Activitate Export .sc Sticla Turda

CAP . I . PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE

“ STICLĂ TURDA “ S.A.

SCURT ISTORIC AL DEZVOLTĂRII INDUSTRIEI DE STICLĂ ÎN ROMÂNIA

Sticla a fost cunoscută cu mult înainte de era noastră . Aceasta era o sticlă naturală , numita OBSIDIAN , și provenea din răcirea unor lave vulcanice . Obsidianul se întrebuițează la confecționarea diferitelor unelte și obiecte de podoabă .

Fabricarea sticlei este cunoscută din timpuri foarte vechi , și anume încă cu 3000 – 4000 ani înaintea erei noastre , de către egipteni și locuitorii Mesopotamiei . Egiptenii executau din sticlă : mărgele , vase , coliere , vase pentru îmbălsămare , cupe pentru apă și vin , precum și flacoane pentru parfumuri .

Un progres important în producerea sticlei a fost realizat la începutul secolului I al erei noastre de către romani . Ei au construit cuptoare din piatră pentru topit sticlă , în care se obțineau temperaturi mult mai ridicate , sticla topindu-se complet și trasformându-se într-o pastă transparentă . Tot în acest timp , un meșter roman a inventat țeava de suflat . Cu ajutorul ei , romanii au putut să realizeze obiecte suflate cu pereți subțiri . Ei foloseau în gospodăriile lor diferite obiecte de sticlă : ulcioare pentru apă , vin , ulei , portocale , butoaie pentru ținut vin , etc.

Tehnica suflării sticlei a dus la dezvoltarea în ritm intens a producției de sticlărie . Aceasta s-a dezvoltat în special la MURANO lângă Veneția , care a reușit să și-o păstreze până în secolul al XVII-lea . În această perioadă se ajunge și la o desăvârșire artistică a produselor de sticlărie , arta meșteșugarilor venețieni fiind renumită . Deoarece comerțul cu sticlă constituia o mare sursă de venituri fabricarea ei a fost ținută în secret , meșterii sticlari neavând dreptul să treacă peste granițele țării , trădarea secretului de fabricație pedepsindu-se cu moartea .

În secolul al XVI-lea , producția de sticlă în Europa începe să se extindă . Până la mijlocul secolului al XVI-lea , sticla s-a obținut pe baze empirice , rețetele de fabricație transmițându-se din tată în fiu .

Începând cu mijlocul secolului al XVIII-lea , industria sticlei se dezvoltă pe baze științifice făcând mari progrese .

În anul 1880 se construiește prima mașina mecanică de produs butelii , iar în anul 1890 – prima mașină automată pentru butelii . În anii ce urmează s-au realizat numeroase mecanizări și automatizări ca de exemplu : mașini automate de fabricat diferite articole de sticlă prin suflare , alimentate prin fider sau vid . Mecanizarea fabricării geamurilor s-a realizat la începutul secolului al XX-lea .

În secolul nostru industria sticlei se dezvoltă considerabil datorită numeroaselor aplicații pe care sticla le are atât în tehnică cât și în menaj și ambalaj .

Prima fabrică de sticlă în țara noastră a fost construită la BELIU , lângă Ineu , în Transilvania , în anul 1727 . Ulterior fabricarea sticlei s-a dezvoltat mai repede , prin construirea fabricilor de sticlă de la Hârlău ( Moldova ) în 1796 , Târgoviște 1791 , Tomești 1820 , Azuga 1880 . De asemenea au fost construite și alte fabrici mai mici , care se asemănau cu atelierele meșteșugărești ( Poiana Codrului , Pădurea Neagră , Avrig ) .

Industria sticlei a cunoscut , după primul război mondial , o dezvoltare mare , mai ales în Transilvania , unde existau importante surse de materii prime , dar mai ales datorită folosirii gazului metan care se găsea în jurul orașelor în cantități mari . Astfel s-au construit în anul 1921 fabrica de sticlă de la Turda și în anul 1922 cea de la Mediaș ( Vitrometan ) . În anii care urmează s-au construit diferite fabrici la Brazi , Scăieni , Fieni , Blejoi ( Ploiești ) și Târnăveni .

Statisticile anului 1937 menționează că existau 37 de fabrici de sticlă în țară , fiind repartizate pe provincii istorice astfel :

21 de fabrici în Vechiul Regat ;

13 fabrici în Transilvania ;

3 fabrici în Banat.

Numai între anii 1931 – 1939 , numărul fabricilor a crescut cu 6 . Cât privește numărul salariaților ocupați în industria sticlei , pe întrega țară , în anul 1937 , era de 6.088 , din care : 5.611 muncitori , față de 2.114 în 1931 și doar 7 specialiști cu studii superioare .

În anii de după al doilea război mondial , industria sticlei s-a dezvoltat mult , atât în ceea ce privește volumul producției cât și în ceea ce privește gradul de tehnicitate ( s-a introdus mecanizarea și automatizarea pe scară mare ) și lărgirea gamei sortimentale . Astfel numai în 1950 până în 1965 , producția de sticlă a crescut de 6,2 ori . Au fost construite și modernizate fabricile de sticla Turda , Vitrometan Mediaș , Fieni și Târnăveni , unde procesele tehnologice s-au mecanizat pe scară mare . De asemenea s-au construit fabrici noi , înzestrate cu utilajul cel mai modern , ca fabrica “ Electrofarul “ București care produce lămpi fluorescente , fabrica de sticlărie de ambalaj Sighișoara , fabrica de articole menaj și ambalaj realizate pe mașini automate București (1968 ) .

Ca urmare a politicii de dezvoltare proporțională a tuturor zonelor țării , și având în vedere solicitările tot mai mari la export a articolelor de sticlărie suflate , după anul 1970 s-au construit noi fabrici de sticlă între care amintim : Dorohoi ( 1973 ) , Gherla (1975 ) , Târgu-Jiu ( 1975 ) , Fălticeni ( 1975 ) , Buzău ( 1976 ) , Berca ( 1978 ) .

Ca formă de organizare , până în luna octombrie 1969 , fabricile de sticlărie au fost subordonate Direcției Generale a Industriei Sticlei și Ceramicei Fine din cadrul Ministerului Industriei Ușoare.

În octombrie 1969 , fabricile se grupează în combinate , care erau subordonate aceleiași direcții . Ex. : Combinatul de sticlărie Turda cuprindea fabricile Turda , Pădurea Neagră , Poiana Codrului , și avea sarcini să construiască noile fabrici Gherla , Bistrița și Fălticeni .

În iulie 1971 , combinatele se desființează și se înființează Centrala Sticlei și Ceramicei Fine București de care vor aparține până în anul 1991 toate fabricile de sticlărie .

În prezent aceste fabrici aparțin Direcției Generale a Lemnului , Materialelor de Construcții , Sticlărie și Ceramică din cadrul Ministerului Industriilor .

Continuitatea forței de muncă necesară în industria sticlăriei ( sticlari , șlefuitori , gravori , pictori ) , se asigură prin cele două școli profesionale din Turda și Mediaș . De asemenea , aici funcționează și școli tehnice postliceale și de maiștri cu specializarea în tehnologia sticlei , care asigura cadrele tehnice cu pregătire medie .

Fabricile de sticlărie din întreaga țară sunt cunoscute în toată lumea pentru produsele de calitate pe care le realizează și contribuie la afirmarea pe piețele externe a industriei României .

. PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE

“ STICLĂ TURDA “ S.A.

Fabrica de Sticlărie Turda , așa cum s-a numit la început , s-a înființat la 3 octombrie 1921 , și s-a construit pe un teren viran , în apropierea orașului . A fost concepută ca societate anonimă , cu un capital de 8 milioane de lei , împărțit în 16 mii de acțiuni la purtător a câte 500 lei . Principalul acționar fondator ( 85 % din acțiuni ) a fost Banca Centrală pentru Industrie și Comerț S.A. Cluj , la care s-au alăturat Banca Agrară S.A. Privilegiată Cluj și un număr de 6 persoane particulare .

Motivele principale care i-au determinat pe acționari să investească în această fabrică au fost : materia primă pentru fabricarea sticlei găsită din abundență pe plan local și gazul metan folosit drept combustibil , adus în Turda în 1917 de la Sărmaș , fiind a doua fabrică de sticlă din țară , după Mediaș , care va înlocui lemnul cu gazul metan . Fabrica a intrat în probe tehnologice în august 1922 , iar în septembrie a aceluiași an dând producție .

Pentru că nu exista forță de muncă autohtonă calificată în sticlărie , fondatorii au adus specialiști din Germania , Polonia , Cehoslovacia , Italia pentru care au construit și locuințe ( colonia ) .

La începutul activității fabricii au funcționat două cuptoare mici în care se producea sticlă verde . În anul 1924 a intrat în funcțiune cuptorul nr. 3 pentru sticlă albă , realizându-se o producție zilnică de 2,5 to. de pe toate cele 3 cuptoare . În anul 1926 a intrat în funcțiune al 4 –lea cuptor , iar în anul 1927 al 5 –lea cuptor , care era profilat pe produse din sticlă specială , colorată . Intrarea în funcțiune , în anii 1926 – 1927 , a celor două cuptoare a dus la o dublare a producției față de anul 1924 . În urma construcțiilor realizate în fabrică , în anul 1927 se fabricau butelii din sticlă verde , articole de menaj suflate și presate , sticlă cristal , parte din acestea fiind înnobilate în atelierele de pictură și gravură .

În perioada care a urmat după criza economică ( 1929 – 1933 ) , inclusiv perioada celui de al doilea război mondial , Fabrica de Sticlărie Turda s-a dezvoltat continuu , atât prin modernizarea obiectivelor vechi , cât și prin construirea de noi secții . A avut loc o creștere accentuată și de diversificare a producției , datorită solicitării produselor de sticlărie , în special pe piața externă ( Germania ) .

În anul 1936 a început construcția unei secții de geamuri , care în același an a intrat în producție și a funcționat până în anul 1938 producând în această perioadă 792 to. sticlă pentru geamuri .

În anul 1937 s-a construit cuptorul nr. 7 cu o producție de 1000 to. / an .

Începând cu anul 1941 , a început să producă din plin o nouă secție , pentru fiole farmaceutice . Cu toate greutățile cauzate de război , în anul 1941 , s-a obținut cea mai ridicată cifră de afaceri de la înființarea fabricii până în acel an , realizându-se și un profit de 7 mil . lei .

Producția crește de la 4.766 to. în 1948 la 10.189 to. în 1943 , dar datorită războiului , scade în 1944 la 4.725 to. , adică cu 5.500 to. mai puțin ca în 1943 . Războiul a făcut deci , ca pierderile fabricii să se ridice la 55,3 mil. lei . După naționalizarea de la 11 iunie 1948 , fabrica a fost înzestrată cu utilaje de mare capacitate și productivitate ridicată .

Astfel , în 1952 se dă în folosință prima instalație de tras tuburi de sticlă din țară și se dotează fabrica cu 10 mașini de confecționat fiole tip AMBEG . În 1953 intră în producție prima linie automată pentru fabricat butelii pentru termosuri , unică în țară și în prezent . În 1964 se dă în folosință o instalație pentru fabricarea oxigenului și se dotează cu 18 mașini CONQUELET pentru fabricarea fiolelor .

Perioada 1966 – 1968 este caracterizată prin reconstruirea totală a fabricii , așezarea procesului tehnologic într-un flux continuu și construirea unui atelier școală modern , care să satisfacă pregătirea de noi cadre atât fabricii din Turda cât și pentru altele similare din țară . În urma sistematizării și modernizării au dispărut atelierele împrăștiate în curtea fabricii , în locul acestora fiind construite altele , amplasate în linie dreaptă , asigurându-se astfel succesiunea operațiilor într-un flux continuu , scurtarea ciclului de fabricație și reducerea pierderilor tehnologice .

Perioada 1963 –1977 marchează o dezvoltare accentuată a capacităților de producție prin construirea și darea în folosință a noi secții , ateliere și instalații , astfel :

– 1963 – o linie automată de mare capacitate pentru pregătirea , prepararea și alimentarea cu amestec de materii prime a tuturor cuptoarelor de topit sticlă ;

– 1970 – 4 linii tehnologice automate pentru fabricarea borcanelor de conserve și buteliilor de tip IS ( Suedia ) cu două cuptoare de topit sticlă de mare capacitate ( 6a și 6b ) ;

– 1972 – un nou atelier cu două linii tehnologice noi pentru fabricarea buteliilor pentru termosuri ( cuptor nr.7 ) ;

– 1974 – o secție de sticlă termorezistentă ( Turdaterm și PYROM ) cu 3 cuptoare de topit ( 9,10 și 11 ) , pentru fabricarea articolelor de laborator , articole tehnice și sticlărie de menaj ;

– 1975 – 4 linii tehnologice automate pentru fabricarea borcanelor de conserve și a buteliilor de tip AL.106 ( Cehoslovacia ) , cu un cuptor de mare capacitate ( 1e ) , cel mai mare din țară ;

– 1976 – o turnătorie pentru piese din fontă ( capacitate 1.500 to. / an ) , pentru realizarea matrițelor ;

– 1977 – o instalație automată pentru fabricarea oxigenului ( cap.2 mil.m.c. / an ) necesar în procesul de producție la decalotarea produselor , prelucrarea la flacără și îmbunătățirea arderii .

Prin structura ei de producție , numărul mare de sortimente pe care le realiza ( peste 10.000 articole ) și numărul mare de salariați , fabrica din Turda era considerată cea mai mare , completă și complexă , cu cel mai mare grad de diversificare a producției din întreg sectorul de sticlărie al țării .

Începând cu anul 1990 , fabrica cunoaște un avansat proces de restrângere a capacităților de producție , datorită evoluției social-economice din țară . Astfel , fabrica se confruntă cu probleme deosebite de asigurare a bazei tehnico-materiale , cauzate de lipsa gazului metan la nivelul necesarului , reducerii surselor de aprovizionare în special la soda calcinată , creșterea continuă a prețurilor la materiile prime , materiale și ambalaje accentuarea blocajului financiar . Piața de desfacere internă se restrânge continuu , scăzând cererea de articole tehnice , de laborator , borcane conserve , butelii pentru termosuri și alte articole de menaj . Astfel s-au închis , pe rând următoarele capacități de producție :

– atelierul automat de tras țeavă și de confecționat fiole farmaceutice ( 1996 ) ;

– atelierul pentru confecționat butelii pentru termosuri ( 1998 ) ;

– atelierele automate ( I.S. și AL ) pentru fabricat borcane conserve ( 1999 – 2000 ) .

Personalul muncitor scade de la circa 5.000 salariați în 1989 la circa 2.600 la sfârșitul anului 1999 .

Fabrica se adaptează la noile cerințe ale pieței și din totalul de 13 cuptoare , în anul 2001 mai funcționează doar 3 , pe care se realizează articole tehnice , în special dispersoare auto pentru producția internă de autoturisme , autocamioane , tractoare , biciclete , semnalizări feroviare , etc.

Ca procedee de realizare a articolelor de sticlărie , astăzi predomină suflarea la țeavă ( 85 % ) , presarea manuală ( circa 10 % ) și centrifugarea cu ajutorul mașinilor ( circa 5 % ) .

Cu toată reducerea accentuată a capacitților de producție și a numărului de personal , Societatea Comercială “ STICLĂ TURDA “ S.A. se menține și astăzi pe locul al 2 –lea în ierarhia fabricilor de profil din țară .

. ARTICOLE OFERITE DE S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. PE PIAȚA INTERNA ȘI EXTERNĂ

În actuala structură de producție care este adaptată cu prioritate pieței externe , S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. oferă beneficiarilor săi următoarele grupe de produse :

I . Articole de menaj din sticlă , suflate la țeavă :

– pahare fără picior ( lichior , vin , apă , bere ) ;

– pahare cu picior și talpă ( lichior , vin alb , vin roșu , coniac , șampanie , apă , bere ) ;

– căni de apă , vin sau alte întrebuințări , cu capacități de 250, 500 , 750 , 1.000 , 2.000 și 2.500 ml . ;

– decantere pentru lichior , sherry , vin ;

– sticle pentru oțet și untdelemn capacitate 0,2 l ;

– sfeșnice cu picior și fără , de diferite înălțimi (ex. : H = 180 , 200 și 220 mm ) ;

– vaze de flori , fără picior și cu picior de diferite dimensiuni ;

– bowluri mici și mari , cu dimensiuni specifice piețelor unde se vând , de la 12 la 300 mm . ;

– doze ( bomboniere ) cu capac , de obicei în două dimensiuni ;

– platouri pentru fructe și prăjituri ;

– servicii de lichior , vin și apă ;

– seturi de cănițe frișcă plus zaharniță ;

– abajururi diferite .

