Activitate Desfasurata In Cadrul Compartimentelor Auxiliare ale Instantei
CUPRINS
ETAPA A I-A ȘI ETAPA A III-A:
I. ACTIVITATE DESFĂȘURATĂ ÎN CADRUL COMPARTIMENTELOR AUXILIARE ALE INSTANȚEI.
1. Registratură…………………………………………………………….……………………5
2. Arhivă………………………………………………………………….….………………….8
3. Cabinet președinte, grefier Șef, colegiul de conducere………………….………………….11
4. Executări penale……………………………………………….………….……………..…16
5. Executări contravenționale………………………………………….……….………..……20
6. Practică de casare……………………………..……………………………………………22
7. Compartiment persoane juridice…………………………………..…………………….…23
8. Biroul de informare și relații publice……………………………..………………..………29
II. ACTIVITATEA DE JUDECATĂ – REDACTARE SENTINȚE ÎN MATERIE CIVILĂ
1. Acțiune privind majorarea pensiei de întreținere……………………………………..…….33
2. Acțiune de divorț – cu copii minori…………………………………..……………………44
3. Acțiune de partaj privind bunurile soților………………………………..…………………59
4. Acțiune privind atribuirea beneficiului contractului de închiriere……………………….…68
5. Acțiune în tăgăduirea paternității…………………..…………………………………….…86
6. Acțiune privind punerea sub interdicție…………………………………….………………91
7. Acțiune privind înregistrarea tardivă a nașterii…………………………………………..…95
8. Acțiune privind emiterea ordinului de protecție………………………….…………..……98
9. Acțiune în anulare – clauze abuzive………………………………………………………104
10.Acțiune privind răspunderea contractuală care vizează raporturile între profesioniști și consumatori……………………………………………………………………………………………………..127
11.Acțiune în constatarea simulației…………………………………………………………138
12.Acțiune în evacuare………………………………………………………….………….…156
13.Cerere cu valoare redusă – acțiune în răspundere contractuală privind litigiile între profesioniști……………………………………………….…………………………………163
14.Ordonanță de plată – litigii între profesioniști (răspundere contractuală)…………………173
15.Cerere cu valoare redusă – litigii între profesioniști (răspundere contractuală)….……….190
16.Acțiune în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare……………………………………………………………………………………………..197
17.Plângere împotriva proceselor-verbale de constatare a contravențiilor și aplicării sancțiunilor contravenționale……………………………………………………………………………….. …..213
18.Cerere în materia executării silite – contestație la executare………………………………………222
19.Acțiune în răspundere civilă delictuală – acțiune în regres……………………………….234
20.Acțiune în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune și accesiune ……………249
21.Acțiune în răspundere civilă contractuală – acordare daune materiale și morale …………………………………………………………………………………………………………………………..257
22.Acțiune având ca obiect obligația de a face…………………….……………………………..269
23.Acțiune în anulare – excepția autorității de lucru judecat…………………………………..277
24.Acțiune în rezilierea contractului…………………………………………………………286
25.Acțiune revocatorie – anulare act……………………..……………………..……………296
26.Acțiune având ca obiect obligația de a face………….……………………….….………323
27.Acțiune privind acordarea personalității juridice……………………..……………….…341
28.Acțiune privind rectificarea de carte funciară……………………………….……………344
III. ACTIVITATEA DE JUDECATĂ – REDACTARE SENTINȚE ÎN MATERIE PENALĂ
1. Sentință de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată………..……………….…………………351
2. Sentință de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată……………………….…………………………………..………………373
3. Sentință de respingere a cererii de revizuire – art. 453 alin.1 lit. a) C.proc.pen………390
4. Sentință de condamnare la pedeapsa amenzii pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, tulburarea ordinii și liniștii publice, lipsire de libertate în mod ilegal și șantaj – 3 (trei) inculpați ………………………………..………………………….………396
5. Sentință de condamnare la pedeapsa amenzii pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului………………………………………………………446
6. Sentință de încetare a procesului penal……………………………………………………..
7. Sentință – aplicarea legii penale mai favorabile (art. 595 C.pr.pen.)…………………………
8. Sentință de condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere pentru săvârșirea infracțiunii de furt ………………….……………………………………………..
9. Sentință de respingere a cererii de revizuire – art. 459 alin. (3) lit.d) și e) C.proc.pen………………………………………………………………………………………
10.Sentință de amânare a aplicării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie…………………….……………………………………………………………………..
11.Sentință de condamnare privind săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă…………………………………………………………………………………………….
12.Sentință de achitare și de condamnare privind săvârșirea infracțiunilor de amenințare, loviri sau alte violențe, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice – 3 (trei) inculpați………………………………………………………………………………….
13.Sentință privinde cererea de constatare a reabilitării de drept………………………………
14.Sentință de admitere a acordului de recunoaștere a vinovăției pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare…………….……………………………………….
IV. ACTIVITATEA DE JUDECATĂ – REDACTARE ÎNCHEIERI
1. Încheiere de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar……………………………………..
2. Încheiere de respingere a propunerii de arestare preventivă și de luarea a măsurii controlului judiciar…………………………………………………………………………………………………………
3. Încheiere de dispunere a expertizei (drept civil)……………………………………………………………..
4. Încheiere de încuviințare a probatoriului……………………………………………………………………….
5. Încheiere de anulare a cererii de chemare în judecată (art. 200 alin. 3 C. pr. civ.)……………….
6. Încheiere de soluționare a cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată (art. 200 alin. 6 C. pr.civ.)…………………………………………………
7. Încheiere de soluționare a cererii de reexaminare formulate împotriva modului de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru (art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013)………………………………..
8. Încheiere de soluționare a cererii de ajutor public judiciar (art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008)……………………………………………………………………………………………………………………….
9. Încheiere de reexaminare formulate împotriva încheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar (art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008)…………………………………………………………………
ETAPA A II-A – STAGIU DE PRACTICĂ LA PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIE:
1. Rechizitoriu – infracțiuniune asimilate celei de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României………………………………………………………….
2. Ordonanță de clasare – tentativă la înșelăciune, uz de fals, fals în înscrisuri sub semnătură privată, și fals material în înscrisuri oficiale……………………………………………………………………..
3. Ordonanță de renunțare la urmărirea penală – mărturie mincinoasă………………………………….
4. Note de concluzii scrise………………………………………………………………………………………………
ETAPA A I-A ȘI ETAPA A III-A:
I. ACTIVITATE DESFĂȘURATĂ ÎN CADRUL COMPARTIMENTELOR AUXILIARE ALE INSTANȚEI.
1. REGISTRATURĂ
Observațiile auditorului de justiție
Potrivit art. 68 din Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, la fiecare instanță funcționează o registratură, compartiment auxiliar, având ca rol principal primirea, înregistrarea și expedierea corespondentei, precum și alte lucrări cu caracter auxiliar, necesare bunei desfășurări a activității instanțelor prin raportare la cererile și solicitările primite din partea justițiabililor.
Programul compartimentului auxiliar – registratură. În cadrul Judecătoriei Sectorului 6 București, compartimentul registratură are ca atribuție generală, primirea acțiunilor și a oricăror alte cereri referitoare la dosarele aflate pe rol. Aceasta se realizează prin intermediul grefierului de serviciu în zilele de luni, marti, miercuri și vineri, între orele 9,00 – 13,00, iar joi între orele 9.00-14.00. Astfel, compartimentul registratură este deschis zilnic pentru public minimum 4 ore, repartizate în funcție de programul ședințelor de judecată.
Atribuțiile grefierilor registratori sunt prevăzute în normele legale, prin care se arată că registratorul are următoarele atribuții : primesc, înregistrează și repartizează la secții și la celelalte compartimente actele de sesizare a instanței, dosarele de la celelalte instanțe și restul corespondenței; expediază dosarele soluționate și corespondența; primesc și înregistrează dosarele intrate, țin evidența acestora și a circulației lor; întocmesc conceptele pentru citarea părților din procese, întocmesc citațiile pentru primul termen și urmăresc expedierea acestora. De asemenea, grefierul registrator nu acorda consultatii juridice.
Înregistrarea dosarelor noi.
Primirea actelor de sesizare a instantei se realizează de către un grefier registrator în ale cărui atribuții intră formarea dosarelor noi. În realizarea acestei sarcini, grefierul registrator, după primirea cererilor depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poștă, curier ori fax, în aceeași zi, stabilește obiectului cauzei. Dacă persoana care depune cererea nu are calitate, se procedează mai întâi la verificarea existenței unei delegații sau a unui mandat de reprezentare în acest sens. Dosarele astfel formate, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, primesc număr din aplicația ECRIS și dată certă. În cadrul aplicației Ecris, dosarul este repartizat aleatoriu unui complet de judecată generându-se totodată și un număr unic de dosar. Dacă există îndoieli cu privire la certitudinea obiectului cauzei, grefierul aplează la Președintele instanței
După stabilirea numarului din aplicatia ECRIS, dosarele se predau personalului responsabil cu efectuarea repartizarii aleatorii, având atasate dovezile privind modul în care au fost transmise. Ulterior se verifică îndeplinirea condițiilor privin inexistența altor dosare cu același obiect, având aceleași părți și se face mențiune în legătură cu datele obținute din ECRIS pe rezoluția de primire. Ulterior înregistrării și repartizării aleatorii prin intermediul aplicației ECRIS, se trece pe coperta dosarului numărul acestuia, se introduc numele părților și se precizează pe rezoluție taxele de timbru aferente, procedându-se și la emiterea conceptelor de citare. Următorul pas este reprezentat de trimiterea dosarului la cabinetul grefierului- șef pentru ca acesta să menționeze indicele statistic aferent cauzei.
În privința dosarelor penale în care sesizarea instanței se realizează prin intermediul actului de sesizare emis de Parchet, grefierul verifică dacă anterior acestui moment au fost dispuse măsuri preventive în aceeași cauză, iar în măsura în care un anumit complet s-a pronunțat asupra unor astfel de măsuri este anunțat președintele instanței în vederea blocării completului respectiv, în scopul de a se evita repartizarea aleatorie a fondului cauzei la judecătorul care a soluționat măsura preventivă și de a nu se da naștere unei situații de incompatibilitate.
Grefierul registrator care se ocupă de înregistarea dosarelor noi are ca atribuții și păstrarea unui registru de avarie completat numai în situațiile excepționale în care sistemul informatizat ECRIS nu funcționează. Se procedează, în această ipoteză, la trecerea mențiunilor necesare în registrul respectiv, urmând a se completa în sistemul ECRIS cu prioritate datele înscrise în registrul de avarie.
Numărul unic de dosar se păstrează până la executarea hotărârii. Singura modificare care poate opera este atunci când dosarul se întoarce la instanță pentru rejudecare, situație în care numărului de dosar i se adaugă „* ”. Un astfel de dosar este mai întâi repartizat manual completului care l-a soluționat în fond, urmând ca acesta să se abțină dacă hotărârea casată a dezlegat fondul cauzei, întrucât se găsește în incompatibilitate de a rejudeca un dosar în care s-a pronunțat pe fond, sau va judeca, fără a se proceda la repartizarea aleatorie, dacă prin hotărâre s-a pronunțat doar pe excepție. În primul caz, în urma admiterii cererii de abținere se formează un nou dosar ce va purta un nou număr format din numărul dosarului inițial la care se adaugă semnul „* ”.
În urma completării datelor necesare în sistemul ECRIS, este generat automat Registrul general de dosare, comun atât pentru acțiunile civile, cât și pentru cele penale ce cuprinde următoarele rubrici: număr de dosar, data înregistrării, numărul actului de sesizare și organul care l-a transmis, numele părților, natura civilă sau penală a cauzei, obiectul și acte primite după înregistrarea dosarului.
Înregistrarea cererilor și actelor de orice natură depuse în timpul judecății.
Primirea actelor depuse la dosar ulterior înregistrării cererii, inclusiv corespondența cu caracter administrativ, sosite prin posta, curier, fax, e-mail sau prin orice alt mijloc de comunicare, se înregistreaza în registrul general de dosare, registrul de intrare-iesire a corespondenței administrative ori în registrul de evidență a petițiilor și se prezintă, după caz, președintelui instanței sau, atunci când cererea priveste un dosar aflat pe rolul instantei, completului caruia i-a fost repartizată cauza.
În mod preliminar, grefierul procedează la legitimarea persoanei care depune actele, completând în ECRIS denumirea actului, a datei depunerii, precum și a celui care a depus. Aceleași câmpuri se completează automat și în Registrul general de dosare, generat de ECRIS, menționat anterior. Pe actul astfel primit se aplică o viză de către grefier, completându-se data și ora la care a fost primit actul, precum și numărul dosarului la care urmează a fi atașat. Aceeași mențiune se poate face pe o copie a actului, la solicitarea depunătorului, ca dovadă a depunerii. Ulterior, actele sunt trimise către arhivă, corespondența dintre cele două compartimente, registratură și arhivă, fiind consemnată într-un registru intern, în care se completează, separat pentru materie civilă și penală, data, numărul dosarului, actele predate și semnătura.
În cazul în care o cerere sau un act privește un dosar aflat pe rolul instanței în ziua depunerii lui, după înregistrare, grefierul registrator îl va preda direct grefierului de sedință, acestea fiind înregistrate cu prioritate.
Cererile de repunere pe rol se înaintează imediat președintelui de complet (iar în lipsa acestuia, președintelui instanței), înainte ca acesta să se pronunțe, judecătorul fiind cel care va viza de primire cererea și va fixa termen de judecată, dat în cunoștință petentului.
Cererile de renunțare la judecată, la drept sau la calea de atac, se primesc la registratură, fiind chemat președintele de complet pentru a primi cererea, verificând consimțământul persoanei care o depune. În lipsa acestui judecător, cererea este primită de președintele instanței.
Cererile de recuzare, formulate în afara ședinței de judecată, sunt primite la acest compartiment, fiind înmânate de îndată președintelui de complet.
Toate cererile primite și înregistrate sunt depuse spre evidență în mapă, aceasta fiind ulterior prezentată președintelui instanței pentru a fi vizate.
Este de menționat faptul că acțiunile și cererile depuse trebuie să conțină toate elementele de formă prevăzute de lege, să fie facute în formă scrisă, însotite de taxele legale de timbru achitate complet (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar) și de înscrisurile pe care se întemeiază, în numărul de exemplare prevăzut de lege.
Înregistrarea căilor de atac.
În cazul în care actele depuse sunt cereri pentru declararea căilor de atac, diferența față de procedura obișnuită constă în aceea că în materie penală cererile sunt trimise către biroul executări penale, iar în materie civilă – la arhivă, de unde sunt trimise Tribunalului sau Curții de Apel București.
În situația cererilor greșit îndreptate către Judecătoria Sectorului 6 București, grefierul din cadrul compartimentului registratură, care primește cererea respectivă, procedează la trimiterea cererii pe cale administrativă instanței/autorității competente.
Având în vedere programul Judecătoriei Sectorului 6 București, în fiecare zi de vineri se primesc dosarele în care au fost formulate căi de atac de la instanțele superioare Grefierul procedează la înregistrarea acestora într-un circuit special în ECRIS.
Biroul expediții.
În cadrul serviciului Registratură își desfășoară activitatea și un grefier însărcinat cu transmiterea corespondenței în legătură cu procesele aflate pe rolul instanței. Acesta primește înscrisuri de la grefierii de ședință, respectiv de la arhivari, documente reprezentând citații, adrese și comunicări, precum și dosare și alte înscrisuri ce urmează a fi expediate prin intermediul poștei, a agenților procedurali sau a poștei militare ( serviciu care îndeplinește funcția de a transmite documentele cu titlu oficial emise către și de la instituțiile publice; la serviciul registratură sunt primite înscrisuri prin intermediul poștei militare în fiecare săptămână, în zilele de marți și joi ).
Pentru evidența acestor expedieri, grefierul întocmește borderouri de depunere, generate în format electronic, în care menționează numărul dosarului, fără a detalia și actul ce urmează a fi expediat. Borderourile se intocmesc în 4 exemplare : 2 dintre acestea rămân în evidența poștei, unul este transmis persoanei vizate, iar ultimul exemplar este păstrat în mapa instanței ( perioada pentru care aceste exemplare sunt păstrate variază în funcție de dispozițiile grefierului-șef – aproximativ 4 ani, până când sunt transmise spre casare).
Eliberarea certificatelor de grefă.
La serviciul registratură se înregistrează și cererile de eliberare a certificatelor de grefă și a copiilor legalizate, acestea fiind ulterior transmise către BIRP, respectiv către arhivă, compartimentele abilitate pentru eliberare. Dovada predării înscrisurilor de la registratură către celelate compartimente auxiliare ale instanței este ținută într-un registru de corespondență.
Depunerea cererilor pentru eliberarea certificatelor de grefă se face la compartimentul registratură, în timpul programului de lucru cu publicul luni, marti, miercuri, vineri, între orele 9:00–13:00 si joi între orele 9:00-14:00, iar eliberarea acestora se face între orele 11:00-13:00 în zilele de luni, marti, miercuri și vineri, iar joi între orele 11:00-14:00
În vederea legalizării se va achita taxa de timbru aferentă acesteia, în cuantum de 5 lei, pentru fiecare exemplar, în contul bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale în a carei raza îsi are domiciliul sau, dupa caz, sediul fiscal, plătitorul.
Pentru eliberarea certificatelor de grefă se va achita taxa de timbru în cuantum de 1 leu, pentru fiecare pagina, în contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale în a carei raza îsi are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal, plătitorul.
2. ARHIVĂ
Observațiile auditorului de justiție
Compartimentul arhivă efectuează atribuții privind îndosarierea actelor, păstrarea registrelor, precum și alte lucrări cu caracter auxiliar necesare desfășurării demersurilor pentru realizarea funcționării în mod eficient a acțivității instanței, atât pentru secția civilă cât și pentru cea penală. În cadrul Judecătoriei Sectorului 6 București există două arhive care funcționează separat, din rațiuni logistice, și anume cea pentru executări silite și cea pentru persoane juridice.
Programul compartimentului auxiliar – arhivă. În cadrul compartimentului arhivă își desfășoară activitatea un număr de opt grefieri arhivari, programul cu publicul fiind în fiecare zi lucrătoare între orele 09:00-13:00, cu excepția zilei de joi când programul este între orele 09:00-14:00.
Atribuțiile grefierilor arhivari. Activitatea grefierilor arhivari se desfășoară în conformitate cu realizarea atribuțiilor legale prin care se stipulează : punerea dosarele la dispoziția publicului și menținerea evidenței persoanelor care primesc dosarele spre studiu; pregătirea dosarele pentru ședințele de judecată și asigurarea circulației acestora în cadrul instanței, precum și trimiterea lor la alte instanțe; informarea persoanele care au calitatea de părți ori sunt împuternicite de acestea, conform legii, asupra datelor solicitate din dosarele în care acestea sunt direct interesate; înaintarea instanțelor superioare a dosarelor în care s-a declarat apel sau recurs; la secții, predarea acestora la registratura generală pentru înaintare; asigurarea păstrării în bună stare a dosarelor și registrelor; păstrarea, pe ani, a dosarelor soluționate, mapele de hotărâri, registrele și condicile de ședință; participarea anual la activitatea de arhivare și întocmirea listelor dosarelor aflate în conservare în arhiva instanței; participarea anual la activitatea de triere a dosarelor arhivate, la expirarea termenului de păstrare; realizarea arhivării electronice a dosarelor, în măsura în care este posibil.
Aici sunt păstrate toate dosarele care nu se află în lucru la completele de judecată, fie între termene, fie spre păstrare după executare. În privința dosarele nou formate, acestea ajung în arhivă după ce parcurg circuitul de la compartimentul registratură, fiind înregistrate în Registrul informativ ce este ținut separat pentru secția civilă și pentru cea penală.
Registrele și alte evidențe utilizate în realizarea atribuțiilor :
Registrul informativ are drept scop consemnarea circuitului dosarului în instanță, pentru a se ști în orice moment persoana la care se află. Astfel, se completează, în ordinea numerică a dosarului, urmăroarele rubrici: primul termen de judecată și termenele ulterioare; data ieșirii dosarului din arhivă și persoana căreia i s-a predat, data reintrării dosarului în arhivă; numărul și data sentinței, deciziei sau încheierii, după caz, și soluția pe scurt; data trimiterii dosarului la alte instanțe, la parchet sau la alte autorități și data revenirii dosarului, conexarea sau atașarea dosarului la alt dosar.
Registrul de termene al arhivei cuprinde numărul și data înregistrării unui dosar nou, grefierul arhivar făcând mențiuni despre termenele de judecată fixate.
Registrul de termene al arhivei din cadrul Judecătoriei Sectorului 6 București este generat în format electronic, informațiile pentru fiecare dosar în parte fiind ulterior listate și păstrate în bibliorafturi corespunzătoare fiecărei luni. Pentru o mai ușoară evidență a termenelor corespunzătoare fiecărui dosar, acestea sunt repartizate pe zile într-un sistem de păstrare denumit uzual – ochiuri- 31 de compartimente corespunzătoare fiecărei zi a lunii, în fiecare dintre aceste compartimente fiind ținute dosarele care au termen în ziua respectivă.
Mapele de sentințe sunt păstrate în cadrul arhivei, separate în funcție de natura cauzelor, penale și civile. Sentințele sunt ordonate în mape în ordinea numărului, sunt ținute 200 de sentințe într-o mapă, pe coperta căreia este trecută materia, anul și numerele de sentințe de la care încep și la care se sfârșesc. După rezolvarea definitivă sau irevocabilă a unui dosar, acesta rămâne în conservare la arhiva primei instanțe. Există dosare cu termen permanent de păstrare, dar și dosare cu termen limitat de păstrare, respectiv termene de 3, 5, 7 și 10 ani. După intervalele de timp prevăzute pentru păstrare, dosarele merg la topit, însă hotărârile din aceste dosare se păstrează pe durată nedeterminată, în mapele de sentințe ținute pe ani și pe materii.
Caietele de note ale grefierilor întocmite alături de suporturile electronice pe care sunt înregistrate ședințele de judecată sunt păstrate în cadrul compartimentului arhivă. Notele se vizează de președintele completului de judecată, care, în prealabil, verifică conținutul acestora și urmărește atașarea listei de ședință la caietul de note. Caietul de note este numerotat și sigilat, se depune la arhiva instanței, unde se va păstra timp de 3 ani, socotiți de la data ultimelor note. Pe coperta caietului se notează data de început a consemnărilor.
Pentru pregătirea ședințelor de judecată, grefierul arhivar atașează toata actele care au fost depuse până în acel moment la dosare, le leagă la respectivul dosar, apoi le predă sub semnătură grefierului de ședință, care le duce mai departe completului respectiv spre studiere, înainte de ședința de judecată. După ședința de judecată, dosarele cauzelor care s-au amânat se întorc în arhivă, după întocmirea încheierii de ședință de către grefierul de ședință, iar cele soluționate rămân la completul de judecată pentru motivare.
Condica ședințelor de judecată se găsește în cadrul acestui compartiment. Dispozițiile privitoare la acesta au fost modificate recent prin Hotărârea Plenului CSM nr. 79 din 16.01.2014, astfel că în acest registru se vor trece, în ordinea înscrisă în listă, dosarele din fiecare ședință, separat pe complete, noul termen de judecată în caz de amânare a judecății, hotărârea pronunțată și numărul acesteia, precum și inițialele judecătorului care o va redacta. La judecătoriile cu un volum mare de activitate și la cele organizate pe secții, se vor ține separat condici pentru cauzele penale și pentru cele civile sau pentru fiecare secție în parte. Dispozițiile normei amintite anterior au fost modificate în sensul prevederilor Noului Cod de Procedură Penală, astfel că sunt implementate după intrarea în vigoare a acestuia, respectiv 01.02.2014, în sensul că, în prezent, există condici separate pentru ședințele de judecată a sesizărilor privind efectuarea perchezițiilor, supravegherea tehnică, reținerea predarea și percheziționarea trimiterilor poștale și a celor privind obținerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, altele decât conținutul comunicațiilor, și reținute de aceștia, pentru ședințele de judecată a altor cereri, propuneri, plângeri sau contestații de competența judecătorului de drepturi și libertăți, pentru ședințele de judecată a sesizărilor de competența judecătorului delegat cu executarea hotărârilor penale, precum și pentru ședințele de judecată a contestațiilor în materie penală.
Registru de bară utilizat în cadrul arhivei pentru a se ține o evidență a tututor persoanelor care consultă un anumit dosar, unde este notat numele persoanei care consultă dosarul, precum și numărul dosarului, reținându-se actul de identitate al acestuia până la restituirea dosarului sau a registrului consultat.
Consultarea dosarelor de către părți, avocați, experți, consilieri juridici și orice persoană interesată, în măsura în care justifică un interes legitim și prezintă o carte de identitate, o procură specială sau o delegație, poate avea loc doar în incinta Judecătoriei, fără a putea fi scoase în afara instanței. Justițiabilii au dreptul de a fotocopia dosarele numai în baza actului de identitate, respectiv a legitimației și a procurii aferente, în acest sens grefierul arhivar ținând evidența acestor solicitări, prin notarea în condică a numărului dosarului, a persoanei care a făcut solicitarea și a datelor de identificare, precum și a datei la care dosarul a fost cerut. Dacă s-a solicitat fotocopierea dosarului sau a unor acte din dosar, dosarul este scos din arhivă de un grefier în prezența căruia se efectuează fotocopierea la aparatul xerox din cadrul instanței, solicitantul completând o cerere în care scrie exact ce file din dosar dorește să fie fotocopiate.
În ipoteza în care dosarul este solicitat de reprezentanți ai presei acreditați la Judecătoria Sectorului 6 București, procedura se desfășoară prin intermediul Biroului de Informare și relații cu Publicul.
Registrul de evidență a căilor de atac declarate împotriva hotărârilor civile și penale pronunțate la judecătorie, este întocmit și ținut în cadrul arhivei. Odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Penală au devenit aplicabile modificările normelor legale în domeniu, stabilite prin Hotărârea Plenului CSM nr. 79/16.01.2014 în sensul că în acest registru se trec, în ordinea datei declarării căilor de atac : numele și prenumele persoanei care a declarat calea de atac, numărul dosarelor, data declarării căilor de atac, data comunicării către apelant/recurent a lipsurilor cererii, data primirii completării cererii, data comunicării cererii către intimat, data primirii întâmpinării, data comunicării întâmpinării către apelant/recurent, data primirii răspunsului la întâmpinare, data înaintării dosarului la instanța competentă. În cazul recursului în casație declarat împotriva unei hotărâri penale, în acest registru se vor menționa și data comunicării cererii către procuror și părți, precum și data primirii concluziilor scrise. În continuare, se menționează în mod expres că evidența căilor de atac se va ține în registre separate pe căi de atac și materii.
Atunci când un dosar este trimis în calea de atac, la arhivă se păstrează copia sentinței și toate celelalte acte în legătură cu acel dosar care sosesc la prima instanță după trimiterea dosarului la instanța de control judiciar. Pentru trimiterea unui dosar în calea de atac, acesta trebuie să fie șnuruit, sigilat, să i se aplice ștampila instanței și să se menționeze numărul de pagini. Cererea de cale de atac se atașează la începutul dosarului fără a fi cusută la dosar. Inițial, cererea de declarare a căii de atac este primită și înregistrată la compartimentul registratură, după care este trimisă serviciului arhivă, fiind menționată în registrul de corespondență registratură – arhivă.
De asemenea, de la compartimentul arhivă sunt eliberate și copiile legalizte ale hotărârilor judecătoreși. Cererile pentru eliberarea acestora sunt îndreptate la serviciul registratură, fiind înregistrate și timise ulerior arhivei, transferul fiind consemnat în în registrul de corespondență registratură – arhivă.
Opisul alfabetic al părților este este ținut și completat la compartimentul arhivă. Acesta este generat automat de ECRIS în registratură, printat și apoi pus la dispoziția justițiabililor în arhivă, cuprinzând următoarele rubrici : numărul curent, Numele și prenumele părților, Numărul dosarului și data înregistrării, Natura cauzei și Observații.
CABINET PREȘEDINTE, GREFIER ȘEF,
COLEGIUL DE CONDUCERE
Observațiile auditorului de justiție
Cabinet Președinte
Fiecare instanță judecătorească este condusă de un președinte care exercită atribuții manageriale în scopul organizării eficiente a activității acesteia. În continuare, președintele și vicepreședinții instanțelor judecătorești iau măsuri pentru organizarea și buna funcționare a instanțelor pe care le conduc și asigură și verifică respectarea obligațiilor statuare și a regulamentelor de către judecători și personalul auxiliar de specialitate. Verificările efectuate de președintele instanței trebuie să respecte principiul independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii, precum și autoritatea de lucru judecat.
În ipoteza în care instanța este organizată pe secții, fiecare dintre aceasta este condusă de un președinte de secție. La Judecătoria Sectorului 6 București, la propunerea Președintelui, au fost desemnați un vicepreședinte și președinți pentru fiecare dintre secțiile penală și civilă.
Președintele judecătoriei exercită atribuțiile manageriale în vederea organizării eficiente a activității acesteia, precum și atribuții de administrare a instanței, scop în care:
a) convoacă și prezidează adunarea generală a judecătorilor, anual sau ori de câte ori este necesar;
b) convoacă colegiul de conducere al judecătoriei și prezidează ședințele acestuia;
c) organizează și verifică activitatea judecătorilor stagiari și asigură condițiile necesare pentru buna desfășurare a stagiului;
d) numește, când este cazul, judecătorul de serviciu și stabilește locul și programul de desfășurare a activității acestuia;
e) repartizează personalul în compartimentele auxiliare și organizează, coordonează și controlează activitatea acestuia;
f) desemnează judecătorii care îndeplinesc și alte atribuții decât cele de judecată;
g) desemnează, prin rotație, judecătorii care să efectueze anumite acte, dintre cele date în competența Inspecției judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii, la solicitarea acesteia;
h) propune Consiliului Superior al Magistraturii numirea în funcția de președinte de secție, acolo unde este cazul;
i) desemnează vicepreședintele sau, după caz, judecătorul care îl înlocuiește atunci când lipsește de la instanță și în toate situațiile de imposibilitate temporară de exercitare a funcției;
j) urmărește și răspunde de repartizarea aleatorie a cauzelor;
k) asigură, în condițiile legii, colaborarea cu parchetul de pe lângă judecătorie, cu organele de poliție, cu organizațiile profesionale ale avocaților, notarilor publici, consilierilor juridici, executorilor judecătorești, experților și interpreților, precum și cu alte instituții și organizații.
l) organizează activitatea de arhivare electronică a dosarelor la nivelul instanței;
m) înființează completele specializate.
Atribuțiile prevăzute la literele d) și f) se exercită cu aprobarea colegiului de conducere al judecătoriei, atribuția prevăzută la litera h) este exercitată cu consultarea judecătorilor secției și a colegiului de conducere, iar cea de la litera m) este exercitată la propunerea colegiului de conducere.
Președintele Judecătoriei Sectorului 6 București intră și în ședințe de judecată, desfășurând activitatea specifică unui judecător, pe lângă îndeplinirea atribuțiilor administrative specifice funcției.
De asemenea, președintele instanței convoacă și prezidează adunarea generală a judecătorilor și colegiul de conducere al judecătoriei. Președintele instanței desemnează judecători delegați pentru măsurile privind unificarea practicii unitare, desemnează judecători pentru realizarea activității de executări civile, pentru analiza practicii instanțelor de control judiciar și pentru realizarea activității de îndrumare și control a compartimentului de executări penale. Stabilește atribuții complementare și detaliate ale personalului auxiliar.
Președintele judecătoriei colaborează cu alte organe, instituții și organizații (poliție, parchet, organizații profesionale ale avocaților, notarilor publici, consilierilor juridici, executorilor judecătorești, experților și interpreților). Acesta are atribuții și cu privire la planificarea serviciului de permanență, fiind desemnați judecătorii care vor trebui să asigure permanența. De asemenea, Președintele instanței are atribuții cu privire la planificarea ședințelor de judecată și a serviciului Registratură.
Grefierul-Șef
Grefierul-șef și grefierii-șefi de secție din cadrul Judecătoriei Sectorului 6 București sunt numiți de președintele Curții de Apel București pentru o perioadă de 5 ani. Deși regula este că grefierul-șef de secție nu participă în ședințe de judecată, în cadrul JS6 acesta intră în cauzele civile având ca obiect suspendarea provizorie, judecate potrivit dispozițiilor Codului de Procedură Civilă anterior, iar grefierul-șef de secție penală intră în cauzele penale în ședințele în care se soluționează cerererile de autorizare a interceptărilor.
Grefierul-șef are următoarele atribuții:
a)supraveghează și verifică lucrările întocmite de personalul auxiliar de specialitate al judecătoriei;
b) ține evidența soluțiilor pronunțate privind recuzarea și abținerea;
c) ajută peroana desemnat la repartizarea aleatorie a cauzelor ( dispoziție modificată prin Hot. Plenului CSM 79/ 16.01.2014 );
d) participă, conform programării, la ședințele de judecată, ca grefier de ședință;
e) verifică și semnează pentru conformitate copiile legalizate și certificatele întocmite;
f) ține registrele de evidență privind arestarea preventivă, precum și celelalte registre prevăzute de lege în materie penală;
g) ține registrul special privind evidența practicii instanțelor de control judiciar, în care înregistrează toate dosarele sosite din căile de atac;
h) întocmește situațiile lunare cu prezența zilnică a personalului auxiliar, pe care le trimite compartimentului de specialitate;
i) încasează și plătește drepturile salariale ale personalului judecătoriei;
j) ține evidența și gestionează bunurile instanței, titlurile de valoare și obiectele ce servesc ca mijloc de probă în cauzele aflate pe rol;
k) se îngrijește de buna desfășurare a activităților gospodărești și de aprovizionarea instanței cu materialele necesare;
l) duce la îndeplinire măsurile stabilite pentru asigurarea pazei sediului instanței, securitatea bunurilor, paza contra incendiilor și protecția muncii;
m) verifică modul în care se respectă regulile de acces al publicului în incinta instanței;
n) asigură evidența, păstrarea și manipularea datelor și documentelor ce nu sunt destinate publicității și verifica modul cum se asigură securitatea lucrărilor, cu respectarea normelor legale privind informațiile clasificate;
o) întocmește și contrasemnează corespondența cu caracter administrativ a judecătoriei;
p) organizează și urmărește tehnoredactarea în termen a hotărârilor redactate în concept de judecătorii instanței;
q) propune președintelui judecătoriei repartizarea grefierilor în ședințele de judecată;
r) ține la zi registrul de evidență a redactării hotărârilor instanței și păstrează mapele de hotărâri;
s) verifică dosarele instanței înainte de trimiterea lor altor organe judiciare, cu respectarea dispozițiilor regulamentare;
ș) ține registrele speciale prevăzute de lege pentru instanța la care funcționează;
t) are în păstrare dosarele administrative și biblioteca instanței;
ț) întocmește lucrările de statistică judiciară ale judecătoriei.
u) supraveghează activitatea de arhivare electronică a dosarelor.
v) coordonează și supraveghează accesarea bazelor electronice de date deținute de organele administrației de stat la judecătoriile la care nu există secții.
Grefierul șef al judecătoriei îndeplinește, în limitele funcției, orice alte sarcini de serviciu date de președintele instanței, conform legii. Astfel, printre cele mai importante sarcini stabilite de președintele Judecătorie Sectorului 6 București pentru a fi îndeplinite de grefierul-șef amintim: repartizarea aleatorie, după soluționarea incidentelor procedurale, a dosarelor pentru care s-au admis cereri de abținere sau recuzare, întocmind în acest sens proce-verbal semnat de președintele instanței; blocarea completului de judecată ce a dispus anularea cererii de chemare în judecată, doar pe perioada necesară repartizării dosarului, urmată de repartizarea aleatorie și deblocarea completului; în situația în care se invocă nelegala compunere a completurilor de judecată, prezidate de judecătorii stagiari, se vor bloca ambele completuri de stagiari la momentul efectuării unei noi repartizări; va completa în sistemul ECRIS persoanle responsabile pe dosar și persoanele alertabile, din interfața Ședințe- Complete; primește și înregistrează declarațiile de avere și de interese depuse de personalul instanței, va certifica data depunerii acestora, va semna și va aplica ștampila instanței etc.
Registre avute în păstrarea și evidența grefierului-șef :
Registrul valorilor și corpurilor delicte –în acest registru se face descrierea amănunțită a valorilor care constituie mijloc de probă în procesele civile precum și, separat de aceasta, a obiectelor-corpuri delicte, se arată starea calitativă, materialul din care sunt confecționate, dimensiunile, greutatea, marca de fabrică, seria, culoarea, precum și orice alte elemente de identificare pentru a se evita confuzia sau posibilitatea de înlocuire, evidență completată cu procesul-verbal de primire și cu procesul-verbal încheiat la sfârșitul fiecărui an.
Registrul de evidență a redactării hotărârilor – în acest registru se trec în ordinea numerică, separat pe materii, după caz, toate sentințele, deciziile sau încheierile pronunțate și se notează: numărul dosarului, numele judecătorului care a redactat hotărârea, data predării de către judecător a conceptului pentru tehnoredactare, data redactării (care se consideră data depunerii la mapă a hotărârii tehnoredactate, făcându-se, când este cazul, mențiune separată despre data predării de către judecător a conceptului pentru tehnoredactare).
Registrul de control – în acest registru se înscriu constatările și măsurile dispuse de către judecătorii desemnați la compartimentele auxiliare ale judecătoriei, arătându-se numărul și data actului de control. Aceste acte de control sunt procesele verbale pe care judecătorii desemnați le întocmesc cu prilejul efectuării controalelor la compartimentele din subordine, ori de câte ori consideră necesar, dar cel puțin o dată pe lună.
Registrul de evidență a sesizărilor pentru efectuarea perchezițiilor în cursul urmăririi penale – acest registru nu este public.
În acesta se fac următoarele mențiuni: numărul curent, numărul și data adresei parchetului, numărul dosarului instanței, numărul și data încheierii, numărul mandatului de percheziție, data și ora emiterii, numele și prenumele persoanei fizice, respectiv denumirea persoanei juridice la care se efectuează percheziția, sistemul informatic sau suportul de stocare a datelor informatice ce urmează a fi percheziționat, perioada pentru care s-a emis mandatul de percheziție, numele și prenumele judecătorului de drepturi și libertăți care a emis autorizația.
Registrul de evidență a sesizărilor privind supravegherea tehnică și a celor privind reținerea, predarea și percheziționarea trimiterilor poștale – acest registru nu este destinat publicității. Acest registru va cuprinde : numărul curent; numărul și data adresei parchetului, numărul dosarului instanței; data încheierii; soluția pe scurt, cu indicarea măsurii dispuse și a persoanei, obiectului sau locului la care se referă ; numărul mandatului de supraveghere tehnică/ mandatului de reținere, predare și percheziționare a trimiterilor poștale ; data și ora emiterii ; judecătorul de drepturi și libertăți care a emis mandatul ; data comunicării încetării operațiunii de supraveghere tehnică și numărul adresei parchetului ; data prelungirii.
Registrul de evidență a redactării hotărârilor – în acest registru se trec în ordinea numerică, separat pe materii, după caz, toate sentințele, deciziile sau încheierile pronunțate și se notează: numărul dosarului, numele judecătorului care a redactat hotărârea, data predării de către judecător a conceptului pentru tehnoredactare, data redactării (care se consideră data depunerii la mapă a hotărârii tehnoredactate, făcându-se, când este cazul, mențiune separată despre data predării de către judecător a conceptului pentru tehnoredactare).
Pe lângă aceste registre, grefierul-șef are ca sarcini stabilite de către Președintele Judecătoriei păstrarea și evidența și a următoarelor registre:
Registrul de evidență a modificărilor completelor de judecată – Acest registru va cuprinde următoarele mențiuni: număr dosar, descrierea modificării, motivul/temeiul modificării, persoana care a efectuat modificările, data, semnătura, observații. Ca motive ale modificărilor oferim ca exemple: admiterea cererilor de abținere/recuzare, ștergerea documentelor în ECRIS, modificarea soluției în ECRIS.
Registrul declarațiilor de interese/avere (pentru grefieri, registratori, judecători) – Acesta cuprinde următoarele mențiuni: numărul de înregistrare al declarației de interese/avere, data depunerii (an, lună, zi), numele și prenumele declarantului, funcția deținută, act de identitate, schimbări intervenite în declarația de interese/avere.
Registrul pentru evidența dosarelor de divorț rămase definitive – Cuprinde următoarele mențiuni: număr curent, nume și prenume părți, numărul dosarului și data înregistrării, nr. sentinței și data pronunțării, data rămânerii definitive.
Registrul de evidență a modificărilor intervenite în starea civilă a persoanei – Conține următoarele elemente: număr curent, nr.dosar, numele părților, obiectul dosarului, numărul dosarului și data pronunțării, data comunicării la Oficiul de Stare Civilă. Cauzele trecute în acest registru au ca obiect înregistrare tardivă a nașterii, stabilire paternitate, anulare act de naștere, tăgadă paternitate, încuviințare nume minor ș.a.
Registrul pentru evidența actelor ce constituie mijloace de probă depuse la casa de valori – cuprinde următoarele rubrici: nr. curent, număr dosar, data depunerii, felul depunerilor, data eliberării, semnătura. Depunerile pot avea ca obiect acte originale, declarații (acte autentice), scripte de comparație, contracte autentificate, testamente, foi de vărsământ etc.
Condica ședințelor de judecată din Camera de Consiliu în materie penală pentru soluționarea cererilor având ca obiect extrădarea – cuprinde următoarle mențiuni: numele și prenumele părților, nr. dosar, obiect, soluția (măsura dispusă), cauza amânării ( lipsa procedurii/probe/lipsă de apărare/alte cauze ), numărul hotărârii, inițialele redactorului.
Colegiul de conducere
În cadrul Judecătoriei Sectorului 6, funcționează un Colegiu de Conducere alcătuit dintr-un număr impar de membri (5 membri), însă, în prezent, un loc este vacant, din cadrul acestuia făcând parte președintele judecătoriei și alți trei judecători, aleși pe o perioadă de trei ani în adunarea generală a judecătorilor. Președintele judecătoriei este și președintele Colegiului de Conducere. Colegiul de conducere dezbate problemele generale de conducere a instanței și adoptă hotărâri menite să asigure buna organizare și funcționare a acesteia.
Colegiul de Conducere are următoarele atribuții:
a) propune secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în raport cu natura și numărul cauzelor, înființarea secțiilor instanței;
a1) propune președintelui instanței, în raport cu natura și numărul cauzelor, înființarea completelor specializate;
b) stabilește componența secțiilor și completelor specializate, în funcție de volumul de activitate, ținând seama de specializarea judecătorilor;
b1) dispune repartizarea judecătorilor de la o secție la alta a instanței, în cazurile în care schimbarea specializării este justificată de existența unui dezechilibru vădit și de durată între secții, sub aspectul volumului de activitate;
b2) aduce la cunoștința Consiliului Superior al Magistraturii modificările referitoare la structura și componența nominală a secțiilor instanței;
b3) la instanțele la care funcționează mai multe secții cu aceeași specializare, stabilește, pentru fiecare an, obiectele din sistemul ECRIS corespunzătoare fiecărei secții, ținând seama de circumstanțele concrete ale instanței, precum și de necesitatea de a se asigura repartizarea aleatorie a dosarelor între secții ( dispoziție introdusă în Regulamentul de ordine interioară al instanțelorprin Hot. Plenului CSM nr. 79/16.01.2014 );
c) stabilește compunerea completelor de judecată și, acolo unde este cazul, asistenții judiciari ce fac parte din aceste complete, la începutul anului, urmărind asigurarea continuității acestora;
d) aprobă, în mod excepțional, schimbarea membrilor completelor de judecată și a asistenților judiciari, în cazurile în care, din motive obiective, se impune aceasta;
d1) desemnează, ținând seama de specializarea judecătorului și de natura problemei de drept ce face obiectul recursului în interesul legii, judecătorul care va susține în fața completului Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul în interesul legii promovat de colegiul de conducere al curții de apel;
e) convoacă adunarea generală a judecătorilor, potrivit legii;
f) aprobă sau, după caz, avizează, la cererea președintelui, deciziile acestuia, în cazurile prevăzute de prezentul regulament;
g) promovează în funcții de conducere informaticienii-șefi, primii-grefieri, grefierii-șefi, grefierii șefi de secții și grefierii arhivari șefi.
Ședințele colegiului de conducere nu sunt publice, iar hotărârile sunt adoptate cu votul majorității. Dezbaterile și hotărârile colegiului de conducere se consemnează într-un proces-verbal, încheiat de grefierul-șef al instanței, care îndeplinește și funcția de secretar al colegiului, și semnat de toți membrii săi. Grefierul-șef păstrează într-o mapă specială procesele-verbale anterior menționate.
EXECUTĂRI PENALE
Observațiile auditorului de justiție
Lucrările de punere în executare a hotărârilor penale se îndeplinesc la fiecare instanță de grefierul care funcționează la acest compartiment. În cadrul Judecătoriei Sectorului 6 București această activitate este îndeplinită de un grefier delegat cu studii superioare.
Atribuțiile grefierului delegat la compartimentul executări penale au fost modificate prin Hot. Plenului CSM nr. 79/16.01.2014, astfel:
a) punerea în executare a pedepselor principale, complementare și accesorii, a măsurilor educative, a măsurilor de siguranță, a măsurilor și obligațiilor impuse de instanță, a avertismentului, a amenzii judiciare, a cheltuielilor judiciare avansate de stat, a măsurilor dispuse cu privire la restituirea lucrurilor și valorificarea celor neridicate, precum și a despăgubirilor civile acordate statului sau instituțiilor publice.
b) comunicarea hotărârilor penale sau a dispozitivului de pe aceste hotărâri către autoritățile și persoanele obligate de lege să le înregistreze sau să le execute (cazierul judiciar, serviciul de probațiune și alte instituții implicate în executarea pedepselor și măsurilor neprivative de libertate prevăzute de legea 253/2013, centrul militar, unitatea care face plata salariului sau a oricărui alt venit din muncă ori, după caz, instituția care dispune efectuarea plății pensiei sau instituția financiară competentă);
c) schimbările intervenite în executarea unor hotărâri penale, amânarea și întreruperea executării pedepselor privative de libertate și a măsurii educative a internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenție, înlăturarea sau modificarea pedepsei, înlocuirea pedepsei amenzii cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității sau cu pedeapsa închisorii ori înlocuirea muncii neremunerate în folosul comunității cu pedeapsa închisorii ;
d) modificări intervenite în executarea unor obligații sau încetarea obligațiilor dispuse în cazul amânării aplicării pedepsei, suspendării executării pedepsei sub supraveghere, liberării condiționate, măsurilor educative neprivative de libertate, precum și permisiunilor acordate de consilierul de probațiune și de către instanță în executarea obligațiilor ;
e) evidența contestațiilor declarate în cauzele privind măsurile preventive și înaintarea dosarelor la instanța ierarhic superioară în termenele prevăzute de lege;
f) înregistrarea datelor în registrele speciale privind cazierul fiscal și evidența plângerilor introduse împotriva actelor și măsurilor luate de procuror în faza de urmărire penală.
g) orice alte acte sau măsuri îndeplinite sau dispuse de judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale.
În afara acestor atribuții cu caracter general statuate prin Regulamentul de ordine interioară, grefierul delegat de la compartimentul executări penale are, potrivit fișei postului, o serie de alte sarcini, printre care: păstrarea relațiilor cu orice instituție publică pentru solicitare/furnizare de informații în legătură cu activitatea compartimentului, colaborarea cu organizațiile internaționale în vederea respectării normelor privind cooperarea judiciară în materie penală, păstrarea relațiilor cu persoane juridice private ( instituții bancare, financiare), întocmirea lucrărilor în legătură cu înregistrarea și completarea registrelor aferente desfășurării activității, atașarea tuturor actelor de executare la dosarul de fond, îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin Normele de utilizare aferente sistemelor informatice SISN și SIRENE, în caliate de grefier delegat să gestioneze și să prelucreze datele din Sistemul de Informații Schengen ( în funcție de permisiunile acordate ), acces la bazele de date ale O.N.R.C., A.N.P. și M.A.I. ș.a.
În cadrul Judecătoriei Sectorului 6 București, președintele instanței a desemnat doi judecători delegați pentru realizarea activității de îndrumare și control a compartimentului de executări penale. Aceștia au următoarele atribuții:
a) coordonează, îndrumă și controlează activitatea compartimentului de executări penale;
b) emit mandate de executare a pedepsei închisorii și a pedepsei detențiunii pe viață, asigură comunicarea și supraveghează luarea măsurilor pentru aducerea la îndeplinire a acestora, precum și a celorlalte dispoziții din hotărârile penale;
c) asigură punerea în executare a măsurilor educative privative de libertate;
d) urmăresc ținerea evidenței amânărilor și întreruperilor de executare a pedepsei închisorii, a pedepsei detențiunii pe viață și a măsurii educative a internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenție și iau măsuri pentru emiterea adreselor de revenire;
e) asigură punerea în executare, prin comunicarea, către serviciul de probațiune și alte instituții prevăzute de lege implicate în executarea pedepselor, măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate, a copiilor de pe hotărâre sau, după caz, de pe dispozitivul acesteia, prin care s-au dispus aceste pedepse sau măsuri;
f) îndrumă și controlează activitatea desfășurată de către serviciul de probațiune și de către instituțiile din comunitate implicate în punerea în executare a pedepselor și măsurilor neprivative de libertate;
g) sesizează instanța de executare în cazul în care, cu prilejul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării, se ivește vreo nelămurire ori împiedicare, precum și în celelalte cazuri prevăzute de lege;
h) rezolvă incidentele intervenite în cursul executării, date prin lege în competența acestora și iau măsuri pentru rezolvarea tuturor cererilor ivite în cursul executării;
i) soluționează plângerile împotriva deciziilor consiliereului de probațiune;
j) aplică amenzi judiciare pentru comiterea unor abateri judiciare, în cazurile prevăzute de lege;
k) închid pozițiile din registrul de executări penale;
l) verifică păstrarea în bune condiții a dosarelor și a lucrărilor de executări;
m) rezolvă corespondența aferentă activității de punere în executare a hotărârilor penale;
n) îndeplinesc alte atribuții date prin lege în competența acestora.
Registre întocmite în cadrul compartimentului executări penale.
Registrul de evidență și punere în executare a hotărârilor penale –în cuprinsul acestuia sunt menționate aspecte legate de fiecare inculpat prevăzut în sentința respectivă, indiferent de soluția pronunțată, iar în caz de concurs de infracțiuni se vor înscrie toate pedepsele, nu numai pedeapsa ce urmează a fi executată. În registru se vor face mențiuni și în legătură cu alte persoane decât inculpatul, dacă prin hotărârea penală au fost obligate la cheltuieli judiciare către stat, la despăgubiri civile, restituiri sau reparări. Se trec date despre cel trimis în judecată, soluția propriu-zisă (dispozitivul hotărârii), punerea în executare a hotărârii, comunicarea acesteia la diverse organe și instituții, felul cum s-a închis poziția și data predării dosarului la arhivă. O poziție se închide prin semnătura judecătorului delegat la acest compartiment.
Pentru completarea în registru, la Judecătoria Sectorului 6 se folosesc următoarele culori: albastru pentru soluțiile judecătoriei, roșu pentru cele ale tribunalului, verde pentru cele ale unei curți de apel și negru pentru soluțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În privința lucrărilor de executare, revine tot în sarcina grefierului delegat efectuarea acestora, în ziua în care hotărârea a devenit executorie sau, după caz, la data când s-a primit extrasul de la instanța de apel sau de la instanța care a soluționat contestația. Se procedează la întocmirea mandatelor de executare a pedepsei închisorii, potrivit Codului de procedură penală, nefiind admisă nicio adăugire, modificare sau ștersătură de text; mandatele, în două exemplare, se predau la registratura instanței, care le va expedia în aceeași zi, pentru cei aflați în libertate către poliția județeană sau la poliția de sector, iar pentru condamnații aflați deja în stare de detenție, către locul de deținere; emiterea ordinului de interdicție de a părăsi țara, care se comunică Poliției de Frontieră și Serviciului Pașapoarte, dacă condamnatul este în stare de libertate; comunicarea titlului executoriu și copiei sentinței către Administrația Financiară, care trebuie să confirme luarea în debit, în cazul în care lucrările de executare privesc cheltuielile de judecată acordate statului și confiscările de bani.
După întocmirea lucrărilor de executare se va menționa pe hotărârea respectivă, aflată la dosar, numărul poziției și anul din registrul de executări penale în care s-au înscris lucrările efectuate.
Pozițiile din registrul de executări penale se vor închide de judecătorul delegat prin completarea ultimelor două coloane, dacă constată următoarele:
a) a sosit dovada de încarcerare ori s-a depus chitanța de plată a amenzii sau a cheltuielilor judiciare avansate de stat și s-au întocmit celelalte lucrări de la poziția respectivă ;
b) s-au expediat actele de punere în executare a cheltuielilor judiciare avansate de stat și a amenzii judiciare primindu-se confirmarea de înregistrare a debitului;
c) s-au achitat toate ratele, în cazul în care plata amenzii a fost eșalonată, ori s-a primit de la organele cărora li s-a trimis spre executare amenda confirmarea că aceasta a fost integral achitată;
d) s-au efectuat lucrările de comunicare către toate instituțiile și persoanele obligate de lege să înregistreze sau să execute hotărârile penale;
e) s-au executat toate măsurile prevăzute în hotărârea prin care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ;
f) a expirat termenul de apel sau contestație, în cazul achitării sau al altor soluții care nu comportă nici o lucrare de executare sau comunicare;
g) s-a expediat dosarul la instanța în favoarea căreia s-a declinat competența.
Registrul de evidență a căilor de atac declarate împotriva hotărârilor penale – acest registru cuprinde în ordinea datei declarării cailor de atac: numele și prenumele părții care a declarat calea de atac, numărul dosarului, data declarării căii de atac, data comunicării către apelant/intimat a lipsurilor cererii, data primirii completării cererii,data comunicării cererii către intimat, data primirii întâmpinării, data comunicării întâmpinării către apelant/recurent, data primirii răspunsului la întâmpinare și data înaintării dosarului la instanța competentă.
Registrul privind arestarea preventivă în cursul urmăririi penale – în acest registru se trec: numărul curent; numele și prenumele inculpatului; numărul dosarului instanței; data și soluția pronunțată; numărul și data mandatului de arestare preventivă; durata arestării, cu indicarea datei la care începe măsura și a datei la care expiră; data declarării contestației; data înaintării contestației la instanța ierarhic superioară; soluția instanței ierarhic superioare precum și prelungirile arestării preventive.Pe lângă acest registru, se păstrează mapa cuprinzând încheierile de prelungire a mandatelor de arestare preventivă.
Registrul special pentru înregistrarea datelor privind cazierul fiscal – în acest registru se fac următoarele mențiuni: numărul curent; numele și prenumele condamnatului, datele de stare civilă, codul numeric personal; domiciliul; infracțiunea săvârșită; hotărârea pronunțată; măsuri asigurătorii ori măsuri privind latura civilă; comunicarea hotărârii către Ministerul Finanțelor Publice; semnătura judecătorului-delegat.
Registrul de evidență a mandatelor europene de arestare – pentru a se asigura furnizarea informațiilor necesare Sistemului Informatic Național de Semnalări care oferă date Sistemului de Informații Schengen, grefierul delegat va comunica o copie a fiecărui mandat european de arestare emis și Serviciului de Investigații Criminale din cadrul IPJ București.
Pe lângă aceste registre, la Judecătoria Sectorului 6 se completează și următoarele registre în format electronic:
– Registrul privind evidența și punerea în executare a plângerilor introduse împotriva actelor și măsurilor luate de procuror în faza de urmărire penală,
– Registrul de evidență a plății amenzii, eșalonate în rate lunare,
– Registrul de evidență a pedepselor cu executare la locul de muncă,
– Registrul de evidență a pedepselor cu executare la locul de muncă, care execută pedeapsa la locul de muncă în una dintre unitățile din circumscripția instanței,
– Registrul de evidență a amenzilor administrative,
– Registrul de evidență a cererilor de reabilitare,
– Registrul de evidență a pedepselor a căror executare a fost suspendată condiționat
-Registrul de evidență a pedepselor a căror executare a fost suspendată sub supraveghere.
EXECUTĂRI CONTRAVENȚIONALE
Observațiile auditorului de justiție
Compartimentul de executări contravenționale funcționează în sensul efectuării lucrărilor necesare privind punerea în executare a hotărârilor civile prin care s-au aplicat sancțiuni contravenționale sau prin care s-a înlocuit sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității. În cadrul acestui compartiment activează un grefier delegat desemnat de președintele instanței, ale cărui lucrări sunt îndeplinite sub îndrumarea și controlul unui judecător delegat.
Registre întocmite în cadrul compartimentului executări contravenționale.
Registrului de executări – este necesară completarea acestui registru privind sancțiunile contravenționale, evidență scriptică a hotărârilor pronunțate la judecătorie. Registrul cuprinde următoarele mențiuni: numele contravenientului, denumirea organului administrativ care a propus sancționarea, primăria de care aparține locul în care contravenientul execută sancțiunea obligării la prestarea unei activități în folosul comunității.
Pozițiile din registru se vor închide după ce a fost confirmată începerea prestării activității în folosul comunității de către primarul căruia i s-a trimis mandatul de executare sau după ce s-a confirmat primirea titlului referitor la despăgubirile civile.
Registrul de evidență și punere în executare – lucrările de evidență și punere în executare a hotărârilor civile se întocmește respectivul registru ca urmare a activității derulate privind aducerea la îndeplinire a sancțiunilor contravenționale (amenzi contravenționale sau înlocuirea sancțiunii obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității) cu privire la care a fost respinsă plângerea formulată, a amenzilor judiciare aplicate în cauzele civile și penale, precum și a altor dispoziții din hotărârile civile ce se execută din oficiu (ex : pensii de întreținere). Referitor la acestea din urmă, ținerea registrului de evidență și punere în executare se îndeplinește de grefierul delegat din acest compartiment, în acesta indicându-se următoarele mențiuni : denumirea și sediul creditorului, numele și adresa debitorului, creanța datorată, modul în care hotărârea a rămas definitivă (eventual numărul și data deciziei instanței de control judiciar la care hotărârea a rămas definitivă sau irevocabilă, după caz), data când instanța a comunicat creditorului titlul executoriu.
În cadrul Judecătoriei Sectorului 6 București, grefierului delegat la acest compartiment îi revin în sarcină și lucrările de punere în executare a amenzilor judiciare.
Registre privind evidența lucrărilor efectuate în cadrul acestui compartimentului executări contravenționale :
Registrul de punere în executare a hotărârilor judecătorești privind sancțiunile contravenționale: acesta cuprinde următoarele mențiuni: număr curent, numărul și data hotărârii, numărul dosarului, numele și prenumele (titulatura) contravenientului, domiciliul (sediul) contravenientului, numărul procesului-verbal de contravenție și organul care la emis, sancțiunea aplicată și textul de lege, soluția pronunțată de instanță (respingere, admitere în parte, renunțare și perimare), data emiterii scrisorii de debit, organul căruia i s-a trimis spre executare, data revenirii, confirmarea executării debitului, corespondența cu organul care execută sancțiunea aplicată (se completează cu data, organul, confirmat), mențiuni cu felul în care se închis poziția (se completează după caz mențiunea confirmat, exonerat sau avertisment) și semnătura judecătorului delegat.
În acest registru se ține evidența plângerilor respinse, a celor admise în parte, a celor în care s-a renunțat la judecată și a celor perimate, se menționează procesele-verbale prin care au fost sancționați contravenienții, persoane fizice sau juridice, arătându-se care au fost organele care au aplicat aceste sancțiuni, care au fost sancțiunile și în bază căror texte de lege au fost aplicate. Se arată și soluția dată de instanță plângerii contravenționale formulată de petent, iar cu roșu se menționează calea de atac a recursului promovată împotriva hotărârii și soluția pronunțată în recurs.
Lucrările de executare constau în emiterea adresei de dare în debit a contravenientului către instituțiile financiare competente să încaseze amenda contravențională și îndeplinirea celorlalte activități conexe emiterii acestei adrese, atunci când se impun.
Adresele de dare în debit cuprind: numele și domiciliul petentului, codul numeric personal, suma pentru care e dată în debit, mențiunile despre titlul executoriu, numărul dosarului si numărul poziției din registrul de executări și se emit către Administrația Financiară de la domiciliul contravenientului. La această adresă, se atașează obligatoriu copie de pe sentință legalizată de grefierul delegat, cu mențiunea „irevocabilă” și dovada de comunicare a acesteia către petent.
Înainte de comunicare, grefierul delegat înaintează dosarul cu adresele la judecătorul delegat spre verificare. În cazul în care lucrările sunt îndeplinite în mod legal, judecătorul delegat semnează adresele de dare în debit.
Registrul de executare a sancțiunilor contravenționale – muncă în folosul comunității- cuprinde următoarele rubrici: număr curent, numărul și data hotărârii, numărul de dosar, nume și prenume debitor – ocupația, domiciliul și datele de stare civilă, numărul procesului-verbal și organul care la emis, sancțiunea aplicată de organul constatator și temeiul juridic, soluția pronunțată (admis/respins), sancțiunea pronunțată de instanță în cererea de transfer formulată – se trece și mențiunea definitiv și irevocabil și data, alte soluții pronunțate de instanță în cazul neexecutării muncii, data înaintării mandatului, organul căruia i s-a încredințat mandatul de executare, data revenirii, data confirmării executării sancțiunii, corespondența cu organul care execută mandatul, observații cu privire la închiderea poziției în registru și data predării dosarului în arhivă, semnătura judecătorului delegat.
Registrul de executare a amenzilor judiciare- are următoarele mențiuni: : număr curent, număr dosar, actul în baza căruia s-a aplicat sancțiunea amenzii judiciare (încheierea și data), numele și prenumele celui sancționat cu datele de stare civilă și CNP (sunt probleme atunci când nu se regăsesc în încheiere aceste date – de exemplu din cauză că a fost sancționat conducătorul unei unități care nu a furnizat la termen anumite date – se trece în registru cine este amendat și grefierul delegat va îndeplini formalitățile de aflare a datelor personale – adrese cu instituția respectivă etc.), cuantumul amenzii judiciare (aplicată fie de instanța civilă, fie de instanța penală), data comunicării organelor de executare, dovada de executare a debitului (se trece confirmat, exonerat după caz) și semnătura judecătorului delegat care închide poziția.
Daca încheierea prin care s-a dispus aplicarea unei amenzi judiciare este pronunțată de instanța penală, se așteaptă să se împlinească termenul de 10 zile în care cel amendat poate solicita scutirea sau reducerea cuantumului amenzii. Dacă încheierea este pronunțată de instanța civilă, acesta este executorie și se trece imediat la executare prin emiterea adresei de debitare însoțite de copie legalizată de pe încheiere, de grefierul delegat, către organele financiare competente. Poziția în registru se închide la confirmarea luării în debit prin mențiunea ”confirmat”. În situația în care cel sancționat a înaintat o cerere de reexaminare și aceasta a fost admisă, grefierul delegat va trimite o nouă adresă la organul financiar, pentru ca acesta să oprească executarea îndreptată împotriva acestuia în baza primei adrese, urmând ca rubrica să se închidă cu mențiunea ”exonerat”.
PRACTICĂ DE CASARE
Observațiile auditorului de justiție
În cadrul instanței sunt desemnați judecători cu atribuții privind analiza practicii instanțelor de control judiciar care întocmesc lunar un referat privind problemele de drept relevante ivite în soluționarea cauzelor, evidențiind practica neunitară atât a propriei instanțe, cât și a instanței ierarhic superioare, dacă este cazul.
La Judecătoria Sectorului 6 București, președintele instanței a desemnat 2 judecători delegați în vederea îndeplinirii atribuțiilor amintite anterior, respectiv pe șefii secțiilor penală și civilă.
Dosarele restituite din căile de atac pentru executare sau conservare sunt primite la compartimentul arhivă, se înregistrează în ziua primirii în registrul general de dosare și în registrul informativ, fiind menționată și data restituirii acestora. În ipoteza în care instanța de control judiciar a desființat ori a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare, se înregistrează un dosar distinct ce va purta același număr cu indicativul -Rj- .
Ulterior, dosarele sunt predate de grefierul arhivar către președintele instanței pentru rezolvare și apoi transmise judecătorului de la secția corespunzătoare care urmărește practica instanțelor de control judiciar. Acesta examinează deciziile pe care le predă, ulterior, grefierului-șef însărcinat cu efectuarea înregistrărilor statistice.
Registrul pentrul evidența practicii instanțelor de control judiciar
Dosarele sosite de la instanțele de control judiciar și soluțiile pronunțate în căile de atac se înregistrează în registrul pentrul evidența practicii instanțelor de control judiciar. Registrul se ține separat pe materii, fiecare registru fiind în păstrarea grefierului șef de secție:
-Registrul de evidență a cauzelor civile trimise spre rejudecare
-Registrul de evidență a cauzelor penale trimise spre rejudecare
Aceste registre cuprind următoarele elemente: obiectul și numărul dosarului, soluția pronunțată la judecarea în fond, numărul și data hotărârii, decizia pronunțată în calea de atac (număr, dată, instanță), motivul casării și numele judecătorului care a pronunțat soluția în primă instanță.
La Judecătoria Sectorului 6 București se completează, pe lângă registrele menționate anterior, și mape pentru fiecare judecător cu hotărârile casate în decursul unui an. La fiecare hotărâre este atașată hotărârea din calea de atac prin care a fost casată sau modificată cea dintâi. Acestea sunt analizate și trimestrial se face un referat, în care se prezintă statistic casările, punându-se în evidență totodată o serie de probleme de drept cu care s-au confruntat judecătorii de la prima instanță, probleme asupra cărora există practică neunitară. Aceste referate se trimit trimestrial Tribunalului.
7. COMPARTIMENT PERSOANE JURIDICE
Observațiile auditorului de justiție
Asociația dobândește personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul, respectiv pentru dobândirea de către sindicat a personalității juridice, împuternicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevăzut în procesul-verbal de constituire, trebuie să depună o cerere de înscriere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul acesta. Prin urmare, judecătoria este instanța competentă material să soluționeze cererile de acordare a personalității juridice asociațiilor, fundațiilor și sindicatelor.
În cadrul Judecătoriei Sectorului 6 București funcționează un compartiment specializat pentru înregistrarea persoanelor juridice în cadrul căruia își desfășoară activitatea specifică un judecător delegat și un grefier.
Judecătorul delegat, desemnat la organul financiar local pentru acordarea personalității juridice, are ca atribuții: examinarea cererilor având ca obiect acordarea personalității juridice și redactarea încheierilor pronunțate în cauzele respective și îndrumarea și controlarea activității grefierului delegat la acest compartiment (ținerea evidențelor, efectuarea înscrierilor, înregistrărilor, comunicărilor sau publicității ).
Atribuțiile grefierului delegat pentru activitatea de înregistrare și evidență a persoanelor juridice:
a) înregistrează cererile formulate pentru acordarea personalității juridice asociațiilor, fundațiilor, sindicatelor și altor persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, pentru modificarea actelor constitutive, și orice alte cereri privind acte sau fapte supuse înscrierii în registrele speciale de evidență a persoanelor juridice. Cererilor de înregistrare a modificărilor actelor constitutive li se va atribui un număr nou de dosar;
b) întocmește, păstrează și completează registrul general de dosare, opisul alfabetic, condica ședințelor de judecată și registrul special al asociațiilor și fundațiilor, federațiilor, persoanelor juridice străine, sindicatelor sau alte registre speciale, după caz;
c) efectuează înscrierea în registrele prevăzute în legi speciale a persoanei juridice în ziua rămânerii irevocabile sau definitive, după caz, a hotărârii judecătorești de admitere a cererii de acordare a personalității juridice;
d) operează mențiunile privind modificarea actului constitutiv al statutului, dizolvarea, lichidarea, radierea persoanei juridice;
e) eliberează, la cerere, reprezentantului persoanei juridice certificatul de înscriere, care va cuprinde: denumirea persoanei juridice, sediul acesteia, durata de funcționare și data înscrierii în registrul special și alte certificate, în condițiile legii;
f) asigură publicarea lichidării asociaților sau fundațiilor, prin afișare la ușa instanței și efectuarea altor formalități de publicitate, în cazurile prevăzute de lege;
g) comunică Ministerului Justiției copii de pe hotărârile judecătorești privind constituirea, modificarea și încetarea oricărei asociații, fundații sau federații, precum și de pe înscrisurile doveditoare, în termen de 3 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii;
h) comunică organului financiar local în a cărui rază teritorială se află sediul persoanei juridice încheierea prin care s-a dispus înscrierea persoanei juridice, cu menționarea numărului de înscriere în registrul asociațiilor și fundațiilor;
i) asigură arhivarea în condiții corespunzătoare a registrelor și dosarelor.
De asemenea, între atribuțiile grefierului delegat intră și comunicarea către Tribunalul București a copiilor de pe hotărârile judecătorești privind constituirea, modificarea și dizolvarea organizațiilor sindicale, precum și a copiilor de pe înscrisurile referitoare la denumirea și sediul organizației sindicale. Specific acestui compartiment este faptul că grefierul delegat îndeplinește orice activitate legată de înregistrarea cererilor, completarea și păstrarea registrelor specifice, arhivarea dosarelor, comunicarea hotărârilor, activități îndeplinite partajat în alte compartimente de câte un grefier în parte.
Grefierul delegat pentru activitatea de înregistrare și evidență a persoanelor juridice îndeplinește, în limitele funcției, orice alte atribuții stabilite de președintele instanței sau de judecătorul delegat, în condițiile prevăzute de lege.
În cadrul compartimentului persoane juridice, evidența înregistrărilor și modificărilor este ținută atât în sistemul informatizat ECRIS, cât și în format scriptic, materializat în următoarele registre: registrul general pentru persoanele juridice, opisul alfabetic, condica ședințelor de judecată pentru persoanele juridice și asociațiile de proprietari, registrul informativ pentru asociațiile de proprietari, registrul general de dosare pentru asociațiile de proprietari. Pentru o mai bună administrare a activității, dat fiind volumul mare de solicitări înregistrate zilnic și numărul ridicat de cereri prelucrate, la Judecătoria Sectorului 6 București funcționează o arhivă separată pentru persoanele juridice.
Constituirea asociațiilor și fundațiilor:
Persoanele fizice și persoanele juridice care urmăresc desfășurarea unor activități de interes general sau în interesul unor colectivități ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociații ori fundații.
În vederea dobândirii personalității juridice, membrii asociației încheie actul constitutiv și statutul asociației, în formă autentică sau atestată de avocat, iar actul constitutiv trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute: datele de identificare a membrilor asociați: numele sau denumirea și, după caz, domiciliul sau sediul acestora; exprimarea voinței de asociere și precizarea scopului propus; denumirea asociației; sediul asociației; durata de funcționare a asociației – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului, sau, după caz, pe termen nedeterminat; patrimoniul inițial al asociației; componența nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare și control ale asociației; persoana sau, după caz, persoanele împuternicite să desfășoare procedura de dobândire a personalității juridice; semnăturile membrilor asociați.
Cererea de înscriere a asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială urmează să-și aibă sediul poate fi formulată de oricare dintre asociați, pe baza unei împuternicirii.
Cerere de înscriere a asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor ținut la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție urmează să-și aibă sediul respectiva asociație se depune personal la grefierul delegat, în acest caz persoana împuternicită având la dispoziție o cerere tipizată sau se poate trimite și prin poștă.
Grefierul delegat verifică actele depuse și conformitatea acestora cu dispozițiile legale și, în caz că sunt depuse personal și sunt lipsuri, îi pune în vedere persoanei împuternicite să le remedieze. Actele necesare constituirii unei asociații sau fundații sunt următoarele :
Cerere tip
Taxă de timbru în cuantum de 100 lei ( plătită la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6)
Dovada disponibilității denumirii – în original – emisă de Ministerul Justiției ( valabilă la data depunerii cererii)
Două exemplare ale actului constitutiv și statutul, în original ( autentificate sau certificate de avocat)
Dovada sediului – contract de comodat sau închiriere- neautentificat și copie de pe titlul de proprietate ; acordul asociației de proprietari și a vecinilor
Dovada patrimoniului- copia foii de vărsământ ( minimum 800 lei pentru asociații și 75 000 lei pentru fundații)
Cazierul fiscal al asociaților sau membrilor fondatori, valabil la data termenului de judecată
Copie de pe legitimația de expert contabil autorizat al cenzorului ( dacă asociația are mai mult de 15 membri fondatori)
Statutul și actul constitutiv în format electronic ( CD- format word și pdf.)
Grefierul delegat va introduce cererea în ECRIS, unde primește număr de dosar și termen care este de maximum 3 zile. Dosarului urmează apoi circuitul obișnuit unui dosar nou intrat, ca și cum acesta ar fi fost primit la registratură, cu deosebirea că în această situație este primit de grefierul delegat pentru activitatea de înregistrare și evidență a persoanelor juridice. Judecătorul verifică legalitatea acestora și, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, dispune prin încheiere înscrierea asociației sau fundației în Registrul asociațiilor și fundațiilor, în urma unei ședințe publice.
Încheierea prin care s-a dispus înscrierea se comunică, din oficiu, organului financiar local în a cărui rază teritorială se află sediul asociației, pentru evidența fiscală, cu menționarea numărului de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor. Dacă nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru încuviințarea cererii, judecătorul va cita, în camera de consiliu, pe reprezentantul asociației, punându-i în vedere în scris, să remedieze neregularitățile constatate până la termenul următor, care nu va fi mai mare de o săptămână. În ipoteza în care neregularitățile sunt înlăturate, judecătorul, ascultând și concluziile procurorului, va lua act prin încheiere, dispunând înscrierea asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor. În cazul în care neregularitățile nu au fost înlăturate sau, deși legal citat, reprezentantul asociației lipsește în mod nejustificat, judecătorul va respinge cererea de înscriere prin încheiere motivată.
Încheierile de admitere sau de respingere a cererii de înscriere sunt supuse numai recursului. În cazul în care procurorul nu a participat la soluționarea cererii, parchetului pe de lângă instanța sesizată i se vor comunica și copii de pe actul constitutiv și de pe statutul asociației, împreună cu încheierea de admitere ori de respingere a cererii de înscriere, după caz. Termenul de recurs este de 5 zile și curge de la data pronunțării, pentru cei care au fost prezenți, și de la data comunicării, pentru cei care au lipsit. Recursul se soluționează cu citarea părților, în camera de consiliu, de urgență și cu precădere.
Înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor se efectuează în ziua rămânerii irevocabile a încheierii de admitere, eliberându-se, la cerere, reprezentantului asociației sau mandatarului acesteia, un certificat de înscriere care va cuprinde: denumirea asociației, sediul acesteia, durata de funcționare, numărul și data înscrierii în Registrul asociațiilor și fundațiilor. În caz că se fac modificări privind asociația sau fundația privind denumirea, sediul sau durata de funcționare există o rubrică în acest certificat care va fi adus de către reprezentant pentru ca grefierul delegat să facă respectivele mențiuni. Odată cu certificatul, se eliberează și o copie de pe încheierea de admitere pe care o legalizează grefierul delegat. După efectuarea înscrierii, o copie după încheiere împreună cu unul din cele patru exemplare de act constitutiv și statut depuse de petent, se comunică din oficiu de grefierul delegat, organului financiar local în a cărui rază teritorială se află sediul asociației pentru a se realiza evidența fiscală, menționându-se numărul de înscriere din Registrul asociațiilor și fundațiilor, respectiv Ministerului Justiției pentru a se efectua înregistrarea corespunzătoare în Registrul Național al persoanelor juridice fără scop patrimonial.
În același registru sunt înscrise și filialele asociațiilor, procedura fiind aceeași.
De asemenea, este aplicată aceeași procedură și în cazul înscrierilor modificărilor aduse actului constitutiv și/sau statutului asociației sau fundației, fiind formate dosare separate la care se atașează la dosarul privind acordarea personalității juridice.
Înființarea asociațiilor de proprietari :
Asociația de proprietari se înființează prin acordul scris a cel puțin jumătate plus unu din numărul proprietarilor apartamentelor și spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, din cadrul unei clădiri, iar acordul se consemnează într-un tabel nominal, anexă la acordul de asociere.
Cererea pentru dobândirea personalității juridice , împreună cu statutul, acordul de asociere și procesul-verbal al adunării constitutive se depun și se înregistrează la organul financiar local – Administrația Finanțelor Publice din cadrul Sectorului 6. Dosarul se trimite Judecătoriei Sectorului 6, unde primește număr de înregistrare din aplicația ECRIS și este înregistrat în registrul general de dosare al instanței, registrul general al compartimentul specializat și în opisul alfabetic. Dosarul este soluționat de judecătorul delegat la compartimentul persoane juridice care analizează cererea, în camera de consiliu, în procedură necontencioasă, fără citarea părților și pronunță o încheiere executorie, fie de admitere și acordare a personalității juridice, fie de respingere. Încheierea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare.
În cadrul Judecătoriei Sectorului 6, evidența acordării personalității juridice pentru asociațiile de proprietari se ține în Registrul special al asociaților de proprietari.
Înființarea sindicatelor :
Pentru dobândirea de către sindicat a personalității juridice, împuternicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevăzut în procesul-verbal de constituire, trebuie să depună o cerere de înscriere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul acesta.
La cererea de înscriere a sindicatului se anexează următoarele înscrisuri :
Taxă de timbru în cuantum de 200 lei, plătită la Direcția de Taxe și Impozite locale Sector 6
Trei exemplare proces-verbal de constituire a sindicatului, semnat de membrii fondatori ( un exemplar original și două copii certificate)
Trei exemplare din statut ( un exemplar original și două copii certificate)
Lista membrilor organului executiv al organizației sindicale, cu menționarea numelui, prenumelui, CNP-ului, profesiei/funcției și domiciliului
Dovada sediului
Dovada patrimoniului inițial.
Dacă sunt întrunite cerințele, instanța va proceda la soluționarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizației sindicale. Instanța pronunță o hotărâre motivată de admitere sau de respingere a cererii. Hotărârea judecătoriei se comunică semnatarului cererii de înscriere, în termen de cel mult 5 zile de la pronunțare.
Hotărârea judecătoriei este supusă recursului. Termenul de recurs este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronunțare.
În cazul în care constată că cerințele legale pentru constituirea sindicatului nu sunt îndeplinite, președintele completului de judecată îl citează în camera de consiliu pe împuternicitul special, căruia îi solicită, în scris, remedierea neregularităților constatate, în termen de cel mult 7 zile.
Judecătoria este obligată să țină un registru special al sindicatelor, în care se înscriu: denumirea și sediul sindicatului, numele și prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii, precum și numărul și data hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de admitere a cererii de înscriere. Sindicatul dobândește personalitate juridică de la data înscrierii în acest registru a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Organizațiile sindicale sunt obligate să aducă la cunoștința judecătoriei sau a Tribunalului Municipiului București, după caz, unde s-au înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a statutului, precum și orice schimbare în componența organului de conducere.
Instanța este obligată să menționeze în registrul special al sindicatelor modificările din statut, precum și schimbările din componența organului de conducere al organizației sindicale.
Registre utilizate în cadrul compartimentului persoane juridice :
În cadrul compartimentului – persoane juridice – se completează o serie de registre în scopul unei mai bune desfășurări a activității și a evidenței stricte a lucrărilor efectuate. Se țin registre pentru sindicate, asociații de proprietari și fundații/asociații non-profit, un registru special de evidență a asociațiilor patronale și a organizațiilor sindicale care îndeplinesc condițiile de reprezentativitate pentru negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, precum și registrul de evidență a hotărârilor prin care se înstrăinează dreptul de proprietate, însă numai cu privire la imobile.
Registrul asociațiilor și fundațiilor – cuprinde următoarele mențiuni :
– numărul și data înscrierii asociației;
numărul dosarului judecătoriei, numărul și data încheierii prin care s-a admis cererea de înscriere și, dacă este cazul, numărul dosarului și al deciziei pronunțate în recurs, cu indicarea instanței și a secției;
numărul și data înscrierii asociației;
denumirea asociației;
sediul asociației;
durata de funcționare a asociației;
patrimoniul inițial al asociației;
numele sau, după caz, denumirea asociaților;
scopul asociației;
obiectivele asociației;
indicarea componenței nominale a consiliului director și a organului de control, precum și a persoanei sau persoanelor desemnate să reprezinte asociația;
mențiuni cu privire la filialele asociației: sediul, patrimoniul inițial, radierea;
mențiuni privind apartenența asociației la o federație: denumirea, sediul, radierea;
mențiuni privind afilierea asociației la organizații internaționale: denumirea, sediul acesteia, alte organizații afiliate;
mențiuni privind statutul juridic de utilitate publică al asociației: numărul și data hotărârii Guvernului prin care s-a recunoscut utilitatea publică, indicarea numărului Monitorului Oficial al României în care au fost publicate rapoartele de activitate și bilanțurile anuale, numărul și data hotărârii Guvernului prin care s-a retras actul de recunoaștere a utilității publice;
modificări ale actului constitutiv și/sau ale statutului asociației;
mențiuni privind reorganizarea asociației: modalitatea și indicarea actului doveditor;
mențiuni cu privire la dizolvarea asociației: modul dizolvării, indicarea actului prin care s-a constatat sau, după caz, s-a hotărât dizolvarea, precum și a organului care l-a emis;
mențiuni cu privire la lichidarea asociației: numele lichidatorilor, indicarea operațiunilor de lichidare, hotărârea judecătorească prin care s-au soluționat contestațiile la bilanțul lichidatorilor;
alte mențiuni;
data radierii asociației.
Registrul pentru evidența asociațiilor de proprietari – în care sunt completate următoarele rubrici : număr dosar, data înregistrării, număr înregistrare la Serviciul Public de Finanțe Publice Locale, nume petent, obiect cauză, mențiuni, soluție pronunțată.
Registrul special pentru înscrierea sindicatelor – cuprinde următoarele mențiuni :
– numărul și data înscrierii,
– denumirea sindicatului,
– numărul și data hotărârii de admite a cererii (modalitatea rămânerii definitive),
– sediul sindicatului,
– data actului constitutiv și a statutului,
– organul de conducere (se indică numele membrilor și adresele lor),
– modificări intervenite după înscriere (se indică numărul și data hotărârii, instanța și secția care a pronunțat-o, cum a rămas definitivă),
– dizolvarea sindicatului (radierea) (se indică cine a solicitat să se facă mențiune despre dizolvare, în ce mod s-a dispus efectuarea mențiunilor și la ce dată s-a menționat în registru).
Registrul special de evidență a asociațiilor patronale și a organizațiilor sindicale care îndeplinesc condițiile de reprezentativitate – cuprinde următoarele rubrici:
– număr dosar instanță și secția,
– numărul și data hotărârii de constatare a reprezentativității (și modul cum a rămas definitivă hotărârea),
– denumirea și sediul asociației patronale sau organizației sindicale care îndeplinește condițiile legale de reprezentativitate,
– denumire unitate (se indică denumirea și sediul unității),
– denumire ramură (se indică denumirea ramurii).
8. BIROUL DE INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE
Observațiile auditorului de justiție
Biroul de informare și relații publice reprezintă compartimentul care asigură legăturile instanței cu publicul și cu mijloacele de comunicare în masă în vederea garantării transparenței activității judiciare, în condițiile legii. În cadrul Judecătoriei Sectorului 6 București, la acest compartiment, sunt desemnați doi judecători delegați care asigură activitatea de soluționare în termen a petițiilor, unul dintre acești, respectiv conducătorul biroului, îndeplinind și rolul de purtător de cuvânt, și doi grefieri.
Activități realizate de către Biroul de informare și relații publice
Principalele activități realizate de către acest compartiment sunt: comunicarea de informații cu caracter public pentru asigurarea transparenței activității judiciare a instanței și primirea de plângeri, petiții, reclamații, alte cereri decât cele care au caracter contencios privind dosare aflate pe rolul instanței sau care privesc personalul instanței.
De asemenea, corespunzător rolului de purtător de cuvânt, judecătorul delegat se ocupă și de relația cu presa, având următoarele atribuții: să furnizeze ziariștilor, prompt și complet, orice informație de interes public care privește activitatea instituției sau autorității publice pe care o reprezintă; să acorde fără discriminare, în termen de cel mult două zile de la înregistrare, acreditarea ziariștilor și a reprezentanților mijloacelor de informare în masă; să informeze în timp util și să asigure accesul ziariștilor la activitățile și acțiunile de interes public organizate de instituția sau autoritatea publică; să asigure, periodic sau de fiecare dată când activitatea instituției ori a autorității publice prezintă un interes public imediat, difuzarea de comunicate, informări de presă, organizarea de conferințe de presă, interviuri sau briefinguri; să difuzeze ziariștilor dosare de presă legate de evenimente sau de activități ale instituției ori autorității publice; să nu refuze sau să nu retragă acreditarea unui ziarist decât numai pentru fapte care împiedică desfășurarea normală a activității instituției sau autorității publice respective și care nu privesc opiniile exprimate în presă de respectivul ziarist; în cazul retragerii acreditării unui ziarist, să asigure organismului de presă obținerea acreditării pentru un alt ziarist.
Judecătorii delegați în cadrul BIRP sunt desemnați la Judecătoria Sectorului 6 de președintele instanței, numai cu acordul prealabil al acestora. La această instanță, programul de lucru cu publicul se desfășoară în fiecare zi lucrătoare între orele 08:00-16:00, cu excepția zilei de miercuri când programul este și între orele 14:00-19:00.
Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor, documentare și de urgență solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.
Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor. Împotriva refuzului de furnizare a informațiilor de interes public prevăzute de Legea nr. 544/2001, persoana ce se consideră vătămată în drepturile sale, se poate adresa cu reclamație administrativă președintelui instanței în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință a refuzului. Dacă persoana se consideră vătămată în drepturile sale poate face plângere la Secția de contencios administrativ al Tribunalului București, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru comunicarea informațiilor de interes public solicitate. Hotărârea Tribunalului București este supusa recursului, iar decizia Curții de Apel este definitiva și irevocabilă. Plângerea și apelul se judeca în instanță, în procedură de urgență și sunt scutite de taxă de timbru.
Conducătorul Biroul de Informare și Relații Publice are următoarele atribuții:
a) conduce și coordonează activitatea biroului;
b) organizează activitatea de furnizare pe loc a informațiilor, atunci când acest lucru este posibil;
c) analizează cererile de furnizare a informațiilor publice, dispune cu privire la caracterul acestora – comunicate din oficiu, furnizabile la cerere sau exceptate de la liberul acces – și ia măsuri pentru rezolvarea solicitărilor, potrivit legii, și pentru transmiterea răspunsurilor către solicitanți, în termenul legal;
d) asigură îndeplinirea obligației legale de furnizare din oficiu a informațiilor prevăzute de lege, prin afișare în locuri vizibile la sediul instanței a înscrisurilor care să cuprindă aceste informații și prin publicarea lor pe pagina de Internet a instanței;
d1) asigură publicarea pe pagina de internet a instanței a următoarelor informații, referitoare la fiecare judecător al instanței:
– facultatea de drept absolvită, instituția de învățământ superior din care aceasta face parte și anul absolvirii, respectiv, dacă este cazul, instituția de învățământ superior care a eliberat diploma de licență și anul promovării examenului de licență;
– funcțiile de specialitate juridică ocupate, unitățile la care judecătorul a exercitat aceste funcții și perioadele în care au fost exercitate;
– concursurile sau examenele de promovare în funcții de execuție sau de numire în funcții de conducere promovate;
– funcțiile de conducere ocupate și perioadele în care judeătorul a ocupat aceste funcții.
e) analizează petițiile înregistrate și dispune cu privire la modul de soluționare, de redactare a răspunsului, conexare sau clasare, sub coordonarea președintelui instanței;
f) repartizează petițiile compartimentelor de specialitate, în funcție de activitatea acestora, și asigură soluționarea lor și trimiterea răspunsului în termenul legal;
g) identifică știrile difuzate de mass-media locală și națională, care au un impact negativ asupra activității și imaginii instanței sau judecătorilor ce funcționează în cadrul acesteia, verifică veridicitatea informațiilor și asigură informarea corectă a opiniei publice, exprimând poziția instanței față de problemele semnalate;
h) redactează declarații de presă și participă la interviuri, furnizând informațiile de interes public, în scopul unei informări corecte și complete;
i) sprijină judecătorii în exercitarea dreptului la replică.
Îndeplinirea funcției compartimentului este susținută și de activitatea grefierilor delegați care au următoarele atribuții: primesc și înregistrează cererile de furnizare a informațiilor publice; primesc și înregistrează petițiile adresate instanței; prezintă conducătorului biroului, zilnic, petițiile și cererile înregistrate; transmit către compartimentele de specialitate solicitările de informații și petițiile, spre soluționare; urmăresc soluționarea la timp a solicitărilor și petițiilor și aduce la cunoștința conducătorului biroului orice problemă ivită în derularea activității; comunică răspunsurile către petiționari și solicitanți; redactează și pun la dispoziție publicului înscrisurile cu informațiile care se comunică din oficiu, precum și formularele pentru solicitările de informații publice și pentru reclamațiile administrative; furnizează pe loc, atunci când este posibil, informațiile publice solicitate; fac mențiunile în registrul de petiții și în registrul pentru înregistrarea cererilor și răspunsurilor privind accesul la informațiile publice; păstrează în mape separate petițiile și cererile, precum și răspunsurile date acestora. Activitatea acestora este reglementată de dispozițiile art. 81 din Regulamentul de ordine interioară.
Eliberarea informațiilor solicitate de persoanele interesate se efectuează în baza unei cereri pe care grefierul delegat o înregistrează spre soluționare și o treansmite judecătorului însărcinat cu această atribuție. Răspunsul unei solicitări adresate Biroului de Informare și Relații Publice poate fi afirmativ, atunci când informația solicitată face parte din categoria informațiilor de interes public, poate fi negativ atunci când informația nu există la instanța solicitată sau atunci când face parte din categoria informațiilor exceptate de la liberul acces.
Cererile formulate sunt înregistrate în Registrul de evidență pentru înregistrarea cererilor și răspunsurilor privind accesul la informațiile de interes public, în care sunt menționate rubrici având următorul conținut: numărul și data cererii, numele și prenumele solicitantului, informațiile solicitate, răspunsul comunicat.
În funcție de disponibilitatea emiterii răspunsului, la rubrica aferentă sunt trecute următoarele precizări :
Da – acces liber la informații
Termen 30 de zile, dacă soluționarea necesită un termen de răspuns
Trimis la altă instituție ( dacă judecătoria nu este autoritatea care deține informația solicitată)
Nu- informație exceptată ( dacă datele solicitate fac parte din categoria exceptată de lege de la accesul liber)
Nu- informație inexistentă (dacă la instanță nu există datele solicitate).
Referitor la petițiile formulate de persoanele interesate, cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris sau prin e-mail, pe care un cetățean ori o organizație legal constituită o poate adresa autorităților publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale din unitățile administrativ-teritoriale, societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome este primită de grefierul delegat din cadrul Biroului de Informare și Relații Publice și trimisă spre soluționare judecătorului delegat. Inițial, petiția este înregistrată cu o viză de primire, iar în cazul în care aceasta este trimisă prin poștă poartă și viza Biroului Registratură cu data intrării în instanță.
Grefierul din cadrul Biroul de Informare și Relații Publice întocmește și completează și un Registru de evidență a petițiilor care are următoarea formă :
La termenul stabilit de judecător pentru soluționare, grefierul delegat redactează răspunsul pentru petiția respectivă. Ulterior soluționării, petiția și răspunsul la aceasta sunt înregistrate într-o mapă de evidență, în dublu exemplar dintre care unul va fi trimis petentului. Expedierea răspunsului către petiționar se va face numai prin intermediul acestui compartiment, acesta îngrijindu-se și de clasare și arhivare.
Cererile îndreptate greșit la Biroul de Informare și Relații Publice se trimit cu adresă de înaintare la organul competent, iar petentul este notificat despre trimiterea la respectivul organ a cererii sale.
Alături de cele două registre sus-menționate, grefierul delegat consemnează în două mape răspunsurile aferente celor două categorii de cereri. Răspunsurile la cereri se întocmesc în două exemplare, unul se predă solicitantului și celălalt se leagă la mapa de răspunsuri.
Observații coordonator de practică
Evaluare coordonator de practică
II. ACTIVITATEA DE JUDECATĂ – REDACTARE SENTINȚE ÎN MATERIE CIVILĂ
1. Acțiune privind majorarea pensiei de întreținere
Fișa dosarului
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată
Preliminar ședinței de judecată am studiat dosarul pentru înțelegerea exactă a situației de fapt, a cererilor și a apărărilor părților. De asemenea, am avut în vedere și prevederile legale care reglementează posibilitatea instanței de judecată de a dispune modificarea pensiei de întreținere, ulterior unei sentințe civile rămase definitive prin care o parte este obligată la plata acesteia. Ca urmare a identificării condițiilor prevăzute în mod expres, am identificat probatoriul necesar a fi administrat în cauză pentru a putea fi stabilită în mod concret situația de fapt existentă între părți. Astfel, pentru stabilirea existenței unei modificări survenite în ceea ce privește situația materială a pârâtului, am constatat că reclamanta a depus la dosarul cauzei adeverințe de venit din care nu rezultă veniturile pârâtului aferente ultimelor luni, anterioare introducerii cererii de chemare în judecată, ci pentru o perioadă cu mult anterioară acestei date.
La prima ședință de judecată, după identificarea părților, instanța a procedat la verificarea competenței materiale și teritoriale, constatând că este competentă să soluționeze prezenta cauză. În continuare, după ce a dat cuvântul părților asupra estimării duratei procesului și a apreciat durata necesară ca fiind de 30 de zile, instanța le-a dat cuvântul părților asupra probatoriului. Sub acest aspect, este de menționat faptul că reclamanta a solicitat administrarea probatoriului cu interogatoriul pârtului, însă fără a formula interogatoriu, acest aspect fiind de natură să atragă necesitatea amânării cauzei, în cazul în care proba cu interogatoriul pârâtului ar fi încuviințată de către instanță. Însă, s-au avut în vedere, următoarele aspecte : pârâtul a solicitat prin întâmpinare prestarea întreținerii față de copilul minor, în natură, iar nu prin echivalent bănesc, instanța punând în discuție calificarea întâmpinării ca cerere reconvențională, acesta spunând că este de acord, fapt ce atrage necesitatea timbrării cererii sale. De asemenea, reclamanta a solicitat emiterea adreselor către societățile comerciale unde pârâtul își desfășoară activitatea, menționând faptul că la solicitarea sa personală, eliberarea acestora i-a fost refuzată, astfel instanța considerând această probă cu înscrisuri concludentă și utilă soluționării cauzei, a dispus încuviințarea sa, împrejurarea care atrage amânarea cauzei pentru adminsitrarea probatoriului.
Apreciez că, având în vedere toate aceste aspecte incidente în prezenta cauză, instanța în mod corect a apreciat că este posibilă administrarea probatoriului cu interogatoriul pârâtului, fără ca reclamanta să fie decăzută din acest drept, amânarea cauzei fiind necesară.
Ulterior ședinței de judecată, am participat la întocmirea și emiterea adreselor către societățile comerciale la care pârâtul își desfășoară activitatea, iar ca urmare a necomunicării de către una dintre aceste societăți comerciale a informaților solicitate, la termenul următor instanța a procedat la revenirea cu adresă către aceatsa, punându-i în vedere că neconformarea sa va atrage sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei.
După rămânerea în pronunțare, am procedat la întocmirea minutei, aceasta fiind confruntată cu minuta președintelui completului de judecată. La elaborarea considerentelor din cuprinsul sentinței civile, am purtat discuții cu președintele completului de judectă, constatând următoarele aspecte. Cu titlu preliminar, trebuie menționat atât principiului disponibilității, potrivit cărui părțile stabilesc, atât obiectul cât și apărările formulate în cauză, precum și sarcina probei care aparține celui care face o susținere în cadrul procesului. Astfel, în stabilirea limitelor rolului activ al judecătorului, am apreciat că, în mod corect, instanța nu a dispus din oficiu administrarea probelor pentru dovedirea intervenirii unor schimbări în ceea ce privești starea de nevoie a copilului minor, apărute de la data rămânerii definitive a sentinței civile anterioare. Reclamanta a invocat acest aspect, depunând la dosarul cauzei numeroase înscrisuri, însă se poate constata că aceste probe făceau referire la perioada anterioară rămânerii definitive a sentinței civile prin care s-a dispus obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere. Or, pentru a se solicita majorarea penisie de întreținere, atunci când nu s-au produs modificări în ceea ce privește veniturile pârâtului, un alt caz ce trebuie îndeplinit este existența unor modificări cu privire la starea de nevoie a minorului, dovada acestora aparținând reclamantei, iar rolul activ al judecătorului fiind limitat.
Redactare Sentință
DOSAR NR. 5460/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7521
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 23.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE – XY
GREFIER – WV
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta LAZĂR MIHAELA și pe pârâtul STOICA VASILE GABRIEL și Autoritatea Tutelară Sector 6 București, având ca obiect majorare pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut in ședința din Camera de Consiliu se prezintă reclamanta –pârâtă personal, legitimată de instanță cu CI seria RX nr. 477166 având CNP [anonimizat] și pârâtul – reclamant personal, legitimat de instanță cu CI seria RX nr. 501552 având CNP [anonimizat], lipsă fiind Autoritatea Tutelară Primăria Sector 6.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la dosarul cauzei pârâtul a depus la dosar adeverințe de venit pentru luna august 2014 de la Icoterm SRL , Megaterm SRL și Gaming Term SRL, iar adresa emisă de instanță și plicul emis către Gaming Term SRL a fost restituit la dosar cu mențiunea firmă mutată, după care,
Față de lămuririle solicitate de instanță pârâtul – reclamant arată că înainte de luna august nu a obținut venituri de la Gaming Term SRL iar pentru luna septembrie din colaborarea cu Gaming Term SRL, obține un venit de aproximativ 160 lei lunar.
Reclamanta –pârâtă depune concluzii scrise și solicită acordarea cuvântul pe fond.
Nemaifiind formulate cereri noi, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Reclamanta – pârâtă personal solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată. Arată că a făcut un calcul și un sfert din venituri suma ar reprezenta suma de 3 milioane. Solicită ca instanța să respingă cererea pârâtului, tot ce a susținut acesta nu este adevărat și totodată arată că insistă ca pensia să nu fie modificată în natură deoarece pârâtul nu dă nimic copilului. Arată că la dosarul cauzei a depus dovezi că a început executarea sentinței, pârâtul nu a plătit nici pensia stabilită și dacă tot continuă așa va ajunge șomer. Arată că dacă pârâtul va plăti suma de 3 milioane lei lunar va fi mulțumită.
Pârâtul – reclamant având cuvântul solicită ca instanța să stabilească pensia de întreținere în natură întrucât cunoaște nevoile copilului. Arată că în adeverință este trecut cuantumul veniturilor sale, fosta soție a făcut numai plângeri iar ceea ce susține aceasta este o minciună. Arată că a stat cu copilul non stop și a fost privilegiat în acest sens, iar suma de 200 lei în natură este suficientă și nu ar vrea să fie obligat la această sumă întrucât știe cum să-și crească copilul.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.05.2014, reclamanta Lazăr Mihaela a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Stoica Vasile Gabriel majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat prin Decizia civilă nr. 1921/26.11.2013 a Curții de Apel București, în favoarea minorului Alexandru, născut la data de 08.08.2003, de la suma de 254 lei la suma de ¼ din veniturile actuale, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin Decizia civilă nr. 1921/26.11.2013 a Curții de Apel București, pârâtul Stoica Vasile Gabriel a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 254 lei, în favoarea minorului Alexandru, născut la data de 08.08.2003. Aceasta a arătat că adeverințele prezentate de pârât pentru calcularea cuantumului pensiei de întreținere la momentul pronunțării hotărârii mai sus menționate nu refectau adevărul, pârâtul întregistrând, în realitate, un venit mai mare. De asemenea, reclamanta a menționat faptul că pensia de întreținerede 254 lei nu este proprie nevoilor minorului Alexandru, cheltuielile necesare pentru întreținerea sa depășind această sumă.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 107 raportat la art. 94 alin. (2) și (3) din Codul Familiei.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit art. 15 lit. e) din O.U.G nr. 80/2013.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului Stoica Vasile Gabriel, depunând la dosarul cauzei, în copie, Decizia civilă nr. 1921/26.11.2013 a Curții de Apel București (filele 6-15), Sentința civilă nr. 4463/ 18.05.2012 a Judecătoriei Sector 6 București (filele 16-19), copie CI Lazăr Mihaela (fila 20), certificat de naștere Ignat Mihaela (fila 21), certificat de căsătorie (fila 22), certificat de naștere Stoica Alexandru (fila 23)
Pârâtul a depus întâmpinare (filele 29-31), solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pe fond, pârâtul a arătat, în esență, că media luanară a venitului net total, pentru lunile anterioare introduceri cererii de chemare în judecată este de 735 lei, astfel încât nu se justifică majorarea pensiei de întreținere. De asemenea pârâtul a arătat că minorul Alexandru are nevoie de un mediu armonios de dezvolatare psihică și fizică, aspect pe care mama copilului nu i-l oferă deoarece acesta a dat dovadă, în ultimul timp, de un comportament necorespunzător vârstei sale. Pârâtul a meționat faptul că mama minorului are interese financiare mult mai dezvoltate decât cele necesare pentru menținerea unor relații personale între părinți și copil.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 93, 97 și 107 din Codul Familiei.
În dovedirea întâmpinării, pârâtul a depus la dosar adeverința de venit emisă de S.C. ICOTERM S.R.L. (fila 32), adeverință de venit emisă de S.C. MEGATERM S.R.L. (fila 33).
Pârâtul a formulat cerere reconvențională (filele 116-118) prin care a solicitat în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Lazăr Mihaela obligarea sa la întreținerea minorului Alexandru, născut la data de 08.08.2003, în natură, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul-reclamant a arătat că prin Decizia civilă nr. 1921/26.11.2013 a Curții de Apel București, acesta a fost obligat la plata pensiei de întreținere în cuantum de 254 lei, prin echivalent bănesc. Acesta a menționat că relația dintre tată și fiu este una bazată pe afecțiune, astfel încât menținerea și dezvoltarea acestei relații poate fi realizată prin îndeplinirea obligației de întreținere, în natură, iar nu prin plata unei sume de bani. De asemenea, pârâtul-reclamant a menționat faptul că îi sunt cunoscute nevoile minorului, plata pensiei de întreținere, în natură, fiind indicată pentru a arăta minorului contribuția fiecărui părinte la creșterea și educarea sa. Prin plata unei sume de bani în contul reclamantei-pârâte, minorul Alexandru nu poate afla de contribuția pârâtului-reclamant la nevoile copilului.
În drept, pârâtul-reclamant a invocat dispozițiile art. 93, 97 și 107 din Codul Familiei.
În dovedirea cererii sale, nu a solicitat încuviințarea și administrarea de probe.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit art. 15 lit. e) din O.U.G nr. 80/2013.
Reclamanta-pârâtă Lazăr Mihaela a depus răspuns la întâmpinare și înrâmpinare la cererea reconvențională (filele 44-47) prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale și a motivelor invocate prin întâmpinare ca neîntemaiate.
Reclamanta-pârâtă Lazăr Mihaela a arătat, în esență, că adeverințele depuse de către pârâtul-reclamant pentru a fi avute în vedere la momentul stabilirii cunatumului pensiei de întreținere prin Decizia civilă nr. 1921/26.11.2013 a Curții de Apel București nu reflectă adevărul. De asemenea, aceasta a precizat că adeverințele nu sunt întocmite conform Codului Muncii, iar persoana care le-a întocmit este chiar pârâtul-reclamant, acesta având calitatea de contabil șef. Mai mult, reclamanta-pârâta a menționat că există o neconcordanță între veniturile pârâtului-reclamant din anul 2013 și cele din 2014, veniturile declarate fiind mai mici decât cele încasate în realitate. Aceasta a arătat că nevoile minorului Alexandru depășesc cunatumul pensiei de întreținere, pensie pe care pârâtul-reclamant nu a plătit-o, împotriva acestuia fiind începută executarea silită pentru suma de 6000 lei. Invocarea de către pârâtul-reclamant a interesului material nu este adevărată, reclamanta-pârâtă Lazăr Mihaela arătând că a efectuat numeroase demersuri pentru ca tatăl să aibă legături personale cu minorul.
La termenul de judecată din data de 02.10.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri: adeverință din data de 08.10.2013 emisă de S.C. MEGATERM S.R.L. (fila 48), adeverință din data de 08.10.2013 emisă de S.C. ICOTERM S.R.L. (fila 49), adeverință din data de 29.05.2014 emisă de S.C. ICOTERM S.R.L.(fila 50), adeverință din data de 28.05.2014 emisă de S.C. MEGATERM S.R.L. (fila 51), adeverință din data de 06.12.2011 emisă de S.C. ICOTERM S.R.L.(fila 53), adeverință din data de 06.12.2011 emisă de S.C. MEGATERM S.R.L. (fila 54), încheiere emisă de BEJ Bran Cristian din data de 14.02.2014 (filele 58-59), încheiere emisă de BEJ Bran Cristian din data de 20.06.2014 (filele 60-61), bon fiscal ,,Dent Estet” (filele 62-63), ), bon fiscal ,,Dent Estet” (filele 64-65), copie cerere către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din data de 01.04.2014 (filele 66-67), copie cerere către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din data de 15.04.2014 (filele 68-69), copie cerere către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din data de 06.05.2014 (filele 70-71), copie cerere către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din data de 13.05.2014 (filele 72-73), răspuns Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din data de 11.04.2014 (fila 74), răspuns Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din data de 27.05.2014 (fila 75), răspuns Secția 20 Poliție (fila 76), plângeri către Secția 20 Poliție (filele 77-81), însccris ,,Lista firmelor din România” (filele 102-108), iar pârâtul a depus: adeverință din data de 11.08.2014 emisă de S.C. MEGATERM S.R.L. (fila 86), adeverință din data de 11.08.2014 emisă de S.C. ICOTERM S.R.L. (fila 87), adeverință de venit din data de 02.10.2014 emisă de S.C. ICOTERM S.R.L. (fila 135), adeverință de venit din data de 02.10.2014 emisă de S.C. MEGATERM S.R.L. (fila 136), adeverință de venit din data de 02.10.2014 emisă de S.C. GAMING TERM S.R.L. (fila 137),
Sub aspectul probatoriului, instanta a încuviințat și administrat pentru reclamanta-pârâtă proba cu înscrisurile depuse la dosar și interogatoriul pârâtului-reclamant Stoica Vasile Gabriel (filele 120-121), iar pentru pârâtul-reclamant proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei-pârâte Lazăr Mihaela (fila 119), considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin.(1) din Codul de procedură civilă
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Decizia civilă nr. 1921/26.11.2013 a Curții de Apel București (filele 6-15), pârâtul-reclamant Stoica Vasile Gabriel a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului Alexandru, născut la data de 08.08.2003, în cuantum de 254 lei, începând cu data de 01.10.2013 până la majoratul minorului.
Instanța reține că la stabilirea cunatumului pensiei de întreținere, în considerentele hotărârii menționate mai sus, s-a avut în vedere venitul net lunar realizat de către pârâtul-reclamant Stoica Vasile Gabriel la data eliberării adeverințelor, și anume în luna octombrie 2013, acesta fiind de 249 lei, și respectiv 670 lei, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 529 alin.(1) din Codul Civil.
Se vor respinge susținerile reclamantei-pârâte Lazăr Mihaela potrivit cărora la momentul pronunțării acestei hotărâri s-au avut în vedere venituri care nu corespund realității, pârâtul-reclamant încasând, în realitate, un venit net lunar mai mare, deoarece considerentele deciziei civile nr. 1921/26.11.2013 a Curții de Apel București au autoritate de lucru judecat, prin prezenta cauză neputând să se revină asupra celor statuate prin această hotărâre raportat la acel moment.
De asemenea, înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamanta-pârâtă prin care arată neconcordanța între adeverințele emise de instituțiile la care pârâtul-reclamant își desfășoară activitatea, cu referire la venitul acestuia din anul 2013, respectiv 2014, și cu privire la persoana care le-a emis și a cărei semnătură se regăsește pe aceste înscrisuri, nu vor fi avute în vedere pentru stabilirea situației de fapt. Acest lucru, întrucât veniturile pârâtului-reclamant Stoica Vasile Gabriel realizate în anul 2013 au fost avute în vedere la momentul pronunțării Deciziei civile nr. 1921/26.11.2013 a Curții de Apel București, acestea neputând fi avute în vedere la stabilirea veniturilor nete lunare pe care le înregistrează în prezent. Mai mult, în cazul existenței unor probe temeinice cu privire la săvârșirea unor infracțiuni cu ocazia emiterii adeverințelor de venit, pot fi sesizate organele judiciare penale, acestea fiind competente să stabilească existența sau inexistența unor fapte penale.
În drept, în ceea ce privește modificarea pensiei de întreținere, potrivit art. 531 alin.(1) din Codul Civil, dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Prin urmare, pentru a fi incidente dispozițiile privind modificarea pensiei de întreținere trebuie îndeplinite condițiile existenței atât a unei schimbări în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea, cât și în ceea ce privește nevoia celui care o primește.
În concret, instanța reține că minorul Alexandru, născut la data de 08.08.2003, urmează cursurile unei instituții de învățământ și desfășoară numeroase activități extrașcolare, astfel cum reclamanta-pârâtă a menționat, aspecte necontestate de către pârâtul-reclamant. Cu toate acestea, se constată că împrejurările menționate au fost avute în vedere și la momentul pronunțării Deciziei civile nr. 1921/26.11.2013 a Curții de Apel București, prin care s-a stabilit obligarea pârâtul-reclamant la plata pensiei de întreținere în cuantum de 254 lei, considerându-se că aceasta este suficientă pentru nevoile copilului, cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională.
Mai mult, instanța nu va avea în vedere la stabilirea intervenirii unei schimbări în ceea ce privește nevoile copilului, bonurile fiscale depuse de către reclamanta-pârâtă la dosarul cauzei (filele 62-65) prin care se arată efectuarea unor cheltuieli medicale pentru minorul Alexandru, deoarece, potrivit datelor înscrise pe aceste bonuri fiscale, cheltuielile menționate au fost efectuate în data de 19.03.2013, respectiv în data de 27.08.2013, adică anterior Deciziei civile nr. 1921/26.11.2013 a Curții de Apel București.
Pentru a se constata schimbări referitoare la nevoia minorului, de natură să atragă modificarea cuantumului pensiei de întreținere este avută în vedere perioada cuprinsă între rămânerea definitivă a deciziei civile nr. 1921/26.11.2013 și până în prezent, fără a se putea analiza o situație trecută, cu atât mai mult în cazul intervenirii unei hotărâri definitive prin care a fost avută în vedere nevoia minorului Alexandru pentru stabilirea contribuției părinților la întreținerea sa.
Chiar și în situația considerării îndeplinirii condiției analizate, instanța constată că nu a intervenit o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea, pârâtul-reclamant Stoica Vasile Gabriel. Conform adeverinței de venit din data de 02.10.2014 emisă de S.C. ICOTERM S.R.L. (fila 135), adeverinței de venit din data de 02.10.2014 emisă de S.C. MEGATERM S.R.L. (fila 136) și potrivit adeverinței de venit din data de 02.10.2014 emisă de S.C. GAMING TERM S.R.L. (fila 137), pârâtul-reclamant Stoica Vasile Gabriel întregistrează următoarele venituri nete: 269 lei venit net întregistrat în luna august 2014 de la S.C. ICOTERM S.R.L., 269 lei venit net întregistrat în luna august 2014 de la S.C. MEGATERM S.R.L. și 61 lei venit net întregistrat în luna august 2014 de la S.C. GAMING TERM S.R.L..
Potrivit art. 528 alin.(2) din Codul Civil, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil. În consecință, instanța reține că pârâtul-reclamant Stoica Vasile Gabriel are un venit total lunar net de 599 lei, limita maximă de o pătrime stabiliă de lege, fiind în acest caz de 149,75 lei.
Se va respinge susținerea reclamantei-pârâte prin care se arată că pârâtul-reclamant este proprietarul unui teren unde se află adresa instituției S.C. GAMING TERM S.R.L., fapt ce ar atrage înregistrarea unui venit mult mai mare de către acesta, deoarece la dosarul cauzei a fost depusă adeverința de venit emisă de S.C. GAMING TERM S.R.L. prin care se arată că pârâtul-reclamant a înregistrat un venit net în luna august 2014 de 61 de lei.
Instanța reține că venitul total net lunar al pârâtului-reclamant Stoica Vasile Gabriel este variabil, aspecte ce rezultă din adeverința din data de 11.08.2014 emisă de S.C. MEGATERM S.R.L. (fila 86) și adeverința din data de 11.08.2014 emisă de S.C. ICOTERM S.R.L. (fila 87), prin care se menționează veniturile realizate pe ultimele 6 luni, în cunatum total de 612,67 lei.
În consecință, se constată că nu este îndeplinită condiția intervenirii unei schimbări în ceea ce privește venitul net lunar realizat de către pârâtul-reclamant Stoica Vasile Gabriel în sensul măririi acestuia pentru a atrage o majorare a pensiei de întreținere a minorului Alexandru, datorată în prezent în cunatum de 254 lei.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța constată că prin decizia civilă nr. 1921/26.11.2013 a Curții de Apel București, pârâtul-reclamant Stoica Vasile Gabriel a fost obligat la plata pensiei de întreținere, prin echivalent bănesc, în cunatum de 254 lei. De asemenea, prin sentința civilă nr. 4463/ 18.05.2012 a Judecătoriei Sector 6 București (filele 16-19), locuința minorului Alexandru a fost stabilită la domiciliul mamei.
Ca urmare a celor analizate anterior, nu a intervenit nicio schimbare care să justifice modificarea pensiei de întreținere, atât sub aspectul majorării sale sau a modalității concrete în care aceasta este prestată de către tatăl minorului Alexandru.
Invocarea de către pârâtul-reclamant a relațiilor afective dintre acesta și minor sunt avute în vedere la momentul stabilirii desfășurării neîngrădite a relației personale dintre aceștia sau printr-un program de vizitare. De asemenea, exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți este stabilită având în vedere interesul superior al copilului și nu are un efect direct asupra modalității de prestare a obligației de întreținere.
În lumina acestor considerente, instanța urmează să respingă atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea reconvențională ca neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul. Instanța constată că ambele părți au o culpă procesuală și nu au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, urmând să ia act de manifestarea lor de voință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta- pârâtă LAZĂR MIHAELA, domiciliată în București, Str. Politehnicii, nr. 4, bl. 1, sc. 6, et.4, ap. 70, Sector 6, având CNP [anonimizat], în contradictoriu cu pârâtul-reclamant STOICA VASILE GABRIEL domiciliat în str. Armenis, nr. 10, bl. 35, sc. C, et. 3, ap. 40, sector 3, București, CNP [anonimizat], cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor procesuale în București, Sector 6, str. Sg.Maj. Cara Anghel, nr. 2, cod poștal 062644 și Autoritatea Tutelară Sector 6 București cu sediul în Calea Plevnei , nr. 147-149, Sector 6, București.
Respinge cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant Stoica Vasile Gabriel în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Lazăr Mihaela.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.10.2014
PRESEDINTE: GREFIER:
Observații coordonator de practică
2. Acțiune de divorț – cu copii minori
Fișa dosarului
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată
În prezenta cauză sunt de menționat aspectele referitoare la stăruința judecătorului de împăcare a părților, care trebuie exercitată la fiecare termen de judecată. Astfel, deși acest aspect nu este incident în cauză, pe parcursul ședințelor de judecată, am asistat la efectuarea demersurilor pentru a se identifica împrejurările asupra cărora părțile au căzut de acord, uneori chiar în privința desfacerii căsătoriei.
Sub aspect probatoriu, atât în prezenta cauză, cât și în numeroase alte cauze, am identificat incidența problemelor care apar datorită insuficienței dovezilor care să ateste afectarea gravă a relațiilor de familie, deși ambi soți confirmă că este imposibilă continuarea căsătoriei, însă nu solicită desfacerea acesteia prin acord.
Totodată, la această situație contribuie și limitarea legală referitoare la persoanele care pot fi ascultate ca martori în cauzele de divorț, având în vedere faptul că, de cele mai multe ori, i-au cunoștință de relația dintre soți persoanele foarte apropiate care aparțin familiei lărgite, ori numai descendenții soților.
Referitor la declarația martorilor, pe lângă faptul că aceasta poate fi înlăturată ca urmare a existenței vrășmășiei între martor și partea adversă, martorul trebuie să relateze aspecte percepute în mod direct de către acesta, iar nu împrejurări de care a luat la cunoștință de la una dintre părțile din proces, acestea din urmă susțineri putând fi relatate instanței de însăși partea procesuală.
În privința păstrării relației personale a părinților cu copiii lor minori, în cadrul ședinței de judecată, am participat la explicarea detaliată de către judecător a naturii acestui drept, având în vedere faptul că părțile, de cele mai multe ori, solicită stabilirea unui program de vizitare de către instanță, fără a cunoaște faptul că părintele căruia nu i-a fost dat spre creștere și educare copilul minor, poate exercita dreptul de a avea relații personale cu acesta, în mod neîngrădit, atunci când între foștii soți nu există un conflic sub acest aspect.
Redactare Sentință
DOSAR NR. 6703/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR.8033
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 30.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE – XY
GREFIER – WV
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta NEDELEA MĂDĂLINA NICOLETA și pe pârâtul NEDELEA MIHAI ION și Autoritatea Tutelară Sector 6 București, având ca obiect divorț – cu minori.
La apelul nominal făcut in ședința din Camera de Consiliu se prezintă reclamanta personal, legitimată de instanță cu CI seria RX nr. 506412 având CNP [anonimizat] și asistată de apărător ales și pârâtul personal, legitimat de instanță cu CI seria RT nr. 411513 având CNP [anonimizat], lipsă fiind Autoritatea Tutelară Primăria Sector 6.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosarul cauzei s-au depus de către pârât înscrisuri iar de la locul de muncă al acestuia veniturile salariale pe ultimele 6 luni, după care,
Reclamanta – pârâtă prin avocat depune la dosar interogatoriul propus a fi administrat pârâtului și arată că a prezentat și martorii pentru audiere.
După îndepărtarea martorilor din sală instanța procedează la luarea interogatoriului pârâtului – reclamant, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosar, după care, se procedează la audierea martorilor Rusu Dumitru și Rusu Cristinel, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Martorul Rusu Dumitru, cu ocazia întrebărilor prealabile depunerii jurământului declară că se află în relații de dușmănie cu pârâtul, situație în care , față de dispozițiile art. 315 pct. 3 cod.proc.civ. instanța revine asupra încuviințării probei cu martorul Rusu Dumitru și interpelează reclamanta –pârâtă dacă dorește înlocuirea acestuia, apărătorul reclamantei-pârâte răspunzând negativ.
Nemaifiind formulate cereri noi, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri asupra fondului.
Reclamanta – pârâtă prin apărător solicită admiterea cererii, desfacerea căsătoriei soților din culpa exclusivă a soțului pârât, revenirea reclamantei – pârâte la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de Rusu, exercitarea autorității părintești față de minorul David-Gabriel în comun, de ambii părinți, stabilirea domiciliului minorului la domiciliul mamei având în vedere interesul superior al copilului, stabilirea unei contribuții în sarcina părinților, astfel, mama o contribuție de 1000 lei lunar, ce urmează a fi prestată în natură și tatăl o contribuție de 1/6 din veniturile realizate conform adeverinței depuse la dosar, contribuție ce urmează a fi prestată în echivalent bănesc de la data introducerii cererii și până la majorat, avându-se totodată în vedere faptul că pârâtul – reclamant mai are un copil în întreținere. Solicită stabilirea unui program de vizitare. Cât privește culpa exclusivă arată că aceasta a fost dovedită prin atitudinea pârâtului pe care acesta a înțeles să o arate și în fața instanței și față de probatoriul administrat în cauză. Solicită obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocat.
Pârâtul – reclamant solicită desfacerea căsătoriei din culpă comună, revenirea soției la numele purtat anterior căsătoriei, exercitarea în comun a autorității părintești față de minor, stabilirea domiciliului minorului la domiciliul mamei, contribuția să fie stabilită la cota maximă în sarcina sa în echivalent bănesc, arată că a prestat câte 500 lei lunar de la separarea în fapt, de la 1 iunie, inclusiv luna octombrie, cu privire la programul de vizitare arată că este de acord cu stabilirea unui program de vizitare așa cum a cerut reclamanta dar știe că nu se va respecta, în plus arată că poate lucra în ziua de vizită și atunci nu poate să-l supravegheze, fără cheltuieli de judecată. Arată că nu este de acord să fie obligat la cheltuieli de judecată.
Apărătorul reclamantei –pârâte solicită ca instanța să îndepărteze înscrisurile depuse de pârât considerând că sunt simple apărării. Solicită comunicarea la domiciliul ales, București, str. Cauzași nr. 33 ( fostă Labirint), sector 3.
Pârâtul – reclamant solicită comunicarea la domiciliul indicat în cerere, respectiv București, str. Dreptății nr. 1, bloc E 3, sc. 1, et. 4, ap. 20, sector 6.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.06.2014, reclamanta Nedelea Mădălina Nicoleta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Nedelea Mihai Ion desfacerea căsătoriei încheiată la data de 04.02.2006, exercitarea autorității părintești față de minorul David Gabriel, născut la data de 05.06.2007, de către ambii părinți, cu stabilirea unui program de vizitare pentru pârât, stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului în raport de veniturile sale, de la data promovării acțiunii și până la majorat sau până la terminarea studiilor superioare și revenirea la numele dinaintea căsătorie, respectiv Rusu, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat căsătoria cu pârâtul Nedelea Mihai Ion la data de 04.02.2006, însă după nașterea copilului David Gabriel, relațiile de familie s-au deteriorat, pârâtul având un comportament necorespunzător. În ciuda eforturilor depuse pentru menținerea unei relații normale, raporturile dintre cei doi s-au agravat, ajungându-se la o lipsă acută de afecțiune și comunicare. De asemenea, reclamanta a arătat că este necesar ca ambii părinți să vegheze la creșterea și educarea minorului, însă a precizat că locuința acestuia trebuie să fie stabilită la domiciliul mamei datorită vârstei fragede a copilului. Referitor la contribuția pârâtului la cheltuielile de creștere și educare a minorului, reclamanta a arătat că pârâtul plătește în prezent pensie de întreținere în favoarea fiicei sale din căsătoria anterioară, solicitând totodată ca aceasta să fie calculată în raport cu veniturile sale din ultimele șase luni. Reclamanta a menționat că anterior promovării prezentei acțiuni, a desfășurat demersuri în vederea încheierii unei medieri, însă pârâtul nu a dat curs solicitării acesteia.
În drept, reclamanta a invocat art. 373 lit. b), art. 379, art. 388, art. 396 și urm., art. 592 și urm. din Codul Civil, art. 194, art. 915 și urm. din Codul de procedură civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, potrivit art. 15 lit. b) din O.U.G nr. 80/2013.
Sub aspect probatoriu, reclamanta a anexat cererii de chemare în judecată înscrisuri: certificat de căsătorie (fila 8), certificat de naștere al minorului David Gabriel (fila 9), copie act de identitate Nedelea Mădălina Nicoleta (fila 10), copie act de identitate Nedelea Mihai Ion (fila 11), certificat de naștere Nedelea Mădălina Nicoleta (fila 12), certificat de naștere Nedelea Mihai Ion (fila 15), contract pregătire mediere nr. 04/17.04.2014 (filele 14-18), sentință civilă nr. 6258/13.06.2000 (filele 19-20), certificat de naștere al minorei Nedelea Sânziana (fila 21).
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, ancheta psiho-socială la domiciliul minorului, interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu martorii Rusu Dumitru și Rusu Cristinel.
Pârâtul a depus întâmpinare (filele 29-35), solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pe fond, pârâtul a arătat, în esență, că relațiile de familie s-au destrămat din culpa exclusivă a reclamantei ca urmarea a atitudinii și a intereselor materiale ale acesteia. De asemenea, pârâtul a menționat că este de acord cu exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, față de minorul David Gabriel, născut la data de 05.06.2007, însă a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorului, flexibil, datorită îndatoririlor sale de serviciu care nu îi permit formarea unui program stabil. Referitor la obligarea sa la plata pensiei de întreținere, pârâtul a arătat că a contribuit la creșterea și educarea minorului prin plata unei sume de 500 de lei lunar, începând cu luna iunie 2014, astfel încât nu se justifică stabilirea pensiei de întreținere de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Mai mult, sub același aspect, pârâtul a precizat faptul că, în prezent, este obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei Sânziana, născută la data de 16.06.1997, din căsătoria anterioară și lunar datorează o rată la locuință în cuantum de 300-310 euro. În evaluarea veniturilor pârâtului, acesta a susținut faptul că norma de hrană și norma de echipament nu intră în calculul veniturilor lunare. Raportat la revenirea la numele dinaintea căsătoriei, pârâtul a fost de acord cu acest aspect. De asemenea, pârâtul a arătat că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată nu este justificată având în vedere motivele ce au dus la destrămarea căsătoriei. Pârâtul a arătat că refuzul său de a da curs procedurii de mediere se datorează necesității de a exista un document oficial în care să se consemneze comportamentul reclamantei.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept, iar pentru dovedirea acesteia, pârâtul nu a solicitat sau depus niciun mijloc de probă.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională (filele 29-35) prin care a solicitat în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Nedelea Mădălina Nicoleta desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a acesteia, stabilirea unui program de vizitare flexibil a minorului David Gabriel, născut la data de 05.06.2007, stabilirea locuinței minorului la domiciliul părinților reclamantei-pârâte, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul-reclamant a arătat că datorită modului de comportare a reclamantei-pârâte relațiile de familie s-au destrămat la bază fiind interesele financiare ale acesteia, precum și din cauza comportamentului său infidel. Viciile reclamantei-pârâte, precum consumul de cafea, țigări sau alcool au contribuit în mod activ la deteriorarea vieții de familie, având un efect negativ și asupra legăturii dintre mamă și copil. Pârâtul-reclamant a arătat că, în prezent, minorul David Gabriel locuiește la domiciliul părinților materni, însă a menționat faptul că stabilirea locuinței acestuia la domiciliul indicat trebuie să se facă cu precizarea și respectarea anumitor condiții de trai. De asemenea, pârâtul-reclamant a arătat că dorește ca prin sentința definitivă să se menționeze lipsa de cerințe sau pretenții privind partajul din partea reclamanei-pârâte, precum și specificarea de către aceasta că nu are nicio pretenție referitoare la un imobil achiziționat pe numele reclamantei, întrucât intenționează să-l lase moștenire copilului minor David Gabriel.
În drept, cererea reconvențională nu a fost motivată.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, potrivit art. 15 lit. b) din O.U.G nr. 80/2013.
Pârâtul nu a solicitat încuviințarea și administrarea de probe.
Reclamanta-pârâtă Nedelea Mădălina Nicoleta a depus răspuns la întâmpinare (filele 41-43) prin care a invocat inadmisibilitatea solicitării pârâtului-reclamant de desfacere a căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei-pârâte. Referitor la programul de vizită al minorului David Gabriel, reclamanta-pârâtă a arătat că nu se impune stabilirea unui program pentru unul dintre părinți, menținerea relațiilor personale cu minorul putând fi efectuate de comun acord. Reclamanta-pârâtă a menționat faptul că verificarea condițiilor locative optime de la domiciliul părinților săi, unde s-a solicitat stabilirea locuinței minorului, nu poate să fie efectuată de către unul dintre părinți, ci de către Autoritatea Tutelară cu ocazia întocmirii referatului de anchetă psiho-socială. De asemenea, calculul pensiei de întreținere trebuie să se raporteze la venitul total încasat de către pârâtul-reclamant, iar nu să se limiteze la salariul de bază al acestuia și trebuie stabilită de la data cererii de chemare în judecată. Reclamanta-pârâtă a precizat că lăsarea ca moștenire a unui imobil copilului minor David Gabriel nu este certă, întrucât pârâtul-reclamant are doi copii cu drepturi egale. Mai mult, prin cererea de chemare în judecată nu a fost solicitat și partajul bunurilor comune, după desfacerea căsătoriei aceste bunuri rămânând în coproprietate. Sub acest aspect, reclamanta-pârâtă a solicitat ca pârâtul-reclamant să facă dovada lipsei sale de contribuție la achiziționarea imobilului în discuție. Reclamanta-pârâtă a arătat că nu este justificată exonerarea pârâtul-reclamant de la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa acestuia la destrămarea căsătoriei.
Sub aspectul probatoriului, instanta a încuviințat și administrat pentru reclamanta-pârâtă proba cu înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul pârâtului-reclamant Nedelea Mihai Ion (filele 65-68) și proba testimonială cu martorul Rusu Dumitru (fila 64) și Rusu Cristinel (filele 69-70), iar pentru pârâtul-reclamant proba cu înscrisuri: declarație notarială nr. 1131 (fila 72), declarație notarială nr. 1128 (filele 73-74), evidență bani împrumutați și restituiți către ,,Dida” (filele 75-77) considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin.(1) din Codul de procedură civilă.
La data de 01.07.2014 a fost comunicată de către Ministerul Afacerilor Interne – Centru Național SIS, adeverință de venit a pârâtului-reclamant Nedelea Mihai Ion (fila 36).
Ca urmare a adresei instanței, la data de 07.10.2014, a fost comunicat de către Primăria Sectorului 6 – Serviciul Autoritatea Tutelară București, prin serviciul Registratură, referatul de anchetă psiho-socială nr. 36488/06.10.2014 (filele 54-55).
La data de 20.10.2014 a fost comunicată de către Ministerul Afacerilor Interne – Centru Național SIS, adeverință de venit a pârâtului-reclamant Nedelea Mihai Ion (fila 64).
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 04.02.2006 a fost încheiată căsătoria între reclamanta-pârâtă Nedelea Mădălina Nicoleta și pârâtul-reclamant Nedelea Mihai Ion, reclamanta-pârâtă luând numele soțului, respectiv acela de Nedelcu, potrivit certificatului de căsătorie de la dosarul cauzei (fila 8). În urma căsătoriei a rezultat minorul David Gabriel, născut la data de 05.06.2007, astfel cum reiese din certificat de naștere al minorului (fila 9).
În drept, potrivit art. 259 alin. (1) din Codul Civil, căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii, iar conform alineatului (4) al aceluiași articol, căsătoria poate fi desfăcută prin divorț, în condițiile legii.
Referitor la desfacerea căsătoriei, la art. 373 lit. b) din Codul Civil se arată că divorțul poate avea loc atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, pentru a se pronunța divorțul din culpă atunci când se relevă vătămarea relațiilor dintre soți este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: dovedirea existenței unor motive temeinice care justifică destrămarea relațiilor conjugale, faptul că existența acestor motive face ca relațiile dintre soți să fie grav vătămate și datorită acestor motive continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
În concret, raportat la prima condiție, cea a dovedirii existenței unor motive temeinice care justifică destrămarea relațiilor conjugale, instanța reține că, după nașterea minorului David Gabriel au apărut momente tensionate între cei doi soți care au contribuit în mod semnificativ la destrămarea vieții de familie astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată (filele 2-4) și întâmpinarea pârâtului-reclamant (filele 29-35). Comunicarea dintre cele două părți a fost grav afectată, reclamanta-pârâtă arătând că soțul acesteia a dat dovadă de agresivitate verbală față de aceasta. De asemenea, pârâtul-reclamant susține că reclamanta-pârâtă a dat dovadă de un comportament înjositor și de superioritate cu privire la soțul său, la baza căsătoriei dintre cei doi aflându-se interesul financiar al reclamantei-pârâte. Astfel, instanța constată că între cei doi soți nu se mai află relații de afecțiune și sprijin moral, existând numeroase acuzații reciproce, uneori fiind incidente și amenințările referitoare la sănătatea fizică și psihică a acestora.
Prin urmare, se reține existența unor motive temeinice care au ca efect destrămarea căsătoriei, având în vedere faptul că acesta trebuie să se întemeieze pe respect reciproc, fidelitate și sprijin moral.
Referitor la existența culpei, instanța reține că pârâtul-reclamant a solicitat prin cererea reconvențională pronunțarea divorțului din culpa exclusivă a reclamantei-pârâte. În acest sens, se constată că între cei doi soți există numeroase neînțelegeri și păreri contradictorii, pârâtul-reclamant susținând faptul că reclamanta-pârâtă a dat dovadă de infidelitate în repetate rânduri. De asemenea, aceasta din urmă a afirmat că pârâtul-reclamant este o persoană dificilă, cei doi având puncte de vedere diferite referitor la viața de familie. Instanța constată că niciunul dintre soți nu au contestat faptul că aceștia nu mai desfășoară împreună activități casnice curente și, în prezent, nu depun eforturi pentru restabilirea situație normale matrimoniale.
Având în vedere cele menționate anterior, instanța apreciază că nu există o culpă excusivă a unuia dintre soți la destrămarea vieții de familie, ambii contribuind prin comportamentul necorespunzător în proporții semnificative și având o culpă comună.
Cea de-a doua condiție, și anume, existența motivelor să aibă ca efect vătămare în mod grav a relațiilor dintre soți, este îndeplinită în cazul de față. În acest sens, instanța reține că cei doi soți sunt separați în fapt, aceștia locuind în imobile diferite ca urmare a conflictelor existente. Legătura dintre părți, în prezent, este inexistentă ceea ce conduce la un climat incompatibil cu viața de familie.
Prin urmare, din cauza acestor motive continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, comportamentul soților este unul distant și necorespunzător menținerii căsătoriei.
Reținând existența unei culpe comune în destrămarea căsătoriei celor două părți, art. 933 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede că instanța poate să pronunțe divorțul din culpa ambilor soți, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovați de destrămarea căsătoriei.
Consecință a îndeplinirii condiților analizate și a reținerii unei contribuții negative egale la destrămarea vieții de familie, instanța urmează să admită, în parte, cererea reconvențională a pârâtului-reclamant și capătul din cererea de chemare în judecată referitor la desfacerea căsătoriei și să dispună desfacerea căsătoriei dintre reclamanta-pârâtă Nedelea Mădălina Nicoleta și pârâtul-reclamant Nedelea Mihai Ion, din culpa comună a acestora.
În ceea ce privește capătul din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta-pârâtă referitor la revenirea acesteia la numele avut anterior căsătoriei se au în vedere dispozițiile art. 383 alin. (3) din Codul Civil prin care se arată că dacă nu a intervenit o înțelegere sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți poartă numele dinaintea căsătoriei.
Astfel, instanța constată că părțile nu și-au exprimat consimtământul în vederea păstrării de către reclamanta-pârâtă a numelui din căsătorie. Mai mult, reclamanta-pârâtă a solicitat revenirea la numele avut înaintea încheierii căsătoriei, și anume acela de Rusu. De asemenea, în cauză nu a fost invocat interesul superior al minorului care să atragă necesitatea unei analize în acest sens.
Prin urmare, instanța va dispune revenirea reclamanta-pârâtă Nedelea Mădălina Nicoleta la numele avut înaintea căsătoriei cu pârâtul-reclamant Nedelea Mihai Ion, și anume acela de ,,Rusu”
Cu privire la exercitarea autorității părintești față de minorul David Gabriel, născut la data de 05.06.2007, art. 397 din Codul Civil prevede că după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar la art. 398 alin. (1) din Codul Civil se arată că dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
O primă condiție pentru atribuirea exercițiului autorității părintești numai unuia dintre părinți o reprezintă existența unor motive întemeiate. În acest sens, art. 36 alin. (7) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede că se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celalalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
În concret, se constată că nu există niciunul dintre cazurile prevăzute de lege care să justifice atribuirea exercițiului autorității părintești numai unuia dintre părinți, reclamanta-pârâtă solicitând exercitarea autorității părintești în comun față de minorul David Gabriel.
Se va respinge susținerea pârâtului-reclamant potrivit căreia mama minorului David Gabriel părăsește domiciliul intervale mari de timp, momente în care dă dovadă de indiferență și lipsă de responsabilitate față de copil, precum și cele prin care se menționează alimentația necorespunzătoare a minorului sau consumul de alcool de către reclamanta-pârâtă. Acesta deoarece, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, iar pârâtul-reclamant nu a solicitat administrarea niciunui mijloc de probă în dovedirea celor afirmate.
De asemenea, instanța nu va avea în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâtul-reclamant: declarație notarială nr. 1131 (fila 72), declarație notarială nr. 1128 (filele 73-74) în care sunt consemnate declarațiile a doi martori deoarece acestea nu au fost administrate în condițiile art. 321 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în acest fel fiind încălcat principiul contradictorialității procesului civil prevăzut la art. 14 din Codul de procedură civilă.
Pentru stabilirea exercițiului autorității părintești în comun de către cei doi părinți, instanța are în vedere criteriile menționate la art. 2 alin. (6) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului referitoare la interesul superior al copilului.
Astfel, minorul necesită asigurarea unui mediu pentru dezvoltarea fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenența la o familie, de către ambii părinți în comun. În cazul de față, cei doi soți au contribuit în mod semnificativ la îngrijirea copilului și la îndeplinirea nevoilor acestuia.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorului David Gabriel, prevederile art. 400 alin. (1) din Codul Civil arată că în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic. De asemenea, la alineatul (2) al aceluiași articol se prevede că dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior.
În concret, reclamanta-pârâtă a solicitat stabilirea locuinței minorului la domiciliul său. În acest sens instanța reține că, potrivit referatului de anchetă psiho-socială nr. 36488/06.10.2014 (filele 54-55), reclamanta-pârâtă locuiește, în prezent, la domiciliul părinților săi situat în București, Sos. Virtuții, nr. 12, bl. R11A, sc. 2, et.5, ap.55, Sector 6.
Pârâtul-reclamant locuiește în locuința familiei, însă acesta a solicitat, prin cererea reconvențională, stabilirea locuinței minorului la domiciliul bunicilor materni, în fapt, acesta fiind și locuința mamei.
Prin urmare, instanța va respinge solicitarea pârâtului-reclamant de stabilire a locuinței minorului David Gabriel la domiciliul altor persoane decât unul dintre părinți. Chiar dacă în cazul concret, acest domiciliu coincide cu locuința mamei minorului, este de precizat faptul că, în cazul admiterii acestui capăt de cerere formulat de pârâtul-reclamant, mama minorului, în viitor, își poate schimba domiciliul fapt ce nu ar atrage și schimbarea locuinței copilului. În această ipoteză ar fi eludate prevederile legale mai sus menționate, minorul urmând să aibă locuința într-un alt domiciliu decât cel al părinților săi, în cauză nefiind incidente prevederile art. 400 alin. (3) din Codul Civil care fac referire numai la situații excepționale.
Conform art. 2 alin. (6) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului referitoare la interesul superior al copilului, dar având în vedere și aspectele cuprinse în art. 21 din același act normativ, se constată că locuința actuală, imobil în care minorul domiciliază împreună cu mama sa, este proprietatea bunicilor materni și corespunde întrutotul nevoilor minorului.
Potrivit referatului de anchetă psiho-socială nr. 36488/06.10.2014 (filele 54-55), apartamentul situat în București, Sos. Virtuții, nr. 12, bl. R11A, sc. 2, et.5, ap.55, Sector 6 este mobilat și bine întreținut, minorul având o cameră amenajată și dispune de condiții bune de locuit.
Se va respinge solicitarea pârâtului-reclamant de impunere a unor condiții explicite care să asigure confortul minorului David Gabriel, deoarece instanța reține că locuința avută în discuție a fost evaluată în mod corespunzător prin referatul de anchetă psiho-socială, minorul beneficiind de aceste condiții.
Astfel, acest mediu este de natură să îi ofere minorului un climat favorabil dezvoltării sale fizice și psihologice, să beneficieze de educație și să contribuie la menținerea și îmbunătățirea sănătății acestuia, securitatea fiind asigurată.
Referitor la relațiile dezvoltate între cei doi parinți și minori, instanța reține existența unor raporturi afective în cazul ambelor părți, aceștia au manifestat interes față de creșterea și educarea copilului, aspecte rezultate din declarația martorului Rusu Cristinel (filele 69-70).
Instanța nu va avea în vedere susținerile pârâtul-reclamant potrivit cărora viciile reclamantei-pârâte, precum consumul de cafea, țigări sau alcool au contribuit în mod activ la deteriorarea vieții de familie, având un efect negativ și asupra legăturii dintre mamă și copil, întrucât această afirmație nu a fost divedită de către pârâtul-reclamant prin niciun mijloc de probă, iar potrivit dispozițiile art. 249 din Codul de procedură civilă, sarcina probei revine pârâtului-reclamant.
În prezent, reclamanta-pârâtă înregistrază un venit lunar variabil. Conform celor menționate în cuprinsul referatului de anchetă psiho-socială (filele 54-55), în luna septembrie 2014, reclamanta-pârâtă a înregistrat un venit total de aproximativ 2311 lei, cunatumul fiind satisfăcător în raport cu nevoile minorului și, așa cum anterior s-a menționat, relația acesteia cu minorul David Gabriel se bazează pe afecțiunea și sprijinul inerent vieții de familie.
Raportat la totalitatea criteriilor analizate, instanța constată necesitatea stabilirii locuinței minorului David Gabriel, la domiciliul mamei, având în vedere interesul superior al acestuia.
Consecință a stabilirii locuinței minorilor la domiciliul reclamantei-pârâte și a prevederilor art. 401 alin. (1) din Codul Civil prin care se stipulează dreptul părintelui separat de copiii lui de a avea legături personale cu aceștia, instanța urmează să stabilească păstrarea legăturilor de familie a pârâtului-reclamant cu minorul David Gabriel.
În fapt, reclamanta-pârâtă a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorului în favoarea pârâtului-reclamant, acesta din urmă arătând că din cauza îndatoririlor de serviciu, respectarea unui interval strict de vizitare va fi greu de realizat.
Prin urmare, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 400 alin. (2) din Codul Civil, prin care se arată că, în caz de neînțelegere între părinți, instanța decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
Având în vedere că din ansamblul probatoriului administrat în cauză, precum și din susținerile părților nu reiese că aceștia ar prezenta dificultăți de comunicare în privința păstrării legăturilor părinților cu copilul, instanța va dispune desfășurarea neîngrădită a relației personale dintre tată și copil și va respinge cererea reclamantei-pârâte de stabilirea a unui program de vizită.
În susținerea acestei soluții se au în vedere prevederile art. 2 alin. (6) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului referitoare la interesul superior al copilului, instanța considerând că este în interesul minorului David Gabriel de a menține în mod activ și eficient relațiile de afecțiune cu tatăl său. Astfel, conform declarației martorului Rusu Cristinel (filele 69-70) coroborate cu susținerile pârâtului-reclamant și necontestate de către reclamanta-pârâtă, tatăl prezintă capacitatea de a raspunde nevoilor concrete ale minorului, iar menținerea relațiilor personale în mod neîngrădit de către tată și copil este fundamentată pe dezvoltarea unor relații de atașament.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea la plata pensiei de întreținere, ca urmare a stabilirii locuinței minorului la domiciliul mamei, instanța va dispune obligarea acesteia la acoperirea nevoilor minorului în natură.
Conform art. 402 alin. (1) din Codul Civil, se prevede necesitatea stabilirii contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor. De asemenea, se au în vedere și dispozițiile art. 529 alin. (2) din Codul Civil prin care se prevede că obligația de întreținere se stabilește până la o treime din venitul lunar net al părintelui pentru doi copii.
În concret, din căsătoria celor două părți a rezultat minorul David Gabriel, însă pârâtul-reclamant este, în prezent, obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei Sânziana, născută la data de 16.06.1997, potrivit sentinței civilă nr. 6258/13.06.2000 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București (filele 19-20).
În privința stabilirii cuantumului contribuției fiecărui părinte, instanța are în vedere că reclamanta-pârâtă a înregistrat un venit total de aproximativ 2311 lei, potrivit celor menționate în cuprinsul referatului de anchetă psiho-socială (filele 54-55). Raportat la nevoile copilului, cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională, reclamanta-pârâtă a precizat faptul că suma de 1000 lei lunar, prestată în natură este satisfăcătoare, pârâtul-reclamant fiind de acord cu acest cuantum.
Pentru stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorului David Gabriel, se reține faptul că acesta este în vârstă de 7 ani și urmează cursurile unei instituții de învățământ, aspect precizat în cuprinsul referatului de anchetă psiho-socială (filele 54-55). Suma de bani menționată pentru îndeplinirea obligației de către mamă corespunde menținerii unui nivel ridicat referitor la educația sa. Însă, referitor la ansamblul cheltuielilor inerente vârstei și nevoilor sale contribuția materială a celor doi părinți este necesară.
Prin urmare, conform adeverinței de venit a pârâtului-reclamant (fila 64), acesta înregistrează un venit mediu lunar de 4033 lei. De asemenea, la stabilirea cuantumul concret al pensiei de întreținere instanța va ține cont de faptul că acesta este obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei Sânziana, născută la data de 16.06.1997, potrivit sentinței civilă nr. 6258/13.06.2000 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București (filele 19-20). Consecință a acestei împrejurări, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 529 alin. (2) din Codul Civil, pârâtul-reclamant urmând să fie obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului David Gabriel în cuantum de 1/6 din venitul net lunar realizat, respectiv suma de 672,16 lei care se va presta prin echivalent bănesc.
Instanța va respinge susținerea reclamantei-pârâte de includere în venitul net realizat de către pârâtul-reclamant a normei de hrană și a normei de echipament, întrucât acestea din urmă reprezintă venituri cu destinație specială. Faptul că aceste drepturi sunt datorate în echivalent bănesc și au caracter de continuitate nu este de natură să atragă includerea lor în baza de calcul a obligației de întreținere, deoarece nu s-ar mai avea în vedere caracterul special al unor astfel de venituri destinate să acopere nevoile salariatului, nevoi cu caracter de continuitate și ar avea ca efect imposibilitatea de exercitare a acestor drepturi în deplinătatea lor.
De asemenea, se va respinge apărarea pârâtului-reclamant prin care arată că, lunar trebuie să plătească o rată în cuantum aproximativ de 300-310 euro, deoarece obligarea acestuia la căpătarea unor datorii este efectul voinței sale libere care nu trebuie să se răsfrângă asupra drepturilor minorului David Gabriel.
Mai mult, susținerile sale referitoare la menționarea unei lipse, din partea reclamantei-pârâte, de pretenții privind partajul, precum și specificarea de către aceasta că nu are nicio pretenție referitoare la un imobil achiziționat pe numele său depășesc obiectul prezentei cauze, urmând ca instanța să nu le aibă în vedere.
Raportat la dispozițiile art. 532 alin.(1) din Codul Civil prin care se arată că pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată, instanța va dispune plata acesteia de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la majoratul acestuia motivat de faptul că până în prezent pârâtul-reclamant a contribuit în mod activ la creșterea și educarea minorului David Gabriel.
Potrivit susținerii pârâtului-reclamant coroborată cu referatului de anchetă psiho-socială (filele 54-55) este de precizat faptul că pârâtul-reclamant a contribuit lunar la întreținerea copilului David Gabriel cu suma de 500 lei, de la momentul părăsirii de către mamă și minor a locuinței familiei și până în prezent. Astfel, nu se mai justifică obligarea tatălui la îndeplinirea obligației de întreținere de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, așa cum reclamanta-pârâtă a solicitat. În caz contrar s-ar ajunge la obligarea pârâtului-reclamant la îndeplinirea unei obligații de întreținere care deja a fost efectuată.
În ceea ce o privește pe reclamanta-pârâtă, acesta a contribuit până în prezent la creșterea și educarea minorului, în natură, aspect reținut în temeiul împrejurării că minorul a locuit în mod permanent cu aceasta.
De asemenea, instanța va respinge solicitarea reclamantei-pârâte de stabilire a obligațiilor de întreținere până la terminarea studiilor superioare de către copilul David Gabriel, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 499 alin.(3) din Codul de procedură civilă, impune verificarea concretă a condiției referitoare la continuarea studiilor de către copilul devenit major, aspect care nu poate fi analizat la momentul actual.
În lumina acestor considerente, instanța urmează să admită, în parte, atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea reconvențională și să dispună desfacerea căsătoriei din culpa comună a părților, revenirea reclamantei-pârâte la numele avut anterior căsătoriei, și anume acela de ,,Rusu”, exercitarea autorității părintești asupra minorului David Gabriel de către ambii părinți și stabilirea locuinței acestuia la domiciliul mamei. De asemenea, va stabili contribuțiile părinților la acoperirea nevoilor minorului în cuantum de 1000 lei lunar pentru mamă și 672,16 lei lunar pentru tată, începând cu data de 01.11.2014 până la majorat și va dispune desfășurarea neîngrădită a relației personale dintre minor și tată, respingând totodată ca nefiind în interesul minorului cererea reclamantei-pârâte de stabilire a unui program de vizitare.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul. Instanța constată că ambele părți au o culpă procesuală și va admite, în parte, cererea reclamantei-pârâte de obligare a pârâtului-reclamant la plata integrală a cheltuielior de judecată. Aceasta a făcut dovada cheltuielilor de judecată, propunând ca probă în acest sens, până la data închiderii dezbaterilor pe fond, chitanța de plată a onorariului de avocat în cuantum de 2480 de lei (fila 65-66), astfel că instanța va obliga pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1240 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta-pârâtă NEDELEA MĂDĂLINA NICOLETA, domiciliată în București, Sos. Virtuții, nr. 12, bl. R11A, sc. 2, et.5, ap.55, Sector 6, având CNP [anonimizat], cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor la Cabinetul de Avocat Robert BUCUR București, Str. Cauzași, nr. 33 bis, Sector 3, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant NEDELEA MIHAI ION, domiciliat în str. Dreptății, nr. 1, bl. E3, sc. 1, et. 4, ap. 20, sector 6, București, CNP [anonimizat], și Autoritatea Tutelară Sector 6 București cu sediul în Calea Plevnei , nr. 147-149, Sector 6, București.
Admite, în parte, cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant Nedelea Mihai Ion în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Nedelea Mădălina Nicoleta.
Dispune desfacerea căsătoriei încheiate la data de 04.02.2006 și înregistrată în Registrul Stării Civile Sector 6, București sub nr. 142 între reclamanta-pârâtă Nedelea Mădălina Nicoleta și pârâtul-reclamant Nedelea Mihai Ion, din culpa comună a ambilor soți.
Dispune revenirea de către reclamanta-pârâtă la numele avut anterior căsătoriei, respectiv Rusu.
Dispune exercitarea autorității părintești asupra copilul minor David Gabriel, născut la data de 05.06.2007, de către ambii părinți.
Stabilește locuința copilul minor David Gabriel, născut la data de 05.06.2007, la domiciliul mamei Nedelea Mădălina Nicoleta.
Stabilește contribuțiile părinților la acoperirea nevoilor minorului în cuantum de 1000 lei lunar pentru mamă și 672,16 lei lunar pentru tată, începând cu data de 01.11.2014 până la majorat, contribuție ce se va presta în natură de către mamă și prin echivalent bănesc de către tată.
Respinge ca nefiind în interesul minorului capătul de cerere formulat de reclamanta-pârâtă Nedelea Mădălina Nicoleta având ca obiect desfășurarea relației personale minor-tată conform unui program de vizită prestabilit.
Dispune desfășurarea neîngrădită a relației personale dintre minor și tatăl Nedelea Mihai Ion.
Obligă pârâtul-reclamant Nedelea Mihai Ion la plata, către reclamanta-pârâtă Nedelea Mădălina Nicoleta, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1240 lei reprezentând ½ din onorariu de avocat.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Executorie de drept în ceea ce privește măsurile dispuse cu privire la minorul David Gabriel, născut la data de 05.06.2007.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.10.2014
PRESEDINTE: GREFIER:
Observații coordonator de practică
3. Acțiune de partaj privind bunurile soților
Fișa dosarului
Redactare Sentință
DOSAR NR. 17822/303/2013
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 18.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol soluționarea cauzei civile de față având ca obiect „partaj bunuri comune”, privind pe reclamanta ALPHA BANK ROMÂNIA SA în contradictoriu cu pârâții MAGHERU ION BOGDAN și MAGHERU OTILIA.
La apelul nominal făcut in ședința din Camera de Consiliu se prezintă reclamanta prin consilier juridic Mite Luigi Dan cu împuternicire la dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosarul cauzei reclamanta a depus chitanța de plată a diferenței taxei judiciare de timbru și concluzii scrise, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond comunicând totodată faptul că va amâna pronunțarea o săptămână pentru a da posibilitatea pârâților să depună în apărare concluzii scrise.
Reclamanta prin consilier solicită admiterea cererii și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu expert.
