilutie de 0,5 cm-1 o valoare de 1,132cm-1 .
Fig. 2.9 Efectul inhibant al uleiului volatil de mușețel asupra tulpinilor testate
Același efect se observă și in cazul utilizării uleiului volatil de mușețel la genul Bacillus absorbanța la lotul martor fiind de 2,089 cm-1 , iar la probele la care s-a adăugat uleiul de mușețel au fost observate valori mai mici, având valoarea de 1,793 cm-1 la diluția de 0,2, o valoare de 1,758 cm-1 la diluția de 0,3, la diluția de 0,4 o valoare de 1,775 cm-1 iar la diluția de 0,5 o valoare de 1,722 cm-1 .
La culturile microbiene din genul Escherichia coli absorbanța la lotul martor este de 1,965 cm-1 iar in cazul probelor in care s-a adăugat uleiul volatil de mușețel absorbanța a avut valori mai mici in funcție de diluțiile utilizate, si anume o valoare de 1,834 la diluția de 0,2, la diluția de 0,3 valoarea de 1,494 cm-1 , o valoare de 1,234 cm-1 la diluția de 0,4 iar la dilutia de 0,5 o valoare de1,106.
In ceea ce priveste uleiul volatil de Matricaria chamomilla se poate observa că acesta are un efect inhibant asupra culturilor microbiene la genul Pseudomonas absorbanța la lotul martor este de 1,901 cm-1 , în timp ce la probele la care s-a adăugat uleiul volatil demușețel aceasta este mult mai scăzut, și anume la diluția 0,2 absorbanța observată a fost de 1,765 cm-1 , la diluția 0,3 este de 1,645 iar la diluția 0,4 este 1,622 cm-1 . Valori puțin diferite se observă și la diluția 0,5 și anume 1,613 cm-1 .
Uleiul volatil de mușețel are un efect inhibant asupra culturilor din genul Salmonella, absorbanța la lotul martor având o valoare de 2,088 cm-1, iar la probele la care sa adăugat uleiul volatil de mușețel s-au observat valori mai scăzute acestea diferind de la o diluție la alta având o valoare 1,765 cm-1 la o diluție de 0,2, la diluția de 0,3 o valoare de 1,682 cm-1, o valoare de 1,598 cm-1 la o diluție de 0,4 iar la o diluție de 0,5 o valoare de 1,545 cm-1.
Putem observa așadar că în comparație cu martorul prezența uleiului de eucalipt are un efect inhibant mai ales asupra Staphylococcus aureus unde rata de supraviețuire observată este în jur de 50 % indiferent de cantitatea de ulei adiționată, în timp ce rezultate mai puțin notabile se pot observa la Pseudomonas aeruginosa ,Salmonella,Bacillus cereus unde rata de supraviețuire este de 90% iar în cazul Escherichia coli inhibiția este dependentă de cantitatea de ulei adăugată.
2.4. [NUME_REDACTAT] mare de uleiuri esențiale existente pe piață mai ales în unele preparate farmaceutice impune studii privind activitatea lor antimicrobiene și antioxidante.
Scopul acestui studiu a fost de a evalua activitatea antimicrobiană a unor uleiuri esențiale vegetale și de a determina modul în care inhibarea a fost influențată de cantitatea diferită de uleiuri utilzate.
In urma desfășurării experimentelor realizate prin utilizarea de cantități diferite de uleiuri extrase din eucalipt, mentă, lavandă, gălbenele și mușețel asupra unor tulpini de microorganisme patogene am putut observa inhibiția pe care acestea o au asupa dezvoltării microbiene
Rezultatele acestui studiu indică faptul că toate uleiurile esențiale au prezentat activitate antimicrobiană bună, dar unele au o activitate mai puternică decât altele ale cărora activitate este mai scăzută. S-a observat astfel că uleiurile selectate au fost în măsură să inhibe parțial dezvoltarea unor tulpini patogene ca :Escherichia coli, Salmonella, Pseudomonas, Staphylococcus aureus și Bacillus cereus.
Uleiul volatil de Eucalyptus globulus (eucalipt) putem observa așadar că în comparație cu martorul prezența uleiului are un efect inhibant mai ales asupra Staphylococcus aureus și Bacillus cereus unde rata de supraviețuire observată este în jur de 25 % indiferent de cantitatea de ulei adiționată, în timp ce rezultate mai puțin notabile se pot observa la Psomonas aeruginosa dar mai ales Salmonella unde rata de supraviețuire este de aproximativ 75 respectiv 90%.