Toate aceste tipuri de produse pot fi executate în mai multe variante :

– sadea ( clar ) ;

– decorate ;

– gravate ;

– gravate și decorate ;

– marcate , la diferite dimensiuni ;

– cu adausuri de sticlă colorată ( verde , albastră )

– ornamente cu sticlă colorată , aplicată pe sticlă albă ;

– colorate parțial sau total cu pulbere de diferite nuanțe .

II. Articole din sticlă suprapusă ( albastră sau roșie ) , suflate la țeavă :

– vaze flori ;

– bomboniere ;

– fructiere ;

– scrumiere ;

– platouri .

Majoritatea acestor articole se gravează , cu diferite modele , produsele finale rezultate fiind adevărate opere de artă .

Unele articole se pot executa numai prin fasonare manuală , în combinația de sticlă albă plus albastră ( roșie ) , produsele primind forme atrăgătoare , plăcute ochiului . Calitatea acestor produse este determinată de calificarea sticlarilor , care le execută .

III . Articolele din sticlă albă , presate manual :

– scrumiere ;

– solnițe ;

– răzătoare pentru fructe ;

– farfurii de compot mari și mici ;

– pahare de apă ;

– halbe de bere ;

– platouri pentru prăjituri ;

– abajururi ;

– dispersoare auto pentru “ DACIA “ , “ OLTCIT “ , “ ARO “ , tractoare , motorete , biciclete ;

– globuri de protecție pentru iluminat ;

– dispersoare pentru semnalizări feroviare și metrou ;

– capace pentru contoare electrice .

Produsele de mai sus sunt în execuție clară .

IV . Articole din sticlă albă realizate pe mașini semiautomate :

– abajururi pentru candelabre , de diferite dimensiuni ;

– plafoniere pentru iluminat ;

– butelii speciale pentru diferite băuturi ( coniac , whisky , cireșată , florio , țuică etc. ) .

Aceste produse pot fi executate clare sau decorate .

V . Articole din sticlă albă , centrifugate .

Centrifugarea este un procedeu mai nou introdus în fabrică , după dotarea cu 2 mașini speciale de fasonare a masei de sticlă topită ( 1995 ) care prin rotire la diferite viteze , dispersează sticla în formă , din interior spre exterior , prin acțiunea forței centrifuge .

Astfel se realizează :

– abajururi pentru candelabre și veioze ;

– ghivece de flori ;

– bowluri mari și mici ;

– platouri mari și mici .

Produsele se execută sadea , decorate cu pensula sau matisate .

VI . Articole din sticlă termorezistentă suflate la țeavă :

– articole pentru laborator ( pahare cilindrice , baloane cu fund plat și rotund , vase conice cu gât îngust și larg , cutii petri , capsule , cristalizoare , sticle ceas , etc.) ;

– articole de menaj ( cănițe de ceai , cafea , savarine , cafetiere , ceainice , etc. ;

VII . Articole din sticlă termoizolantă , presate :

– sticlă de nivel tip klinger ;

– vizori ( discuri ) de observație de diferite dimensiuni ;

– pahare decantor pentru benzină .

VIII . Articole din sticlă termorezistentă executată pe mașini semiautomate :

– butelii pentru biberoane ;

– flacoane pentru recoltat sânge ( 150 , 300 și 500 ml. ) și plasmă ( 500 ml. ) ;

– butelii plate pentru recoltări veterinare ;

– vase de expansiune pentru DACIA și ARO .

Nomenclatorul de produse al fabricii se îmbogățește în fiecare lună cu noi articole . Acesta cuprinde peste 10.000 articole , care au asimilată tehnologia și pregătită fabricația . În programul de producție lunar , în funcție de comenzile existente , se introduc circa 2 – 300 articole .

Pentru piața externă se execută și livrează articole de menaj din sticlă albă suflate la țeavă , o parte din cele realizate din sticlă suprapusă , abajururi și plafoniere presate centrifugate și semiautomate .

Pentru piața internă se livrează articole de menaj din sticlă suprapusă , articole din sticlă albă presate și semiautomate , articole din sticlă termorezistentă pentru laboratoare , articole tehnice din sticlă albă și termorezistentă , presate și semiautomate .

De menționat este că Societatea Comercială “ STICLĂ TURDA “ S.A. este unic producător în țară pentru :

– articole tehnice auto ( dispersoare , pahare decantor , vase de expansiune ) ;

– lămpi de semnalizare feroviare și metrou ;

– capace contor electric cu și fără urechi ;

– sticle de nivel klinger și vizori de observație ;

– butelii pentru biberoane ;

– flacoane pentru sânge și plasmă ;

– articole de laborator și menaj din sticlă termorezistentă .

Așa cum s-a arătat și în subcapitolul precedent , în anul 2002 , Societatea Comercială “ STICLĂ TURDA “ S.A. a livrat la export peste 80 % din valoarea produselor realizate , diferența de 20 % reprezentând în cea mai mare parte livrări de articole tehnice unor societăți comerciale mari ale țării ( ELBA Timișoara , ARO Câmpulung , GRIVIȚA București , PRODVINALCO Cluj , TRACTORUL Brașov , etc. ) .

Trebuie menționat că o bună parte din produsele livrate la intern , care se înglobează în produse complexe ( autoturisme , tractoare , contoare electrice ) ajung pe piețele externe datorită exportului efectuat de acești beneficiari interni .

. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A S.C.

“ STICLĂ TURDA “ S.A.

Societatea Comercială “ STICLĂ TURDA “ S.A. are o formă de organizare proprie , care depinde de specificul activității pe care o desfășoară , de volumul și complexitatea sarcinilor , de perspectivele de dezvoltare , de numărul salariaților , de numărul subunităților componente .

Societatea Comercială “ STICLĂ TURDA “ S.A. este condusă de Adunarea Generală a Acționarilor .

Conducerea executivă este asigurată de un manager care este angajat cu contract de către A.G.A. pe o perioadă de 4 ani . Pentru controlul activității desfășurate de manager și societate în general , A.G.A. angajează o comisie de cenzori, formată din 3 persoane .

În scopul conducerii și rezolvării operative , managerul are angajați prin contract , 4 directori executivi , pe domenii de activitate :

– Director Tehnic de Producție ;

– Director Comercial ;

– Inginer Șef Concepție ;

– Director Economic .

Activitatea compartimentelor funcționale în general , și a secțiilor de producție este condusă de manager prin intermediul directorilor executivi . Unele din compartimentele funcționale , importante pentru activitatea societății , sunt conduse direct de manager , fără intermediari , cum sunt :

– serviciul personal – învățământ ( 10 ) ;

– biroul contencios administrativ ( 1 ) ;

– statul major de apărare civilă ( 1 ) ;

– protecția muncii și prevenirea și stingerea incendiilor .

Serviciile , birourile secțiile și atelierele precum și numărul de personal din cadrul acestora , coordonate de directorii executivi , sunt prezentate în anexa 1 , care cuprinde structura organizatorică a societății .

Totalul personalului din societate la data documentării era de 2.580 salariați , din care :

– 194 personal TESA ;

– 55 maiștri ;

– 2.331 muncitori .

Personalul TESA reprezintă 7,5 % din totalul salariaților , un procent destul de ridicat , care denotă că reducerile de personal nu au afectat proporțional și această categorie de personal .

Problema esențială a societății la acest capitol de organizare este că actualul număr de personal nu are o structură bună , corespunzătoare necesităților de producție , fiind deficitare meseria de bază , aceea de sticlar suflător la țeavă .

Până la 31 decembrie societatea își propune să ajungă la 2.200 salariați , deci să reducă numărul de personal cu aproximativ 380 persoane .

CAP . II . EVOLUȚIA PRODUCȚIEI DE LA ÎNFIINȚAREA

SOCIETĂȚII PÂNĂ ÎN PREZENT

2.1. EVOLUȚIA PRODUCȚIEI ÎN

PERIOADA 1921-1970

Construirea Fabricii de Sticlărie Turda a început la 5 octombrie 1921 , aceasta intrând în probe tehnologice în luna august 1922 , iar în septembrie a aceluiași an fabrica a dat prima producție .

La începutul activității fabricii au existat ( funcționat ) 2 cuptoare mici în care se producea sticlă verde , iar în anul 1923 a început producția la cuptorul al 2 – lea .

În urma bilanțurilor făcute de Consiliul de Administrație asupra rezultatelor obținute la capitolul beneficii , văzându-se că rentabilitatea este asigurată din plin , s-a hotărât la sfârșitul anului 1923 să se construiască încă un cuptor și astfel , în anul 1924 a intrat în funcțiune și cuptorul 3 . De acum cele trei cuptoare realizau o producție de circa 2,5 to. zilnic obținându-se de această dată și sticlă albă . În anul 1926 s-a construit și s-a dat în funcțiune al 4 –lea cuptor pe amplasamentul cuptoarelor 1 – 2 ( din această cauză producția anului 1927 va fi cu ceva mai mică decât în anul 1926 ) , iar în anul următor a fost dat în funcțiune cuptorul 7 . Intrarea în funcțiune , în anii 1926 – 1927 , a celor 2 cuptoare a dus la o dublare a producției față de anul 1924 .

În urma construcțiilor realizate în fabrică , în anul 1927 existau 3 cuptoare cu bazin la care se fabricau butelii de sticlă verde , articole de menaj suflate și presate , sticlă cristal și atelierele de finisare și ambalare .

Cifrele din care rezultă modul cum a evoluat fabrica la capitolul producție între anii 1922 – 1933 sunt prezentate în tabelul de mai jos :

Tabel numărul 1

Evoluția producției fizice între 1922-1933

Avantajele asigurate în urma creșterii producției iau determinat pe patronii fabricii să facă noi investiții de capital în vederea sporirii producției , să mărească numărul de lucrători prin noi angajați și calificare de elemente autohtone în meseria de sticlar .

Trecând în revistă producția realizată de fabrică din primii doi ani de funcționare , constatăm că s-a început cu o producție modestă și în sortimente reduse ca număr , dar în anii care au urmat , acestea au înregistrat un salt considerabil până în anul 1929 , când se fac simțite efectele crizei economice .

Producția vândută s-a redus cu 69 % în 1931 , față de 1928 și numai în a doua parte a anului 1933 , dar mai ales în anul 1934 a început o nouă perioadă de redresare economică , de înlăturare a efectelor crizei , marcată printr-o creștere în ritm continuu a producției .

Dacă , așa cum s-a putut vedea în tabelul numărul 1 , până în anul 1929 , s-au realizat sporuri de producție , intrarea în criză a făcut să se sisteze și lucrările de investiții , iar producția înregistrează cele mai mari scăderi , afectând puternic fabrica : valoarea producției coboară de la 118.306.458 lei în anul 1928 la numai 36.335.268 lei în anul 1931 .

Acest lucru ne arată că perioada de stabilitate relativă a capitalismului luase sfârșit încă din cea de-a doua jumătate a anului 1928 când încep să se facă simțite în fabrică simptomele crizei de supra producție care au drept consecință creșterea stocurilor , scăderea prețurilor la unele produse , reducerea producției . Din bilanțurile contabile ale fabricii rezultă că în anul 1926 s-a realizat un profit net de 1.306.024 lei , în anul 1928 de 1.500.000 lei , pentru ca în anul 1928 aceste profituri să ajungă la 2.462.000 lei . Un element plin de semnificație este faptul că în plină criză economică proprietarii fabricii au realizat în anul 1929 un profit de 1.214.585 lei .

Primele simptome ale crizei economice au fost simțite în cursul anului 1929 , când acestea s-au manifestat cu multă putere , în anii 1930 – 1931 agravându-se și atingând punctul culminant la mijlocul anului 1932 . Spre sfârșitul anului 1932 au apărut semene de înviorare și depășire a stadiului de criză . În aceste condiții , deși fabrica a trecut la realizarea unor economii prin reducerea personalului și producției , ea nu a fost scutită de pierderi , astfel că activitatea pe acest an se încheie cu o pierdere de 2.385.501 lei .

Anii care au urmat crizei economice se caracterizeză printr-o redresare a economiei românești . Astfel , la sfârșitul anului 1933 și Fabrica de Sticlărie din Turda a început să se redreseze realizând o producție de 4.271 to. cu o valoare de 68.882.025 lei .

În anul 1934 activitatea fabricii s-a concentrat asupra perfecționării instalațiilor vechi și construirii de noi agregate , ca urmare a numărului mare de comenzi pe care le avea de onorat . Astfel în anul 1934 producția a sporit față de anul anterior cu 782 to , iar vânzările au crescut cu 8.029.259 lei . Din bilanțul anului 1934 rezultă că s-au plătit o serie de împrumuturi făcute în anii crizei , în sumă de 1.880.263 lei , s-au amortizat pierderile asupra gestiunii curente din anii premergători , în sumă de 913.363 lei , s-au amortizat din creanțele avute la clienți și din hârtiile de valoare , în total 2.993.250 lei , urmând un beneficiu de 1.061.491 .

În anul 1936 a început construcția unei secții de geamuri care , în același an a și intrat în produție și a funcționat până în anul 1938 . În această perioadă a produs 791.658 kg . sticlă pentru geamuri în valoare totală de 6.717.422 lei .

În anul 1937 s-a mai construit un cuptor ( vana a 7 – a ) în urma căruia producția a sporit cu 1.000 to .

Începând cu anul 1939 apar stagnări în activitatea fabricii , ceea ce determină renunțarea la noi investiții , activitatea fabricii orientându-se în direcția exploatării intensive a capacităților existente .

Construirea de noi obiective , modernizarea și exploatarea intensivă a celor existente , sporirea numărului de salariați și intensificarea exploatării lor , au făcut ca producția să crească de la 6,3 mil. în 1940 la peste 8,5 mil. kg în anul 1941 . Este de menționat faptul că la acest spor de producție a contribuit secția de fiole – pentru care în anul 1940 s-au importat 2 mașini – secția începând din anul 1941 a produs din plin . La finele anului 1940 , pe baza bilanțului rezultă că beneficiul realizat în acest an a fost de 2.046.288 lei , întreaga producție realizată fiind destinată firmelor străine ( mai ales din Germania ) , totodată a crescut cererea de articole de iluminat și farmaceutice .

Cu toate greutățile cauzate de război , în anul 1941 s-a obținut cea mai ridicată cifră de afaceri de la înființarea fabricii până în acel an . S-au plătit toate datoriile vechi , în sumă de 11.742.163 lei , realizându-se un beneficiu de 6.992.863 lei . În următorii doi ani , producția a crescut din nou , realizându-se față de anul 1941 un spor de peste o jumătatea de million de kilograme. , cu o valoare în plus de 132.410.462 lei în anul 1942 și cu 1.676.102 kilograme în anul 1943 .

Datorită faptului că începând cu primele zile ale lunii septembrie 1944 , orașul Turda a devenit teatru de război , producția a scăzut cu 10 – 15 % la unele secții . Din luna mai a anului 1944 s-a lucrat , de altfel , numai cu 30 % din capacitatea unor secții și instalații .

Din aceste motive , în anul 1944 se realizează o producție de 4.724.673 kg. , adică cu 5.500 to. mai puțin decât în 1943 . Războiul a făcut deci , ca piederile fabricii să se ridice la 55.317.954 lei . În perioada 1944 – 1948 , producția de sticlărie , exprimată în tone , a crescut de la 100 % la 151 % în anul 1948 .

În perioada 1948 – 1965 producția de sticlărie a fabricii , exprimată în unități fizice și valorice , a crescut după cum urmează :

Tabel numărul 2

Evoluția relativă față de 1948 a producției fizice și valorice

Este de remarcat ritmul înalt de creștere a producției , îndeosebi în unități valorice , prin care s-a ajuns ca , în anul 1965 , realizările să fie de 4 ori mai mari decât în 1948 . Producția exprimată în tone nu se ridică la nivelul volumului valoric , datorită pe deoparte , tendințelor accentuate de diversificare , iar pe de altă parte , acțiunilor întreprinse în cursul anilor de către cadrele de conducere , de reducere a greutății produselor , în special la sticlărie de menaj .

Evoluția relativă a productivității muncii în unități valorice raportată la anul 1948 este redată în tabelul numărul 3 :

Tabel numărul 3

În perioada 1965 – 1968 , datorită sistematizării și modernizării au dispărut atelierele împrăștiate , din curtea fabricii , în locul acestora fiind construite altele , amplasate în linie dreaptă , asigurându-se astfel sucesiunea operațiilor într-un flux continuu , scurtându-se astfel ciclul de fabricație și reducerea pierderilor tehnologice . Toate acestea s-au materializat în creșterea producției și productivității muncii , după cum urmează :

Tabel numărul 4

Evoluția relativă a producției globale valorice și a productivității muncii față de 1965

Asimilarea de noi produse , îmbogățirea nomenclatorului de articole de sticlărie , în special a articolelor de menaj fin , valorificarea superioară a materiilor prime și a forței de muncă , au determinat creșterea într-o proporție mai mare a volumului producției exprimat în unități valorice , față de producția în unități naturale .