INSTANȚA,
Pentru a da posibilitatea pârâților să depună la dosar în apărare concluzii scrise,
D I S P U NE
Amână pronunțarea hotărârii la data de 25.09.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR NR. 17822/303/2013
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6920
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 25.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect partaj judiciar, privind pe reclamanta ALPHA BANK ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu pârâții MAGHERU ION-BOGDAN și MAGHERU OTILIA.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea pârâților să depună la dosar în apărare concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de, 25.09.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2013 sub nr. de dosar 17822/303/2013, reclamanta ALPHA BANK ROMÂNIA S.A. a chemat în judecată pe pârâții MAGHERU ION-BOGDAN și MAGHERU OTILIA, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună împărțirea judiciară a bunului imobil situat în București, str. Gabriel Cioran, nr. 4, Sector 6, având număr cadastral 220090 – C1 – U3, intabulat în Cartea Funciară nr. 220090 – C1 – U3 a municipiului București Sector 6, proprietatea soților Magheru Ion-Bogdan și Magheru Otilia, în măsura necesara realizării creanței pe care reclamanta o are asupra debitorului Magheru Ion, atribuirea imobilului respectiv pârâtului Magheru Ion-Bogadn, cu obligarea acestuia la plata unei sulte corespunzătoare pârâtei Magheru Otilia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul de credit ipotecar nr. 0582224/25.04.2008 încheiat între Alpha Bank România S.A. în calitate de creditor, Magheru Ion-Bogdan în calitate de împrumutat și garant real și Magheru Otilia în calitate de garant real a fost acordat un credit în valoare de 380.000 Euro. În garantarea acestui credit pârâții Magheru Ion-Bogdan și Magheru Otilia au consimțit la încheierea contractului de ipotecă autentificat la BNP Săndina Tabarana sub nr. 736/25.04.2008 privind bunul comun al pârâților constând în imobilul situat în București, str. Miercani, nr. 119, Sector 1. Ca urmare a nerambursării creditului acordat, Alpha Bank România S.A. a precizat că acest imobil a făcut obiectul executării silite. În urma vânzării silite a acestui imobil creanța reclamantei nu a fost acoperită, rămânând de recuperat o sumă de 274.248, 46 Euro și 13.473, 48 lei. Alpha Bank România S.A. a menționat faptul că, în urma demersurilor executorului judecătoresc, în patrimoniul debitorului Magheru Ion-Bogdan a fost identificat imobilul situat în București, Gabriel Cioran, nr. 4, Sector 6, deținut de acesta în coproprietate devălmașă cu soția sa Magheru Otilia. Reclamanta Alpha Bank România S.A. a arătat că împotriva pârâtei Magheru Otilia nu deține un titlu executoriu, astfel încât să fie posibilă urmărirea imobilului aflat în coproprietate devălmașă a pârâților, prin urmare partajarea judiciară fiind necesară pentru recuperarea creanței deținute împotriva debitorului Magheru Ion-Bogdan.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.493 și următoarele din Codul de procedură civilă din 1865, precum și pe dispozițiile art. 33 din Codul Familiei.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 6891 lei, potrivit art. 5 alin. (1) lit. f) din O.U.G nr. 80/2013.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului Magheru Ion-Bogdan și expertiza imobiliară în vederea stabilirii valorii de circulație, depunând la dosarul cauzei, în copie, extras de carte funciară nr. 30358/03.09.2012 (filele 8-9), contract de credit nr. 0582224/25.04.2008 cu actele adiționale încheiate la acesta (filele 10-30), și proces-verbal impediment temporar la executare încheiat în data de 11.10.2013 de SCPEJ Dobra, Cosoreanu și Asociații (filele 5-6).
Pârâții Magheru Ion-Bogdan și Magheru Otilia nu au formulat întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamanta Alpha Bank România S.A. proba cu înscrisurile depuse la dosar, expertiza tehnică evaluatorie, fiind depus raportul de expertiză întocmit de expert Bășică Alexandru (filele 82-99), considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 27.03.2014, reclamanta Alpha Bank România S.A. a depus următoarele înscrisuri: proces-verbal de licitație imobiliară din data de 11.12.2012 (filele70-73) și proces-verbal distribuire sume din data de 29.01.2013 (filele74-76).
Ca urmare a adresei instanței, dispusă prin încheierea din data de 19.06.2014, BNP D. Tataru a comunicat copie a actului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 12.11.2002 (filele 110-112).
Reclamanta Alpha Bank România S.A. a depus concluzii scrise (filele 119-122) prin care a arătat că este necesară partajarea judiciară a imobilului situat în București, str. Gabriel Cioran, nr. 4, Sector 6 a cărui valoare de circulație a fost stabilită prin raportul de evaluare depus la dosarul cauzei, în cuantum de 229.700 lei. În urma partajului, reclamanta a arătat că se impune constatarea unei cote părți de 50% din imobil pentru fiecare dintre soți și atribuirea imobilului în proprietatea pârâtului Magheru Ion-Bogdan cu stabilirea obligației de plată a unei sulte. De asemenea, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de credit ipotecar nr. 0582224/25.04.2008 încheiat între reclamanta Alpha Bank România S.A. în calitate de creditor, pârâtul Magheru Ion-Bogdan în calitate de împrumutat și garant real și pârâta Magheru Otilia în calitate de garant real a fost acordat un credit în valoare de 380.000 Euro, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de credit nr. 0582224/25.04.2008 și a actelor adiționale încheiate la acesta (filele 10-30).
Ca urmare a neachitării ratelor scadente ale creditului, pentru diferența de sumă rămasă neachitată, în cuantum de 394.434,13 euro, creditoarea Alpha Bank România S.A. a demarat procedura executării silite a debitorului Magheru Ion-Bogdan, formându-se dosarul de executare silită nr. 548/2013 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc ,,Dobra, Cosoreanu și Asociații”.
Având în vedere faptul că în garantarea acestui credit pârâții Magheru Ion-Bogdan și Magheru Otilia au consimțit la încheierea contractului de ipotecă autentificat la BNP Săndina Tabarana sub. nr. 736/25.04.2008 privind bunul comun al debitorilor constând în imobilul situat în București, str. Miercani, nr. 119, Sector 1, reclamata Alpha Bank România S.A. a procedat la vânzarea silită a acestia, conform procesului-verbal de licitație imobiliară din data de 11.12.2012 (filele 70-73).
Instanța reține că în urma acestei proceduri de executare silită, creanța reclamantei Alpha Bank România S.A. nu a fost acoperită în totalitate, aceasta continuând executarea silită în vederea recuperării restului rămas nerecuperat, în cuantum de 247.248, 46 Euro și 13.473,48 lei, așa cum reiese din procesul-verbal de impediment temporar la executare încheiat în data de 11.10.2013 de SCPEJ Dobra, Cosoreanu și Asociații (filele 5-6).
Din cuprinsul acestui ultim înscris menționat rezultă faptul că, în patrimoniul pârâtului Magheru Ion-Bogdan a fost identificat imobilul situat în București, Gabriel Cioran, nr. 4, Sector 6, deținut de acesta în coproprietate devălmașă cu soția sa Magheru Otilia.
Imobilul pentru care se cere în prezenta cauză partajul de către creditorul personal al unuia dintre coproprietari este situat în București, str. Gabriel Cioran, nr. 4, Sector 6, și a fost obținut de către pârâți în timpul căsătoriei acestora, potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 12.11.2002 (filele 110-112).
În prezent, imobilul este deținut în coproprietate de pârâți, astfel cum rezultă din relațiile comunicate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București (filele 8-9).
Potrivit raportului de expertiză efectuat pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului (filele 82-99), rezultă că acesta este evaluat la suma de 229.700 lei.
Instanța reține că, potrivit procesului-verbal de impediment temporar la executare încheiat în data de 11.10.2013 de SCPEJ Dobra, Cosoreanu și Asociații (filele 5-6), în proprietatea pârâtului Magheru Ion-Bogdan se află, pe lângă imobilul menționat anterior, încă trei imobile, toate deținute în coproprietate devălmașă cu numita Magheru Otilia.
În drept, potrivit art. 1270 din Codul civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, astfel instanța reține că între reclamanta Alpha Bank România S.A. în calitate de creditor, Magheru Ion-Bogdan în calitate de împrumutat și garant real și Magheru Otilia în calitate de garant real, a fost încheiat contractul de credit ipotecar nr. 0582224/25.04.2008 prin care se prevedeau drepturile și obligațiile părților contractante.
Conform art. 1350 din Codul Civil, orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar la alin. (2) din același articol se prevede că atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
În concret, se reține neexecutarea obligației, de către debitorul Migheru Ion-Bogdan, de plată a sumei de bani împrumutată, potrivit prevederilor din art. 2 pct. 2.9 intitulat ,,Efectuarea plăților” din contractul de credit ipotecar nr. 0582224/25.04.2008.
De asemenea, dispozițiile art. 339 din Codul Civil, arată că bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților. Prin urmare, imobilul situat în București, str. Gabriel Cioran, nr. 4, Sector 6, a fost obținut de către pârâți în timpul căsătoriei acestora, fiind în acest fel bun comun în devălmășie.
Consecință a existenței contractului de credit ipotecar nr. 0582224/25.04.2008, în cadrul căruia pârâtul Magheru Ion-Bogdan are calitatea de debitor, devine incident art. 353 alin. (1) din Codul Civil, prin care se stipulează că bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Însă, potrivit alineatul (2) al aceluiași articol, cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale.
De asemenea, potrivit art. 678 alin.(1) din Codul Civil, creditorii unui coproprietar pot cere instanței împărțeala bunului, caz în care urmărirea se va face asupra părții de bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.
Astfel, pentru a putea fi urmărit imobilul situat în București, str. Gabriel Cioran, nr. 4, Sector 6, aflat în coproprietate devălmașă, de către creditorul personal al pârâtului Magheru Ion-Bogdan, Alpha Bank România S.A., este necesară în prealabil urmărirea bunurilor proprii al debitorului, precum și îndeplinirea condiției de urmărire a bunului numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței.
Cu privire la existența unor bunuri proprii ale pârâtului Magheru Ion-Bogdan, instanța constată că în prezentarea situației de fapt, s-a reținut că în patrimoniul debitorului există, pe lângă imobilul al cărui partaj judiciar se cere, încă trei imobile, toate deținute în coproprietate devălmașă cu numita Magheru Otilia. În situația inexistenței unor bunuri proprii ale pârâtului Magheru Ion-Bogdan, se constată îndeplinită condiția analizată.
În ceea ce privește limitarea urmăririi bunului comun numai pentru acoperirea creanței reclamantei Alpha Bank România S.A., instnața constată că restul rămas nerecuperat în urma efectuări unor proceduri de executare silită, este în cuantum de 247.248, 46 Euro și 13.473, 48 lei. Referitor la valoarea de circulație a imobilului supus partajului judiciar, aceasta este 229.700 lei, cu mult inferioară creanței reclamantei Alpha Bank România S.A., ceea ce atrage îndeplinirea condiției legale de urmărire a bunurilor comune în limita creanței creditorului personal.
Raportat la cota-parte ce revine fiecărui coproprietar, având în vedere că pârâții Magheru Ion-Bogdan și Magheru Otilia au dobândit bunul imobil în timpul căsătoriei, potrivit art. 357 alin. (2) din Codul Civil, în cadrul partajul bunurilor comune, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
În speță, având în vedere că reclamanta nu a susținut reținerea contribuției coproprietarilor în alte cote decât cele legale, precum și faptul că pârâții Magheru Ion-Bogdan și Magheru Otilia nu au prezentat niciun mijloc de probă, instanța reține că nu s-a făcut dovada contrară prezumției de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, sarcina probei revenind reclamantei, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 249 din Codul de procedură civilă.
Prin prisma acestor împrejurări, instanța reține pentru fiecare dintre pârâții Magheru Ion-Bogdan și Magheru Otilia o cotă-parte de ½ din bunul imobil situat în București, str. Gabriel Cioran, nr. 4, Sector 6, dobândit în timpul căsătoriei.
Cât privește modalitatea efectivă de împărțire a bunului, instanța constată că reclamanta Alpha Bank România S.A. a solicitat atribuirea imobilului în proprietatea pârâtului Magheru Ion-Bogdan cu stabilirea obligației de plată a unei sulte în favoarea pârâtei Magheru Otilia. Cu privire la acest aspect, pârâții Magheru Ion-Bogdan și Magheru Otilia nu au contestat model de împărțire solicitat și nu au specificat o altă modalitate efectivă de realizare a partajului judiciar.
Art. 676 alin. (2) lit.a) din Codul Civil prevede că partajul va putea fi făcut prin atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari.
Prin urmare, instanța va dispune atribuirea bunului imobil în lotul pârâtului Magheru Ion-Bogadan, pe care îl va obliga la plata unei sulte, în favoarea pârâtei Magheru Otilia, în sumă de 114850 lei, reprezentând 50% din valoarea valoarea de circulație a imobilului, pentru echilibrarea valorică a loturilor.
În lumina acestor considerente, instanța urmează să constate că pârâții Magheru Ion-Bogdan și Magheru Otilia au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală, bunul imobil situat în București, str. Gabriel Cioran, nr. 4, Sector 6, în valoare de 229.700 lei, va dispune ieșirea din indiviziune cu privire la acest imobil și îl va atribui în lotul pârâtului Magheru Ion-Bogdan, pe care îl va obliga la plata unei sulte, în favoarea pârâtei Magheru Otilia, în sumă de 114850 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul, prin urmare cererea reclamantei Alpha Bank România S.A. va fi admisă, pârâții Magheru Ion-Bogdan și Magheru Otilia având o culpă procesuală.
În temeiul art. 452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii. Întrucât reclamanta Alpha Bank România S.A. a făcut această dovadă, propunând ca probă în acest sens, până la data închiderii dezbaterilor pe fond, copie de pe chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 6891 lei (filele 39 și 123) și plata onorariului expertului judiciar tehnic în cuantum de 800 lei (fila 69), instanța urmează a admite cererea de obligare a pârâților Magheru Ion-Bogdan și Magheru Otilia la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ALPHA BANK ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr. 237B, sector 1, în contradictoriu pârâții MAGHERU ION-BOGDAN, având CNP: [anonimizat] și MAGHERU OTILIA, având CNP: [anonimizat], ambii cu domiciliul în București, str. Gabriel Cioran, nr. 4, Sector 6.
Constată că pârâții Magheru Ion-Bogdan și Magheru Otilia au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală de 50% fiecare, bunul imobil constând în apartament situat în București, str. Gabriel Cioran, nr. 4, Sector 6, compus din două camere și dependințe, având număr cadastral 220090 – C1 – U3, intabulat în Cartea Funciară nr. 220090 – C1 – U3 a Municipiului București Sector 6, în valoare de 229.700 lei.
Dispune ieșirea din indiviziune a pârâților Magheru Ion-Bogdan și Magheru Otilia cu privire la bunul imobil constând în apartament situat în București, str. Gabriel Cioran, nr. 4, Sector 6, compus din două camere și dependințe, având număr cadastral 220090 – C1 – U3, intabulat în Cartea Funciară nr. 220090 – C1 – U3 a Municipiului București Sector 6, în valoare de 229.700 lei.
Atribuie bunul imobil în lotul pârâtului Magheru Ion-Bogdan, iar pentru echilibrarea valorică a loturilor obligă pârâtul Magheru Ion-Bogdan la plata către pârâta Magheru Otilia a sumei de 114.850 lei, reprezentând sultă.
Obligă pârâții Magheru Ion-Bogdan și Magheru Otilia, în solidar la plata sumei de 7691 lei, în favoarea reclamantei Alpha Bank România S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu expert judiciar tehnic.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
4. Acțiune privind atribuirea beneficiului contractului de închiriere
Fișa dosarului
Redactare Sentință
DOSAR NR. 22403/303/2012
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE:
GREFIER:
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta PĂDURARU CARMEN-ALINA și pe pârâții PODIUC GHEORGHIȚĂ, MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin CONSILIUL LOCAL Sector 6 reprezentat de DIRECȚIA DE ADMINISTRARE A FONDULUI LOCATIV Sector 6 și ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC ȘI DEZVOLTARE URBANĂ Sector 6 având ca obiect atribuire beneficiu contract de închiriere.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta – pârâtă personal, legitimată de instanță cu CI seria RD nr. 799804 având CNP [anonimizat], pârâtul – reclamant reprezentat de apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții Municipiul București prin Consiliul Local Sector 6 reprezentat de Direcția de Administrare a Fondului Locativ sector 6 și Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6 (A.D.P.D.U.).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosarul cauzei reclamanta – pârâtă a depus prin serviciul registratură un set de înscrisuri, după care,
Reclamanta – pârâtă prin apărător solicită lăsarea cauzei mai târziu față de lipsa apărătorului său, arată că acesta se află în drum spre instanță.
Apărătorul pârâtului – reclamant solicită ca instanța să aprecieze, domnul avocat poate depune concluzii scrise dacă nu se poate prezenta.
Instanța interpelează pe apărătorul pârâtului – reclamant dacă dorește a lua cunoștință de ultimele înscrisuri depuse de reclamanta – pârâtă, acesta răspunde negativ, instanța ia act că pârâtul – reclamant nu solicită a lua cunoștință de ultimele înscrisuri depuse de reclamantă iar față de lipsa apărătorului reclamantei – pârâte dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamanta – pârâtă personal și asistată de apărător ales, pârâtul – reclamant reprezentat de apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții Municipiul București prin Consiliul Local Sector 6 reprezentat de Direcția de Administrare a Fondului Locativ sector 6 și Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6 (A.D.P.D.U.).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesual active a pârâtei A.D.P.D.U.
Ambele părți prin apărătorii aleși arată că lasă la aprecierea instanței.
Pârâtul – reclamant prin apărător arată că înțelege să renunțe la excepțiile invocate , respectiv a prematurității și inadmisibilității cererii, solicitând ca instanța să ia act în acest sens.
Apărătorul reclamantei – pârâte arată că este de acord.
Instanța ia act de renunțarea pârâtului-reclamant la soluționarea excepțiilor prematurității și inadmisibilității.
Nemaifiind formulate cereri noi, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri asupra fondului.
Apărătorul reclamantei –pârâte solicită ca instanța să atribuie beneficiul contractului de închiriere nr. 566/17.01.2006 cu privire la imobilul situat în București, Aleea Coloana Infinitului nr. 8, bl. M, sc. 1, et. 4, ap. 58, sector 6, către reclamanta – pârâtă și evacuarea pârâtului – reclamant din imobil având în vedere înscrisurile depuse la dosar. Solicită ca instanța să aibă în vedere culpa pârâtului – reclamant la desfacerea căsătoriei și faptul că minorei i s-a stabilit domiciliul la mamă, motiv pentru care solicită ca instanța să aibă în vedere interesul superior al copilului. Solicită de asemenea ca instanța să aibă în vedere modul greoi în care pârâtul – reclamant a înțeles să-și onoreze obligația de plată a unei contribuții de întreținere stabilite în sarcina sa și în favoarea minorei. Faptul că motivul ce a determinat-o pe reclamanta – pârâtă să părăsească imobilul a fost limbajul folosit de pârâtul – reclamant și faptul că aceasta nu dorea ca fetița să-l audă, în acea perioadă au existat discuții tensionate care au făcut-o pe reclamanta – pârâtă să solicite emiterea unui ordin de protecție față de pârâtul – reclamant. Arată că atribuirea acelui contract de închiriere este meritul reclamantei – pârâte, ea este cea care a inițiat, care a făcut demersuri, a plătit cu regularitate chiriile cu toate că nici una dintre părți nu realizează venituri mari și face referire la luna mai în care pârâtul a realizat doar 192 lei și astfel se întreabă cum s-ar achita de aceste obligații, acesta are tot timpul restanțe la întreținere iar igiena lasă de dorit. Arată că al treilea criteriu pentru atribuirea beneficiului contractului de închiriere ar fi și posibilitățile locative ale soților. Arată că în prezent reclamanta – pârâtă locuiește la părinții săi, într-un apartament de 2 camere, confort II și chiar dacă până acum a fost ajutată reclamanta de părinți, aceasta nu este singură, mai are un frate care la rândul său mai vine pe la părinți. Arată că pârâtul nu deține locuință în București dar în afara orașului are chiar două case. Arată că va formula concluzii scrise și solicită obligarea pârâtului – reclamant la cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtului – reclamant solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă și admiterea cererii reconvenționale. Solicită ca instanța să aibă în vedere art. 27 din Legea 114/1996 care prevede că în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere, închirierea continuă în beneficiului soțului sau soției dacă a locuit împreună cu titularul. Solicită ca instanța să aibă în vedere declarația martorului Ofițeru cu privire la părăsirea locuinței de către reclamanta – pârâtă și că altele au fost motivele. Solicită de asemenea ca instanța să aibă în vedere nevoile de stabilitate ale copilului, faptul că există o relație foarte strânsă între bunici și minoră. Arată că raportându-se la al doilea criteriu, respectiv culpa pârâtului la desfacerea căsătoriei, nu are nici un fel de acoperire, există o decizie prin care s-a stabilit culpa comună a soților la desfacerea căsătoriei. Arată că reclamanta – pârâtă are o locuință unde poate dormi noaptea, clientul său nu are unde să doarmă și nu are nici posibilitate financiară să închirieze o locuință. Arată că la dosarul cauzei există chitanțele de plată a utilităților pe numele reclamantei întrucât aceasta era beneficiara contractului de închiriere dar pe verso, pe fiecare chitanță apare menționată persoana care a plătit efectiv . În concluzie solicită admiterea cererii reconvenționale, fără cheltuieli de judecată. Arată că va depune concluzii scrise.
În replică apărătorul reclamantei – pârâte arată că nu părinții reclamantei au obligația de a avea grijă de minoră ci părinții acesteia, pârâtul – reclamant nu trimitea bani copilului.
În replică apărătorul pârâtului – reclamant arată că doamna reclamantă nu vroia să-i primească iar pârâtul – reclamant nu putea să-și vadă copilul.
I N S T A N Ț A
Pentru ca părțile să depună concluzii scrise,
D I S P U NE
Amână pronunțarea hotărârii la data de 09.10.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR NR. 22403/303/2012
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE:
GREFIER:
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta PĂDURARU CARMEN-ALINA și pe pârâții PODIUC GHEORGHIȚĂ, MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin CONSILIUL LOCAL Sector 6 reprezentat de DIRECȚIA DE ADMINISTRARE A FONDULUI LOCATIV Sector 6 și ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC ȘI DEZVOLTARE URBANĂ Sector 6 având ca obiect atribuire beneficiu contract de închiriere.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, dată la care instanța, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi în vederea depunerii de concluzii scrise :
I N S T A N Ț A
Din lipsă de timp pentru deliberare,
D I S P U NE
Amână pronunțarea hotărârii la data de 13.10.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR NR. 22403/303/2012
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7469
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE – XY
GREFIER –WV
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta PĂDURARU CARMEN-ALINA și pe pârâții PODIUC GHEORGHIȚĂ, MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin CONSILIUL LOCAL Sector 6 reprezentat de DIRECȚIA DE ADMINISTRARE A FONDULUI LOCATIV Sector 6 și ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC ȘI DEZVOLTARE URBANĂ Sector 6 având ca obiect atribuire beneficiu contract de închiriere.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 09.10.2014, dată la care, din aceleași motiv, a amânat pronunțarea pentru data de astâzi, 13.10.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.10.2012 sub nr. 22403/303/2012, reclamanta Păduraru Carmen-Alina a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Podiuc Gheorghiță, Municipiul București prin Consiliul Local Sector 6 reprezentat de Direcția de Administrare a Fondului Locativ Sector 6 și Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6, atribuirea beneficiul contractului de închiriere nr. 566/17.01.2006 și în subsidiar evacuarea pârâtului Podiuc Gheorghiță din imobilul – obiect al contractului mai sus menționat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 23.02.2012, prin sentința civilă nr. 534 a Judecătoriei Sector 6 București, a fost desfăcută căsătoria celor două părți din culpa exclusivă a pârâtului Podiuc Gheorghiță. Aceasta a menționat că, urmare a intervenirii divorțului cele două părți nu au putut continua să conviețuiască în imobilul situat în București, Aleea Coloana Infinitului, nr.8, bl. M, sc. 1, et. 4, ap. 58, Sector 6 deținut în baza contractului de închiriere, astfel aceasta a părăsit locuința împreună cu fiica sa. Reclamanta a precizat faptul că locuința minorei Elena-Simona a fost stabilită la domiciliul mamei, mai mult contractul de închiriere al imobilului situat în București, Aleea Coloana Infinitului, nr.8, bl. M, sc. 1, et. 4, ap. 58, Sector 6 a fost încheiat ca urmare a solicitărilor acesteia și a îndeplinirii tuturor condițiilor prin raportare la situația sa personală, singurul beneficiar al contractului de închiriere fiind reclamanta, pârâtul având doar calitatea de chiriaș.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 342, 1831 din Codul Civil, art. 242 alin. (2) din Codul de procedură civilă din 1865.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 8 lei reprezentând taxa judiciară de timbru potrivit Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cu suma de 0,3 lei, reprezentând timbru judiciar, potrivit O.G. nr. 32/1995.
Sub aspect probatoriu, reclamata a depus următoarele înscrisuri: contract de închiriere nr. 566/17.01.2006 (filele 19-20), sentința civilă nr. 534/23.01.2012 a Judecătoriei Sector 6 București (filele 16-18), proces-verbal de predare primire (fila 21), act adițional nr. 376/13.01.2011 (fila 23), act adițional nr. 518/17.01.2012 (fila 24), certificat de naștere seria NO nr. 911552 al minorei Elena-Simona (fila 28), certificat de căsătorie (fila 27), ancheta socială la domiciliul minorei din data de 12.04.2012 (filele 45-46), caracterizare minora Elena-Simona (filele 160-165), adeverința privind efectuarea plățiilor reprezentând chiria și întreținerea (filele 171-172), chitanță nr. 149650/03.03.2014 (fila 172), chitanță nr. 115295/19.02.2013 și nr. 115293/19/02/2013 (fila 175), adeverință nr. 605/28.04.2014 privind calitatea de chiriaș (fila 178), decizia civilă nr. 606A/05.06.2013 pronunțată de Tribunalul București (filele 140-143), declarație notarială a numitului Păduraru Sorin (fila 267), ancheta socială referitoare la minora Elena-Simona (filele 169-170).
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
Primăria Municipiului București, reprezentă legal de Primarul General prof.dr. Sorin Mircea Oprescu a depus întâmpinare (filele 48-49), invocând excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că aceasta nu este semnatarul contractului de închiriere, contractul fiind semnat de către Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană, aceasta din urmă având personalitate juridică și poate sta în judecată. Mai mult, s-a invocat faptul că prezentul contract de închiriere este un act de administrare, iar nu unul de dispoziție care să justifice chemarea în judecată a acestei instituții.
În drept, Primăria Municipiului București a invocat dispozițiile art. 115 din Codul de procedură civilă din 1865.
În dovedirea întâmpinării nu a solicitat administrarea de probe.
Pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională (filele 54-57) prin care a invocat excepția prematurității cererii motivând faptul că sentința civilă nr. 534/23.02.2012 a Judecătoriei Sector 6 București prin care s-a pronunțat divorțul din culpa exclusivă a pârâtului nu a rămas definitivă și irevocabilă, întrucât pârâtul nu a avut cunoștiință de existența unui proces de divorț, astfel încât a formulat cerere de repunere în termenul de apel și a exercitat calea de atac a apelului, pe rolul Tribunalului București aflându-se înregistrat dosarul nr. 15809/303/2011. Prin urmare, acesta a arătat că în cauză nu poate interveni o hotărâre prin care să se atribuie beneficiul contractului de închiriere deoarece nu există o hotărâre de divorț definitivă și irevocabilă.
Pe fond, pârâtul a solicita respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că reclamata a părăsit domiciliul din luna septembrie, în imobil continuând să locuiască doar acesta în mod neîntrerupt, astfel încât contractul de închiriere poate continua în beneficiul său. De asemenea, pârâtul a susținut că repartiția locuinței a fost aprobată după încheierea căsătoriei, punctajul obținut fiind influențat de acest aspect. Mai mult, în cuprinsul contractului de închiriere și al actelor adiționale, pârâtul are calitatea de soț al reclamanei și implicit de chiriaș.
Prin cererea reconvențională, pârâtul a solicitat atribuirea contractului de închiriere nr. 566/17.01.2006 către acesta motivând faptul că atât în cuprinsul acestui act, cât și în cuprinsul actelor adiționale contractului de închiriere pârâtul are calitatea de soț al beneficiarului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 și 119 din Codul de procedură civilă din 1865, art. 27 din Legea nr. 114/1996 și art. 323 din Codul civil.
Sub aspect probatoriu, pârâtul a depus înscrisuri: proces-verbal de predare primire (fila 80), contract de închiriere nr. 566/17.01.2006 (filele 81-82), declarație pe propria răspundere (fila 245), un număr de 11 chitanțe privind plata facturilor de întreținere (filele 109-118), încheiere de ședință din dosarul nr. 15809/303/2011 aflat pe rolul Tribunalului București (fila 120), stat de salarii – luna aprilie 2014 (fila 198).
În susținerea întâmpinării și a cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu un martor.
Direcția de Administrare a Fondului Locativ Sector 6 București a depus întâmpinare (filele 88-89) prin care a arătat că, în calitatea sa de locator, solicită să se aibă în vedere interesul superior al copilului în atribuirea beneficiului contractului de închiriere, iar în subsidiar culpa în desfacerea căsătoriei și posibilitățiile locative, actuale, ale foștilor soți.
În drept, a invocat dispozițiile art. 324 din Codul civil.
În dovedirea întâmpinării nu a solicitat administrarea de probe.
Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană – Sector 6 București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active întrucât administrarea unitățiilor locative din care face parte imobilulul – obiect al contractului de închiriere nr.566/17.01.2006 revine Direcției de Administrare a Fondului Locativ, instituție cu peronalitate juridică distinctă.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Sub aspect probatoriu, au fost atașate înscrisuri: Hotărârea Consiliului Local Sector 6 București nr. 61/25.03.2010 (filele 93-94)
În dovedirea întâmpinării, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisul depus la dosar.
La termenul din data de 29.10.2012, instanta a admis exceptia necompetenței funcționale a completului de judecată specializat în materie civilă, invocată din oficiu, având în vedere faptul că dreptul ce face obiectul judecății a fost dobândit la data de 17.01.2006, iar căsătoria a fost încheiată la data de 23.07.2005, în cauză operând prezumția de comunitate. Prin urmare, fiind incident un raport de familie, competent să judece prezenta cauză este un complet specializat pentru minori și familie, dosarul fiind înaintat pentru repartizarea aleatorie.
În ședința din data de 07.03.2013, pârâtul-reclamant a invocat excepția inadmisibilității cererii întrucât reclamanta-pârâtă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 324 din Codul civil, însă pe rolul Tribunalului București se află soluționarea apelului formulat de către pârâtul-reclamant împotiva sentinței civile nr. 534/23.02.2012 a Judecătoriei Sector 6 București, în cauză neexistânt o hotărâre definitivă cu privire la divorț. Instanța, după punerea în discuție contradictorie a excepției inadmisibilității cererii, a prorogat soluționarea acesteia pentru termenul următor.
Instanța a dispus unirea cu fondul a tuturor excepțiilor invocate, având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (2) din Codul de procedură civilă din 1865 prin care se arată că, excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legatură cu dezlegarea în fond a pricinii, constatând îndeplinită această condiție în prezenta cauză.
Prin încheierea din data de 11.04.2013, instanța a dispus suspendarea judecății prezentei cauze civile până la soluționarea irevocabilă a cauzei civile nr. 15809/303/2013 aflată pe rolul Tribunalului București și având ca obiect apel – divor cu minori. În motivarea acestei soluții, instanța a arătat că împotriva sentinței civile nr. 534/23.02.2012 a Judecătoriei Sector 6 București, pârâtul-reclamat a formulat apel, iar până la soluționarea căilor de atac promovate împotriva acestei hotărâri nu mai era posibilă continuarea procedurii de judecată în primă instanță a unor cereri accesorii care își aveau izvorul în raporturile de familie și de a căror rezolvare depinde hotărâtor de soluția care se va da în cauza de divorț.
La data de 03.04.2014, reclamanta-pârâtă a depus cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că prin decizia civilă nr. 606A/05.06.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 15809/303/2011, instanța a admis apelul formulat de apelantul-pârât Podiuc Gheorghiță, a anulat sentința civilă apelată și, evocând fondul a admis în parte acțiunea, în sensul că a declarat desfăcută căsătoria din culpa comună a soților. De asemenea, acesta a arătat că împotriva deciziei civile nr. 606A/05.06.2013 pronunțată de Tribunalul București, a formulat recurs, cale de atac ce a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel București la data de 29.01.2014.
La data de 08.05.2014, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol ca urmare a soluționării cauzei civile din dosarul nr. 15809/303/2011 și a respingerii recursului de Curtea de Apel București la data de 29.01.2014 de a cărei soluționare depindea dezlegarea prezentei pricinii.
Sub aspectul probatoriului, instanta a încuviințat și administrat pentru reclamanta-pârâtă, proba cu înscrisurile depuse la dosar și interogatoriul pârâtului-reclamant (filele 230-231), iar pentru pârâtul-reclamant, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri depuse la dosar, interogatoriul reclamantei-pârâte (filele 228-229) și proba testimonială cu un martor – Ofițerul Sorin (fila 232) considerând aceste probe petinente, concludente și utile în temeiul art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Ca urmare a adresei instanței, au fost comunicate de către Primăria Sector 6 – Comisia Socială, fișa de punctaj pentru încheierea contractului de închiriere (fila 239) și de către Profi Rom Food S.R.L., adeverința de venit a reclamatei-pârâte (fila 266).
Reclamanta-pârâtă a formulat note scrise (filele 345-353).
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 17.01.2006 a fost încheiat contractul de închiriere nr. 566 având ca obiect imobilul situat în București, Aleea Coloana Infinitului, nr.8, bl. M, sc. 1, et. 4, ap. 58, Sector 6, între reclamanta-pârâtă Păduraru Carmen-Alina în calitate de beneficiară și Municipiul București în calitate de proprietar prin Consiliul Local al Sectorului 6, în calitate de administrator, astfel cum rezultă din contract de închiriere nr. 566/17.01.2006 (filele 19-20).
Instanța reține pe baza fișei de punctaj (fila 239), avută în vedere la momentul încheierii contractului de închiriere faptul că, analizarea îndeplinirii tuturor condițiilor pentru încheierea valabilă a contractului, s-au efectuat prin raportare la situația personală a reclamantei-pârâte Păduraru Carmen-Alina. De asemenea, se constată din cuprinsul atât a contractului de închiriere nr. 566/17.01.2006 (filele 19-20), dar și din cuprinsul actelor adiționale contractului (filele 21-24), faptul că aceasta din urmă are calitatea de beneficiar.
La data de 23.07.2005, anterior datei încheierii contractului de închiriere, s-a încheiat căsătoria între reclamanta-pârâtă Păduraru Carmen-Alina și pârâtul-reclamant Podiuc Gheorghiță așa cu reiese din certificatul de căsătorie (fila 27). Astfel, în cuprinsul contractului de închiriere nr. 566/17.01.2006 (filele 19-20) și în cuprinsul actelor adiționale contractului (filele 21-24), pârâtul-reclamant Podiuc Gheorghiță figurează în calitate de soț al beneficiarei și de chiriaș al imobilului.
Căsătoria dintre cele două părți a fost desfăcută la data de 29.01.2014 prin respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamanta-pârâtă Păduraru Carmen-Alina împotriva deciziei civile nr. 606A/05.06.2013 pronunțată de Tribunalul București (filele 140-143).
Din cuprinsul acestei din urmă hotărâri judecătorești, se constată că divorțul a intervenit din culpa comună a celor doi soți, instanța stabilind locuința minorei Elena-Simona la domiciliul mamei. De asemenea, pe baza considerentelor avute în vedere la pronunțarea divorțului, se reține încălcarea de către cei doi soți a obligațiilor de respect și sprijin moral.
În urma desfacerii căsătoriei, reclamanta-pârâtă Păduraru Carmen-Alina a părăsit împreună cu minora Elena-Simona locuința familiei – obiect al contractului de închiriere – formată dintr-o singură cameră, aspect reținut pe baza declarației martorului Ofițeru Sorin (fila 232) și a răspunsului reclamantei-pârâte la întrebarea nr. 2 din interogatoriu (filele 228-229) prin care arată că motivul plecării sale a fost comportamentul pârâtului-reclamant Podiuc Gheorghiță, coroborate cu declarația notarială a numitului Păduraru Sorin (fila 267) prin care menționează că foștii soți nu mai pot conviețui.
Potrivit răspunsului pârâtului-reclamant la întrebarea nr. 13 din interogatoriu (filele 230-231), reiese faptul că acesta a continuat să locuiască în locuința comună, aspect necontestat de către reclamanta-pârâtă.
Instanța va respinge apărarea reclamantei-pârâte potrivit căreia pârâtul-reclamant nu a efectuat plățiile necesare întreținerii locuinței și nu va avea în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei pentru dovedirea acestui aspect, și anume adeverința privind efectuarea plățiilor reprezentând chiria și întreținerea (filele 171-172), chitanță nr. 149650/03.03.2014 (fila 172), chitanță nr. 115295/19.02.2013 și nr. 115293/19/02/2013 (fila 175), respectiv înscrisurile depuse de către pârâtul-reclamant pentru a face proba contrară: un număr de 11 chitanțe privind plata facturilor de întreținere (filele 109-118), întrucât stabilirea acestei împrejurări nu este necesară soluționării prezentei cauze.
Însă, se reține că, în prezent, pârâtul-reclamant Podiuc Gheorghiță înregistrează un venit net lunar într-un cunatum sub suma de 200 lei, astfel cum rezultă din statul de salarii – luna aprilie 2014 (fila 198) și nu are în proprietate sau în chirie o altă locuință, aspecte care reies din înscrisul denumit ,,declarație” (fila 245).
Sub același aspect, instanța reține că reclamanta-pârâtă locuiește în prezent, împreună cu minora Elena-Simona, la domiciliul părinților săi situat în București, str. Drumul Taberei, nr. 93, bl. R3, sc. B, et. 9, ap.84, Sector 6 așa cum reiese din cuprinsul anchetei sociale (filele 169-170), precum și din răspunsul pârâtul-reclamant la întrebarea nr. 10 din interogatoriu (filele 230-231).
În drept,
Raportat la aplicarea în timp a Codului Civil, sub aspect substanțial, potrivit art. 32 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozițiile art. 324 din Codul civil sunt aplicabile și în cazul căsătoriilor în ființă la data intrării în vigoare a Codul civil, dacă atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face după această dată.
În fapt, căsătoria s-a încheiat la data de 23.07.2005 și s-a desfăcut la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 534/23.01.2012 a Judecătoriei Sector 6 București, și anume la data de 29.01.2014. Prin urmare, căsătoria dintre cei doi soți era în ființă la data intrării în vigoare a noului Cod Civil, iar atribuirea beneficiului contractului de închiriere este solicitată ulterior acestei date, ceea ce este de natură să atragă aplicarea dispozițiilor art. 324 din Codul Civil.
Potrivit art. 137 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În concret, pârâtul-reclamant Podiuc Gheorghiță a invocat prin întâmpinare și la primul termen de judecată excepția prematurității cererii de chemare în judecată, respectiv excepția inadmisibilității acesteia, ambele fiind motivate de faptul că la data formulării cererii, sentința civilă nr. 534/23.02.2012 a Judecătoriei Sector 6 București prin care s-a pronunțat divorțul din culpa exclusivă a pârâtului nu a rămas definitivă și irevocabilă, întrucât acesta a formulat cerere de repunere în termenul de apel și a exercitat calea de atac a apelului, pe rolul Tribunalului București aflându-se înregistrat dosarul nr. 15809/303/2011.
Având în vedere manifesarea de voință a pârâtului-reclamant Podiuc Gheorghiță în sensul că înțelege să renunțe la soluționarea excepțiilor prematurității și admisibilității cererii de chemare în judecată, instanța urmează să ia act de această manifestare de voință a pârâtului-reclamant, astfel încât nu se mai impune soluționarea celor două excepții invocate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active invocată de Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană – Sector 6 București prin întâmpinare, instanța are în vedere faptul că prin excepția lipsei calității procesuale active se contestă existența identității între persoana reclamatului și cel care este titularul dreptului afirmat. Însă, potrivit art. 324 alin.(3) din Codul Civil, atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face cu citarea locatorului și produce efecte față de acesta, prin urmare, citarea Administrației Domeniului Public și Dezvoltare Urbană în prezenta cauză nu îi conferă calitatea de reclamant.
Consecință a faptului că Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană – Sector 6 nu are calitatea de reclamant și nici de titular al dreptului afirmat în prezenta cauză, condiție necesară pentru a se putea invoca excepția lipsei calității procesuale active raportat la această instituție, instanța urmează să respingă excepția ca inadmisibilă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Municipiul București prin întâmpinare, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată din următoarele considerente.
Citarea Municipiul București prin Consiliul Local Sector 6 reprezentat de Direcția de Administrare a Fondului Locativ Sector 6 în prezenta cauză se întemeiază pe dispozițiile art. 324 alin. (3) din Codul Civil, anterior menționat, pentru ca hotărârea ce se va pronunța să poată fi opozabilă locatorului din momentul rămânerii sale definitive.
În ceea ce privește existența identității dintre calitatea sa de parte și subiect al raportului juridic, contractul de închiriere nr. 566/17.01.2006 este încheiat între reclamanta-pârâtă Păduraru Carmen-Alina în calitate de beneficiară și Municipiul București în calitate de proprietar prin Consiliul Local al Sectorului 6, în calitate de administrator. De asemenea, potrivit art. 1 din Hotărârea Consiliului Local Sector 6 București nr. 61/25.03.2010, Direcția de Administrare a Fondului Locativ Sector 6 a fost împuternicită să administreze unitățiile locative din care face parte imobilul avut în vedere în prezenta cauză.
Prin prisma celor menționate anterior, Municipiul București prin Consiliul Local Sector 6 reprezentat de Direcția de Administrare a Fondului Locativ Sector 6 are calitatea de locator în contractul de închiriere cu reclamanta-pârâtă Păduraru Carmen-Alina, iar art. 324 alin. (3) din Codul Civil instituie obligativitatea citării sale în această cauză care are ca obiect atribuirea beneficiului contractului de închiriere.
Pe fond, conform art. 324 alin.(1) din Codul Civil, la desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți.
Pentru a fi incident acest text legal, este necesară îndeplinirea condiției existenței desfacerii căsătoriei și aceea a imposibilității de folosire a locuinței de către ambii soți, în concret neexistând o înțelegere între cele două părți.
Instanța constată îndeplinite cele două condiții mai sus menționate, astfel, la data de 29.01.2014 a rămas definitivă și irevocabilă hotărârea prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre cei doi soți. De asemenea, potrivit situației de fapt reținute, imobilul este format dintr-o singură cameră, fapt care contribuie în mod semnificativ la îndeplinirea condiției imposibilității de folosire a acesteia de către ambii soți, mai ales dacă se are în vedere faptul că, la pronunțarea divorțului, instanța a reținut încălcarea de către cei doi soți a obligațiilor de respect și sprijin moral.
Consecință a constatării îndeplinirii condițiilor existenței divorțului și a imposibilității de folosirea a imobilului de către ambii soți, instanța va analiza criteriile ce trebuie avute în vedere pentru atribuirea beneficiului contractului, legiuitorul stabilind o ordine imperativă a acestora.
În ceea ce privește interesul superior al copilului minor, potrivit art. 263 din Codul Civil instanța se va raporta la criteriile menționate în art. 2 alin. (6) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului referitoare la interesul superior al copilului. Sub acest aspect, se constată că prin decizia civilă nr. 606A/05.06.2013 pronunțată de Tribunalul București, locuința minorei Elena-Simona a fost stabilită la domiciliul mamei. Nevoia minorei de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie nu poate fi realizată în mod eficient decât prin asigurarea unui spațiu locativ corespunzător. În prezent, minora Elena-Simona locuiește în imobilul bunicilor materni împreună cu mama sa, părăsind locuința familiei. Astfel, sentimentul de stabilitate și securitate este afectat în mod evident, întrucât intervenirea schimbării domiciliului nu a avut loc în mod voluntar ci ca urmare a imposibilității de conviețuire a părinților.
Analizarea criteriilor prevăzute de lege pentru stabilirea locuinței minorei a fost efectuată cu ocazia pronunțării hotărârii de divorț, instanța considerând că este în interesul superior al copilului ca acesta să locuiască împreună cu mama sa. Astfel, în raport cu capacitatea părinților care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia, se constată că mamei îi revine această sarcină în mod preponderent, prin hotărârea de divorț stabilindu-se un program de menținere a relațiilor persoanale cu tatăl. Prin urmare, domiciliul reclamantei-pârâte se află la imobilul – obiect al contractului de închiriere -, împrejurarea că, în fapt, reclamanta-pârâtă Păduraru Carmen-Alina locuiește la părinții săi nu este rezultatul unei opțiuni voluntare, ci se datorează constrângerii împrejurărilor de fapt, având un caracter temporar de natură să producă consecințe directe asupra dezvoltării armonioase a minorei Elena-Simona.
Prin prisma acestui reper, al interesului superior al copilului minor, pentru asigurarea unei continuități și a unei stabilități locative, se impune constatarea necesității locuirii efective a minorei Elena-Simona în locuința familiei.
Instanța nu are în vedere susținerile reclamantei-pârâte cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea drepturilor și obligațiilor de către cei doi foști soți ce le revin în cadrul unei căsători, deoarece acest aspect nu reprezintă un criteriu ce trebuie avut în vedere la stabilirea atribuirii contractului de închiriere.
Culpa în desfacerea căsătoriei celor două părți, nu poate constitui, în cazul de față, un criteriu determinant pentru atribuirea beneficiului contractului de închiriere, având în vedere faptul că, prin decizia civilă nr. 606A/05.06.2013 pronunțată de Tribunalul București, divorțul a fost pronunțat din culpa comună a soților.
În mod neîntemeiat a invocat reclamanta-pârâtă comportamentul pârâtului-reclamant, ulterior pronunțării desfacerii căsătoriei de care ar trebui să se țină cont în analiza culpei părților. Aceasta deoarece exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești de către tată, precum și eventualul comportament agresiv al pârâtului-reclamant poate prezenta importanță în evaluarea interesului superior al copilului, iar nu referitor la culpa soților în desfacerea căsătoriei, aspect care se bucură de autoritate de lucru judecat.
De asemenea, în ceea ce privește analiza posibilităților locative proprii ale foștilor soți, stabilirea unor repere pentru o apreciere concretă a acestor posibilități locative presupune existența unor alternative reale de schimbare a locuinței.
În concret, așa cum prin situația de fapt s-a reținut, niciunul dintre cei doi foști soți nu dețin în proprietate sau în chirie un alt imobil. Mai mult, veniturile materiale alea acestora sunt scăzute și nu pot fi avute în vedere la determinarea concretă de asigurare a unui spațiu locativ. Aspectul că reclamanta-pârâtă Păduraru Carmen-Alina locuiește la domiciliul părinților săi nu poate contribui la determinarea unei posibilități proprii locative, astfel cum nici domiciliul părinților pârâtului-reclamant Podiuc Gheorghiță, aflat în localitatea Botoșani, nu va fi luat în considerare, întrucât acestea nu constituie alternative proprii, imobilele aflându-se în proprietatea unor alte persoane, iar cele două părți nu au un drept de folosință asupra lor.
Susținerea reclamantei-pârâte potrivit căreia vârsta matură a pârâtului-reclamant constituie un avantaj în găsirea unei alte locuințe este lipsită de temei și nu reprezintă o apreciere verosimilă.
Prin urmare, criteriul avut în vedere la stabilirea atribuirii beneficiului contractului de închiriere nr. 566/17.01.2006, este cel al interesului superior al minorei Elena-Simona, locuința comună fiind atribuită soțului la care s-a stabilit locuința copilului, și anume la mama acesteia.
Datorită faptului că, în prezent, pârâtul-reclamant Podiuc Gheorghiță locuiește în imobilul – obiect al contractului de închiriere nr. 566/17.01.2006 și având în vedere că instanța urmează să atribuie beneficiul contractului reclamantei-pârâte Păduraru Carmen-Alina, se impune evacuarea pârâtului-reclamant Podiuc Gheorghiță din imobilul situat în București, Aleea Coloana Infinitului, nr.8, bl. M, sc. 1, et. 4, ap. 58, Sector 6.
În ceea ce privește cererea reconvențională, se va respinge susținerea pârâtul-reclamant Podiuc Gheorghiță prin care se arată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea 114/1996 care prevăd că în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere, închirierea continuă în beneficiul soțului, dacă a locuit împreună cu titularul. Aceasta întrucât prezenta cauză nu are ca obiect constatarea dreptului locativ în sarcina uneia sau a celeilate dintre părți. Chiar și în aceste condiții, este neîntemeiată invocarea de către pârâtul-reclamant a părăsirii definitive a locuinței familiei de către reclamanta-pârâtă, instanța reținând o imposibilitate de conviețuire între cei doi foști soți. Prin urmare nu se poate reține o culpă exclusivă a reclamantei-pârâte și o manifestare liberă de părăsire a domiciliului.
Sub acest aspect, este relevant numai faptul încheierii contractului de închiriere în timpul căsătoriei celor doi soți, ambii având,în prezent, în temeiul art. 323 alin. (1) din Codul Civil un drept locativ propriu.
Prin urmare, nu se vor avea în vedere nici susținerile reclamantei-pârâte privitoare la importanța calității sale de beneficiară a contractului de închiriere și a încheierii acestuia în urma îndeplinirii condițiilor prin raportare la situația sa personală, deoarece prin pronunțarea acestei hotărâri nu se tinde a se stabili îndeplinirea sau nu a condițiilor necesare pentru încheierea valabilă a contractului, art. 324 din Codul Civil prevăzând în mod expres condițiile și criteriile de atribuire a beneficiului contractului.
De asemenea, potrivit analizării acestor condiții și criterii legale prevăzute de art. 324 din Codul Civil, este în interesul superior al minorei Elena-Simona, ca aceasta să locuiască în imobilul situat în București, Aleea Coloana Infinitului, nr.8, bl. M, sc. 1, et. 4, ap. 58, Sector 6, aceasta reprezentând locuința familiei.
Acest aspect se află în legătură directă cu stabilirea, prin decizia civilă nr. 606A/05.06.2013 pronunțată de Tribunalul București, a locuinței minorei la domiciliul mamei.
În aceste împrejurări, cu atât mai mult nu se impune analizarea condițiilor de atribuire a locuințelor cu regim special prin raportare la persoana pârâtului-reclamant Podiuc Gheorghiță.
Consecință a faptului că instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată, obiectul acesteia exclude în totalitate admiterea cererii reconvenționale prin care pârâtul-reclamant Podiuc Gheorghiță solicită să i se atribuie beneficiului contractului de închiriere, cerere fiind neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să ia act de renunțarea pârâtului-reclamant Podiuc Gheorghiță la soluționarea excepțiilor prematurității și a inadmisibilității cererii de chemare în judecată, să respingă ca inadmisibilă excepția lipsei calității procesuale active invocată de Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană – Sector 6 București, respectiv ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Municipiul București.
Pe fond, instanța urmează să atribuie beneficiul contractului de închiriere nr. 566/17.01.2006, către reclamata-pârâtă Păduraru Carmen-Alina și va dispune evacuarea pârâtului-reclamant Podiuc Gheorghiță din imobilul respectiv, respingând cererea reconvențională.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865 partea, care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere cererea reclamantei-pârâte și întrucât aceasta a făcut dovada cheltuielilor de judecată, propunând ca probă în acest sens, până la data închiderii dezbaterilor pe fond, chitanța de plată a onorariului de avocat în cuantum de 2232 de lei (fila 354), taxa judiciară de timbru (fila 31) și timbru judiciar (fila 39), instanța urmează a admite cererea de obligare pârâtului-reclamant Podiuc Gheorghiță la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea pârâtului-reclamant Podiuc Gheorghiță la soluționarea excepțiilor prematurității și admisibilității cererii de chemare în judecată.
Respinge excepția lipsei calității procesual active invocată de pârâta Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană – Sector 6 București, ca inadmisibilă.
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Municipiul București prin Consiliul Local Sector 6 București reprezentat de Direcția de Administrare a Fondului Locativ Sector 6 București, ca neîntemeiată.
Admite cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă PĂDURARU CARMEN-ALINA, fiica lui Niculae și Vasilica, domiciliată în București, Aleea Coloana Infinitului, nr. 8, bl. M, sc. 1, et. 4, ap. 58, Sector 6, având CNP: [anonimizat], în contradictoriu cu pârâtul-reclamant PODIUC GHEORGHIȚĂ, fiul lui Gheorghe și Maria, cu domiciliul în București, Aleea Coloana Infinitului, nr. 8, bl. M, sc. 1, et. 4, ap. 58, Sector 6, având CNP: [anonimizat], MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin Consiliul Local Sector 6 București reprezentat de Direcția de Administrare a Fondului Locativ Sector 6 București, cu sediul în Splaiul Independenței nr. 291-293, Sector 6, București, ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC ȘI DEZVOLTARE URBANĂ – SECTOR 6 BUCUREȘTI, cu sediul în București. Intr. Av. Caranda, nr. 9, Sector 6.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Podiuc Gheorghiță, ca neîntemeiată.
Atribuie beneficiul contractului de închiriere nr. 566 încheiat la data de 17.01.2006, între reclamanta-pârâtă Păduraru Carmen-Alina în calitate de beneficiară și Municipiul București în calitate de proprietar prin Consiliul Local al Sectorului 6, în calitate de administrator, având ca obiect imobilul situat în București, Aleea Coloana Infinitului, nr.8, bl. M, sc. 1, et. 4, ap. 58, Sector 6, către reclamata-pârâtă Păduraru Carmen-Alina.
Dispune evacuarea pârâtului-reclamant Podiuc Gheorghiță din imobilul – obiect al contractului de închiriere nr. 566/17.01.2006, situat în București, Aleea Coloana Infinitului, nr.8, bl. M, sc. 1, et. 4, ap. 58, Sector 6.
Obligă pârâtul-reclamant Podiuc Gheorghiță la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta-pârâtă Păduraru Carmen-Alina în cuantum de 2250 lei, reprezentând onorariu de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de a formula apel în termen de 15 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
5. Acțiune în tăgăduirea paternității
Redactare Sentință
DOSAR NR.6033/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR VI MUNICIPIUL BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8444
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 13.11.2014
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol soluționarea cauzei civile de față având ca obiect „tăgadă paternitate”, privind pe reclamantul STĂNICĂ RĂZVAN IONUȚ – prin reprezentat legal Stănică Adriana Lidia în contradictoriu cu pârâtul STĂNICĂ GHEORGHE și cu Autoritatea Tutelară Primăria Sector 6 București.
La apelul nominal făcut in ședința din Camera de Consiliu se prezintă reprezentantul reclamantului, legitimată de instanță cu CI seria RR nr. 771199 având CNP [anonimizat] și asistat de apărător ales, pârâtul personal, legitimat de instanță cu CI seria RR nr. 771210 având CNP [anonimizat], lipsă fiind Autoritatea Tutelară Primăria Sector 6 București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză medico-legală serologică simplă efectuat de INML Mina Minovici, după care,
Apărătorul reclamantului arată că a studiat raportul și expertiza este lămuritoare motiv pentru care solicită acordarea cuvântului pe fond.
Nemaifiind formulate cereri noi, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Reclamantul prin apărător, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, având în vedere concluziile raportului de expertiză să se constate că pârâtul nu este tatăl acestuia, să se dispună radierea numelui de Stănică și încuviințarea ca reclamantul să poarte numele tatălui Zaharia, fără cheltuieli de judecată, eventual pe cale separată. Solicită comunicarea sentinței la adresa din București, B-dul Râmnicu Sărat nr. 6, bloc 21 B, sc. A, et. 3, ap. 20, sector 3.
Pârâtul personal arată că este de acord cu concluziile apărătorului reclamantului, solicitând admiterea cererii. Solicită comunicarea sentinței la adresa din București, Calea Giulești nr. 109, bl. 6, sc. D, et. 6, ap. 128, sector 6.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 6033/303/2014 din data de 20.05.2014, reclamantul STĂNICĂ RĂZVAN IONUȚ prin reprezentant legal Stănică Adriana Lidia a chemat în judecată pârâtul STĂNICĂ GHEORGHE, în contradictoriu cu AUTORITATEA TUTELARĂ PRIMĂRIA SECTOR 6, solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța instanța să dispună: admiterea acțiunii în tăgada paternității împotriva pârâtului Stănică Gheorghe și radierea numelui și prenumelui pârâtului din certificatul de naștere al reclamantului și revenirea reclamantului la numele de familie “ZAHARIA”.
În motivare, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 21.10.2009, fiind emis actul de naștere nr. 3327 din 26.10.2009, certificat de naștere seria NJ nr. 922461 în care figura cu numele de familie Zaharia și prenumele Răzvan Ionuț și în cuprinsul căruia era făcută mențiunea că tatăl său era Stănică Gheorghe. Reclamantul a precizat că, atât la momentul concepțiunii cât și al nașterii sale, pârâtul nu se afla într-o relație cu mama sa, nu era căsătorită cu aceasta, căsătoria având loc în data de 01.07.2011, fiind eliberat în acest sens de către Consiliul Local Sector 6 actul de căsătorie nr. 903 seria CE nr. 344388. Mai arată reclamantul că, ulterior, pârâtul a introdus o acțiune având ca obiect încuviințare nume minor, cerere admisă de instanța de judecată, astfel că, s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în actul de naștere emis pe numele minorului în sensul că la rubrica numele de familie al copilului se va menționa ,,Stănică” în loc de ,,Zaharia”, motiv pentru care, în baza acestei sentințe i-a fost eliberat certificatul de naștere seria NH nr. 788521, eliberat de Consiliul Local sector 3, la data de 25.04.2012, în care reclamantul figurează cu numele de familie Stănică, iar la rubrica tatăl este trecut pârâtul Stănică Gheorghe. Reclamantul a precizat că aceste mențiuni nu corespund realității în ceea ce privește filiația paternă, pârâtul nefiind tatăl biologic al reclamantului în pofida recunoașterii sale.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 414 alin. (2), 429, 433 Cod civil și art. 94 lit. a) și b) și 114 din Codul de procedură civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată potrivit O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, doi martori și expertiză medico-legală de cercetare a paternității – expertiză serologică simplă, anexând cererii copii de pe certificatele de naștere, certificat de căsătorie, copii cărți de identitate, Sentință civilă nr. 1247/09.02.2012 a Judecătoriei Sector 6 București. Pârâtul a formulat întâmpinare (filele 22-23) prin care a arătat că este de acord cu cererea întrucât recunoașterea de paternitate nu corespunde adevărului.
În apărare pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și expertiza medico-legală de cercetarea a paternității – serologică simplă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, minorul Stănică Răzvan-Ionuț s-a născut la data de 21.10.2009, fiind emis actul de naștere nr. 3327 din 26.10.2009 (fila 10), iar în baza acestuia a fost emis certificat de naștere seria NJ nr. 922461 (fila 11). Conform acestor două înscrisuri, minorul Stănică Răzvan-Ionuț figura în actele de stare civilă cu numele de familie ,, Zaharia”, iar la rubrica numele tatălui figura ,,Stănică Gheorghe”.
În data de 01.07.2011, ulterior nașterii copilului, mama minorului s-a căsătorit cu pârâtul Stănică Gheorghe, aceasta luând numele de familie al soțului, astfel cum reiese din actul de căsătorie nr. 903 seria CE nr. 344388 (fila 15).
Ca urmare a recunoașterii de paternitatea manifestată de pârâtul Stănică Gheorghe, prin sentință civilă nr. 1247/09.02.2012 a Judecătoriei Sector 6 București (filele 17-19), a fost stabilită paternitatea minorului Stănică Răzvan-Ionuț față de pârâtul Stănică Gheorghe și s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în actul de naștere emis pe numele minorului în sensul că la rubrica numele de familie al copilului se va menționa ,,Stănică” în loc de ,,Zaharia”.
Astfel, Consiliul Local al Sectorului 3 București, la data de 25.04.2012, eliberat certificatul de naștere seria NH nr. 788521 (fila 21), în care minorul Stănică Răzvan-Ionuț figurează cu numele de familie ,,Stănică”, iar la rubrica tatăl este trecut pârâtul Stănică Gheorghe.
Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală A.10/8116/2014 (fila 41), urmare a examinărilor serologice, instanța reține că tatăl copilului Stănică Răzvan Ionuț este exclus a fi Stănică Gheorghe, ci este un alt bărbat având Hp2 sau Hp2-1, aspecte care se coroborează cu susținerile ambelor părți.
În drept, potrivit art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusă dispozițiilor Codul Civil și roduce efectele prevăzute de acesta numai în cazul născuților după intrarea lui în vigoare.
Prin urmare, având în vedere data intrării în vigoare a Codul Civil, 01.10.2011, precum și faptul că minorul Stănică Răzvan-Ionuț s-a născut la data de 21.10.2009, anterior intrării în vigoare, instanța urmează să facă aplicarea dispozițiilor privitoare la filiație, cuprinse în Codul Familiei, act normativ în vigoare la data nașterii minorului.
Conform art. 53 din Codul Familiei, copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei. Însă, având în vedere faptul că mama minorului Stănică Răzvan-Ionuț, nu era căsătorită la data nașterii acestuia, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor legale menționate, rezultă că minorul a avut statutul de copil din afara căsătoriei.
De asemenea, se are în vedere faptul că, pe baza recunoașterii de paternitate efectuată în temeiul art. 57 alin. (1) din Codul Familiei, prin sentință civilă nr. 1247/09.02.2012 a Judecătoriei Sector 6 București, a fost stabilită paternitatea minorului Stănică Răzvan-Ionuț față de pârâtul Stănică Gheorghe și s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în actul de naștere emis pe numele minorului în sensul că la rubrica numele de familie al copilului se va menționa ,,Stănică” în loc de ,,Zaharia”.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța constată că potrivit art. 58 din Codul Familiei, recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată, iar la art. 54 din același act normativ se prevede că, paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului.
În concret, deși prin sentință civilă nr. 1247/09.02.2012 a Judecătoriei Sector 6 București a fost stabilită paternitatea minorului Stănică Răzvan-Ionuț față de pârâtul Stănică Gheorghe, conform raportului de expertiză medico-legală A.10/8116/2014, instanța reține că tatăl copilului Stănică Răzvan Ionuț este exclus a fi Stănică Gheorghe, dispozițiile anterioare devenind incidente în cauză.
Astfel, instanța urmează să constate că este cu neputință ca pârâtul Stănică Gheorghe să fie tatăl minorului Stănică Răzvan Ionuț, în aceste condiții minorul revenind la statutul de copil din afara căsătoriei, cu filiația față de tată nestabilită.
În același sens, se menționează faptul că în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 47 din Codul Familiei, prin care se arată că filiația față de mamă rezultă din faptul nașterii, nefiind făcută dovada contrară, astfel minorul Stănică Răzvan Ionuț are stabilită filiația față de mamă, Stănică Adriana Lidia.
Față de aceste considerente, și având în vedere că în actele de stare civilă minorul Stănică Răzvan-Ionuț figurează cu numele de familie ,,Stănică”, iar la rubrica tatăl este trecut pârâtul Stănică Gheorghe, aspecte constatate ca fiind necorespunzătoare adevărului, instanța va dispune efectuarea modificărilor în actul de naștere al minorului în sensul de a radia mențiunile referitoare la persoana tatălui.
De asemenea, potrivit art. 64 din Codul Familiei, copilul din afara căsătoriei dobândește numele de familie al aceluia dintre părinți față de care filiația a fost mai întâi stabilită. Ca urmare a faptului că filiația minorului Stănică Răzvan Ionuț a fost stabilită numai față de mama acestuia, instanța va dispune ca minorul să poarte numele de familie al singurului părinte față de care are stabilită filiația, și anume numele de familie de ,,Zaharia” , numele mamei la momentul nașterii copilului, prin efectuarea cuvenitelor mențiuni în actul de naștere al minorului.
Instanța reține astfel că prin admiterea acțiunii în contestarea recunoașterii paternității copilul pierde statutul de copil cu filiație stabilită față de ambii părinți și va dobândi statut de copil cu filiația stabilită doar față de mamă astfel că ocrotirea părintească se realizează doar de către părintele față de care are stabilită filiația, nemaipunându-se problemea luării de măsuri referitoare la exercitarea autorității părintești, stabilirii locuinței copilului și stabilirii contribuțiilor părinților la acoperira nevoilor copilului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul STĂNICĂ RĂZVAN IONUȚ – prin reprezentat legal Stănică Adriana Lidia, cu domiciliul în București, B-dul Râmnicu Sărat nr. 6, bloc 21 B, sc. A, et. 3, ap. 20, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul STĂNICĂ GHEORGHE, cu domiciliul în București, Calea Giulești nr. 109, bl. 6, sc. D, et. 6, ap. 128, sector 6 și cu Autoritatea Tutelară Primăria Sector 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, sector 6.
Constată că pârâtul Stănică Gheorghe nu este tatăl minorului Stănică Răzvan-Ionuț, născut la 21.10.2009.
Dispune ca minorul Stănică Răzvan-Ionuț, născut la 21.10.2009, să poarte numele de familie de ,, ZAHARIA”.
Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în actul de naștere al minorului Stănică Răzvan-Ionuț, născut la 21.10.2009, înregistrat în Registrul de stare civilă al Consiliului Local al Sectorului 3 București din anul 2009 în sensul că la rubrica ,,Tatăl” se va radia numele de ,,Stănică Gheorghe” și se va bara, iar la rubrica ,,Numele de familie” al copilului se va radia numele de ,,Stănică” și se va trece numele de ,,Zaharia”.
Constată că ocrotirea părintească asupra minorului se va realiza de un singur părinte-mama Stănică Adriana Lidia.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Observații coordonator de practică
6. Acțiune privind punerea sub interdicție
Redactare Sentință
DOSAR NR 3078/303/2014
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8666
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 20.11.2014
INSTANTA COMPUSA DIN:
PRESEDINTE: XY
GREFIER: WV
Ministerul Public – Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 6 Bucuresti a fost reprezentat de Procuror QW
Pe rol soluționarea cauzei civile de față având ca obiect „punere sub interdicție”, privind pe reclamanta FLOREA LENUȚA în contradictoriu cu pârâtul NĂSTASE DANIEL reprezentat prin curatorul FLOREA NICULAE și cu Autoritatea Tutelară Primăria Sector 6 București.
La apelul nominal făcut in ședința din Camera de Consiliu, se prezintă reclamanta personal, legitimată de instanță cu CI seria RR nr. 688080 având CNP [anonimizat] și asistată de apărător ales, pârâtul personal, legitimat de instanță cu CI seria RT nr. 487414 având CNP [anonimizat], curatorul personal, legitimat de instanță cu CI seria RD nr. 631421 având CNP [anonimizat], lipsă fiind Autoritatea Tutelară Primăria Sector 6 București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta prin apărător având cuvântul solicită, față de concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, admiterea acțiunii, instanța să dispună punerea sub interdicție a pârâtului și numirea reclamantei, sora acestuia, în calitate de tutore pentru pârât.
Curatorul personal arată că este de acord cu cererea reclamantei și cu desemnarea acesteia în calitate de tutore pentru pârât.
Reclamanta personal arată că este de acord cu preluarea tutelei fratelui său pârâtul Năstase Daniel.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea acțiunii, instanța să dispună punerea sub interdicție a pârâtului Năstase Daniel, având în vedere concluziile raportului de expertiză psihiatrică efectuat în cauză și desemnarea tutorelui pentru pârât în persoana reclamantei Florea Lenuța.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 3078/303/2014 din data de 19.03.2014, reclamanta FLOREA LENUȚA a chemat în judecată pârâtul NĂSTASE DANIEL, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună punerea sub interdicție a pârâtului.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul, fratele său, este grav bolnav și nu mai are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, concluzia examenului psihologic efectuat asupra acestuia a scos în evidență faptul că are un retard mental sever și insuficiență majoră în funcționalitatea socio-profesional-acțională, insuficiență profundă docimologică și operațională, tulburări de comportament din seria epileptoidă, neglijență, fugi-rătăciri, incapacitate de a ține un serviciu, dependent, infantil. Reclamanta a precizat că, pentru aceste motive, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Local Sector 6 a emis un certificat de încadrare în grad de handicap a pârâtului. În continuare, reclamanta a solicitat instanței să dispună punerea sub interdicție a pârâtului și numirea sa ca și curator al acestuia.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 142-143 din Codul familiei, art. 30-34 din Decretul nr. 32/1954, art. 935-942 din Codul de procedură civilă, art. 106 alin. 2 coroborat cu art. 164 alin. 2 din Cod civil.
Acțiunea a fost legal timbrată potrivit O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, anexând cererii copii de pe cartea de identitate a reclamantei (fila 6), cartea de identitate a pârâtului (fila 7) , certificatul de naștere a pârâtului (fila 8), certificat de naștere al reclamantei (fila 9), acte medicale (filele 10-19), certificat de încadrare în grad de handicap nr. 1415/28.05.2014 (filele 24-27).
La dosar au fost depuse cercetările efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 București, în cadrul cărora s-a depus raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/7743//26.09.2014 (filele 35-38).
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâtului (fila 41), proba cu interogatoriul reclamantei (fila 42), raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/7743//26.09.2014 întocmit de Institutul de Medicină Legală ”Mina Minovici” (filele 35-38), considerând aceste probe petinente, concludente și utile în temeiul art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâtul Năstase Daniel s-a născut la data de 10.11.1971, în București, Sector 3, fiind domiciliat în prezent în București, B-dul Preciziei nr. 14, bloc F 2, sc. 2, et. 2, ap. 81, sector 6, astfel cum reiese din copia actului de identitate (fila 7).
Instanța reține că reclamanta Florea Lenuța este sora pârâtului Năstase Daniel, aceasta luând numele de familie al soțului la momentul căsătoriei, împrejurări care rezultă în urma coroborării datelor din cuprinsul certificatului de naștere al reclamantei (fila 9) și din certificatul de naștere al pârâtului (fila 8 ) cu cartea de identitate a reclamantei (fila 6).
Potrivit Certificatului pentru încadrare în grad de handicap nr. 1415/28.05.20014 eliberat de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți (filele 24-27), pârâtul se încadrează în gradul de handicap grav și are nevoie de asistent personal, certificatul fiind nerevizuibil. Concluziile rezultate din înscrisul menționat anterior se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/7743//26.09.2014 întocmit de Institutul de Medicină Legală ”Mina Minovici” București (filele 35-38) prin care atestă la rândul lor că pârâtul suferă de boala arătată mai sus.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/7743//26.09.2014 întocmit de Institutul de Medicină Legală ”Mina Minovici” București (filele 35-38), rezultă că în urma examinării stării psihice a pârâtului, s-a stabilit că aceasta este incompetent psihic de autoîngrijire și autocontrol, de a decide conform propriilor interese, de a acționa informat conform drepturilor și obligațiilor personale. Potrivit concluziilor raportului de expertiză, pârâtul prezintă tulburare organică de personalitate și comportament pe fond schelar encefalopat, retrad mental mediu, și este cazul de a fi pus sub interdicție .
Față de conținutul actelor medicale și față de concluziile raportului de expertiză medico-legală instanța reține că s-a dovedit faptul că din pricina afecțiunii de care suferă, pârâtul nu are capacitatea psihică pentru a înțelege conținutul și consecințele faptelor sale și că nu are posibilitatea de a se îngriji de interesele sale.
În drept, potrivit art. 164 din Codul Civil, persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale, va fi pusă sub interdicție judecătorească.
În concret, astfel cum rezultă din situația de fapt, părătul este incompetent psihic de autoîngrijire și autocontrol, de a decide conform propriilor interese, de a acționa informat conform drepturilor și obligațiilor personale, punerea sub interdicție a acestuia fiind absolut necesară în vederea ocrotirii drepturilor și intereselor sale
De asemenea, instanța reține că pârâtul suferă de retrad mental mediu, înscrisul prin care s-a stabilit gradul ridicat de handicap, fiind nerevizuibil.
Având în vedere incidența dispozițiilor art. 164 din Codul Civil, instanța urmează să facă în cauză și aplicarea art. 170 Cod civil, care prevăd obligația numirii unui tutore prin hotărârea de punere sub interdicție. În acest sens, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 118 Cod civil, și va numi ca tutore al pârâtului pe reclamantă, pentru următoarele considerente.
Astfel, conform art. 118 din Codul Civil, instanța de tutelă numește cu prioritate ca tutore, dacă nu se opun motive întemeiate, o rudă sau un afin ori un prieten al familiei minorului, în stare să îndeplinească această sarcină, ținând seama, după caz, de relațiile personale, de apropierea domiciliilor, de condițiile materiale și de garanțiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta este rudă de gradul II cu pârâtul, respectiv sora acestuia, astfel încât, în acord cu dispozițiile menționate, se impune numirea sa cu prioritate în calitate de tutore, datorită legăturilor afective care sunt mai strânse decât în cazul altor rude sau a unor persoane din afara familiei. De asemenea, astfel cum reiese din declarațiile reclamantei (fila 42) aceasta locuiește, în fapt, împreună cu pârâtul, posibilitatea îndeplinirii obligațiilor fiind favorabilă datorită acestei împrejurări. Mai mult, reclamanta a precizat faptul că are un loc de muncă stabil și înregistrează un venit constant, suficient pentru acoperirea cheltuielilor necesare îngrijirii pârâtului.
Totodată, potrivit art. 171 din Cod civil, regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se aplică și în cazul tutelei celui pus sub interdicție judecătorească.
Astfel, prin art. 140 alin. 1 din Cod civil, se prevede că după numirea tutorelui, în prezența acestuia și a membrilor consiliului de familie, un delegat al instanței de tutelă va verifica la fața locului toate bunurile minorului, în vederea întocmirii unui inventar care va fi supus aprobării instanței de tutelă.
În acest sens, în conformitate cu art. 229 alin. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil, instanța va delega atribuțiile privind inventarul bunurilor interzisului judecătoresc și controlul exercitării tutelei către Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 6 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta FLOREA LENUȚA, cu domiciliul în București, str. Cetatea de Baltă nr. 11-39, bloc 31, sc. 1, et. 3, ap. 13, sector 6, având CNP 2650306883619 în contradictoriu cu pârâtul NĂSTASE DANIEL, cu domiciliul în București, B-dul Preciziei nr. 14, bloc F 2, sc. 2, et. 2, ap. 81, sector 6, având CNP: [anonimizat] reprezentat prin curatorul FLOREA NICULAE , cu domiciliul în București, str. Cetatea de Baltă nr. 11-39, bloc 31, sc. 1, et. 3, ap. 13, sector 6, având CNP: 1620719887356 și cu Autoritatea Tutelară Primăria Sector 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, sector 6.
Dispune punerea sub interdicție a pârâtului NĂSTASE DANIEL .
În temeiul art. 941 Codul de procedură civilă numește tutore al interzisului judecătoresc pe reclamanta FLOREA LENUȚA, tutela urmând a fi exercitată începând cu momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri .
În temeiul art. 229 alin. 3 din Legea nr. 71/2011 raportat la art. 151 alin. 2 Cod civil, cu aplicarea art. 171 Cod civil, deleagă atribuțiile instanței privind inventarul bunurilor interzisului judecătoresc și controlul exercitării tutelei către Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 6 București.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
7. Acțiune privind înregistrarea tardivă a nașterii
Redactare Sentință
DOSAR NR. 10006/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 09.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: ZW
Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 Buucrești este reprezentat de procuror WV.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față având ca obiect „înregistrare tardivă a nașterii”, privind pe reclamantul BOCEANU DAN în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI GIURGIU.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței reclamantul arată că nu are act de identitate, arată că a primit asistență din partea DGASP Sector 6 prin asistentul social doamna Tatiana Moise în vederea promovării și desfășurării procesului de înregistrare tardivă a nașterii.
Se prezintă asistentul social doamna Tatiana Moise care confirmă că persoana care a răspuns astăzi este aceeași persoană față de care s-au efectuat cercetările privind înregistrarea tardivă și care a promovat cererea de față.
La interpelarea instanței părțile arată că nu au obiecțiuni cu privire la competență.
Instanța constată că este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei cu care a fost investită, încuviințează reclamantului probele astfel cum au fost solicitate, constată că au fost administrate și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul solicită admiterea cererii, instanța să dispună înregistrarea nașterii sale cu filiația stabilită doar față de mamă, Boceanu Liliana, cu privire la tată arată că acesta este decedat.
Ministerul Public prin reprezentant solicită admiterea acțiunii iar prin hotărârea pe care o va pronunța instanța dă dispună înregistrarea tardivă a nașterii reclamantului cu datele menționate în cerere.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 10006/303/2014 la data de 07.08.2014, reclamantul BOCEANU DAN a chemat în judecată pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI GIURGIU, solicitând instanței ca prin hotărârea care o va pronunța să dispună înregistrarea tardivă a nașterii sale, Boceanu Dan, născut la data de 18.04.1986 la Spitalul Județean de Urgență Giurgiu, fiul lui natural și Boceanu Liliana, în registrul de născuți vii pe anul 1986, solicitând de asemenea întocmirea actului de naștere pe numele Boceanu.
În motivare, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 18.04.1986, la Spitalul Județean de Urgență Giurgiu, după cum rezultă din certificatul medical constatator al nașterii nr. 590/18.03.2014 eliberat de spital, dar nu a fost întocmit niciodată certificatul de naștere deoarece mama sa a fost neglijentă. A arătat reclamantul că a cerut sprijinul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 pentru a-l ajuta în demersul de înregistrare tardivă a nașterii, actualmente are doi copii pe care nu îi poate recunoaște întrucât nu are acte de stare civilă.
În drept, a invocat dispozițiile art. 21 din Lega 119/1996.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar copii xerox de pe următoarele acte doveditoare: certificat de naștere și carte de identitate mamă (fila 4), certificat de căsătorie mamă (fila 5), certificat medical constatator al nașterii nr. 590/18.03.2014 (fila 6), proces verbal întocmit de Secția 20 Poliție (filele 7-8), verificare Starea civilă Giurgiu (fila 10) și expertiza medico legală antropologică (filele 15-17) .
În cauză au fost efectuate cercetări de către Poliția Sector 6 București și s-a depus raport de expertiză medico-legală antropologică nr. A.9/3269/28.05.2014.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit certificatului medical constatator al nașterii nr. 590/18.03.2014 (fila 6), Boceanu Dan, de sex masculin, s-a născut la data de 18.04.1986 , având părinți pe Boceanu Liliana și tată necunoscut.
Înscrisul se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico legală antropologică nr. A.9/3269/28.05.2014 întocmit în cauză (filele 15-17) , care consemnează că în urma efectuării examenelor antropometric, radiologic și odontologic, numitul Boceanu Dan, de sex masculin, are caracteristicile de dezvoltare ale unei persoane cu vârsta de aproximativ 28 de ani (+/- 6 luni), astfel că data nașterii poate fi 18 aprilie 1986, conform certificatului constatator al născutului viu nr. 590/18.03.2014 emis de Spitalul Județean de Urgență Giurgiu.
În drept, potrivit art. 19 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, se prevede că au obligația de a face declarația de naștere oricare dintre părinți, iar dacă, din diferite motive, nu o pot face, obligația declarării revine medicului, persoanelor care au fost de față la naștere, personalului desemnat din unitatea sanitară în care a avut loc nașterea sau oricărei persoane care a luat cunoștință despre nașterea copilului. În continuare, dispozițiile art. 21 alin. 1 din același act normativ prevăd că atunci când declarația a fost făcută după trecerea unui an de la data nașterii, întocmirea actului se face în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, care trebuie să conțină toate datele necesare întocmirii actului de naștere.
Din verificările efectuate la Starea Civilă a Municipiului Giurgiu, s-a confirmat că referitor la numitul Boceanu Dan până în prezent nu s-a realizat declarația de înregistrare a nașterii.
Conform raportului de expertiză medico-legală antropologică, s-a stabilit că Boceanu Dan, are caracteristicile de dezvoltare ale unei persoane de aproximativ 28 ani (+/- 6 luni), astfel că data nașterii poate fi 18 aprilie 1986.
Cu ocazia întocmirii certificatului constatator al născutului viu mama copilului nu a declarat datele despre tatăl copilului, astfel încât mențiunile privind tatăl au fost barate. La dosarul cauzei nu există dovezi prin care să se poată stabili filiația copilului față de tată instanța reținând că la data nașterii copilului nu au putut fi reținute date referitoare la stabilirea filiației copilului față de tată.
Față de dispozițiile legale mai sus arătate și constatând situația de fapt astfel rezultată din probele administrate în cauză, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va dispune înregistrarea nașterii numitului Boceanu Dan în registrul de naștere al Primăriei Giurgiu, cu următoarele date de stare civilă: nume: BOCEANU; prenume: DAN; sexul: masculin; data nașterii: 18.04.1986; locul nașterii: în Giurgiu, județul Giurgiu, cu tată necunoscut, iar numele mamei: Boceanu și prenumele mamei : Liliana.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea, având ca obiect „înregistrare tardivă a nașterii”, privind pe reclamantul BOCEANU DAN, cu domiciliul în București, str. Sadinei nr. 4, sector 6, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI GIURGIU, cu sediul în municipiul Giurgiu, str. 1 Decembrie nr. 60, județul Giurgiu.
Dispune înregistrarea nașterii reclamantului în registrul de naștere al Primăriei Giurgiu, județul Giurgiu cu următoarele date de stare civilă:
-Nume: BOCEANU;
-Prenume: DAN ;
-Sexul: MASCULIN;
-Data nașterii: 18.04.1986;
-Locul nașterii: Giurgiu, județul Giurgiu .
-Numele tatălui: –
-Prenumele tatălui: –
-Numele mamei: BOCEANU
-Prenumele mamei : LILIANA.
Se vor efectua cuvenitele mențiuni în registrul de nașteri al Serviciului de Stare Civilă al Municipiului Giurgiu.
Cu apel în 30 zile de la pronunțare., care se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
8. Acțiune privind emiterea ordinului de protecție
Redactare Sentință
DOSAR NR. 20088/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8438
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 13.11.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: YV
Ministerul Public – Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 6 Bucuresti a fost reprezentat de Procuror WV.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față având ca obiect „emitere ordin de protecție”, privind pe reclamanta FELEAGA MIHAELA în contradictoriu cu pârâtul FELAGA MARIAN.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu se prezintă reclamanta personal, legitimată de instanță cu CI seria RD nr. 625056 având CNP [anonimizat] și asistată de apărător ales și pârâtul personal, legitimat de instanță cu CI seria RT nr. 728799 având CNP [anonimizat] și asistat de apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Față de opoziția de la termenul trecut de a fi audiat tatăl reclamantei, apărătorul reclamantei arată că nu a putut asigura prezența unui alt martor și solicită a se mai lua odată poziția părții adverse în privința audierii acestui martor.
Pârâtul prin apărător arată că se opune, martorul propus de reclamantă este rudă de gradul I. În plus, arată că se opune audierii și celuilalt martor întrucât a constatat astăzi despre cine este vorba, și anume concubinul reclamantei și invocă dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă. În acest sens, precizează că martorii pe care i-a prezentat pot susține acest lucru.
Apărătorul reclamantei arată că martorul nu este concubinul reclamantei și că poate fi audiat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că, având în vedere dispozițiile art. 316 Cod procedură civilă, legea nu distinge, astfel de fapte nu pot fi dovedite decât cu asemenea persoane, prin urmare probele sunt admisibile.
Instanța reținând dispozițiile art. 316 Cod procedură civilă, dispune audierea celor două persoane, tatăl reclamantei și presupusul concubin, urmând a aprecia valoarea probatorie a declarațiilor martorilor și caracterul subiectiv al acestora.
La interpelarea instanței, dacă este în relații de dușmănie, martorul Bejan Dumitru arată că urmează a se forma un dosar de către Secția de poliție care are ca obiect cercetarea unor violențe fizice exercitate de pârât asupra martorului, violență ce a avut ca efect vânătăi grave la nivelul feței, ochiul fiind umflat timp de 3 luni de zile. Arată în plus că a fost lovit și înjurat de pârât iar o perioadă de 3 ani nu și-au vorbit.
Față de relatările martorului instanța pune în discuție impedimentul audierii martorului constând în vrășmășia dintre martor și pârât.
Reclamanta prin apărător consideră că nu există un asemenea impediment și trebuie audiat.
Pârâtul prin apărător arată că se opune, invocând dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, reiterând opoziția sa la audierea acestui martor, considerând că există stare de dușmănie între martor și pârât.
Reprezentantul parchetului pune concluzii în sensul că se opune audierii acestui martor, arătând că starea de dușmănie este evidentă, opoziția de audiere a fost întemeiată de pârât pe dispozițiile art. 315 alin. 1 și 2 Codul de procedură civilă, dar la încuviințarea probei nu s-a cunoscut despre starea de vrăjmășie; față de dispozițiile art. 315 lit. c) Codul de procedură civilă arată că se opune audierii acestui martor .
Instanța deliberând revine asupra dispoziției de audierea acestui martor reținând că există o stare de dușmănie evidentă între pârât și martor.
Față de opoziția de audiere a martorului Bejan Dumitru, apărătorul reclamantei arată că nu are posibilitatea să aducă o altă persoană.
Instanța procedează la audierea martorilor Sora Adrian pentru reclamantă și Juracovschi Dida și Juracovschi Marius pentru pârât, declarațiile acestora luate sub prestare de jurământ fiind consemante în scris și ataște la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită să aducă la cunoștință reclamantei, pe scurt, prevederile legale privind protecția victimelor infracțiunii, având în vedere dispozițiile art. 27 ind. 3 alin. 6 din Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie și art. 4 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor. Totodată, i-a înmânat reclamantei spre semnare procesul-verbal întocmit în acest sens, în trei exemplare, pe care le-a semnat, unul fiind înmânat reclamantei, un exemplar fiind depus la dosar și unul fiind reținut de reprezentantul Ministerului Public.
Nemaifiind formulate cereri noi, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri asupra fondului.
Reclamanta prin apărător solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, emiterea ordinului de protecție față de pârât și obligarea acestuia de a păstra o distanță minimă față de reclamantă, față de locuință și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul prin apărător solicită respingerea cererii de emitere ordin de protecție ca nefondată, arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea unei asemenea cererii, chiar și reclamanta a recunoscut că nu au fost violențe între soți, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea cererii de emitere ordin de protecție având în vedere că nu s-a făcut dovada existenței unor violențe și unei stări de pericol a reclamantei în prezența pârâtului; starea conflictuală a părților poate fi invocată pentru dovedirea motivelor de divorț nu pentru emiterea unui ordin de protecție.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 23.10.2014, sub nr. 20088/303/2014, reclamanta Feleaga Mihaela în contradictoriu cu pârâtul Feleaga Marian a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de locuința reclamantei de la adresa din București, strada Vintilă Mihăilescu nr.19, bloc 62, scara 2, apartament 98, sector 6 precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență de orice fel sau în orice mod de comunicare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 01.05.1999, iar din căsătorie au rezultat doi copii minori. În urmă cu 6 ani relațiile de familie s-au deteriorat, din cauza pârâtului care pe fondul consumului de alcool a început să devină violent, să provoace scandal din orice motiv, mai mult decât atât a început să aibă altercații cu socrii săi, precum și cu fii săi. Violența pârâtului nu numai că este verbală, ci într-o confruntare cu tatăl reclamantei i-a aplicat mai multe lovituri, dintre care unele în zona feței, învinețindu-i ochiul pentru vreme de mai multe săptămâni.
De asemenea, pârâtul a fost violent față de reclamantă, iar bătăile suportate de aceasta și scandalurile aveau loc de cele mai multe ori în prezenta minorilor. În seara zilei de 4 octombrie după un scandal și ieșiri violente din partea pârâtului, reclamanta l-a determinat pe pârât să părăsească locuința, considerând că numai așa își poate proteja copiii și părinții. Reclamanta a menționat că a formulat plângere penală la Secția 20 Poliție, plângere înregistrată sub nr.OS/3410/05.10.2014.vÎn consecință, reclamanta a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de locuința reclamantei, de la adresa din București, strada Vintilă Mihăilescu nr.19, bloc 62, scara 2, apartament 98, sector 6 precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență de orice fel sau în orice mod de comunicare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192 și următoarele din Cod procedură civilă și Legea nr.217/2003.
Acțiunea a fost legal timbrată potrivit O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: certificat de căsătorie seria CB nr.261207, certificat de naștere seria NZ nr.051533, certificat de naștere seria NZ nr.146850, cărți de identitate, certificat medical nr.1217/04.09.2014, bilet de ieșire din spital, raport de evaluare din 09.10.2013, certificat medical nr.1251/29.05.2008.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La data de 03.11.2014, prin compartimentul registratură, pârâtul a depus la dosar înscrisuri: întâmpinare și cerere reconvențională formulate în cauza 20087/303/2014 – având ca obiect divorț și adeverință de la locul de muncă.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar și audierea unui martor Sora Adrian (fila 38), iar pentru pârât proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu audierea a doi martori: Juracovschi Dida (fila 39) și Juracovschi Marius (fila 40), considerând aceste probe petinente, concludente și utile în temeiul art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 06.11.2014, instanța a procedat la audierea reclamantei – victimă (fila 21) și a pârâtului-agresor (fila 22), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În ședința camerei de consiliu din 12.11.2014 au fost audiați minorii Ionuț și Liviu, sens în care a fost întocmit referat (filele 15-17)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, conform certificatului de căsătorie seria CB nr.261207 (fila 8) reclamanta Feleaga Mihaela s-a căsătorit cu pârâtul Feleaga Marian în data de 01.05.1999, în urma căsătoriei rezultând doi copii minori: Ionuț, născut la data de 01.03.2000, și Liviu, născut la data de 18.09.2002, astfel cum rezultă din certificatul de naștere seria NZ nr.051533 (fila 10), respectiv certificat de naștere seria NZ nr.146850 (fila 11).
Instanța reține că ambele părți, încă de la data căsătoriei au locuit împreună cu tatăl reclamantei la adresa din București, str. Vintilă Mihăilescu nr. 19, bl. 62, sc. 2, ap. 98, sector 6,, împrejurarea confirmată atât de reclamantă (fila 21), cât și de pârât (fila 22).
De asemenea, conform acelorași declarații, instanța reține că din cauza neînțelegerilor intervenite între cei doi soți, în prezent, aceștia se află într-un proces de divor înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. de dosar 20087/303/2014.
În urma unui conflict între părți, în luna octombrie 2014, pârâtul a părăsit locuința familiei, la insistențele reclamantei, împrejurare necontestată de acestea și confirmată prin declarațiile martorilor Juracovschi Dida (fila 39) și Juracovschi Marius (fila 40).
Pârâtul, în urma părăsirii domiciliului, a locuit pentru o perioadă scurtă de timp în locuința martorei Juracovschi Dida, astfel cum rezultă din declarația acesteia (fila 39) care confirmă declarația pârâtului (fila 22).
Se reține că din momentul părăsirii domiciliului, pârâtul a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu minorii Ionuț și Liviu, martorul Juracovschi Marius (fila 40) declarând că l-a însoțit de fiecare dată pe pârât, de asemenea, minorii au precizat că tatăl lor i-a vizitat, însă numai cu acordul și în prezența mamei lor, reclamanta Feleaga Mihaela (filele 15-17).
Cu ocazia vizitelor minorilor la locuința familiei, pârâtul a avut un comportament corespunzător, fără a exercita violențe fizice sau psihice asupra acestora sau asupra reclamantei, aspect reșinut în urma coroborării declarației martorului Juracovschi Marius (fila 40) și a celor relatate de minorii Ionuț și Liviu (filele 15-17).
Astfel, instanța va respinge susținerea reclamantei potrivit căreia pârâtul a avut un comportament violent fizic, întrucât contravine celor stabilite anterior prin coroborarea probelor și nu este susținută de alte mijloace de probă administrate în cauză.
Totodată, martorul Sora Adrian a arătat în cuprinsul declarației sale (fila 38) că pârâtul nu a exercitat acte de violență fizică sau psihică asupra reclamantei, atâta timp cât acesta se afla în vizită la cei doi soți și nu a asistat la momente în care pârâtul să fi consumat alcool în cantități neobișnuite.
Potrivit certificatului medical nr. 1217/04.09.2014 (filele 57-60) și a certificatului medical nr.1251/29.05.2008 (filele 64-65), instanța constată că în cuprinsul acestora la rubrica constatări se prevede că reclamanta acuză dureri facial stâng, fără mărci traumatice, iar în concluziile acestor două înscrisuri se arată că reclamanta prezintă acuze subiective, fără leziuni morfologice traumatice obiectivabile.
În drept, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenței în familie, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe măsuri sau interdicții.
Sub același aspect, la art. 3 din Legea nr. 217/2003, se prevede că violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de catre un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.
Cu titlu preliminar, instanța constată că este îndeplinită condiția calității de membru al familiei al pârâtului, acesta fiind soțul reclamantei Feleaga Mihaela.
Însă, pentru a deveni incidente dispozițiile menționate anterior, este necesară constatarea existenței actelor de violență care să pună în pericol viață, integritate fizică sau psihică ori libertate persoanei.
În concret, existența actelor de violență nu a fost dovedită, potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, sarcina probei revenindu-i reclamantei.
Instanța nu va avea în vedere împrejurarea invocată de reclamantă în sensul că nu are posibilitatea administrării unor probe directe, imposibilitatea acesteia de dovedire a susținerilor sale nu poate avea ca efect încălcarea drepturilor și libertăților pârâtului.
Susținerile reclamantei Feleaga Mihaela prin care se arată că pârâtul consumă în mod frecvent băuturi alcoolice vor fi respinse ca neîntemeiate, întrucât contravin declarației martorului Sora Adrian și nu rezultă din alte mijloace de probă.
De asemenea, nu se va reține existența comportamentului violent al pârâtului numai pe baza certificatelor medico-legale depuse de reclamantă, întrucât data întocmirii unui dintre aceste înscrisuri este 29.05.2008, prin urmare cu mai mult de șase ani în urmă. Iar, pentru a deveni incidente dispozițiile art. 23 din Legea nr. 217/2003, trebuie să existe un pericol cu privire la viață, integritate fizică sau psihică ori libertate persoanei. Astfel, în cauză nu se poate reține un astfel de pericol, având în vedere trecerea unei perioade considerabile de timp de la exercitarea unei posibile acțiuni vătămătoare și prezenta acțiune.
În ceea ce privește constatările din cuprinsul certificatului medical nr. 1217/04.09.2014, deși întocmirea acestuia la un interval scurt de timp ar fi de natură să ateste existența unei stări de pericol cu privire la reclamanta Feleaga Mihaela, instanța are în vedere faptul că gravitatea leziunilor fizice inexistentă, întrucât în cuprinsul acestuia se prevăd acuze subiective, fără leziuni morfologice traumatice obiectivabile. Mai mult, legătura de cauzalitate dintre eventualele leziuni traumatice și comportamentul agresiv al pârâtului, invocat de către reclamantă, nu este dovedită, sarcina probei revenindu-i acesteia din urmă, în temeiul art. 249 din Codul de procedură civilă.
Acest fapt conduce la concluzia că nu există indicii temeinice pentru a se reține existența din partea pârâtului a unor acte de violență fizică și psihică, în sensul art. 3 din Legea nr.217/2003, exercitate asupra victimei reclamante, violențe care să fi dus la grave perturbări ale desfășurării normale a existenței acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 23 raportat la art. 24 alin. 2 din Legea nr.217/2003, instanța poate să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, pe o durată maximă de 6 luni, o serie de obligații și interdicții, în funcție de situația de fapt și de relațiile dintre părți.
În consecință, având în vedere faptul că nu se poate stabili existența unui pericol iminent care să amenințe viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de reclamanta FELEAGA MIHAELA, cu domiciliul în București, str. Vintilă Mihăilescu nr. 19, bl. 62, sc. 2, ap. 98, sector 6, având CNP [anonimizat] în contradictoriu cu pârâtul FELAGA MARIAN, cu domiciliul în București, str. Vintilă Mihăilescu nr. 19, bl. 62, sc. 2, ap. 98, sector 6, având CNP [anonimizat].
Obligă reclamanta la cheltuieli judiciare reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului de Justiție, în cuantum de 400 lei.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
9. Acțiune în anulare – clauze abuzive
Fișa dosarului
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată
Înaintea ședințelor de judecată am studiat dosarul pentru întelegerea temeinică a situației de fapt existente, precum și a cererilor, excepțiilor și apărărilor formulate de către părți. În cadrul activității premergătoare am identificat normele legale incidente în prezenta cauză, precum și modul acestora de interpretare și de aplicare concretă la fiecare caz în parte, cu observarea diferențelor semnificative ce trebuie avute în vedere la aprecierea caracterului întemeiat al cererii de chemare în judecată. De asemenea, am procedat la studierea doctrinei și a practicii judiciare, atât a Judecătoriei Sectorului 6 București, cât și a altor instanțe de judecată.
În cadrul ședințelor de judecată am asistat la punerea în discuție contradictorie a excepților invocate de către pârâtă: excepția lipsei coparticipării active, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei de interes, apărătorii părților având cuvântul asupra acestora, ulterior președintele competului de judecată pronunțându-se asupra acestora. În ceea ce privește administrarea probatoriului, această activitate a constat în studierea înscrisurilor depuse la dosar, iar în ședința de judecată am participat la administrarea interogatoriului reclamantului și a intervenientei principale, observând aplicarea concretă a dispozițiilor legale care reglementează luarea interogatoriului.
Ulterior ședințelor de judecată, am asistat în calitate de observator la etapa deliberării, întocmind în mod separat minuta, pe marginea căreia, ulterior pronunțării, am purtat discuții cu președintele completului de judecată, cu privire la motivarea soluției dată în cauză și a modului de redactare a sentinței de judecată.
Redactare Sentință
DOSAR NR. 47/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
– SECȚIA CIVILĂ –
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.11.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare-pretenții, privind pe reclamantul IONIȚĂ CRISTIAN ȘTEFAN în contradictoriu cu pârâta S.C. CREDIT EUROPE BANK S.A. și intervenienta IONIȚĂ LIGIA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul personal și asistat de apărător, Dănilă Matei, cu delegație la dosar și pârâta, prin apărător, Andrei Stefanecu, cu delegație la dosar și intervenienta, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data de 26.11.2014 de către pârâtă a facturii nr. 214/21.02.2014, reprezentând onorariu avocat.
Instanța procedează la legitimarea reclamantului, care prezintă CI seria RD nr. 562351 CNP [anonimizat] și intervenientei, care prezintă CI seria RR nr. 715727 CNP [anonimizat].
Pârâta prin apărător depune la dosar interogatoriile propuse a fi luate reclamantului și intervenientei.
Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului și intervenientei propuse de pârâtă, răspunsurile date de aceștia fiind consemnate și atașate la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul prin apărător solicită să se aibă în vedere cuantumul onorariului de avocat al pârâtei, care este exagerat, solicită admiterea acțiunii, să se constate caracterul abuziv al clauzelor, în concret clauza privind comisionul de acordare credit și clauza cu privire la comisionul de administrare, pentru motivele expuse pe larg în cerere. Arătând că ceea ce este specific acestui contract, probabil și altor contracte este lipsa cauzei juridice privitoare la comisionul de acordare credit și la comisionul de administrare, lipsa definiției din contract, lipsa scopului, lipsa motivului, lipsa definiției în contract, pentru aceste comisioane și implicit lipsa unei contraprestații a băncii, așadar banca nu oferă nicio contraprestație pentru comisionul de administrare. De asemenea arată că, contractul nu a fost negociat, aspect ce a reieșit din interogatoriile administrate reclamantului și intervenientei, este un contract de adeziune care conține clauze prestabilite, este standard și care nu oferă posibilitatea intervenirii asupra contractului. Contractul nu se poate pune în discuție prețul contractului este o întreagă teorie pe baza acestor argumente, este vorba de o interpretare corectă a art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, care arată care este ipoteza și anume neexprimarea clară a prețului contractului, neexplicitarea motivelor pentru care se percep anumite comisioane și atunci prezumția de echivocitate a contractului este cât se poate de evidentă, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 paragraful 1 din Legea nr. 193/2000. De asemenea nu se poate reține susținerea pârâtei potrivit căreia clauzele contractuale au fost cunoscute de consumator, ipoteza Legii nr. 193/2000 este clară, dacă contractul a fost semnat, nu înseamnă că aceste clauze sunt legale și nu se poate adresa ulterior instanței pentru a fi înlăturate aceste clauze. Cu privire la susținerea pârâtei referitoare la efectele produsele de actul adițional din punctul său de vedere și raportat la O.UG. nr. 50/2010 în contextul în care a făcut dovada refuzului semnării actului adițional, nu i se poate opune, o acceptare tacită, depune practică judiciară și chitanța nr. 70/31.10.2014, reprezentând onorariu avocat.
Pârâta prin apărător solicită respingerea acțiunii, Directiva Consiliului 93/13/CEE, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii la art. 4 alin. 2 prevedere că evaluarea caracterului inechitabil al condițiilor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici justețea prețului sau a remunerației, pe de o parte față de serviciile sau mărfurile primite în schimbul acestora, pe de altă parte, dacă aceste condiții sunt exprimate în mod clar și inteligibil. De asemenea arată că reclamantul și intervenienta nu au făcut dovada negocierii, reclamantul s-a adresat băncii cu o cerere de acordare a creditului, astfel acesta putea face demersuri pentru negocierea contractului. Totodată reclamantul a recunoscut că anterior semnării contractului a primit contractul prin mail, astfel încă odată putea să ia cunoștință de contract și să facă demersuri pentru negociere. Rezultă fără echivoc faptul că, nu s-a creat, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. De asemenea arată că, comisionul de acordare nu este interzis de nicio prevedere legale, iar comisionul de administrare este prevăzut de O.U.G. nr. 50/2010 care a venit în sprijinul consumatorului, banca este obligată să administreze de-a lungul derulării raporturilor contractuale toate elementele de risc care au fost luate în calcul la momentul acordării creditului. Mai arată că buna-credință este prezumată, reclamantul și intervenienta nu au arătat în nici un fel reaua-credință a băncii, cu cheltuieli de judecată
Reclamantul prin apărător solicită cenzurarea cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtă.
Pârâta prin apărător solicită să nu fie cenzurate cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă.
I N S T A N Ț A
Având nevoie de timp pentru a delibera,
D I S P U N E:
Amână pronunțarea la data de 03.12.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
DOSAR nr. 47/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
– SECȚIA CIVILĂ –
SENTINȚA CIVILĂ NR.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE : XY
GREFIER : WV
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare act-nulitate absolută, privind pe reclamantul IONIȚĂ CRISTIAN ȘTEFAN în contradictoriu cu pârâta S.C. CREDIT EUROPE BANK S.A. și intervenienta IONIȚĂ LIGIA.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune note scrise, a amânat pronunțarea la data de 03.12.2014, când a hotărât următoarele:
I N S T A N Ț A
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.01.2014 sub nr.47/303/2014, reclamanul Ioniță Cristian Ștefan, în contradictoriu cu pârâta S.C. Credit Europe Bank S.A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea caracterului abuziv al clauzelor art. V pct. 5.1 lit.b) și c) din contractul de credit și garanție încheiat de reclamant, în calitate de împumutat, cu pârâta S.C. Credit Europe Bank S.A., obligarea acesteia la restituirea sumei de 5,750 CHF și a dobânzii legale la această sumă, reprezentând comisionul de acordare credit, precum și la restituirea tuturor sumelor percepute cu titlu de comision de administrare, și a dobânzii legale, de la data perceperii acestor sume și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul Ioniță Cristian Ștefana arătat că a încheiat cu pârâta contractul de credit și garanție nr. NPCG 298/324934 din data de 07.04.2008, în cuprinsul căruia se stipulează de către Banca clauzele abuzive de la art. V pct. 5.1 lit. b) și c) privind perceperea comisionului de acordare credit în cuantum de 5.750 CHF, reprezentând 2,5% aplicat la suma solicitată și comisionul de administrare reprezentând 0,10% lunar, aplicat la valoarea soldului creditului și perceput împreună cu rata.
Reclamatul a precizat că prevederea unui comision de acordare a creditului este abuzivă întrucât nu îndeplinește condiția unei cauze licite și morale, în fapt aceasta reprezentând o dobândă mascată și datorată pentru aceleași considerente ca și dobânda. Această clauză nu poate fi considerată ca fiind datorată pentru serviciul pentru care banca îl oferă în legătură cu activitatea de întocmire și analiză a dosarului de credit, deoarece pentru acest serviciu este prevăzut un comision distinct. De asemenea, reclamantul a precizat că în schimbul acestui comision, Banca nu oferă niciun serviciu. Mai mult, reclamatul a arătat faptul că acest comision de acordare a creditului nu a fost negociat, ci a fost inclus în contractul de credit și garanție, acesta din urmă find un contract de adeziune.
Referitor la comisionul de administrare, reclamantul a precizat că acesta se plătește din aceeași rațiune ca și dobânda la creditul acordat. Prin prevederea acestuia în cuprinsul contractului s-a creat o disproporție vădită între contraprestații, iar împrumutatul nu poate face niciun demers pentru înlăturarea acestei situații deoarece rezilierea contractului ar produce pagube semnificative în sarcina sa. De asemenea, această clauză contractuală, nu are o cauză licită și morală și prin urmare nu poate produce niciun efect. Nu se poate considera că într-o astfel de situație operează principiul libertății de vointă al părților contractuale, întrucât aceasta ar însemna ca un contract încheiat contrar normelor legale în vigoare să fie considerat valabil și să producă consecințe juridice. Cele două clauze contestate nu au fost definite în cuprinsul contractului de credit și garanție încheiat și nici în cuprinsul actelor adiționale la acesta, astfel încât nu este cunoscut motivul pentru care este perceput. De asemenea, reclamantul a arătat că, în situația în care aceste comisioane ar fi incluse în prețul contractului, nu este îndeplinită condiția ca prețul să fie clar și ușor inteligibil. În ceea ce privește dobânda solicitată, reclamantul a precizat că pârâta îi datorează dobânda remuneratorie care se va stabili potrivit normelor legale în vigoare.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1 alin. (1) și art.4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, art. 966 și art. 1088 din Codul civil din 1864, art. 15 din Legea nr. 190/1999, art. 3 din O.G. nr. 9/2000. art. 1 alin. (2) din O.G. 13/2011, art. 29 lit. f) din O.G. 80/2013.
Prezenta acțiune este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 29 alin. (1) lit. f) din O.G. nr. 32/1995.
Sub aspect probatoriu, reclamatul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: notificare privind aplicarea O.U.G. 50/2010 (filele 10-11), extras e-mail-uri aferente luniilor ianuarie 2011 – ianuarie 2013 (filele 12-20), contract de credit și garanție nr. NPCG 298/324934 din data de 07.04.2008 (filele 21-33), grafic de rambursare (filele 37-39), contract de ipotecă (filele 39-43), act adițional din data de 20.09.2010 (filele 45-49), act adițional nr. 1 din data de 26.04.2011 (filele 50-53), angajament de fidejusiune din data de 26.04.2011 (filele 54-57), scadențar credit (filele 58-68), proces-verbal de informare cu privire la avantajele medierii (filele 79-81).
Pârâta S.C. Credit Europe Bank S.A. a depus întâmpinare (filele 87-99) prin care a invocat excepția lipsei coparticipării procesuale active, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei de interes.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat, în esență, că în raport cu obiectul cererii se impune coparticiparea procesuală activă a părților contractuale, fiind inadmisibil ca pentru unele părți actul să producă anumite consecințe juridice, iar pentru altele, care au fost parte în litigiu, să producă alte consecințe juridice. Prin urmare, se impune admiterea excepției lipsei coparticipării procesuale active.
În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune, pârâta a arătat că sancțiunea pentru nerespectarea condițiilor de validitate a unui contract de credit este nulitatea relativă, întrucât interesul presupus încălcat este unul de ordin privat, personal, iar nu de ordin public. În acest caz, termenul de acțiune este de 3 ani de la data încheierii contractului, respectiv data de 07.04.2008, s-a împlinit la data de 07.04.2011. În consecință, introducerea cererii de chemare în judecată la data de 06.01.2014, urmează să fie respinsă ca prescrisă.
Referitor la excepția lipsei de interes, pârâta a precizat că din moment ce dreptul material la acțiune este prescris, reclamantul nu mai justifică niciun interes legitim pentru introducerea unei astfel de acțiuni, întrucât sume de bani nu mai pot fi primite ca urmare a exercitării forței coercitive a statului.
În fond, pârâta a menționat că și-a îndeplinit obligația legală de informare a reclamantul cu ocazia încheierii contractului. De asemenea, având în vedere faptul că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care acete clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil, instanța nu va putea analiza costul creditului, inclusiv comisionul de acordare și comisionul de administrare.
Pârâta a arătat că în cuprinsul contractului se precizează că reclamantul a înțeles conținutul contractului, incluzând condițiile de creditare și obligațiile aferente. În baza dispozițiilor art. 4 din Legea 193/2000 și art. 4 alin. 2 din Directiva Consiliului 93/13/CE din 05.04.1993, instanța nu ar putea să analizeze comisioanele aferente creditului, deoarece intră în noțiunea de preț, ci poate doar să analizeze dacă respectivele clauze contractuale au fost redactate astfel încât consumatorul să le poată înțelege.
Reclamantul ar fi trebuit să inițieze negocierile suplimentare în cazul în care costurile liniei de credit propuse de bancă ar fi fost împovărătoare.
Clauzele contractuale criticate de reclamant ca fiind abuzive au fost exprimate în mod clar și inteligibil, astfel că instanța de judecată nu poate examina caracterul abuziv al acestora, în baza dispozițiilor menționate anterior.
Caracterul abuziv al unei clauze contractuale presupune ca o clauză să nu fi fost negociată, să creeze un dezechibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, să nu se asocieze cu definirea obiectului contractului. Cantitatea și conținutul informațiilor furnizate de profesionist consumatorului nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru reglarea optimă a mecanismului pieței. Informațiile au fost clare, reclamanții au fost corect informați asupra acestora, având posibilitatea de a le negocia, respectându-se astfel un echilibru contractual. Totodată, pârâta a arătat că a fost de bună-credință la momentul încheierii contractului, respectând dispozițiile art. 970 alin. 2 C.civ de la 1864. Clauzele contractuale au fost exprimate în termeni simpli, banca a efectuat analiza completă a îndeplinirii condițiilor de către reclamanți, aceștia au cunoscut cu mult înainte de semnarea contractului condițiile aferente, neputându-se susține că au luat cunoștință de conținutul acestuia în ziua semnării contractului. Reclamantul cunoștea întinderea propriilor obligații, fiind de acord cu acestea. Comisioanele percepute de bancă respectă dispozițiile Legii 190/1999, acestea intrând în noțiunea de preț. Comisionul de administrare are o rațiune economică care nu presupune un dezechilibru contractual între drepturile și obligațiile părților. Cuantumul acestuia care se va calcula la restul sumei rămase de achitat ar fi fost prezentate în oferta de credit. Comisionul de acordare a fost perceput pentru demersurile efectuate de bancă în vederea punerii la dispoziția reclamanților a sumei împrumutate.
Potrivit dispozițiilor Legii 190/1999, băncile pot percepe comisioane pentru întreg procesul de întocmire și de aprobare a creditului solicitat de consumator, cele două comisioane percepute încadrându-se în această categorie, prin urmare se impune respingerea cererii de chemare în judecată.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 201 și următoarele din C.proc.civ., art. 3 din Decretul nr. 167/1958, art. 1006, art. 1010, art. 1576, art. 1588 C.civ., art. 9, art. 14, art. 15 din Legea 190/1999, art. 45 din Legea nr. 296/2004, art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Sub aspect probatoriu, pârâta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului, fără a depune la dosarul cauzei, în acest sens, vreun înscris.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare ( filele 111-117) prin care a arătat că excepția lipsei coparticipării procesuale active trebuie respinsă ca neîntemeiată deoarece această coparticipare procesuală este una facultativă, iar nu obligatorie. Mai mult, în prezenta cauză nu este întâlnit niciun caz de coparticipare procesual activă prevăzut de lege.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, reclamantul a considerat că acesta este imprescriptibil, deoarece sancțiunea incidentă în cazul constatării caracterului abuziv al unei clauze contractuale este nulitatea absolută, invocând dispozițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958. În consecință, excepția prescripției dreptului material la acțiune ar trebui respinsă.
Referitor la excepția lipsei de interes, aceasta este strict bazată pe argumentele excepției prescripției dreptului material la acțiune, ceea ce atrage inclusiv respingerea excepției lipsei de interes.
Pe fond, reclamantul a arătat că dovada caracterului negociat al celor două clauze revine pârâtei și se poae face numai prin probe scrise, iar nu cu martori, expertiză sau interogatoriu. De asemenea, reclamantul a precizat că atât comisionul de acordare, cât și comisionul de administrare nu intră în noțiunea de preț, astfel încât dispozițiile invocate de către pârâtă nu pot fi primite. Prin urmare, instanța va trebui să analizeze îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a determina caracterul abuziv al unor clauze, fără a se limita la analiza prețului de a fi clar și ușor inteligibil. În susținerea acestei afirmații, reclamantul a arătat că această dispoziție convențională nu este clară, neechivoc exprimată, deoarece aceșta nu a avut posibilitatea de a cunoaște motivele care determină perceperea comisionului, iar instanța nu ar avea posibilitatea de a aprecia asupra temeiniciei sale, în eventualitatea unui litigiu. Exigențele bunei-credințe, posibilitatea de a negocia un contract și echilibrul ce trebuie păstrat între drepturile și obligațiile părților sunt încălcate în privința acestor clauze.
La data de 20.05.2014, prin serviciul Registratură, a fost depusă la dosarul cauzei cererea de intervenție principală și accesorie ( filele 124-131), de către Ioniță Ligia, prin care s-a arătat că, în calitate de codebitor, garant și garant fidejusor în contractul de credit și garanție nr. NPCG 298/324934 din data de 07.04.2008, înțelege să intervină în procesul civil aflat pe rolul acestei instanțe în calitate de intervenient principal cu privire la capătul de cerere referitor la constatarea caracterului abuziv al clauzelor art. V pct. 5.1 lit.b) și c) din contractul de credit și garanție, precum și în calitate de intervenient accesoriu pentru susținerea intereselor reclamantului în ceea ce privește capetele din cererea principală referitoare la obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5,750 CHF și a dobânzii legale la această sumă, reprezentând comisionul de acordare credit, precum și la restituirea tuturor sumelor percepute cu titlu de comision de administrare și a dobânzii legale, de la data perceperii acestor sume și până la data plății efective.
În motivarea cererii de intervenție, s-a solicitat constatarea existenței unui interes propriu în determinarea caracterului abuziv al comisionului de acordare și a comisionului de administrare. Astfel, s-a arătat că prevederea unui comision de acordare a creditului este abuzivă întrucât nu îndeplinește condiția unei cauze licite și morale, în fapt aceasta reprezentând o dobândă mascată și datorată pentru aceleași considerente ca și dobânda. Această clauză nu poate fi considerată ca fiind datorată pentru serviciul pentru care banca îl oferă în legătură cu activitatea de întocmire și analiză a dosarului de credit, deoarece pentru acest serviciu este prevăzut un commission distinct. De asemenea, s-a precizat că în schimbul acestui comision, Banca nu oferă niciun serviciu. Mai mult, s-a arătat faptul că acest comision de acordare a creditului nu a fost negociat, ci a fost inclus în contractul de credit și garanție, acesta din urmă find un contract de adeziune. Referitor la comisionul de administrare, acesta se plătește din aceeași rațiune ca și dobânda la creditul acordat. Prin prevederea acestuia în cuprinsul contractului s-a creat o disproporție vădită între contraprestații, iar împrumutatul nu poate face niciun demers pentru înlăturarea acestei situații deoarece rezilierea contractului ar produce pagube semnificative în sarcina sa. De asemenea, această clauză contractuală, nu are o cauză licită și morală și prin urmare nu poate produce niciun efect. Nu se poate considera că într-o astfel de situație operează principiul libertății de vointă al părților contractuale, întrucât aceasta ar însemna ca un contract încheiat normelor legale în vigoare să fie considerat valabil încheiat și să producă consecințe juridice. Cele două clauze contestate nu au fost definite în cuprinsul contractului de credit și garanție încheiat și nici în cuprinsul actelor adiționale la acesta, astfel încât nu este cunoscut motivul pentru care este perceput. De asemenea, s-a arătat că, în situația în care aceste comisioane ar fi incluse în prețul contractului, nu este îndeplinită condiția ca prețul să fie clar și ușor inteligibil.
În ceea ce privește restituirea sumelor și dobânda solicitată, numita Ioniță Ligia a precizat că cererea de intervenție accesorie trebuie admisă, întrucât aceasta înțelege să susțină pretențiile reclamantului cu privire la obligarea pârâtei la plata dobânzii remuneratorie care se va stabili potrivit normelor legale în vigoare.
În drept, cu privire la cererea de intervenție principală și accesorie au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. (1) și art.4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, art. 966 și art. 1088 din Codul civil din 1864, art. 15 din Legea nr. 190/1999, art. 3 din O.G. nr. 9/2000. art. 1 alin. (2) din O.G. 13/2011, art. 29 lit. f) din O.G. 80/2013.
Sub aspect probatoriu, numita Ioniță Ligia a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: contract de credit și garanție nr. NPCG 298/324934 din data de 07.04.2008 (filele 132-145), notificare privind aplicarea O.U.G. 50/2010 (filele 146-147), grafic de rambursare (filele 148-156), contract de ipotecă (filele 157-159), act adițional din data de 20.09.2010 (filele 160-164), act adițional nr. 1 din data de 26.04.2011 (filele 165-169), angajament de fidejusiune din data de 26.04.2011 (filele 170-173).
Pârâta a depus întâmpinare la cererea de intervenție ( 180-194) prin care a invocat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de intervenție principală și accesorie ca nefondată.
În motivarea, pârâta a arătat că în privința excepției prescripției dreptului material la acțiune, sancțiunea pentru nerespectarea condițiilor de validitate a unui contract de credit este nulitatea relativă, întrucât interesul presupus încălcat este unul de ordin privat, personal, iar nu de ordin public. În acest caz, termenul de acțiune este de 3 ani de la data încheierii contractului, respectiv data de 07.04.2008. În consecință, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 07.04.2011, introducerea cererii de chemare în judecată la data de 06.01.2014, urmând a fi respinsă ca prescrisă. Referitor la excepția lipsei de interes, pârâta a precizat că din moment ce dreptul material la acțiune este prescris, intervenienta nu mai justifică niciun interes legitim pentru introducerea unei astfel de acțiuni, întrucât sume de bani nu mai pot fi primite ca urmare a exercitării forței coercitive a statului.
În fond, pârâta a menționat că și-a îndeplinit obligația legală de informare a părților contractante cu ocazia încheierii contractului. De asemenea, având în vedere faptul că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu claitatea de a satisface cerințele de preț și plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care acete clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil, instanța nu va putea analiza costul creditului, inclusiv comisionul de acordare și comisionul de administrare. Pârâta a arătat că în cuprinsul contractului se precizează că reclamantul a înțeles conținutul contractului, incluzând condițiile de creditare și obligațiile aferente. În baza dispozițiilor art. 4 din Legea 193/2000 și art. 4 alin. 2 din Directiva Consiliului 93/13/CE din 05.04.1993, instanța nu ar putea să analizeze comisioanele aferente creditului, deoarece intră în noțiunea de preț, ci poate doar să analizeze dacă respectivele clauze contractuale au fost redactate astfel încât consumatorul să le poată înțelege. Cocontractanții ar fi trebuit să inițieze negocierile suplimentare în cazul în care costurile liniei de credit propuse de bancă ar fi fost împovărătoare.
Clauzele contractuale criticate de cele două părți cocontractante ca fiind abuzive au fost exprimate în mod clar și inteligibil, astfel că instanța de judecată nu poate examina caracterul abuziv al acestora, în baza dispozițiilor menționate anterior.
Caracterul abuziv al unei clauze contractuale presupune ca o clauză să nu fi fost negociată, să creeze un dezechibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, să nu se asocieze cu definirea obiectului contractului. Cantitatea și conținutul informațiilor furnizate de profesionist consumatorului nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru reglarea optimă a mecanismului pieței. Informațiile au fost clare, reclamanții au fost corect informați asupra acestora, având posibilitatea de a le negocia, respectându-se astfel un echilibru contractual. Totodată, pârâta a arătat că a fost de bună-credință la momentul încheierii contractului, respectând dispozițiile art. 970 alin. 2 C.civ de la 1864. Clauzele contractuale au fost exprimate în termeni simpli, banca a efectuat analiza completă a îndeplinirii condițiilor de către cocontractanți, aceștia au cunoscut cu mult înainte de semnarea contractului condițiile aferente, neputându-se susține că au luat cunoștință de conținutul acestuia în ziua semnării contractului. De asemenea, cunoșteau întinderea propriilor obligații, fiind de acord cu acestea. Comisioanele percepute de bancă respectă dispozițiile Legii 190/1999, acestea fiind incluse în noțiunea de preț. Comisionul de administrare are o rațiune economică care nu presupune un dezechilibru contractual între drepturile și obligațiile părților. Cuantumul acestuia care se va calcula la restul sumei rămase de achitat ar fi fost prezentate în oferta de credit. Comisionul de acordare a fost perceput pentru demersurile efectuate de bancă în vederea punerii la dispoziția reclamanților a sumei împrumutate.
Potrivit dispozițiilor Legii 190/1999, băncile pot percepe comisioane pentru întreg procesul de întocmire și de aprobare a creditului solicitat de consumator, cele două comisioane percepute încadrându-se în această categorie. Prin urmare, se impune respingerea cererii de intervenție principală și accesorie ca neîntemeiată.
În dovedirea întâmpinării la cererea de intervenție, pârâta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul intervenientei Ioniță Ligia.
Prin încheierea din data de 11.06.2014 (filele 102-103), instanța a admis în principiu cererea de intervenție principală și cea accesorie, formulată de Ioniță Ligia, considerând că sunt îndeplinite condițiile art.61 din Codul de procedură civilă, privind justificarea unui interes de către titularul cererii de intervenție principale și accesorii, dată fiind calitatea numitei Ioniță Ligia de codebitor în contractul ce face obiectul cererii principale.
La data de 15.10.2014 (filele 207-208), instanța a respins excepția lipsei coparticipării active, reținând că orice parte contractantă poate invoca nulitatea unui contract, hotărârea având efecte relative, însă această problemă nu se mai pune în cauza de față, având în vedere că s-a formulat cerere de intervenție de către codebitor. De asemenea, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune a reclamantului și a intervenientei, având în vedere că a fost formulat doar cu privire la capetele de cerere privind restituirea sumelor de bani, aceasta este o cerere de repunere în situația anterioară în cazul în care se constată nulitatea contractului. Prin urmare, instanța a reținut că termenul de 3 ani nu a început să curgă, întrucât prin cererea de față instanța este învestită cu cererea de constatare a nulității clauzelor contractuale. Consecință a faptului că și cea de-a treia excepție invocată a fost motivată având la bază excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a respins excepția lipsei de interes.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamant și pentru intervenientă proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru pârâtă, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri depuse la dosar, interogatoriul reclamantului (filele 209-211) și interogatoriul intervenientei (filele 212-214) considerând aceste probe petinente, concludente și utile în temeiul art. 255 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 07.04.2008, între pârâta S.C. Credit Europe Bank S.A., reclamantul Ioniță Cristian Ștefan, în calitate de împrumutat și intervenienta Ioniță Ligia, în calitate de codebitor a fost semnat contractul de credit și garanție nr. NPCG 298/324934 (filele 21-33), prin care pârâta a acordat reclamantului un împrumut bancar în cuantum de 230.000 CHF, pentru nevoi personale nenominalizate.
Instanța reține că reclamantul, anterior contractării cu pârâta S.C. Credit Europe Bank S.A., a depus diligențe pentru identificarea ofertelor de creditare avantajoase sub aspectul Dobânzii anuale efective, aspect care rezultă din răspunsul reclamantulului la întrebarea nr. 1 din interogatoriu (filele 209-211).
De asemenea, conform răspunsului la întrebarea nr. 5 din interogatoriul reclamantului (filele 209-211), pârâta S.C. Credit Europe Bank S.A. a procedat la comunicarea cuprinsului contractului ce urma a fi încheiat către reclamant prin intermediul e-mail-ului, la un moment anterior datei semnării contractului de credit și garanție. Această împrejurare este confirmată și prin semnarea prezentului contract (filele 21-33) de către reclamant, în cuprinsul căruia, la art. 7.1 se stipulează că împrumutatul și codebitorul au declarat că înainte de încheierea contractului, creditorul le-a adus la cunoștință, printre altele, informații privitoare la contractile de credit pe care le oferă, tipul și suma totală a creditului, luând în calcul situația financiară a împrumutatului, avantajele și dezavantajele asociate cu produsul propus, precum și scopul creditului, informații exacte și complete necesare privind încheierea prezentului contract de credit.
Potrivit contractul de credit și garanție nr. NPCG 298/324934 (filele 21-33), instanța reține că la art. V intitulat ,,Costurile și comisioanele creditului” se arată costurile aferente creditului ca fiind: comision de analiză – 100 lei, comisionul de acordare credit – 5.750 CHF, reprezentând 2,5% aplicat la suma solicitată, comisionul de administrare, reprezentând 0,10% lunar aplicat la valoarea soldului creditului și perceput împreună cu rata.
Prin urmare, se va respinge susținerea reclamantului formulată prin cererea de chemare în judecată potrivit căreia comisionul de acordare credit reprezintă tocmai comisionul de analiză, întrucât aceasta contravine celor menționate în cuprinsul contractului, încheiat de către ambele părți.
Instanța reține pe baza graficului de rambursare (filele 37-39), faptul că la momentul încheierii contractului de credit și garanție, atât reclamantul, cât și intervenienta au avut cunoștință de sumele ce urmează a fi datorate lunar, de componența acestora, implicit valoarea concretă lunară a comisionului de administrare.
În drept, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr.193/2000, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți, pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulată a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe.
Pentru a se putea trece însă la analiza caracterului eventual abuziv al clauzelor mai sus menționate se impune o analiză a prevederilor care exceptează anumite prevederi contractuale de la controlul caracterului abuziv.
Prin urmare, conform alineatului (6) al aceluiași articol menționat, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Legea nr. 193/2000 fiind legea de transpunere în dreptul național a cerințelor Directivei Consiliului 93/13/CE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, cuprinde dispozițiile art. 4 alin. (6), menționat anterior, prin care se transpune în legislația națională dispoziția europeană, prevăzută la art. 4 alin. 2 din Directiva Consiliului 93/13/CE din 05.04.1993, conform căreia: aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
În concret, prin încheierea contractului de credit și garanție nr. NPCG 298/324934, părțile au stipulat la art. 5.1 lit. b) și lit. c) faptul că în cuprinsul costurilor aferente creditului intră comisionul de acordare credit – 5.750 CHF, reprezentând 2,5% aplicat la suma solicitată, precum și comisionul de administrare, reprezentând 0,10% lunar aplicat la valoarea soldului creditului și perceput împreună cu rata.
Clauzele referitoare la comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit formează prețul contractului. Aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor ce vizează obiectul unui contract, potrivit normelor de drept naționale și europene sus-citate, nu se poate realiza decât cu condiția ca aceste clauze să fie clar și inteligibil exprimate.
Comisioanele intră în sfera noțiunii de obiect al contractului de credit, de vreme ce reprezintă contraprestații solicitate de bancă în virtutea creditului acordat.
Acest aspect este susținut și de viziunea Curții de Justiție a Uniunii Europene care în cauza C-26/13, Árpád Kásler, Hajnalka Káslerné Rábai împotriva OTP Jelzálogbank Zrt, la pct. 59 arată că termenii „obiectul principal al contractului” nu acoperă o clauză, cuprinsă într-un contract de împrumut încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor și un consumator și care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute, decât în cazul în care se constată – ceea ce revine în sarcina instanței de trimitere să verifice având în vedere natura, economia generală și prevederile contractului, precum și contextul său juridic și factual – că respectiva clauză stabilește o prestație esențială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează.
Cele statuate prin această hotărâre dețin forță obligatorie pentru legislația statelor membre ale Uniunii Europene, astfel instanța constată că aceste comisioane criticate de reclamant și intervenientă ca fiind abuzive fac parte din obiectul principal al contractului dacă se constată că respectiva clauză stabilește o prestație esențială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează.
Având în vedere natura contractului de împrumut bancar, care satisface un interes individual, economia generală care presupune previzibilitatea și egalitatea contraprestațiilor și prevederile contractuale, care sunt redactate în vederea stabilirii concrete a posibilității băncii de a acorda un împrumut în schimbul executării unei contraprestații de către reclamant și intervenientă, instanța constată că aceste comisioane criticare reprezintă o prestație esențială a contractui de facilitate credit și de garanție, respectiv costul creditului, intrând în noțiunea de obiect.
Potrivit definiției cuprinse la art.3 lit.g) din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE: costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale(…);
Așadar, înainte de a se trece la controlul asupra caracterului abuziv al celor două clauze din perspectiva art. 4 alin. (1) din Legea nr.193/2000, cu referire la lipsa negocierii, existența dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților, precum și absența bunei-credințe, se va analiza îndeplinirea condiției ca aceste clauze să fie exprimate într-un limbaj ușor inteligibil, astfel cum se prevede de art. 4 alin. (6) din același act normativ.
În ceea ce privește clauza referitoare la comisionul de acordare a creditului, instanța reține că plata acestui comision este prevăzută la art. 5.1 lit. b) din contract, conform căruia pârâta percepe „comision de acordare credit de 5.750 CHF, reprezentând 2,5 % din valoarea totală a creditului” .
Instanța reține că în speță nu este incidentă OUG 50/2010, întrucât contractul a fost încheiat anterior intrării în vigoare acestui act normativ și în OUG 50/2010 nu sunt cuprinse dispoziții derogatorii de la principiul neretroactivității legii civile noi, respectiv nu sunt incidente prevederile art. 95 din ordonanță. Acesta stabilește că „Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 371, ale art. 66-69 – care nu își găsesc aplicarea în cazul de față”.
Instanța reține că perceperea sumei este justificată, întrucât însăși denumirea denotă faptul că respectivul comision a fost perceput în considerarea cheltuielilor efectuate de bancă prin logistica pusă la dispoziția reclamanților pentru a le acorda acest împrumut bancar, precum și prin prisma demersurilor efectuate de creditoare anterior încheierii creditului, pentru verificarea bonității clienților, verificări care se impuneau a fi făcute având în vedere suma substanțială împrumutată și perioada lungă de timp pentru care era solicitat creditul.
Cuantumul comisionului este reprezentat de o sumă fixă, și anume de 5.750 CHF. De asemenea, în cuprinsul contractului se arată în mod clar modul de calcul al acestei sume, comisionul de acordare reprezentând 2,5 % din valoarea totală a creditului. Cât timp legiuitorul sancționează producerea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, este normal ca la stabilirea sumei percepute creditoarea să se raporteze la valoarea creditului acordat care reprezintă prestația sa.
Instanța reține, prin urmare, că nu este vorba despre lipsa contraprestației din partea creditoarei. Deși demersurile creditoarei au avut loc anterior acordării creditului, această împrejurare nu echivalează cu inexistența unei contraprestații din partea creditoarei, din moment ce ea a efectuat, în concret, aceste verificări.
Deși, reclamantul și intervenienta au susținut că acest comision nu este definit în cuprinsul contractului de credit și garanție încheiat și nici în cuprinsul actelor adiționale, astfel încât nu este cunoscut motivul pentru care este perceput, instanța constată că prin însăși demunirea comisionului se prevede expres rațiunea perceperii sumei aferente, așa cum anterior s-a menționat.
Instanța va respinge susținerea reclamantului potrivit căruia la baza comisionului de acordare nu există o cauză licită și morală, acesta reprezentând, în fapt, o dobândă mascată. Cauza avută în vedere la momentul încheierii contractului, prin stipularea comisionului de administrare, reprezintă scopul urmărit de către creditoare. Or, astfel cum s-a menționat anterior, scopul constă în stabilirea unui echilibru între contraprestații, debitorii fiind obligați la plata acestui comision tocmai pentru demersurile efectuate de către creditoare anterior încheierii creditului, pentru verificarea bonității clienților și pentru cheltuielilor reprezentând logistica pusă la dispoziția debitorilor pentru a le acorda acest împrumut bancar. În consecință, suntem în prezența unei cauze licite și morale, prin care se urmărește acoperirea costurilor efectuate, din rațiuni diferite decât cele avute în vedere la perceperea dobânzii.
Prin urmare, în mod eronat a susținut reclamantul și intervenienta că pârâta S.C. Credit Europe Bank S.A. nu a prestat niciun serviciu în schimbul acestui comision. De asemenea, confuzia reclamantului între comisionul de administrare și comisionul de analiză, nu este întemeiată. Comisionul de analiză vizează verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru încheierea contractului de credit și garanție, iar nu efectuarea cheltuielilor efective la momentul acordării acestuia.
Așa cum s-a menționat anterior, comisionul de acordare constituie un element al prețului și, în speță, prevederea perceperii acestui comision a fost clară și fără echivoc în cuprinsul art. 5.1 lit. b), contrar celor susținute de reclamant și intervenientă, fiind însușită de aceștia prin semnarea contractului și a planului de rambursare care face parte integrantă din contract, devenind potrivit art. 969 Cod civil din 1864, în vigoare la momentul încheierii contractului, lege între părți.
Instanța nu va avea în vedere apărarea reclamantului conform căreia, nu a înțeles conținutul comisionului de acordare, întrucât acesta a avut posibilitatea concretă de a solicita informații referitoare la aspectele considerate echivoce. Mai mult, debitorii nu au fost obligați să se supună unor condiții contractuale despre care nu au avut posibilitatea reală de a lua la cunoștință la data semnării contractului, aceștia fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor. Această împrejurare este confirmată de faptul comunicării către reclamant a conținutului contractului, anterior încheierii acestuia.
Analizând clauza prin raportare la Legea 193/2000, instanța constată că aceste prevederi sunt exprimate în termeni clari și inteligibili, de altfel nu este o clauză complexă sau care să folosească un limbaj pentru înțelegerea căruia ar fi nevoie de cunoștințe de specialitate.
De asemenea, instanța reține și faptul că în conținutul clauzei se prezintă atât suma finală de plată – 5.750 CHF – , cât și modul de calcul al acesteia, prin raportare la valoarea creditului acordat – 2,5 % din valoarea totală a creditului, fapt era cunoscut de către reclamant și intervenientă la data încheierii convenției de credit astfel încât nu se poate susține împiedicarea consumatorilor de a aprecia costurile creditului.
Astfel, susținerile reclamantului și a intervenientei conform cărora exigențele bunei-credințe, posibilitatea de a negocia un contract și echilibrul ce trebuie păstrat între drepturile și obligațiile părților sunt încălcate în privința comisionului de acordare, nu vor fi avute în vedere, cum nu se va ține cont nici de apărările pârâtei care demonstrează caracterul negociat al contractului în ceea ce privește comisionul de acordare, deoarece în speță, ca urmare a constatării caracterului clar și inteligibil al termenilor utilizați pentru descrierea acestui tip de comision care face parte din prețul contractului, nu se mai impune efectuarea unei astfel de analize
În privința comisionului de administrare lunar, instanța reține că acesta este prevăzut la art. 5.1 lit.c) din contract, care stabilește perceperea de către instituția de credit a unui ”comision de administrare, reprezentând 0,10% lunar aplicat la valoarea soldului creditului și perceput împreună cu rata”.
Deși OUG 50/2010 nu este incidentă contractului încheiat de părți, din aceleași motive reținute de instanță în cazul comisionului de acordare, instanța reține, ca și argument, faptul că acest act normativ prevede posibilitatea inserării comisionului de administrare (art.36), ceea ce întărește concluzia instanței că legiuitorul nu a avut în vedere, prin Legea 193/2000, și această clauză printre cele care prezintă caracter abuziv.
De asemenea, instanța reține că acest comision nu este interzis de art. 15 și 9 din Legea 190/1999, în forma în vigoare la momentul încheierii contractului de către părți. Prevederile art. 9 nu au legătură cu situația analizată, iar art. 15 se referă la costuri anterioare sau concomitente cu încheierea contractului, iar nu ulterioare acestor momente.
Comisionul de administrare a creditului este inclus în costurile pe care creditoarea le are pentru a pune la dispoziția clientului suma împrumutată pentru o perioadă îndelungată de timp, iar pentru această sumă există contraprestație din partea sa, care constă în operațiunile de administrare a contului de credit.
Or, cuantumul comisionului și obligația de plată a acestuia a fost convenit prin clauze clare, asumate de părți și cunoscute încă de la momentul semnării contractului și menționat în mod distinct în contract, sub aspectul cuantumului, cât și a faptului că se percepe lunar.
În contract, se prevede exact faptul că acest comision se calculează la soldul creditului, având o valoare expres precizată în cuprinsul art. 5.1 lit.c), de 0,10% lunar. Aceste împrejurări sunt de natură să acorde un caracter clar, inteligibil și fără echivoc a cuantumului comisionului de administrare.
Instanța va respinge apărarea reclamantului potrivit căreia, nici la momentul încheierii contractului, acesta nu cunoștea motivele existenței unui astfel de comision de administrare. Datorită elementelor pe baza cărora și la care acesta se raportează, și anume un procent stabil din soldul creditului, precum și desemnarea comisionul ca fiind un comision de administrare, constituie împrejurări suficiente pentru determinarea scopului clauzei contractuale.
Comisionul de administrare a fost prezentat distinct reclamantului, în graficul de rambursare primit la încheierea contractului de credit, la rubrica „comision de administrare”. Astfel, la încheierea contractului consumatorul a putut vedea exact cuantumul sumei percepute lunar de instituția de credit cu acest titlu. Prin urmare, nu se poate susține că acesta s-ar fi aflat într-o poziție dezavantajoasă față de instituția de credit, întrucât nu ar fi înțeles modul de calcul al acestui comision. Oricum, comisionul era exprimat în sumă totală în grafic și el scădea la fiecare lună, deci era evident că se calcula la soldul creditului – și el prezentat în grafic – ceea ce exclude orice echivoc și nu poate atrage caracter abuziv al comisionului de administrare calculat la valoarea creditului acordat.
Instanța nu va avea în vedere apărările invocate de reclamant și intervenientă referitoare la inexistența unei cauze licite și morale a comisionului de administrare. Prevederea unei contraprestații din partea debitorilor pentru costurile pe care creditoarea le are pentru operațiunile de administrare a contului de credit, nu duce la concluzia unei cauze ilicite sau imorale. De asemenea, având în vedere rațiunea perceperii comisionului de administrare, instanța constată că aceasta este diferită de dobânda datorată de către debitori, contrar susținerilor reclamantului și intervenientei.
Ca urmare a constatării caracterului clar, inteligilbil și lipsit de echivoc al comisionului de administrare care face part din prețul contractului, instanța respinge ca neîntemeiate susținerile părților referitoare la existența unei negocieri, a dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților, precum și a bunei-credințe, întrucât analizarea acestor criterii nu se mai impune în cazul de față.
Instanța va respinge cererea de chemare în judecată a reclamantului Ioniță Cristian Ștefan, constatând îndeplinită condiția ca cele două clauze contractuale să fie exprimate într-un limbaj ușor inteligibil, astfel încât nu se impune dispunerea nulității acestora, și implicit va respinge ca neîntemeată cererea de intervenție a intervenientei Ioniță Ligia.
În ceea ce privește capetele de cerere privitoare la obligarea pârâtei la restituirea dobânzii legale la suma de 5,750 CHF, reprezentând comisionul de acordare credit, precum și la restituirea tuturor sumelor percepute cu titlu de comision de administrare, de la data perceperii acestor sume și până la data plății efective, instanța le va respinge ca neîntemeiate, consecință directă a constatării faptului că cele două clauze referitoare la comisionul de acordare credit și comisionul de administrare nu sunt lovite de nulitate.
Raportat la cererea de intervenție principală formulată de intervenienta Ioniță Ligia, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată, întrucât aceasta privește capătul de cerere prin care se solicita constatarea nulității comisionului de acordare și a comisonului de administrare. De asemenea, instanța va respinge și cererea de intervenție accesorie, consecință directă a respingerii celorlalte capete din cererea de chemare în judecată, în legătură cu care se află.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul. Având în vedere faptul că reclamantul și intervenienta au o culpă procesuală, instanța va respinge cererile acestora de acordare a cheltuielilor de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii. Pârâta a făcut această dovadă, propunând ca probă în acest sens, până la momentul închiderii dezbaterilor pe fond, chitanța onorariu de avocat (fila 217) în cuantum de 8.414,45 lei.
Însă, conform art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Prin urmare, în cazul de față cheltuielile de judecată solicitate reprezintă onorariu de avocat. De asemenea, suma de 8.414,45 lei este vădit disproporționată în raport cu complexitatea cauzei, în acest sens instanța reținând că prezentul proces s-a desfășurat pe parcursul a numai cinci termene de judecată. În cadrul acestor, pârâta, prin avocatul ales, a declanșat două dintre acestea, solicitând amânarea pentru a lua la cunoștință conținutul cererii de intervenție, și ulterior pentru a depune interogatoriul reclamantului și al intervenientei. Instanța constată că pârâta, prin avocatul ales, a întocmit și depus la dosarul cauzei două acte de procedură, și anume întâmpinare la cererea de chemare în judecată și întâmpinare la cererea de intervenție, acestea având conținut asemănător. Probatoriul administrat în cauză nu a fost unul complex, fiind reprezentat de înscrisurile depuse de către reclamant și intervenientă, pârâta întocmind două interogatorii, la baza probatoriului aflându-se un înscris, și anume contractul de credit și garanție. Prin prisma acestor împrejurări, instanța va reduce cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului pârâtei și va obliga reclamantul și intervenienta, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.000 lei, având în vedere că au fost formulate apărări atât cu privire la cererea de chemare în judecată, cât și la cererea de intervenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul IONIȚĂ CRISTIAN ȘTEFAN, domiciliat în București, strada Smaranda Brăescu, nr. 118B, bloc 2A, apartament 5, scara 1, sector 1, având CNP: [anonimizat], în contradictoriu cu pârâta S.C. CREDIT EUROPE BANK S.A., cu sediul în București, sector 6, Bd. Timișoara nr. 26Z, Anchor Plaza, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J40/18074/1993, CUI: 4315966, înregistrată în Registrul Bancar sub nr. RB-PJR-40-018/18.02.1999, reprezentată convențional prin Societatea Civilă de Avocați ,,Dragne&Asociații”, cu sediul în București, Șoseaua Pavel Kiseleff, nr. 50, Vila nr.6, sector 1, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de intervenție principală și accesorie formulată de intervenienta IONIȚĂ LIGIA, domiciliată în București, strada Smaranda Brăescu, nr. 118B, bloc 2A, apartament 5, scara 1, sector 1, având CNP: [anonimizat], ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul Ioniță Cristian Ștefan și intervenienta Ioniță Ligia, în solidar, la plata către pârâta S.C. Credit Europe Bank S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
10. Acțiune privind răspunderea contractuală care vizează raporturile între profesioniști și consumatori
Fișa dosarului
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată.
Activitatea premergătoare ședinței de judecată a constat în studierea dosarului cu observarea situației de fapt prezentată de către părți, precum și a probatoriului administrat în cauză. În cadrul acestui dosar, am analizat incidența procedurii medierii, cu referire la obligativitatea parcurgerii ședinței de informare, precum și a depunerii la dosarul cauzei a dovezilor care au stat la baza respingerii excepției inadmisibilității cererii invocată de către pârâtă.
Cu privire la probatoriul administrat în cauză, am procedat la o evaluare personală a necesității și utilității administrării probei cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea autovehicule și circulație rutieră.
Ulterior sedinței de judecată, am purtat discuții cu președintele completului de judecată cu privire la probatoriul administrat în cauză și a situației de fapt rezultată, precum și a dispozițiilor legale incidente. În cadrul acestui dosar, am întocmit o minută proprie aceasta fiind confruntată cu minuta întocmită de președintele completului de judecată.
Redactare Sentință
DOSAR NR. 1956/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA NR. 7331
ȘEDINTA PUBLICA DIN DATA 08.10.2014
INSTANTA CONSTITUITA DIN
PREȘEDINTE – XY
GREFIER –WV
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamantul PĂDURARU GEORGE și pe pârâta GROUPAMA ASIGURĂRI S.A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul, prin apărător, Harasciuc Lucica Ionela, cu delegație la dosar, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data de 24.09.2014 a răspunsului dat de expertul auto la obiecțiunile formulate la raportul întocmit în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul prin apărător solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata sumei de 29.084,21 lei, despăgubiri, contravaloarea lucrărilor de reparație neachitate, la plata dobânzii legale până la data achitării efective a sumei, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, onorariu expert și onorariu avocat, depunând la dosar chitanța nr. 9/17.03.2014. De asemenea solicită omologarea raportului de expertiză, întrucât din această probă coroborată cu înscrisurile depuse la dosar rezultă vinovăția pârâtei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.02.2014, reclamantul Păduraru George a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Groupama Asigurări S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 29.084,21 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație a autoturismului cu numărul de înmatriculare B-48-XHL, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data scadenței și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că în data de 05.06.2013, la ora 21:00, în București, B-dul Prelungirea Ghencea, a avut loc un accident rutier între masina acestuia marca VW PASSAT, cu numărul de înmatriculare B-48-XHL și autoutilitara marca MERCEDES BENZ SPRINTER cu numărul de înmatriculare B-48-VPJ. Accidentul rutier s-a produs ca urmare a frânării de către celălalt autoturism, în dreptul unei treceri de pietoni, moment în care, reclamantul, aflându-se în spatele acestuia a lovit spatele autoutilitarei, în urma impactului fiind avariate ambele autovehicule. În acest sens, reclamantul a arătat că avea încheiat cu pârâta un contract de asigurare facultativă a autovehiculelor CASCO gradual, iar autoutilitara avea încheiată o asigurare tip RCA, astfel încât cei doi conducători auto au procedat la întocmirea formularului de ,,Constatare amiabilă de accident”. Reclamantul a precizat faptul că a depus la sediul pârâtei toate documentele necesare, în acest sens întocmindu-se dosarul de daună nr. DDI-382512 din data de 18.06.2013. Reclamantul a procedat la plata contravalorii reparațiilor autoturismului personal, în cuantum de 29.084,21 lei pentru a putea intra cât mai repede în posesia autoturismului, verificarea reparațiilor fiind efectuată de către un reprezentant al pârâtei. Reclamantul a arătat că, în urma solicitărilor de acordare a despăgubirilor, pârâta i-a comunicat refuzul acesteia motivat de faptul că declarațiile date și dinamica evenimentului nu se coroborau cu daunele produse. Pentru rezolvarea amiabilă a litigiului, reclamantul a notificat pârâta și i-a făcut acesteia o invitație pentru a parcurge procedura medierii, solicitare rămasă fără un răspuns din partea pârâtei. De asemenea, reclamantul a precizat că este îndreptățit la plata dobânzii legale, având în vedere faptul că pârâta trebuia să își îndeplinească această obligație în termen de 15 zile de la data depunerii ultimului document solicitat, și anume până la data de 09.08.2013, precizând în acest sens că, până la momentul introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, cuantumul dobânzii legale penalizatoare este de 1.150 lei.
În drept, reclamantul Păduraru George a invocat dispozițiile art. 2 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările coroborat cu art. 13.1 din Condițiile generale ale Contractului de asigurare facultativă a autovehiculelor ale Groupama Asigurări S.A. și ale O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală penalizatoare și remuneratorie.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 1.563,03 lei potrivit art. 3 alin. (1) lit. d) din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiza tehnică auto, depunând la dosarul cauzei, în copii, cartea de identitate a vehiculului (fila 9), contract de asigurare faculativă a autovehiculelor – Casco gradual (filele 11-12), Condiții generale ala Contractului de asigurare faculativă a autovehiculelor ale Groupama Asigurări S.A. (filele 13-43), constatare amiabilă de accident (fila 64), declarație (fila 65), document de introducere în reparație a vehiculului (fila 66), extras din procesul-verbal de constatare a daunelor (fila 67), declarație de acceptare a despăgubirii la dosarul de daună (fila 68), factură Service auto (fila 69), factură detaliată reparații (filele 70-75), dovadă achitare factură Service auto (fila 76), răspuns Groupama Asigurări S.A. (fila 77), notificare din data de 12.11.2013 (filele 78-79), dovadă comunicare notificare din data de 12.11.2013 (fila 81), proces-verbal din data de 25.11.2013 (fila 83).
Pârâta Groupama Asigurări S.A., a depus întâmpinare (filele 96-98), prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat, în esență, că ședința de informare privind avantajele medierii este obligatorie și a devenit o condiție de admisibilitate a acțiunii de chemare în judecată. Însă această procedură nu și-a atins scopul în alte cazuri, iar medierea propriu-zisă a rămas voluntară, la alegerea părților. În continuare, pârâta a arătat că avariile aripilor din față ale autoturismului marca VW PASSAT sunt cauzate de o deformație în lungul axei longitudinale ale autovehiculului, fără urme evidente de impact. De asemenea, pârâta a precizat că nu există corespondent între deformația capotei autoturismului și ușile din spate ale acestuia, prin urmare, consecință a analizei tuturor reparațiilor efectuate nu există o legătură de cauzalitate între pagubele produse și amploarea accidentului invocat. Pârâta a precizat că acest aspect este confirmat și de faptul că airbag-urile nu au fost deschise, în ciuda faptului că reclamantul a arătat că circula cu o viteză de 60 de km/h.
În drept, pârâta Groupama Asigurări S.A. a invocat dispozițiile art. 205-208 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiza tehnică auto.
Reclamantul Păduraru George a formulat răspuns la întâmpinare (filele 104-105) prin care a arătat că excepția invocată de către pârâtă nu a fost motivată în fapt și în drept, în condițiile în care reclamantul și-a îndeplinit obligația de efectuare a procedurii prealabile a medierii. De asemenea, reclamantul a arătat că pârâta nu a făcut proba celor afirmate în legătură cu inexistența unui raport de cauzalitate între avariile produse între cele două autoturisme. Pentru toate aceste motive, reclamantul a precizat că se impune efectuarea unei expertize tehnice auto.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamant și pentru pârâtă proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și cu proba cu expertiza judiciară tehnică și contabilă, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin.(1) din Codul de procedură civilă.
La data de 15.07.2014, expertul tehnic judiciar Bratu Alexandru a depus la dosar raportul de expertiză judiciară tehnică și contabilă în specialitatea autovehicule și circulație rutieră (filele 115-126).
Prin încheierea din data de 11.06.2014 (filele 106-107), instanța a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de către pârâta Groupama Asigurări S.A. prin întâmpinare, ca neîntemeiată. În motivare, instanța a reținut că reclamantul Păduraru George a făcut dovada încercării parcurgerii procedurii medierii, însă pârâta nu a dat curs acestei invitații.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantul Păduraru George și pârâta Groupama Asigurări S.A. a fost încheiat în data de 16.03.2013, contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor Casco gradual, valabil până la data de 15.03.2014, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de asigurare faculativă a autovehiculelor – Casco gradual, pentru autoturismul marca VW PASSAT, cu numărul de înmatriculare B-48-XHL (filele 11-12).
Potrivit art. 9.1 lit. b) din cuprinsul Condițiilor generale ale Contractului de asigurare faculativă a autovehiculelor Groupama Asigurări S.A. (filele 13-43), intitulat ,,Riscuri asigurate”, asigurătorul îl despăgubește pe asigurat pentru daunele materiale directe cauzate de, printre altele, ciocniri cu alte vehicule.
Se constată că, potrivit art. 13.19 din cuprinsul Condițiilor generale ala Contractului de asigurare faculativă a autovehiculelor ale Groupama Asigurări S.A. (filele 13-43), plata despăgubirilor se va face în termen de maxim 15 zile lucrătoare de la data depunerii ultimului document solicitat de asigurător, și anume până la data de 09.08.2013.
În data de 05.06.2013, la ora 21:00, în București, B-dul Prelungirea Ghencea, a avut loc accident rutier între mașina reclamantului marca VW PASSAT, cu numărul de înmatriculare B-48-XHL și autoutilitara marca MERCEDES BENZ SPRINTER cu numărul de înmatriculare B-48-VPJ. Accidentul rutier s-a produs ca urmare a frânării de către celălalt autoturism, în dreptul unei treceri de pietoni, moment în care, reclamantul aflându-se în spatele acestuia a lovit spatele autoutilitarei, în urma impactului fiind avariate ambele autovehicule, aspect care reiese din Constatarea amiabilă de accident (fila 64).
În urma producerii accidentului rutier, nu au rezultat vătămări corporale, cei doi conducători auto procedând la întocmirea Constatării amiabile de accident (fila 64) prin care se arată modul de producere al accidentului și avariile produse.
La data de 18.06.2013, pârâta Groupama Asigurări S.A. a întocmit dosarul de daună nr. DDI-382512, în care este cuprins procesul-verbal de constatare a daunelor (fila 67) și prin care se arată în mod detaliat avariile produse la autoturismul marca WV PASSAT.
Instanța reține că s-au efecuat reparațiile autovehiculului marca WV PASSAT, proprietatea personală a reclamantul Păduraru George, conform facturii detaliate de reparație (filele 70-75), în urma cărora a fost emisă factura nr. 498/01.07.2014 în cuantum de 29.084,21 lei (fila 69), achitată integral de către reclamantul Păduraru George, astfel cum rezultă din dovada de achitare factură – Service auto (fila 76).
La data de 04.07.2013, pârâta Groupama Asigurări S.A. a emis declarația de acceptare a despăgubirii la dosarul de daună nr. DDI-382512 (fila 68).
Urmare a solicitării reclamantul de acordare a despăgubirilor în cuantum de 29.084,21 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație a autoturismului cu numărul de înmatriculare B-48-XHL, pârâta Groupama Asigurări S.A. i-a comunicat reclamantului refuzul acesteia de plată motivând că, în urma analizării documentelor de la dosar, s-a constatat faptul că nu se pot corobora declarațiile date și dinamica evenimentului cu daunele produse, așa cum reiese din răspunsul Groupama Asigurări S.A. (fila 77).
La data de 14.11.2013, pârâta Groupama Asigurări S.A. a primit notificarea reclamantul Păduraru George prin care i se solicita acesteia plata sumei de 29.084,21 lei până la data de 15.11.2013, aspect rezultat din notificarea din data de 12.11.2013 (filele 78-79) și din dovada de comunicare (fila 81).
Conform procesului-verbal din data de 25.11.2013 (fila 83), reclamantul Păduraru George i-a solicitat pârâtei Groupama Asigurări S.A. soluționarea amiabilă a litigiului prin parcurgerea procedurii medierii, solicitare care a rămas fără răspuns.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară (filele 115-127) există legătură de cauzalitate între dinamica accidentului și avariile mijloacelor de transport implicate, soluțiile tehnologice adoptate de personalul tehnic au fost corecte și au avut în vedere refacerea stării tehnice și estetice ale autoturismului WV PASSAT, iar valoarea reparațiilor cuprinsă în documentația existentă a fost corectă, reală și necesară.