În baza acestor date se poate aprecia că majoritatea extractelor vegetale au prezentat efect antibacterian exprimat diferențiat. Astfel, unele extracte s-au dovedit a fi mai eficiente decât altele și în ordinea in care urmează sunt: Eucalyptus globulus (eucalipt), Mentha piperita (mentă), Lavandula angustifolia (levănțică), – Matricaria chamomilla (mușețel), Calendula officinalis (gălbenele).
Toate aceste uleiuri esențiale au manifestat efect antibacterian și toate au un potențial foarte mare în utilizarea medicală cu scopul de a inlocuii pe cât posibil utilizarea antibioticelor car sunt capabile să inducă rezistență tulpinilor microbiene.
[NUME_REDACTAT] MH, Nitz S, Kollmannsberger H, Digrak M, Efe F T, Yilmaz N(2004). [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT] of the [NUME_REDACTAT] from the Gum of [NUME_REDACTAT] (Pistacia vera L.). J.Agric.[NUME_REDACTAT]. 52 (12): 3911-3914.
Bauer K., Garbe D., Surburg H. (1985). [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT]: Preparation, Properties and Uses. WileyVCH, Weinheim. Pag. 293.
Bauer, K., Garbe, D., 1985. [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT]. Preparation, Properties and Uses. VCH Verlagsgesellschaft, Weinheim, pag. 213
Benayache S, Benayache F, Benyahia S (2001). [NUME_REDACTAT] of some [NUME_REDACTAT] Growing in Algeria. J.Essent.[NUME_REDACTAT].13: 210-213.
Benhassaini H, Benabderrahmane M, Chikhi K (2003). Contribution à l'évaluation de l'activité antiseptique de l'oléorésine et des huiles essentielles du pistachier de l'Atlas sur certaines sources microbiennes : candida albicans (ATC 20027), candida albicans (ATCC 20032) et saccharomyces cerevisiae. Ethnopharmacologie.fév. (30): 38-46.
Benjilali B, Tantaoui-Elaraki A, Ismaïli-Alaoui M, Ayadi A (1986). Méthode d’études des propriétés antiseptiques des huiles essntielle par contact direct en milieu gélosé. Plant Médicinal Phytotherapy .20: 155-167.
Cavanagh H. M . A (2007). Antifungal activity of the volatile phase of essential oils: a brief review. [NUME_REDACTAT] Communications.pag. 2: 1-3
Cavanagh H. M. A Wilkinson J.M (2002). [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] Oil. [NUME_REDACTAT]. Pag. 16:301–308
Chalchat, J. C.; Garry, R. P.; Michet, A. Variation of [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] of Mentha piperita L. During the [NUME_REDACTAT]. J. Essent. [NUME_REDACTAT]. 1997, 9, 463-465.
Chakraborthy, G. S., [NUME_REDACTAT] activity of the leaf extracts of Calendula officinalis, Journal of [NUME_REDACTAT] and Toxicol., 2008, 2, 65-66.
[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2011 – Use of FT-IR Technique as a Method for Differentiation of Bacterial and [NUME_REDACTAT] , Buletinul USAMV, Cluj – Napoca, vol 68/2011, [NUME_REDACTAT] Veterinară, pag.108-11
Cutter, C.N., 2000. Antimicrobial effect of herb extracts against Escherichia coli O157:H7, Listeria monocytogenes, and Salmonella typhimurium associated with beef. Journal of [NUME_REDACTAT] 63 (5),pag. 601 – 607.
Cimanga K, Kambu K, Tona L, Apers S, [NUME_REDACTAT] T, Hermans N,Totté J, Pieters L, Vlietinck AJ (2002). Correlation between chemical composition and antibacterial activity of essential oils of some aromatic medicinal plants growing in the [NUME_REDACTAT] of Congo. J. Ethnopharmacol. 2(79): 213-220.
Cox, S.D., Mann, C.M., Markham, J.L., Bell, H.C., Gustafson, J.E.,Warmington, J.R., Wyllie, S.G., 2000. The mode of antimicrobial action of essential oil of Melaleuca alternifola (tea tree oil). Journal of [NUME_REDACTAT] 88,pag. 170 – 175
Deans, S.G. and Ritchie, G. (1987) Antibacterial properties of plant essential oils. [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] 5, 165–180.
Dorman H.J.D, Deans S.G (2000). Antimicrobial agents from plants: antibacterial activity of plant volatile oils. Journal of [NUME_REDACTAT] pag. 88:308-316.
Elek SD. Staphylococcus pyogenes and its relation to disease. Edinburgh: E. & S. Livingstone, 1959. p. 3.