Efectele automatizării s-au făcut simțite prin creșterea valorii producției globale , care în această perioadă a crescut față de 1968 după cum urmează :

Tabel numărul 5

Creșterea relativă a producției globale față de 1968

Astfel se încheie perioada de reconstrucție a fabricii de sticlărie Turda

2.2 EVOLUȚIA PRODUCȚIEI ÎN PERIOADA

1971-2001

Începând cu anul 1970, structura de producție a fabricii s-a extins, așa cum s-a mai arătat , prin intrarea în funcțiune a liniilor automate pentru realizarea borcanelor de conserve și butelii , iar începând cu anul 1975 și a secției de articole pentru laborator .

Astfel , în perioada 1971 – 2001 , evoluția realizărilor pe principalele grupe de produse (anexa 2 ) în mii bucăți a fost următoarea :

Tabel numărul 6

Evoluția producției fizice în perioada 1971-2001

Analizând cifrele de mai sus , se pot trage câteva concluzii :

– Sticlăria de menaj s-a menținut la un nivel ridicat , chiar a avut o tendință de creștere până în anul 1995 datorită comenzilor la export la produsele din sticlă albă , dar și prin realizarea pentru prima dată în țară a articolelor de menaj din sticlă termorezistentă . În anul 2001 cantitatea realizată , de numai 4.325 bucăți se datorează restângerii capacităților de producție și a numărului de muncitori ;

– Buteliie și borcanele de conserve , în special , au prezentat o creștere până în anul 1985 , prin intrarea în funcțiune a încă 4 linii automate . La această grupă , producția se menține relativ ridicată până în 1990 , când începe să scadă foarte puternic , ca urmare a reducerii cererii pe piața internă . În anul 1996 se opresc doua linii automate , în 1998 încă patru , iar la sfârșitul anului 1999 și ultimele două linii . Deci , practic această grupă de produse a dispărut din nomenclatorul de producție al fabricii , secțiile respective fiind închise . Cerere nu a mai fost deoarece principalii beneficiari , fabricile de conserve nu au mai putut continua producția , nemaiavând materii prime și bani pentru a plăti borcanele ;

– Grupa de fiole și flacoane farmaceutice a avut o tendință de scădere accentuată datorită utilajelor învechite , deprecierii calității fiolelor și scăderii cererii . Dezvoltarea în Turda a fabricii de ciment , a dus la o poluare puternică și continuă a orașului cu pulbere foarte fină în atmosferă . Ministerul Sănătății a refuzat să mai cumpere aceste fiole deoarece aveau depuneri de praf de ciment , care rămânea în interior și nu se mai puteau folosi la îmbutelierea medicamentelor . De asemenea un factor decisiv a fost darea în funcțiune , în anul 1971 , la București a unei fabrici de fiole . Astfel , în anul 1996 , atelierul automat pentru tragerea țevii de fiole , precum și mașinile automate de fabricat fiole au fost oprite , dezafectate și reprofilate ;

– Grupa de articole tehnice și de laborator a cunoscut o evoluție ascendentă până în 1991 , atât prin intrarea în funcțiune a secției de articole de laborator în anul 1975 , cât și datorită cererii pe piață , prin dezvoltarea industriei chimice , a învățământului și sănătății .

În câțiva ani au fost satisfăcute aceste cereri pe mai mulți ani și cererea a început să scadă după 1991 . Mai mult a scăzut producția după 1996 , când au început să se închidă multe fabrici din țară , care foloseau aceste produse , precum și datorită lipsei de bani în învățământ și sănătate . Această producție a devenit astăzi sezonieră , producându-se 3-4 luni pe an , în general cu pensionari . În 1995 producția acestei grupe care era de 1.320 mii bucăți , a reprezentat numai 4,8 % din producția anului 1980 .

Evoluția producției pe grupe de produse a avut influență asupra realizărilor fizice totale pe fabrică , a tonajului și a producției marfă . (Anexele 3 și 4 ) .

Evoluția producției fizice , exprimată în bucăți , tone și valoric , în perioada 1971-2001 , a fost așa cum rezultă din tabelul de mai jos :

Tabel numărul 7

Producția fizică totală , după o evoluție crescătoare , atinge nivelul maxim în 1985 , cu 357.821 mii bucăți și scade apoi până la 5.643 mii bucăți în 2001 . În 2001 aceasta reprezintă numai 2,69 % față de 1995 și 1,64 % față de 1990 .

Tonajul de sticlă realizat , este în general , proporțional cu producția fizică , volumul maxim de 56.278 to atingându-se în 1985 și scăzând apoi la 2.089 to. în 2001 . În anul 2001 tonajul reprezintă 4,39 % din tonajul realizat în 1995 și 3,71 % din producția fizică exprimată în tone în anul de vârf 1985 .

Producția marfă are o evoluție crescătoare aproape normală până în 1996 , datorită creșterii prețului mediu pe produs , ca urmare a schimbării structurii de sortimente , a înglobării de manoperă mai multă pe bucata de produs .

În perioada 1995 –2001 , producția marfă crește de la 64.863.873 mii lei la 221.527.410 mii lei , adică de peste 3,4 de ori , în condițiile scăderii producției fizice , dar a creșterii prețului mediu pe produs de la 310,27 lei /bucată la 39.257 lei / bucată , ca urmare a inflației din acești ani .

În această situație considerăm că evoluția producției poate fi mai bine apreciată după realizările fizice , care așa cum s-a observat mai sus , au scăzut foarte mult , ca urmare a restructurării activității de producție .

2.3. RENTABILITATEA PRODUCȚIEI ÎN

PERIOADA 1970-1980

Importantele succese obținute de Fabrica de Sticlărie din Turda în perioada 1970-1980 se datorează ridicării gradului de folosire a utilajelor și a capacităților existente , unei mai bune utilizări a mijloacelor tehnice și a suprafețelor de producție .

Dintre măsurile aplicate privind folosirea eficientă a capacităților de producție cele mai importante au fost :

– prelungirea duratei de funcționare a cuptoarelor de topit sticlă de la un an , la doi și trei ani , ca urmare a folosirii , la repararea acestora a unor materiale refractare de mare durabilitate ;

– modificări constructive la cuptoarele de topit sticlă , care au contribuit la îmbunătățirea indicatorilor de utilizare intensivă și la exploatarea lor maximă ;

– modificarea constructivă a mașinilor de fiolat , tip AMBEG , în vederea creșterii productivității acestora ;

– introducerea sistemului DUPLEX la folosirea flacoanelor de penicilină , obținându-se cea mai mare productivitate pe sector , la acest produs ;

– organizarea activității de întreținere preventivă , prin depistarea defecțiunilor și eliminarea lor într-o fază incipientă ;

– introducerea unui regim redus de temperare a cuptoarelor de topit sticlă , după reparații .

Obiectivul fabricii a fost reducerea cheltuielilor materiale , acționând în acest sens pentru realizarea lui , prin reducerea consumurilor specifice de materii prime și materiale , folosirea înlocuitorilor , elaborarea cu exigență a rețetelor de fabricație , perfecționarea tehnologiilor de lucru , reducerea rebuturilor , a deșeurilor și a pierderilor tehnologice .

O altă acțiune a fost stabilirea normelor de consum , prin fixarea unor norme fundamentate din punct de vedere științific . În acest sens s-au luat următoarele măsuri :

– recepționarea , din punct de vedere calitativ a materiilor prime și materialelor de către o comisie de tehnicieni formată în acest scop ;

– depozitarea îngrijită a materiilor prime și materialelor ;

– introducerea fișelor limită de consum ;

– reducerea importului de aur coloidal , prin utilizarea celui indigen ;

– reducerea cheltuielilor de transport , prin utilizarea furnizorilor de la distanțe mai apropiate ;

– fabricarea de produse cu greutăți mai reduse , în special la articolele de menaj executate la presă ;

– reorganizarea fluxului tehnologic .

Aceste măsuri s-au materializat în continua reducere a cheltuielilor de producție și în creșterea rentabilității produselor .

Dată fiind ponderea mare a consumului de muncă vie în totalul cheltuielilor de producție , colectivul fabricii s-a ocupat de folosirea cât mai rațională a forțelor de muncă , scop în care au fost luate următoarele măsuri :

– perfecționarea continuă a activității de normare ;

– reorganizarea lucrului pe bandă la cofecționarea fiolelor ;

– deservirea simultană a două mașini automate de confecționat fiole de către un singur muncitor ;

– organizarea judicioasă a muncii echipelor de reparații ;

– îmbunătățirea organizării formațiilor de lucru , prin mărirea gradului de ocupare a componenților acestora ;

– creșterea gradului de calificare a muncitorilor ;

– introducerea și extinderea autocontrolului la toate locurile de muncă ;

– extinderea normelor tehnice unificate pentru articolele executate prin prelucrarea topiturii de sticlă la mașinile semiautomate ;

– extinderea continuă a muncii în acord ;

– salarizarea pe bază de norme de plan , la activitățile în regie .

Aceste măsuri au contribuit , în același timp și la creșterea câștigului mediu al angajaților fabricii .

În urma eforturilor depuse pentru modernizarea , sistematizarea și dezvoltarea întreprinderii , colectivul fabricii a valorificat importante rezerve , aducând o contribuție de preț la sporirea acumulărilor , baza asigurării unui nivel de trai ridicat pentru muncitori .

Aceste realizări se concretizează în dinamica beneficiului și nivelul ratei rentabilității care în perioada 1970 – 1980 se prezintă astfel :

Tabel numărul 8

Dinamica beneficiului și a ratei rentabilității

Defalcarea cheltuielilor de producție , cheltuielile la 1.000 lei producție marfă și structura prețului pe elemente primare sunt arătate în anexa 5 .

2.4. RENTABILITATEA PRODUCȚIEI ÎN PERIOADA

1981-2001

În scopul determinării rentabilității activității de producție a S.C. “STICLĂ TURDA “ S.A. s-au folosit pentru documentare bilanțurile contabile anuale , din care s-au extras veniturile și cheltuielile anuale , profitul și pierderile realizate .

Între anii 1981 – 1997 , activitatea s-a încheiat cu profit în fiecarea an și am considerat că este suficient ca această perioadă să fie prezentată numai în anii de referință 1981, 1985 ,1990 și 1995 , iar din anul 1996 , pentru o evidențiere mai sugestivă , realizările apar anual .

Tabel numărul 9

Evoluția veniturilor, cheltuielilor , rezultatului financiar și a rentabilității în perioada 1981-2001 :

În anul 1997 , când încă mai erau în activitate majoritatea secțiilor de producție automate , se înregistrează o revenire , reflectată și în profitul obținut de 6.842 milioane lei .

Începând cu anul 1998 , când capacitățile de producție mari se închid una după alta și fabrica se orientează numai spre activitățile cu muncă manuală preponderentă , cu un număr mare de personal și deci cu cheltuieli mari cu salariile , deși valoarea totală a veniturilor crește substanțial în fiecare an , acestea nu pot acoperi costurile totale , care sunt în creștere continuă , datorită inflației , se înregistrează pierderi începând cu 8.935 milioane în 1998 până la 42.377 milioane în 2001 .

După cum se observă din tabelul numărul 9 , activitatea este profitabilă în perioada 1981-1997 , când se înregistrează o rentabilitate pozitivă , între + 0,01 % și + 5,04 % iar între anii 1998 – 2001 activitatea devine nerentabilă , indicatorul de rentabilitate fiind negativ (pierdere ) , înregistrând între –10,79% și –13,13% .

Exemplu de calcul a ratei rentabilității la veniturile obținute :

VT – ChT Profit 6.842 milioane lei

R 1997= X 100 = X 100 = X 100 = + 5,3%

ChT ChT 128.886 milioane lei

VT -ChT Pierdere 42.377 milioane lei

R2001 = X 100 = X 100 = X 100 = – 12,72%

ChT ChT 333.017 milioane lei

Pentru anul 2002 , ca urmare a unui program complet de măsuri ( creștere de producție , reduceri de costuri , reduceri de personal , etc. ) societatea și-a propus să obțină o activitate rentabilă minimă astfel :

Se consideră că acest an va fi baza relansării activității de producție și a redresării financiare a societății .

CAP. III . EVOLUȚIA REALIZĂRILOR LA EXPORT

3.1. APORTUL SOCIETĂȚII COMERCIALE ” STICLĂ TURDA “ S.A. LA REALIZAREA EXPORTULUI CU PRODUSE DIN STICLĂ AL ROMÂNIEI

Având la dispoziție informații privind volumul de export ( în mil. U.S.D. ) al României în perioada 1996 – 2001 ( vezi PROGRESIV MAGAZIN FEBR.2002 ) vom încerca să determinăm mai jos , care este aportul S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. la aceste realizări :

Tabel numărul 10

Realizările absolute la export ale României și ale S.C. “STICLĂ TURDA “ S.A.

Din tabel rezultă că ponderea deținută de S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. în volumul total de export al României a fost între 0,04 și 0,049 % în perioada 1996 – 2001, ca rezultat al oscilațiilor în realizarea exportului de la un an la altul atât la nivelul țării cât și la nivelul fabricii .

Dacă avem în vedere tendința de creștere a volumului de export atât a României cât și al fabricii în ultimii 3 ani , putem concluziona că aportul S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. la exportul total al României a fost în anul 2001 de 0,049 % .

Exemplu de calcul :

5,9 mil. $

X 100 = 0,049 % .

11.978,18 mil.$

Este greu de apreciat dacă 0,049 % reprezintă mult sau puțin , având în vedere potențialul tehnic și uman al fabricii .

Pentru o imagine mai expresivă propunem și o altă comparație , și anume ce cotă parte valorică reprezintă 3,5 mil. $ în 1996 și 5,9 mil. $ în 2001 din volumul total de export al României de 8.580,8 $ în 1996 și 11.978,18 mil $ în 2001 .

8580,8 mil $

Pentru 1996 = 2.430

3,5 mil. $

11.978,18 mil.$

Pentru 2001 = 2.030

5,9 mil. $

Deci , în anul 1996 valoarea exportului realizat de S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. a reprezentat a 2.430 – a parte din valoarea totală a exportului României , iar în anul 2001 această cotă s-a îmbunătățit ajungând la a 2.030 – a parte .

Această îmbunătățire a exportului fabricii la exportul României s-a datorat unui ritm de creștere mai accentuat la fabrică decât la nivel de țară , în special în ultimii doi ani , așa cum reiese din tabelul numărul 11 :

Tabel numărul 11

Ritmul de creștere al României și al S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. față de anul 1996

ROMÂNIA

11978,18 mil. $

I 2001/1996 = X 100 = 139,59 %

5.775,4 mil $

S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A.

5,9 mil. $

I 2001/1996 = X 100 = 168,6 %

3,5 mil. $

Diferența față de anul de bază :

ROMÂNIA = 139,59 % – 100,0 % = 39,6 %

STICLĂ TURDA = 168,6 % – 100,0 % = 68,6 % .

Deci exportul fabricii a crescut în anul 2001 cu 68,6 % față de 1996 , în timp ce exportul țării a crescut cu numai 39,6 % în 2001 față de 1996 , fapt ce explică așa cum arătam mai sus , creșterea aportului fabricii de la cota de a 2.430- a parte la a 2.030- a parte .

Graficele din anexa 6 reprezintă dinamica exportului României și a S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. în perioada 1996 – 2001 .

În țară există în prezent 15 fabrici de sticlărie de menaj , care realizează produse destinate în majoritate exportului .

Valoarea exportului realizat de aceste fabrici în 2001 , precum și ponderea lor în totalul exportului de sticlărie menaj , au fost următoarele :

Tabel numărul 12

Exportul valoric realizat de principalele societăți cu pondere la export

În valoarea totală a exportului efectuat de România în 2001 sticlăria de menaj reprezintă 0,377 %.

45,2 mil. $

–––––– X 100 = 0,377 % .

11978,18 mil $

Exportul total de sticlărie de 45,2 mil. dolari , reprezintă a 265 – a parte din totalul exportului realizat de România în 2001 .

11978,18 mil $

––––––– = 265

45,2 mil.$

Din analiza datelor prezentate în tabelul numărul 12 , rezultă că S.C.” STICLĂ TURDA “ S.A , cu un export de 5,9 mil. dolari în 2001 se află pe locul 2 între fabricile exportatoare de sticlărie , după Vitrometan Mediș și deține o pondere de 13,1% .