În drept,
Potrivit art. 1270 din Codul civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, astfel instanța reține că între reclamantul Păduraru George și pârâta Groupama Asigurări S.A. s-a încheiat contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor Casco gradual, valabil până la data de 15.03.2014 prin care se prevedeau drepturile și obligațiile părților contractante.
Conform art. 1350 din Codul Civil: ,,orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat”, iar la alin. (2) din același articol se prevede că atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
De asemenea, prin dispozițiile art. 2199 alin. (1) din Codul civil se arată că prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizație asiguratului. În ceea ce privește obligațiile asigurătorului, potrivit art. 2208 alin.(1) teza I din Codul civil, în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizația de asigurare în condițiile prevăzute în contract.
În concret, în contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor Casco gradual încheiat între părți în mod valabil, la art. 12 și 13 sunt stipulate obligațiile acestora. Mai exact, în conținutul art. 13.1 intitulat ,,Obligațiile asigurătorului” este menționată expres obligația asigurătorului de a-l despăgubi pe asigurat pentru daunele materiale produse autovehicului ca urmare a producerii unui risc asigurat, iar la art. 13.9 se prevede că, în cazul accidentelor rutiere, produse pe teritoriul României, în care au fost implicate cel mult două autovehicule asigurate RCA, dintre care unul asigurat CASCO, ce au ca rezultat numai daune materiale, avizarea daunelor se poate face utilizând formularul ,,Constatare amiabilă de accident”. În acest caz, formularul trebuie completat și semnat de către ambii conducători ai autovehiculelor implicate în accident și depus la asigurătorul Casco.
Astfel, pârâta Groupama Asigurări S.A. avea obligația asumată prin contract de plată a reparațiilor efectuate de către reclamant, întrucât accidentul produs se încadrează în riscul asigurat prevăzut la art. 9.1 lit. b) din cuprinsul Condițiilor generale ala Contractului de asigurare faculativă a autovehiculelor ale Groupama Asigurări S.A., intitulat ,,Riscuri asigurate”, prin care se arată că asigurătorul îl despăgubește pe asigurat pentru daunele materiale directe cauzate de, printre altele, ciocniri cu alte vehicule. De asemenea, cele două autovehicule implicate în accident, sunt asigurate RCA, în urma accidentului rezultând numai daune materiale, iar cei doi conducători auto au întocmit formularul ,,Constatare amiabilă de accident”, depus de către reclamantul la asigurătorul Groupama Asigurări S.A..
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor solicitate, și anume suma de 29.084,21 lei, aceasta reprezintă contravaloarea lucrărilor de reparație a autoturismului.
Instanța va respinge susținerea pârâtei Groupama Asigurări S.A. prin care se arată că nu există o legătură de cauzalitate între pagubele produse și amploarea accidentului invocat, întrucât acest aspect contravine celor reținute în raportul de expertiză tehnică judiciară în care este precizată în mod expres existența legăturii de cauzalitate între dinamica accidentului și avariile mijloacelor de transport implicate, faptul că soluțiile tehnologice adoptate de personalul tehnic au fost corecte și au avut în vedere refacerea stării tehnice și estetice ale autoturismului WV PASSAT, precum și că valoarea reparațiilor cuprinsă în documentația existentă a fost corectă, reală și necesară. Mai mult, se constată că pârâta Groupama Asigurări S.A. nu a făcut dovada contrară acestor aspecte, prin care să ateste cele susținute, sarcina probei contrare revenindu-i acesteia, conform dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă.
Referitor la neîndeplinirea obligației de plată a sumei de bani la scadență, art. 1523 alin. (2) lit. d) din Codul Civil prevede că debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
Contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor Casco gradual, valabil până la data de 15.03.2014 a fost încheiat între reclamantul Păduraru George și pârâta Groupama Asigurări S.A., aceasta din urmă în calitate de profesionist în exercițiul activităților întreprinderii. Astfel, pârâta Groupama Asigurări S.A., în calitate de debitoare a obligației de plată a sumei de 29.084,21 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație a autoturismului, s-a aflat de drept în întârziere cu privire la executarea acestei obligații de la expirarea termenului de 15 zile lucrătoare de la data depunerii ultimului document solicitat de asigurător, și anume din data de 09.08.2013.
Dispozițiile art. 1535 alin. (1) din Codul Civil prevăd că, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, iar potrivit art. 1 alin. (1) din O.G. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești: ,,părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.”
Consecință a neexecutării obligației de plată a unei sume de bani de către pârâta Groupama Asigurări S.A., în cauză sunt incidente dispozoțiile art. 1 alin. (3) din O.G. 13/2011, prin care se arată că dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobandă penalizatoare.
Având în vedere cele menționate anterior, instanța reține că prin contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor Casco gradual, părțile au prevăzut data scadentă, însă nu și cuantumul dobânzii penalizatoare, iar conform legii, reclamantul Păduraru George nu trebuie să facă dovada vreunui prejudiciu ca urmare a neefecuării plății sumei de 29.084,21 lei.
Termenul de scadență de 15 zile lucătoare de la data depunerii ultimului document solicitat de asigurător s-a împlinit la data de 09.08.2013, moment de la care încep să curgă penalitățile de întârziere, care se vor datora până la data plății efective. Ca urmare, calcularea penalităților de întârziere se va datora potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. 13/2011, prin care se prevede că rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
În lumina acestor considerente, instanța constată că pârâta Groupama Asigurări S.A. nu și-a îndeplint obligația de plată a sumei de 29.084,21 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație a autoturismului, prin urmare aceasta va fi obligată la plata acestor despăgubiri către reclamantul Păduraru George, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare de la data de 09.08.2013 și până la data plății efective, care se va stabili având în vedere nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ. poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul, prin urmare cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată va fi admisă, pârâta având o culpă procesuală.
În temeiul atr. 452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii. Întrucât reclamantul a făcut această dovadă, propunând ca probă în acest sens, până la data închiderii dezbaterilor pe fond, copie de pe chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1563,03 lei (filele 8 și 90), onorariu expert judiciar în cuantum de 501,7 lei (fila 133) și onorariu avocat în cuantum de 2.500 lei (fila 147), instanța urmează să admită cererea de obligare a pârâtei Groupama Asigurări S.A. la plata cheltuielilor de judecată solicitată de reclamantul Păduraru George prin cererea de chemare în judecată și să oblige pârâta la plata sumei de 4564,73 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul PĂDURARU GEORGE, având CNP: [anonimizat], cu domiciliul în str. Valea Călugărească, nr. 3, bl. D4, sc. E, et. 3, ap. 48, Sector 6, București, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat Cecilia Harasciuc, cu sediul în București, str. Drumul Sării, nr. 11-17, sc. C, ap.31, Sector 6, în contradictoriu cu pârâta GROUPAMA ASIGURĂRI S.A. , cu sediul în str. Mihai Eminescu, nr. 45, sector 1, București, înmatriculată la O.R.C. sub nr. J12/2804/1994, cu sediul procesual ales în București, Calea Plevnei, nr. 139, sector 6, Cont Bancar RO 77 BTRL 01301601000738913 deschis la Banca Transilvania Cluj.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 29.084,21 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație a autoturismului marca VW PASSAT, cu numărul de înmatriculare B-48-XHL.
Obligă pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale pentru suma de 29.084,21 lei, din data de 09.08.2013 și până la data plății efective.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei 4564,73 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu expert judiciar și onorariu avocat).
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.10.2014.
PRESEDINTE: GREFIER:
Observații coordonator de practică
11. Acțiune în constatarea simulației
Fișa dosarului
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată
Înaintea ședințelor de judecată am studiat dosarul pentru înțelegerea deplină a situației de fapt arătată de către părți. De asemenea, am avut în vedere aplicarea în mod corect a normelor de procedură cu privire la respectarea termenelor prevăzute pentru formularea întâmpinării și a cererii reconvenționale, precum și soluția dată în cauză cu privire la excepția tardivității depunerii întâmpinării și cererii reconvenționale de către pârât.
Sub aspect probatoriu, ca urmare a neprezentării pârâtului în vederea luării interogatoriului, am analizat posibilitățiile legale ale instanței cu privire la interpretarea lipsei uneia dintre părți pentru luarea interogatoriului.
În timpul ședinței de judecată am asistat la audiere martorilor propuși de către părți, observând desfășurarea activitățiilor preliminare audierii, audierea propriu-zisă, modul de consemnare a celor relatate de către martori, precum și etapa în care părțile și apărătorii acestora îi pot adresa întrebări martorului prin intermediul peședintelui completului de judecată.
Ulterior pronunțării hotărârii, am purtat discuții cu președintele completului de judecată cu privire la coroborarea probelor, inclusiv a lipsei pârâtului pentru luarea interogatoriului, stabilind situația de fapt, precum și aplicarea normelor legale în cazul concret. Am procedat la întocmirea minutei și a sentinței civile.
Redactare Sentință
Dosar nr. 4832/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9485
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.12.2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE – XY
GREFIER – WV
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta TODORUȚ SIMONA CRISTINA, în contradictoriu cu pârâții POPOVICI ION CĂLIN și TODORUȚ RODICA, având ca obiect acțiune în constatarea simulației.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, personal și asistată de apărător Drăgoi Elena, care depune delegație la dosar și pârâta TODORUȚ RODICA, prin apărător Fleschiu Gica, cu delegație la dosar, lipsind pârâtul POPOVICI ION CĂLIN.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța procedează la legitimarea reclamantei care prezintă CI seria RX nr. 496858 CNP [anonimizat].
Reclamanta prin apărător prezintă instanței originalul înscrisului aflat în copie la fila 14 din dosar.
Instanța, după compararea originalului prezentat de reclamantă cu copia aflată la fila 14 din dosar, vizează copia aflată la fila 14 din dosar pentru conformitate cu originalul și restituie reclamantei originalul înscrisului.
Reclamanta prin apărător depune la dosar interogatoriul propus a fi luat pârâtului POPOVICI ION CĂLIN.
Pârâta TODORUȚ RODICA prin apărător depune la dosar interogatoriul propus a fi luat pârâtului POPOVICI ION CĂLIN și interogatoriul propus a fi luat reclamantei.
Instanța constată lipsa nejustificată a pârâtului POPOVICI ION CĂLIN la termenul de astăzi, când urma să-i fie luat interogatoriul propus de reclamantă și pârâta Todoruț Rodica, pârâtul fiind citat cu mențiunea „să se prezinte personal la interogatoriu la următorul termen de judecată, pentru a-i fi luat interogatoriul propus de reclamantă, aducându-i la cunoștință că în cazul lipsei nejustificate la termenul următor, această împrejurare poate fi apreciată ca început de dovadă sau recunoaștere deplină în favoarea părții adverse, conform art. 358 Cod proc.civ.”
Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei propus a-i fi luat de pârâta TODORUȚ RODICA, răspunsurile date de aceasta fiind consemnate și atașate la dosar.
Pârâta TODORUȚ RODICA prin apărător solicită îndreptarea erorii materiale de la termenul anterior, arătând că a solicitat audierea doar a martorilor Roșescu Radu și Mihalcea Liviu Dan, iar nu și a martorului Bârleanu Bogdan, astfel cum a menționat și în cererea depusă la termenul anterior la dosar.
Instanța, în temeiul art. 442 Cod proc.civ., dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 12.11.2014, în sensul că pârâta a solicitat audierea martorilor Roșescu Radu și Mihalcea Liviu Dan, iar nu și a martorului Bârleanu Bogdan, cum din eroare s-a menționat în cuprinsul încheierii.
Reclamanta prin apărător renunță la audierea martorului Barleanu Bogdan.
Instanța ia act de renunțarea reclamantei la audierea martorului Barleanu Bogdan.
Instanța, pe rând, procedează la audierea martorilor, Mihalcea Liviu, Roșescu Radu, Mihalcea Minodora, sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Reclamanta prin apărător depune la dosar copia acțiune de divorț, certificat medico-legal emis de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici, încheierea de ședință pronunțată la data de 24.03.2006 în dosarul nr. 1982/303/2006, sentința civilă nr. 2125/24.03.2006, fișă fiscală pentru anul 2003, cerere de emitere a cardului în lei Maestro Raiffeisen Bank, foaie de vărsământ, duplicat declarație autentificată sub nr. 836/20.08.2014.
Pârâta TODORUȚ RODICA prin apărător este de acord cu cererea de suplimentare a probatoriului formulată de reclamantă.
Instanța admite cererea de suplimentare a probei cu înscrisuri, formulată de reclamantă, apreciind că sunt îndeplinite dispozițiile art. 254 Cod proc.civ., întrucât administrarea probei nu pricinuiește amânarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta prin apărător solicită admiterea acțiunii, să se constate în temeiul art. 1175 Cod civilă că pretinsul contract de vânzare-cumpărare, cu privire la nuda proprietate asupra cotei de 5/8 din apartamentul nr. 5 situat în București, Aleea Cetățuia, este un act simulat și că în realitate este vorba de o donație deghizată, făcută de mama sa exclusiv în favoarea reclamantei, în sprijinul cererii sale, invocă actul secret, refuzul pârâtului de a se prezenta pentru a răspunde la interogatoriu, ca început de dovadă sau recunoaștere deplină în favoarea părții adverse, conform art. 358 Cod proc.civ.”, proba testimonială și proba cu înscrisuri din care rezultă fără putință de tăgadă, că intenția părților, respectiv a mamei și a reclamantei, în anul 2003, a fost ca mama să doneze exclusiv fiicei sale cota de 5/8 din apartamentul nr. 5 situat în București, Aleea Cetățuia, și nu să-i vândă. Actul a fost încheiat fictiv, nu a fost o vânzare reală, nu s-a încasat și nu s-a plătit niciun preț, de fapt soții nu aveau de unde să dea bani, iar dacă ar fi avut cumpărau un alt apartament, iar nu o nudă proprietate pe care nu puteau să o folosească. De asemenea arată că nunta a fost una modestă, nu au realizat venituri care să fi stat la baza încheierii pretinsului preț, aspecte relatate de martorii audiați la acest termen. Reclamanta prin apărător face referire la dispozițiile Vechiului Cod civil art. 845 prin care se instituie o prezumție legală de gratuitate a înstrăinării unui bun în favoarea unui succesor în linie dreaptă, actul s-a încheiat sub vechiul cod și noul cod civil a preluat această dispoziție, s-a avut în vedere o normă de protecție, act fictivo, scopul încheierii a fost acela de a înlătura pe fratele reclamantei, care a primit de la familie o altă locuință, astfel cum au relatat martorii, pe care a vându-o și a cheltuit banii, depune la dosar concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată, în privința pârâtului, POPOVICI ION CĂLIN. depunând originalul chitanței din data de 09.09.2014, reprezentând onorariu avocat. De asemenea arată că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat fictiv, pârâtul POPOVICI ION CĂLIN nu a participat, nu a semnat contractul.
Pârâta TODORUȚ RODICA prin apărător solicită admiterea acțiunii reclamantei, în privința cheltuielilor de judecată, arată că a recunoscut prin întâmpinare la primul termen că este de acord cu pretențiile reclamantei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.04.2014, reclamanta TODORUȚ SIMONA CRISTINA a solicitat în contradictoriu cu pârâții POPOVICI ION CĂLIN și TODORUȚ RODICA, să se constate că înstrăinarea imobilului situat în București, Aleea Cetățuia, nr. 10, bloc 25/1, scara A, etaj 1, aparatament 5, Sector 6, încheiată între reclamanta Todoruț Simona Cristina și mama sa, pârâta Todoruț Rodica, reprezintă o liberalitate făcută exclusiv în favoarea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 27.10.2003, între mama sa – pârâta Todoruț Rodica, în calitate de vânzător, și reclamanta, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul public de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2462, rectificat sub. nr. 8903/11.11.2003 la Biroul Notarului Public Gabriela Dinescu, având ca obiect nuda proprietate asupra cotei indivize de 5/8 din apartamentul situat în București, Aleea Cetățuia, nr. 10, bloc 25/1, scara A, etaj 1, ap. 5, Sector 6, vânzătoarea rezervându-și dreptul de uzufruct viager.
Reclamanta a precizat că acest contract este simulat, în realitate, mama sa a dorit să-i doneze exclusiv fiicei sale nuda proprietate asupra imobilului pentru ca fratele său să nu poată ataca respectiva donație. Acest aspect a fost cunoscut de către pârâtul Popovici Ion Călin, fostul său soț. Mai mult, reclamanta a menționat că actul public de vânzare-cumpărare nu este semnat de către pârâtul Popovici Ion Călin, iar prețul nu a fost plătit. Ca urmare a divorțului intervenit între aceasta și pârâtul Popovici Ion Călin, reclamanta a arătat că, în prezent, operează prezumția de comunitate de bunuri, imobilul fiind intrat în proprietatea sa în timpul căsătoriei, însă prin actul de donație făcut exclusiv în favoarea sa, mama acesteia nu a dorit ca bunul să intre în patrimoniul comun al soților. Pentru rezolvarea amiabilă a litigiului cu pârâtul Popovici Ion Călin, reclamanta a precizat că a participat la procedura de informare cu privire la avantajele medierii, conform procesului-verbal nr. 1380/02.04.2014.
În drept, reclamanta Todoruț Simona Cristina a invocat dispozițiile art. 1175 din Codul Civil din 1864, art. 6 alin. (3) din Codul Civil și art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 3.529 lei potrivit art. 3 alin. (1) lit.e) din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și proba testimonială, depunând la dosarul cauzei, în copii, proces-verbal nr. 1380/02.04.2014 (fila 9), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2462/27.10.2003 (filele 10-13), contraînscrisul (fila 14), hotărâre de divorț (filele 18-21), certificat fiscal cu valoarea de impunere a imobilului (fila 15), extras de Carte funciară (filele 16-17).
Pârâta Todoruț Rodica a depus întâmpinare (filele 31-33), prin care a arătat că recunoaște pretențiile reclamantei ce fac obiectul cererii de chemare în judecată.
În motivare, pârâta a arătat că intenția sa a fost de a-i dona excusiv reclamantei cota de 5/8 din înstrăinarea imobilului situat în București, Aleea Cetățuia, nr. 10, bloc 25/1, scara A, etaj 1, apartament 5, Sector 6. Pârâta a precizat că prin actul public se arată că bunul a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare, însă acesta a fost întocmit pentru ca fiiul său, respectiv fratele reclamantei, să nu poată ataca actul secret de donație făcut exclusiv în favoarea reclamantei, întrucât acesta a înstrăinat un alt imobil primit moștenire și a cheltuit toți banii obținuți. De asemenea, pârâta a arătat că nu a obținut prețul prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare, ceea ce confirmă că voința părților a fost în sensul donației exclusive.
În dovedirea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și al pârâtului Popovici Ion Călin și proba testimonială constând în audierea a doi martori.
Pârâtul Popovici Ion Călin a depus întâmpinare (filele 37-40) prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat, în esență, că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2467/27.10.2003, acesta împreună cu reclamanta au dobândit nuda proprietate aupra cotei de 5/8 din imobilul situat în București, Aleea Cetățuia, nr. 10, bloc 25/1, scara A, etaj 1, aparatament 5, Sector 6.
Prețul de cumpărare a fost achitat integral la data semnării și autentificării actului cu suma de 10.000 lei de la părinții săi, pecum și cu suma de 20.000 lei, bani obținuți de la nuntă. În realitate, voința mamei reclamantei a fost de a vinde cota de 5/8 din imobil, pentru ca fiul acesteia să nu poată moșteni apartamentul, urmând să-l despăgubească cu banii obținuți din prețul apartamentului, ceea ce s-a și întâmplat.
Actul secret depus de către reclamantă este un act fabricat, antedatat, act de care acesta nu a avut cunoștință, intenția reclamantei fiind aceea de a-l prejudicia pe fiul foștilor soți. Chiar și în cazul acceptării existenței, în realitate, a unei donații, bunul a intrat în ăatrimoniu comun al soților, deoarece la acea dată nu intervenise divorțul.
În dovedirea întâmpinării, pârâtul Popovici Ion Călin a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, proba testimonială și proba cu expertiza grafoscopică.
Pârâtul Popovici Ion Călin a formulat cerere reconvențională (filele 40-42) prin care a solicitat ieșirea din indiviziune și partajul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a arătat, în esență, că acesta a avut o cotă de contribuție de 66,6% la achiziționarea cotei de 5/8 din imobilul situat în București, Aleea Cetățuia, nr. 10, bloc 25/1, scara A, etaj 1, aparatament 5, Sector 6. De asemenea, pârâtul a precizat că din masa bunurilor comune mai fac parte și următoarele bunuri mobile: aragaz nou cu patru ochiuri, în valoare de 400 lei – achiziționat din banii părinților săi, televizor panasonic 500 lei – achiziționat din banii părinților săi, mobilă sufragerie compusă din canapea și două fotolii grena imitație piele – bun propriu aduse din garsoniera sa din Bacău – 2000 lei – cumpărate de masa sa, precum și masă și colțar nou de bucătărie – 1000 lei aduse din garsoniera sa din Bacău, cumpărate de mama sa. Mai mult, acesta a precizat că a adus un spor de valoare apartamentului în litigiu prin montarea de gresie, faianță, zugrăvirea întregului apartament, închiderea balconului. Pârâtul a precizat că dorește ieșirea din indiviziune, reclamantei-pârâte Todoruț Simona Cristina să i se atribuie, în natură, cota de 5/8 din imobil, precum și următoarele bunuri mobile care au rămas în folosința reclamantei-pârâte: aragaz nou cu patru ochiuri, în valoare de 400 lei – achiziționat din banii părinților pârâtului, televizor panasonic 500 lei – achiziționat din banii părinților pârâtului, mobilă sufragerie compusă din canapea și două fotolii grena imitație piele – bun propriu aduse din garsoniera pârâtului din Bacău – 2000 lei – cumpărate de masa pârâtului, precum și masă și colțar nou de bucătărie – 1000 lei aduse din garsonierapârâtului din Bacău. În plus, să i se atribuie reclamantei-pârâte centrala termică cu accesorii: calorifere și instalație, iar echivalarea loturilor să se efectueze prin plata unei sulte. În privința cotelor, pârâtul a menționat că o cotă de 5/8 din mobilă a fost achiziționată în parte cu banii de la nuntă și o parte cu darul de la părinții săi. Pârâtul a arătat că toate cheltuielile de nuntă au fost suportate în mod exclusiv de către părinții săi. De asemenea, prețul contractului de vânzare-cumpărare și a cheltuielilor cu taxele notariale au fost achitate cu banii de la părinții săi și restul cu banii de la nuntă.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 209 din Codul de procedură civilă.
Acțiunea a fost timbrată cu suma de 500 lei potrivit art. 3 alin. (1) lit.e) din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, proba testimonială, proba cu expertiza tehnică de specialitatea topografie și construcții și expertiza prețuitoare.
Reclamanta Todoruț Simona Cristina a depus răspuns la întâmpinare și cererea reconvențională (filele 49-55) prin care a invocat excepția netimbrării cererii reconvenționale, iar pe fond a arătat că la întocmirea contractului de vânzare-cumpărarea, pârâtul Popovici Ion Călin nu a participat, contractul fiind unul simulat, în realitate, voința mamei sale a fost în sensul de a face o donație exclusiv în favoarea sa. De asemenea, pârâta a precizat că pentru imobilul în cauză nu a fost plătit niciun preț, chiar pârâtul cunoscând voința reală a acestora. Dacă, astfel cum susține pârâtul, prețul imobilului a fost achitat inclusiv din banii obținuți de la nuntă, reclamanta a precizat că și acesteia îi revenea o cotă de ½ din respectiva sumă. Motivul pentru care pârâtul, de la momentul divorțului – anul 2006 și până în anul 2014 nu a solicitat partajul bunurilor comune este chiar faptul că nu a plătit nicio sumă de bani. Reclamanta a menționat că banii obținuți la nunta acestora au fost folosiți pentru acoperirea unui împrumut de 2 000 Euro, împrumut al ambilor soți, de dinaintea căsătoriei. Pârâtul a avut cunoștință de actul secret, de altfel nici nu contestă scrisul sau semnătura din înscris, mai mult voința părților nu se poate verifica astfel cum pârâtul a solicitat.
Reclamanta a arătat că cererea reconvențională, pentru a putea fi judecată în același proces în care s-a formulat cererea de chemare în judecată, trebuie să se afle în legătură cu aceasta din urmă, condiție care nu este îndeplinită, prin urmare, se impune disjungerea cererii reconvenționale. În ceea ce privește bunurile mobile certe la partaj, reclamanta a arătat că centrala nu s-a cumpărat cu banii de la nuntă și nu a costat 1.000 lei, ci a fost achiziționată de către acesta, având o valoare de 5.000 lei. De asemenea, reclamanta a precizat că a avut venituri mai mari decât pârâtul. În privința televozorului, acesta a fost al unei rude, mobila precizată de către pârât a fost dată de părinții săi în schimbul unei mobile de sufragerie și a unui congelator dat acestora de părinții reclamantei. Îmbunătățirile aduse apartamentului, au fost efectuate de către reclamantă. De asemenea, aceasta a precizat că balconul era închis înainte de anul 2003.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și proba testimonială.
Pârâta Todoruț Rodica a formulat răspuns la întâmpinare și la cererea reconvețională (filele 62-67) prin care a invocat excepția netimbrării cererii reconvenționale, iar pe fond a arătat că la întocmirea contractului de vânzare-cumpărarea, pârâtul Popovici Ion Călin nu a participat, acesta fiind unul simulat, în realitate, a dorit să facă o donație exclusiv în favoarea fiicei sale, așa cum precizează prin întâmpinare. De asemenea, pârâta a precizat că pentru imobilul în cauză nu a fost plătit niciun preț, chiar pârâtul cunoscând voința sa reală. Acesta este și motivul pentru care pârâtul, de la momentul divorțului – anul 2006 și până în anul 2014 nu a solicitat partajul bunurilor comune, întrucât nu a plătit nicio sumă de bani. Pârâtul a avut cunoștință de actul secret, de altfel nici nu contestă scrisul sau semnătura din înscris, mai mult voința părților nu se poate verifica astfel cum pârâtul a solicitat.
Pârâta a arătat că cererea reconvențională, pentru a putea fi judecată în același proces în care s-a formulat cererea de chemare în judecată, trebuie să se afle în legătură cu aceasta din urmă, condiție care nu este îndeplinită, prin urmare, se impune disjungerea cererii reconvenționale.
Pârâtul Popovici Ion Călin a formulat răspuns la întâmpinarea cererii reconvenționale (filele 70-72) prin care arată că cererea reconvențională este strâns legată de cererea de chemare în judecată, deoarece reclamanta, prin metode dolosive, încearcă scoaterea imobilului din masa bunurilor comune. Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2467/27.10.2003, acesta împreună cu reclamanta au dobândit nuda proprietate aupra cotei de 5/8 din imobilul situat în București, Aleea Cetățuia, nr. 10, bloc 25/1, scara A, etaj 1, aparatament 5, Sector 6. Prețul de cumpărarea a fost achitat integral la data semnării și autentificării actului cu suma de 10.000 lei de la părinții săi, pecum și cu suma de 20.000 lei, bani obținuți de la nuntă. Pârâtul a precizat că părinții săi i-au împrumutat bani pentru cheltuielile de nuntă, prin urmare banii obținuți de la nuntă nu pot fi împărțiți. De asemenea, acesta a menționat că venturile sale nu erau mai mici decât ale reclamantei, pârâtul lucând actor la un teatru din Bacău. Pârâtul a precizat că dorește ieșirea din indiviziune, reclamantei-pârâte Todoruț Simona Cristina să i se atribuie, în natură, cota de 5/8 din imobil, precum și următoarele bunuri mobile care au rămas în folosința reclamantei-pârâte: aragaz nou cu patru ochiuri, în valoare de 400 lei – achiziționat din banii părinților pârâtului, televizor panasonic 500 lei – achiziționat din banii părinților pârâtului, mobilă sufragerie compusă din canapea și două fotolii grena imitație piele – bun propriu aduse din garsoniera pârâtului din Bacău – 2000 lei – cumpărate de masa pârâtului, precum și masă și colțar nou de bucătărie – 1000 lei aduse din garsonierapârâtului din Bacău. În plus, să i se atribuie reclamantei-pârâte centrala termică cu accesorii: calorifere și instalație, iar echivalarea loturilor să se efectueze prin plata unei sulte. Cu privire la sporul de valoare, pârâtul a menționat că nu l-a cuantificat, deoarece nu a solicitat a fi despăgubit. Pârâtul a solicitat compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din data de 08.10.2014 (fila 98), instanța a admis excepția tardivității depunerii întâmpinării și cererii reconvenționale de către pârâtul Popovici Ion Călin, invocată în sedință publică de reclamanta Todoruț Simona Cristina și a respins excepția netimbrării cererii reconvenționale, ca rămasă fără obiect.
La termenul de judecată din data de 10.12.2014, reclamanta Todoruț Simona Cristina a depus la dosarul cauzei, următoarele înscrisuri: fișă fiscală pentru anul 2003 (filele 116-117), cerere de emitere card (fila 118), foaie de vărsâmânt (fila 119), factură fiscală nr. 228969/25.03.2002 (fila 220).
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul pârâtului Popovici Ion Călin (filele 107-109) și proba testimonială constând în audierea a doi martori: Mihalache Liviu (fila 122), Roșescu Radu (filele 124-125) și Mihalcea Minodora (filele 126-127), iar pentru pârâta Todoruț Rodica, proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul reclamantei Todoruț Simona Cristina (filele 128-129) și a pârâtului Popovici Ion Călin (110-111) și proba testimonială cu martorul Mihalache Liviu (fila 122), considerând aceste probe petinente, concludente și utile în temeiul art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta Todoruț Simona Cristina, în calitate de cumpărător, a încheiat, cu pârâta Todoruț Rodica, în calitate de vânzător, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2462 (filele 10-13), rectificat sub. nr. 8903/11.11.2003 la Biroul Notarului Public Gabriela Dinescu, având ca obiect nuda proprietate asupra cotei indivize de 5/8 din apartamentul situat în București, Aleea Cetățuia, nr. 10, bloc 25/1, scara A, etaj 1, ap. 5, Sector 6, pentru prețul de 29.000 lei, vânzătoarea rezervându-și dreptul de uzufruct viager.
Instanța constată că reclamanta Todoruț Rodica a încheiat căsătoria cu pârâtul Popovici Ion Călin în anul 2002, aspect confirmat de ambele părți, însă prin sentința civilă nr. 2125/24.03.2003 (filele 18-21) s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre Todoruț Simona Cristina și Popovici Ion Călin.
Astfel, potrivit art. 30 din Codul familiei, aplicabil la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
Sub acest aspect, este lipsită de relevanță susținerea reclamantei potrivit căreia pârâtul Popovici Ion Călin nu a semnat contractul de vânzare-cumpărare, întrucât acesta a fost încheiat în timpul căsătoriei celor doi și având caracterul de bun comun.
Instanța reține că în cauză reclamanta solicită constatarea caracterului simulat al contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2462/27.10.2003, invocând faptul că acesta ar reprezenta o donație deghizată, făcută de mama sa, pârâta Todoruț Rodica, exclusiv în favoarea sa, astfel bunul are caracterul de bun propriu.
Conform art. 31 lit. b) din Codul familiei, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune.
Din conținutul contraînscrisului din data de 15.10.2003 (fila 14) reiese că pârâta Todoruț Rodica i-a donat reclamantei Todoruț Simona Cristina cota parte de 5/8 din imobilul menționat anterior, iar aceasta din urmă a acceptat donația făcută de mama sa și a fost de acord ca în fața notarului public să încheie un contract de vânzare-cumpărare, astfel dispunătorul nu a prevăzut ca imobilul să intre în masa bunurilor comune a soților.
Potrivit art. 1175 din Codul Civil din 1864, având în vedere data încheierii actului secret și a contractului de vânzare-cumpărare, actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali. Un asemenea act nu poate avea niciun efect în contra altor persoane.
Din norma juridică enunțată rezultă că principiul care domină efectele simulației este acela al inopozabilității față de terți a efectelor contractului secret, nepublic, terților putându-le fi opus doar actul public, chiar dacă acesta nu corespunde voinței reale a părților contractante.
În doctrină și practică au fost aduse două completări acestei reguli, stabilindu-se pe de o parte faptul că terții pot invoca față de părți contractul secret, iar pe de altă parte faptul că terții care cunoșteau existența simulației nu vor putea să refuze efectele contractului secret.
În concret, pârâtul Popovici Ion Călin, are calitatea de terț, întrucât acesta nu este parte contractantă în actul public. În acest sens, în contractul de vânzare-cumpărare se prevede în mod clar că vânzarea a fost făcută de pârâta Todoruț Rodica către reclamanta Todoruț Simona Cristina, contractul fiind semnat doar de aceasta în calitate de cumpărător.
Consecința stabilirii simulației contractului de vânzare-cumpărare, o reprezintă tocmai caracterul de bun propriu al imobilului, având în vedere că prin contraînscris s-a făcut o donație exclusiv în favoarea reclamantei, acesta urmând a nu fi inclus în masa bunurilor comune a foștilor soți.
Sub aspect probatoriu, față de terțul Popovici Ion Călin, contractul are valoarea unui fapt juridic, terțul putând utiliza pentru dovedirea existenței actului secret orice mijloc de probă, inclusiv martori și prezumții, chiar dacă valoarea actului depășește suma de 250 lei, întrucât limitările impuse de art. 1191 din Codul Civil din 1864 și art. 1203 din Codul Civil din 1864 se aplică doar părților contractante. Însă, ca urmare a admiterii excepției tardivității depunerii întâmpinării și a cererii reconvenționale, pârâtul Popovici Ion Călin a fost decăzut din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții cere nu sunt de ordine publică, conform art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Trebuie menționat că, atunci când dovada simulației este cerută chiar de părțile contractante, astfel cum se întâlnește în cazul de față, reclamanta Todoruț Simona Cristina având calitatea de parte contractantă, este de presupus că acestea au avut posibilitatea să își procure o probă scrisă. Pentru combaterea actului aparent, reclamantul trebuie să prezinte un contraînscris întocmit anterior actului fictiv.
În cazul de față, contraînscrisul (fila 14) prin care se arată că pârâta Todoruț Rodica i-a donat reclamantei Todoruț Simona Cristina cota parte de 5/8 din imobilul menționat anetrior, iar aceasta din urmă a acceptat donația făcută de mama sa și a fost de acord ca în fața notarului public să încheie un contract de vânzare-cumpărare, este întocmit în data de 15.10.2003, anterior întocmirii actului public – contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2462/27.10.2003.
De asemenea, prin act secret, în sensul art. 1175 din Codul Civil din 1864, trebuie să se înțeleagă convenția părților intervenită anterior sau concomitent cu actul public.
Pe lângă existența contraînscrisului menționat, cu dată anterioară actului public, instanța reține că în favoarea reclamantei operează prezumția legală de gratuitate instituită de art. 845 din Codul Civil din 1864, potrivit căreia actele de înstrăinare făcute de defunct în favoarea unui succesibil în linie dreptă sub sarcina unei rente viagere sau a unui uzufrucut viager reprezintă o liberalitate făcută în favoarea acelui succesibil.
În speță prezumția de gratuitate este confirmată și de recunoașterea făcută de pârâta Todoruț Rodica prin întâmpinare, în care arată că scopul încheierii contractului de vânzare-cumpărarea a fost ca fiul său Todoruț Cristian să nu dobândească prin moștenire o cotă parte din acel imobil, precum și din răspunsul reclamantei la întrebatrea numărul 3 din interogatoriu (filele 128-129). De asemenea, din declarația martorului Roșescu Radu (filele 124-125) rezultă că acesta a avut cunoștință de voința părților de încheiere a donației în favoarea reclamantei, anterior întocmirii actelor, confirmând susținerile pârâtei Todoruț Rodica și ale reclamantei Todoruț Simona Cristina în sensul că și pârâtul Popovici Ion Călin a cunoscut intenția acestora de a dona imobilul.
Referitor la prețul prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2462/27.10.2003, instanța constată că atât reclamanta, cât și pârâta Todoruț Rodica au arătat că nu a fost plătit prețul imobilului, reclamanta neavând suma respectivă de bani. Declarația martorului Roșescu Radu (filele 124-125) prin care se arată că în urma încheierii actului public de vânzare-cumpărare nu a fost plătit prețul prevăzut se coroborează cu fișa fiscală pentru anul 2003 (filele 116-117), din care rezultă că reclamanta înregistra în anul 2003, anul încheierii contractului, de la locul de muncă S.C. Grower Trading S.R.L., un venit lunar în cuantum de 180,5 lei, iar din cuprinsul cererii de emitere card (fila 118) formulată de către pârâtul Popovici Ion Călin, reiese că venitul lunar al acestuia era în cuantum de 220 lei. În legătură directă cu acest aspect, potrivit încheierii de autentificare nr. 2461/27.10.2003 taxele notariale și onorariul au fost în jur de 1100 lei. Astfel, veniturile celor doi soți, în anul 2003, sunt cu mult inferioare prețului prevăzut în contract, și anume suma de 29.000 lei și a taxelor notariale, această împrejurare fiind confirmată și prin declarația martorului Roșescu Radu (filele 124-125) în care acesta afirmă că pârâta Todoruț Rodica i-a precizat că nu a primit niciun ban de la fiica sa pentru apartamentul în cauză. Mai mult, lipsa plății prețului din contractul de vânzare-cumpărare este confirmată și prin declarațiile martorului Mihalache Liviu (fila 122) și a martorei Mihalcea Minodora (filele 126-127).
Instanța va face aplicarea art. 358 din Codul de procedură civilă, prin care se arată că, dacă partea, fără motive temeinice, nu se înfățișează pentru luarea interogatoriului, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. Astfel, pârâtul Popovici Ion Călin nu s-a prezentat la interogatoriu, aspectele cuprinse în acesta fiind considerate un început de dovadă în favoarea reclamantei și coroborându-se cu probatoriul analizat anterior.
De altfel, însuși faptul semnării contractului autentic de vânzare-cumpărare doar de către reclamanta, nu și de către pârâtul Popovici Ion Călin, este apreciat de instanță ca o prezumție în favoarea simulației, fiind evident că vânzarea s-a făcut doar către reclamanta Todoruț Simona Cristina.
Din toate aceste aspecte reținute mai sus rezultă că, în fapt, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâta Todoruț Rodica cu reclamanta Todoruț Simona Cristina reprezintă o donație deghizată exclusiv în favoarea reclamantei.
În virtutea principiului conform căruia între părți produce efecte juridice actul secret, care corespunde voinței lor reale, instanța reține că pentru ca actul secret, deghizat, să își producă efectele juridice, el trebuie să îndeplinească cerințele de fond și formă prevăzute de lege pentru încheierea sa valabilă.
În speță, instanța constată că este îndeplinită condiția formei autentice cerută ad validitatem de art. 813 din Codul Civil din 1864, contractul de vânzare-cumpărare fiind autentificat, donația făcută de mama reclamantei față de aceasta fiind deci valabilă. De reținut este faptul că cerința formei autentice privește doar actul ostensibil, public, care ascunde donația, iar nu actul disimulat care, potrivit voinței părților, trebuie să rămână ascuns. Actul secret nu trebuie să îmbrace forma autentică, întrucât nu se cere o simetrie de formă între actul public și cel secret.
Din toate aspectele reținute anterior, coroborate cu împrejurarea că pârâtul Popovici Ion Călin nu a semnat contractul de vânzare-cumpărare în calitate de cumpărător, donația nefiind făcută și în favoarea pârâtului, deși în momentul încheierii convenției el locuia chiar în apartamentul pentru care s-a procedat la autentificarea contractului, instanța reține că pârâtul a avut cunoștință de existența simulației. Acest lucru este confirmat și de martorul Roșescu Radu, care arată că reclamanta, pârâta Todoruț Rodica și pârâtul Popovici Ion Călin i-au cerut acestuia eliberarea unei adeverințe, întrucât deținea calitatea de administrator de bloc, ocazie cu care i-au relatat că intenția pârâtei Todoruț Rodica este de a-i dona fiicei sale apartamentul în care toți trei locuiesc. Astfel, este probată împrejurarea că pârâtul a avut cunoștință de faptul că mama reclamantei a intenționat să o gratifice pe aceasta, donându-i imobilul, pentru ca acesta să nu mai facă parte din masa succesorală la care ar fi venit și fratele reclamantei.
Astfel fiind, instanța reține că și față de pârâtul Popovici Ion Călin își va produce efectele actul secret încheiat între părțile contractante, conform regulii din materia simulației enunțate mai sus.
În lumina acestor considerente, instanța va constata față de ambii pârâți caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2462/27.10.2003, rectificat sub. nr. 8903/11.11.2003 la Biroul Notarului Public Gabriela Dinescu, acesta reprezentând în fapt o donație deghizată făcută de pârâta donatoare Todoruț Rodica, reclamantei donatare Todoruț Simona Cristina, având ca obiect nuda proprietate asupra cotei indivize de 5/8 din apartamentul situat în București, Aleea Cetățuia, nr. 10, bloc 25/1, scara A, etaj 1, ap. 5, Sector 6.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ. poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul, prin urmare cererea reclamantei de obligare a pârâtului Popovici Ion Călin la plata cheltuielilor de judecată va fi admisă, pârâtul Popovici Ion Călin având o culpă procesuală.
Instanța are în vedere dispozițiile art. 454 din Codul de procedură civilă, prin care se prevede că pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. În concret, pârâta Todoruț Rodica a recunoscut în totalitatea, în cuprinsul întâmpinării, pretențiile reclamantei Todoruț Simona Cristina, ceea ce atrage exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată, în cotă de 1/2 din totalul acestora.
În temeiul art. 452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii. Întrucât reclamanta Todoruț Simona Cristina a făcut această dovadă, propunând ca probă în acest sens, până la data închiderii dezbaterilor pe fond, copie de pe chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.529 lei (fila 7) și onorariu avocat în cuantum de 2.500 lei (filele 8 și 112) instanța urmează a admite cererea de obligare pârâtului Popovici Ion Călin la plata cheltuielilor de judecată, pentru cota-parte ce îi revine de ½ din totalul cuantumului cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta TODORUȚ SIMONA CRISTINA, domiciliată în București, Aleea Cetățuia, nr. 10, bloc 25/1, scara A, etaj 1, ap. 5, Sector 6, având CNP: [anonimizat], în contradictoriu cu pârâții TODORUȚ RODICA, cu domiciliul în București, Aleea Cetățuia, nr. 10, bloc 25/1, scara A, etaj 1, ap. 5, Sector 6, având CNP: [anonimizat] și POPOVICI ION CĂLIN, domiciliat în București, str. Pașcani, nr. 4, bl. M10, et.2, sc. A, ap. 12, Sector 6, având CNP: [anonimizat].
Constată simulația contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2462/27.10.2003, rectificat sub. nr. 8903/11.11.2003 la Biroul Notarului Public Gabriela Dinescu, în sensul că acesta reprezintă o donație deghizată făcută de donatorea Todoruț Rodica în favoarea donatarei Todoruț Simona Cristina, având ca obiect imobilul situat în în București, Aleea Cetățuia, nr. 10, bloc 25/1, scara A, etaj 1, ap. 5, Sector 6.
Obligă pârâtul Popovici Ion Călin la plata către reclamantă a sumei 3.014,5 lei reprezentând ½ din totalul cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru și onorariu avocat).
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.12.2014
PRESEDINTE, GREFIER,
Observații coordonator de practică
12. Acțiune în evacuare
Fișa dosarului
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată
Activitatea premergătoare ședinței de judecată a constat în studierea dosarului și a actelor depuse de către părți pentru identificarea situației de fapt. În același context, am identificat normele legale incidente, cu referire expresă la situația reclamantei, precum și stabilirea situației juridice a pârâtului.
Cu privire la probatoriul propus de către părți, am analizat concludența și utilitatea probei cu interogatoriul ambelor părți, având în vedere înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată, în contextul respingerii încuvințării și administrării acestora de către instanța de judecată.
Ulterior sedinței de judecată am purtat discuții cu președintele completului de judecată, stabilind modul de coroborare a probatoriului administrat, precum și modul de redactare al sentinței.
Redactare Sentință
DOSAR nr. 12933/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
– SECȚIA CIVILĂ –
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9486
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PRESEDINTE – XY
GREFIER – WV
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect evacuare, privind pe reclamanta BORȘ OTILIA-ELENA, în contradictoriu cu pârâtul IONIȚĂ OVIDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, personal și asistată de apărător Mihaela Matache, care depune delegație la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data de 27.11.2014 a unei cereri formulate de reclamantă.
Instanța procedează la legitimarea reclamantei, care prezintă pașaport seria 06000299 CNP [anonimizat].
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul Codul de procedură civilă pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Reclamanta prin apărător arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să soluționeze cauza.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 94 pct. 1 lit. j coroborat art. 107 Noul Codul de procedură civilă.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă acordă cuvântul părților cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Reclamanta prin apărător estimează durata soluționării dosarului la 3 luni.
Instanța, în temeiul art. 238 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni.
Instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Reclamanta prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, probei cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială în cadrul căreia solicită audierea a doi martori. De asemenea, solicită emiterea unei adrese către Serviciul de Urgență 112 pentru a comunica cele constatate cu ocazia deplasării la domiciliul reclamantei în data de 12.10.2014 și măsurile care s-au luat cu privire la pârât, depunând o notă de probe la dosar și planșe fotografice.
Instanța apreciind că proba cu înscrisuri și mijloace materiale, respectiv planșe fotografice, îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 255 Cod procedură civilă, respectiv sunt admisibile și de natură să conducă la soluționarea procesului, încuviințează reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosar și mijloace materiale, respectiv planșe fotografice, iar pentru pârât încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar. Instanța respinge celelalte probe solicitate de părți, apreciind că este lămurită pe baza probelor deja administrate în dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii, evacuarea pârâtului, cu cheltuieli de judecată, depunând chitanța nr. 256/03.12.2014.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.09.2014, reclamanta BORȘ OTILIA-ELENA, a chemat în judecată pe pârâtul IONIȚĂ OVIDIU, solicitând să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în București, strada Pravăț, nr. 20, bloc P9, scara 3, etaj 4, apartament 57, sector 6, pentru lipsa titlului locativ, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 07.10.2003 a cumpărat apartamentul situat în București, strada Pravăț, nr. 20, bloc P9, scara 3, etaj 4, apartament 57, sector 6, contractul de vânzare-cumpărare fiind autentificat la data de 07.10.2003 de BNPA Pencea Paula și Uidumac Daniela. De asemenea, reclamanta a precizat că în anul 2011, pârâtul, care îi este și frate, din cauza certurilor acestuia cu soția lui, i-a cerut să îl lase să locuiască împreună cu aceasta pentru o perioadă. Însă, după un timp, pârâtul și-a adus în aparament bunuri ce aparțin unei societăți la care este asociat, constând în aparatură electronică și de informatică. Reclamanta a menționat că i-a atras acestuia atenția în repetate rânduri că spațiul din apartament este foarte mic și nu permite depozitarea bunurilor aduse, însă pârâtul nu a ținut cont și fără acordul reclamantei a montat camere de supraveghere în tot apartamentul, motivând că așa se simte mai în siguranță și poate avea un control asupra persoanelor care vin în apartament. Mai mult, pârâtul a interzis intrarea în apartament a unor persoane din cercul de prieteni al reclamantei pe motiv că nu îi sunt simpatice. Reclamanta a arătat că i-a cerut pârâtului să-și găsească o altă locuință și să se mute, dar acesta a refuzat și a început să aibă un comportament ostil, jignitor, violent verbal și fizic. În aceste condiții, reclamanta a precizat că nu se poate bucura de dreptul său de proprietate asupra apartamentului, pârâtul având calitatea doar de tolerant.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 555 din Cod civil și art. 194 din Codul de procedură civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 100 de lei, potrivit art. 6 alin. (3) din O.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu pârâtului și proba testimonială, depunând la dosar fotocopii de pe următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare (filele 6-8), încheierea de autentificare nr. 2404/07.10.2003 (fila 9), carte de identitate Borș Otilia-Elena (fila 10),cerere nr. 25537/27.11.2011 către Spitalul de Psihiatrie Prof.dr.Al.Obregia (fila 43), certificat de naștere Borș Otilia-Elena (fila 41), certificat de naștere Ioniță Ovidiu (fila 44), certificate de deces Ioniță Lucia (fila 45), curriculum vitae Borș Otilia-Elena (filele 46-53), extras mesaje telefonice (filele 54-63), process-verbal de inventariere bunuri (filele 64-66).
Pârâtul a depus întâmpinare (filele 28-30), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat, în esență, că apartamentul situat în București, strada Pravăț, nr. 20, bloc P9, scara 3, etaj 4, apartament 57, sector 6 este al mamei celor două părți, iar mutarea sa în apartament a avut loc ca urmare a insistențelor mamei lor. În respectivul apartament, pârâtul a precizat că și-a adus toate lucrurile personale, însă după decesul mamei celor doi, reclamanta i-a solicitat să părăsească apartamentul, fără a mai putea folosi lucrurile sale personale. De asemenea, pârâtul a arătat că în contractul de vânzare-cumpărare, încheiat între reclamantă și mama acestora, care are ca obiect apartamentul în litigiu, se prevede dreptul de uzufruct viager, iar în anul 2011, mama sa i-a permis accesul în apartament cu toate lucrurile personale. Pârâtul a menționat că a montat camere de supraveghere în apartament pentru a-și proteja lucrurile importante de comportamentul agresiv al reclamantei, aceasta din urmă dând dovadă de tulburări psihice.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea întâmpinării, pârâtul a solicitat administrarea probei cu interogatoriu reclamantei și a probei testimoniale.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2404 la data de 07.10.2003 (filele 6-9), reclamanta Borș Otilia-Elena, în calitate de cumpărător, a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 57, situat în București, strada Pravăț, nr. 20, bloc P9, scara 3, etaj 4, sector 6, de la mama sa Ioniță Lucia, în calitate de vânzător.
În drept, art. 1294 din Codul civil din 1864 prevede că, vinderea este o convenție prin care două părți se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi pretul lui.
Ca urmare a încheierii în mod valabil a contractului de vânzare-cumpărare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 555 alin. (1) din Codul civil, în persoana reclamantei Borș Otilia-Elena, prin care se arată că proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, însă în limitele stabilite de lege.
Rezultă astfel atributele dreptului de proprietate, și anume dreptul proprietarului de a folosi lucrul, de a-i culege fructele și de a dispune de el atât material cât și juridic. Proprietarul unui imobil are dreptul să permită accesul oricărei persoane în imobil, dar și dreptul de a cere oricarei persoane care nu are un titlu locativ asupra imobilului, să-l părăsească.
Însă, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare (filele 6-8), instanța reține că vânzătoarea Ioniță Lucia și-a rezervat dreptul de uzufruct viager. Prin urmare, se va respinge apărarea pârâtului potrivit căreia în baza uzufructului viager acesta are dreptul de a locui în apartamentul în litigiu, întrucât calitatea de uzufructuar viager îi aparține vânzătoarei Ioniță Lucia, iar nu pârâtului Ioniță Ovidiu.
De asemenea, se va respinge și apărarea conform căreia pârâtul are dreptul, în prezent, să locuiască în acel imobil întrucât mama sa i-a permis, precum și susținerea prin care se arată că mama sa, titularul dreptului de uzufruct, a fost cea care i-a solicitat să locuiască în apartamentul – proprietatea reclamantei Borș Otilia-Elena, și prin urmare acest drept îi aparține în baza dreptului de uzufruct.
În sensul respingerii acestor susțineri, se au în vede dispozițiile art. 703 din Codul civil, potrivit cărora, uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane și de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanța.
Prin urmare, instituirea dreptului de uzufruct viager în favoarea vânzătoarei Ioniță Lucia, are ca efect conferirea atributului folosinței asupra imobilului acesteia. Cât privește prerogativa posesiei, se face distincție între posesia corespunzătoare dreptului de uzufruct și posesia corespunzătoare nudei proprietăți. În raporturile dintre nudul proprietar și uzufructuar, acesta din urmă este doar un detentor precar, deoarece este obligat să îi restituie lucrul la încetarea uzufructului.
Potrivit certificatului de deces al numitei Ioniță Lucia (fila 45), aceasta a decedat la data de 05.05.2012, iar la art. 746 alin.(1) lit. a) teza I din Codul civil se arată că uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului.
Astfel, ca urmare a stingerii dreptului de uzufruct viager al vânzătoarei Ioniță Lucia, toate cele trei atibute ale dreptului de proprietate sunt exercitate de către reclamanta Borș Otilia-Elena în putere proprie și în interes propriu.
Instanța reține că reclamanta Borș Otilia-Elena i-a permis inițial pârâtului să locuiască în apartamentul – proprietatea sa – pentru o perioadă limitată de timp, însă după decesul mamei acestora, reclamanta i-a cerut pârâtului să părăsească locuința, aceste împrejurări nefiind contestate de către niciuna dintre părți.
În prezent pârâtul nu are permisiunea din partea reclamantei de a locui în acel apartament și nici vreun drept legal în temeiul uzufructului viager constituit în favoarea mamei sale, întrucât dreptul de uzufruct este intransmisibi mortis causa.
Instanța constată că pârâtul nu a invocat și dovedit existența vreunui titlu valabil din punct de vedere juridic care să îi permită folosirea imobilului proprietatea reclamantei, aspectele invocate de către acesta cu privire la dreptul de uzufruct constituit prin contractul de vânzare-cumpărare fiind neîntemeiate din considerentele arătate anterior.
De asemenea, instanța nu va avea în vedere susținerea pârâtului cu privire la existența lucrurilor personale în interiorul apartamentului, ceea ce ar fi de natură să nu facă posibilă evacuarea sa întrucât nu i s-ar mai permite folosirea acestora. Aceasta deoarece, dreptul de proprietate al reclamantei asupra apartamentului în litigiu nu îi conferă acesteia și un drept de proprietate asupra lucrurilor personale ale pârâtului.
Mai mult, instanța reține că reclamanta, în susținerea cererii de chemare în judecată, a arătat imosibilitatea de a folosi în mod liber imobilul din cauza bunurilor pârâtului depozitate în interiorul acestuia.
Existența obiectelor personale în respectivul apartament nu constituie o cauză de împiedicare a dispunerii evacuării, pârâtul având posibilitatea de a intra oricând în posesia acestora. De asemenea, se are în vedere că efectele dispunerii evacuării persoanei tolerate constă în lăsarea în deplină proprietate, liniștită posesie și folosință a imobilul, această împrejurare presupunând eliberarea apartamentului situat în București, strada Pravăț, nr. 20, bloc P9, scara 3, etaj 4, apartament 57, sector 6, de bunurile personale ale pârâtului Ioniță Ovidiu.
În lumina acestor considerente, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată a reclamantei și va dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în București, strada Pravăț, nr. 20, bloc P9, scara 3, etaj 4, apartament 57, sector 6.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul, prin urmare cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată va fi admisă, pârâtul având o culpă procesuală.
În temeiul atr. 452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii. Întrucât reclamanta Borș Otilia-Elena a făcut această dovadă, propunând ca probă în acest sens, până la data închiderii dezbaterilor pe fond, copie de pe chitanța onorariului de avocat în cuantum de 800 de lei (fila 11) și taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de lei (fila 2), instanța urmează a admite cererea de obligare pârâtului Ioniță Ovidiu la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanții reclamanta BORȘ OTILIA-ELENA, cu domiciliul în București, strada Pravăț, nr. 20, bloc P9, scara 3, etaj 4, apartament 57, sector 6, având CNP: [anonimizat], în contradictoriu cu pârâtul IONIȚĂ OVIDIU, cu domiciliul în București, intrarea Reconstrucției, nr. 4, bl. 27, sc. 1, et. 8, ap. 35, sector 3, locuind în fapt în Bucurețti, strada Pravăț, nr. 20, bloc P9, scara 3, etaj 4, apartament 57, sector 6, având CNP: [anonimizat].
Dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în București, strada Pravăț, nr. 20, bloc P9, scara 3, etaj 4, apartament 57, sector 6.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei 900 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și onorariu avocat).
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
13. Cerere cu valoare redusă – acțiune în răspundere contractuală privind litigiile între profesioniști
Fișa dosarului
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată
Înaintea ședințelor de judecată am studiat dosarul pentru înțelegerea situației de fapt, a cererilor și apărărilor părților, precum și pentru identificarea probatoriului administrat în cauză.
Având în vedere existența procedurii speciale în cazul cererii cu valoare redusă, am procedat la verificarea îndeplinirii condiților de admisibilitate a cererii, prevăzute în cadrul Codului de procedură civilă.
Sub aspect probatoriu, am avut în vedere normele legale privind facturile fiscale emise în ecercițiul unei intreprinderi. Referitor la acest dosar, am constatat depunerea de către reclamantă a înscrisurilor constând în facturi fiscale nesemnate și neștampilate de către pârâtă. Ulterior, prin serviciul Registratură, reclamanta a depus la dosarul cauzei facturi fiscale semnate și ștampilate de către pârâtă, acestea constituind probe. Prin urmare, la următorul termen de judecată, președintele completului de judecată, constatând că pentru administrarea acestora nu se impune amânarea cauzei a încuviințat și administrat probatoriul cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei între termenele de judecată.
După încheierea ședințelor de judecată, am purtat discuții cu președintele completului de judecată stabilind activitățiile viitoare ce se impun a fi efectuate cu privire la cauza prezentă, iar la final am întocmit minuta și sentința.
Redactare Sentință
DOSAR nr. 11435/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA NR. 8624
ȘEDINTA PUBLICA DIN DATA 19.11.2014
INSTANTA CONSTITUITA DIN
PREȘEDINTE – XY
GREFIER –WV
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta S.C. MEDIA GROUP SERVICES INTERNATIONAL și pe pârâta S.C. EDUALIV SERV S.R.L. având ca obiect cerere cu valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data de 14.11.2014 a unor precizări depuse de reclamantă.
Instanța, constatând încheiată cercetarea procesului, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.08.2014, reclamanta S.C. MEDIA GROUP SERVICES INTERNATIONAL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. EDUALIV SERV S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 1,832.65 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în baza contractelor de publicitate și penalitățile de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în data de 19.07.2011, între pârâta S.C. Edualiv Serv S.R.L., în calitate de beneficiar, și reclamanta S.C. Media Group Services International, în calitate de furnizor, s-a încheiat contractul de publicitate nr. 3162, care avea ca obiect vânzarea de spații pentru publicitate pe una sau mai multe spații radio autorizate să funcționeze pe teritoriul României. Reclamanta a precizat că spoturile publicitare au fost difuzate pe postul de radio Kiss FM Vaslui, campania de difuzare a spoturilor a fost stabilită pentru perioada august și septembrie, în urma cărora au fost emise facturile fiscale nr. 505819/26.08.2011 și nr. 506780/30.09.2011.
De asemenea, la data de 31.10.2011, între reclamanta S.C. Media Group Services International și pârâta S.C. Edualiv Serv S.R.L. s-a încheiat contractul de publicitate nr. 4686, cu același obiect ca și contractul anterior menționat. Reclamanta a precizat, că în calitate de furnizor și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar în urma serviciilor prestate a emis pentru perioada octombrie și noiembrie facturile fiscale nr. 508137/31.10.2011 și nr. 508520/30.11.2011.
Reclamanta a arătat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a debitului total rezultat din cele patru facturi fiscale, în cuantum de 1,281.28 lei. De asemenea, aceasta a precizat că scadența facturilor este prevăzută expres în cuprinsul facturilor fiscale, iar ca urmare a neplății sumelor principale, devine aplicabil art. 6.2 din cele două contracte, pârâta datorând penalități de întârziere în valoare de 0,1% pe zi de întârziere. Cuantumul total al penalităților de întârziere, calculat din ziua următoare scadenței facturilor și până la data de 01.01.2013, fiind de 551,37 lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei potrivit art. 6 alin. (1) teza I din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, reclamanta depus la dosarul cauzei, în copii, tabel privind modul de calcul al penalităților (fila 11), contractul de publicitate nr. 3162/19.07.2011 (filele 14-20), factură fiscală nr. 505819/26.08.2011 (fila 21), bon de comandă (fila 22), factură fiscală nr. 506780/30.09.2011 (fila 23), bon de comandă (fila 24), contractul de publicitate nr. 4686/31.10.2011 (filele 25-31), factură fiscală nr. 508137/31.10.2011 (fila 32), bon de comandă (fila 33), factură fiscală nr. 508520/30.11.2011 (fila 34).
Pârâta a depus întâmpinare (filele 42-43) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat, în esență, că în data de 19.07.2011 a fost încheiat primul contract de publicitate, în baza căruia reclamanta a emis factura nr. 505072/29.07.2011, factură care a fost achitată în data de 11.09.2011. Însă, pârâta a precizat că, având în vedere că difuzările prevăzute în mediaplanul atașat contractului nu au fost respectate de către furnizor, ele lipsind cu desăvârșire din grila spațiilor publicitare, a considerat contractul reziliat de drept, pentru nerespectarea obligațiilor contractuale. Pârâta a menționat că acesta este motivul pentru care începând cu luna august 2011 nu a mai fost emisă nicio factură de care să ia cunoștință.
De asemenea, aceasta a arătat că cel de-al doilea contract de publicitate a fost încheiat deoarece obligațiile din primul contract nu au fost realizate, însă nici în cel de-al doilea contract de publicitate furnizorul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale. În baza acestuia a fost emisă o singură factură cu nr. 508520/30.11.2011, factură care nu a fost achitată, întrucât nu a fost prestat niciun serviciu. Mai mult, pârâta a menționat că primele trei facturi invocate de către reclamanta au fost emise în mod abuziv și nu au fost comunicate, dovadă fiind faptul că nu sunt semnate sau ștampilate de către beneficiar.
În dovedirea întâmpinării, pârâta a solicitat administrarea probei cu înregistrările martor.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea (filele 47-49) prin care a arătat că în cauză există o creanță certă – întrucât creanța rezultă din facturile emise și neachitate, din bonurile de comandă aferente facturilor și contractelor, lichidă – cuantumul creanței este determinat în cuprinsul facturilor fiscale și în art. 6 alin. 6.2 din contract, și exigibilă – fiecare factură fiind ajunsă la scadență. Reclamanta a precizat că facturile emise au fost acceptate la plată având în vedere faptul că acestea au fost emise în baza comenzilor semnate și ștampilate, prin care se confirmă îndeplinirea obligațiilor contractuale. Mai mult, reclamanta a arătat că facturile emise nu au fost contestate de către pârâta în momentul în care nu ar fi beneficiat de prestarea de servicii. De asemenea, conform art. 8.5 din cele două contracte, pârâta ar fi trebuit să trimită furnizorului, cu 15 zile înainte ca rezilierea să devină efectivă, o notificare în privința cauzei de reziliere și a întinderii prejudiciului suferit. Facturile fiscale au fost emise în baza comenzilor semnate și ștampilate de către debitoare și în baza contractelor încheiate între părți.
La data de 14.11.2014, prin Serviciul ,,Registratură”, reclamanta a depus la dosarul cauzei copii ale facturilor fiscale nr. 505819/26.08.2011 (fila 58), nr. 506780/30.09.2011 (fila 59) și nr. 508137/31.10.2011 (fila 60) semnate și ștampilate de către pârâta S.C. Edualiv Serv S.R.L. prin care dorește a se dovedi împrejurarea că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin.(1) din Codul de procedură civilă.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Analizând cu prioritate admisibilitatea prezentei cereri, față de dispozițiile art. 1025 alin. (1) din Codul de procedură civilă prin care se prevede că procedura cererii cu valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, se constată îndeplinite condițiilor de admisibilitate având în vedere obiectul și valoare cererii, și anume plata sumei de 1,832.65 lei pentru neîndeplinirea obligațiilor rezultate din contractul de publicitate.
În fapt, între reclamanta S.C. Media Group Services International, în calitate de furnizor, și pârâta S.C. Edualiv Serv S.R.L., în calitate de beneficiar, a fost încheiat în data de 19.07.2011 contractul de publicitate nr. 3162 (filele 14-20), având ca obiect vânzarea de spații pentru publicitate pe una sau mai multe spații radio autorizate să funcționeze pe teritoriul României.
Valoarea totală netă a campaniei publicitare comandate de beneficiar este de 229,53 Euro, la care se adaugă TVA în cotă legală, cât și orice altă taxă impusă de legislația în vigoare, aspect care rezultă din cuprinsul art. 4 din contractul încheiat (filele 14-20).
Potrivit art. 969 din Codul civil de la 1864 în vigoare la momentul încheierii contractului de publicitate, convenția valabil încheiată are putere de lege între părțile contractante, astfel drepturile și obligațiile prevăzute în cuprinsul acestuia trebuie respectate de către părțile contractante.
Instanța reține că reclamanta S.C. Media Group Services International avea obligația, conform art. 5.2 contractul de publicitate nr. 3162/19.07.2011, să difuzeze spotul furnizat de beneficiar în condițiile propuse în comenzile sau mediaplanurile emise și comunicate de beneficiar, iar potrivit art. 6.1 din contract, plata se va efectua de beneficiar, în lei, pe baza facturii emise și comunicate de furnizor, în termen de maxim 15 zile de la data primirii facturii aferente.
În temeiul acestui contract de publicitate, reclamanta a emis factura fiscală nr. 505819/26.08.2011 (fila 58), semnată de primire de către pârâtă, cu un debit de 603.92 lei, scadentă la data de 25.09.2011, precum și factura fiscală nr. 506780/30.09.2011 (fila 59), semnată de primire de către pârâtă, având un debit de 255,51 lei și fiind scadentă la data de 30.10.2011.
Instanța constată că pârâta S.C. Edualiv Serv S.R.L. nu și-a îndeplinit obligația de plată a facturilor menționate anterior, astfel, conform art. 1073 din Codul Civil din 1864, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Se va respinge susținerea pârâtei potrivit căreia reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, și prin urmare pârâta ar fi considerat contractul de publicitate nr. 3162/19.07.2011 reziliat de drept, precum și faptul că reclamanta nu a emis și comunicat cele două facturi invocate, ca neîntemeiate. Instanța constată că atât factura fiscală nr. 505819/26.08.2011, cât și factura fiscală nr. 506780/30.09.2011 sunt semnate de primire de către pârâtă, astfel aceasta și le-a însușit, cunoscând existența creanței de plată. Mai mult conform art. 8.5 din contractul de publicitate nr. 3162/19.07.2011, în cazul intervenirii rezilierii de plin drept, pârâta avea obligația de a trimite furnizorului, cu 15 zile înainte ca rezilierea să devină efectivă, o notificare în privința cauzei de reziliere și a întinderii prejudiciului suferit, împrejurare care nu a intervenit și a cărei dovadă nu s-a efectuat, sarcina probei revenind pârâtei, în temeiul art. 249 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere neîndeplinirea obligației de plată de către pârâta a debitelor cuprinse în cele două facturi emise ca urmare a încheierii contractului de publicitate nr. 3162/19.07.2011, instanța urmează să dispună plata sumei de 859,43 lei în favoarea reclamantei S.C. Media Group Services International.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, dispozițiile art. 1088 din Codul Civil din 1864 prevăd că, la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo paguba. În acest sens, potrivit art. 1 alin. (1) din O.G. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești: ,,părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.”
Potrivit art. 6.2 din contractului de publicitate nr. 3162/19.07.2011, în cazul neachitării facturii în condițiile arătate în contract, furnizorul va putea impune penalități de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea facturilor neachitate.
În acest sens, instanța constată că factura fiscală nr. 505819/26.08.2011 având debitul de 603.92 lei, a devenit scadentă la data de 25.09.2011, iar factura fiscală nr. 506780/30.09.2011, având un debit de 255,51 lei, a devenit scadentă la data de 30.10.2011.
Însă, potrivit tabelului privind modul de calcul al penalităților (fila 11), reclamanta a calculat penalitățile de întârziere pentru cele două sume, începând inclusiv cu ziua în care acestea au devenit scadente, și anume data de 25.09.2011, respectiv data de 30.10.2011 – ambele aflate în rubrica ,,dată început penalități”.
Astfel, instanța constată că atât data de 25.09.2011, cât și data de 30.10.2011 reprezintă ziua scadenței, termen în care debitorul își poate îndeplini obligația fără suportarea unei penalități de întârziere, acestea urmând a fi calculate din ziua imediat următoare datei scadente.
Prin urmare, la modul concret de calcul al penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea facturilor neachitate, se vor avea în vedere pentru factura nr. 505819/26.08.2011 – un număr de 463 de zile de întârziere, de la data de 26.09.2011 și până la data de 01.06.2013 din suma de 603.92 lei, iar pentru factura nr. 506780/30.09.2011 – un număr de 428 de zile, de la data de 31.10.2011 și până la data de 01.06.2013 din suma de 255,51 lei.
În acest sens, instanța va dispune plata de către pârâtă a sumei de 279,61 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru neplata debitului principal de 603.92 lei din factura nr. 505819/26.08.2011, precum și plata sumei de 109,35 lei, cu titlu de penalități de întârziere pentru neplata debitului principal de 255,51 lei din factura nr. 506780/30.09.2011.
În ceea ce privește contractul de publicitate nr. 4686/31.10.2011 (filele 25-31), instanța constată că acesta a fost încheiat între aceleași părți contractante și are obiectul identic cu cel al contractului de publicitate nr. 3162/19.07.2011 analizat anterior.
Având în vedere momentul încheierii respectivului contract, legea aplicabilă acestuia este noul Cod civil, prin urmare devin incidente dispozițiile art. 1270 din Codul civil, prin care se arată că are putere de lege între părțile contractante contractul valabil încheiat.
În baza prezentului contract, reclamanta a emis factură fiscală nr. 508137/31.10.2011 (fila 60), cu debitul de 210,12 lei și nr. 508520/30.11.2011 (fila 34), cu debitul de 211,80 lei – ambele semnate de primire de către debitoare, însă neachitate prin nerespectarea art. 6.1 din contract.
Astfel, pe baza considerentelor arătate anterior și văzând dispozițiile art. 1350 din Codul Civil, instanța urmează să oblige pârâta la plata sumei 412,92 lei, reprezentând debitul principal.
Cu privire la plata penalităților de întârziere, potrivit art. 6.2 din contractului de publicitate nr. 4686/31.10.2011, în cazul neachitării facturii în condițiile arătate în contract, furnizorul va putea impune penalități de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea facturilor neachitate, instanța constată că prin modul concret de calcul al cuantumului acestora (fila 11), reclamanta a inclus în numărul zilelor de întârziere și zilele în care cele două facturi deveneau scadente, și anume 30.11.2011, respectiv 30.12.2011.
Consecință a celor menționate, instanța va acorda penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, pentru neachitarea debitului principal de 210,12 lei din factura nr. 508137/31.10.2011, începând cu data de 01.12.2011 și până la data de 01.07.2013, rezultând un număr de 397 zile de întârziere, iar pentru neachitarea debitului principal de 211,80 lei din factura nr. 508520/30.11.2011, începând cu data de 31.12.2011 și până la data de 01.07.2013, rezultând un număr de 367 zile de întârziere.
Urmare a celor menționate, instanța urmează să dispună plata în favoarea reclamantei a sumei de 82,41 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru neplata debitului principal de 210,12 lei din factura nr. 508137/31.10.2011, precum și plata penalităților de întârziere în cuantum de 77,73 lei, rezultate din neplata debitului principal de 211,80 lei din factura nr. 508520/30.11.2011.
În lumina acestor considerente, în temeiul art.1030 din Codul de procedură civilă instanța va admite în parte cererea reclamantei S.C. Media Group Services International și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma totală de 1281,28 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în temeiul celor două contracte de publicitate, precum și suma totată de 550,1 lei, cu titlu de penalități de întârziere curse până la data de 01.01.2013, astfel cum reclamanta a solicitat.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ. poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul, prin urmare cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată va fi admisă, pârâta având o culpă procesuală.
În temeiul atr. 452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii. Întrucât reclamanta S.C. Media Group Services International a făcut această dovadă, propunând ca probă în acest sens, până la data închiderii dezbaterilor pe fond, copie de pe chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei (fila 1), instanța urmează a admite cererea de obligare pârâtei S.C. Edualiv Serv S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. MEDIA GROUP SERVICES INTERNATIONAL, cu sediul în localitatea București, Splaiul Independenței, nr. 319G, Citz Building, Secțiunea B, et.7, camera B, Sector 6, înmatriculată la O.R.C. sub nr. J40/4497/2001, având CUI: RO13869251, cont bancar: RO INGB 0001 0081 5814 8910 deschis la ING Bank București, cu sediul ales la S.C. Top Factoring S.R.L., cu sediul în București, str. Tudor Arghezi, nr. 21, et. 5, Sector 2, în contradictoriu cu pârâta S.C. EDUALIV SERV S.R.L. cu sediul în județul Vaslui, municipiul Vaslui, str. Traian, bl. 224, sc. A, ap. 4, înmatriculată la O.R.C. sub nr. J37/279/2011, având CUI: 28781580.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1281,28 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și suma de de 550,1 lei, cu titlu de penalități de întârziere curse până la data de 01.01.2013.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei 50 de lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
Executorie de drept.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.11.2014
PRESEDINTE: GREFIER:
Observații coordonator de practică
14. Ordonanță de plată – litigii între profesioniști (răspundere contractuală)
Fișa dosarului
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată
Anterior fiecărei ședințe de judecată, am studiat dosarul atât pentru identificarea cereriilor și a apărărilor părților, cât și pentru stabilirea activitățiilor viitoare ce se impun a fi efectuate în cauză.
În ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, având în vedere incidența procedurii ordonanței de plată, acesta a constat în înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către creditoare, debitoare, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat încuviințarea și administrarea de probe.
Este de menționat faptul că, în cadrul ședinței de judecată, în etapa dezbaterilor, apărătorul creditoarei a pus concluzii pe fond cu referire la acordarea sumei reprezentând prestări de servicii, în temeiul contractului încheiat între părți și atașat cererii de emitere a unei ordonanțe de plată.
Ulterior ședinței de judecată, am procedat la întocmirea minutei, concluzionând faptul că, în mod eronat, cuantumul prestărilor de servicii a fost solicitat în baza unui contractului depus la dosar, acesta rezultând doar pe baza facturilor fiscale administrate. În acest context, s-a impus respingerea cererii de acordare a penalităților de întârziere aferente prestărilor de servicii, în condițiile în care clauza penală inserată în cuprinsul facturilor fiscale nu a fost însușită prin semnătură de către un reprezentant care putea angaja juridic societatea comercială.
Deși rațiunea instituirii procedurii ordonanței de plată este de eficientizare a actului de justiție ca urmare a îndeplinirii unor condiții de admisibilitate, în anumite cazuri concrete, administrarea numai a probei cu înscrisuri și solicitarea de lămuriri părților, nu se dovedește a fi întotdeauna benefică pentru urgentarea procedurii, având în vedere posibilitatea respingerii cererii printr-o încheiere, în cauzele complexe.
Redactare Sentință
DOSAR NR. 15033/303/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
– SECȚIA CIVILĂ –
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE : XY
GREFIER : WV
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, privind pe creditoarea UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI în contradictoriu cu debitoarea S.C. LIGA SOFTWARE S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă creditoarea prin consilier juridic, Andreea Hodrea, cu delegație la dosar, lipsind debitoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu debitoarea, fiind citată conform art.229 Noul Cod civil, actele de procedură fiind îndeplinite la sediul cu care debitoarea figura la ONRC, schimbarea sediului neînregistrată în evidențele ONRC nefiind opozabilă altor persoane. Procedura a fost îndeplinită în mod legal, conform art. 163 alin. 9 coroborat cu alin. 3 Cod proc.civ. prin afișarea înștiințării și depunerea înscrisurilor la sediul Judecătoriei Sectorului 6 București, înscrisurile nefiind ridicate de debitoare.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul Codul de procedură civilă pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Creditoarea prin apărător arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să soluționeze cauza.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 1015 coroborat cu art.94 pct. 1 lit. j și art.107 Noul Codul de procedură civilă.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă acordă cuvântul părților cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Creditoarea prin apărător estimează durata soluționării dosarului la 30 de zile.
Instanța, în temeiul art. 238 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 1 lună.
Instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Creditoarea prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța apreciind că proba solicitată de creditoare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 Cod procedură civilă, respectiv este admisibilă și de natură să conducă la soluționarea procesului, încuviințează creditoarei proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Creditoarea prin apărător solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea debitoarei la plata sumei de 86.409,97 lei, reprezentând contravaloare facturi chirie, utilități și penalități de întârziere, arătând că între părți s-a încheiat contract de închiriere, debitoarea nu a achitat contravaloarea chiriei și nici facturile de utilități, subscrisa calculând penalități de întârziere calculate în temeiul art. 3.3. alin. 2 din contract, solicită să se observe că procedura a fost legal îndeplinită, a fost trimisă notificare debitoarei, prin care i s-a adus la cunoștință suma ce o are de plată, însă debitoarea nu a răspuns.
I N S T A N Ț A
Având nevoie de timp pentru a delibera,
D I S P U N E:
Amână pronunțarea la data de 10.12.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
DOSAR NR. 15033/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA NR. 9493
ȘEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 10.12.2014
INSTANTA CONSTITUITA DIN
PREȘEDINTE – XY
GREFIER –WV
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe creditoarea UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI și pe debitoarea S.C. LIGA SOFTWARE S.R.L., având ca obiect – emitere ordonanță de plată.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03 decembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. (1) din Codul de procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 10.12.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.09.2014, creditoarea Universitatea Politehnica din București a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea S.C. Liga Software S.R.L., emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 86.409,97 lei, reprezentând contravaloarea chiriei, utilităților și a prestărilor de servicii, precum și penalitățile de întârziere aferente acestor sume, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, creditoarea a arătat că la data de 30.04.2009, între aceasta și debitoarea S.C. Liga Software S.R.L. s-a încheiat contractul de închiriere nr. 6090, având ca obiect închirierea spațiului situat în imobilul Noul Local – atelier de tâmplărie și terenul situat în Noul Local.
Creditoarea a menționat că debitoarea S.C. Liga Software S.R.L. nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile contractuale, neachitând la scadență facturile fiscale emise. Creditoarea a precizat că aceste facturi nu au fost achitate nici până în prezent, în ciuda faptului că au fost semnate și asumate de către debitoare. De asemenea, la obligația principală care însumează facturile fiscale, se adaugă penalitățile de întârziere, calculate în temeiul art. 3.3 alin. (2) din contract, respectiv 0,15% din sumele neachitate la termen, pe zi de întârziere, până la stingerea integrală a debitului restant. Creditoarea a precizat că facturile trebuie achitate în termen de 10 zile de la emitere.
În privința utilitățiilor furnizate, creditoarea a menționat că, în calitate de locator, aceasta a furnizat toate utilitățiile necesare spațiilor închiriate, însă debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiia de plată a acestora pentru lunile decembrie 2011, 17 februarie 2012 – 21 mai 2013. În prezent, contractul de închiriere nu mai este în vigoare, acesta fiind încheiat doar până la data de 30.04.2013.
În urma neconformării debitoarei pentru plata sumelor restante, creditoarea, prin notificarea cu numărul de înregistrare 4693/26.03.2014, a emis invitația debitoarei în vederea stingerii conflictului pe cale amiabilă, însă debitoarea nu a dat curs acestei invitații. Creditoarea a arătat că deține împotriva debitoarei o creanță certă – întrucât existența ei este determinată prin contractul de închiriere și prin facturile fiscale acceptate la plată, este lichidă – întrucât cunatumul acesteia este determinat prin facturile emise și prin contract, precum și exigibilă, deoarece obligația de plată este expres prevăzută în cuprinsul facturii, respectiv 10 zile de la emiterea facturilor.
În drept, creditoarea Universitatea Politehnica din București a invocat dispozițiile art. 1013 și următoarele din Codul de procedură civilă privind procedura ordonanței de plată.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 200 de lei potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copii, somație nr. 01769 (filele 6-7), notificarea nr. 4693/26.03.2014 (fila 8), contractul de închiriere nr. 6090/30.04.2009 (filele 10-15), situația debitelor la data de 01.06.2014 (filele 16-17), facturi: VP 4283 de la data de 06.06.2012 (fila 18), VP 4331 de la data de 04.07.2012 (fila 19), VP 4431 de la data de 12.09.2012 (fila 20), VP 4456 de la data de 20.09.2012 (fila 21), VP 4483 de la data de 08.10.2012 (fila 22), VP 4533 de la data de 07.11.2012 (fila 23), VP 4607 de la data de 10.12.2012 (fila 24), VP 4671 de la data de 15.01.2013 (fila 25), VP 4728 de la data de 08.02.2013 (fila 26), VP 4773 de la data de 11.03.2013 (fila 27), VP 5085 de la data de 12.09.2013 (fila 28), VP 4636 de la data de 16.02.2011 (fila 29), notă de calcul utilități ianuarie 2011 (fila 30), VPTVA 4754 de la data de 16.03.2011 (fila 31), notă de calcul utilități februarie 2011 (fila 32), VPTVA 5487 de la data de 12.10.2011 (fila 33), notă de calcul utilități septembrie 2011 (fila 34), VPTVA 5684 de la data de 15.12.2011 (fila 35), VPTVA 5685 de la data de 15.12.2011 (fila 36), notă de calcul utilități noiembrie 2011 (fila 37), VPTVA 5825 de la data de 20.01.2012 (fila 38), notă de calcul utilități decembrie 2011 (fila 39), VPTVA 5917 de la data de 17.02.2012 (fila 40), VPTVA 5918 de la data de 17.02.2012 (fila 41), notă de calcul utilități ianuarie 2012 (fila 42), VPTVA 6061 de la data de 20.03.2012 (fila 43), VPTVA 6062 de la data de 20.03.2012 (fila 44), notă de calcul utilități februarie 2012 (fila 45), VPTVA 6217 de la data de 23.04.2012 (fila 46), VPTVA 6128 de la data de 23.04.2012 (fila 47), notă de calcul utilități martie 2012 (fila 48), VPTVA 6236 de la data de 15.05.2012 (fila 49), VPTVA 6237 de la data de 15.05.2012 (fila 50), notă de calcul utilități aprilie 2012 (fila 51), VPTVA 6350 de la data de 20.06.2012 (fila 52), VPTVA 6351 de la data de 20.06.2012 (fila 53), notă de calcul utilități mai 2012 (fila 54), VPTVA 6428 de la data de 17.07.2012 (fila 55), VPTVA 6429 de la data de 17.07.2012 (fila 56), notă de calcul utilități iunie 2012 (fila 57), VPTVA 6550 de la data de 22.08.2012 (fila 58), VPTVA 6551 de la data de 22.08.2012 (fila 59), notă de calcul utilități iulie 2012 (fila 60), VPTVA 6630 de la data de 25.09.2012 (fila 61), VPTVA 6631 de la data de 25.09.2012 (fila 62), notă de calcul utilități august 2012 (fila 63), VPTVA 6700 de la data de 23.10.2012 (fila 64), VPTVA 6701 de la data de 23.10.2012 (fila 65), notă de calcul utilități septembrie 2012 (fila 66), VPTVA 6787 de la data de 27.11.2012 (fila 67), VPTVA 6788 de la data de 27.11.2012 (fila 68), notă de calcul utilități octombrie 2012 (fila 69), VPTVA 6870 de la data de 17.12.2012 (fila 70), VPTVA 6871 de la data de 17.12.2012 (fila 71), notă de calcul utilități noiembrie 2012 (fila 72), VPTVA 6951 de la data de 21.01.2013 (fila 73), VPTVA 6952 de la data de 21.01.2013 (fila 74), notă de calcul utilități decembrie 2012 (fila 75), VPTVA 7087 de la data de 19.02.2013 (fila 76), VPTVA 7088 de la data de 19.02.2013 (fila 77), notă de calcul utilități ianuarie 2013 (fila 78), VPTVA 7144 de la data de 21.03.2013 (fila 79), VPTVA 7145 de la data de 21.03.2013 (fila 80), notă de calcul utilități februarie 2013 (fila 81), VPTVA 7286 de la data de 19.04.2013 (fila 82), VPTVA 7287 de la data de 19.04.2013 (fila 83), notă de calcul utilități martie 2013 (fila 84), VPTVA 7392 de la data de 21.05.2013 (fila 85), VPTVA 7393 de la data de 21.05.2013 (fila 86), notă de calcul utilități martie 2013 (fila 87), VPTVA 7216 de la data de 16.04.2013 (fila 88), VPTVA 7217 de la data de 16.04.2013 (fila 89), tabelul de calcul al penalităților din utilități și prestări servicii în perioada 01.01.2012 – 31.12.2012 (filele 90-91), VPTVA 7784 de la data de 12.09.2013 (fila 92), VPTVA 7785 de la data de 12.09.2013 (fila 93), tabelul de calcul al penalități la utilități și prestări servicii în perioada 01.01.2013 – 30.06.2013 (fila 94).
Debitoarea S.C. Liga Software S.R.L., deși legal citată nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la niciun termen de judecată.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru creditoare, proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea Universitatea Politehnica din București și debitoarea S.C. Liga Software S.R.L. s-a încheiat contractul de închiriere nr. 6090 la data de 30.04.2009 (filele 10-15) pentru o perioadă de patru ani, având ca obiect închirierea spațiului situat în imobilul Noul Local – atelier de tâmplărie și terenul situat în Noul Local.
În baza acestui contract, creditoarea Universitatea Politehnica din București se obliga să pună la dispoziția locatarului spațiul ce face obiectul contractului, în bune condiții, care să asigure liniștita posesie și folosința acestuia, iar aceasta din urmă se obliga, printre altele, la plata chiriei lunare de 1.490 Euro/lună, conform art. 3.1, 4.1 și 4.2 din contract (filele 10-15).
Astfel, potrivit art. 3.1 din contract (filele 10-15), locatarul, pentru folosirea spațiului și terenului va plăti locatorului o chirie de 1.490 Euro/lună, reprezentând 5 Euro/mp/lună pentru spațiul de biroluri și 2 Euro/mp/lună, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb al BNR valabil pentru ziua în care se face facturarea.
De asemenea, potivit art. 4.1 alin. (2) din contract (filele 10-15), la solicitarea locatarului, Universitatea Politehnica din București va furniza locatarului utilități contra cost, prin încheierea separată a contractelor de furnizare de utilități.
Referitor la obligația de plată a debitoarei S.C. Liga Software S.R.L., în art. 3.2 din contract (filele 10-15), plata chiriei pentru spațiul închiriat se va face lunar, anticipat, chiria pentru luna următoare trebuie să fie plătită până în ultima zi a lunii în cursul căreia s-a făcut facturarea.
În intervalul de timp cuprins între data de 06.06.2012 și data de 11.03.2013, debitoare S.C. Liga Software S.R.L. nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei lunare, în acest sens creditoarea eliberând un număr de 10 facturi: VP 4283 de la data de 06.06.2012 (fila 18), VP 4331 de la data de 04.07.2012 (fila 19), VP 4431 de la data de 12.09.2012 (fila 20), VP 4456 de la data de 20.09.2012 (fila 21), VP 4483 de la data de 08.10.2012 (fila 22), VP 4533 de la data de 07.11.2012 (fila 23), VP 4607 de la data de 10.12.2012 (fila 24), VP 4671 de la data de 15.01.2013 (fila 25), VP 4728 de la data de 08.02.2013 (fila 26), VP 4773 de la data de 11.03.2013 (fila 27), toate semnate de primire de către debitoarea S.C. Liga Software S.R.L.. Instanța reține că suma totală a chiriilor restante este în cuantum de 49.137 lei.
În ceea ce privește utilitățile furnizate de către creditoare în temeiul art. 4.1 alin. (2) din contract (filele 10-15), debitoarea S.C. Liga Software S.R.L. nu și-a îndeplinit obligația de plată a acestora.
Din suma totală cuprinsă în factura VPTVA 5684 de la data de 15.12.2011 (fila 35), instanța reține că a rămas neachitat un rest de plată de 1.345, 52 lei, astfel cum creditoarea a susținut, aspect necontestat de către debitoare. De asemenea, în perioada cuprinsă între 17.02.2012 – 21.05.2013, creditoarea Universitatea Politehnica din București a emis un număr de 16 facturi, reprezentând contravaloarea utilitățiilor prestate: VPTVA 5917 de la data de 17.02.2012 (fila 40), VPTVA 6061 de la data de 20.03.2012 (fila 43), VPTVA 6127 de la data de 23.04.2012 (fila 46), VPTVA 6236 de la data de 15.05.2012 (fila 49), VPTVA 6350 de la data de 20.06.2012 (fila 52), VPTVA 6428 de la data de 17.07.2012 (fila 55), VPTVA 6550 de la data de 22.08.2012 (fila 58), VPTVA 6630 de la data de 25.09.2012 (fila 61), VPTVA 6700 de la data de 23.10.2012 (fila 64), VPTVA 6787 de la data de 27.11.2012 (fila 67), VPTVA 6870 de la data de 17.12.2012 (fila 70), VPTVA 6951 de la data de 21.01.2013 (fila 73), VPTVA 7087 de la data de 19.02.2013 (fila 76), VPTVA 7144 de la data de 21.03.2013 (fila 79), VPTVA 7286 de la data de 19.04.2013 (fila 82), VPTVA 7392 de la data de 21.05.2013 (fila 85). Suma totală a utilităților prestate de către creditoarea Universitatea Politehnica din București și neachitate de către debitoare, conform facturilor anterior enumerate, este de 27.572,23 lei.
Potrivit art. 3.3 alin. (2) din contractul de închiriere (filele 10-15), pentru achitarea cu întârziere a facturilor, la termenele și modalitățile prevăzute în contract, se aplică majorări de întârziere în cuantum de 0,15% din suma datorată, pentru fiecare zi de întârziere, totalul acestor majorări putând depăși valoarea debitului neachitat ori achitat cu întârziere.
Astfel, la data de 12.09.2013, creditoarea Universitatea Politehnica din București a emis factura seria VP numărul 5085 (fila 28), prin care se arată existența unei obligații de plată în sarcina creditoarei S.C. Liga Software S.R.L., în cuantum de 4.588,62 lei, reprezentând total penalități de întârziere pentru plata chiriei.
În privința penalităților de întârziere referitoare la plata debitelor reprezentând utilitățile furnizate, creditoarea a emis un număr de 2 facturi: VPTVA 7216 de la data de 16.04.2013 (fila 88) și VPTVA 7784 de la data de 12.09.2013 (fila 92) în cuantum total de 2.958,54 lei, aferente perioadelor cuprinse între 01.01.2012 – 31.12.2012, respectiv 01.01.2013 – 30.06.2013.
În acest sens a fost întocmit atât tabelul de calcul al penalităților din utilități în perioada 01.01.2012 – 31.12.2012 (filele 90-91), precum și tabelul de calcul al penalități la utilități în perioada 01.01.2013 – 30.06.2013 (fila 94).
Cu privire la prestările de servicii, instanța reține emiterea de către creditoare a unui număr de 21 de facturi, reprezentând prestări servicii, neachitate de către debitoare: VP 4636 de la data de 16.02.2011 (fila 29), VPTVA 4754 de la data de 16.03.2011 (fila 31), VPTVA 5487 de la data de 12.10.2011 (fila 33), VPTVA 5685 de la data de 15.12.2011 (fila 36), VPTVA 5825 de la data de 20.01.2012 (fila 38), VPTVA 5918 de la data de 17.02.2012 (fila 41), VPTVA 6062 de la data de 20.03.2012 (fila 44), VPTVA 6128 de la data de 23.04.2012 (fila 47), VPTVA 6237 de la data de 15.05.2012 (fila 50), VPTVA 6351 de la data de 20.06.2012 (fila 53), VPTVA 6429 de la data de 17.07.2012 (fila 56), VPTVA 6551 de la data de 22.08.2012 (fila 59), VPTVA 6631 de la data de 25.09.2012 (fila 62), VPTVA 6701 de la data de 23.10.2012 (fila 65), VPTVA 6788 de la data de 27.11.2012 (fila 68), VPTVA 6871 de la data de 17.12.2012 (fila 71), VPTVA 6952 de la data de 21.01.2013 (fila 74), VPTVA 7088 de la data de 19.02.2013 (fila 77), VPTVA 7145 de la data de 21.03.2013 (fila 80), VPTVA 7287 de la data de 19.04.2013 (fila 83), VPTVA 7393 de la data de 21.05.2013 (fila 86).
Instanța constată că factura VPTVA 5825 de la data de 20.01.2012 (fila 38), nu este semnată de primire de către debitoarea S.C. Liga Software S.R.L., toate celelalte purtând semnătura de primire a acesteia.
De asemenea, ca urmare a neachitării de către debitoare a sumelor cuprinse în facturile reprezentând prestări servicii, debitoarea a emis un număr de 2 facturi, a căror sumă totală este în cuantum de 138,06 lei, acestea reprezentând penalitățile de întârziere pentru plata prestărilor de servicii, conform facturilor VPTVA 7217 de la data de 16.04.2013 (fila 89) și VPTVA 7785 de la data de 12.09.2013 (fila 93), aferente perioadelor cuprinse între 01.01.2012 – 31.12.2012, respectiv 01.01.2013 – 30.06.2013.
În drept,
Potrivit art. 969 din Codul civil din 1864, aplicabil în speță având în vedere data încheierii contractului de închiriere, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, astfel instanța reține că între creditoarea Universitatea Politehnica din București și debitoarea S.C. Liga Software S.R.L. s-a încheiat contractul de închiriere nr. 6090/30.04.2009 pentru o perioadă de patru ani, prin care se prevedeau drepturile și obligațiile părților contractante.
Potrivit art. 1.013 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevederile incidente ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În ceea ce privește condiția existenței unui contract civil constatat printr-un înscris, instanța reține existența contractului de închiriere încheiat în formă scrisă între creditoarea Universitatea Politehnica din București și debitoarea S.C. Liga Software S.R.L., acesta putând reprezenta temeiul pretențiilor în procedura ordonanței de plată. Existența contractului nu a fost contestată de către debitoare, și nu există alte probe din care să rezulte că acest contract nu a fost valabil încheiat.
Referitor la obiectul contractului, așa cum s-a menționat anterior, trebuie să fie vorba despre o obligație de plată a unei sume de bani. În baza contractului de închiriere nr. 6090/30.04.2009 debitoarea S.C. Liga Software S.R.L. se obligă la plata unor sume de bani reprezentând chiria lunară, precum și furnizarea utilităților de către creditoare.
Prin cererea de chemare în judecată, creditoarea Universitatea Politehnica din București solicită plata sumei totale de 86.409,97 lei, reprezentând contravaloarea chiriei, utilităților și a prestărilor de servicii, precum și penalitățile de întârziere aferente acestor sume, în toate cazurile, condiția existenței unei obligații de plată a unei sume de bani fiind îndeplinită.
Analizând îndeplinirea tuturor condițiilor privitoare la debitul principal, și anume suma de 49.137 lei, reprezentând contravaloarea chiriei lunare în intervalul cuprins între data de 06.06.2012 și data de 11.03.2013, instanța reține că noțiunea de creanță certă este definită de art. 662 alin.(2) din Codul de procedură civilă fiind aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși contractul încheiat între părți.
Din contractul de închiriere nr. 6090/30.04.2009, rezultă că debitoarea S.C. Liga Software S.R.L. și-a asumat obligația de plată a chiriei lunare către creditoarea Universitatea Politehnica din București. Astfel la art. 3.1 din prezentul contract, debitoarea S.C. Liga Software S.R.L.‚ era obligată să achite contravaloarea fiecare facturi până în ultima zi a lunii în cursul căreia s-a făcut facturarea. Având în vedere cele menționate, instanța constată existența neîndoielnică a creanței creditoarei prevăzută în cuprinsul contractului valabil încheiat și necontestat de către debitoare, dovada achitării facturilor fiscale emise fiind în sarcina debitoarei.
Prin creanță lichidă se înțelege, potrivit art. 662 alin. (3) din Codul de procedură civilă, creanța a cărui obiect este determinat sau când contractul încheiat între părți conține elemente care permit stabilirea lui.
În cauza de față, prin contractul de închiriere încheiat între părți, se prevede obligația creditoarei Universitatea Politehnica din București de a pune la dispoziția locatarului spațiul ce face obiectul contractului și obligația corelativă a debitoarei S.C. Liga Software S.R.L. de plată a chiriei lunare corespunzătoare acestui serviciu.
Conform art. 3.1 din contract, locatarul, pentru folosirea spațiului și terenului va plăti locatorului o chirie de 1.490 Euro/lună, reprezentând 5 Euro/mp/lună pentru spațiul de biroluri și 2 Euro/mp/lună, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb al BNR valabil pentru ziua în carea se face facturarea. Ca urmare a neachitării chiriilor aferente intervalului de timp cuprins între data de 06.06.2012 și data de 11.03.2013, creditoarea a emis un număr de 10 facturi, toate fiind semnate de primire de către debitoare, facturi prin care se arată cuantumul chiriilor aferent fiecărei luni, în total rezultând suma de 49.137 lei.
Având în vedere dispozițiile cuprinse în contactul încheiat între părți, dar și datele cuprinse în facturile emise de către creditoare prin care se prevede suma concretă care trebuie achitată, facturi ce nu au fost contestate de către debitoare, instața constată că această creanță privin debitul principal îndeplinește condiția de a fi o creanță lichidă, prezentul contract conținând elemente pentru a permite stabilirea obiectului creanței și fiind expres prevăzute prin facturile emise aferente perioadei arătate. Acestea din urmă reprezintă, în sensul legii procesual civile, înscrisuri utilizate în mod obișnuit de către creditoarei Universitatea Politehnica din București în exercițiul activității sale, emise în baza contractului de închiriere nr. 6090/30.04.2009 și având valoare probatorie deplină în lipsa contestării lor de către debitoare.
Potrivit modului de calcul prevăzut și necontestat de către debitoare, aceasta datorează suma de 49.137 lei, reprezentând contravaloarea chiriilor restante din intervalul cuprins între data de 06.06.2012 și data de 11.03.2013 așa cum rezultă din cele 10 facturi emise de către creditoare.
Potrivit art. 662 alin. (4) din Codul de procedură civilă, creanța este exigibilă atunci când obligația debitorului este ajunsă la scadență.
În concret, pentru perioada de timp cuprinsă între data de 06.06.2012 și data de 11.03.2013, debitoarea nu a efectuat nicio plată pentru chiriile lunare aferente așa cum reiese din facturile de plată depuse la dosar care cuprind data emiterii fiecărei facturi.
Mai mult în contractul închiriere nr. 6090/30.04.2009, la art. 3.1 se prevede că debitoarea S.C. Liga Software S.R.L. era obligată să achite contravaloarea fiecare facturi până în ultima zi a lunii în cursul căreia s-a făcut facturarea. Astfel, instanța constată ajunsă la scadență obligația de plată a sumelor de bani, având în vedere depășirea termenului limită de la data emiterii fiecărei facturi.
Nu se va avea în vedere susținerea creditoarei potrivit căreia obligația de plată a chiriei trebuia îndeplinită în termen de 10 zile de la data emiterii fiecărei facturi, deoarece aceasta contravine clauzei contractuale referitoare la data scadenței fiecărei facturi.
Pe cale de consecință, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă la art. 1013, cu privire la debitul principal, instanța urmează să ordone debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, suma de 49.137 lei reprezentând contravaloarea chiriilor lunare așa cum rezultă din cele 10 facturi emise de către creditoare aferente perioadei de timp cuprinse între data de 06.06.2012 și data de 11.03.2013.
Referitor la capătul de cerere privind plata utilitățiilor furnizate de către creditoare, așa cum s-a menționat anterior, între părțile procesuale există un contract de închiriere necontestat de către debitoare, iar condiția de plată a unei sume de bani este îndeplinită și în acest caz.
Cu privire la celelalte condiții prevăzute de art. 1013 alin.(1) din Codul de procedură civilă, și anume creanța să fie certă, lichidă și exigibilă, instanța are în vedere prevederile art. 662 din Codul de procedură civilă prin care se arată că o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși contractul încheiat între părți, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când contractul conține elemente care permit stabilirea lui și creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Existența neîndolielnică a creanței de plată a utilitățiilor furnizate de căre creditoare rezultă din însuși cuprinsul contractului de închiriere, la art. 4.1 alin. (2) prevăzându-se că Universitatea Politehnica din București va furniza locatarului utilități contra cost. De asemenea, caracterul cert al creanței de plată a contravalorii utilitățiilor furnizate este confirmat prin existența unui număr de 17 facturi de utilități aferente perioadei cuprinse între datele de 17.02.2012 – 21.05.2013, a căror plată nu a fost dovedită de către debitoare, sarcina probei aparținându-i acesteia.
Creanța este lichidă, obiectul acesteia este determinat în cuprinsul celor 17 facturi emise și necontestate de către debitoare, facturi în care este prevăzut cuantumul utilitățiilor furnizate aferente fiecărei luni din intervalul 17.02.2012 – 21.05.2013, suma totală a acestora fiind de 27.572,23 lei.
Sub acest aspect, instanța reține existența unui rest de plată de 1.345, 52 lei, mai redus decât suma totală cuprinsă în factura VPTVA 5684 de la data de 15.12.2011, astfel cum creditoarea a solicitat prin cererea de chemare în judecată, aspect necontestat de către debitoare.
În privința exigibilității creanței reprezentând utilitățiile furnizate, prevederile art. 3.1 din contract prin care se prevede că debitoarea S.C. Liga Software S.R.L. era obligată să achite contravaloarea fiecare facturi până în ultima zi a lunii în cursul căreia s-a făcut facturarea, sunt aplicabile și utilităților furnizate, în privința acestora fiind emise facturi fiscale. Astfel, având în vedere perioada de timp pentru care este solicitată plata sumelor reprezentând utilitățile, instanța constată scadente facturile emise pentru plata acestora.
Ca urmare a constatării îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de art. 1013 cu privire la utilitățiile furnizate de către creditoare, instanța urmează să ordone debitoarei plata către creditoare a sumei de 27.572,23 lei, reprezentând contravaloarea utilitățiilor furnizate aferente perioadei cuprinse între datele de 17.02.2012 – 21.05.2013.
În ceea ce privește plata prestăriilor de servicii, instanța constată solicitarea de către creditoare și a plății sumelor de 83.29 lei și de 93,33 lei pe baza facturilor VP 4636 de la data de 16.02.2011 (fila 29), respectiv VPTVA 4754 de la data de 16.03.2011 (fila 31) semnate de primire de către debitoare și necontestate. Având în vedere faptul că în cuprinsul acestora se prevede data scadentă ca fiind la 10 zile de la data emiterii acestora, instanța reține că dreptul material la acțiune al creditoarei pentru solicitarea plății acestor sume este aparent prescris. Aceasta întrucât, potrivit art.7 alin.(1) din Decretul 167/1958, în vigoare la data emiterii celor două facturi fiscale, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar conform art. 3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani, creditoarea formulând prezenta cerere de chemare în judecată la data de 30.09.2014.
De asemenea, prin art. 1020 din Codul de procedură civilă se arată că instanța se pronunță în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților, iar dacă soluționarea unor aspecte presupune administrarea altor probe care ar fi admisibile în procedura de drept comun, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
Prin prisma acestor dispoziții legale, instanța va respinge solicitarea creditoarei de plată a sumelor de 83.29 lei și de 93,33 lei care rezultă din cuprinsul facturilor VP 4636 de la data de 16.02.2011, respectiv VPTVA 4754 de la data de 16.03.2011, aceasta având posibilitatea formulării unei cereri de chemare în judecată potrivit dreptului comun în cadrul căreia poate solicita administrarea probatoriului cu privire la prescripția dreptului material de acțiune.
Raportat la restul sumelor solicitate, reprezentând prestări servicii, instanța constată că existența acestora nu rezultă în mod neîndoielnic din cuprinsul contractului de închiriere astfel cum creditoarea a susținut.
Potrivit art. 4.1 alin. (2) din contract se prevede că Universitatea Politehnica din București va furniza locatarului utilități contra cost. Din această clauză nu se desprinde concluzia existenței unei obligații de prestare servicii contra cost, alta decât furnizarea de utilități, prestăriile de servicii nefiind prevăzute în cuprinsul contractului.
Însă, la art. 1.013 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se prevede că procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Având în vedere faptul că atât creditoarea Universitatea Politehnica din București, cât și debitoarea S.C. Liga Software S.R.L. au calitatea de profesioniști, precum și împrejurarea că raportul contractual de prestări servicii este constatat prin facturile fiscale, având valoarea unor înscrisuri, facturi aferente perioadei 12.10.2011 – 21.05.2013 și însușite de părți atât prin semnătura furnizorului – creditoarea Universitatea Politehnica din București, cât și prin semnătura de primire a beneficiarului – debitoarea S.C. Liga Software S.R.L., instanța constată caracterul cert al creanței reprezentând contravaloarea prestărilor de servicii aferente perioadei 12.10.2011 – 21.05.2013.
Astfel, creditoarea a emis un număr de 21 de facturi fiscale în exercițiul activității sale profesionale, necontestate de către debitoare, rămase neachitate.
Sub același aspect, instanța reține că factura seria VPTVA nr. 5825, emisă la data de 20.01.2012 pentru prestarea serviciilor de către creditoare, cu suma de 81,06 lei, nu este semnată de către debitoare de primire.
Având în vedere că la baza prestărilor de servicii, și implicit a emiterii fiecărei facturi de prestări servicii nu există un contract între cele două părți, instanța reține că nu se face dovada unei creanțe certe în favoarea creditoarei cu privire la suma de 81,06 lei cuprinsă în factura seria VPTVA nr. 5825, emisă la data de 20.01.2012. Aceasta întrucât, prezenta factură nu este acceptată de către debitoare prin semnătură, prin urmare nu și-a însușit-o și nu constituie temei al existenței raportului juridic de prestări servicii arătat în cuprinsul facturii nesemnate.
Conform analizei anterioare, caracterul cert al creanței de plată a sumelor reprezentând prestări de servicii rezultă din cele 18 de facturi fiscale emise în perioada 12.10.2011 – 21.05.2013.
Obiectul acestei creanțe este determinat în cuprinsul facturilor fiscale semnate, prin aceastea arătându-se în mod concret sumele de bani datorate de către debitoarea S.C. Liga Software S.R.L. pentru prestarea de servicii, având un rest total de plată în cuantum de 1.757,83 lei.
De asemenea, facturile de prestări servicii au fost emise în perioada 12.10.2011 – 21.05.2013, iar în cuprinsul acestora se arată că devin scadente în termen de 10 zile de la data facturării. Prin urmare, instanța contată îndeplinită condiția exigibității creanței raportat la fiecare factură în parte.
Ca urmare a constatării existenței unor înscrisuri însușite de către părți, din care rezultă obligații de plată a unei sume de bani, cu titlu de prestare servicii, certe, lichide și exigibile, instanța va dispune obligarea debitoarei la plata sumei de 1.757,83 lei, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, reprezentând contravaloarea prestărilor de servicii, astfel cum rezultă din cele 18 facturi fiscale emise de creditoare și necontestate de debitoarea S.C. Liga Software S.R.L., prin înlăturarea celor 2 facturi aparent prescrise și a facturii VPTVA5825, emisă la data de 20.01.2012, nesemnată de către debitoare.
Cu privire la capătul de cerere privind plata penalitățiilor de întârziere referitoare la chiriile restante, așa cum s-a menționat anterior, între părțile procesuale există un contract închiriere necontestat de către debitoare, iar condiția de plată a unei sume de bani este îndeplinită și în acest caz.
Mai mult, conform art. 1538 alin.(1) din Codul civil, clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. În art. 1539 din Codul civil se arată că nu se poate cere atât executarea în natură a obligației principale, cât și plata penalității, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau în locul stabilit. În acest din urmă caz, creditorul poate cere atât executarea obligației principale, cât și a penalității, dacă nu renunță la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligației.
Având în vedere dispozițiile legale, instanța constată că în contractul de închiriere încheiat între creditoarea Universitatea Politehnica din București și debitoarea S.C. Liga Software S.R.L., s-a prevăzut la art 3.3 că pentru achitarea cu întârziere a facturilor, la termenele și modalitățile prevăzute în contract, se aplică majorări de întârziere în cuantum de 0,15% din suma datorată, pentru fiecare zi de întârziere. Astfel, plata penalităților este prevăzută în prezentul contract pentru neexecutarea obligațiilor la timp, fapt ce face posibilă atât solicitarea plății debitului principal, cât și a penalităților de întârziere.
În ceea ce privește modul de calcul al penalităților, creditoarea Universitatea Politehnica din București, prin solicitarea acestora în cuantum de 4.588,62 lei, a avut în vedere numai factura seria VP nr. 5085 din data de 12.09.2013, fără a indica perioada pentru care au fost calculate penalitățile.
Din formularea regăsită în cererea de chemare în judecată, și anume ,,contravaloarea penalitățiilor aferente chiriilor neachitate la termen pe anul 2013” nu reiese în mod concret intervalul pentru care sunt solicitate penalitățiile de întârziere. Mai mult, creditoarea a emis factura seria VP nr. 5085 din data de 12.09.2013, iar în cuprinsul acesteia este menționat: ,,penalizării chirii calculate în perioada 01.01.2013 – 31.07.2013”, cuantumul acestora fiind de 4.588,62 lei.
Or, având în vedere lipsa de corelare dintre solicitarea creditoarei prin cererea de chemare în judecată și mențiunea cuprinsă în factura seria VP nr. 5085 din data de 12.09.2013, depusă la dosarul cauzei în vederea dovedirii celor solicitate, instanța va respinge capătul de cerere privind acordarea penalitățiilor de întârziere aferente chiriilor.
Raportat la plata penalitățiilor de întârziere aferente utilitățiilor, dispozițiile art. 3.3 alin. (2) din contractul de închiriere sunt aplicabile. Prin urmare, achitarea cu întârziere a facturilor, la termenele și modalitățile prevăzute în contract, atrage majorări de întârziere în cuantum de 0,15% din suma datorată, pentru fiecare zi de întârziere, fapt ce face posibilă atât solicitarea plății debitului principal, cât și a penalitățiilor de întârziere.
Caracterul cert al acestor penalități rezultă din însuși cuprinsul contractului de închiriere, precum și din cele două facturi emise de creditoare: VPTVA 7216 de la data de 16.04.2013 și VPTVA 7784 de la data de 12.09.2013 aferente perioadelor cuprinse între 01.01.2012 – 31.12.2012, respectiv 01.01.2013 – 30.06.2013.
Obiectul creanței de plată a penalităților de întârziere pentru utilități este determinat prin cele două facturi, acesta fiind în cuantum total de 2.958,54 lei.
În ceea ce privește modul de calcul al acestora, instanța are în vedere atât tabelul de calcul al penalităților din utilități aferente perioadei cuprinse între 01.01.2012 – 31.12.2012 pentru facturile de utilități emise în anul 2012, precum și tabelul de calcul al penalități la utilități pentru perioada cuprinsă între 01.01.2013 – 30.06.2013 pentru facturile de utilități emise în anul 2013, necontestate de către debitoare.
Instanța constată pe baza tabelului de calcul al penalităților pentru perioada cuprinsă între 01.01.2012 – 31.12.2012, includerea facturii nr. 5824 emisă la data de 20.01.2012 cu suma de 2.358,60 lei, pentru care s-au calculat penalitățile de întârziere la plata acestei sume în cuantum de 383,51 lei.
Însă, ca urmare a nedepunerii la dosarul cauzei de către creditoare a respectivei facturi: nr. 5824 emisă la data de 20.01.2012, aceasta nu a făcut dovada existenței creanței de plată a penalităților de întârziere corelative, prin urmare nu rezultă existența unei obligații de plată a acestora, atâta timp cât nu s-a făcut dovada creanței principale, aceasta fiind în sarcina creditoare potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă.
Referitor la condiția exigibilității penalităților de întârziere, instanța are în vedere că, în baza contractului încheiat în mod valabil între părți, creditoarea Universitatea Politehnica din București a emis facturile de plată care i-au fost comunicate debitoarei, sumele datorate fiind ajunse la scadență.
În baza acestei analize, instanța nu va obliga debitoarea la plata sumei de 2.958,54 lei solicitate de creditoare, reprezentând penalități de întârziere pentru plata utilitățiilor, ci din această sumă va scădea suma de 383,51 lei rezultată din calcul efectuat pe baza facturii nr. 5824 emisă la data de 20.01.2012 și nedepusă la dosarul cauzei.
Prin urmare, instanța urmează să oblige creditoarea la plata sumei de 2.575,03 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru perioada cuprinsă între 01.01.2012 – 31.12.2012 raportat la facturile aferente anului 2012, precum și pentru perioada cuprinsă între 01.01.2013 – 30.06.2013 raportat la facturile aferente anului 2013.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata penalitățiilor de întârziere pentru prestările de servicii, așa cum s-a menționat anterior, creanța rezultată în urma prestărilor de servicii a fost constatată pe baza facturiilor fiscale emise în exercițiul activității creditoarei.
Deși se constată că în cuprinsul acestor facturi, se menționează obligația debitoarei de plată a penalităților de întârziere în cazul neachitării sumelor reprezentând prestări servicii la data scadentă, în cuantum de 0,20% din suma datorată, pentru fiecare zi de întârziere, instanța are în vede faptul că această stipulație are caracterul unei clauze penale.
Astfel, inserarea unei clauze penale în cuprinsul unei facturi fiscale, nu dă dreptul creditoarei de a solicita aplicarea acesteia în cazul în care clauza penală nu a fost însușită de către debitoare.
Așa cum am menționat anterior, facturile fiscale aferente prestărilor de servicii și care stau la baza acordării penalităților de întârziere, au fost însușite de către debitoare numai sub aspectul debitului principal. Semnătura de primire regăsită pe aceste facturi nu este suficientă pentru existența certă și a creanței privind penalitățiile de întârziere.
Prin urmare, în lipsa unei acceptării exprese a clauzei penale de plată a penalităților de întârziere în cazul neachitării sumelor reprezentând prestări servicii, la data scadentă, în cuantum de 0,20% din suma datorată, pentru fiecare zi de întârziere, de către debitoarea S.C. Liga Software S.R.L., instanța constată neîndeplinită condiția creanței certe pentru penalitățile de întârziere.
Instanța va respinge solicitarea creditoarei de obligare a debitoarea la plata sumei de 138,06 lei, cu titlu de penalități de întârziere pentru plata prestărilor de servicii.
În lumina celor prezentate anterior, instanța constată îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru emiterea unei ordonanțe de plată în ceea ce privește chiriile restante, utilitățiile, prestările de servicii și plata penalităților de întârziere aferente utilităților, iar în baza art 1021 din Codul de procedură civilă, urmează să oblige debitoarea la plata sumei totale de 81.123,15 lei, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, restul capetelor de cerere urmând a fi respinse ce neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ. poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul, prin urmare cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată va fi admisă, debitoarea având o culpă procesuală.
În temeiul art. 452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii. Întrucât creditoarea a făcut această dovadă, propunând ca probă în acest sens, până la data închiderii dezbaterilor pe fond, copie de pe chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei (fila 102) și copie notă de invetar – somație în cuantum de 20 de lei (fila 5), instanța urmează a admite cererea de obligare a debitoarea S.C. Liga Software S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată solicitată de creditoarea Universitatea Politehnica din București prin cererea de emitere a unei ordonanțe de plată și urmează să oblige debitoarea la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
ORDONĂ:
Admite, în parte, cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată de creditoarea UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI în contradictoriu cu debitoarea S.C. LIGA SOFTWARE S.R.L.
Ordonă debitoarei S.C. Liga Software S.R.L. să plătească creditoarei Universitatea Politehnica din București, în termen de 30 zile de la înmânarea sau comunicarea prezentei ordonanțe, suma de 49.137 lei, reprezentând contravaloarea chiriei restante, suma de 27.572,23 lei, reprezentând contravaloarea utilităților neachitate și suma de 1.757,83 lei, reprezentând contravaloarea prestăriilor servicii restante.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a penalitățiilor de întârziere aferente facturilor pentru plata utilităților, în cuantum de 2.575,03 lei, calculate pentru perioada cuprinsă între 01.01.2012 – 31.12.2012, raportat la facturile aferente anului 2012, precum și pentru perioada cuprinsă între 01.01.2013 – 30.06.2013, raportat la facturile aferente anului 2013.
Respinge capetele de cerere privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere aferente sumelor restante, reprezentând chirii și prestări servicii, ca neîntemeiat.
Obligă debitoarea la plata cheltuielilor de judecată către creditoare a sumei de 220 de lei reprezentând taxa timbru și taxă expediere somație.
Cu drept de a formula cerere în anulare, în termen de 10 de zile de la înmânare sau comunicare, la Judecătoria Sectorului 6 București.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.12.2014.
PRESEDINTE: GREFIER:
Observații coordonator de practică
15. Cerere cu valoare redusă – litigii între profesioniști (răspundere contractuală)
Fișa dosarului
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată
Activitatea premergătoare ședinței de judecată a constat în studierea dosarului pentru înțelegerea situației de fapt, precum și a normelor legale incidente în cauză. În cadrul ședinței de judecată, desfășurată în camera de consiliu, părțile nu au fost prezente, iar sub aspect probatoriu, a fost solicitată administrarea numai a probei cu înscrisuri.
Ulterior ședinței din camera de consiliu, am purtat discuții cu președintele completului de judecată cu privire la probatoriul administrat în cauză, precum și cu privire la rolul activ al judecătorului.
Am procedat la întocmirea minutei și la redactarea sentinței civile, iar în cadrul acesteia din urmă, din coroborarea probatoriului administrat în cauză am constatat lipsa dovedirii pretenților de către reclamant, sarcina probei aparținându-i acestuia.
Redactare Sentință
DOSAR NR. 7654/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA NR. 7345
ȘEDINTA PUBLICA DIN DATA 08.10.2014
INSTANTA CONSTITUITA DIN
PREȘEDINTE – XY
GREFIER –WV
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta S.C. CARPATICA ASIG S.A. și pe pârâta S.C. PATY ASIG BROKER DE ASIGURARE S.R.L. având ca obiect cerere cu valoare redusă.
La apelul nominal făcut in ședință camera de consiliu, se prezintă reclamanta, prin consilier juridic, Preda Mihaela, care depune delegație la dosar, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul Codul de procedură civilă pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Reclamanta prin apărător arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să judece cererea.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 1027 coroborat cu art. 94 pct.1 lit. j Noul Cod proc.civ. și art. 107 Cod proc.civ.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă acordă cuvântul părților cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Reclamanta prin apărător estimează durata soluționării procesului la 1 lună.
Instanța, în temeiul art. 238 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 1 zi.
Instanța acordă părților cuvântul pentru propunerea de probe.
Reclamanta prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta prin apărător solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata sumei de 2638, 10 lei, reprezentând contravaloare despăgubire achitate în dosarul de daună și la plata dobânzii legale de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.06.2014, reclamanta S.C. Carpatica Asig S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. Paty Asig Broker de Asigurare S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 2638,10 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate în dosarul de daună RA101B14 și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data scadenței și până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în data de 26.02.2009, între pârâta S.C. Paty Asig Broker de Asigurare S.R.L. și reclamanta S.C. Carpatica Asig S.A., s-a încheiat contractul de mandat – broker de asigurare nr. 48, care avea ca obiect negocierea și încheierea de contracte de asigurare de către broker în numele și în contul asigurătorului. Reclamanta a precizat că prin acest contract, pârâta avea obligația să transmită sau să depună la sediul S.C. Carpatica Asig S.A. exemplarul 2 al polițelor sau contractelor de asigurare încheiate și a documentelor de încasare, pe baza de borderouri de decontare, în maxim 3 zile de la emiterea acestora. De asemenea, această obligație era prevăzută și în cuprinsul actului adițional numărul 4 la Contractul de mandat, termenul fiind de 10 zile calendaristice. Ca urmare a nerespectării acestor obligații, reclamanta a menționat că pârâta este obligată la plata de daune-interese în cuantum egal cu despăgubirea plătită de S.C. Carpatica Asig S.A., și anume suma de 2638,10 lei achitată de către reclamanta S.C. Carpatica Asig S.A. în dosarul de daună RA101B14, precum și dobânda legală.
În drept, cererea de chemare în judecată nu a fost motivată.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei potrivit art. 6 alin. (1) teza a II a din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, reclamanta depus la dosarul cauzei, în copii, notificare către S.C. Paty Asig Broker de Asigurare S.R.L. (filele 9-10), poliță de asigurare nr. HR08405856/20.12.2013 (fila 13), contractul de mandat – broker de asigurare nr. 48/26.02.2009 (filele 14-20), anexa nr. 4 la contractul de mandat nr. 46 (fila 20), anexa nr. 1 la contractul de mandat nr. 46 (fila 22), confirmare de primire (fila 24), ordin de plată nr. 15986/24.03.2014 (fila 25).
Pârâta S.C. Paty Asig Broker de Asigurare S.R.L., deși legal citată nu a depus răspuns la cererea cu valoare redusă și nici nu s-a prezentat la niciun termen de judecată.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin.(1) din Codul de procedură civilă.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Analizând cu prioritate admisibilitatea prezentei cereri, față de dispozițiile art. 1025 alin. (1) din Codul de procedură civilă prin care se prevede că procedura cererii cu valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, se constată îndeplinirea condițiilor de admisibilitate având în vedere obiectul și valoare cererii, și anume plata sumei de 2.638,10 lei pentru neîndeplinirea obligațiilor rezultate din contractul de mandat.
În fapt, între reclamanta S.C. Carpatica Asig S.A. și pârâta S.C. Paty Asig Broker de Asigurare S.R.L. a fost încheiat în data de 26.02.2009 contractul de mandat – broker de asigurare nr. 48 (filele 14-20).
Potrivit art. 969 din Codul civil de la 1864 în vigoare la momentul încheierii contractului de mandat, convenția valabil încheiată are putere de lege între părțile contractante, astfel drepturile și obligațiile prevăzute în cuprinsul acestuia trebuie respectate de către părțile contractante.
Astfel, conform art. 1532 din Codul Civil din 1864, mandatul este un contract în puterea căruia o persoana se obligă la a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit însărcinarea.
Instanța reține că pârâta S.C. Paty Asig Broker de Asigurare S.R.L. are obligația, conform art. 7 lit. k) din contractului de mandat – broker de asigurare nr. 48/26.02.2009, să transmită sau să depună la sediul S.C. Carpatica Asig S.A. exemplarul 2 al polițelor sau contractelor de asigurare încheiate și a documentelor de încasare, pe baza de borderouri de decontare, în maxim 3 zile de la emiterea acestora, însoțite de primele de încasare în numerar sau de documentele care atestă transferul bancar al primelor de asigurare în contul asigurătorului. De asemenea, la art. 15 din contractului de mandat – broker de asigurare nr. 48/26.02.2009 se stipulează că pentru neraportarea asigurărilor încheiate și nepredarea sau nevirarea primelor încasate (dovedite cu borderouri) la termenele din contract, brokerul este obligat la plata de daune-interese. Acestea vor fi în cuantum egal cu despăgubirea plătită de S.C. Carpatica Asig S.A. în baza documentului de asigurare raportat sau decontat după data producerii daunei sau chiar neraportat până la acea dată.
Conform art. 1073 din Codul Civil din 1864, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Pentru a fi incidente dispozițiile anterior menționate, trebuie să se constate o neîndeplinirea a obligației prevăzută în contractul de mandat de către pârâta S.C. Paty Asig Broker de Asigurare S.R.L., neîndeplinire care a avut ca efect producerea unui prejudiciu în sarcina reclamanta S.C. Carpatica Asig S.A..
În concret, instanța nu reține existența unei neîndepliniri a obligației de a depune la sediul S.C. Carpatica Asig S.A. exemplarul 2 al polițelor sau contractelor de asigurare încheiate și a documentelor de încasare, pe baza de borderouri de decontare, în maxim 3 zile de la emiterea acestora, de către pârâta S.C. Paty Asig Broker de Asigurare S.R.L., întrucât din cuprinsul poliței de asigurare nr. HR08405856/20.12.2013 (fila 13) nu reiese aspectul cum că această poliță a fost încheiată de pârâta S.C. Paty Asig Broker de Asigurare S.R.L..
În cuprinsul poliței de asigurare nr. HR08405856/20.12.2013, depusă la dosarul cauzei, nu este menționată ca parte contractantă pârâta S.C. Paty Asig Broker de Asigurare S.R.L, astfel că instanța nu va reține această împrejurare numai pe baza celor susținute de către reclamantă, sarcina probei revenindu-i acesteia din urmă, potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul Civil.
Consecință a faptului că nu se reține existența unei situații prealabile și necesare pentru constatarea îndeplinirii sau a neîndeplinirii unei obligații contractuale de către pârâta S.C. Paty Asig Broker de Asigurare S.R.L., instanța va respinge susținerea reclamantei potrivit căreia pârâta nu a respectat clauzele contractuale.
De asemena, deși potrivit ordinului de plată nr. 15986/24.03.2014 (fila 25) se poate stabili că reclamanta S.C. Carpatica Asig S.A. a achitat suma de 2638,10 lei, această împrejurare nu certifică existența unui dosar de daună și implicit o obligație de despăgubire în sarcina reclamantei.
Invocarea de către reclamantă a dosarului de daună numărul RA101B14 este regăsită numai în cuprinsul notificării pârâtei numărul 321 din data de 02.06.2014 (filele 9-10). Instanța nu va reține această împrejurare numai pe baza afirmației reclamantei S.C. Carpatica Asig S.A., întrucât, așa cum s-a menționat anterior, potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă, sarcina probei îi aparține acesteia.
Prin urmare, pe lângă faptul că nu reiese din niciun mijloc de probă administrat în cauză neîndeplinire obligațiilor contractuale de către pârâta S.C. Paty Asig Broker de Asigurare S.R.L., instanța reține că nu poate exista nici o legătură de cauzalitate între prejudiciul reclamantei în cuantum de 2638,10 lei și o eventuală culpă contractuală a pârâtei.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata daunelor penalizatoare, dispozițiile art. 1088 din Codul Civil din 1864 prevede că, la obligațiile care au de obiect o sump oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo paguba. În acest sens, potrivit art. 1 alin. (1) din O.G. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești: ,,părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.”
Astfel, pentru a fi incidente prevederile menționate anterior, textul legal impune îndeplinirea condiției premisă de existență a obligației de plată a unei sume de bani care nu a fost achitată la data scadentă.
Consecință a celor stabilite anterior, în cazul concret nu suntem în prezența existenței unei obligații de plată de către pârâta S.C. Paty Asig Broker de Asigurare S.R.L., prin urmare, solicitarea reclamantei S.C. Carpatica Asig S.A. de acordare a dobânzii legale este neîntemeiată.
În lumina acestor considerente, în temeiul art.1030 din Codul de procedură civilă, instanța urmează să respingă în totalitate cererea de valoare redusă formulată de către reclamanta S.C. Carpatica Asig S.A., ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ. poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul, prin urmare cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă, reclamanta având o culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. CARPATICA ASIG S.A., cu sediul în localitatea Sibiu, str. Nicolaus Olahus, nr. 5, Turnul A, etajele 3, 4, 5 și 6, cu sediul ales în București, B-dul Unirii , nr. 72, et. 3, Sector 3, înmatriculată la O.R.C. sub nr. J/32/1053/1996, având CUI: 8990884, în contradictoriu cu pârâta S.C. PATY ASIG BROKER DE ASIGURARE S.R.L., cu sediul în Aleea Crăești, nr. 5, bl. AD41, ap. 34, sector 6, București, înmatriculată la O.R.C. sub nr. J40/23807/1993, având CUI: 9676120, ca neîntemeiată
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.10.2014.
PRESEDINTE: GREFIER:
Observații coordonator de practică
16. Acțiune în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare
Fișa dosarului
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată
Anterior ședințelor de judecată am studiat dosarul cauzei cu identificarea etapei procesuale în care acesta se află, precum și pentru identificarea măsurilor viitoare ce se impun a fi luate în cauză.
Pe parcursul ședințelor de judecată am asistat la încuviințarea expertizei tehnice judiciare în specialitatea construcții-evaluarea proprietății imobiliare, la stabilirea obietivelor expertizei, a desemnării expertului tehnic judiciar și la comunicarea părților a dreptului de a avea un expert parte, precum și a obligațiilor acestora, inclusiv de a consemna onorariul expertului în termen de 5 zile.
Astfel, ulterior efectuării plății onorariului provizoriu al expertului, am asistat la întocmirea adreselor necesare pentru încunoștințarea asupra dispunerii expertizei în cauză și a asupra expertului desemnat prin tragere la sorți.
De asemenea, în cadrul ședinței de judecată, ca urmare a depunerii raportului de expertiză la dosarul cauzei, am asistat la încuviințarea obiecțiunilor pârților la raportul de expertiză cu analizarea în concret a temeiniciei acestora.
Ulterior ședințelor de judecată am purtat discuții cu președintele completului de judecată cu privire la măsurile dispuse în cadrul ședinței, precum și la activitățiile viitoare ce se impun a fi efectuate în cauză. De asemenea, am avut în vedere incidența cazurilor de întrerupere a prescripției raportat la situația de fapt concretă. Sub același aspect, am purtat discuții cu președintele completului de judecată referitor la calificarea de către una dintre părți a apărărilor de fond, drept excepții procesuale și implicit asupra modului de soluționare al acestora de către instanța de judecată.
Redactare Sentință
DOSAR NR. 8304/303/2011
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, privind pe reclamantul CRISTACHE ION în contradictoriu cu pârâtele IORDACHE GEORGETA și CIOCHINĂ PAULA.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul personal și asistat de apărător, cu delegație la dosar și pârâtele, prin apărător, Mitran Marius, cu delegație de substituire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea precizărilor solicitate expertului.
Pârâtele prin apărător apreciază că nu s-a răspuns la obiecțiuni ținând cont de grila notarilor publici și de expertiza topografică efectuată în cauză, prețul stabilit este derizoriu, este inadmisibil ca în 2015, un teren să valoreze 250 lei și produsele obținute de pe teren într-un an depășesc valoarea terenului.
Instanța apreciază că expertul a răspuns la obiecțiunile în forma încuviințată de instanță și nu se impune revenirea cu adresă către expert.
Instanța acordă cuvântul pe excepția prescripției dreptului la acțiune și pe fondul cauzei.
Reclamantul prin apărător solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, începând cu data încheierii convenției 08.11.2001 și până în luna octombrie 2010 posesia a aparținut reclamantului-pârât, ori art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția spune că prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie, Decizia 1212/17.02.2005 chiar într-o asemenea acțiune de hotărâre care să țină loc de act autentic, Înalta Curte de Casație și Justiție spune că termenul de prescripție curge din momentul încheierii contractului, însă atunci când promitentul cumpărător a preluat imobilul, deținerea lui cu acordul promitentului vânzător echivalează cu recunoașterea dreptului acestuia. Posesia începând cu luna noiembrie 2001 și până la introducerea acțiunii, posibil cu o lună, două înainte, a aparținut reclamantului, există la dosar răspunsul reclamantului, care la întrebarea nr. 16 din interogatoriul propus a-i fi luat recunoaște că posesia i-a aparținut până în urmă cu 2 ani, dată fiind perioada când a răspuns la interogatoriu, 2012. Răspunsurile la interogatoriu se coroborează cu depozițiile celor doi martori audiați în cauză, la fila 58 din dosar există depoziția martorei Petcu Maria care spune „ eu știu că reclamantul a lucrat terenul până astă toamnă, l-am văzut pe reclamant la recoltarea producției”. De asemenea arată că potrivit depoziției martorului Stoian Mihail, terenul a fost lucrat de reclamant până în urmă cu un an când l-a arat domnul Horceag. Cu privire la fondul cauzei, reclamantul prin apărător, solicită admiterea acțiunii, să se constată că sunt îndeplinite cele 4 condiții cerute în astfel de situații, respectiv, există convenția, înscrisul sub semnătură privată, denumit chitanță, încheiat la data de 08.11.2001, există obiectul, cea de –a doua condiție, terenul fiind identificat de expertul topograf, o a treia condiție se referă la calitatea de proprietar a promitentului vânzător, defuncta Horceag Petruța era singura moștenitoare a tatălui Mihăilă Niculae proprietarul terenului conform titlului de proprietate din anul 1996, există la dosar certificatul nr. 1055/28.10.1992, din care rezultă că singura moștenitoare a defunctului este Horceag Petruța, prin neacceptare a altor două persoane, a unei fiice și a unui alt fiu. De asemenea arată că cea de-a patra condiție este ca prețul să fi fost plătit, din chitanța încheiată la data de 08.11.2001 rezultă cu certitudine că reclamantul a înmânat suma de 3.000.000 lei vechi pârâtei Horceag Petruța, care a semnat chitanța.
Reclamantul prin apărător arată că în speță se aplică și prevederile art. 1176 Cod proc.civ. vechi conform căruia înscrisul sub semnătură privată recunoscut de cel căruia i se opune este privit după lege și are același efect între cele două părți ca și actul autentic, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtele prin apărător solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, să se constate că a intervenit prescripția dat fiind data întocmirii actului, 2001 și data introducerii acțiunii, 2010, arată că înscrisul numit chitanță este o convenție a părților a fost simulată din punctul lor de vedere, pârâta Horceag Petruța a avut cunoștință la încheierea actului că a semnat un act de arendă și nu de vânzarea terenului drept pentru care la încheierea actului pârâta Horceag Petruța nu a vrut să înstrăineze terenul sub nicio formă. Mai mult de cât atât astfel cum a susținut reclamantul prin răspunsul la interogatoriu și apărătorul acestuia la termenul de astăzi susține că posesia nu a fost neîntreruptă, ci a fost întreruptă. De asemenea arată că taxele și impozitele aferente acestui teren din anul 2001 și până în prezent au fost achitate succesiv de pârâta Horceag Petruța, iar ulterior de către un nepot al acesteia. Din punctul lor de vedere reclamantul nu a înțeles să predea terenul astfel cum părțile s-au înțeles verbal de mai multe ori, reclamantul luându-l în mod abuziv, în această chitanță nu este stipulat un termen de încheiere a unei contract de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Pârâtele prin apărător pe fondul cauzei arată că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1169 Cod proc.civ., ulterior încheierii acestei chitanțe Legea nr. 247 /2005 alin. 1lit. 2 titlul 10 impune forma autentică pentru actele având ca obiect teren,, niciodată reclamantul nu a notificat-o pe pârâtă cu privire la încheierea contractului în formă autentică, dar fiind faptul că terenul a fost dat în arendă și nu s-a dorit înstrăinarea lui. În ceea ce privește omologarea rapoartelor de expertiză efectuate în prezenta cauză, arată că este de acord doar cu omologarea raportului de expertiză topografică, în ceea ce privește raportul de expertiză evaluarea proprietății imobiliare, apreciază că este jignitor, solicită să nu se aibă în vedere la pronunțarea hotărârii acest raport, dat fiind faptul că nu se coroborează cu grila notarilor publici și cu concluziile expertului topograf, care sunt aproape valoric. Față de aceste considerente pârâtele prin apărător solicită respingerea acțiunii privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, prețul fiind unul neserios, cu cheltuieli de judecată, separat.
I N S T A N Ț A
Având nevoie de timp pentru a delibera,
D I S P U N E :
Amână pronunțarea la data de 18.02.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
DOSAR NR. 8304/303/2011
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA NR.
ȘEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 18.02.2015
INSTANTA CONSTITUITA DIN
PREȘEDINTE – XY
GREFIER – VW
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamantul-pârât CRISTACHE ION și pe pârâta-reclamantă CIOCHINĂ PAULA, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de X, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi Z, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 22.10.2010, reclamantul Cristache Ion a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Horceag Petruța pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare asupra terenului arabil extravilan cu suprafața de 0,50 ha, evidențiat în titlul de proprietate nr. 78411/06.06.1995.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 08.11.2001, printr+un act sub semnătură privată intitulat ,,chitanță”, pârâta i-a vândut suprafața de teren de 0,50 ha pentru prețul de 300 lei. De asemenea, acesta a arătat că, deși părțile s-au înțeles să se prezinte la notar pentru autentificarea actului, până în prezent, pârâta a refuzat acest lucru. Reclamantul a precizat că din data de 08.11.2001 folosește întreaga suprafață de teren arabil, însă nu a beneficiat de subvenții, cu toate că în fiecare an acesta i-a dat pârâtei o sumă de bani reprezentând taxele și impozitele locale pentru imobilul respectiv. Mai mult, acesta a menționat că a înlocuit gardul de la terenul în cauză pe cheltuiala și munca sa, crezând că pârâta va fi de acord cu perfectarea chitanței în formă autentică.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 111 din Codul de procedură civilă și art. 5 alin. (2) Titlul X din Legea nr. 247/2005.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și proba testimonială, anexând cererii de chemare în judecată: înscrisul sub semnătură privată denumit ,,chitanță” (fila 6), copie buletin Cristache Ion (fila 7), titlul de proprietate nr. 78411/06.06.1995 (fila 8) și carte de indentitate Horceag Petruța (fila 9).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 179 lei, potrivit art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 146/1997 și timbru judiciar în cuantum de 5 lei potrivit O.U.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională (filele 18-22), prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin cererea reconvețională, pârâta-reclamantă a solicitat constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată intitulat ,,chitanță”.
În motivarea excepției prescripției, pârâta a arătat că, având în vedere că în conținutul înscrisului intitulat ,,chitanță” nu a fost stipulat un termen în care părțile să se prezinte la notar în vederea perfectării actelor autentice, termenul general de prescripție de 3 ani, în interiorul căruia reclamantul-pârât putea solicita instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, este împlinit deoarece acesta a început să curgă de la data de 08.11.2001, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă în anul 2010.
Pe fond, pârâta-reclamantă a arătat că la momentul încheierii convenției aceasta a avut în vedere arendarea terenului agricol, intenția sa fiind ca reclamantul să muncească respectivul teren și să-și însușească recolta, în schimbul sumei de 300 de lei. Aceasta a precizat că după o anumită perioadă de la momentul intervenirii acestei înțelegeri, reclamantul-pârât i-a solicitat întocmirea unui înscris pentru a nu se creea impresia folosinței terenului în mod abuziv. Pârâta-reclamantă a menționat că înscrisul sub semnătură privată intitulat ,, chitanță” a fost semnat de către aceasta fără să îl citească crezând că este vorba despre arendarea terenului și având deplină încredere în reclamantul-pârât și în persoana care a întocmit înscrisul. Mai mult, pârâta-reclamantă a arătat că are doar cinci clase, iar la acea dată era în vârstă de 68 de ani. De asemenea, a precizat că suma de 300 lei, reprezentând prețul terenului arabil este exponențial mai mică decât prețul real al imobilului, în fapt aceea sumă reprezenta contravaloarea folosirii terenului, sumă care i-a fost înmânată în mai multe tranșe. Ca urmare a faptului că reclamntul-pârât nu a plătit în mod continuu contravaloarea arendei, aceasta i-a comunicat că înțelege să nu-i mai lase terenul în folosință, motiv pentru care, în prezent, imobilul se află în posesia pârâtei-reclamante. Aceasta a menționat că a fost indusă în eroare cu ocazia semnării ,,chitanței”, fiind incidentă inculsiv eroarea-obstacol, motiv pentru care a solicitat constatarea nulității absolute a înscrisului intitulat ,,chitanță”.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115 și art. 119 din Codul de procedură civilă.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu suma de 183 de lei, potrivit art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 146/1997 și timbru judiciar în cuantum de 5 lei potrivit O.U.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
În dovedirea întâmpinării și a cererii reconvenționale, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Reclamantul-pârât a formulat întâmpinare la cererea reconvențională (fila 24) prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.
În motivare, reclamantul-pârât a arătat că din înscrisul denumit ,,chitanță” reiese voința celor două părți de cumpărare, respectiv vindere a terenului agricol. Consimțământul pârâtei-reclamante nu a fost viciat, această apărare nefiind susținută de nicio probă. În ceea ce privește prescripția dreptului de a solicita constatarea vânzării, reclamantul-pârât a precizat că pârâta-reclamantă nu a avut în vedere dispozițiile privitoare la începutul, suspendarea și întreruperea prescripției. De asemenea, a menționat că pârâta-reclamantă nu a indicat vreun temei de drept în susținerea celor invocate.
La termenul din data de 18.03.2011 pârâta-reclamantă a invocat în fața instanței de judecată excepția necompetenței teritoriale, astfel Judecătoria Răcari, prin sentința civilă nr. 451/18.03.2011, a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cereri în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București. În motivare, s-a arătat că reclamantul-pârât tinde să valorifice un drept de creanță, domiciliul pârâtei-reclamante fiind în Municipiul București, astfel acțiunea civilă va urma regulile prevăzute la art. 5 din Codul de procedură civilă.
La data de 18.01.2012, instanța amânat pronunțarea asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru data de 29.02.2012. Prin încheierea din data de 29.02.2012, instanța apreciind că pentru soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune este necesară administrarea de probe comune cu fondul cauzei, în temeiul art. 137 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a dispus unirea acesteia cu fondul.
Prin încheierea din data de 17.04.2013, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, ca urmare a intervenirii decesului pârâtei-reclamante Horceag Petruța. Având în vedere cererea reclamantului-pârât de repunere a cauzei pe rol, din data de 13.03.2014, prin încheierea din data de 04.06.2014, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol, constatând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 243 pct. 2 din Codul de procedură penală și a introdus în cauză moștenitorii legali ai pârâtei-reclamante Horceag Petruța: soțul supraviețuitor Horceag Ion și fiica sa, Ciochină Paula. În urma decesului soțului supraviețuitor al pârâtei-reclamante, Horceag Ion, precum și ca urmare a constatării împrejurării că Iordache Georgeta, fiica defuncților Horceag Petruța și Horceag Ion, a renunțat în mod expres la succesiunea autorilor săi, dispune citarea în continuare a succesoarei Ciochină Paula, în calitate de pârâtă-reclamantă.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantul-pârât proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâtei-reclamante Horceag Petruța (fila 64), proba testimonială cu audierea a doi martori: Stoian Mihail (fila 56) și Petcu Maria (fila 58), precum și proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, raportul de expertiză fiind întocmit de expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, cadastru și geodezie Diaconescu Mihail Dănuț (filele 77-85, completare: filele 143-144; 187-207), iar pentru pârâta-reclamantă proba cu înscrisuri: certificat de moștenitor nr. 1055/28.10.1992 (filele 55-56), certificat de atestare fiscală (fila 105), chitanțe impozit/taxe pe teren (filele 106-117), certificatul de deces seria DS nr. 235334 (fila 214), certificat de deces seria DZ nr. 930821 (fila 256), certificat de moștenitor nr. 50 din data de 11.09.2014 (filele 262-263), înscrisul declarație notarială autentificată prin încheierea nr. 1252/03.09.2014 (fila 260), interogatoriul reclamantului-pârât (filele 69-72), proba testimonială cu un martor: Constantin Mihaela (fila 57) și expertiză tehnică judiciară în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, raportul de expertiză fiind întocmit de expert tehnic judiciar în specialitatea construcții- evaluarea proprietății imobiliare Dincă Cornelia (filele 247-253; 277-284).
Părțile nu au formulat note scrise.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt,
La data de 08.11.2001, reclamantul-pârât Cristache Ion a încheiat cu defuncta Horceag Petruța, autoarea pârâtei-reclamante Ciochină Paula, înscrisul sub semnătură privată denumit ,,chitanță” prin care se arăta că s-a procedat la cumpărarea terenului arabil în suprafață de 0,50 ha situat în extravilanul localității Potlogi, tarla ,,Șosea Carpenis”, tarla 100/5, parcela 57, Horceag Petruța, în calitate de vânzătoare, primind suma de 300 lei de la reclamatul-pârât Cristache Ion, părțile stabilind că înscrisul întocmit să fie valabil fără a fi modificat până la perfectarea actelor notariale, aspecte ce rezultă din înscrisul depus la dosar la fila 6.
Obiectul înscrisului sub semnătură privată denumit ,,chitanță” reprezentat de terenul arabil a cărui vânzare-cumpărare s-a avut în vedere coincide cu imobilul menționat în cuprinsul titlul de proprietate nr. 78411/06.06.1995 (fila 8), așa cum se arată în cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară (filele 77-79).
Potrivit titlului de proprietate nr. 7841 din data de 06.06.1995 (fila 8), terenul arabil – prevăzut în cuprinsul înscrisului denumit ,,chitanță” s-a aflat în proprietatea numitului Mihăila Nicolae, autorul defunctei Horceag Petruța. Ca urmare a decesului numitului Mihăila Nicolae, bunul imobil a intrat în proprietatea succesoarei universale Horceag Petruța, fiica acestuia, potrivit certificatului de moștenitor nr. 1055/28.10.1992 (filele 55-56).
Instanța reține că, în urma decesului numitei Horceag Petruța, la data de 27.03.2013, astfel cum reiese din certificatul de deces seria DS nr. 235334 (fila 214), moștenitorii legali ai acesteia sunt soțul supraviețuitor Horceag Ion, precum și fiica sa, Ciochină Paula. De asemenea, în urma decesului numitului Horceag Ion, la data de 30.07.2014, potrivit certificatului de deces seria DZ nr. 930821 (fila 256), pârâta-reclamantă Ciochină Paula este unica moștenitoare a acestuia, aspectele menționate rezultând din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 50 din data de 11.09.2014 (filele 262-263). Se constată că Iordache Georgeta, fiica defuncților Horceag Petruța și Horceag Ion, a renunțat în mod expres la succesiunea autorilor săi, astfel cum reiese din coroborarea declarației notariale autentificată prin încheierea nr. 1252/03.09.2014 (fila 260) cu certificatului de moștenitor nr. 50 din data de 11.09.2014 (filele 262-263).
Reclamantul-pârât Cristache Ion a intrat în posesia imobilului, obiect al convenției intervenite între părți, de la data încheierii acesteia de către reclamant și autoarea pârâtei-reclamante, Horceag Petruța, această împrejurare fiind confirmată atât de către defuncta Horceag Petruța, cât și cuprinsă în declarația martorei Petcu Maria (fila 58).
Instanța reține că terenul arabil s-a aflat în posesia reclamantului-pârât până în toamna anului 2010 așa cum reiese din declarația martorului Stoian Mihail (fila 56), precum și din răspunsul reclamantului-pârât la întrebarea numărul 16 din interogatoriu (fila 71). De asemenea, această împrejurare rezultă și din cuprinsul declarație martorei Constantin Mihaela (fila 57) prin care se arată că imobilul – teren arabil nu s-a aflat în posesia defunctei Horceag Petruța.
În drept,
Potrivit art. 137 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În concret, pârâta-reclamantă a invocat prin întâmpinare excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului-pârât de a solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, motivând trecerea unei perioade mai mari de timp decât termenul de 3 ani de la data întocmirii înscrisului denumit ,,chitanță” și până la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.
Instanța va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâta-reclamantă, ca neîntemeiată.
Dreptul de creanță al reclamantului-pârât este supus termenului de prescripție de 3 ani conform art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, care începe să curgă de la data nașterii raportului de drept, adică de la data încheierii actului juridic. Însă, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 prin care se arată că prescriptia se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția. Predarea imobilului ce formează obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare către reclamantul-pârât a avut loc imediat după întocmirea înscrisului denumit ,,chitanță” la data de 08. 11.2001, aspect necontestat de către părți, și s-a aflat în posesia acestuia până în toamna anului 2010, astfel cum anterior s-a reținut. Astfel, lăsarea terenului arabil – obiect al convenției în posesia reclamantului-pârât echivalează cu o recunoaștere a dreptului acestuia de a solicita încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Recunoașterea dreptului la acțiune de către cel în folosul căruia curge reprezintă o întrerupere a dreptului a termenului de prescripție. De asemenea, în cuprinsul art. 17 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 se stipulează că după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție. Prin urmare, instanța constată că un nou termen de prescripție a început să curgă de la data înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată, 22.10.2010, fără a se fi împlinit termenul de 3 ani.
Pe fondul cauzei, conform art. 969 din Codul Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Instanța reține că reclamantul-pârât Cristache Ion a încheiat cu autoarea pârâtei-reclamante, Horceag Petruța, un înscris sub semnătură privată denumit ,,chitanță” prin care se arătă că reclamantul-pârât a cumpărat terenul arabil în suprafață de 0,50 ha situat în extravilanul localității Potlogi, tarla ,,Șosea Carpenis”, tarla 100/5, parcela 57, și a plătit suma de 300 lei, reprezentând contravaloarea imobilului.
Înscrisul sub semnătură privată este acel înscris întocmit de părți, fără intervenția vreunui organ al statului, semnat de părțile de la care emană. Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este un antecontract prin care se naște în sarcina părților obligația de a face, respectiv de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Cu privire la valabilitatea actului juridic încheiat între părți, dispozițiile art. 2 din Legea numărul 54 din 2 martie 1995 privind circulația juridică a terenurilor, prevăd că terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică.
În fapt, instanța reține că reclamantul-părăt Cristache Ion și autoarea pârâtei-reclamante au întocmit un înscris sub semnătură privată, prin care se arată în mod explicit faptul că s-a procedat la ,,cumpărarea” imobilului situat în extravilanul localității Potlogi, tarla ,,Șosea Carpenis”, tarla 100/5, parcela 57, moment în care reclamantul-pârât a plătit suma de 300 de lei reprezentând prețul integral al terenului. În baza dispozițiilor menționate anterior, acest act denumit ,,chitanță” și semnat de părțile contractante nu poate avea valoarea juridică a unui contract de vânzare-cumpărare, cerința formei autentice prevăzută pentru valabilitatea actului juridic nefiind îndeplinită.
În ceea ce privește neîndeplinirea unei condiții de formă a contractul de vânzare-cumpărare, instanța are în vedere faptul că prin conversiunea actului juridic se înțelege considerarea manifestării de voință în sensul în care reprezintă un act juridic valabil. Astfel se apreciază că înscrisul sub semnătură privată încheiat între reclamantul-pârât și autorul pârâtei-reclamante, Horceag Petruța, poate avea valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, care naște în sarcina părților obligații de a face, adică de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare.
Pentru a interveni conversiunea actului juridic, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe un element de diferență între actul juridic nul și actul juridic ce urmează a fi considerat valabil, actul juridic ce urmează a fi socotit valabil să îndeplinească toate condițiile de valabilitate și manifestarea de voință a părților să fie favorabilă conversiunii, adică să nu rezulte intenția părților de inadmisibilitate a conversiunii.
În ceea ce privește prima condiție, de existență a unui element de diferență, instanța constată această condiție este îndeplinită întrucât pentru înstrăinarea unui imobil este necesară încheierea valabilă a unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică prin care să se transmită dreptul de proprietate, însă prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată se naște obligația părților de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare, elementul de diferență constând atât în ceea ce privește conținutul acestora, cât și efectele sau forma celor două acte.
Referitor la condiția de a nu exista o manifestare neîndoielnică a părților care să facă imposibilă conversiunea actului juridic lovit de nulitate, instanța are în vedere cuprinsul înscrisului sub semnătură privată încheiat de către reclamantul-pârât și autorul pârâtei-reclamnte la data de 08.11.2001, prin care se arată că reclamantul-pârât ,,cumpără” terenului arabil situat în extravilanul localității Potlogi, tarla ,,Șosea Carpenis”, tarla 100/5, parcela 57 aflat în proprietatea defunctei Horceag Petruța, iar aceasta din urmă a primit de la reclamantulul-pârât suma de 300 lei, reprezentând contravaloarea imobilului, astfel încât nu există elemente de natură a duce la concluzia de existență a unei manifestări a intenției contrare intervenirii conversiunii.
Ultima condiție pentru a opera conversiunea este ca actul juridic lovit de nulitate să cuprindă toate elementele constitutive ale actului juridic ce urmează a fi considerat valabil încheiat. Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este un antecontract de vânzare-cumpărare care trebuie să îndeplineacă toate cerințele unui act juridic valabil încheiat, în acest sens, conform art. 948 din Codul Civil, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauza licită.
Cu privire la capacitatea părților raportului juridic, se constată că acestea nu s-au aflat în niciunul dintre cazurile privind incapacitatea, astfel încât părțile puteau încheia un antecontract de vânzare-cumpărare. Apărarea cuprinsă în întâmpinarea formulată de către defuncta Horceag Petruța, potrivit căreia, la momentul întocmirii înscrisului denumit ,,chitanță”, aceasta era în vârstă de 68 de ani, nu este de natură, doar prin invocarea acestei împrejurări, să ducă la concluzia lipsei de capacitate în absența indicării unui probatoriu în susținerea celor invocate, având în vedere că potrivit art. 1169 din Codul Civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Consimțământul părților a fost valabil exprimat la data încheierii înscrisului sub semnătură privată în sensul de înstrăinare a imobilului situat în extravilanul localității Potlogi, tarla ,,Șosea Carpenis”, tarla 100/5, parcela 57, fără a fi viciat de vreun viciu de consimțământ.
Sub acest aspect, în ceea ce privește cererea reconvențională prin care se solicită constatarea nulității absolute a convenției încheiate între părți ca urmare, atât a existenței erorii cu privire la natura contractului, cât și a existenței dolului – viciu de consimțământ, instanța urmeză să respingă aceaste susțineri având în vedere următoarele.
Astfel, potrivit art. 953 Codul Civil, consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare sau surprins prin dol. În cuprinsul art. 954 Codul Civil, se arată că eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției. Instanța va respinge susținerea pârâtei-reclamante potrivit căreia defuncta Horceag Petruța, la momentul întocmirii înscrisului denumit ,,chitanță”, a avut în vedere arendarea terenului arabil, iar nu vânzarea acestuia. Intenția defunctei Horceag Petruța reiese prin stipularea în mod concret în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare a faptului că s-a procedat la cumpărarea terenului arabil, Horceag Petruța primind suma de 300 lei, iar părțile stabilind că înscrisul întocmit să fie valabil fără a fi modificat până la perfectarea actelor notariale. Mai mult, susținere existenței erorii ca viciu de consimțământ contravin aspectelor relatate de către martora Petcu Maria prin care se arată că aceasta le-a explicat părților raportului juridic conținutul înscrisului.