Farah A, Satrani B, Fechtal M, Chaouch A, Talbi M (2001). Composition essentielles extraites des feuilles d'Eucalyptus camaldulensis et de imique et activités antibactérienne et antifongique des huiles son hybride naturel (clone 583). [NUME_REDACTAT]. Gallica. 148 (3): 183-190
Foster, S. Peppermint, Mentha _ piperita. [NUME_REDACTAT] Series; [NUME_REDACTAT] Council: Austin, TX, 1990; no 306.
Gaunt L.F, Higgins S.C, Hughes J.F (2005). Interaction of air ions and bactericidal vapours to control micro-organisms. Journal of applied microbiology.pag. 99:1324-1329
Gazim, Z. C., Rezende, C. M., Fraga, Sayed R, Svidzinski, T. I. E. and Cortez, D.A.G., Antifungal activity of the essential oil from Calendula officinalis growing in Brazil, [NUME_REDACTAT] of Microbiology, 2008, 39, 61-63.
Haggag, Wafaa, M. (1999). The antagonistic effect of Coniothyrium minitans Campbell, against some sclerotial pathogenic fungi using [NUME_REDACTAT] Microscopy. [NUME_REDACTAT] of Biotechnology, 2: 15-26.
Hammer, K.A., Carson, C.F. and Riley, T.V. (1996) Susceptibility of transient and commensal skin flora to the essential oil of Melaleucaalternifolia (tea tree oil). [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] 24, 186–189.
Hili, P., Evans, C.S. and Veness, R.G. (1997) Antimicrobial action of essential oils: the effect of dimethylsulfoxide on the activity of cinnamon oil. Letters in [NUME_REDACTAT] 24, 269–275.
Hoffman, D.L. (1987) [NUME_REDACTAT] User’s Guide. Wellingborough, UK: [NUME_REDACTAT] Group.Janssen, A.M., Scheffer, J.J.C. and [NUME_REDACTAT], A. (1987) Antimicrobial activity of essential oils: a 1976–86 literature review. Aspects of the test methods. [NUME_REDACTAT] 53, 395–398.
Ilsley, S., Miller, H., Greathead, H., Kamel, C., 2002. Herbal sow diets boost pre-weaning growth. [NUME_REDACTAT] 18 (4),pag. 8 – 10.
Inouye S, Tsuruoka T, Watanabe M, Takeo1 K, Akao M, Nishiyama Y, Yamaguchi H (2000). Inhibitory effect of essential oils on apical growth of Aspergillus fumigatus by vapour contact. Mycoses. Pag. 43:17-23.
Inouye S, Takizawa T, Yamaguchi H (2001). Antibacterial activity of essential oils and their major constituents against respiratory tract pathogens by gaseous contact. Journal of [NUME_REDACTAT].pag. 47:565-573
Iserin P (1997).Encyclopédie des plantes traditionnelles, identification, préparation, soin. Ed. Lavoisier.[NUME_REDACTAT] D, Kunicke A (2003). Antibacterial and antifungal Properties of [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Chemistry.pag. 10:813-829
.Lawrence, B. M. Progress in [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]. Perfum. FlaVor. 1997, 22, 57-66.
Maffei, M. [NUME_REDACTAT] for a [NUME_REDACTAT] Peppermint (Mentha _ piperita L.) [NUME_REDACTAT]. J. Essent.[NUME_REDACTAT]. 1999, 11, 267-282.
Manabe, A., Nakayama, S., Sakamoto, K., 1987. Effects of essential oils on erythrocytes and hepatocytes from rats and dipalitoyl phophatidylcholine-liposomes. [NUME_REDACTAT] of Pharmacology 44,pag. 77 – 84.
Mendoza-Yepes, M.J., Sanchez-Hidalgo, L.E., Maertens, G.,Marin-Iniesta, F., 1997. Inhibition of Listeria monocytogenes and other bacteria by a plant essential oil (DMC) en Spanish soft cheese. Journal of [NUME_REDACTAT] 17, pag. 47 – 55.
Moleyar V, Narasimham P (1986). Antifungal activity of some essential oil components. [NUME_REDACTAT]. 3: 331-336.
Oosterhaven, K., Poolman, B., Smid, E.J., 1995. S-carvone as anatural potato sprout inhibiting, fungistatic and bacteristatic compound. [NUME_REDACTAT] and Products 4, pag. 23 – 31.
Ogston, A. [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Chir 1880; 25:588-600.
Ogston A. Report upon micro-organisms in surgical diseases. [NUME_REDACTAT] J 1881; 1:369-375.
Ogston A. Micrococcus poisoning. J [NUME_REDACTAT], 1882; 16:526– 6; 1883; 17:24-58.