Deci se poate concluziona că S.C.” STICLĂ TURDA “ S.A. este între fabricile din sector , un mare exportator de sticlărie de menaj suflată manual , care se realizează foarte greu , are o bună calitate , este apreciată pe piețele externe , dar nu este plătită încă la nivelul eforturilor depuse , de unde și valoarea scăzută a exportului .

3.2. EVOLUȚIA REALIZĂRILOR LA EXPORT ÎN PERIOADA 1981-2001

S.C. “ STICLĂ TURDA” S.A. a efectuat export în toți anii de după al doilea război mondial , produsele cele mai căutate fiind , așa cum s-a mai arătat , cele suflate la țeavă.

Pentru a ne forma o imagine a volumului de export realizat anual, considerăm că indicatorii, care pot fii comparați fără a greși sunt:

– cantitatea de produse exportate (în mii buc.) ;

– valoarea anuală a exportului realizat (în mii dolari) .

Vom lua în comparație perioada anilor 1981-2001

Tabel numărul 13

Exportul la S.C. “ STICLĂ TURDA “ valoric și cantitativ

Din analiza datelor de mai sus rezultă că:

– cea mai mare cantitate de produse s-a exportat în anul 1981 (3.608 mii buc.) și cea mai mică cantitate în anul 1999 (1.796 mii buc.) ;

– cea mai mare valoare exportată a fost în anul 2001 (5.943 mii dolari), iar cea mai mică valoare s-a realizat în anul 1999 (3.064 mii dolari) .

Rezultă că : – cel mai slab an în ceea ce privește exportul a fost 1999 cu 1.796 mii buc. și 3.664 mii $ ;

– cel mai bun an a fost 2001, cu 3.570 mii buc. și 5.943 mii $ , realizări la export .

Înainte de revoluție cea mai bună realizare valorică a fost în anul 1983 cu 4.678 mii $.

Dacă se face o analiză a evoluției exportului pe perioada de 5 ani, în intervalul 1981 – 1985 , 1986 – 1990 și 1991 – 1995 ,1996 – 2000 rezultă următoarele :

Tabel numărul 14

Exportul pe o perioadă de 5 ani

– valoarea exportată în fiecare din cele trei intervale este în medie de circa 20.000 mii dolari , dar cantitatea a scăzut cu câte 1.000 mii buc. de la un interval la altul ;

– prețul mediu a crescut , datorită scăderii cantității , de la 1,38 $/buc. în perioada 1981-1985 , la 1,49 $/buc. în perioada 1986-1990 , 1,71 $/buc. în perioada 1991-1995 și 1,75 $/buc. în perioada 1996 – 2000 .

Deci , rezultă că valoarea realizată în perioadele de câte 5 ani a fost influențată de:

– scăderea cantităților ;

– creșterea prețului mediu / produs .

Scăderea cantităților este determinată de :

– modificarea structurii de sortimente, trecându-se de la articole mai simple, la altele mai complicate ;

– reducerea timpului de lucru săptămânal, prin trecerea la 5 zile lucrătoare.

Prețul mediu a crescut datorită :

– creșterii prețurilor pe bucată , prin realizarea de articole cu grad de dificultate mai ridicat ;

– prin valorificarea superioară a tonei de sticlă, adică decorarea și gravarea produselor , înglobarea unui volum mai mare de manoperă .

Produsele realizate de S.C. “ STICLĂ TURDA” S.A. au fost exportate în cea mai mare parte în țări dezvoltate ca : S.U.A. , Germania , Canada , Anglia , Italia , Elveția , Austria , Franța , Belgia , Olanda , Danemarca , Japonia , Australia , dar și în Iran , Irak , Kuweit , Israel , Sudan , Noua Zeelanda și altele .

Piața a fost în general aceeași, cu unele excepții în anumiți ani .

În anul 1995, S.C. “ STICLĂ TURDA ” S.A. a livrat produsele sale în 16 țări .

Tabel numărul 15

Ponderea valorică a exportului în 2001 pe clienți

Așa cum se observă din tabelul numărul 15 , cel mai mare volum de export se realizează pe relația Germania.

Societatea lucrează pentru aproximativ 50 de firme externe , dintre care :

Pentru anul 2002 , S.C.” STICLĂ TURDA “ S.A. are un program de export de aproximativ 6.300 mii $ / an , deci o creștere de peste 6 % față de realizările anului 2001 .

CAP . IV. MĂSURI PROMOȚIONALE ȘI DE STIMULARE A EXPORTURILOR LA SOCIETATEA COMERCIALĂ “STICLĂ TURDA “ S.A.

4.1. MĂSURI DE STIMULARE A EXPORTULUI

Măsurile de stimulare a exportului pot fi luate la nivel microeconomic și macroeconomic . Cele la nivel macroeconomic fac parte din politica comercială a statului și au ca obiectiv impulsionarea exporturilor existente sau inițierea și promovarea de noi exporturi . Măsurile la nivel macroeconomic pot fi de natură bugetară , fiscală , financiar-bancară , valutară .

4.1.1. MĂSURI DE STIMULARE A EXPORTURILOR DE NATURĂ BUGETARĂ

În vederea creșterii competitivității mărfurilor la export și creșterii gradului de cointeresare a producătorilor și exportatorilor pentru export , politica comercială a statului poate fi orientată în vederea utilizării unor măsuri de stimulare a exporturilor de natură bugetară . Măsurile de stimulare a exporturilor de natură bugetară îmbracă trei forme :

a. – Subvențiile directe de export reprezintă sume de bani pe care statul le acordă societăților comerciale pentru a le face rentabilă activitatea la export în cazul în care prețurile la care se realizează mărfurile pe piața externă se situează la nivelul costurilor de producție sau sub aceste costuri .

Subvenționarea de către stat a exporturilor se face selectiv , avându-se în vedere, în primul rând ramurile care prezintă interes pentru economia națională (ramuri de “vârf”) și care prin pierderea unor piețe de export ar putea determina apariția unor grave dezechilibre economice și sociale interne .

b. – Primele directe de export reprezintă mijloace de stimulare de natură bugetară care se acordă de către stat exportatorilor care realizează un volum mare de desfaceri pe piețele externe sau execută produse ale unor industrii de mare însemnătate pentru economia națională .

Primele de export urmăresc sporirea volumului desfacerilor pe anumite piețe și pot influența atât structura pe mărfuri a exporturilor cât și orientarea geografică a acestora , în funcție de interesele statului respectiv .

c. – Subvențiile indirecte de export se practică pe scară largă pe plan internațional și ele vizează stimularea întreprinderilor mici și mijlocii pe linia sporirii exporturilor acestora . Ele îmbracă o multitudine de forme : facilități oferite de stat exportatorilor în domeniul informațional , asistență tehnică și de specialitate oferită exportatorilor , facilități oferite firmelor pentru participarea la târguri și expoziții internaționale , organizarea de campanii de promovare în străinătate pentru produsele acestor firme , etc . Statul suportă o parte sau chiar în totalitate cheltuielile ocazionate de astfel de manifestări și acțiuni , care indirect pot influența pozitiv exportul acestora .

4.1.2. MĂSURI DE STIMULARE A EXPORTURILOR DE NATURĂ FISCALĂ

Măsurile de natură fiscală urmăresc creșterea competitivități exporturilor pe seama reducerii sau eliminării acelor componente ale costurilor de producție datorate diverselor taxe sau impozite și cointeresarea exportatorilor prin sporirea câștigului net realizat la export .

Aceste măsuri cuprind 2 mari categorii :

– facilități fiscale pentru mărfurile exportate ;

– facilități fiscale acordate exporturilor .

a . Facilități fiscale pentru mărfurile exportate îmbracă forma scutirii , reducerii sau restituirii impozitelor pe circulația produselor și se acordă selectiv , în funcție de importanța exportului pentru perfecționarea structurii producției naționale sau pentru crearea de noi locuri de muncă . Aici intră importul cu scutirea condiționată de plata taxelor vamale .

b .Facilități fiscale acordate exporturilor îmbracă forma scutirii sau reducerii impozitului pe venitul provenit de pe urma exportului ( scutiri totale de plata impozitului , reduceri ale impozitului pe venit , reduceri ale veniturilor impozabile ) . Ele sporesc gradul de cointeresare al producătorilor și exportatorilor pentru impulsionarea exporturilor , fiind un fel de prime indirecte de export .

4.1.3. MĂSURI DE STIMULARE A EXPORTURILOR DE NATURĂ FINANCIAR – BANCARĂ

Finanțarea exporturilor se realizează prin intermediul sistemelor naționale bancare sau prin intermediul unor instituții publice sau directe , specializate pentru acordarea de credite și pentru asigurarea sau garantarea acestora .

Pârghiile principale utilizate pe plan internațional în acest domeniu sunt :

a. Credite de export . Ele joacă un rol important în stimularea exporturilor cu valoare ridicată ( mașini , utilaje , mijloace de transport , metale sau alte produse exportate în cantități mari ) . Ele îmbracă trei forme : creditul cumpărător , creditul furnizor și liniile de credit . Creditul cumpărător este creditul acordat direct importatorului de către o instituție specializată de creditare ( o bancă , un consorțiu bancar ) din țara furnizorului . În practica internațională acest gen de credit este cel mai răspândit , dată fiind capacitatea mai mare de creditare a instituțiilor ( băncilor ) specializate , publice sau directe . Creditul furnizor este creditul acordat direct importatorului de către furnizor ( exportator ) . Este folosit mai ales în cazul unor exporturi cu valoare mai mică și pe termene mai reduse . Liniile de credit sunt o formă mai complexă a creditului cumpărător și de dată mai recentă . În general , o linie de credit poate fi deschisă de către o instituție financiară din țara exportatorului în favoarea unei bănci , instituții financiare sau organizații comerciale din țara importatorului . Liniile de credit prezintă anumite trăsături caracteristice față de celelalte tipuri de credite ( se acordă pe termene mai lungi , durata de utilizare a liniilor este prestabilită ) .

În categoria creditelor de export intră și creditele de asistență , acordate în general , de anumite agenții guvernamentale din țările dezvoltate . Aceste credite se acordă pe termene lungi și foarte lungi , în condițiile de favoare ( cu dobânzi mici sau fără dobândă , cu perioada de grație lungă ) unor țări în curs de dezvoltare care prezintă interes economic și politic pentru țara creditoare .

Creditele de export , indiferent de formele pe care la îmbracă pot fi acordate pe termene scurte ( 6 luni – 2 ani ) , medii ( 2 –5 ani ) , lungi ( 10 – 15 ani ) , foarte lungi ( 40 – 50 ani ) .

b. Asigurarea și garantarea creditelor la export . Asigurarea și garantarea creditelor de export acordate importatorilor constituie o pârghie importantă de cointeresare a exportatorilor de a efectua vânzări în străinătate , dar și a importatorilor . Asigurarea se face pentru credite furnizor și urmărește acoperirea riscului exportatorului de a nu încasa la scadență contravaloarea mărfurilor vândute pe credit . Asigurarea se face de către o instituție bancară din țara exportatorului . Garantarea se face pentru credite cumpărător de către o instituție bancară din țara importatorului ( cumpărătorului ) care se obligă față de banca creditoare din țara exportatorului de a achita contravaloarea mărfii livrate pe credit în cazul în care debitorul devine insolvabil ( se găsește în incapacitatea de a plăti ) .

Asigurarea și garantarea creditelor de export se practică în prezent în majoritatea țărilor lumii , în majoritatea acestora fiind create instituții specializate de asigurare și garantare a creditelor de export .

MĂSURI DE STIMULARE A EXPORTURILOR

DE NATURĂ VALUTARĂ

Prin intermediul măsurilor de stimulare de natură valutară se urmărește atât sporirea competitivității mărfurilor de export cât și creșterea gradului de cointeresare a exporturilor , în majoritatea exporturilor pe baza suplimentării câștigurilor în moneda națională .

Principalele măsuri de stimulare frecvent utilizate sunt : primele valutare și deprecierea monedei naționale .

– Primele valutare reprezintă un gen de prime indirecte care se acordă cu prilejul convertirii valutei străine , obținută de exportatori , în moneda națională la un schimb mai avantajos decât cursul oficial . Primele valutare se pot acorda diferențiat , pe grupe de mărfuri sau pe zone geografice , urmărind să încurajeze exportul acestor mărfuri spre anumite țări sau grupe de țări .

– Deprecierea monedei naționale stimulează de asemenea într-o anumită măsură exportul de mărfuri atunci când scăderea cursului monedei naționale ( în raport cu celelalte valute ) se produce într-un ritm mai accelerat decât scăderea puterii interne de cumpărare a acestora . Monopolurile folosesc inflația și deprecierea monedei naționale ca mijloc de sporire artificială a copetitivității exporturilor lor pe piețele externe , firmele exportatoare primind pentru mărfurile exportate o sumă în moneda națională , cu atât mai mare cu cât deprecierea acesteia pe piața internațională , în raport cu puterea ei de cumpărare pe piața internă este mai mare .

Practica internațională a arătat că deprecierea monedei naționale în raport cu alte valute străine , stimulează exporturile numai atunci când cererea pe piețele externe este elastică față de preț pentru mărfurile exportate .

Pe temen lung și la nivel macroeconomic , deprecierea monedei naționale , ca instrument de stimulare a exporturilor , conduce , de regulă , la înrăutățirea raportului de schimb al țării care își depreciază moneda națională și la deteriorarea poziției acesteia în economia mondială și în comerțul mondial . Pe termen lung , o astfel de măsură ar determina pentru țara exportatoare și o scurgere de venit național în afara granițelor , chiar dacă firmele exportatoare nu pierd în moneda națională . De aceea , o astfel de măsură nu este recomandabilă pe termen lung .

MĂSURI DE STIMULARE A EXPORTULUI

APLICATE LA S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A.

Societatea Comercială “ STICLĂ TURDA “ S.A. nu a beneficiat până acum de măsuri de stimulare a exportului de natură bugetară , adică nu a primit din partea satului subvenții directe și indirecte de export și nici prime directe de export .

S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. beneficiază de facilități fiscale , care au menirea să stimuleze exportul . Astfel , fabrica nu plătește T.V.A. pentru mărfurile livrate la export , cota procentuală aplicată acestora este 0 . În ultimii ani , așa cum rezultă din capitolul precedent , volumul exportului a crescut foarte mult și societatea înregistrează în raporturile cu bugetul statului un sold pozitiv la taxa pe valoarea adăugată , prin aceasta dându-se posibilitatea recuperării unei părți ( în unele periode în totalitate ) a taxei pe valoarea adăugată plătită furnizorilor de materii prime , materiale , gaz metan , energie electrică , ambalaje destinate realizării producției pentru export .

Pentru celelalte mărfuri vândute pieței interne se plătește 19 % T.V.A.

De asemenea , societatea beneficiază de amânarea la plată a T.V.A. – ului pentru importuri de mărfuri destinate exportului ( de ex. : bioxid de amoniu , bioflorură de amoniu , gaz metan ) , până la sfârșitul anului calendaristic , cu aporobarea Ministerului de Finanțe . Acest T.V.A. se poate , în final , să fie plătit prin compensare cu bugetul statului , în unele cazuri societatea a fost scutită de plata T.V.A. – ului la mărfurile importate sau l-a recuperat pe parcursul anului .

Un exemplu de decont T.V.A. se află în anexa 7 ( decont pe luna noiembrie 1995 ) , din care rezultă că T.V.A. colectat pentru vânzările de mărfuri în țară , deci care trebuie plătit este de 94.165.343 lei , iar T.V.A. – ul dedus din cumpăturile pentru nevoile firmei în scopul exportului este de 142.011.181 lei . În această situație fabrica nu trebuie să plătească T.V.A. , T.V.A –ul dedus fiind mai mare decât cel colectat , iar diferența dintre acestea ( 142.011.181 – 94.165.343 lei ) este de 47.845.858 lei , sumă pe care bugetul statului trebuie să o ramburseze fabricii .

De obicei , aceste sume de rambursat nu se primesc efectiv de fabrică , ci se compensează la rândul lor cu alte obligații ale societății față de buget , în cel mai frecvent caz cu impozitul pe salarii .

Deci , se poate spune că societatea beneficiază de această facilitate fiscală , având mari avantaje în fiecare lună .

O altă facilitate fiscală de care societatea beneficiază este scutirea totală sau parțială de taxele vamale pentru unele materii prime aduse din import : taxă vamală 0 pentru gaz metan , borax , acid boric .

S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. beneficiază și de unele măsuri de stimulare a exportului , de natură financiar – bancară .