Cu toate acestea, instanța constată că pentru a se cere anularea contractului ca urmare a existenței erorii – viciu de consimțământ trebuie ca eroarea să fie scuzabilă, în sensul de a nu fi imputabilă ignoranței, pasivității sau lejerității vânzătorului. Astfel, se sancționează neîndeplinirea de către victima erorii a obligației de a se informa cu prilejul încheierii contractului. Această informare presupune efectuarea unor acțiuni normale, în condițiile contractului preconizat, de către partea interesată, pentru a verifica toate aspectele relevante pentru formarea unui consimțământ valabil.
În cauza dedusă judecății, invocarea existenței erorii scuzabile ca viciu de consimțământ este lipsită de temei, întrucât autoarea pârâtei-reclamante, defuncta Horceag Petruța, cu minime diligențe putea lua la cunoștiință conținutul înscrisului, în condițiile în care acesta a fost semnat de către ambele părți.
În ceea ce privește dolului ca viciu de consimțământ, potrivit art. 960 alin. (1) din Codul Civil, dolul este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de una din părti, sunt astfel, încât este evident că, fără aceste mașinații, cealalta parte n-ar fi contractat. O primă condiție de existență a dolului este întrebuințarea de mijloace viclene de una dintre părți. În fapt, prin cererea reconvențională se invocă inducerea în eroare a defunctei Horceag Petruța, fără a se arăta în mod concret în ce au constat mijloacele viclene întrebuințate de către reclamantul-pârât Cristache Ion și fără a se solicita administrarea vreunei probe în susținerea celor menționate, având în vedere că potrivit art. art. 960 alin. (2) din Codul Civil, dolul nu se presupune, ci trebuie dovedit.
Având în vedere acestea, se constată existența unui consimțământ serios care a provenit de la o persoană cu discernământ.
Potrivit art. 962 din Codul Civil, obiectul convențiilor este acela la care părțile sau numai una din părți se obligă. Astfel, instanța constată îndeplinită această condiție întrucât în cazul unui antecontract de vânzare-cumpărare se naște obligația în sarcina părților de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare, iar prin faptul că la momentul încheierii antecontractului promitentul cumpărător a plătit prețul integral, iar promitentul vânzător a lăsat imobilul în posesia promitentului cumpărător nu contravine obiectului actului juridic de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește obiectul derivat, acesta este determinat chiar în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare, fiind identificat atât imobilul, terenul arabil prevăzut în titlului de proprietate nr. 7841 din data de 06.06.1995, cât și prețul acestuia, și anume suma de 300 lei, iar terenul se afla în circuitul civil.
Instanța va respinge apărarea pârâtei-reclamante prin care se arată că în cuprinsul înscrisului intitulat ,,chitanță” nu este indicată suprafața terenului arabil, iar din titlul de proprietate nr. 7841 din data de 06.06.1995 nu rezultă o suprafață de 0,50 ha, întrucât aceasta contravine concluziilor cuprinse în raportul de expertiză tehnică judiciară prin care se arată că terenul prevăzut în titlul de proprietate nr. 78411/06.06.1995 coincide cu terenul menționat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare.
De asemenea, în ceea ce privește capătul din cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă prin care se solicită constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare pentru lipsa prețului serios, acesta urmează să fie respins ca neîntemeiat.
Astfel, potrivit art. 1303 din Codul Civil, prețul vânzării trebuie să fie serios. În concret, instanța constată îndeplinită această condiție, în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare părțile prevăzând plata sumei de 300 lei, cu titlu de preț. Având în vedere momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, la data de 08.11.2001, acesta nu putea fi considerat un preț derizoriu și neserios. Conform raportului de expertiză tehnică judiciară (filele 247-250), valoarea terenului arabil la nivelul anului 2001 este de 250 lei, aspect care se coroborează cu declarația martorei Petcu Maria (fila 58), prin care se arată că, la momentul întocmirii înscrisului denumit ,,chitanță” prețul unui teren arabil cu o suprafață mai mare era inferior sumei de 300 de lei.
Conform art. 968 din Codul Civil, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contravie bunelor moravuri și ordinii publice. Instanța constată că prin înscrisul sub semnătură privată încheiat între reclamantul-pârât Cristache Ion și autorul pârâtei-reclamante, Horceag Petruța, nu s-a urmărit încălcarea normelor legale și nu contravine bunelor moravuri sau ordinii publice.
Ca urmare a analizei efectuate, instanța constată îndeplinite toate condițiile legale pentru intervenirea conversiunii actului juridic nul pentru neîndeplinirea cerinței formei autentice și reține că înscrisul sub semnătură privată încheiat de reclamantul-pârât Cristache Ion și autorul pârâtei-reclamante, Horceag Petruța, are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, având în vedere faptul că pentru încheierea valabilă a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare nu este necesară forma autentică.
Potrivit art. 1073 din Codul Civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, iar în art. 1075 din Codul Civil se prevede că orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.
În concret, instanța constată că prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, s-a născut obligația de a face în patrimoniul promitentei-vânzătoare, Horceag Petruța, adică de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare. Având în vedere calitate de moștenitor a defunctei Horceag Petruța, precum și în mod succesiv, al defunctului Horceag Ion, obligația de a face s-a transmis în patrimoniul pârâtei-reclamante Ciochină Paula.
Dispozițiile art. 1077 din Codul Civil arată că, nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate de asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului. În acest sens, în lumina principiului executării în natură a obligației de a face, instanțele judecătorești pot pronunța, pe baza unui antecontract de vânzare-cumpărare, o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare. Pentru a fi posibilă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, antecontractul de vânzare-cumpărare trebuie să fie valabil încheiat și bunul a cărui vânzare se solicită să se afle în patrimoniul debitorului obligației de a face.
În ceea ce privește prima condiție de respectare a cerințelor de valabilitate a antecontractului de vânzare-cumpărare, aceasta este îndeplinită conform analizei anterioare în urma căreia s-au constatat întrunite toate condițiile prevăzute de art. 948 din Codul Civil.
Referitor la condiția de existență a terenului, obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare, în patrimoniul pârâtei-reclamante Ciochină Paula, succesoare a obligației promitentei-vânzătoare, Horceag Petruța, instanța constată că această condiție este îndeplinită.
În acest sens, se constată că imobilul care a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 08.11.2001 între reclamantul-pârât Cristache Ion și autoarea pârâtei-reclamante, se află în patrimoniul acestei din urmă, moștenitoare a defunctei Horceag Petruța, precum și, succesiv, a defunctului Horceag Ion.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă cererea reconvețională formulată de către pârâta-reclamntă Ciochină Paula, ca neîntemeiată și va admite cererea de chemare în judecată, constatând că între reclamantul-pârât Cristache Ion, în calitate de cumpărător, și autoarea pârâtei-reclamante, Horceag Petruța, în calitate de vânzătoare, a intervenit convenția de vânzare-cumpărare cu privire imobilul – teren arabil în suprafață de 0,50 ha situat în extravilanul localității Potlogi, tarla ,,Șosea Carpenis”, tarla 100/5, parcela 57, prezenta hotărâre urmând să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În temeiul art. 77¹ alin. (6) din Codul fiscal, prezenta hotărâre se va comunica organului fiscal, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive.
Având în vedere prevederile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, legea cadastrului și publicității imobiliare, prezenta hotărâre se va comunica oficiului de cadastru, la biroul de carte funciară al judecătoriei în a cărei rază de activitate se află imobilul, în ternem de 3 zile de la data rămânerii definitive.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă partea, care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Instanța constată că reclamantul-pârât Cristache Ion nu a solicitat obligarea pârâtei-reclamnte la plata cheltuielilor de judecată, aceasta din urmă având o culpă procesuală, astfel încât urmează a se lua act de această împrejurare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâta-reclamantă Ciochină Paula, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de reclamantul-pârât CRISTACHE ION, cu domiciliul în comuna Potlogi, județul Dâmbovița, având CNP: 1310723154207 în contradictoriu cu pârâta-reclamantă CIOCHINĂ PAULA, domiciliată în București, strada Valea Ialomiței, nr. 4, bl. C11, sc. B, etaj 8, ap. 71, având CNP: [anonimizat].
Constată că între reclamantul-pârât Cristache Ion, în calitate de cumpărător, și autoarea pârâtei-reclamante, Horceag Petruța, în calitate de vânzătoare, a intervenit convenția de vânzare-cumpărare cu privire imobilul – teren arabil în suprafață de 0,50 ha situat în extravilanul localității Potlogi, tarla ,,Șosea Carpenis”, tarla 100/5, parcela 57.
Prezenta hotărâre va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Respinge cererea reconvețională formulată de pârâta-reclamantă Ciochină Paula în contradictoriu cu reclamantul-pârât Cristache Ion, ca neîntemeiată.
Prezenta hotărâre se va comunica organului fiscal, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Prezenta hotărâre se va comunica biroului de carte funciară al judecătoriei în a cărei rază de activitate se află imobilul situat în extravilanul localității Potlogi, tarla ,,Șosea Carpenis”, tarla 100/5, parcela 57, ăn termen de 3 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sector 6 București.
Pronunțată în ședintă publică, astăzi, 18.02.2015.
PRESEDINTE, GREFIER,
Observații coordonator de practică
17. Plângeri împotriva proceselor-verbale de constatare a contravențiilor și aplicării sancțiunilor contravenționale
Fișa dosarului
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată
Preliminar ședinței de judecată am studiat dosarul cauzei pentru identificarea cererilor, excepților și apărărilor formulate de părți, precum și legislația incidentă în cauză. Sub aspect probatoriu am constatat necesitatea, concludența și utilitatea înscrisurilor solicitate de către părți a fi administrate în cauză.
În cadrul ședinței de judecată, părțile nu au fost prezente, solicitând judecarea cauzei în lipsă. În cadrul acestui dosar am întocmit minuta și sentința, pe baza discuțiilor purtate cu președintele completului de judecată.
Redactare Sentință
Dosar nr. 7172/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA NR. 7336
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 08.10.2014
INSTANTA COMPUSA DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI – ,,RADET” în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul Codul de procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 94 pct. 4 Noul Cod proc.civ. coroborat cu dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere locul săvârșirii faptei.
În temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 1 zi.
Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ încuviințează petentei proba cu înscrisuri și intimatei proba cu înscrisuri și mijloacele materiale de probă -planșele foto depuse la dosar, apreciind că probele sunt admisibile și pot duce la dezlegarea pricinii.
Instanța, constatând încheiată cercetarea procesului, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.06.2014, petenta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București – ,,RADET” a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București anularea procesului-verbal de contravenție seria C nr. 0005247/22.05.2014, exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate și în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petenta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București – ,,RADET” a arătat că la data de 28.05.2014 a fost întregistrat la registratura unității procesul verbal de contravenție seria C nr. 0005247/22.05.2014 prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cunatum de 1500 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 5 raportat la art. 10 lit.c) din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului București nr. 3/1995 privind ocuparea terenurilor aparținând domeniului public al municipiului București, pentru executarea de lucrări tehnico-edilitare, respectiv pentru neefectuarea pavajului pe traseul lucrărilor executate în subteran la rețeaua de distribuție a energieii termice din trotuarul aferent blocului O7, sc. C din strada Roșia Montană, nr. 6, Sector 6, București. Întrucât sancțiunea a permis achitarea a jumătate din minimul prevăzut de lege, petenta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București – ,,RADET” a achitat suma de 750 lei. Petenta a susținut că procesul-verbal de contravenție nu îndeplinește condițiile legale de fond, și anume: în conținutul acestuia nu este descrisă cu claritate situația, vinovăția și pericolul social al faptei. De asemenea, petenta a arătat că intervenția de remediere a unei avarii la rețeaua de termoficare care a afectat atât carosabilul, cât și trotoarul, a fost efectuată pe baza autorizației de intervenție nr. 4637, nr. 2464 cu prelungirea nr. 2599, emise de Primăria Municipiului București și cu acordul Poliției Rutiere dat prin anunțul 2148. De asemenea, petenta a precizat că la data de 28.05.2014, trotuarul a fost adus la starea inițială, după ce la data efectuării lucării s-a procedat la turnarea mixturii asfaltice pe carosabil, urmând a turna mixtura asfaltică și pe trotuar.
În drept, petentul Regia Autonomă De Distribuție a Energiei Termice București – ,,RADET” a invocat dispozițiile O.G. nr 2/2001 și ale din Hotărârii Consiliului Local al Municipiului București nr. 3/1995.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei în temeiul art 19 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copii, procesul verbal de contravenție seria C nr. 0005247/22.05.2014 (fila 17) și ordin de plată nr. 4211/29.05.2014(fila 39).
Intimata Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București a depus întâmpinare (filele 21-23) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat, în esență, procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic încheiat. Petenta nu a refăcut pavajul pe traseul lucrărilor efectuate în subteran la rețeaua de distribuție a energiei termice din trotuar, iar aceste lucrări trebuia să fie finalizate până la data de 15.05.2014 conform ultimului aviz de avarie nr. 2380.1/15.05.2014. De asemenea, intimata a menționat că solicitarea petentei de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertisment trebuie respinsă, deoarece petenta își recunoaște culpa și o restrânge la un grad de pericol social redus, deși nu a refăcut îmbrăcămintea asfaltică a carosabilului pe o suprafață de 25 m², determinând acumularea de ape pluviale.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205-208 din Codul de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001 și Hotărârea Consiliului Local al Municipiului București nr. 3/1995.
În dovedirea celor menționate, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copii, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria C nr. 0005247/22.05.2014 (fila 29), punct de vedere Direcția Control – Serviciul Control Lucrări Edilitare și Afișaj Stradal (fila 27), confirmarea de primire din data de 28.05.2014 (fila 30), adresa de înaintare nr. 300/23.05.2014 (fila 28), proces-verbal de inspecție nr. 2380.1/C/15.05.2014 (filele 32-34), lista cu avarii- sector 6 (filele 35-37), planșe foto executate la fața locului (filele 33-34), adresă RADET de confirmare a achitării amenzii contravenționale aplicate nr. 17991/03.06.2014(fila 38).
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru petenta Regia Autonomă De Distribuție a Energiei Termice București – ,,RADET” proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimata Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București, proba cu înscrisurile depuse la dosar considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin.(1) din Codul de procedură civilă.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 22.05.2014, intimata Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București, a procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria C nr. 0005247, prin care petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cunatum de 1500 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 5 raportat la art. 10 lit.c) din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului București nr. 3/1995, pentru neefectuarea pavajului pe traseul lucrărilor executate în subteran la rețeaua de distribuție a energieii termice din trotuarul aferent blocului O7, sc. C din strada Roșia Montană, nr. 6, Sector 6, București, astfel cum reiese din conținutul procesului-verbal de contravenție (fila 29).
Instanța reține că acesta a fost comunicat petentei la data de 28.05.2014, conform confirmării de primire din data de 28.05.2014 (fila 30) și adresei de înaintare nr. 300/23.05.2014 (fila 28).
Astfel, la data de 15.05.2014, petenta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București – ,,RADET” a intervenit în zona blocului O7, sc. C din strada Roșia Montană, nr. 6, Sector 6, București pentru remedierea unei avarii la rețeaua de termoficare care a afectat atât carosabilul, cât și trotoarul.
Cu această ocazie, petenta a efectuat lucrări tehnico-edilitare la rețeaua subterană pe terenul aparținând domeniului public al municipiului București, în acest fel afectând o parte a carosabilului și a trotuarului.
La data efectuării respectivei lucrări, petenta Regia Autonomă De Distribuție a Energiei Termice București – ,,RADET” a procedat la remedierea avariilor produse numai în ceea ce privește partea carosabilă, prin turnarea mixturii asfaltice, fără a proceda în același fel și cu privire la trotuarul afectat, toate aceste aspecte fiind confirmate de ambele părți și nefiind necontestate.
La ora 12:30, în data de 15.05.2015, agentul constatator din cadrul Poliției Locale a municipiului București, a procedat la întocmirea procesului-verbal de inspecție nr. 2380.1/C/15.05.2014 (filele 32-34) din care reiese că Regia Autonomă De Distribuție a Energiei Termice București – ,,RADET”, ca urmare a intervenției în subteran pentru remedierea unei avarii la rețeaua primară de termoficare în carosabil și în trotuarul respectiv, în fața blocului O7, sc. C din strada Roșia Montană, nr. 6, Sector 6, București, nu a adus la starea inițială pavajul prin aplicarea stratului de asfalt, imediat după terminarea lucrărilor.
Instanța reține că, la data de 20.05.2014, s-a efectuat o nouă verificare la adresa respectivă, ocazie în care s-a constatat că intervenția în subteran la rețeaua de distribuție a energiei termice din trotuar se află în același stadiu și nu a fost remediată prin aplicarea stratului de asfalt, așa cum rezultă din punctul de vedere al Direcției Control – Serviciul Control Lucrări Edilitare și Afișaj Stradal (fila 27) și necontestat de către petentă.
În urma primirii procesului-verbal de contravenție, petenta Regia Autonomă De Distribuție a Energiei Termice București – ,,RADET” a procedat la achitarea sumei de 750 lei, reprezentând jumătate din minimul prevăzut de lege, așa cum rezultă din ordinul de plată nr. 4211/29.05.2014 (fila 39).
De asemenea, instanța constată că petenta și-a îndeplinit obligația de refacere a pavajelor din zona trotuarului, la data de 28.05.2014, adică în ziua primirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria C nr. 0005247/22.05.2014, astfel cum petenta a afirmat, acest aspect nefiind contestat de către intimată.
În drept, conform art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și hotărăște asupra sacțiunii aplicate.
Astfel, potrivit art. 17 din O.G. nr 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
În concret, instanța constată că nu este incident niciun caz de nulitate absolută a procesul-verbal de contravenției seria C nr. 0005247/22.05.2014, în cuprinsul acestuia fiind cuprinse mențiunile a căror lipsă sunt sancționate cu nulitatea absolută a procesul-verbal.
Se va respinge susținerea petentei Regia Autonomă De Distribuție a Energiei Termice București – ,,RADET” potrivit căreia procesul-verbal nu îndeplinește condițiile de fond ca urmare a faptului că nu au fost menționate în mod concret situația, vinovăția și pericolul social al faptei. Acest fapt, întrucât la art. 5 pct. 1 din H.C.G.M.B. nr. 3/1995 se arată că agenții economici și persoanele fizice care au obținut autorizație să execute lucrării la rețeaua subterană pe terenul aparținând domeniului public al Municipiului București sunt obligați să execute lucrările de refacere a pavajelor imediat după terminarea lucrărilor din subteran.
Prin urmare, fapta petentei de a nu aduce la starea inițială pavajul prin aplicarea stratului de asfalt, imediat după terminarea lucrărilor, și anume la data de 15.05.2014, constituie contravenție la momentul împlinirii acestui termen, dacă aceasta nu își îndeplinește obligația legală.
În ceea ce privește situația concretă, instanța constată că aceasta rezultă din conținutul procesului-verbal de contravenției seria C nr. 0005247/22.05.2014, în acesta fiind indicat că nu a fost refăcut pavajul pe traseul lucrărilor executate în subteran la rețeaua de distribuție a energiei termice din trotuarul aferent blocului O7, sc. C din strada Roșia Montană, nr. 6, Sector 6, București. Mai mult, existența faptei este recunoscută de chiar petenta Regia Autonomă De Distribuție a Energiei Termice București – ,,RADET” , prin afirmarea faptului că în ziua efectuării lucrărilor, și anume 15.05.2014, aceasta a procedat la turnarea mixturii asfaltice pe partea carosabilă, fără a proceda în același fel și cu privire la trotuarul afectat și avut în vedere la întocmirea procesului-verbal de contravenție.
Referitor la existența unei vinovății, instanța reține că petenta a avut reprezentarea faptelor sale, cunoscând că în sarcina sa există obligația de refacere a pavajelor imediat după terminarea lucrărilor din subteran, obligație căreia intimata s-a conformat numai parțial, și anume prin refacerea părții carosabile, iar nu și a zonei trotuarului. De asemenea, instanța constată că petenta a persistat în starea sa de inacțiune care a durat din data de 15.05.2014 și până la data primirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției din data de 28.05.2014, moment în care a procedat la turnarea mixturii asfaltice și în zona trotuarului.
Raportat la existența pericolului social, instanța constată că potrivit art. 5 pct. 1 din H.C.G.M.B. nr. 3/1995, în care este cuprinsă contravenția săvârșită, pericolul social este prezumat, fiind în prezența unei contravenții de pericol. Astfel, legiuitorul a prezumat că prin simpla neconformare la textul legal, de a nu reface pavajele imediat după terminarea lucrărilor din subteran, există o stare de pericol. Consecință a reținerii, potrivit celor menționate anterior, a faptei în sarcina petentei Regia Autonomă De Distribuție a Energiei Termice București – ,,RADET”, se constată existența pericolului social prin săvârșirea contravenției.
În speță, petenta deși îi revenea sarcina probei conform art. 249 C.proc.civ., nu a dovedit o situație de fapt contrară celei reținută de agentul constatator prin procesul-verbal, nefiind răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 prevede că sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, la art.10 alin. (1) lit.c) din H.C.L.M.B. nr. 3/1995 se arată că nerespectarea prevederilor din prezentele Norme constituie contravenție pentru care se aplică sancțiuni contravenționale principale, după cum urmează: încălcarea prevederilor art.5 pct.1 se sancționează cu amenda de la 1 500 la 2 500 lei.
În concret, petenta Regia Autonomă De Distribuție a Energiei Termice București – ,,RADET” a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 1 500 lei, minimul prevăzut de lege. Instanța constată că aceasta nu este disproporționată în raport cu criteriile care trebuie avute în vedere la individualizarea sancțiunii. Cu privire la primul aspect, gradul de pericol social al faptei, legiuitorul a prevăzut sancționarea faptei de a nu reface pavajele imediat după terminarea lucrărilor din subteran, fără dovedirea unei vătămari, astfel existența unui pericol social este prezumată. Petenta nu și-a îndeplinit în termen obligația legală, conformarea la normele legale a avut loc la data de 28.05.2015, data primirii procesului-verbal de contravenție. Astfel, prin inacțiunea sa, petenta, chiar dacă nu a urmărit un scop prejudiciabil, aceasta a acceptat producerea urmării imediate. Urmarea produsă constă în pericolul creat ca urmare a neîndeplinirii la timp a unei obligații legale, starea de inacțiune a petentei durând până la 14 zile, din momentul în care trebuia să execute lucrarea de reparație a trotuarului: 15.05.2014 și până la data de 28.05.2014, când acestă lucrare a fost efectuată. Instanța reține că fapta petentei are în vedere zona trotuarului, aceasta fiind destinată traficului pietonilor. Astfel, trebuie asigurat un climat favorabil circulației pietonale, fără să existe pericolul de accidentare, aspect care nu a fost respectat în cazul de față. Sancționarea petentei cu minimul amenzii prevăzute de lege, în raport cu toate circumstanțele menționate anterior, nu este excesivă, prin urmare solicitarea de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul nu este întemeiată.
În lumina acestor considerente, ca urmarea a constatării legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenției seria C nr. 0005247/22.05.2014 și a analizei individualizării sancțiunii aplicate petenta Regia Autonomă De Distribuție a Energiei Termice București – ,,RADET”, instanța urmeză să respingă plângerea contravențională și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul. Instanța constată că petenta Regia Autonomă De Distribuție a Energiei Termice București – ,,RADET” are o culpă procesuală și va respinge cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI – ,,RADET” , cu sediul în str. Cavafii Vechi, nr. 15, Sector 3, București, înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub. Nr. J40/195/1991, având C.I.F. RO – 361218, cont RO87 RNCB 0074 0064 2303 0001 – B.C.R. Filiala Sector 3, telefon: 0372 148 000, fax: 021 312 30 18, reprezentată legal prin Director General Marian Agiu, în contradictoriu cu Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București, cu sediul în București, sector 5, Bd. Libertății, nr. 18, bl. 104, cod fiscal 28412052, reprezentată legal de Director General Ion Țincu, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria C nr. 0005247 emis la data de 22.05.2014, ca neîntemeiată.
Respinge cererea petentei Regia Autonomă De Distribuție a Energiei Termice București – ,,RADET” de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.10.2014.
PRESEDINTE: GREFIER:
Observații coordonator de practică
18. Cerere în materia executării silite – contestație la executare
Fișa dosarului
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată
Anterior ședinței de judecată am studiat dosarul, am identificat situația de fapt, precum și stadiul executării silite. De asemenea, am identificat dispozițiile legale incidente în cauză pentru fiecare petit al contestației la executare, având în vedere modul de formulare al contestației de către contestatoare fără a se preciza în concret actele a căror anulare o solicită, ori anularea întregii proceduri de executare silită. Mai mult, în cuprinsul cererii se are în vedere publicația de vânzare emisă de către executorul judecătoresc. În acest sens, am avut în vedere stadiul procedurii de executare silită, precum și apărările părților cu dovedirea acestora pe baza probelor administrate în cauză. În legătură cu activitățiile cu caracter administrativ, am observat aplicarea dispozițiilor care impun solicitarea dosarului de executare de la biroul executorului judecătoresc, în acest sens, președintele completului de judecată întocmind o adresă adresată acestuia. Mai mult, am avut în vedere și posibilitățiile legale ce pot rezulta în urma aplicării prevederilor codului de procedură civilă în cazul unui refuz al biroului executorului judecătoresc de înaintare a dosarului de executare.
În cadrul ședinței de judecată, ca urmare a faptului că părțile nu au avut alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul pe fondul cauzei, apărătorii părților formulând concluzii atât asupra excepției unite cu fondul, cât și asupra fondului cauzei.
După închiderea dezbaterilor, am procedat la întocmirea minutei, aceasta fiind confruntată cu minuta întocmită de președintele completului de judecată, soluția dată în cauză fiind aceeași. Am purtat discuții referitoare la reținerea situației de fapt rezultată din coroborarea probatoriului administrat în cauză, precum și asupra aplicării concrete a normelor care reglementează procedura executării silite, la cauza dedusă judecății, ulterior întocmind sentința.
Redactare Sentință
Dosar nr. 16323/303/2013
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7325
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.10.2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE – XY
GREFIER – WV
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea VIZITIU MARIA, intimata S.C. VOLKSBANK ROMÂNIA S.A. și S.C. RABON CREDIT SOLUTION ROMÂNIA S.R.L. având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă intimata, prin apărător, Giurea Bogdan Mihail, care depune delegație de substituire la dosar, lipsind contestatoarea și intimata SC RABON CREDIT SOLUTION ROMANIA SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință 18.09.2014 a unei cereri formulate de contestatoare, prin care solicită ca intimata să depună la dosar o copie lizibilă a anexei la contract, a contractului cadru de cesiune și a anexei nr. 1 a contractului de cesiune și în data de 08.10.2014 depunerea unei cereri formulate de contestatoare prin care solicită lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței, fiind în imposibilitate de prezentare la începutul ședinței, din motive medicale.
Intimata prin apărător arată că se opune cererii de lăsare a dosarului la sfârșitul ședinței, formulată de contestatoare, întrucât trebuie să ajungă la Curtea de Apel București și Tribunalul București.
Instanța, având în vederea opoziția exprimată de intimată și că nu s-a făcut dovada motivelor invocate, dosarul fiind luat la ordine, constată că nu poate lăsa dosarul la sfârșitul ședinței de judecată.
Instanța acordă cuvântul pe cererea de suspendare a executării silite și admisibilitatea ei din prisma lipsei cauțiunii.
Intimata prin apărător solicită respingerea cererii de suspendare a executării silite, ca inadmisibilă, întrucât nu a plătit cauțiunea.
Instanța având în vedere condiționează analizarea unei cereri de suspendare executare silită de plata unei cauțiuni impusă de prevederile Codul de procedură civilă, iar contestatoarea nu a făcut dovada consemnării cauțiunii, respinge cererea de suspendare a executării silite, ca inadmisibilă.
Instanța acordă cuvântul pe excepția netimbrării contestației la executare, invocată de intimată.
Intimata prin apărător în privința excepției netimbrării, arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța respinge excepția netimbrării contestației la executare, invocată de intimată, având în vedere că la fila 150 din dosar există dovada achitării taxei de timbru în cuantumul maxim prevăzut de lege de 1.000 lei.
Instanța, pune în discuție unirea excepției tardivității contestației împotriva executării silite însăși, cu fondul cauzei.
Intimata prin apărător solicită să fie admisă, având în vedere că în ceea ce privește contestația la executare silită propriu-zisă, capătul 6 de cerere, care spune că o creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, fapt ce ține de fondul contestației la executare, trebuia făcută în termenul de 15 zile de la momentul primirii primului act de executare, ce a fost primit de contestatoare în 14.09.2012.
Instanța dispune unirea excepției excepției tardivității contestației împotriva executării silite însăși, cu fondul cauzei.
Instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Intimata prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în baza art. 167 din Cod proc.civ., apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează contestatoarei și intimatei proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, constatând încheiată cercetarea procesului, acordă cuvântul în dezbateri pe excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, pe excepția tardivității contestației împotriva executării silite însăși și pe fondul cauzei.
Intimata prin apărător solicită admiterea excepției lipsei de obiect a capătului de cerere privind anularea încheierii de învestire cu formulă executorie și excepției tardivității contestației împotriva executării silite însăși. Pe fondul cauzei intimata prin apărător solicită respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, având în vedere că toate elementele invocate de contestatoare ca fiind nedefinite de executorul judecătoresc, referitor strict la publicația de vânzare au fost de fapt îndeplinite, a arătat în cuprinsul întâmpinării toate aceste îndepliniri ale executorului judecătoresc.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2013, contestatoarea Vizitiu Maria a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. Volksbank România S.A., anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie, încetarea executării, precum și suspendarea executării, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că actul de executare este abuziv, întrucât obligația de plată a ratelor lunare a fost îndeplinită în mod constant. De asemenea, contestatoarea a precizat că publicația de vânzare a fost emisă după șase luni de la data emiterii somației de plată imobiliară, prin urmare executarea este perimată de drept. Contestatoarea a menționat că prin actul de executare nu se indică denumirea și sediul creditorului urmăritor, ceea ce este de natură să atragă nulitatea actului astfel emis. Procesul-verbal de situație nu a fost întocmit, deoarece acesta poate fi încheiat numai prin deplasarea executorului judecătoresc la imobilul indicat. Mai mult, termenul de 5 zile de la stabilirea prețului pentru întocmirea și afișarea publicației de vânzare nu a fost respectat. Contestatoarea a arătat că nu este îndeplinită condiția creanței certe, lichide și exigibile pentru a justifica executarea silită.
În drept, contestatoarea Vizitiu Maria a invocat dispozițiile art. 403 pct.1, 399 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei potrivit art. 10 alin. (1) lit.b) din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cu suma de 1.000 lei potrivit art. 10 alin. (2) din același act normativ.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copii, ordine de plată către S.C. Volksbank România S.A. aferente lunilor iunie-decembrie 2012 și ianuarie-decembrie 2013 (filele 14-34), cerere-act adițional la contractul cadru privind achiziționarea de produse și servicii bancare (filele 37-38), notificare din data de 16.01.2013 (filele 40-41), notificare din data de 08.07.2013 (filele 42-43), notificare din data de 03.08.2012 (fila 47), cerere de suspendare sau de renegociere nr. 27/01.06.2012 (filele 45-46).
Intimata S.C. Volksbank România S.A., a depus întâmpinare (filele 154-157), prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva executării silite însăși. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat, în esență, că prezenta acțiune nu este scutită de taxa judiciară de timbru, prin urmare cererea contestatoarei trebuie să fie anulată. În ceea ce privește excepția tardivității, intimata a precizat că termenul de 15 zile de la momentul comunicării actului de executare nu a fost respectat. Referitor la suspendarea executării, intimata a arătat că pentru a se dispune suspendarea executării, contestatoarea trebuie să depună cauțiunea legală, în caz contrar aceasta trebuie respinsă ca inadmisibilă. De asemenea, intimata a precizat că, în speță, este vorba de executarea silită pornită pentru o creanță de 149.475,2 CHF, precum și pentru suma de 14.118,3 lei, reprezentând cheltuieli de executare. Astfel, intimata a arătat că între părți există un contract de împrumut, contestatoarea fiind cea care a determinat caracterele acestuia. Prin urmare, contestatoarea trebuie să își respecte obligațiile contractuale de plată a ratelor lunare la data stabilită prin contract. Consecință a întârzierilor repetate, a fost activată scadența anticipată, creditul fiind declarat scadent la data de 16.02.2011. Executarea silită este valabilă, deoarece contractul de credit este titlu executoriu. Intimata a arătat că perimarea de drept invocată de către contestatoarea este neîntemeiată deoarece în intervalul de 6 luni au fost efectuate și alte acte de executare. În ceea ce privește lipsa sediului creditorului urmăritor, intimata a precizat că aceste informații se regăsesc în cuprinsul publicației de vânzare. De asemenea, procesul-verbal de situație a fost întocmit, iar nerespectarea termenului de 5 zile menționat de către contestatoare, nu i-a adus niciun prejudiciu acesteia, astfel că nu se impune nulitate actului de executare.
În drept, intimata S.C. Volksbank România S.A. a invocat dispozițiile art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 și dispozițiile din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestatoarea Vizitiu Maria a formulat răspuns la întâmpinare (filele 164-166) prin care a arătat că în cauză nu se impune plata unei cuațiuni, deoarece aceasta nu este obligatorie dacă debitorul beneficiază de un termen de plată, conform prevederilor contractuale, termenul de plată este până în anul 2033. Cu privire la excepția netimbrării, contestatoarea a precizat că la dosarul cauzei se află dovada achitării taxei judiciare de timbru. Excepția tardivității este neîntemeiată, întucât contestația privind întinderea titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție. Contestatoarea a precizat că intimata nu a menționat actele efectuate între emiterea somației și emiterea publicației de vânzare, prin urmare se impune constatarea perimării de drept. Procesul-verbal de situație este întocmit în mod nelegal, deoarece executorul judecătoresc nu s-a prezentat la fața locului, mai mult contestatoarea a arătat că termenul de 5 zile de la data raportului de evaluare și până la data publicației de vânzare nu a fost respectat. De asemenea, contestatoarea a susținut că nu este îndeplinită condiția creanței certe, lichide și exigibile. Creditul a fost acordat pentru o perioadă de 300 de luni, iar pe rolul instanței de judecată se află un proces care are ca obiect constatarea și eliminarea clauzelor abuzive.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru contestatoare și pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând aceste probe petinente, concludente și utile în temeiul art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
La solicitarea instanței, biroul executorului judecătoresc Miu Ioana a comunicat o copie a dosarului de executare (filele 174-217) în care figurează ca părți: debitor Vizitiu Maria, creditor S.C. Volksbank România S.A., titluri executorii find: contractul de credit nr. 0133655/31.01.2008 și contractul de vânzare-cumpărare cu garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 96/31.01.2008.
Prin încheierea din data de 17.09.2014 (filele 124-125), instanța a dispus introducerea în cauză a succesorului cu titlu particular al intimatei: ,,S.C. RABON CREDIT SOLUTION ROMÂNIA S.R.L.” – în calitate de intimată, ca urmare a contractului de cesiune autentificat cu nr. 346 (filele 222-224).
Prin încheierea din data de 08.10.2014 (fila 220-221), instanța a respins cererea de suspendare a executării silite, ca inadmisibilă, având în vedere dispozițiile Codului de procedură civilă prin care se condiționează analizarea unei cereri de suspendare executare silită de plata unei cauțiuni, iar contestatoarea nu a făcut dovada consemnării cauțiunii. De asemenea, instanța a respins excepția netimbrării contestației la executare, invocată de intimată, având în vedere că la fila 150 din dosar există dovada achitării taxei de timbru în cuantumul maxim prevăzut de lege de 1.000 lei. Instanța a dispus unirea excepției tardivității contestației împotriva executării silite însăși, cu fondul cauzei, constatând că pentru lămurirea acesteia este necesară administrarea aceluiași probatoriu ca și pentru fondul cauzei.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, titlul executoriu care a stat la baza executării silite l-a reprezentat contractul de credit nr. 0133655/31.01.2008 și contractul de vânzare-cumpărare cu garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 96/31.01.2008 prin care se arată că numitul Maciuc Sorin-Ilie, în calitate de vânzător, i-a transmis contestatoarei Vizitiu Maria, în calitate de cumpărător și debitor garant ipotecar, dreptul de proprietate asupra imobilului – apartament nr. 78 situat în București, Aleea Băiuț, nr. 4, bl. C7bis, sc. B, et. 10, Sector 6.
La încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 96/31.01.2008 a participat și intimata S.C. Volksbank România S.A., în calitate de creditor ipotecar, prin care arată că acceptă în garanție reală imobiliară, imobilul descris mai sus, cu notarea interdicțiilor de înstrăinare, grevare și închiriere, rezervându-și dreptul ca, în caz de executare silită, din suma obținută prin vânzare să-și recupereze prejudiciul rezultat din neachitarea creditului, comisioanelor și dobânzilor aferente, precum și a oricăror alte cheltuieli ocazionate cu recuperarea debitului, de la cumpărătorul Vizitiu Maria, debitor garant ipotecar, aspecte menționate în contractul de vânzare-cumpărare cu garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 96/31.01.2008 (filele 206-208).
Astfel, prin contractul de credit nr. 0133655/31.01.2008, S.C. Volksbank România S.A. și Vizitiu Maria, în calitate de împrumutat, i-a acordat acesteia din urmă suma de 135,394 CHF, pentru o perioadă de 300 de luni, suma principală și dobânda urmând a fi datorate lunar, în anuități în valoare de 738 CHF, scadente în data 29 a fiecărei luni, astfel cum rezultă din cuprinsul contractul de credit nr. 0133655/31.01.2008 (filele 209-217).
La data de 06.10.2011, prin încheierea Judecătoriei Sectorului 6 București, având în vedere cererea creditoarei S.C. Volksbank România S.A. de declanșare a procedurii executării silite pentru suma de 149,475,20 CHF, în cadrul dosarului de executare nr. 2/2012 aflat pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc ,,Miu Ioana”, s-a dispus încuviințarea executării silite a contractul de credit nr. 0133655/31.01.2008 și contractul de vânzare-cumpărare cu garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 96/31.01.2008, aspect reținut pe baza încheierii din data de 06.10.2011 (fila 205).
Ca urmare a încuviințării silite de către instanța de judecată, Biroul Executorului Judecătoresc ,,Miu Ioana”, la data de 14.09.2012 i-a comunicat debitoarei Vizitiu Maria somația nr. 1198/14.09.2012 (fila 198), somație primită la data de 18.09.2012 potrivit dovezii de comunicare și primire a somație de plată (fila 199), prin care i se pune în vedere ca în termen de 15 zile libere de la primirea acesteia, să consemneze suma de 149.475,20 CHF, plus dobânzi, comisioane calculate până la achitarea efectivă, precum și a cheltuielilor de executare silită, în caz contrar se va proceda la urmărirea și scoaterea la vânzare prin licitație publică a imobilului – apartament nr. 78 situat în București, Aleea Băiuț, nr. 4, bl. C7bis, sc. B, et. 10, Sector 6, astfel cum reiese din cuprinsul somației de plată (fila 199).
Instanța reține că întocmirea raportului de evaluarea a imobilului în cauză a avut loc la data de 13.02.2013, aspect care rezultă din cuprinsul publicației de vânzare nr. 6974 din data de 28.10.2013 (fila 156), imobilul având un preț de pornire a licitației de 222,212 lei.
De asemenea, instanța constată că la data de 17.04.2013, Biroul Executorului Judecătoresc ,, Miu Ioana” a emis o altă somație către debitoarea Vizitiu Maria, comunicată și primită de aceasta împreună cu procesul-verbal cu cheltuieli de executare nr. 778/16.04.2013, la data de 21.06.2013, astfel cum rezultă din cuprinsul somației nr. 787/17.04.2013 (fila 195) și din cuprinsul dovezii de comunicare și primire a somație de plată (fila 196) prin care se arată că s-a luat măsura înscrierii în Cartea funciară.
Consecință a demersurilor efectuate și a neachitării creditului de către debitoarea Vizitiu Maria, în data de 28.10.2013, Biroul Executorului Judecătoresc ,, Miu Ioana”, a emis publicația de vânzare nr. 6974, prin care s-a adus la cunoștință publică vânzarea la licitație publică, ce va avea loc, a imobilului apartament nr. 78 situat în București, Aleea Băiuț, nr. 4, bl. C7bis, sc. B, et. 10, Sector 6.
În drept, potrivit art. 137 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.
În concret, intimata S.C. Volksbank România S.A. a invocat excepția tardivității contestației la executare arătând că termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit.c) din Codul de procedură civilă din 1865 a expirat.
Instanța va respinge excepția tardivității formulării contestației împotriva executării silite înseși, ca lipsită de obiect, întrucât contestația la executare formulată de către contestatoarea Vizitiu Maria are ca obiect publicația de vânzare emisă de Biroul Executorului Judecătoresc ,,Miu Ioana” la data de 28.10.2013. Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 401 alin.(1) lit.c) din Codul de procedură civilă din 1865, ci prevederile art. 401 alin. (1) lit.a) din Codul de procedură civilă din 1865, obiectul prezentei cauze nefiind contestația împotriva executării înseși.
În ceea ce privește fondul contestației la executare, art. 399 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865, prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestție de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În concret, contestatoarea Vizitiu Maria, debitoare față de intimata S.C. Volksbank România S.A., prin prezenta acțiune a contestat publicația de vânzare emisă de Biroul Executorului Judecătoresc ,, Miu Ioana” la data de 28.10.2013 prin care s-a adus la cunoștință publică vânzarea la licitație publică, ce va avea loc, a imobilului apartament nr. 78 situat în București, Aleea Băiuț, nr. 4, bl. C7bis, sc. B, et. 10, Sector 6.
Se va respinge solicitarea contestatoarei Vizitiu Maria de anularea a încheierii de învestire cu formulă executorie, ca lipsită de obiect, întrucât în prezenta acțiune, titlul executoriu îl reprezintă contractul de credit nr. 0133655/31.01.2008 și contractul de vânzare-cumpărare cu garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 96/31.01.2008.
Potrivit art. 374 alin.(1) din Codul de procedură civilă din 1865, nicio hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este învestită cu formulă executorie, prin urmare aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, deoarece nu suntem în prezența unei hotărâri judecătorești, ci a unor titluri executorii – acte autentice, pentru care nu se prevede posibilitatea învestirii cu formulă executorie, neexistând o încheiere în acest sens.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei Vizitiu Maria prin care arată că actul de executare este abuziv, deoarece a fost achitată suma de 500 CHF lunar, cu regularitate, instanța nu va avea în vedere ordinele de plată către S.C. Volksbank România S.A. aferente lunilor iunie-decembrie 2012 și ianuarie-decembrie 2013 (filele 14-34) depuse la dosarul cauzei de către contestatoare.
Aceasta întrucât, existența creanței de plată a unei sume de bani vizează executarea silită însăși, iar nu contestația împotriva publicației de vânzare. Prin admiterea unei astfel de apărări, ar fi eludate prevederiile art. 401 alin. (1) lit.c) din Codul de procedură civilă din 1865, urmând ca termenul de 15 zile, de la data primirii somației ori de la data când s-a luat la cunoștință de primul act de executare, să fie iluzoriu.
Invocarea și analizarea, în cadrul contestației la executare formulată împotriva publicației de vânzare, a unor apărări care reprezintă motive împotriva executării însăși, ar atrage extinderea obiectului unei astfel de acțiuni, împotriva dispozițiilor legale, legiuitorul prevăzând căi de acțiune și termene de formulare distincte.
Sub același aspect, instanța nu va analiza caracterul cert, lichid și exigibil al creanței în favoarea creditoarei S.C. Volksbank România S.A., pentru aceleași motive expuse anterior. Prezenta apărare poate fi avută în vedere în cadrul unei contestații formulate împotriva executării însăși, contestatoarea Vizitiu Maria înțelegând să conteste prin acțiunea de față publicația de vânzare, astfel încât se vor analiza viciile proprii ale actului atacat, iar nu aspecte de natură să paralizeze executarea silită.
Referitor la intervenirea perimării de drept susținută de contestatoarea Vizitiu Maria ca urmare a trecerii unei perioade mai mari de șase luni între data emiterii somației de plată și data emiterii publicației de vânzare, instanța contată că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit art. 389 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865, dacă creditorul a lăsat să treacă șase luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
În concret, somația de plată a fost emisă la data de 14.09.2012, fiind primită de contestatoarea Vizitiu Maria la data de 18.09.2012.
După această dată, potrivit situației de fapt menționate, la data de 13.02.2013, s-a procedat la întocmirea raportului de evaluarea a imobilului în cauză. Deși contestatoarea Vizitiu Maria indică, în formularea apărărilor, ca dată de întocmire a raportului de evaluare luna ianuarie 2013, se constată că termenul de șase luni începe să curgă din luna septembrie 2012, iar prin reținerea de către instanță a datei de 13.02.2013, perioada de șase luni nu este împlinită, cu atât mai mult în cazul prezentat de către contestatoare, și anume ianuarie 2013.
De asemenea, instanța constată că la data de 17.04.2013, Biroul Executorului Judecătoresc ,,Miu Ioana” a emis o altă somație imobiliară către debitoarea Vizitiu Maria, comunicată acesteia împreună cu procesul-verbal cu cheltuieli de executare nr. 778/16.04.2013.
Instanța reține că somația nr. 787 din data de 17.04.2013 i-a fost comunicată debitoarei Vizitiu Maria la data de 21.06.2013, iar în data de 28.10.2013, Biroul Executorului Judecătoresc ,,Miu Ioana”, a emis publicația de vânzare nr. 6974, prin care s-a adus la cunoștință publică vânzarea la licitație publică, ce va avea loc, a imobilului apartament nr. 78 situat în București, Aleea Băiuț, nr. 4, bl. C7bis, sc. B, et. 10, Sector 6.
Consecință a analizei datelor întocmirii actelor de executare efectuate în cauză, instanța va respinge susținerea contestatoarea de intervenire a perimării de drept, trecerea termenul de șase luni, fără să fi urmat alte acte de urmărire, nu este împlinit în cauză.
Raportat la inexistența denumirii și a sediului creditorului urmăritor în cuprinsul publicației de vânzare de la data de 28.10.2013, invocată de contestatoarea Vizitiu Maria, instanța are în vedere prevederile art. 504 alin. (1) lit. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 prin care se arată că publicația de vânzare va cuprinde denumirea și sediul creditorului.
În concret, susținerea contestatoarei Vizitiu Maria nu este întemeiată, întrucât se constată că atât denumirea, cât și sediul creditoarei S.C. Volksbank România S.A. se regăsesc la finalul primul paragraf din cuprinsul publicației de vânzare nr. 6974/28.10.2013, astfel încât nu este incidentă sancțiunea nulității.
În ceea ce privește motivul de contestație la executare împotriva publicației de vânzare arătat de contestatoarea Vizitiu Maria, potrivit căruia nu a fost întocmit un proces-verbal de situație, instanța constată că potrivit art. 496 din Codul de procedură civilă din 1865, în vederea identificării imobilului urmărit, executorul judecatoresc se va deplasa la locul unde este situat acesta și va încheia un proces-verbal de situație. De asemenea, art. 497 din Codul de procedură civilă din 1865 prevede că după întocmirea procesului-verbal de situație executorul va soma pe debitor că, dacă nu va plăti, se va trece la vânzarea imobilului cuprins în acest proces-verbal. Somația de plată ce va fi comunicată debitorului va cuprinde pe lângă cele arătate de art. 387 și datele de identificare a imobilului cuprinse în procesul-verbal de situație, precum și mențiunea că s-a luat măsura înscrierii în cartea funciară.
În cauză a fost întocmit un înscris denumit raport de evaluarea a imobilului prin care s-a stabilit prețul imobilului la suma de 222,212 lei. În urma acestui raport, s-a emis somația de plată nr.787/17.04.2013 prin care s-a pus în vedere debitoarei ca în termen de 15 zile libere de la primirea acesteia, să consemneze suma de 149.475,20 CHF, plus dobânzi, comisioane calculate până la achitarea efectivă, precum și a cheltuielilor de executare silită, în caz contrar se va proceda la urmărirea și scoaterea la vânzare prin licitație publică a imobilului – apartament nr. 78 situat în București, Aleea Băiuț, nr. 4, bl. C7bis, sc. B, et. 10, Sector 6, și prin care se arată că s-a luat măsura încrierii în Cartea funciară.
În consecință, instanța reține că prevederile legale menționate anterior sunt îndeplinite. Denumirea procesului-verbal de situație ca ,,raport de evaluarea a imobilului”, însă având același rol în cadrul executării silite, nu este de natură să atragă nulitatea publicației de vânzare întocmită pe baza sa.
Mai mult, instanța reține că împotriva altor acte de executare silită, precum procesului-verbal de situație sau somația de plată nr.787/17.04.2013, debitoarea Vizitiu Maria putea formula contestație la executare, termenul de 15 zile curgând de la data când aceasta a luat la cunoștință de actul de executare, iar nu în cadrul contestației la executare privind publicația de vânzare.
Referitor la trecerea unei perioade mai mari de 5 zile de la data întocmirii raportului de evaluare și până la data emiterii publicației de vânzare, prevederile art. 504 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865, dispun ca, în termen de 5 zile de la stabilirea prețului imobilului executorul va întocmi și va afișa publicația de vânzare a acestuia.
Se constată că raportul de evaluarea imobilului a fost întocmit la începutul anului 2013, iar publicația de vânzare contestată a fost emisă la data de 28.10.2013, termenul legal fiind cu mult depășit.
Cu toate acestea, instanța reține că nerespectarea termenului de 5 zile pentru emiterea publicației de vânzare nu este prevăzut sub sancțiunea nulității absolute. Prin urmare, în cauză se poate constat cel mult o nulitatea relativă a publicației de vânzare. În acest sens, dispozițiile art. 105 alin. (2) din Codul de procedură civilă din 1865 prevăd că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Contestatoarea Vizitiu Maria, în susținerea acestui motiv de contestașie la executare, nu a invocat producerea vreunei vătămări prin nerespectarea termenului de 5 zile stabilit de lege. Având în vedere rațiunea impunerii unui astfel de termen care curge de la momentul evaluării imobilului și până la data publicației de vânzare, și anume ca prețul de pornire al licitației să nu sufere modificări semnificative, în cauză se impunea dovedirea existența unei astfel de împrejurări vătămătoare pentru debitoare, sarcina probei revenind contestatoarei, conform art. 1169 din Codul de procedură civilă din 1865.
În lipsa dovedirii producerii unui prejudiciu, instanța constată că în cauză nu este incidentă nulitatea relativă a emis publicației de vânzare nr. 6974/28.10.2013.
În lumina acestor considerente, instanța urmează să respingă excepția tardivității contestației formulate împotriva executării silite înseși, precum și capătul de cerere referitor la anularea încheierii de învestire cu formulă executorie ca lipsite de obiect, și să respingă contestația la executare împotriva publicației de vânzare, ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865, partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere faptul că cele două părți nu au solicitat cheltuieli de judecată, instanța urmează să ia act de această manifestare de voință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității contestației formulate împotriva executării silite înseși formulată de intimata S.C. Volksbank România S.A., ca lipsită de obiect.
Respinge capătul de cerere formulat de contestatoarea Vizitiu Maria referitor la anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, ca lipsit de obiect.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea VIZITIU MARIA, cu domiciliul în București, Aleea Băiuț, nr. 4, bl. C7bis, sc. B, et. 10, Sector 6, având CNP: 2641020180805 în contradictoriu cu intimata S.C. VOLKSBANK ROMÂNIA S.A., cu sediu în București, Șoseaua Pipera, nr. 42, nr. 13, etajele 3-8 și 10, Sector 2, înregistrată la Registrul Comerțului București sub nr. J40/58/2000, cod de identificare fiscală RO 12564356, înmatriculată la Registrul Instituțiilor de Credit ținut de Banca Națională Română sub nr. RB-PJR-40-048 și S.C. RABON CREDIT SOLUTION ROMÂNIA S.R.L., cu sediul în Calea Șerban Vodă, nr. 133, Central Business Park, clădirea A, et. 2, corp A 2.26, Sector 4, București, la Registrul Comerțului București sub nr. J40/404/2010, cod unic de întregistrare 26394839, ca neîntemeiată.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.10.2014.
PRESEDINTE, GREFIER,
Observații coordonator de practică
19. Acțiune în răspundere civilă delictuală – acțiune în regres.
Fișa dosarului
Redactare Sentință
DOSAR NR.20987/303/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
– SECȚIA CIVILĂ –
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PRESEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în regres, privind pe reclamanta FONDUL DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (F.P.V.S.) în contradictoriu cu pârâta ORBAN AURORA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect acțiune în regres.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, având in vedere lipsa părților la această strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect acțiune în regres.
Instanța constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța deliberând asupra cererii de amânare a cauzei formulată de apărătorul pârâtei o respinge, ca neîntemeiată, având in vedere că apărătorul pârâtei nu a făcut dovada imposibilității de prezentare, neindicând nici motivul unei asemenea imposibilități.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, urmând a amâna pronunțarea, pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, având în vedere că a fost respinsă cererea de amânare a cauzei.
INSTANȚA
Pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 19.12.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
DOSAR NR.20987/303/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
– SECȚIA CIVILĂ –
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9935
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PRESEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în regres, privind pe reclamanta FONDUL DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (F.P.V.S.) în contradictoriu cu pârâta ORBAN AURORA.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi 19.12.2014.
După deliberare,
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.09.2012, sub nr. 20987/303/2012, reclamanta FONDUL DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (F.P.V.S.), a chemat în judecată în acțiune în regres, pe pârâta ORBAN AURORA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la rambursarea sumei totale de 12.733,85 lei care se compune din: 11.392,31 lei, despăgubiri achitate de ei către Enache Constantin, pentru prejudiciile suferite de acesta în urma accidentului de circulație produs în data de 07.07.2010, din vina exclusivă a numitei Orban Aurora; 836,87 lei, dobânda legală pentru suma plătită cu titlu de despăgubire, calculată de la data plății despăgubirii către persoana prejudiciată și până la data de 15.03.2012; 171.69 lei, contravaloarea prestației SC Asig Tehnic Expert SRL în dosarul FPVS 592/2010; 257,98 lei, contravaloarea prestației SC Eclaims SRL în dosarul FPVS 592/2010; 75 lei, onorariu de avocat și obligarea pârâtei la plata celorlalte cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, în data de 07.07.2010 s-a produs un accident de circulație în localitatea București în care au fost implicate autovehiculul cu nr. de înmatriculare B-54-NNT și motocicleta B-67- AHC. Din Anexa 2 rezultă că vinovat pentru producerea accidentului se face numita Orban Aurora, care a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare B-54-NNT. Prin fapta săvârșită, acesta a cauzat prejudicii numitului Enache Constantin, prin avarierea motocicletei proprietatea acestuia, marca Kawasaki cu nr. de înmatriculare B-67-AHC.
Angajarea răspunderii civile delictuale: Având în vedere situația în fapt, reclamanta a solicitat să se constate îndeplinirea criteriilor sale pentru angajarea răspunderii civile delictuale a conducătorului auto, după cum urmează: existenta faptei ilicite cauzatoare de prejudicii: nerespectarea prevederilor legale legate de conducerea pe drumurile publice; existenta prejudiciului: daunele provocate motocicletei B-67-AHC menționate în autorizația de reparație seria CR nr.1939464 și în raportul de verificare, constatare și avizare tehnică de daună nr. 885/29.11.2010; relația de cauzalitate directă între fapta ilicită si prejudiciu: nerespectarea prevederilor legale privind conducerea pe drumurile publice a condus la avarierea motocicletei B-67-AHC; existenta culpei conducătorului: este reținută de organele competente în Anexa 2.
Lipsa poliței de asigurare RCA. Ulterior producerii accidentului, pârâta nu a făcut dovada valabilității unei polițe de asigurare RCA valabilă pentru autovehiculul condus de acesta. În aceasta situație, conform prevederilor art. 25A1 din Legea nr. 32/2000 ,ale art.3 din Ordinul CSA nr. 1/2008, Fondul de protecție a victimelor străzii este obligat să garanteze plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.
Intervenția F.P.V.S. – stabilirea prejudiciului. Având în vedere că persoana vinovată de producerea accidentului a refuzat să o despăgubească pentru prejudiciul suferit, Enache Constantin a solicitat despăgubirea, în baza art. 7, alin. 1 din Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea fondului de protecție a victimelor străzii puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, de la Fondul de protecție a victimelor străzii. În baza prevederilor acestor norme, Fondul a dat curs cererii de despăgubire, pe care a soluționat-o în cadrul dosarului de daună FPVS 592/2010 și a evaluat prejudiciul suferit de acesta la suma de 11.392,31 lei.
Stabilirea cuantumului prejudiciului, s-a realizat prin întocmirea de către SC. Asig Tehnic Expert SRL a unui Raport de verificare tehnică si prin constatarea daunelor de către SC ECLAIMS SRL. După evaluarea prejudiciului, Fondul a notificat persoana vinovată de producerea accidentului asupra sumei pe care urmează să o plătească cu titlu de despăgubiri și în lipsa unui răspuns din partea acesteia, suma a fost achitată persoanei prejudiciate.
Modul de stabilire al cuantumului despăgubirilor Începând cu 01.11.2006, activitatea Fondului de Protecție a victimelor străzii este reglementată în baza prevederilor art. 25A1 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supraveghere a asigurărilor. Conform alin. 19 al art.25A1 din Legea nr.32/2000, „Modul de constituire, de utilizare și de plasament al sumelor bănești la dispoziția Fondului, precum și persoanele îndreptățite a fi despăgubite se stabilesc prin norme emise în aplicarea prezentei legi de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Conform art. 6 alin. 1, din Ordinul CSA nr. 1/2008, cuantumul prejudiciului se stabilește ,,în strictă conformitate cu prevederile normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de P, vehicule, în vigoare în România la data producerii accidentului”. Conform art. 50 alin. 10 din Ordinul CSA nr. 5/2010 privind asigurarea RCA(în vigoare la data producerii evenimentului rutier),,, în cazul în care pentru reparațiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, cuantumul pagubei se stabilește luând în calcul prețurile practicate de către unitățile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparației/înlocuirii pieselor avariate, precum și pentru părți componente, piese înlocuitoare noi și materiale”. Un astfel de sistem de evaluare a daunelor auto este și programul specializat AUDATEX, care permite generarea de devize de reparații utilizând timpul normat de lucru indicat de producător pentru operațiile de manoperă și prețul recomandat al fabricantului pentru piesele și materialele utilizate în procesul de remediere a avariilor autovehiculului. Calculațiile în sistem Audatex cu privire la costurile de reparație stau la baza a peste 11 milioane de devize de lucrări efectuate anual în întreaga lume. Programul specializat Audatex dispune de o foarte mare bază de date auto, inclusiv date referitoare la normativele de reparații ale fabricanților de autovehicule, care au la bază informații oficiale primite de la 66 de producători. Baza de date acoperă peste 22400 modele de autovehicule, cu 71000 de opțiuni în 17 limbi și o medie de 1000 piese pentru fiecare autovehicul. Baza este actualizată zilnic, numărul actualizărilor ajungând la 13000 zilnic, ceea ce asigură utilizarea celor mai recente date. Actualizarea permanentă a acestor date permite calcularea reparațiilor în sistem Audatex, luându-se în considerare codul pieselor indicat de fabricant, prețul recomandat al producătorului pentru piesele și materialele respective și normativul de lucrări al fabricantului privind timpul normat de manoperă pentru operațiunile tehnologice de reparație. Costurile aferente reparațiilor sunt calculate online, astfel fiind utilizate cele mai recente date și tarife, ceea ce oferă posibilitatea generării într-un mod cât mai exact a devizului de lucrări.
A mai arătat reclamanta că, așa cum rezultă și din documentele depuse odată cu prezenta acțiune, la stabilirea despăgubirilor cuvenite s-a folosit această modalitate de evaluare, care este conformă cu prevederile legale în vigoare la data producerii accidentului.
Dreptul de regres al F.P.V.S. în contra conducătorului auto, vinovat pentru producerea prejudiciului. În virtutea prevederilor art.13 din Ordinul CSA nr.1/2008, „după plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii.”
Modul de calcul al dobânzii: A precizat reclamanta că, dobânda legală pe care o solicită în sumă de 836,87 lei, a fost calculată în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 13/2011, așa cum rezultă din Anexa 1.
Față de cele arătate, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Orban Aurora la rambursarea sumei susmenționate, la plata cheltuielilor de judecată, privind taxa de timbru precum și a celorlalte cheltuieli ocazionate de acest proces.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 109 C.proc.civ., Ordinului președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind constituirea, administrarea și utilizarea I (vidului de protecție a victimelor străzii; art. 25 ind.1 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor; art. 998-1000 Cod Civil
În baza art. 242 alin.2 Codul de procedură civilă reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri pe care le-a anexat cererii (f.736, respectiv: Cererea de despăgubire 8492/01.10.2010; Anexa 2; Adresa nr.665168/03.11.2010; Autorizația de reparație seria CR nr. 1939464; Notificarea nr.9220/21.10.2010 adresata numitei Orban Aurora privind solicitarea de despăgubiri de către Enache Constantin; Notificarea nr.243/07.01.2011 adresată numitei Orban Aurora, privind cuantumul prejudiciului și plata despăgubirilor; Notificarea nr.259/10.01.2011 adresată Enache Constantin, privind cuantumul prejudiciului și plata despăgubirilor; Ordinul de plată nr. 24/11.01.2011 prin care a fost achitata despăgubirea Enache Constantin; Raportul nr.885/29.11.2010 de verificare, constatare și avizare tehnica de dauna întocmit de Asig Tehnic Expert SRL; Deviz estimativ; Calcul reparație; Ordinul de plată și factura aferentă prin care a fost achitată contravaloarea serviciilor de constatare daună către SC. Asig tehnic Expert SRL; Ordinul de plată și factura aferentă prin care a fost achitată contravaloarea serviciilor de constatare daună către SC. Eclaims SRL.
Pârâta Orban Aurora a formulat întâmpinare (filele 58-60) prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat,în esentă că, la data de 7.07.2010 în jurul orei 22:00, a fost implicată într-un accident auto, aceasta nefiind vinovată, venind spre casa și intrând pe strada Pravaț, în timp ce mașinile stăteau la stop. Când mai avea foarte puțin până a intra cu toata mașina pe strada, un motociclist, care a forțat semaforul roșu și a intrat în partea sa dreaptă spate. In cazul in care ea nu ar fi cedat trecerea, așa cum susține politia, motociclistul ar fi lovit-o în față sau în lateral dreapta si nu în spate, fiindu-i și ei avariat autoturismul. Poliția venita la fata locului si foarte deranjată, nu a vrut seara sa facă schița locului exact așa cum se găseau mașinile,ea încercând remedierea acestui fapt cât timp dosarul s – a găsit la rutiera ,dar aceștia nu au făcut nimic. Pârâta consideră că singura sa vină a fost de a nu fi avut RCA valabil.
Față de cererea introdusa împotriva sa, pârâta a arătat că niciodată adevăratul proprietar nu a discutat cu ea ,singurul care a încercat a doua zi sa o șantajeze a fost Ludosan Florin , spunându-i ca daca îi va da 5.000 de euro ,el declara ca a fost el de vina așa cum a si fost. I-a spus ca nu are de unde sa-i dea atâția bani , că îi cere prețul unui motor nou, mai cu seama ca motorul nu a fost grav avariat,politia când a venit la fata locului spunând că are doar niște zgârieturi din cădere. A mai arătat pârâta că a discutat și a trimis acte și punctual său de vedere directorului Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, acesta dându-i dreptate în ceea ce i- a explicat. Fata de actele deduse judecații pârâta a solicitat să se observe că sunt trecute cu mult mai multe piese decât ce s-a trecut în procesul verbal al politiei si în dovada, încercând sa o jegmaneasca, scoțând un preț pentru un motor nou ,el fiind din 2001. Față de actele după care s-a făcut calcul sumei de plata, pârâta a învederat că raportul de verificare ,constatare si avizare tehnica de dauna este făcut după ce este făcut devizul estimativ, având un conținut lapidar, acesta trebuind sa conțină explicit ce alte piese trebuiesc înlocuite, în afara celor trecute in dovada emisa de politie si ce anume s-a găsit avariat. Cu privire la deviz pârâta a arătat că, acesta este unul fictiv, întrucât la numărul de kilometri este trecut 0, socotind din calcul uzura motorului ,pentru ca piesele sa fie noi,în condițiile in care el este din 2001; de asemenea seria si numărul motorului lipsește, deci nu știe cum s-a făcut devizul, iar sumele rezultate corespund cumpărării unui motor nou din 2012 și nu unul din 2001.
În același timp pârâta a solicitat să se observe faptul că, în procesul verbal de la politie, încheiat la locul accidentului, s-a specificat la fila 6 că, nu s-au găsit cioburi de sticla, ori în acest caz în deviz se precizează, schimbat oglinzi,parbriz,semnale față lampă stop , și nu-și explică de ce, din moment ce nu au fost sparte. De asemenea, același proces verbal spune că sistemul de iluminare semnalizare funcționa,iar în deviz s-a trecut montat,demontat semnale fata ,far,stop, aceste lucruri nemaifiind necesare, din moment ce acestea erau în stare de funcționare. Pe de alta parte s-a declarat că se poate constata dauna totala ,ori politia în seara accidentului, nu a menționat niciunde ca s-ar fi produs o asemenea daună.
A mai arătat pârâta că de la momentul producerii accidentului și până la formularea cererii către fond au trecut luni bune, timp în care proprietarul sau numitul Ludusan, puteau aduce motorul în stare mult mai avariată.
Față de cele învederate, pârâta a solicitat să se observe că sumele sunt mărite intenționat , dorindu- se jegmănirea sa, că nu s-a ținut cont de actele emise de politie, că adevăratul proprietar niciodată nu a luat legătură cu ea , aspecte față de care a solicitat să se dispună efectuarea unei noi expertize asupra motorului .
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea întâmpinării, pârâta a solicitat probele cu înscrisuri, martori și expertiză tehnică judiciară.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru pârâtă proba cu înscrisurile dupuse la dosar, proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul Tarata Mihai (fila 125) și expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule-circulație rutieră, fiiind întocmit raportul de expertiză de către expert Cernea Gheorghe (filele 117-123, 143-147, 155-157), precum și raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert Stoica Petre (filele 171-179, 213-215), considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, la data de 07.07.2010, în jurul orei 22:00, în zona Drumul Taberei, nr. 34, s-a produs un accident de circulație între autovehiculul Marca ,,Daewoo Cielo”, având numărul de înmatriculare B-54-NNT, proprietate personală a numitului Orban Vasile, condus la momentul producerii accidentului rutier de către pârâta Orban Aurora, și motocicleta Marca ,,Kawasaki”, cu numărul de înmatriculare B-67-AHC, condusă de numitul Ludosan Adrian, aspecte care rezultă din declarația pârâtei Orban Aurora (fila 76) coroborată cu declarația numitului Ludosan Adrian (fila 77), ambele date în fața organelor de poliție.
Motocicleta Marca ,,Kawasaki”, cu numărul de înmatriculare B-67-AHC, este proprietatea personală a numitului Enache Constantin, astfel cum reiese din cartea de identitate a autovehicului (fila 18).
În ceea ce privește modul de producere a accidentului rutier, instanța constată că pârâta Orban Aurora, conducătoarea autovehiculului Marca ,,Daewoo Cielo”cu numărul de înmatriculare B-54-NNT, circula pe Drumul Taberei, Sector 6 București, pe banda a treia de lângă scuarul din mijlocul străzii, dinspre Piața Moghioroș spre Complexul Comercial Favorit, iar în timp ce a efectuat manevra de virare la stânga, pentru a intra pe stada Pravăț, ca urmare a neacordării de prioritate, a intrat în coliziune cu motocicleta Marca ,,Kawasaki”, cu numărul de înmatriculare B-67-AHC, care cicula regulamentar, împrejurări stabilite pe baza raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule-circulație rutieră (filele 171-179) și a declarației numitului Ludosan Adrian (fila 77), dată în fața organelor de poliție.
Nu se va avea în vedere la stabilirea situației de fapt declarația martorului Tarata Mihai (fila 125) prin care se arată că motocicleta Marca ,,Kawasaki” a forțat culoarea verde a semaforului, întrucât această afirmație contituie o suprapunere a martorului audiat, iar nu o certitudine, contravenind celor stabilite în raportul de expertiză mai sus menționat.
În urma producerii accidentului rutier, motocicleta Marca ,,Kawasaki”, cu numărul de înmatriculare B-67-AHC, proprietate personală a numitului Enache Constantin, a suferit avarii semnificative, pentru a căror reparare, suma de 7.558 lei reprezintă cuantumul maxim al despăgubirilor ce se puteau acorda deținătorului motocicletei, astfel cum rezultă pe baza calculelor efectuate în cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule-circulație rutieră (filele 171-179).
De asemenea, din cuprinsul acestuia reiese că avariile motocicletei Marca ,,Kawasaki”, evaluate la suma de 7.558 lei, sunt urmarea directă a impactului cu autoturismul Marca ,,Daewoo Cielo”. Astfel, în momentul accidentului rutier, s-a produs avarierea aripii față, cadrului carenei far, farului, parbrizului, ornamentului aripii față, carenei față, cadrului față, iar avarierea celorlalte repere ale motocicletei, s-a produs ca urmare a căderii acesteia pe carosabilul străzii.
Instanța reține că, pârâta Orban Aurora, conducătoarea autoturismul Marca ,,Daewoo Cielo”, la momentul producerii accidentului rutier, nu a prezentat polița de asigurare RCA valabilă pentru autovehiculul condus de aceasta, împrejurare necontestată de către părți.
Ca urmare a inexistenței poliței de asigurare RCA, reclamanta Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, a procedat la întocmirea dosarului de daună FPVS 592/2010 (filele 12-13).
Pentru constatarea daunelor produse, reclamanta Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a achitat suma de 257,98 lei către S.C. Eclaims SRL, astfel cum reiese din factura seria 2010 nr. 0063 și ordinul de plată nr. 753 (filele 14-15).
În dosarul de daună FPVS 592/2010, S.C. Asig Tehnic Epert SRL a procedat la stabilirea cuantumului prejudiciul suferit de către numitului Enache Constantin, acesta fiind evaluat la suma de 11.392,31 lei, contravaloarea prestației S.C. Asig Tehnic Epert SRL, în cuantum de 171,69 lei, fiind achitată de către reclamanta Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, potrivit ordinului de plată nr. 771 (fila 11).
Instanța reține că reclamanta Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a notificat pârâta Orban Aurora cu privire la existența, în sarcina sa a obligației de plată a despăgubirilor prejudiciului material produs, precum și a faptului că în lipsa unui răspuns din partea acesteia, se va proceda, în data de 11.01.2011, la achitarea sumei de 11.392,31 lei către persoana prejudiciată Enache Constantin, conform adresei nr. 243 din data de 07.01.2011 (fila 22).
Numitul Enache Constantin, prejudiciat prin producerea accidentului de daună a solicitat reclamantei Fondul de Protecție a Victimelor Străzii acordarea despăgubirilor cuvenite, aceasta din urmă procedând la achitarea sumei de 11.392,31 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, către Enache Constantin, aspect reținut pe baza ordinului de plată nr. 24 din data de 11.01.2011 (fila 24) și a tranzacției privind repararea prejudiciului (fila 34).
În drept, potrivit art. 3 alin.(1) din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de protecție a victimelor străzii și a art. 25 ind.1 din Legea nr. 32/2000, Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării.
În concret, motocicleta Marca ,,Kawasaki”, proprietate personală a numitului Enache Constantin, a fost implicată în accidentul rutier cauzat de autoturismul Marca ,,Daewoo Cielo”, cu numărul de înmatriculare B-54-NNT, condus de către pârâta Orban Aurora, acesta din urmă fără a avea încheiată o poliță de asigurare pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule valabilă la data producerii accidentului rutier.
Prin urmare, dispozițiile art. 3 alin. (1) din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 1/2008 sunt incidente în cauză, în acest sens întocmindu-se dosarul de daună FPVS 592/2010, în baza căruia reclamanta Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a achitat persoanei prejudiciate Enache Constantin, suma de 11.392,31 lei.
De asemenea, conform art. 13 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 1/2008, după plata despăgubirilor, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana responsabilă pentru repararea prejudiciului are obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii.
Astfel, se instituie dreptul de regres al reclamantei Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, ca urmarea a achitării despăgubirilor pentru prejudiciul produs persoanei prejudiciate Enache Constantin, în cuantum de 11.392,31 lei, împotriva persoanei vinovate de producerea prejudiciului. În cauza dedusă judecății, reclamanta Fondul de Protecție a Victimelor Străzii solicită rambursarea cheltuielilor efectuate în cadrul dosarului de daună FPVS 592/2010, persoanei vinovate de producerea accidentului rutier, Orban Aurora, în temeiul răspunderii civile delictuale.
În acest sens, potrivit art. 998 din Codul Civil din 1864, aplicabil în raport cu data producerii accidentului rutier, orice faptă a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara.
Răspunderea civilă delictuală presupune un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei ilicite are obligația de a repara prejudiciu. Pentru angajarea obligației făptuitorului, de despăgubire a victimei prin repunerea ei în situația anterioară este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții: comiterea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta și consecințele dăunătoare produse și vinovăția făptuitorului.
În ceea ce privește condiția existenței unei fapte ilicite, aceasta reprezintă acea acțiune prin care s-a adus atingere drepturilor subiective ale altor persoane sau intereselor lor legitime, de natură a le cauza un prejudiciu.
În fapt, pârâta Orban Aurora, conducătoarea autoturismul Marca ,,Daewoo Cielo”, nu a acordat prioritate de trecere motocicletei Marca ,,Kawasaki”, în timpul efectuării manevrei de virare la stânga, pentru a intra pe stada Pravăț, aceasta din urmă circulând din partea dreapă. De asemenea, ca urmare a producerii accidentului rutier, pârâta Orban Aurora nu a prezentat polița de asigurare RCA valabilă pentru autovehiculul condus de aceasta.
Consecință a acestei împrejurări, instanța constată existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea prevederilor art. 59 alin. (2) din Ordonanța de urgență nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, prin care se arată că în intersecții, conducătorii vehiculelor care vireaza spre stânga sunt obligați să acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează și care circulă din partea dreaptă, precum și a dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, prin care se arată că persoanele fizice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării în România, au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.
Referitor la condiția producerii unui prejudiciu, acesta trebuie să fie cert atât din punct de vedere al existenței sale actuale, cât și al posibilităților concrete de evaluare, și să nu fie încă reparat.
În cauza dedusă judecății, instanța reține existența unui prejudiciu material cert, constând în despăgubirea acordată de către reclamanta Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, persoanei prejudiciate pin producerea accidentului rutier, în temeiul normelor juridice anterior amintite. În ceea ce privește posibilitatea concretă de evaluare a prejudiciului, reclamanta solicită acordarea sumei totale de 12.733,85, dintre care suma de 11.392,31 lei, reprezintă despăgubirile achitate către persoana prejudiciată Enache Constantin.
Prejudiciul material trebuie reparat în integralitate, însă cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate persoanei prejudiciate de către reclamantă, acesta depășește suma stabilită pe baza calculelor efectuate în cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule-circulație rutieră.
Astfel, prejudiciul material al reclamantei Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, reprezintă tocmai suma despăgubirilor acordate persoanei prejudiciate pentru avariile suferite, însă această sumă nu trebuie să depășească cuantumul necesar efectuării reparțiilor. În concret, instanța reține că suma de 7.558 lei reprezintă cuantumul maxim al despăgubirilor ce se puteau acorda deținătorului motocicletei, astfel cum se arată în raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule-circulație rutieră.
Prin urmare, diferența dintre suma de 11.392,31 lei, acordată persoanei prejudiciate și suma de 7.558 lei, reținută ca reprezentând cuantumul maxim necesar reparării avariilor produse, nu constituie un prejudiciu cert și justificat produs în paguba reclamantei Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.
Despăgubirea acordată persoanei prejudiciate a avut ca efect producerea unui prejudiciu material cert în sarcina reclamantei Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, în cuantum de 7.558 lei, acesta fiind produs la data acordării efective a despăgubirii, și anume la data de 11.01.2011.
Condiția ca prejudiciul produs să nu fi fost reparat este îndeplinită în cauză, suma de 7.558 lei, nefiind achitată către reclamanta Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, aceasta având dreptul de a se subroga în drepturile persoanei prejudiciate prin producerea accidentului rutier.
Dispozițiile art. 1088 din Codul Civil din 1864 prevăd că, la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă.
Consecință a neexecutării obligației de plată a unei sume de bani de către pârâta Orban Aurora, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, prin care se arată că dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobandă penalizatoare. Ca urmare, calcularea dobânzii legale se va datora potrivit art. 3 alin. (3) din O.G. 9/2000, prin care se prevede că rata dobânzii legale se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Bancii Naționale a României, diminuat cu 20%, de la data producerii prejudiciului în sarcina reclamantei Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, și anume data de 11.01.2011, și până la data de 15.03.2012, astfel cum reclamanta a solicitat, raportat la suma de 7.558 lei, cuantum al prejudiciul material produs.
Sub același aspect, având în vedere constituirea dosarului de daună FPVS 592/2010 ca urmare a producerii accidentului de circulație rutieră, reclamanta a procedat atât la constatarea daunelor produse, cât și la stabilirea cuantumului prejudiciul suferit de către numitului Enache Constantin. Pentru realizarea acestor obiective, în sarcina reclamantei Fondul de Protecție a Victimelor Străzii s-a produs un prejudiciu material cert și care nu a fost reparat, în cuantum de 171,69 lei, reprezentând contravaloarea prestației S.C. Asig Tehnic Expert S.R.L. și în cuantum de 257,98 lei, reprezentând contravaloarea prestației S.C. Eclaims S.R.L..
În ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul material produs, instanța reține existența acestuia. Fapta pârâtei Orban Aurora de a efectua virajul la stânga, fără a respecta normele legale de circulație a avut ca efect direct producerea avariilor motocicletei Marca ,,Kawasaki”, cu care a intrat în coliziune. De asemenea, împrejurarea inexistenței unei polițe de asigurare pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule a condus la întocmirea dosarului de daună FPVS 592/2010 de către reclamantă, în cadrul căruia s-a procedat la constatarea daunelor produse și la stabilirea cuantumului prejudiciul material.
Raportat la condiția vinovăției, instanța reține că răspunderea poate fi angajată numai față de făptuitorul care se face vinovat de comiterea faptei prejudiciabile. De asemenea, potrivit art. 999 din Codul Civil din 1864, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a fost cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. Prin urmare, persoana responsabilă petru producerea pagubei, va răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
În concret, instanța reține existența unei culpe în sarcina pârâtei Orban Aurora, care nu s-a asigurat în momentul efectuării virajului la stânga și nu a respectat dispozițiile privind circulația pe drumurile publice, care impun obligația de acordare a priorității de trecere de către conducătorii de autovehicule care virează spre stânga, vehiculelor cu care se intersectează și care circulă din partea dreaptă. De asemenea, pentru autoturismul Marca ,,Daewoo Cielo”, condus de către pârâta Orban Aurora, la momentul producerii accidentului rutier, nu era încheiată o poliță de asigurare pentru răspundere civilă, deși există dispoziții obligatorii în acest sens.
Atitudinea psihică a pârâtei Orban Aurora, autoare a faptei ilicite și păgubitoare față de fapta respectivă a fost de imprudență, aceasta neglijând respectarea prevederilor legale ceea ce atrage în sarcina sa existența vinovăției.
În lumina acestor considerente, instanța constată îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei Orban Aurora și va dispune obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 7.558 lei reprezentând despăgubiri achitate către persoana prejudiciată prin producerea accidentului rutier, a dobânzii legale aferente despăgubirilor calculată de la data de 11.01.2011 și până la data de 15.03.2012, a sumei de 171,69 lei reprezentând contravaloarea prestației S.C. Asig Tehnic Expert S.R.L. și a sumei de 257,98 lei reprezentând contravaloarea prestației S.C. Eclaims S.R.L, respingând, în rest, cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865, partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere faptul că, în sarcina pârâtei Orban Aurora, se reține culpa procesuală, instanța va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 649,97 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea, având ca obiect acțiune în regres, formulată de reclamanta FONDUL DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (F.P.V.S.), cu sediul social în Str. Vasile Lascăr, nr. 40-40 bis, sector 2 București, în contradictoriu cu pârâta ORBAN AURORA, domiciliată în București, str. Pravaț, nr. 20,bl. p9, sc. 6, ap. l8, Sector 6 .
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7.558 lei reprezentând despăgubiri, a dobânzii legale aferente despăgubirilor calculate de la data 11.01.2011 până la data de 15.03.2012, a sumei de 171,69 lei reprezentând contravaloarea prestației S.C. Asig Tehnic Expert S.R.L. și a sumei de 257,98 lei reprezentând contravaloarea prestației S.C. Eclaims S.R.L.
Respinge, în rest, cererea ca neîntemeiată.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 649,97 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
20. Acțiune în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune și accesiune (de luat ,,deliberând” și practicaua)
Redactare Sentință
DOSAR NR. 22995/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 110
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune-accesiune-rejudecare, privind pe reclamanții PREDA ALEXANDRU și PREDA EMILIA în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții, prin apărător, cu delegație la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanții prin apărător solicită admiterea acțiunii, să se constate că au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului și prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren, omologarea raportului de expertiză, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 12.05.2011, reclamanții PREDA ALEXANDRU și PREDA EMILIA au chemat în judecata pârâtul STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că prin efectul prescripției achizitive au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 350 mp, situat în București, str. Spilcutei nr.5, sector 6 și de asemenea să se constate că sunt proprietarii tuturor construcțiilor edificate pe acest teren prin accesiune imobiliară.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au cumpărat la data de 01.04.1972 cu chitanță sub semnătură privată de la numitul Anghel Mara, contra sumei de 3500 lei achitată integral un teren în suprafață totală de 400 mp, evaluat în prezent la suma de 100.000 lei, în vederea stabilirii taxei de timbru. Reclamanții au menționat că au intrat în posesia terenului încă de la data cumpărării prețul fiind achitat integral, nefiind niciodată tulburați în exercitarea posesiei asupra terenului, stăpânind în mod public, neîntrerupt și sub nume de proprietar. De asemenea, reclamanții au edificat pe teren o construcție luată în evidență la Administrația Financiară a Sectorului 6, după cum rezultă din înscrisul eliberat de această instituție, însă din anul 1981.
Întrucât numitul Burlacu Vasile a decedat și nu a fost dezbătută succesiunea după acesta la nici un birou notarial, reclamanții s-au adresat către Ministerul Finanțelor Publice, care a efectuat procedura de declarare a vacanței succesorale pentru a se judeca în contradictoriu cu Statul Român.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.1847 și urm. Cod civil, art.482 și urm. Cod civil.
Acțiunea a fost legal timbrată potrivit Legii nr. 146/1997 și potrivit O.U.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus în copie înscris sub semnătură privata intitulat chitanță din 01.04.1972, act de vânzare – cumpărare încheiat la data de 17.01.1974 și certificat nr.6449/26.01.1981.
La termenul de judecată din data de 23.11.2012, reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare (filele 54-60) arătând ca valoarea imobilului este în sumă de 15000 lei, în vederea achitării taxei de timbru.
La același termen de judecată, reclamanții au depus la dosar cerere de ajutor public judiciar,însoțit de un set de înscrisuri, cerere ce a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 11.01.2012.
La data de 15.02.2012, prin serviciul registratură, au fost înaintate la dosar relațiile solicitate de la Primăria Municipiului București – Serviciul Cadastru, la data de 16.02.2012, de la Primăria Municipiului București – Serviciul Evidența Domeniu Public și Privat, la data de 24.02.2012, de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 6.
În temeiul dispozițiilor art.167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru reclamanții proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori și proba cu expertiză imobiliară, cu obiectivele stabilite prin încheierea de ședință din 07.03.2012.
La data de11.04.2012, prin serviciul registratură, au fost înaintate la dosar relațiile solicitate de la Consiliul Local Sector 6 București – Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale (f.69-75).
La data de 24.04.2012, a fost înaintat la dosar raportul de expertiză tehnică imobiliară, efectuat de expert Stăncioiu Ioan (f.76 – 87).
La termenul de judecată din data de 25.04.2012, instanța a procedat la audierea martorilor Ion Margit și Mitran Daniela, depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 06.06.2012, reclamanții au depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, obiecțiuni ce au fost încuviințate de instanță.
La data de 23.08.2012, prin serviciul registratură, a fost înaintat la dosar răspunsul dat de expertul construcții la obiecțiunile formulate de către reclamanți la raportul de expertiză.
La data de 2.10.2012, prin serviciul registratură, a fost înaintată la dosar adresa nr.1108737/14357/02.10.2012 eliberată de Primăria Municipiului București – Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat, la data de 3.10.2012, a fost înaintată adresa nr. 1108737/14356/02.10.2012 eliberată de Primăria Municipiului București – Serviciul Cadastru, iar la data de 5.11.2012, a fost înaintată adresa nr.1115199/16124/01.11.2012 de Primăria Municipiului București – Serviciul Cadastru, la data de 9.11.2012, a fost înaintată adresa nr.1115199/16124/01.11.2012, eliberată de Primăria Municipiului București – Serviciul Cadastru.
La data de 04.12.2012, reclamanții a depus la dosar cerere de ajutor public judiciar, însoțită de un set de înscrisuri, cerere ce a fost admisă prin încheierea de ședință din data de 05.12.2012.
La termenul de judecată din data de 16.01.2013, reclamanții au depus la dosar în copie decizia civilă nr.21A/10.01.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr.7697/303/2010 și extras de pe portalul Curții de Apel București.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 341/16.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și s-a respins cererea formulată de reclamanți împotriva pârâtului, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin decizia civilă nr. 165 A/10.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 10212/303/2011 s-a admis apelul, s-a desființat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin decizia civilă nr. 1441/09.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie s- a respins ca nefundat recursul.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București dosarul a fost înregistrat sub nr. 22995/303/2014.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1586/17.01.1947 de către Tribunalul Ilfov Secția Notariat (fila 73), încheiat între numitul Burlacu Vasile, în calitate de cumpărător și Banca Populară ,,Militari-Ilfov”, în calitate de vânzător, s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 750 mp, situat în București, Strada Spilcuței, nr. 5, Sector 6.
La data de 01.04.1972, între numitul Burlacu Vasile, în calitate de vânzător, și numiții Anghel Maria și Anghel Petre, a intervenit încheierea unui înscris sub semnătură privată prin care se arată că, aceștia din urmă au cumpărat terenul în suprafață de 750 mp, situat în București, Strada Spilcuței, nr. 5, Sector 6, astfel cum rezultă din decizia civilă nr. 21A a Tribunalului București (filele 142-148).
Reclamanții Preda Alexandru și Preda Emilia, în calitate de cumpărători, în data de 01.04.1972, au încheiat înscrisul sub semnătură privată denumit ,,chitanță” (fila 4) cu numita Anghel Maria, prin care se arată că aceasta din urmă a vândut reclamanților un teren în suprafață de 400 mp din suprafața totală de teren cumpărată de la Burlacu Vasile.
Potrivit cetificatului de vacanță succesorală nr. 21/23.09.2009 eliberat de Biroul Notarului Public Enache Amalia Florina (filele 25-26), la data de 11.10.1976, numitul Burlacu Vasile a decedat, iar ca urmare a neexistenței moștenitorilor legali sau testamentari, a fost eliberat certificatul de vacanță succesorală prin care întreaga masă succesorală, compusă din terenul în suprafață de 750 mp, situat în București, Strada Spilcuței, nr. 5, Sector 6 și construcțiile existente pe acesta, a fost preluată, sub beneficiu de inventar, de către Statul Român prin Direcția General a Finanțelor Publice a Municipilului București.
Începând cu data de 01.04.1972, reclamanții Preda Alexandru și Preda Emilia au stăpânit în mod continuu terenul prevăzut în înscrisul sub semnătură privată denumit ,,chitanță”, încheiat cu numita Anghel Maria, a cărui împrejmuire nu s-a schimbat, aspect care rezultă atât din declarația martorului Ion Margit (fila 89), cât și din declarația martorului Mitran Daniela (fila 90).
De asemenea, cei doi martori au declarat că reclamanții, au construit o casă în anul 1972, anul în care au dobândit terenul prin chitanța de mână. Instanța reține, din aceleași declarații date de martori, faptul că în toată această perioadă de timp, reclamanții au fost recunoscuți drept proprietari, fără ca această calitate să fie contestată de cineva.
Mai mult, construcția casei de către cei doi reclamanți asupra terenului situat în București, Strada Spilcuței, nr. 5, Sector 6, reiese și din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, încheiat la data de 24.07.1980 (fila 75) potrivit căruia reclamanții Preda Alexandru și Preda Emilia au construit casa, în anul 1972, fără a avea autorizație de construcție. Potrivit chitanței depusă la dosarul cauzei (fila 7), reclamanții Preda Alexandru și Preda Emilia au plătit impozit atât asupra clădirii, cât și a terenului intravilan.
Cu privire la cele două imobile, teren și construcție, invocate de reclamanți în cererea de chemare în judecată, instanța reține faptul că, potrivit raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat de expert Ioan Stăncioiu (filele 76-87), terenul în litigiu are o suprafață de 432 mp și se identifică cu cel prevăzut în înscrisul sub semnătură privată (fila 4), fiind situat în București, Strada Spilcuței, nr. 5, Sector 6, identificat în planul cadastral – anexa 3 (fila 84) cu următoarele vecinătăți: la nord – imobilul situat pe strada Spilcuței, nr. 3; la sud – imobilul situat pe strada Spilcuței, nr.5A; la est – imobilul situat pe strada Mărgelelor, nr. 105; la vest – strada Spilcuței.
În ceea ce privește construcția, se arată prin același raport de expertiză că aceasta are destinația de locuință, cu regim de înălțime parter, compusă din trei camere, două holuri, vestibul, baie și bucătărie conform releveului construcții-anexa 2 (fila 83), este realizată din zidărie de cărămidă cu șarpantă de lemn, învelitoare din tablă și finisaje medii.
Diferența rezultată din cuprinsul raportului de expertiză tehnică imobiliară (filele 76-87) și cea prevăzută prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 01.04.1972 (fila 4) este justificată în cuprinsul raportului de expertiză tehnică imobiliară (filele 76-87) prin care se menționează că măsurătoarea asupra terenului poate conține erori, motivat de faptul că a fost efectuată segmentat din cauza vegetației existente, cu ruletă de 30 m, ceea ce atrage reținerea suprafeței de 432 mp, înscrisă în planul cadastral, drept suprafața reală a imobilului.
În drept, instanța constată că uzucapiunea sau prescripția achizitivă este acel mod de dobândire a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale principale prin exercitarea unei posesii neîntrerupte asupra unui bun, în termenul și condițiile prevăzute de lege. Potrivit art. 1890 din Codul Civil de la 1864, aplicabil în cauza de față având în vedere momentul începerii exercitării posesiei, toate acțiunile reale se vor prescrie prin trecerea unui termen de 30 de ani, ,,fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință.”
Astfel, pentru ca dreptul de proprietate asupra unui bun să poată fi dobândit prin efectul uzucapiunii de lungă durată trebuie îndeplinite două condiții în mod cumulativ, și anume: pârâtul să aibă calitatea de adevărat proprietar al bunului imobil care se cere a fi uzucapat și reclamantul, potrivit art. 1847 Codul Civil de la 1864, să fi avut ”o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar” cel puțin 30 de ani.
În ceea ce privește prima condiție ca pârâtul să aibă calitatea de adevărat proprietar al bunului imobil care se cere a fi uzucapat, instanța reține că reclamanții Preda Alexandru și Preda Emilia au intrat în posesia terenului în suprafață de 432 mp, la data de 01.04.1972, în urma încheierii înscrisului sub semnătură privată denumit ,,chitanță” cu numita Anghel Maria.
Însă, Anghel Maria a dobândit întreg terenul în suprafață de 750 mp, situat în București, Strada Spilcuței, nr. 5, Sector 6, teren din care face parte imobilul în litigiu, tot în baza unui înscris sub semnătură privată, de la numitul Burlacu Vasile, proprietar al terenului în temeiul actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1586/17.01.1947 de către Tribunalul Ilfov Secția Notariat, încheiat cu Banca Populară ,,Militari-Ilfov”.
Astfel, la data de 01.04.1972, data încheierii ambelor înscrisuri succesive sub semnătură privată având ca obiect terenul în suprafață de 750 mp, respectiv 400 mp, situat în București, Strada Spilcuței, nr. 5, Sector 6, era în vigoare Decretul nr. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizațiilor de construire, reparare și desființare a construcțiilor, precum și a celor referitoare la înstrăinări.
Potrivit art. 11 din Decretul nr. 144/1958, înstrăinarea prin acte între vii a terenurilor cu sau fără construcții, proprietate particulară, aflate pe teritoriul orașelor, comunelor, localităților balneoclimatice și a comunelor declarate centre muncitorești, se poate face doar cu autorizație prealabilă dată de comitetele executive ale sfaturilor populare, iar actul trebuie încheiat în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța constată că vânzarea-cumpărarea intervenită atât între reclamanții Preda Alexandru și Preda Emilia cu numita Anghel Maria, cât și între aceasta din urmă și Burlacu Vasile, prin cele două înscrisuri sub semnătură privată, nu a fost încheiată cu îndeplinirea cerințelor de validitate prevăzute de legea de la data încheierii celor două acte, astfel transferul dreptului de proprietate nu a operat de la numitul Burlacu Vasile, reclamanții Preda Alexandru și Preda Emilia dobândind doar stăpânirea materială a terenului în suprafață de 400 mp, situat în București, Strada Spilcuței, nr. 5, Sector 6.
În continuare, ca urmare a decesului proprietarului Burlacu Vasile, prin cetificatului de vacanță succesorală nr. 21/23.09.2009 eliberat de Biroul Notarului Public Enache Amalia Florina, terenul în suprafață de 750 mp, inculsiv terenul în litigiu, situat în București, Strada Spilcuței, nr. 5, Sector 6 și construcțiile existente pe acesta, au fost preluate, sub beneficiu de inventar, de către Statul Român prin Direcția General a Finanțelor Publice a Municipilului București, acesta din urmă dobândind calitate de proprietar.
De asemenea, instanța reține că în speță nu s-a făcut dovada că terenul ce face obiectul cererii de față ar face parte din terenuri care să fie în proprietatea privată a altor persoane fizice sau juridice private, astfel condiția ca pârâtul să aibă calitatea de adevărat proprietar al bunului imobil care se cere a fi uzucapat, este îndeplinită.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor referitoare la posesie, instanța consideră că posesia, spre diferență de simpla detenție precară, presupune exercitarea unor acte materiale care să apară ca o manifestare exterioară a prerogativelor unui drept real principal, în cauză, a dreptului de proprietate. Din punct de vedere material, posesorul trebuie să exercite acele acte materiale care să fie relevante pentru caracterizarea neechivocă a raportului de fapt dintre posesor și bun. Astfel, posesia este caracterizată prin două elemente, unul material și unul subiectiv. Din punct de vedere subiectiv, posesorul are în privința persoanei sale reprezentarea calității de titular al dreptului, fără ca prin aceast aspect să fie impusă o concordanță între starea de fapt și cea de drept, fiind suficient ca posesorul să stăpânească bunul pentru sine, chiar dacă ar cunoaște lipsa dreptului din propriul patrimoniu.
În cauză, instanța apreciază că reclamanții s-au comportat pe întreaga perioadă în care au stăpânit imobilul ca adevărați titulari ai dreptului de proprietate asupra acestuia. Astfel, ulterior intrării în stăpânirea imobilului, reclamanții au construit o casă și au plătit impozitele aferente acesteia și terenului. De asemenea, reclamanții Preda Alexandru și Preda Emilia sunt cunoscuți printre vecini ca proprietari ai terenului situat în București, Strada Spilcuței, nr. 5, Sector 6, aceștia ocupând terenul de foarte mult timp, fără a le fi fost vreodată contestat dreptul. Instanța consideră că manifestarea exterioară a reclamanților cu privire la imobil corespunde actelor materiale exercitate de un posesor, fiind relevată prin acestea și reprezentarea subiectivă a calității de proprietar.
Simpla existență a posesiei nu este suficientă, potrivit art. 1847 din Codul Civil de la 1864, ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică.
Astfel, privitor la caracterul continuu și neîntrerupt, conform art. 1848 din Codul Civil de la 1864, posesia este discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat, adică cu intermitențe anormale. În privința îndeplinirii condiției ca posesia să fie continuă și neîntreruptă, instanța reține existența unei prezumții legale, prevăzută în cuprinsul art. 1850 din Codul Civil de la 1864, fiind suficient ca persoana interesată să facă dovada că a posedat la un moment dat, urmând a se prezuma posesia continuă pentru întreaga perioadă.
În fapt, reclamanții au intrat în posesia terenului, încă de la data semnării înscrisului sub semnătură privată, și anume din data de 01.04.1972. În tot intervalul de timp, aceștia au stăpânit în mod continuu imobilul, fiind recunoscuți de către vecini ca proprietari, neexistând persoane care să conteste dreptul acestora. În acest context, instanța a da efect prezumției legale, având în vedere faptul că nu a fost făcută dovada contrară prin care să se probeze întreruperea posesiei.
În ceea ce privește condiția ca posesia să nu fie tulburată, prin art. 1851 din Codul Civil de la 1864 se arată că posesia este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului.
Această condiție este îndeplinită, având în vedere situația de fapt anterior menționată, în care s-a reținut că nu au existat persoane care să pretindă că sunt proprietari ai imobilului și să exercite acte de violență. Reclamanții au intrat în posesia terenului în mod pașnic, acesta fiind predat bunăvoie de către Anghel Maria. De asemenea, încă de la data în care au dobândit stăpânirea materială a imobilului, reclamanții au conservat posesia fără intervenirea unor acte de violență.
Cu referire la caracterul public al posesiei, potrivit art. 1852 din Codul Civil de la 1864, posesia este clandestină când posesorul o exercita în ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască.
Publicitatea posesiei este realizată în cazul de față, întrucât conform adresei Primiăriei Municipiului București – Direcția Patrimoniu, la adresa imobilului în litigiu, figura înscris, la nivelul anului 1992, și reclamantul Preda Alexandru, cu suprafața de 400 mp în proprietate, fapt ce a permis oricărei persoane să cunoască faptul posesiei exercitate de către reclamanți. Existența diferenței de suprafață între cea prevăzută în evidențele organelor fiscale și cea aflată în fapt în posesie, nu este de natură a afecta caracterul public al posesiei, având în vedere justificarea menționată în cuprinsul raportului de expertiză tehnică imobiliară cu privire la măsurătoarea efectuată anterior, precum și aspectele rezultate din declarațiile martorilor prin care se arată că reclamanții sunt cunoscuți ca proprietari ai întregului teren.
Astfel, instanța consideră că posesia exercitată de către reclamanți a fost continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, fiind cunoscuți de vecini ca și proprietari și în tot acest timp nimeni altcineva nu a pretins vreun drept de proprietate asupra imobilului în cauză.
Cu privire la termenul în care posesia utilă trebuie să fie exercitată, instanța constată că termenul de 30 de ani a fost împlinit. Astfel, reclamanții a intrat în posesia imobilului la data de 01.04.1972, chiar dacă data încheierii înscrisului sub semnătură privată. Prin urmare, instanța reține că din anul 1972 și până în prezent reclamanții au exercitat asupra terenului ce face obiectul acțiunii o posesie utilă, așa cum reiese din probele administrate în cauză. Având în vedere art. 1887-1889 din Codul Civil de la 1864, instanța constată că termenul de 30 de ani s-a împlinit.
În lumina acestor considerente, în temeiul art.1846-1862 și art.1890 din Codul Civil de la 1864, instanța urmează să admită capătul din cererea de chemare în judecată cu privire la uzucapiune și să constate dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra terenului imobil situat în București, Strada Spilcuței, nr. 5, Sector 6, având o suprafață de 432 mp, prin efectul prescripției achizitive.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere referitor la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiiei, în temeiul accesiunii imobiliare, potrivit dipozițiilor art. 492 din Codul Civil de la 1864, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contră. În consecință, prin această prevedere este instituită o prezumție legală relativă potrivit căreia o construcție edificată pe un teren, se prezumă a fi fost ridicată de către proprietarul aclui teren, în nume propriu și pe cheltuiala sa.
În concret, instanța reține că, imediat după intrarea în posesia terenului, reclamanții Preda Alexandru și Preda Emilia au construit pe suprafața terenului o casă cu destinația de locuință, având regim de înălțime parter, compusă din trei camere, două holuri, vestibul, baie și bucătărie.
De asemenea, astfel cum s-a reținut în prezentarea situației de fapt, pentru realizarea acestei construcții, reclamanții nu au obținut autorizație de construcție, însă acest aspect nu poate produce consecințe negative în ceea ce privește stabilirea situației juridice civile cu privire la imobil, efectele putând intervenii pe plan administrativ.
În consecință, având în vedere faptul că efectul uzucapiunii se produce retroactiv, de la momentul intrării în posesia bunului, posesorul fiind considerat de la acel moment proprietar, precum și că prezumția de proprietate asupra construcției ridicate de către reclamanți pe terenul menționat nu a fost răsturnată prin proba contrară, în temeiul art. 482 și art. 492 din Codul Civil de la 1864, instanța urmează a constata că reclamanții au dobândit, prin efectul accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe terenul situat în București, Strada Spilcuței, nr. 5, Sector 6.
Potrivit art.502 din OUG 51/2008, „În situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public”.
Instanța constată că aceste condiții sunt îndeplinite în speță. Astfel, instanța reține că prin încheierea din 05.12.2012 s-a acordat reclamanților ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata diferenței taxei de timbru de 2 847,93 lei pentru capătul de cerere privind uzucapiunea și de plata diferenței de 676, 36 lei taxă de timbru pentru capătul de cerere privind accesiunea. Ținând cont de faptul că valoarea imobilului – reținută de instanță prin încheierea de ședință din 03.10.2012 pentru stabilirea timbrajului – depășește de 10 ori valoarea taxei de timbru de plata căreia reclamanții au fost scutiți, instanța va obliga reclamanții să restituie ajutorul public acordat. Instanța mai reține că stabilirea valorii imobilului făcută de instanță la termenul din 03.10.2012 a avut în vedere exclusiv timbrajul, neavând influență asupra competenței instanței, pentru competență instanța raportându-se la valoarea indicată de reclamantă, de 100 000 lei, care nu a fost contestată de pârât.
Prezenta hotărâre se va comunica Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară București Sector 6, în 3 zile de la rămânerea irevocabilă, în temeiul art.35 alin.5 din Legea nr.7/1996, și Administrației Finanțelor Publice Sector 6 București, în 30 zile de la rămânerea irevocabilă, în temeiul art.771 alin.6 teza II din Codul fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții PREDA ALEXANDRU și PREDA EMILIA, ambii cu domiciliul ales în București, str. Mărgelelor nr.105A, parter, ap.1, sector 6 în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, str. Prof. Dr. Dimitrie nr.13, sector 2, având ca obiect uzucapiune și accesiune imobiliară.
Constată dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 432 mp, situat în București, Strada Spilcuței, nr. 5, Sector 6, identificat în raportul de expertiză imobiliară efectuat de expert Ioan Stăncioiu (filele 76-85), având următoarele vecinătăți: la nord – imobilul situat pe strada Spilcuței, nr. 3; la sud – imobilul situat pe strada Spilcuței, nr.5A; la est – imobilul situat pe strada Mărgelelor, nr. 105; la vest – strada Spilcuței, dobândit prin efectul prescripției achizitive, începând cu data de 01.04.1972.
Constată dreptul de proprietate al reclamanților asupra clădirii existente pe teren, identificată prin același raport de expertiză, dobândit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale.
Obligă reclamanții să plătească statului suma de 3 524,29 lei, reprezentând ajutorul public acordat reclamanților.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
21. Acțiune în răspundere civilă contractuală – acordare daune materiale și morale
Redactare Sentință
DOSAR NR. 7104/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 21.01.2015
Instanța constituită din
PRESEDINTE : XY
GREFIER: WV
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamantul ȘECLĂMAN CRISTIAN ALEXANDRU în contradictoriu cu pârâta S.C. PREMIER PALACE S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ora 10.00, se prezintă martora Anghel Liliana, personal, lipsind reclamantul și pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța procedează la audierea martorei, Anghel Elena Liliana, sub prestare de jurământ, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
I N S T A N T A
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
D I S P U N E:
Amână pronunțarea la data de 28.01.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
DOSAR NR. 7104/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 28.01.2015
Instanța constituită din
PRESEDINTE : XY
GREFIER: WV
Instanța, în aceeași compunere, având nevoie de timp pentru a delibera,
D I S P U N E:
Amână pronunțarea la data de 30.01.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
DOSAR nr. 7104/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 793
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA 30.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE – XY
GREFIER –WV
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamantul ȘECLĂMAN CRISTIAN ALEXANDRU și pe pârâta S.C. PREMIER PALACE S.R.L. având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp a amânat pronunțarea la data de 28.01.2015 și 30.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.06.2014, reclamantul Șeclăman Cristian Alexandru, în contradictoriu cu pârâta SC Premier Palace SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 23.812,50 lei, reprezentând prejudiciul material cauzat ca urmare a nerespectării contractului de prestări servicii nr.150/23.04.2013, actualizată cu indicele de inflație începând cu data de 10.06.2013 până la plata integrală, precum și dobânda legală aferentă acestei sume de la data de 10.06.2013 până la plata integrală a debitului, la plata sumei de 10.000 de euro calculați la cursul BNR din ziua plății, reprezentând prejudiciul moral cauzat prin fapta ilicită a pârâtei, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, pentru desfășurarea evenimentului special din viața acestora, respectiv botezul primului copil, reclamantul, împreună cu familia sa, a ales ca și locație Restaurantul Premier Palace-Sala Mare.Opțiunea pentru această locație nu a fost una întâmplătoare ci, dimpotrivă, au fost luate în calcul mai multe aspecte: suprafața sălii raportat la numărul invitaților (peste 100 persoane), aspectul locației, precum și costurile aferente serviciilor ce urmau să fie prestate de către pârâtă.Fiind de acord cu condițiile impuse de SC Premier Pal ace SRL, reclamantul a încheiat contractul de prestări servicii nr. 150/23.04.2013 cu aceasta, prin care pârâta se angaja să presteze servicii integrale pentru buna desfășurare a botezului fiicei sale pentru data de 01.06.2013.În ceea ce privește valoarea contractului, reclamantul a stabilit un preț total de 33.000 lei (330×100), acesta fiind ținut să achite un avans de 5.000 de lei.După cum reiese din factura fiscală seria PPH nr. 2013068/24.04.2013 și din bonul fiscal nr. 6/24.04.2013, ambele emise de pârâtă, reclamantul și-a îndeplinit în mod corespunzător și cu promptitudine obligația de plată a avansului, urmând să respecte și celelalte obligații contractuale, conform convenției existente între părți.
La data de 15.05.2014, deci cu aproximativ două săptămâni înainte de data stabilită pentru desfășurarea evenimentului, reclamantul a primit din partea reprezentanților SC Premier Palace SRL adresa nr. 195 prin care i se solicita să accepte schimbarea locației evenimentului, întrucât în sala rezervată de reclamant urma să se desfășoare un alt eveniment în aceeași zi, oferindu-i-se în schimb o altă locație aparținând pârâtei, respectiv sala de conferințe. O altă opțiune oferită de pârâtă, pentru a putea beneficia de locația contractată, ar fi constat în schimbarea datei evenimentului.Având în vedere că noua locație nu era adecvată pentru desfășurarea evenimentului, fiind mult mai mică decât prima, iar schimbarea datei botezului nu putea fi luată în considerare, deoarece evenimentul a fost stabilit cu mult timp înainte, toți invitații organizându-și programul în considerarea datei de 01.06.2013, reclamantul s-a văzut pus în situația să caute o altă locație cu doar 14 zile înainte de eveniment, să transmită alte invitații, cu scuzele de rigoare, tuturor invitaților și să suporte cheltuieli suplimentare considerabile, toate acestea în condiții de stres maxim.Ulterior, reclamantul a solicitat pârâtei să îl despăgubească pentru daunele produse din culpa acesteia, sens în care a trimis o adresă la data de 20.05.2013.Prin această adresă le-a adus la cunoștință reprezentanților SC Premier Palace SRL că valoarea noului contract de prestări servicii încheiat de acesta cu SC Ambasad'or Events SRL a depășit cu mai bine de 4.000 de euro valoarea contractului negociat cu pârâta, cerându-le totodată să îl despăgubească și pentru prejudiciile morale cauzate prin comportamentul culpabil al părții cocontractante, suma solicitată fiind de 10.000 de euro,Evident că pârâta nu a dat curs solicitărilor reclamantului de a-l despăgubi material și moral, aceasta limitându-se la a-i restitui avansul de 5.000 de lei.Deranjat fiind de atitudinea sfidătoare a pârâtei, reclamantul a apelat la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor în vederea sancționării acesteia. Prin adresa nr. 7768, reclamantul a fost informat de către reprezentanții acestei instituții că, în urma reclamației nr.6832/13.06.2013 formulată de acesta, SC Premier Palace SRL a fost sancționată conform art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr.363/2007, dispunându-se încetarea practicii comerciale incorecte.
Reclamantul a precizat că, nici după această sancțiune, pârâta nu a considerat că ar trebui să îl despăgubească în vreun fel, crezând probabil că este suficient să restituie avansul plătit de acesta, avans care, în urma neîndeplinirii totale a obligațiilor de către pârâtă, oricum apărea ca fiind o plată nedatorată, supusă restituirii. Astfel, se pare că unica soluție prin care pârâta poate fi ținută să răspundă pentru faptele sale prejudiciabile o reprezintă prezenta acțiune a cărei temeinicie o va demonstra în continuare. Pentru o mai bună înțelegere a pretențiilor reclamantului întemeiate pe răspunderea contractuală, reclamantul a reliefat în continuare câteva dintre obligațiile contractuale relevante pentru prezenta speță pe care pârâta era ținută a le respecta și prin încălcarea cărora s-au cauzat prejudicii materiale suportate de reclamant.Astfel, pârâta și-a asumat prin contract obligația de a asigura spațiul ce a fost rezervat la data și ora convenită, precum și a serviciilor oferite ( Cap, VI. pct.1 lit. h). De asemenea, în conformitate cu Cap. VIII din contract privind modificarea acestuia, orice modificare a convenției se realizează pe baza acordului comun exprimat în scris prin acte adiționale semnate de ambele părți.Nu în ultimul rând, merită menționată și clauza prevăzută la pct. 1 din Cap. X ce reglementează răspunderea contractuală „partea din culpa căreia se produc prejudicii celeilalte părți contractuale prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a prevederilor prezentului contract datorează daune interese”.
Aceste clauze contractuale coroborate cu principiile edificatoare din materia contractelor instituiau în sarcina părților obligația executării contractului cu bună-credință, cu diligență și în sens nevătămător pentru partea cocontractantă. Per a contrario, un comportament de natură a cauza prejudicii materiale uneia dintre părți atrage răspunderea contractuală a părții în culpă. Răspunderea contractuală ca și instrument de sancționare a cocontractantului în culpă este strâns legată de principiul forței obligatorii a contractului. Evident că premisa generală a angajării răspunderii contractuale o constituie existența unui contract valabil încheiat. Din moment ce contractul are forța unei legi în raporturile dintre părți, se consideră că în temeiul acestui principiu fiecare parte trebuie să răspundă de eventuala nerespectare a acesteia „legi", așadar de încălcarea „normei private” pe care contractul o generează.
Pentru a fi în prezența răspunderii contractuale este necesar să fie întrunite patru condiții: (i) fapta ilicită care constă în neexecutarea lato sensu a obligațiilor contractuale asumate de debitor prin contractul valabil încheiat cu creditorul; (ii) existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorului; (iii) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a debitorului și prejudiciu; (iv) culpa debitorului. Cât privește fapta ilicită a pârâtei, în speța de față reclamantul se află în prezența unei neexecutări totale, caz în care răspunderea contractuală se angajează cu certitudine, pârâta fiind obligată să repare întregul prejudiciu cauzat. Neexecutarea obligațiilor ce-i reveneau de către pârâtă este evidentă, drept dovadă stând notificarea nr. 195/15.05.2013 trimisă de reprezentanții SC Premier Palace SRL prin care aceștia au încercat să modifice unilateral convenția părților cu doar 15 zile înainte de eveniment, modificări cu care reclamantul nu a fost de acord, precum și alte comunicări existente între părți. Prejudiciul material suferit este dovedit prin înscrisurile pe care le va atașa la dosarul cauzei, respectiv contractul de rezervare nr. 456/17.05.2013 încheiat între reclamant și SC Ambasad'or Events SRL (locația unde s-a desfășurat efectiv evenimentul), valoarea contractului fiind de 13.000 de euro (echivalentul a 56.812,50 lei), respectiv 100 euro/persoană (450 de lei), față de 330 lei/persoană, cum stabilise cu pârâta, fiind totodată nevoit să accepte achitarea meniurilor pentru 130 de persoane, indiferent de numărul de persoane participante efectiv. Dovada achitării sumei de 56.812, 50 lei către SC Ambasad'or SRL reiese din bonurile fiscale emise de către aceasta. Astfel, se observă că, per total, diferența dintre valoarea primului contract în sumă de 33.000 lei, și cel de al doilea contract, în valoare de 56.812,50 lei este de 23.812,50 lei, sumă pe care pârâta, în virtutea clauzei contractuale prevăzută în Cap. X, pct. 1 din Contractul nr.150/23.04.2013, are obligația să o plătească reclamantului. În plus, față de suma considerabil mai mare pe care reclamantul a fost nevoit s-o suporte pentru cele 130 de meniuri, a trebuit să plătească încă 10% din valoarea contractului pentru serviciile prestate de personalul SC Ambasad'or Events SRL, ceea ce înseamnă suplimentar 1.300 de euro, astfel cum reiese din clauzele contratului încheiat cu această din urmă locație. Cât privește cea de a treia condiție pentru angajarea răspunderii contractuale, între fapta ilicită a pârâtei și prejudiciul cauzat reclamantului există un vădit raport de cauzalitate, deoarece schimbarea intempestivă a locației evenimentului cu consecința suportării unor cheltuieli suplimentare s-a datorat exclusiv culpei pârâtei. Condiția culpei pârâtei este de asemenea îndeplinită, aceasta programând două evenimente în aceeași zi, în aceeași locație, având de la bun început reprezentarea că cel mai probabil nici reclamantul, nici cealaltă persoană nu vor fi de acord cu schimbarea locației/datei evenimentului, pârâta bazându-se pe simpla credință că va reuși să convingă pe una dintre persoane să accepte variantele de rezervă propuse de aceasta. După cum era de așteptat, acest lucru nu s-a întâmplat, astfel că pârâta a preferat să-și respecte contractul față de cealaltă persoană, în dauna reclamantului. Așadar, se observă că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile atragerii răspunderii contractuale a pârâtei, reclamantul demonstrând cu prisosință că a suportat un prejudiciu material din cauza neîndeplinirii culpabile a obligațiilor asumate prin contract de către partea cocontractantă, fapt ce impune obligarea acesteia la plata tuturor daunelor astfel produse.
Principiului reparării integrale a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil în situația anterioară. Jurisprudența, mai ales, dar și realitatea curentă au demonstrat posibilitatea că, prin una și aceeași faptă ilicită și culpabilă, să se aducă atingere atât, unor drepturi de natură patrimonială, cât și unor drepturi de natură nepatrimonială, iar pe planul rezultatelor, persoanei lezate să-i fie aduse, deodată, atât prejudicii patrimoniale, cât și prejudicii nepatrimoniale.
Astfel, daunele morale pot fi acordate în măsura în care efectul negativ al faptei ilicite afectează acele atribute ale persoanei care influențează relații sociale, cum ar fi în cauza de față reputația, onoarea și demnitatea persoanei.
Ca și în cazul daunelor materiale, pentru acordarea daunelor morale se cer a fi îndeplinite mai multe condiții, și anume: fapta ilicită, culpa autorului faptei, prejudiciul cauzat și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și culpabilă, pe de o parte, și prejudiciul cauzat, pe de altă parte, asupra cărora nu va reveni având în vedere analiza de mai sus a acestora și prin care a demonstrat că sunt îndeplinite cumulativ. Desfășurarea vieții într-un cadru social implică o serie de relații cu semenii bazate nu numai pe interese materiale, dar și pe un complex de sentimente, aprecieri, opinii ale unora la adresa altora, din împletirea cărora se naște și se conservă considerația reciprocă, respectul, prietenia, prețuirea fiecăruia de către cei din jur, un complex de raporturi care depășește sfera materialismului situându-se în domeniul legăturilor sufletești, nepatrimoniale dintre oameni. Or, prin comportamentul culpabil pe care l-a avut reclamanta aceste relații interumane au fost lezate, reclamantul fiind pus într-o situație jenantă față de numărul important de invitați la eveniment care l-au considerat, fără a avea vreo vină, o persoană neserioasă, oscilantă care cu doar două săptămâni înainte schimbă locația evenimentului. Pe lângă această periclitare publică a reputației și demnității reclamantului, evident a fost supus și unor condiții de stres maxim, imputabil în exclusivitate pârâtei, fiind nevoit să caute în disperare o nouă locație, chiar dacă depusese toate diligențele în acest sens cu mult timp înainte.
Astfel, unul dintre cele mai frumoase și importante evenimente din viața reclamantului care trebuia să constituie doar un moment de bucurie de care să își amintească cu drag, declanșează acum și o serie de emoții negative, de fiecare dată rememorând presiunea incredibilă la care a fost supus nu numai reclamantul, ci și întreaga sa familie.
Este total adevărat că nicio sumă de bani nu ar putea înlătura în totalitate prejudiciile morale la care a fost supus, acestea nefiind susceptibile de o reparare propriu-zisă, cu toate acestea prin acordarea unor daune morale rezultatul dezagreabil al faptei ilicite ar ușura suferințele sale și ar repara întrucâtva imaginea știrbită față de invitații la botez. Așadar, pe lângă daunele materiale incontestabile pe care le-a suferit, reclamantul a fost îndreptățit și la obținerea de despăgubiri morale, ca urmare a faptei ilicite a pârâtei.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1350 și art. 1357 Cod civil și art.194 Cod procedură civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată potrivit O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, un set de înscrisuri (filele 13-40).
La data de 26.06.2014, prin compartimentul registratură, reclamantul a depus la dosar precizările solicitate de instanță, conform rezoluției din data de 18.06.2014, la care a anexat interogatoriul formulat pentru a fi administrat pârâtei și copia cărții sale de identitate.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare (filele 58-64), solicitând respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat, în esență. că în fapt, la data de 23.04.2013, a fost încheiat contractul nr.150/23.04.2013 între pârâtă și un viitor client, în persoana dlui Seclaman Cristian după ore de insistențe pentru a se încheia contractul pentru data de 01.07.2013 cu evenimentul botez. Pârâta a menționat că au fost insistențe și chiar presiuni din partea dlui Seclaman, insistente care erau datorate faptului că pentru ziua de 01.07.2013, sala dorită de reclamant era deja antamată de o altă persoană. Pârâta a precizat că, respectivul contract a fost încheiat sub rezerva încercării de negociere și de acceptare de schimbare cu persoana care a contractat inițial pentru sală iar, în situația în care această negociere a eșuat, situație care s-a și întâmplat, urmând a renegocia și rediscuta maniera de îndeplinit a contractului fie reziliere și primire a banilor înapoi fie, acordarea unor facilități. După 5 zile, împuterniciții societății au comunicat dlui Seclamane, eșuarea negocierilor și l-a invitat pentru stabilirea noului cadru, moment în care situația a devenit explozivă și domnia sa nu a dorit să răspundă nici uneia dintre ofertele făcute ( dovada acestora fiind făcută cu atașarea tuturor discuțiilor purtate pe mail). Întrucât la un moment dat nu a mai dorit să răspundă la telefon și nici la mailuri, pârâta i-a transmis acestuia o scrisoare recomandată cu valoare și fișa de inventar, la adresa indicată în contract pe care a refuzat să o ridice de la oficiul poștal. Din întreaga corespondență purtată cu reclamantul reiese cu claritate reaua credință pe care a manifestat-o încă de la început, deși pârâta a manifestat mai mult decât bună cuviință și bună înțelegere în dorința de a-și păstra clienții, oferindu-i acestuia mai multe facilitați, mergând până la discounturi de 50% din valoarea contractului și a activităților anexe. Pentru aceste considerente, pârâta a apreciat ca și o consecință a respingerii acestui prim capăt de cerere, solicitând respingerea și a celuilalt capăt de cerere prin care a solicitat plata de daune morale în cuantum de 10.000 euro, analizând totodată și timbrarea corespunzătoare în astfel de situații, în caz contrar înțelegând să invoce excepția de netimbrare.
În dovedirea întâmpinării, pârâta a anexat un set de înscrisuri, în copie (filele 76-110).
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și proba testimonială în cadrul căreia urmează să fie audiați martorii Zamfir George Orlando și Bobu Sterică, iar pentru pârâtă, proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și proba testimonială în cadrul căreia urmează să fie audiați martorii Simona Miulescu și Anghel Liliana.
Reclamanta a depus la dosar note de ședință (filele 127 și 128).
La data de 11.11.2014, prin compartimentul registratură, pârâta a depus la dosar răspunsul la interogatoriul propus de reclamant (filele 131-134).
La termenul de judecată din data de 12.11.2014, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate la dosar (filele 143 și 144).
Instanța a procedat la audierea martorilor Bobu Sterică și Zamfir George Orlando, propuși de reclamant, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 145 și146).
La termenul de judecată din data de 03.12.2014, instanța a procedat la audierea martorei Miulescu Simona Izabela, declarația acesteia fiind consemnate și atașate la dosar (filele 155 și 156).
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între pârâta S.C. Premier Palace S.R.L., în calitate de furnizor, și reclamantul Șeclăman Cristian Alexandru, în calitate de beneficiar, a fost încheiat în data de 23.04.2013 contractul de prestări servicii nr. 150 (filele 12-19), având ca obiect prestarea serviciilor pentru evenimentul – special Botez din data de 01.06.2013. În acest sens, la data de 24.04.2013, reclamantul Șeclăman Cristian Alexandru a achitat suma de 5 000 lei către pârâta S.C. Premier Palace S.R.L., cu titlu de avans la încheierea contractului mai sus menționat, împrejurare rezultată atât din cuprinsul facturii seria PPH nr. 2013068/24.04.2013, cât și a bonului fiscal RO18630740 (fila 20).
Prețurile și tarifele convenite între părți, potrivit Cap. IV din contract (fila 14) sunt prevăzute în anexa 1 (fila 18) la contractul de prestări servicii nr. 150/23.04.2013, și anume 33.000 lei. Instanța reține că prețul prevăzut în contract este detaliat în funcție de numărul de persoane prezente la evenimentul în realizarea căruia a fost încheiat contractul. Din cuprinsul anexei 1 (fila 18) reiese că numărul de participanți la eveniment este de 100, prețul contractului fiind calculat prin raportare la suma de 330 lei pentru fiecare persoană. Însă, conform Cap. VII pct. 1 din contractul de prestări servicii nr. 150/23.04.2013 (filele 12-19), modificările survenite ulterior cu privire la numărul de participanți se vor tarifa în mod corespunzător.
De asemenea, în cuprinsul anexei 1 la contract, se arată că locația selectată este reprezentată de Restaurant Premier Palace-Salon Mare.
În drept, potrivit art. 1270 din Codul civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, astfel drepturile și obligațiile prevăzute în cuprinsul acestuia trebuie respectate de către părțile contractante.
Instanța reține că pârâta S.C. Premier Palace S.R.L., în calitate de prestator, avea obligația, conform Cap. VI pct.1 lit. h) din contractul de prestări servicii nr. 150/23.04.2013, să asigure spațiul care a fost rezervat de Beneficiar la ora și la data convenită precum și a serviciilor oferite.
În acest sens, dispozițiile art. 1350 din Codul Civil, prevăd că, orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar în alin. (2) din același articol este stipulat că atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Astfel, prin adresa nr. 195/15.05.2013 (fila 92), adresată reclamantului Șeclăman Cristian Alexandru, pârâta S.C. Premier Palace S.R.L. i-a adus acestuia la cunoștință că în urma discuției cu tatăl reclamantului, Vasile Șeclăman, privind încheierea contractului de prestări servicii nr. 150/23.04.2013, acesta din urmă a fost înștiințat că pentru data de 01.06.2013, data evenimentului, există un alt contract încheiat pentru aceeași dată și în privința aceleiași locații, încercările pârâtei de rezolvare a situației fiind rămase fără rezultat.
Nu se va avea în vedere răspunsul pârâtei la întrebarea nr. 1 din interogatoriu (fila 131) prin care se arată că între cele două părți a fost semnat contractul de prestări servicii nr. 150/23.04.2013, sub rezerva schimbării evenimentului pentru persoana care făcuse deja rezervarea, iar în măsura în care acest lucru nu se putea realiza datele contractului nr. 150/23.04.2013 puteau fi schimbate, întrucât susținerea pârâtei nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probă, deși conform art. 249 din Codul de procedură civilă, sarcina probei îi aparținea.
Sub acest aspect, vor fi înlăturate mențiunile prevăzute în declarația martorei Miulescu Simona-Izabela (filele 155-156) prin care se arată faptul că reclamantul cunoștea existența unui alt contract de prestări servicii cu același obiect, anterior încheierii contractului în litigiu, deoarece potrivit art. 309 alin. (5) din Codul de procedură civilă, proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris și nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui.
În contractul încheiat între părți nu se prevede existența unei condiții, de a cărei împlinire să depindă nașterea drepturilor și obligaților contractuale, mai mult această susținere contravine celor menționat în cuprinsul Cap. VII din contractul de prestări servicii nr. 150/23.04.2013, prin care se arată că părțile pot modifica prezentul contract pe baza acordului comun exprimat în scris prin acte adiționale semnate de ambele părți, împrejurare care nu a avut loc în cauză.
Instanța constată că pârâta S.C. Premier Palace S.R.L. nu și-a îndeplinit obligația de a asigura spațiul care a fost rezervat de Beneficiar la ora și la data convenită precum și a serviciilor oferite, iar potrivit art. 1548 din Codul Civil, culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
Urmare a neexecutării obligației contractuale, pârâta S.C. Premier Palace S.R.L. a restitutit reclamantului Șeclăman Cristian Alexandru, avansul achitat în cuamtum de 5000 lei, așa cum rezultă din chitanța de la fila 26.
Cu privire la prejudiciul material suferit de către reclamant ca urmare a nerespectării obligaților contractuale de către pârâtă, din contractul de rezervare nr. 456/17.05.2013 (filele 28-32) încheiat între reclamantul Șeclăman Cristian Alexandru și S.C. Ambasad’Or Events S.R.L. se reține faptul că evenimentul din data de 01.06.2013 a avut loc într-o altă locație, reclamantul achitând în schimbul serviciilor prestate suma de 56 812,5 lei, cuantum rezultat din bonurile fiscale din data de 17.05.2013, 18.05.2013, respectiv 10.06.2013 (fila 33).
De asemenea, potrivit contractul de rezervare nr. 456/17.05.2013, anterior menționat, numărul persoanelor participante la eveniment a fost de 130. Prin urmare, la calculul efectiv al cuantumului prejudiciului, se are în vedere conținutul contractului de prestări servicii nr. 150/23.04.2013 prin care se arată că prețul contractului este calculat prin raportare la suma de 330 lei pentru fiecare persoană, iar modificările survenite ulterior cu privire la numărul de participanți se vor tarifa în mod corespunzător.
Astfel, în împrejurări asemănătoare îndeplinirii contractului de rezervare nr. 456/17.05.2013, și anume prin raportare la un număr de 130 de persoane participante, prețul contractului de prestări servicii nr. 150/23.04.2013, este de 42 900 lei, 330 lei pentru fiecare dintre cele 130 de persoane participante, iar nu 33 000 lei, astfel cum reclamantul în mod neîntemeiat a susținut.
Potrivit art. 1531 alin. (1) din Codul Civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
În consecință, prejudiciul material efectiv suferit de către reclamant este reprezentat de diferența dintre suma achitată în baza contractului de rezervare nr. 456/17.05.2013, respectiv 56 812,5 lei, și suma contractului de prestări servicii nr. 150/23.04.2013 ce ar fi urmat a fi executat în aceleși condiții, și anume suma de 42 900 lei.
Prin raportare la aceste considerente, instanța va admite în parte capătul de cerere formulat de reclamant cu privire la plata prejudiciului material cauzat ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale și va obliga pârâta S.C. Premier Palace S.R.L. la achitarea sumei de 13 912,5 lei în favoarea reclamantului Șeclăman Cristian Alexandru, actualizată cu indicele de inflație de la momentul plății efective, având ca perioadă de referință data producerii prejudiciului material, și anume 10.06.2013.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, dispozițiile art. 1535 alin. (1) din Codul Civil prevăd că, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, iar potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești: ,,rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.”
Ca urmare a neexecutării obligației contractuale de către pârâta S.C. Premier Palace S.R.L., împrejurare care a avut ca efect producerea unui prejudiciu material în sarcina reclamantului, la data de 10.06.2013, instanța constată că potrivit art. 1523 alin. (2) lit. d) din Codul Civil, debitorul se află de drept în întârziere atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
În acest sens, instanța va dispune plata de către pârâtă a dobânzii legale calculată prin raportare la debitul principal în cuantum de 13 912,5 lei, datorată de la data de 10.06.2013 și până la data plății efective, către reclamantul Șeclăman Cristian Alexandru.
Referitor la capătul de cerere al reclamantului prin care se solicită acordarea sumei de 10 000 Euro, reprezentând prejudiciul moral suferit, instanța reține că potrivit art. 1531 alin. (3) din Codul Civil, creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
De asemenea, dispozițiile art. 252 din Codul Civil prevăd că, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, integritatea fizică și psihică, demnitatea, iar la art. 253 alin. (4) din Codul Civil, se arată că persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.
Având în vedere analiza efectuată anterior cu privire la angajarea răspunderii contractuale a pârâtei S.C. Premier Palace S.R.L., instanța reține existența neexecutării obligației contractuale și a culpei în sarcina acesteia, în temeiul art. 1548 din Codul Civil.
Cu privire la prejudiciul nepatrimonial produs reclamantului Șeclăman Cristian Alexandru, instanța constată că prin fapta pârâtei a fost adusă atingere demnității și integrității psihice a reclamantului. Orice faptă de neexecutare a unui contract prin care se aduce un prejudiciu material, poate fi de natură să atragă consecințe și în planul afectivității și psihicului persoanei, care suportă pe cale de consecință o suferință psihică, așa cum este și cazul reclamantului Șeclăman Cristian Alexandru.
În ceea ce privește modalitatea efectivă de cuantificare a daunelor morale, instanța nu nu statuează în mod arbitrar, ci se raportează la o serie de criterii orientative incidente în cauza de față.
Astfel, deși contractul de prestări servicii a fost încheiat la data de 23.04.2013, pârâta i-a comunicat reclamantului, în mod oficial, imopsibilitatea de executare a obligațiilor contractuale astfel cum au fost stabilite, propunându-i acestuia o altă ofertă, la data de 15.05.2013, cu aproximativ două săptămâni înaintea evenimentului.
Starea emoțională a reclamantului este confirmată prin declarația martorului Bobu Stelică (fila 145) prin care se arată că reclamantul a trecut printr-un moment de mâhnire și deprimare. De asemenea, această împrejurare se desprinde și din declarația martorului Zamfir George Orlando (fila 146) în care se menționează situația tensionată prin care reclamantul a trecut pentru rezolvarea situației.
Deși existența prejudiciului moral rezultă în mod neîndoielnic, cuantumul daunelor morale solicitate de către reclamant este excesiv. Instanța are în vedere faptul că reclamantul cunoștea situația imposibilității executării contractului, anterior datei de 15.05.2013. În acest sens este declarația martorei Miulescu Simona-Izabela (filele 155-156) în care se arată că i s-a adus la cunoștință telefonic existența unui alt contract. Declarația martorei se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar (filele 93-94) în care este redată corespondența electronică dintre reclamant și martora Miulescu Simona-Izabela din data de 13.05.2013, ora 19:27. În cuprinsul acesteia este prevăzută în mod explicit existența unei convorbiri telefonice anterioare cu privire la situația contractului de prestări servicii nr. 150/23.04.2013. Astfel, reclamantul în mod neîntemeiat a susținut că nu a avut cunoștință de situația existentă, anterior datei de 15.05.2013.
Instanța are în vedere și faptul că sumele de bani cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii pentru persoana prejudiciată, acestea având drept finalitate compensarea suferințelor psihice, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestații bănești.
Prin urmare, instanța consideră că suma de 2 500 Euro reprezintă în sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de către reclamantul Șeclăman Cristian Alexandru, urmând a obliga pârâta S.C. Premier Palace S.R.L. la plata acestei sume, la cursul BNR din data plății efective.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ. poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul, prin urmare cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată va fi admisă, în parte, pârâta având o culpă procesuală.
În temeiul atr. 452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii. Întrucât reclamantul a făcut dovada ahitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1 400 lei, însă ca urmare a admiterii în parte a cererii inculpatului, instanța urmează a reduce cheltuielile de judecată prin raportare la suma efectiv acordată, astfel va obliga pârâta S.C. Premier Palace S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 900,625 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ȘECLĂMAN CRISTIAN ALEXANDRU, domiciliat în str. Savinesti, nr. 5, bl. B, sc.1, et. 5, ap.33, Sector 4, București, având CNP: [anonimizat], cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Bd. Unirii, nr. 27, bl.15, sc. 1, et. 5, ap. 13, Sector 5, București, pentru persoana însărcinată cu primirea actelor Rădulescu Ramona Loredana, în contradictoriu cu pârâta S.C. PREMIER PALACE S.R.L., cu sediul în București. Bd. Ghencea, nr. 134, Bl. corp 90, parter, camera 110, Sector 6, având CUI: RO 18830740, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J40/11084/06.07.2006, cont IBAN: RO15PIRB4201723607001000, deschis la Piraeus Bank Sucursala Carol.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 13 912,5 lei, actualizată cu indicele de inflație de la momentul plății efective, reprezentând daune materiale; dobânda legală calculată prin raportare la cunatumul daunelor materiale, datorată de la data de 10.06.2013 și până la data plății efective, precum și suma de 2 500 Euro, echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând daune morale.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei 900,625 de lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.01.2015.
PRESEDINTE: GREFIER:
Observații coordonator de practică
22. Acțiune având ca obiect obligația de a face (de luat ,,deliberând” și practicaua)
Redactare Sentință
DOSAR nr. 9292/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE – XY
GREFIER –WV
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanții-pârâți ANDRIȚA ELISAVETA și ANDRIȚA GHEORGHE și pe pârâta-reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BLOC F5 având ca obiect obligația de a face.
(…)
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
(…)
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3231/06.12.2004 (filele 11-12 vol. I), reclamanții-pârâți Andrița Elisaveta și Andrița Gheorghe, în calitate de cumpărători, au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 63 situat în București, strada Drumul Taberei, nr. 35, bloc F5, scara 4, parter, Sector 6, având număr cadastral 1093/63, de la vânzătoarea Iordan Filofteia.
Potrivit autorizație de construcție nr. 204 din data de 27.03.2007 (filele 13-14 vol. I) și a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor (fila 14 vol. I), reclamanții-pârâți au procedat la efectuarea modificărilor interioare, la schimbarea destinației din locuință în spațiu comercial, la efectuarea acccesului din exterior, precum și la închiderea balcoanelor la respectivul apartament.
De asemenea, potrivit certificatului de urbanism nr. 1330/1305 din data de 02.06.2005 (fila 15 vol. I) la rubrica ,,regimul tehnic” se prevede că se permite, printre altele, crearea accesului din exterior pentru coafor și schimbarea destinației apartamentului în spațiu comercial. Însă, ca urmare a cererii adresate de reclamanta-pârâtă Andrița Elisaveta, la data de 11.04.2006, a fost emis certificatul de urbanism nr. 802/1435 (fila 345 vol. II) în care se specifică crearea accesului din exterior în vederea schimbării destinației apartamentului, în baza acestui din urmă certificat fiind efectuate lucrările anterior menționate.
Astfel acordul unic nr. 2134/1561 din data de 15.09.2006 emis de Primăria Municipiului București Sector 6 (fila 17) a fost eliberat în baza certificatului de urbanism nr. 802/1435 din data de 11.04.2006, astfel cum se prevede în mod explicit în cuprinsul acestui înscris.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții (filele 478-483 vol. II) sunt confirmate modificările efectuate în interiorul respectivului imobil, arătându-se că aceastea sunt conforme cu autorizația de construire și cu documentația tehnică aferentă acesteia, astfel încât nu s-au realizat modificări neautorizate sau cu încălcarea ori depășirea autorizației de construire. De asemenea, se menționează faptul că nu sunt necesare lucrări pentru izolare termică în cazul în care se va monta centrală termică, iar în ceea ce privește izolarea fonică, aceasta nu se impune deoarece destinația spațiului este de optică medicală la care intensitatea sonoră este similară spațiilor pentru locuit. În baza raportului de expertiză menționat anterior, instanța reține că lucrările efectuate nu modifică structura inițială a apartamentului și nu au afectat structura de rezistență a blocului.
Inexistența zgomotului excesiv este confirmată și prin declarația martorului Puică Ion Marian (fila 213 vol. II) prin care se arată că în cadrul desfășurării activităților specifice de optică medicală nu se produce zgomot, adăugând, în plus, faptul că în interiorul imobilului se găsește un stingător de incendiu.
La data de 22.10.2012, reclamanta-pârâtă Andrița Elisaveta în calitate de reprezentant legal al S.C. Iulia Serv Invest S.R.L., a încheiat contractul de închiriere (filele 111-115 vol. I) cu S.C. Saba Optik S.R.L.- având ca obiect de activitate desfășurarea activităților în domeniul opticii medicale, în calitate de locatar, având ca obiect apartamentul nr. 63 situat în București, strada Drumul Taberei, nr. 35, bloc F5, scara 4, parter, Sector 6.
În ceea ce privește schimbarea destinației imobilului în cauză din cea de locuință, în spațiu comercial cu acces din exterior, se constată notarea acesteia în cartea funciară, conform extrasului de carte funciară nr. 223260-C1-U59 (filele 20-33 vol. I), ca urmare a cererii nr. 6706 din data de 28.02.2013.
Instanța reține că reclamanta-pârâtă Andrița Elisaveta, la data de 12.06.2012, a solicitat pârâtei-reclamante Asociația de proprietari Bloc F5 atât emiterea unei adeverințe pentru montarea unei centrale termice (fila 179 vol. II), cât și acordul de principiu (fila 183 vol. II) pentru debranșarea de la sistemul centralizat de încălzire al blocului, urmând ca ulterior să se realizeze o altă instalație de încălzire a spațiului respectiv.
La data de 18.06.2012, pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5 a răspuns cererii reclamantei-pârâte Andrița Elisaveta (fila 41 vol. I), manifestându-și refuzul său, motivat de faptul că Blocul F5 este cuprins într-un program de reabilitare termică, fapt ce ar atrage o scădere a consumului anual specific de energie sub 100 kwh/mp. De asemenea, s-a arătat că un astfel de acord este emis numai în situații excepționale, iar având în vedere activitățiile desfășurate în incinta apartamentului nr. 63, pericolul de accidentare și poluare este mărit, prin exploatarea necorespunzătoare de către persoanele dezinteresate, nepricepute sau neresponsabile.
Instanța reține solicitarea repetată a reclamanților-pârâți Andrița Elisaveta și Andrița Gheorghe, adresată pârâtei-reclamante Asociația de proprietari Bloc F5, pentru eliberarea acordului de principiu (filele 44-45 vol. I), aceasta din urmă manifestându-și refuzul său în acest sens (fila 46 vol. I), fapt pentru care, reclamanții-pârâți au notificat pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5 ca în termen de 25 de zile să procedeze la eliberarea acordului de principiu pentru debranșarea de la sistemul centralizat de încălzire al apartamentului nr. 63 (filele 49-50 vol. I).
Ca urmare a neconformării pârâtei-reclamante, reclamanții-pârâți Andrița Elisaveta și Andrița Gheorghe au procedat la debranșare, în mod individual, prin întreruperea legăturii cu sistemul de țevi principale de furnizare a căldurii din fiecare încăpere a imobilului, aspect confirmat de raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea instalații (filele 264-280 vol. II).
În urma cererii nr. 21153/2012 a reclamantei-pârâte Andrița Elisaveta de reziliere a contractului de furnizare a energiei termice încheiat pentru punctul de consum din apartamentul nr. 63, Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București, i-a comunicat acesteia (file 37 vol. I) faptul că nu poate da curs solicitării sale întrucât debranșarea instalațiilor termice de la sistemul centralizat poate avea loc numai cu respectarea legislației în vigoare.
În drept, potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 privind serviciului public de alimentare cu energie termică, deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative: acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală, acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire și anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel putin 30 de zile înainte.
Prin urmare, având în vedere cererea reclamanților-pârâți de obligare a pârâtei-reclamante la eliberarea acordului de debranșare pentru realizarea unui sistem individual de încălzire, instanța constată că acordul scris al pârâtei-reclamante Asociația de proprietari Bloc F5 reprezintă una dintre condițiile esențiale pentru realizarea debranșării imobilului reclamanților-pârâți Andrița Elisaveta și Andrița Gheorghe de la sistemul centralizat de încălzire al blocului.
Instanța va respinge apărările pârâtei-reclamante Asociația de proprietari Bloc F5 prin care se arată că celelalte condiții prevăzute de lege nu sunt îndeplinite, întrucât la momentul incipient al desfășurării procedurii de debranșare, obținerea acordului pârâtei-reclamante Asociația de proprietari Bloc F5 constituie o condiție preliminară, în acest sens fiind și adresa operatorului de energie termică, prin care a arată că debranșarea poate avea loc numai după obținerea acordului asociației de proprietari și a vecinilor imobilului.
Astfel, neîndeplinirea, în prezent, a tuturor condițiilor prevăzute de lege nu este de natură să condiționeze emiterea acordului de debranșare, prin textul legal nefiind stabilită o ordine imperativă de îndeplinirea a acestora.
De asemenea, emiterea acordului de către pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5 nu va atrage în mod automat debranșarea imobilului de la sistemul centralizat de încălzire al blocului, fără respectarea celorlalte prevederi legale, condițiile fiind prevăzute cumulativ.
Invocarea de către pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5 a dezacordului vecinilor de apartament nu constituie un temei justificat pentru refuzul acesteia de a nu emite acordul de debranșare, prin textul de lege indicat nu se condiționează acordul asociației de proprietari de acordul vecinilor imobilului în cauză.
Analizând motivele enunțate de către pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5 în cuprinsul adresei transmise reclamanților-pârâți Andrița Elisaveta și Andrița Gheorghe prin care se exprimă refuzul de emitere al acordului de debranșare, instanța constată că acestea sunt vădit neîntemeiate.
Astfel, faptul că Blocul F5 este cuprins într-un program de reabilitare termică, fapt ce ar atrage o scădere a consumului anual specific de energie sub 100 kwh/mp, constituie un eventual avantaj, fiind o apreciere subiectivă a pârâtei-reclamante Asociația de proprietari Bloc F5, fără a constitui un impediment la acordarea avizului de debranșare.
Totodată, instanța reține că pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5 a condiționat eliberarea respectivului acord, de existența unor situații excepționale fără a preciza în mod concret aspectele avute în vedere.
La analizarea de către pârâta-reclamantă a cererii reclamanților-pârâți, aceasta a precizat că, având în vedere activitățile desfășurate în incinta apartamentului nr. 63, pericolul de accidentare și poluare este mărit, prin exploatarea necorespunzătoare de către persoanele dezinteresate, nepricepute sau neresponsabile. Instanța constată modul evaziv de motivare a refuzului acesteia, fără precizarea unor motive temeinice.
Emiterea acordului de debranșare solicitat, nu se află în legătură cu activitățile desfășurate în incinta imobilului, iar evaluarea gradului de risc în exercitarea acestora, ori afirmarea existenței unei exploatări necorespunzătoare, precum și aprecierea pârâtei-reclamante asupra caracteristicilor unor persoane, sunt lipsite de bază factuală și depășesc posibilitatea pârâtei-reclamante de apreciere efectivă. La baza emiterii acordului de debranșare trebuie avute în vedere aspecte obiective, rezultate din probe, iar nu afirmații subiective făcute cu rea-credință.
Prin urmare, având în vedere faptul că la baza refuzului pârâtei-reclamante Asociația de proprietari Bloc F5 nu au fost constatate motive întemeiate care să justifice manifestarea sa de voință în acest sens, precum și faptul că simpla emitere a acordului nu este condiționată de îndeplinirea unor alte condiții, acestea fiind prevăzute numai pentru realizarea efectivă a debranșării de la sistemul centralizat de încălzire al blocului, instanța urmează să oblige pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5 la eliberarea către reclamanții-pârâți Andrița Elisaveta și Andrița Gheorghe a unui acord scris al Asociația de proprietari Bloc F5 cu privire la debranșarea apartamentului nr. 63 situat în București, strada Drumul Taberei, nr. 35, bloc F5, scara 4, parter, Sector 6 de la sistemul centralizat de încălzire al respectivului bloc.
În ceea ce privește cererea reclamanților-pârâți de obligare a pârâtei-reclamante la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere, până la îndeplinirea efectivă a obligației, instanța constată că, anterior reglementării amenzilor cominatorii prin art. 580³ din Codul de procedură civilă 1865, practica judiciară crease un mijloc de constrângere patrimonială a debitorului obligație de a face intuitu personae. Acest mijloc era sistemul daunelor cominatorii care reprezentau sume de bani periodice la care debitorul era obligat până la executarea integrală a prestațiilor sale. Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 580³ din Codul de procedură civilă 1865, au fost reglementate amenzile cominatorii, însă prin intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, aceste dispoziții nu au fost preluate, la art. 906 din Codul de procedură civilă, arătându-se în mod expres că, pentru neexecutarea obligațiilor de a face sau de a nu face nu se pot acorda daune cominatorii.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, precum și faptul că acest capăt de cerere privește executarea silită a obligație de a face, pentru a cărei realizare trebuie îndeplinite condițiile prealabile legale, instanța va respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil.
Referitor la excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr. 204/2007 eliberată de Primăria Sectorului 6 București, invocată de către pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5, instanța reține aceasta a invocat excepția de nelegalitate, motivat de faptul că acest act a fost eliberată pe baza acordului Asociației de proprietari Bloc F5 din data de 02.09.2005 emis pentru construirea unei intrări din afară, prin unul dintre cele două balcoane ale apartamentului – pentru înființarea unui salon de coafură.
În vederea soluționării acestei excepții, instanța are în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2005 – legea contenciosului administrativ, prin care se arată la alin. (1) că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. De asemenea, în alin. (2) al respectivul articol se prevede necesitatea existenței unei dependențe între soluționarea litigiului de fond și actul administrativ vizat de excepție.
În concret, pentru verificarea nelegalității unui act administrativ, se impune îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul menționat anterior și anume: existența unui act administrativ cu caracter individual, excepția de nelegalitate să fie invocată din oficiu sau la cererea părții interesate, pe cale de excepție oricând în cadrul unui proces, precum și condiția existenței unei dependențe între soluționarea litigiului de fond și actul administrativ vizat.
Cu privire la condiția calității procesuale active de invocarea a exepției de nelegalitate și a momentului procesual, instanța constată că aceasta a fost ridicată de pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5 pe cale de excepție, având calitatea de parte în cadrul acțiunii aflată pe rolul acestei instanțe de judecată.
De asemenea, se reține faptul că pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5, prin cererea reconvențională a solicitat desființarea lucrărilor neautorizate și readucerea imobilului în starea inițială. Sub acest aspect, prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții sunt prevăzute modificările efectuate în interiorul respectivului imobil, arătându-se că aceastea sunt conforme cu autorizația de construire și cu documentația tehnică aferentă acesteia, astfel încât nu s-au realizat modificări neautorizate sau cu încălcarea ori depășirea autorizației de construire.
Însă, având în vedere faptul că la elaborarea concluziilor raportului de expertiză s-a avut în vedere actul a cărui nelegalitate se invocă, instanța constată că însăși aceste concluzii depind de constatarea legalității autorizație de construire.
În consecință, instanța reține existența unei dependențe între soluționarea litigiului de fond și actul administrativ vizat de excepție, întrucât validitatea unui act subsecvent celui a cărui nelegalitate a fost invocată depinde de soluționarea prezentei excepții și implicit produce efecte juridice asupra fondului cauzei.
Referitor la caracterul actului a cărui nelegalitate a fost invocată, la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. De asemenea, pentru analizarea condițiilor de admisibilitate a excepției de nelegalitate invocate, se constată că potrivit art. 4 alin.(4) din Legea nr. 544/2004, actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate.
În concret, este îndeplinită condiția ca actul administrativ să fie emis de o autoritate publică, precum și condiția ca respectivul act să fie emis în regim de putere publică. Mai mult, se reține că autorizația de construire nr. 204/2007 nu face parte din categoria actelor menționate la art. 5 din O.G. nr. 2/2001, acesta fiind susceptibil să fie supus controlului de legalitate pe calea unei acțiuni directe în anulare.
Însă, pentru stabilirea caracterului autorizației de construire nr. 204/2007 de act individual sau normativ urmează să se aibă în vedere scopul pentru care acesta a fost adoptat, precum și întinderea efectelor juridice produse.
În ceea ce privește aceste criterii, instanța are în vedere faptul că autorizația de construire nr. 204/2007 a Primăriei Sectorului 6 București a fost eliberată pentru efectuarea modificărilor la apartamentul nr. 63, acestea vizând un interes personal, și produce efecte restrânse, numai asupra imobilului în cauză.
Raportat la cazul de nelegalitate al autorizației de construire nr. 204/2007, constând în faptul că prin acordul Asociației de proprietari Bloc F5 din data de 02.09.2005, se prevede că acesta a fost acordat pentru construirea intrării din afară, prin unul dintre cele două balcoane ala apartamentului, pentru înființarea unui salon de coafură, iar nu pentru desfășurarea unor activități de optică medicală, instanța constată următoarele.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, autorizația de construire se emite pe baza documentației depuse la autoritățile competente, care va cuprinde certificatul de urbanism, dovada titlului asupra terenului și/sau construcțiilor, proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism și dovada privind achitarea taxelor legale.
Prin urmare, eliberarea unei autorizații de construire nu este condiționată de existența vreunui acord al asociației de proprietari, astfel încât nici legalitatea unui astfel de act administrativ nu va fi influențată de această condiție invocată de pârâtă.
Instanța constată că la baza emiterii autorizației de construire nr. 204/2007 nu a stat acordul Asociației de proprietari Bloc F5 din data de 02.09.2005, astfel cum pârâta-reclamantă susține, iar prevederea în cuprinsul acestui din urmă înscris a destinației spațiului comercial de ,,coafor” nu produce efecte de nelegalitate asupra autorizației de construire.
Sub acest aspect, se reține faptul că, pentru emiterea autorizației de construcție nr. 204/2007, reclamanții-pârâți au depus certificatul de urbanism nr. 802/1435 din data de 11.04.2006 în care se specifică crearea accesului din exterior în vederea schimbării destinației apartamentului, fără a fi indicată destinația de ,,coafor”.
Totodată, legalitate autorizație de construire emisă de primarii unităților administrativ-teritoriale, nu este afectată de schimbarea ulterioară a destinației spațiului asupra căruia au fost efectuate lucrările de construire, acest aspect vizând exclusiv domeniul schimbării destinație spațiului comercial sau de locuit.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr. 204/2007 eliberată de Primăria Sectorului 6 București, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reconvențională a pârâtei-reclamante Asociația de proprietari Bloc F5, aceasta a solicitat obligarea reclamanților-pârâți la reconectarea instalațiilor de încălzire din apartamentul 63 la sistemul centralizat de încălzire al blocului F5.
Sub acest asepct se au în vedere dispozițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, prin care se arată că deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative: acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală, acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire și anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel putin 30 de zile înainte.
Astfel instanța constată că, în fapt, reclamanții-pârâți Andrița Elisaveta și Andrița Gheorghe au procedat la debranșarea instalației de încălzire din apartamentul nr. 63, fără îndeplinirea condițiilor impuse de lege, însă potrivit art. 44 din Legea nr. 325/2006, încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravențională sau penală, după caz.
În consecință, nerespectarea prevederilor legale nu produce efecte sub aspect civil, în condițiile în care pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5 nu a dovedit existența unui prejudiciu produs prin fapta ilicită a reclamanților-pârâți, sarcina probei apaținându-i conform art. 249 din Codul de procedură civilă.
Referitor la solicitarea pârâtei-reclamante de obligare a reclamanților-pârâți la izolarea termică și fonică a apartamentul nr. 63 și să asigure protecția acestuia împotriva incendiului, instanța reține că prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții s-a menționat că nu sunt necesare lucrări pentru izolare termică în cazul în care se va monta centrală termică, iar în ceea ce privește izolarea fonică, aceasta nu se impune deoarece destinația spațiului este de optică medicală la care intensitatea sonoră este similară spațiilor pentru locuit.
Sub acest aspect, instanța reține intenția reclamanților-pârâți Andrița Elisaveta și Andrița Gheorghe de instalare a unei centrale termice, în acest sens făcând demersuri la pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5.
Cu privire la asigurarea protecției împotriva incendiului, conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, persoanele fizice și juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice și dispozițiile de apărare împotriva incendiilor și să nu primejduiască, prin deciziile și faptele lor, viața, bunurile și mediul.
Astfel, se constată că prin prezenta lege se instituie obligații în sarcina persoanelor fizice sau juridice, iar nu, în mod generic, asupra unui spațiu. Având în vedere faptul că folosința imobilului – apartament nr. 63 a fost transmisă prin încheierea unui contract de închiriere, aceasta fiind exercitată de către o terță persoană juridică, se reține că obligațiile prevăzute de normele legale revin acestei din urmă persoane juridice care folosește spațiul comercial, iar nu reclamanții-pârâților Andrița Elisaveta și Andrița Gheorghe.