[NUME_REDACTAT] Remmal, A., Bouchikhi, T., Rhayour, K., Ettayebi, M. and Tantaoui-Elaraki, A. (1993) Improved method for the determination of antimicrobial activity of essential oils in the agar medium. Journal of [NUME_REDACTAT] Research 5, 179–184
Pibiri MC (2006). Assainissement microbiologique de l'air et dessystèmes de ventilation au moyen d'huiles essentielles PhD thesis, [NUME_REDACTAT] Institute., Lausanne, France.
Piccaglia, R., Marotti, M;, Giovanelli, E. Deans S. G. and Eaglesham, E., 1993. [NUME_REDACTAT] and Products, 2, pag.47-50
Radulescu, V.; Doneanu, C.; Loloiu, T.C.G.C. (2000). Investigation of chemical composition of Calendula officinalis. [NUME_REDACTAT] de Chimie, 45, 271-275.
Ramos, A.; Edreira, A.; Vizoso, A.; Betancourt, J.; López, M.; Décalo, M. (1988). Genotoxicity of an extract of Calendula officinalis L. J. Ethnopharmacol., 61, 49-55.
Rakotonirainy MS, Lavédrine B (2005). Screening for antifungal activity of essential oils and related compounds to control the biocontamination in libraries and archives storage areas. [NUME_REDACTAT] and Biodegradation. March. 55(2): 141-147.
Reynolds, J.E.F. (1996) Martindale – the [NUME_REDACTAT] 31st edn. London: [NUME_REDACTAT] Society of [NUME_REDACTAT]. Rios, J.L., Recio, M.C. and Villar, A. (1988) Screening methods for natural products with antimicrobial activity: a review of the literature. Journal of Ethnopharmacology 23, 127–149.
Rohloff, J. [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (Mentha _ Piperita L.) [NUME_REDACTAT] to [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT] and GC/MS Analysis. J. Agric. [NUME_REDACTAT]. 1999, 47, 3782-3786.
Rosenbach, AJ. Mikro-Qrganismen bei den Wund-Infections-Krankheiten des Menschen. Wiesbaden, J.F. Bergmann, 1884. Pag. 18
Sakharkar, P. R., Kasiram, K. and Patil, A. T., Antimicrobial activity of Calendula officinalis, [NUME_REDACTAT]., 2000, 43(2), 5-7.
Sartorelli P, Marquioreto AD, Amaral-Baroli A, Lima MEL, Moreno PRH (2006). Chemical composition and antimicrobial activity of the essential oils from two species of Eucalyptus. Phytother. Res. 21(3):231-233.
SMITH, T.(1891): [NUME_REDACTAT] on the Cause and Prevention of [NUME_REDACTAT]: Results of Experiments. Washington : [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] R, Chandra R, Bose M, Luthra PM (2000). Antibacterial activity of Curcuma longa rhizome extract on pathogenic bacteria. Curr. Sci. 83(6): 737-740.
Spencer, J. S.; Dowd, E.; Faas, W. [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Perfum. FlaVor. 1997, 22, 37-45.
Stojanova, A.; Paraskevova, P.; Anastassov, C. H. A [NUME_REDACTAT] on the [NUME_REDACTAT] Composition of [NUME_REDACTAT] Cultivars of Mentha piperita L. J. Essent. [NUME_REDACTAT]. 2000, 12, 438-440.
Trivedi N.A., Hotchandani S.C. (2004): A study of the antimicrobial activity of oil ofEucalyptus.[NUME_REDACTAT] of Pharmacology, 32: 93–95.
Van de Braak S.A.A.J., Leijten G.C.J.J. (1999). [NUME_REDACTAT] and Oleoresins: A Survey in the Netherlands and [NUME_REDACTAT] Markets in the [NUME_REDACTAT]. CBI, Centre for the Promotion of Imports from [NUME_REDACTAT], Rotterdam. Pag. 116
[NUME_REDACTAT], M.M., Binnendijk, G.P., 2001. RopadiarR as alter-252 S. Burt / [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] 94 (2004) 223–253 native for antimicrobial growth promoter in diets of weanling pigs. Lelystad, [NUME_REDACTAT], May 2001. ISSN 0169-3689, pag. 14.
[NUME_REDACTAT], R.T.H., 1997. Alle cosmetica ingredie¨nten en hun functies. [NUME_REDACTAT] Vereniging, Nieuwegein, pag. 126.
Zimmermann, [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT] Tucker, "[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] & History", [NUME_REDACTAT], NJ: [NUME_REDACTAT] Association and [NUME_REDACTAT], NC: [NUME_REDACTAT] Co, Inc., 1990, pp. 55.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Activitatea Antimicrobiana a Unor Uleiuri Esentiale Extrase din Plante (ID: 1114)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.