Astfel , beneficiază și de credite acordate pentru activitatea de export . Relațiile cele mai bune în ultimii ani au fost stabilite între societate și Banca TRANSILVANIA . La această bancă societatea are deschisă o linie de credit pentru export , având garanție derularea prin aceasta a întregii activități de export și import . Creditul se acordă pe operioadă scurtă de timp ( 30 – 60 de zile ) .

Pentru acordarea acestor credite , societatea trebuie să prezinte o documentație care tebuie să cuprindă :

– cerere de credit ;

– situația facturilor la export , aduse în garanție ( anexa 8 ) ;

– copie după fiecare factură de export ;

– copie după ultimul bilanț contabil și balanța de verificare ;

– o situație cu indicatorii ce se referă la export .

După depunerea acestor documente de către societate , banca întocmește un dosar de credit , care mai cuprinde :

– contractul de credit ;

– contractul de gaj ;

– graficul de rambursare a creditului ;

– indicatori de bonitate ;

– notă de prezentare de către bancă a societății .

Acest dosar se analizează de consiliul de administrație al băncii care îl aprobă sau îl respinge .

Suma ridicată de societate , în cazul acordării creditului , se utilizează pentru diferite plăți ( salarii , furnizori ) .

Societatea are obligația de a urmări încasarea în termen a tuturor facturilor angajate la credit și să efectueze rambursarea creditului pe măsura acestor încasări .

Pentru creditele acordate , societatea plătește băncii o dobândă negociabilă .

Creditul se asigură la instituții specializate , adică în cazul societății la ARDAF ( anexa 10 ) . Comisionul de risc este de 5 % . Prin această asigurare , societatea urmărește acoperirea riscului de a nu încasa la scadență facturile de export , care stau garanție creditului acordat .

Societatea a beneficiat de restituirea de către stat a unor dobânzi plătite băncilor comerciale , dobânzi aferente creditelor luate pentru activitatea curentă de producție . Datorită decalajului de timp existent între momentul realizării mărfurilor destinate exportului și momentul încasării contravalorii acestora , S.C.” STICLĂ TURDA “ S.A. a fost nevoită să apeleze la credite pentru a menține în continuare procesul productiv . Pentru a beneficia de această facilitate , societatea întocmește situații din care rezultă realizările la export pe o anumită perioadă de timp ( trimestru sau semestru ) și dobânzile plătite în aceeași perioadă băncilor pentru creditele luate . Aceste situații sunt prezentate la EXIMBANK , care le analizează și întocmește un raport . În cazul unui raport favorabil , fabrica își poate recupera o parte din dobânzile plătite băncilor . În anul 2001 S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. a încasat o bonificație la dobânzile achitate , în valoare de 300 mil . lei , care desigur prezintă un mare avantaj și stimulează exportul .

S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. beneficiază parțial și de măsuri de stimulare a exportului de natură valutară . Nu a primit nici odată prime valutare la convertirea valutei , dar a profitat la fel ca și alții de deprecierea monedei naționale .

Pentru a continua producția pe măsura încasării valutei din facturile de export , societatea convertește aceste sume din dolari sau mărci în lei , folosindu–i pentru rambursarea de credite sau plăți . În majoritatea cazurilor sumele în lei încasate la data convertirii sunt mai mari decât la data întocmirii facturilor , datorită deprecierii leului în raport cu valuta . Acesta este un câștig mai mic , dar există .

Deprecierea accelerată a monedei naționale ( leului ) de la 29.060 lei / dolar în anul 2001 , la 33.000 în aprilie 2002 , este de natură să încurajeze exportatorii și de aceea și societatea s–a orientat spre creșterea ponderii exportului în totalul producției .

Comparativ cu alte societății comerciale S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. are un avantaj din acest punct de vedere și anume că volumul importului este relativ mic , circa 800 – 1.100 mii dolari / an , față de un export de peste 6.000 mii de dolari , deci pierderile la importuri prin deprecierea leului , practic sunt acoperite din export și influența este scăzută .

Măsurile de stimulare a exportului arătate mai sus sunt utilizate de societate și astăzi .

4.2. METODE DE PROMOVARE A EXPORTULUI

În scopul asigurării comenzilor de export necesare acoperirii integrale a capacitaților de producție și a valorificării planificate la export , S.C.” STICLĂ TURDA S.A. asemenea altor agenți economici , utilizează mai multe metode de promovare , printre care amintim :

– publicitatea scrisă , audio și vizuală ;

– misiuni economice în străinătate ;

– deplasări pentru prospectare a diferitelor piețe ;

– participări la târguri si expoziții internaționale ;

– expuneri de mostre în locuri publice ;

– asocieri cu firme externe pentru comercializarea produselor pe piață ;

– utilizarea mărcilor de vânzare .

Publicitatea scrisă se regăsește în mai multe forme de exprimare ca :

– publicarea în fiecare an , în revista “ PAGINI NAȚIONALE “ , a unei casete publicitare pe o suprafață de 1/8 pagină , cu date informative privind produsele ce se realizează și adresa societății ;

– publicarea în GHIDUL COMERCIAL al județului Cluj a unei pagini întregi de

informații despre societate , însoțit sugestiv de două desene de produse (anexa 10 ) ;

În ambele cazuri publicitatea se face în limba română și engleză , dând astfel posibilitatea de informare și celor interesați din alte țări :

– publicarea de casete informaționale în reviste economice străine , de largă circulație . Exemplu : EUROPEAN PARLIAMENTARY YEARBOOK ELECTION EDITION 1994/1995 ;

– informații cu caracter general , transmis prin fax diferitelor firme , la cerere , de obicei se transmit în limba engleză (anexa 11 ) ;

– pliante color sau simple cu date generale sau speciale pentru anumite produse (anexa 12 ) ;

– catalog de prestigiu , editat în condiții grafice deosebite . Cuprinde 20 pagini cu produse reprezentative pentru tehnologiile utilizate și grupele de sortimente din nomenclatorul fabricii ;

– calendare anuale cu antetul societății , sigla , adresa și vederi specifice zonei în care este amplasat municipiul Turda ;

– difuzarea de documentații tehnice privind anumite produse pentru care societatea are interes să obțină comenzi .

În anul 1991 , societatea a trăit un moment deosebit , decernându-i-se la Paris TROFEUL INTERNAȚIONAL pentru calitate , pe anul 1990 , ocazie cu care i s-a făcut reclamă gratuită în diferite reviste străine , a primit dreptul de a expune afișe publicitare precum și lipirea pe produsele exportate a unor vignette speciale reprezentând acest trofeu . Prin aceasta , se confirmă calitatea produselor sale și recunoașterea unui producător de prestigiu (anexele 13 și 14 ) .

Publicitatea audio este mai puțin utilizată , aceasta limitându-se doar la mediatizarea unor evenimente deosebite legate de fabrică sau interviuri .

Adaptându-se mijloacelor moderne de reclamă , societatea utilizează mai frecvent publicitatea video , sigur și datorită posibilităților de prezentare mai bine a produselor sale . Astfel , în anul 1992 , în colaborare cu studioul “ Alexandru Sahia “ din București , a realizat un film publicitar de 20 minute , care prezintă societatea atât din punct de vedere tehnologic cât și comercial . Acest film a fost multiplicat pe casete video și este prezentat clienților , care vizitează fabrica sau dus pentru prezentare în străinătate de către delegații fabricii , cu ocazia deplasărilor externe . De asemenea , filmul se prezintă pe monitoare instalate în standuri expoziționale .

Casete video se utilizează și pentru prezentarea produselor noi . Fabrica s-a dotat în acest scop cu o cameră video și își realizează casetele necesare pentru diferite ocazii ( târguri , expoziții , delegații externe ).

O altă metodă de promovare a exportului o constitue misiunile economice în străinătate , organizate prin Camera de Comerț Industrie și Agricultură Cluj . Delegații de la societate au participat la misiuni organizate în Ungaria , Slovenia , Croația , Jugoslavia , Polonia , Egipt , Grecia , Austria , Germania și Anglia .

Cu ocazia acestor misiuni s-au stabilit contacte cu diferiți beneficiari potențiali , cărora le-au fost prezentate materiale de reclamă privind fabrica .

De asemenea , în același scop , societatea organizează deplasări pe diferite piețe externe unde nu s-a pătruns , ori există posibilități de dezvoltare a exportului . Astfel , numai în ultimii doi ani , ca urmare a acestor acțiuni s-au stabilit relații comerciale cu firme noi ca : ARDENA GIFS (Australia ) , BO-MA , DARCI , ITALESSE (Italia ) , IVAN LYBERT (Belgia ) , VOIS , KORSILIUS , BöKLING , BEUCHER și W.M.F.(Germania ) .

Pentru îmbunătățirea relațiilor de producție și comercializarea a produselor pe diferite piețe , societatea a promovat ideea de asociere cu alte fabrici și firme străine , formând societăți mixte cu participare de capital străin . Astfel , în anul 1990 s-a creat S.C. EUROMEX S.A. , societate mixtă româno – elvețiană în care partea română deține 30 % din capital și partea elvețiană 70 % .

Fabricile fondatoare românești sunt : S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. , S.C. “ STAR GLASS “ S.A. Târgu – Jiu și S.C.” STISOM “ S.A. Poiana Codrului iar firma elvețiană este CIVATI TRADING .

În anul 1992 s–a format S.C. “ MONDIAL GLASS “ S.R.L. cu 50 % capital românesc și 50 % capital german . Fabricile asociate sunt : S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. , S.C. “ VITROMETAN “ S.A. Mediaș și S.C. “ CISEROM “ S.A. Bistrița , iar firmele germane sunt : RASTAL , DERU și BAULING GLASS , vechi partenere de afaceri .

În cadrul celor două societăți mixte relațiile cu firmele externe s-au întărit , a crescut încrederea reciprocă , s-a stabilit în comun politica comercială pe diferite piețe .

Altă metodă de promovare a mărfurilor produse de societate la export o constituie utilizarea mărcilor de fabricație și comercializare .

S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. are înregistrate 3 mărci :

– S.T. ( sigla societății ) ;

– TUDATERM ;

– PYROM .

Marca S.T. se utilizează pentru sticla albă și este cunoscută pe piața externă Celelalte două mărci TUDATERM și PYROM sunt pentru articole de laborator din sticlă termorezistentă și respectiv articole tehnice din sticlă Pyrex . Aceste două mărci se utilizează numai pentru desfacearea pe piața internă .

Produsele destinate exportului poartă și alte mărci ale firmelor cumpărătoare sub care se vând mai departe , de exemplu : NAGEL , FLIRT , W.M.F. , DERU ( anexa 15 ) .

Acesta este un aspect negativ în comercializarea produselor societății , urmare a politicii comerciale desfășurate de statul roman înainte de anul 1989 .

Promovarea cu mai mult curaj a exportului direct , fără intermediari , va asigura creșterea volumului de export sub marca S.T.

Trebuie menționat că produsele societății și societatea au fost și sunt prezentate în străinătate și prin intermediul Ansamblului Folcloric ȚARINA al fabricii , care efectuează începând cu 1969 în fiecare an turnee în străinătate și al echipei de fotbal STICLĂ ARIEȘUL TURDA câștigătoarea CUPEI ROMÂNIEI în anul 1961.

4.3. PARTICIPAREA LA TÂRGURI ȘI EXPOZIȚII ÎN PERIOADA 1985 – 2001

S.C.” STICLĂ TURDA “ S.A. este o participantă activă la târguri și expoziții internaționale , în special la cele specializate pe bunuri de consum .

Cel mai cunoscut târg internațional la care se participă de mulți ani , în două ediții anuale ( februarie și august ) este la FRANKFURT PE MAIN – Germania .

De asemenea , un important târg internațional pentru piața americană la care societatea participă este cel de la NEW YORK , în două ediții ( aprilie și noiembrie ) . Până în 1975 acest târg avea loc la ATLANTIC CITY .

Anual , se participă în perioada aprilie – mai la Târgul Internațional de la HANOVRA – Germania , specializat pe articole de iluminat .

S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. a mai fost prezentă la târgurile internaționale de la KRASNIOARSK – Rusia ( 1993 ) , PECS – Ungaria ( 1992 ,1993 , 1994 , 1995 și 2000 ) , BOLTZANO – Italia (1992 și 1993 ) , NANTES – Franța ( 1996 ) , AȘHABAD – Turkmenia ( 1999 ) , MILANO – Italia ( 1994 și 1995 ) , TOKYO și OSAKA – Japonia ( 1995 ) .

De asemenea , a participat și la tâgurile internaționale organizate în țară , la București , cel mai important fiind BIFE ( 1992 , 1993 , 1994 , 1995 și 1999) , specializat pe mobilă , sticlărie și porțelan .

Alte târguri cu caracter internațional organizate cu diferite orașe reședință de județ de către Camerele de Comerț și la care s–a participat au fost : CONSUMEXPO ( 1992 , 1993 , 1994 și 1995 ) Satu Mare , SIBSTIL ( 1993 , 1994 ) Sibiu , PRO – DOMO ( 1995 , 2001 ) Timișoara , CANTER EAST EURO FAIR Cluj ( 1995 ) TÂRG GENERAL DE BUNURI DE CONSUM la Cluj în ( 1991 , 1992 ,1993 , 1994 , 1995 , 1996 , 1997 , 1998 , 1999 , 2000 , 2001 ) .

Ca urmare a participării la aceste manifestări comerciale , s–au definitivat în fiecare an contracte economice de export care să acopere capacitățile fabricii .

Pentru anul 2001 , spre exemplu , s-au încheiat contracte în valoare de 6.400 mii de dolari S.U.A. cu 36 de firme din 12 țări , dintre care :

– JAPAN TRADINGN – Japonia = 900 mii dolari ;

– Y . PENY – S.U.A. = 900 mii dolari ;

– R.B. Germania = 410 mii dolari ;

– RASTAL – Germania = 400 mii dolari ;

– W.M.F. – Germania = 400 mii dolari ;

– VECA – Italia = 500 mii dolari ;

– ARDENA – Australia = 200 mii dolari ;

– NAGEL – Germania = 360 mii dolari .

Târgurile au o importanță deosebită pentru perioada următoare celei care se organizează .

La târgurile de toamnă se perfectează contractele pentru primul semestru al anului următor , iar la târgurile de iarnă – primăvară , contractele pentru semestrul doi al anului curent .

Participarea la târguri a devenit obligatorie , pentru cunoașterea cererilor de pe piață a firmelor concurente , a mărfurilor oferite spre vânzare , a prețurilor și pentru păstrarea bunelor relații cu partenerii externi .

4.4. PARTICIPAREA ÎN STANDURI NAȚIONALE SAU CU STANDURI PROPRII

S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. a participat și participă la târguri și expoziții internaționale atât cu standuri proprii cât și în comun cu alte și firme externe , sau în standuri naționale de bunuri de consum .

Până în anul 1989 s-a folosit mai mult participarea în standuri naționale , organizate de Întreprinderea de Târguri și Expoziții Internaționale București , în diferite orașe din străinătate unde România participa la manifestări expoziționale sau târguri . Asemenea participări au fost la BRÂNO , LEIPTZIC , CAIRO , TRIPOLI , BARCELONA , MOSCOVA , PHENIAN .

După 1989 s-a renunțat la aceste participări , care în general nu erau eficiente , nu scoteau în evidență personalitatea unei fabrici , aveau mai mult caracter de propagandă .

Participarea cu standuri proprii a fost la târgurile de la BOLTZANO – Italia , NANTES – Franța , KRASNOIARSK – Rusia , PECS – Ungaria și BIFE – București . De asemenea , la toate târgurile organizate în diferite orașe din țară , atât cu caracter intern cât și internațional , participarea s-a efectuat numai cu standuri proprii . Societatea are organizat în acest scop , un colectiv de 3 persoane în cadrul seviciului de marketing , care se ocupă de pregătirea și organizarea târgurilor . În general , amenajarea acestor standuri , revine fabricii . De aceea fabrica are confecționate standuri demontabile din geamuri , oglinzi și materiale plastice , care pot fi montate în diferite forme în spațiile alocate ( de obicei 12 mp. ) . Utilizarea oglinzilor dă un aspect mult mai plăcut standului , pune în evidență mai bine produsele expuse , și este mai atrăgător pentru vizitatori și oameni de afaceri .

Pentru modul în care a prezentat standurile proprii , produsele expuse , societatea a primit câteva diplome acordate de organizatori .

În standuri , pe lângă produsele expuse , se mai găsesc materiale publicitare ( cataloage , pliante , cărți de vizită ) , precum și documentație de informare ( nomenclatoare prețuri ) , care se comunică celor interesați .