Raportat la solicitarea pârâtei-reclamante de obligare a reclamanților-pârâți să predea Asociației de proprietari Bloc F5 toată documentația tehnică și autorizările aferente transformării apartamentului 63 din locuință în sapțiu comercial, pentru a putea fi completată cartea tehnică a imobilului, instanța reține că pârâta-reclamantă nu a făcut dovada temeiniciei solicitării sale, nu a arătat motivele de fapt și de drept în susținerea cererii, sarcina probei aparținându-i.
În ceea ce privește solicitarea de desființare a lucrărilor efectuate fără autorizație de construcție, instanța constată că prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții sunt prevăzute modificările efectuate în interiorul respectivului imobil, arătându-se că aceastea sunt conforme cu autorizația de construire și cu documentația tehnică aferentă acesteia, astfel încât nu s-au realizat modificări neautorizate sau cu încălcarea ori depășirea autorizației de construire.
Raportat la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de daune pentru prejudiciul cauzat prin debranșarea neautorizată, astfel cum s-a menționat anterior, deși se constată existența unei fapte ilicite, pârâta-reclamantă nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu, astfel încât condițiile răspunderii civile delictuale nu sunt îndeplinite.
În lumina acestor considerente, instanța urmează să respingă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5, ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul, prin urmare cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamanților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă, pârâta-reclamantă având o culpă procesuală.
În temeiul art. 452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii. Întrucât reclamanții-pârâți au făcut dovada achitării onorariului de expert în cuantum de 2.400 lei, instanța va obliga pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5 la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr. 204/2007 eliberată de Primăria Sectorului 6 București, invocată de pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5.
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată a reclamanților-pârâți ANDRIȚA ELISAVETA, având CNP: [anonimizat] și ANDRIȚA GHEORGHE, având CNP: [anonimizat], ambi cu domiciliul în București, strada Vintilă Mihăilescu, nr. 3, bl. 59, sc. 2, ap.94, Sector 6, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BLOC F5, prin repezentatnt Neatu Corneliu, cu sediu în București, str. Drumul Taberei, nr. 35, Sector 6, CIF 14466745.
Obligă pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5 la eliberarea către reclamanții-pârâți Andrița Elisaveta și Andrița Gheorghe a Acordului scris al Asociației de proprietari Bloc F5 cu privire la debranșarea apartamentului nr. 63 situat în București, strada Drumul Taberei, nr. 35, bloc F5, scara 4, parter, Sector 6 de la sistemul centralizat de încălzire al blocului F5.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei-reclamante la plata daunelor cominatorii, ca inadmisibil.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5, ca neîntemeiată
Obligă pârâta-reclamantă Asociația de proprietari Bloc F5 la plata către reclamanții-pârâți Andrița Elisaveta și Andrița Gheorghe a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.400 lei.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, ……….
PREȘEDINTE: GREFIER:
Observații coordonator de practică
23. Acțiune în anulare – excepția autorității de lucru judecat
Redactare Sentință
Dosar nr. 7373/ 303/ 2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
– SECȚIA CIVILĂ –
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare act, privind pe reclamanta GRIGORE NICULINA, în contradictoriu cu pârâții NICOLAE REMUS și NICOLAE MARIANA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în cadrul listei de amânări fără discuții, au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat Tianu Mihaela, care depune delegație de substituire la dosar și pârâta Nicolae Mariana, personal și asistată de avocat Anghel Adrian, cu împuternicire avocațială la fila nr. 60 din dosar, lipsind pârâtul Nicolae Remus.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la legitimarea reclamantei Grigore Niculina, care prezintă CI seria RR nr. 334042, CNP [anonimizat].
Avocatul reclamantei arată că a solicitat dosarul la amânare, deoarece avocatul Cernescu, care o reprezintă pe reclamantă, nu se poate prezenta din motive medicale. Depune un set de înscrisuri medicale. Arată că, având în vedere complexitatea dosarului și că ieri s-a întâmplat imobilizarea doamnei avocat, care nu s-a putut prezenta, solicită amânarea cauzei.
Instanța pune în vedere d-nei avocat care asigură susbstituirea avocatului Cernescu că este și dânsa avocat.
Avocatul reclamantei arată că este avocat.
Instanța respinge cerere avocatului reclamantei de amânare a cauzei ca neîntemeiată, față de împrejurarea că d-na avocat și-a asigurat substituirea, cu mențiunea că dacă d-na avocat Tianu Mihaela dorește instanța îi poate lăsa dosarul la studiu.
Avocatul reclamantei considreă că este dovedită medical imposibilitatea de prezentare a d-nei avocat, că ieri a fost la medic.
Instanța pune în vedere avocatului al reclamantei faptul că și dânsa este avocat.
Avocatul reclamantei arată că dosarul este complex și că d-na Grigore nu vrea substiuirea, fapt pe care-l poate confirma.
Instanța pune în vedere părților faptul că aspectele preliminare se pot discuta, care privesc competența, durata necesară și dispune lăsarea cauzei la ordine.
Reclamanta, personal, arată că vrea să fie reprezentantă de d-na avocat Cernescu.
Instanța aduce la cunoștința reclamantei faptul că are posibilitatea de a formula cale de atac împotriva soluției pronunțată de instanță odată cu fondul și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat Tianu Mihaela, care depune delegație de substituire la dosar și pârâta Nicolae Mariana, personal și asistată de avocat Anghel Adrian, cu împuternicire avocațială la fila nr. 60 din dosar, lipsind pârâtul Nicolae Remus.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la legitimarea pârâtei Nicolae Mariana, care prezintă CI seria DD nr. 349709, CNP 268010115419.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuția părților competența instanței.
Reclamanta, prin avocat, lasă la aprecierea instanței.
Pârâta Nicolae Mariana, prin avocat, lasă la aprecierea instanței
Instanța, având în vedere dispozițiile art. art. 94 pct. 1 lit. j Cod procedură civilă, având în vedere că valoarea litigiului este sub 200.000 lei și art. 113 pct. 3 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea litigiului.
Instanța, în baza art. 238 Cod de procedură civilă, pune în discuția părților durata necesară pentru cercetarea procesului.
Reclamanta, prin avocat, arată că durata necesară pentru cercetarea procesului de 6 luni de zile, 4 termene.
Pârâta Nicolae Mariana, prin avocat, arată că durata necesară pentru cercetarea procesului de 2 termene.
Instanța, în conformitate cu disp. art. 238 Cod de procedură civilă apreciază că procedura necesară pentru cercetarea procesului durează 8 luni de zile, cu posibilitatea de a se soluționa într-un termen mult mai scurt.
Instanța constată că deși în procedura de regularizare s-a pus în vedere reclamantei să indice temeiul de drept al cererii, adică motivul de nulitate, aceasta a invocat art. 1207 alin. 2 pct. 1 Noul Cod civil, deși actul atacat a fost întocmit sub imperiul Vechiului Cod de procedură civilă. În consecință, în baza art. 5 și 102 din Legea nr. 71/2011, care stipulează că condițiile de validitate ale unui act juridic se apreciază în funcție de data întocmirii acelui act, instanța pune în vedere reclamantei, prin avocat, să indice temeiul în drept și motivul de nulitate pentru următorul termen de judecată.
Reclamanta, prin avocat, arată că va preciza pentru termenul următor de judecată.
Instanța constată că este necesar ca reclamanta să indice temeiul în drept și motivul de nulitate pentru faptul că s-a invocat și excepția autorității de lucru judecat.
Pârâta Nicolae Mariana, prin avocat, arată că la unul din termenele de regularizare ale crererii, reclamanta a precizat temeiul de drept, ca fiind art. 953 și 954 Vechiul Cod procedură civilă. Arată că a formulat apărări în raport de acest temei de drept. Arată că în cererea introductivă au fost indicate disp. Noului Cod procedură civilă, iar la termenul de regularizare reclamanta a precizat cererea.
Avocatul reclamantei arată că nu cunoaște dosarul, nu poate indica pagina la care este precizarea.
Instanța, verificând actele dosarului, constată că reclamanta a indicat dispozițiile art. 953 și 954 Cod civil, f. 35.
Instanța, verificând actele medicale ale doamneinei avocat Cernescu, constată faptul că acesteia i-a fost recomandat tratament și izolare la domiciliu de la 02.02.2015 până la 06.02.2015.
Avocatul reclamantei arată că așa este și că există și mențiunea de boală contagioasă.
Avocatul reclamantei arată că pe excepția invocată, având în vedere că art. 22 din Noul Cod procedură civilă, îi dă posibilitatea să pună și concluzii scrise în termen maxim de 1 săptămână nu se opune și că solicită să i se acorde posibilitatea să răspundă în scris, să depună concluzii pe această excepție.
Instanța nu consideră că Noul Cod de procedură civilă permite această practică, scopul noilor dispiziții fiind acela de a accelera judecata.
Instanța acordă părților cuvântul pe excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Nicolae Mariana, prin întâmpinare, cu mențiunea că va amâna pronunțarea 2 săptămâni, pentru ca și avocatul reclamantei să poată pune concluzii scrise.
Pârâta Nicolae Mariana, prin avocat, arată că este o problemă cu plata taxei judiciare de timbru. Arată că există cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru și că a fost eșalonată plata taxei judiciare de timbru în tranșe.
Instanța pune în vedere pârâtei Nicolae Mariana, prin avocat, faptul că încheierea prin care stabilit plata eșalonată a taxei judiciare de timbru constituie titlu executoriu, care se comunică către AFP.
Instanța acordă părților cuvântul pe excepția autorității de lucru judecat.
Pârâta Nicolae Mariana, prin avocat, având cuvântul pe excepție, arată că pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București a fost judecat în anul 2008 dosarul nr. 2072/303/2008. Solicitarea sa era de atașare a acestui dosar. Arată că această cauză formulată și precizată a mai fost judecată și că există identitate de obiect, părți, și cauză.
Reclamanta, personal, arată că este la zi cu plata taxei judiciare de timbru.
Instanța aduce la cunoștința reclamantei faptul că nu este nicio problemă cu taxa judiciară de timbru.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției. Arată că nu sunt întrunite condițiile de obiect, cauză și părți. Reiterează argumentele avocatului titular care le-a spus în scris.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției autorității de lucru judecat.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera asupra excepției autorității de lucru judecat, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 17.02.2015.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
DOSAR NR. 7373/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta GRIGORE NICULINA și pe pârâții NICOLAE REMUS și NICOLAE MARINA, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. (1) din Codul de procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 17.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.06.2014, reclamanta Grigore Niculina a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Nicolae Remus și Nicolae Marina, constatarea nulității absolute a contractului de donație nr. 1312 încheiat la data de 24.03.2005 la Biroul Notarului Public ,,Irina Danilescu” și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin contractul de donație nr. 1312/24.03.2005, aceasta, în calitate de donator, le-a donat pârâților Nicolae Remus și Nicolae Marina o garsonieră situată în București, Drumul Taberei, nr. 36, bl. T4, sc. A, ap. 100, Sector 6, pentru a primi în schimbul acesteia îngrijire din partea pârâților. Reclamanta a menționat faptul că nu vede bine, ajutorul fiindu-i necesar. În anul 2007, în momentul introducerii unei acțiuni civile în revocarea donației, reclamanta a precizat că a aflat faptul că în cuprinsul respectivului contract este stipulată clauza de uzufruct viager, iar nu de întreținere, aceasta fiind în eroare cu privire la natura contractului încheiat. Reclamanta a arătat că pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București au fost înregistrate cauzele nr. 2027/303/2008 și nr. 3412/302/2007, acestea având ca obiect revocare donație. Aceasta a precizat că prezenta cauză diferă de celelalte procese civile, deoarece nu privește o condiție de valabilitate a contractului de donație, ci încheierea sa este lovită de nulitate absolută. Reclamanta a menționat că la notarul public, la momentul încheierii contractului de donație, nu i-au fost explicate dispozițiile Legii nr. 17/2000.
În drept, reclamantul a invocat art. 1207 alin. (2) pct. 1 și art. 451 din Codul Civil.
Acțiunea a fost legal timbrată potrivit O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și proba testimonială cu audierea unui martor, anexând, în copii, act de donație nr. 1312/2005, extras de carte funciară, și certificat de încadrare în grad de handicap.
Pârâta Grigore Niculina a depus întâmpinare (filele 61-64), prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției, pârâta a arătat că în dosarul nr. 2072/303/2008, cauză civilă soluționată irevocabil, au fost aceleași părți, având aceeași calitate temeiul celor două cauze fiind identic, și anume nulitatea absolută a contractului de donație cu drept de uzufruct viager nr. 1312/24.03.2005.
Pe fond, pârâta a arătat, în esență, că respectivul contract de donație îndeplinește toate condițile de valabilitate în sensul ca reclamanta a cunoscut conținutul acestuia și și-a dat consimțământul în legătură cu încheierea actului, nefiind în eroare. Contractul de donație a fost încheiat cu clauză de uzufruct viager, ca urmare a dorinței reclamantei de an nu fi deranjată din locuința sa. Pârâta a precizat faptul că reclamanta este de rea-credință, având în vedere numărul repetat al introducerii cererilor de chemare în judecată, fără a existe un temei solid. De asemenea, ssuținerea reclamantei în sensul că nu a fost ajutată, nu este adevărată deoarece aceasta a locuit la domiciliul pârâtei pentru o bună perioadă de timp, garsoniera-obiect al contractului de donație fiind închiriată. Adevăratul motiv al introducerii cererilor de chemare în judecată este că reclamanta dorește ca această garsonieră să fie dată celuilalt nepot al său. în provința stării de sănătare a reclamantei, pârâta a menționat că la dosarul cauzei nu există niciun act medical la zi, acestea fiind din anul 2003. De asemenea,pârâta a arătat că impozitul pentru garsoniera-obiect al donației a fost pltătit de către aceasta.
În drept, pârâții au invocat art. 205 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea întâmpinării, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și audierea unui martor, anexând, în copii, sentința civilă nr. 4229/20.06.2007 rămasă definitivă prin decizia nr. 57 A, ambele pronunțate în dosarul nr. 3412/303/2007, sentința civilă nr. 6449/09.10.2008 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel București nr. 1639/30.11.2009 și chitanțe plată impozit.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (filele 97-98) prin care a arătat că impozitul pentru garsonieră a fost plătit de către pârâți ca urmare a acțiunii sale în justiție, mai mult, în prezent există restanțe la plata acestuia. Reclamanta a solicitat respingerea excepției autorității de lucuru judecat deoarece teza din cele două dosare este cu totul diferită, și anume nulitatea absolută a actului de donație ca urmare a erorii asupra substanței contractului, iar nu condiția de valabilitate a contractului. De asemenea, reclamanta a precizat că handicapul de care suferă este real, fiind dovedit cu acte medicale.
Sub aspectul probatoriului, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța a încuviințat părților probele cu înscrisurile depuse la dosar, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, prin prisma excepției autorității de lucru judecat, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de donație nr. 1312/24.03.2005 autentificat la Biroul Notarului Public ,,Irina Danilescu” (filele 5-6), reclamanta Grigore Niculina, în calitate de donator, le-a donat pârâților Nicolae Remus și Nicolae Marina, garsoniera situată în București, Drumul Taberei, nr. 36, bl. T4, sc. A, ap. 100, Sector 6, păstrându-și dreptul de uzufruct viager asupra acesteia.
La data de 11.03.2008, reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâților Nicolae Remus și Nicolae Marina, întregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, având ca obiect constatarea nulității absolute a actului de donație cu uzufruct viager nr. 1312/24.03.2005, astfel cum reiese din considerentele sentinței civile nr. 6449/09.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București (filele 83-86). În susținerea acestei cereri, reclamanta a arătat că motivul pentru care a făcut această donație a fost acela că, fiind în vârstă, divorțată și suferind de o deficiență funcțională gravă de miopie forte și alte complicații oculare grave, avea nevoie de un însoțitor întrucât nu vede aproape deloc. De asemenea, din cuprinsul aceluiași înscris, instanța reține că reclamanta a invocat în cererea sa de chemare în judecată formulată în dosarul nr. 2072/303/2008, că la încheierea contractului de donație, ducându-se doar cu pârâții la Notarul Public, s-a încrezut în totalitate în aceștia și nu a văzut și nu a putut citi, iar nici notarul, nici o altă persoană nu i-a citit actul de donație.
Prin această din urmă sentință, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1639/30.11.2009 a Curții de Apel București (filele 81-82), instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta Grigore Niculina formulată împotriva pârâților Nicolae Remus și Nicolae Marina, ca neîntemeiată.
Prin considerentele sentinței civile nr. 6449/09.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București, instanța a reținut că susținerea reclamantei Grigore Niculina în sensul că actul de donație nu reflectă voința sa reală, întrucât convenția cu pârâții Nicolae Remus și Nicolae Marina a fost aceea de a primi întreținere din partea lor în schimbul donării garsonierei, neștiind că semnează, în realitate, un contract de donație fără sarcini este contrazisă de mențiunea înscrisă în actul de donație pe baza constatărilor personale ale notarului public și care fac dovadă până la înscrierea în fals. Pe de altă parte, dispozițiile art. 30 din Legea nr. 17/2000, impune necesitatea asistării persoanelor în vârstă pentru asigurarea apărării intereselor acestora, fără a institui sancțiunea nulității în caz de nerespectare. Apreciind că apărarea intereselor reclamantei Grigore Niculina a fost asigurată prin încheierea actului în fața notarului public și prin citirea conținutului acesutuia anterior semnării sale, instanța a apreciat că reclamanta nu justifică o vătămare prin neasistarea sa de către un reprezentant al autorității tutelare.
În drept, potrivit art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În concret, pârâta Nicolae Marina a invocat prin întâmpinare excepția autorității de lucru judecat, susținând că există identitate de părți, obiect și cauză între prezentul proces civil și dosarul civil nr. 2072/303/2008 definitivat prin pronunțarea sentinței civile nr. 6449/09.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1639/30.11.2009 a Curții de Apel București.
Conform art. 432 din Codul de procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs, iar la art. 431 alin.(1) din Codul de procedură civilă, se prevede că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Astfel, pentru producerea efectelor autorității de lucru judecat trebuie ca cea de-a doua cerere de chemare în judecată să aibă același obiect, să fie întemeiată pe aceeași cauză și să privească aceleași părți, cu aceeași calitate.
În ceea ce privește condiția identități de părți, instanța constată că în cauza civilă nr. nr. 2072/303/2008 înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, în calitate de reclamant figurează chiar reclamanta Grigore Niculina, acțiunea acesteia fiind pornită împotriva pârâților Nicolae Remus și Nicolae Marina. Prin urmare, instanța constată că atât în prezentul proces civil, cât și în cauza civilă nr. 2072/303/2008 există identitate de părți, acestea având aceeași calitate.
Raportat la obiectul celor două cauze civile, instanța reține că prin obiect se înțelege atât pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat. Astfel, ambele procese civile au ca obiect constatarea nulității actului de donație nr. 1312/24.03.2005 încheiat între reclamanta Grigore Niculina și pârâții Nicolae Remus și Nicolae Marina.
De asemenea, cauza este fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii. În concret instanța reține că în primul proces – cauza civilă nr. 2072/303/2008, reclamanta și-a întemeiat acțiunea atât pe existența erorii – viciu de consimțământ existent la momentul încheierii contractului de donație, cât și pe lipsa de asistență a sa de către un reprezentant al autorității tutelare în temeiul Legii nr. 17/2000.
De asemenea, în prezentul proces civil, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat faptul că încheierea contractului de donație este lovită de nulitate absolută întrucât la momentul încheierii sale, aceasta a crezut că se va încheia un contract de donație cu sarcină, pârâții să fie obligați a-i acorda reclamantei întreținere. În continuare, reclamanta a susținut că nu i-au fost explicate dispozițiile Legii nr. 17/2000.
Având în vedere cele menționate anterior, instanța constată că reclamanta și-a întemeiat prezenta cerere de chemare în judecată pe aceleași temeiuri avute în vedere și la soluționarea cauzei civile nr. 2072/303/2008.
Potrivit art. 430 alin. (1) din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. De asemenea, la alineatul (2) al aceluiași articol se prevede că, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
În acest sens, instanța are în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 6449/09.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1639/30.11.2009 a Curții de Apel București, în cuprinsul considerentelor se au în vedere tocmai susținerile reclamantei formulate și în prezentul proces civil.
Astfel, instanța, la pronunțarea sentinței civile nr. 6449/09.10.2008 a avut în vedere invocarea de către reclamantă a existenței erorii – viciu de consimțământ la momentul încheierii contractului de donație, aceasta fiind respinsă ca urmare a nedovedirii împrejurărilor invocate de către reclamanta Grigore Niculina. Totodată, la baza soluției dată prin sentința civilă nr. 6449/09.10.2008, au stat și considerentele privitoare la nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 17/2000, aspecte la care, reclamanta face referire și prin prezenta cerere de chemare în judecată.
Instanța va respinge susținerea reclamantei Grigore Niculina prin care se arată că obiectul celor două procese civile este diferit, cauza civilă nr. 2072/303/2008 privind condițiile de valabilitate ale contractului de donație, iar nu anularea acestuia, întrucât atât în motivele arătate prin cererea de chemare în judecată din respectivul proces, cât și în considerentele sentinței civile nr. 6449/09.10.2008 se are în vedere nulitatea contractului de donație ce ar putea fi atrasă ca urmare a unui viciu de consimțământ sau ca urmare a nerespectării unor dispoziții legale privind asistarea reclamantei.
Prin urmare, având în vedere constatarea existenței identității de părți, obiect și cauză, precum și a faptului că prin sentința civilă nr. 6449/09.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1639/30.11.2009 a Curții de Apel București, au fost analizate aceleași susțineri ale reclamantei ca și cele cuprinse în prezenta cerere de chemare în judecată, instanța constată temeinicia excepției autorității de lucru judecat învocată de pârâta Nicolae Marina prin întâmpinare, urmând să respingă cererea pentru aceste motive.
În lumina acestor considerente, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge cererea reclamantei Grigore Niculina, ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ. poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul, prin urmare cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă, reclamanta având o culpă procesuală.
În temeiul art. 452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii. Întrucât pârâții nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată până la închiderea dezbaterilor pe fondul cauzei, instanța va respinge cererea acestora de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat formulată de către pârâta Nicolae Marina prin întâmpinare.
Respinge cererea formulată de reclamanta GRIGORE NICULINA, domiciliată în București, Drumul Taberei, nr. 36, bl. T4, sc. A, ap. 100, Sector 6, având CNP: [anonimizat] în contradictoriu cu pârâții NICOLAE REMUS, având CNP: [anonimizat] și NICOLAE MARINA, având CNP: [anonimizat], ambii cu domiciliul în comuna Valea Mare, sat Valea Mare, nr. 103, județul Dâmbovița, pentru existența autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 6449/09.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, irevocabilă, în ds. nr. 2072/303/2008.
Respinge cererea reclamantei Grigore Niculina de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâților Nicolae Remus și Nicolae Marina de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2015.
PREȘEDINTE: GREFIER:
Observații coordonator de practică
24. Acțiune în reziliere contract
Redactare Sentință
Dosar nr. 5814/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9426
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect reziliere contract, privind pe reclamanta KONICA MINOLTA BUSINESS SOLUTIONS ROMÂNIA SRL, în contradictoriu cu pârâta REINVEST IN FUTURE BUSINESS STOCKS SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns reclamanta, prin avocat Tamaș Ramona, cu împuternicire avocațială la fila nr. 70 din dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: în data de 08.12.2014, prin serviciul registratură, pârâta a depus răspunsul la interogatoriu și un set de înscrisuri, după care:
Instanța aduce la cunoștința reclamantei, prin avocat, faptul că pârâta a depus răspunsul la interogatoriu.
Reclamanta, prin avocat, arată că a văzut răspunsul la interogatoriu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii formulate. Solicită să se constate rezilierea contractului de închieriere având ca obiect acel echipament proprietatea reclamantei. Din contract rezultă un pact comisoriu, care a intervenit odată cu neachitarea debitului de către pârâtă. Prin întâmpinare pârâta recunoaște că a intervenit pactul comisoriu. Acest contract nu mai există și nemaiexitând contractul dintre părți pârâta reține în mod nejustificat echipamentul. Arată că prin răspunsul la interogatoriul pârâta recunoaște că echipamentul este la aceasta. Totodată, arată că un contract reziliat repune părțile în situația anterioară. Arată că societatea reclamantă este proprietara bunurilor și că justifică interesul în promovarea acțiunii pentru redobândirea bunurilor. Solicită cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru. Arată că va solicita onorariul de avocat pe cale separată.
Declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.05.2014, reclamanta Konica Minolta Business Solutions România SRL, în contradictoriu cu pârâta Reinvest In Future Business Stocks SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate rezilierea contractului de închiriere cu pagini incluse nr.17 B-OF-7077/20.03.2013, urmare a pactului comisoriu, să se dispună obligarea pârâtei să îi predea echipamentul set B1ZHUBC224e+ DF625+Dk510 iar, în cazul în care pârâta refuză predarea echipamentului, reclamanta a solicitat autorizarea ridicării de către aceasta a echipamentului din locul în care acesta se afla, pe cheltuiala pârâtei, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, societatea Konica Minolta Business Solutions România SRL, în calitate de furnizor, a încheiat cu Reinvest În Future Business Stoks SRL, în calitate de beneficiar, contractul de închiriere cu pagini incluse nr.17 B-OF 7077/20.03.2013, având ca obiect închirierea de echipamente proprietatea reclamantei, prin transmiterea dreptului de folosința al echipamentelor către beneficiar pe durata contractului, precum și livrarea de servicii și consumabile. Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 36 de luni.
În schimbul serviciilor contractuale și asigurarea folosinței echipamentului, beneficiarul plătea o chirie lunară în valoare de 96,77 euro fără TVA. Această chirie lunară includea și un număr de 1500 pagini alb/negru, iar pentru printurile ce depășeau acest număr de pagini incluse în chiria lunară, se achita 0,008 euro/pagina la paginile alb/negru și 0,07 euro/pagina fără TVA la paginile color.
În baza acestui contract, reclamanta a predat către beneficiar echipamentul identificat în contract, respectiv set BlZHUBC224e+ DF625+Dk510.
Având în vedere debitele acumulate de către pârâta Reinvest In Future Business Stocks SRL, reclamanta a sistat serviciile către pârâtă în baza art. 7.61 din contract și a așteptat îndeplinirea obligației de plată de către cocontractant.
La expirarea termenului de 5 zile de la sistarea serviciilor, urmare a neplății debitelor, contractul s-a reziliat de drept, fără somație și fără punere în întârziere în data de 25.09.2013, conform art.7.6 din contractul părților.
Odată cu rezilierea de drept a contractului a încetat dreptul de folosință a echipamentului set BIZHUBC224e+ DF625+Dk510 de către Reinvest.
Având în vedere clauza contractuală prin care s-a instituit pactul comisoriu de grad IV, pentru situația în care debitoarea nu își achita debitele nici la împlinirea termenului contractual de grație de 5 zile de la sistarea serviciilor, în data de 20.02.2014, s-a comunicat către pârâtă notificarea nr.56/2014 prin BEJA Toma Ana Maria și Toma Nina Valentina, iar pârâta a refuzat predarea echipamentului, neconformându-se obligației de predare în data de 26.02.2014.
Notificările înaintate către Întreprinderea Individuală Harjaba Eugen Cazacioc cu privire la debitele neachitate dovedesc punerea sa în întârziere privind nepredarea echipamentului predarea echipamentului.
Având în vedere că la data de 18.09.2013 pârâta Reinvest figura cu debite neachitate în cuantum de 9398,84 lei, reclamanta a notificat pârâta să achite debitul restant prin BEJ Titu Adriana, cu notificarea nr.169/2013. Pârâta nu a dat curs notificării de a achita debitele, sens în care s-au sistat serviciile în data de 25.09.2013.
Ulterior înscrierii la masa credală a pârâtei cu debitul neachitat, reclamanta a notificat-o pe pârâtă prin BEJA Toma Ana Maria cu notificarea nr.56/2014, prin care i-am adus la cunoștința că a încetat contractul dintre părți și i-a pus în vedere că în data de 26.02.2014 să predea echipamentul. În data de 26.02.2014, pârâta nu a dat curs notificării de a preda echipamentul, sens în care reprezentantul societății reclamante, prezent la sediul pârâtei, nu a putut ridica echipamentul.
Reclamanta a arătat că, părțile au prevăzut expres prin contract, un pact comisoriu de grad IV, statuând că prezentul contract se desființează de drept, fără somație și punerea în întârziere, dacă în termen de 5 zile de la data sistării serviciilor contractuale, debitoarea nu achită debitul.
Sub aspectul interesului justificat de către reclamantă, aceasta a precizat că interesul său a fost determinat, legitim, personal născut și actual. Odată încetate raporturile contractuale, orice folosință ulterioară a echipamentului devine ilegitimă. Reclamanta a precizat că este proprietara bunului dat în folosință pârâtei, iar aceaste era obligată să-și respecte obligațiile contractuale, sens în care trebuia să procedeze la predarea echipamentului în momentul în care a fost notificată despre rezilierea contractului. Astfeș, reclamanta a menționat că, în acest moment pârâta se află în culpă contractuală, neexecutându-și obligația de a preda bunul la încetarea raporturilor contractuale. Urmare a rezilierii contractului de închiriere, pârâta nu mai poate justifica un titlu pentru folosința echipamentului care formează obiectul contractului.
Totodată, reclamanta a precizat că, în calitatea de proprietar al echipamentului, a fost știrbit dreptul său de proprietate în ceea ce privește exercitarea tuturor atributelor sale, prin faptul că, deși pârâta nu mai are niciun drept de folosință asupra echipamentului, îl deține în continuare și refuză categoric să-l predea, astfel încât acesta să reintre în posesia reclamantei. În contextul situației de fapt, pârâta, deși s-a obligat față de reclamantă că va preda echipamentul la încetarea contractului, nu și-a respectat această obligație nici până în prezent, în pofida tuturor încercărilor reclamantei. În calitate de creditor al obligației de predare a echipamentului, Konica Minolta are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației din partea pârâtei.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta a solicitat instanței să oblige pârâta să îi predea echipamentul iar, în situația în care aceasta nu va efectua predarea, să fie autorizată să ridice echipamentul pe cheltuiala pârâtei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.1270 Noul Cod civil, art.1516 și urm. Noul Cod civil, art.1553 și urm. Noul Cod civil.
Acțiunea a fost legal timbrată potrivit O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, contract de închiriere cu pagini incluse nr.17-B-OF-7077 din data de 20.03.2013, notificare nr.76 din data de 20.02.2014 și dovada de comunicare a acesteia, notificarea nr.496 din data de 18.09.2013 și dovada de comunicare a acesteia, cerere de înscriere la masa credală înregistrată sub nr.635 din data de 18.11.2013, relații furnizate de ONRC cu privire la societatea pârâtă, adresa nr.702.37 din data de 12.11.2013, proces verbal de informare nr.6 din data de 07.05.2014.
La data de 02.06.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar precizările solicitate de instanță, conform rezoluției din data de 20.05.2014, însoțite de interogatoriul propus a fi administrat pârâtei, chitanțe, relații furnizate de ONRC cu privire la societatea pârâtă și societatea reclamantă.
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 46-48) prin care, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 6 București, solicitând admiterea excepției și declinarea competenței în favoarea Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă, complet 2, respectiv în favoarea judecătorului sindic al dosarului de insolventa privind debitoarea SC Reinvest În Future Business Stocks SRL.
În motivarea excepției invocate, pârâta a solicitat a se avea în vedere situația SC Reinvest În Future Business Stocks SRL, respectiv aceasta se află în procedura generală de insolvență, fiind în perioada de observație. Astfel, la data de 05.11.2013, Tribunalul București a dispus în dosarul nr.33863/3/2013 deschiderea procedurii de insolvență față de debitoarea SC Reinvest În Future Business Stocks SRL, numind în calitate de administrator judiciar pe Art Insolv SPRL. Față de aceste aspect, și având în vedere în principal faptul că potrivit disp. art.11 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic este cel care supraveghează procedura de insolvență, având competența de a soluționa litigiile referitoare la debitoare, pârâta a considerat că se impune admiterea excepției și declinarea competenței în favoarea Tribunalului București – Secția a VII-a, complet 2 – judecător sindic, acesta având competența să soluționeze cererea de restituire a echipamentului.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat, în esență, că reprezentanților societății debitoare SC Reinvest in Future Business Stocks SRL nu li s-a ridicat dreptul de administrare fiind în perioada de observație, perioada în care au dreptul de a-și conduce activitatea curentă.
Mai mult decât atât, prin declarația dată de reprezentantul administratorului special, la sediul administratorului judiciar, acesta și-a exprimat intenția de a depune un plan de reorganizare în termenul legal. Aceste aspecte au fost comunicate și reprezentanților legali ai reclamantei, care au adresat pârâtei o adresă prin care solicitau să le fie restituit echipamentul ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr.17 B-OF-7077/20.03.2013, răspunsul pârâtei fiind în sensul că această cerere ar trebui să fie adresată administratorului special al debitoarei SC Reinvest În Future Business Stocks SRL, acesta având drept de administrare în ceea ce privește activitățile curente ale societății debitoare.
Astfel, în cadrul procedurii de observație, cât timp debitorul și-a declarat intenția de reorganizare în condițiile prevăzute de Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, acesta poate beneficia de dreptul său de administrare, fiind reprezentat de către administratorul special desemnat în cadrul procedurii, precum și de administratorul judiciar numit de către instanță care are doar calitatea de organ de supraveghere a operațiunilor de gestiune din patrimoniul pârâtei.
De asemenea, prevederile art. 20 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței stabilesc în mod cert principalele atribuții ale administratorului judiciar dispunând că acesta are obligația de a supraveghea operațiunile: de gestionare a patrimoniului debitorului, iar în ceea ce privește echipamentul a cărui restituire se cere acesta nu face parte din patrimoniul societății în insolventa, SC Reinvest În Future Business Stocks SRL având doar un drept de folosință asupra acestui bun, drept de folosință care a încetat o dată cu rezilierea contractului de închiriere, reziliere ce a intervenit de drept în temeiul pactului comisoriu instituit prin clauzele contractuale.
Pârâta a precizat că, având în vedere aceste aspecte, o sentință pronunțată, în sensul obligării acesteia, în calitate de administrator judiciar la restituirea bunului echipament compactor ar fi imposibil de pus în executare și totodată nelegală și netemeinică.
Astfel, cel mult în situația în care instanța va constata că cererea de restituire este întemeiată, pârâta a considerat că se impune obligarea debitoarei SC Reinvest În Future Business Stocks SRL prin administrator special și nicidecum prin administrator judiciar.
Pârâta a revenit pentru a lămuri situația acesteia, care se află în perioada de observație, existând intenția depunerii unui plan de reorganizare, astfel încât nu a procedat la inventarierea și identificarea bunurilor din patrimoniul acesteia, neaflându-se în situația valorificării bunurilor aflate în patrimoniul pârâtei. De asemenea, chiar și în situația în care prin absurd ar fi procedat la identificarea bunurilor din patrimoniul pârâtei nu ar fi fost în măsură să comunice dacă echipamentul a cărui restituire se cere se află sau nu în posesia SC Reinvest În Future Business Stocks SRL, având în vedere că acesta nu se afla în patrimoniul pârâtei, aceasta neavând un drept de proprietate asupra bunului, ci doar un drept de folosință izvorât din contractul de închiriere.
Pârâta a solicitat instanței de judecată, pentru toate argumentele pe larg expuse anterior: ca în ceea ce privește primul capăt de cerere referitor la constatarea rezilierii contractului de închiriere, să respingă această solicitare ca neîntemeiată, având în vedere că acesta a fost reziliat de drept în temeiul pactului comisoriu prevăzut de părți în contractul de închiriere încheiat, astfel încât nu se justifică pronunțarea unei sentințe în acest sens. În ceea ce privește celelalte două capete de cerere, pârâta a considerat că obligarea pârâtei în calitate de administrator judiciar al SC Reinvest În Future Business Stocks SRL la restituirea echipamentului set BIZHUBC224e+DF625+Dk510 este neîntemeiată, instanța putând cel mult să oblige pârâta prin administrator special la restituirea bunului ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 17 B-OF-7077/20.03.2013.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În dovedirea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (filele 54-56) prin care a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6, în baza art. 11 din Legea nr.85/2006 privind insolvența, reclamanta a apreciat că instanța investită cu acțiunea formulată de către Konica Minolta este competentă. Aceasta a menționat că, art. 11. alin. 2 din Legea nr.85/2006 menționează că atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Or, prin chemare în judecată s-a solicitat constatarea rezilierii contractului de închiriere nr. 17 B OF 7077/20.03.2013, obligarea pârâtei la predarea echipamentului BIZHUB C224e+Df625+Dk510, proprietate a reclamantei, sau autorizarea ridicării de către reclamantă a echipamentului BIZHUB C224e-t-Df625+Dk510, proprietate a reclamantei. Pe cale de consecință, fiind vorba de un echipament proprietatea reclamantei, pe de o parte, nefăcând parte din patrimoniul pârâtei, această acțiune nu se subscrie prevederilor indicate de art. 11 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește conceptarea și citarea în cauză a administratorului judiciar special al pârâtei Reinvest în Future Business Stocks SRL, respectiv al dlui Claudiu Laurențiu Barbu, reclamanta a apreciat că nu se impune o astfel de citare, având în vedere dispozițiile art. 182 din Legea nr.85/2006 prevede în mod expres doar două situații în care administratorul special are dreptul de reprezentare a pârâtei, respectiv la judecarea acțiunilor prevăzute la art.793 și 804 din legea insolvenței. Articolele 79 și 80 indică în mod expres cazurile în care administratorul special are calitatea de reprezentant pentru debitor. În toate celelalte cazuri, chiar dacă debitorul se afla în insolvență, calitatea de reprezentant o are administratorul judiciar, astfel cum este desemnat prin încheierea judecătorului sindic. Susținerea administratorului judiciar că pronunțarea unei hotărâri, în sensul obligării administratorului judiciar la restituirea echipamentului, ar fi imposibil de pus în executare, nu este fundamentată, întrucât acesta are obligația de a asigura conducerea integrală, respectiv în parte, a activității debitorului, precum și menținerea sau denunțarea unor contracte încheiate de debitor. Pe cale de consecință, reclamanta a apreciat că nu se impune conceptarea și citarea administratorului special, ci prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea societății pârâte, Reinvest În Future Business Stocks SRL, prin administrator judiciar, Art Insolv SPRL la cele menționate în acțiunea formulate de către reclamantă. În ceea ce privește constatarea rezilierii de drept a contractului de închiriere nr. 17 B OF 7077/20.03.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că inserarea în condițiile contractuale a unui pact comisoriu de ultim grad nu poate semnifica intervenția automată a acestuia ori de câte ori este depășit termenul de grație prevăzut în contract, ci este necesar ca partea în favoarea căreia este stipulat pactul să își manifeste voința în acest sens într-un mod clar și neechivoc. În acest sens, Înalta Curte a precizat că partea îndreptățită are alegerea de a se prevala de pactul comisoriu sau de a cere continuarea contractului.
În ședința din data de 14.10.2014 (încheiere f. 70-71), instanța a respins excepția necompetenței materiale, ca neîntemeiată.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâtei (filele 88-89) și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat un martor, Mocanu Gheorghe (fila 79), iar pentru pârâtă proba cu înscisurile depuse la dosar, certificat de grefă eliberat la data de 21.11.2013 de grefa Tribunalului București Secția a VII-a (filele 92-93) și proces-verbal al adunării generale a asociaților SC Reinvest În Future Business Stocks SRL (filele 95-100), considerând aceste probe petinente, concludente și utile în temeiul art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Analizând coroborat probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta Konica Minolta Business Solutions România SRL, în calitate de furnizor și pârâta Reinvest In Future Business Stocks SRL, în calitate de beneficiar, la data de 20.03.2013, au încheiat contractul de închiriere cu pagini incluse nr. 17-B-OF-7077 (filele 7-9), având ca obiect închirierea de echipamente proprietate a furnizorului, prin transmiterea dreptului de folosință al acestora către beneficiar pe toată durata contractului, precum și livrarea de servicii și consumabile aferente.
În cuprinsul contractului, la art. 7.1, se arată că furnizorul va emite lunar o factură reprezentând contravaloarea chiriei echipamentelor și a paginilor incluse și contravaloarea volumului total de pagini (copii/printuri) efectuat suplimentar față de paginile incluse în interval de o lună de către beneficiar, iar la art. 7.3 se prevede că, termenul de plată al facturilor este de 10 zile lucrătoare de la emiterea facturii (filele 7-9).
La data de 18.09.2013, pârâta Reinvest In Future Business Stocks SRL figura cu debite neachitate în cuantum de 9398,84 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă în baza contractului aneterior amintit și a refuzat predarea echipamentului în discuție, astfel cum rezultă din răspunsul pârâtei la întrebarea nr. 3 din interogatoriu (filele 88-89) coroborat cu declarația martorului Mocanu Gheorghe (fila 79).
Instanța reține că reclamanta i-a comunicat pârâtei o notificare la data de 18.09.2013 (filele 12-13) în privința neachitării facturilor prin care se solicită achitarea integrală a debitului restant în termen de 15 zile de la data primirii respectivei notificări, în acest sens reclamanta înscriindu-se și la masa credală în vederea recuperării creanței în valoare de 10.524,09 lei (fila 14).
De asemeneanea, la data de 24.02.2014 reclamanta Konica Minolta Business Solutions România SRL, prin notificarea comunicată pârâtei (filele 10-11), i-a pus în vedere acesteia din urmă că a fost pusă în întârziere cu privire la nepredarea echipamentului – obiect al contractului de închiriere – ca urmare a neachitării debitelor restante.
Potrivit art. 10.3 din contract (filele 7-9), furnizorul este îndreptățit la rezilierea fără preaviz a contractului, în cazul în care dacă prin încălcarea contractului de către beneficiar survine o periclitare a proprietății furnizorului, respectiv a creanțelor furnizorului de la beneficiar. În orice altă situație, părțile vor notifica intenția de reziliere cu 15 zile înainte de data la care încetează contractul.
De asemenea, la art. 10.2 din contract, se prevede că, la încheierea duratei contractuale, beneficiarul este obligat la restituirea tuturor echipamentelor, precum și a consumabilelor care se mai găsesc în posesia sa în termen de cel mult 5 zile de la data încetării contractului, în baza unui proces verbal de predare-primire.
Instanța reține că pârâta a refuzat până în prezent predarea echipamentului set BIZHUBC224e+DF625+Dk510, împrejurarea confirmată de către pârâtă prin răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriu (filele 88-89), precum și prin declarația martorului Mocanu Gheorghe (fila 79).
În drept, cu titlu preliminar, în privința legii civile aplicabile raportului juridic dedus judecății, instanța reține că sunt incidente dispozițiile Noului Cod Civil, conform art. 5 și art. 120 din Legea de punere în aplicare nr. 71/2011, având în vedere că data încheierii contractului, respectiv 20.03.2013, este ulterioară intrării în vigoare a Noului Cod Civil, 01.10.2011.
Potrivit art. 1270 din Codul civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, astfel instanța reține că între reclamanta Konica Minolta Business Solutions România SRL și pârâta Reinvest In Future Business Stocks SRL, în calitate de beneficiar, la data de 20.03.2013, a fost încheiat contractul de închiriere cu pagini incluse nr. 17-B-OF-7077, prin care se prevedeau drepturile și obligațiile părților contractante.
Conform art. 1350 din Codul Civil: ,,orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat”, iar la alin. (2) din același articol se prevede că atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
În concret, instanța reține că în urma prestării serviciilor prevăzute în contractul de închiriere de către reclamantă, pârâta Reinvest In Future Business Stocks SRL nu a achitat suma de 9398,84 lei, reprezentând contavaloarea acestor servicii, deși la art. 7.3 din contractul nr. 17-B-OF-7077 se prevede că, termenul de plată al facturilor este de 10 zile lucrătoare de la emiterea facturii.
Conform art. 1549 din Codul Civil:,,dacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezilierea contractului, precum și la daune-interese, dacă i se cuvin.” Astfel, rezilierea este sancțiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare succesivă.
În cazul de față, suntem în prezența unui contract de închiriere, contract sinalagmatic prin care au fost stabilite obligații reciproce și interdependente între părți. De asemenea, în baza principiului libertății de voință, părțile, prin acordul lor de voință, pot insera în contractul sinalagmatic anumite clauze referitoare la desființarea contractului în caz de neexecutare culpabilă a obligației asumate de către oricare dintre ele, clauze care poartă denumirea de pacte comisorii.
În același sens, la art. 1549 alin. (3) raportat la art. 1550 alin. (2) din Codul Civil se arată că, în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă părțile au convenit astfel, rezilierea poate opera de plin drept.
De asemenea, în art. 1553 alin. (1) din Codul Civil se prevede că pactul comisoriu produce efecte dacă prevede, în mod expres, obligațiile a căror neexecutare atrage rezilierea de drept a contractului.
Referitor la cauza de față, părțile contractului de închiriere au prevăzut în cuprinsul contractului pactul comisoriu obligațiile a căror neexecutare atrage rezilierea de drept a contractului, și anume furnizorul este îndreptățit la rezilierea fără preaviz a contractului, în cazul în care dacă prin încălcarea contractului de către beneficiar survine o periclitare a proprietății furnizorului, respectiv a creanțelor furnizorului de la beneficiar. În orice altă situație, părțile vor notifica intenția de reziliere cu 15 zile înainte de data la care încetează contractul.
În ceea ce privește neexecutarea culpabilă a obligației de plată succesivă de către pârâta Reinvest In Future Business Stocks SRL, a contravalorii serviciilor prestate de reclamantă și a predării echipamentului – obiect al contractuiei de închiriere, astfel cum s-a menționat prin prezentarea situației de fapt, acest aspect reiese din recunoașterea pârâtei de neîndeplinire a obligației prevăzute prin contract și din declarația martorului Mocanu Gheorghe, împrejurare necontestată de niciuna dintre părți.
În art. 1350 alin. (1) din Codul Civil se arată că orice personă trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar conform art. 1548 din Codul Civil: ,,culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării”. Având în vedere cele menționate mai sus cu privire la existența unei neexecutări a obligațiilor contractuale de către pârâta Reinvest In Future Business Stocks SRL, culpa acesteia este prezumată, nefăcându-se dovada contrară.
În cazul prevăzut la alin. (1) al art. 1.553 din Codul Civil, rezilierea este subordonată punerii în întârziere a debitorului, afară de cazul în care s-a convenit că ea va rezulta din simplul fapt al neexecutării. Punerea în întârziere nu produce efecte decât dacă indică în mod expres condițiile în care pactul comisoriu operează.
Rezilierea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu executare succesivă, constând în desființarea acestuia pentru viitor, temeiul său juridic constituindu-l reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte. Neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligații lipsește de suport juridic obligația reciprocă, astfel încât desființarea întregului contract se impune.
Instanța consideră că rezilierea își păstrează caracterul de sancțiune civilă chiar în ipoteza în care părțile au încheiat un pact comisoriu expres. Ca urmare, chiar dacă este diminuată intervenția instanței de judecată în ceea ce privește aplicarea acestei sancțiuni, totuși ea nu poate opera decât dacă sunt îndeplinite condițiile generale ale rezilierii, acestea fiind: una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile ce îi revin, neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația și debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere.
În ceea ce privește condiția punerii în întârziere a pârâtei cu privire la plata debitului restant în cuantum de 9398,84 lei și a restituirii echipamentului, conform prevederilor art. 1522 alin. (1) din Codul Civil, debitorul poate fi pus întârziere fie printr-o notificare scrisă, fie prin cererea de chemare în judecată.
Totodată, art. 1523 alin. (2) lit. d) din Codul Civil prevede că debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi. Astfel, cu privire la plata sumei de bani restantă, pârâta Reinvest In Future Business Stocks SRL, s-a aflat de drept în întârziere la expirarea termenului de plată al facturilor de 10 zile lucrătoare de la emiterea facturiilor, prevăzut la art. 7.3 din contractul de închiriere.
Instanța constată îndeplinită condița punererii în întârziere a pârâtei cu privire la predarea echipamentului, astfel cum se stipulează în cuprinsul art. 10.2 din contractul de închiriere, acesta fiind realizată prin notificarea din data de 24.02.2014. De asemenea, prin notificarea transmisă pârâtei, reclamanta Konica Minolta Business Solutions România SRL și-a manifestat opțiunea de reziliere a contractului de închiriere nr. 17-B-OF-7077.
În acest sens, instanța nu va mai putea interveni nici în sensul acordării unui termen de grație și nici pentru constatarea oportunității pronunțării rezilierii.
Potrivit prevederilor art. 1554 din Codul Civil, contractul reziliat încetează doar pentru viitor.
Față de aceste considerente, instanța va constata rezilierea contractului de închiriere cu pagini incluse nr. 17-B-OF-7077 din 20.03.2013, încheiat între părți, iar constatând îndeplinite condițiile art. 10.2 din contractul respectiv, va obliga pârâta să predea reclamantei echipamentul set BIZHUBC224e+DF625+Dk510.
În privința capătului de cerere privind autorizarea ridicării echipamentului de către reclamantă în cazul refuzului de predare din partea pârâtei, instanța reține că prezenta hotărâre, după rămânerea sa definitivă, în cazul neexecutării voluntare din partea pârâtei, va putea fi pusă în executare silită, în temeiul art. 622 alin. 2 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 623 Cod procedură civilă, executarea silită a oricărui titlu executoriu se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.
În concluzie, reclamanta nu poate efectua personal acte de executare silită a obligației stabilite prin prezenta sentință în sarcina pârâtei, ci doar în cadrul procedurii executării silite , astfel cum stipulează și art. 1516 Cod civil.
În consecință, instanța va respinge capătul de cerere privind autorizarea ridicării echipamentului de către reclamantă în cazul refuzului de predare din partea pârâtei, ca neîntemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ. poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul, prin urmare cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată va fi admisă, pârâta având o culpă procesuală.
În temeiul atr. 452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii. Întrucât reclamanta a făcut această dovadă, propunând ca probă în acest sens, până la data închiderii dezbaterilor pe fond, copie de pe chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 829 lei (fila 21), instanța urmează să admită cererea de obligare a pârâtei REINVEST IN FUTURE BUSINESS STOCKS SRL la plata cheltuielilor de judecată solicitată de reclamanta KONICA MINOLTA BUSINESS SOLUTIONS ROMÂNIA SRL prin cererea de chemare în judecată și să oblige pârâta la plata sumei de 829 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta KONICA MINOLTA BUSINESS SOLUTIONS ROMÂNIA SRL, cu sediul în București, str. Copilului, nr. 18, parter, sector 1, având CUI 2786070 și nr. ORC J40/1831/1991, în contradictoriu cu pârâta REINVEST IN FUTURE BUSINESS STOCKS SRL, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 273, bl. Corp 4, etj. parter, sector 6 și în Craiova, Calea Unirii, nr. 32, județul Dolj, având CUI 26741083 și nr. ORC J40/3553/2010.
Constată reziliat de plin drept contractul de închiriere cu pagini incluse nr. 17-B-OF-7077 din 20.03.2013, având ca obiect închirierea de echipamente proprietate a furnizorului, prin transmiterea dreptului de folosință al acestora către beneficiar pe toată durata contractului, precum și livrarea de servicii și consumabile aferente, încheiat între Minolta Business Solutions România SRL, în calitate de furnizor și Reinvest In Future Business Stocks SRL, în calitate de beneficiar
Obligă pârâta Reinvest In Future Business Stocks SRL să predea reclamantei echipamentul set BIZHUBC224e+DF625+Dk510, reclamantei Minolta Business Solutions România SRL.
Respinge capătul de cerere privind autorizarea ridicării echipamentului de către reclamantă în cazul refuzului de predare din partea pârâtei, ca neîntemeiat.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 829 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa juduciară de timbru.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Observații coordonator de practică
25. Acțiune revocatorie – anulare act
Redactare Sentință
DOSAR NR. 8002/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare act – acțiune revocatorie, privind pe reclamantul OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI (OSIM) în contradictoriu cu pârâții MĂRCULESCU MARIETA DELIA și MĂRCULESCU NICOLAE CORNELIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au răspuns reclamantul, prin consilier juridic, cu delegație la dosar și pârâții Mărculescu Marieta Delia, personal și asistat de avocat Gîrbaciu Anca, cu împuternicire avocațială la fila nr. 317 din dosar și Mărculescu Nicolae Corneliu, personal și asistat de avocat Neagu Ioana, cu împuternicire avocațială la fila nr. 309 din dosar.
S-a prezentat martorul Șerbănescu Mariana Jenica, lipsind martorul Marinescu Elena.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: pârâții au fost citați cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu; s-a pus în vedere reclamantului să prezinte interogatoriile propuse a fi luate pârâților; în data de 13.11.2014, prin serviciul registratură, pârâta Mărculescu Marieta Delia a depus o cerere prin care a solicitat înlocuirea martorului Marinescu Elena; în data de 08.12.2014, prin serviciul registratură, pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu a depus un set de înscrisuri, după care:
Instanța procedează la legitimarea pârâților Mărculescu Marieta Delia, care prezintă CI seria RT nr. 456000, CNP [anonimizat] și Mărculescu Nicolae Corneliu, care prezintă CI seria RT nr. 509258, CNP 1450404400187.
Instanța pune în vedere pârâtei Mărculescu Marieta Delia, prin avocat, să precizeze de ce nu se poate prezenta martorul Marinescu Elena.
Pârâta Mărculescu Marieta Delia, prin avocat, depune un înscris, arătând că este declarația dată de Marinescu Elena. Depune o adeverință medicală. Arată că d-na Marinescu Elena a lucrat la OSIM și-l cunoaște și pe domnul jurist din partea reclamantului, fiind prietenă și cu Mărculescu Marieta Delia și a zis că nu se simte în stare să vină să dea declarație în fața instanței. Astfel pentru a nu afecta echitatea procesului a solicitat înlocuirea martorului Marinescu Elena, cu doamna Cetean Lazăr Gabriela.
Instanța în temeiul art. 311 alin. 2 Cod procedură civilă, pune în discuția părților cererea de înlocuire a martorului Marinescu Elena, formulată de pârâta Mărculescu Marieta Delia.
Pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu, prin avocat, arată că este de acord cu înlocuirea martorului.
Reclamantul, prin consilier juridic, arată că este de acord cu înlocuirea martorului.
Instanța, având în vedere motivele medicale justificate prin adeverința medicală depusă la dosar și celelalte susțineri prezentate de parte, apreciază că în vederea aflării adevărului este oportună schimbarea martorului și încuviințează cererea și dispune înlocuirea martorului Marinescu Elena cu martorul Cetean Lazăr Gabriela.
Instanța aduce la cunoștința părților faptul că se va proceda la administrarea probatoriului și mai întâi se va administra interogatoriul pârâților, timp în care dispune îndepărtarea martorilor din sală, urmând a fi chemați ulterior.
Instanța pune în vedere reclamantului, prin consilier juridic, faptul că trebuia să prezinte interogatoriile propuse a fi luate pârâților.
Instanța în temeiul art. 352 raportat la 354 Cod procedură civilă, procedează la administrarea probei cu interogatoriul pârâtei Mărculescu Marieta Delia.
Instanța în temeiul art. 352 raportat la 354 Cod procedură civilă, procedează la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului Mărculescu Nicolae Corneliu.
Instanța dispune chemarea martorului Șerbănescu Mariana Jenica în sală.
Instanța, în temeiul art. 311 raportat la art. 319 și 321 Cod procedură civilă, procedează la audierea martorului Șerbănescu Mariana Jenica, propus de pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu, declarația acestuia fiind consemnată, citită, semnată și atașată la dosarul cauzei.
În timpul audierii martorului Șerbănescu Mariana Jenica, instanța dispune consemnarea remarcilor reclamantului, prin consilier juridic, în sensul că în timpul administrării întrebărilor puse de avocat, martorul a dat detalii, privind relațiile dintre pârâți în amănunt, dar la întrebările sale, dacă pârâții locuiau împreună, martorul a spus că nu, că pe Delia nu prea a văzut-o. Reclamantul, prin consilier juridic, arată că la întrebările sale martorul nu a putut răspunde.
În timpul audierii martorului Șerbănescu Mariana Jenica, instanța atrage atenția consilierului juridic al reclamantului să nu mai facă afirmații la ceea ce declară martorul, cu mențiunea că va putea pune concluzii pe aceste aspecte pe fond.
Instanța dispune chemarea martorului Cetean Lazăr Gabriela în sală.
Instanța, în temeiul art. 311 raportat la art. 319 și 321 Cod procedură civilă, procedează la audierea martorului Cetean Lazăr Gabriela, propus de pârâta Mărculescu Delia Marieta, declarația acestuia fiind consemnată, citită, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu, prin avocat, depune un set de înscrisuri.
Pârâta Mărculescu Marieta Delia, prin avocat, depune un set de înscrisuri, care se comunică celorlalte părți.
Instanța comunică reclamantului, prin avocat, un exemplar de pe setul de înscrisuri depus de pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu. Se comunică celorlalte părți înscrisurile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri, cu mențiunea pentru părți că se va amâna pronunțarea pentru a le da posibilitatea să depună concluzii scrise.
Reclamantul, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea cererii de revocare a tranzacției care a avut loc la data de 22.10.2013, pentru motivele detaliate prin cererea de chemare în judecată și răspunsul la întâmpinări. Arată că, urmare a interogatoriilor și declarațiilor martorilor, soțul pârâtei Mărculescu Marieta Delia, domnul Mărculescu Nicolae Corneliu susține că nu a avut cunoștință de problemele soției. Se îndoiește de acest fapt. De aceea a insistat în întrebarea dacă locuiau împreună în apartament în a 2-a căsătorie. Din declarațiile martorilor rezultă că locuiau împreună. A fost făcută publicitate în ziar, presă, cu privire la fraudă. Sunt citații. Sunt proceduri ce se derulează de-a lungul procesului. Soția a fost internată și nu se putea ca soțul să nu ia cunoștință de aceste citații, locuiau împreună.
Cu privire la partajul din 2000, reclamantul, prin consilier juridic, arată că a fost o primă căsătorie și că pârâții au obținut 2 apartamente. Nu se înțeleg, au divorțat, iar la o perioadă mare de timp s-au hotărât să facă partaj voluntar. Prima martoră a susținut că nu a avut cunoștință de vreo sumă, dar dânsa a semnat partajul. Soții s-au recăsătorit. Fiul lor Valentin a ajuns în spital, având probleme cu droguri. Nu știe dacă Mărculescu Marieta Delia a primit prima dată contravaloarea partajului. Nu știe ce s-a întâmplat în a 2-a căsătorie. După al 2-lea divorț Mărculescu Marieta Delia refuză să facă autentic primul act. Se poate să fi revenit în a 2-a căsătorie cu suma respectivă. Acel act nu a avut nicio valoare. Tranzacția a fost făcută pentru că Mărculescu Marieta Delia refuzase autentificarea actului de partaj și au prezentat instanței de judecată tranzacția la 2 luni după consumarea celui de al 2-lea divorț și la 5 luni după sentința din dosarul penal. Mărculescu Marieta Delia și Mărculescu Nicolae Corneliu înstrăinează un apartament-garsoniera, datorită relațiilor aprinse dintre soți, către fiul acestora. Arată că are un alt proces de revocare pe rolul aceleiași instanțe. Mai arată că cei 2 soți au înstrăinat bunul și acesta nu poate face obiectul unei executări silite. Mai arată că Mărculescu Marieta Delia a susținut că nu a existat o înțelegere. A existat, și face referire la somația pentru achitarea sumelor datorate, dar aceasta a refuzat achitarea sumelor. S-a continuat executarea silită.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită admiterea acțiunii formulate și readucerea în patrimoniul pârâtei bunurile înstrăinate prin tranzacția din 22.10.2013, pentru ca OSIM să poate recupera sumele pe care aceasta le datorează. Solicită să se țină cont de declarațiile martorei cum că aceasta este insolventă, că bunurile au fost înstrăinate. Având în vedere suma mare în solidar, dar este dreptul creditorului de a se îndrepta către toți creditorii, din pensie nu știe câți ani poate aștepta. Faptul că nu se opune să fie achitată din pensie, dânsa a făcut adresă către BEJ și OSIM, printr-o greșeală se oprea și la Casa de pensii și la bancă, să i se oprească numai la Casa de Pensii. Solicită admiterea acțiunii formulate.
Pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Din probele administrate rezultă că actul a fost încheiat cu respectarea condițiilor legale. Nu există prejudiciu, s-a făcut partajul între bunurile dobândite de soți la 08.02.2002 prin înscris sub semnătură privată, garsoniera revenindu-i lui Mărculescu Marieta Delia și apartamentul de 3 camere lui Mărculescu Nicolae Corneliu, care i-a achitat sulta de 7000 de euro, reprezentând jumătate din valoarea apartamentului la acel moment. A depus la dosar grila notarilor publici, în sensul că, conform expertizei era de 9000 de euro valoarea apartamentului. Părțile s-au înțeles. Scopul încheierii tranzacției nu a fost fraudarea OSIM, ci ieșirea din indiviziune. Activul patrimonial al său nu a fost micșorat. A încasat sulta pe apartament. Nu este îndeplinită condiția existenței fraudei debitorului. Mărculescu Nicolae Corneliu a respectat înțelegerea din 2002. Nu există complicitate la frauda terțului, pentru că Mărculescu Nicolae Corneliu nu a avut cunoștință de existența dosarului penal creat de OSIM. Domiciliul pârâtei este la apartamentul nr. 80-garsoniera, iar domiciliul lui Mărculescu Nicolae Corneliu este la apartamentul nr. 85, la urmă locuind acesta. Faptul că acesta avea calitatea de soț al pârâtei Mărculescu Marieta Delia nu este o dovadă că a avut cunoștință de existența dosarului penal. Părțile au avut căsătorie de conveniență pentru fiul cel mic. În cartea funciară nu era înscrisă nicio mențiune referitoare la sarcini privind apartamentul. Referitor la mențiunea din răspunsul la întâmpinare făcut de reclamant, în sensul că din vina pârâților s-ar fi înregistrat dreptul de proprietate defectuos în cartea funciară arată că nu puteau pârâții face acest lucru. Printr-o înștiințare de plată de la DITL a arătat că din rolul fiscal că aceștia locuiau împreună.
Pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu, prin avocat, cu privire la înstrăinarea garsonierei către fiul cel mic, arată că această înstrăinare s-a făcut prin contract de vânzare-cumpărare la 05.11.2009, act depus la dosar, care este anterior începerii urmăririi penale față de Mărculescu Marieta Delia. Urmărirea penală s-a început din iulie 2010 și aceștia nu și-ar fi rezervat dreptul de uzufruct. Încheierea tranzacției nu poate fi asimilată fraudei. Solicită cheltuieli de judecată. Depune înscrisuri.
Instanța pune în vedere reclamantului, prin consilier juridic, să precizeze dacă solicită cheltuieli de judecată.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Reclamantul, prin consilier juridic, arată că apartamentul a fost trecut în cartea funciară în cotă de 1/1 pe numele pârâtului Mărculescu Nicolae Corneliu, ceea ce a dus la imposibilitatea de a se pune sechestru prin care să se poate opri înstrăinarea apartamentului. Arată că pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu nu a făcut parte în procesul penal. Arată că apartamentul-garsonieră a fost vândut tocmai pentru a scăpa de urmărirea penală, când s-au început controalele. Arată că pârâta are studii economice, știa consecințele și faptele. A fost condamnată. Înstrăinarea s-a făcut în acel moment. Apartamentul era în siguranță pe numele pârâtului.
Pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu, prin avocat, cu privire la intabulare arată că la dosar este încheierea de intabulare este din 2000, există extras de carte funciară.
Avocatul pârâtului Mărculescu Nicolae Corneliu arată că nu a văzut că pe acel extras figura doar pârâtul în cartea funciară. S-a întrebat instanța care este motivul promovării acțiunii de partaj. Nu au știut părțile de înscrierea în cartea funciară defectuoasă. Intabularea dreptului de proprietate s-a făcut pe baza contractului de vânzare-cumpărare.
Pârâta Mărculescu Marieta Delia, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Arată că s-a vorbit de corelarea tranzacției privind apartamentul nr. 85 și vânzarea garsonierei. Solicită înlăturarea susținerilor privind vânzarea garsonierei, deoarece există alt dosar pe rolul instanței. Referitor la condițiile încheierii contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. 80 Mărculescu Marieta Delia nu a fost prezentă la momentul încheierii acelui contract, fiind în spital, la sanatoriu. A depus înscrisuri justificative. A fost semnat contractul de către pârâtul Mărculescu Corneliu. Cu privire la toate aceste controale la care reclamantul face referire, care ar fi avut loc pe parcursul anilor 2007-2009, pârâta nu a avut cunoștință de acestea. Rezultatul acestora a fost semnat cu bară, pentru, aceasta fiind internată în spital. În iulie 2010 i s-a adus la cunoștință rezultatul acestor controale la parchet. Plângerea inițială penală a fost formulată împotriva lui Valeanu Irina, ceea ce nu are legătura cu pârâta. Extinderea urmăririi penale și începerea urmării penale în ceea ce o privește pe Mărculescu Marieta Delia a fost începută la data de 30.06.2010, când i s-a prezentat învinuirea. Arată că se întreabă cum putea avea cunoștință Mărculescu Marieta Delia în 2002 la încheierea tranzacției și în 2009 la înstrăinarea garsonierei că în 30.06.2010 va fi cercetată penal. Nu știa. Cu privire la faptul că pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu ar fi avut cunoștință de existența procesului penal în a 2-a căsătorie este eronat. Martora Cetean a arăta că a fost o căsătorie de conveniență, cei 2 pârâți având probleme cu fiul lor, părinții au făcut un sacrificiu pentru a-i salva viața. Mai arată că martora Cetean a relatat că pârâta Mărculescu Marieta Delia locuia la garsonieră și că dl. Mărculescu Nicolae Corneliu locuia la apartamentul nr. 85 cu fiul, trebuind să aibă grijă de copil, să creeze impresia unei familii unite pentru a-l ajuta pe copil. Arată că s-a încercat a se prezenta că Mărculescu Marieta Delia are studii economice. Solicită înlăturarea susținerilor reclamantului, pentru că nu poți anticipa că poți efectua defectuos atribuțiile de serviciu. Nu a avut cunoștință de ce s-a petrecut la OSIM. Nu a fost prezentă și nu a semnat rezultatele acelor controale, existând documente medicale în acest sens. Totodată, arată că s-a susținut că și-ar fi luat concediu medical, dar are probleme de sănătate și a depus înscrisuri la dosar. Pentru problemele de sănătate are documente justificative. Nu a existat înțelegere și complicitate la fraudă între cei 2 pârâți. În 2002 au încheiat tranzacția și a avut reprezentarea că atunci a fost încheiat partajul primind 7000 de euro în 2002. Nu a urmărit fraudarea unui eventual terț. Nu poate fi imputată culpa pârâților că la OCPI s-a înregistrat doar Mărculescu Corneliu și nu și Delia. Nu înțelege de ce reclamantul nu a solicitat extras de la AFP. Arată că se prevalează de propria culpă reclamantul, nu înțelege de ce acesta nu a solicitat sechestrul în cadrul urmării penale. OSIM a stat în pasivitate. Nu s-a interesat la AFP. Cu privire răspunsul la întâmpinare față de plângerea penală, s-ar fi zis că ar fi fals de către pârâtă, solicită înlăturarea susținerilor. Arată că a depus înscrisuri în fotocopie de la dosarul penal. Nu sunt îndeplinite condițiile pentru revocarea tranzacției pe care OSIM o solicită. Nu s-a creat un prejudiciu prin actul de partaj încheiat în 2002, finalizat în 2013. A refuzat partajul, pentru că a fost surmenată de aceste procese. Nu știe dacă în presă s-a făcut vorbire și consideră că nu are relevanță în cauză. Arată că prejudiciul va trebui împărțit între ceilalți codebitori. OSIM a încercat să aducă complexitatea cauzei prin numărul mare de acte depuse la dosar, care au fost efectuate în cursul urmăririi penale. Toate aceste acte au fost încheiate în 2002, fără a se face nicio fraudă în contra unui terț. Solicită cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat. Depune chitanță.
Reclamantul, prin consilier juridic, arată că nu era trecut în cartea funciară și chiar procurorul de caz a încercat instituirea sechestrului. Nu se poate invoca vina OSIM că nu a pus sechestru, nu avea hotărâre definitivă. Nu i s-ar fi dat situația apartamentului. La cartea funciară era trecut numai pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu cu cota de 1/1. În legătură cu plângerea penală și cu afirmațiile că și-a rezervat dreptul să o dea în judecată, arată că niciodată nu a acuzat-o pe pârâta Mărculescu Marieta Delia că ar fi folosit un fals, ci că OSIM a acuzat-o de afirmațiile că OSIM a folosit un fals prin actele depuse. Restul apărărilor arată că avea impresia că se află în celălalt dosar.
Instanța pune în vedere părților să pună concluzii la obiect.
Declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 16.12.2014.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 09.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dosar nr. 8002/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9728
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol pronunțarea în cauza civilă, având ca obiect anulare act- acțiune revocatorie, privind pe reclamantul OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI (OSIM) în contradictoriu cu pârâții MĂRCULESCU MARIETA DELIA și MĂRCULESCU NICOLAE CORNELIU.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.12.2014, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 01.07.2014, sub nr. 8002/303/2014, reclamantul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) în contradictoriu cu pârâții Mărculescu Marieta Delia și Mărculescu Nicolae Corneliu a formulat acțiune revocatorie, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revocarea “Tranzacției” încheiată între Mărculescu Nicolae Comeliu și Mărculescu Marieta Delia, debitor fată de OSIM, consfințită prin sentința civilă nr. 9826 din data de 28.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București și să se declare inopozabil acest act față de creditorul OSIM.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în baza titlului executoriu constând din sentința penală nr. 1289/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 – Secția Penală în dosarul penal nr. 36693/301/2010, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 1304/5.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosarul nr. 36693/301/201, debitoarea Mărculescu Marieta Delia a fost obligată către creditorul OSIM, la repararea unui prejudiciu compus din 802.368,45 lei despăgubiri civile, în solidar cu Văleanu Irina, Săndulescu Carmen Narcisa și Scurtu Viorel, la care se adaugă dobânzi aferente în sumă de: 331.405,7 lei, precum și la suma de 124.712 lei despăgubiri civile, în solidar cu Văleanu Irina, Săndulescu Carmen Narcisa și Stancu Elena, la care se adaugă dobânzi aferente în sumă de: 47853,98 lei,
La data de 05.12.2013, prin încheierea de ședință a Judecătoriei Sectorului 4, urmare cererii de executare silită formulată de creditorul OSIM prin Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda Stana – Anton, a fost încuviințată executarea silită a debitoarei Mărculescu Marieta Delia, în dosarul de executare nr. 299/2013, pentru sumele rezultate din titlul executoriu mai sus menționat.
În baza acestei încheieri creditorul OSIM, a fost autorizat să treacă la executare silită.
Prin Somația Executorului Judecătoresc Casagaranda Stana- Anton comunicată debitoarei Mărculescu Marieta Delia la data de 19.02.2014 în dosar de executare 299/2013, i s-a pus în vedere obligativitatea achitării către OSIM a sumei de 927.080,45 lei – despăgubiri civile, la care se adaugă dobânzile legale datorate conform Titlului Executoriu, precum și achitarea sumei de 20.214 lei reprezentând cheltuieli de executare silită. Somația nu a fost urmată de executare de către pârâta debitoare Mărculescu Marieta Delia.
La data de 08.04.2014, cu scrisoarea înregistrată la OSIM cu nr.1010393 BEJ Casagranda Stana – Anton a comunicat creditorului: contractul vânzare – cumpărare nr. 1423/1991 încheiat între ICRAL Giulești și Mărculescu Nicolae Corneliu, soțul debitoarei Mărculescu Marieta Delia, în timpul căsătoriei a se vedea punctul 3 din contract, care menționează: „ cumpărătorul declară că: sunt căsătorit”, – contract ce reprezintă titlul de proprietate asupra imobilului situat în strada Ghirlandei nr. 1A, bloc N13, scara 6, etaj 3, ap. 85, sector 6 și sentința civilă nr. 9826 din 28.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București care consfințește Tranzacția asupra imobilului sus menționat. Conform sentinței civile Mărculescu Nicolae Corneliu, soțul debitoarei, a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la acest imobil. Rezultă din sentință că după dobândirea acestui imobil, în anul 1999, soții Mărculescu au avut un prim divorț, după care au făcut un partaj voluntar sub semnătură privată la data de 08.05.2002, act care nu a mai fost autentificat deoarece la scurt timp, 30.05.2002, s-au recăsătorit.
Tot din sentința civilă anexată rezultă că soții Mărculescu, au dobândit în timpul primei căsătorii următoarele bunuri: o apartamentul nr. 80 situat în București strada Ghirlandei nr. 1A, bloc N13, scara 6, etaj 1, sector 6, o apartamentul nr. 85 situat în București strada Ghirlandei nr. 1A, bloc N13, scara 6, etaj 1, sector 6. Mai rezultă că prima căsătorie a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 5704/1999 a Judecătorie Sectorului 6 și că a doua căsătorie s-a încheiat în data de 30.05.2002 și desfăcută amiabil, conform certificatului de divorț nr. 10415/19.09.2013 emis de Direcția Locală de Evidentă a Persoanelor Sector 6.
De asemenea, potrivit celor reținute prin sentința civilă nr. 9826/28.11.2013, prin actul sub semnătură privată încheiat la data de 08.02.2002, cu privire la apartamentul nr. 85 situat în București strada Ghirlandei nr. IA, bloc NI3, scara 6, etaj 1, sector 6, de către Mărculescu Nicolae Corneliu și Mărculescu Delia, părțile au stabilit că apartamentul nr. 85, să revină lui Mărculescu Nicolae Corneliu, cu obligarea acestuia la plata unei sulte de 7000 euro către Mărculescu Marieta Delia, sultă care a fost plătită la data încheierii partajului, așa cum rezultă din Declarația autentificată sub nr. 1311/20.08.2013, la Biroul Notarului Public Gabriela Ivan, declarație menționată în Sentința nr. 9826 din 28.11.2013. Mărculescu Nicolae Corneliu, soțul debitoarei, și-a motivat interesul pentru acțiunea formulată privind ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în strada Ghirlandei nr. 1A, bloc N13, scara 6, etaj 3, ap. 85, sector 6, menționând că actul încheiat, sub semnătură privată, cu soția sa Mărculescu Marieta Delia, nu este un act autentic de care acesta are nevoie pentru înstrăinarea imobilului și respectiv pentru a-l putea prezenta la Cartea Funciară.
Astfel, la data de 13.01.2014, data la care sentința civilă nr. 9826/28.11.2013 rămas definitivă potrivit “Tranzacției” consfințită prin sentința menționată Mărculescu Nicolae Corneliu a primit în deplină proprietate și posesie imobilul situat în strada Ghirlandei nr. 1A, bloc N13, scara 6, etaj 3, ap. 85, sector 6, cu acordul debitoarei Mărculescu Marieta Delia, care a primit sulta aferentă.
Așadar, rezultă că imobilul compus din: trei camere de locuit cu o suprafață utilă de 61,38 mp. și dependințe, obiect al “Tranzacției” dintre Mărculescu Nicolae Corneliu și Mărculescu Delia, este un bun comun al soților Mărculescu, dobândit în timpul căsătoriei; că cererea formulată în instanță de Mărculescu Nicolae Corneliu la data de 22.10.2013, a avut drept scop ieșirea din indiviziune a acestuia, pentru ca imobilul să treacă în întregime în proprietatea sa, iar debitoarea să devină insolvabilă fată de creditorul OSIM.
Potrivit informațiilor furnizate de Executorul Judecătoresc, rezultă că Mărculescu Marieta Delia este insolvabilă pentru acoperirea prejudiciului pe care l-a cauzat OSIM. În acest sens a anexat lista conținând adresele de înființare popriri întocmite de Bej Casagranda Stana-Anton.
Pârâta debitoare Mărculescu Marieta Delia, fostă angajată OSIM în cadrul Direcției Economice, a deținut în perioada 2008-2009 funcția de Șef Serviciu Financiar Contabilitate.
Activitatea Direcției Economice, a fost supusă în perioada 22.05. – 14.08.2009, mai multor verificări respectiv: o misiune de audit intern OSIM, cât și un control efectuat de ministerul coordonator, respectiv Corpul de Control al Ministerului întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri (Raport Preliminar nr. 97/27.07.2009-Anexa 10).
La data de 29.07.2009, OSIM a formulat „plângere penală” împotriva directorului economic OSIM Văleanu Irina, depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA .
Așa cum rezultă din raportul de constatare DNA urmare rezoluției din data de 23.10.2009 (dosar penal nr. 197/P/2009), s-a dispus începerea urmării penale fată de Văleanu Irina Director Economic OSIM, cercetarea penală extinzându-se și asupra altor salariați din Direcția Economică OSIM, printre care și Mărculescu Marieta Delia, Șef Serviciu Financiar contabil.
Urmare trimiterii în judecată, inculpata Mărculescu Marieta Delia, a fost condamnată și obligată la plata de despăgubiri civile conform Sentinței penale nr. 1289/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 – Secția Penală , în dosarul penal nr. 36693/301/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1304 ( pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, la data de 5.07.2013 în dosarul nr. 36693/301/201.
În contextul faptelor mai sus prezentate, la data de 28.11.2013 a avut loc “Tranzacția” soților Mărculescu pentru ieșirea din indiviziune și trecerea întregului imobil (situat în strada Ghirlandei nr.1A, bloc NI3, scara 6, etaj 3, ap. 85, sector 6) în proprietatea acestuia. Încheind această “Tranzacție” pârâta-debitoare Mărculescu Marieta Delia a cunoscut de la început rezultatul păgubitor al actului față de creditorul OSIM. Deci, în mod evident, “Tranzacția” a fost încheiată între soții Mărculescu cu scopul bine determinat de “a pune la adăpost” imobilul care urma să fie supus urmăririi, pentru satisfacerea creanței reclamantului creditor OSIM.
„Tranzacția” a fost încheiată în frauda creditorului OSIM, în sensul că prin respectivul act, pârâta-debitoare Mărculescu Marieta Delia, și-a creat o stare de insolvabilitate, în scopul de a împiedica pe creditor să-și recupereze prejudiciul pe care aceasta l-a cauzat.
În același mod, a acționat debitoarea și cu privire la înstrăinarea imobilului situat în strada Ghirlandei nr.1A, bloc N13, scara 6, etaj 1, ap. 80, sector 6, apartament ce a fost înstrăinat fiului acesteia, în perioada cercetărilor penale în dosar DNA 197/P/2009. De altfel, această practică, de înstrăinare a bunurilor, a fost folosită, în perioada cercetărilor penale ori în perioada premergătoare începerii urmăririi penale, de aproape toți ceilalți debitori – angajați ai Direcției Economice – cu obligații de plată față de OSIM.
Având în vedere modalitățile de înstrăinare a imobilelor deținute în proprietate de către aceste persoane (debitori față de OSIM ), respectiv donații, ori contracte de vânzare-cumpărare la prețuri modice), cât și persoanele beneficiare (fiică, fiu, soră) și momentul înstrăinării lor (în cursul cercetărilor penale), este un fapt evident că toți debitorii OSIM au procedat, în fapt, la încheierea unor contracte (de donații, ori de vânzare-cumpărare) simulate, în același scop, respectiv de a nu putea fi sechestrate aceste imobile, iar ulterior valorificate pentru recuperarea prejudiciului cauzat de către aceștia, părții vătămate OSIM.
Reclamantul OSIM a arătat că are o creanță certă, lichidă și exigibilă anterioară actului atacat cum rezultă din titlul executoriu constând din sentința penală nr. 1289/21.11.2012, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1304/05.07.2013, respectiv: 802.368,45 lei despăgubiri civile, în solidar cu Văleanu Irina, Săndulescu Carmen Narcisa și Scurtu Viorel, la care se adaugă dobânzi aferente în sumă de 331.405,71 lei și 124.712 lei despăgubiri civile, în solidar cu Văleanu Irina, Săndulescu Carmen Narcisa și Stancu Elena, la care se adaugă dobânzi aferente în sumă de: 47.853,98 lei.
Dobânzile datorate, aferente despăgubirilor civile, au fost calculate până la data de 23.04.2014, conform raportului de expertiză contabilă extra judiciară întocmit de expert Crăciun Alexandra Elena, desemnat de BEJ Casagranda Stana-Anton, raport înregistrat la OSIM cu nr. 1012929/06.05.2014.
Complicitatea dintre pârâta-debitoare Mărculescu Marieta Delia și pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu este dovedită prin însuși conținutul actului a cărui revocare a solicitat-o.
Astfel, în urma desfacerii căsătoriei pe cale amiabilă, conform Certificatului de divorț nr. 10415/19.09.2013, emis de Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Sector 6, la numai 2 luni respectiv, la data de 28.11.2013 intervine și tranzacția între pârâți, debitoarea renunțând în favoarea pârâtului Mărculescu Nicolae Corneliu, la întreaga proprietate a imobilului (compus din trei camere plus dependințe) în schimbul unei sume modice de 7.000 euro.
Debitoarea a încheiat acest act în condițiile în care la data de 05.11.2009, soții Mărculescu înstrăinaseră către fiul lor Mărculescu Valentin și apartamentul nr.80, situat la aceeași adresă strada Ghirlandei nr. 1A, bloc N13, scara 6, etaj 1, sector 6, încheind un Contract de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager, conform Încheierii de autentificare nr. 2500/05.11.2009. de către Notarul Public Gabriela Ivan.
Este greu de presupus că pârâta-debitoare Mărculescu Marieta Delia, dobândind în comun cu soțul său Mărculescu Nicolae Corneliu, în timpul primei căsătorii, un apartament cu trei camere plus dependințe (apartamentul nr. 85) și un apartament compus dintr-o cameră plus dependințe (apartamentul nr. 80) în același bloc, iese din căsătorie în urma celui de-al doilea divorț numai cu o sultă de 7000 de euro (pentru apartamentul nr. 85) și un drept de uzufruct viager (pentru apartamentul nr. 80, compus dintr-o cameră), drept pe care-1 are și soțul, conform Contractul de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct viager. Terțul pârât Mărculescu Nicolae Corneliu a cunoscut că prin încheierea (consfințită prin Sentința Civilă nr. 9826 din 28. 11. 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București), debitoarea Mărculescu Marieta Delia a devenit insolvabilă, că în aceste condiții debitul OSIM nu va mai putea fi recuperat, iar ta va fi împiedicată.Deci pârâții au acționat în complicitate și cu rea credință încheind “Tranzacția” ce face obiectul prezentei acțiuni revocatorii.Având în vedere modalitatea de încheiere a “Tranzacției” și data care a avut loc aceasta, rezultă, în mod clar că actul a fost încheiat pentru ca apartamentul nr. 85 situat în București strada Ghirlandei nr. 1A, bloc N13, scara 6, etaj I, sector6 6, să nu poată fi pus sub sechestru, și ulterior valorificat pentru repararea prejudiciului cauzat OSIM.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea acțiunii revocatorii și să se declare inopozabilă, față de creditorul-reclamant OSIM, “Tranzacția” consfințită prin Sentința Civilă nr. 9826 din 28. 11. 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1562-1565 Cod civil, și art.453 Cod pr. Civ.
Acțiunea a fost legal timbrată potrivit O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, reclamantul a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâților, depunând în copie următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 9826 din 28.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 15308/303/2013 (f.15-16); sentința penală nr. 1289 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. 36693/301/2010 (f.17-46); decizia penală nr. 1304/05.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală în dosarul nr. 36693/301/2010 (565/2013) (f.47-82); raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert Crăciun Alexandra Elena (f.83-95); încheierea de încuviințare executare silită a debitoarei Mărculescu Marieta Delia din 05.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. 31155/4/2013 (f.96); somația imobiliară emisă de BEJ Casagaranda Stana-Anton către debitoarei Mărculescu Marieta Delia din 19.02.2014 (f.97); adresa BEJ Casagaranda Stana-Anton către OSIM înregistrată sub nr. 1010393/08.04.2014 (f.98); extras de carte funciară și certificat de sarcini (f.99-100); contractul de vânzare – cumpărare nr. 1423/1991 (f.101); adresa emisă de BEJ Casagaranda Stana-Anton către Mărculescu Marieta Delia privind înființarea popririlor din 13.02.2014 (f.102); Raport Preliminar nr. 97/27.07.2009 (f.103-114); plângerea penală împotriva Directorului Economic OSIM nr. 207848/29.07.2009 (f.115-117); raportul de constatare DNA în dosarul nr. 197/P/2009 (f.118-190); contractul de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr. 2500/05.11.2009 de BNP Gabriela Ivan (f.191-193); Rechizitorul DNA din 12.10.2010 (f.194-240); ghidul cu valorile orientative ale proprietăților imobiliare pentru Municipiul București (f.241-262).
Pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu a depus întâmpinare (f.287-291) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata formulată de reclamant ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat, în esență, că reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată să se dispună revocarea Tranzacției încheiata între subsemnatul și pârâta Mărculescu Marieta Delia ce a fost consfințită prin Sentința civilă nr. 9826/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, tranzacție prin care a ieșit din indiviziune cu privire la apartamentul nr. 85 situat în București, Str. Ghirlandei nr. 1A, bl. N13, sc. 6, et. 3, sect. 6 și că reclamantul și-a motivat cererea pe faptul că această tranzacție ar fi avut drept scop ca pârâta să devină insolvabilă față de creditorul reclamant OSIM și că acesta ar fi cunoscut această situație.
Pârâtul a arătat că susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată sunt total neadevărate. În realitate, situația a fost cu totul alta. Între subsemnatul și pârâtă au fost încheiate două căsătorii. Prima căsătorie s-a încheiat la data de 12.06.1978, căsătorie din care au rezultat doi copii: Mărculescu Alexandru Florin, născut la data de 23.01.1980, și Mărculescu Valentin, născut la data de 07.11.1986 și a fost desfăcută, prin sentința civilă nr. 5704/05.05.1999 pronunțata de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 1787/1999. Prin aceasta sentință i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul Mărculescu Valentin, în vârstă de 13 ani la data pronunțării sentinței. După primul divorț a plecat din domiciliu comun împreună cu fiul lor Mărculescu Valentin, fapt ce a determinat și mutarea acestuia la o altă școală, respectiv Colegiul Național Mihai Eminescu. Divorțul, schimbarea domiciliului și mutarea la o altă școala, au avut numeroase efecte negative asupra fiului lor cel mic manifestate prin: rezultate scăzute la școala, tulburări anxioase, tulburări de comportament, precum și alte probleme de sănătate.Problemele fiului lor i-au determinat să încheie cea de-a doua căsătorie, la data de 30.05.2002, doar în scopul asigurării unui mediu familial propice dezvoltării și creșterii unui copil, fără ca între subsemnatul și parata să existe sentimente de afecțiune. Întrucât divorțul a intervenit la o vârstă sensibilă a fiului lor, respectiv 13 ani, problemele de sănătate ale fiului‚ au persistat mult timp, chiar și după încheierea celei de-a două căsătorii. Întrucât aceasta căsătorie a fost încheiată doar pentru ca fiul lor să beneficieze de un mediu familial stabil, după ameliorarea stării de sănătate a acestuia, după maturizarea sa, după restabilirea echilibrului emoțional, au decis să pună capăt stării de fapt existente între aceștia, respectiv neînțelegerilor permanente. Astfel, această căsătorie a fost desfăcută prin Certificatul de divorț nr. 10415 din data de 19.09.2013 emis de Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Sector 6. Pârâtul a precizat că în timpul primei căsătorii a dobândit un apartament nr. 80, situat în București, Str. Ghirlandei nr. 1A, bl. N13, sc. 6, et. 1, sect. 6, și apartamentul nr. 85 situat în București, Str. Ghirlandei nr. 1A, bl. N13, sc. 6, et. 3, sect. 6. La data de 08.02.2002, a hotărât împreună cu pârâta să partajeze aceste bunuri, sens în care au încheiat, sub semnătură privată și în prezența a doi martori, un act de partaj voluntar. Astfel, prin acest act au stabilit ca apartamentul nr. 80 să revină pârâtei, iar apartamentul nr. 85 să revină subsemnatului cu obligarea sa la plata unei sulte în valoare de 7.000 euro, sulta pe care a plătit-o pârâtei la data încheierii actului de partaj. Întrucât la scurt timp de la data semnării actului de partaj s-a recăsătorit cu pârâta, partajul nu a mai fost încheiat în forma autentică. Ulterior, au vândut fiului lor apartamentul nr. 80 prin Contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr. 2500/05.11.2009 de B.N.P. Gabriela Ivan.
După desfacerea celei de-a două căsătorii, pârâtul a menționat că i-a solicitat pârâtei să încheie în formă autentică partajul asupra apartamentului nr. 85 conform înțelegerii pe care au avut-o. Inițial, aceasta a refuzat motiv pentru care a formulat o cerere de chemare în judecată a acesteia ce a făcut obiectul dosarului nr. 15308/303/2013, ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sector 6 București. Ulterior, pârâta a fost de acord cu admiterea acțiunii, astfel că au încheiat o Tranzacție ce a fost consfințită prin Sentința civilă nr. 9826/28.11.2013.
Din întreaga situație de fapt prezentată rezultă, în mod evident, că se impune respingerea cererii de chemare în judecata ca neîntemeiată. Nu poate fi admisă o acțiune revocatorie a unui act ce a fost încheiat cu respectarea condițiilor legale. Pârâtul a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile intentării și admiterii unei acțiuni revocatorii. Prin actul de partaj încheiat nu s-a creat reclamantului creditor niciun prejudiciu. Astfel cum a arătat mai sus, partajul bunurilor pe care le-a dobândit în timpul căsătoriei s-a realizat, în fapt, la data de 08.02.2002, printr-un înscris sub semnătură privată, în prezența a doi martori: Șerbănescu Mariana Jenica și Șerbănescu Nicusor Viorel. Prin actul de partaj voluntar au convenit ca apartamentul nr. 80 să revină pârâtei întrucât acesta nu a avut nicio contribuție la achiziționarea acestui imobil, imobilul fiind „donat” pârâtei de către bunica acesteia, dovada fiind Testamentul pe care bunica pârâtei l-a întocmit în beneficiul pârâtei cu puțin timp înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare ce a avut ca obiect acest apartament, iar apartamentul nr. 85 să revină subsemnatului cu obligarea sa la plata unei sulte în valoare de 7.000 euro, sulta pe care a achitat-o pârâtei la data de 08.02 2002. Valoarea sultei nu este modica cum,în mod eronat, a susținut reclamantul. În anul 2002, data încheierii partajului, valoarea de piața a acestui apartament era de 14.000 euro, iar potrivit Ghidului privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare pentru București pe anul 2002 (ghid pentru uzul birourilor notariale) valoarea acestui apartament era de 9.000 euro.
Partajul între părțile semnatare s-a realizat în anul 2002, iar prin Sentința civilă nr. 9826/28.11.2013 partajul s-a încheiat și într-o formă care să fie opozabila terților. Scopul pentru căire a fost încheiata tranzacția de care s-a luat act prin sentința civilă menționata anterior a fost de a ieși din indiviziune cu privire la apartamentul nr. 85 și într-o formă opozabila terților, nu de fraudare a OSIM. Prin această tranzacție a fost consfințită înțelegerea din anul 2002.
Prin ieșirea din indiviziune creditorul OSIM nu a fost prejudiciat, activul patrimonial al paratei nefiind micșorat, paratei revenindu-i jumătate din valoarea apartamentului, deși acesta a avut o contribuție majoritară la dobândirea acestui imobil. Astfel, cotă din apartament ce îi revenea pârâtei a fost înlocuita cu sulta aferenta. Nu există frauda debitorului, respectiv a pârâtei, la încheierea partajului. Pârâta doar a respectat convenția parților, respectiv actul de partaj voluntar încheiat la data de 08.02.2002, data anterioară creanței OSIM. Nu există nici complicitatea la fraudă (invocată de către reclamant) a terțului. Pe de o parte pentru ca prin încheierea actului de partaj nu s-a micșorat activul paratei, iar pe de altă parte pentru ca acesta nu a avut cunoștința de existența creanței deținută de OSIM împotriva pârâtei.mÎn plus, nici în evidențele de carte funciară ale imobilului supus partajului nu existau înscrieri referitoare la sarcini sau alte mențiuni. Încheierea unei tranzacții prin care se sistează comunitatea de bunuri nu poate fi asimilată fraudei. Orice coindivizar are dreptul să ceară, oricând, sistarea stării de indiviziune.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205 și art. 453 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea întâmpinării, pârâtul a arătat că înțelege să se folosească de următoarele probe: înscrisuri, martori, precum și orice altă proba a cărei necesitate ar reieși din dezbateri. A propus a fi audiați martorii Serbanescu Mariana Jenica și Stefanescu Doina, anexând următoarele înscrisuri în copie: sentința civilă nr. 5704/05.05.1999, act de împărțeală voluntară scris olograf, adresa BNP Ivan Gabriela nr. 905/01.08.2014 și tabel cu valorile apartamentelor, act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 23080/27.08.1992 de Notariatul de Stat Local Al Sectorului 6 București, adeverința nr. 1770/31.07.2014 privind pe Mărculescu Valentin, foaia matricolă nr. 1308/23.06.2001 pentru Mărculescu Valentin, înscrisuri medicale privind pe Mărculescu Valentin (f.301-306), certificatele de naștere pentru Mărculescu Alexandru Florin și Mărculescu Valentin.
Pârâta Mărculescu Marieta Delia a depus întâmpinare (f.311-316) prin acre a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat, în esență, că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat revocarea tranzacției încheiată între Mărculescu Nicolae Corneliu și Mărculescu Marieta Delia (debitor față de OSIM) consfințită prin sentința civilă nr.9826/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, precum și inopozabilitatea acestui act față de OSIM. A arătat faptul că, între aceasta și pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu au fost încheiate două căsătorii. Astfel, prima căsătorie s-a încheiat la data de 12.06.1978 și a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 5704/05.05.1999 pronunțata de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr. 1787/1999. Apoi, cea de-a doua căsătorie s-a încheiat la data de 30.05.2002 și a fost desfăcută la data de 19.09.2013, conform Certificatului de divorț nr. 10415 emis de Direcția Locală de Evidenta a Persoanelor Sector 6. Pârâta a menționat faptul că, în timpul primei căsătorii a dobândit imobilul situat în București, str. Ghirlandei, nr. 1A, bl. NI3, sc.6, et.3, ap.85, sector 6, față de care se solicită revocarea tranzacției încheiată între aceasta și pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu. Actul de partaj voluntar în ceea ce privește imobilul situat în București, str. Ghirlandei, nr. 1A, bl. N13, sc.6, et.3, ap.85, sector 6, a fost încheiat după primul divorț, respectiv în data de 08.02.2002, așa cum rezultă și din sentința civilă nr. 9826/28.11.2013. Astfel, la data de 08.02.2002, aceasta a hotărât împreună cu pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu să partajeze bunurile dobândite în timpul căsătoriei, sens în care au încheiat, sub semnătură privată și în prezența a doi martori, un act de partaj voluntar.
Printre altele, prin acest act sub semnătură privată au stabilit ca apartamentul în discuție, respectiv apartamentul nr. 85, să revină pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu cu obligarea acestuia la plata unei sulte în cuantum de 7.000 Euro, suma raportată la valoarea acestui imobil în anul 2002, data încheierii partajului voluntar sub semnătură privată. Sulta în cuantum de 7.000 Euro a fost achitata de către pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu subsemnatei în data de 08.02.2002, data încheierii partajului sub semnătură privată, fapt confirmat atât de conținutul acestui act, cât și din declarația notarială autentificata sub nr. 1311/20.08.2013 Ia B.N.P.Ivan Gabriela. Valoarea sultei nu este modică cum, în mod eronat, a susținut reclamantul în cuprinsul cererii de chemare în judecată, deoarece la nivelul anului 2002, data încheierii partajului, valoarea de piață a acestui apartament era de 14.000 Euro, iar potrivit Ghidului privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare pentru București pe anul 2002 (ghid pentru uzul birourilor notariale) valoarea acestui apartament era de 9.000 euro. Întrucât de la data încheierii actului de partaj voluntar sub semnătură privată și dala încheierii celei de-a două căsătorii a trecut o perioadă scurtă de timp, partajul nu a mai fost încheiat în forma autentică, încercând să se reîntregească familia, lucrurile materiale fiind deja stabilite între aceștia. Ca urmare a celor menționate anterior, instanța a dispus atribuirea către pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu a imobilului situat în București, str. Ghirlandei, nr.1A, bl. N 13, sc.6, et.3, ap.85, sector 6. A menționat faptul că, s-a recăsătorit cu pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu în anul 2002 datorită problemelor medicale ale fiului lor Mărculescu Valentin, încercând să-l ajute împreună pe acesta să traverseze o perioadă destul de grea. În acest sens, a arătat că atașează documente medicale. Totodată, în perioada 2001-2002 situația școlara a fiului său Mărculescu Valentin nu era tocmai una bună, acesta începând să aibă un comportament deviant și tulburări anxioase, motiv pentru care a considerat ca, reîntregirea familiei ar putea constitui un prilej de revenire la un comportament normal al acestuia, la o viață echilibrată emoțional și o mai atentă supraveghere în ceea ce însemna prezența la școala în acea vreme a fiului lor. În acest sens, a arătat că atașează, carnetul de note din acea perioadă a numitului Mărculescu Valentin, care la final are o serie de însemnări ce atesta lipsa acestuia de la școala (absente nemotivate) și întreaga să situație școlara.
În cadrul OSIM a fost angajată la Direcția Economică, iar în perioada 2007- 2009 a avut funcția de Șef Serviciu Financiar Contabilitate. Faptul că, în perioada 22.05-14.08.2009 s-au efectuat în cadrul OSIM mai multe verificări, nu duce implicit la concluzia că, subsemnata a fost găsită vinovată de vreo abatere, acestea fiind aspecte care nu au legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, aspecte de care oricum a luat cunoștința abia în anul 2010, când a început urmărirea penală împotriva sa. Tot în cererea de chemare în judecată, reclamantul a arătat faptul că, la data de 29.07.2009, OSIM a formulat plângere penală împotriva numitei Valeanu Irina, directorul economic al OSIM din acea perioadă, plângere ce a fost depusă la Parchetul de pe lângă înalte Curte de Casație și Justiție a României – DNA. OSIM a menționat apoi că în data de 23.10.2009 prin rezoluție, s-a dispus începerea urmăririi penale față de Valeanu Irina. A solicitat să se aibă în vedere faptul că, la momentul 23.10.2009, urmărirea penală nu era începută împotriva sa, lucru pe care OSIM „a omis” să-l precizeze în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Abia în data de 30.06.2010, s-a dispus prin Ordonanța, extinderea cercetării penale și începerea urmăririi penale față de subsemnata în dosarul penal nr. 197/P/2009. Pînă la acel moment, subsemnata nu a avut calitatea de învinuit sau inculpat în acest dosar penal. Având în vedere faptul că, aceasta a hotărât încă din anul 2002 partajarea imobilului situat în București, str. Ghirlandei, nr. 1A, bl. N13, sc.6, et.3, ap.85, sector 6, iar începerea urmăririi penale față de aceasta a fost dispusă la data de 30.06.2010, reaua credință nu poate fi reținută în prezența speța în ceea ce o privește, întrucât în anul 2002 nici aceasta, nici celălalt pârât nu puteau anticipa că în anul 2010 va fi cercetată în cadrul unui dosar penal. Prin urmare, ambii pârâți au fost de bună-credință la momentul încheierii actului sub semnătură privată intitulat partaj voluntar încheiat la data de 08.02.2002. Buna-credință se prezumă, iar reaua-credință trebuie dovedită.
Tranzacția încheiată în data de 28.11.2013, ca urmare a desfacerii celei de-a doua căsătorii între aceasta și fostul său soț, nu a survenit ca urmare a dosarului penal, ci ca urmare a partajului voluntar încheiat sub semnătură privată încă din data de 08.02.2002, instanța prin sentința civilă nr. 9826/28.11.2013 făcând referire în mod expres la acest înscris. Prin urmare, nu avea cum să cunoască în anul 2002 ca urma să producă o eventuală pagubă vreunei persoane, așa cum în mod eronat afirma OSIM fără a avea în vedere luate documentele justificative la care a făcut referire mai sus și nici sentința civilă nr. 9826/28.11.2013. Totodată, a arătat faptul că nu este insolvabila, întrucât are o pensie pe care deja OSIM i-a instituit poprirea lunară de 1/3 din cuantumul acesteia. Dacă ar fi fost de rea-credință nu se mai zbătea să-și adune toate actele pentru a-și depune dosarul de pensionare și putea să nu aibă niciun venit. A arătat că depune însă la dosarul cauzei întreaga documentație prin care a încercat să obțină cartea de muncă de la OSIM, de unde rezultă faptul că a fost șicanată de către aceștia, fapt ce a condus la o serie de probleme medicale față de aceasta, ajungând chiar să fie internată la Sanatoriul de Nevroze din Predeal. Tot prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a afirmat faptul că, în același mod ar fi „acționat” și cu privire la înstrăinarea imobilului situat în București, str. Ghirlandei, nr. 1A, bl. N13, sc.6, et .l, ap.80, sector 6, apartament ce a fost înstrăinat fiului său în perioada cercetărilor penale în dosarul DNA nr. 197/P/2009. A arătat că este complet eronat. Actul de vânzare-cumpărare s-a făcut înainte de începerea urmăririi penale împotriva sa, și de asemenea, a menționat că nu avea de unde să știe cum s-au terminat controalele la OSIM, fiind spitalizată încă din mai 2009, iar actele de control i-au fost prezentate de procuror în iulie 2010. În acest sens, a arătat că depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri medicale din acea perioadă, care atestă faptul că a avut o serie de afecțiuni depresive, care au determinat internarea sa atât la Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Alexandru Obregia”, precum și în Sanatoriul de Nevroze din Predeal. (începând cu luna mai a anului 2009, iar în acea perioadă (mai) nu începuse nici un control la OSIM). Astfel, rezultă cu certitudine că, în momentul vânzării celui de-al doilea imobil către fiul său, nu putea fi prezentă fizic pentru a semna contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager, acest contract fiind semnat doar de fostul său soț în calitate de mandatar. Mai mult decât atât, excluzând problemele medicale ale sale din acea perioadă, la data de 05.11.2009, momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2500, împotriva sa nu era începută urmărirea penală, așa cum a arătat și mai sus, prin urmare putea dispune în mod liber și fără restricții de toate bunurile subsemnatei. Totodată, la momentul vânzării Cartea Funciară pentru acest imobil era liberă de sarcini nefiind instituit vreun sechestru asupra acestui imobil, întrucât urmărirea penală împotriva sa a început la data de 30.06.2010, ulterior vânzării imobilului, prin urmare nu există nicio piedică pentru a putea încheia în mod legal și valabil Prin urmare, toate afirmațiile reclamantului din cererea de chemare în judecată nu sunt întemeiate și nu fac referiri complete la toate înscrisurile pe care chiar acesta le-a atașat la prezenta cauza. Înstrăinările celor două imobile în discuție au fot efectuate în mod legal, cu mult timp înainte să înceapă urmărirea penală împotriva subsemnatei în data de 30.06.2010, neexistând nicio complicitate între subsemnata și fostul său soț, pârât în prezenta cauză, față de toate argumentele prezentate mai sus. Mai mult decât atât, studiind cu atenție înscrisurile atașate de către reclamana la cererea de chemare în judecată, a observat că plângerea penala ce a fost depusă la Pachetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României – DNA și atașată la prezentul dosar nu corespunde cu cea care se regăsește la dosarul penal. Astfel, plângerea penală depusă în prezenta cauză poarta doar semnătura Directorului General Constantin Gheorghe, iar plângerea depusă la Parchet poartă pe lângă această semnătură încă alte două semnături, respectiv a d-nei. Moraru Constanța șef serviciu juridic și a d-lui. Liviu Bulgar director contencios-administrativPrin urmare, OSIM nu a depus în prezenta cauă plângerea penală astfel cum aceasta a fost semnată de către toate persoanele la momentul formulării și depunerii acesteia la DNA, folosindu-se în acest dosar de un fals! Este greu de explicat de ce OSIM dorește să se folosească în prezenta cauză de un înscris care comportă modificări și care nu corespunde cu originalul. A arătat că atașeasză în acest sens plângerea penală, care poartă toate semnăturile, plângere ce se regăsește în dosarul de ui murire penală vol. 1. atașat dosarului penal la instanță. Astfel, a solicitat să se aibă în vedere că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile admiterii unei acțiuni revocatorii.
Așa cum a arătat și mai sus, partajul bunurilor pe care le-a dobândit în timpul căsătoriei cu pârâtul Mărculescu Nicolae Corneeliu s-a realizat, în fapt, la data de 08.02.2002, printr-un înscris sub semnătură privată, în prezența a doi martori. Prin actul de partaj voluntar încheiat în anul 2002 a convenit cu pârâtul ca ap. nr. 85 să rămână acestuia, fapt ce a fost apoi consfințit prin tranzacția ce formează dispozitivul sentinței civile nr. 9826/28.11.2013.
Prin ieșirea din indiviziune creditorul OSIM nu a fost prejudiciat, activul patrimonial al subsemnatei nefiind micșorat, deoarece și pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu avea cota sa parte din acest imobil, iar la nivelul anului 2002 urmărirea penală nu era începută împotriva subsemnatei. Totodată, în prezenta speța nu există frauda debitorului, respectiv a subsemnatei, la încheierea partajului. Subsemnata doar a respectat convenția parților, respectiv actul de partaj voluntar încheiat la data de 08.02.2002, dată anterioară creanței OSIM și începerii urmăririi penale față de aceasta. De asemenea, nu există nici complicitatea la frauda (invocată de către reclamant) a terțului, respectiv a pârâtului Mărculescu Nicolae Corneliu. În primul fiind, prin încheierea actului de partaj nu s-a micșorat activul subsemnatei, iar pe de alta parte, pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu nu a avut cunoștința de existența creanței delimita de OSIM împotriva subsemnatei. Având în vedere cele menționate mai sus și față de toate înscrisurile depuse la dosar, a solicitat să se respingă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205, art. 453 Cod proc. Civ., 453 Cod Proc. Civ..
În dovedirea întâmpinării, pârâta a arătat a solicitat administrarea probei cu: înscrisuri, martori și orice altă proba utilă soluționării prezentei cauze, însă în susținerea întâmpinării nu au fost anexate înscrisuri.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu (f. 334-337), prin care a solicitat respingerea susținerilor pârâtului ca neîntemeiate, admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că ieșirea din indiviziune a pârâților Mărculescu privind apartamentul nr. 85 situat în București, Str. Ghirlandei nr. 1A, bl. NI3, sc. 6, et. 3, sect. 6. s-a produs prin “tranzacția” încheiată la data de 28.11.2013 între pârâți și consfințită de către instanța de judecată prin Sentința Civilă nr. 9826 din 28.11. 2013. Actul încheiat sub semnătură privată în 2002 nu prezintă relevanță în cauza aceasta fiind un act care nu putea să-și producă efectele față de terți în lipsa îndeplinirii condițiilor legale. De altfel, însuși pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu (a se vedea Sentința civilă nr. 9826/28.11.2013, aflată la dosarul cauzei) la interpelarea instanței (când s-a soluționat cauza civilă având ca obiect partaj bunuri comune, privind pe reclamantul Mărculescu Nicolae Corneliu în contradictoriu cu pârâta Mărculescu Marieta Delia, dosar nr. 15308/303/2013, în care s-a pronunțat Sentința mai sus amintită) cu privire la interesul formulării cererii de chemare în judecată a arătat următoarele: “dorește să însă din indiviziune privire la acest imobil; reclamantul nu are act de proprietate în care să figureze ca unic proprietar, precizând că actul de proprietate este contractul de vânzare-cumpărare prin care au dobândit acel apartament; după primul divorț au făcut un act de partaj voluntar pe care l-au depus sub semnătură privată, menționând că nu este un act autentic pe care să-l ducă la ( Cartea Funciară; în baza acelui act nu se poate vinde acel apartament.” De asemenea, pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu, cunoștea și faptul că celălalt imobil fusese vândut către Mărculescu Valentin (fiul soților Mărculescu). În aceste condiții este practic imposibil ca pârâtul să nu realizeze că pârâta debitoare Mărculescu Marieta Delia a fost de acord cu tranzacția în scopul diminuării activului său patrimonial, astfel încât cota să parte din strada Ghirlandei nr. 1A, bloc N13, scara 6, etaj 3, ap. 85, sector 6, să nu poată fi supusă executării silite declanșată de OSIM. Apărările pârâtului întemeiate pe actul de partaj din 2002 sunt total neîntemeiate, deoarece acest act nu a produs niciodată efecte, fiind încheiat cu nerespectarea formelor legale pentru validitate. În realitate, ambii soți Mărculescu au fabricat această “strategie” în scopul de a scoate din patrimoniul debitoarei toate bunurile acesteia, bunuri care ar fi putut fi executate silit, pentru recuperarea de către OSIM a prejudiciului reținut prin Sentința penală nr. 1289/21.11.2012 definitivă prin Decizia penală 1304/05.07.2013. În întâmpinare, sub masca unui partaj voluntar încheiat în anul 2002, pârâtul cu rea-credință încearcă să inducă ideea că în urma Tranzacției din 28.11.2013 activul pârâtei/debitoare nu s-a diminuat, deoarece aceasta a primit în anul 2002 o sultă în valoare de 7000 de euro, pentru cota sa parte din imobil. Față de aceasta, a reiterat încă o dată susținerile exprimate și prin cererea de chemare în judecată, în sensul că transmiterea valabilă a dreptului de proprietate asupra imobilului de la nr. 85 s-a făcut în anul 2013, în urma unei Tranzacții la încheierea căreia ambii soți Mărculescu au acționat în complicitate pentru fraudarea intereselor creditorului OSIM. Până la data de 28.11.2013, când Mărculescu Nicolae Corneliu a primit în proprietate și cotă parte care aparținea pârâtei Mărculescu Marieta Delia din imobilul din strada Ghirlandei nr. 1A, bloc N13, scara 6, etaj 3, ap. 85, sector 6, soții Mărculescu erau proprietarii acestui imobil, în cote părți egale. Așa cum reiese din susținerile pârâtului Mărculescu Nicolae Corneliu soții Mărculescu au dobândit în timpul primei căsătorii două imobile: apartamentul de la nr. 85 ce face obiectul Tranzacției a cărei revocare o solicităm și apartamentul nr. 80 situat în București, Str. Ghirlandei nr. 1A, bl. N13, sc. 6, et. 1, sect. 6, care a fost înstrăinat de către cei doi printr-un contract de vânzare – cumpărare către fiul lor Mărculescu Valentin, la o dată anterioară “tranzacției” care face obiectul prezentei acțiuni. A menționat că OSIM a formulat acțiune revocatorie și împotriva contractului de înstrăinare a apartamentului nr. 80, acțiune ce face obiectul dosarului nr. 8001/303/2014, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, București. La încheierea Tranzacției din data de 28.11.2013 pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu cunoștea foarte bine că pârâta/debitoare Mărculescu Marieta Delia (coproprietară a imobilului mai sus menționat), suferise o condamnare penală și avea de achitat creditorului OSIM, în solidar, un debit de 802.368,45 lei despăgubiri civile, la care se adaugă dobânzi aferente și 124.712 lei despăgubiri civile, la care se adaugă dobânzi aferente, (anexele 2 și 3 din acțiunea introductivă). Este clar că în urma “tranzacției” din 28.11.2013, s-a creat un prejudiciu creditorului OSIM, deoarece pârâta/debitoare Mărculescu Marieta Delia a devenit insolvabilă OSIM nemaiputând recupera prejudiciul ce i-a fost creat de pârâta/debitoare. Prin urmare, complicitate la fraudă a pârâtului este mai mult decât evidentă: În data la care a fost încheiată “tranzacția” (28.11.2013) acesta avea cunoștință de condamnarea suferită de pârâta/debitoare prin Sentința Penală nr. 1289/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 – Secția Penală în dosarul penal nr. 36693/301/2010, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 1304 /05.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr. 16693/301/2010, în condițiile în care ceea de a doua căsătorie a soților Mărculescu a fost desfăcută la data de 19.09.2013, deci după soluționarea cauzei penale. Pârâtul Mărculescu Nicolae Cornel, în calitatea sa de soț al pârâtei/debitoare, cunoștea nu doar că soția sa fusese deja condamnată penal și avea de achitat un debit considerabil către creditorul OSIM, dar și că intenția pârâtei era aceea de a-și crea o stare de insolvabilitate prin încheierea tranzacției din data de 28.11.2013, urmărind împreună cu pârâta sustragere imobilului nr. 85 de la executarea silită și valorificarea acestui imobil ulterior, în beneficiul său personal.
Pentru aceste motive, a solicitat să se respingă susținerile pârâtului și pe cale de consecință să se admită prezenta acțiune revocatorie și să se declare inopozabilă față de creditorul/reclamant OSIM, “Tranzacția” consfințită prin Sentința Civilă u r. 9826 din 28.11. 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 201 (2), art. 309, art. 453 Cod pr. Civ și art. 680, art. 1562-1565 Cod civil.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta Mărculescu Marieta Delia (f. 338-346) prin care a solicitat respingerea susținerilor pârâtei-debitoare ca neîntemeiate, admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată,
În motivare, reclamantul a arătat că prin cererea introductivă OSIM a solicitat revocarea “Tranzacției” încheiată între Mărculescu Nicolae Corneliu și Mărculescu Marieta Delia (debitor față de OSIM), consfințită prin Sentința Civilă nr. 9826 din 28. 11. 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul 15308/303/2013.Această “Tranzacție” a rezultat în urma unei cereri introdusă la data de 22.10.2013 de către Mărculescu Nicolae Corneliu (reclamant) împotriva lui Mărculescu Marieta Delia (pârâtă), având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial, și este supusă prevederilor art. 680 alin. 2 N.C.C. care prevede că efectele juridice ale imobilelor se produc numai dacă actul de partaj încheiat în încheiat în forma autentică sau hotărârea judecătoreasca rămasă definitivă, după caz, au fost înscrise în cartea funciara. Prin urmare efectele juridice ale “tranzacției” având ca obiect imobilului situat în strada Ghirlandei nr. 1A, bloc N13, scara 6, etaj 3, ap. 85, sector 6, a cărei revocare o solicită, se produc cu începere de la data de 22.01.2014 data înscrierii sentinței Civilă nr. 9826 din 28. 11. 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București – Secția Civilă, dosar nr. 15308/303/2013 și intabulării dreptului de proprietate dobândit de către Mărculescu Nicolae Corneliu prin hotărârea judecătorească mai sus menționată. Actul a cărei revocare o solicită OSIM are (așa cum rezultă din Sentința Civilă nr. 9826 din 28. 11. 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul C H I 5308/303/2013) are următorul conținut: "TRANZACȚIE. Subsemnații: MĂRCULESCU NICOLAE CORNELIU, domiciliat în București, Str. Ghirlandei nr. IA, bl. NI3, se.6, et. 3, ap. 85, identificat cu CI seria RT nr. 509258 eliberat de SPCEP S6 biroul nr. 2 la data de 16.08.2007, CNP [anonimizat], și MĂRCULESCU MARIETA DELLA, domiciliată în București, Str. Ghirlandei nr. 1A, bl. N13, sc.6, et .l, ap. 80, sect. 6, identificată cu CI seria RT nr. 456000 eliberată de SPCEP S6 biroul nr. 2 la data de 17.01.2007, CNP [anonimizat], părți în dosarul 15308/303/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, având ca obiect partaj al bunurilor comune în vederea stingerii acestui proces, sub aspectul cererii de partajare a bunurilor dobândite de noi părțile în timpul căsătoriei, a intervenit prezenta înțelegere, care are următorul cuprins: Eu,reclamantul MĂRCULESCU NICOLAE CORNELIU, primesc în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 85 situat în București, Str. Ghirlandei nr. 1A, bl. N13, sc.6, et. 1, sect. 6, număr cadastral 223124-C1-U18, intabulat în cartea funciară nr. 223124-C1-U18, Sector 6 București, apartament compus din 3 camere și dependințe, precum și cota indivizibilă din părțile și dependințele, precum și cota indivizibilă din părțile și dependințele comune al imobilului. Odată cu aceasta primesc și dreptul de folosință asupra terenului aferent construcției, pe toată durata existenței acesteia, în suprafață indivizibilă de 18,18 m.p. Imobilul a fost dobândit de noi părțile, în timpul căsătoriei, în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1423/1991 încheiat la data de 15.04.1991. Eu, pârâta MĂRCULESCU MARIETA DELIA, sunt de acord ca reclamantul Mărculescu Nicolae Corneliu să ia în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. 85 situat în București, Str. Ghirlandei nr. IA, bl. NI3, sc.6, et. 1, sect. 6, număr cadastral 223124-C1-U18, intabulat în cartea funciară nr. 223124-C1-U18,Sector 6 București, apartament compus din 3 camere și dependințe, precum Vi cola indivizibilă din părțile și dependințele, precum și cota indivizibilă din părțile și dependințele comune al imobilului, precum și dreptul de folosință asupra terenului aferent construcției, pe toată durata existenței acesteia, în suprafață indivizibilă de 18,18 m.p., întrucât am primit sulta aferentă. Această înțelegere scrisă reprezintă voința noastră liberă, neviciată, act pe care îl vom depune la instanța judecătorească pentru a fi consfințită printr-o hotărâre judecătorească, conform art. 438 și urm. Din C.pr. civ., prin prezenta înțelegând să stingem orice pretenție prezentă și viitoare asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. încheiat astăzi 28.11.2013, în trei exemplare, câte unul pentru flecare parte și unul pentru instanța de judecată. Mărculescu Nicolae Corneliu CI seria RT nr. 509258 SPCEP S6 biroul nr. 2-16.08.2007, Mărculescu Marieta Delia CI seria RT nr. 456000 SPCEP S6 biroul nr. 2-17.01.2007.”
Prin prezenta cerere de chemare în judecată OSIM nu a atacat actul din 2002 (la care fac referire soții Mărculescu în întâmpinări) deoarece acesta nu este un act autentic care să producă efecte nici între părți, nici pentru terți, fapt recunoscut chiar Mărculescu Nicolae Corneliu (soțul debitoarei) care își motivează interesul pentru acțiunea formulată privind ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în stradă Ghirlandei nr. 1A, bloc N13, scara 6, etaj 3, ap. 85, sector 6, menționând că actul sub semnătură privată, încheiat cu soția sa Mărculescu Marieta Delia, nefiind îi autentic nu îi putea servi pentru înstrăinarea imobilului (ap. 85) și respectiv, pentru a-l putea prezenta la Cartea Funciară. Ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul din strada Ghirlandei nr. 1A, bloc N 13, scara 6, etaj 3, ap. 85, sector 6, a avut loc la data de 28.11.2013, dată la care s-a semnat “Tranzacția” dintre soții Mărculescu și a devenit opozabilă pentru terți la data de 22.01.2014, când a fost intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus menționat dobândit de pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu ca urmare a “tranzacției” a cărei revocare OSIM o solicită, în prezența cauză. Până la data de 28.11.2013 (data încheierii Tranzacției) soții Mărculescu dețineau în proprietate comună imobilul din strada Ghirlandei nr. 1A, bloc N13, scara 6, etaj 3, ap. 85, sector 6, aspect confirmat chiar prin “tranzacția” încheiată la acea dată. Față de data încheierii tranzacției (după pronunțarea sentinței penale 1289/21.11.2012 definitivă prin Decizia Penală nr. 1304/05.07.2013) este mai mult decât evidentă intenția frauduloasă a debitoarei Mărculescu Marieta Delia de a se sustrage de la executare silită cota parte din dreptul de proprietate asupra imobilului din strada Ghirlandei nr. 1A, bloc N13, scara 6, etaj 3, ap. 85, sector 6. Această înstrăinare a fost făcută cu fraudarea intereselor creditorului OSIM, debitoarea/pârâtă Mărculescu Marieta Delia cunoscând la data încheierii tranzacției că era obligată prin sentința penală nr. 1289/21.11.2012 definitivă prin Decizia Penală nr. 1304/05.07.2013, să restituie prejudiciul cauzat OSIM. Prin urmare scoaterea de către debitoarea/pârâtă din patrimoniul său, în mod voluntar, prin tranzacție, a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în strada Ghirlandei nr. 1A, bloc N13, scara 6, etaj 3, ap. 85, sector 6, momentul încheierii acestei tranzacții (după rămânerea definitivă a Sentinței Penale nr. 1289/21.11.2012 prin Decizia penală nr. 1304/05.07.2013), împreună cu lipsa oricărei intenții din partea acesteia de a-și executa de bună voie obligația de reparare a prejudiciului cu uzat OSIM, toate acestea coroborate cu faptul că debitoarea/pârâta „a avut grijă” să înstrăineze toate bunurile asupra cărora deținea un drept de proprietate, duc la concluzia că aceasta a urmărit cu bună știință să își creeze starea de insolvabilitate în cure sc află și acum, pentru a împiedica efectuarea executării silite demarată de OSIM. Susținerea debitoarei/pârâte din întâmpinare cum că ar fi făcut eforturi să se pensioneze pentru că doar din pensie să achite prejudiciul pe care l-a cazat OSIM, denotă clar reaua – credință a acesteia, deoarece având în vedere suma pe care a fost obligată să o restituie în solidar către OSIM (927080,45 lei la care se adaugă dobânzi în valoare de 379259,69 lei, total: 1306340,14 lei), repararea prejudiciului doar din pensie s-ar putea efectua mult peste termenul rezonabil în care ar trebui executată o hotărâre judecătorească.
În acest sens este vădit eronată afirmația pârâtei/debitoare că nu ar fi insolvabilă pentru că: “am o pensie pe care deja OSIM mi-a instituit poprire lunară 1/3 din cuantumul acesteia. Dacă aș fi fost de rea-credință nu mă mai zbăteam să-mi adun toate actele pentru a-mi depune dosarul de pensionare și puteam să nu am nici un venit”. În realitate “eforturile” pârâtei au avut ca scop obținerea unor venituri din care să-și asigure existența, fiind evident că a acționat în propriul interes, iar afirmația pe care o face nu poate motiva în vreun fel bună sa credință. Prin urmare, faptul că pârâta “s-a zbătut” pentru a obține o pensie nu denotă buna credință a acesteia și nu dovedește intenția acesteia de a acoperi în mod rezonabil prejudiciul, pe care l-a cauzat OSIM. O hotărâre judecătorească trebuie dusă la îndeplinire de bună voie, și într-un termen rezonabil, iar din apărările pe care pârâta/debitoare le-a prezentat în întâmpinare nu reiese că aceasta ar fi avut vreun moment, măcar, intenția de a executa de bună voie sentința penală nr. 1289/21.11.2012 definitivă prin decizia penală nr. 1304/05.07.2013, deoarece poprirea asupra veniturilor sale din pensie s-a efectuat în urma executării silite pe care creditorul OSIM a început-o împotriva debitoarei /pârâte.
În legătură cu stabilirea relei – credințe pârâtei/debitoare ar trebui avută în vedere și conduita acesteia anterioară pronunțării sentinței penale nr. 1289/21.11.2012 definitivă prin decizia penală nr. 1304/05.07.2013. Astfel OSIM nu tăgăduiește că pârâta Mărculescu Marieta Delia ar fi suferit de vreo afecțiune care să necesite spitalizarea și mai târziu pensionarea acesteia, dar nu poate să nu remarce faptul că aproape toți inculpații din dosarul penal 36693/301/2010 (printre care așa cum a arătat se număra și pârâta), în momentul în care a început la OSIM cercetarea faptelor care au dus la crearea prejudiciului pe care încearcă să-l recupereze și la condamnarea acestora, au intrat în Concedii Medicale (a arătat că depune anexat acte doveditoare în acest sens). Prin aceasta au fost în mod vădit îngreunate cercetările începute, iar o serie de documente și situații cerute de Corpul de control al Ministerului, cum ar fi situația privind depășirea cheltuielilor de personal cerută directoarei economice Văleanu Irina și lui Mărculescu Delia în calitatea pe care aceasta o avea de șef Serviciu financiar, nu au mai unii prezentate. Pârâta, ținând cont de pregătirea acesteia, absolventă a Academiei De Studii Economice București, Licențiată În Științe Economice, chiar dacă era în Concediu Medical în momentul în care se efectuau cercetări privind activitatea Direcției Economice, era conștientă de activitatea sa „defectuoasă” și în frauda OSIM, și a realizat consecințele propriilor sale acte și fapte care au atras ulterior răspunderea sa penală și civilă. Nu are nicio relevanță data la care aceasta a “aflat” că este pusă sub urmărire penală. Faptul că înstrăinarea bunurilor deținute de către inculpații din dosarul penal nr. 36639/301/2010 (printre care și pârâta Mărculescu Marieta Delia) a fost făcută la sume modice a fost sesizată și de către organele de urmărire penală care la pagina 87 din Rechizitoriul din 12.10.2010 (prin care l-a depus la dosarul cauzei) a făcut următoarele precizări: Având în vedere modalitățile de înstrăinare a imobilelor deținute în proprietate de către aceste persoane (debitori față de OSIM ), respectiv donații, ori contracte de vânzare-cumpărare la prețuri modice), cât și persoanele beneficiare (fiică, fiu, soră) și momentul înstrăinării lor (în cursul cercetărilor penale), este un fapt evident că toți debitorii OSIM au procedat, în fapt, la încheierea unor contracte (de donații, ori de vânzare-cumpărare) simulate, în același scop , respectiv de a nu putea fi sechestrate aceste imobile, iar ulterior valorificate pentru recuperarea prejudiciului cauzat de către aceștia, părții vătămate – OSIM. Afirmația pârâtei/debitoare conform căreia instanța a dispus atribuirea către pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu a imobilului din strada Ghirlandei nr. 1A, bloc N13, scara 6, etaj 3, ap. 85, sector 6, datorită actului de partaj voluntar sub semnătură privată din 2002 este eronată, deoarece în realitate acest imobil a fost (așa cum a arătat) atribuit pârâtului în urma unei înțelegeri scrise, care reprezenta voința liberă și neviciată a soților Mărculescu, respectiv “tranzacția” consfințită la cererea acestora, la data de 28.11,2013 de către instanța de judecată. În speță nu prezintă importanță că soții Mărculescu nu au apreciat necesară încheierea actului de partaj voluntar din 2002 în formă oficială pentru că la acea dată nu existau nici împrejurări care să impună cu necesitate autentificarea actului cât și celelalte forme legale pentru opozabilitatea față de terți. Recăsătorindu-se în anul 2002 în același an la care are loc încheierea actului sub semnătură privată este evident că numai exista interes pentru că actul să îndeplinească forma cerută de lege pentru ca acesta să producă efecte față de terți. Afirmația pârâtei că “faptul că în perioada 22.05.-14.08.2009 s-au efectuat în cadrul OSIM mai multe verificări nu duce implicit la concluzia că, subsemnata am fost găsită vinovată de vreo abatere”este contrazisă de Raportul de Audit intern și Raportul Preliminar al Corpului de control al M.I.M.M.C.M.A. (efectuat în perioadă la care face referire pârâta) de unde rezultă că actele financiar contabile au fost îndeplinite de pârâtă în mod defectuos și prin aceasta (având în vedere funcția pe care o deținea) a contribuit la crearea prejudiciului OSIM. Data extinderii cercetării penale față de pârâta/debitoare nu are nici o relevanță și nici nu înlătură reaua-credință la încheierea “tranzacției” deoarece stabilirea prejudiciului de către DNA s-a făcut în baza constatărilor Raportului de Audit intern și Raportului Preliminar al Corpului de control al M.I.M.M.C.M.A., așa cum rezultă din Rechizitoriu, iar față de data încheierii “tranzacției” pârâta / debitoare era deja condamnată definitiv pentru faptele penale reținute în sarcina sa prin sentința penală nr. 1289/21.11.2012 definitivă prin Decizia penală nr. 1304/05.07.2013, și obligată la recuperarea prejudiciului cauzat OSIM, așa cum a arătat mai sus. Pentru OSIM actul încheiat sub semnătură privată în 2002 nu prezintă relevanță în cauză, aceasta fiind un act care nu și-a produs niciodată efectele în lipsa îndeplinirii condițiilor legale. Reaua-credință a pârâtei / debitoare rezultă din faptul că atât anterior cât și ulterior pronunțării Sentinței Penale nr. 1289/21.11.2012 această a luat toate măsurile pentru ca activul său patrimonial să fie diminuat astfel încât OSIM să nu poată recupera prejudiciul ce i-a fost creat de pârâta Mărculescu Marieta Delia. Față de afirmația pârâtei că la data de 22.01.2014, în evidențele de Carte funciară ale imobilul situat în strada Ghirlandei nr. 1A, bloc N13, scara 6, etaj 3, ap. 85, sector 6, nu existau înscrieri referitoare la sarcini sau alte mențiuni, se datorează modului defectuos în care s-a făcut intabularea acestui imobil, iar acest fapt poate fi imputat în mod exclusiv pârâților din prezența cauză. Din extrasul de Carte Funciară privind acest imobil rezultă că singurul proprietar acestui imobil este din 05.10.2000 Mărculescu Nicolae Corneliu, deși imobilul fusese dobândit de către acesta împreună cu Mărculescu Marieta Delia, în timpul căsătoriei. Instanța de judecată, analizând acțiunea introdusă de Mărculescu Nicolae Corneliu împotriva lui Mărculescu Marieta Delia, privind ieșirea din indiviziune cu plivire la imobilul mai sus menționat, a remarcat acest fapt (intabularea ca proprietar numai a intimatului Mărculescu Nicolae Corneliu) și întrebându-l pe reclamant care au fost împrejurările care au determinat această intabulare care nu corespundea situației de fapt, proprietari fiind ambii soți Mărculescu, acesta nu a putut să răspundă. Având în vedere cele de mai sus, este evident că organele de urmărire penală, nu au fost în măsură să pună sechestru asupra acestui imobil. De asemenea, instituirea sechestrului nu a fost posibilă nici după începerea executării silite declanșată de OSIM împotriva debitoarei Mărculescu Marieta Delia, pârâta din prezența cauză, deoarece dreptul de proprietate al acesteia nu a fost intabulat, așa cum ar fi fost legal. A se vedea în acest sens Extrasul de Carte Funciară pentru imobilul situat în strada Ghirlandei nr. 1A. bloc N13, scara 6, etaj 3, ap. 85, sector 6, depus la dosarul cauzei. Susținerile pârâtei că prin ieșirea din indiviziune (care a devenit opozabilă terților la data de 22.01.2014, moment în care a fost înscrisă în Cartea Funciară Sentința Civilă nr. 9826 din 28. 11. 2013) creditorul OSIM nu a fost prejudiciat nu nuni nu sunt întemeiate deoarece la data de 22.01.2014, OSIM deținea deja un titlu executoriu, împotriva debitoarei Mărculescu Marieta Delia constând din: sentința penală nr. 1289/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 – Secția Penală în dosarul penal nr. 36693/301/2010, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 1304 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, la data de 5.07.2013 în dosarul nr. 16693/301/201, și încă de la data de 05.12.2013, prin încheierea de Ședință a Judecătoriei Sectorului 4, urmare cererii de executare silită formulată de creditorul OSIM prin Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda Stana – Anton, a fost încuviințată executarea silită a debitoarei Mărculescu Marieta Delia, în dosarul de executare nr. 399/2013, pentru sumele rezultate din titlul executoriu mai sus menționat.
Așa cum a arătat prin cererea de chemare în judecată, debitoarea Mărculescu Marieta Delia este insolvabilă pentru acoperirea prejudiciului pe care l-a cauzat OSIM, iar starea de insolvabilitate a fost creată de aceasta urmare “Tranzacției” încheiată cu Mărculescu Nicolae Corneliu și Mărculescu Marieta Delia (debitor fală de OSIM), consfințită prin Sentința Civilă nr. 9826 din 28. 11. 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, Tranzacție a cărei revocare o solicităm în prezența cauză.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 201 (2), art. 309, art. 453 Cod pr. Civ civ. și art. 680, art. 1562-1565 Cod civil.
În dovedirea răspunsului la întâmpinare, reclamantul a anexat în copie un set de înscrisuri: certificate de concediu medical (f. 347-385).
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar și și proba cu interogatoriul pârâților (f.489-493), iar pentru pârâți proba cu înscrisurile depuse la dosar, înscrisuri reprezentând situația școlară și acte medicale privind pe Mărculescu Valentin, înscrisuri prvind documentația prin care a încercat obținerea cărții de muncă de la OSIM (f.399-440), încheierea de carte funciară nr. 10480/05.10.2014 (f.459-461), înscrisuri medicale (f.462-485), proba testimonială, în cadrul căreia să fie audiat câte un singur martor pentru fiecare pârât, respectiv pentru pârâta Mărculescu Marieta Delia martorul Cetean Lazăr Gabriela (f.494-495) și pentru pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu martorul Șerbănescu Mariana Jenica (f.441-442), considerând aceste probe petinente, concludente și utile în temeiul art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința penală nr. 1289/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. 36693/301/2010, definitivă prin decizia penală nr. 1304/05.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel București-secția I Penală (f. 17-82, vol. I), pârâta Mărculescu Marieta Delia a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată și calificată, de delapidare în formă continuată, de fals intelectual în formă continuată, uz de fals în formă continuată.
De asemenea, prin aceeași sentință, pârâta Mărculescu Marieta Delia a fost obligată, alături de alți inculpați, la plata în solidar către reclamantul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, a sumei totale de 927.080,45 lei reprezentând despăgubiri civile și a dobânzii legale aferente, calculată de la data săvârșirii faptelor până la achitarea integrală a debitului.
Ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1289/21.11.2012, la cererea creditorului Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a fost deschis dosarul de executare nr. 299/2013 de către Biroului Executorului Judecătoresc Casagaranda Stana-Anton (f. 86-87), iar prin încheierea din data de 05.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. 31155/4/2013 (f.96) a fost încuviințată executarea silită a debitoarei Mărculescu Marieta Delia.
Prin somația Executorului Judecătoresc Casagaranda Stana-Anton comunicată la data de 19.02.2014 debitoarei Mărculescu Marieta Delia, în dosar de executare 299/2013 (f. 97), i s-a pus în vedere acesteia obligativitatea achitării către creditorul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a sumei de 927.080,45 lei, reprezentând despăgubiri civile, a dobânzilor legale datorate conform titlului executoriu, precum și achitarea sumei de 20.214 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
Instanța reține că în cadrul dosarului de executare silită nr. 299/2013 al BEJ Casgranda Stana Anton (f. 97-100, vol. I), în prezent, se efectuează acte de executare silită împotriva pârâtei Mărculescu Marieta Delia în vederea recuperării sumei de 947.294,45 lei, reprezentând despăgubiri civile și 20.214 lei cheltuieli de executare silită, prejudiciul nefiind recuperat.
În ceea ce privește situația patrimonială a pârâtei Mărculescu Marieta Delia, cu titlu preliminar, instanța reține că pârâții Mărculescu Marieta Delia și Mărculescu Nicolae Corneliu s-au căsătorit la data de 12.06.1978, căsătorie care a fost desfăcută, prin sentința civilă nr. 5704/05.05.1999 pronunțata de Judecătoria Sectorului 6 București (f. 105-111, vol. I).
În timpul primei căsătorii, pârâții Mărculescu Marieta Delia și Mărculescu Nicolae Corneliu au dobândit în proprietate comună apartamentul nr. 85 situat în București, Str. Ghirlandei nr. 1A, bl. N13, sc. 6, et. 3, sector 6, astfel cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriul pârâtei Mărculescu Marieta Delia și din răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriul pârtului Mărculescu Nicolae Corneliu (f.489-493) coroborate cu extrasul de carte funciară și certificat de sarcini (f.99-100).
La data de 30.05.2002, pârâții au încheiat cea de-a doua căsătorie, care a fost desfăcută prin Certificatul de divorț nr. 10415 din data de 19.09.2013 emis de Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Sector 6 (fila 208 vol. I).
Instanța nu va avea în vedere răspunsul pârâtului Mărculescu Nicolae Corneliu la întrebarea nr. 8 din interogatoriu (f.491-493) prin care se arată că acesta nu a avut cunoștință de procesul penal desfășurat împotriva pârâtei Mărculescu Marieta Delia deoarece aceștia nu au locuit împreună, întrucât această susținere contravine declarației martorei Lazăr Gabriela (f.494-495) prin care se arată că pe parcursul celei de-a doua căsătorie pârâții au locuit împreună, aspect confirmat și prin declarația martorei Șerbănescu Mariana Jenica (f.441-442).
În urma celui de-al doilea divorț dintre pârâți, intervenit la data de 19.09.2013, prin sentința civilă nr. 9826/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului VI București-Secția Civilă în dosarul nr. 15308/303/2013 (f. 15-16, vol. I), s-a luat act de tranzacția pârâților, având ca obiect partaj bunuri comune, prin care pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu a primit în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 85 situat în București, str. Ghirlandei, nr. 1A, bl. N13, sc. 6, et. 1, sector 6.
În drept, conform art. 1562 din Cod civil, dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate. Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate.
De asemenea, potrivit art.1563 Cod civil, creanța trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii, iar la art. 1564 Cod civil se prevede că, dacă prin lege nu se prevede altfel, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.
Astfel, pentru ca acțiunea revocatorie să fie admisibilă, trebuie îndeplinite următoarele condiții: actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu prin faptul că debitorul și-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate, existența fraudei debitorului care a cunoscut rezultatul păgubitor al actului față de creditor, creanța creditorului să fie certă, lichidă, exigibilă și anterioară actului atacat, precum și constatarea complicității la fraudă a terțului, care constă în faptul că terțul cunoaște că prin încheierea actului atacat debitorul a devenit insolvabil.
Ca atare, raportând situația de fapt la textele de lege menționate, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii revocatorii.
Referitor la prima condiție de producerea a unui prejudiciu creditorului prin faptul că debitorul și-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate ca urmare a încheierii actului atacat, instanța constată că această cerință presupune un prejudiciu personal și actual al creditorului.
În concret, prin sentința penală nr. 1289/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. 36693/301/2010, definitivă prin decizia penală nr. 1304/05.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția I Penală, pârâta Mărculescu Marieta Delia a fost obligată la plata către reclamanta Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, a sumei totale de 927.080,45 lei reprezentând despăgubiri civile și a dobânzii legale aferente, calculată de la data săvârșirii faptelor până la achitarea integrală a debitului.
Instanța constată că prin ,,Tranzacția” efectuată de către pârâți, activul patrimonial al pârtei Mărculescu Marieta Delia a fost micșorat cu valoarea cotei-pârți ce i-ar fi revenit din imobilul avut în vedere, fară ca în locul acestui bun să dobândească o sumă corespunzătoare de bani sau alte bunuri.
Prin urmare, se constată existența unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, constând în îngreunarea procesului de recuperare a pagubei produse, întrucât patrimoniul pârâtei a fost redus, iar creanță reclamantei nu a fost acoperită până în prezent.
În ceea ce privește existența unei creanțe certe, lichide și exigibile a reclamantei împotriva pârâtei Mărculescu Marieta Delia, instanța reține că noțiunea de creanță certă este definită de art. 662 alin.(2) din Codul de procedură civilă, existență neîndoielnică a acesteia rezultând din sentința penală nr. 1289/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, prin care pârâta a fost obligată la plata sumei totale de 927.080,45 lei reprezentând despăgubiri civile și a dobânzii legale aferente în favoarea reclamantului Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
Prin creanță lichidă se înțelege, potrivit art. 662 alin. (3) din Codul de procedură civilă, creanța a cărui obiect este determinat, în concret pârâta fiind obligată la plata despăgubirilor al căror cuantum este stabilit prin sentința penală nr. 1289/21.11.2012.
Totodată, potrivit art. 662 alin. (4) din Codul de procedură civilă, creanța este exigibilă atunci când obligația debitorului este ajunsă la scadență. Sub acest aspect, instanța reține că sentința penală nr. 1289/21.11.2012 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1304/05.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția I Penală, aceasta contituind titlu executoriu cu privire la plata despăgubirilor civile stabilite în sarcina pârâtei Mărculescu Marieta Delia.
De asemenea, creanța reclamantului Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, astfel cum s-a arătat anterior, a devenit exigibilă la data de 05.07.2013, iar sentința civilă nr. 9826 pronunțată de Judecătoria Sectorului VI București-Secția Civilă, prin care s-a luat act de tranzacția încheiată între pârâți, a fost pronunțată la data de 28.11.2013, ulterior exigibilității creanței reclamantului.
În acest context, instanța apreciază ca neadevărate susținerile pârâților, în sensul că au încheiat în anul 2002, după primul divorț, un înscris sub semnătură privată având ca obiect un partaj voluntar, prin care pârâții au stabilit ca apartamentul nr. 85 să revină pârâtului Mărculescu Nicolae Corneliu cu obligarea acestuia la plata unei sulte în valoare de 7.000 euro, sulta pe care a plătit-o pârâtei la data încheierii actului de partaj, iar prin tranzacția din data de 05.07.2013 doar au „confirmat” tranzacția anterioară. Aceasta întrucât, înscrisul sub semnătură privată nu a dobândit dată certă și nici nu a fost întocmit cu respectarea condițiilor de validitate, și anume în formă autentică. Față de aceleași considerente, instanța va înlătura răspunsul pârâților la interogatoriu și declarația martorei Șerbănescu Mariana Jenica prin care se arată că imobilul a trecut în patrimoniul pârâtului Mărculescu Nicolae Corneliu încă din anul 2002.
Cu privire la existența fraudei pârătei Mărculescu Marieta Delia, care a cunoscut rezultatul păgubitor al tranzacției încheiat cu pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu, și a complicități acestuia din urmă, instanța constată că pentru a cauza un prejudiciu creditorului, constând în crearea sau accentuarea unei stări de insolvabilitate, actul atacat trebuie, mai întâi, să provoace o sărăcire a debitorului.
În mod neîndoielnic, sunt acte de sărăcire cele care au ca efect ieșirea unei valori active din patrimoniul debitorului, fără ca în locul acesteia el să primească ceva în schimb. De asemenea, sunt acte de sărăcire și cele cu titlu oneros în care valoarea prestațiilor este dezechilibrată, cum ar fi vânzarea unui bun al debitorului la un preț lezionar sau disproporționat.
În ceea ce privește frauda debitorului și a terțului cocontractant instanța reține că este necesar doar că aceștia să cunoască că debitorul devine insolvabil, neavând relevanță că au cunoscut existența unei creanțe sau executări silite împotriva debitorului.
Astfel, ca urmare a sentinței civile nr. 9826/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului VI București-Secția Civilă, s-a luat act de tranzacția pârâților prin care pârâtul Mărculescu Nicolae Corneliu a primit în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 85 situat în București, str. Ghirlandei, nr. 1A, bl. N13, sc. 6, et. 1, sector 6, fără plata unei sulte către pârâta Mărculescu Marieta Delia sau a dobândirii în proprietatea sa a altor imobile care să compenseze ieșire din patrimoniul său a cote-părți ce-i revenea, deși apartamentul avut în discuție făcea parte din masa bunurilor comune ale foștilor soți, în coproprietate devălmașă.
Instanța apreciază neadevărate susținerile pârâtului Mărculescu Nicolae, în sensul că nu a cunoscut existența creanței reclamantei, de vreme ce, cea de-a doua căsătorie dintre pârâți a fost desfăcută la data de 19.09.2013, iar împotriva soției sale, pârâta Mărculescu Marieta Delia, au fost efectuate acte de cercetare penală, de urmărire penală și de condamnare a acesteia, precum și acte de executare silită împotriva sa, acte ce presupun atât comunicări oficiale, cât și prezența pârâtei, de care a putut afla în timpul conviețuirii.
În speță, instanța reține existența prejudiciului și a fraudei debitorului și a terțului contractant, din faptul că a fost scos din patrimoniul pârâtei apartamentul în discuție, aceasta neavând în prezent niciun bun cu valoare patrimonială sau sume de bani susceptibile a fi executate silit.
Înțelegerea frauduloasă dintre pârâți reiese din caracterul relației acestora de foști soți, precum și din modul și mijloacele de fraudare a creditorului, și anume de a susține că au încheiat o tranzacție în anul 2002, aspect constatat ca fiind neadevărat. De asemenea, față de pregătirea intelectuală a pârâților, fiind de notorietate că înscrisurile având ca obiect imobile trebuie încheiate în formă autentică, instanța apreciază că scopul acestor susțineri este evident fraudulos.
Cu toate acestea, având în vedere lipsa obținerii unui activ partimonial în beneficiul pârâtei, cu referire la actele cu titlu gratuit, legea consideră că frauda debitorului este suficientă, întrucât terțul are de apărat un avantaj patrimonial gratuit, spre deosebire de creditor, care are de evitat un prejudiciu.
Instanța subliniază că nu au nicio relevanță susținerile pârâtei din interogatoriu, în sensul că a fost obligată la plată alături de alte persoane și că reclamanta nu a încercat soluționarea amiabilă a conflictului, de vreme ce răspunderea pârâtei este solidară, astfel încât poate fi urmărită în vederea recuperării întregului debit, ulterior putând avea loc o desocotire între co-debitori.
Astfel, este justificată urmărirea silită a pârâtei, de vreme ce aceasta nu și-a manifestat în nici un fel intenția de a achita debitul, dimpotrivă, a înstrăinat bunurile din patrimoniul său.
În lumina acestor conssiderente, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art. 1562 din Cod civil, instanța va admite acțiunea revocatorie formulată și va declara inopozabil față de reclamantă tranzacția din data de 28.11.2013 încheiată între pârâți și consfințită prin sentința civilă nr. 9826/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 a Municipiului București în dosarul nr. 15308/303/2013, având ca obiect apartamentul nr. 85 situat în București, str. Ghirlandei, nr. 1A, bl. N13, sc. 6, et. 3, sector 6.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ. poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul, prin urmare cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată va fi admisă, pârâții având o culpă procesuală.
În temeiul atr. 452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii. Întrucât reclamantul a făcut această dovadă, propunând ca probă în acest sens, până la data închiderii dezbaterilor pe fond, copie de pe chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.798,51 lei (fila 13), instanța urmează să admită cererea de obligare a pârâților MĂRCULESCU MARIETA DELIA și MĂRCULESCU NICOLAE CORNELIU la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată solicitată de reclamantul OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI (OSIM) prin cererea de chemare în judecată și să oblige pârâții, în solidar, la plata sumei de 5.798,51 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În același timp, cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea revocatorie formulată de reclamantul OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI (OSIM), cu sediul în București, str. Ion Ghica, nr. 5, sector 3, având CUI 4266081 în contradictoriu cu pârâții MĂRCULESCU MARIETA DELIA, cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat Gîrbaciu Anca Gabriela, din București, str. Postavarul nr. 19, bl. 9, sc. 1, et. 2, ap. 20, sector 3, având CNP [anonimizat] și MĂRCULESCU NICOLAE CORNELIU, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Neagu Irina Ioana din București, str. Pădurea Craiului nr. 1, bl. B2, sc. 3, parter, ap. 90, sector 3, având CNP 1450404400187.
Declară inopozabil față de reclamantul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci tranzacția din data de 28.11.2013 încheiată între pârâți și consfințită prin sentința civilă nr. 9826/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 a Municipiului București în dosarul nr. 15308/303/2013, având ca obiect apartamentul nr. 85 situat în București, str. Ghirlandei, nr. 1A, bl. N13, sc. 6, et. 3, sector 6.
Obligă pârâții la plata în solidar către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.798,51 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Respinge cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Observații coordonator de practică
26. Acțiune având ca obiect obligația de a face
Redactare Sentință
Dosar nr. 11998/303/2010*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: YV
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect obligație de a face, formulată de reclamanții BĂNCEANU RĂZVAN ȘTEFAN și PLETOSU IULIA, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții prin avocat și pârâtul prin avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Pârâtul prin avocat solicită unirea excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de acesta prin întâmpinare, cu fondul cauzei.
Instanța dispune unirea excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât prin întâmpinare, cu fondul cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanții prin avocat solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Reclamanții prin avocat solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată inițial și astfel cum a dispus instanța de casare, în sensul analizării și primului capăt de cerere cu privire la desființarea lucrărilor existente în subsolul terenului.
Reclamanții prin avocat arată că s-a constatat existența acestor lucrări subterane.
Reclamanții prin avocat, în ceea ce privește capătul doi de cerere, solicită menținerea concluziilor raportului de expertiză efectuat în primul ciclu procesual, precum și să se mențină suma calculată de către dl. expert Uță Veronel, în cuantum de 17.425,88 lei/lună.
Reclamanții prin avocat, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât prin întâmpinare, arată că pârâtul a emis certificatul de urbanism, precum și faptul că terenul are regim juridic.
Reclamanții prin avocat solicită aceleași cheltuieli de judecată menționate în primul ciclu procesual.
Pârâtul prin avocat solicită respingerea acțiunii, în principal, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Pârâtul prin avocat solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de acesta prin întâmpinare, întrucât aceste lucrări se află în proprietatea RADET și Apa Nova, fiind amplasate în perioada 1987-1995, deci anterior momentului dobândirii proprietății asupra terenului de către reclamanți.
Pârâtul prin avocat arată că aceste lucrări au fost amplasate de către Statul Român în temeiul prerogativelor conferite acestuia de art. 44 din Constituție, în vederea asigurării serviciilor de utilitate publică.
Pârâtul prin avocat arată că situația juridică a terenului a fost cunoscută de reclamanți la momentul achiziționării terenului în anul 2005.
Pârâtul prin avocat arată că reclamanții s-au bazat exclusiv pe certificatul de urbanism și pe cele prevăzute de notarul public.
Pârâtul prin avocat arată că conform contractului de vânzare-cumpărare al reclamanților, aceștia au declarat că cunosc situația juridică și de fapt a terenului, astfel cum a fost prevăzută de către vânzătoare.
Pârâtul prin avocat arată că vânzătoarea a declarat că terenul nu a fost scos din circuitul civil și nu a fost grevat de sarcini și servituți.
Pârâtul prin avocat arată că restituirea terenului s-a făcut prin intermediul unui titlu de proprietate eliberat de Prefectura Municipiului București și a fost pus în executare de către Primăria Sectorului 3 București, nefiind implicat în mod direct în procedura de retrocedare.
Pârâtul prin avocat solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de expert și taxa judiciară de timbru achitate în etapele procesuale, iar onorariul de avocat pe cale separată.
Pârâtul prin avocat solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Pentru a da posibilitatea părților, de a depune concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, va amâna pronunțarea la data de 09.12.2014.
D I S P U N E
Amână pronunțarea la termenul din 9 decembrie 2014, în temeiul art. 396, alin. 1 din Codul de procedură civilă 2010, la cerere părților pentru a depune concluzii scrise.
Cu apel odată cu fondul, ce se va depune la această instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Dosar nr. 11998/303/2010*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: YV
Pe rol fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanții BĂNCEANU RĂZVAN ȘTEFAN și PLETOSU IULIA, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect obligație de a face.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, va amâna pronunțarea la data de 16.12.2014.
D I S P U N E
Amână pronunțarea la termenul din 16 decembrie 2014, în temeiul art. 396, alin. 1 din Codul de procedură civilă 2010, instanța având nevoie de timp pentru deliberare.
Cu apel odată cu fondul, ce se va depune la această instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 decembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Dosar nr. 11998/303/2010*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9748
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: YV
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect obligația de a face-pretenții, privind pe reclamanții BĂNCEANU RĂZVAN ȘTEFAN și PLETOSU IULIA în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și când instanța, pentru a da posibilitatea părților, de a depune concluzii scrise, a amânat inițial pronunțarea la data de 09.12.2014, iar ulterior la data de 16.12.2014, când a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 15.06.2010, reclamanții BĂNCEANU RĂZVAN – ȘTEFAN și PLETOSU IULIA a chemat în judecată pârâtul MUNICIPIUL BUCUREȘTI, prin Primarul General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor existente în subsolul terenul în suprafață de 361,91 mp, situat în București, Bd. Octavian Goga nr.31, fostă str. Florilor nr.38, sector 3, având calitatea de proprietari, la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a acestui teren, calculate de la data de 01.10.2009 până la desființarea efectivă și integrală a lucrărilor prevăzute la pct.1.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că terenul în suprafață de 361,91 mp situat în București, Bd. Octavian Goga nr. 31 – fosta Str. Florilor nr. 38, sector 3, a fost dobândit de către noi la data de 02.02.2005 conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 109 de către B.N. "Semper"-notar public Sapșa Iulia, având număr cadastral 4336 si fiind intabulat la Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară sub nr. 2596/03.02.2005, de la Briciu-Conabie Teodora Ruxandra care, la rândul său la dobândit în proprietate prin restituire, potrivit Titlului de proprietate nr. 11607/3/29.05.2000, eliberat de Prefectura Municipiului București.
Prin Hotărârea nr. 55/16.03.2006 Consiliul General al Municipiului București a aprobat cumpărarea terenurilor situate în perimetrul cuprins între Bd. Unirii, Str. Nerva Traian, Bd. Octavian Goga si Bd. Mircea Vodă, sector 3, terenuri ce urmau a fi afectate de lucrările necesare pentru realizarea proiectului "Esplanada", între care și terenul în discuție și a împuternicit Primarul General sa constituie o Comisie de negociere.
Prin Dispoziția nr. 465/21.03.2006 a Primarului General a fost constituită Comisia de negociere.
La cererea Primăriei Municipiului București, reclamanții au participat la două negocieri, al căror rezultat a fost consemnat în procesele-verbale înregistrate sub nr. 1879/15.08.2006 și nr. 1047/03.04.2007 la Municipiul București prin Primarul General-Direcția de Investiții, fară a se ajunge la un acord cu privire la prețul terenului.