Ca urmare a asocierii în cele două societăți cu capital mixt , EUROMEX și MONDIAL GLASS , fabrica a participat la târguri internaționale și standuri comune cu celalte fabrici asociate . Asemenea participări au fost alternative la BIFE București , la toate edițiile organizate .

Prin EUROMEX S.A. , fabricile asociate ( TURDA , TÂRGU – JIU , POIANA CODRULUI , GHERLA ) , expun la fiecare ediție a târgurilor internaționale de la FRANKFURT PE MAIN și NEW – YORK . La asemenea standuri , pe lângă firma EUROMEX , apar înscrise și numele fabricilor asociate .

Produsele societății se mai găsesc expuse și în standurile proprii ale firmelor comerciale , care importă de la TURDA . Deoarece fiecare firmă are exclusivitate pentru produsele pe care le comercializează , acestea se vor găsi expuse numai la firma respectivă .

Spre exemplu , la FRANKFURT PE MAIN , au standuri de o înaltă ținută și prezentare de excepție firmele germane NAGEL , RITZENHOFF BREKER , FICHER , RASTAL , RITZENHOFF CRISTAL Și W.M.F. Alte firme precum sunt DERU , BOKLING sau KORZILIUS , au standuri normale , cu un pronunțat caracter lucrativ .

La târgurile de la NEW – YORK , unele dintre produsele fabricii sunt expuse și în standurile firmelor comerciale COLONY , NATIONAL GIFTS , P.B.S. A.C.C. și DANSC .

La TOKIO și OSAKA sunt expuse în standurile firmei JAPAN TRADING .

Abajururile realizate la Turda sunt expuse anual la HANOVRA în standul firmei BAULING LEUCHTER și la MILANO în standul firmei VECA – Italia .

Datorită calității superioare a produselor realizate de S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. au numeroase solicitări de participare cu standuri proprii la diferite târguri în țară și peste hotare , în special în țările nordice .

De asemenea se solicită organizarea de standuri permanente , cum ar fi la WORLD TRADE CENTER București .

Principala cauză , care determină societatea să renunțe la extinderea organizării de standuri proprii sunt costurile ridicate .

Societatea are organizată în incinta sa o expoziție permanentă ( circa 60 mp. ) care prezintă atât produse realizate în anii precedenți cât și noutățile apărute ca urmare a asimilării unor tehnologii noi sau folosirii unor materiale de calitate superioară , în special pentru decorare .

Expoziția permanentă este cartea de vizită pentru toți cei care vin pentru prima dată în fabrică . Este vizitată atât de persoane care sunt interesate să facă comerț cu fabrica cât și de alte delegații sau personalități , care pot face prin poziția lor , reclamă produselor societății și găsirii de potențiali cumpărători .

4.5. CHELTUIELI EFECTUATE CU PARTICIPAREA LA TÂRGURI ȘI EXPOZIȚII ȘI REFLECTAREA LOR ÎN VOLUMUL EXPORTULUI

Cheltuielile ocazionate de participarea la târguri și expoziții pot fi grupate astfel :

– cheltuieli cu transportul personalului și al produselor ;

– cheltuieli de deplasare pentru personal ( cazare , diurnă ) ;

– cheltuieli pentru închirierea spațiilor de expunere și taxe pentru diferite servicii oferite de organizatori pe perioada târgurilor ;

– alte cheltuieli neprevăzute .

Exemplificăm pentru a participare la târgul internațional de la FRANKFURT PE MAIN , la care fabrica participă în fiecare an la ambele ediții , de primăvară și toamnă . Durata târgului este de 5 zile .

Pentru personalul care se deplasează se iau în calcul 8 zile având în vedere pregătirea standului precum și adunarea și împachetarea produselor . De obicei , participă 2 – 3 persoane . Drepturile de deplasare ( diurnă și plafoane de cazare ) sunt prevăzute în acte normative .

Cheltuieli cu o persoană :

– diurnă 64 DM/zi X 18 zile = 512 DM

– cazare 90 DM/zi X 18 zile = 720 DM

TOTAL = 1232 DM

– cheltuieli suplimentare 30 % = 370 DM

TOTAL = 1.602 DM

– cheltuieli de transport = 800 DM

TOTAL = 2.402 DM .

Pentru 2 persoane = 2 X 2.402 DM = 4.804 DM .

Transportul mostrelor se face de obicei cu avionul :

10 colete X 100 DM /colet = 1.000 DM .

Chirie , taxe pentru servicii pe perioada târgului , defalcate pe fabrică , din participarea comună prin EUROMEX , circa 10.000 DM/târg .

Total cheltuieli/târg = 4.804 + 1.000 DM + 10.000 DM = 15.804 DM .

Transformarea cheltuielilor în dolari U.S.A. , la cursul mediu de 1,5 DM/$ 15.804 DM : 1,5 DM/$ =10.536 $ .

Deci , cu aproximație , cheltuielile externe pentru participarea la un târg internațional sunt de circa 10.500 $

Într-un an calendaristic se participă în medie la 5 târguri ( 2 la FRANKFURT PE MAIN , 2 la NEW – YORK și unul ocazional ) .

Pentru compensarea cheltuielilor suplimentare cu transportul la NEW – YORK , se reduc cheltuielile de transport ( deplasare ) prin participarea numai a unei singure persoane .

Pentru 5 târguri internaționale externe pe an fabrica cheltuie aproximativ 52.500 $

10.500 $ /târg X 5 = 52.500 $

Societatea participă și la aproximativ 5 târguri cu caracter internațional organizate în țară . Pentru determinarera cheltuielilor la un asemenea târg , exemplificăm prin participarea la INTERNATIONAL GLASS & PORCELAIN EXBITION organizată la WORLD TRADE CENTER București în perioada 18 – 21 septembrie 1996 ( anexa 16 )

Cheltuielile arătate mai sus sunt minime , organizatorii oferind și multe alte servicii cum ar fi : telefon , reflector , spot luminos , mese , rafturi .

Cheltuielile cu personalul la un asemenea târg sunt :

Transformând cheltuielile din lei în dolari. , la un curs de 29.060 lei/$ :

13.100.000 lei : 29.060 lei/$ = 451 $

Deci , cheltuielile totale pentru un târg internațional organizat în țară sunt :

1.550 $ + 451 $ = 2.001 $

adică , circa 2.000 $ /târg .

Pentru 5 târguri : 5 X 2.000 $ = 10.000 $

Cumulând cheltuielile pentru cele 10 participări pe un an , avem :

– cheltuieli la 5 târguri externe = 52.500 $

– cheltuieli la 5 târguri interne = 10.000 $

TOTAL = 62.500 $

Dacă raportăm aceste cheltuieli ocazionate de participarea la târgurile internaționale într-un an , de circa 62.500 $ la volumul total de export planificat a se realiza în 2002 , de circa 6.600 mii $, rezultă :

62.500 $

x 100 = 0,94 % .

6.600 .000 $

Deci , se poate afirma că aceste cheltuieli reprezintă circa 1 % din valoarea exportului realizat pe an .

S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. , este acționar la EXPOTRANSILVANIA S.A. Cluj – Napoca , calitate pe care a dobândit-o prin valoarea capitalului existent la această societate încă din 1970 , când a contribuit cu fonduri de investiții la construirea acestui complex expozițional .

De obicei , fabrica participă la două târguri organizate într-un an de EXPOTRANSILVANIA Cluj – Napoca .

Datorită calității sale de acționar beneficiază de acordarea gratuită a unui spațiu de expunere de 9 mp. la un târg pe an . În această situație se plătește numai diferența de spațiu solicitată în plus , taxa de participare și serviciile asigurate .

Astfel , spre exemplu , la târgul internațional general de bunuri de consum CENTER EAST EURO FAIR , organizat în perioada 08.05. – 12.05.2002 , societatea a plătit numai 169,48 U.S.D. ( anexa 17 ) .

Această facilitate se acordă după preferința acționarului .

Se putea acorda și la un târg intern , care se organiza de exemplu în septembrie .

În calculul cheltuielilor anuale cu târgurile nu s-a luat în calcul această facilitate , având în vedere că este o participare suplimentară .

CAP.V. EFICIENȚA ACTIVITĂȚII DE EXPORT

5.1. EFICIENȚA , CATEGORIE ECONOMICĂ . EFICIENȚA ȘI RENTABILITATEA COMERȚULUI EXTERIOR

Eficiența economică este o categorie economică existentă în orice societate , indiferent de timpul relațiilor de producție , ori de gradul de dezvoltare economică , socială și politică . Ea apărut și s-a dezvoltat ca o necesitate obiectivă și de maximă importanță în oricare din etapele sociale .

Eficiența economică reprezintă raportul dintre efectul util ( rezultatul ) obținut și cheltuielile făcute ( efortul depus ) pentru realizarea lui . Efectele înglobează munca vie și materializată depusă pentru obținerea efectelor utile .

Esența efecienței economice este determinată de legile economice obiective care acționează la un moment dat într-o societate . Criteriul suprem al aprecierii eficienței unei economii naționale este măsura în care ea asigură satisfacerea cât mai deplină a necesităților de trai , materiale și spirituale ale tuturor membrilor societății , în condițiile alocării și utilizării raționale a resurelor și ale protejării mediului natural de viață .

Eficiența nu se poate confunda cu rentabilitatea . Rentabilitatea este o expresie a eficienței economice , între ele se stabilesc raporturi ca de la parte la întreg .

Rentabilitatea reflectă capacitatea unității economice de a obține beneficii cât mai mari , cu cheltuieli cât mai mici . Ea exprimă măsura în care sunt valorificate resursele materiale și de forță de muncă de care dispune unitatea respectivă .

Eficiența comerțului exterior este o latură a eficienței economice , exprimând raportul dintre rezultatele (efectele) obținute și cheltuielile (eforturile) determinate de desfășurarea operațiilor comerciale și de cooperare cu străinătatea . Eficiența exportului ocupă un loc central în cadrul eficienței comerțului exterior .

Efectele prin care se definește eficiența comerțului exterior sunt economice (valorice, materiale și propagate) și neeconomice (sociale și politice) .

Rentabilitatea comerțului exterior exprimă măsura în care sunt valorificate elementele participante la această activitate și poate fi considerat indicatorul care asigură o mai bună ordonare a produselor la export din punct de vedere al rezultatelor financiar-valutare . Determinarea rentabilității prin calcule , deși nu conduce la rezultate care să reflecte totalitatea aspectelor comerțului exterior răspunde la câteva cerințe .

5.2. INDICATORII DE APRECIERE A RENTABILITĂȚII ACTIVITĂȚII DE EXPORT

La elaborarea sistemului de indicatori pentru aprecierea rentabilității operațiunilor de export de mărfuri se urmărește în principal realizarea următoarelor obiective :

– sistemul de indicatori să fie cât mai complet să ofere soluții pentru cele mai diverse situații ce pot apare în legătură cu activitatea de comerț exterior ;

– să fie cât mai simplu posibil , să poată fi folosit de toți cei care lucrează în acest domeniu ;

– să valorifice în cea mai mare măsură practica din țara noastră și din celelalte țări .

Indicatorii propuși de literatura de specialitate a se utiliza pentru determinarea eficienței operațiunilor de export sunt următorii :

Cursul de revenire ;

Aportul net în valută ;

Beneficiul în valută .

1. Cursul de revenire

Denumit în literatura de specialitate și indicatorul rentabilității financiar- valutare a exportului , cursul de revenire exprimă costul în lei a unei unități valutare la un produs , permițând compararea volumului de muncă socială materializată în produsul de export cu suma valutei ce se realizează prin vânzarea produsului respectiv pe piața externă .

Cursul de revenire se calculează ca un raport între prețul intern complet de export al produsului (P.i.c.e) exprimat în lei și prețul extern (P.ext.) obținut pe produs , exprimat în valută (euro sau dolari S.U.A.) după următoarea relație :

P.i.c.e Cr.b.= curs de revenire brut la export

Cr.b. = X 100 P.i.c.e.= preț intern complet de export

P.ext. P.ext. = preț extern .

Deoarece în contractele externe prețurile sunt exprimate în diverse monede occidentale , calculele pentru determinarea cursului de revenire în lei pentru un euro sau un dolar S.U.A. se face cu ajutorul formulei următoare :

C.r. = curs de revenire

c.of.=coeficient de decontare P.i.c.e P.i.c.e. = preț intern complet export

Cr.(r.d.) = - X c.of.(r.d.)X 100 P.ext. = preț extern

P.ext.l.v

Cursul de revenire în lei pentru un euro sau un dolar S.U.A. oferă posibilitatea cunoașterii cheltuielilor care se efectuează în lei pentru obținerea unui euro sau a unui dolar S.U.A. din exportul unui produs . Exportul este rentabil atunci când valuta încasată transformată în lei pe baza coeficientului de decontare asigură recuperarea prețului intern în lei , cu mărfurile livrate la export .

Analiza indicatorului curs de revenire se face în primul rând prin comparație cu cel planificat și explicându-se devierile în plus sau minus .

În al doilea rând se examinează dacă nivelul realizat al cursului de revenire pentru un euro sau un dolar se încadrează în indicatorul limită al eficienței care diferă în funcție de legislație .

Cu cât cursul de revenire este mai scăzut cu atât exportul mărfurilor respective este mai eficient .

Cursul de revenire realizat la export față de cel planificat poate fi influențat de 3 factori , și anume :

– modificarea structurii produselor ;

– modificarea prețului intern ;

– modificarea prețului extern .

2. Aportul net în valută

Aportul net în valută este un indicator rezultat din raportul dintre prețul extern , diminuat cu valoarea materialelor , materiilor prime , combustibilului , energiei electrice din import sau exportabile și prețul extern , înmulțit cu 100 . Rezultatul este în procente și cu cât este mai mare cu atât operațiunea este mai eficientă din acest punct de vedere .

P.ext. – ( M.i. + M.e. ) A.v. = Aportul net în valută

A.v. = X 100 P.ext. = Prețul extern

P.ext. M.i. = Valoarea materiilor prime din import

M.e. = Valoarea materiilor prime exportabile .

Acest indicator arată ponderea ce o deține în prețul extern al produsului analizat , partea aferentă activității de prelucrare industrială ( manoperă , cheltuielile secției de fabricație , cheltuielile generale ale societății ) , totodată scoate în evidență gradul de valorificare a unor materii prime , materiale , care nu sunt eficiente la export ca atare sau care nu se pot comercializa în condiții satisfăcătoare pe piața externă .

Cursul de revenire al aportului valutar exprimă eficiența operațiunilor de export , exprimă valoarea forței de muncă ( manoperei ) încorporată într-un produs exportat . Se calculează ca raport între cheltuielile interne nemateriale , respective valoarea manoperei și cheltuielile de regie necesare realizării produsului exprimat în lei și aportul valutar obținut prin exportul produsului respective după relația :

P.i.c.e. – ( M.i. + N.e. ) Cr.av. = Curs de revenire al aportului

Cr.av. = X 100 valutar

A.v. P.i.c.e. = Preț intern complet la export

M.i. = Valoarea materiilor prime din import

N.e. = Cheltuieli interne nemateriale

A.v. = Aport net în valută

Cheltuielile interne nemateriale ( numărătorul ) se compun din :

– retribuții directe din toate fazele de fabricație ;

– retribuții indirecte ;

– alte cheltuieli materiale prinse în regiile de secție și de fabrică ;

– cheltuielile cu asigurările și comisionul firmelor de comerț exterior .

Pentru a asigura operațiunii de export o eficiență ridicată trebuie îndeplinite două condiții :

– rata aportului valutar să fie cât mai ridicată ;

– cursul de revenire al aportului valutar să fie cât mai mic ( mai mic decât cursul de revenire al produsului respectiv ) .

Prin realizarea acestor condiții se indică faptul că valoarea nou creată , respectiv manopera transformată în valută prin export este la nivel corespunzător , respectiv superior cursului de revenire al produsului în cauză .

3. Beneficiul în valută

Exprimă câștigul în valută realizat la exportul de produs . Se calculează ca diferență între prețul extern , în condiția franco – frontieră ( P.ext. ) , cheltuieli materiale ( C.m.e. ) și cele nemateriale ( C.n.e. ) în valută aferente produsului cheltuieli calculate în valută la prețuri mondiale , iar la cele la care nu se pot stabili prețuri mondiale , prin transformarea lor , în valută la cursul comercial unic . Se folosește formula :

B.v. = P.ext. – ( C.m.e. + C.n.e. ) B.v. = Beneficiul în valută

P.ext. = Prețul extern

C.m.e. = Cheltuieli materiale

C.n.e. = Cheltuieli nemateriale .