In cursul anului 2006, în timpul modernizării pasajului Mărășești, de către Municipiul București prin Primarul General, pe terenul proprietatea noastră s-a început edificarea unei căi de acces asfaltate, care traversa acest teren, ocupându-1 într-o proporție considerabilă. Sesizând acest aspect, prin Notificarea înregistrată sub nr. 469/28.09.2006, am somat Municipiul București prin Primarul General să dispună sistarea imediată a lucrărilor și ridicarea celor deja realizate, demers rămas fară niciun răspuns.
Ca urmare a încălcării dreptului de proprietate au procedat la promovarea unei acțiuni judiciare, având ca obiect obligarea Primăriei Municipiului București la demolarea lucrărilor realizate pe terenul ocupat abuziv și lăsarea în deplină proprietate și pașnică folosință a acestuia.
Prin Sentința civilă nr. 1158/19.09.2007, pronunțată de Tribunalul București-Secția a III-a civilă în dosarul nr. 3478/3/2007 s-a admis cererea reclamanților, Municipiul București prin Primarul General fiind obligată la demolarea lucrărilor realizate pe terenul in discuție, la lăsarea terenului în deplină proprietate și posesie și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 14.433 lei.
Sentința a devenit irevocabilă prin respingerea apelului (Decizia nr. 110/19.02.2008 a Curții de Apel București-Secția a III-a Civilă) și a recursului de către înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin încheierea din data de 05.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr. 8966/301/2009, a fost încuviințată cererea de executare silită a Sentinței civile nr. 1158/19.09.2007.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 27.08.2009, de către Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr. 13738/301/2009, reclamanții au fost autorizați să demoleze, pe cheltuiala pârâtului, lucrările realizate de aceasta pe terenul proprietatea acestora. Insă, cu ocazia demolării lucrărilor existente pe suprafața terenului acestora, adică la data de 01.10.2009, au constatat că subsolul acestui teren, respectiv începând de la o adâncime de 10 cm, pârâtul a realizat alte lucrări, care asemenea lucrărilor demolate prin executare silită, ne pun în imposibilitate de a folosi terenul în discuție.
Reclamanții au precizat ca reua-credință a pârâtului rezultă din faptul că, deși cunoștea că nu are calitatea de proprietar asupra terenului, totuși a efectuat lucrări nu numai la suprafața terenului, dar și în subsolul acestuia, desconsiderând somațiile privitoare la sistarea lucrărilor pe care i le-a comunicat.
Avem în vedere art. 494 C. civ. care statuează că în situația în care o persoană face anumite lucrări cu materialele ei pe terenul altuia, proprietarul terenului are dreptul de a obliga pe acea persoană să le ridice. în cazul în care constructorul este de rea-credință ridicarea lucrărilor se realizează pe cheltuiala celui care le-a făcut, proprietarului terenului putând cere și daune-interese pentru lipsa de folosință a terenului.
În aceste condiții, pârâtul are datoria să desființeze pe cheltuiala sa lucrările efectuate în subsolul terenului, putând fi îndatorat și la daune-interese pentru lipsa de folosință a acestui teren, potrivit art. 489 C. civ., proprietatea terenului cuprinzând atât proprietatea suprafeței, cât și a subfetei lui.
În privința răspunderii delictuale a pârâtului față de lucrările efectuate în subsolul terenului ce se află în proprietatea reclamanților, lucrări care ce pun în imposibilitate de a își exercita nestânjeniți dreptul de folosință asupra terenului, apreciază că se impune ca răspunderea să se angajeze în sarcina sa, pentru următoarele considerente: fapta ilicită de a realiza anumite lucrări în subsolul terenului a fost săvârșită de persoana pârâtului, între pierderile patrimoniale pe care le-au suferit prin lipsa de folosință a terenului și fapta sa există legătură de cauzalitate, și, în sfârșit, pârâtul este cel vinovat de săvârșirea faptei ilicite, intenția sa de a îi împiedica în exercitarea prerogativelor dreptului lor de proprietate rezultând din împrejurarea că pârâtul a efectuat aceste lucrări cu toate că avea cunoștință că terenul le aparține.
Cuantumul despăgubirilor pe care îl datorează pârâtul în vederea reparării prejudiciului patrimonial produs prin lipsa de folosință a terenului se va stabili cu exactitate în urma unei evaluări de specialitate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ., art. 480, art. 489 C. civ. și art. 494 C. civ., art.' 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 44 alin. 2 din Constituția României.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată conform Legii nr. 146/1997 și potrivit O.U.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus în copie dispoziția nr.465/21.03.2006, procesul verbal încheiat la 15.08.2006, procesul verbal încheiat la 03.04.2007, Hotărârea nr.55/2006, notifică cu confirmări de primire, sentința civilă nr.1158/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr.3478/3/2007, raport de expertiză în specialitatea topografie.
La termenul de judecată din data de 13.10.2010, reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare, în sensul că lipsa de folosință pentru terenul în litigiu este estimată la suma de 256,050 lei calculată la data de 30.09.2009 până la data de 01.10.2010.
Pârâtul Municipiul București, prin Primarul General nu a formulat întâmpinare.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâtului și proba cu expertiză tehnică construcții, cu obiectivele stabilite prin încheierea de ședință din data de 03.11.2010, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 167 din Cod procedură civilă 1865.
La data de 13.12.2011 au fost înaintate la dosar relațiile solicitate de la PMB – Serviciul Evidența Domeniu Public și Privat, de la PMB – Serviciul Autorizare, Coordonare Lucrări Infrastructură, (f.134- 202).
La data de 14.12.2011 Administrația Străzilor a înaintat un set de înscrisuri (f.207-240), iar la data de 24.01.2012 a adresei nr.3044/19.01.2012 emisă de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. De asemenea, la data de 16.12.2011, a adresei nr.18939/12.12.2011 emisă de Municipiul București prin Primarul General – Serviciul Evidența Domeniului Public și Privat.
La data de 24.04.2012 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică construcții, efectuat de expert Uța Viorel (f.254-279).
La data de 01.06.2012 au fost înaintate la dosar relațiile solicitate de la Primăria Municipiului București Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat, la data de 24.07.2012, relațiile de la Primăria Municipiului București – Direcția Generală Infrastructură și Servicii Publice, la data de 21.09.2012, relațiile de la Consiliul General al Municipiului București – Administrația Străzilor.
Instanța a dispus atașarea la prezentul dosar a dosarului nr. 21.740/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 București.
Prin sentința civilă nr. 11380/21.12.2012, instanța a admis în parte cererea precizată. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor, întrucât există autoritate de lucru judecat. A obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 17.425,88 lei/lună, pe perioada 01.10.2009 și până la data pronunțării prezentei hotărâri.
La data de 22.04.2013, atât pârâtul, cât și reclamanții au formulat cerere de apel, dosarul fiind înaintat către Tribunalul București, în vederea soluționării acestuia.
Municipiul București a formulat apel împotriva acestei sentințe, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III – a Civilă la data de 10.06.2013. S-a solicitat ca, în urma admiterii apelului, să fie schimbată în tot sentința instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Autorul reclamanților a dobândit terenul în temeiul titlului de proprietate nr. 11607//3/29.05.2000 emis de Prefectul Municipiului București, Primăria Sector 3 București procedând la punerea în posesie a imobilului. Reclamanții au dobândit terenul viran printr-un act de înstrăinare care conține o clauză în sensul că au luat la cunoștință de situația juridică și de fapt a imobilului, au semnat actul și și-au însușit conținutul acestuia. Lipsa de diligență în ce privește termenii contractuali nu incumbă municipiului și nu poate determina în sarcina sa plata contravalorii lipsei de folosință. Opinează municipiul că titlul s-a eliberat cu încălcarea dispozițiilor imperative de interes general al legii fondului funciar referitoare la caracterul inalienabil al terenurilor pe care sunt amplasate rețele de apă, canalizare, termoficare și care sunt proprietatea publică a statului. Municipiul arată că a dorit despăgubirea reclamanților oferind la negocieri suma de 900 euro/mp, însă, urmare a unei solicitări excesive, reclamantul solicitând 2000 euro/mp nu s-a putut ajunge la o înțelegere fapt ce a generat prezentul litigiu. Rețelele edilitare au fost construite anterior restituirii imobilului autoarei reclamantului, la momentul reconstituirii terenul era în proprietatea statului și făcea parte din domeniul public. Totodată, conform art. 16 alin. 2 lit. a din Legea nr. 318/2003 coroborat cu art. 16 alin. 4, titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor de exploatare a capacităților energetice beneficiază pe toată durata existenței acestora de dreptul de servitute legală cu titlu gratuit. Deși terenul s-a atribuit autoarei reclamanților, acesta rămâne afectat de utilități, exercitarea dreptului de uz și servitute asupra proprietății afectate făcându-se cu titlu gratuit.
Magistrala care traversează zona a fost construită în 1987. Concluziile raportului de expertiză stabilesc că terenul proprietatea reclamantului este afectat de amplasarea unor conducte de termoficare care deservesc cu căldură și apă caldă blocurile din zonă, conductele funcționând din 1987. Conform art. III pct. 4 anexa 1 Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul acesteia, rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile afectate sunt incluse în domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor. Convenția europeană a drepturilor omului, în art. 1 Protocolul nr. 1 adițional, recunoaște în a treia normă statelor contractante puterea de a reglementa folosința bunurilor, în conformitate cu interesul general. La data obținerii titlului de proprietate de către autoarea reclamanților, aceasta cunoștea dispozițiile legale care reglementau folosința terenurilor și faptul că terenul era afectat de lucrări de utilitate publică. Rețeaua de apă exista anterior anului 2000, iar cumpărătorii câtă vreme nu au solicitat certificatul de urbanism pe teren și-au asumat și au preluat terenul cu tot cu sarcinile de care era grevat anterior anului 2000, când s-a emis titlul de proprietate al vânzătoarei. S-a solicitat pe cale de consecință admiterea apelului, schimbarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Expertul UțăVeronel a depus de asemenea o cerere calificată ca fiind apel prin care a criticat sentința civilă pronunțată deoarece instanța nu i-a acordat diferența de onorariu de 2500 lei astfel cum a evaluat el onorariul final în nota de evaluare depusă o dată cu raportul de expertiză. A motivat expertul că instanța nu a respectat Legea nr. 208/2010, arătând că pentru a răspunde la obiectivele instanței a consultat arhivele a două instituții de proiectare, la doi executanți, la primării , la RADET astfel încât să redea situația exactă a terenului, a considerat necesar un număr de 62 ore de muncă efective, plus transport și rechizite.
Reclamanții Bănceanu Răzvan Ștefan și Pletosu Iulia au depus apel în termen împotriva sentinței civile. Au invocat că prin cererea introductivă de instanță au solicitat obligarea pârâtului Municipiul București la demolarea lucrărilor existente în subsolul terenului și obligarea acestuia la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a acestuia. Prin încheierea de ședință din 03.11.2010 instanța a admis excepția autorității de lucru judecat pe capătul de cerere privind desființarea lucrărilor în raport de sentința civilă nr. 1158/19.09.2007 a Tribunalului București Secția III Civilă. Această soluție este criticată de apelanți, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea autorității de lucru judecat. Nu este îndeplinită condiția identității de obiect, deoarece în considerentele sentinței civile 1158/19.09.2007 a Tribunalului București Secția III Civilă aceasta s-a referit la demolarea drumului asfaltat, construit cu ocazia modernizării Pasajului Mărășești care ocupa 172,19 mp din teren; din expertiza din cauza de față a rezultat că lucrările a căror demolare a fost solicitată constau în: galerie edilitară cu lățimea de cc 6m care adăpostește 2 conducte de termoficare, 2 conducte de apă și rastele cu cabluri telefonice. Așadar lucrările de construcții a căror demolare au solicitat-o în prezenta cauză sunt diferite de drumul de acces asfaltat demolat de apelanții-reclamanți prin punerea în executare a sentinței civile nr. 1158/19.09.2007 a Tribunalului București Secția III Civilă. De altfel, existența lucrărilor care fac obiectul prezentei cauze a fost constatată de reclamanți tocmai cu ocazia punerii în executare a sentinței menționate. Apelanții au solicitat admiterea, apelului, rejudecarea în fond a acestui capăt de cerere și admiterea acestuia.
Reclamanții au depus de asemenea întâmpinare la apelul formulat de Municipiul București. Au arătat că sunt netemeinice susținerile pârâtului în sensul că dobândirea terenului s-a făcut cu încălcarea normelor legale, că acest lucru le este imputabil și constituie un impediment legal la acordarea contravalorii lipsei de folosință. Concluzia instanței de fond a fost aceea că prin emiterea titlului de proprietate în favoarea lui Briciu Conabie Teodora Ruxandra și punerea sa în posesie, terenul a intrat în circuitul civil, fiind înstrăinat către reclamanți, prin urmare culpa pentru punerea în circuitul civil a unui teren cu privire la care titularul dreptului de proprietate nu poate exercita atributul folosinței revine pârâtului. Atât ordinul prefectului, cât și titlul de proprietate nu au fost contestate sub aspectul legalității, în consecință susținerile pârâtului referitoare la pretinse vicii ale dreptului lor de proprietate sunt lipsite de temei legal.
Dobândirea terenului s-a realizat în anul 2005 prin contract autentificat sub nr. 109/02.02.2005 de BNP SEMPER – Notar Public Sapșa Iulia, fără a putea cunoaște existența unor rețele de utilități sub teren, mai ales în condițiile în care terenul fusese pus în circuitul civil. Existența acestor lucrări a fost cunoscută abia în anul 2009, cu ocazia demolării aleii asfaltate. Astfel, susținerile pârâtului că reclamanții cunoșteau existența rețelelor edilitare este nereală și nedovedită.
Susținerile pârâtului că nu au făcut dovada solicitării unui certificat de urbanism e nereală deoarece, la solicitarea lor, a reclamanților, cu ocazia cumpărării terenului, Primăria Sector 3 București a emis certificat de urbanism nr. 3089/02.12.2004, menționat în contractul de vânzare-cumpărare din care nu rezultă în nici un fel ocuparea terenului cu rețele edilitare, ci rezultă permisiunea de a folosi terenul inclusiv pentru construcții, după aprobarea PUZ. Prin două rapoarte de expertiză efectuate la solicitarea reclamanților, experții Burlacu Cristina și SC EURO EXPERT SRL au evaluat terenul încadrându-l în teren normal de fundare și teren plan, sistematizat și bun pentru construcții, prin urmare nu au avut cunoștință de lucrările aflate sub teren.
Susținerile pârâtului că terenul s-ar afla pe domeniul public și că, potrivit Legii nr. 318/2003 ar fi grevat de o servitute legală cu titlu gratuit sunt lipsite de temei legal. Legea nr. 318/2003 e abrogată din anul 2007 iar dispozițiile sale nu erau incidente deoarece municipiul nu e titularul autorizațiilor de înființare și licențelor de exploatare a capacităților energetice. Totodată, din expertiza realizată de UțăVeronel a reieșit că rețelele identificate sunt de apă, canalizare și termoficare, precum și rețea de energie electrică care alimentează iluminatul public.
Contrar celor susținute de pârât, au arătat reclamanții că nici Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu permite pârâtului să îi lipsească prin lucrările realizate de folosința terenului proprietatea lor.
În ce privește intenția de expropriere invocată de pârât, reclamanții au indicat că prin Hotărârea nr. 55/16.03.2006 CGMB a aprobat cumpărarea terenurilor situate în perimetrul cuprins între B-dul Unirii str. Nerva Traian, B-dul Octavian Goga și B-dul Mircea Vodă sector 3, terenuri ce urmau a fi afectate de proiectul Esplanada între care și terenul litigios. Prin Dispoziția nr. 465/21.03.2006 a Primarului General a fost constituită Comisia de Negociere. La cererea Primăriei Municipiului București, reclamanții arată că au participat la negocieri al căror rezultat a fost consemnat în procesele verbale înregistrate sub nr. 1879/ 15.08.2006 și nr. 1047/03.04.2007 la Primăria Municipiului București. Inițiativa pârâtului a fost una formală, iar susținerea acestuia că pârâtul a dorit despăgubirea reclamanților, oferind la negocieri suma de 900 euro/mp, dar suma solicită de 2000 euro/mp a fost excesivă denotă reaua-credință a pârâtului, au susținut reclamanții. Solicitarea de 2000 euro/mp a fost rezonabilă raportat la valoarea de piață a terenului din 2006-2007, expertiza întocmită de SC EUROEXPERT SRL a stabilit o valoare de piață de 2416,4 euro/mp în martie 2006, iar cea realizată în octombrie 2007 de Burlacu Cristina valoarea de 3540 euro/mp, iar gril notarilor publici emitea un preț în zonă de 1500 euro/mp. După cele două negocieri, reclamanții arată că au solicitat în numeroase rânduri o nouă negociere, în vederea transmiterii proprietății către pârât, dar acestea au rămas fără răspuns.
Prin decizia civilă nr. 364 A, pronunțată de către Tribunalul București la data de 28.03.2014, s-a dispus admiterea apelul formulat de apelanții reclamanți Bănceanu Răzvan Ștefan și Pletosu Iulia, precum și de apelantul pârât apelantul-pârât Municipiul București prin Primarul General. S-a dispus desființearea sentinței civile apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare.
Sub aspect probatoriu, în stadiul procesual de rejudecare, la termenul de judecată din data de 02.09.2014, instanța a încuviințat pentru pârât proba cu interogatoriul reclamanților, iar pentru reclamanți suplimentarea probei cu interogatoriul pârâtului.
La termenul de judecată din data de 07.10.2014, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamanților și a încuviințat suplimentarea probei cu expertiză tehnică în specialitatea drumuri și poduri cu cele trei obiective solicitate prin nota de probatorii depusă de pârât.
La data de 10.11.2014, prin serviciul Registratură, s-a comunicat de către expert suplimentul la raportul de expertiză.
De asemenea, la data de 10.11.2014, prin serviciul Registratură, pârâtul a depus la dosarul cauzei răspunsul la interogatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 109 din data de 02.02.2005 de către Biroul Notarial Publica ,,Semper”-Sapșa Iulia (f. 40-42), reclamanții Bănceanu Răzvan Ștefan și Pletosu Iulia, în calitate de cumpărători, au dobândit de la vânzătoarea Briciu-Conabie Teodora-Ruxandra, dreptul de proprietate asupra terenului intravilan situat în București, Bulevardul Octavian Goga, nr. 31, (fosta strada Florilor, nr.38), Sector 3, în suprafață de 361,91 mp, având număr cadastral 4336.
Din cuprinsul acestui din urmă înscris, semnat de către reclamanți, instanța reține că aceștia au cunoscut situația juridică și de fapt a terenului, așa cum a fost prezentată de vânzătoarea și cum rezultă din extrasul de carte funciară. De asemenea, potrivit Certificatului de Urbanism nr. 3089/02.12.2004 anexat contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 109/02.02.2005 (f. 72 d.TB) reiese că regimul economic al imobilului în cauză este liber de construcții, autorizarea acestora putându-se realiza numai după aprobarea unei documentații a Planului Urbanistic Zonal.
Prin sentința civilă nr. 1158/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul București-Secția Civilă a III-a Civilă (f. 27-30), rămasă irevocabilă prin decizia nr. 6814/10.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (f. 16-17), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții Bănceanu Răzvan Ștefan și Pletosu Iulia împotriva pârâtului Municipiul București prin Primarul General, acesta din urmă fiind obligat să demoleze lucrările realizate pe terenul reclamanților situat în București, Bulevardul Octavian Goga, nr. 31, (fosta strada Florilor, nr.38), Sector 3, în suprafață de 361,91 mp, constând în drumul asfaltat aconstruit cu ocazia modernizării Pasajului Mărășești care ocupa o suprafață de 153,51 mp din întreaga suprafată a imobilului.
Astfel, cu ocazia demolării drumului asfaltat construit asupra terenului – proprietate personală a reclamanților Bănceanu Răzvan Ștefan și Pletosu Iulia, aceștia au constatat existența construcțiilor subterane constând în rețele de termoficare, rețele de apă și rețele de cabluri electrice, astfel cum rezultă din răspunsul reclamanților la întrebarea nr. 3 din interogatorii (f. 25-26).
Sub acest aspect, existența construcțiilor subterane este confirmată și prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții căi ferate, drumuri, poduri și tuneluri (f. 36-41). Din cuprinsul expertizei mai sus menționate se reține că în subteranul terenului intravilat situat în București, Bulevardul Octavian Goga, nr. 31, (fosta strada Florilor, nr.38), Sector 3, pe lățimea acestuia, se găsește o galerie edilitară din beton armat cu lățimea de circa 6 m care cuprinde rețele edilitare de termoficare 2DN600mm, de apă Dn600mm și Dn250mm, de telefonie portabil pe rafturi verticate pe circa 103 mp. De asemenea, tot în subteran, se află o rețea electrică pentru alimentarea stâlpilor de iluminat public stradal. Aspectele menționate anterior sunt cuprinse, de asemenea, și în concluziile raportului de expertiză efectuat la data de 07.03.2012 (f. 254-279).
Totodată, aceste împrejurări sunt atestate și prin adresa Apa Nova București din data de 19.07.2011 (f. 24 d.TB), potrivit căreia, terenul intravilan avut în discuție este traversat de galeria edilitară în care se află pozată artera de apă potabilă Dn600mm, iar conform adresei Regiei Autonome de Distribuție a Energiei Termice București din data de 13.07.2011 (f. 30 d. TB), imobilul este străbătut de rețeaua primară de termoficare 2DN600.
În ceea ce privește data amplasării lucrărilor în subsolul terenului – proprietate personală a reclamanților, se constată că din raportul de expertiză tehnică judiciară (f. 36-41) rezultă că galeria edilitară din beton armat care cuprinde rețele edilitare de termoficare 2DN600mm, de apă Dn600mm și Dn250mm, de telefonie și electrice a fost proiectată de Institutul Proiect București ,,Străpungere Mărășești”, proiect nr. 2032 din anul 1987, iar la data de 01.02.1995, această galerie a fost recepționată figurând înregistrată în inventarul Regiei Autonome de Distribuție a Energiei Termice București cu numărul 2644.
Prin urmare, se va respinge susținerea reclamanților potrivit căreia pârâtul Municipiul București prin Primarul General a efectuat lucrări de construcție în subsolul terenului intravilat – aflat în proprietatea acestora, întrucât, astfel cum s-a menționat anterior, perioada de construcție este cuprinsă între anul 1987 și 1995, anterior dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului de către reclamanți.
Mai mult, instanța constată că autoarea reclamanților, Briciu-Conabie Teodora-Ruxandra, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului la data de 29.05.2000 prin titlul de proprietate nr. 11606/3, fiind pusă în posesie prin procesul-verbal nr. 1867/12.06.2000 eliberat de Primăria Sectorului 3 București (f. 70 d.TB), ulterior efectuării lucrărilor în subsolul acestui imobil.
Referitor la utilitatea rețelelor din galeria edilitară aflată în subteranul terenului intravilan, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară (f. 36-41), în prezent, acestea sunt în funcțiune, astfel Magistrala III de termoficare alimentează cu agent termic zona cuprinsă între Bulevardul Octavian Goga, strada Nerva Traian, Bulevardul Mircea Vodă, Splaiul Unirii, Bulevardul Unirii și Bulevardul Corneliu Coposu. De asemenea, rețeaua electrică de iluminat public și de apă sunt în funcțiune.
În drept, potrivit art. 137 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.
În concret, pârâtul Municipiul București prin Primarul General, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în raport cu perioada construcției rețelelor edilitare în subteranul imobilului, Statul român este răspunzător de limitarea dreptului de proprietate al reclamanților.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul dedus judecății. În acest sens, instanța constată că efectuarea lucrări de construcție în subsolul terenului intravilat – aflat în proprietatea reclamanților a avut loc în perioada cuprinsă între anul 1987 și 1995, anterior dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului de către reclamanți, precum și anterior dobândirii dreptului de proprietate de către autoarea reclamanților, Briciu-Conabie Teodora-Ruxandra.
Astfel, având în vedere calitatea lucrărilor efectuate în subsolul terenului – obiect al prezentei cauze, conform pct. III – 4 din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, domeniul public local al municipiilor este alcătuit din rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, gaze, energie electrică și altele.
Prin urmare, invocarea de către pârât a limitării dreptului de proprietate al reclamanților de către Statul român, este neîntemeiată, întrucât prin interpretarea art. 136 alin. (2) din Constituție în raport cu art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, în care se arată că domeniul public al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă, rezultă calitatea pârâtului Municipiul București prin Primarul General de titular al rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, energie electrică, astfel cum sunt prevăzute la pct. III din Anexa Legii nr. 213/1998.
Deși în concret, astfel cum pârâtul a susținut, nu unitatea administrativ-teritorială, în speță Municipiul București, a efectuat lucrările edilitare, precum și faptul că acestea nu se află în administrarea, gestionarea, întreținerea, reabilitarea ori modernizarea Primăriei Municipiului București, nu este de natură să înlăture calitatea de titular al dreptului de proprietate al pârâtului asupra bunurilor aparținând domeniului public al unității administrativ-teritoriale.
În consecință, instanța urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București prin Primarul General, ca neîntemaiată, având în vedere existența identității dintre titularul dreptului de proprietate publică și pârâtul din prezentul proces.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 480 din Codul Civil 1864, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, iar la art. 481 din Codul Civil 1864, se prevede că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauza de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
În fapt, instanța constată că reclamanții Bănceanu Răzvan Ștefan și Pletosu Iulia au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan situat în București, Bulevardul Octavian Goga, nr. 31, (fosta strada Florilor, nr.38), Sector 3, în suprafață de 361,91 mp prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 109/02.02.2005 de către Biroul Notarial Publica ,,Semper”-Sapșa Iulia.
Tortodată, în subteranul terenului intravilan avut în vedere, în perioada 1987-1995, a fost edificată galeria edilitară din beton armat cu lățimea de circa 6 m care cuprinde rețele edilitare de termoficare, de apă potabilă, precum și de telefonie portabil pe rafturi verticate pe circa 103 mp, acestea aflându-se în proprietatea publică a pârâtului Municipiul București.
Legislația din dreptul intern menționată anterior cu privire la dreptul de proprietate și la limitările aduse acestuia este în concordanță cu legislația europeană privitoare la reglementarea lipsirii sau a restrângerii exercitării dreptului de proprietate privată.
Astfel, potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general.
Totodată, prin art. 480 din Codul Civil 1864, se arată că dreptul de proprietate nu este absolut, putând fi aduse atingeri în limitele determinate de lege.
În ceea ce privește existența unui ,,bun” în sensul Convenței pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, instanța are în vedere că aplicabilitatea art. 1 din Protocolul 1 nu intervine decât în măsura în care se raportează la ,,bunuri” , în sensul acestei dispoziții. Conform jurisprudenței constante a organelor Convenției, noțiunea de ,,bunuri” poate cuprinde atât ,, bunurile actuale” cât și valorile patrimoniale.
Astfel cum anterior s-a menționat, reclamanții Bănceanu Răzvan Ștefan și Pletosu Iulia au un drept de proprietatea asupra terenului intravilan situat în București, Bulevardul Octavian Goga, nr. 31, (fosta strada Florilor, nr.38), Sector 3, care beneficiază de protecția instituită prin art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Așa cum s-a precizat deja în mai multe rânduri, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție conține trei norme distincte: ,,prima, care se exprimă în prima frază a primului alineat și îmbracă un caracter general, enunță principiul respectării proprietății; a doua, ce figurează în cea de-a doua frază a aceluiași alineat, vizează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; cât despre a treia, menționată în cel de-al doilea alineat, recunoaște dreptul statelor, printre altele, de a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general. Nu este vorba totuși de reguli lipsite de legătură între ele. A doua și a treia dintre ele se referă la anumite exemple de atingeri ale dreptului de proprietate; ca atare, ele trebuie interpretate în lumina principiului consacrat de prima normă" (James și alții împotriva Marii Britanii, Hotărârea din 21 februarie 1986, seria A nr. 98, p. 29-30, § 37).
În cazul de față, instanța reține existențe unei ingerințe asupra dreptului de proprietate al reclamanților dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 109/02.02.2005, acesta constând în limitarea folosinței bunului reclamanților, prin edificarea rețelelor edilitare în subsolul terenului.
Instanța are în vedere faptul că terenul reclamanților nu a făcut obiectul unei proceduri de expropriere după anul 2005, moment în care aceștia au dobândit dreptul de proprietate privată. Prin urmare, nu au fost lipsiți niciodată în mod formal de proprietatea lor: aceștia puteau să utilizeze terenul, să îl vândă, să îl doneze, să îl cedeze sau să îl ipotecheze.
Cu toate acestea, subteranul imobilului care era ocupat cu galeria edilitară din beton armat care cuprinde rețele edilitare a fost considerat drept „bun public”, în temeiul Legii nr. 213/1998. Aceste dispoziții nu au privat reclamanții de proprietatea lor, ci se referă la punerea în aplicare la nivel național a unei politici de producție și de distribuție a apei, energiei electrice și termice. Prin urmare, măsurile contestate de reclamanții intră sub incidența reglementării privind „folosirea bunurilor” în sensul celui de-al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța nu va avea în vedere susținerile reclamanților prin care se face referire inclusiv la stâlpul de înaltă tensiune, aflat în suprateranul imobilului – proprietatea personală a acestora. Aceasta întrucât, cadrul procesual a fost determinat prin cererea de chemare în judecată și prin cererile precizatoare ale acesteia, iar conform primului capăt de cerere, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor existente în subsolul terenul în suprafață de 361,91 mp, fără a interveni modificarea cererii și cu privire la lucrări existente la suprafața imobilului. Or, având în vedere principiul disponibilității, obiectul și limitele procesului civil sunt stabilite prin cererile acestora, fără ca instanța să poată extinde cadrul procesual având ca temei doar referirea reclamanților la alte aspecte, cuprinsă în expunerea logică și succesivă a apărărilor acestora.
Pentru a fi compatibilă cu regula generală menționată în prima propoziție a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în lumina căruia trebuie interpretat cel de-al doilea paragraf, o astfel de ingerință trebuie să mențină un ,,just echilibru" între necesitățile interesului general al comunității și cerințele cu privire la protecția drepturilor fundamentale ale individului (Sporrong și Lțnnroth împotriva Suediei, Hotărârea din 23 septembrie 1982, Seria A nr. 52, pag. 26, paragraful 69).
În plus, împrejurarea cu privire la menținerea unui just echilibru ,,devine relevantă numai dacă s-a stabilit că ingerința respectivă satisface cerința de legalitate și nu a fost arbitrară" (Beyeler împotriva Italiei , Cererea nr. 33.202/96, paragraful 107, CEDO 2000-I).
Cu privire la legalitatea ingerinței, instanța reține că la art. 4 alin. (2) lit.c) din Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare din municipiul București, prin organizarea și desfășurarea activității serviciilor de apă, autoritățile administrației publice locale ale municipiului București urmăresc realizarea unei infrastructuri edilitare moderne, ca baza a dezvoltării economoce.
De asemenea, potrivit art. 53 alin. (2) lit. c) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 68/1998 privind energia electrică și termică, asupra terenurilor proprietate privată a altor persoane fizice, titularii autorizațiilor de înființare, respectiv de funcționare, beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, de servitutea de trecere subterană pentru instalarea de rețele de conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacității energetice și pentru accesul la locul de amplasare a acestora.
Prin urmare, efectuarea lucrărilor edilitare în subteranul terenului intravilan, în prezent aflat în proprietatea privată a reclamanților, are la bază o legislație accesibilă, precisă și previzibilă.
Scopul legitim al amenajării galeriei edilitare din beton armat care cuprinde rețele edilitare de termoficare, de apă potabilă, precum și de energie electrică constă în asigurarea nevoilor societății, referitoare buna desfăurare a rețelelor de serviciu public, fiind astfel un interes general.
În ceea ce privește proporționalitatea ingerinței pârâtului asupra dreptului de folosință al reclamanților, trebuie să existe un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului fundamental de proprietate privată.
Instanța reține că galeria edilitară din beton armat se află în subsolul imobilului, pe lățimea acestuia, cu o suprafață de circa 6 metri, în concret, suprafața afectată nefiind semnificativă. De asemenea, nu se va avea în susținerea reclamanților în sensul că nu au cunoscut de existența rețelelor edilitare la momentul cumpărării terenului, întrucât aceștia trebuia să depună minime diligențe pentru fomarea unui consimțământ valabil, pasivitatea acestora neputând avea consecințe negative cu privire la drepturile altor persoane. În același sens, apărarea pârâtului în sensul că reclamanții și-au asumat situația juridică și de fapt a terenului în cauză prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu are relevanță în prezenta cauză, întrucât nu se are în vedere anularea acestui contract, ci exercitarea în mod absolut a dreptului de proprietatea.
Cu toate acestea, limitarea folosinței dreptului de proprietate prin existența construcției rețelelor edilitare, nu afectează în mod deplin dreptul de proprietate, astfel cum s-a stabilit prin situația de fapt. Din Certificatului de Urbanism nr. 3089/02.12.2004 reiese că regimul economic al imobilului în cauză este liber de construcții, autorizarea acestora putându-se realiza numai după aprobarea unei documentații a Planului Urbanistic Zonal. Astfel, exercitarea dreptului de construcție asupra terenului nu este afectată, aceasta putând fi realizată cu respectarea legislației în domeniu.
Mai mult, în analiza păstrării justului echilibu, se are în vedere și faptul că reclamanții, deși au cumpărat imobilul din anul 2005, aceștia nu și-au exprimat intenția de efectuare a unor construcții asupra terenului, demers care să fie împiedicat de existența rețelelor edilitare. Totodată, la momentul dobândirii dreptului de proprietate, nu a fost exprimată intenția reclamanților de achiziționare a imobilului exclusiv în vederea efectuării de construcții asupra acestuia, pentru ca rețelele edilitare să constituie un impediment semnificativ în exercitarea drepturilor acestora.
Cum anterior s-a menționat, imobilul-teren intravilan, se află în circuitul civil, reclamanții putând să utilizeze terenul, să îl vândă, să îl doneze, să îl cedeze sau să îl ipotecheze. (Cernea și alții împotriva României, Cererea nr. 10307/2004, paragraful 32).
Pe de altă parte, instanța va avea în vedere și interesul general al comunității care primează față de interesul individual al reclamanților, atunci când sunt oferite garanții suficiente pentru asigurarea unui echilibru.
În subteranul imobilului reclamanților, se află galeria edilitară din beton armat care cuprinde rețele de termoficare, de apă, precum și de energie electrică utilizată pentru iluminatul public.
Astfel cum s-a reținut prin situația de fapt, utilitatea rețelelor din galeria edilitară aflată în subteranul terenului intravilan are o semnificație de amploare, acestea fiind, în prezent, în funcțiune și deservind unei număr însemnat de cetățeni. Rețeaua de termoficare alimentează cu agent termic zona cuprinsă între Bulevardul Octavian Goga, strada Nerva traian, Bulevardul Mircea Vodă, Splaiul Unirii, Bulevardul Unirii și Bulevardul Corneliu Coposu. De asemenea, rețeaua electrică de iluminat public și de apă sunt în funcțiune.
În raport cu dimensiunea folosului public menționat anterior, instanța constată că reclamanții, prin limitarea folosinței dreptului acestora de proprietate, în concret, nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă.
Această împrejurare este confirmată având în vedere și dreptul reclamnaților Bănceanu Răzvan Ștefan și Pletosu Iulia de a obține o despăgubire pentru limitarea folosinței dreptului de proprietate.
Sub aspectul acordării despăgubirilor, art. 481 din Codul Civil 1864, prevede că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauza de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
În sensul Convenției, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu garantează un drept la o compensație integrală în orice circumstanțe, o compensație numai parțială nefăcând limitarea folosinței dreptului de proprietate nelegitimă eo ipso în toate cazurile.
În mod special, obiective legitime "de utilitate publică", precum cele care urmăresc măsuri de asigurarea a desfășurării în condiții normale a serviciilor publice inerente traiului zilnic, pot milita pentru o rambursare mai mică decât valoarea de piață integrală. (James și alții, menționată mai sus, § 54; Lithgow și alții împotriva Marii Britanii, 8 iulie 1986, § 120, seria A nr. 102).
Dreptul intern asigură garanții procesuale suficiente pentru acordarea despăgubirilor, dreptul reclamanților nefiind teoretic și iluzoriu, ci efectiv și concret.
În acest sens, dovada deplină în sensul existenței unei posibilități reale de acordare a despăgubirilor, o constituie admiterea cererii reclamanților de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a acestui teren dispusă prin sentința civilă nr. 11380/21.12.2012 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București în prezentul dosar, desființată și trimisă spre rejudecare prin Decizia civilă nr. 364 A/28.03.2014 a Tribunalului București – Secția a III a Civilă.
În stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru limitarea folosinței dreptului de proprietate asupra terenului, instanța va avea în vedere suprafața de teren afectată de lucrările realizate, tipul amenajărilor afectate, precum și activitățile proprietarilor terenurilor restrânse din cauza lucrărilor, toate acestea fiind analizate anterior.
Totodată, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat la data de 07.03.2012 (f. 254-279), evaluarea lipsei de folosință a terenului este cuantificată la suma de 17,425,88 lei lunar.
Potrivit art. 998 din Codul Civil 1864, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
În concret, existența prejudiciului în patrimoniul reclamanților a fost anterior constatată, aceasta fiind reprezentată de limitarea folosinței dreptului acestora de proprietate asupra terenului intravilan, în condițiile inexistenței unei drepte și prealabile despăgubiri.
De asemenea, fapta ilicită a pârâtului Municipiul București prin Primarul General aflată în legătură directă de cauzalitate cu paguba materială produsă, constă în edificarea galeriei edilitare constând în rețele edilitare din subsolul terenului, acesta din urmă fiind în circuitul civil, împrejurare care a contribuit la intrarea sa în proprietatea privată a unor persoane fizice, reclamanții Bănceanu Răzvan Ștefan și Pletosu Iulia.
În ceea ce privește culpa pârâtului, deși la momentul efectuării construcției, între anii 1987-1995, prezentul imobil se afla în domeniul său public, aceasta în mod culpabil la înstrăinat deși la subteran se aflau bunuri rămase în continuare în domeniul public al unității administrativ-teritoriale, fără a efectua și a concretiza demersurile impuse de normele legale.
Astfel, instanța constată ca fiind întemeiată cererea reclamanților de acordare a unei despăgubiri bănești lunare pentru limitarea dreptului de folosință asupra imobilului, această împrejurare contribuind în mod semnificativ la asigurarea unui just echilibru între interesul general al comunității și interesul privat al reclamanților, condiția existenței proporționalității ingerinței urmând a fi respectată.
Raportat la cuantumul despăgubirilor, instanța constată că suma de 17,425,88 lei lunar corespunde în totalitate elementelor analizate anterior, fiind de natură să garanteze respectarea dreptului de proprietate al reclamanților interpretat în sensul Protocolului adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.
Cu privire la intervalul solicitat pentru acordarea despăgubirilor, instanța va respinge susținerea pârâtului Municipiul București de limitare a intervalului de timp până la care aceste despăgubiri să fie acordate. Aceasta întrucât, deși prin sentința civilă nr. 11380/21.12.2012 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București în prezentul dosar, s-a dispus plata despăgubirilor până la data pronunțării respectivei hotărâri, instanța are în vedere că prin decizia civilă nr. 364 A/28.03.2014 a Tribunalului București – Secția a III a Civilă, această sentință civilă a fost desființată în totalitate și trimisă spre rejudecare.
În acest sens, prin considerentele cuprinse în decizia civilă nr. 364 A/28.03.2014 a Tribunalului București – Secția a III a Civilă, se arată că Tribunalul apreciază că de soluționarea primului capăt de cerere, anume de temeinicia ori netemeinicia pretenției privind demolarea sau ridicarea lucrărilor identificate în raportul de expertiză întocmit în dosar, depinde soluționarea celui de-al doilea capăt.
Prin urmare, instanța constată că prin cererea de chemare în judecată a reclamanților Bănceanu Răzvan Ștefan și Pletosu Iulia se solicită acordarea despăgubirilor începând cu data de 01.10.2009 și până la desființarea efectivă și integrală a lucrărilor. Or, având în vedere limitarea efectivă a folosinței terenului intravilan în tot intervalul existenței lucrărilor edilitare din subsolul imobilului, plata despăgubirilor lunare pentru respectarea proporționalității, se impune a fi acordată de la data de 01.10.2009, dată solicitată de către reclamanți și până la desființarea efectivă și integrală a lucrărilor existente în subsolul terenului în suprafață de 361,91 mp, situat în mun. București, Bd. Octavian Goga nr. 31 (fostă str. Florilor nr. 38), Sectorul 3.
În lumina acestor considerente, instanța va admite în parte cererea reclamanților Bănceanu Răzvan Ștefan și Pletosu Iulia, urmând a respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind desființarea lucrărilor existente în subsolul terenului în suprafață de 361,91 mp, situat în mun. București, Bd. Octavian Goga nr. 31 (fostă str. Florilor nr. 38), Sectorul 3, și va admite capătul de cerere privind pârâtului Municipiul București, prin Primarul General la plata către reclamanți a sumei de 17.425,88 lei lunar, începând cu data de 01.10.2009 și până la desființarea efectivă și integrală a lucrărilor existente în subsolul respectivului imobil.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865, partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere faptul că cele două părți nu au solicitat cheltuieli de judecată, instanța urmează să ia act de această manifestare de voință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General.
Admite în parte cererea formulată de reclamanții BĂNCEANU RĂZVAN ȘTEFAN, domiciliat în București, str. Huedin nr. 9, bl. 1, sc. 1, et. 8, ap. 51, sector 4, având CNP: 1650923447809 și PLETOSU IULIA, domiciliată în București, Bd. Octavian Goga nr. 21, bl. M 103, sc. 2, et. 2, ap. 45, sector 3, având CNP: 2690412447059, ambii cu domiciliul ales în București, str. Franceză nr. 22, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, str. Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 17.425,88 lei lunar, începând cu data de 1 octombrie 2009 și până la desființarea efectivă și integrală a lucrărilor existente în subsolul terenului în suprafață de 361,91 mp, situat în mun. București, Bd. Octavian Goga nr. 31 (fostă str. Florilor nr. 38), Sectorul 3.
Respinge în rest cererea privind desființarea lucrărilor existente în subsolul terenului în suprafață de 361,91 mp, situat în mun. București, Bd. Octavian Goga nr. 31 (fostă str. Florilor nr. 38), Sectorul 3, ca neîntemeiată.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Observații coordonator de practică
27. Acțiune privind acordare personalitate juridică
Redactare Sentință
Dosar nr. 1339/303/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect acordare a personalității juridice formulată de petenta FUNDAȚIA VIAȚĂ FĂRĂ HIPERTENSIUNE.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petenta prin avocat Alexandra Roșca.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța pune în discuția părții stabilirea competenței instanței.
Petenta, prin avocat apreciază că Judecătoria Sector 6 București este competentă să soluționeze cauza, având în vedere sediul petentei.
Instanța în baza art. 131 din Codul de procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză potrivit art. 17 alin. 1 din OG 26/2000.
Instanța pune în discuția părții estimarea duratei cercetării procesului.
Petenta, prin avocat estimează durata cercetării procesului la o lună.
Instanța în baza art. 238 NCPC față de obiectul cererii de chemare în judecată estimează durata cercetării procesului la 3 luni.
Instanța acordă cuvântul părților pe probe.
Petenta, prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța în baza art. 255-258 încuviințează pentru petenta proba cu înscrisuri.
Instanța constată cauza in stare de judecată si acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Petenta, prin avocat solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.01.2015, petenta FUNDAȚIA VIAȚĂ FĂRĂ HIPERTENSIUNE a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îi acorde personalitate juridică, arătând că întrunește condițiile prevăzute în acest sens de OG nr. 26/2000.
În susținerea cererii, petenta a depus la dosar: dovada disponibilității denumirii nr.139055/21.04.2015, foaie de vărsământ din data de 22.09.2014, contract de comodat încheiat la data de 20.01.2015, contract de comodat din data de 05.01.2015, extras de carte funciară, certificat de moștenitor suplimentar nr. 70 din data de 09.09.2013, decizia nr. 1/17.11.2014, certificate de cazier fiscal nr. 546453/15.01.2015, nr. 30109/12.01.2015, nr. 546461/16.01.2015, nr. 20/07.01.2015, nr. 263005/07.01.2015, nr. 892/08.01.2015, nr. 546459/16.01.2015 și nr. 39441/08.01.2015, act constitutiv al Fundației Viață fără hipertensiune atestat sub nr. 3168/19.12.2014, în dublu exemplar, statutul fundației atestat sub nr. 3167/19.12.2014, în dublu exemplar.
Acțiunea a fost legal timbrată potrivit O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază ca fiind întemeiată cererea petentei, urmând să o admită, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, în vederea dobândirii personalității juridice, membrii asociați încheie actul constitutiv și statutul asociației, în formă autentică sau atestată de avocat.
În concret, atât actul constitutiv al fundației, cât și statutul acesteia au fost încheiate în formă formă autentică prin încheierea de autentificare nr. 3168/19.12.2014, respectiv încheierea de autentificare nr. 3167/19.12.2014, semnate de membrii fondatori, care si-au exprimat voința de asociere.
De asemenea, dispozițiile art. 6 alin. (2) și (3) și art. 7 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, prevăd în mod experes conținutul actului constitutiv și al statutului fundației, în cauza de față cerințele imperative fiind îndeplinite.
Astfel, în cuprinsul acestora sunt indicate datele de identificare ale asociaților, denumirea și sediul fundației, durata de funcționare, patrimoniul inițial, scopul propus, componența nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare și control, structura decizională fiind organizată în forma adunării generale, iar cea execuțională în forma consiliului director.
În cuprinsul statutului, pe lângă mențiunile privind exprimarea voinței de asociere, denumire, sediu, durata de funcționare și patrimoniul inițial, au fost explicitate scopul și obiectivele asociației, modul de dobândire și de pierdere a calității de asociat, drepturile și obligațiile asociaților, atribuțiile organelor de conducere și control, procedura de urmat în caz de dizolvare și lichidare a asociației.
Scopul Fundației este, în principal, unul filantropic în sensul de a susține sau de a organiza, dezvolta și desfășura, în condițiile legii, activitatea științifică în domeniu medical, în general, și în domeniul hipertensiunii arteriale, în special. În mod subsecvent, se va urmări desfășurarea unor activități de valorificare concretă a rezultatelor studiilor și cercetărilor inclusiv prin elaborarea, promovarea și sustinerea unor proiecte sau programe de informare a populației cu privire la starea de sănătate,în general, și riscurile bolilor cardiace, în special.
Patrimoniul inițial al fundației este de 97.500 de lei (conform chitanței anexate la dosar) constituit prin aportul membrilor fondatori.
Sediul Fundației Viață fără Hipertensiune este în București, sector 6, str. Arieșul Mare, nr. 7, bl. 31, sc. E, et. 2, ap. 49, dovada acestuia fiind făcută cu contract de comodat încheiat la data de 05.01.2015, extrasul de carte funciară și certificatul de moștenitor suplimentar nr. 70 din data de 09.09.2013.
Durata de funcționare a asociației a fost stabilită pentru o perioadă nelimitată, astfel cum rezultă din art. IV al actului constitutiv al fundației.
Petenta a îndeplinit și condițiile prevăzute de art. 6 alin. 4 din O.G. nr. 26/2000, depunând la dosar dovada disponibilității denumirii nr. 139055/21.04.2015 eliberată de Ministerul Justiției.
Verificând actele constitutive, instanța reține că petenta în cauză se constituie ca o fundație cu personalitate juridică, nonprofit, având drept scop susținerea sau organizarea, dezvoltarea și desfășurarea, în condițiile legii, a activității științifică în domeniu medical, în general, și în domeniul hipertensiunii arteriale, în special, iar obiectivele pe care și le propune în vederea realizării acestui scop sunt prevăzute la art. 4 și 5 din Statutul Fundației.
Având în vedere considerentele arătate mai sus, apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 6 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la conținutul actului constitutiv și al statutului și la forma pe care trebuie să o îmbrace acestea sub sancțiunea nulității și întrucât cererea a fost însoțită de toate actele, instanța o va admite și în baza art. 7 și art. 8 din același act normativ va acorda petentei Fundația VIAȚĂ FĂRĂ HIPERTENSIUNE personalitate juridică și va dispune înscrierea Asociației în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor aflat la Grefa Judecătoriei Sector 6 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite cererea formulată de petenta FUNDAȚIA VIAȚĂ FĂRĂ HIPERTENSIUNE, cu sediul în București, sector 6, str. Arieșul Mare, nr. 7, bl. 31, sc. E, et. 2, ap. 49.
Acordă personalitate juridică petentei FUNDAȚIA VIAȚĂ FĂRĂ HIPERTENSIUNE.
Dispune înscrierea FUNDAȚIA VIAȚĂ FĂRĂ HIPERTENSIUNE, persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor aflat la Grefa Judecătoriei Sector 6 București.
Prezenta încheiere se va comunica Ministerului Justiției și Administrației Finanțelor Publice Sector 6, pentru evidențiere, după rămânerea definitivă.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare pentru petentă și comunicare pentru Ministerul Public.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
28. Acțiune privind rectificare cartfe funciară (de luat ,,deliberând”)
Redactare Sentință
DOSAR NR. 7481/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1093
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE – XY
GREFIER – VW
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta RĂZDAN OANA NICOLETA și pe pârâtele S.C. CREDIT EUROPE BANK (ROMÂNIA) S.A. și CREDIT PLUS (GULF) LTD prin mandatar S.C. COLECTARE RECUPERARE CREANȚE CRC S.R.L., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, personal și asistată de apărător, Poponeci Eliza, care depune delegație de substituire la dosar și pârâtele, prin apărător Mirela Dumitru, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data de 28.01.2015 a unei cereri modificatoare formulată de reclamantă în privința cadrului procesual pasiv și în data de 02.02.2015 a relațiilor solicitate BNP Amzulescu Marius.
Instanța procedează la legitimarea reclamantei care prezintă CI seria RX nr. 414972 CNP [anonimizat].
Reclamanta prin apărător renunță la administrarea probei cu interogatoriul pârâtelor.
Instanța ia act de renunțarea reclamantei la administrarea interogatoriului pentru ambele pârâte.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta prin apărător solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și modificată, să se dispună radierea ipotecii constituită în favoarea CREDIT EUROPE BANK ( ROMÂNIA ) S.A. Pe situația de fapt reclamanta arată că în data de 20.01.2011 s-a prezentat la biroul notarului public pentru a încheia contractul de vânzare cumpărare cu dezvoltatorului Conimpex Company, lipsind un reprezentant al băncii, despre care ulterior a aflat că ar justifica un interes în cauză, i-a fost prezentat contractul de vânzare-cumpărare, fără a fi prezent și notarul public, nici măcar 5 minute pentru a discuta clauzele contractuale, părțile au citit contractul, reclamanta a interpretat clauzele contractuale așa cum a înțeles de cuviință, nu era asistată de un avocat, văzând că prețul este cel stabilit cu dezvoltatorul ulterior s-a hotărât să semneze contractul de vânzare-cumpărare, a fost plătit prețul imobilului de 30.000 EUR, cash către dezvoltator, între cele două părți și de această dată a lipsit notarul, ulterior reclamanta recitând contractul de vânzare-cumpărare a văzut că există un acord între bancă și dezvoltator, dezvoltatorul i-a spus că nu îi este opozabil că nu are nicio legătură cu reclamanta, că este doar o înțelegere între dezvoltator și bancă. La acea dată i-a fost adus de către directorul de vânzări al S.C. Conimpex Company acordul respectiv, i-a fost înmânat fără a i se prezenta nici de către directorul de vânzări și nici de notar, reclamanta a solicitat să se menționeze numele persoanei care îl înmânează, fără a semna de primire. De asemenea arată că reprezentantul S.C. Conimpex Company i-a învederat din nou că nu îi este opozabil și că prețul urmează să fie virat de către aceștia către bancă, astfel încât nu îi este direct opozabil, nu a fost o prezentat și acest acord, urmând ca ulterior reclamanta să se prezinte la notar pentru a ridica cartea funciară degrevată de sarcini, după 2 luni reclamanta s-a prezentat la notar pentru ridicarea cărții funciare degrevată de sarcini astfel cum i-a învederat dezvoltatorul, notarul a rămas surprins de acest acord, neștiind de existența acestui acord și i-a solicitat secretarei să verifice dosarul, să vadă dacă există un acord al băncii cu privire la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, în acel moment notarul a constatat existența acordului, reclamanta și-a ridicat cartea funciară grevată cu sarcini. De asemenea arată că s-a prezentat în repetate rânduri la dezvoltator pentru ridicarea ipotecii, iar în anul 2012 dezvoltatorul a intrat în insolvență astfel încât nu s-a mai putut întoarce împotriva acestuia, arată că prezenta acțiune este bazată pe principiile generale ale dreptului civil, astfel încât reclamanta este de bună-credință, a achitat în întregime prețul contractului și a considerat că se impune ridicarea ipotecii respective. Buna-credință constă în buna credința subdobânditorului că a contractat de la un veritabil proprietar, neavând cunoștință în ciuda diligențelor pe care trebuia să le depună de existența vreunei condiții rezolutorii, arată că pe acest principiu a motivat acțiunea. De asemenea și pe principiul validității aparenței în drept, care presupune trei condiții, să existente buna-credință a terțului care contractează, condiție îndeplinită de subsemnata, buna-credință să fie rezultatul unei erori asupra calității transmițătorului și eroarea terțului trebuie să fie invincibilă, de neînlăturat, toate aceste condiții sunt îndeplinite. Totodată arată că și-a dat acordul la încheierea contractului , având o falsă prezentare a situației reale, bazându-se că ipoteca va fi ridicată astfel cum i s-a prezentat de către dezvoltator. Această clauză se poate observa și prin contractul e vânzare-cumpărare prin care dezvoltatorul se obligă ca ulterior să vieze întreaga sumă de bani către bancă, din acest punct de vedere consideră că la acest moment banca este singura care poate dispune radierea ipotecii, stabilirea unei situații echitabile pentru toate părțile, având în vedere că dezvoltatorul este în insolvență.
Pârâții prin apărător solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată în fapt și în drept, solicită să se aibă în vedere că se solicită radierea ipotecii, dar nu se solicită și nici nu se poate solicita desființarea titlului în baza căruia au fost înscrise sarcinile în cartea funciară, radierea sarcinilor poate fi făcută doar în baza art. 185 Cod Civil coroborat cu 36 din Legea nr. 7/1996 în cauză nu sunt aplicabile aceste dispoziții. În ceea ce privește posibila hotărâre prin care s-ar dispune radierea sarcinilor, aceasta ar putea fi dată doar când dreptul ar înceta să existe, ori în speță dreptul de ipotecă există în cartea funciară, reclamanta a recunoscut că a fost la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, acesta subzistând până la data achitării creditului contractat de S.C. Conimpex Company. În ceea ce privește susținerea reclamantei că nu a cunoscut acordul la momentul încheierii contractului, nu poate fi reținută această susținere, nu există eroare comună, cumpărătorul a recunoscut dreptul de ipotecă în favoarea CREDIT EUROPE BANK ( ROMÂNIA ) S.A., cu cheltuieli de judecată depunând în acest sens factura nr. MA 1766/31.10.2014 și listă tranzacții.
Reclamanta prin apărător se susține că notarul nu avea cum să știe de acel acord, arată că acel acord nu a fost o anexă la contract, notarul a redactat contractul de vânzare-cumpărare fără a -i prezenta anexa respectivă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
(…)
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 56 (filele 11-14 vol. I) din data de 20.01.2011, reclamanta Răzdan Oana Nicoleta, în calitate de cumpărătoare, a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 25 situat în București, Bulevardul Timișoara, nr. 103E, corp A, sc. 1, et.2, Sector 6, număr cadastral 9138/1/25, de la vânzătoarea S.C. Conimpex Companz S.R.L..
În cuprinsul acestui contract de vânzare-cumpărare se prevede că prețul vânzării este de 127.768,50 lei, echivalentul a 30.000 Euro, sumă pe care, societatea vânzătoare, prin mandatar, a primit-o în întregime de la cumpărătoare, până la data autentificării respectivului contract.
Totodată, se precizează că, apartamentul ce face obiectul prezentului contract nu a fost scos din circuitul civil în temeiul vreunui act normativ, iar cu excepția ipotecilor aferente notate în favoarea S.C. Credit Europe Bank (România) S.A. nu este grevat de sarcini sau servituții.
Sub acest aspect, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 56/20.01.2011 se precizează că, instituția bancară creditoare și-a exprimat acordul în ceea ce privește prezenta vânzare, conform adresei nr. 25/20.01.2011 emisă de S.C. Credit Europe Bank (România) S.A. – sucursala Voluntari.
Prin acordul de înstrăinare exprimat de pârâta creditoare S.C. Credit Europe Bank (România) S.A., cuprins în adresa nr. 25/20.01.2011 (filele 17-18 vol.I) se menționează că eliberarea adreselor privind radierea tuturor ipotecilor de rang superior și interdicțiile constituite în favoarea Băncii asupra imobilului indicat, va avea loc numai după virarea diferenței de preț de 29.800 Euro a imobilului, în contul vânzătoarei S.C. Conimpex Companz S.R.L. deschis la S.C. Credit Europe Bank (România) S.A., în scopul rambursării parțiale a facilităților de credit contractate de această societate de la S.C. Credit Europe Bank (România) S.A..
Acordul de înstrăinare a imobilului a fost dat sub condiție rezolutorie multiplă contând, printre altele, în non-virarea diferenței de preț al imobilului, conform contractului de vânzare-cumpărare – creditarea efectivă a contului S.C. Conimpex Companz S.R.L. deschis la S.C. Credit Europe Bank (România) S.A., astfel cum rezultă din adresa nr. 25/20.01.2011 (filele 17-18 vol.I).
De asemenea, instanța reține că, în cuprinsul contractului semnat de ambele părți contractante, se menționează faptul că reclamanta, în calitate de cumpărătoare, a cunoascut situația juridică și de fapt a imobilului ca fiind cea descrisă de societatea vânzătoare, prin mandatar, și a fost de acord să dobândească bunul imobil în acele condiții.
Ca urmare a încheierii prezentului contract de vânzare-cumpărare, apartamentul nr. 25 situat în București, Bulevardul Timișoara, nr. 103E, corp A, sc. 1, et.2, Sector 6 a fost notat în cartea funciară, în calitate de proprietar figurând reclamanta Răzdan Oana Nicoleta, iar la rubrica înscrieri privitoare la sarcini, figurează intabularea dreptului de ipotecă în favoarea S.C. Credit Europe Bank (România) S.A. – sucursala Voluntari, pentru suma de 25.000.000 Euro și dobânzi, costuri, cheltuieli, comisioane, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară (filele 25-26).
Reclamanta Răzdan Oana Nicoleta a efectuat plata prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare, reprezentând prețul imobilului în cuantum de 127.768,50 lei, echivalentul a 30.000 Euro, către vânzătoarea S.C. Conimpex Companz S.R.L., aspect reținut atât din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, cât și din factura nr. 41746/20.01.2011 și factura nr. 41828/19.01.2011 (fila 16). Achitarea prețului s-a efectuat nu prin virarea sumei de bani în contul vânzătoarei descis la S.C. Credit Europe Bank (România) S.A., așa cum se menționează în acordul de înstrăinare (filele 17-18 vol.I), ci acesta a fost plătit direct vânzătoarei S.C. Conimpex Companz S.R.L., aceasta din urmă nevirând suma de bani în contul bancar respectiv, aspect confirmat de ambele părți.
Instanța reține că, în data de 07.03.2012, prin notificarea nr. 703 (filele 27-28 vol. I), reclamanta Răzdan Oana Nicoleta a fost înștiințată asupra deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitorului S.C. Conimpex Companz S.R.L. prin sentința civilă nr. 2458/24.02.2012 a Tribunalului București Secția a VII-a Civilă, aceasta procedând la înscrierea la masa credală cu suma de 127.768,50 lei (filele 31-33 vol. I).
Prin contractul de cesiune din data de 31.03.2014 autentificat sub nr. 747/31.0.2014 (filele 161-172 vol. II), pârâta S.C. Credit Europe Bank (România) S.A., în calitate de concedent, a cesionat către pârâta Credit Plus (GULF) LTD, în calitate de concesionar, toate creanțele derivând din Contractul de Limită de Creditare nr. 1208/21.04.2008 încheiat între S.C. Conimpex Companz S.R.L. și S.C. Credit Europe Bank (România) S.A., împreună cu toate drepturile aferente garanțiilor reale mobiliare, imobiliare sau persoanale constituite în vederea garantării creanțelor, împrejurare adusă la cunoștința reclamantei Răzdan Oana Nicoleta prin adresa nr. 130/28.03.2014 (filele 37-38 vol. I).
În drept, cu titlu preliminar, instanța constată că potrivit art. 76 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului Civil, dispozițiile art. 876-915 din Codul civil referitoare la cartea funciară privind cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate, sau după caz, săvârșite ori produse după intrarea în vigoare a Codul civil.
Prin urmare, având în vedere data constituirii dreptului de ipotecă asupra imobilului în cauză, și anume data încheierii contractul de Limită de Creditare nr. 1208/21.04.2008, anterioară datei intrării în vigoare a Codul Civil, 01.10.2011, incidente în prezenta cauză sunt dispozițiile Legii nr. 7/1996 – legea cadastrului și a publicității imobiliare, precum și dispozițiile Codului Civil din 1864.
Conform art. 33 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale, ăn același sens fiind și prevederile art. 1788 din Codul Civil 1864.
În concret, instanța constată că asupra imobilului – apartament nr. 25 situat în București, Bulevardul Timișoara, nr. 103E, corp A, sc. 1, et.2, Sector 6, proprietatea personală a reclamanta Răzdan Oana Nicoleta, există instituit dreptul de ipotecă în favoarea pârâtei S.C. Credit Europe Bank (România) S.A..
Sub acest aspect, la art. 1790 din Codul Civil 1864, se prevede că imobilul asupra căruia este înscrisă ipoteca este urmărit de către creditor, în orice mână ar trece.
Prin urmare, deși dreptul de ipotecă al pârâtei S.C. Credit Europe Bank (România) S.A. a luat naștere prin contractul încheiat cu vânzătoarea S.C. Conimpex Companz S.R.L., imobilul fiind, în prezent, în proprietatea reclamantei Răzdan Oana Nicoleta, acesta poate fi urmărit pentru îndestularea creanței creditorului, indiferent de titularul dreptului de proprietate.
Instanța nu va avea în vedere susținerea reclamantei potrivit căreia aceasta a fost de bună-credință la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, plătind prețul imobilului, împrejurare ce ar atrage radierea dreptului de ipotecă din cartea funciară, întrucât achitarea prețului nu este contestată de niciuna dintre părți, mai mult rezultă din facturile depuse la dosar și din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, însă acest aspect nu este de natură, prin simpla sa constatare, să conducă la stingerea dreptului pârâtei S.C. Credit Europe Bank (România) S.A..
De asemenea, invocarea protecției juridice a subdobânditorului ori a aparenței de drept, nu are relevanță în prezenta cauză, deoarece reclamanta nu s-a aflat în situația de a contracta cu un aparent titular al dreptului de proprietate, ori de a fi în eroare cu privire la calitatea transmițătorului dreptului. S.C. Conimpex Companz S.R.L., în calitate de vânzător, a deținut în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză, însă acesta a fost grevat cu sarcini. Acest ultim aspect a fost cunoscut de către reclamantă în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, astfel că nu se poate considera că a existat o eroare comună ori de neînlăturat așa cum susține reclamanta, cu atât mai mult cu cât apărările referitoare la încheierea valabilă a contractului de vânzare-cumpărare nu au relevanță pentru soluționarea cauzei de față.
Astfel cum se menționează în cuprinsul acordului de înstrăinare emis de pârâta S.C. Credit Europe Bank (România) S.A., radierea tuturor ipotecilor va avea loc numai după virarea diferenței de preț de 29.800 Euro a imobilului, în contul vânzătoarei S.C. Conimpex Companz S.R.L. deschis la S.C. Credit Europe Bank (România) S.A., în scopul rambursării parțiale a facilităților de credit contractate de această societate de la S.C. Credit Europe Bank (România) S.A..
Or, instanța constată îndeplinirea condiției rezolutorii constând în nevirarea diferenței de preț în contul bancar al vânzătoarei deschis la S.C. Credit Europe Bank (România) S.A., aspect confirmat de ambele părți.
Prin art. 1800 alin. (1) din Codul Civil 1864, se arată că privilegile și ipotecile se sting prin stingerea obligației principale, renunțarea creditorului la ipotecă, îndeplinirea formalităților și condițiilor prescrise detentorilor pentru purgarea bunurilor dobândite de ei sau prin prescripție.
În cazul concret, nu este incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de lege pentru stingerea ipotecii asupra imobilului, proprietate personală a reclamantei.
Instanța va respinge susținerea reclamantei potivit căreia, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, nu a avut cunoștință de existența conținutului acordului de înstrăinare emis de pârâta S.C. Credit Europe Bank (România) S.A., deoarece chiar prin formularea apărărilor sale, aceasta arată că a crezut că respectivul acord privea numai raporturile dintre creditor și debitor, acest aspect fiind de natură să întărească convingerea instanței asupra cunoașterii condițiilor de contractare.
Cu toate acestea, se constată că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare se face trimitere expresă la respectivul acord de înstrăinare și la existența ipotecii notate în favoarea pârâtei S.C. Credit Europe Bank (România) S.A., reclamanta făcând precizarea că a luat cunoștință de situația juridică și de fapt.
De asemenea, atât mențiunile reclamantei cu privire la falsa sa reprezentare asupra realității, la inducerea sa în eroare, cât și cele referitoare la neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către vânzătoarea S.C. Conimpex Companz S.R.L., și anume faptul că aceasta din urmă nu a folosit întreaga sumă de 127.768,50 lei, exclusiv pentru rambursarea parțială a facilităților de credit contractate la S.C. Credit Europe Bank (România) S.A., astfel cum se menționează în contractul de vânzare-cumpărare, nu au relevanță în prezenta cauză, întrucât instanța de judecată nu a fost investită pentru a se pronunța asupra validității încheierii respectivului contract, ori a executării obligațiilor pârților.
Prin urmare, instanța constată că, pentru a se dispune radierea ipotecii asupra imobilului – proprietate personală a reclamantei, constituită în favoarea pârâtei S.C. Credit Europe Bank (România) S.A., diferența de preț de 29.800 Euro trebuia virată în contul vânzătoarei S.C. Conimpex Companz S.R.L. deschis la S.C. Credit Europe Bank (România) S.A., împrejurare care nu a avut loc.
În lumina acestor considerente, constatând ca nefiind îndeplinită condiția expres menționată pentru a se putea dispune revocarea ipotecii și având în vedere dispozițiile art. 1790 din Codul Civil 1864, prin care se arată că imobilul asupra căruia este înscrisă ipoteca este urmărit de către creditor, în orice mână ar trece, instanța va respinge cererea reclamantei Răzdan Oana Nicoleta, ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ. poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul, prin urmare cererea reclamantei de obligare a pârâtelor S.C. Credit Europe Bank (România) S.A. și Credit Plus (GULF) LTD prin mandatar S.C. Colectare Recuperare Creanțe CRC S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă, reclamanta Răzdan Oana Nicoleta având o culpă procesuală.
În ceea ce privește cererea pârâtei S.C. Credit Europe Bank (România) S.A. de obligare a reclamantei Răzdan Oana Nicoleta la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii. Întrucât pârâta S.C. Credit Europe Bank (România) S.A. a făcut această dovadă, propunând ca probă în acest sens, până la data închiderii dezbaterilor pe fond, copie de pe chitanța de plată a onorariului de avocat în cuantum de 547,32 lei (fila 330 vol. II) instanța urmează a admite cererea de obligare reclamantei Răzdan Oana Nicoleta la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamnata RĂZDAN OANA NICOLETA, domiciliată în București, Bulevardul Timișoara, nr. 103E, corp A, sc. 1, et.2, Sector 6, având CNP: [anonimizat], în contradictoriu cu pârâta S.C. CREDIT EUROPE BANK (ROMÂNIA) S.A., cu sediul în București, Bulevardul Timișoara, nr. 26Z Clădirea Anchor Plaza, Sector 6, C.U.I. 4315966, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J40/18074/1993 și pârâta CREDIT PLUS (GULF) LTD prin mandatar S.C. Colectare Recuperare Creanțe CRC S.R.L., cu sediul în București, Bulevardul Timișoara, nr. 26Z Clădirea Anchor Plaza, et. 2, Sector 6, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J40/6297/2009, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA Moroianu și Asociații – București, Intrarea Stirbei Vodă, nr. 6, Sector. 1, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta Răzdan Oana Nicoleta la plata către pârâta S.C. Credit Europe Bank (România) S.A., a sumei de 547,32 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge cererea reclamantei Răzdan Oana Nicoleta de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sector 6 București.
Pronunțată în ședintă publică, astăzi, 11.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Observații coordonator de practică
III. ACTIVITATEA DE JUDECATĂ – REDACTARE SENTINȚE ÎN MATERIE PENALĂ
1. Sentință de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. 1, 2 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen..
Fișa dosarului
FIȘA DOSARULUI
nr. 7891/303/2014
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată
Redactare Sentință
DOSAR NR. 7891/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a fost reprezentat de procuror Stoian Elena Cătălina.
Pe rol soluționarea cauzei penale privindu-l pe inculpatul SUCEVEANU GEORGE-ALIN, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 C.pen. raportat la art. 244 alin. 1 și 2 C.pen..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul Suceveanu George-Alin, personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales Apîrcioaie Ana-Raluca (cu împuternicirea avocațială seria B 2033926/21.07.2014, aflată la fila 30 dosar) și partea civilă Păunescu Maria, reprezentată de avocat ales Lungu Stan-Daniel, în baza împuternicirii avocațiale seria B 1659030/2014, aflată la fila 22 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că înainte de începerea ședinței de judecată, a fost înregistrată cererea părții civile Păunescu Maria, de constituire parte civilă;
La interpelarea instanței, avocatul inculpatului și avocatul părții civile precizează că nu s-au împăcat. Avocatul inculpatului precizează că inițial s-a solicitat de partea civilă suma de 5000 euro, ulterior pretențiile au scăzut la 10 000 lei, însă mama inculpatului, cea care-l putea ajuta financiar pentru a acoperi prejudiciul a fost internată la Socola deoarece a fost dată afară din casă și a văzut că nu-l poate ajuta pe inculpat.
Instanța, în baza art. 20 C.proc.pen., constată că persoana vătămată Păunescu Maria s-a constituit parte civilă cu suma de 3.700 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și cu suma de 8000 euro, cu titlu de daune morale.
Avocatul părții civile precizează că din partea sa există disponibilitatea acordării a încă unui termen de judecată în vederea împăcării.
Inculpatul personal, arată că nu mai dorește acordarea unui termen de judecată în vederea împăcării și solicită judecarea prezentei cauze.
Constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 374 alin. 1 teza I C.proc.pen., se dă citire actului de sesizare a instanței.
Instanța aduce la cunoștință inculpatului Suceveanu George-Alin prevederile art. 374 alin. 2 C.proc.pen., în sensul că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și cu privire la dreptul de a adresa întrebări părții civile și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește că este necesar.
Totodată, conform art. 374 alin. 4 C.proc.pen., pune în vedere inculpatului Suceveanu George-Alin că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în situația recunoașterii în totalitate a faptelor reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință și dispozițiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen..
Inculpatul Suceveanu George-Alin solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. 4. C.proc.pen..
Instanța, în baza art. 375 alin. 1 teza a II-a C.proc.pen., procedează la ascultarea inculpatului Suceveanu George-Alin, declarația acestuia, fiind citită, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța pune în discuție cererea formulată de inculpatul Suceveanu George-Alin.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374 alin. 4 C.proc.pen., sens în care solicită admiterea cererii.
Avocatul părții civile Păunescu Maria este de acord cu cererea formulată de inculpat.
Avocatul inculpatului solicită admiterea cererii de judecare a cauzei în baza recunoașterii faptei.
Instanța admite cererea formulată de inculpatul Suceveanu George-Alin, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374 alin. 4 C.proc.pen., sens în care dispune ca judecata să aibă loc în baza recunoașterii învinuirii, în condițiile prevăzute la art. 375 alin. 1 C.proc.pen..
Instanța, conform art. 375 alin.2 C.proc.pen. întreabă avocații părților dacă propun proba cu înscrisuri.
Avocatul părții civile și avocatul inculpatului, având pe rând cuvântul, nu solicită proba cu înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art. 386 alin. 1 C.proc.pen., solicită schimbarea încadrării juridice infracțiunii reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 C.pen. raportat la art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. în infracțiunea de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 C.pen. raportat la art. 244 alin. 1 și 2 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., în cauză fiind vorba despre o infracțiune continuată, în sensul că inculpatul s-a prezentat de două ori la domiciliul persoanei vătămate pentru a ridica sume de bani.
Instanța pune în discuție cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public.
Avocatul părții civile solicită admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentantul Ministerului Public.
Avocatul inculpatului solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, având în vedere că inculpatul a inițiat o singură rezoluție infracțională, faptul că inculpatul s-a întors și a doua oară pentru diferența de sumă, nu reprezintă două acțiuni distincte ale aceleași infracțiuni, ci o singură infracțiune consumată pe parcursul a două etape.
Instanța se va pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public odată cu pronunțarea asupra fondului cauzei, cu prioritate în ceea ce privește această cerere.
Reprezentantul Ministerului Public, avocatul părții civile și avocatul inculpatului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța în temeiul art. 387 alin. 2 C.proc.pen. declară terminată cercetarea judecătorească și în conformitate cu disp. art. 388 C.proc.pen., acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită condamnarea inculpatului Suceveanu George-Alin pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 C.pen. raportat la art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.proc.pen..
În temeiul art. 67 C.pen., solicită aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. și în temeiul art. 65 C.pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.. Totodată, în temeiul art. 38 raportat la art. 40 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care s-a pronunțat pedeapsa de un an și o lună, aplicată prin sentința penală nr. 387/16.06.2014 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin neapelare la data de 07.07.2014.
În temeiul art. 15 alin. 1 și 2 din Legea 187/2012 raportat la art. 85 C.pen. 1969 solicită anularea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 1 lună aplicată prin sentința penală nr. 387/16.06.2014. Solicită descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele componente de 1 an, 3 luni, 9 luni și sporul de 1 lună, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care să fie adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
În temeiul art. 45 alin. 1 și alin. 5 C.pen. solicită aplicarea pedepsei complementare prev. la art. 67 prin interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., precum și aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen..
În baza art. 399 C.proc.pen. solicită menținerea stării de arest preventiv a inculpatului iar în temeiul art. 71 C.pen., solicită deducerea din durata pedepsei, durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 06.06.2014 la zi.
În temeiul art. 397 C.proc.pen. raportat la art. 19 C.proc.pen., solicită admiterea acțiunii civile formulate de partea civilă Păunescu Maria și obligarea inculpatului la plata sumelor solicitate în măsura în care acestea au fost dovedite.
În temeiul art. 272 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 274 alin. 1 C.proc.pen. solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocatul părții civile achiesează la concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public pe latura penală a cauzei.
Pe latura civilă a cauzei, solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate prin cererea de constituire parte civilă, respectiv 3700 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și 8000 euro, cu titlu de daune morale, ca urmare a șocului suferit de partea vătămată și a traumelor suferite ulterior. Nu solicită cheltuieli judiciare.
Avocatul inculpatului solicită condamnarea inculpatului având în vedere prevederile art. 374-375 C.proc.pen., raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen., în sensul reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime.
Ca și circumstanțe personale, solicită să fie avut în vedere că inculpatul are o mamă bolnavă, urmează ca partenera sa să nască, atitudinea de recunoaștere și regret a inculpatului, că inculpatul nu a fost pionul principal în comiterea infracțiunii, ci un complice care ajunge să fie condamnat ori cei care se fac vinovați și pentru care inculpatul a dat informații suficiente, sunt cercetați în stare de libertate la Secția 25 Poliție.
De asemenea, consideră că fapta este concurentă cu celelalte două fapte de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, sens în care solicită descontopirea acestor pedepse, repunerea în individualitatea lor și contopirea cu pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca sporul să fie aplicat doar cu privire la această faptă și nu cu privire la celelalte pedepse pentru care s-au pronunțat soluții.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, este de acord cu acoperirea pagubelor materiale însă referitor la daunele morale, acestea sunt exorbitant de mari, în situația în care partea civilă are și partea ei de culpă întrucât nu a încercat altceva decât să dea mită unui funcționar pentru a-și salva fiica. Mai mult, partea civilă nu a fost constrânsă să dea aceste sume de bani, ci de bună voie a mers, fără a depune nicio diligență referitoare la persoana inculpatului, i-a înmânat sumele de bani. Față de neglijența părții civile, inculpatul nu trebuie sancționat prin acordarea unor daune morale foarte mari.
Instanța, conform art. 389 alin. 1 C.proc.pen., acordă ultimul cuvânt inculpatului.
Inculpatul Suceveanu George-Alin, personal, regretă, a fost naiv și solicită aplicarea unei pedepse mai blânde pentru a fi alături de familie și viitorul său copil.
INSTANȚA
În baza dispozițiilor art.391 C.pr.pen., deliberarea și pronunțarea hotărârii vor avea loc la data de 26.09.2014.
DISPUNE:
Stabilește termen pentru pronunțare la data de 26.09.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR PENAL NR. 7891/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA PENALĂ NR.
ȘEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 26.09.2014
PRESEDINTE : JUDECATOR XY
GREFIER : ZW
Ministerul Public a fost reprezentat la termenul când au avut loc dezbaterile de procuror WV – din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București.
Pe rol pronunțarea sentinței în cauza privind pe inculpatul SUCEVEANU GEORGE-ALIN trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 6894/P/2013 din data de 27.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 48 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 C.pen..
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.09.2014 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care – având nevoie de timp pentru a delibera – a fost amânată pronunțarea sentinței pentru astăzi, 26.09.2014 când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 6894/P/2013 din data de 27.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 27.06.2014 sub număr de dosar 7891/303/2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Suceveanu George-Alin pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C.pen..
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că la data de 02.06.2014, în jurul orei 12:30-13:00, inculpatul Suceveanu George-Alin a înlesnit activitatea de inducere în eroare a părții civile Păunescu Maria, de către alte două persoane, rămase neidenificate, care se prezentaseră acesteia, în cadrul unei convorbiri telefonice, purtate pe telefonul fix al părții civile, ca fiind fiica sa și, respectv un procuror, aceasta din urmă anuntând-o că fiica sa a accidentat o persoană de sex feminin pe trecerea de pietoni, iar pentru spitalizarea victimei și pentru ,,scoaterea” fiicei de la poliție fiind necesară o sumă de bani, partea civilă înmânând inculpatului Suceveanu George-Alin, prezentat ca fiind secretarul procurorului, suma totală de 3700 lei, în două tranșe.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declarațiile persoanei vătămate (f. 11-12, 31-32), declarația martorului Păunescu Alexandra-Viorica (f.14-15), proces-verbal de vizionare a imaginilor video (f.17), proces-verbal de identificare a inculpatului de pe planșa fotografică de către persoana vătămată (f.33-34, 35-37), declarațiile inculpatului (f.22-29, 71-72).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 31.07.2014, rămasă definitivă la data de 31.07.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunostința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. (4) C.p.pen. raportat la art. 396 alin. (10) C.p.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata sa aiba loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. (4) C.p.pen..
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând actele si lucrările dosarului, pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:
În data de 02.06.2014, în jurul orelor 12:30-13:00, inculpatul Suceveanu George-Alin s-a deplasat la adresa părții civile Păunescu Maria, ocazie cu care i-a fost înmânată, în repetate rânduri, suma totală de bani în cuantum de 3 700 lei.
Instanța reține că această împrejurare a avut loc ca urmare a inducerii în eroare a părții civile cu ocazia unei convorbiri telefonice prin care era anunțată de alte două persoane, rămase neidentificate, care s-au prezentat ca fiind un procuror, respectiv fiica părții civile, că fiica părții civile a accidentat o persoană de sex feminin pe trecerea de pietoni și este necesară o suma de bani pentru spitalizarea persoanei accidentate, precum și pentru rezolvarea acestei probleme cu organele de poliție.
În cadrul acestei convorbiri telefonice, părții civile i-a fost solicitată suma inițială de 20 000 lei, însă partea civilă i-a declarat persoanei care s-a recomandat a fi procuror că nu are suma respectivă, motiv pentru care acesta din urmă i-a solicitat telefonic să îi toți banii pe care îi deține.
Inculpatul Suceveanu George-Alin, a fost prezentat ca secretarul procurorului și s-a deplasat la adresa de domiciliu a părții civile, pentru a intra în posesia sumelor de bani solicitate de persoana rămasă neidentificată, prin intermediul mai multor convorbiri telefonice.
Cu ocazia primei sale prezentări la domiciliul părții civile, la ora 12:23:04, partea civilă Păunescu Maria i-a înmânat inculpatului Suceveanu George-Alin un plic în care se afla suma de 2 000 lei.
În urma remiterii acestei prime sume de 2 000 lei, persoana care s-a recomandat a fi procuror, a contactat telefonic partea civilă spunându-i că această sumă nu este suficientă. Prin urmare, la ora 12:29:49, inculpatul Suceveanu George-Alin s-a îndreptat spre scara blocului unde locuia partea civilă, ocazie cu care a aceasta din urmă i-a înmânat un al doilea plic în care se afla suma de 1 700 lei.
Astfel, din declarația inculpatului (f. 22-29) coroborată cu declarația părții civile (f. 11-12) rezultă că în data de 02.06.2014, în jurul orelor 12:30-13:00, inculpatul Suceveanu George-Alin s-a deplasat la adresa părții civile Păunescu Maria.
Aspectul că inculpatul Suceveanu George-Alin a ajutat la inducere în eroare a părții civile, de către alte două persoane, rămase neidentificate, precum și că aceștia din urmă au purtat o convorbire telefonică cu partea civilă, prin care s-au prezentat ca fiind un procuror, respectiv fiica părții civile reiese din declarația părții civile Păunescu Maria (f.31-32) și din declarația martorei Păunescu Alexandra-Viorica (f.14-16).
Conform declarației din data de 02.06.2014 (f. 11-12), partea civilă, a fost anunțată că fiica sa a accidentat o persoană de sex feminin pe trecerea de pietoni și este necesară suma de 20 000 pentru a plăti spitalizarea, respectiv pentru a o ,,scoate” pe fiica sa de la poliție. Astfel, părții civile i-a fost solicitată suma inițială de 20 000 lei, însă partea civilă i-a declarat persoanei care s-a recomandat a fi procuror că nu are suma respectivă, motiv pentru care acesta din urmă i-a solicitat telefonic să îi toți banii pe care îi deține.
Astfel cum reiese din declarația inculpatului (f.22-29) și din declarația părții civile (f.31-32), se reține faptul că inculpatul Suceveanu George-Alin, a fost prezentat ca secretarul procurorului și s-a deplasat la adresa de domiciliu a părții civile pentru a intra în posesia sumelor de bani solicitate de persoana rămasă neidentificată. Conform acelorași declarații, acțiunea inculpatului a constat în intrarea în posesia e unei sume totale de bani în cuantum de 3 700 lei, realizată în două etape, la un interval scurt de timp.
Potrivit procesului-verbal de vizionare a înregistrărilor video (f. 17), la ora 12:23:04, partea civilă Păunescu Maria i-a înmânat inculpatului Suceveanu George-Alin un plic în care se afla suma de 2 000 lei. De asemenea, tot din înregistrarea video (f.17) reiese faptul că la ora 12:29:49, inculpatul Suceveanu George-Alin s-a îndreptat spre scara blocului unde locuia partea civilă, ocazie cu care a aceasta din urmă i-a înmânat un al doilea plic în care se afla suma de 1 700 lei.
Astfel, în urma remiterii primei sume de 2 000 lei, persoana care s-a recomandat a fi procuror, a contactat telefonic partea civilă spunându-i că această sumă nu este suficientă, motiv pentru care inculpatul Suceveanu George-Alin s-a întors și a a luat de la partea civilă un al doilea plic în care se aflau 1 700 lei.
Ca urmare a desfășurării recunoașterii inculpatului (f. 34-37), persoana vătămată Păunescu Maria l-a identificat pe numitul Suceveanu George-Alin ca fiind cel care s-a prezentat la domiciliul acesteia și căruia i-a înmânat sumele de bani menționate mai sus. Acest mijloc de probă se coroborează cu proces-verbal de vizionare a imaginilor video (f.17), inculpatul recunoscând situația de fapt reținută în sarcina sa (f. 76).
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele probe: declarațiile persoanei vătămate (f. 11-12, 31-32), declarația martorului Păunescu Alexandra-Viorica (f.14-15), proces-verbal de vizionare a imaginilor video (f.17), proces-verbal de identificare a inculpatului de pe planșa fotografică de către persoana vătămată (f.33-34, 35-37), declarațiile inculpatului (f.22-29, 71-72, 76), cazier judiciar (f.60).
În drept , fapta inculpatului Suceveanu George-Alin constând în aceea că la data de 02.06.2014, în jurul orei 12:30, a ajutat la inducere în eroare a părții civile Păunescu Maria, de către alte două persoane, rămase încă neidentificate, care se prezentaseră acesteia, în cadrul unei convorbiri telefonice, purtate pe telefonul fix al părții civile, ca fiind fiica sa și, respectv un procuror, aceasta din urmă anuntând-o că fiica sa a accidentat o persoană de sex feminin pe trecerea de pietoni, iar pentru spitalizarea victimei și pentru ,,scoaterea” fiicei de la poliție fiind necesară o sumă de bani, partea civilă înmânând inculpatului Suceveanu George-Alin, prezentat ca fiind secretarul procurorului, suma totală de 3 700 lei, în două tranșe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C.pen..
Analizând participația penală a inculpatului Suceveanu George-Alin, se constată că potrivit art. 48 din C.pen., complicele este persoana care, cu intenței, ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Ajutorul dat la comiterea unei infracțiuni reprezintă o complicitate concomitentă, iar acesta trebuie să servească efectiv autorului la comiterea faptei tipice. De asemenea, complicele trebuie să acționeze cu intenție sau praeterintenție.
În concret, se reține că inculpatul Suceveanu George-Alin s-a deplasat la domiciliul părții civile pentru a intra în posesia unei sume de bani, remisă ca urmare a inducerii în eroare a părții civile, exercitată de două persoane rămase neidentificate. Fapta sa de a se prezenta de două ori, la un interval scurt de timp, la adresa părții civile și de a luat sumele de bani, reprezentând obiectul material al infracțiunii de înșelăciune, atrag reținerea în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, ca urmare a ajutorului dat celor doi coautori rămași neidentificați.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C.pen., instanța reține că elementul material constă în activitatea de ajutare la inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, având ca efect crearea unei reprezentări eronate, false asupra realității. De asemenea, la alin. (2) al aceluiași articol se prevede ca variantă agravată, înșelăciunea săvârșită prin folosirea unei calități mincinoase.
În fapt, partea civilă a fost indusă în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, și anume faptul că fiica sa a accidentat pe trecerea de pietoni o persoană de sex feminin.
Ca urmare a contactării sale telefonice de cele două persoane rămase neidentificate, acestea s-au prezentat ca fiind un procuror, respectiv fiica părții civile, calități pe care aceștia nu le dețineau în realitate. Părții civile i-a fost solicitată suma totală de 20 000 lei, însă datorită faptului că aceasta nu deținea o astfel de sumă, i s-a solicitat de către persoana prezentată ca fiind procuror toți banii pe care îi deținea.
Activitatea inculpatului Suceveanu George-Alin a constat în ajutorul dat autorului care a desfășurat activitatea de inducere în eroare, de a intra în posesia sumelor de bani, obiect material al infracțiunii. Prin urmare, persoana vătămată a pierdut proprietatea asupra sumei de 3 700 de lei prin transmiterea acesteia către complicele Suceveanu George-Alin, în urma manoperelor dolosive efectuate de către autorul infracțiunii. Astfel, partea civilă a fost mai întâi indusă în eroare, iar apoi a efectuat actul de dispoziție cu caracter patrimonial care i-a produs prejudiciul de 3 700 lei, infracțiunea de complicitate la înșelăciune fiind săvârșită în forma sa consumată.
Cu privire la unitatea infracțională, se reține că, în cazul în care infracțiunea este săvârșită prin mai multe acte de executare, pentru a exista o infracțiune simplă, trebuie ca aceastea să fie de aceeași natură, să fie realizate de aceeași persoană în baza unei rezoluții infracționale unice și în cadrul unui proces execuțional unic, să urmărească aceeași finalitate, să întrunească elementele constitutive ale aceleiași infacțiuni și să fie îndreptate împotriva aceluiași subiect pasiv.
În concret a existat o singură acțiune de inducere în eroare, existând o singură rezoluție infracțională, autorul infracțiunii urmărind încă din momentul primei convorbiri telefonice producerea unui prejudiciu total de 20 000 lei.
Astfel, infracțiunea de complicitate la înșelăciune a fost săvârșită prin mai multe acte de executare, inculpatul Suceveanu George-Alin deplasându-se la partea civilă pentru a intra în posesia unei sume totale de bani, faptul că în concret prejudiciul produs este în cuantum de 3 700 lei, nu a fost urmărit de către inculpat. Faptul că suma a fost remisă în două tranșe nu atrage săvârșirea faptei în formă continuată. Actele de executare sunt de aceeași natură, cea de-a doua convorbire telefonică prin care i s-a comunicat părții civile că suma inițială de 2 000 lei este insuficienta, și implicit remiterea sumei de 1 700 lei inculpatului Suceveanu George-Alin, s-au efectuat pe baza unei acțiuni unice de inducere în eroare. În cazul infracțiunii continuate fiind necesară existența unei pluralități de acțiuni.
De asemenea, în motivarea existenței unei unități naturale, instanța reține că cele două acte materiale au fost realizate de aceiași participanți, autorul infracțiunii, respectiv complicele Suceveanu George-Alin.
Cu privire la procesul execuțional, actele de complicitate au fost executate în același loc, și anume la adresa de domiciliu a părții civile și la un interval de aproximativ 5 minute. Astfel cum s-a reținut în situația de fapt, inducerea în eroare a fost inițiată în cadrul primei convorbiri telefonice și s-a desfășurat pe tot parcursul activității infracționale. Prin cele două acte de executare s-a urmărit aceeași finalitate de intrare în posesia unei sume de 20 000 lei așa cum a fost solicitat cu ocazia primei convorbiri telefonice. Mai mult, actele de executare au fost întreptate împotriva aceluiași subiect pasiv, partea civilă Păunescu Maria.
Nu se reține existența unei infracțiuni continuate, întrucât nu este îndeplinită condiția existenței unei pluralități de acțiuni săvârșite la intervale de timp mai mari decât întreruperile pe care le implică în mod firesc săvârșirea faptei.
Faptul că inculpatul Suceveanu George-Alin a intrat în posesia sumelor de bani în două etape, la un interval de timp foarte scurt, precum și faptul că participanții nu au avut reprezentarea unui ansamblu de activități infracționale înainte de comiterea primului act de executare, constând în intrarea în posesia sumei de 2 000 lei, și nu au dorit să realizeze în timp mai multe acțiuni de inducere în eroare, ci a existat un proces execuțional unic, atrage reținerea unei infracțiuni simple de complicitate la înșelăciune.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin.(1) și (2) C.pen. în infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă continuată prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen..
Urmarea imediată a săvârșirii infracțiunii constând în producerea unui prejudiciu material, se regăsește în transmiterea proprietății asupra sumei de 3 700 lei către inculpatul Suceveanu George-Alin. În sarcina părții civile Păunescu Maria s-a produs un prejudiciu ca urmare a deposedării sale în urma manoperelor dolosive folosite, existând o legătură de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. Intenția directă a inculpatului rezultă din modul de operare, acesta s-a deplasat la partea civilă și a menținut starea de inducere în eroare prezentându-se ca fiind secretarul procurorului. Scopul săvârșirii faptei este de a obține o sumă de bani în mod injust.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, urmând a reține și aplicabilitatea art. 396 alin. 10 Codul penal.
În concret, instanța reține că inculpatul a ajutat la inducerea în eroare a părții civile Păunescu Maria de către două persoane rămase neidentificate. Activitatea infracțională a acestuia a constat în deplasarea la adresa părții civile pentru a intra în posesia sumei de 3 700 de lei. Cu ocazia prezentării sale la adresa părții civile, acesta a menținut starea de eroare prin susținerea faptului că este secretarul procurorului. De asemenea, la individualizarea pedepsei, instanța are în vedere și faptul că acesta a exercitat două acte materiale, astfel că a persistat în activitatea sa infacțională.
Săvârșirea infracțiunii față de o persoană în vârsta și prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase denotă dezihibiția inculpatului Suceveanu George-Alin. Acesta a intrat în posesia sumelor de bani într-un loc public, și anume în fața blocului în care partea civilă locuiește, și în timpul zilei, în jurul orei 12:30, ceea ce atrage reținerea unei periculozități sporite în sarcina sa.
De asemenea, instanța reține că inducerea în eroare a părții civile a avut un impact semnificativ asupra acesteia, faptele mincinoase având o amploare ridicată sub aspect emoționat, ținând cont de faptul că făceau referire la fiica părții civile.
Folosirea unei calități mincinoase de către autorul infracțiunii de înșelăciune, și anume aceea de procuror, aspect cunoscut de inculpatul Suceveanu George-Alin, precum și prezentarea sa ca fiind secretarul procurorului aduc un spor de gravitate faptei săvârșite. Acest element de agravare a răspunderii penal este prevăzut de către legiuitor prin pedepsirea mai aspră a infracțiunilor de înșelăciune prin folosirea unei calități mincinoase, fiind pedepsită de legea penală cu o pedeapsă cuprinsă între 1 și 5 ani închisoare.
Prejudiciul material produs în cuantum de 3 700 de lei sporește gravitatea infracțiunii. Inculpatul Suceveanu George-Alin a desfășurat două acte materiale, sumele de bani fiind remise în două tranșe. Deși în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii în calitate de complice, acest aspect nu duce la diminuarea pericolului social produs, întrucât acesta a avut cunoștiință de modul și mijloacele de comitere de infracțiunii și a ajutat la săvârșirea sa. Prin producerea unui prejudiciu material în paguba părții civile, infracțiunea a fost realizată în forma sa consumată, inculpatul intrând în posesia banilor.
Prin incriminarea infracțiunii de înșelăciune, săvârșită chiar în calitate de complice, s-a avut în vedere protejarea relațiilor sociale referitoare la protecția patrimoniului. Acest aspect, coroborat cu modul de inducere în eroare a părții civile sunt suficiente pentru a justifica reținerea unei gravități sporite a infracțiunii săvârșite.
Instanța reține că inculpatul Suceveanu George-Alin este în vârstă de 21 de ani, are studii profesionale, este necăsătorit și nu are o ocupație. Săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului este în strânsă legătură cu lipsa unul loc de muncă și a unui venit realizat de către inculpat. Sub acest aspect, se constată faptul că nevoiile materiale persistă ceea ce este de natură să atragă un pericol existent de persistență în activitatea sa infracțională.
De asemenea, sub același aspect se au în vedere și antecedentele penale ale inculpatului rezultate din fișa de cazier judiciar. Astfel, infracțiunea de complicitate de înșelăciune a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării unui pedepse de 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 30/20.02.2013 a Judecătoriei Mediaș. Prezenta infracțiune a fost comisă la data de 02.06.2014, ceea ce confirmă faptul că scopul aplicării pedepsei nu a fost realizat. Mai mult decât atât, se constată că prin sentința penală nr. 327/16.06.2014 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin neapelare la 07.07.2014, i s-a aplicat inculpatului Suceveanu George-Alin pedeapsa de 9 luni închisoare pentru o infracțiune concurentă cu cele pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare. Săvârșirea unui număr de patru infracțiuni pentru care au intervenit hotărâri penale în decursul a mai puțin de doi ani, frecvența sporită a acestora, faptul că după intervenirea unor hotărâri definitive de condamnare a inculpatului, acesta a persistat în comiterea faptelor prevăzute de legea penală, confirmă succesiunea actelor materiale incriminate de legea penală și conduc la determinarea comportamentului periculos al infractorului Suceveanu George-Alin.
Inculpatul a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare, acesta a recunoscut săvârșirea faptei și a participat în mod activ la desfășurarea activitățiilor de urmărire penală. De asemenea, în cursul judecății, a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, însă, în raport cu activitatea sa infracțională desfășurată în mod repetat, se reține o superficialitate a inculpatului în înțelegerea gradului de pericol social produs.
Potrivit art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală și instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime. Având în vedere aplicarea acestor dispoziții, instanța urmează să aplice inculpatului Suceveanu George-Alin pedeapsa închisorii prevăzută de art. 244 alin. (2) din Codul penal între limitele speciale, reduse cu o treime, și anume: pedeapsa închisorii cuprinsă între 8 luni și 3 ani și 8 luni.
În raport cu cele menționate anterior privitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitate inculpatului, în baza art. 48 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 C.pen., instanța va condamna pe inculpatul Suceveanu George-Alin la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pentru o perioadă de 5 ani care va începe să curgă, conform art. 68 alin. (1) lit c), după executarea pedepsei închisorii, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Instanța în baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) a) și b) C.pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului instanța reține că inculpatul are antecedente penale.
Se constată că de la data săvârșirii faptei și până la pronunțarea prezentei sentințe penale, față de inculpatul Suceveanu George-Alin, a fost pronunțată sentința penală nr. 327/16.06.2014 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin neapelare la 07.07.2014, prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an și 1 lună, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 3 ani și o lună.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și art. 85 alin.1 C.pen. din 1969, instanța urmează să dispună anularea suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 1 an și 1 lună dispusă prin sentința penală nr. 327/16.06.2014 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin neapelare la 07.07.2014.
Ca urmare a descontopirii pedeapsei rezultante de un 1 și 1 lună aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 327/16.06.2014 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin neapelare la 07.007.2014, în pedepsele componente, repuse în individualitatea, rezultă: o pedeapsă de 1 an închisoare, o pedeapsă de 3 luni închisoare, ambele aplicate prin sentința penală nr. 30/20.02.2013 a Judecătoriei Mediaș definitivă prin nerecurare la 05.03.2013, respectiv o pedeapsă de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 327/16.06.2014 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin neapelare la 07.07.2014.
Potrivit dispozițiilor art. 44 din C.pen., există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.
Având în vedere acestea, instanța reține că infracțiunea de complicitate la înșelăciune se află în stare de pluralitate intermediară față de infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa de 3 luni închisoare, prin sentința penală nr. 30/20.02.2013 a Judecătoriei Mediaș definitivă prin nerecurare la 05.03.2013, întrucât aceasta a fost săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare. De asemenea, cuantumul celor două pedepse aplicate de 1 an închisoare, respectiv 3 luni închisoare, precum și cunatumul pedepsei rezultante de 1 an închisoare nu îndeplinesc condiția ca pedeapsa aplicată pentru primul termen al recidivei să fie mai mare de un an.
Mai mult, prin sentința penală nr. 327/16.06.2014 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin neapelare la 07.07.2014, inculpatul Suceveanu George-Alin a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare aflată în concurs real cu cele două infracțiuni pentru care a intervenit sentința penală nr. 30/20.02.2013 a Judecătoriei Mediaș.
Sub acest aspect se au în vedere dispozițiile art. 38 alin. (1) teza I C.pen. prin care se arată că există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
Astfel, prezenta infracțiune de complicitate la înșelăciune a fost săvârșită la data de 02.06.2014, anterior sentinței penale nr. 327/16.06.2014 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin neapelare la 07.07.2014, ceea ce atrage existența unui concurs real între infracțiunea de complicitate la înșelăciune și infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 9 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea efectivă de calcul a pedepsei, se au în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, prin care se arată că tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.
Având în vedere faptul că noua infracțiune de complicitate la înșelăciune a fost săvârșită sub imperiul noului C. pen., instanța urmează să facă aplicarea art. 44 alin. (2) C.pen,, potrivit căruia în caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni.
De asemenea, conform art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., în caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Astfel, în baza art. 44 alin. (2) și art. 39 alin.(1) lit. b) C.pen., instanța va contopi pedepsele de 1 an închisoare, 3 luni închisoare, 9 luni închisoare și de 1 an și 6 luni închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni la care se adaugă sporul de 8 luni închisoare, inculpatul Suceveanu George-Alin urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) C.pen., instanța va aplca pe lângă pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, alături de pedeapsa principală, în cuantum de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. 1, alin. 3 lit. a, alin. 5 C.pen., instanța urmează să aplice pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat care se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța va dispune executarea de către inculpatul Suceveanu George-Alin a pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare în regim de detenție, raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite și la periculozitatea acestuia reținute pe baza analizei anterioare.
În baza art. 72 C.pen. instanța va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive în cauză de la data de 02.06.2014 la zi.
Astfel, prin ordonanța de reținere din data de 06.06.2014 față de inculpatul Suceveanu George-Alin, s-a dispus măsura preventivă a reținerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 06.06.2014 ora 05.20, până la data de 07.06.2014 ora 05.20.
Prin încheierea din 06.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr. 6967/303/2014, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 06.06.2014 până la data de 05.07.2014, inclusiv.
Prin încheierea din data de 30.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr. 7891/303/2014, judecătorul de cameră preliminară a verificat în baza art. 207 alin. 4 din C.pr.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a dispus menținerea acestei măsuri față de inculpatul Suceveanu George-Alin.
Prin încheierea din data de 22.07.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr. 7891/303/2014, judecătorul de cameră preliminară a verificat în baza art. 207 alin. 6 din C.pr.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a dispus menținerea acestei măsuri față de inculpatul Suceveanu George-Alin.
La data de 31.07.2014, prin încheierea Judecătoriei Sector 6 București, în dosarul nr. 7891/303/2014, a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive conform art. 208 alin. (3) și (4) rap. la art. 207 alin. (4) din C.pr.pen. și s-a dispus menținerea acesteia față de inculpatul Suceveanu George-Alin.
De asemenea, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul dispunerii acestei măsuri se mențin, instanța, în baza art. 399 alin. (1) C.pr.pen, va menține măsura preventivă dispusă prin încheierea din data de 06.06.2014 a Judecătoriei Sector 6 București, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.50/06.06.2014.
În motivarea acestei soluții, instanța arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin cu privire la inculpat, privarea de libertate a acestuia fiind în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concluzie care decurge din criteriile oferite de art. 223 alin. (2) C.pr.pen, respectiv evaluarea gravității faptei și a circumstanțelor avute în vedere la condamnarea inculpatului.
Astfel, instanța va avea în vedere natura infracțiunii săvârșite și gravitatea deosebită a acesteia, ea aducând atingere relațiilor sociale referitoare la patrimoniul persoanei, realizată prin crearea unei false reprezentări a realității de natură a produce o puternică tulburare emoțională persoanelor vătămate – alese în mod intenționat din categoria persoanelor în vârstă, și menținerea acestora, de către participanți, în această stare, pe tot parcursul săvârșirii infracțiunii, pentru a se profita de starea de șoc și teama victimelor în scopul obținerii în mod ilicit de sume de bani. Modul concret de comitere (în mod organizat, existând o coordonare între trei persoane), circumstanțelor personale ale inculpatului (ușurința cu care inculpatul a aderat la planul infracțional și persistența în executarea acestuia, ceea ce denotă o sfidare gravă a normelor sociale), precum și din reacția publică față de amploarea actuală a faptelor contra patrimoniului, dovedesc un nivel ridicat de pregătire a săvârșirii infracțiunilor, persistența rezoluției infracționale și o sfidare gravă a normelor sociale.
Față de împrejurările reale și circumstanțele personale ale inculpatului, lăsarea în libertate a acestuia ar genera ar genera un sentiment de puternică insecuritate socială pentru toate persoanele și ar crea, având în vedere numărul mare al celor care se află în prezent în astfel de situații coroborat cu repetarea de cel puțin două ori a aceluiași act material de către inculpat în aproximativ 5 minute, un sentiment de insecuritate colectivă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului ia în considerare acest element al pericolului pentru ordinea publică, în raport de prevederile art. 5 parag. 3., în circumstanțe excepționale și atunci când acest pericol este real și dovedit, nefiind legitim decât în măsura în care persistă în timp. Acest element nu ar putea fi apreciat ca fiind pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică (cauza Lettelier c. Franței, paragraful 51).
Cu privire la principiul subsidiarității luării măsurii arestării preventive, în cauza de față se constată că o altă măsură preventivă nu poate avea ca efect înlăturarea stării de pericol social pentru ordinea publică, deoarece orice lăsare a inculpatului în libertate presupune o menținere a unui pericol real și viitor pentru ordinea publică. Instanța reține că modalitatea de săvârșire a faptelor, relevă că orice altă măsura preventivă este insuficientă pentru înlăturarea riscului pe care inculpatul îl reprezintă pentru membrii societății.
Față de cele menționate anterior, instanța constată că măsura arestării preventive tebuie menținută, întrucât subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
Pe latură civilă, se reține că persoana vătămată Păunescu Maria s-a constituit parte civilă în prezentul proces penal cu suma de 3 700 de lei, reprezentând prejudiciul material produs prin comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, precum și suma de 8 000 euro, cu titlu de daune morale.
Sub acest aspect, instanța reține că potrivit art. 19 alin. (1) C.pr.pen., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Astfel, conform art. 1357 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Prejudiciul poate fi patrimonial și moral. Prin prejudiciu patrimonial se înțelege prejudiciul material, iar prejudiciu moral poate fi urmare a unei suferințe de ordin afectiv.
În ceea ce privește prejudiciul material cauzat prin săvârșirea infracțiunii, instanța reține existența unui daune materiale certe în dauna părții civile constând în suma de bani în cuantum de 3 700 lei.
Pe baza probatoriului administrat în cauză, inculpatul Suceveanu George-Alin, în urma inducerii în eroare a părții civile, realizată de autori necunoscuți, a intrat în posesia sumei totale de 3 700 lei, prin două acte materiale. În concluzie, părții civile Păunescu Maria i-a fost cauzat un prejudiciu material total de 3 700 lei, iar potrivit art. 1385 alin. 1 C.civ., prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Instanța urmează să dispună obligarea inculpatului Suceveanu George-Alin la plata către partea civilă Păunescu Maria a sumei de 3700, cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciul material produs prin săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
Referitor la repararea prejudiciului moral, instanța constată că suma solicitată de partea civilă Păunescu Maria, și anume 8 000 euro, nu este rezonabilă în raport cu infracțiunea săvârșită.
Raportat la împrejurările și modul concret de săvârșire a infracțiunii, se reține că partea civilă a suferit o tulburare emoțională semnificativă. Menținerea în eroare pe tot parcursul săvârșirii infracțiunii, precum și caracterul falsei reprezentări a realității, și anume producerea unui accident de către fiica sa, au generat un puternic impact afectiv. De asemenea, la evaluarea daunelor morale suferite se are în vedere și vârsta părții civile Păunescu Maria, precum și starea de șoc produsă, aspecte favorabile pentru comiterea infracțiunii.
Cu toate acestea, cunatumul daunelor morale solicitate, depășește nivelul optim al reparației prejudiciului în integralitate. Se are în vedere faptul că partea civilă nu a depus niciun fel de diligențe pentru verificarea faptelor prezentate ca adevărate și nu a acționat într-un cadru legal raportat la circumstanțele prezentate de către participanții la săvărșirea infracțiunii. Mai mult, invocarea unei suferințe ulterioare nu este justificată având în vedere că starea de inducere în eroare a încetat imediat după consumare infracțiunii, fiica părții civile luând legătura cu aceasta. Starea de boală preexistentă nu atrage reținerea unui prejudiciu moral în cuantumul solicitat de partea civilă, iar agravarea acesteia prin suferirea unor atacuri de panică nu a fost probată de către partea civilă prin niciun mijloc de probă. În acest sens se au în vedere prevederiile art. 249 din Codul de procedură civilă prin care se arată că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege, iar în cazul concret, existența unei stări de boală, precum și agravarea acesteia nu sunt incluse în categoria cazurilor exonerate de probă.
Din rațiunile expuse, instanța va obliga inculpatul Suceveanu George-Alin la plata daunelor morale către partea civilă Păunescu Maria, în cuantum de 1 000 lei
Instanța constată că persoana vătămată Păunescu Maria nu a solicitat cheltuieli judiciare.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 386 C.proc.pen, respinge cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. 1, 2 C.pen. în infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă continuată prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. 1, 2 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen..
În baza art. 48 rap. la art. 244 alin. 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. condamnă inculpatul Suceveanu George – Alin, fiul lui natural și Magdalena, născut la data de 27.11.1992 în Iași, județ Iași, CNP [anonimizat], cetățean român, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii medii, liber profesionist, cu domiciliul în Rădăuți, str. Petru Rareș nr. 14, sc. B, et. 4, ap. 65, județ Suceava, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, comisă la data de 02.06.2014.
În baza art. 67 alin.1 rap. la art. 66 alin.1 lit. a și b C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Constată că de la data săvârșirii faptei și până la pronunțarea prezentei sentințe penale, față de inculpatul Suceveanu George-Alin, a fost pronunțată sentința penală nr. 327/16.06.2014 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin neapelare la 07.07.2014, prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an și 1 lună, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 3 ani și o lună.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și art. 85 alin.1 C.pen.1969, anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 1 an și 1 lună dispusă prin sentința penală nr. 327/16.06.2014 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin neapelare la 07.07.2014.
Descontopește pedeapsa rezultantă de un 1 și 1 lună aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 327/16.06.2014 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin neapelare la 07.007.2014, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor astfel: o pedeapsă de 1 an închisoare, o pedeapsă de 3 luni închisoare, ambele aplicate prin sentința penală nr. 30/20.02.2013 a Judecătoriei Mediaș definitivă prin nerecurare la 05.03.2013, respectiv o pedeapsă de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 327/16.06.2014 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin neapelare la 07.07.2014.
Constată că infracțiunea de complicitate la înșelăciune comisă la data de 02.06.2014 se află în stare de pluralitate intermediară față de infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa de 3 luni închisoare, prin sentința penală nr. 30/20.02.2013 a Judecătoriei Mediaș definitivă prin nerecurare la 05.03.2013.
Constată că infracțiunea de complicitate la înșelăciune comisă la data de 02.06.2014 se află în concurs real cu infracțiunea pentru care i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 9 luni închisoare prin sentința penală nr. 327/16.06.2014 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin neapelare la 07.07.2014.
În baza art. 44 alin. 2 și art. 39 alin.1 lit b) C.pen. contopește pedepsele de 1 an închisoare, 3 luni închisoare, 9 luni închisoare și de 1 an și 6 luni închisoare, aplicând inculpatului o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. 1 C.pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, alături de pedeapsa principală, în cuantum de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. 1, alin. 3 lit. a, alin. 5 C.pen., aplică pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat care se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 399 alin. 1 C.proc.pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului Suceveanu George-Alin, dispusă prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sector 6 București la data de 06.06.2014, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 50/06.06.2014.
În baza art. 72 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință durata reținerii și arestării preventive de la 06.06.2014 la zi.
În baza art. 397 rap. la art. 19 și art. 25 C.pr.pen, coroborat cu art. 1357 C. civ., admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Păunescu Maria, domiciliată în București, str. Drumul Taberei nr. 55, bl. R 5, sc. A, et. 3, ap. 13, sector 6, și obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 3700 lei cu titlu de daume materiale și a sumei de 1000 lei cu titlu de daume morale.
Constată că persoana vătămată nu a solicitat cheltuieli judiciare.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1500 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
2. Sentință de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. a) C.pen.
Fișa dosarului
FIȘA DOSARULUI
nr. 7630/303/2014
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată
Redactare Sentință
DOSAR NR. 7630/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a fost reprezentat de procuror QW.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul NAYDENOV GEORGI YORDANOV, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 alin. 1 – art. 234 alin. 1 lit. a C.pen..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul Naydenov Georgi Yordanov, personal, asistat de avocat substituent/din oficiu Chiorașcu Adina (în baza delegației de substituire emise la data de 01.09.2014 de avocat substituit/din oficiu Banu Ioana – cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 18810/23.06.2014, aflată la fila 9 dosar) și de interpret de limbă bulgară Velciov Luca Francisc, cu autorizația nr. 9902 emisă de Ministerul Justiției și martorul Mădăran Dan-Dumitru, lipsind partea civilă Durbăcea Alexandru.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că mandatul de aducere emis pe numele martorului Mădăran Dan-Dumitru a fost executat; înainte de începerea ședinței de judecată, organele de executare din cadrul Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București au depus procesul-verbal întocmit ca urmare a imposibilității de executare a mandatului de aducere emis pe numele părții civile Durbăcea Alexandru;
Instanța în conformitate cu disp. art. 373 alin. 1 C.proc.pen. dispune ca martorul Mădăran Dan-Dumitru să părăsească sala de ședință și îi pune în vedere să nu se îndepărteze fără încuviințarea sa.
Instanța aduce la cunoștință inculpatului prevederile art. 374 alin. 2 C.proc.pen., în sensul că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și cu privire la dreptul de a adresa întrebări părții civile și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește că este necesar.
Inculpatul Naydenov Georgi Yordanov nu dorește să dea o altă declarație în cauză, recunoscând fapta.
Manifestarea de voință a inculpatului este consemnată în scris, declarația fiind semnată și atașată la dosar.
Instanța dispune ca martorul Mădăran Dan-Dumitru să revină în sala de ședință, după care, în temeiul art. 381 C.proc.pen., cu respectarea dispozițiilor art. 119-123 C.proc.pen., procedează la ascultarea acestuia, declarația sa fiind citită, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța pune în discuție inutilitatea probei constând în audierea părții civile Durbăcea Alexandru, față de probatoriul deja administrat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu constatarea inutilității administrării probei constând în audierea părții civile Durbăcea Alexandru, parte ce deja a fost audiată în cursul urmăririi penale.
Avocatul inculpatului Naydenov Georgi Yordanov este de acord cu aspectul pus în discuție.
Instanța, în temeiul art. 383 alin. 3 C.proc.pen. constată că proba testimonială privind audierea părții civile Durbăcea Alexandru este inutilă în soluționarea prezentei cauze, sens în care dispune ca această probă să nu mai fie administrată față de împrejurarea că partea civilă nu a constatat în mod direct ceea ce s-a întâmplat între martor și inculpat, inculpatul făcând precizări doar cu privire la presupusa faptă de amenințare.
Reprezentantul Ministerului Public și avocatul inculpatului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța în temeiul art. 387 alin. 2 C.proc.pen. declară terminată cercetarea judecătorească și în conformitate cu disp. art. 388 C.proc.pen., acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită condamnarea inculpatului Naydenov Georgi Yordanov pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 alin. 1 – art. 234 alin. 1 lit. a C.pen..
În temeiul art. 67 C.pen. solicită aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.. În temeiul art. 65 C.pen. solicită aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen..
În temeiul art. 399 C.proc.pen. solicită menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 72 C.pen., solicită deducerea din pedeapsa închisorii, perioada în care acesta a fost reținut și arestat preventiv, de la data de 01.06.2014 la zi.
Pe latura civilă a cauzei, în temeiul art. 397 C.proc.pen. raportat la art. 19 C.proc.pen., solicită admiterea acțiunii civile formulate de partea civilă Durbăcea Alexandru și obligarea inculpatului la plata sumei de 650 lei.
În temeiul art. 112 alin. 1 lit. b C.pen., solicită confiscarea briceagului ridicat conform dovezii aflate la dosar, și în temeiul art. 272 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 274 alin. 1 C.proc.pen. obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocatul inculpatului arată că inculpatul recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, sens în care reiterează cererea de reținere a beneficiului art. 396 alin. 10 C.proc.pen.. Potrivit art. 396 alin. 2 C.proc.pen. solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum redus, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, împrejurarea că inculpatul recunoaște fapta și o regretă, dorește să despăgubească partea civilă care și-a recuperat bunurile.
De asemenea, solicită să fie avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care într-adevăr a mai săvârșit o infracțiune de furt, însă în urmă cu aproximativ 9 ani, de la aceea dată inculpatul reintegrându-se în societate și și-a câștigat existența în mod corespunzător, lucrând în diverse domenii. Concluzionează că o pedeapsă al cărei cuantum va fi unul redus își va atinge scopul prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât inculpatul are educația necesară pentru a conștientiza gravitatea faptei săvârșite și ca pe viitor să adopte un comportament corect.
Instanța în temeiul disp.art.389 C.proc.pen., acordă inculpatului ultimul cuvânt.
Inculpatul Naydenov Georgi Yordanov, personal, regretă cele întâmplate. Recunoaște în totalitate fapta și solicită clemență, fiind pentru prima dată în România. Precizează că nu va mai săvârși fapte de natură penală. În concluzie, solicită aplicarea unei pedepse mai blânde.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza dispozițiilor art. 391 C.pr.pen.,
DISPUNE:
Stabilește termen pentru pronunțare la data de 18.09.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Dosar penal nr. 7630/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA PENALĂ NR.
ȘEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 18.09.2014
PRESEDINTE : – JUDECATOR XY
GREFIER : WV
Ministerul Public a fost reprezentat la termenul când au avut loc dezbaterile de procuror – ZW din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București.
Pe rol pronunțarea sentinței în cauza privind pe inculpatul NAYDENOV GEORGI YORDANOV trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 6767/P/2014 din data de 19.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București pentru infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. a) C.pen..
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.09.2014 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care – având nevoie de timp pentru a delibera – a fost amânată pronunțarea sentinței pentru astăzi, 18.09.2014, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 6767/P/2014 din data de 19.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.06.2014 sub număr de dosar 7630/303/2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului NAYDENOV GEORGI YORDANOV pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. a) C.pen..
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că inculpatul Naydenov Georgi Yordanov, în data de 30.05.2014, în jurul orei 14:35, în timp ce se afla în parcarea complexului comercial Practiker Militari, a sustras o borsetă și o trusă de scule de pe bancheta autoturismului marca Opel Corsa cu numărul de înmatriculare B-91-BIJ, aparținând părții civile Durbăcea Alexandru. Acesta din urmă a observat dispariția bunurilor și l-a surprins pe inculpat în apropierea autoturismului, moment în care a strigat după acesta să se oprească, însă inculpatul a fugit spre ieșirea din parcare, abandonând bunurile sustrase. Martorul Mădărau Dan Dumitru, agent de pază angajat în cadrul S.C. Private Security S.R.L și care asigura paza și supravegherea parcării din complexul comercial Militari, a observat că partea civilă aleargă după inculpat, strigând că i s-au furat bunurile din autoturism, astfel că s-a îndreptat către inculpat pentru a-l opri. Ajungând la mică distanță față de inculpat, martorul a încercat să-l oprească, însă inculpatul a scos un briceag din buzunarul hainei și a încercat să-l lovească. În acel moment, martorul s-a retras pentru a se feri și a pulverizat cu sprayul lacrimogen în direcția inculpatului, fără a avea vreun efect asupra acestuia. Inculpatul a continuat să-l amenințe pe martor cu briceagul, moment în care, simțindu-se în pericol, acesta s-a retras, iar inculpatul a reușit să fugă, îndreptându-se către B-dul. Iuliu Maniu.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de constatare (f. 7), declarații persoana vătămată (f. 10, 11-12), declarații inculpat (f. 76-80, 84-85), proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă foto (f.14, 15-18), declarații martor Mădărau Dan Dumitru (fl. 28, 31-31), proces-verbal de vizionare a înregistrării video și suport electronic cuprinzând înregistrare video (f. 21), proces-verbal de identificare a persoanei din grup și planșă fotografică (f. 34-36), proces-verbal de identificare a obiectelor și planșă fotografică (f. 40-44), proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și de efectuare a controlului corporal (f. 45-49).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 21.07.2014, rămasă definitivă la data de 25.07.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin (4) din C.pr.pen. raportat la art. 396 alin (10) din C.pr.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. (4) din C.pr.pen. Prin încheierea din data de 04.09.2014, instanța a respins cererea formulată de inculpat de soluționare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind ca nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4) din C.pr.pen., în sensul că deși inculpatul a recunoscut sustragerea bunurilor și actele de amenințare ulterioare, cu privire la aceste din urmă acte, inculpatul nu a recunoscut în totalitate situația de fapt reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instaței.
În cursul cercetării judecătorești, la cererea inculpatului, a fost administrată următoarea probă de la urmărirea penală ce a fost contestată: declarație martor Mădărau Dan Dumitru, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată dosarului cauzei (f.53-54).
Din oficiu, instanța a dispus administrarea următoarelor probe efectuate în cursul urmăririi penale: audierea inculpatului Naydenov Georgi Yordanov (f. 51), audierea părții civile Durbăcea Alexandru și audierea martorului Mădărau Dan Dumitru (f. 53-54)
Nefiind contestate de părți, probele constând în: proces verbal de constatare (f. 7), proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă foto (f.14, 15-18), proces-verbal de vizionare a înregistrării video și suport electronic cuprinzând înregistrare video (f. 21), proces-verbal de identificare a persoanei din grup și planșă fotografică (f. 34-36), proces-verbal de identificare a obiectelor și planșă fotografică (f. 40-44), proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și de efectuare a controlului corporal (f. 45-49)., nu au fost readministrate, dar au fost puse în dezbaterea contradictorie a părților conform art. 374 alin. (7) din C.pr.pen., astfel încât vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Cu privire la proba constând în audierea părții civile Durbăcea Alexandru, dispusă din oficiu de către instanță, după ce a ascultat concluziile procurorului și ale inculpatului, în baza art. 383 alin. (2) din C.pr.pen., instanța a dispus ca această probă să nu mai fie readministrată, apreciind că nu mai este necesară soluționării cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 30.05.2014, în timp ce se afla în parcarea centrului comercial Practiker Militari, inculpatul Naydenov Georgi Yordanov a sustras de pe bancheta autoturisului marca Opel Corsa cu numărul de înmatriculare B-91-BIJ aparținând părții civile Durbăcea Alexandru, o borsetă și o trusă de scule a căror valoare totală este de 650 de lei.
Inculpatul a fost surpins de partea civilă în timp ce părăsea locul din apropierea autoturismului și a strigat după acesta să se oprească, însă inculpatul a alergat către ieșirea din parcare, abandonând bunurile sustrase.
Ca urmare a strigătele de ajutor, martorul Mădărau Dan Dumitru a alergat după inculpat spunându-i să se opească, ceea ce s-a și întâmplat, însă inculpatul a scos din buzunarul hainei un briceag pe care l-a îndreptat către martor.
Inculpatul a exercitat amenințări către martorul care a încercat să îl oprească, îndreptând brigeagul către acesta.
Pentru a se apăra, martorul Mădărau Dan Dumitru a pulverizat cu sprayul lacrimogen din dotarea sa, însă încercarea sa a rămas fără rezultat. În urma acestei încercări, inculpatul a exercitat un alt gest de amenințare cu briceagul înspre martor. Aflat în pericol, martorul s-a retras, moment în care inculpatul a fugit în direcția B-dului Iuliu Maniu.
Astfel, din declarația părții civile Durbăcea Alexandru (f. 10) coroborată cu declarația inculpatului Naydenov Georgi Yordanov (f. 78) reiese faptul că la data de 30.05.2014, în timp ce se afla în parcarea centrului comercial Practiker Militari, inculpatul Naydenov Georgi Yordanov a sustras de pe bancheta autoturisului marca Opel Corsa cu numărul de înmatriculare B-91-BIJ aparținând părții civile Durbăcea Alexandru, o borsetă și o trusă de scule a căror valoare totală este de 650 de lei.
Din cuprinsul acelorași declarații instanța reține că împrejurarea că la ieșirea din centrul comercial, partea civilă s-a îndreptat către autoturismul său aflat în parcare și a observat o avarie la roata autoturismului. În timp ce încerca să repare defecțiunea a observat că bunurile sale nu se mai aflau în interiorul autoturismului, moment în care l-a surprins pe inculpat în apropierea autoturismului și a strigat după acesta să se oprească, însă inculpatul a alergat către ieșirea din parcare.
De asemenea, aspectul că inculpatul a abandonat bunurile sustrase și a continuat să alerge spre ieșirea din parcare, timp în care partea civilă striga că i s-au furat bunurile din autoturism, sunt confirmate prin declarația martorului Mădărau Dan Dumitru (f. 28), agent de pază angajat în cadrul S.C. Private Security S.R.L, care asigura paza și supravegherea parcării din complexul comercial Militari care se coroborează cu declarația părții civile (f. 11) și cu declarația inculpatului (f. 78).
Din coroborarea declarației martorului Mădărau Dan Dumitru (f. 32) cu cele cuprinse în procesul-verbal de vizionare a înregistrării video și suportul electronic cuprinzând înregistrarea video (f. 21) rezultă că martorul a observat că partea civilă aleargă după inculpat și strigă că i s-au furat bunurile, astfel că a pornit în prinderea inculpatului.
Conform dovezii seria H nr. 0119181 (f.49) și a procesul-verbal de identificare a obiectelor și planșa fotografică (f. 40-44) inculpatul a scos din buzunarul hainei un briceag cu lamă rabatabilă de 7 cm pe care l-a îndreptat către martor ca urmare a faptului că, aflându-se la mică distanță de inculpat, martorul i-a spus acestuia să se oprească, astfel cum reiese din declarația martorului Mădărau Dan Dumitru (f. 32).
Instanța va înlătura declarațiile inculpatului Naydenov Georgi Yordanov date în faza de urmărire penală (f. 78, 85) prin care acesta susține că nu a exercitat niciun fel de amenințare la adresa martorului Mădărau Dan Dumitru, deoarece aceste aspecte vin în contradicție cu declarația inculpatului dată în faza de judecată prin care recunoaște exercitarea unor acte de amenințare (f.69) și cu aspectele menținonate în declarația martorului Mădărau Dan Dumitru (f. 32).
Mai mult, ca urmare a identificării obiectelor de către martorul Mădărau Dan Dumitru (f.40-44), acesta a recunoscut briceagul găsit asupra inculpatului cu ocazia efectării controlului corporal (f. 49), ca fiind cel folosit de către inculpat pentru amenințarea sa.
Din cuprinsul declarației martorului Mădărau Dan Dumitru (f. 32) și al declarației inculpatului (f.69), instanța reține că, fiind amenințat de inculpat, martorul s-a îndepărtat, moment în care a pulverizat cu sprayul lacrimogen din dotarea sa, însă acesta nu a avut niciun efect, inculpatul exercitând un alt gest de amenințare cu briceagul înspre martorul Mădărau Dan Dumitru. Aflat în pericol, martorul s-a retras, moment în care inculpatul a fugit în direcția B-dului Iuliu Maniu.
Situația de fapt reținută este confirmată de mențiunile cuprinse în procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.14) și reiese din planșa fotografică (f.15-18). De asemenea, partea civilă Durbăcea Alexandru, cu ocazia desfășurării recunoașterii persoanei din grup (f. 34-36), l-a identificat pe numitul Naydenov Georgi Yordanov ca fiind persoana care în data de 30.05.2014, i-a sustras bunurile de pe bancheta din spate a autorturismului proprietate personală.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare (f.7), declarații parte civilă (f. 10, 11-12), declarații inculpat (f. 68-69, 76-80, 84-85), proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă foto (f.14, 15-18), declarații martor Mădărau Dan Dumitru (fl. 28, 31-31), proces-verbal de vizionare a înregistrării video și suport electronic cuprinzând înregistrare video (f. 21), proces-verbal de identificare a persoanei din grup și planșă fotografică (f. 34-36), proces-verbal de identificare a obiectelor și planșă fotografică (f. 40-44), proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și de efectuare a controlului corporal (f. 45-49), cazier judiciar (f. 59-61).
În drept, fapta inculpatului Naydenov Georgi Yordanov, constând în aceea că la data de 30.05.2014, în jurul orei 14:35, în timp ce se afla în parcarea spațiului comercial Practiker Militari, a sustras o borsetă și o trusă de scule de pe bancheta autoturismului marca Opel Corsa cu numărul de înmatriculare B-91-BIJ aparținând părții civile Durbăcea Alexandru, fără consimțământul acestuia, cu intenție, urmată de amenințarea cu un cuțit a martorului Mădărau Dan Dumitru, pentru a-și asigura scăparea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. a) C.pen..
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. a) C.pen, instanța reține că elementul material este format din două activități infracționale: pe de o parte acțiunea de luare pe nedrept a unui bun mobil din posesia unei persoane fizice, fără consimțământul acesteia, iar pe de altă parte: amenințarea săvârșită pentru ca inculpatul să-și asigure scăparea.
În ceea ce privește acțiunea de luare pe nedrept, incupatul Naydenov Georgi Yordanov a sustras bunurile părții civile Durbăcea Alexandru, bunuri care se aflau pe bancheta autoturismului său – proprietate personală și care constau într-o borsetă și o trusă de scule, astfel a existat o împosedare a inculpatului și o deposedare a părții civile, fără consimțământul acestia din urmă, bunurile trecând în mod efectiv în posesia inculpatului Naydenov Georgi Yordanov. Faptul că, ulterior faptei de sustragere, inculpatul a abandonat bunurile, nu este de natură a atrage săvârșirea faptei în forma tentativei, întrucât elementul material al infracțiunii de tâlhărie calificată a fost săvârșit în forma sa consumată ca urmare a intrării bunurilor în posesia inculpatului.
Referitor la cea de-a doua activitate infracțională, constând în amenințarea martorului Mădărau Dan Dumitru cu un cuțit pentru ca inculpatul să-și asigure scăparea, instanța reține că, în sensul lit.a) din alin. (1) al art. 234 C.pen, făptuitorul poate folosi pentru amenințare o armă asimilată, astfel cum este prevăzut la art. 179 alin. (2) din C.pen, potrivit căruia sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac.
Astfel, se reține că inculpatul Naydenov Georgi Yordanov a folosit cuțitul pentru a-l amenința pe martorul Mădărau Dan Dumitru, acest cuțit fiind atât folosit, cât și văzut de persoana amenințată, ceea ce este de natură să atragă îndeplinirea condiției prevăzute de lege în ceea ce privește armele asimilate. De asemenea, acțiunea de amenințare a constat în fapta inculpatului Naydenov Georgi Yordanov de intimidare a martorului, exercitată în mod direct și explicit, faptă prin care s-ar fi putut produce un prejudiciu material, determinat, împotriva sa.
Acțiunea de intimidare exercitată de către inculpat a fost susceptibilă de a produce o stare de temere pentru martorul Mădărau Dan Dumitru, prin folosirea unui cuțit, astfel cum în fapt s-a întâmplat.
Urmarea imediată a infracțiunii săvârșite de inculpatul Naydenov Georgi Yordanov constă în atingerea relațiilor sociale create în jurul proprietății și în jurul libertății psihice a persoanei, în mod adiacent.
În concret, urmarea imediată constă în deposedarea părții civile de bunurile sustrase și împosedarea inculpatului. Această urmare are ca efect existența unui prejudiciu adus părții civile Durbăcea Alexandru, constând în valoarea bunurilor sustrase evaluate la suma de 650 de lei.
În mod subsidiar, urmarea imediată a infracțiunii săvârșite constă în starea de pericol cu privire la libertatea psihică, creată prin amenințarea cu un cuțit a subiectului pasiv Mădărau Dan Dumitru de către inculpat.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material prezentat anterior și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. Intenția directă a inculpatului Naydenov Georgi Yordanov rezultă din modul de operare, și anume a urmărit sustragerea bunurilor din autoturismul marca Opel Corsa, profitând de neatenția părții civile. Scopul săvârșirii faptei de tâlhărie calificată a fost de a-și însuși bunurile sustrase. De asemenea, acțiunea de amenințare cu un cuțit a fost exercitată în scopul asigurării scăpării ulterior săvârșirii faptei de furt.
Astfel, fapta inculptului s-a produs în forma consumată a infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. a) din C.pen.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din C.pen, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta , starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța reține că inculpatul Naydenov Georgi Yordanov a săvârșit infracțiunea de tâlhărie calificată prin sustragerea bunurilor părții civile, urmată de amenințarea cu un cuțit a martorului Mădărau Dan Dumitru pentru a-și asigura scăparea. Această faptă a fost comisă într-un loc public, și anume în parcarea centrului comercial Practiker Militari, la ora 14:35. Aspectele referitoare la împrejurările comiterii faptei, în timpul zilei și într-un loc aglomerat, denotă dezinhibiția inculpatului de natură a confirma o periculozitate sporită a acestuia. Mai mult, folosirea unui cuțit pentru amenințarea martorului Mădărau Dan Dumitru sporește gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului. Acest element de agravare a răspunderii penal este prevăzut de către legiuitor prin pedepsirea mai aspră a infracțiunilor de tâlhărie, atunci când sunt comise prin folosirea unei arme, fapta inculpatului Naydenov Georgi Yordanov fiind pedepsită de legea penală cu o pedeapsă cuprinsă între 3 și 10 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi.
Prejudiciul material cauzat părții civile prin sustragerea bunurilor sale în valoare totală de 650 de lei, nu este de natură a diminua caracterul periculos al faptei săvârșite. Deși inculpatul a abandonat bunurile sustrase la scurt timp după intrarea acestora în posesia sa, acțiunea de furt a fost săvârșită în forma sa consumată. Această urmare a faptei inculpatului, coroborată cu starea de temere produsă prin amenințarea cu un cuțit sunt suficiente pentru a justifica reținerea unei gravități sporite a infracțiunii săvârșite.
Prin incriminarea infracțiunii de tâlhărie calificată s-a avut în vedere protejarea valorilor sociale privitoare la patrimoniul persoanei, dar și a libertății psihice a acesteia, raportat la cauza de față. Nu este de neglijat caracterul complex al urmării produse prin fapta inculpatului Naydenov Georgi Yordanov de producerea a unui prejudiciu material în sarcina părții civile Durbăcea Alexandru și, în mod adiacent, de producere a unei stări ridicate de pericol privitoare la libertatea psihică a martorului Mădărau Dan Dumitru prin amenințarea cu un cuțit. Periculozitatea infractorului Naydenov Georgi Yordanov este în acest fel atrasă și de existența a doi subiecți pasivi ai infracțiunii săvârșite.
Instanța are în vedere aspectele rezultate din fișa de cazier a inculpatului Naydenov Georgi Yordanov din care rezultă faptul că acesta a fost condamnat anterior potrivit Codului penal al Republicii Bulgare pentru fapte de aceeași natură cu infracțiunea săvârșită. Frecvența sporită a acestora, faptul că după intervenirea unor hotărâri definitive de condamnare a inculpatului, acesta a persistat în comiterea faptelor prevăzute de legea penală, precum și aspectul referitor la comiterea lor în împrejurări și moduri asemănătoare, la intervale scurte de timp, confirmă succesiunea actelor materiale incriminate de legea penală desfășurate în condiții similare care conduc la determinarea comportamentului periculos al infractorului Naydenov Georgi Yordanov.
Inculpatul a avut pe parcursul desfășurării procesului penal o atitudine oscilantă reflectată în conținutul declarațiilor sale. Acesta nu a cooperat cu organele de urmărire penală, inițial nerecunoscând exitența vreunei amenințări exercitate asupra martorului Mădărau Dan Dumitru. Ulterior, în declarația dată în faza de judecată, inculpatul a recunoscut faptul existenței cuțitului, însă a negat folosirea amenințării pentru a-și asigura scăparea. Toate aceste declarații prin care inculpatul Naydenov Georgi Yordanov nu a recunoscut și nu a regretat fapta săvârșită așa cum a fost reținută de către organele de urmărire penală prin actul de sesizare al instanței vin în contradicție cu declarația dată în fața instanței prin care a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate. Cu privire la aceste aspecte, instanța reține degajarea inculpatului și oscilarea acestuia în recunoașterea faptelor săvârșite, precum și superficialitatea în înțelegerea gradului de pericol social produs.
În ceea ce privește nivelul de educație al inculpatului Naydenov Georgi Yordanov, se constată că, în prezent, deși este în vârstă de 37 de ani, acesta este necăsătorit și nu are un loc de muncă stabil, având ca efect neînregistrarea unui venit constant, aspecte aflate în legătură directă cu săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului.
În raport cu cele menționate anterior privitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitate inculpatului, în baza art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. a) C.pen., instanța va condamna pe inculpatul Naydenov Georgi Yordanov la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de 66 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani care va începe să curgă, conform art. 68 alin. (1) lit c), după executarea pedepsei închisorii, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Instanța, în baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) a) și b) C.pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța va dispune executarea de către inculpatul Naydenov Georgi Yordanov a pedepsei de 4 ani închisoare în regim de detenție, raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite și la periculozitatea acestuia reținute pe baza analizei anterioare.
În baza art. 72 C.pen. instanța va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive în cauză de la data de 01.06.2014 la zi.
Astfel, prin ordonanța de reținere din data de 01.06.2014, față de inculpatul Naydenov Georgi Yordanov, s-a dispus măsura preventivă a reținerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 01.06.2014, ora 02:15, până la data de 02.06.2014, ora 02:15.
Prin încheierea din 01.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr. 6602/303/2014, judecătorul de drepturi și libertăți a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile de la data de 01.06.2014 până la data de 30.06.2014, inclusiv.
Prin încheierea din data de 24.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr. 7630/303/2014, judecătorul de cameră preliminară a verificat în baza art. 207 din C.pr.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a dispus menținerea acestei măsuri față de inculpatul Naydenov Georgi Yordanov.
La data de 21.07.2014, prin încheierea Judecătoriei Sector 6 București, în dosarul nr. 7630/303/2014, a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive conform art. 208 alin. (3) și (4) rap. la art. 207 alin. (4) din C.pr.pen. și s-a dispus menținerea acesteia față de inculpatul Naydenov Georgi Yordanov.
Apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul dispunerii acestei măsuri se mențin, instanța, în baza art. 399 alin. (1) C.pr.pen, va menține măsura preventivă dispusă prin încheierea din data de 01.06.2014 a Judecătoriei Sector 6 București.
În motivarea acestei soluții, instanța arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin cu privire la inculpat, privarea de libertate a acestuia fiind în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concluzie care decurge din criteriile oferite de art. 233 alin. (2) C.pr.pen, respectiv evaluarea gravității faptei și a circumstanțelor avute în vedere la condamnarea inculpatului.
Astfel, instanța va avea în vedere natura infracțiunii săvârșite și gravitatea deosebită a acesteia, ea aducând atingere relațiilor sociale referitoare atât la patrimoniul persoanei, cât și la libertatea psihcă a acesteia. În ceea ce privește proporționalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului cu gravitatea faptelor săvârșite, se constată că inculpatul a dat dovadă de dezinhibiție și a acționat într-un loc aglomerat fără ezitare, fapt ce evidențiază gravitatea și amploarea faptei comise. Fiind înarmat cu un cuțit și exercitând amenințări asupra unei persoane, acesta nu a dat curs solicitării martorului de a înceta activitatea infracțională. Prin acest mod de comportare, se crează o stare de temere asupra ordinii publice, care aflată în legătură cu împrejurările comiterii faptei, produce un sentiment de insecuritate și justifică menținerea inculpatului în stare de arest preventiv. Referitor la circumstanțele sale personale, lipsa unui loc de muncă stabil care să asigure constanța unui venit material, precum și existența comiterii în trecut a mai multor fapte asemănătoare, la intervale scurte de timp, atrag existența stării de pericol social creată prin comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului ia în considerare acest element al pericolului pentru ordinea publică, în raport de prevederile art. 5 parag. 3., în circumstanțe excepționale și atunci când acest pericol este real și dovedit, nefiind legitim decât în măsura în care persistă în timp. Tulburarea ordinii și liniștii publice a reprezentat o consecință a comiterii atât a acțiunii de furt, cât și a celei de amenințare cu un cuțit, sentimentul de revoltă și insecuritate creat în rândul persoanelor atestă în continuare existența pericolului social concret și viitor pentru ordinea publică.
Cu privire la principiul subsidiarității luării măsurii arestării preventive, în cauza de față se constată că o altă măsură preventivă nu poate avea ca efect înlăturarea stării de pericol social pentru ordinea publică, deoarece orice lăsare a inculpatului în libertate presupune o menținere a unui pericol real și viitor pentru ordinea publică, iar măsura arestării la domiciliu nu și-ar putea atinge scopul urmărit prin aplicarea sa având în vedere că inculpatul nu are un domiciliu stabil pe teritoriul României.
Față de cele menționate anterior, instanța constată că măsura arestării preventive este legală și temeinică, precum și faptul că subzistă temeiurile care au stat la baza luarii acestei măsuri.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal, instanța urmează să dispună măsura confiscării speciale cu privire la bunul folosit la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, și anume cuțitul folosit de inculpatul Naydenov Georgi Yordanov pentru amenințarea martorului Mădărau Dan Dumitru aflat în custodia organelor de poliție sub Dovada seria H nr. 0119181.
Pe latură civilă, se reține că persoana vătămată Durbăcea Alexandru s-a constituit parte civilă în prezentul proces penal cu suma de 650 de lei, reprezentând prejudiciul material produs prin comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată de inculpatul Naydenov Georgi Yordanov. Sub acest aspect instanța reține că potrivit art. 20 alin. (5) lit. c) din C.pr.pen., partea civilă poate solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri bănești, dacă repararea în natură nu mai este posibilă. Astfel, se instituie caracterul subsidiar al reparației prejudiucului material prin echivalent bănesc, atunci când repararea în natură nu este posibilă.
De asemenea, în cuprinsul art. 19 alin. (5) din C.pr.pen. se prevede că repararea prejudiciului material se face potrivit dispozițiilor legii civile. Astfel, conform art. 1357 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. În acest sens, se vor avea în vedere și dispozițiile art. 249 din Codul de procedură civilă prin care se arată că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În concret, pe baza situației de fapt reținute anterior, se are în vedere faptul că, ulterior sustragerii borsetei și trusei de scule părții civile Durbăcea Alexandru, în urma observării inculpatului de către partea civilă, acesta a abandonat bunurile sustrase, partea civilă Durbăcea Alexandru intrând în posesia bunurilor sale. Prin urmare, trusa de scule și borseta, obiect principal al infracțiunii de tâlhărie calificată, au intrat în posesia părții civile, prejudiciul material produs prin săvârșirea faptei fiind reparat. Mai mult, susținerea părții civile, potrivit căreia între momentul luării bunurilor și abandonarea acestora, inculpatul a sustras din interiorul borsetei suma de 300 de lei, nu se are în vedere întrucât acesta nu a fost probată de către partea civilă prin niciun mijloc de probă. Consecință a acestor aspecte, instanța urmează să respingă acțiunea civilă formulată de partea civilă Durbăcea Alexandru, ca neîntemeiată.
În baza art. 274 alin. (1) C.pr.pen., instanța va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 800 lei. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție. Onorariul cuvenit interpretului de limbă bulgară, aferent unui număr de 6 ore, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. a) C.pen., condamnă inculpatul Naydenov Georgi Yordanov, fiul lui Iordan și Anghlina, născut la data de 13.07.1997, în Sofia, Republica Bulgaria cetățean bulgar, studii 12 clase, necăsătorit, fără ocupație, domiciliat în Republica Bulgaria, str. Beloslav, nr. 10, CNP: 7707132861, posesor al pașaportului nr. 382575507 la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În baza art. 67 alin. (1) C.pen., interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de 66 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani care va începe să curgă, conform art. 68 alin. (1) lit c), după executarea pedepsei închisorii, respectiv conform art. 68 alin.(2) C.pen.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) a) și b) C. pen., interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 72 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive în cauză de la data de 01.06.2014 la zi.
În baza art. 399 alin. (1) C.pr.pen., menține măsura arestării preventive față de inculpatul Naydenov Georgi Yordanov dispusă prin încheierea din data de 01.06.2014 a Judecătoriei Sector 6 București în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 47/01.06.2014
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal, dispune confiscarea specială a cuțitului aflat în custodia organelor de poliție conform dovezii seria H nr. 0119181.
În baza art. 397 rap. la art.19 C.pr.pen și art. 25 C.pr.pen coroborat cu art. 1357 din Codul civil, respinge acțiunea civilă exercitată de partea civilă Durbăcea Alexandru, ca neîntemeiată.
În baza art. 274 alin. (1) C.pr.pen. instanța obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 800 lei.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă bulgară, aferent unui număr de 6 ore, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei sentinței pentru reprezentantul Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București, inculpat Naydenov Georgi Yordanov și partea civilă Durbăcea Alexandru.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
3. Sentință de respingere a cererii de revizuire – art. 453 alin.1 lit. a) C.proc.pen..
Redactare Sentință
DOSAR nr. 8711/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a fost reprezentat de procuror Stoian Elena Cătălina.
Pe rol pronunțarea asupra căii extraordinare de atac a revizuirii, formulată de condamnatul revizuent NEACȘU NICOLAE, împotriva sentinței penale nr. 473/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr. 7820/303/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică de grefierul de ședință, nu a răspuns condamnatul revizuent.
Procedura de citare este legal îndeplinită – admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează fără citarea părților conform dispozițiilor art. 459 alin. 2 C.proc.pen..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință;
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de revizuire formulată de revizuentul Neacșu Nicolae.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de revizuire formulată de condamnatul revizuent Neacșu Nicolae ca inadmisibilă.
INSTANȚA
În baza dispozițiilor art.391 C.pr.pen., deliberarea și pronunțarea hotărârii vor avea loc la data de 25.09.2014,
DISPUNE:
Stabilește termen pentru pronunțare la data de 25.09.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
DOSAR nr. 8711/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a fost reprezentat de procuror Stoian Elena Cătălina.
Pe rol pronunțarea asupra căii extraordinare de atac a revizuirii, formulată de condamnatul revizuent NEACȘU NICOLAE, împotriva sentinței penale nr. 473/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr. 7820/303/2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța a stabilit termen pentru data de astăzi în vederea pronunțării hotărârii:
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza dispozițiilor art.391 C.pr.pen.,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 09.10.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR nr. 8711/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: ZV
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a fost reprezentat de procuror WV.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de revizuire, formulată de condamnatul revizuent NEACȘU NICOLAE împotriva sentinței penale nr. 473/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 7820/303/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1374/R din data de 26.07.2013 a Curții de Apel București – Secția a II a Penală.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța a stabilit termen la data de 25.09.2014 în vederea pronunțării hotărârii, moment la care având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 09.10.2014 și apoi pentru data de 10.10.2014 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Constată că prin cererea formulată, revizuentul Neacșu Nicolae a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 473/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 7820/303/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1374/R din data de 26.07.2013 a Curții de Apel București – Secția a II a Penală.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că prin sentința penală nr. 473/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, s-a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea, printre altele, a două infracțiuni de furt și a unei infracțiuni de violare de domiciliu din datele de 04.03.2012, 19.03.2012, respectiv 19.03.2012, fapte pe care acesta nu le-a săvârșit întrucât se afla în executarea unei pedepse, fiind arestat la data de 23.10.2007 și eliberat din Penitenciarul Jilava la data de 06.11.2012. De asemenea, acesta a susținut că pedeapsa aplicată prin respectiva hotărâre este foarte mare, inculpatul nefiind întrebat dacă dorește să urmeze procedura simplificată a judecării cauzei prevăzută de art. 320 ind. 1 C.p.pen, astfel a solicitat clasarea celor trei mandate și aplicarea unei pedepse de aproximativ 5 ani închisoare.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 473/31.05.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București a fost condamnat inculpatul Neacșu Nicolae la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i C.pen., o infracțiune de furt prevăzută de de art. 208 alin. 1 C.pen. și o infracțiune de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen., în concurs real și în stare de recidivă postcondamnatorie, reținându-se că în datele de 15.11.2012, 28.11.2012, 22.12. – 23.12.2012, 04.03. – 05.03.2013, 19.03.2013 a sustras bunuri din locuințele persoanelor vătămate Boboc Gabriela, Vărăceanu Elena, Rizea Victor Marius, Bornaz Culiță și a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate Tudor Elena.
Prin decizia penală nr. 1374/R din data de 26.07.2013 a Curții de Apel București – Secția a II a Penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Examinând în acest context prezenta cerere de revizuire, instanța precizează în prealabil că judecarea acesteia se realizează în două etape: admiterea în principiu și judecarea cauzei în fond.
Având în vedere faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual, stabilind anumite condiții pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Astfel, potrivit art. 452 alin. 1 Cod procedură penală, "hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă".
În concret, revizuentul Neacșu Nicolae a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 473/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 7820/303/2013. Instanța constată că prin decizia penală nr. 1374/R din data de 26.07.2013 a Curții de Apel București – Secția a II a Penală, a fost respinsă calea de atac formulată de revizuent, hotărârea rămânând definitivă.
Articolul 453 alin. 1 Cod procedură penală reglementează cazurile de exercitare a acestei căi de atac, prevăzând că "revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc neteminicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".
Totodată, așa cum rezultă din prevederile art. 455 și art. 456 C.proc.pen., legiuitorul a stabilit instanța competentă să soluționeze această cale extraordinară de atac, persoanele care au calitatea să formuleze o astfel de cerere, precum și anumite condiții de formă pe care trebuie să le îndeplinească cererea de revizuire și, în mod corelativ, sancțiunile ce intervin în cazul neîndeplinirii acestor condiții.
Sub acest aspect, se constată că prezenta cerere de revizuire a fost formulată de persoana condamnată Neacșu Nicolae, inculpat în dosarul penal nr. 7820/303/2013, prin urmare acesta îndeplinește condiția de parte în procesul penal.
Cu privire la termenul de introducere al prezentei cereri, potrivit art. 457 C.p.pen, cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, astfel că instanța are în vedere faptul că motivele invocate de revizuent sunt acelea potrivit cărora acesta nu este autorul infracțiunilor de furt și violare de domiciliu săvârșite la datele de 04.03.2012, 19.03.2012, respectiv 19.03.2012, precum și faptul că pedeapsa aplicată prin respectiva hotărâre este foarte mare, inculpatul nu a fost întrebat dacă dorește să urmeze procedura simplificată a judecării cauzei prevăzută de art. 320 ind. 1 C.p.pen, fiind necesară clasarea celor trei mandate și aplicarea unei pedepse de aproximativ 5 ani închisoare, motive favorabile revizuentului.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 456 alin. 2 și 3 C.proc.pen., cererea de revizuire se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia, și trebuie să se atașeze înscrisurile de care revizuentul înțelege să se folosească, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, respectiv în traducere efectuată de un traducător autorizat, atunci când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină.
Pe cale de consecință, raportat la motivul de revizuire potrivit căruia pedeapsa aplicată prin respectiva hotărâre este foarte mare, inculpatul nefiind întrebat dacă dorește să urmeze procedura simplificată a judecării cauzei prevăzută de art. 320 ind. 1 C.p.pen, instanța constată că potrivit sentinței penale nr. 473/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, la condamnarea inculpatului Neacșu Nicolae, s-a făcut aplicarea aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.pen..
Mai mult, cu privire la acest aspect, revizentul Neacșu Nicolae nu a arătat cazul de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia, motivul invocat neîncadrându-se în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. 1 C.p.pen..
De asemenea, susținerea revizuentului Neacșu Nicolae potrivit căreia pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 473/31.05.2013 este mult prea mare, nu constituie un motiv de revizuire, pe această cale extraordinară de atac neputându-se proceda la reinterpretarea probatoriului administrat în cauza penală și la o reindividualizare a pedepselor aplicate.
Prin prisma acestor considerente, instanța reține că nu este îndeplinită condiția prevăzută la art. art. 459 alin. 3 lit.c) C.p.pen., revizuentul nu a invocat temeiuri legale pentru redeschiderea procedurii penale.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de revizuire invocat, faptul că persoana condamnată Neacșu Nicolae nu a săvârșit cele a trei infracțiuni de furt și violare de domiciliu la datele de 04.03.2012, 19.03.2012, respectiv 19.03.2012, întrucât acesta se afla în executarea unei pedepse, fiind arestat la data de 23.10.2007 și eliberat din Penitenciarul Jilava la data de 06.11.2012, instanța reține că este incident art. 453 alin.1 lit. a) C.proc.pen., care prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc neteminicia hotărârii pronunțate în cauză.
Sub acest aspect, se au în vedere dispozițiile art. 459 alin. 3 lit.e) C.p.pen., prin care se arată că instanța urmeză să examineze dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea, conduc în mod evident, la stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
În mod concret, prin sentința penale nr. 473/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în cuprinsul considerentelor se analizează în mod distinct infracțiuniile săvârșite de către inculpatul Neacșu Nicolae. Astfel, cele trei infracțiuni cu privire la care revizuentul susține că nu acesta le-a săvârșit, sunt comise la datele de 04.03.2013, 19.03.2013, respectiv 19.03.2013, perioadă în care condamnatul Neacșu Nicolae se afla în stare de libertate. Acest ultim aspect rezultă din referatul depus dosarul cauzei (f. 26 dosarul nr. 7820/303/2013) potrivit căruia, la data de 06.11.2012, inculpatul Neacșu Nicolae a fost liberat condiționat ca urmare a sentinței penale nr. 2891/31.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 532 zile.
Instanța reține că este evidentă eroarea materială cuprinsă în minută și în dispozitivul sentinței penale nr. 473/31.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, prin care se arăta că cele trei infracțiuni cu privire la care s-a formulat cerere de revizuire au fost săvârșite la datele de 04.03.2012, 19.03.2012, respectiv 19.03.2012.
În acest sens, prin încheierea din data de 10.10.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, în dosarul nr. 7820/303/2013, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minută și în dispozitivul sentinței penale nr. 473/31.05.2013, în sensul că se va condamna inculpatul Neacșu Nicolae pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i C.pen., comisă la data de 04.03.2013, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de de art. 208 alin. 1 C.pen., comisă la data de 19.03.2013 și pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen., comisă la data de 19.03.2013, iar nu la datele de 04.03.2012, 19.03.2012, respectiv 19.03.2012, așa cum, din eroare, s-a menționat.
Astfel, potrivit art. 453 alin. 4 C.p.pen., cazul de revizuire prevăzut la lit. a) a aceluiași articol, constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Or, împrejurările invocate nu sunt de natură a dovedi netemeinicia sentinței penale nr. 473/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr. 7820/303/2013, în perioada săvârșirii celor trei infracțiuni, revizuentul fiind în libertate.