Poate fi determinat și sub forma ratei rentabilității în valută , astfel :

B.v. R.r.v. = Rata rentabilității în valută

R.r.v. = X 100 B.v. = Beneficiul în valută

P.ext. P.ext. = Prețul extern franco – frontieră .

Prin prețurile de export trebuie să se recupereze toate cheltuielile materiale și nemateriale aferente produsului exportat și să se asigure și un beneficiu .

5.3. FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ EFICIENȚA EXPORTULUI DE STICLĂRIE

Caracteristic determinării efecienței comerțului exterior în general și exportului în special , este faptul că principalele elemente de comparare care intră în calculul indicatorilor le constituie prețul intern exprimat în lei și prețul extern exprimat în dolari S.U.A.

5.3.1. PREȚUL EXTERN – PRINCIPALUL FACTOR DE CREȘTERE A EFICIENȚEI EXPORTULUI

Prețul extern trebuie exprimat în condiția F.O.B. “ Franco Frontiera Română “ pentru a putea fi comparabil cu prețul intern complet de export . Dacă prețul extern este exprimat într-o altă condiție de livrare decât F.O.B. din preț se vor deduce toate adaosurile care sunt incluse în el , cum sunt : cheltuieli de transport pe parcurs extern , asigurare , comisioane .

Prețul extern reprezintă un factor de eficiență a exportului independent în mare măsură de firma producătoare . Prețul extern ca element de calcul al cursului de revenire stabilit în contractul de vânzare – cumpărare internațională , nu este stabilit efectiv prin participarea firmei producătoare . El depinde în mare măsură de conjunctura existentă pe piața mondială în momentul încheierii contractului , de modul în care se vând mărfurile respective , de frecvența relațiilor cu partenerul respectiv .

Pentru valorificarea mai bună a produselor societății pe piața externă , se impun următoarele măsuri :

– optimizarea structurii materiilor prime , folosirea rațională a acestora și îmbunătățirea recirculării deșeurilor de sticlă obținute din rebuturi ;

– asigurarea de tehnologii moderne de fabricație pentru obținerea unor costuri minime ;

– optimizarea structurii producției , orientarea acesteia spre produse competitive și care au cerere pe piața mondială , produse de valoare artistică mare îngobând o cantitate mică de materie primă și prelucrare ;

– zonarea secțiilor de producție pentru export pentru evidențierea stagnării și spargerilor prin parcurgerea unor trasee dificile , aprovizionarea prioritară cu materii prime și accesorii de prelucrare a acestor secții ;

– selectarea și calificarea periodică a personalului necesar secțiilor în care se realizează produse de export ;

– o atenție deosebită trebuie acordată recepției calitative a produselor ;

– la activitatea de contractare este necesară participarea specialiștilor din fabrică , aceștia cunoscând cel mai bine posibilitățile de execuție a unor modele , cerute de partenerii externi și care pot orienta gustul acestora spre produse ușor executabile , cu consumuri reduse , de calitate ridicată , prețuri externe favorabile și efeciență ridicată ;

– îmbunătățirea colaborării cu firmele de comerț exterior care fac export cu sticlărie în comision , care trebuie să vizeze aspecte privind posibilitățile de contractare la capacități maxime , respectarea termenelor de livrare și de calitate .

Nu numai prețul extern în valută influențează indicatorul nivelului de eficiență a exportului . Asupra acestuia exercită influență ridicată și prețul intern complet de export .

5.3.2. PREȚUL INTERN COMPLET DE EXPORT

Prețul intern denumit în practica internă și preț intern complet de export nu mai are funcția de preț de contract ca efect al legii nr.2/1980 , deoarece firmele având caliatea de exportator , încasarea c/v în lei a valutei obținute ( calculată prin înmulțirea prețului extern F.O.B. cu cursul comercial pe produse sau grupe de produse ) indiferent de nivelul prețului vechi . Ca urmare , funcția prețului intern se rezumă la comensurarea tuturor cheltuielilor făcute cu producerea mărfii în condiții de export , ambalare și transportul ei până la vamă . În acest context determinarea reală a elementelor ce compun costul total , respective prețul intern complet de export , constituie cheia cuantificării eficienției operațiunilor de export .

Prețul intern în lei se determină pe baza următoarelor elemente :

– a. materiile prime și materialele care se determină pe baza prețurilor în vigoare și a consumurilor specifice normate la nivel de ramură ;

– b. cheltuielile de transport , aprovizionare pentru materii prime și materiale ;

– c. retribuțiile care se determină pe baza consumului de manoperă prevăzută în tehnologie , defalcat pe categorii de calificare și retribuției tarifare orare pe fiecare categorie ;

– d. cheltuielile de regie ( ale secțiilor de fabricație și generale ale întreprinderii ) pe toate fazele de fabricație care se împart pe elemente componente :

– materiale și piese de schimb ;

– amortismente ;

– combustibil de energie ;

– retribuții directe .

Pentru calcularea unor indicatori de eficiență este necesar ca prețul intern de export să fie exprimat în valută . Prețul în valută , determinat prin metodologia arătată mai sus nu se confundă cu prețul de export , care este un preț de contract stabilit de comun acord între exportatorul român și importatorul străin .

Prețul intern se calculează în valută , pe baza următoarelor elemente :

– a. materiile prime se evaluează în dolari , pe baza tirajelor , cuprinzând prețurile unitare externe ale materialelor prime de pe piața caracteristică , materialele refolosibile , rezultate din procesul de fabricație , se evaluează în dolari , pe baza cursului de revenire al materiei prime din care provin ;

– b. cheltuielile de transport – aprovizionare , precum și cheltuieliele de export până la frontiera romană vor fi evaluate în dolari pornind de la costul în lei din calculația internă care se împarte la cursul comercial .

5.3.3. ALȚI FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ EFICIENȚA EXPORTULUI DE STICLĂRIE

Structura exportului pe firme are o importanță deosebită , în sensul că , relațiile cu partenerii tradițioanli permit cunoașterea gusturilor și pretențiilor acestora , în timp ce relațiile întâmplătoare cu anumite firme duc la anumite probleme . Numărul mare de firme cu care s-au încheiat contracte , au determinat schimbarea structurii de producție la intervale scurte , solicitând schimbarea din mers a tehnologiei de fabricație și calificarea muncitorilor .

Un alt factor care a influențat eficiența exportului îl reprezintă calificarea forței de muncă . Un neajuns semnalat în această privință l-a reprezentat folosirea forței de muncă cu o calificare ridicată pentru executarea unor operațiuni care solicitau în mod normal o calificare mai mică . Acest aspect a condus la realizarea unui preț intern mai ridicat .

Controlul tehnic de calitate a întâmpinat din partea unor firme probleme reprezentând reclamații mai puțin întemeiate asupra calității . Produsele pentru export refuzate din punct de vedere calitativ au fost trecute la sorta a II – a intern , la aceste produse recuperându-se astfel valoarea înglobată în ele , dar au existat și cazuri în care contractele stipulau anumite clauze , imposibilitatea vânzării la intern a produselor respective . Se impune extinderea controlului tehnic de calitate în toate fazele procesului de execuție și sporirea exigenței controlorilor față de personalul muncitor , care este obligat să remedieze defectele imputabile , în timpul liber .

Aprovizionarea ritmică , asigurarea stocurilor normate stabilite , prezintă o deosebită importanță asupra realizării contractelor în timp util și încadrarea în termenele de livrare . Aprovizionările în salturi , duc la o activitate defectuoasă , desfășurată în grabă , cu influență asupra încadrării în termenele prevăzute în contracte și asupra calității produselor apărând imposibilitatea depistării acestor defecte în timp util .

Modul de prezentare a produselor , aspectul estetic , ambalajul , reclama , toate mijloacele prin care se poate determina un cumpărător să cumpere produsul respectiv , au fost valorificate sub posibilitățile reale ale întreprinderii noastre .

Indicatorii utilizați pentru aprecierea activității de export nu se determină întotdeauna pe baza unor elemente reale , fundamentale .

Acești factori enumerați mai sus , sunt doar câțiva dintre factorii care influențează eficiența exportului de sticlărie .

5.4. ANALIZA CURSULUI DE REVENIRE BRUT LA EXPORT , LA S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A.

Așa cum s-a arătat și în capitolele anterioare , S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. exportă un bogat sortiment de articole de menaj ( câteva mii de articole ) , format din pahare , căni de apă , bowluri , sfeșnice , decantare , servicii lichior , vin , apă altele , concentrate într-o singură grupă de produse , care poartă denumirea de sticlărie de menaj .

Deoarece este foarte greu de stabilit eficiența exportului pentru un număr așa mare de produse , toate calculele noastre următoare se referă la exportul total pentru această grupă .

Elementele necesare calculului cursului de revenire brut , pentru anul 2001 , sunt următoarele :

– valoarea exportului realizat la prețul extern ( P.ext. ) = 5.943 mii dolari ;

– valoarea exportului la preț intern complet de export ( P.i.c.e. ) = 162.668.910 lei .

Calculăm cursul de revenire brut :

P.i.c.e . 162.668.910 mii lei

C = = = 27.372 lei/dolar .

RB ( 2001 ) P.ext. 5.943 mii dolari

Deci , în medie , în anul 2001 pentru fiecare dolar S.U.A. s-au cheltuit 27.372 lei.

În anul 2001 , din marfa vândută la export s-au încasat 165.988.838 mii lei .

Raportând această sumă la valoarea exportului în prețuri externe rezultă :

165.988.838 mii lei

= 27.930 lei/dolar .

5.943 mii dolari

Această înseamnă că în cursul anului 2001 cursul mediu planificat a fost de 27.930 lei/dolar , rezultat din evoluția cursului de referință oficial .

Comparând cursul de revenire realizat ( 27.372 lei/dolar ) cu cel planificat de 27.930 lei/dolar , rezultă că pentru fiecare dolar exportat fabrica a primit cu 558 lei/dolar mai mult , adică a avut un export eficient .

Pentru anul 2002 , fabrica are planificat să realizeze un volum total de export de 6.600 mii dolari , deci cu 11 % mai mult decât în 2001 . Ca elemente de fundamentare a acestei valori sunt :

– creșterea cantității exportate , de la 3.570 mii bucăți în 2001 , la 3.793 mii bucăți în 2002 , deci cu 6,2 % mai mult ;

– creșterea prețului extern mediu pe produs , de la 1,66 dolari/bucată în 2001 , la 1,74 dolari/bucată în 2002 , adică cu 4,8 % mai mult .

Urmare a evoluției din anul 2001 a cursului de referință oficial , s-a estimat pentru 2002 un curs mediu de 35.000 lei/dolar .

Valoarea exportului de circa 6.600 mii dolari calculat în prețuri externe , transformată în lei la cursul estimat de 35.000 lei/dolar este :

6.600 mii dolari X 35.000 lei/dolar = 231.000.000 mii lei .

Având în vedere faptul că în această valoare planificată s-a cuprins un profit de 5 % , înseamnă că se planifică costuri complete de export de :

231.000.000 mii lei X 95 % = 219.450.000 mii lei .

Având valoarea exportului estimat pentru 2002 în prețuri externe de 6.600 mii dolari și valoarea exportului în prețuri interne complete de export de 219.450.000 mii lei , se poate calcula cursul de revenire , care se preconizează a fi realizat de fabrică :

219.450.000 mii lei

C = = 33.250 lei/dolar .

RB ( 2002) 6.600 mii dolari

Deci cursul de revenire planificat a se realiza de către fabrică ( 33.250 lei/dolar ) este mai mic decât cursul mediu de referință oficial estimat a se realiza în 2002 , adică 35.000 lei/dolar , ceea ce înseamnă că în mod normal activitatea de export trebuie să fie eficientă .

Acest curs de revenire planificat a se realiza de fabrică în 2002 este influențat

de :

– a. modificarea structurii de producție prin creșterea cantitativă a exportului cu 223 mii bucăți față de 2001 ( 3.793 – 3.570 ) ;

– b. modificarea prețului intern pe produs , astfel :

162.668.916 mii lei

2001 PM = = 45.566 lei/bucată

3.570 mii buc.

219.450.000mii lei

2002 PM = = 57.856 lei/bucată .

3.793 mii buc.

Deci , în 2002 prețul mediu intern estimat este mai mare cu 12.290 lei/bucată ( 57.856 – 45.566) față de 2001 , ca urmare a creșterii costurilor cu materiile prime , ambalaje , salarii , energie electrică, combustibil , deprecierea continuă a cursului de revenire .

– c. modificarea prețului mediu extern pe produs , prin creșterea față de 2001 , adică cu 0,08 dolar/bucată ( 1,74 – 1,66 dolar/bucată ) .

Această creștere se obține prin solicitarea de majorare a prețurilor de către fabrică la produsele vechi , care nu se mai încadrează în costuri , precum și prin crearea de noi produse , care pot fi valorificate la un preț mai bun , în general peste 5 % față de cele similare existente .

Acest sistem de majorare se practică și se acceptă de clienții externi , în general la nivelul inflației anuale din țara care importă .

5.5. ANALIZA APORTULUI NET ÎN VALUTĂ LA S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A.

În procesul de producție pentru realizarea exportului , S.C. “ STICLĂ TURDA ‘ S.A. importă anual unele materii prime , materiale de șlefuit , piese de schimb , gaz metan , energie electrică .

Aceste importuri sunt absolut necesare pentru : trioxidul de arsen , oxidul de cobalt , țevi inoxidabile pentru sticlari , electrozi de molibden și altele care nu se produc în țară .

Unele materiale , care se importă parțial , se produc în țară dar cu calitate slabă sau nu se asigură ritmicitatea aprovizionării . În această categorie intră benzile abrazive pentru șlefuit la gură produsele de sticlărie și biflorura de amoniu pentru decorat .

În fiecare lună , fabrica importă și gaz metan , într-o cantitate variabilă , ca o completare la cata lunară repartizată din producția internă .

Valoarea anuală a importurilor , comparativ cu exportul realizat este destul de redusă .

Astfel , în anul 2001 s-au importat materii prime , materiale , gaz metan , în valoare totală de 1.111 mii dolari , ceea ce reprezintă numai 18,7 % față de exportul realizat de 5.943 mii dolari .

Aportul net valutar realizat de către S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. în anul 2001 , a fost :

P.ext. – ( M.i. + M.e. )

A.v. = X 100

P.ext.

5.943 mii dolari – 1.111 mii dolari

A.v. . ( 2001 ) = X 100

5.943 mii dolari

4.832 mii dolari

A.v. ( 2001 ) = X 100 = 81,3 % .

5.943 mii dolari

Deci , 81,3 % din valoarea exportului realizat în 2001 , reprezintă contribuția societății comerciale ( manoperă , cheltuieli de fabricație ) la realizarea valutei , adică aportul valutar .

Aportul valutar de 81,3 % este destul de ridicat față de alte domenii de activitate din alte sectoare ale economiei naționale și ne arată că majoritatea materiilor prime , a materialelor , ambalajelor , se procură din țară , că forța de muncă cu înaltă calificare dă o valoare ridicată produselor de sticlărie .

Din acest punct de vedere exportul de sticlărie este eficient pentru România .

Pentru anul 2002 , S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. are planificat să importe :

– 7.600 mii m.c. gaz metan = 661 mii dolari ;

– 6.900 bucăți benzi abrasive = 109 mii dolari ;

– 1.500 bucăți capete de țevi = 26 mii dolari ;

– 10 bucăți electrozi de molibden = 9 mii dolari ;

– 3 bucăți piese de schimb oxigen = 17 mii dolari ;

– 6 tone trioxid de arsen = 7 mii dolari ;

– 7 tone biflorură de amoniu = 26 mii dolari .

TOTAL = 855 mii dolari .

Având în vedere această valoare planificată la import de 855 mii dolari , precum și valoarea planificată a exportului de 6.600 mii dolari , se poate calcula aportul valutar pe 2002:

6.600 mii dolari – 855 mii dolari

A.v. . ( 2002 ) = X 100

6.600 mii dolari

5.745 mii dolari

A.v. ( 2002 ) = X 100 = 87 % .

6.600 mii dolari

Deci , pentru anul 2002 S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. își propune să realizeze un aport valutar de 87 % , față de 81,3 % realizat în 2001 , ceea ce caracterizează pozitiv eficiența exportului .

Acest aport valutar de 87 % se presupune a fi realizat prin creșterea exportului de la 5.943 mii dolari în 2001 , la 6.600 mii dolari în 2002 și reducerea importurilor de la 1.111 mii dolari în 2001 la 855 mii dolari în 2002 .

În 2002 , volumul importului scade și ca pondere reprezentând numai 12,9 % față de 18,7 relizat în 2001 , comparativ cu volumul de export .