În consecință, instanța apreciază că revizuirea solicitată de către condamnatul Neacșu Nicolae, în raport cu toate motive analizate, este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța urmează să respingă cererea revizuentului Neacșu Nicolae privind revizuirea sentinței penale nr. 473/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr. 7820/303/2013, ca inadmisibilă.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga persoana condamnată Neacșu Nicolae la 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 459 alin. 5 Cod procedură penală respinge cererea de revizuire formulată de persoana condamnată Neacșu Nicolae, fiul lui Ștefan și Valeria, născut la data de 03.08.1978 în București, domiciliat în București, strada Elizeu, nr. 24, Sector 1, locuind fără forme legale în București, strada Sergent Florea Gheorghe, nr. 16, sector 5, CNP: [anonimizat], împotriva sentinței penale nr. 473/31.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr. 7820/303/2013, ca inadmisibilă.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă persoana Neacșu Nicolae la 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
4. Sentință de condamnare la pedeapsa amenzii pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, tulburarea ordinii și liniștii publice, lipsire de libertate în mod ilegal și șantaj – 3 (trei) inculpați.
Fișa dosarului
FIȘA DOSARULUI
nr. 3506/303/2014
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată
Redactare Sentință
Dosar nr. 3506/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI – SECȚIA PENALĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE : XY
GREFIER : WV
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror QP.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale privind pe inculpații STANCU DĂNUȚ, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod Penal din 1969, tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. de art. 371 din Codul Penal, lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art.205 alin. 1 Cod Penal și șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 Cod Penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 5 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 teza 1 Cod Penal și art. 5 Cod Penal, STAN ZAHARIA, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art.205 alin. I din Codul Penal și șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 din Codul Penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 5 din Codul Penal și art. 41 alin.1 Cod Penal, cu aplic. art. 5 din C odul Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. I teza 1 din Codul Penal și art. 5 din Codul Penal și STANCU FLOREA, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 alin 1 Cod Penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod Penal, parte vătămată fiind DUMITRESCU ADRIAN.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns:
-inculpatul Stancu Dănuț, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova și asistat de avocat ales Baicoianu Niculae, cu delegație la dosar;
-inculpatul Stan Zaharia, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova și asistat de avocat ales Vasile Agapescu, care depune delegație la dosar;
-inculpatul Stancu Florea, personal, sub control judiciar și asistat de avocat ales Oleg Burlacu, cu delegatie la fila 19 dosar;
-lipsind partea civilă Dumitrescu Adrian.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acordă cuvântul asupra schimbării de încadrare puse în discuție din oficiu în ședința publică din data de 15 septembrie 2014 (f. 736 dj v3)
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea cererilor, însă solicitarea Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 este de a se menține starea de recidivă postexecutorie cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului Stan Zaharia.
Avocatul inculpatului Stancu Dănuț solicită respingerea cererii, în raport de concluziile de achitare pentru infractiunea de șantaj, apreciind că nu sunt dovedite infracțiunile.
Avocatul inculpatului Stan Zaharia solicită admiterea cererii, în sensul că este de acord cu schimbarea încadrării juridice și aplicarea legii mai favorabile. Cu privire la limitele de pedeapsă pentru infractiunea de lipsire de libertate individualizarea pedepsei se va face din analiza împrejurărilor cu privire la vinovăția inculpatului. Cu privire la starea de recidivă arată că pentru fapta din 2007 a intervenit reabilitarea înainte de fapta din prezenta cauză.
Avocatul inculpatului Stancu Florea pune aceleași concluzii ca avocatul inculpatului Stan Zaharia, apreciind că noua încadrare pare cea care vine în concordanță cu dispozițiile art. 5 Cod penal.
Avocatul inculpatului Stancu Florea solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. 1969 în infracțiunea de amenințare prev. de art. 206 alin. 1 C.pen. 2009.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că ar trebui respinsă, întrucât amenințările există, însă sunt și alter aspecte ce depășesc infractiunea de amenințare, urmând a se reține infractiunea de șantaj.
Nemaifiind alte cereri sau probe noi de administrat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri, urmând a se pronunța asupra cererilor de schimbare a încadrării juridice prin hotărârea care dezleagă fondul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la inculpatul Stancu Dănuț solicită instanței să rețină declaratia persoanei vătămate, raportul de expertiza medico-legală, declartiile martorilor Munteanu și Buzdugan din care rezultă săvârșirea infractiunilor.
Cu privire la infractiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. de art. 371 din Codul Penal solicită instanței să aibă în vedere declarațiile persoanei vătămate, ale inculpatului Stacu Danut, ale martorilor Buzdugan, Sotir și Popa G., apreciind că din coroborarea lor rezultă faptul că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată într-un spațiu public.
Cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art.205 alin. 1 Cod Penal faptă reținută în sarcina inculpaților Stancu Danut și Stan Zaharia, solicită instanței să aibă în vedere mijloacele de probă administrate, declaratia persoanei vătămate, procesul verbal de recunoaștere, vizionarea cd-ului din str. Bozieni, procesul verbal de vizionare a imaginilor din statia Ghimpați, convorbirile telefonice, declaratiile martorilor, astfel încât din coroborarea probelor, rezultă săvârșirea infractiunii de lipsire de libertate și faptul că persoana vătămată a fost luată cu forța și urcată într-un autoturism și dusă pe drumul către Alexandria. Din înregistrările video se poate observa că aceasta nu și-a manifestat voința de a merge de bunăvoie.
Cu privire la infractiunea de șantaj, solicită instanței să țină cont de procesul verbal de analiză a listingurilor convorbirilor telefonice, de a preciza modul de deplasare, localizarea inculpaților, precum și înregistrările convorbirilor telefonice.
Asupra părții vătămate Dumitrescu Adrian s-au săvârșit acte de violență fizică și pshisică, apte de a-i produce acestuia o temere ce l-a determinat să întocmească înscrisul care să arate că datora suma de 30.000 euro.
Este nerelevantă situația relațiilor anterioare dintre inculpat și persoana vătămată. Nu prezintă importanță daca inculpatii i-au dat persoanei vătămate suma de 15.000 euro, cu sau fără dobandă. Nu prezintă importanță daca suma a fost dată pentru ca persoana vătămată să intervină la vreo persoană pentru a crea o sitație favorabilă din punct de vedere juridic vreunuia dintre inculpați.
Nu prezintă importanță daca ulterior faptelor deduse judecății persoana vătămată ar fi solicitat inculpaților o suma de bani indiferent de cuantum pentru a-și retrage plangerea, a se impăca cu inculpații sau a crea în orice fel o situație juridică favorabilă inculpaților.
Nu prezintă importanță nici daca referitor la aspectele anterioare, sau ulterioare săvârșirii faptelor deduse judecății, persoana vătămată ar fi adoptat o atitudine sinceră, deoacere aceste aspecte nu fac obiectul vreunei trimiteri în judecată. Aceste aspecte nu au incidență asupra elementelor constitutive ale infractiunilor deduse judecății.
Aspectele de fapt relatate de persoana vătămată referitoare la infractiunea de lovire, lipsire de libertate și șantaj, se coroborează cu alte mijloace de probă, având un caracter de veridicitate.
În concluzie, solicită condamnarea inculpatului Stancu Dănuț la câte o pedeapsă cu închisoarea, cu aplicarea art. 66 lit.a, b și n (dreptul de a comunica cu persoana vătămată sau de a se apropia de aceasta) C.pen., ca pedeapsă accesorie și complementară. Mai solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art. 39 Cod penal referitoare la concursul de infracțiuni. Solicită să se constate că faptele deduse judecății sunt în concurs cu faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați.
Solicită condamnarea inculpatului Stan Zaharia la câte o pedeapsă cu închisoarea, cu aplicarea art. 66 lit.a, b și n (dreptul de a comunica cu persoana vătămată sau de a se apropia de aceasta) C.pen., ca pedeapsă accesorie și complementară. Mai solicită să se constate că faptele deduse judecății sunt savarsite în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 452/22.10.2007 a Tribunalului Vrancea, urmând să se facă aplicarea art. 43 alin. 5 Cod penal.
Solicită condamnarea inculpatului Stancu Florea pentru infractiunea prev. de art. 194 alin 1 Cod Penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod Penal.
Pe latură civilă, în cursul urmăririi penale partea vătămată s-a constituit parte civilă, solicitând daune morale. Însă în fața instanței a revenit asupra acestei precizări. Apreciază că se impune admiterea acțiunii cu privire la daunele morale sub aspectul infractiunilor savarsite asupra acesteia, lovire, lipsire de libertate și santaj și obligarea inculpaților la plata daunelor morale și a cheltuielilor judiciare către stat.
Avocatul inculpatului Stancu Dănuț, în temeiul art. 396 alin. 5 Cpp coroborat cu art. 16 lit.c Cod penal solicită achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate, șantaj și tulburarea ordinii și liniștii publice, întrucât conform art. 396 alin. 2 Cod proc.pen. din mijloacele de probă administrate instanța nu poate constată că infractiunile există sau că se constituie infracțiuni. Intr-adevăr inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin.1,2 Cod penal 1969.
Arată că inculpații au acționat pentru recuperarea sumei de 15.000 euro pe care au emis-o către partea vătămată, fiind o sumă de bani foarte importantă și pentru familia inculpaților. Inculpatul a recunoscut infractiunea de lovire, însă nu sunt elemente care să ne ducă la concluzia că acesta a săvârșit celelalte infractiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Sub aspectul infracțiunii de lipsire de libertate, apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii, întrucât din probele administrate nu rezultă că urcarea persoanei vătămate în autovehicul a făcut-o cu inculpatul sau că s-a făcut împotriva voinței persoanei vătămate.
De aceea, în raport de probele administrate și pozitia inculpatului, arată că apărările formulate și cele declarate sunt corecte și este adevărat că persoana vătămată, în parcarea de la Mc Donalds a solicitat și chiar a premeditat întalnirea cu inculpatul Stancu Florea.
În declaratia de la fila 681 partea vătămată a menționat că a iesit din magazin și s-a dus pe o stradă unde inculpații erau deja acolo, iar aceștia l-au urcat în masină. Dacă persoana vătămată a mers pe strada și i-a observat pe agresorii săi, care era rațiunea și motivul să se ducă în intampinarea acestora, decat ca sa rezolve problema împrumutul.
Din înregistrările video (fila 138 vol.I dup) reiese că partea vătămată s-a deplasat pe strada Bozieni către autovehiculul inculpaților, pe care îi cunoștea. În acest sens nu există elemente care să susțină declaratia părții vătămate în sensul că ar fi fost luată cu forța și dusă sa recunoască împrumutul.
Din înregistrările video nu rezultă că inculpatul Stancu Dănuț a pus mâna, l-a bruscat în vreun fel pe persoana vătămată să coboare sau să urce în mașină.
De asemenea, nu se poate reține infractiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, pentru că persoana vătămată s-a deplasat pe ruta București-Ghimpați, în condițiile în care mașina s-a oprit de două ori la două stații Peco, aceasta ar fi putut să se manifeste ca o persoană lipsită de libertate, lucru pe care nu l-a făcut. Este exclus ca inculpatul Stancu Danuț să-l fi impiedicat sa coboare din masină, deoarece inculpatul s-a aflat la volanul mașinii.
Cu privire la infracțiunea de șantaj, apreciază că din probe nu rezultă că inculpatul Stancu Danuț l-ar fi constrâns să recunoască sau să scrie chitanța olografă cu privire la împrumutul de bani.
Solicită înlăturarea ca nesinceră afirmația persoanei vătămate conform căreia a scris chitanța sub imperiul fricii, și că un inculpat (deși nu poate să precizeze în fața instanței care inculpat-fila 681 verso) avea o bară de fier, ulterior, arată că inculpatul pe care nu-l poate identifica se afla lângă el cu o bară de fier în mână.
Apreciază că declarațiile sunt nesincere și nu pot constitui un motiv de condamnare inculpatului întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă.
Urmează ca instanța să rețină declaratia persoanei vătămate din cursul cercetării judecatoresti, prin care spune că nu pe parcursul deplasării nu a fost lovit și nu a existat nicio amenințare din partea inculpaților (fila 683 dj.)
În concluzie, arată că nu sunt elemente care să ateste existența infractiunii de șantaj, iar declaratia persoanei vătămate nu constituie temei de condamnare.
Cu privire la infractiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice apreciază că se impune o soluție de achitare, deoarece prin altercatia dintre inculpat și persoana vătămată în parcarea restaurantului Mc Donalds, nu este îndeplinită condiția tulburării ordinii și liniștii publice, de natură a atrage răspunderea penală a inculpatului. Conform doctrinei se înțelege o zarvă, zgomot, o tulburare sau o revoltă, în care să fie antrenate un număr apreciabil de mare de persoane. Or, din probele administrate rezultă că altercația din parcarea restaurantului McDonalds, fiind vorba de lovituri reciproce și nu doar aplicate de inculpatul Stancu Danut, lucru susținut de declaratia bodyguardului Sotir, nu reprezintă o dovadă a existenței acestei infractiuni.
De asemenea, martorii audiați de la spălătorie au perceput destul de vag acest eveniment, ba chiar audiați nu și-au mai amintit cine a lovit pe cine. Intervenția agentilor de pază și a politiei a fost în virtutea atribuțiilor de serviciu, iar prezența loc acolo nu poate fi interpretată ca o tulburare a liniștii și ordinii publice.
Cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, în temeiul art. 396 alin. 2 Cod proc.pen. solicită să se constate că fapta există, constituie infractiune și a fost săvârșită de către inculpat, că în cauză există plângerea penală a părții vătămate împotriva inculpatului, astfel că urmează să opereze răspunderea penală a condamnatului.
Sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 Cod penal, apreciază că Codul Pernal din 2009 este legea mai favorabilă pentru inculpat. Referitor la individualizarea pedepsei, se poate dispune aplicarea dispozițiilor art. 86 indice 1 Cod penal 1969 și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu aplicarea art. 5 Cod penal coroborat cu art. 16 alin. 2 din Legea 187/2012.
La individualizarea pedepsei, solicită instanței să aibă în vedere circumstanțe reale ale faptei, arată că a comis fapta pentru recuperarea unei sume de bani, care a dovedit că a remisă persoanei vătămate, și că acesta nu a înapoiat-o, că fapta nu a fost comisă premeditat, că deplasarea în comuna Ghimpați s-a făcut la cererea persoanei vătămate, că inculpatul este cel care în incinta restaurantului Mc Donalds a apelat 112 și a reclamat că a fost înșelat de o persoană cu suma de 15.000 euro.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului solicită instanței să tină cont de atitudinea sinceră, de faptul că acesta are o relație de concubinaj, un copil în întreținere care are probleme de sănătate, urmând a fi avute în vedere și înscrisurile în circumstanțiere depuse (caracterizări), precum și martorul Stancu Costică audiat în circumstanțiere.
În baza art. 36 Cod penal solicită contopirea pedepsei pentru infractiunea de lovire din prezenta cu pedeapsa aplicată prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Galați, la o pedeapsă de cel mult 3 ani închisoare, apreciind că scopul poate fi atins printr-o pedeapsă cu suspendare conform art. 86 indice 1 Cod penal 1969 sub supravegherea Serviciului de Probatiune Teleorman.
Pe latură civilă, solicită să se constate că nu există constituire de parte civilă care să se faca până la începerea cercetării judecătorești, astfel că solicită să se ia act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Instanța dispune suspendarea ședinței, întrucât la ora 12.00 este programată audierea unui martor prin videoconferință cu Marea Britanie în dosarul nr. 6256/303/2013.
După reluarea cauzei, au răspuns aceleași părți, instanța acordând cuvântul în dezbateri în continuare:
Avocatul inculpatului Stan Zaharia, în ceea ce privește infractiunea de șantaj, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod proc.pen. rap la art. 16 lit.a, d Cod proc.pen. solicită achitarea inculpatului, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, elementul material, faptele de constrângere, amenințprile asupra persoanei vătămate, astfel încât aceasta să scrie chitanța de mână.
Solicită instanței să aibă în vedere plângerea persoanei vătămate Dumitrescu Adrian care nu a putut să-l identifice pe inculpatul Stan Zaharia, precum și declaratia dată în faza urmăririi penale filele 70,71,96,159 vol.I. la instanța de judecată persoana vătămată nu a putut să-l identifice pe inculpat ca fiind persoana care l-a agresat sau să scrie chitanța. Dacă s-ar fi exercitat violențe. Dacă s-ar fi exercitat violențe și amenințări, potrivit declaratiei inculpatul a fost prezent împreună cu Stancu Danuț atât la restaurantul McDonalds cât și în Ghimpați, este greu de crezut că nu-și poate aminti fața agresorului.
În declarațiile sale, persoana vătămată a spus că niciuna din persoanele din mașină nu l-a amenințat și nu l-a lovit. Cu privire la elementul subiectiv, arată că nu este dovedit că l-ar fi constrâns cu intentie, nu ar fi avut nici un scop personal. Banii nu i-ar fi revenit inculpatului Stan Zaharia, inculpatul nu avea nici un interes.
Nu există certitudinea că ar fi exercitat amenințări și violente asupra părții vătămate, iar aceste îndoieli vor fi interpretate în favoarea inculpatului. Cu privire la declarațiile persoanei vătămate arată că există mai multe contradicții, în ultima declarație spune că nu a fost amenințat.
Cu privire la infractiunea de lipsire de libertate, fapta există, dar urmează a se stabili contribuția și aportul adus de inculpatul Stan Zaharia. Există o datorie de 15.000 euro, către inculpatul Stancu Florea, iar din șirul evenimentelor și înregistrările video nu reiese că ar fi avut vreun contact cu persoana vătămată.
Când inculpatul Stancu Danuț a sunat la politie, partea vătămată a fugit. Din declarațiile martorilor și a persoanei vătămate, reiese că aceasta a fost lovită de inculpatul Stancu Dănuț. Totodată persoana vătămată nu a așteptat poliția și nici nu a solicitat ajutorul agentilor de pază Bgs, acesta a iesit în str. Bozieni, unde se aflau inculpații. În inregistrarea video din str. Bozieni, la minutul 11.20 se observă cum partea vătămată se deplasează, iar din spatele mașinii vine o persoană, coboară din mașină și vine spre inculpat alergând fiind singura acțiune materială de lipsire de libertate.
Declarația persoanei vătămate este singura probă, însă nu este susținută de alte mijloace de probă, fiind contrazisă de declarațiile martorei Petrache Petra și ale inculpatului Stancu Danuț. Partea vătămată a recunoscut-o pe martora Petrache Petra, nu și pe inculpatul Stan Zaharia. Mai mult, persoana vătămată este cunoscută ca având probleme cu alte persoane din cauza banilor, dar și cu politia, ce rezultă din declaratia martorului Munteanu.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, se arată că acesta nu este cunoscut ca fiind o persoană violentă, nu are antecedente penale, urmând a se avea în vedere și declaratia martorului Stancu Costică, faptul că inculpatul are un minor în întreținere și o ajută pe mama sa.
La individualizarea pedepsei, solicită instanței să aibă în vedere recunoașterea parțială a inculpatului. Solicită deducerea preventiei, iar pe latură civilă solicită respingerea pretentiilor ca neintemeiate.
Apreciază că se impune aplicarea unei pedepse spre minimul special, având în vedere că inculpatul nu este o persoană violentă care sa fie condamnat la o pedeapsă mare.
Depune concluzii scrise.
Avocatul ales al inculpatului Stancu Florea, în temeiul art. 396 rap.la art. 16 alin. 1 lit.b Cod penal, cu aplic.art.4 alin. 2 Cod proc.pen. solicită achitarea inculpatului întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
Astfel, se arată că singurele probe directe sunt declarația persoanei vătămate și a martorului Peța Laurențiu. Cu privire la declarația persoanei vătămate și anume existența amenințării, acesta a declarat că nu a fost bătut, amenințat, iar ulterior a declarat că da, apreciind că partea vătămată nu a avut viziunea clară a celor întamplate întrucât a susținut că inculpatul Stancu Florea l-a amenințat (fila 174 dup).
S-a efectuat un act care presupunea existenta unei datorii, iar ulterior a spus că era vorba despre suma de 20.000 euro, iar martorul Peța a declarat că era vorba despre suma de 30.000 euro.
Partea vătămată a susținut că nu a fost bătut în drum spre Ghimpați, iar ulterior a declarat că a fost bătut din nou, astfel că la această situatie de fapt nu îl poate incrimina pe inculpat. Declarațiile din 27.11.2013 sunt contradictorii cu procesul verbal de confruntare din 13.12.2013.
De asemenea, rechizitoriul este întocmit cu elemente de contradictie reținându-se la fila 11 se vorbește că „fapta inculpatului Stancu Florea… prin constrângere fizică și morală a săvârșit infractiunea”, însă la fila 7 din rechizitoriu se spune că nu a agresat partea vătămată, agresiunea nu este specificată ce fel de agresiune.
Șirul evenimentelor a fost total diferit, nu neaga ca a existat un conflict, însă modalitatea concretă de săvârșire, în care s-au derulat lucrurile, urmarea imediată, în sensul că a fost un element clar de îmbogățire fără justă cauză.
Pentru început partea vătămată nu au urmărit atragerea răspunderii penale asupra faptelor inculpaților, ci o imbăgătire pe seama acestora, iar de aici intervin contradictii pe situația de fapt.
Solicită analizarea laturii subiective a infractiunii, fiind clar o intentie directă calificată ca un scop și chiar daca este vorba de un folos material injust, analiza va fi sub două aspecte: caracterul existentei este conditionata de 2 aspecte, scopul ilicit al sumei. Nu se poate vorbi de un scop ilicit întrucât și persoana vătămată a recunoscut de existente unei datorii.
Nu a existat nici un moment caracterul de a urmări rezultatul acestei infractiuni, față de procesul verbal din data de 23.01.2014, listingul din 29.11.2013, în care se consemnează că Stancu Florea sustine: „chiar daca l-a batut, nu trebuia sa-l bage în masină” (fila 67), în care se evidențiază latura subiectivă. Într-o altă discuție telefonică, Stancu Florea sustine: „ eu ți-am zis să-l iei și tu tot l-ai luat” (fila 68), în data de 29.11.2013 ora 13.00 fila 70 d.u.p. Stancu Florea sustine: „nu mai trebuia să-l bage în masină” și în altă discuție telefonică din 29.11.2013 Stancu Florea sustine: „dar în masină de ce l-ai mai luat, nu ai vazut ce iese din chestii din astea?” (fila 74 dup); tot în data de 29.11.2013 într-o discuție telefonică acesta susține că „numai din astea imi fac, l-am trimis de acasa, iar el face numai belele”.
Este clar că existenta unei intentii calificata prin scop, aceste probe scot clar în evidență pe Stancu Florea vis a vis de neimplicarea lui și nedorința lui de a se implica în această infracțiune. Daca initial s-ar fi mers pe ceea ce a afirmat el, nu și-a dorit ca aceasta intalnire să aibă loc.
Ceea ce s-a întâmplat nu a fost în mod intentionat și prevazut de inculpatul Stancu Florea și solicită aplicarea principiului in dubio pro reo.
Totodată, solicită instanței să aibă în vedere circumstanțele inculpatului Stancu Florea, modul lor de gândire, de implicare socială, care este atipic etniei, inculpatul are venituri licite, este asigurat social, nu are antecedente penale, își intretine familia și are un anumit grad de cultură.
Cu privire la existența răspunderii patrimoniale, solicită respingerea pretentiilor. Solicită instanței să aprecieze asupra daunelor.
În temeiul art. 399 Cod proc.pen. solicită instanței să se pronunțe cu privire la controlul judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, în replică, obligarea părții vătămate de a se urca în masină, este o diferență între locul public constând în parcarea Billa și locul public constând într-o strada de lângă, având în vedere că nu crede că inculpații s-au gandit că este indicat sa o ia cu forța părții vătămate și să o urce în mașină.
Legat de atitudinea părții vătămate este și faptul că a fugit din acel loc și s-a refugiat în magazinul Billa și ulterior pe str. Bozieni din apropiere. Cât priveste faptul că persoana vătămată s-a dus spre inculpați, se au în vedere că din imaginile surprinse rezultă în mod clar că mașină inculpaților se opreste în dreptul scării blocului, se deplaseaza doar câtiva metri, ajung la partea vătămată, on înconjoară și o urcă în mașină, inculpații au trecut pe lângă partea vătămată, au oprit lângă ea și o urcă în masină, fiind un interval foarte scurt timp de cateva secunde în care ajung la partea vătămată.
Explicația logică este aceea că au trecut pe lângă partea vătămată, au oprit mașina, au coborât și au urcat-o cu forța în dubă.
În ceea ce priveste infracțiunea de șantaj solicită instanței să aibă în vedere că este nerelevant, în ceea ce-l priveste pe inculpatul Stan Zaharia, că banii nu ar fi trebuit să ajungă la acesta ci la Stancu Florea, textul legal face vorbire și de un folos material injust pentru o altă persoană. Cât priveste scop ilicit al faptei de santaj textul legal face vorbire la o dobandire în mod ilicit a unui avantaj patrimonial.
Inculpatul Stancu Dănut, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile avocatului său și lasă soluția la aprecierea instanței. Solicită instanței să aibă în vedere că fiica sa împlineste 7 ani în octombrie, că are probleme de sănătate. Solicită o pedeapsă cu suspendare.
Inculpatul Stan Zaharia, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile avocatului său și lasă soluția la aprecierea instanței. Arată că este cunoscut cu antecedente penale, însă a recunoscut parțial ce a făcut, este singurul întreținător de familie și dorește să fie lângă sotie și copil.
Inculpatul Stancu Florea, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile avocatului său și lasă soluția la aprecierea instanței. În ceea ce priveste pe persoana vătămată, arată că este o persoană șireată ce se ocupă cu înșelăciuni, îl suna cu număr privat și l-a amenințat să-și vândă casa.
I N S T A N Ț A,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
D I S P U N E
În temeiul art. 391 alin. 1 C.pr.pen. stabilește termen pentru deliberare asupra cauzei la data de 29.09.2014
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dosar nr. 3506/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI – SECȚIA PENALĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE : XY
GREFIER : WV
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror QP.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale privind pe inculpații STANCU DĂNUȚ, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod Penal din 1969, tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. de art. 371 din Codul Penal, lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art.205 alin. 1 Cod Penal și șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 Cod Penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 5 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 teza 1 Cod Penal și art. 5 Cod Penal, STAN ZAHARIA, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art.205 alin. I din Codul Penal și șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 din Codul Penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 5 din Codul Penal și art. 41 alin.1 Cod Penal, cu aplic. art. 5 din C odul Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. I teza 1 din Codul Penal și art. 5 din Codul Penal și STANCU FLOREA, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 alin 1 Cod Penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod Penal, parte vătămată fiind DUMITRESCU ADRIAN.
I N S T A N Ț A,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
D I S P U N E
În temeiul art. 391 alin. 2 C.pr.pen. amână pronunțarea la data de 06.10.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dosar nr. 3506/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 495
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE:
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE : XY
GREFIER : WV
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror ZW.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale privind pe inculpații STANCU DĂNUȚ, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod Penal din 1969, tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. de art. 371 din Codul Penal, lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art.205 alin. 1 Cod Penal și șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 Cod Penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 5 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 teza 1 Cod Penal și art. 5 Cod Penal, STAN ZAHARIA, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art.205 alin. I din Codul Penal și șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 din Codul Penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 5 din Codul Penal și art. 41 alin.1 Cod Penal, cu aplic. art. 5 din C odul Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. I teza 1 din Codul Penal și art. 5 din Codul Penal și STANCU FLOREA, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 alin 1 Cod Penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod Penal, parte vătămată fiind DUMITRESCU ADRIAN.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.09.2014, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art.391 Cod proc.pen., a amânat pronunțarea pentru data de 29.09.2014 și 06.10.2014 și, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 14062/P/2013 din data de 25.03.2014, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr.3506/303/2014 din data de 27.03.2014, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații STANCU DĂNUȚ, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod Penal din 1969, tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. de art. 371 din Codul Penal, lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art.205 alin. 1 Cod Penal și șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 Cod Penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 5 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 teza 1 Cod Penal și art. 5 Cod Penal, STAN ZAHARIA, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art.205 alin. I din Codul Penal și șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 din Codul Penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 5 din Codul Penal și art. 41 alin.1 Cod Penal, cu aplic. art. 5 din Codul Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. I teza 1 din Codul Penal și art. 5 din Codul Penal și STANCU FLOREA, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 alin 1 Cod Penal din 1969, cu aplic. art. 5 Cod Penal.
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că în ziua de 26.11.2013, în jurul orei 11.40, în timp ce se aflau în incinta localului Mc Donald`s și parcarea aferentă din strada Brașov nr.23-25 sector 6, au lovit cu pumnii în față pe partea vătămată Dumitrescu Adrian provocând scandal public si indignarea cetățenilor, au lipsit de libertate în mod ilegal partea vătămată, urcând-o într-un autovehicul și transportând-o în apropierea localității Ghimpați jud. Giurgiu, pe un câmp, unde împreună cu Stancu Florea, prin amenințări cu acte de violență, au determinat victima să scrie și să semneze un document antedatat prin care împrumuta de la Stancu Florea suma de 30.000 Euro.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului (f. 73 dup), declarației de suspect inculpat Stancu Dănuț (f. 74–75 dup v3), declarația inculpatului Stan Zaharia (f. 110-112 dup v3), declarațiile inculpatului Stancu Florea (f. 88 dup v3), declarația persoanei vătămate Dumitru Adrian (f. 69 – 72 dup v1), procesul-verbal de confruntare a inculpatului Stancu Dănuț cu persoana vătămată Dumitru Adrian (f. 161 dup v1), declarația martorului Munteanu Constantin (f. 162 – 172 dup v1), declarația martorului Tînjelaru Mircea (f. 175 dup vol1), declarația martorului Gheorghe Dumitru (f. 190 dup vol1), declarația martorului Buzdugan Ionel (f. 186 dup vol1), declarația martorului Popa Grigore (f. 219 dup vol1), declarația martorului Peța Laurențiu (f. 255 dup vol1), declarația martorei Roșu Aneta (f. 205 dup vol 1), declarația martorei Iancu Amalia (f. 199 dup vol 1), declarația martorei Petrache Liliana (f. 136 dup v2), proces-verbal de redare a imaginilor surprinse de camera de supraveghere efectuate în cadrul parcării Billa (f. 108 dup v1), proces-verbal de redare a imaginilor surprinse de camera de supraveghere efectuate la bl. 833 sc. a din Str. Bozieni nr. 2 (f. 121 dup v1), înregistrările video efectuate la stația Petrom din această localitate (f. 152 dup v2), procesul-verbal de analiză a listingului (f. 58-96 dup v2), adresa comunicată de către Serviciul de Transmisiuni Speciale (f. 46 dup v1), procesul-verbal de reconstituire (f. 74 dup v1), raportul de expertiză medico-legală nr. A1/12267/2013 (f. 93 dup v1), procesul-verbal de recunoaștere de pe planșă foto (f. 212 dup v1).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 5.05.2014, , rămasă definitivă la data de 27.05.2014 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 6 București a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de către inculpatul Stancu Florea ca neîntemeiată și cererea de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 formulată de către inculpatul Stancu Florea ca neîntemeiată.
Prin aceeași încheiere, în baza art. 346 alin. 1 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin (4) din C.pr.pen. raportat la art. 396 alin (10) din C.pr.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri
Inculpatul inculpatul Stan Zaharia a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. (4) din C.pr.pen.
Prin încheierea din data de 30.06.2014 instanța a respins judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, formulată de către inculpatul Stan Zaharia, apreciind ca nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4) din C.pr.pen., în sensul că deși inculpatul a recunoscut executarea unor acțiuni reținute în sarcina sa, acesta nu a recunoscut în totalitate situația de fapt reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instaței.
Instanța a procedat la audierea inculpatului Stancu Dănuț (f. 356 dj v. 2). Ceilalți doi inculpați și-au exercitat dreptul la tăcere.
În cursul cercetării judecătorești, la cererea inculpaților, au fost readministrate toate probele de la urmărirea penală ce au fost contestate: declarație martor Peța Laurențiu (f. 413 dj v2), declarație martor Sotir Claudiu Florin (f. 417 dj v2), declarație martor Munteanu Constantin (f. 491 dj v2), declarație martor Tînjelaru Mircea (f. 494 dj v2), declarație martor Popa Grigore (f. 541 dj v2), declarație martor Iancu Amalia (f. 543 dj v2), declarație martor Stancu Costică (f. 566 dj v2), declarație persoana vătămată Dumitrescu (f. 567 dj v2), declarație martor Onioi Cristian Constantin (f. 685 dj v3), declarație martor Roșu Aneta (f. 686 dj v3), declarație martor Anghel Cristian (f. 687 dj v3), declarație martor Gheorghe Dumitru (f. 735 dup v3). Instanța a redat în ședință publică înregistrările video aflate la dosarul cauzei.
La cererea inculpatului Stancu Florea, a fost încuviințată și administrată proba cu martorul Răducanu Vasile (f. 694 dj v3).
Prin încheierea de la același termen de judecată instanța a constatat inutilitatea readministrării probei testimoniale conform art. 383 alin. 3 C.pr.pen., a declarațiilor martorilor Pinciuc Nicu, Gică Constantin Marius, Bojincă Nicolae și Stancu Cristinel precum și imposibilitatea de readministrate a declarației martorului Buzdugan Ionel, fiind citite declarațiile date de aceștia în timpul urmăririi penale.
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține:
I. SITUAȚIA DE FAPT
La data de 26.11.2013, în jurul orei 12:50, în timp ce persoana vătămată Dumitrescu Adrian se afla în restaurantul McDonalds de pe str. Brașov, stând la una dintre mesele din interiorul restaurantului, inculpații Stancu Dănuț și Stan Zaharia au ajuns în parcarea Billa, care este situată în spatele restaurantului McDonalds, îndreaptându-se prin parcare înspre restaurantul McDonalds.
În interiorul restaurantului McDonalds, în momentul în care inculpatul Stancu Dănuț a văzut-o pe persoana vătămată, s-a apropiat de masa la care stătea aceasta și i-a solicitat acesteia să vină cu el să discute.
Persoana vătămată s-a ridicat de la masă și s-a îndreaptat către inculpatul Stancu Dănuț, acesta din urmă întrebându-l de o sumă de bani pe care are să o restituie inculpatului Stancu Florea, moment în care persoana vătămată a fugit prin spatele caselor de marcat de la restaurantul McDonalds, fiind urmărit de inculpatul Stancu Dănuț, căruia însă nu i-a fost permis accesul.
Inculpații Stancu Dănuț și Stan Zaharia au ieșit din restaurant în urmărirea persoanei vătămate, aceasta din urmă ieșind din restaurant prin ușa din spate, fiind însă prinsă de către inculpatul Stan Zaharia. În timp ce acesta din urmă îl ținea pe Dumitrescu Adrian, inculpatul Stancu Dănuț i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate în zona feței, aceasta căzând la pământ, inculpatul Stancu Dănuț continuând să îi reproșeze că nu i-a restituit suma de bani împrumutată și că s-ar fi ascuns, vânzându-și apartamentul.
În urma loviturilor aplicate, persoanei vătămate a suferit multiple leziuni la nivelul feței produse prin lovire cu și de un corp dur, care au necesitat pentru vindecare 4 – 6 zile de îngrijiri medicale.
La scurt timp după această altercație, după ce persoana vătămată s-a ridicat de la pământ, inculpatul Stancu Dănuț o ținea pe persoana vătămată, spunându-i să aștepte până vine poliția, însă la insistențe martorului Petrache Liliana, inculpatul i-a dat drumul persoanei vătămate, aceasta din urmă fugind prin parcare către magazinul Billa.
În zona străzii Bozieni nr. 2, persoana vătămată Dumitrescu Adrian, a fost prinsă de către inculpatul Stan Zaharia, Stancu Dănuț care se aflau în autoturismul VW Transporter condus de inculpatul Stancu Dănuț. După aceea, Stan Zaharia atras-o pe victimă spre autovehicul, aceasta încercând să se opună, iar Stancu Dănuț a venit în spatele acesteia și a împins-o în aceeași direcție. Inculpatul Stan Zaharia a reușit să o tragă pe persoana vătămată până în partea dreaptă a mașinii, inculpatul Stancu Dănuț împingând-o pe victimă de la spate și închizând ușa culisantă.
Aceștia au plecat cu autoturismul VW Transporter spre județul Teleorman pe șoseaua Alexandriei, iar în localitatea Ghimpați s-au întâlnit cu inculpatul Stancu Florea aflat într-un autovehiculul marca BMW culoare argintie. În benzinăria Petrom aflată în această localitate, inculpatul Stancu Dănuț a solicitat unui angajat o foaie de hârtie și un pix, acestea fiindu-i remise, apoi toți îndreptându-se spre localitatea Letca Nouă.
La o distanță de aproximativ 600 m de stația Petrom, inculpatul Stancu Florea s-a urcat în autovehiculul VW Transporter în locul șoferului, inculpatul Stancu Dănuț stând în locul pasagerului din stânga față iar inculpatul Stan Zaharia aflându-se pe bancheta din spate cu persoana vătămată. Instanța reține că la acel moment inculpatul Stancu Florea l-a sunat pe martorul Peța Laurențiu solicitându-i acestuia din urmă să dicteze la telefon un contract de împrumut, moment în care i-a înmânat persoanei vătămate telefonul și i-a solicitat acesteia să scrie ce îi este dictat, amenințându-l că dacă nu va scrie ce îi este dictat va fi din nou lipsit de lipsit de libertate.
În timp ce martorul îi dicta, atât inculpatul Stancu Florea cât și inculpatul Stancu Dănuț au țipat la persoana vătămată îndemnând-o să scrie ceea ce îi este dictat, inculpatul Stan Zaharia stând lângă persoana vătămată pe tot parcursul redactării. Persoana vătămată a scris că îi datorează inculpatului Stancu Florea o sumă de 30.000 EUR, pe care se obligă să o restituie într-o anumită perioadă. Înscrisul a fost semnat de către inculpatul Stancu Florea și de către persoana vătămată, acesta rămânând la inculpatul Stancu Florea.
După acestea, persoana vătămată a fost dusă de către inculpatul Stancu Florea în municipiul București.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului (f. 73 dup), declarației de suspect inculpat Stancu Dănuț (f. 74–75 dup v3), declarația inculpatului Stan Zaharia (f. 110-112 dup v3), declarațiile inculpatului Stancu Florea (f. 88 dup v3), declarația persoanei vătămate Dumitru Adrian (f. 69 – 72 dup v1), procesul-verbal de confruntare a inculpatului Stancu Dănuț cu persoana vătămată Dumitru Adrian (f. 161 dup v1), declarația martorului Munteanu Constantin (f. 162 – 172 dup v1), declarația martorului Tînjelaru Mircea (f. 175 dup vol1), declarația martorului Gheorghe Dumitru (f. 190 dup vol1), declarația martorului Buzdugan Ionel (f. 186 dup vol1), declarația martorului Popa Grigore (f. 219 dup vol1), declarația martorului Peța Laurențiu (f. 255 dup vol1), declarația martorei Roșu Aneta (f. 205 dup vol 1), declarația martorei Iancu Amalia (f. 199 dup vol 1), declarația martorei Petrache Liliana (f. 136 dup v2), proces-verbal de redare a imaginilor surprinse de camera de supraveghere efectuate în cadrul parcării Billa (f. 108 dup v1), proces-verbal de redare a imaginilor surprinse de camera de supraveghere efectuate la bl. 833 sc. a din Str. Bozieni nr. 2 (f. 121 dup v1), înregistrările video efectuate la stația Petrom din această localitate (f. 152 dup v2), procesul-verbal de analiză a listingului (f. 58-96 dup v2), adresa comunicată de către Serviciul de Transmisiuni Speciale (f. 46 dup v1), procesul-verbal de reconstituire (f. 74 dup v1), raportul de expertiză medico-legală nr. A1/12267/2013 (f. 93 dup v1), procesul-verbal de recunoaștere de pe planșă foto (f. 212 dup v1), declarație martor Peța Laurențiu (f. 413 dj v2), declarație martor Sotir Claudiu Florin (f. 417 dj v2), declarație martor Munteanu Constantin (f. 491 dj v2), declarație martor Tînjelaru Mircea (f. 494 dj v2), declarație martor Popa Grigore (f. 541 dj v2), declarație martor Iancu Amalia (f. 543 dj v2), declarație martor Stancu Costică (f. 566 dj v2), declarație persoana vătămată Dumitrescu (f. 567 dj v2), declarație martor Onioi Cristian Constantin (f. 685 dj v3), declarație martor Roșu Aneta (f. 686 dj v3), declarație martor Anghel Cristian (f. 687 dj v3), declarație martor Gheorghe Dumitru (f. 735 dup v3).
Astfel, din declarația persoanei vătămate Dumitru Adrian (f. 69 – 72 dup v1 f. 681 dj v3) coroborat cu declarația martorului Munteanu Constantin (f. 162 – 172 dup v1 f. 491 dj v2) instanța reține că persoana vătămată se afla pe data de 26.11.2013 în restaurantul McDonalds de pe str. Brașov, stând la una dintre mesele din interiorul restaurantului.
Din declarația inculpatului Stancu Dănuț (f. 74 – 75 dup v3 f. 356 dj v2) coroborat cu declarația inculpatului Stan Zaharia (f. 110-112 dup v3) rezultă că în aceeași zi, aceștia se aflau în autoturismul VW Transporter de culoare albă, împreună cu concubinele lor, martorele Petrache Petra și Petrache Liliana. Din înregistrările video efectuate în cadrul parcării Billa (f. 108 dup v1 fișier 20131126_125000.irf, secvența 12:52:23) rezultă că la ora 12:52 inculpații au ajuns în parcarea Billa, care este situată în spatele restaurantului McDonalds, iar din înregistrări se observă cum cei patru se îndreaptă prin parcare înspre restaurant.
Instanța reține din declarația inculpatului Stancu Dănuț (f. 74 – 75 dup v3 f. 356 dj v2) coroborat cu declarația inculpatului Stan Zaharia (f. 110-112 dup v3) și cea a persoanei vătămate că inculpații Stancu Dănuț și Stan Zaharia s-au dus la casă pentru a da comanda, moment în care inculpatul Stancu Dănuț a văzut-o pe persoana vătămată și i-a spus despre acest lucru și inculpatului Stan Zaharia. Inculpatul Stancu Dănuț s-a apropiat de masa la care stătea persoana vătămată și i-a solicitat acesteia să vină cu el să discute.
Din declarația martorului Munteanu Constantin, rezultă că la acel moment, persoana vătămată i-a dat cheile de la mașină și geaca sa spunându-i martorului să plece de acolo. (f. 491 dj v2). Persoana vătămată se ridică de la masă și se îndreaptă către inculpatul Stancu Dănuț, acesta din urmă întrebându-l de o sumă de bani pe care are să o restituie inculpatului Stancu Florea. Din procesul-verbal de analiză a listingului (f. 96 dup v2) rezultă că la ora 12:04, inculpatul Stan Zaharia îl sună pe inculpatul Stancu Florea și poartă cu acesta o convorbire ce durează 37 de secunde. La scurt timp după acest moment, la ora 12:08 inculpatul Stancu Dănuț apelează Serviciul Unic Național de Urgență 112 și unde reclamă faptul că a descoperit o persoană care îi datorează bani și care încearcă să se ascundă de el, astfel cum rezultă din adresa comunicată de către Serviciul de Transmisiuni Speciale (f. 46 dup v1)
Conform declarației persoanei vătămate coroborat cu procesul-verbal de cercetare la fața locului (f. 73 dup) și cu declarațiile martorilor Roșu Aneta (f. 205 dup vol1, f. 686 dj v2) și Iancu Amalia (f. 199 dup vol1, f. 543 dj v2) instanța reține că persoana vătămată a fugit prin spatele caselor de marcat de la restaurantul McDonalds, fiind urmărit de inculpatul Stancu Dănuț, căruia însă nu i-a fost permis accesul.
Din declarația inculpatului Stancu Dănuț (f. 356 dj v2) coroborat cu declarația persoanei vătămate, rezultă că inculpații Stancu Dănuț și Stan Zaharia au ieșit din restaurant în urmărirea persoanei vătămate, aceasta din urmă ieșind din restaurant prin ușa din spate, fiind însă prinsă de către inculpatul Stan Zaharia. Conform declarației inculpatului Stancu Dănuț (f. 356 dj v2) și coroborat cu declarațiile persoanei vătămate, a martorilor Gheorghe Dumitru (f. 190 dup vol1) Buzdugan Ionel (f. 186 dup vol1) rezultă că după ce persoana vătămată a fost prinsă de către inculpatul Stan Zaharia, inculpatul Stancu Dănuț i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate în zona feței, aceasta căzând la pământ. În timp ce acesta se afla la pământ, inculpatul Stancu Dănuț îi reproșa că nu i-a restituit suma de bani împrumutată și că s-ar fi ascuns, vânzându-și apartamentul.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. A1/12267/2013 (f. 93 dup v1) rezultă că persoanei vătămate i-au fost cauzate multiple leziuni la nivelul feței produse prin lovire cu și de un corp dur, care au necesitat pentru vindecare 4 – 6 zile de îngrijiri medicale.
Conform declarației martorului Sotir Claudiu (f. 211 dup v1) coroborat cu procesul-verbal de recunoaștere de pe planșă foto (f. 212 dup v1) rezultă că la scurt timp după această altercație, după ce persoana vătămată s-a ridicat de la pământ, inculpatul Stancu Dănuț o ținea pe persoana vătămată, spunându-i să aștepte până vine poliția. Din declarațiile martorului Petrache Liliana (f. 136 dup v2) instanța reține că persoana vătămată striga la inculpatul Stancu Dănuț să îl lase în pace, iar la insistențe martorului, inculpatul i-a dat drumul persoanei vătămate, aceasta din urmă fugind prin parcare către magazinul Billa.
Din înregistrarea video efectuate în cadrul parcării Billa (f. 108 dup v1 fișier 20131126_130000.irf, camera orientă spre intrare clienți, secvența 13:07:59) instanța observă că persoana vătămată intră alergând în magazinul Billa. La scurt timp după intrare, persoana vătămată se întâlnește cu martorul Popa Grigore (f. 219 dup vol1, f. 541 dj v2) acesta din urmă cerându-i să părăsească magazinul întrucât persoana vătămată era plină de sânge pe față. Din aceeași înregistrare din parcarea Billa (f. 108 dup v1 fișier 20131126_130000.irf, camera orientă spre parcare, secvența 13:08:09) rezultă că inculpatul Stancu Dănuț împreună cu una dintre cele două persoane de sex feminin se îndreptă către autoturismul VW Transporter de culoare albă din parcare, la volan suindu-se inculpatul Stancu Dănuț. Autovehiculul iese din locul în care se afla parcat, îndreptându-se către stânga, și ulterior, făcând din nou stânga înspre magazinul Billa, prin parcare, ieșind din cadru. La 13:09:59 reapare în cadru, îndreptându-se cu viteză către ieșirea din parcare. Din înregistrarea video din aceeași parcare (f. 108 dup v1 fișier 20131126_131000.irf, camera orientă spre parcare, secvența 13:10:24) se observă cum autovehiculul virează stânga, pe contrasens și după o scurtă distanță, virează iar stânga, intrând pe str. Bozieni.
Instanța constată din observarea nemijlocită a înregistrării de la bl. 833 sc. a din Str. Bozieni nr. 2 (f. 121 dup v1, secvența 12:11:21) că autoturismul VW Transporter condus de inculpatul Stancu Dănuț oprește în fața acestei scări. Din acest autovehicul coboară din partea dreapta față inculpatul Stan Zaharia, iar din partea șoferului inculpatul Stancu Dănuț. Din partea stângă a ecranului, adică dinspre magazinul Billa, se observă cum vine persoana vătămată Dumitrescu Adrian, care este prinsă de către inculpatul Stan Zaharia, Stancu Dănuț venind în partea stânga a victimei și blocându-i acesteia orice posibilitate de fugă. După aceea, Stan Zaharia o trage pe victimă spre autovehicul, aceasta încercând să se opună, iar Stancu Dănuț vine în spatele acesteia și o împinge în aceeași direcție. Inculpatul Stan Zaharia reușește să o tragă pe persoana vătămată până în partea dreaptă a mașinii unde o introduce în autovehicul, inculpatul Stancu Dănuț împingând-o pe victimă de la spate și același inculpat închizând ușa culisantă, se suie la volan, iar autovehiculul demarează.
Din declarația persoanei vătămate coroborată cu procesele-verbale de analiză listing (f. 58 dup v2 și f. 96 dup v2) rezultă că inculpații s-au pus în mișcare în jurul orei 12:15, îndreptându-se spre județul Teleorman pe șoseaua Alexandriei, prin comuna Bragadiru, Cornetu, Mihăilești și oprindu-se în Ghimpați. Din aceleași mijloace ce probă, instanța reține că la ora 12:15 inculpatul Stan Zaharia l-a sunat pe inculpatul Stancu Florea, iar la ora 12:22 Stancu Florea l-a sunat pe inculpatul Stan Zaharia. Din procesul verbal de analiză listing (f. 58 dup v2) instanța reține că deși inculpatul Stancu Florea se afla inițial la domiciliul său din comuna Buzescu, jud. Teleorman, la ora 12:47 acesta a plecat din acel loc și se îndrepta către localitatea Ghimpați, trecând prin localitatea Drăgănești-Vlașca, în acest sens fiind și declarațiile inculpatului Stancu Florea (f. 88 dup v3 verso)
Instanța reține că pe durata deplasării către localitatea Ghimpați, inculpatul Stancu Dănuț a oprit autovehiculul la benzinăria TSV în localitatea Stâlpu, jud. Giurgiu, astfel cum rezultă din înregistrările video redate în ședință publică (f. 139 dup v1, fișier CAM05_20131126130342_-511477341.avi, secvența 13:04), Din înregistrare instanța constată că inculpatul Stancu Dănuț coboară să alimenteze autovehiculul, în timp ce martorul Petrache Liliana se duce la ghișeu pentru a plăti.
Inculpații își continuă deplasarea până la momentul în care aceștia ajung în localitatea Ghimpați. Din înregistrările video efectuate la stația Petrom din această localitate (f. 152 dup v2, fișier ch02_20131126124245.mp4, secvența 13:00:12) instanța reține că inculpatul Stancu Florea a ajuns primul în acest loc, intrând în benzinărie și întorcând autovehiculul marca BMW culoare argintie cu fața ieșirea din benzinărie spre drumul național 61. Din procesul-verbal de analiză listing (f. 58 dup v2) rezultă că la 13:05 inculpatul Stancu Florea l-a sunat pe inculpatul Stancu Dănuț. La ora 13:06 în aceeași înregistrare se observă că VW Transporter condus de către inculpatul Stancu Dănuț intră în cadru îndreptându-se spre localitatea Letca Nouă, jud. Giurgiu. Inculpatul Stancu Florea demarează și merge după autovehiculul inculpatului Stancu Dănuț.
Din înregistrările efectuate de la aceeași benzinărie, însă din alt unghi (fișier ch01_20131126130558.mp4, secvența 13:06:28) instanța reține că cele două autovehicule opresc la o distanță mică de benzinăria Petrom, unde staționează aproximativ 15 minute, după care inculpatul Stancu Dănuț se urcă la volanul autovehiculului BMW și se întoarce în benzinăria Petrom. În același timp se observă că autoturismul VW Transporter își continuă deplasarea către localitatea Letca Nouă. Din înregistrările video efectuate în interiorul benzinăriei (ch13_20131126131802, secvența 13:24:07) instanța constată că inculpatul Stancu Dănuț intră în benzinărie și cere unui angajat o foaie de hârtie și un pix, acestea fiindu-i remise. Inculpatul efectuează virajul spre stânga spre localitatea Letca Nouă.
Din declarația persoanei vătămate coroborată cu procesul-verbal de reconstituire (f. 74 dup v1) și luând în considerare procesul-verbal de analiză a listingului (f. 58 verso dup v2) instanța reține că cele două autovehicule au oprit la aproximativ 600 m de stația Petrom, în direcția spre localitatea Letca Nouă. Din declarația persoanei vătămate coroborată în parte cu procesul-verbal de confruntare a inculpatului Stancu Dănuț cu persoana vătămată (f. 161 dup v1) instanța reține că inculpatul Stancu Florea s-a urcat în autovehiculul VW Transporter în locul șoferului, inculpatul Stancu Dănuț stând în locul pasagerului din stânga față iar inculpatul Stan Zaharia aflându-se pe bancheta din spate cu persoana vătămată. Instanța reține că la acel moment inculpatul Stancu Florea l-a sunat pe martorul Peța Laurențiu solicitându-i acestuia din urmă să dicteze la telefon un contract de împrumut. Din declarația martorului Peța Laurențiu (f. 255 dup vol1, f. 413 dj v2) coroborat cu declarația persoanei vătămate instanța reține că inculpatul Stancu Florea i-a înmânat persoanei vătămate telefonul și i-a solicitat acesteia să scrie ce îi este dictat, amenințându-l că dacă nu va scrie ce îi este dictat va fi din nou lipsit de lipsit de libertate.
Instanța reține din aceleași mijloace de probă că martorul a început să îi dicteze persoanei vătămate conținutul contractului de împrumut. În timp ce martorul îi dicta, atât inculpatul Stancu Florea cât și inculpatul Stancu Dănuț au țipat la persoana vătămată îndemnând-o să scrie ceea ce îi este dictat, inculpatul Stan Zaharia stând lângă persoana vătămată pe tot parcursul redactării. Persoana vătămată a scris că îi datorează inculpatului Stancu Florea o sumă de 30.000 EUR, pe care se obligă să o restituie într-o anumită perioadă. Înscrisul a fost semnat de către inculpatul Stancu Florea și de către persoana vătămată, acesta rămânând la inculpatul Stancu Florea.
După acestea, persoana vătămată a fost dusă de către inculpatul Stancu Florea în municipiul București. Din declarația martorului Munteanu Constantin (f. 162 – 172 dup vol1 491 djv2) rezultă că persoana vătămată a luat legătura cu martorul pentru a-și recupera lucrurile lăsate la acesta, martorul spunându-i persoanei vătămate că acestea se află la martorul Tînjelaru Mircea. Conform declarației acestuia din urmă (f. 175 dup vol1, f. 494 dj v2) rezultă că persoana vătămată s-a întâlnit cu martorul, recuperându-și bunurile.
Analizând apărările formulate de către inculpați cu privire la situația de fapt, instanța observă că toți inculpații au susținut faptul că suma de bani care a constituit sursa disputei între inculpați și persoana vătămată era efectiv datorată. Instanța consideră că această împrejurare nu prezintă nici un fel de importanță în stabilirea răspunderii penale a inculpaților, astfel cum va fi arătat în secțiunea următoare, și prin urmare consideră că nu este necesară analiza acestui aspect precum și pronunțarea asupra existenței efective a creanței în patrimoniul inculpatului Stancu Florea.
În cursul urmăririi penale, în cadrul declarației de suspect (f. 75 verso) Stancu Dănuț a arătat că revine asupra declarațiilor anteriore, în sensul că ar fi fost încheiată o chitanță de mână pe data de 26.11.2013. Pentru a motiva această revenire, inculpatul a susținut că se afla sub tratament medicamentos,depunând în acest sens rețetă medicală (f. 67 dup v. III)
În ceea ce privește valoarea probatorie a declarațiilor inculpatului Stancu Dănuț, date în faza actelor premergătoare (f. 68 dup v. III), înainte de a-i fi adus la cunoștință dreptul la tăcere precum și dreptul de a fi asistat de către un avocat, potrivit jurisprudenței Curții Europene, dreptul la un avocat trebuie să fie asigurat încă de la prima declarație dată în fața poliției, cu excepția situațiilor în care este probat că, având în vedere circumstanțele cauzei, există rațiuni convingătoare pentru a restrângerea acestui drept. Chiar și în cazul în care există rațiuni convingătoare pentru a refuza inculpatului accesul la un avocat, aceste rațiuni – oricare ar fi justificarea – nu trebuie să ducă la restrângerea în mod nejustificat drepturilor acuzatului care decurg din art. 6. (CEDO, Salduz c. Turciei, hotărârea din data de 27 noiembrie 2008).
În cauza de față, deși inculpatul a fost audiat în calitate de suspect, în prezența avocatului (f. 74 dup v.III) a revenit numai în parte asupra declarațiilor date în faza actelor premergătoare. Totodată, inculpatul nu a solicitat excluderea declarațiilor date în faza actelor premergătoare în timpul procedurii camerei preliminare, deși această posibilitate era prevăzută de art. 282 alin. 4 lit. a C.pr.pen. iar judecătorul de cameră preliminară a analizat în cadrul acestei proceduri cererile inculpatului Stancu Florea.
Mai mult, instanța consideră că relatarea inculpatului în sensul că persoana vătămată a încheiat în mod efectiv chitanța de mână rezultă din procesul-verbal de confruntare cu persoana vătămată (f. 161 dup v1) procedeu probatoriu care a avut loc pe data de 13.12.2014, adică la o zi după declarația din faza actelor premergătoare, iar cu privire la acest mijloc de probă inculpatul nu a mai susținut că se afla sub influența pretinsului tratament medical. Totodată, instanța consideră că inculpatul nu a făcut dovada că se afla în mod efectiv sub un tratament și cu atât mai puțin că acest tratament i-ar fi afectat capacitatea de a relata în mod coerent situația de fapt. Înscrisurile depuse de către inculpat probează numai că a fost emisă o rețetă cu numele inculpatului, fără ca pe această rețetă să fie menționat numărului de fișă și prin urmare, fiind emisă fără existența unui consult prealabil. De asemenea, inculpatul nu a probat că medicamentele au fost achiziționate și cu atât mai puțin că acestea au fost administrate în ziua audierilor din 12.12.2014 și 13.12.2014. Nu în ultimul rând, instanța constată că inculpatul nu a adus la cunoștința organelor de urmărire penală faptul că ar fi fost sub influența unui tratament.
În ceea ce privește apărarea inculpatului Stan Zaharia, în sensul că acesta nu a fost identificat de către persoana vătămată, instanța consideră că nu este necesară identificarea inculpatului de către persoana vătămată din moment ce din declarațiile inculpatului Stancu Dănuț coroborate cu declarațiile inculpatului Stan Zaharia aceștia au fost prezenți la locul faptei fiind implicați în derularea evenimentelor, contestând numai modul în care au avut loc faptele.
În contradicție cu susținerea inculpatului Stancu Dănuț, instanța consideră că este pe deplin dovedită constrângerea exercitată de către cei doi inculpați pentru introducerea persoanei vătămate în autovehicul. Susținerea inculpatului în sensul că persoana vătămată i-a văzut pe aceștia pe str. Bozieni și totuși și-a continuat deplasarea nu poate fi reținută de către instanță întrucât avocatul inculpatului pleacă de la o situație premisă nedovedită, respectiv că persoana vătămată ar fi cunoscut cu ce autovehicul veniseră inculpații. Or, din înregistrarea video efectuată pe str. Bozieni, rezultă că autovehiculul VW Transporter s-a oprit, iar la momentul în care persoana vătămată venea în fugă pe această stradă, inculpații au tras-o pe persoana vătămată în autovehicul.
De asemenea, apărarea formulată de către același inculpat în sensul că persoana vătămată a avut posibilitatea să strige după ajutor la opririle efectuate la cele două benzinării, instanța o va înlătura de asemenea întrucât nu rezultă că în vreuna dintre cele două opriri, persoana vătămată ar fi avut posibilitatea să părăsească autovehiculul. Astfel, din observarea directă a înregistrărilor realizate la cele două benzinării, rezultă că persoana vătămată a rămas în autovehicul, aceasta rămânând pe bancheta din spate, în stânga sa fiind inculpatul Stan Zaharia.
Referitor la apărările formulate de către inculpatul Stancu Florea, cu privire la neconcordanțele din declarațiile succesive ale persoanei vătămate, instanța reține jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în sensul că potrivit art. 6 parag. 1 din Convenție mijloacele de probă trebuie, în principiu, să fie administrate în fața acuzatului, în ședință publică în vederea unei dezbateri contradictorii. Cu toate acestea, Curtea a apreciat că autoritățile judiciare pot găsi justificat să se folosească de declarațiile date de către un martor în timpul fazei de instrucție preparatorie, cu condiția ca ele să fie coroborate cu alte mijloace de probă. În mod cert, continuă Curtea, ar fi fost preferabil ca celelalte părți să îl fi auzit în mod direct pe martor la momentul declarațiilor date în spatele ușilor închise din timpul instrucției, dar această considerație nu ar putea duce la paralizarea urmăririi penale. (Cauza Vaquero Hernandez și alții c. Spaniei, hotărârea din data de 2 noiembrie 2010)
Astfel, instanța reține că prin modalitatea de săvârșire a faptei, persoana vătămată fiind mai întâi lovită și ulterior forțată să intre într-un autovehicul, acesteia i-a fost creat un puternic șoc emoțional, aspect care de altfel a fost și invocat de către persoana vătămată în cursul urmăririi penale, iar instanța consideră că această susținere este întemeiată, convigere pe care instanța și-o fundamentează pe observarea directă a înregistrărilor video anterior expuse, în care persoana vătămată este vizibil afectată, speriată și debusolată. Acesta este cadrul în care instanța va analiza neconcordanțele între declarațiile succesive ale persoanei vătămate.
În privința neconcordanțelor privind culoarea pixului cu care a fost scrisă chitanța precum și dacă persoana vătămată a vorbit la speaker cu martorul Peța Laurențiu, instanța consideră că aceste împrejuări sunt aspecte de detaliu, care ar fi greu de reținut de către persoana vătămată și care în orice caz, sunt fără relavanță juridică în cauză.
Referitor la acțiunile de amenințare exercitate cu ocazia întocmirii chitanței, instanța consideră că declarațiile persoanei vătămate sunt în mare parte consecvente, aceasta declarând în timpul urmăririi penale că a fost amenințată de către inculpatul Stancu Florea și se afla sub presiunea pshică și fizică exercitată de către inculpații Stancu Dănuț și Stan Zaharia. Aceasta este declarația persoanei vătămate și în cursul judecății (f. 681 dj v III), care a arătat că inculpatul Stancu Florea i-a spus că trebuie să scrie și să îi remită suma consemnată, în caz contrar urmând să fie din nou privat de libertate. Totodată, persoana vătămată a arătat că nu a putut să refuze scrierea chitanței din cauza faptului că „era bătut”, ceea ce relevă presiunea psihică exercitată de către inculpații Stancu Dănuț și Stan Zaharia.
Apărarea inculpatului Stancu Florea, respectiv că înscrisul nu a fost găsit și prin urmare nu a fost redactat, este contrazisă de declarația persoanei vătămate coroborată cu declarația martorului Peța Laurențiu care a dictat până la sfârșit elementele contractului de împrumut. Împrejurarea că înscrisul nu a fost găsit nu împiedică cu nimic instanța de judecată să constate că acesta a existat și că a fost redactat, întrucât, spre deosebire de prev. 309 C.pr.civ., dispozițiile procesual penale nu cunosc restricții cu privire la dovedirea existenței unui înscris prin administrarea probei testimoniale.
În aceeași măsură, instanța apreciază că din nicio împrejurare nu rezultă intenția inculpaților de a se prezenta cu persoana vătămată în fața unui notar public. Astfel, acțiunea de lipsire de libertate și conducerea persoanei vătămate într-o zonă izolată vine în contradicție cu susținerea inculpaților că ar fi intenționat să se ducă la un birou notarial. De asemenea, nici apărarea că această neprezentare în fața notarului a fost cauzată de persoana vătămată care nu avea cartea de identitate asupra sa nu poate fi acceptată din moment ce, chiar dacă ar fi probată, această împrejurare nu justifică în nici un fel acțiunea de lipsire de libertate și de constrângere exercitată față de persoana vătămată.
II. LEGEA PENALĂ MAI FAVORABILĂ ȘI SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII JURIDICE A FAPTELOR
Referitor la schimbările de încadrare juridică puse în discuție din oficiu, instanța constată că în conformitate cu art. 246 din Legea nr. 187/2012, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța are în vedere decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, cât și Hotărârea ICCJ nr.5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 470 din 26 iunie 2014.
Potrivit deciziei Curții Constituționale, dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerentele deciziei s-a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art. 5 alin. (2) C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Totodată, în determinarea legii penale mai favorabile instanța are în vedere și instituția pluralității de infracțiuni.
1. Referitor la situația inculpatului STANCU DĂNUȚ, instanța constată că acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, suspendată condiționat conform art. 81, 82 C.pen. 1969 prin sentința penală nr. 907/2012 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia nr. 1600/03.12.2013 a Curții de Apel Galați. Față de data săvârșirii faptelor din prezenta, respectiv 26.11.2013, rezultă că acestea au fost săvârșite înainte de rămânerea definitivă a hotărârii anterior menționate, ceea ce va atrage anularea suspendării și aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni.
Pluralitatea de infracțiuni astfel creată ridică problema modalității de aplicare a dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 în contextul pronunțării deciziei Curții Constituționale anterior menționată. Astfel, în cazul în care s-ar interpreta că 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 impune instanței obligația de a reține atât încadrarea juridică cât și regimul anulării suspendării condiționate conform vechiului cod, s-ar ajunge la aplicarea obligatorie a unei legi penale mai nefavorabile în condițiile în care niciunul dintre termenii recidivei nu a fost săvârșit după intrarea în vigoare a noii legi. Din contră, instanța consideră că art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 va fi considerată o dispoziție din cadrul legii noi, care se aplică în mod limitativ la soluția de anulare a suspendării condiționate, necesitatea lui fiind impusă de inexistența unei soluții în legea nouă cu privire la suspendarea condiționată a executării întrucât C.pen. 2009 nu cunoaște această instituție, fiind prevăzută numai suspendarea executării sub supraveghere conform art. 91 și următoarele din C.pen. 2009.
Așadar, în situația în care ambele fapte din pluralitatea de infracțiuni au fost săvârșite sub imperiul vechiului cod, instanța este obligată, conform art. 85 C.pen. 1969, să anuleze suspendarea condiționată, în cazurile impuse de legea veche, tratamentul sancționator, atât pentru infracțiunea săvârșită cât și pentru pluralitatea de infracțiuni, urmând să fie acela stabilit în urma aprecierii globale a legii penale mai favorabile. Astfel spus, instanța nu este obligată de art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 să aplice în orice situație, dispozițiile C.pen. 1969.
Analizând în acest context situația inculpaților STANCU DĂNUȚ și STAN ZAHARIA, instanța constată că relevantă pentru stabilirea legii penale mai favorabile este încadrarea infracțiunii de lipsire de libertate.
Astfel, conform legii vechi, fapta inculpaților va fi încadrată în dispozițiile art. 189 alin. (1) și (2), fiind incident elementul circumstanțial agravant al săvârșirii faptei de către două sau mai multe persoane, faptă pedepsită cu închisoarea de la 7 la 15 ani.
Conform noilor dispoziții penale, fapta va fi încadrată conform dispozițiilor art. 205 alin. 1 C.pen. 2009, faptă pedepsită cu închisoarea de la 1 la 7 ani.
Față micșorarea considerabilă a minimului special al infracțiunii în noua incriminare, instanța consideră că nu mai este necesară analiza instituțiile pluralității de infracțiuni întrucât, astfel cum va fi arătat la secțiunea individualizării judiciare, pedeapsa rezultantă aplicată conform noului cod va fi mai mică decât minimul special prevăzut în C.pen. 1969 și prin urmare, legea nouă este mai favorabilă, chiar dacă va fi aplicat sporul obligatoriu prevăzut de C.pen. 2009 în cazul concursului de infracțiuni.
În ceea ce privește forma concursului, aceasta va fi detaliată ulterior, la momentul analizei încadrării juridice.
2. În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către Ministerul Public, în sensul reținerii stării de recidivă postexecutorie în cazul inculpatului Stan Zaharia, instanța constată că în rechizitoriul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6, deși este reținută starea de recidivă postexecutorie, procurorul nu a menționat care este pedeapsa executată față de care se reține starea de recidivă.
Din fișa de cazier a inculpatului (f. 228 dup v1) instanța constată că starea de recidivă postexecutorie poate fi discutată numai cu privire la sentința penală nr. 452/22.10.2007 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin decizia penală nr. 24/A/15.02.2008 a Curții de Apel Galați (f. 405 dj v.II). Față de mențiunile din decizia penală, coroborate cu cele din cazier, rezultă că pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată a început să fie executată pe data de 21.07.2007 și este considerată executată pe data de 20.01.2010.
Având în vedere că fapta din prezenta cauză este săvârșită pe data de 26.11.2013, instanța constată că fapta este săvârșită după considerarea ca executată a pedepsei anterior aplicate și înainte de împlinirea termenului de reabilitare.
Cu toate acestea, pedeapsa de mai sus a fost ulterior inclusă în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată pentru fapte concurente prin sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați, definitivă pentru inculpat prin decizia penală nr. 1600/03.12.2013 a Curții de Apel Galați (f. 319 dj v.II), pedeapsă pe care inculpatul o execută în prezent.
Având în vedere modalitatea de realizării contopirilor prin sentința penală menționată, respectiv prin sancționării concursului de infracțiuni înainte de revocarea suspendării condiționate și aplicarea tratamentului sancționator al recidivei, instanța consideră că pedeapsa anterioară de 2 ani și 6 luni a fost inclusă în pedeapsa indivizibilă în a cărei executare se află inculpatul în prezent.
Astfel cum va fi detaliat și la momentul individualizării judiciare a pedepsei, Judecătoria Galați a creat o unică pedeapsă rezultantă unică și indivizibilă de 3 ani, care nu poate fi repusă în pedepse componente fără a se înfrânge autoritate de lucru judecat a hotărârii.
Prin urmare, având în vedere că pedeapsa unică de 3 ani va fi contopită cu pedepsele aplicate prin prezenta și ulterior va fi aplicat sporul de pedeapsă obligatoriu, instanța consideră că nu poate agrava de două ori răspunderea penală a inculpatului, întemeindu-se pe aceeași circumstanță.
În esență, aceeași condamnare nu poate fi folosită atât pentru reținerea stării de recidivă postexecutorie dar în același timp să fie contopită conform concursului de infracțiuni ca o faptă concurentă.
Prin urmare, instanța va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului STANCU DĂNUȚ din infracțiunile reținute în rechizitoriu în infracțiunile de șantaj prev. de art. 207 alin. 1 – 3 C.pen. 2009 în concurs formal prev. de art. 38 alin. 2 C.pen. 2009 cu lipsirea de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. 2009 și ambele în concurs real cu lovirea sau alte violențe art. 193 alin. 1 – 2 C.pen. 2009 și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.pen. 2009 iar pentru inculpatul STAN ZAHARIA, din infracțiunile reținute în rechizitoriu în infracțiunea de șantaj prev. de art. 207 alin. 1 – 3 C.pen. 2009 în concurs formal prev. de art. 38 alin. 2 C.pen. 2009 cu lipsirea de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. 2009 cu înlăturarea pentru fiecare infracțiune a stării de recidivă postexecutorie.
Pentru aceleași considerente, va respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 în sensul menținerii stării de recidivă postexecutorie cu privire la fiecare infracțiune.
3. În ceea ce-l privește pe inculpatul STANCU FLOREA, instanța constată că fapta reținută în sarcina sa va fi încadrată conform vehicul cod în dispozițiile art. 194 alin. 1 C.pen. 1969, faptă pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar conform noilor dispoziții va fi încadrat în incriminarea șantajului prevăzut de art. 207 alin. 1 și 3, faptă pedepsită cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani.
Având în vedere majorarea atât a minimului cât și a maximului special, instanța constată că legea veche este mai favorabilă inculpatului și prin urmare nu este necesară schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu.
4. Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpatul Stancu Florea, în sensul reținerii infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 206 alin. 1 C.pen. 2009, instanța consideră că aceasta este neîntemeiată, întrucât în cauza de față, astfel cum a fost arătat anterior în cadrul situației de fapt, inculpatul a acționat cu intenție directă, calificată prin scop, respectiv dobândirea în mod injust, pentru sine a unui folos patrimonial. Așadar, acțiunile întreprinse de către inculpat nu au fost săvârșite în absența unui scop, ci inculpatul a urmărit, prin acțiunile sale, ca persoana vătămată să fie constrânsă să încheie un contract de împrumut pentru ca inculpatul să își recupereze o sumă de bani pretins împrumutată.
Fiind astfel dovedit scopul urmărit de către inculpatul Stancu Florea, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpatul Stancu Florea din infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. 1969 în infracțiunea de amenințare prev. de art. 206 alin. 1 C.pen. 2009.
III. ÎNCADRAREA JURIDICĂ
În drept, fapta inculpatul STANCU DĂNUȚ care, pe data de 26.11.2013, pe str. Bozieni, sect. 6, împreună cu inculpatul Stan Zaharia, a forțat-o pe persoana vătămată Dumitrescu Adrian să intre în autovehiculul VW Transporter și a transportat-o pe aceasta până pe drumul situat între localitatea Ghimpați și localitatea Letca Nouă, jud. Giurgiu, unde inculpatul Stancu Florea, în urma amenințărilor, i-a solicitat persoanei vătămate să redacteze un contract de împrumut în scopul recuperării unei pretinse datorii de la acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 207 alin. 1 – 3 C.pen. 2009 în concurs formal prev. de art. 38 alin. 2 C.pen. 2009 cu lipsirea de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. 2009
Analizând latura obiectivă a infracțiunii, instanța constată că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea celor doi inculpați de introducere forțată a persoanei vătămate în autovehiculul VW Transporter, persoana nemaiavând posibilitatea să acționeze după voința sa. Consumarea infracțiunii de lipsire de libertate a avut loc imediat ce persoana vătămată a fost introdusă în autovehicul, moment în care aceasta nu s-a mai bucurat de libertatea de mișcare. Din situația de fapt reținută de către instanță rezultă că acțiunea de lipsire de libertate se prelungește în timp până la momentul în care persoana vătămată a acceptat să fie readusă în București de către inculpatul Stancu Florea. Prin menținerea privării de libertate, adică prin omisiunea voită de a o elibera pe persoana vătămată, fapta a căpătat caracterul de infracțiune continuă.
De asemenea, instanța constată că scopul privării de libertate a fost, încă de la început, acela de a o aduce pe persoana vătămată să se întâlnească cu inculpatul Stancu Florea și să o constrângă pe aceasta să îi restituie banii pretins împrumutați de la acest inculpat. Prin urmare, prin aceleași acțiune de privare de libertate, prelungită pe întreaga desfășurare a faptei, inculpații realizează atât elementul material al infracțiunii de lipsire de libertate, dar și elementul material de constrângere din cadrul infracțiunii de șantaj, lipsirea de libertate, împreună cu amenințările lui Stancu Florea, constituind acțiunea de constrângere realizată în scopul redactării înscrisului de către Dumitrescu Adrian. Prin urmare, infracțiunea de șantaj și cea de privare de libertate au fost săvârșite în concurs formal prevăzut de art. 38 alin. 2 C.pen. 2009.
Așadar, elementul material al infracțiunii de șantaj este realizat prin acțiunea de lipsire libertate, prelungită pe întreaga desfășurare a acțiunilor inculpatului Stancu Florea, care l-a amenințat pe inculpatul și i-a solicita să redacteze un contract de împrumut. Acțiunea inculpatului a constituit unul dintre elementele de constrângere care au determinat-o pe persoana vătămată să redacteze contractul de împrumut solicitat de către Stancu Florea, în scopul obținerii unui folos patrimonial de către inculpatul Stancu Florea.
Urmarea imediată în cazul infracțiunii de lipsire de libertate constă în lipsirea subiectului pasiv de libertatea de mișcare și decizie iar în cazul infracțiunii de șantaj, aceea de crearea a unei stări de temere persoanei vătămate care i-a învins posibilitatea acesteia de a alege liber.
În privința cerinței esențiale atașate elementului material în cazul infracțiunii de lipsire de libertate, instanța constată că privarea de libertate a persoanei vătămate a fost realizată fără drept.
Modalitatea de redactare, redactarea completă sau incompletă a înscrisului, precum și elementele pe care le conținea înscrisul sunt irelevante din punctul de vedere al infracțiunii de șantaj, întrucât astfel cum a arătat constat doctrina și jurisprudența, infracțiunea de șantaj se consumă la momentul în care acțiunea de constrângere a fost efectuată complet și s-a produs urmarea imediată, împrejurarea că cel față de care s-a efectuat acțiunea a rezistat presiunilor sau a satisfăcut pretențiile inculpatului nu influențează momentul de consumare al faptei. Prin urmare, infracțiunea de șantaj a fost consumată la momentul în care inculpatul Stancu Florea l-a amenințat și i-a solicitat persoanei vătămate să redacteze înscrisul.
Apărarea inculpaților Stancu Florea și Stancu Dănuț în sensul că acțiunile au fost îndreptate spre recuperarea unei creanțe existențe în patrimoniul inculpatului Stancu Florea, nu are relevanță asupra reținerii infracțiunii de șantaj, întrucât astfel cum a fost statuat în mod constant de către instanțele judecătorești, textul de lege care incriminează șantajul, atât cel prev. de C.pen. 1969 cât și cel prev. de C.pen. 2009, nu face referire la caracterul injust al folosului, ci doar la modalitatea injustă în care se urmărește obținerea lui, acesta fiind motivul pentru care infracțiunea de șantaj există și atunci când folosul are un caracter just, dar se urmărește obținerea sa în mod injust. Prin urmare, chiar dacă inculpatul este îndreptățit în obținerea unui folos, dar în activitatea sa de recuperare a folosului utilizează constrângerea și acționează într-o manieră injustă, acțiunea inculpatului se încadrează în incriminarea infracțiunii de șantaj.
În concluzie, chiar dacă inculpatul Stancu Florea a împrumutat-o pe persoana vătămată cu suma de 30.000 EUR, încercarea de recuperare a acestei sume, prin constrângere, prin obligarea persoanei vătămate de a redacta un contract de împrumut prin care inculpatul să își preconstituie probe în scopul recuperării sumei de bani, constituie o modalitate injustă de obținere a unui folos patrimonial, indiferent dacă acest împrumut ar fi fost într-adevăr datorat.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii de lipsire de libertate, instanța constată că aceasta a fost săvârșită cu intenție directă conform art. 16 alin. 3 lit. a) C.pen. 2009, inculpatul prevăzând faptul că victima va fi lipsită de libertate și urmărind acest producerea rezultatului. În cazul infracțiunii de șantaj, inculpatul a acțiunea în forma intenției directe prevăzute de art. art. 16 alin. 3 lit. a) C.pen. 2009, calificată prin scopul obținerii unui folos patrimonial de către tatăl său, inculpatul Stancu Florea.
În sarcina inculpatului va fi reținut varianta agravantă a infracțiunii de șantaj prev. de art. 207 alin. 2 C.pen., inculpatul cunoscând, încă înainte de privarea de libertate a persoanei vătămate, că acțiunea de constrângere este realizată în scopul recuperării sumei de bani împrumutate de către inculpatul Stancu Florea iar ulterior, inculpatul participat în mod efectiv, prin privarea de libertate a persoanei vătămate, în timp ce aceasta a fost amenințată de către inculpatul Stancu Florea și constrânsă să redacteze contractul de împrumut.
În ceea ce privește contribuția reținută în sarcina inculpatului Stancu Dănuț, instanța consideră că acesta a fost coautor atât la infracțiunea de lipsire de libertate, contribuind în mod direct la introducerea forțată a persoanei vătămate în autovehicul și de asemenea având tot o contribuție de coautor în cazul infracțiunii de șantaj, contribuind prin acțiunile de constrângere din cadrul șantajului prin privarea de libertate continuă a persoanei vătămate.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.(2) C.proc.pen., fiind probată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța va dispune condamnarea inculpatului Stancu Dănuț pentru infracțiunile de șantaj și lipsire de libertate în mod ilegal, aflate în concurs ideal.
2. În drept, fapta inculpatului STANCU DĂNUȚ, care, pe data de 26.11.2013, lângă Restaurantul McDonalds de pe str. Brașov, sect. 6, i-a aplicat mai multe lovituri în zona feței persoanei vătămate Dumtirescu Adrian, cauzându-i acestuia din urmă leziuni care au necesitat spre vindecare 4-6 de zile de îngrijiri medicale constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. 2009.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii este reprezentat de acțiunea de lovire a persoanei vătămate.
Urmarea imediată a infracțiunii constă cauzarea unor leziuni traumatice persoanei vătămate ce au necesitat pentru vindecare 4-6 de zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de raportul de expertiră medico-legală precum și de celelalte mijloace de probă administrate, din care a rezultat faptul că între acțiunea de lovire și leziunile traumatice există legătură directă de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauză sau condiție care ar fi putut să întrerupă lanțul cauzal.
În ceea ce privește latura subiectivă, instanța apreciază că inculpatul a acționat în forma intenției directe prev. de art. 16 alin. 3 lit. a C.pen. 2009, acesta prevăzând rezultatul vătămător pe care îl va avea acțiune sa și urmărind producerea unei leziuni persoanei vătămate.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.(2) C.proc.pen., fiind probată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța va dispune condamnarea inculpatului Stancu Dănuț pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. 2009.
2. În drept, fapta inculpatului STANCU DĂNUȚ care, pe data de 26.11.2013, aflându-se lângă Restaurantul McDonalds de pe str. Brașov, sect. 6, a urmărit-o pe persoana vătămată și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri în zona feței, în prezența altor persoane, fapt ce a tulburat ordinea și liniștea publică constituie infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.pen. 2009.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii, instanța constată că elementul material al infracțiunii este realizat prin acțiunea de urmărire și de lovire cu pumnul a persoanei vătămate.
În ceea ce privește tulburarea ordinii publice instanța reține că ordinea și liniștea publică este realizată prin conduita în public a membrilor societății, conduită conformă cu normele dreptului și a moralei. Instanța constată că prin modalitatea de săvârșire, într-un loc intens circulat, în jurul orei 12:00, în prezența persoanelor se aflau în incinta restaurantului și la spălătoria auto aflată în apropiere, acțiunile inculpatului au tulburat ordinea și liniștea publică.
În acest sens, instanța va înlătura apărarea inculpatului Stancu Dănuț în sensul că nu există o tulburarea a liniștii publice, întrucât din declarațiile martorului Buzdugan Ionel (f. 186 dup v1) și martorul Gheorghe Dumitru (f. 190 dup v1) rezultă că la fața locului, în timp ce inculpatul Stancu Dănuț o lovea pe persoana vătămată s-au adunat mai multe persoane. Totodată, instanța apreciază că lovirea unui persoane, în prezența a unui număr considerabil de oameni, și cauzarea unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-6 de zile de îngrijiri medicale generează o tulburare a ordinii și liniștii publice.
Cerința esențială a infracțiunii este de asemenea întrunită, fapta fiind săvârșită într-un loc care este întotdeauna accesibil publicului, conform art. 184 alin. 1 lit. a C.pen. 2009.
Urmarea imediată a infracțiunii este reprezentată de crearea unei stări de pericol pentru relațiile de conviețuire socială a căror ocrotire este realizată prin apărarea ordinii și liniștii publice.
Sub aspectul laturii subiective instanța constată că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă prev. de art. 16 alin. 3 lit. b C.pen. 2009 deoarece a prevăzut că acțiunile sale violente vor aduce atingere ordinii și liniștii publice, și deși nu a urmărit acest rezultat, a prevăzut posibilitatea producerii sale.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin 2. C.proc.pen., fiind probată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat., instanța urmează să îl condamne pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.pen. 2009.
4. În drept, fapta inculpatul STAN ZAHARIA care, pe data de 26.11.2013, pe str. Bozieni, sect. 6, împreună cu inculpatul Stancu Dănuț, a forțat-o pe persoana vătămată Dumitrescu Adrian să intre în autovehiculul VW Transporter și a transportat-o pe aceasta până pe drumul situat între localitatea Ghimpați și localitatea Letca Nouă, jud. Giurgiu, unde inculpatul Stancu Florea, în urma amenințărilor, i-a solicitat persoanei vătămate să redacteze un contract de împrumut în scopul recuperării unei pretinse datorii de la acesta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 207 alin. 1 – 3 C.pen. 2009 în concurs formal prev. de art. 38 alin. 2 C.pen. 2009 cu lipsirea de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. 2009
Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea celor doi inculpați de introducere forțată a persoanei vătămate în autovehiculul VW Transporter, persoana nemaiavând posibilitatea să acționeze după voința sa. Consumarea infracțiunii de lipsire de libertate a avut loc imediat ce persoana vătămată a fost introdusă în autovehicul, moment în care aceasta nu s-a mai bucurat de libertatea de mișcare. Din situația de fapt reținută de către instanță rezultă că acțiunea de lipsire de libertate se prelungește în timp până la momentul în care persoana vătămată a acceptat să fie readusă în București de către inculpatul Stancu Florea. Prin menținerea privării de libertate, adică prin omisiunea voită de a o elibera pe persoana vătămată, fapta a căpătat caracterul de infracțiune continuă.
De asemenea, instanța constată că scopul privării de libertate a fost, încă de la început, acela de a o aduce pe persoana vătămată să se întâlnească cu inculpatul Stancu Florea și să o constrângă pe aceasta să îi restituie banii pretins împrumutați de la acest inculpat. Prin urmare, prin aceleași acțiune de privare de libertate, prelungită pe întreaga desfășurare a faptei, inculpații realizează atât elementul material al infracțiunii de lipsire de libertate, dar și elementul material de constrângere din cadrul infracțiunii de șantaj, lipsirea de libertate, împreună cu amenințările lui Stancu Florea, constituind acțiunea de constrângere realizată în scopul redactării înscrisului de către Dumitrescu Adrian. Prin urmare, infracțiunea de șantaj și cea de privare de libertate au fost săvârșite în concurs formal prevăzut de art. 38 alin. 2 C.pen. 2009.
Așadar, elementul material al infracțiunii de șantaj este realizat prin acțiunea de lipsire libertate, prelungită pe întreaga desfășurare a acțiunilor inculpatului Stancu Florea, care l-a amenințat pe inculpatul și i-a solicita să redacteze un contract de împrumut. Acțiunea inculpatului a constituit unul dintre elementele de constrângere care au determinat-o pe persoana vătămată să redacteze contractul de împrumut solicitat de către Stancu Florea, în scopul obținerii unui folos patrimonial de către inculpatul Stancu Florea.
Urmarea imediată în cazul infracțiunii de lipsire de libertate constă în lipsirea subiectului pasiv de libertatea de mișcare și decizie iar în cazul infracțiunii de șantaj, aceea de crearea a unei stări de temere persoanei vătămate care i-a învins posibilitatea acesteia de a alege liber.
În privința cerinței esențiale atașate elementului material în cazul infracțiunii de lipsire de libertate, instanța constată că privarea de libertate a persoanei vătămate a fost realizată fără drept.
Modalitatea de redactare, redactarea completă sau incompletă a înscrisului, precum și elementele pe care le conținea înscrisul sunt irelevante din punctul de vedere al infracțiunii de șantaj, întrucât astfel cum a arătat constat doctrina și jurisprudența, infracțiunea de șantaj se consumă la momentul în care acțiunea de constrângere a fost efectuată complet și s-a produs urmarea imediată, împrejurarea că cel față de care s-a efectuat acțiunea a rezistat presiunilor sau a satisfăcut pretențiile inculpatului nu influențează momentul de consumare al faptei. Prin urmare, infracțiunea de șantaj a fost consumată la momentul în care inculpatul Stancu Florea l-a amenințat și i-a solicitat persoanei vătămate să redacteze înscrisul.
Referitor la apărarea inculpatul Stan Zaharia, în sensul că nu există probe din care să rezulte caracterul continuu al acțiunii de privare de libertate, instanța consideră că modalitatea continuă a lipsirii de libertate este pe deplin dovedită, din înregistrarea video de pe str. Bozieni rezultând în mod neechivoc că persoana vătămată a fost forțată să intre în autovehiculul VW Transporter. Din înregistrările succesive efectuate pe drumul parcurs nu rezultă că inculpații ar fi renunțat la rezoluția infracțională de lipsire de libertate
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii de lipsire de libertate, instanța constată că aceasta a fost săvârșită cu intenție directă conf. art. 16 alin. 3 lit. a C.pen. 2009, inculpatul prevăzând faptul că victima va fi lipsită de libertate și urmărind acest producerea rezultatului. În cazul infracțiunii de șantaj, inculpatul a acțiunea în forma intenției directe prev. de art. art. 16 alin. 3 lit. a C.pen. 2009, calificată prin scopul obținerii unui folos patrimonial de către tatăl său, inculpatul Stancu Florea.
Apărarea inculpatului în sensul că nu este probată urmărirea de către Stan Zaharia a scopului însușirii pe nedrept a unui folos patrimonial pentru sine, nu poate fi acceptată de către instanță întrucât art. 205 alin. 1 – 3 C.pen. 2009 prevede că scopul urmărit poate fi nu numai acela de a obține un folos material patrimonial pentru sine, dar și pentru o altă persoană, această ultimă teză fiind incidentă în cauză.
În sarcina inculpatului va fi reținut varianta agravantă a infracțiunii de șantaj prevăzute de art. 207 alin. 2 C.pen., inculpatul cunoscând, încă înainte de privarea de libertate a persoanei vătămate, că acțiunea de constrângere este realizată în scopul recuperării sumei de bani împrumutate de către inculpatul Stancu Florea iar ulterior, inculpatul participat în mod efectiv, prin privarea de libertate a persoanei vătămate, în timp ce aceasta a fost amenințată de către inculpatul Stancu Florea și constrânsă să redacteze contractul de împrumut.
În ceea ce privește contribuția reținută în sarcina inculpatului Stan Zaharia, instanța consideră că acesta a fost coautor atât la infracțiunea de lipsire de libertate, contribuind în mod direct la introducerea forțată a persoanei vătămate în autovehicul și de asemenea având tot o contribuție de coautor în cazul infracțiunii de șantaj, contribuind prin acțiunile de constrângere din cadrul șantajului prin privarea de libertate continuă a persoanei vătămate.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.(2) C.proc.pen., fiind probată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța va dispune condamnarea inculpatului Stan Zaharia pentru infracțiunile de șantaj și lipsire de libertate în mod ilegal, aflate în concurs ideal.
5. În drept, fapta inculpatului STANCU FLOREA, care pe data de 26.11.2013, pe drumul situat între localitatea Ghimpați și localitatea Letca Nouă, jud. Giurgiu împreună cu inculpații Stancu Dănuț și Stan Zaharia, prin folosirea de amenințări și cunoscând că persoana este lipsită de libertate în mod ilegal, i-a solicitat persoanei vătămate Dumitrescu Adrian să redacteze un contract de împrumut în scopul recuperării unei pretinse datorii de la acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. șantaj prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. 2009.
Elementul material al infracțiunii de șantaj este realizat prin acțiunea de amenințare a persoanei vătămate Dumitrescu Adrian exercitate pentru ca persoana vătămată să redacteze un contract de împrumut în scopul recuperării unei pretinse sume pe care inculpatul Stancu Florea i-a împrumutat-o persoanei vătămate. De asemenea, constrângerea din cadrul infracțiunii de șantaj a fost exercitată și prin violențele realizate de către coautorii inculpatului Stancu Florea, care anterior au forțat-o persoana vătămată să intre în autovehicul și au lipsit-o de libertate pe întreg parcursul desfășurării activității infracționale.
În acest sens, instanța reține din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice coroborat cu constatările raportului de expertiză medico-legală că inculpatul Stancu Florea a constatat în mod direct leziunile pe care persoana vătămată le suferise ca urmare a loviturii aplicate de către inculpatul Stancu Dănuț. De asemenea, instanța reține că inculpatul Stancu Florea cunoștea faptul că persoana vătămată a fost adusă prin constrângere la locul de întâlnire. Astfel, inculpatul Stancu Florea spune într-o convorbire telefonică purtată pe data de 23 ianuarie 2014: „Era învinețit românul! Îți dai seama că atunci când s-a dus la poliție a doua zi, umflat, omorât…”. De asemenea, într-o convorbire cu inculpatul Stancu Dănuț, inculpatul Stancu Florea afirmă: „Problema este că l-ai băgat în mașină, asta e problema! […] de mașina în care l-ai luat, de asta ziceam, eu ți-am zis să nu-l iei dar tu tot l-ai luat” (f. 103 dup v2 verso)
Modalitatea de redactare, redactarea completă sau incompletă a înscrisului, precum și elementele pe care le conținea înscrisul sunt irelevante din punctul de vedere al infracțiunii de șantaj, întrucât astfel cum a arătat constat doctrina și jurisprudența, infracțiunea de șantaj se consumă la momentul în care acțiunea de constrângere a fost efectuată complet și s-a produs urmarea imediată, împrejurarea că cel față de care s-a efectuat acțiunea a rezistat presiunilor sau a satisfăcut pretențiile inculpatului nu influențează momentul de consumare al faptei. Prin urmare, infracțiunea de șantaj a fost consumată la momentul în care inculpatul Stancu Florea l-a amenințat și i-a solicitat persoanei vătămate să redacteze înscrisul.
Apărarea inculpaților Stancu Florea și Stancu Dănuț în sensul că acțiunile au fost îndreptate spre recuperarea unei creanțe existențe în patrimoniul inculpatului Stancu Florea, nu are relevanță asupra reținerii infracțiunii de șantaj, întrucât astfel cum a fost statuat în mod constant de către instanțele judecătorești, textul de lege care incriminează șantajul, atât cel prev. de C.pen. 1969 cât și cel prev. de C.pen. 2009, nu face referire la caracterul injust al folosului, ci doar la modalitatea injustă în care se urmărește obținerea lui, acesta fiind motivul pentru care infracțiunea de șantaj există și atunci când folosul are un caracter just, dar se urmărește obținerea sa în mod injust. Prin urmare, chiar dacă inculpatul este îndreptățit în folosirea unui folos, dar în activitatea sa de constrângere și acționează într-o manieră injustă, acțiunea inculpatului se încadrează în incriminarea infracțiunii de șantaj.
În concluzie, chiar dacă inculpatul Stancu Florea a împrumutat-o pe persoana vătămată cu suma de 30.000 EUR, încercarea de recuperare a acesteia, prin constrângere, prin obligarea persoanei vătămate de a redacta un contract de împrumut prin care inculpatul să își preconstituie probe în scopul recuperării sumei de bani, constituie o modalitate injustă de obținere a unui folos patrimonial, indiferent dacă acest împrumut ar fi fost într-adevăr datorat.
Urmarea imediată constă în crearea a unei stări de temere persoanei vătămate care i-a învins posibilitatea acesteia de a alege liber.
Analizând latura subiectivă, instanța constată că inculpatul a acțiunea în forma intenției directe prev. de art. art. 16 alin. 3 lit. a C.pen. 2009, calificată prin scopul obținerii unui folos patrimonial pentru sine, respectiv recuperarea unui pretins împrumut acordat persoanei vătămate. Susținerea avocatului inculpatului, în sensul că nu există intenția directă calificată prin scop nu poate fi acceptată de către instanță, întrucât chiar dacă instanța poate accepta că inițial, inculpatul Stancu Florea nu a fost de acord cu acțiunea coinculpaților, cel mai târziu la momentul în care inculpatul a văzut-o pe persoana vătămată acesta a realizat faptul că a fost constrânsă să vină la întâlnire. Astfel, deși a observat acest lucru, inculpatul a înțeles să profite această împrejurare, și prin exercitarea unei amenințări suplimentare să o constrângă pe persoana vătămată să redacteze înscrisul.
Prin urmare, față de situația de fapt expusă anterior, instanța consideră că susținerea avocatului inculpatului în sensul că în cazul de față trebuie aplicat principiul in dubio pro reo nu poate fi acceptată, având în vedere că a fost probată infracțiunea de șantaj dincolo de orice dubiu rezonabil.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.(2) C.proc.pen., fiind probată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța va dispune condamnarea inculpatului Stancu Florea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. 2009.
IV. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI ȘI MODALITĂȚII DE EXECUTARE
În privința inculpatului Stancu Florea, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 52 C.pen. 1969, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. 1969 raportate la prezenta cauză, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru inculpații Stancu Dănuț și Stan Zaharia, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen. 2009 stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
1. Instanța subliniază gravitatea ridicată a infracțiunii de lipsire de libertate, aceasta afectând una dintre valori fundamentale consfințite în Constituția României, art. 23 prevăzând că libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.
Analizând în concret gravitatea infracțiunii de lipsire de libertate săvârșită de către inculpații Stancu Dănuț și Stan Zaharia, instanța constată că aceștia au urmărit persoana vătămată după ce au văzut-o pe aceasta în interiorul restaurantului McDonalds și au constrâns-o să intre în autovehiculul VW Transporter. Instanța are în continuarea în vedere durata lipsirii de libertate, care a fost exercitată pe parcursul mai multor ore, timp în care persoana vătămată a fost dusă într-un loc necunoscut, fiind eliberată numai după ce a acceptat să semneze contractul de împrumut. De asemenea, instanța are în vedere că inculpații Stancu Dănuț și Stan Zaharia au avut contribuții de coautor aproape identice, ambii contribuind la înfrângerea voinței persoanei vătămate și introducerea acesteia în autovehicul, precum și menținerea persoanei vătămate într-o stare de privare de libertate până după momentul în care aceasta a încheiat contractul de împrumut.
2. În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, instanța constată că aceasta afectează aceeași valoarea fundamentală privind libertatea individuală și siguranța persoanei. În concret, față de situația de fapt reținută anterior, instanța are în vedere că gravitatea infracțiunii de șantaj este sporită de existența unei infracțiuni de lipsire de libertate demarată anterior și care a constituit una dintre elementele constrângerii exercitate față de persoana vătămată. Instanța constată că toți cei trei inculpați implicați în infracțiunea de șantaj au cunoscut faptul că persoana vătămată a fost privată de libertate și adusă la locul de întâlnire cu Stancu Florea împotriva voinței acesteia. În același timp, instanța are în vedere contribuțiile fiecărui inculpat în parte, inculpații Stancu Dănuț și Stan Zaharia sunt cei care au exercitat acțiunile de constrângere constând în menținerea privării de libertate a persoanei vătămată, iar inculpatul Stancu Florea a solicitat persoanei vătămate să redacteze înscrisul, amenințând-o pe aceasta.
3. Referitor la infracțiunea de lovire sau alte violențe, instanța are în vedere zona vizată prin lovitura inculpatului Stancu Dănuț, respectiv fața persoanei vătămate, precum și gravitatea leziunilor cauzate, respectiv 4-6 de zile de îngrijiri medicale. Analizând gravitatea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice instanța are în vedere faptul că infracțiunea a fost realizată prin acțiunea de lovire a persoanei vătămate într-un loc public.
A. Analizând persoana fiecărui inculpat, instanța reține că inculpatul STANCU DĂNUȚ, instanța reține că acesta are o vârstă de 25 de ani, nu are un loc de muncă sau o profesie.
Totodată, instanța reține din fișa de cazier judiciar (f. 226 dj v1) că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, suspendată condiționat conf. art. 81, 82 C.pen. 1969 prin sentința penală nr. 907/2012 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia nr. 1600/03.12.2013 a Curții de Apel Galați (f. 318 dj v2). pentru săvârșirea a două infracțiuni de tăinuire. Față de infracțiunile din prezenta cauză, instanța apreciază că inculpatul prezintă o periculozitate deosebită, înțelegând să uzeze de mijloace violente pentru a recupera sume de bani pe care membrii ai familiei sale pretind că le au față de terțe persoane. În asigurarea acestui scop, inculpatul a suprimat libertatea individuală a persoanei vătămate, în plină zi, într-o zonă intens circulată, după ce în prealabil a urmărit-o. Mai mult, deși instanța acceptă faptul că rezoluția infracțională a fost spontană la momentul în care inculpatul a recunoscut-o pe persoana vătămată, este relevant că inculpatul nu a abandonat această rezoluție infracțională decât după ce persoana vătămată a redactat înscrisul la care a fost constrânsă de către cei trei inculpați.
Pentru aceste motive, instanța consideră că este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoare exemplară, atât pentru infracțiunea de lipsire de libertate cât și pentru infracțiunea de șantaj, fiind necesare pedepse superioare minimul special prevăzute pentru respectivele infracțiuni. În ceea ce privește pedeapsa pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe și tulburare a ordinii și liniștii publice, instanța va aplica o pedeapsă situată la minimul special al limitelor de pedeapsă.
În raport cu cele menționate anterior privitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitate inculpatului, instanța va condamna pe inculpatul STANCU DĂNUȚ:
– în baza art. 207 alin. (1) – (3) C.pen. 2009 cu aplicarea art. 5 C.pen. 2009, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj;
– în baza art. 205 alin. 1 C.pen. 2009 cu aplicarea art. 5 C.pen. 2009, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal;
– în baza art. 193 alin. 1 – 2 C.pen. 2009 cu aplicarea art. 5 C.pen. 2009, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe;
– în baza art. 371 C.pen. 2009 cu aplicarea art. 5 C.pen. 2009, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța va dispune executarea de către inculpatul STANCU DĂNUȚ a pedepselor aplicate, în regim de detenție, raportat la gravitatea și frecvența infracțiunilor săvârșite și la periculozitatea acestuia reținute pe baza analizei anterioare.
Având în vedere că fiecare infracțiune atrage anularea suspendării condiționate, după fiecare infracțiune, în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 alin. 1 C.pen. 1969 anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 1600/03.12.2013 a Curții de Apel Galați.
Cu privire la pedepsele complementare, având în vedere că, față de natura și gravitatea infracțiunilor de lipsire de libertate și șantaj, precum și luând în considerare persoana inculpatului, rezultă că inculpatul nu poate exercita funcții care, prin esența lor, implică existența încrederii societății în persoana care exercită funcția. Față de acestea, instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară pe lângă infracțiunea de lipsire de libertate și infracțiunea de șantaj, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Pentru aceleași motive, în temeiul art. 66 alin. 1 C.pen., va interzice cu titlu de pedeapsă accesorie și drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen.
În ceea ce privește solicitarea Ministerului Public de aplicare a pedepsei complementare prev. de art. 66 alin. 1 lit. n C.pen. 2009, instanța considere că față de pedeapsa principală cu închisoare în regim de detenție, aplicată pentru o durată considerabilă, nu este necesară interzicerea dreptului inculpatului de a lua legătura sau de a se apropia de persoana vătămată și după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. Ca titlu de pedeapsă accesorie, această nu apare necesară având în vedere că pedeapsa închisorii va fi executată în regim de detenție.
Având în vedere că faptele judecate în prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 1600/03.12.2013 a Curții de Apel Galați, în temeiul art. 40 alin. 1 C.pen. 2009, va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați în pedepsele componente, astfel: 3 luni închisoare pentru fapta din 16.07.2007; 4 luni închisoare pentru fapta din 06.02.2008 și înlătură sporul de pedeapsă de 2 luni închisoare.
În baza art. 40 alin. 1 rap. la art. 38 alin. 1 – 2 coroborat cu art. 39 alin. 1 lit. b și cu art. 45 alin. 3 lit. a C.pen. 2009 va contopi pedepsele de 3 ani, 4 ani, 6 luni și 3 luni închisoare aplicate prin prezenta cu pedepsele de 3 luni și 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 907/04.05.2012, urmând să aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite [1/3 * ( 3 ani + 6 luni + 3 luni + 3 luni + 4 luni) = 1 an 5 luni și 10 zile], inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 ani 5 luni și 10 zile închisoare și pedeapsa interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, acestea se vor aplica până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
2. Referitor la situația juridică a inculpatului STAN ZAHARIA, instanța consideră că sunt aplicabile aceleași considerente ca în cazul inculpatului Stancu Dănuț, aceștia având contribuții similare în realizarea ambelor infracțiuni de lipsire de libertate și șantaj, diferența constând în aceea că în sarcina inculpatului Stan Zaharia au fost reținute infracțiunea de lovire sau alte violențe sau tulburarea ordinii și liniștii publice.
Tot ca o diferență față de situația inculpatului Stancu Dănuț, instanța constată că inculpatul Stan Zaharia se află în prezent în executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată pentru fapte concurente prin sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați, definitivă pentru inculpat prin decizia penală nr. 1600/03.12.2013 a Curții de Apel Galați (f. 319 dj v.II).
În raport cu cele menționate anterior privitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitate inculpatului, instanța va condamna pe inculpatul STAN ZAHARIA:
– în baza art. 207 alin. (1) – (3) C.pen. 2009 cu aplicarea art. 5 C.pen. 2009, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj;
– în baza art. 205 alin. 1 C.pen. 2009 cu aplicarea art. 5 C.pen. 2009, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal;
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța va dispune executarea de către inculpatul STAN ZAHARIA a pedepselor aplicate, în regim de detenție, raportat la gravitatea infracțiunilor săvârșite și la periculozitatea acestuia reținute pe baza analizei anterioare.
Cu privire la pedepsele complementare, având în vedere că, față de natura și gravitatea infracțiunilor de lipsire de libertate și șantaj, precum și luând în considerare persoana inculpatului, rezultă că inculpatul nu poate exercita funcții care, prin esența lor, implică existența încrederii societății în persoana care exercită funcția. Față de acestea, instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară pe lângă infracțiunea de lipsire de libertate și infracțiunea de șantaj, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Pentru aceleași motive, în temeiul art. 66 alin. 1 C.pen., va interzice cu titlu de pedeapsă accesorie și drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen.
În ceea ce privește solicitarea Ministerului Public de aplicare a pedepsei complementare prev. de art. 66 alin. 1 lit. n C.pen. 2009, instanța considere că față de pedeapsa principală cu închisoare în regim de detenție, aplicată pentru o durată considerabilă, nu este necesară interzicerea dreptului inculpatului de a lua legătura sau de a se apropia de persoana vătămată și după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. Ca titlu de pedeapsă accesorie, această nu apare necesară având în vedere că pedeapsa închisorii va fi executată în regim de detenție.
În ceea ce privește modalitatea de realizarea a contopirii, instanța reține că prin sentința penală nr. 452/22.10.2007 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin decizia penală nr. 24/A/15.02.2008 a Curții de Apel Galați (f. 405 dj v.II) inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani și 6 luni care a început să fie executată pe data de 21.07.2007 și este considerată executată pe data de 20.01.2010. Având în vedere că fapta din prezenta cauză este săvârșită pe data de 26.11.2013, instanța constată că fapta este săvârșită după considerarea ca executată a pedepsei anterior aplicate și înainte de împlinirea termenului de reabilitare.
Cu toate acestea, pedeapsa de mai sus a fost ulterior inclusă în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată pentru fapte concurente prin sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați, definitivă pentru inculpat prin decizia penală nr. 1600/03.12.2013 a Curții de Apel Galați (f. 319 dj v.II), pedeapsă pe care inculpatul o execută în prezent.
Instanța constată o împrejurare atipică în sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați, respectiv realizarea concursului de infracțiuni înainte de recidiva postcondamnatorie. Astfel, prin această modalitate de contopire a fost creată de către Judecătoria Galați o pedeapsă unică și indivizibilă de 3 ani închisoare, ca urmare a alăturării cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 791/07.06.2005 a Judecătoriei Piatra Neamț. Luând în considerare că instanța nu poate efectua modificări a pedepsei unice aplicate de către Judecătoria Galați întrucât ar exercita atribuțiile unei instanțe de control judiciar, contopirea cu faptele din prezenta vor fi realizate cu pedeapsa de 3 ani închisoare, fără descontopirea acesteia.
Prin urmare, în baza art. 40 alin. 1 rap. la art. 38 alin. 2 coroborat cu art. 39 alin. 1 lit. b și cu art. 45 alin. 3 lit. a C.pen. 2009 va contopi pedepsele de 3 ani și 4 ani închisoare aplicate prin prezenta cu pedeapsa unică și indivizibilă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați urmând să aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite [1/3 * ( 3 ani + 3 ani) = 2 ani], inculpatul urmând a executa pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, acestea se vor aplica până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
3. Analizând situația inculpatului STANCU FLOREA, instanța constată că acesta este în vârstă de 51 de ani, și desfășoară o activitate profesională în cadrul PFA „Stancu Florea” . Totodată, din fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 227 dj v1) rezultă că acesta nu a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Deși aceste circumstanțe personale îi sunt favorabile inculpatului, instanța consideră că, față de gravitatea faptelor, instanța trebuie să acorde prevalență în cauză circumstanțelor reale în care a fost săvârșită infracțiunea de șantaj.
Așadar, deși instanța acceptă teza apărării, în sensul că inculpatul Stancu Dănuț și Stan Zaharia sunt cei care l-au contactat pe Stancu Florea cu privire la întâlnirea cu persoana vătămată Dumitrescu Adrian, instanța consideră că, cel puțin de la momentul în care inculpatul Stancu Florea s-a întâlnit cu Dumitrescu Adrian, a cunoscut că acesta a fost privat de libertate și că a fost anterior agresat de către ceilalți inculpați. În acest context, inculpatul a înțeles să se folosească de această împrejurare și să îl constrângă pe Dumitrescu Adrian să semneze un contract de împrumut în scopul recuperării unei sume pretins remise anterior. Nu în ultimul rând, instanța remarcă modalitatea organizată în care inculpatul a desfășurat infracțiunea de șantaj, acesta apelând la martorul Peța Laurențiu, avocat, pentru a se asigura că înscrisul astfel obținut va putea fi ulterior utilizată pentru obținerea unui titlu executoriu.
Aceste împrejurări relevă o periculozitate deosebită a inculpatului, care contrabalansează împrejurările favorabile inculpatului, instanța considerând necesară aplicarea unei pedepse exemplare atât pentru realizarea scopului educativ al pedepsei, dar și pentru a preveni în viitor utilizarea unor acțiuni similare pentru recuperarea creanțelor pretins legitime. Astfel, instanța consideră că inculpații, precum și ceilalți membrii ai societății trebuie să conștientizeze că statul de drept impune ca valoare fundamentală exercitarea drepturilor numai potrivit căilor prevăzute de lege iar nicio persoană nu are posibilitate de a-și face dreptate singură.
Nu în ultimul rând, instanța are în vedere atitudinea procesuală a inculpatului Stancu Florea, care astfel cum a fost reținut și de către judecătorul de drepturi și libertăți, din procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice rezultând că inculpatul Stancu Florea vorbește despre „a trimite țiganii peste” persoana vătămată, despre „întoarcerea declarației”, despre „împăcarea cu românii”, toate reprezentând modalități de a o determina pe persoana vătămată să își modifice declarațiile în favoarea inculpaților (f. 11 verso dup v2, f. 109 dup v2). Așadar, chiar dacă cunoștea că persoana vătămată a depus plângere la organele judiciare, inculpatul Stancu Florea era pregătit să efectueze demersuri pentru a obstrucționa aflarea adevărului în cauză și pentru a o determina prin constrângere pe persoana vătămată să modifice declarațiile date.
În raport cu cele menționate anterior privitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitate inculpatului, art. 194 alin. 1 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. 2009, instanța va condamna pe inculpatul STANCU FLOREA, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj;
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța va dispune executarea de către inculpatul STANCU FLOREA a pedepselor aplicate, în regim de detenție, raportat la gravitatea infracțiunilor săvârșite și la periculozitatea acestuia reținute pe baza analizei anterioare, considerând că orice suspendare a executării pedepsei l-ar determina pe inculpat să nu conștientizeze gravitatea faptei pe care a săvârșit-o.
În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, conform art. 12 alin.(1) din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, acestea se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Astfel, natura și gravitatea faptelor conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b). C.pen.1969. Prin urmare, în baza art. 71 C.pen. 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
V. MĂSURILE PREVENTIVE
În temeiul art. 399 alin. 1 C.pr.pen. va menține măsura arestării preventive a inculpaților Stancu Dănuț și Stan Zaharia, până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile.
Astfel, instanța reține că în acest moment procesual, privarea de libertate a inculpaților este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concluzie care decurge din criterii oferite de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., respectiv evaluarea gravității faptei și circumstanțelor în care există suspiciunea că s-au petrecut faptele, antecedentele inculpatilor, precum și din reacția publică față amploarea actuală a faptelor contra persoanei, fiind menținute temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
De asemenea, instanța constată că de la data ultimei verificări în ședință publică (26.08.2014), nu au trecut mai mult de 60 zile iar arestarea preventivă a inculpaților nu a depășit durata maximă a arestării preventive în cursul judecății prev. de art. 239 alin. 1 C.pr.pen.
Totodată, instanța constată că prin pronunțarea soluției de condamnare în primă instanță, din perspectiva Convenției Europene a drepturilor omului, temeiul privării de libertate a inculpatului a devenit art. 5 par. 1 lit. a din Convenție. Astfel cum a statuat Curtea Europeană, art. 5 §1 lit. a) din Convenție este incident atunci când o persoană este privată de libertate ca urmare a pronunțării unei condamnări penale de către un tribunal competent. Acest caz de privare de libertate devine incident de la momentul pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță, nefiind necesară o hotărâre de condamnare definitivă. (Wemhoff c. Germaniei, par. 9)
În ceea ce privește măsura controlului judiciar luată față de inculpatul Stancu Florea, având în vedere gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului, asigurărea bunei desfășurări a procesului penal și luând în considerare că măsura controlului judiciar a ajuns la o durată de aproape 2 luni de zile, instanța consideră necesară menținerea controlului judiciar dispusă față de inculpatul Stancu Florea prin încheierea din 12.08.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr. 3506/303/2014, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Pentru inculpatul Stancu Dănuț, în baza art. 72 alin. 1 C.pen. va deduce din pedeapsa aplicată durata de 24 de ore a măsurii reținerii dispusă pe data de 27.02.2014 prin ordonanța de reținere nr. 3100059/27.02.2014 a DGPMB Sector 6 – Secția 22 Poliție și durata arestării preventive din data de 28.02.2014 la zi.
Pentru inculpatul Stan Zaharia, conform art. 40 alin. 3 C.pen., va deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată de către inculpat din data de 21.07.2007 până la 24.03.2009 și din data de 08.01.2014 la zi și în baza art. 72 alin. 1 C.pen. va deduce din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv din data de 28.02.2014 la zi.
Pentru inculpatul Stancu Florea, în baza art. 88 C.pen. 1969 va deduce din pedeapsa aplicată durata de 24 de ore a măsurii reținerii dispusă pe data de 27.02.2014 prin ordonanța de reținere nr. 3100059/27.02.2014 a DGPMB Sector 6 – Secția 22 Poliție și durata arestării preventive din data de 28.02.2014 până pe 22.08.2014.
VI. LATURA CIVILĂ
În timpul urmăririi penale persoana vătămată Dumitrescu Adrian s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 lei (f. 72 dup v1) reprezentând daune morale și fizice pe care le-a suferit ca urmare a faptelor inculpaților.
Inculpatul Stancu Dănuț, prin avocat, invocă inadmisibilitatea constituirii de parte civilă, având în vedere că nu sunt respectate exigențele disp. art. 20 alin. 3 C.pr.pen. 2010. Instanța consideră că, având în vedere momentul constituirii de parte civilă, nu erau incidente prev. art. 20 alin. 3 C.pr.pen. 2010, întrucât manifestarea de voință a părții civile a avut loc pe data de 11.12.2013, înainte de intrarea în vigoare a noilor dispoziții procesuale. Așadar, sunt incidente prev. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a C.pr.pen. 2010, cu respectarea dispozițiilor în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, având în vedere că legea de punere în aplicare nu prevede nicio excepție în cazul constiturii de parte civilă.
Față de aceste motive, va respinge excepția inadmisibilității constituirii de parte civilă a persoanei vătămate Dumitrescu Adrian, invocată de către inculpatul Stancu Dănuț.
Analizând temeinicia constituirii de parte civilă, instanța constată că potrivit art. 99 alin. 1 C.pr.pen. sarcina probei în cadrul acțiunii civile aparține părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. În cauza de față, având în vedere că nu suntem în prezența unei ipoteze de exercitare a acțiunii civile din oficiu, sarcina probei revine exclusiv părții civile.
În ceea ce privește daunele materiale, conform art. 1385 alin. 2 C.civ. despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Având în vedere că partea civilă nu a administrat nici un mijloc de probă pentru dovedirea pretențiilor materiale, instanța nu consideră necesară acordarea unor sume cu titlu de despăgubiri materiale.
În ceea ce privește criteriile pentru stabilirea daunelor morale, potrivit art. 1391 alin.1 C. Civ., în caz de vătămare a integrității corporale sau sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. Totodată, potrivit art. 253 alin. 4 C. Civ. persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.
Spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei.
Față de acestea, având în vedere lipsirea de libertate a părții civile timp de mai multe ore, aplicarea unei lovituri de către inculpatul Stancu Dănuț care au cauzat părții civile leziuni care au necesitat spre vindecare 4-6 de zile de îngrijiri medicale precum și constrângerea în vederea redactării și semnării contractului de împrumut, instanța apreciază că agresiunea i-a provocat părții civile suferințe fizice și psihice importante, fiind lezată o valoare fundamentală pentru o persoană, aceea a libertății individuale, și prin urmare consideră că reprezintă o satisfacție echitabilă pentru aceste suferințe suma de 20.000 lei.
Prin urmare, în temeiul art. 397 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 alin. 1 coroborat cu art. 1369 alin. 1 C.civ. admite în parte acțiunea civilă formulată de către Dumitrescu Adrian (fiul lui Victor și Ernestina, născut pe data de 08.01.1951, CNP [anonimizat]) și obligă în solidar inculpații Stancu Dănuț, Stan Zaharia și Stancu Florea la plata sumei de 20.000 lei către partea civilă Dumitrescu Adrian, cu titlu de daune morale.
VII. CHELTUIELI JUDICIARE
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă pe fiecare dintre inculpați la plata către stat a câte 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 274 alin. 1 teza finală rap. la art. 272 alin. 2 C.pr.pen., onorariul avocaților din oficiu în cuantum de 550 lei (300 lei avocat Vasile Agăpescu Florian (f. 18 dj), 50 lei avocat Vladu Gabriela (f. 20 dj), 200 lei avocat Olteanu Gabriel (f. 197 dj), va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
I. În baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen., din oficiu, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului STANCU DĂNUȚ din infracțiunile de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 din Codul Penal din 1969, tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. de art. 371 din Codul Penal, lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art.205 alin. 1 din Codul Penal și șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 din Codul Penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 5 din Codul Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 teza 1 din Codul Penal și art. 5 din Codul Penal în infracțiunile de șantaj prev. de art. 207 alin. 1 – 3 C.pen. 2009 în concurs formal prev. de art. 38 alin. 2 C.pen. 2009 cu lipsirea de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. 2009 și ambele în concurs real cu lovirea sau alte violențe art. 193 alin. 1 – 2 C.pen. 2009 și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.pen. 2009.
În temeiul art. 396 alin. 2 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul STANCU DĂNUȚ, fiul lui Florea și Floarea, născut la data de 13.09.1989 in Mun. Alexandria,jud. Teleorman, domiciliat în loc. Buzescu str. Preda Buzescu nr. 90, jud. Teleorman, CNP [anonimizat], necăsătorit, studii gimnaziale, fără ocupație, fără obligații militare, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 207 alin. 1 – 3 C.pen. 2009 cu aplic. art. 5 C.pen. 2009. (persoană vătămată Dumitrescu Adrian, faptă săvârșită pe data de 26.11.2013)
În baza art. 67 alin. 1 C.pen. interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În temeiul art. 66 alin. 1 C.pen. interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 alin. 1 C.pen. 1969 anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 1600/03.12.2013 a Curții de Apel Galați .
În temeiul art. 396 alin. 2 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul STANCU DĂNUȚ la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. 2009 cu aplic. art. 5 C.pen. 2009. (persoană vătămată Dumitrescu Adrian, faptă săvârșită pe data de 26.11.2013)
În baza art. 67 alin. 1 C.pen. interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În temeiul art. 66 alin. 1 C.pen. interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 alin. 1 C.pen. 1969 anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 1600/03.12.2013 a Curții de Apel Galați .
În temeiul art. 396 alin. 2 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul STANCU DĂNUȚ la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe art. 193 alin. 1 – 2 C.pen. 2009 cu aplic. art. 5 C.pen. 2009. (persoană vătămată Dumitrescu Adrian, faptă săvârșită pe data de 26.11.2013)
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 alin. 1 C.pen. 1969 anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 1600/03.12.2013 a Curții de Apel Galați .
În temeiul art. 396 alin. 2 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul STANCU DĂNUȚ la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C.pen. 2009 cu aplic. art. 5 C.pen. 2009.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 alin. 1 C.pen. 1969 anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 1600/03.12.2013 a Curții de Apel Galați .
Constată că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 1600/03.12.2013 a Curții de Apel Galați.
Conform art. 40 alin. 1 C.pen. 2009 descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați în pedepsele componente, astfel: 3 luni închisoare pentru fapta din 16.07.2007; 4 luni închisoare pentru fapta din 06.02.2008 și înlătură sporul de pedeapsă de 2 luni închisoare.
În baza art. 40 alin. 1 rap. la art. 38 alin. 1 – 2 coroborat cu art. 39 alin. 1 lit. b și cu art. 45 alin. 3 lit. a C.pen. 2009 contopește pedepsele de 3 ani, 4 ani, 6 luni și 3 luni închisoare aplicate prin prezenta cu pedepsele de 3 luni și 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 907/04.05.2012, urmând să aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite [1/3 * ( 3 ani + 6 luni + 3 luni + 3 luni + 4 luni) = 1 an 5 luni și 10 zile], inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 ani 5 luni și 10 zile închisoare și pedeapsa interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 45 alin. 5 C.pr.pen. interzicerea cu titlu de pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. se va aplica până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 399 alin. 1 C.pr.pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului Stancu Dănuț dispusă prin încheierea din 28.02.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, pronunțată în dosar nr. 2251/303/2014, în temeiul căreia a fost emis M.A.P. nr. 14 din 28.02.2014, până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile.
În baza art. 72 alin. 1 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată durata de 24 de ore a măsurii reținerii dispusă pe data de 27.02.2014 prin ordonanța de reținere nr. 3100059/27.02.2014 a DGPMB Sector 6 – Secția 22 Poliție și durata arestării preventive din data de 28.02.2014 la zi.
II. În baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen., din oficiu, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului STAN ZAHARIA din infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.205 alin. 1 din Codul Penal și șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 din Codul Penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 5 din Codul Penal și art. 41 alin. 1 din Codul Penal, cu aplic. art. 5 din Codul Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 teza 1 din Codul Penal și art. 5 din Codul Penal în infracțiunea de șantaj prev. de art. 207 alin. 1 – 3 C.pen. 2009 în concurs formal prev. de art. 38 alin. 2 C.pen. 2009 cu lipsirea de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. 2009 cu înlăturarea pentru fiecare infracțiune a stării de recidivă postexecutorie.
În baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 în sensul menținerii stării de recidivă postexecutorie cu privire la fiecare infracțiune.
În temeiul art. 396 alin. 2 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul STAN ZAHARIA, fiul lui Florea și Iulia, porecla „Ianoș”, născut la data de 06.05.1988 în Mun. Alexandria jud. Teleorman, domiciliat în loc. Buzescu str. Ștefan cel Mare nr. 83, jud. Teleorman,CNP [anonimizat], cetățean român, 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 207 alin. 1 – 3 C.pen. 2009 cu aplic. art. 5 C.pen. 2009. (persoană vătămată Dumitrescu Adrian, faptă săvârșită pe data de 26.11.2013)
În baza art. 67 alin. 1 C.pen. interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În temeiul art. 66 alin. 1 C.pen. interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen.
În temeiul art. 396 alin. 2 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul STAN ZAHARIA la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 C.pen. 2009 cu aplic. art. 5 C.pen. 2009. (persoană vătămată Dumitrescu Adrian, faptă săvârșită pe data de 26.11.2013)
În baza art. 67 alin. 1 C.pen. interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În temeiul art. 66 alin. 1 C.pen. interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen.
Constată că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 1600/03.12.2013 a Curții de Apel Galați.
În baza art. 40 alin. 1 rap. la art. 38 alin. 2 coroborat cu art. 39 alin. 1 lit. b și cu art. 45 alin. 3 lit. a C.pen. 2009 contopește pedepsele de 3 ani și 4 ani închisoare aplicate prin prezenta cu pedeapsa unică și indivizibilă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 907/04.05.2012 a Judecătoriei Galați urmând să aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite [1/3 * ( 3 ani + 3 ani) = 2 ani], inculpatul urmând a executa pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 45 alin. 5 C.pr.pen. interzicerea cu titlu de pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. se va aplica până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 399 alin. 1 C.pr.pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului Stan Zaharia dispusă prin încheierea din 28.02.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, pronunțată în dosar nr. 2251/303/2014, în temeiul căreia a fost emis M.A.P. nr. 15 din 28.02.2014 , până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile.
Conform art. 40 alin. 3 C.pen. deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată de către inculpat din data de 21.07.2007 până la 24.03.2009 și din data de 08.01.2014 la zi.
În baza art. 72 alin. 1 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv din data de 28.02.2014 la zi.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1011/2012 din 09.12.2013 emis de Judecătoria Galați și dispune emiterea unui nou MEPÎ conform dispozițiilor prezentei sentințe.
III. În baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpatul Stancu Florea din infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. 1969 în infracțiunea de amenințare prev. de art. 206 alin. 1 C.pen. 2009.
În temeiul art. 396 alin. 2 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul STANCU FLOREA, fiul lui Petre și Zoia, porecla Viorel, nascut la 13.04.1963 în com. Buzescu, Jud. Teleorman, domiciliat în loc. Buzescu jud. Teleorman, CNP [anonimizat], cetățean român, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, 10 clase, PFA Stancu Florea, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. 2009. (persoană vătămată Dumitrescu Adrian, faptă săvârșită pe data de 26.11.2013)
În baza art. 71 C.pen. 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 399 alin. 1 C.pr.pen. menține măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul Stancu Florea prin încheierea din 12.08.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr. 3506/303/2014, până la soluționarea definitivă a cauzei.
În baza art. 88 C.pen. 1969 deduce din pedeapsa aplicată durata de 24 de ore a măsurii reținerii dispusă pe data de 27.02.2014 prin ordonanța de reținere nr. 3100059/27.02.2014 a DGPMB Sector 6 – Secția 22 Poliție și durata arestării preventive din data de 28.02.2014 până pe 22.08.2014.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 respinge excepția inadmisibilității constituirii de parte civilă a persoanei vătămate Dumitrescu Adrian, invocată de către inculpatul Stancu Dănuț.
În temeiul art. 397 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 alin. 1 coroborat cu art. 1369 alin. 1 C.civ. admite în parte acțiunea civilă formulată de către Dumitrescu Adrian, fiul lui Victor și Ernestina, născut pe data de 08.01.1951, CNP [anonimizat], și obligă în solidar inculpații Stancu Dănuț, Stan Zaharia și Stancu Florea la plata sumei de 20.000 lei către partea civilă Dumitrescu Adrian, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă pe fiecare dintre inculpați la plata către stat a câte 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 274 alin. 1 teza finală rap. la art. 272 alin. 2 C.pr.pen., onorariul avocaților din oficiu în cuantum de 550 lei (300 lei avocat Vasile Agăpescu Florian, 50 lei avocat Vladu Gabriela, 200 lei avocat Olteanu Gabriel, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.
În temeiul art. 399 alin. 4 C.pr.pen., executorie cu privire la măsura menținerii arestării preventive și a controlului judiciar.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
5. Sentință de condamnare la pedeapsa amenzii pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de de art. 336 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen..
Redactare Sentință
DOSAR NR. 7252/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a fost reprezentat de procuror QP.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul BĂLȘANU SABIN-PAUL, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul Bălșanu Sabin-Paul, personal, asistat de avocat ales Balaban Vasile (în baza împuternicirii avocațiale seria B 1811586/26.09.2014, pe care o depune la dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință;
Constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 374 alin. 1 teza I C.proc.pen., se dă citire actului de sesizare a instanței.
Instanța aduce la cunoștință inculpatului Bălșanu Sabin-Paul prevederile art. 374 alin. 2 C.proc.pen., în sensul că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și cu privire la dreptul de a adresa întrebări dacă se audiază o altă persoană în cauză și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește că este necesar.
Totodată, conform art. 374 alin. 4 C.proc.pen., pune în vedere inculpatului Bălșanu Sabin-Paul că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, în situația recunoașterii în totalitate a faptei reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință și dispozițiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen..
Inculpatul Bălșanu Sabin-Paul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. 4. C.proc.pen..
Instanța, în baza art. 375 alin. 1 teza a II-a C.proc.pen., procedează la ascultarea inculpatului Bălșanu Sabin-Paul, declarația acestuia, fiind citită, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța pune în discuție cererea formulată de inculpatul Bălșanu Sabin-Paul.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea cererii formulată de inculpat, întrucât inculpatul a recunoscut fapta așa cum este descrisă în rechizitoriu și a învederat totodată că își însușește toate probele administrate în faza de urmărire penală, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 375 C.proc.pen..
Avocatul inculpatului solicită admiterea cererii, fiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, recunoscând în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței și nu a solicitat probe noi.
Instanța admite cererea formulată de inculpatul Bălșanu Sabin-Paul, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374 alin. 4 C.proc.pen., sens în care dispune ca judecata să aibă loc în baza recunoașterii învinuirii, în condițiile prevăzute la art. 375 alin. 1 C.proc.pen..
Instanța, conform art. 375 alin.2 C.proc.pen. întreabă inculpatul dacă propun proba cu înscrisuri.
Avocatul inculpatului nu solicită proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere schimbările legislative intervenite pe parcursul procesului penal, consideră că în cazul de față legea penală mai favorabilă este reglementarea anterioară, și anume dispozițiile O.U.G. 195/2002, întrucât pe de o parte vechea reglementare prevedea modalități mai ample de individualizare a executării pedepsei, pornind de la premisa că în cauza de față o pedeapsa cu amenda nu este aplicabilă având în vedere gravitatea faptei comise, infracțiune de pericol abstract. Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, apreciază că pentru îndreptarea acestuia este suficientă aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere, sens în care face trimitere la dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, de punere în aplicare a Noului Cod penal, în procesul identificării legii penale mai favorabile în ceea ce privește suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se au în vedere sfera obligațiilor impuse inculpatului în cele două reglementări succesive, precum și efectele suspendării. Sub acest aspect, legea penală mai favorabilă este cea veche.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 386 alin. 1 C.proc.pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 C.pen. în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C.pen..
Instanța acordă cuvântul avocatului inculpatului pe cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public.
Avocatul inculpatului apreciază că legea penală mai favorabilă este legea nouă prin raportare la limitele de pedeapsă care sunt mai reduse. Pe aspect procedural însă, ca și modalitate de individualizare a pedepsei, legea penală mai favorabilă este vechea lege penală.
În concluzie, se opune admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice, apreciind că legea mai favorabilă este cea menționată în actul de sesizare al instanței de judecată.
Instanța urmează a se pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public odată cu pronunțarea asupra fondului cauzei, cu prioritate în ceea ce privește această cerere.
Reprezentantul Ministerului Public și avocatul inculpatului nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța în temeiul art. 387 alin. 2 C.proc.pen. declară terminată cercetarea judecătorească și în conformitate cu disp. art. 388 C.proc.pen., acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită condamnarea inculpatului Bălșanu Sabin-Paul la pedeapsa închisorii, în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.proc.pen..
În baza art. 71 C.pen.1969 solicită aplicarea alături de pedeapsa principală și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. 1969.
În baza art. 861 C.pen. 1969 solicită suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 862 C.pen. 1969.
Totodată, în temeiul art. 863 C.pen. 1969, solicită ca inculpatului să-i fie impusă obligația de a respecta măsurile de supraveghere prevăzute la art. 863 alin. 1 lit. a-d iar în temeiul art. 863 alin. 3 lit. e C.pen. 1969 solicită ca inculpatului să-i fie impusă obligația de a nu conduce autovehicule pe drumurile publice.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., solicită suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 404 alin. 2 C.proc.pen., solicită ca inculpatului să-i fie puse în vedere consecințele nerespectării obligaților și a săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen., solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
În situația în care cererea de schimbare a încadrării juridice urmează a fi respinsă, solicită condamnarea inculpatului Bălșanu Sabin-Paul la pedeapsa închisorii, în baza art. 336 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.proc.pen..
În baza art. 67 alin. 1 C.pen. solicită aplicarea alături de pedeapsa principală a pedepsei complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. iar în baza art. 65 C.pen., aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării acelorași drepturi.
De asemenea, ca modalitate de individualizare a pedepsei, solicită suspendarea executării pedepsei sub supraveghere potrivit dispozițiilor art. 91 C.pen., cu impunerea obligației de a respecta măsurile de supraveghere impuse de textul legal menționat, precum și obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe durata ce va fi stabilită.
În baza art. 404 alin. 2 C.proc.pen., solicită ca inculpatului să-i fie puse în vedere consecințele nerespectării obligaților și a săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare iar potrivit art. 274 alin. 1 C.proc.pen., solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
Avocatul inculpatului solicită ca la individualizarea pedepsei să fie avute în vedere și aplicate circumstanțele atenuante legale prev. de art. 375 pct. 9 C.proc.pen., în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3.
Totodată, în raport de aceste circumstanțe consideră că pedeapsa solicitată de reprezentantul Ministerului Public este prea aspră. Precizează că nu se justifică impunerea obligației de a nu conduce niciun autovehicul, întrucât inculpatul nu prezintă un pericol care să impună luarea unei asemenea măsuri. De asemenea, arată că inculpatul este la prima abatere, din cauza vârstei inculpatul a fost implicat în acest incident, nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie bună, este student în învățământul superior de stat și nu există nicio probă, împrejurare care să conducă la concluzia că inculpatul ar prezenta un pericol public pentru ceilalți participanți la trafic. Apreciază că modalitatea de individualizare a pedepsei expusă de reprezentantul Ministerului Public este prea aspră, sens în care la individualizarea pedepsei solicită având în vedere materialul probator administrat în cauză și circumstanțele personale ale inculpatului care este la prima abatere, scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse mai blânde.
În concluzie, solicită aplicarea unei amenzi penale, fiind suficientă pentru reeducarea acestuia în raport de societate și de ordinea de drept.
În ceea ce privește aplicarea legii penale anterioare, solicită să fie avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 –art. 74 C.pen. 1969, sens în care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă cu închisoare a cărei executare să fie suspendată condiționat conform art. 81-82 C.pen. 1969.
Instanța, conform art. 389 alin. 1 C.proc.pen., acordă ultimul cuvânt inculpatului.
Inculpatul Bălșanu Sabin-Paul arată, ca și circumstanță atenuantă, că la momentul respectiv era sub tratament medicamentos pentru depresie, situație în care și efectul acestor medicamente l-a făcut să comită această faptă.
INSTANȚA
În baza dispozițiilor art.391 C.pr.pen., deliberarea și pronunțarea hotărârii vor avea loc la data de 23.10.2014,
DISPUNE:
Stabilește termen pentru pronunțare la data de 23.10.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR NR. 7252/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a fost reprezentat de procuror QP.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul BĂLȘANU SABIN-PAUL, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța a stabilit termen pentru data de astăzi în vederea pronunțării hotărârii:
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza dispozițiilor art.391 C.pr.pen.,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 06.11.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Dosar penal nr.7252/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA PENALĂ NR.
ȘEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 23.10.2014
PRESEDINTE : XY
GREFIER : ZW
Ministerul Public a fost reprezentat la termenul când au avut loc dezbaterile de procuror WV – din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București.
Pe rol pronunțarea sentinței în cauza privind pe inculpatul BĂLȘANU SABIN-PAUL trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1552/P/2013 din data de 04.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen..
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.10.2014 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care – având nevoie de timp pentru a delibera – a fost amânată pronunțarea sentinței pentru astăzi, 23.10.2014, când
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul numărul nr. 1552/P/2013 din data de 04.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub număr de dosar 7252/303/2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Bălșanu Sabin-Paul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C.pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C.pen.
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că la data de 01.02.2013, în jurul orei 00:00, inculpatul Bălșanu Sabin-Paul a condus pe stada Valea Ialomiței, auto marca ,,Dacia Solenza”, cu nr. de înmatriculare B-39-YNL, fiind sub influența alcoolului și a intrat în coliziune cu autoturismul condus de Daia Viorel, din impact rezultând avarii auto.
La fața locului, în urma sosirii unui echipaj al Brigăzii Rutiere, s-a procedat la testarea conducătorului auto cu aparatul etilotest – la ora 00:46, rezultatul fiind de 0,87 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, inculpatul a fost condus la sediul INML București, unde i-au fost recoltate 2 probe de sânge, stabilindu-se că la ora 01:45, inculpatul avea o alcoolemie de 1,70 gr.‰, iar la ora 02:45 avea o alcoolemie de 1,55 gr.‰. Pentru stabilirea concentrației de alcool în sânge, la ora evenimentului rutier, s-a dispus efectuarea calcului retroactiv al alcoolemiei, stabilindu-se că inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 1,90-1,95 gr.‰.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declarații inculpat Bălșanu Sabin-Paul (filele 16-17), declarații martor (filele 18-21), proces-verbal de constatare (fila 4), proces-verbal de verificare (fila 22), Drager Test (fila 5), cerere de analiză și buletin de analiză toxicologică alcoolemie (filele 6-8), raport de expetiză medico-legală (filele 11-12).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 29.07.2014, rămasă definitivă la data de 29.07.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunostința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. (4) C.pr.pen. rap. la art. 396 alin. (10) C.pr.pen, privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public – procurorul WV a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C.pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, având în vedere aplicarea legii penale mai favorabile.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. (4) C.pr.pen.
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi, instanța reține următoarea situație de fapt:
Inculpatul Bălșanu Sabin-Paul, în data de 01.02.2013, în jurul orei 00:00, a condus autoturismul marca ,,Dacia Solenza” cu nr. de înmatriculare B-39-YNL, pe stada Valea Ialomiței, din direcția Valea Ariniș și a intrat în coliziune cu autoturismul condus de martorul Daia Viorel, rezultând avarierea acestui din urmă autoturism.
În urma testării celor doi conducători auto cu aparatul etilotest Drager de către un echpaj al Brigăzii rutiere, inculpatului Bălșanu Sabin-Paul a avut o alcoolemie în aerul expirat în valoare de 0,87 mg/l alcool pur. De asemenea, instanța reține că rezultatul recoltării celor două probe de sânge a fost în sensul că, la ora 01:45, inculpatul avea o alcoolemie de 1,70 gr.‰, iar la ora 02:45 avea o alcoolemie de 1,55 gr.‰.
În ceea ce privește concentrației de alcool în sânge, la ora evenimentului rutier – 00:00, inculpatul Bălșanu Sabin-Paul avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 1,90-1,95 gr.‰.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele probe : declarații inculpat Bălșanu Sabin-Paul (f. 16-17, 21-23), declarații martor Daia Viorel (f. 18-21), proces-verbal de constatare (f. 4), proces-verbal de verificare (f. 22), Drager Test (f. 5), cerere de analiză și buletin de analiză toxicologică alcoolemie (f. 6-8), raport de expetiză medico-legală (f. 11-12).
Astfel, din proces-verbal de constatare (f. 4) și declarația inculpatului Bălșanu Sabin-Paul (f. 16-17) rezultă că în data de 01.02.2013, în jurul orei 00:00, inculpatul Bălșanu Sabin-Paul a condus autoturismul marca ,,Dacia Solenza” cu nr. de înmatriculare B-39-YNL, pe stada Valea Ialomiței, din direcția Valea Ariniș și a intrat în coliziune cu autoturismul condus de martorul Daia Viorel
Aspect potrivit căruia, în urma impactului produs au rezultat avarii la autoturismele implicate, reiese din declarația martorului Daia Viorel (f.18) coroborată cu declarația inculpatului Bălșanu Sabin-Paul (f. 16-17).
La fața locului, ca urmare a sosirii unui echipaj de la Brigada rutieră, cei doi conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest Drager, în cazul inculpatului Bălșanu Sabin-Paul rezultând o alcoolemie în aerul expirat în valoare de 0,87 mg/l alcool pur, așa cu reiese din procesul-verbal de verificare (f. 22), precum și din Testul Drager (f. 5).
Pe baza cererii de analiză și a buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie (f. 6-8), instanța reține că, ulterior, inculpatul Bălșanu Sabin-Paul a fost condus la sediul INML București, unde i-au fost recoltate 2 probe de sânge, stabilindu-se că la ora 01:45, inculpatul avea o alcoolemie de 1,70 gr.‰, iar la ora 02:45 avea o alcoolemie de 1,55 gr.‰.
De asemenea, potrivit raportului de expetiză medico-legală (f. 11-12) – pentru stabilirea concentrației de alcool în sânge, la ora evenimentului rutier – 00:00, instanța reține că inculpatul Bălșanu Sabin-Paul avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 1,90-1,95 gr.‰.
În drept, fapta inculpatului Bălșanu Sabin-Paul care, în data de 01.02.2013, a condus autoturismul marca „Dacia Solenza” cu nr. de înmatriculare B-39-YNL, pe strada Valea Ialomiței, din direcția Valea Ariniș, având o alcoolemie de 1,70 gr.‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen.
În baza art. 5 din Codul penal, instanța urmează să facă aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât se constată că de la săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului reținute în sarcina inculpatului și până la judecarea definitivă a cauzei a avut loc intrarea în vigoare a Codului penal la data de 01.02.2014. În acesta sens, se are în vedere faptul că infracțiunea de de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului a fost săvârșită sub imperiul O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice – la data de 01.02.2014.
Fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. din O.U.G. 195/2002, faptă pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani.
După intrarea în vigoarea a Codului penal la data de 01.02.2014, fapta inculpatului Bălșanu Sabin-Paul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) Codul penal și pedepsită cu închisoarea de la unu la 5 ani sau cu amenda.
Analizând criteriile în baza cărora instanța va stabili legea penală mai favorabilă, se constată că, potrivit O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pedeapsa ce se poate aplica în cazul săvârșirii infracțiunii este închisoarea de la unu la 5 ani. Însă, prin raportare la dispozițiile Codului penal actual, instanța reține că pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, se prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii.
Având în vedere faptul că în urma analizei criteriilor de individualizare ale pedepsei, instanța va putea să se orienteze spre aplicarea unei pedepse cu amenda, în acest context, dispozițiile Codului penal actual apar mai favorabile în comparație cu O.U.G. 195/2002 care prevăd posibilitatea aplicării numai a unei pedepse cu închisoarea.
Raportat la aceste considerente, instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C.pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C.pen., instanța reține că elementul material constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Sub acest aspect, trebuie menționat că, potrivit Deciziei nr. 3/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală – în aplicarea art. 336 alin. (1) C.pen., în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.
În concret, inculpatul Bălșanu Sabin-Paul a condus autoturismul marca Dacia Solenza, pe un drum public – Valea Ialomiței, având o alcoolemie de 1,70 gr.‰ – conform primei mostre biologice recoltate, valoare care depășește pragul minim legal prevăzut de dispozițiile art. 336 alin. 1 C.pen de 0,80 g/l, astfel că elementul material al infracțiunii este realizat.
Urmarea imediată a infracțiunii săvârșite de către inculpatul Bălșanu Sabin-Paul constă în punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice. Rezultă astfel că suntem în prezența unei infracțiuni de pericol, în cazul concret, urmare imediată fiind produsă prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere sub influența alcoolului. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă, în cauză, din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui. Intenția indirectă a inculpatului Bălșanu Sabin-Paul rezultă din faptul că acesta a recunoscut că în seara evenimentului a consumat băuturi alcoolice și, în pofida acestui lucru, a înțeles să conducă autoturismul pe drumurile publice.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, urmând a reține și aplicabilitatea art. 396 alin. 10 C.p.pen..
În concret, instanța reține că inculpatul Bălșanu Sabin-Paul a săvârșit infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, având o alcoolemie de 1,70 gr.‰, valoare suficientă pentru a confirma gravitatea sporită a infracțiunii.
De asemenea, se constată că săvârșirea faptei a avut loc la ora 00:00, în timpul nopții, când condițiile de vizibilitate sunt mult mai scăzute decât în timpul zilei. Acest aspect coroborat cu starea de beție a inculpatului denotă o periculozitate sporită a acestuia și o sfidare gravă a normelor sociale.
Sub același aspect, se are în vedere și faptul că traficul rutier este mult mai scăzut pe timpul nopții. Însă, fiind în prezența unei infracțiuni de pericol, conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, este suficietă pentru producerea stării de pericol a siguranței circulației pe drumurile publice. Mai mult, instanța reține că, pe lângă starea de pericol produsă, în urma săvârșirii faptei a rezultat și producerea unor avarii a două autoturisme, inculpatul intrând în coliziune cu un alt participant la traficul rutier.
Prin incriminarea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența acoolului, s-a avut în vedere protejarea relațiilor sociale referitoare la protecția siguranței circulației pe drumurile publice. Reacția publică față de fapta comisă, în concret, conducerea autovehiculului în urma cosumului de băuturi alcoolice și riscul la care sunt expuși ceilalți participanți la traficul rutier, dovedesc o ignoranță în înțelegerea pericolului social al săvârșirii infracțiunii.
Instanța are în vedere aspectele rezultate din fișa de cazier a inculpatului, acesta nemaifiind condamnat în trecut pentru săvârșirea unei infracțiuni.
În ceea ce privește nivelul de educație al inculpatului Bălșanu Sabin-Paul, se constată că, în prezent, este în vârstă de 22 de ani, este student la S.N.S.P.A. – Facultatea de comunicare și relații publice, fiind necăsătorit.
De asemenea, inculpatul a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare, acesta a recunoscut săvârșirea faptei și a participat în mod activ la desfășurarea activitățiilor de urmărire penală. Inculpatul a acceptat deplasarea la sediul Institutului Național de Medicină Legală pentru prelevarea mostrelor de sânge și a a recunoscut faptul că în seara evenimentului a consumat alcool. În cursul judecății, a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, menționând totodată că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității (f. 21-23).
În ceea ce privește pedeapsa care urmează a fi aplicată inculpatului, potrivit art. 336 alin. (1) C.pen., fapta acestuia este sancționată cu închisoarea de 1 la 5 sau cu amenda. Conform art. 74 alin. (2) C.pen., la alegerea uneia dintre pedepsele alternative prevăzute de lege, vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. (1) C.pen..
Prin prisma criteriilor analizate anterior, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu amenda este suficientă pentru reeducarea inculpatului Bălșanu Sabin-Paul.
Potrivit art. 61 alin. (2) cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, înmulțindu-se cu numărul zilelor-amendă. Conform art. 61 alin. (4) lit. c), pentru infracțiunea comisă de inculpat, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 180 și 300 de zile-amendă.
Potrivit art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală și instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii se reduc cu o pătrime. Având în vedere aplicarea acestor dispoziții, instanța urmează să aplice inculpatului Bălșanu Sabin-Paul pedeapsa amenzii prevăzută de de art. 336 alin. (1) din Codul penal între limitele speciale (180-300 zile amendă), reduse cu o pătrime, și anume pedeapsa amenzii cuprinsă între 135 și 225 zile amendă.
În temeiul art. 61 alin. (3) teza I C.pen., la stabilirea numărului zilelor-amendă trebuie avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., care au fost amintite anterior.
Astfel, după cum s-a precizat anterior, prin raportare la circumstanțele reale și personale ale inculpatului Bălșanu Sabin-Paul, se poate concluziona că inculpatul nu reprezintă un pericol pentru societate, instanța urmând să stabilească în sarcina acestuia un număr de 140 de zile amendă.
De asemenea, potrivit art. 61 alin. (3) teza a II a C.pen, cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.
În concret, instanța constată că inculpatul Bălșanu Sabin-Paul este student la S.N.S.P.A. – Faculatatea de comunicare și relații publice și nu are un loc de muncă. Vârsta acestuia este de 22 de ani și nu este căsătorit, neavând persoane în întreținerea sa. Având în vedere calitatea acestuia de student, precum și lipsa unui loc de muncă pentru înregistrarea unui venit constant, instanța apreciază că este suficientă stabilirea sumei minime de 10 lei corespunzătoare unei zile amendă.
În raport cu cele menționate anterior privitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitate inculpatului, precum și cu situația materială a acestuia, în baza art. 336 alin. (1) C.pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C.pen. și art. 396 alin. (10) C.pr.pen., instanța va condamna pe inculpatul Bălșanu Sabin-Paul la pedeapsa amenzii în cuantum de 1 400 lei pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de 66 alin. (1) lit. a) teza I, b) și i) C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule pentru o perioadă de 1 an care va începe să curgă, conform art. 68 alin. (1) lit a), de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și de a conduce orice categorie de autovehicule – având în vedere infracțiunea săvârșită.
În temeiul art. 63 alin. (1) C.pen., instanța va atrage atenția inculpatului că, în caz de neexecutare cu rea-credință, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.
În temeiul art. 274 alin. (1) C.pr.pen., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 386 C.proc.pen, respinge cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C.pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În baza art. 336 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen și art. 396 alin. (10) C.pr.pen., condamnă pe inculpatul BĂLȘANU SABIN-PAUL, fiul lui Paul și Diana, născut la data de 14.07.1992 în Slatina, jud. Olt, domiciliat în București, Aleea Dumbrăvița, nr. 1, bl., M4, sc. B, ap. 46, Sector 6, cetățean român, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, posesor al CI seria RR nr. 767789, CNP: [anonimizat], la pedeapsa amenzii în cuantum de 1 400 lei, echivalentul a 10 de lei amendă pe zi, pe o perioadă de 140 de zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de 66 alin. (1) lit. a) teza I, b) și i) C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule pentru o perioadă de 1 an care va începe să curgă, conform art. 68 alin. (1) lit a), de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii.
În baza art. 63 alin. (1) C.pen., atrage atenția inculpatului că, în caz de neexecutare cu rea-credință, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.
În baza art. 274 alin. (1) C.pr.pen., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 300 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei munutei.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
6. Sentință de încetare a procesului penal – art. 16 alin. (1) lit. g) din C.proc.pen., coroborat cu art. 159 alin. (1) și art. 231 alin. (2) din C.pen..
Redactare Sentință
DOSAR nr. 8918/303/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror Stoian Elena Cătălina.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpata ROMAN VIOLETA VALENTINA, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e din Codul penal de la 1969.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru inculpata Roman Violeta Valentina, avocat din oficiu Cășăriu Mihai (în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 20704/08.06.2013, aflată la fila 5 dosar), lipsind inculpata și partea civilă S.C. ROMÂNIA HIPERMARKET S.A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost atașată sentința penală nr. 986/11.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția Penală, cu referat întocmit de Biroul executări penale, privind data și modalitatea rămânerii definitive, situația executării pedepsei;
Avocatul inculpatei precizează că urmare a intervenirii legii penale noi, prezenta cauză este de competența judecătorului de cameră preliminară care trebuie să verifice legalitatea sesizării instanței, având în vedere că fapta reținută în sarcina inculpatei nu mai poate fi încadrată ca și o infracțiune de furt calificat.
Instanța pune în discuție excepția invocată de avocatul inculpatei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei excepții, având în vedere că în cauză s-a început cercetarea judecătorească la data de 12.12.2013, urmând ca în temeiul art. 6 din Legea de punere în aplicare a Codului de procedură penală instanța să constate cauza în stare de judecată.
Instanța respinge cererea formulată de avocatul inculpatei, de trimitere a cauzei la judecătorul de cameră preliminară, având în vedere că în prezenta cauză s-a început cercetarea judecătorească conform reglementărilor Codului de procedură penală de la 1969 la data de 12.12.2013. Potrivit Legii de punere în aplicare a Codului de procedură penală, cauzele în care s-a început cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală continuă să fie judecate conform legii noi și doar cauzele în care nu s-a început cercetarea judecătorească până la momentul intrării în vigoare a legii noi, urmează a fi supuse procedurii de cameră preliminară.
Reprezentantul Ministerului Public raportat la intrarea în vigoare a Noului Cod penal, formulează cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e din Codul penal de la 1969 în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal, cu reținerea art. 5 Cod penal.
Instanța acordă cuvântul avocatului inculpatei pe cererea de schimbare a încadrării juridice.
Avocatul inculpatei este de acord cu cererea de schimbare a încadrării juridice.
Instanța admite cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public și dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e din Codul penal de la 1969 în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal, cu reținerea art. 5 Cod penal, apreciind îndeplinite condițiile privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public și avocatul inculpatei, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța în temeiul art. 387 alin. 2 C.proc.pen. declară terminată cercetarea judecătorească și în conformitate cu disp. art. 388 C.proc.pen., acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită condamnarea inculpatei Roman Violeta Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În temeiul art. 65 Cod penal solicită aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal iar în temeiul art. 67 Cod penal, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În temeiul art. 97 alin. 1 Cod penal solicită anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 986/11.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin nerecurare, descontopirea acestei pedepse rezultante de 2 ani și 6 luni în următoarele pedepse: 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 10 luni închisoare și sporul de 6 luni închisoare.
De asemenea, solicită să se constate că prin sentința penală nr. 986/11.11.2013 a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 303/09.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin nerecurare.
În temeiul art. 97 alin. 1 teza a II-a Cod penal solicită contopirea acestor pedepse cu pedeapsa ce va fi stabilită în prezenta cauză, aplicând pe lângă această pedeapsă rezultantă, de asemenea, pedepsele accesorii și complementare în baza art. 65 și art. 67 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
Solicită menținerea măsurii confiscării de la inculpată a sumei de 50 lei, măsură luată prin sentința penală nr. 986/11.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București
În temeiul art. 112 alin. 1 lit. d Cod penal raportat la art. 112 alin. 5 Cod penal solicită confiscarea contravalorii genții pe care inculpata a folosit-o pentru a ascunde bunurile sustrase de la partea vătămată.