Cursul de revenire al aportului valutar , exprimă eficiența operațiunilor de export , a manoperei înglobate în produsul exportat , se poate calcula pentru anul 2001 , având următoarele elemente :

– valoarea exportului la P.i.c.e. = 162.668.916 mii lei ;

– cheltuieli materiale = 54,6 % din P.i.c.e. ;

162.668.916 mii lei X 54,6 % = 88.817.228 mii lei ;

– cheltuieli nemateriale ( retribuții directe , indirecte , C.A.S . , comisioane )

162.668.916 mii lei – 88.817.228 mii lei = 73.851.688 mii lei ;

– aport valoric : 5.943 mii dolari – 1.111 mii dolari = 4.832 mii dolari

P.i.c.e. – ( M.i. + M.e. ) 162.668.916 mii lei–73.851.688 mii lei

CRAV ( 2001) = = 

A.v. 4.832 mii dolari

88.817.228 mii lei

CRAV ( 2001) = = 18.381 lei/dolar .

mii dolari

Deci , un dolar exportat , este realizat cu 18.381 lei manoperă . Acest curs reprezintă a activitate eficientă cu cât este mai mic , adică să se realizeze un dolar S.U.A. cu costuri de manoperă cât mai mici .

Cursul aportului valutar de 18.381 lei/dolar este mai mic decât cursul de revenire brut realizat de 27.372 lei/dolar .

Pentru anul 2002 elementele ( de calcul ) necesare calculării cursului de revenire a aportului valutar sunt :

– valoarea exportului planificat ( P.i.c.e. ) = 219.450.000 mii lei ;

– cheltuieli materiale = 55 % din P.i.c.e. , adică 219.450.000 mii lei X 55 % = 120.697.500 mii lei ;

– aport valutar : 6.600 mii dolari – 855 mii dolari = 5.745 mii dolari .

P.i.c.e. – ( M.i. + M.e. ) 219.450.000 mii lei –120.697.500 mii lei

C Rav. ( 2002 ) = = =

A.v. 5.745 mii dolari

98.752.500 mii lei

= = 17.189 lei/dolar .

5.745 mii dolari

Deci , și în anul 2002 , cursul de revenire al aportului valutar de 17.189 lei/dolar este mai mic decât cursul de revenire brut , în anul 2002 acesta este de 33.250 lei/dolar .

CR ( Av.) 18.381 lei/dolar

X 100 = X 100 = 67 %

C RB 27.372 lei/dolar

C R ( Av. ) 17.189 lei/dolar

X 100 = X 100 = 52 % .

C RB 33.250 lei/dolar

Deci , în valoare absolută cursul de revenire al aportului valutar crește de la 18.381 lei/dolar la 17.189 lei/dolar în 2002 , dar scade față de cursul de revenire brut de la 67 % la 52 % , ceea ce arată o tendință de scădere , adică o activitate de export mai eficientă .

5.6. ANALIZA BENEFICIULUI ÎN VALUTĂ , LA

S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A.

Beneficiul în valută exprimă câștigul realizat la exportul de articole de menaj sticlărie , ca diferență între valoarea în valută , calculată la prețurile externe și suma cheltuielilor materiale și nemateriale transformate din lei în valută , la cursul de referință oficial .

Pentru anul 2001 elementele de calcul sunt :

– valoarea exportului la prețuri externe = 5.943 mii dolari ;

– cheltuieli materiale + nemateriale = 162.668.916 mii lei

162.668.916 mii lei : 27.930lei/dolar = 5.824 mii dolari ;

BV = P.ext. – ( C.m.e. + C.n.e. )

BV = 5.943 mii dolari – 5.824 mii dolari = 119 mii dolari .

Rata rentabilității în valută este :

B V 119 mii dolari

R.r.v. = X 100 = X 100 = 2,002 %

P.ext. 5.943 mii dolari

Deci , în anul 2001 beneficiul în valută a fost de 119 mii dolari , iar rata rentabilității de 2,002 % .

Pentru a vedea tendința acestor indicatori în perioada următoare , folosindu-ne de elementele de calcul existente , se vor calcula și pentru anul 2002 :

– valoarea exportului la prețuri externe = 6.600 mii dolari ;

– cheltuieli materiale și nemateriale = 219.450.000 mii lei

219.450.000 mii lei : 35.000 lei/dolar = 6.270 mii dolari

B V = 6.600 mii dolari – 6.270 mii dolari = 330 mii dolari .

Rata rentabilității , în valută va fi :

B V 330 mii dolari

R.r.v. = = X 100 = 5 %

P.ext. 6.600 mii dolari

Deci , în 2002 beneficiul în valută se estimează a fi de 330 mii dolari , față de 119 mii dolari realizat în 2001 , iar rata rentabilității crește de la 2,002 % în 2002 la 5% , această evoluție a indicatorilor reflectând tendința spre o activitate eficientă a exportului și în acest an .

CAP. VI .CONCLUZII ȘI PROPUNERI

6.1. CONCLUZII

1. – Fabrica de sticlă TURDA s-a înființat la 3 octombrie 1921 . Din ianuarie 1991 , a devenit S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. În acest an se aniversează 81 de ani de la existență .

2. – După o perioadă lungă de dezvoltare continuă când a deținut locul I între fabricile de profil din țară , ca volum de producție și număr de salariați , astăzi ocupă locul al II – lea . Numărul de personal a scăzut de la 5.000 în 1989 la 2.580 în 2002 , din care 2.331 muncitori , 55 maiștri și 194 personal TESA .

3. – Articolele oferite de S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. pentru piața internă și externă sunt realizate în marea majoritate din sticlă albă și suflate la țeavă . Nomenclatorul de fabricație cuprinde peste 10.000 articole . Este unic producător în țară de articole tehnice auto , lămpi de semnalizări feroviare și metrou , globuri antiexplozive , capace de contor electric , sticle de nivel klinger și vizori de observație , articole de laborator și sănătate , din sticlă termorezistentă .

4. – Ca urmare a acțiunilor de restructurare aplicate după anul 1989 , producția de sticlărie menaj a scăzut de la 8.220 mii bucăți în 1971 la 4.323 mii bucăți în 2001 , iar cea de articole tehnice și de laborator de la 11.193 mii bucăți în 1971 la 1.320 mii bucăți în 2001 . Astăzi nu se mai produc în fabrică butelii și borcane pentru conserve , fiole și flacoane farmaceutice .

5. – Producția fizică totală atinge nivelul maxim în anul 1985 , când se realizează 357.821 mii bucăți și apoi scade la 5.643 mii bucăți în 2001 .

6. – În perioada 1995 – 2001 , producția marfă crește de la 72.931.756 mii lei la 221.527.410 mii lei , adică de peste 3 de ori , în condițiile scăderii producției fizice , dar a creșterii prețului mediu pe produs de la 310,27 lei/bucată la 39.257 lei/bucată , adică de peste 126,52 ori .

7. – Până în anul 1997 activitatea societății a fost rentabilă . Odată cu oprirea capacităților de producție automate și crearea volumului de muncă manuală , în special pentru export , societatea înregistrează pierderi , ajungând la o rată de – 12,72 % în anul 2001 . Pierderile nu provin din activitatea de export , ci de la vânzările pe piața internă , unde prețurile sunt cu mult mai scăzute , datorită puterii de cumpărare reduse .

8. – Începând cu anul 2002 activitatea societății va fi rentabilă .

9. – În anul 2001 societatea realizează cel mai mare volum valoric de export din istoria sa 5,9 mil. dolari , depășind volumul maxim anterior revoluției de 4,7 mil. dolari în anul 1985 .

10. – Exportul total de sticlărie menaj în anul 2001 al celor 15 fabrici producătoare românești a fost de 45,2 mil . dolari . S.C.” STICLĂ TURDA “ S.A. se clasează pe locul 2 după S.C. “ VITROMETAN “ S.A. Mediaș , deținând o pondere de 13,7 .

11. – Exportul total al României în anul 2001 a fost de 11978.18 mil. dolari . Sectorul de sticlărie al industriei participă la acest export cu 0,377 % , iar S.C. “ STICLĂ TURDA “ S.A. cu 0,049 % .

12. – Produsele destinate exportului au fost livrate în anul 2001 în 16 țări , dintre care GERMANIA se detașează cu o pondere de 59,06 din valoarea totală exportată .

13. – S.C.” STICLĂ TURDA “ S.A. a lucrat în anul 2001 cu 50 de firme externe , dintre care cele mai multe sunt din Germania ( 16 ) , S.U.A. ( 7 ) și Italia ( 5 ) .

14. – Măsurile de stimulare a exportului de care beneficiază societatea sunt : nu plătește T.V.A. pentru produsele livrate la export , beneficiază de reduceri și scutiri de T.V.A. și taxe vamale la importuri , primește credite pe termen scurt pentru producția de export , primește prin EXIMBANK o cotă parte din dobânzile plătite la creditele de export , beneficiază de valori suplimentare în lei prin convertirea valutei prin deprecierea cursului oficial .

15. – Pentru calitatea bună a produselor livrate la export , în anul 1991 , la PARIS , societatea a primit Diploma și Trofeul Internațioanal pentru calitate , pe anul 1990 .

16. – Între metodele de promovare a exportului , societatea folosește : publicitatea scrisă , audio și vizuală , misiuni economice în străinătate , deplasări în străinătate pentru prospectarea de noi piețe de desfacere , participă la târguri și expoziții internaționale , asocieri cu firme externe pentru comercializarea produselor pe anumite piețe , utilizarea mărcilor de fabricație .

17. – Pentru anul 2002 societatea are încheiate la zi contracte în valoare de 6.400 mii dolari , cu 36 de firme din 12 țări .

18. – La târgurile internaționale , societatea participă cu standuri proprii sau în comun cu alte fabrici și firme externe asociate în societăți mixte cu participare de capital străin ( EUROMEX și MONDIAL GLASS ) .

19. – Anual , societatea participă la circa 10 târguri internaționale , cheltuind apoximativ 62,5 mii dolari , ceea ce reprezintă 0,94 % față de valoarea anuală a exportului estimat în 2001 .

20. – Cursul de revenire brut realizat în anul 2001 a fost de 27.372 lei/dolar , iar pentru anul 2002 se estimează 33.250 lei/dolar .

21. – Prețul mediu la export pe produs a fost în 2001 de 1,66 dolari/bucată iar pentru anul 2002 va crește cu 5 % , deci va ajunge la 1,74 dolari/bucată .

22. – Aportul net valutar realizat în 2001 , a fost de 81,3 % iar pentru 2002 va ajunge la 87 % , prin creșterea exportului de la 5.527 mii dolari la 6.600 mii dolari și reducerea importurilor de la 996 mii dolari la 855 mii dolari , deci o creștere a eficienței exportului .

23. – Cursul de revenire al aportului valutar în anul 2001 a fost de 18.381 lei/dolar , mai mic decât cursul de revenire brut de 27.372 lei/dolar , ceea ce arată o activitate eficientă .

24. – Beneficiul în valută realizat în 2001 a fost de 119 mii dolari , cu o rată de 2,002 % iar pentru 2002 se estimează a se realiza 330 mii dolari cu o rată de 5 % , ceea ce concluzionează că eficiența exportului va crește în acest an atât în valoare absolută cât și procentual .

6.2. PROPUNERI

1. – Din totalul de 2.580 de salariați numai 680 sunt sticlari , adică în meseria de bază conducătoare . Aceasta înseamnă un raport de 2,79 , deci după fiecare sticlar mai lucarează în fabrică încă 2,79 salariați .

Propunem ca odată cu reducerea numărului de salariați de la 2.580 la 2.200 , așa cum are planificat societatea pentru acest an , să se modifice și structura pe meserii în favoarea sticlarilor , astfel ca numărul acestora să crească la 900 .

Noul raport va fi :

2.200 – 900 = 1.300 salariați

1.300 : 900 = 1,44 salariați .

În această situație raportul se schimbă în mod simțitor , ajungând ca după fiecare sticlar în noua structură să lucreze numai 1,44 salariați . Este un raport normal comparabil cu alte fabrici .

Efectele economice constau în creșterea producției , a valorii exportului , reducerea numărului personalului neproductiv , creșterea productivității muncii , reducerea costurilor .

Sticlari calificați se pot angaja din rândul tinerilor absolvenți de școală profesională , dintre cei reîntorși după satisfacerea stagiului militar și chiar pensionari .

2. – În anul 2001 din totalul de 5.927 mii dolari valoare exportată , 925 mii dolari s-au realizat prin livrarea directă a mărfurilor beneficiarilor externi , ceea ce reprezintă numai 15,6 % .

Propunem extinderea exportului direct , fie prin găsirea de noi firme , fie prin renunțarea la unii comisionari . Pentru anul 2002 exportul direct să ajungă la 1.600 mii dolari , adică 18 % , iar în anul 2003 la 2.000 mii dolari , adică circa 30 % .

Efectele creșterii exportului direct în defavoarea exportului în comision , aduce venituri suplimentare societății , cu 3 – 4 % mai mari la fiecare dolar exportat direct în plus .

Această măsură se poate realiza treptat prin perfecționarea continuă a personalului care lucrează în activitatea de export, prin cursuri organizate de Camera de Comerț Industrie și Agricultură Cluj , sau alte instituții , prin urmare celei de a doua facultăți de profil , prin studiu individual a revistelor de specialitate și a limbilor străine de circulație internațională .

3. – Având în vedere că sticlăria menaj suflată la țeavă este solicitată foarte mult la export , că se aduce valută țării prin livrarea acesteia pe piața externă și că meseria de sticlar este grea , dar asigură locuri de muncă pentru tineret , deci rezolvă și o problemă socială , propunem ca societății comerciale “ STICLĂ TURDA “ S.A. să i se acorde prime de export de către stat , de cel puțin 1800 lei peste cursul oficial pentru fiecare dolar vândut statului .

Prin această primă s-ar acoperi costurile ridicate cu producerea sticlăriei , ar crește cantitățile de produse pentru export , s-ar putea asigura un salariu mai mare la sticlari , care să reflecte calificarea și nevoile lor .

4. – Unele materiale care se importă de societate , cum ar fi benzile abrazive de diferite dimensiuni , se realizează și în țară , la Cluj . Prin renunțarea la acest import și trecerea la utilizarea celor produse în țară , se reduce volumul total al importului cu circa 110 mii dolari pe an .

De asemenea , reducerea cotei de gaz din import cu 50 % , prin asigurarea creșterii repartițiilor de la intern , ar reduce importul cu circa 330 mii dolari .

Prin realizarea celor două propuneri de mai sus , s-ar realiza o reducere a importului cu 440 mii dolari . Aceasta înseamnă că de la un volum de import planificat pentru 2002 de 835 mii dolari se va ajunge la 395 mii dolari .

În cazul menținerii unui volum de export de 6.600 mii dolari , este evidentă creșterea aportului valutar .

6.600 dolari – 395 dolari 6.205 dolari

A V =  X 100 = X 100 = 94,0 %

6.600 dolari 6.600 dolari

Deci , aportul valutar ar crește de la 87 % planificat pe 2002 , la 94 % , cu toate consecințele sale pozitive .

5. – Societatea este dotată cu două autofurgonete acoperite , mixte , cu câte 6 – 8 locuri și spațiu pentru transport marfă 4 – 6 mc . de marca TOYOTA și MERCEDES .

Propunem ca pentru aceste două mijloace de transport , societatea să obțină licențele de transport internațional , deoarece este posibil , și să le folosească pentru transportul mărfurilor și delegaților la târgurile internaționale din EUROPA .

În această situație se economisesc cheltuielile de transport cu avionul pentru persoane ( circa 1.100 dolari ) și mostre ( 500 dolari ) la un târg . La acestea se mai adaugă și cheltuielile interne pentru transportul pe ruta TURDA – BUCUREȘTI și retur .

6. – Pentru valorificarea întregului potențial al societății propunem vânzarea la export și a altor produse care astăzi se vând pe piața internă ( articole presate , sticla suprapusă gravată .) , pe piețe care acceptă aceste produse atât din punct de vedere calitativ cât și din punct de vedere al prețului . Este vorba de vânzare în țările foste comuniste : Ungaria , Polonia , Cehia , Ucraina .

Tot aici propunem ca pe aceste piețe să fie vândute și produsele de export de calitatea a II a , care nu se primesc către firmele externe ( cu care era încheiat contractul ) .

Prin extinderea acestui gen de export , valoarea lunară va crește cu minim 100 mii dolari/lună , adică 1.200 mii dolari/an , ceea ce ar constitui un mare avantaj economic pentru societate , mai ales când pe piața internă vânzările sunt reduse datorită veniturilor mici ale cetățenilor români .