În continuare, solicită să se constate că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen. solicită obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocatul inculpatei arată că inculpata a săvârșit infracțiunea de furt, aflându-se într-o stare vădită de nevoie, a recunoscut fapta iar prejudiciul a fost recuperat în totalitate, motiv pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Față de aceste considerente solicită aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
I N S T A N Ț A,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza dispozițiilor art.391 C.pr.pen.,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 20.09.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR nr. 8918/303/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror Stoian Elena Cătălina.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpata ROMAN VIOLETA VALENTINA, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e din Codul penal de la 1969.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când:
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza dispozițiilor art.391 C.pr.pen.,
D I S P U N E:
Amână pronunțarea la data de 27.09.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR nr. 8918/303/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror Stoian Elena Cătălina.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpata ROMAN VIOLETA VALENTINA, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e din Codul penal de la 1969.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.02.2014, și apoi pentru aceleași considerente pentru data de astăzi când:
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza dispozițiilor art.391 C.pr.pen.,
D I S P U N E:
Amână pronunțarea la data de 28.09.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR NR. 8918/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTOR 6 bUCUREȘTI
SENTINȚA PENALĂ NR.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XZ
GREFIER: YW
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 București a fost reprezentat de procuror QP
Pe rol soluționarea cauzei penale de față, privind pe inculpatul COSTACHE MARIUS VICENȚIU, trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin.(2) lit. d) C.pen..
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.09.2014 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care – având nevoie de timp pentru a delibera – a fost amânată pronunțarea sentinței pentru data de 20.09.2014, când din aceleași motive s-a amânat pronunțarea pentru data de 27.09.2014, apoi la data de 28.09.2014, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze penale, reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 7706/P/2014 din data de 23.07.2014 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 8918/303/2014, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul Costache Marius Vicențiu, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin.(2) lit. d) C.pen..
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că, la data de 20.06.2014, în jurul orei 14:00, inculpatul Costache Marius Vicențiu, după ce a spart geamul de la portiera dreapta față a autoturismului marca Dacia Logan, cu numărul de înmatriculare B-47-LRK, aparținând persoanei vătămate Arnăutu Gabriel, ce fusese parcat anterior pe strada Aragonitului nr. 2, în dreptul blocului N 24, din sectorul 6 București, a pătruns în interiorul mașinii de unde a sustras radiocasetofunul marca JVC prins în bord.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații persoană vătămată Arnăutu Gabriel (f.10-12), declarație martor Udrea Lilian Mihai (f.46-47), proces-verbal de identificare autor (f.25, 27), procese-verbale de recunoaștere din planșe foto (f. 28-32; 41-45), proces-verbal de recunoaștere din grup de persoane (f.34-38), declarații inculpat Costache Marius Vicențiu (f. 59-60; 65), planșă foto privind existența leziunilor la nivelul feței dorsale a mâinii drepte aparținând inculpatului Costache Marius Vicențiu (f.67-68).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București sub nr. 8918/303/2014.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 11.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, inculpatul și partea civilă, au declarat că se împacă cu privire la infracțiunea de furt calificat săvârșită de către inculpatul Costache Marius Vicențiu, în mod total și necondiționat, în acest sens dând declarații în fața instanței de judecată (f.75; 75-76).
Analizând coroborat probele administrate în cursul urmăririi penale se reține că, în fapt, la data de 20.06.2014, în jurul orei 14:00, în timp ce se afla pe strada Aragonitului, Sector 6 București, inculpatul Costache Marius Vicențiu a ajuns în dreptul autoturismului marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare B-47-LRK, aparținând părții civile Arnăutu Gabriel, și a sustras un radiocasetofon din interiorul acesteia. Partea civilă Arnăutu Gabriel, văzând cele întâmplate, a plecat în prinderea inculpatului, ceea ce s-a și întâmplat, moment în care inculpatul a abandonat radiocasetofonul sustras din interiorul mașinii și a părășit locul în fugă.
Astfel, conform declarației inculpatului Costache Marius Vicențiu (f. 59-60) prin care acesta recunoaște cele întâmplate, instanța reține că la data menționată anterior, în timp ce se afla pe strada Aragonitului, Sector 6 București, inculpatul Costache Marius Vicențiu a ajuns în dreptul autoturismului marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare B-47-LRK, aparținând părții civile Arnăutu Gabriel, și a observat un radiocasetofon prins în bordul acesteia.
Din coroborarea declarației părții civile Arnăutu Gabriel (f.10-12) cu declarația inculpatului Costache Marius Vicențiu (f. 59-60), precum și cu planșa foto privind existența leziunilor la nivelul feței dorsale a mâinii drepte (f.67-68), reiese că, asigurându-se că nu este văzut de nimeni, inculpatul a spart geamul de la portiera din partea dreaptă față, cu pumnul, și a sustras radiocasetofonul astfel cum rezultă. De asemnenea, din conținutul acelorași declarații rezultă că inculpatul a sustras radiocasetofonul aflat în interiorul autoturismului și a părăsit locul faptei în grabă.
Potrivit declarației martorului Udrea Lilian Mihai (f.46-47) și declarației părții civile Arnăutu Gabriel (f.10-12) în tot acest timp, partea civilă Arnăutu Gabriel, aflându-se pe balconul locuinței sale, a observat săvârșirea faptei de către inculpat si a pornit în urmărirea acestuia. În momentul prinderii inculpatului pe una dintre arterele aflate în apropierea autoturismului, acesta a abandonat radiocasetofonul sustras din interiorul mașinii aparținând părții civile, și s-a îndepărtat în fugă, aspecte reținute în urma coroborării declarațiilor inculpatului (f. 59-60) și ale părții civile (f.10-12). Obiectul sustras a fost recuperat de către partea civilă, fapt ce rezultă și din cuprinsul dovezii de predare-primire întocmită de către organele de poliție (f.13).
În drept, fapta inculpatului Costache Marius Vicențiu constând în aceea că, la data de 20.06.2014, pe timp de zi, după ce a spart geamul de la portiere dreptă față al autoturismului marca Dacia Logan, aparținând părții civile Arnăuțu Gabriel, a pătruns în interiorul mașinii de unde a sustras un radiocasetofon, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin.(2) lit. d) C.pen..
Având în vedere declarația inculpatului și a părții civile date în fața instanței de judecată, prin care au arătat că se împacă cu privire la infracțiunea săvârșită, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile legale impuse prin dispozițiile art. 159 C. pen., pentru a opera înlăturarea răspunderii penale a inculpatului Costache Marius Vicențiu, cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin.(2) lit. d) C.pen..
Astfel, conform art. 159 C.pen., sfera de aplicare a împăcării este limitată numai la infracțiunile la care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, în cazurile în care aceasta este prevăzută explicit de lege. De asemenea, împăcarea trebuie să fie personală, explicită, totală, atât cu privire la latura penală, cât și la latura civilă a cauzei, necondiționată, definitivă și trebuie realizată până la citirea actului de sesizare al instanței. Împăcarea se poate face oral sau în scris, în fața organelor judiciare, care trebuie să verifice valabilitatea consimțământului.
De asemenea, potrivit art. 231 alin. 2 C.pen., în cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1) C.pen., împăcarea înlătură răspunderea penală, astfel suntem în prezența unei infracțiuni pentru care este prevăzută explicit de lege posibilitatea intervenirii împăcării, prima condiție stabilită de art. 159 alin. 1 C.pen. fiind îndeplinită.
Cu privire la condiția intervenirii împăcării până la citirea actului de sesizare al instanței, se constată că aceasta a avut loc la primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, moment în care atât inculpatul Costache Marius Vicențiu, cât și partea civilă Arnăuțu Gabriel au declarat în fața instanței, oral, că se împacă.
Referitor la celelalte condiții ale împăcării, instanța reține că acestea sunt îndeplinite. Inculpatul și partea civilă au fost prezente personal în fața instanței la primul termen de judecată la care a intervenit împăcarea și au declarat că se împacă cu privire la infracțiunea de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin.(2) lit. d) C.pen., săvârșită de către inculpatul Costache Marius Vicențiu, în mod total și necondiționat (f.75; 75-76).
Consimțământul acestora a fost dat în mod liber și neviciat, inculpatul Costache Marius Vicențiu, aflat în stare de arest preventiv, fiind asistat de avocatul său ales, iar ambii declarând că doresc să intervină împăcarea în mod total și necondiționat, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.
Având în vedere aceste considerente, față de dispozițiile art. 159 C. pen., potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă și produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței, instanța, în baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art.16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul Costache Marius Vicențiu, a infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin.(2) lit. d) C.pen. ca urmare a intervenirii împăcării, cauză care înlătură răspunderea penală.
Sub aspectul laturii civile, în cursul urmăririi penale s-a constituit părțe civilă persoana vătămată Arnăutu Gabriel cu suma de 300 lei reprezentând contravaloarea radiocasetofonului marca JVC sustras de către inculpatul Costache Marius Vicențiu.
Prin raportare la dispozițiile art. 25 alin. (5) C.pr.pen., prin care se prevede că în caz de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. g), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, instanța va dispune întocmai în ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă Arnăutu Gabriel.
Referitor la starea de arest preventiv a inculpatului Costache Marius Vicențiu, instanța constată că acesta a fost reținut pentru 24 ore, de la data de 07.07.2014 ora 14.45, până la data de 07.07.2014 ora 23.00.
Prin încheierea din 07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr. 8201/303/2014, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 07.07.2014 până la data de 05.08.2014, inclusiv.
Prin încheierea din data de 25.07.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr. 8918/303/2014, judecătorul de cameră preliminară a verificat în baza art. 207 alin. 2 din C.pr.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a dispus menținerea acestei măsuri față de inculpatul Costache Marius Vicențiu.
La data de 19.08.2014, prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr. 8918/303/2014, judecătorul de cameră preliminară a verificat în baza art. 207 alin. 6 din C.pr.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a dispus menținerea acestei măsuri față de inculpatul Costache Marius Vicențiu.
Prin încheierea din data de 31.07.2014, pronunțată de Judecătoriei Sector 6 București, în dosarul nr. 8918/303/2014, a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive conform art. 208 alin. (3) și (4) rap. la art. 207 alin. (4) din C.pr.pen. și s-a dispus menținerea acesteia față de inculpatul Costache Marius Vicențiu.
Prin prisma acestor împrejurări, inculpatul Costache Marius Vicențiu a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la data de 07.07.2014 până la 25.09.2014, iar potrivit art. 241 alin. 1 lit. b) C.pr.pen, măsurile preventive încetează de drept în cazurile în care instanța de judecată pronunță o hotărâre de încetare a procesului penal.
În baza art. 399 alin.1 C.proc.pen. rap. la art. 241 alin.1 lit.b) C.proc.pen., instanța va constata încetarea de drept a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul Costache Marius Vicențiu prin încheierea din data de 07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 8201/303/2014, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.59/07.07.2014.
De asemenea, prin raportare la art. 399 alin. 2 C.proc.pen., se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului Costache Marius Vicențiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.59/07.07.2014 emis de Judecătoria Sectorului 6 București, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va obliga pe inculpatul Costache Marius Vicențiu la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, și pe partea civilă Arnăutu Gabriel la 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 396 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.proc.pen., coroborat cu art. 159 alin. 1 și art. 231 alin. 2 C.pen., încetează procesul penal față de inculpatul Costache Marius Vicențiu, fiul lui Cristinel și Marioara, născut la data de 13.09.1982 în București, CNP [anonimizat], cetățean român, concubinaj, stagiu militar neefectuat, studii – 12 clase, profesie – bucătar, fără loc de muncă, cu antecedente penale, cu domiciliul în comuna Domnești, sat Domnești nr. 777, județ Ilfov, locuind efectiv în București, str. Apusului nr. 32, bl. N27, sc. A, ap.29, sector 6, în prezent în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova, cu privire la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. d C.pen., săvârșită la data de 20.06.2014, ca urmare a împăcării părților.
În baza art. 399 alin.1 C.proc.pen. rap. la art. 241 alin.1 lit.b C.proc.pen., constată încetarea de drept a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul Costache Marius Vicențiu prin încheierea din data de 07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 8201/303/2014, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.59/07.07.2014.
În baza art. 399 alin. 2 C.proc.pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului Costache Marius Vicențiu, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.59/07.07.2014 emis de Judecătoria Sectorului 6 București, dacă nu este arestat în altă cauză.
Ia act că inculpatul Costache Marius Vicențiu a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la data de 07.07.2014 până la 25.09.2014.
În baza art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 5 C.proc.pen. lasă nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă ARNĂUTU GABRIEL, domiciliat în București, str. Aragonitului nr. 2, bl. N24, sc. 3, et. 3, ap. 42, sector 6.
În baza art.275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen. obligă pe inculpatul Costache Marius Vicențiu la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, și pe partea civilă Arnăutu Gabriel la 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, în ceea ce privește fondul cauzei.
Executorie în ceea ce privește măsura preventivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Observații coordonator de practică
7. Sentință – aplicarea legii penale mai favorabile (art. 595 C.pr.pen.)
Redactare Sentință
DOSAR nr. 8443/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol soluționarea cererii formulate de persoana condamnată BRATU VASILE MIHAI, referitoare la incidența intervenirii unei legi penale noi – art. 595 C.proc.pen..
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefierul de ședință, nu au răspuns persoana condamnată.
Procedura de citare este legal îndeplinită – procedura desfășurându-se fără participarea condamnatului și a procurorului, conform art. 23 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
INSTANȚA
În baza dispozițiilor art.391 C.pr.pen., deliberarea și pronunțarea hotărârii vor avea loc la data de 25.09.2014,
DISPUNE:
Stabilește termen pentru pronunțare la data de 25.09.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR NR. 8443/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA PENALĂ NR.2
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 25.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Ministerul Public a fost reprezentat la termenul când au avut loc dezbaterile de procuror YZ – din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București.
Pe rol soluționarea cererii persoanei condamnate BRATU VASILE MIHAI privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 644 din 18.10.2011, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, definitivă prin Decizia penală nr. 2383/R, pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti Secția a-II-a penală.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.09.2014 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care – având nevoie de timp pentru a delibera – a fost amânată pronunțarea sentinței pentru astăzi, 25.09.2014, când:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București sub nr. 8443/303/2011, persoana condamnată Bratu Vasile Mihai a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin Sentința penală nr. 644 din 18.10.2011, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, definitivă prin Decizia penală nr. 2383/R, pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti Secția a-II-a penală.
S-a arătat, în acest sens, că prin Sentința penală nr. 644 din 18.10.2011, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, definitivă prin Decizia penală nr. 2383/R, pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti Secția a-II-a penală, inculpatul Bratu Vasile Mihai a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin.(1) lit. a), e), g) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 320 ind.1 din C.pr.pen. din 1968.
Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de furt calificat s-au redus foarte mult: pedeapsa prevăzută de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin.(1) lit. b) C. pen. este închisoarea de la 1 la 5 ani, față de închisoarea de la 3 la 15 ani prevăzută de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin.(1) lit. a), e), g) din vechiul Cod penal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 C. pen. și Legea nr. 286/2009.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de cazier judiciar a condamnatului și o copie a sentinței penale menționate, precum și decizia penală prin care hotărârea a rămas definitivă.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 644 din 18.10.2011, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, definitivă prin Decizia penală nr. 2383/R, pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti Secția a-II-a penală, inculpatul Bratu Vasile Mihai a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin.(1) lit. a), e), g) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 320 ind.1 din C.pr.pen. din 1968.
Potrivit art. 595 alin. (1) din C.pr.pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege care prevede o pedeapsă mai usoară decât cea care se execută, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor art. 6 din C.pen.. Prin urmare, la art. 6 alin. (1) C. pen. se arată că, atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Însă, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În cauză, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pe o perioadă de 5 ani termen de încercare, conform art. 81 – 82 Codul penal din 1969, pronunțată printr-o hotărâre definitivă, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată.
Potrivit noului Cod penal, infracțiunea de furt calificat săvârșită de inculpatul Bratu Vasile Mihai, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin.(1) lit. b) C. pen., a cărei pedeapsă este închisoarea de la unu la 5 ani.
De asemenea, se are în vedere faptul că prin sentința penală nr. 644 din 18.10.2011, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, definitivă prin Decizia penală nr. 2383/R, pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti Secția a-II-a penală, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 din C.pr.pen din 1968 care prevede că limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime.
În acest sens, instanța constată că prin Decizia nr. 14/16.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320¹ alin. (7) din Codul de procedură penală anterior, reținută condamnatului și valorificată în pedeapsa concretă.
Prin urmare, limitele speciale ale pedeapsei prevăzute de noul Cod penal pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită de inculpatul Bratu Vasile Mihai vor fi avut în vedere fără a se proceda la reducerea acestora cu o treime, adică închisoarea de la unu la 5 ani.
Însă, potrivit situației de fapt reținute în sarcina inculpatului prin sentința penală nr. 644 din 18.10.2011, condanmatul Bratu Vasile Mihai, la data de 11.04.2010, a sustras prin demontare geamurile oglinzilor retrovizoare laterale de la autoturismul marca Audi A6, cu numărul de înmatriculare B-36-WIK, aparținând părții vătămate Andrei Florin Mihai, precum și de la autoturismul marca BMW Seria 7, cu numărul de înmatriculare GR-89-BLI, aparținând părții vătămate Ghiță Viorel.
Sub acest aspect, instanța are în vedere conținutul dispozițiilor Noului Cod penal privitoare la infracțiunea continuată prin care se arată că infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.
În fapt, acțiunile de sustragere ale condamnatului Bratu Vasile Mihai au fost exercitate împotriva a două persoane vătămate diferite, aspect care, potrivit Noului Cod penal, atrage reținerea în sarcina inculpatului săvârșirea unui concurs de infracțiuni, iar nu săvâșirea unei singure infracțiuni în formă continuată astfel cum se prevedea în cuprinsul art. 41 alin. (2) din C.pen din 1969.
În ceea ce privește pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni, la art. 39 alin. (1) lit. b) se prevede că atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel aplicarea unui spor de o treime este obligatorie.
Prin aplicarea dispozițiilor menționate anterior, conform Noului Cod penal, încadrarea juridică a infracțiunilor săvârșite de inculpat este cea prevăzută de art. art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin.(1) lit. b) cu aplic. art. 39 alin. (1) din Codul penal rap. la art. 396 alin. (1) din C.pr.pen. Astfel, prin calcularea concretă a cuantumului pedepsei, la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicate inculpatului Bratu Vasile Mihai, se adaugă în mod obligatoriu un spor de o treime din pedeapsa stabilită pentru cealaltă infracțiune, și anume un an închisoare, rezultând un total de 4 ani închisoare.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile legii penale mai favorabile, inculpatul Bratu Vasile Mihai fiind condamnat potrivit C.pen. din 1969, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cuantum care este mai mic decât predeapsa ce ar rezulta în urma aplicării prevederilor Noului Cod penal. Astfe, devin incidente dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, potrivit cărora pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 C.pr.pen., va respinge ca neîntemeiată cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de persoana condamnată Bratu Vasile Mihai, cu obligarea acesteia din urmă la cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (2) C.pr.pen., obligă persoana condamnată Bratu Vasile Mihai la suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 595 C.pr.pen., respinge ca neîntemeiată cererea formulată de persoana condamnată Bratu Vasile Mihai, fiul lui Vasile Sorin și Angelica, născut la data de 25.04.1988, în București, domiciliat în B-dul Mihail Kogălniceanu, nr. 39, sc. B, etaj 3, ap. 13, sector 5, București, cetățean român, studii 8 clase, ocupație agent de pază, CNP: [anonimizat], de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 alin. (2) C.pr.pen., obligă persoana condamnată Bratu Vasile Mihai la suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Observații coordonator de practică
8. Sentință de condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 5, art. 35 alin. 1 și art. 77 lit. d) C.pen.
Redactare Sentință
DOSAR NR. 3789/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a fost reprezentat de procuror Stoian Elena Cătălina.
Pe rol soluționarea cauzei penale privindu-l pe inculpatul LUPU SERGIU MARIAN, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 și art. 77 lit. d C.pen..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul Lupu Sergiu Marian, personal și partea civilă Perlea Violeta, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La interpelarea instanței, părțile arată că nu s-au împăcat. Inculpatul precizează că nu are mijloacele financiare necesare pentru acoperirea prejudiciului creat părții civile.
De asemenea, ambele părți, personal, arată că nu doresc termen pentru a-și angaja avocat ales.
Constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 374 alin. 1 teza I C.proc.pen., se dă citire actului de sesizare a instanței.
Instanța aduce la cunoștință inculpatului Lupu Sergiu Marian prevederile art. 374 alin. 2 C.proc.pen., în sensul că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și cu privire la dreptul de a adresa întrebări părții civile și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește că este necesar.
Totodată, conform art. 374 alin. 4 C.proc.pen., aduce la cunoștință inculpatului Lupu Sergiu Marian că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în situația recunoașterii în totalitate a faptelor reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință și dispozițiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen..
Inculpatul Lupu Sergiu Marian solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. 4. C.proc.pen..
Instanța, în baza art. 375 alin. 1 teza a II-a C.proc.pen., procedează la ascultarea inculpatului Lupu Sergiu Marian, declarația acestuia, fiind citită, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța pune în discuție cererea formulată de inculpatul Lupu Sergiu Marian.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374 alin. 4 C.proc.pen., sens în care solicită admiterea cererii și judecarea cauzei în baza recunoașterii învinuirii.
Partea civilă Perlea Violeta este de acord cu cererea inculpatului.
Instanța admite cererea formulată de inculpatul Lupu Sergiu Marian, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374 alin. 4 C.proc.pen., sens în care dispune ca judecata să aibă loc în baza recunoașterii învinuirii, în condițiile prevăzute la art. 375 alin. 1 C.proc.pen..
Instanța, conform art. 375 alin.2 C.proc.pen. întreabă partea civilă și inculpatul dacă propun proba cu înscrisuri.
Partea civilă Perlea Violeta și inculpatul Lupu Sergiu Marian, având pe rând cuvântul, nu solicită proba cu înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public, partea civilă Perlea Violeta și inculpatul Lupu Sergiu Marian, având pe rând cuvântul, nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța, din oficiu, pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului Lupu Sergiu Marian, în sensul reținerii art. 5 C.pen., având în vedere perioada în care se reține că ar fi fost săvârșită fapta, perioadă anterioară intrării în vigoare Noului Cod penal iar încadrarea juridică din rechizitoriu este făcută prin raportare la Noul Cod penal, fără reținerea art. 5 C.pen., care prevede aplicarea legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu cererea de schimbare a încadrării juridice.
Partea civilă lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul lasă la aprecierea instanței.
Instanța dispune schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii art. 5 C.pen..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța în temeiul art. 387 alin. 2 C.proc.pen. declară terminată cercetarea judecătorească și în conformitate cu disp. art. 388 C.proc.pen., acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită condamnarea inculpatului Lupu Sergiu Marian pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 74 lit. d C.pen., precum și art. 5 C.pen..
În temeiul art. 67 C.pen., solicită aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. și în temeiul art. 65 C.pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.. Totodată, solicită să se constate că fapta a fost săvârșită în formă continuată, conform art. 35 C.pen. iar în temeiul art. 36 alin. 1 C.pen., solicită aplicarea unui spor de pedeapsă inculpatului.
Ca modalitate de executare a pedepsei, solicită suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 91 C.pen. pe un termen de supraveghere stabilit conform art. 92 C.pen.. Pe durata termenului de supraveghere solicită a se impune inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. 1 lit. a și e C.pen. precum și obligarea inculpatului de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune din raza domiciliului inculpatului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 93 alin. 2 lit. b C.pen.. De asemenea, solicită obligarea inculpatului la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pe o perioadă stabilită conform art. 93 alin. 3 și 4 C.pen..
În temeiul art. 397 rap. la art. 19 C.proc.pen. solicită admiterea acțiunii civile formulată de partea civilă și obligarea inculpatului la plata acestei sume de bani, respectiv 21 000 lei iar în temeiul art. 272 C.proc.pen. raportat la art. 274 alin. 1 C.proc.pen., obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Partea civilă lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la latura penală a cauzei. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită admiterea acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata sumei de 21 000 lei.
Instanța, conform art. 389 alin. 1 C.proc.pen., acordă ultimul cuvânt inculpatului.
Inculpatul Lupu Sergiu Marian, personal, este de acord cu achitarea prejudiciului. Va presta muncă în folosul comunității, fiind de acord cu concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza dispozițiilor art. 391 C.pr.pen.,
DISPUNE:
Stabilește termen pentru pronunțare la data de 18.09.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR NR. 3789/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a fost reprezentat de procuror Stoian Elena Cătălina.
Pe rol soluționarea cauzei penale privindu-l pe inculpatul LUPU SERGIU MARIAN, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 și art. 77 lit. d C.pen..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța a stabilit termen pentru data de astăzi în vederea pronunțării hotărârii:
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza dispozițiilor art.391 C.pr.pen.,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 25.09.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Dosar penal nr. 3789/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA PENALĂ NR.
ȘEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 25.09.2014
PRESEDINTE : – JUDECATOR XY
GREFIER : ZW
Ministerul Public a fost reprezentat la termenul când au avut loc dezbaterile de procuror WV – din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București.
Pe rol pronunțarea sentinței în cauza privind pe inculpatul LUPU SERGIU MARIAN trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 5114/P/2013 din data de 24.03.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 și art. 77 lit. d C.pen.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.09.2014 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care – având nevoie de timp pentru a delibera – a fost amânată pronunțarea sentinței pentru astăzi, 18.09.2014 ;i apoi la data de 25.09.2014, când :
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5114/P/2013 din data de 24.03.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 01.04.2014 sub număr de dosar 3789/303/2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Lupu Sergiu Marian pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 și art. 77 lit. d C.pen..
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că în perioada martie-aprilie 2013, inculpatul Lupu Sergiu Marian, cu intenție, în timp ce se afla în locuința persoanei vătămate Perlea Violeta, situată în București, Calea Crângași nr. 10, bl. 19A, sc. A, ap. 11, sector 6, împreună cu fiul acesteia Perlea Șerban, în vârstă de 13 ani, au sustras din locuință, periodic, diverse bijuterii și suma de 100 euro, respectiv 100 de dolari, producându-i persoanei vătămate un prejudiciu în cuantum de aproximativ 21 000 lei.
Astfel se arată că în urma unor discuții prin intermediul rețelei de socializare Facebook, inculpatul Lupu Sergiu Marian a contactat martorul Perlea Șerban și i-a propus să-i dea obiect de aur din locuința părinților săi, promițându-i că i le va restitui ulterior împreună cu o sumă de bani. În urma primei vizite la locuința martorului Perlea Șerban, acesta împreună cu inculpatul au luat de la părinții martorului două inele de aur, pe care inculpatul le-a vândut la o casă de amanet.
După aproximativ o săptămână, martorul Perlea Șerban l-a reprimit pe inculpat în locuința sa, ocazie cu care i-a dat acestuia mai multe bijuterii din aur, printre care se aflau un inel tip ghiul, două lănțișare și o brățară.
La câteva zile, inculpatul s-a deplasat din nou la locuința martorului Perlea Șerban, care nu i-a mai permis accesul în locuință, însă i-a adus inculpatului patru cutii cu bijuterii de aur pe palierul de pe scara blocului. Inculpatul Lupu Sergiu Marian a luat aproape toate bijuteriile din cele patru cutii.
După aproximativ 3-4 săptămâni, inculpatul a mers din nou la locuința martorului, ocazie cu care l-a convins pe acesta să-i dea o brățară și un lănțișor din aur. De asemenea, în cursul aceleiași zile, inculpatul a discutat din nou cu martorul Perlea Șerban și l-a convins pe acesta să-i aducă a doua zi, la școală, un colier, lucru pe care martorul l-a și făcut.
Mai mult, prin redarea în cuprinsul rechizitorului a conversațiilor de pe rețeaua de socializare Facebook, s-a reținut că martorul Perlea Șerban a luat, la insistențele inculpatului, de la părinții săi sumele de 100 de euro, respectiv, 100 de dolari, sume de bani care au fost remise în totalitate inculpatului Lupu Sergiu Marian.
Bijuteriile astfel obținute, au fost valorificate de către inculpatul Lupu Sergiu Marian, prin numeroase contracte de amanet încheiate cu S.C. Amanet Gold Services S.R.L., producându-se părții civile Perlea Violeta un prejudiciu total de 21 000 lei.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declarații persoană vătămată Perlea Violeta (f. 8-16 d.u.p.), declarații martor Perlea Șerban (f. 130-134 d.u.p.), declarații inculpat Lupu Sergiu Marian (f. 142-149 d.u.p.), contractele de amanet nr. 13016/09.04.2013 și nr. 12658/17.03.2013, prin care inculpatul a valorificat o parte din bijuteriile sustrase (f. 45-46 d.u.p.), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (f. 18-28 d.u.p.), proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din planșă foto (f. 135-138 d.u.p.), proces-verbal de transcriere a mesajelor transmise între martorul Perlea Șerban și inculpat, prin intermediul site-ului de socializare „Facebook” (f. 81-88 d.u.p.)
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 15.05.2014, rămasă definitivă la data de 15.05.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunostința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 C.p.pen raportat la art. 396 alin. 10 C.p.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 C.p.pen..
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:
Inculpatul Lupu Sergiu Marian, în perioada anterioară lunilor martie-aprilie 2013, a luat legătura în repetate rânduri cu martorul Perlea Șerban, în vârstă de 13 ani, prin intermediul rețelei de socializare Facebook și a stabilit cu acesta o legătură de prietenie, propunându-i să-i dea bijuterii din aur ale părinților săi, cu promisiunea că i le va restitui împreună cu o sumă de bani.
Prin urmare, acesta s-a deplasat la locuința martorului Perlea Șerban, în repetate rânduri, invocând faptul că are nevoie de bani și că după o anumită perioadă de timp va beneficia și martorul Perlea Șerban de sume semnificative de bani.
Astfel, la începutul lunii martie, inculpatul s-a deplasat la locuința martorului Perlea Șerban, ocazie cu care, ambii au luat de la părinții martorului două inele de aur. De asemenea, în cea de-a doua vizită la domiciliul martorului Perlea Șerban, acesta i-a comunicat inculpatului faptul că părinții săi dețin mai multe bijuterii din aur în debara. Cu acordul lui Perlea Șerban, inculpatul a luat din patru cutii cu bijuterii, un inel de tip ghiul, două lanțuri și o brățară.
După o perioadă de câteva zile, inculpatul a mers din nou la locuința martorului, însă datorită faptului că în casă se mai afla și o altă persoană, acesta nu i-a permis inculpatului să pătrundă în locuință, însă i-a adus pe palierul scărilor cele patru cutii cu bijuterii, inculpatul luând bijuteriile care se aflau în interiorul cutiilor, cu excepția celor care prezentau o valoare sentimentală pentru familia martorului Perlea Șerban. După un interval de aproximativ 3-4 săptămâni, inculpatul Lupu Sergiu Marian s-a deplasat la locuința martorului Perlea Șerban, ocazie cu care l-a convins pe acesta să îi dea o brățară și un lănțișor din aur dintr-o cutie aflată în șifonierul din dormitorul locuinței. La insistențele inculpatului, ca urmare a unei convorbiri telefonice, martorul Perlea Șerban i-a adus acestuia a doua zi, la școală, un colier al părinților săi. Tot în cadrul acestei convorbiri telefonice, se reține că martorul l-a anunțat pe inculpat că a găsit la părinții săi sumele de 100 de euro și de 100 de dolari, sume care au fost remise inculpatului.
Instanța reține că aceste bijuterii de aur au fost valorificate la o casă de amanet situată în zona Pieței Romane contra unei sume aproximative totale de 26 100 lei.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele probe: declarații parte civilă Perlea Violeta (f. 8-16 d.u.p.), declarații martor Perlea Șerban (f. 130-134 d.u.p.), declarații inculpat Lupu Sergiu Marian (f. 142-149 d.u.p.), contractele de amanet nr. 13016/09.04.2013 și nr. 12658/17.03.2013, prin care inculpatul a valorificat o parte din bijuteriile sustrase (f. 45-46 d.u.p.), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (f. 18-28 d.u.p.), proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din planșă foto (f. 135-138 d.u.p.), proces-verbal de transcriere a mesajelor transmise între martorul Perlea Șerban și inculpat, prin intermediul site-ului de socializare „Facebook” (f. 81-88 d.u.p.).
Astfel din proces-verbal de transcriere a mesajelor transmise între martorul Perlea Șerban și inculpat, prin intermediul site-ului de socializare „Facebook” (f. 81-88) coroborat cu declarația inculpatului Lupu Sergiu Marian (f. 142-149) reiese faptul că în perioada anterioară lunilor martie-aprilie 2013, inculpatul Lupu Sergiu Marian a luat legătura în repetate rânduri cu martorul Perlea Șerban, în vârstă de 13 ani, prin intermediul rețelei de socializare Facebook, și i-a propus să-i dea bijuterii din aur ale părinților săi, promițându-i că i le va restitui împreună cu o sumă de bani.
Potrivit acestei ultime declarații, instanța reține că inculpatul Lupu Sergiu Marian a cunoscut faptul că martorul Perlea Șerban deține zilnic diverse sume de bani cheltuiți în interes propriu, astfel că l-a contactat pe acesta și a dezvoltat o relație de prietenie pentru a intra în posesia unor bunuri necuvenite.
Cu ocazia efectuării prezentării pentru recunoaștere din planșă foto (f. 135-138 d.u.p.), martorul Perlea Șerban l-a identificat pe numitul Lupu Sergiu Marian ca fiind cel care i-a solicitat numeroase bijuterii pentru obținerea unor sume de bani.
Din declarația inculpatului Lupu Sergiu Marian (f. 142-149) și din contractul de amanet nr. 12658/17.03.2013 (f. 46) coroborate cu aspectele menționate în cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului și din planșa foto (f. 18-28 d.u.p.) rezultă că la începutul lunii martie, inculpatul s-a deplasat la locuința martorului Perlea Șerban, ocazie cu care, ambii au luat de la părinții martorului două inele de aur, pe care inculpatul le-a depus la o casă de amanet aflată în Piața Romană, obținând între 300 și 500 de lei în schimbul lor, bani pe care i-a cheltuit în interes personal.
Instanța nu va reține aspectul cuprins în declarația martorului Perlea Șerban (f. 130-134), potrivit căruia anumite bijuterii sustrase au fost valorificate prin amanetarea acestora la o casă de amanet din zona Crângași, întrucât acesta contravine declarației inculpatului (f. 142-149) prin care precizează că bijuteriile sustrase au fost valorificate la o casă de amanet aflată în Piața Romană.
De asemenea această declarație a martorului Perlea Șerban contravine și aspectelor rezultate din contractele de amanet nr. 13016/09.04.2013 și nr. 12658/17.03.2013, prin care inculpatul a valorificat o parte din bijuteriile sustrase (f. 45-46 d.u.p.),
Declarațiile inculpatului Lupu Sergiu Marian (f. 142-149) se coroborează cu declarațiile martorului Perlea Șerban (f. 130-134) sub aspectul că inculpatul a invocat faptul că are nevoie de bani și că după o anumită perioadă de timp va beneficia și martorul Perlea Șerban de sume semnificative de bani, astfel că inculpatul Lupu Sergiu Marian a mers din nou la locuința acestuia, ocazie cu care martorul i-a comunicat faptul că părinții săi dețin mai multe bijuterii din aur în debara. Cu acordul lui Perlea Șerban, inculpatul a luat din patru cutii cu bijuterii, un inel de tip ghiul, două lanțuri și o brățară, pe care le-a valorificat la aceeași casă de amanet situată în zona Pieței Romane contra unei sume aproximative de 1 000- 1 100 lei.
Aspecte reținute din coroborarea declarațiilor martorului și ale inculpatului (f. 130-134, respectiv 142-149) atestă faptul că după o perioadă de câteva zile, inculpatul a mers din nou la locuința martorului, însă datorită faptului că în casă se mai afla și o altă persoană, acesta nu i-a permis inculpatului să pătrundă în locuință, însă i-a adus pe palierul scărilor cele patru cutii cu bijuterii, inculpatul luând bijuteriile care se aflau în interiorul cutiilor, cu excepția celor care prezentau o valoare sentimentală pentru familia martorului Perlea Șerban.
Conform acelorași declarații, instanța reține că și aceste din urmă bijuterii de aur au fost valorificate la aceeași casă de amanet, obținându-se o sumă de aproximativ 10 000 lei.
Reținerea de către instanță a împrejurării că, după un interval de aproximativ 3-4 săptămâni, inculpatul Lupu Sergiu Marian s-a deplasat la locuința martorului Perlea Șerban, ocazie cu care l-a convins pe acesta să îi dea o brățară și un lănțișor din aur dintr-o cutie aflată în șifonierul din dormitorul locuinței, bunuri pe care inculpatul le-a valorificat la aceeași casă de amanet contra sumei de 1 500 lei, este urmare a recunoașterii inculpatului cuprinsă în declarația acestuia (f. 142-149).
Mai mult, din cuprinsul procesului-verbal de transcriere a mesajelor transmise între martorul Perlea Șerban și inculpat, prin intermediul site-ului de socializare „Facebook” (f. 81-88), reiese faptul că martorul Perlea Șerban, la insistențele inculpatului, îl anunță pe acesta din urmă că a găsit la părinții săi sumele de 100 de euro și de 100 de dolari, sume care au fost remise inculpatului, precum și împrejurarea că inculpatul l-a contactat pe martorul Perlea Șerban și i-a solicitat acestuia să îi aducă a doua zi, la școală, un colier, lucru care s-a și petrecut.
În drept, fapta inculpatului Lupu Sergiu Marian care, în perioada martie-aprilie 2013, cu intenție, în timp ce se afla în locuința părții civile Perlea Violeta, situată în București, Calea Crângași nr. 10, bl. 19A, sc. A, ap. 11, sector 6, împreună cu fiul acesteia Perlea Șerban, în vârstă de 13 ani, au sustras din locuință, periodic, diverse bijuterii și suma de 100 euro, respectiv 100 de dolari, producându-i persoanei vătămate un prejudiciu în cuantum de aproximativ 21 000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 5, art. 35 alin. 1 și art. 77 lit. d C.pen..
În baza art. 5 din Codul penal, instanța urmează să facă aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât se constată că de la săvârșirea infracțiunii de furt reținute în sarcina inculpatului și până la judecarea definitivă a cauzei a avut loc intrarea în vigoare a Codului penal la data de 01.02.2014. În acesta sens, se are în vedere faptul că infracțiunea de furt a fost săvârșită sub imperiul Codului penal din 1969 în forma continuată, în perioada martie-aprilie 2013.
Fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prevăzută și pedepsită de art. 208 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a) cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 75 alin. 1 lit. c) din Codul penal din 1969, fapte pedepsite cu închisoarea de la 3 la 15 ani. După intrarea în vigoarea a Codului penal la data de 01.02.2014, fapta inculpatului Lupu Sergiu Marian întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, faptă prevăzută de art. 228 cu aplicarea art. 35 alin. 1 și art. 77 lit. d C.pen din Codul penal și pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Analizând criteriile în baza cărora instanța va stabili legea penală mai favorabilă, se constată că, potrivit Codului penal din 1969, conținutul infracțiunii de furt calificat cuprinde, în cazul de față, elementul circumstanțial agravant de comitere a faptei ,,de două sau mai multe persoane împreună”, ceea ce atrage o agravare a răspunderii inculpatului Lupu Sergiu Marian. Însă, potrivit Codului penal actual, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt simplu, elementul circumstanțial agravant al furtului prevăzut de Codul penal din 1969 neregăsindu-se în Codul penal actual.
De asemenea, în raport cu pedeapsa prevăzută de cele două legi penale, Codul penal din 1969 prevede ca pedeapsă unică pentru fapta inculpatului, închisoarea de la 3 la 15 ani, pe când în Codul penal actual se stabilește pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Având în vedere atât criteriul conținutului infracțiunii, cât și natura și limitele de pedeapsă prevăzute pentru acestă infracțiune, instanța contată ca fiind lege penală mai favorabilă, Codul penal actual, astfel fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1), cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 288 din Codul penal, instanța reține că elementul material constă în acțiunea de luare pe nedrept a unor bunuri mobile din posesia sau detenția altor persoane fizice fără consimțământul acestora.
În concret, inculpatul Lupu Sergiu Marian, ca urmare a dezvoltării unor relații de prietenie cu minorul Perlea Șerban, a pătruns în repetate rânduri în locuința părții civile Perlea Violeta, cu acordul martorului Perlea Șerban, și a sustras bijuterii din aur, precum și sumele de 100 de euro, respectiv, 100 de dolari.
Astfel, a existat o deposedare a părții civile Perlea Violeta, constând în scoaterea bunurilor de sub stăpânirea sa, fără consimțământul acesteia, și o împosedare a inculpatului Lupu Sergiu Marian, constând în trecerea efectivă a bunurilor sub stăpânirea acestuia.
Nu se poate reține existența unui consimțământ anterior al proprietarului, posesorului sau detentorului bunurilor, martorul Perlea Șerban nu a deținut aceste calități, atât bijuteriile de aur, cât și sumele de bani aflându-se în proprietatea părții civile Perlea Violeta.
Cu privire la unitatea infracțională, se reține că, potrivit art. 35 alin. 1 C. pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Pentru a fi în prezența unei infracțiuni continuate, este necesar să existe unitate de subiect activ și pasiv, unitate de conținut al infracțiunii, unitate de rezoluție infracțională, precum și o pluralitate de acțiuni infracționale săvârșite la diferite intervale de timp.
Prin prisma acestor condiții, se constată că acțiunile de sustragere a bijuteriilor din aur și a sumelor de bani au fost exercitate de inculpatul Lupu Sergiu Marian, împotriva părții civile Perlea Violeta în proprietatea căreia se aflau bunurile – obiect material al infracțiunii. De asemenea, acțiunile concrete, efective ale inculpatului, prezintă fiecare în parte conținutul infracțiunii de furt, lezând relațiile sociale referitoare la protecția dreptului de proprietate. Cu privire la existența unei rezoluții infracționale unice, în baza situației de fapt reținute anterior, instanța constată că inculpatul a avut reprezentarea ansamblului infracțional înainte de comiterea primului act de executare și a dorit să realizeze în timp acțiunile din conținutul infracțiunii de furt. Acesta, ca urmare a aflării că martorul Perlea Șerban are o situație materială stabilă, a dezvoltat relații de prietenie și, încă din acest moment, a urmărit desfășurarea unor activități prin care să intre în posesia unor bunuri materiale și a unor sume de bani, planul de acțiune fiind determinat în linii generale. Intervalele de timp dintre activitățiile de sustragere a bunurilor sunt mai mari decât întreruperile pe care le poate implica, în anumite cazuri, în mod firesc săvârșirea infracțiunii de furt, însă acestea au fost mai mici decât cele necesare pentru existența unui concurs de infracțiuni, astfel încât condițiile prevăzute pentru existența infracțiunii continuate sunt îndeplinite.
Referitor la participația penală a inculpatului Lupu Sergiu Marian, instanța constată că acesta a săvârșit în mod nemijlocit anumite acțiuni din cuprinsul infracțiunii de furt împreună cu martorul minor Perlea Șerban, prin faptul că acesta s-a deplasat în mod personal la locuința părții civile și a sustras numeroase bijuterii din aur. De asemenea, cu privire la acțiunile prin care inculpatul Lupu Sergiu Marian a determinat cu intenție minorul Perlea Șerban să sustragă bijuterii și suma de bani de 100 de euro, respectiv, 100 de dolari, acesta a acționat în calitate de instigator. Având în vedere faptul că inculpatul Lupu Sergiu Marian a realizat, în conținutul unei singure infracțiuni continuate de furt, atât acte de instigare, cât și acte de coautorat, precum și aspectul că instigarea este absorbită în autorat, instanța reține săvârșirea infracțiunii de furt în calitatea de coautor a inculpatului Lupu Sergiu Marian.
Urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul proprietății, valoarea socială ocrotită penalmente, se regăsește în deposedarea părții civile Perlea Violeta de bijuteriile de aur sustrase, precum și de sumele de bani și împosedarea inculpatului Lupu Sergiu Marian. Această urmare imediată are ca efect producerea unui prejudiciu adus proprietății părții civile, constând în valoarea bunurilor sustrase, și anume suma totală de 21 000 lei. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. Scopul săvârșirii infracțiunii de furt a fost de a-și însuși bijuteriile din aur și sumele de bani pe nedrept. Intenția directă a inculpatului Lupu Sergiu Marian rezultă din modul de operare, acesta a luat legăturat cu minorul Perlea Șerban și s-a deplasat la locuința acestuia pentru a sustrage bunurile, invocând obținerea unor sume de bani suplimentare.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, varsta, starea de sănătate, situația familială și socială, precum și incidența circumstanțelor agravante, urmând a reține și aplicabilitatea art. 396 alin. 10 C.p.pen..
În concret, instanța reține că inculpatul Lupu Sergiu Marian a săvârșit infracțiunea de furt în urma simulării unor relații de prietenie cu un minor și prin deplasarea la locuința acestuia pentru a sustrage numeroase bijuterii din aur și sume însemnate de bani. Crearea unor împrejurări favorabile comiterii infracțiunii, și anume alegerea în mod intenționat a unei persoane minore, ușor de manipulat, pentru a-l ajuta la săvârșirea faptei, reprezintă împrejurări care dovedesc un nivel ridicat de pregătire a săvârșirii infracțiunii.
Inculpatul a exercitat numeroase activități infracționale ce alcătuiesc conținutul constitutiv al infracțiunii de furt prin deplasarea la locuința părții civile și profitând de încrederea minorului Perlea Șerban. Cu aceste ocazii, a insistat în descoperirea a cât mai multor bijuterii din aur pe care le-a luat, producând un prejudiciu total de 21 000 lei. Aceste aspecte denotă dezinhibiția infractorului, care nu l-au împiedicat să sustragă o cantitate mare de bijuterii prin revenirea în mod repetat în locuința părții civile.
Săvârșirea faptei a avut loc în mod organizat, inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale încă din momentul primei acțiuni de sustragere. Ușurința prin care minorul a fost atras în favorizarea săvârșirii infracțiunii de furt, precum și faptul că inculpatul a persistat în comiterea faptei, denotă o periculozitate sporită a acestuia și o sfidare gravă a normelor sociale.
Prejudiciul material produs în cuantum de 21 000 de lei sporește gravitatea infracțiunii. Inculpatul Lupu Sergiu Marian a desfășurat mai multe activități infracționale la intervale scurte de timp, bunurile sustrase intrând în posesia sa pe parcursul mai multor luni. Caracterul agravant al săvârșirii unei infracțiuni în formă continuată este prevăzut de către legiuitor prin pedepsirea mai aspră a acestor infracțiunilor. Art. 36 alin. 1 C. pen., stipulează că infractiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. Cuantumul prejudiciului coroborat cu modul efectiv de comitere al faptei sunt suficiente pentru a justifica reținerea unei gravități sporite a infracțiunii săvârșite. Prin producerea unui prejudiciu material în paguba părții civile, infracțiunea a fost realizată în forma sa consumată, inculpatul intrând în posesia bunurilor și a sumelor de bani.
Prin incriminarea infracțiunii de furt, săvârșită în formă continuată, s-a avut în vedere protejarea relațiilor sociale referitoare la protecția patrimoniului. Reacția publică față de amploarea actuală a faptelor contra patrimoniului, mai ales, în cazul concret, profitând de încrederea unuia dintre membrii familiei părții civile care i-a permis accesul în locuință, dovedesc un nivel ridicat de pregătire a săvârșirii infracțiunilor, persistența rezoluției infracționale și o sfidare gravă a normelor sociale.
Scopul urmărit de infractor a fost acela de a intra în posesia a cât mai multor bijuterii de aur, pentru ca ulterior să le valorifice și să obțină numeroase sume de bani. Sub acest aspect, se constată faptul că nevoile materiale ale inculpatului sunt de natură să atragă un pericol existent de persistență în activitatea sa infracțională.
Raportat la împrejurările săvârșirii infracțiunii, instanța, la individualizarea pedepsei are în vedere prevederile art. 77 lit. d) prin care se arată că săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor, constituie circumstanță agravantă.
În concret, inculpatul Lupu Sergiu Marian a săvârșit infracțiunea de furt împreună cu minorul Perlea Șerban, în vârstă de 13 ani. Inculpatul i-a solicitat minorului să îl ajute la comiterea faptei prin procurarea de bunuri de valoare aflate în locuința părinților săi și a unor sume de bani. Acesta a participat efectiv la comiterea faptei alături de inculpatul Lupu Sergiu Marian, ceea ce atrage reținerea în sarcina inculpatului a circumstanței agravante constând în săvârșirea faptei împreună cu un minor.
Instanța are în vedere aspectele rezultate din fișa de cazier a inculpatului, acesta nemaifiind condamnat în trecut pentru săvârșirea unei infracțiuni.
În ceea ce privește nivelul de educație al inculpatului Lupu Sergiu Marian, se constată că, în prezent, este în vârstă de 19 de ani, are studii liceale, este necăsătorit și nu are un loc de muncă stabil, având ca efect neînregistrarea unui venit constant, aspecte aflate în legătură directă cu săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului.
De asemenea, inculpatul a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare, acesta a recunoscut săvârșirea faptei și a participat în mod activ la desfășurarea activitățiilor de urmărire penală. În cursul judecății, a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, însă, în raport cu activitatea sa infracțională desfășurată în mod repetat, se reține o superficialitate a inculpatului în înțelegerea gradului de pericol social produs.
Potrivit art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală și instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime. Având în vedere aplicarea acestor dispoziții, instanța urmează să aplice inculpatului Lupu Sergiu Marian pedeapsa închisorii prevăzută de de art. 228 alin. (1) din Codul penal între limitele speciale, reduse cu o treime, și anume pedeapsa închisorii cuprinsă între 4 luni și 2 ani.
În raport cu cele menționate anterior privitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitate inculpatului, în baza art. 228 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 5, art. 35 alin. 1 și art. 77 lit. d C.pen. și a art. art. 396 alin. 10 C.p.pen, instanța va condamna pe inculpatul Lupu Sergiu Marian la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pentru o perioadă de 2 ani care va începe să curgă, conform art. 68 alin. (1) lit b), de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, având în vedere dispozițiile art. 91 C.pen., instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului.
Astfel, se arată că se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
În concret, astfel cum s-a precizat anterior, instanța urmează să aplice inculpatului Lupu Sergiu Marian pentru săvârșirea infracțiunii de furt pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsă mai mică decât maximul de 3 ani închisoare prevăzut de lege pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. De asemenea, din fișa de cazier a inculpatului, rezultă că acesta nu a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni, iar cu ocazia audierii sale în fața instanței (f.23-24) acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. Mai mult, așa cum s-a menționat anterior, inculpatul a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare, acesta a recunoscut săvârșirea faptei și a participat în mod activ la desfășurarea activitățiilor de identificare și de tragere la răspundere penală a autorului.
Cu privire la condiția referitoare la persoana inculpatului, instanța constată că acesta este în vârstă de 19 ani și nu a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni, astfel nu este cunoscut cu un comportament predispus comiterii faptelor prevăzute de legea penală. Raportat la vârsta acestuia, există în mod concret posibilitatea de îndreptare a inculpatului fără executarea pedepsei aplicate în regim de detenție. Pentru realizarea acestui aspect, instanța urmeză să stabilească un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, cuantum suficient pentru respectarea măsurilor și obligațiilor de supraveghere ce urmează a fi stabilite.
Prin urmare, având în vedere prevederile art. 93 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani și 6 luni, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Pentru realizarea unei supravegheri eficiente a conduitei inculpatului Lupu Sergiu Marian, raportat la împrejurările comiterii faptei, instanța apreciază că este necesar ca acesta să respecte obligațiile prevăzute de art. 93 alin. 2 lit. b, d C.pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani și 6 luni, acesta urmând să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate și să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
De asemenea, ca urmare a manifestării acordului de prestare a unei munci neremunerate în folosul comunității, obligație prevăzută de art. 93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere de 2 ani și 6 luni, inculpatul va presta muncă în folosul comunității, în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau în cadrul Direcției Generale de Poliție Comunitară Sector 1 București, pe o perioadă de 60 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.
În considerarea stabilirii suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere, în baza art. 404 alin. 2 C.proc.pen., instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Pe latură civilă, se reține că persoana vătămată Perlea Violeta s-a constituit parte civilă în prezentul proces penal cu suma de 21 000 de lei, reprezentând prejudiciul material produs prin comiterea infracțiunii de furt de către inculpatul Lupu Sergiu Marian. Sub acest aspect instanța reține că potrivit art. 20 alin. (5) lit. c) din C.pr.pen., partea civilă poate solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri bănești, dacă repararea în natură nu mai este posibilă.
De asemenea, instanța reține că potrivit art. 19 alin. (1) C.pr.pen., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Astfel, conform art. 1357 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
În concret, se reține existența unui prejudiciu cert produs prin săvârșirea faptei de furt de către inculpatul Lupu Sergiu Marian. Astfel, în perioada martie-aprilie 2013, acesta a sustras o serie de bijuterii din aur, precum și sumele de 100 de euro, respectiv 100 de dolari din locuința părții civile perlea Violeta.
În concluzie, părții civile Perlea Violeta i-a fost cauzat un prejudiciu material total de 21 000 lei, iar potrivit art. 1385 alin. 1 C.civ., prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Instanța urmează să dispună obligarea inculpatului Lupu Sergiu Marian la plata către partea civilă Perlea Violeta a sumei de 21 000, cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciul material produs prin săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 1200 lei, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 228 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 5, art. 35 alin. 1 și art. 77 lit. d C.pen. coroborat cu art. 396 alin. 10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul LUPU SERGIU MARIAN, fiul lui Florin-Sergiu și Mihaela-Miorița, născut la data de 07.06.1994 în București, CNP [anonimizat], cetățean român, studii liceale, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, cu domiciliul în București, str. Radu Boiangiu nr. 8, bl. 38, sc. B, et. 2, ap. 57, sector 1, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 67 alin.1 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C.pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 91 C.pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 92 C.pen..
În baza art. 93 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani și 6 luni, inculpatul trebuie să se supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b, d C.pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani și 6 luni, inculpatul va executa următoarele obligații: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate; să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere de 2 ani și 6 luni, inculpatul va presta muncă în folosul comunității, în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau în cadrul Direcției Generale de Poliție Comunitară Sector 1 București, pe o perioadă de 60 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.
În baza art. 404 alin. 2 C.proc.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 1357 C.civ. admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă PERLEA VIOLETA, domiciliată în București, Calea Crângași nr. 10, bl. 19 A, et. 2, ap. 11, sector 6, și obligă pe inculpatul Lupu Sergiu Marian, la plata către aceasta a sumei de 21.000 lei, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 1200 lei, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
9. Sentință de respingere a cererii de revizuire – art. 459 alin. (3) lit.d) și e) C.proc.pen..
Redactare Sentință
DOSAR nr. 6167/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a fost reprezentat de procuror Stoian Elena Cătălina.
Pe rol soluționarea căii extraordinare de atac a revizuirii, formulată de condamnatul revizuent POPA VICTOR ION împotriva sentinței penale nr. 2877/18.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr. 13838/303/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică de grefierul de ședință, nu a răspuns condamnatul revizuent.
Procedura de citare este legal îndeplinită – admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează fără citarea părților conform dispozițiilor art. 459 alin. 2 C.proc.pen..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost atașate dosarul penal nr. 2095/303/2009 și suplimentul dosarului penal nr. 1631/303/2008;
La interpelarea instanței, reprezentantul Ministerului Public arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 459 alin. 5 C.proc.pen., solicită respingerea cererii de revizuire formulate de revizuentul Popa Victor Ion, ca inadmisibilă, întrucât astfel cum rezultă din cuprinsul cererii, revizuentul dorește să demonstreze că nu este el autorul faptei și nu indică niciunul dintre motivele care s-ar încadra potrivit legii la cauzele de revizuire. Cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
INSTANȚA
În baza dispozițiilor art.391 C.pr.pen., deliberarea și pronunțarea hotărârii vor avea loc la data de 02.10.2014,
DISPUNE:
Stabilește termen pentru pronunțare la data de 02.10.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
DOSAR nr. 6167/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a fost reprezentat de procuror Stoian Elena Cătălina.
Pe rol soluționarea căii extraordinare de atac a revizuirii, formulată de condamnatul revizuent POPA VICTOR ION împotriva sentinței penale nr. 2877/18.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr. 13838/303/2006.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța a stabilit termen pentru data de astăzi în vederea pronunțării hotărârii:
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza dispozițiilor art.391 C.pr.pen.,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 09.10.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR nr. 6167/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: YX
GREFIER: XZ
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a fost reprezentat de procuror WV.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de revizuire, formulată de condamnatul revizuent POPA VICTOR ION împotriva sentinței penale nr. 2877/18.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr. 13838/303/2006.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța a având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.10.2014, apoi la data de 09.10.2014 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Constată că prin cererea formulată în data de 11.09.2013 și înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 București sub numărul 3344/III-6/2013 în data de 16.09.2013, persoana condamnată Popa Victor Ion a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 2877/18.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr. 13838/303/2006, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea înfracțiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. b), c) și alin. 2 ind.1 lit. b) C.pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. 1969 și pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută de art. 271 alin. 4 C.pen. 1969 (5 infracțiuni) și art 1 ind. 1 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. 1969.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că nu este autorul infracțiunii de tâlhărie, însă, ulterior, menționează faptul că recunoaște săvârșirea faptei de tâlhărie. Mai mult, datorită unei afecțiuni psihice de care suferea, nu și-a putut da seama de acțiunile sale, neavând discernământul păstrat, în raport cu infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat definitiv.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin concluziile întocmite conform art. 399 C.p.pen. 1968 (f. 4-5 dosar nr. 17673/303/2013), procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București a solicitat să se ia act de manifestarea de voință a revizuentului, potrivit căreia acesta și-a retras cererea formulată.
În motivare, procurorul a învederat că, în cadrul actelor de cercetare, în temeiul art. 399 C. p.pen. 1968, s-a dispus, prin ordonanță efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice (f. 9-11 dosar nr. 17673/303/2013) care să stabilească, dacă la data comiterii faptei de tâlhărie – 23.10.2006, inculpatul a avut discernământul păstrat, în raport cu fapta pentru care a fost condamnat. De asemenea, pentru probarea împrejurărilor invocate de către revizuent, procurorul a solicitat Penitenciarului Giurgiu, înaintarea copiei foii de observație și copii ale actelor medicale relevante sub aspectul stării de sănătate a condamnatului Popa Victor Ion (f. 24-51 dosar nr. 17673/303/2013), actele fiind trimise Institutului Național de Medicină Legală ,,Mina Minovici” din București, în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice.
La data de 05.12.2013, Penitenciarul Giurgiu a înaintat declarația revizuentului condamnat Popa Victor Ion, prin care a precizat că nu dorește să mai fie expertizat din punct de vedere psihiatric (f. 12-13 dosar nr. 17673/303/2013), însă, în fapt, expertiza dispusă a fost efectuată . De asemenea, la data de 09.12.2013, Penitenciarul Giurgiu a înaintat declarația revizuentului cuprinzând manifestarea de voință a acestuia, în sensul retragerii cererii de revizuire formulată împotriva sentinței penale nr. 2877/18.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr. 13838/303/2006 (f. 10 dosar nr. 17673/303/2013). Având în vedere acestea, cererea formulată de revizuentul Popa Victor Ion a fost înaintată Judecătoriei Sectorului 6 București pentru a se lua act de respectiva manifestare de voință.
Prin sentința penală nr. 1 din data de 06.01.2014, pronunțată în dosarul penal nr. 17673/303/2013, ca urmare a declarației revizuentului dată în fața instanței de judecată, în sensul că nu înțelege să-și retragă cererea de revizuire, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 București, în vederea efectuării în continuare a actelor de cercetare prevăzute de art. 399 C.p.pen 1968.
Împotriva sentinței penală nr. 1 din data de 06.01.2014, pronunțată în dosarul penal nr. 17673/303/2013, revizuentul Popa Victor Ion a declarat apel, însă ca urmare a manifestării sale de voință în sensul retragerii căii de atac, Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 177/A din data de 26 februarie 2014, a luat act de retragerea apelului declarat de revizuentul Popa Victor Ion.
Prin adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București nr. 1980/III-6/2014 din data de 20.05.2014, s-a dispus înaintarea cererii formulată de revizuentul Popa Victor Ion prin care se solicită revizuirea sentinței penale nr. 2877/18.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr. 13838/303/2006, în vederea soluționării conform art. 456 C.p.pen și a art. 458 C.p.pen..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Având în vedere faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a reglementat ca judecarea acesteia să se realizeze în două etape, admiterea în principiu și judecarea cauzei în fond, limitând totodată situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual, stabilind anumite condiții pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Astfel, potrivit art. 452 alin. 1 Cod procedură penală, "hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă".
În concret, revizuentul Popa Victor Ion a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 2877/18.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr. 13838/303/2006. Instanța constată că prin decizia penală nr. 71/02.02.2007, pronunțată în dosarul penal nr. 13838/303/2006, Tribunalul București – Secția I-a Penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. De asemenea, prin decizia penală nr. 478/26.03.2007, pronunțată în dosarul penal nr. 13838/303/2006, Curtea de apel București – Secția I-a Penală a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, hotărârea rămânând definitivă.
Articolul 453 alin. 1 Cod procedură penală reglementează cazurile de exercitare a acestei căi de atac, prevăzând că "revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc neteminicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".
Totodată, așa cum rezultă din prevederile art. 455 și art. 456 C.proc.pen., legiuitorul a stabilit instanța competentă să soluționeze această cale extraordinară de atac, persoanele care au calitatea să formuleze o astfel de cerere, precum și anumite condiții de formă pe care trebuie să le îndeplinească cererea de revizuire și, în mod corelativ, sancțiunile ce intervin în cazul neîndeplinirii acestor condiții.
Sub acest aspect, se constată că prezenta cerere de revizuire a fost formulată de persoana condamnată Popa Victor Ion, inculpat în dosarul penal nr. 13838/303/2006, prin urmare acesta îndeplinește condiția de parte în procesul penal.
Cu privire la termenul de introducere al prezentei cereri, potrivit art. 457 C.p.pen, cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, astfel că instanța are în vedere faptul că motivele invocate de revizuent sunt acelea potrivit cărora acesta nu este autorul infracțiunii de tâlhărie, precum și faptul că datorită unei afecțiuni psihice de care suferea, nu și-a putut da seama de acțiunile sale, neavând discernământul păstrat, în raport cu infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat definitiv, motive favorabile revizuentului.
Astfel, potrivit prevederilor art. 456 alin. 2 și 3 C.proc.pen., cererea de revizuire se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia, și trebuie să se atașeze înscrisurile de care revizuentul înțelege să se folosească, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, respectiv în traducere efectuată de un traducător autorizat, atunci când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină.
Pe cale de consecință, având în vedere că cererea formulată de persoana condamnată Popa Victor Ion îndeplinește condițiile prevăzute de art. 456 alin. 2 și 3 C.proc.pen., în sensul că este motivată (arătând că nu a săvârșit fapta de tâlhărie și au apărut probe noi care le dovedesc nevinovăția, și anume datorită unei afecțiuni psihice de care suferea, nu și-a putut da seama de acțiunile sale, neavând discernământul păstrat) și acestea se încadrează cazului de revizuire prevăzut la art. 453 alin. 1 lit. a) C.p.pen, iar, ca urmare a cercetărilor efectuate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 București, există probe în dovedirea unei afecțiuni psihice a revizuentului, instanța constată îndeplinită condiția prevăzută de art. 459 alin. 3 lit. b) C.p.pen..
Însă, raportat la primul motiv de revizuire invocat, și anume acela potrivit căruia condamnatul Popa Victor Ion nu este autorul infracțiunii de tâlhărie, se vor avea în vedere dispozițiile art. 459 alin. 3 lit.d) C.p.pen., prin care se arată că instanța urmeză să examineze dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv.
Sub acest aspect, instanța reține că revizuentul Popa Victor Ion a formulat mai multe cereri de revizuire în perioada 2007-2011, respinse ca inadmisibile. Astfel, potrivit sentinței penale nr. 17 din data de 16.01.2012 a Judecătorie Sectorului 6 București rămasă definitivă prin decizia penală nr. 554 din data de 16.03.2012 a Curții de Apel București – Secția I , pronunțată în dosarul nr. 27080/303/2011, s-a respins ca inadmisibilă cererea revizuentului Popa Victor Ion împotriva sentinței penale nr. 2877/18.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr. 13838/303/2006, prin care acesta susținea faptul că nu este autorul infracțiunii de tâlhărie.
Prin prisma acestor considerente, instanța reține că nu este îndeplinită condiția prevăzută la art. art. 459 alin. 3 lit.d) C.p.pen., motivul invocat de revizuent, potrivit căruia acesta nu este autorul faptei de tâlhărie, a format obiectul unei cereri anterioare de revizuire, rămase definitive.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de revizuire invocat, existența unei afecțiuni psihice de care suferea condamnatul Popa Victor Ion la momentul săvârșirii faptei de tâlhărie, astfel că acesta nu și-a putut da seama de acțiunile sale, neavând discernământul păstrat, se vor avea în vedere dispozițiile art. 459 alin. 3 lit.e) C.p.pen., prin care se arată că instanța urmeză să examineze dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea, conduc în mod evident, la stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Ca urmare a solicitării inițiale ale condamnatului Popa Victor Ion de efectuare a unei expertize medico-legale psihiatrice, aceasta a fost atașată dosarului nr. 17673/303/2013. În concluziile raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică (f. 9-11 dosar nr. 17673/303/2013) se arată că numitul Popa Victor Ion prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial, însă păstrază capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.
Cele invocate de către revizuentul Popa Victor Ion, conform cărora nu și-a putut da seama de acțiunile sale, neavând discernământul păstrat, vin în contradicție cu concluziile raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică prin care se arată că are acesta a avut discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat, instanța reținând neexistența unei cauze de neimputabilitate de natură a atrage pronunțarea unei soluții diamentral opuse celei pronunțate prin hotărârea la care se referă revizuirea, respectiv a unei soluții de achitare.
Astfel, potrivit art. 453 alin. 4 C.p.pen., cazul de revizuire prevăzut la lit. a) a aceluiași articol, constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Or, împrejurările invocate nu sunt de natură a dovedi netemeinicia sentinței penale nr. 2877/18.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr. 13838/303/2006.
În consecință, instanța apreciază că revizuirea solicitată de către condamnatul Popa Victor Ion, în raport cu ambele motive analizate, este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța urmează să respingă cererea revizuentului Popa Victor Ion privind revizuirea sentinței penale nr. 2877/18.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr. 13838/303/2006, ca inadmisibilă.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga persoana condamnată Popa Victor Ion la 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 459 alin. 5 Cod procedură penală respinge cererea de revizuire formulată de persoana condamnată Popa Victor Ion, fiul lui Ion și Ileana, născut la data de 18.06.1981 în Brașov, domiciliat în Moinești, strada General Nicolae Sova, nr. 9, județul Bacău, locuind fără forme legale în București, strada Timonierului, nr. 5, sector 6, CNP: [anonimizat], împotriva sentinței penale nr. 2877/18.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr. 13838/303/2006, ca inadmisibilă.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă persoana condamnată Popa Victor Ion la 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
10. Sentință de amânare a aplicării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) Cod penal
Redactare Sentință
DOSAR NR. 8919/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.11.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror QP.
Pe rol soluționarea cauzei penale privindu-l pe inculpatul IANCU VICTOR, trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul nr. 1744/P/2013 din data de 14.07.2014 al parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev.de art. 378 alin.1 lit.c noul Cod penal, cu aplic.art. 3 noul Cod penal și pe persoana vătămată Iancu Alexandra Daniela.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, personal, asistat de avocat din oficiu, Kovacs Andreea, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr.29795/2014 aflată la fila 29 dosar, persoana vătămată, prin reprezentantul legal al acesteia-Dragomirescu Anca, asistată de avocat din oficiu Ghinea Ana Maia, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr.27687/2014 aflată la fila 26 dosar, lipsind reprezentanții Serviciului de Probațiune București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța procedează la identificarea inculpatului, datele acestuia de stare civilă fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
În conformitate cu disp.art. 374 alin.1 Cod proc.pen., dispune ca grefierul de ședință să dea citire actului de sesizare, după care, în conformitate cu disp.art.374 alin.2 Cod proc.pen., îl încunoștiințează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și cu privire la dreptul de a pune întrebări persoanei vătămate și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește necesar. De asemenea, în baza art. 374 alin. 4 Cod proc. pen., instanța aduce la cunoștința inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod proc. pen..
Inculpatul arată că recunoaște săvârșirea infracțiunii și solicită ca soluționarea cauzei să se facă prin parcurgerea procedurii prev. de art.375 Cod proc. pen..
Instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris, citită, semnată și atașată la dosar.
De asemenea, instanța pune în discuție cererea inculpatului de soluționare a cauzei prin parcurgerea procedurii simplificate, prev. de art.375 Cod proc. pen..
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea cererii inculpatului, având în vedere că acesta a recunoscut fapta, astfel cum a fost descrisă prin rechizitoriu și și-a însușit probele de la urmărirea penală.
Avocatul persoanei vătămate arată că este de acord cu admiterea cererii formulate de inculpat.
Avocatul inculpatului arată că este de acord cu admiterea cererii formulate de inculpat.
Instanța, deliberând, în baza art. 375 Cod proc.pen., admite cererea inculpatului, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, inculpatul a recunoscut faptele astfel cum au fost descrise prin rechizitoriu și solicită soluționarea cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
În baza art. 375 alin. 2 Cod proc. pen., instanța pune în discuție propunerea de probe noi în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu solicită încuviințarea de probe noi .
Avocatul inculpatului arată că nu solicită încuviințarea de probe noi.
Avocatul persoanei vătămate arată că nu solicită probe însă își majorează pretențiile civile la 10.000 de lei, reprezentând daune morale, ca urmare a neplății de către inculpat a pensiei de întreținere.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu cererea de majorare a pretențiilor civile reprezentând despăgubiri morale.
Avocatul inculpatului, având cuvântul cu privire la cererea de majorare a pretențiilor civile formulate de persoana vătămată, solicită respingerea acesteia.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de condamnare a inculpatului, în baza art. 378 alin.1 lit.c noul Cod penal, cu aplic.art. 3 noul Cod penal , pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, cu aplicarea disp.art.396 alin.10 Cod proc.pen. Solicită a se face aplicarea disp.art. 66 alin.1 lit.a și b Cod penal și a disp.art.65 Cod penal, cu privire la pedepsele complementare și accesorii. În baza art. 91 Cod penal, solicită suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând inculpatul, în conformitate cu disp.art.93 Cod penal, să fie obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de către instanță. În baza disp.art. 93 alin.1 Cod penal, solicită obligarea inculpatului la măsurile de supraveghere prevăzute la literele a-e și să fie obligat la un program de reintegrare, în conformitate cu prevederile art.93 alin.2 lit.b Cod penal. Pe latură civilă, solicită respingerea cererii persoanei vătămate de obligare a inculpatului la plata pensiei restante, ca inadmisibilă. Cu privire la daunele morale solicitate, solicită admiterea acestei cereri și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor morale către persoana vătămată. În baza art. 272 rap.la art. 274 alin.1 Cod proc.pen., solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
Avocatul persoanei vătămate solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii și obligarea acestuia la plata daunelor morale. Solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și cu privire la pensia de întreținere restantă.
Avocatul inculpatului solicită instanței să constate că infracțiunea săvârșită de inculpat este una de o gravitate redusă, că inculpatul, înainte de săvârșirea infracțiunii, a avut o conduită bună în societate, ce face inoportună aplicarea unei pedepse. Solicită, în baza art. 396 alin.1 și 3 Cod proc.pen. rap.la art. 80 Cod penal renunțarea la aplicarea pedepsei. În subsidiar, solicită a se face aplicarea disp.art. 396 alin.10 Cod proc.pen. și reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime și aplicarea unei pedepse orientate către minim. Într-un al doilea subsidiar, solicită orientarea pedepsei spre minim, iar în baza art. 83 Cod proc.pen., amânarea executării pedepsei Cu privire la pretențiile persoanei vătămate, solicită să se constate că cererea de valorificare a pretențiilor, pensia de întreținere și daunele morale, este inadmisibilă pe calea procesului penal.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își recunoaște greșeala și că nu este de acord cu admiterea cererii privind obligarea sa la plata daunelor morale.
INSTANȚA
În baza art. 391 alin.1 Cod proc.pen., va acorda termen în vederea pronunțării, motiv pentru care
DISPUNE:
Acordă termen în vederea pronunțării la 20.11.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
DOSAR NR. 8919/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.11.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror QP.
Pe rol soluționarea cauzei penale privindu-l pe inculpatul IANCU VICTOR, trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul nr. 1744/P/2013 din data de 14.07.2014 al parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev.de art. 378 alin.1 lit.c noul Cod penal, cu aplic.art. 3 noul Cod penal și pe persoana vătămată Iancu Alexandra Daniela.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța a stabilit termen pentru data de astăzi în vederea pronunțării hotărârii:
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza dispozițiilor art.391 C.pr.pen.,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 27.11.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR NR. 8919/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.11.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror QP.
Pe rol soluționarea cauzei penale privindu-l pe inculpatul IANCU VICTOR, trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul nr. 1744/P/2013 din data de 14.07.2014 al parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev.de art. 378 alin.1 lit.c noul Cod penal, cu aplic.art. 3 noul Cod penal și pe persoana vătămată Iancu Alexandra Daniela.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța a stabilit termen pentru data de astăzi în vederea pronunțării hotărârii:
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza dispozițiilor art.391 C.pr.pen.,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 04.12.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR NR. 8919/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror QP.
Pe rol soluționarea cauzei penale privindu-l pe inculpatul IANCU VICTOR, trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul nr. 1744/P/2013 din data de 14.07.2014 al parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev.de art. 378 alin.1 lit.c noul Cod penal, cu aplic.art. 3 noul Cod penal și pe persoana vătămată Iancu Alexandra Daniela.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța a stabilit termen pentru data de astăzi în vederea pronunțării hotărârii:
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza dispozițiilor art.391 C.pr.pen.,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 16.12.2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR NR. 8919/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a fost reprezentat de procuror QP.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privindu-l pe inculpatul IANCU VICTOR, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 3 Cod penal.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.11.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a stabilit termen la data de 20.11.2014 în vederea pronunțării hotărârii, moment la care având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin rechizitoriul nr. 1744/P/2013 din data de 14.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.07.2014 sub număr de dosar 8919/303/2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Iancu Victor pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 3 Cod penal.
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că inculpatul Iancu Victor, cu rea-credință, nu și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei de întreținere față de fiica sa minoră Iancu Alexandra Daniela, începând cu data de 25.08.2003. Obligația de plată a pensiei de întreținere a fost stabilită prin sentința civilă nr. 3619/25.08.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, inculpatul Iancu Victor fiind obligat la plata sumei de 46,4820 lei pe lună către fiica sa, iar prin sentința civilă nr. 5237/10.07.2008 a aceleiași instanțe de judecată, cuantumul pensiei de întreținere a fost majorat la suma de 105 lei pe lună.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declarațiile reprezentantului legal al persoanei vătămate minore, Dragomirescu Anca (fila 5, 7 d.u.p.), sentința civilă nr. 3619/25.08.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 8, 217 d.u.p.), sentința civilă nr. 5237/10.07.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 București (filele 10-11, 215-216 d.u.p.), certificat de naștere seria NZ nr. 583699 (fila 12 d.u.p.), adresa nr. 152874/21.08.2013 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Finanțelor Publice Sector 5 (filele 14-15 d.u.p.), adresa nr. 846383/14.08.2013 și adresa nr. 845895/31.03.2014 emise de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Informații Fiscale (filele 17-18, 156-159 d.u.p.), adresa nr. DJ 5765OR/13.11.2013 emisă de Banca Comercială Română S.A. însoțită de extrase de cont (filele 20-28 d.u.p.), adresa nr. 3746/14.10.2013, adresa nr. 625/07.03.2014 și adresa nr. 826/01.04.2014 emise de BRD – Groupe Societe Generale, însoțite de extrase de cont (filele 30-58, 168-175, 177-186 d.u.p.), adresa nr. 117918/04.04.2013, adresa nr. 146/07.03.2014 și adresa nr. 61780/03.04.2014 emise de Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice – Administrația Finanțelor Publice Sector 5 (filele 66, 191, 193 d.u.p.), adresa nr. R/158920/1759/11.03.2013 și adresa nr. R/214870/07.04.2014 emise de Direcția Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei Sectorului 5 (filele 68, 164 d.u.p.), adresa nr. 33095/06.03.2013 emisă de Casa de Pensii a Municipiului București – Casa Locală de Pensii Sector 5 (fila 72 d.u.p.), adresa nr. 770/24.04.2013 emisă de Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă Sector 5 (fila 74 d.u.p.), extras din registrul de naștere pentru uzul oficial, pe numele inculpatului Iancu Victor (fila 76), adresa nr. 1256/13.08.2013 emisă de S.C. SECURITAS SERVICES ROMANIA S.R.L. (fila 103), contract individual de muncă nr. 1265112/10.10.2012 încheiat între S.C. SECURITAS SERVICES ROMANIA S.R.L. și inculpatul Iancu Victor (filele 104-107), declarațiile inculpatului Iancu Victor (filele 120-122 d.u.p.), adresa nr. 2475/17.02.2014 emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice – Inspecția Muncii (filele 130-131 d.u.p.).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 11.09.2014, rămasă definitivă la data de 11.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală raportat la art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală.
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe în ceea ce privește latura penală a cauzei, acesta fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:
În data de 10.04.2002, în urma relației de concubinaj dintre inculpatul Iancu Victor și martora Dragomirescu Anca, s-a născut minora Iancu Alexandra Daniela, fiica inculpatului Iancu Victor.
Prin sentința civilă nr. 3619/25.08.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă și irevocabilă prin nerecurare la data de 22.09.2003, s-a dispus încredințarea minorei Iancu Alexandra Daniela, spre creștere și educare mamei sale, Dragomirescu Anca, precum și obligarea tatălui, inculpatul Iancu Victor, la plata în favoarea minorei a pensiei de întreținere în cuantum de 46,4820 lei lunar, începând cu data de 06.08.2003 și până la majoratul minorei.
Ulterior, în urma cererii de majorare a pensiei de înreținere, prin sentința civilă nr. 5237/10.07.2008, definitivă și irevocabilă prin neapelare la data de 08.08.2008, a Judecătoriei Sectorului 5 București, s-a dispus majorarea pensiei de întreținere datorată de către inculpatul Iancu Victor în favoarea fiicei sale minore, de la suma de 46,4820 lei la suma de 105 lei lunar, începând cu data de 11.03.2008 și până la majoratul minorei.
Inculpatul Iancu Victor nu și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei de întreținere în favoarea fiicei sale, minora Iancu Alexandra Daniela, stabilită prin cele două sentințe civile și nici nu s-a interesat de educația, starea de sănătate sau de întreținerea acesteia.
Instanța reține că acesta a înregistrat venituri din muncă, în mod sporadnic, în intervalul cuprins între anul 2003 și 2012. De asemenea, conturile bancare deținute de către inculpat în intervalul 2003-2012 la diverse instituții de bancare, au fost alimentate în mod curent cu sume de bani, în prezent inculpatul fiind angajat la două societăți comerciale, iar în urma muncii prestate înregistrând venituri saleriale.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile reprezentantului legal al persoanei vătămate minore, Dragomirescu Anca (fila 5, 7 d.u.p.), sentința civilă nr. 3619/25.08.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 8, 217 d.u.p.), sentința civilă nr. 5237/10.07.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 București (filele 10-11, 215-216 d.u.p.), certificat de naștere seria NZ nr. 583699 (fila 12 d.u.p.), adresa nr. 152874/21.08.2013 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Finanțelor Publice Sector 5 (filele 14-15 d.u.p.), adresa nr. 846383/14.08.2013 și adresa nr. 845895/31.03.2014 emise de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Informații Fiscale (filele 17-18, 156-159 d.u.p.), adresa nr. DJ 5765OR/13.11.2013 emisă de Banca Comercială Română S.A. însoțită de extrase de cont (filele 20-28 d.u.p.), adresa nr. 3746/14.10.2013, adresa nr. 625/07.03.2014 și adresa nr. 826/01.04.2014 emise de BRD – Groupe Societe Generale, însoțite de extrase de cont (filele 30-58, 168-175, 177-186 d.u.p.), adresa nr. 117918/04.04.2013, adresa nr. 146/07.03.2014 și adresa nr. 61780/03.04.2014 emise de Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice – Administrația Finanțelor Publice Sector 5 (filele 66, 191, 193 d.u.p.), adresa nr. R/158920/1759/11.03.2013 și adresa nr. R/214870/07.04.2014 emise de Direcția Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei Sectorului 5 (filele 68, 164 d.u.p.), adresa nr. 33095/06.03.2013 emisă de Casa de Pensii a Municipiului București – Casa Locală de Pensii Sector 5 (fila 72 d.u.p.), adresa nr. 770/24.04.2013 emisă de Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă Sector 5 (fila 74 d.u.p.), extras din registrul de naștere pentru uzul oficial, pe numele inculpatului Iancu Victor (fila 76), adresa nr. 1256/13.08.2013 emisă de S.C. SECURITAS SERVICES ROMANIA S.R.L. (fila 103), contract individual de muncă nr. 1265112/10.10.2012 încheiat între S.C. SECURITAS SERVICES ROMANIA S.R.L. și inculpatul Iancu Victor (filele 104-107), declarațiile inculpatului Iancu Victor (filele 120-122 d.u.p.; 33 d.i.), adresa nr. 2475/17.02.2014 emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice – Inspecția Muncii (filele 130-131 d.u.p.).
Astfel, conform certificatului de naștere seria NZ nr. 583699 (fila 12 d.u.p.) al minorei Iancu Alexandra Daniela, aceasta s-a născut la data de 10.04.2002, având ca tată pe inculpatul Iancu Victor. Din declarația reprezentantului legal al minorei, mama sa, Dragomirescu Anca (fila 5, 7 d.u.p.) coroborată cu declarația inculpatului Iancu Victor (filele 120-122 d.u.p.), reiese că aceștia nu erau căsătoriți la data nașterii minorei, paternitatea minorei fiind stabilită prin recunoașterea făcută de către inculpatul Iancu Victor.
Instanța reține că în sarcina acestuia a fost stabilită în mod definitiv și irevocabil, obligația de plată a pensiei de întreținere în favoarea minorei, în cuantum de 46,4820 lei lunar, începând cu data de 06.08.2003, împrejurare atestată de sentința civilă nr. 3619/25.08.2003, rămasă definitivă la data de 22.09.2003 (fila 217 d.u.p.). Potrivit acestui din urmă înscris, minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei sale Dragomirescu Anca, inculpatul declarând în fața instanței de judecată acordul său de achitare a pensiei de întreținere.
Însă, această obligație nu a fost însă adusă la îndeplinire, inculpatul Iancu Victor neachitând niciodată suma de 46,4820 lei minorei Iancu Alexandra Daniela, deși prestația sa trebuia efectuată în mod repetat, aspect susținut de către martora Dragomirescu Anca (fila 5, 7 d.u.p.) și recunoscut de către inculpatul Iancu Victor (filele 120-122 d.u.p.), acesta din urmă arătând că nu a achitat pensia de întreținere față de fiica sa din cauza salariului foarte mic, fiind nevoit să plătească chiria.
Instanța nu va avea în vedere susținerea inculpatului de imposibilitate de plată a pensiei de întreținere datorită datoriilor existente, întrucât proba acestora nu a fost făcută, pentru a se verifica în ce măsură, prin raportare la cuantumul pensiei de întreținere, aceasta ar fi fost mult prea mare raportat la veniturile realizate.
De asemenea, acesta a recunoscut (filele 120-122 d.u.p.; 33 d.i.) faptul că în intervalul de timp cuprins între anul 2003 și 2008, până la intervenirea sentinței civile de modificare a cuantumului pensiei de întreținere, a înregistrat venituri din muncă, afirmând că a avut perioade în care a avut un loc de muncă.
Înregistrarea veniturilor din muncă, în această perioadă, este atestată prin adresa nr. 152874/21.08.2013 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Finanțelor Publice Sector 5 (filele 14-15 d.u.p.), în cuprinsul căreia se prevede că inculpatul a înregistrat venituri din salarii în perioada 2003-2008, astfel: în anul 2004, suma de 1335 lei de la S.C. Ager Construct 94 S.R.L. și 561 lei de la S.C. Billa Romania S.R.L.; în anul 2005, suma de 1714 lei de la S.C. Billa Romania S.R.L.; în anul 2006, suma de 1482 lei de la Pacomp Sa și 1964 lei de la Manpower Romania S.R.L.; în anul 2007, suma de 1249 lei de la S.C. Romanel International Group S.R.L. și 151 lei de la Manpower Romania S.R.L..
În același sens, având în vedere intervalul de timp menționat anteror, confor extrasului de cont al inculpatului de la BCR (filele 20-28 d.u.p.), contul inculpatului a fost alimentat în perioada 17.12.2004-12.05.2007 cu suma de 3404,62 lei, iar în perioada 13.05.2007-31.12.2009 cu suma de 609 lei.
În continuare, modificarea cuantumului pensiei de întreținere în favoarea minorei, rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 5237/10.07.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 București (filele 215-216 d.u.p.) prin care s-a stabilit obligația de plată a pensiei de întreținere în sarcina inculpatului la suma de 105 lei lunar, începând cu data de 06.08.2003 și până la majoratul minorei.
Deși inculpatul a avut cunoștință de conținutul amebelor sentințe civile, astfel cum a relatat în cuprinsul declarațiilor sale (filele 120-122 d.u.p.; 33 d.i.), acesta nu a efecutuat nicio plată către minora Iancu Alexandra Daniela și nici nu s-a interesat de educația, starea de sănătate sau de întreținerea acesteia, acest ultim aspect fiind reținut pe baza recunoașterii inculpatului (filele 120-122 d.u.p) prin care arată în mod expres că nu a mai văzut-o pe fiica sa din anul 2008.
Certitudinea întregistrării veniturilor bănești rezultă atât din adresa nr. 152874/21.08.2013 a Administrației Finanțelor Publice Sector 5 (filele 14-15 d.u.p.) prin care se precizează încasarea de către inculpat în anul 2009, a sumei de 1100 lei de la Billa Romania S.R.L.; în anul 2010, a sumei de 4387 lei de la Billa Romania S.R.L.; în anul 2011, a sumei de 2386 lei de la Hanul Lautarilor S.R.L.; în anul 2012, a sumei de 999 lei de la Hanul Lautarilor S.R.L., a sumei de 2126 lei de la Securitas Services Romania S.R.L. și a sumei de 2862 lei de la Private Office Security Group S.R.L.; în anul 2013, a sumei de 9940 lei de la Securitas Services Romania S.R.L., cât și din extrasele conturilor deținute de către acesta la diferite instituții bancare.
Astfel, conturile inculpatului deschise la BCR (filele 20-28 d.u.p.) au fost creditate: în perioada 17.12.2004-12.05.2007 cu suma de 3404,62 lei, în perioada 13.05.2007-31.12.2009 cu suma de 609 lei, în perioada 01.01.2010-23.04.2012 cu suma de 6365,04 lei.
De asemenea, conturile deschise la BRD – Groupe Societe Generale (filele 33-58, 178-186 d.u.p.) au fost creditate: în perioada 08.11.2006-31.12.2011 cu suma de 2320,50 lei, în perioada 01.01.2012-23.09.2013 cu suma de 7391 lei, în perioada 24.09.2013-31.03.2014 cu suma de 5320 lei.
Totodată, din extrasul de cont pus la dispoziție de Unicredit Țiriac Bank (filele 61-63), reiese creditatarea contul inculpatului deschis la această persoană juridică, în perioada 04.04.2007-28.09.2012, cu suma de 134,78 lei.
Potrivit contractului individual de muncă încheiat cu Private Office Security Group S.R.L. (fila 104 d.u.p.), în prezent, inculpatul este angajat la această societate începând din data de 11.10.2012, cu un salariu lunar brut de 700 lei.
De asemenea, în data de 16.03.2011, acesta a încheiat un contract individual de muncă cu S.C. Hanul Lăutarilor S.R.L, pe o perioadă nedeterminată fiind, în prezent, valabil, astfel cum rezultă din cuprinsul acestui înscris (fila 130 d.u.p.).
În drept, fapta inculpatului Iancu Victor care, începând cu data de 25.08.2003, deși a realizat venituri, cu rea-credință nu și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei de întreținere față de fiica sa minoră Iancu Alexandra Daniela, obligație stabilită prin sentința civilă nr. 3619/25.08.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, prin care a fost stabilit un cuantum lunar al pensiei de 46,4820 lei, și modificată prin sentința civilă nr. 5237/10.07.2008 a aceleiași instanțe de judecată, prin care a fost majorat cuantumul pensiei de întreținere la suma de 105 lei pe lună, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 alin. (1) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 3 Cod penal.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, instanța reține că elementul material constă în fapta persoanei care având obligația legală de întreținere față de cel îndreptățit la întreținere, nu plătește, timp de 3 luni, pensia de întreținere stabilite pe cale judecătorească.
În concret, inculpatul nu a efectuat nicio plată a pensiei de întreținere în favoarea minorei Iancu Alexandra Daniela, începând cu anul 2003 până în prezent, deși obligația acestuia trebuia executată succesiv, astfel termenul de 3 luni stabilit în conținutul textului de incriminare este împlinit.
De asemenea, în privința condiției existenței unei hotărâri judecătorești, instanța constată că prin sentința civilă nr. 3619/25.08.2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a pensiei de întreținere în cuantum de 46,4820 lei, aceasta fiind ulterior modificată prin sentința civilă nr. 5237/10.07.2008, cuantumul pensiei de întreținere fiind stabilit la suma de 105 lei lunar.
Caracterul executoriu al celor două hotărâri judecătorești este stabilit în temeiul art. 278 pct. 3 din Cod de procedură civilă 1865, aplicabil, având în vedere data introducerii celor două cereri de chemare în judecată prin care s-au declanșat respectivele procese civile. Astfel, se prevede că hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect sume datorate cu titlu de obligație de întretinere, acestea rămânând definitive și irevocabile, în sensul art. 377 din Cod de procedură civilă 1865, prin neexercitarea căilor de atac.
În privința unității infracționale, se reține că, în cazul în care executarea se prelungește în timp, după momentul consumării infracțiunii, până la intervenția unei noi manifestări contrare sau a unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitive, infracțiunea se săvârșește în formă continuă.
Pentru reținerea săvârșirii infracțiunii continue trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența unității de subiect activ, existența unei rezoluții infracționale unice și inacțiunea care constituie elementul material trebuie să își păstreze unitatea pe tot parcursul desfășurării ei.
În concret, aceste condiții sunt îndeplinite, inculpatul Iancu Victor săvârșind infracțiunea de abandon de familie având la bază o rezoluție infracțională unică, și anume decizia de neplată a pensiei de întreținere, această inacțiune fiind păstrată în toată perioada de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit în sarcina sa această obligație.
Astfel, infracțiunea de abandon de familie s-a consumat la momentul întrunirii elementelor sale constitutive, și anume la împlinirea termenului de trei luni de neplată a pensiei de întreținere, urmând a se epuiza la încetarea activității sale infracționale, adică la momentul în care va executa obligația de plată lunară a pensiei de întreținere, ori la momentul intervenirii unor motive independente de voința sa.
În cazul infracțiunii continue, în funcție de momentul epuizării se determină legea penală aplicabilă, astfel, având în vedere faptul că inculpatul până în prezent nu și-a încetat acțiunea infracțională de neplată a pensiei de întreținere, devin incidente dispozițiile art. 3 din Codul penal, prin care se arată că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se afla în vigoare, ceea ce atrage aplicarea art. 378 alin. (1) lit. c) Cod penal.
Urmarea imediată a infracțiunii săvârșite de către inculpatul Iancu Victor constă în punerea în pericol a valorilor sociale referitoare la protecția și ocrotirea familiei. Astfel, se reține existența unei stări de pericol cu privire la minora Iancu Alexandra Daniela care nu a beneficiat de susținerea tatălui său, inculpatul Iancu Victor. Legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului de neplată a pensiei de întreținere și starea de pericol produsă rezultă în mod direct din acțiunea infracțională.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia.
Inculpatul Iancu Victor, prin inacțiunea sa de neplată, a fost de rea-credință, întrucât nu au existat circumstanțe obiective care să ducă la imposibilitatea acestuia de neplată. Totodată, astfel cum s-a menționat la prezentarea situației de fapt, inculpatul a înregistrat venituri salariale al căror cuantum lunar depășește suma de 46,4820 lei lunar, respectiv suma de 105 lei lunar impuse cu titlu de obligație de întreținere.
Sub același aspect, reaua-credință a inculpatului reiese din însăși declarația sa prin care se arată că deși a avut cunoștință de cele două hotărâri judecătorești, banii obținuți prin muncă au fost folosiți la plata chiriei, fără a dovedi existența ori cuantumul acesteia.
Scopul urmărit de infractor a fost acela de a utiliza sumele de bani datorate cu titlu de pensie de întreținere în interes personal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, urmând a reține și aplicabilitatea art. 396 alin. 10 C.p.pen..
În concret, instanța reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea de abandon de familie prin neplata pensiei de întreținere în favoarea fiicei sale, obligație impusă printr-o hotărâre judecătorească executorie. Obligația de plată a luat naștere în sarcina sa la data de 25.08.2003, astfel începând cu acest an, inculpatul nu a exercitat nicio acțiune contrară activității sale infracționale. Modalitatea de săvârșire a faptei, în mod continu, pe o perioadă mai mare de 10 ani, atrage în mod inevitabil reținerea gravității sporite a acesteia.
Deși inculpatul a declarat că până în anul 2008 acesta a avut legături personale cu fiica sa, acesta nu s-a interesat de educația, starea de sănătate sau de întreținerea acesteia, împrejurare recunoscută de către acesta. În tot acest interval de timp, inculpatul nu a contribuit efectiv la creșterea minorei pentru a fi absolvit de plata obligației bănești de întreținere.
Indiferența inculpatului față de neîndeplinirea unor obligații legale, și implicit față de încălcarea normelor de drep penal denotă dezinhibiția acestuia și superficialitatea în înțelegerea consecințelor negative ale faptelor sale.
Urmarea produsă constând în pericolul produs nu este de natură să diminueaze gravitatea infracțiunii săvârșite, având în vedere faptul că au fost lezate valori sociale imperios necesare a fi protejate.
Prin incriminarea infracțiunii de abandon de familie, săvârșită în formă continuă, s-a avut în vedere protejarea relațiilor sociale referitoare la familie. Acest aspect, coroborat cu pericolul concret produs cu privire la nevoia de întreținere a minorei sunt suficiente pentru a justifica reținerea unei gravități sporite a infracțiunii săvârșite.
Scopul urmărit de infractor a fost acela de a folosi sumele de bani în scopul personal, fără a avea în vedere gradul de nevoie al minorei Iancu Alexandra Daniela, aflată la o vârstă la care nu își poate asigura singură mijloacele de supraviețuire. Sub acest aspect, se constată faptul că nevoile materiale ale inculpatului sunt de natură să atragă un pericol existent de persistență în activitatea sa infracțională.
Instanța are în vedere aspectele rezultate din fișa de cazier a inculpatului, acesta nemaifiind condamnat în trecut pentru săvârșirea unei infracțiuni.
În ceea ce privește nivelul de educație al inculpatului Iancu Victor, se constată că, în prezent, este în vârstă de 33 de ani, are studii medii de 8 clase, este necăsătorit și are un loc de muncă stabil, având ca efect înregistrarea unui venit constant, aspecte aflate în legătură directă cu săvârșirea unei infracțiuni prin care s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, de natură a atrage convingerea instanței de încetare, în viitor, a activității sale infracționale.
De asemenea, inculpatul a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare, acesta a recunoscut săvârșirea faptei și a participat în mod activ la desfășurarea activitățiilor de urmărire penală. În cursul judecății, a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, însă, în raport cu activitatea sa infracțională desfășurată în mod continuu, se reține o superficialitate a inculpatului în înțelegerea gradului de pericol social produs.
Potrivit art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală și instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii se reduc cu o pătrime. Având în vedere aplicarea acestor dispoziții, instanța urmează să aplice inculpatului inculpatului Iancu Victor pedeapsa închisorii prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 3 Cod penal, între limitele speciale, reduse cu o treime în cazul închisorii, și anume pedeapsa închisorii cuprinsă între 4 luni și 2 ani.
În raport cu cele menționate anterior privitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitate inculpatului, în baza art. 396 alin. (1), (4), (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., instanța va condamna pe inculpatul Iancu Victor la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. (1) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 3 Cod penal, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Potrivit art. 62 alin. (1) din Codul penal, dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii, se poate aplica și pedeapsa amenzii.
În concret, instanța constată că inculpatul deși a înregistrat venituri materiale al căror cuantum depășește cuantumul obligației de întreținere, acesta nu a executat obligația impusă în sarcina sa. Sub acest aspect, astfel cum s-a reținut în prezentarea situației de fapt, inculpatul a recunoscut obținerea sumelor de bani cu titlu de venituri salariale, afirmând că aceste sume au fost folosite pentru plata chiriei. Prin urmare, acest ultim aspect invocat, este de natură să concluzioneze utilizarea sumelor de bani în interes propriu, stingerea unor datorii din patrimoniul său echivalând cu obținerea unui folos material.
Potrivit art. 61 alin. (2) cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, înmulțindu-se cu numărul zilelor-amendă. Conform art. 62 alin. (2) raportat la art. 61 alin. (4) lit. c), pentru infracțiunea comisă de inculpat, având în vedere durata pedepsei închisorii stabilită de instanță de 1 an închisoare, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse, în cazul de față, între 120 și 240 de zile-amendă.
În temeiul art. 61 alin. (3) teza I C.pen., la stabilirea numărului zilelor-amendă trebuie avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., care au fost amintite anterior. Astfel, instanța va aplica inculpatului pedeapsa de 200 zile-amendă, considerând-o necesară și suficientă pentru sancționarea faptei.
De asemenea, potrivit art. 62 alin. (3) din Codul penal, la stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă se va ține seama de valoarea folosului patrimonial obținut sau urmărit.
Astfel, instanța reține că prin sentința civilă nr. 3619/25.08.2003, inculpatul Iancu Victor a fost obligat la plata pensiei de întreținere de 46,4820 lei lunar începând cu data de 06.08.2003, cuantumul acestei sume fiind valabil până la intervenirea sentinței civile nr. 5237/10.07.2008, prin care s-a dispus majorarea pensiei de întreținere la suma de 105 lei lunar, începând cu data de 11.03.2008. În consecință inculpatul avea obligația achitării unei sume de 2564,25 lei, aferentă perioadei 06.08.2003-10.03.2008, și de 7665 lei, aferentă perioadei 11.03.2008-11.04.2014, în total, valoarea folosului patrimonial obținut fiind de 10229,25 lei.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că este suficientă stabilirea sumei de 10 lei corespunzătoare unei zile amendă.
În raport cu cele menționate anterior, precum și obținerea unui folos patrimonial din săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, în temeiul art. 396 alin. (1), (4), (10) Codul de procedură penală raportat la art. 61 alin. (4) lit. c), art. 62 și art. 83 C. pen. stabilește în sarcina inculpatului Iancu Victor, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa amenzii în cuantum de 2.000 lei.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, având în vedere dispozițiile art. art. 83 din Codul penal, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare și a amenzii penale de 2.000 lei care însoțește pedeapsa închisorii închisoare aplicate inculpatului.
Astfel, se arată că se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa stabilită este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
În concret, astfel cum s-a precizat anterior, instanța urmează să aplice inculpatului Iancu Victor pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie pedeapsa 1 an închisoare și a amenzii penale de 2.000 lei, pedeapsă mai mică decât maximul de 2 ani închisoare prevăzut de lege pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei. De asemenea, din fișa de cazier a inculpatului, rezultă că acesta nu a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni, iar cu ocazia audierii sale în fața instanței (fila 33 d.i.) acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. Mai mult, așa cum s-a menționat anterior, inculpatul a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare, acesta a recunoscut săvârșirea faptei și a participat în mod activ la desfășurarea activitățiilor de identificare și de tragere la răspundere penală a autorului.
Cu privire la condiția referitoare la persoana inculpatului, instanța constată că acesta este în vârstă de 33 ani și nu a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni, astfel nu este cunoscut cu un comportament predispus comiterii faptelor prevăzute de legea penală. Raportat la vârsta acestuia, există în mod concret posibilitatea de îndreptare a inculpatului fără a se dispune aplicarea unei pedepse. Pentru realizarea acestui aspect, instanța urmeză să stabilească un termen de încercare de 2 ani, cuantum suficient pentru respectarea măsurilor și obligațiilor de supraveghere ce urmează a fi stabilite.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că aplicarea imediată a pedepselor stabilite nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru termenul de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 alin. (1) C.pen.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) – e) C. pen. se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Pentru realizarea unei supravegheri eficiente a conduitei inculpatului Iancu Victor, raportat la împrejurările comiterii faptei, și anume în scopul obținerii unui folos patrimonial, instanța apreciază că este necesar ca acesta să respecte obligațiile prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. a) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul acesta urmând să frecventeze un curs școlar ori de calificare profesională.
În baza art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, inculpatul va presta muncă în folosul comunității, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 5 sau în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 3, pe o perioadă de 60 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013. Munca în folosul comunității are menirea de a conștientiza necesitatea respectării valorilor sociale ce ocrotesc familia, instituțiile desemnate de instanță, conform art. 404 alin. (3) C.proc.pen., având ca obiect tocmai protecția copiilor. Instanța apreciază că activitățile neremunerate în cadrul instituțiilor menționate vor trezi inculpatului sentimente de afecțiune paternă față de fiica sa, acesta urmând a participa la creșterea și educarea ei.
În considerarea amânării aplicării pedepsei 1 an închisoare și a amenzii penale de 2.000 lei, în baza art. 83 alin. (4) C.pen. instanța va atenționa inculpatul asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, cazuri în care instanța poate dispune aplicarea și executarea pedepsei, conform art. 88 C.pen.
Totodată, în baza art. 404 alin. (3) Codul de procedură penală instanța va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Pe latură civilă, se reține că prin reprezentantului legal, Dragomirescu Anca, minora Iancu Alexandra Daniela (fila 5-7 d.u.p.), s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând plata plata pensiei de întreținere restante. De asemenea, în numele minorei Iancu Alexandra Daniela, prin aceeași cerere, reprezentantul legal, Dragomirescu Anca, a solicitat exercitarea acțiunii civile în procesul penal, solicitând daunelor morale în cuantum de 10.000 de lei.
În dovedirea cereriilor sale, nu a fost solicitată administrarea de probatoriu.
Pentru soluționarea cererii părții civile, în temeiul art. 19 alin. 5 C.pr.pen., instanța va avea în vedere dispozițiile legii civile care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, respectiv art. 1.357 C.civ. .
Astfel, condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale sunt: existența unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției celui care a provocat prejudiciul. În ceea ce privește întinderea prejudiciului, sarcina probei revine părții civile, căreia îi revine obligația de a justifica, prin mijloacele de probă admise de lege, toate sumele solicitate cu titlu de despăgubiri.
În ceea ce privește cererea reprezentantului legal, Dragomirescu Anca, mama minorei Iancu Alexandra Daniela de plată a cuantumului pensiei de întreținere restante, instanța reține că deși este îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite, și anume inacțiunea inculpatului Iancu Victor de neplată a pensiei de întreținere, prin aceasta nu s-a produs un prejudiciu material care să justifice angajarea răspunderii civile delictuale.
Aceasta întrucât, astfel cum s-a precizat anterior, urmarea imediată a săvârșirii infracțiunii de abandon de familie constă în lezarea relațiilor sociale ce ocrotesc familia, prin producerea unei stări de pericol concrete cu privire la acestea, iar nu prin cauzarea unui prejudiciu patrimonial.
Prin urmare, pentru a fi admisibilă, acțiunea civilă trebuie să vizeze prejudiciul material produs prin comiterea faptei.
În consecință, având în vedere inexistența prejudiciului material în patrimoniul persoanei vătămate, condiție necesară pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în baza art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 396 alin. (1), art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța va respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă având ca obiect cererea persoanei vătămate de obligare a inculpatului la plata pensiei restante.
Referitor la cererea de acordare a daunelor morale în cuantum de 10.000 de lei, dispozițiile art. 252 din Codul Civil prevăd că, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, integritatea fizică și psihică, demnitatea, iar la art. 253 alin. (4) din Codul Civil, se arată că persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.
În ceea ce privește operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe, instanța nu statuează în mod arbitrar, ci se raportează la o serie de criterii orientative.
În cazul concret, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii morale este reprezentată de inacțiunea inculpatului de plată a pensiei de întreținere.
Deși condiția existenței unei fapte ilicite este îndeplinită, aceasta nu atrage în mod inevitabil și producerea unor suferințe de ordin moral. Astfel, instanța constată că asupra minorei Iancu Alexandra Daniela nu s-au produs consecințe negative atrase de starea de pericol produsă ca urmare a săvârșirii acestei infracțiuni.
Nu se va avea în vedere susținerea reprezentantului legal, Dragomirescu Anca, prin care se arată că minora urmează un tratament medical psihologic deoarece a rămas cu traume din cauza bătăilor și comportamentului violent al inculpatului. Aceasta întrucât, prin invocarea acestor împrejurări, chiar și în ipoteza dovedirii lor și al constatării unui prejudiciu psihic sau fizic suferit de minoră, fapta ilicită a inculpatului ar consta într-o eventuală acțiune violentă fizică sau psihică. Or, această eventuală faptă ilicită de natură a atrage producerea daunelor morale invocate, nu este avută în vedere în prezentul proces penal, ci instanța este învestită, pe latură civilă, cu fapta ilicită a inculpatului de neplată a pensiei de întreținere.
Consecință a faptului că, în cauză, nu s-a produs un prejudiciu psihic sau fizic ce ar atrage acordarea dauneler morale solicitate, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civle delictuale prevăzute de art. 1357 din Codul civil, iar în baza art. 19 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 alin. (1), art. 396 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., urmează să respingă cererea de acordare a daunelor morale ca neîntemeiată.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. instanța va obliga inculpatul Iancu Victor la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 396 alin. (1), (4), (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. stabilește pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului IANCU VICTOR, născut la data de 13.06.1981 în București, CNP [anonimizat], fiul lui Ion și Eugenia, cetățean român, necăsătorit, stagiul militar neefectuat, studii – opt clase și trei clase școală profesională, agent de pază în cadrul S.C. Securitas Services Romania S.R.L. și S.C. Hanul Lăutarilor S.R.L., domiciliat în București, Sector 5, str. Samuil Vulcan nr. 53, și efectiv în București, Sector 5, str. Munții Carpați nr. 129F, necunoscut cu antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie prevăzute de art. 378 alin. (1) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 3 Cod penal.
În baza art. 396 alin. (1), (4), (10) C. proc. pen. raportat la art. 61 alin. (4) lit. c), art. 62 și art. 83 C. pen. stabilește în sarcina inculpatului Iancu Victor, alături de pedeapsa închisorii, și pedeapsa amenzii în cuantum de 2000 lei (200 zile-amendă x 10 lei/zi-amendă).
Conform art. 83 alin. (1), (3) C. pen. amână aplicarea pedepsei închisorii și a pedepsei amenzii care însoțește pedeapsa închisorii pe un termen de supraveghere, stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) – e) C. pen. se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Conform art. 85 alin. (2) lit. a) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va urma un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională.
În baza art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, inculpatul va presta muncă în folosul comunității, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 5 sau în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 3, pe o perioadă de 60 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 396 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen. respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă având ca obiect cererea persoanei vătămate de obligare a inculpatului la plata pensiei restante.
Conform art. 19 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 alin. (1), art. 396 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen. respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă având ca obiect cererea persoanei vătămate de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor morale.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, urmează a fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2014.
PRESEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
11. Sentință de condamnare privind săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen..
Fișa dosarului
FIȘA DOSARULUI
nr. 7240/303/2014
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată
Redactare Sentință
Dosar nr.7240/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI – SECȚIA PENALĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE : XY
GREFIER : VW
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror QP.
Pe rol fiind soluționarea cererii de prelungire a dreptului de circulație, formulată de inculpatul SANDU DUMITRU, trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. 2753/P/2012 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în stare de libertate, pentru infracțiunea de vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP).
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpatul personal și asistat, partea civilă Telceanu Florența prin avocat și martora Polatos Angelica, lipsind partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București și partea responsabilă civilmente Astra SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 381 Cod proc.pen. procedează la audierea martorei Polatos Angela, declarația acesteia fiind consemnată și atașată dosarului.
Avocatul inculpatului depune înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri sau probe noi de administrat, instanța, în temeiul art. 387 alin. 2 C.pr.pen. declară cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei:
Reprezentantul Ministerului Public expune situația de fapt, după care arată că din analiza probelor administrate de inculpat, și anume declarația acestuia, a susținut că nu a văzut-o pe persoana vătămată în timpă util, întrucât l-a obstrucționat soarele, aceasta fiind apărarea pe care inculpatul și-a făcut-o. Solicită instanței să aibă în vedere că inculpatul se afla într-o zonă cu reducerea obligatorie a vitezei, partea vătămată era pe trecerea de pietoni. Solicită respingerea apărării inculpatului ca neîntemeiată, având în vedere că era ora 7 dimineața, inculpatul mergea pe o strada dreaptă în față din directia vest spre est, astfel că nu putea să-i apară soarele în față.
În concluzie, solicită condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 196 alin.2,3 Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal.
Solicită în temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal amânarea aplicării amenzii, cu aplicarea art. 84 alin. 1 și 85 alin. 1 Cod penal.
Pe latură civilă solicită admiterea acțiunilor civile exercitate de Spitalul Universitar de Urgență București și persoana vătămată. Apreciază ca fiind întemeiate pretentii civile cu privire la contravaloarea medicamentelor, expertiza medicală și veniturile de la locul de muncă. Cu privire la daunele morale, solicită reducerea cuantumului pretentiilor.
Solicită obligarea inculpatului la plata sumelor solicitate de Spitalul Universitar de Urgență București și partea civilă și parțial la plata daunelor morale și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocatul părții civile solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, având în vedere probele administrate, raportul de expertiză și să nu se țină cont de apărările făcute de inculpat, acesta apreciind că nu el se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, ci persoana vătămată.
Solicită admiterea daunelor materiale, fiind dovedite atât cheltuielile cu privire la medicamente cât și cu privire la obiectele sanitare cumpărate de persoana vătămată. Cu privire la veniturile nerealizate, solicită instanței să aibă în vedere declaratia martorei Polatos Angelica și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la daunele morale solicită admiterea acestora, raportat la prejudiciul suferit și traumele prin care a trecut persoana vătămată, situația materială și financiară a acesteia.
La interpelarea instanței cu privire la legatura de cauzalitate dintre cheltuielile efectuate pentru ochelari și evenimentul produs, avocatul părții civile arată că aceștia s-au spart în urma accidentului și a fost nevoită să-și cumpere alții.
Persoana responsabilă civilmente, prin consilier juridic arată că potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, răspunderea asigurătorului este una contractuală. Cu privire la daunele materiale, potrivit art. 49 pct. 2 venitul lunar mediu trebuie probat cu acte juridice.
Cu privire la daunele morale, apreciază că suma este una foarte mare, formulată în virtutea faptului că există un asigurător și solicită respingerea acestora.
Avocatul inculpatului solicită condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 196 alin.2,3 Cod penal cu aplicarea art. 53 lit.c Cod penal la o pedeapsă cu amenda, orientată spre minimul prevăzut de lege și reducerea pedepsei în temeiul art. 396 alin.10 Cod proc.pen. în temeiul art. 64 Cod penal solicită înlocuirea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității
Astfel, solicită instanței să rețină că este o faptă din culpă, a fost o neatenție, inculpatul o recunoaște și o regretă, a fost un moment nefericit.
În ceea ce privește persoana inculpatului, arată că este încadrat în muncă, realizează venituri, are un copil major în întreținere, acesta fiind student și nu lucrează, are o atitudine corespunzătoare față de normale sociale și nu este cunoscut cu antecedente penale.
De asemenea, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a colaborat cu organele de cercetare penală, nu s-a sustras și a realizat ce s-a întâmplat cu persoana vătămată, fiind un eveniment nefericit.
Pe latura civilă, arată că cheltuielile solicitate sunt pentru diferite afecțiuni care nu au legatură cu traumele suferite de persoana vătămată ca urmare a accidentului și nu sunt luate conform prescripțiilor medicale și anume naturiste pentru ficat și circulație. În ceea ce priveste venitul de 1.000 lei realizat ca bonă, apreciază că persoana vătămată trebuia să aducă un act pentru dovedirea sumei, pe care o consideră ca fiind exagerată, având în vedere că a declarat că a mai lucrat și în altă parte ca bonă, ori martora a declarat că aceasta lucra până seara.
Cu privire la daunele morale în cuantum de 150.000 euro, partea civilă trebuie să dovedească că avea un stil și nivel de viață dintr-o clasă socială superioară și anume să se analizeze traiul avut de aceasta înainte de producerea accidentului, sau că aceasta tăia în lux. Solicită respingerea daunelor morale.
Depune concluzii scrise.
Avocatul părții civile, în replică, în ceea ce privește rama ochelarilor, în procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 8 d.u.p.) se menționează că „s-a găsit pe banda II de mers rama ochelarilor victimei”. În ceea ce privește daunele morale, arată că a solicitat instanței să aprecieze asupra cuantumului acestora. Totodată, precizează că accidentul a declanșat o serie de diagnostice părții civile, aceasta având în prezent probleme cu coagularea sângelui, cu ficatul, fiind în comă la terapie intensivă. Apreciază că actele medicale depuse dovedesc că au fost pentru nevoile medicale ale părții civile.
Avocatul inculpatului solicită amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise, față de declaratia martorei de astăzi.
Inculpatul Sandu Dumitru personal, având ultimul cuvânt, declară că regretă și că a recunoscut fapta.
I N S T A N Ț A
În temeiul art. 391 alin. 1 Cod proc.pen. va stabili termen pentru deliberare pentru data de 26.01.2015.
D I S P U N E
În temeiul art. 391 alin. 1 Cod proc.pen. stabilește termen pentru deliberare pentru data de 26.01.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
DOSAR nr. 7240/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: ZV
Ministerul Public a fost reprezentat la termenul când au avut loc dezbaterile de procuror WV – din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.
Pe rol pronunțarea sentinței în cauza privind pe inculpatul SANDU DUMITRU trimis în judecată prin rechizitoriul nr.2753/P/2012 din data de 10.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen..
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.01.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care – având nevoie de timp pentru a delibera – a fost amânată pronunțarea sentinței pentru astăzi, 26.01.2015, când
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2753/P/2012 din data de 10.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 13.06.2014 sub număr de dosar 8711/303/2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Sandu Dumitru pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen..
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că în ziua de 05.03.2012, în jurul orei 07:15, inculpatul Sandu Dumitri a condus pe Bulevardul Drumul Taberei, dinspre strada Romancierilor către strada Bașov, autoturismul marca ,,Dacia Logan” cu numărul de înmatriculare B-31-WGT, iar când a ajuns la capătul străzii Poiana Muntelui, a surprins și accidentat pe numita Telceanu Florența, angajată regulamentar în traversarea carosabilului pe marcaj pietonal, de la dreapta spre stânga, raportat la direcția de deplasare a autovehiculului, punându-i acesteia viața în pericol.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declarații inculpat Sandu Dumitru (filele 66-68, 96), plângere prealabilă a persoanei vătămate Telceanu Florența (filele 18-19), cerere persoană vătămată Telceanu Florența (filele 30-31), raport de expertiză medico-legală nr. A1/4264/2012 și completare la raport (filele 20-25), raport de expertiză tehnică judiciară (filele 37-56), proces-verbal de cercetare la fața locului și plansă foto (filele 5-10), înscrisuri medicale (filele 26-28; 33-34), poliță de asigurare răspundere civilă auto (fila 70), declarație martor Marin Ștefan-Cătălin (filele 72-73), declarație martor Nunu George Alexandru (filele 74-75), declarație martor Iordache Dragoș Ionuț (filele 76-77).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 19.08.2014, rămasă definitivă la data de 02.10.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunostința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală raportat la art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata sa aiba loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală.
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe în ceea ce privește latura penală a cauzei, acesta fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a probei cu înscrisuri constând în fișa de cazier judiciar a inculpatului Sandu Dumitru (fila 15) și fișa de cazier auto (fila 47), a căror administrare a fost dispusă din oficiu de către instanță.
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:
În data de 05.03.2012, în jurul orei 07:15, inculpatul Sandu Dumitru, a condus autoturismul marca ,,Dacia Logan”, cu numărul de înmatriculare B-31-WGT, pe Bulevardul Drumul Taberei, din direcția strada Romancierilor – către strada Brașov.
La intersecția Bulevardului Drumul Taberei cu Aleea Poiana Muntelui, în dreptul stației RATB ,,Poiana Muntelui”, inculpatul Sandu Dumitru a surprins și accidentat partea civilă Telceanu Florența, angajată în mod regulamentar în traversarea Bulevardului Drumul Taberei, prin locul special amenajat, indicat cu marcaj pietonal, indicator rutier ,,Trecere de pietoni”, precum și panou electric ,,Atenție trecere de pietoni”
Circulația rutieră pe Bulevardul Drumul Taberei, în zona producerii accidentului rutier, se desfășoară în ambele sensuri, pe trei benzi de circulație, partea civilă Telceanu Florența angajându-se în traversare de la dreapta spre stânga direcției de mers a autoturismului marca ,,Dacia Logan”, condus de inculpatul Sandu Dumitru.
Accidentul rutier s-a produs în urma părăsirii de către inculpatul Sandu Dumitru a benzii a doua de circulație, acesta continuând deplasarea pe banda a treia, iar în momentul ajungerii la trecerea de pietoni indicată anterior, a lovit partea civilă Telceanu Florența, proiectând-o la aproximativ 2-3 metri distanță de la locul impactului.
Partea civilă Telceanu Florența a fost grav vătămată, fiind transportată la Spitalul Universitar de Urgență București, unde a fost internată de urgență la secția Ortopedie. Pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite, partea civilă Telceanu Florența a necesitat 70-75 de zile de îngrijiri medicale, accidentul rutier punând în pericol viața acesteia, însă nu au determinat infirmitate fizică posttraumatică.
În momentul producerii accidentului rutier, vizibilitatea era bună, partea carosabilă nu prezenta denivelări, aceasta fiind umedă. După impactul produs pe trecerea de pietoni din dreptul stației RATB ,,Poiana Muntelui”, inculpatul Sandu Dumitru a frânat, după marcajul pietonal fiind înregistrate urme de frânare în lungime de 6,20 m.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale.
Astfel, din declarația inculpatului Sandu Dumitru (filele 66-68) și a părții civile Telceanu Florența (filele 18-19) reiese faptul că accidentul rutier s-a produs în data de 05.03.2012, în jurul orei 07:15, în timp ce victima traversa Bulevardul Drumul Taberei în intersecția cu Aleea Poiana Muntelui, în dreptul stației RATB ,,Poiana Muntelui”.
Această împrejurarea este confirmată prin declarația martorului Nunu George Alexandru (filele 74-75), în care se arată că s-a întâlnit cu partea civilă Telceanu Florența când aceasta aștepta în dreptul trecerii de pietoni pentru a traversa pe partea opusă.
De asemenea, potrivit declarației martorului Marin Ștefan Cătălin (filele 72-73) coroborată cu declarația inculpatului (filele 66-68) , instanța reține că, acesta din urmă, conducătorul autoturismului marca ,,Dacia Logan”, se deplasa din direcția strada Romancierilor, către Strada Brașov.
Înainte de a pătrunde în intersecția dintre Bulevardul Drumul Taberei și Aleea Poiana Muntelui, inculpatul Sandu Dumitru a schimbat banda de mers, trecând de pe banda a doua, pe banda a treia de circulație, astfel cum reiese din declarația părții civile Telceanu Florența (filele 18-19) și din declarația declarației martorului Marin Ștefan Cătălin (filele 72-73).
Acest aspect este cuprins și în prezentarea dinamicii producerii accidentului din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule-circulație rutieră (filele 37-54), arătându-se, de asemenea că, în momentul impactului, autoturismul marca ,,Dacia Logan” putea circula cu aproximativ 40 km/h.
Mai mult, se arată că impactul a avut loc pe marcajul pietonal, astfel cum partea civilă Telceanu Florența a relatat în cuprinsul plângerii penale formulate (filele 18-19) și astfel cum s-a reținut la întocmirea procesului-verbal de cercetare la fața locului (filele 5-10).
Prin urmare, se va respinge susținerea inculpatului Sandu Dumitru potrivit căreia, partea civilă Telceanu Florența i-a apărut în fața autoturismului după marcajul pietonal, întrucât contravine mijloacelor de probe anterior amintite, pe baza cărora a fost reținută această împrejurare.
Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului (filele 5-10), în zona producerii accidentului rutier, există marcaj pietonal, precum și indicatorul rutier ,,Trecere de pietoni” și panoul electric ,,Atenței trecere de pietoni”, acestea fiind vizibile. Partea carosabilă nu prezenta denivelări, însă era umedă. La locul producerii accidentului au fost descoperit urme și mijloace materiale de probă, constând în rama ochelarilor victimei, precum și în urme de frânare.
Prin urmare, se va reține faptul că inculpatul Sandu Dumitru a frânat imediat după marcajul pietonal, în procesul verbal de cercetare la fața locului fiind constatate, pe banda a treia, urme de frânare în lungime de 6,20 m. De asemenea, din declarația martorului Marin Ștefan Cătălin (filele 72-73) rezultă că acesta a auzit zgomotul produs prin frânare, astfel este neîntemeiată susținerea inculpatului Sandu Dumitru cuprinsă în înscrisul denumit ,,cerere” (fila 18) prin care arată că acest lucru nu a avut loc deoarece nu a avut timp să frâneze, întrucât contravine atât mijloace de probă anterior precizate, cât și declarațiilor sale date în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței (filele 66-68, respectiv 154).
În urma impactului, victima a fost proiectată la o distanță de aproximativ 1-2 metri, conform declarației martorului Nunu George Alexandru (filele 74-75) coroborată cu cele relatate de către martorul Iordache Dragoș Ionuț (filele 76-77).
Potrivit celor reținute în raportul de expertiză medico-legală (filele 20-23), victima a fost internată la Spitalul Universitar de Urgență București cu diagnosticul: politraumatism accident rutier pieton, fractură col anatomi humerus stâng, fractură ischiopubian drept, fractură inel obturator stâng, entorsă gravă genunchi stâng, traumatism cranio-facial minim, plagă contuză frontală stângă, hematom palpebral.
Pe baza concluziilor raportului de expertiză medico-legală (filele 20-23), se constată că, pentru vindecarea leziunilor produse, partea civilă Telceanu Florența, a necesitat un număr de 70-75 de zile de îngrijiri medicale, viața acesteia fiindu-i pusă în primejdie. De asemenea, prin completarea raportului de expertiză medico-legală (filele 24-25) se arată că victima nu prezintă infirmitate fizică posttraumatică.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, a fost recunoscută de inculpat, atât în cursul urmăririi penale (filele 68-69), cât și în cursul judecății (fila 154).
În drept, anterior stabilirii încadrării juridice a faptelor cu privire la care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța va avea în vedere că potrivit art. 246 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Potrivit art. 5 alin. (1) din acest act normativ, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Pentru a determina legea mai favorabilă aplicabilă în cauză, instanța va analiza comparativ norma de incriminare a infracțiunii vătămare corporală din culpă din Codul penal din 1969, respectiv 184 alin. (2) și (4) Cod penal din 1969 și cea prevăzută de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, respectiv art. 196 alin. (2) și (3) din Cod penal.
În acest sens, instanța va avea în vedere drept criterii în baza cărora va determina legea penală mai favorabilă, pe care urmează să le aprecieze în concret, următoarele: conținutul infracțiunii, existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, sancțiunea aplicabilă (natura și limitele acesteia).
Analizând modalitatea de incriminare și de sancționare a faptei prin raportare la cele două legi, instanța apreciază că în mod corect organul de urmărire penală a stabilit ca lege penală mai favorabilă inculpatului, Codul Penal actual.
Astfel, sub imperiul vechiului Cod penal, fapta reținută în sarcina inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) Cod penal din 1969, iar pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Potrivit Codului penal în vigoare, fapta reținută în sarcina inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunea de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din Cod penal, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Întrucât în Codul penal actual, pedeapsa închisorii între 6 luni și 3 ani, pentru infracțiunea săvârșită, este prevăzută alternativ cu pedeapsa amenzii, oferind posibilitatea aplicării pedepsei amenzii, aceasta este mai favorabilă inculpatului Sandu Dumitru.
Astfel, fapta inculpatului Sandu Dumitru, care la data de 05.03.2012, în jurul orei 07:30, a condus pe Bulevardul Drumul Taberei, autoturismul marca ,,Dacia Logan” cu numărul de înmatriculare B-31-WGT și ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, a surprins și accidentat partea civilă Telceanu Florența, punându-i viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen..
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (2) și (3) C.pen., instanța reține că elementul material constă în exercitarea unei violențe cauzatoare de suferințe fizice asupra corpului unei persoane.
În concret, acțiunea inculpatului Sandu Dumitru, de a nu acorda prioritate de trecere părții civile angajată în traversarea drumului, a condus în mod direct la accidentarea acesteia, producându-i leziuni traumatice.
În ceea ce privește reținerea variantei agravate a infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută la alineatul (2) al art. 196 C.pen., este necesar ca prin acte normative să fie stabilite reguli pentru exercitarea activității desfășurate de către inculpat.
Astfel, conform art. 135 lit. h din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducatorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
În fapt, inculpatul, conducând autoturismul pe un drum public, și anume Bulevardul Drumul Taberei, nu s-a conformat acestor prevederi și nu a acordat prioritate de trecere părții civile Telceanu Florența, care traversa din partea dreaptă spre stânga sensului de mers al autoturismului, pe marcajul pietonal, acesta fiind semnalizat atât cu indicatorul rutier ,,Trecere de pietoni”, cât și prin panoul electric ,,Atenței trecere de pietoni”.
Urmarea imediată a infracțiunii săvârșite de către inculpatul Sandu Dumitru constă în punerea în primejdie a vieții părții civile Telceanu Florența, având în vedere existența posibilității producerii morții victimei, în cazul unui tratament neadecvat, datorită gravității leziunilor traumatice.
Legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului de vătămare a integrității corporale a părții civile prin neacordarea priorității de trecerea și punerea în primejdie a vieții, rezultă în mod direct din modul de comitere al faptei. Urmare a lovirii victimei, aceasta a suferit leziuni traumatice a căror gravitate i-au pus viața în pericol.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea culpei cu prevedere, conform dispozițiilor art. 16 alin. (4) lit. a) C. pen., întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce.
Vinovăția în modalitatea culpei, a inculpatului Sandu Dumitru, rezultă din modul de comitere a infracțiunii. Acesta nu a dat dovadă de diligentă, deși se îndrepta cu autoturismul spre trecerea de pietoni regulamentar semnalizată. Având în vedere faptul că accidentul rutier s-a produs pe marcajul pietonal, inculpatul a prevăzut că în acel moment este posibil ca o persoană să traverseze strada, însă a considerat fără un temei suficient că aceasta nu se va produce.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, urmând a reține și aplicabilitatea art. 396 alin. 10 C.p.pen..
În concret, instanța reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în timp ce conducea autoturismul marca ,,Dacia Logan”, pe un drum public, ca urmare a neacordării de prioritate părții civile aflată în traversarea drumului printr-un loc special amenajat. Astfel, lipsa de diligență a inculpatului în desfășurarea unei activități reglementate de lege denotă periculozitatea acestuia. Vătămarea corporală a victimei s-a produs pe marcajul pietonal, loc special amenajat, față de care inculpatul a avut o atitudine indiferență.
De asemenea, în privința modului de comitere al infracțiunii, săvârșirea faptei în formă agravată, atunci când este urmarea nerespectării dispozițiilor legale pentru efectuarea unei anumite activități, reprezintă un element de agravare a răspunderii penale prevăzut de către legiuitor prin pedepsirea mai aspră a infracțiunilor de vătămare corporală din culpă.
Sub același aspect, natura și gravitatea rezultatului produs ca urmare a faptei inculpatului, și anume punerea în primejdie a vieții părții civile Telceanu Florența, sporește gravitatea faptei reținute în sarcina sa.
Consecință a accidentului rutier, partea civilă a suferit numeroase leziuni traumatice, numărul de 70-75 de zile de îngrijiri medicale, nefiind de natură să diminueze gravitatea faptei comise, având în vedere amploarea acestora care a dus la punerea în primejdie a vieții victimei.
Prin incriminarea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, s-a avut în vedere protejarea integrității fizice și a sănătății persoanei, precum și relațiile sociale în legătură cu acestea. Nu sunt de neglijat suferințele fizice produse prin lovirea victimei pe marcajul pietonal, având în vedere faptul că a fost necesară transportarea acesteia la o unitate medicală, precum și intervenția imediată pentru diminuarea agravării stării sale de sănătate. Riscul existent cu privire la viața victimei este suficient pentru a justifica reținerea unei gravități sporite a infracțiunii săvârșite.
Instanța are în vedere aspectele rezultate din fișa de cazier a inculpatului Sandu Dumitru, din care reiese faptul că acesta nu a mai fost condamnat în trecut pentru săvârșirea vreunei infracțiuni.
Însă, potrivit fișei de cazier auto, acesta a fost sancționat contravențional în repetate rânduri pentru încălcarea prevederilor care reglementează circulația pe drumurile publice. Deși natura faptelor reținute în sarcina sa este diferită față de infracțiunea săvârșită, abaterile inculpatului s-au produs în momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice. Frecvența sporită a acestora, faptul că după sancționarea sa pentru nerespectarea regulilor de circulație rutieră, acesta a persistat în comiterea faptelor nelegale, precum și aspectul referitor la comiterea lor în împrejurări asemănătoare, și anume în momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice, confirmă succesiunea actelor materiale nelegale desfășurate în condiții similare, care conduc la determinarea atitudinii neglijente a inculpatului Sandu Dumitru.
Pe parcursul desfășurării procesului penal, inculpatul a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare, acesta a recunoscut săvârșirea faptei și a participat în mod activ la desfășurarea activitățiilor de urmărire penală. Atât în cuprinsul declarațiilor date în faza de urmărire penală, cât și prin declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul a arătat modul de săvârșire al infracțiunii, contribuind la stabilirea concretă a situației de fapt. Atitudinea sa a fost una de regret a faptei comise, înțelegând gravitatea acțiunii ilicite, precum și consecințele asupra persoanei vătămate.
În ceea ce privește situația personală a inculpatului, acesta este în vârsă de 53 de ani, are studii superioare, este căsătorit și are un copil. De asemenea, în prezent are un loc de muncă stabil în urma căruia înregistrază un venit constant. În societate este cunoscut ca fiind o persoană respectabilă și serioasă.
În ceea ce privește pedeapsa care urmează a fi aplicată inculpatului, potrivit art. art. 196 alin. (2) și (3) C.pen., fapta acestuia este sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda. Conform art. 74 alin. (2) C.pen., la alegerea uneia dintre pedepsele alternative prevăzute de lege, vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. (1) C.pen..
Prin prisma criteriilor analizate anterior, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu amenda este suficientă pentru reeducarea inculpatului Sandu Dumitru.
Potrivit art. 61 alin. (2) cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, înmulțindu-se cu numărul zilelor-amendă. Conform art. 61 alin. (4) lit. c), pentru infracțiunea comisă de inculpat, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 180 și 300 de zile-amendă.
Potrivit art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală și instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii se reduc cu o pătrime. Având în vedere aplicarea acestor dispoziții, instanța urmează să aplice inculpatului Sandu Dumitru pedeapsa amenzii prevăzută de de art. 336 alin. (1) din Codul penal între limitele speciale (180-300 zile amendă), reduse cu o pătrime, și anume pedeapsa amenzii cuprinsă între 135 și 225 zile amendă.
În temeiul art. 61 alin. (3) teza I C.pen., la stabilirea numărului zilelor-amendă trebuie avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., care au fost amintite anterior.
Astfel, după cum s-a precizat anterior, prin raportare la circumstanțele reale și personale ale inculpatului Sandu Dumitru, instanța apreciază că infracțiunea săvârșită a avut consecințe destul de grave, și anume punerea în primejdie a vieții părții civile, urmând să se orienteze către maximul special prevăzut de lege rezultat în urma reducerii și va stabili în sarcina acestuia un număr de 225 de zile amendă.
De asemenea, potrivit art. 61 alin. (3) teza a II a C.pen, cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.
În concret, instanța constată că inculpatul Sandu Dumitru este salariat în cadrul S.C. Green Net S.A.(fila 153), în funcția de șofer autoturisme și camioane, iar potrivit adeverinței de venit a acestuia (fila 151), înregistraeză un salariu lunar net de 1200 lei. Vârsta acestuia este de 53 de ani și este căsătorit, având în întreținere copilul Sandu Mircea Ștefan, major, aflat în continuarea studiilor. Având în vedere calitatea acestuia de salariat, însă prin raportare la cuantumul nivelului salariului net înregistrat, precum și a faptului că este căsătorit, având în întreținere copilul Sandu Mircea Ștefan, instanța apreciază că este suficientă stabilirea sumei de 30 lei corespunzătoare unei zile amendă.
În raport cu cele menționate anterior privitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitate inculpatului, precum și cu situația materială a acestuia, în baza art. 196 alin. (2) și (3) C.pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C.pen. și art. 396 alin. (10) C.pr.pen., instanța va condamna pe inculpatul Sandu Dumitru la pedeapsa amenzii în cuantum de 6 750 lei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Având în vedere natura infracțiunii săvârșite, precum și scopul aplicării pedepselor complementare sau accesorii de interzicere a exercitării unor drepturi, în cazul concret, instanța apreciază că nu este necesară aplicarea acestora alături de pedeapsa principală a amenzii în ceea cel privește pe inculpatul Sandu Dumitru.
În temeiul art. 63 alin. (1) C.pen., instanța va atrage atenția inculpatului că, în caz de neexecutare cu rea-credință, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.
Referitor la starea de libertate a inculpatului, instanța constată că a fost cercetat și judecat în stare de libertate pe tot parcursul procesului penal.
Pe latură civilă, se reține că prin cererea din data de 23.07.2014 (fila 25), Spitalul Universitar de Urgență București s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 29.972,88 lei.
În dovedirea cererii a depus înscrisuri reprezentând decontul cheltuielilor de spitalizare (filele 26-30).
Prin cererea din data de 27.10.2014 (filele 89-91), persoana vătămată Telceanu Florența s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând plata daunelor materiale în cuantum de 17.915 lei și plata daunelor morale în cuantum de 150.000 Euro.
În dovedirea cererii, partea civilă Telceanu Florența a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu audierea a doi martori, anexând înscrisuri constând în bonuri valorice și facturi fiscale (filele 92-110).
Pe latură civilă, la cererea inculpatului au fost administrate următoarele probe: adeverință de venit (fila 143), adeverință de venit Sandu Georgeta (fila 150), copie legitimație de student [anonimizat] (fila 152), caracterizare angajat – Sandu Dumitru (file 153), caracterizare întocmită de către Voicu Gheorghe Nicolae (fila 154) și înscrisuri privind informațiile meteorologice (filele 215-217).
La cererea părții civile Telceanu Florența au fost administrate următoarele probe: înscrisuri constând în bonuri valorice și facturi fiscale (filele 92-110), declarație martor Dumitru Elena (filele 193-194) și declarație martor Polatos Angelica-Laura (fila 210).
Pentru soluționarea cererii părților civile, în temeiul art. 19 alin. 5 C.pr.pen., instanța va avea în vedere dispozițiile legii civile care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, respectiv art. 1.357 C.civ. .
Astfel, condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale sunt: existența unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției celui care a provocat prejudiciul. În ceea ce privește întinderea prejudiciului, sarcina probei revine părții civile, căreia îi revine obligația de a justifica, prin mijloacele de probă admise de lege, toate sumele solicitate cu titlu de despăgubiri.
Cu titlu preliminar, instanța constată că, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. De asemenea, prin art. 50 din același act normativ se arată că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și pentru cheltuielile de judecată datorate persoanelor păgubite prin vătămare corporală.
În consecință, având în vedere faptul că inculpatul Sandu Dumitru, conducătorul autoturismul marca ,,Dacia Logan”, cu numărul de înmatriculare B-31-WGT, a avut încheiat un contract de asigurare de răspundere civilă auto RCA (fila 70), valabil la momentul producerii accidentului rutier, 05.03.2012, cu S.C. Asigurare – Reasigurare Astra S.A., aceasta din urmă are calitatea de persoană responsabilă civilimente, având obligația convențională de a repara prejudiciul cauzat prin infracțiunea de vătămare corporală din culpă săvârșită de către persoana asigurată – inculpatul Sandu Dumitru.
În ceea ce privește cererea părții civile Spitalul Universitar de Urgență București de acordare a daunelor materiale în cuantum de 29.972,88 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu privire la victima Telceanu Florența, instanța constată că aceasta este întemeiată din următoarele considerente.
Astfel, potrivit art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
În concret, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă de către inculpatul Sandu Dumitru, persoana vătămată Telceanu Florența a suferit leziuni traumatice grave, fiind transportată și internată la Spitalul Universitar de Urgență București, acesta din urmă având calitatea de furnizor de servicii medicale.
Fapta ilicită, condiție necesară angajării răspunderii civile delictuale, constă în acțiunea inculpatului de neacordare a priorității de trecere, având consecință directă lovirea victimei.
De asemenea, în ce privește vinovăția, astfel cum instanța a reținut în analiza laturii subiective a infracțiunii deduse judecății, inculpatul a acționat din culpă, iar potrivit art. 1357 alin. (2) din Codul Civil, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Fapta săvârșită de inculpat a creat un prejudiciu material în patrimoniul părții civile Spitalul Universitar de Urgență București constând în costuri aferente intervențiilor medicale, consultațiilor, tratamentelor medicale și tratamente în vederea vindecării, iar între prejudiciul creat și fapta comisă de inculpat există legătură directă de cauzalitate.
Instanța are în vedere și dispozițiile art. 1385 alin. (1) din Codul Civil potrivit cărora prejudiciul se repară integral.
În ce privește cuantumul acestora, partea civilă a depus înscrisuri reprezentând decontul cheltuielilor de spitalizare (filele 26-30), din care reiese cheltuielile efectuate de către aceasta pentru achiziționarea de medicamente, efectuarea investigațiilor medicale, controalelor medicale sau alte cheltuieli ce decurg din infracțiunea săvârșită de către inculpat.
Prin urmare, instanța constată îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce privește daunele materiale în cuantum de 29.972,88 lei, în produse în patrimoniul părții civile Spitalul Universitar de Urgență București.
Instanța reține că prejudiciul suferit de partea civilă este cert, actual și nu a fost reparat până în prezent.
În acest sens, devin incidente dispozițiile art 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 prin care se arată că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia. Conform poliței de asigurare de răspundere civilă RCA (fila 70), limita de despăgubire pentru vătămări corporale este de 1 000 000 Euro, pentru anul 2012, superioară cuantumului daunelor materiale stabilite.
În baza art. 55 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor juridice păgubite. Prin urmare, persoana responsabilă civilmente S.C. Asigurare – Reasigurare Astra S.A., având calitatea de asigurător, urmează a fi obligată la plata sumei de 29972,88 lei către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București, persoană juridică păgubită.
Cu privire la cererea părții civile Telceanu Florența de acordare a daunelor materiale în cuantum de 17.915 lei, în temeiul răspunderii civile delictuale, instanța constată că fapta ilicită a inculpatului Sandu Dumitru este reprezentată de elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă, analizat în cadrul laturii penale.
De asemenea, inculpatul a acționat din culpă, în temeiul art. 1357 alin. (2) din Codul Civil, condiția vionvăției pentru angajarea răspunderii civile delictuale, fiind îndeplinită.
Prejudiciul material suferit de către partea civilă Telceanu Florența este reprezentat atât de costurile efectuate pentru achiziționarea de medicamente și dispozitive necesare vindecării leziunilor corporale suferite, efectuarea investigațiilor medicale și a controalelor medicale, cât și de nerealizarea câștigului din muncă.
Referitor la costurile efectuate pentru achiziționarea de medicamente și dispozitive necesare vindecării leziunilor corporale suferite, efectuarea investigațiilor medicale și a controalelor medicale, partea civilă Telceanu Florența a depus înscrisuri constând în bonuri valorice și facturi fiscale (filele 92-110).
Repararea prejudiciului material produs trebuie realizat în integralitate, însă nu poate excede acoperirea nevoilor strict necesare efectuate pentru îmbunătățirea stării sale de sănătate. Prin urmare, instanța constată că partea civilă a făcut dovada daunelor materiale constând în contravaloarea plăcii metalice utilizată în cadrul intervenției chirurgicale (fila 100), a ortezei (fila 102), a cadrului de mers (fila 103), a ochelarilor de vedere (fila 104), serviciilor medicale la domiciliu (fila 105), transportul pacientului (fila 107), precum și contravaloarea medicamentației prescrisă părții civile (filele 92, 97, respectiv 98).
Legătura de cauzalitate dintre paguba materială dovedită prin înscrisurile anterior amntite și fapta inculpatului rezultă în mod direct, având în vedere leziunile corporale suferite de partea civilă.
Astfel, potrivit biletului de externare (fila 34) prin care se recomnadă părții civile ca medicație ,,Vimovo” și ,,Zinnat”, precum și a scrisorii medicale (fila 114) prin care se prevede ca medicație recomandată ,,Clexane” și medicația indicată de medicul oftalmolog pentru contuzia oculară, se reține că acestea sunt urmarea directă a vătămărilor corporale produse prin accidentul rutier.
Partea civilă a făcut dovada prejudiciului material depunând bonuri fiscale numai în ceea ce privește unele dintre medicamentele recomandate, astfel că numai între acestea și fapta ilicită putând fi reținută existența raportului de cauzalitate.
Deși în dovedirea cererii sale, partea civilă a solicitat și dovedit plata unor medicamente neprevăzute în recomandările din înscrisurile medicale, acestea nu vor fi avute în vedere la stabilirea cuantumului prejudiciului material, întrucât nu sunt cuprinse în medicația recomandată, astfel nu se poate stabili legătura de cauzalitate între acestea și fapta ilicită a inculpatului.
În privința celorlalte medicamente și materiale medicale, instanța constată că raportul de cauzalitate este realizat, deoarece prin raportul de expertiză medico-legală (filele 20-23) diagnosticul stabilit a constat în fractură col anatomi humerus stâng, fractură ischiopubian drept, fractură inel obturator stâng, entorsă gravă genunchi stâng, traumatism cranio-facial minim, plagă contuză frontală stângă, hematom palpebral, acestea fiind de natură a justifica utilitatea materialelor medicale.
Prin urmare, capacitatea persoanei de deplasare a fost afectată, iar necesitatea atât a cadrului de deplasare, cât și a transportului victimei împreună cu efectuarea serviciilor la domiciliu a fost iminentă.
De asemenea, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului (filele 5-10) la locul săvârșirii faptei ilicite au fost găsite mijloace materiale de probă, constând în rama ochelarilor victimei. Prin urmare, acordarea despăgubirii materiale reprezentată de contravaloarea ochelarilor de vedere este justificată.
Raportat la cererea părții civile de acordare a cheltuielilor aferente efectuării raporturilor de expertiză medico-legală, precum și a contravalorii ambulatoriului (filele 108-109), instanța constată că acestea nu reprezintă daune materiale produce ca urmare a faptei ilicite a inculpatului, ci au fost efectuate în vederea realizării probatoriului pentru dovedirea cererilor sale, astfel că vor fi avute în vedere la evaluarea cuantumului cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește suma de 12000 lei, reprezentând echivalentul câștigului din muncă, potrivit art. 1388 alin. (1) din Codul Civil, despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacității sale de muncă.
În concret, instanța reține că partea civilă Telceanu Florența, înaintea datei producerii accidentului rutier, desfășura o activitate remunerată în calitate de bonă la familia Polatos, iar pentru serviciile prestate partea civilă primea suma de 1000 lei lunar, astfel cum rezultă din declarația martorei polatos Angelica-Laura (fila 210) și din declarația martorei Dumitru Elena (filele 193-194). Conform acestor două declarații, ulterior vătămării corporale a părții civile Telceanu Florența, aceasta nu a mai putut obține venituri din muncă datorită leziunilor produse. Astfel, instanța va admite cererea părții civile de acordare a sumei de 12000 lei, reprezentând despăgubirea pentru nerealizarea câștigului din muncă aferent unei perioade de un an, începând cu data producerii vătămării corporale.
Referitor la cererea părții civile de acordarea a daunelor morale în cuantum de 150 000 Euro, dispozițiile art. 1391 alin. 1 din Codul Civil prevăd că, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
Instanța reține că orice suferință fizică, în mod inevitabil, are consecințe și în planul afectivității și psihicului persoanei, care suportă pe cale de consecință o suferință psihică, așa cum este și cazul părții civile Telceanu Florența. În ceea ce privește operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe, instanța nu statuează în mod arbitrar, ci se raportează la o serie de criterii orientative. Astfel, instanța are în vedere gravitatea suferinței de ordin fizic suportate de către partea civilă, fiind una considerabilă, având în vedere că viața acesteia a fost pusă în primejdie, necesitând un număr mare de zile de îngrijiri medicale.
Instanța are în vedere și faptul că sumele de bani cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă și nu să constituie o sancțiune suplimentară sub forma plății unei sume de bani excesive pentru inculpat pentru fapta ilicită care a stat la originea lor și pentru care acesta primește deja o condamnare. De asemenea, instanța reține și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile.
Față de acestea instanța apreciază că accidentarea pe marcajul pietonal i-a provocat părții civile suferințe fizice și psihice importante fiindu-i de asemenea afectată acesteia posibilitatea de a desfășura activități cotidiene (din declarația martorei Dumitru Elena rezultă că pe perioada recuperării nu s-a putut deplasa, iar din declarația martorei Polatos Angelica-Laura, reiese că forța fizică a părții civile a fost redusă în mod considerabil, aceasta neputând folosi mâna stângă în mod normal, de asemenea au fost observate tulburări de anxietate și de echilibru), și prin urmare consideră că reprezintă o satisfacție echitabilă pentru aceste suferințe suma de 30 000 Euro.
Potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Cuantumul total al despăgubirilor materiale și morale ce urmează a fi acordate părții civile Telceanu Florența, este inferior limitei maxime de 1 000 000 Euro prevăzută prin polița de asigurare de răspundere civilă RCA (fila 70).
Având în vedere și dispozițiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, anterior amintite, în baza art. 25 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357, 1388 C.Civ. și coroborat cu dispozițiile art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă Telceanu Florența și în consecință va obliga partea responsabilă civilmente S.C. Asigurare – Reasigurare Astra S.A. la plata sumei de 15655,18 lei, reprezentând daune materiale și 30.000 Euro, reprezentând daune morale, în echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, către partea civilă Telceanu Florența.
În baza art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. va obliga inculpatul Sandu Dumitru la plata către stat a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu privire la cererea părții civile Telceanu Florența de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procesului penal, potrivit art. 26 alin. (1) lit d) din Ordinul CSA nr. 14/2011, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată, fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, acordându-se, de asemenea, despăgubiri în formă bănească pentru cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
Partea civilă Telceanu Florența a făcut dovada cheltuielilor de judecată reprezentând taxă expertiză medico-legală și onorariu expert judiciar (filele 108-109), precum și a onorariului de avocat în cuantum de 8 500 lei (filele 205-209). Având în vedere admiterea numai în parte a acțiunii civile formulate de partea civilă Telceanu Florența, în baza art. 276 alin. 2 C.pr.pen., instanța urmează să acorde cheltuielile de judecată parțiale, reducând onorariul avocatului la suma de 5 000 lei.
Prin urmare, în baza art. 276 alin. 1 și 2 C.pr.pen. rap. la art. 26 alin. 1 lit. d. din Ordinul CSA nr. 14/2011 obligă partea responsabilă civilmente S.C. Asigurare – Reasigurare Astra S.A. la plata sumei de 5727,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă Telceanu Florența, reprezentând taxă expertiză medico-legală, onorariu expert judiciar și onorariu avocat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 396 alin. (2) și (10) din C.pr.pen., condamnă pe inculpatul SANDU DUMITRU, fiul lui Niculae și Niculina, născut la data de 14.04.1961, în Comuna Steonești, județul Giurgiu, cu domiciliul în București, Aleea Valea Boteni, nr. 4, bl. M51, sc. B, etaj 6, apartament 105, Sector 6, cetățean român, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, având studii superioare, posesor al CI seria RX nr. 267259, CNP : [anonimizat], fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) cu aplicarea art. 5 din C.pen. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 6750 lei (225 zile amendă * 30 lei; faptă săvârșită pe data de 05.03.2012, persoană vătămată Telceanu Florența)
Constată că nu este necesară aplicarea pedepselor complementare sau a pedepselor accesorii.
Atrage atenția inculpatului că neexecutarea, cu rea-credință, a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, atrage înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile închisoare.
În temeiul art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 25 alin. (1) din C.pr.pen. raportat la art. 1357 și art. 1388 din C.Civ., coroborat cu dispozițiile art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995, admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă Telceanu Florența și în consecință obligă partea responsabilă civilmente S.C. Asigurare – Reasigurare Astra S.A. la plata sumei de 15655,18 lei, reprezentând daune materiale și 30.000 EURO, reprezentând daune morale (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății) către partea civilă Telceanu Florența, domiciliată în București, Aleea Pașcani, nr. 10, bloc MIIb8/7, sc. A, etaj 3, ap. 15, Sector 6.
În temeiul art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 25 alin. (1) din C.pr.pen. raportat la art. art. 1357 și art. 1388 din C.Civ., coroborat cu dispozițiile art. 54 alin. (1) și art. 55 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București și în consecință obligă partea responsabilă civilmente S.C. Asigurare – Reasigurare Astra S.A. la plata sumei de 29972,88 lei către Spitalul Universitar de Urgență București cu sediul în Splaiul Independenței, nr. 169, Sector 5, București.
În temeiul art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) din C.pr.pen., obligă inculpatul Sandu Dumitru la plata către stat a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 276 alin. (1) și (2) din C.pr.pen. raportat la art. 26 alin. (1) lit. d) din Ordinul CSA nr. 14/2011 obligă partea responsabilă civilmente S.C. Asigurare – Reasigurare Astra S.A. la plata sumei de 5727,80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă Telceanu Florența, reprezentând taxă expertiză medico-legală, onorariu expert judiciar și onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
12. Sentință de achitare și de condamnare privind săvârșirea infracțiunilor de amenințare, loviri sau alte violențe, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice – 3 (trei) inculpați. (de luat practicaua) 11365/303/2013
Fișa dosarului
FIȘA DOSARULUI
nr. 11365/303/2013
Observații privind activitatea premergătoare ședinței de judecată și de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ, activitatea din timpul ședinței de judecată și activitatea ulterioară ședinței de judecată
Redactare Sentință
Dosar penal nr. 11365/303/2013
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA PENALĂ NR.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE
PREȘEDINTE : XY
GREFIER : VW
Ministerul Public a fost reprezentat la termenul când au avut loc dezbaterile de procuror – QZ din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București
Pe rol pronunțarea sentinței penale în cauza privind pe inculpații NEACȘU DANIEL, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 5797/P/2013 din data de 15.07.2013 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și loviri sau alte violențe, prevăzute de art. 321 alin. (1) Cod penal și art. 180 alin. (2) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, NEACȘU BEATRICE ELENA, trimisă în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de amenințare, tentativă la tâlhărie, loviri sau alte violențe, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 193 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b) Cod penal, art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) Cod penal, art. 180 alin. (1) Cod penal și art. 321 alin. (1) Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal; FRÎNCU ION, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și loviri sau alte violențe, prevăzute de art. 321 alin. (1) Cod penal și art. 180 alin. (2) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, toate textele de lege prevăzute de Codul penal de la 1969.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de …… care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care – având nevoie de timp pentru a delibera – a fost amânată pronunțarea sentinței pentru astăzi, …, când
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5797/P/2013 din data de 15.07.2013 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 17.07.2013 sub număr de dosar 11365/303/2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:
– NEACȘU DANIEL, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și loviri sau alte violențe, prevăzute de art. 321 alin. (1) Cod penal și art. 180 alin. (2) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal;
– NEACȘU BEATRICE ELENA, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de amenințare, tentativă la tâlhărie, loviri sau alte violențe, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 193 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b) Cod penal, art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) Cod penal, art. 180 alin. (1) Cod penal și art. 321 alin. (1) Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal;
– FRÎNCU ION, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și loviri sau alte violențe, prevăzute de art. 321 alin. (1) Cod penal și art. 180 alin. (2) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, toate textele de lege prevăzute de Codul penal de la 1969.
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că inculpații Neacșu Daniel, Neacșu Beatrice Elena și Frîncu Ion, la data de 27.04.2013, în intervalul 20.00 – 20.30, în timp ce se aflau în incinta complexului comercial Afi Palace Cotroceni, împreună cu numita Sasso Daniela și alte persoane rămase neidentificate, prin atitudinea violentă, injurii și țipete, au provocat scandal public, aducând atingere bunelor moravuri, în special, având în vedere că la fața locului s-au adunat aproximativ 50 de persoane, majoritatea neavând curajul de a interveni în apărarea membrilor familiei Alupei, de frica agresorilor, fiindu-le lor înșiși teamă pentru propria integritate fizică, ceea ce i-a determinat pe unii dintre aceștia să apeleze numărul unic pentru apeluri de urgență 112.
Totodată, în sarcina inculpaților Neacșu Daniel și Frîncu Ion s-a reținut că, la aceeași dată, și în același loc, au lovit-o pe partea vătămată Alupei Mihai, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce o privește pe inculpata Neacșu Beatrice Elena, s-a mai reținut faptul că, la aceeași dată, în jurul orei 19.30, în interiorul hipermarketului Real din complexul comercial Afi Palace Cotroceni, le-a amenințat pe părțile vătămate Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia, că le va aștepta afară și că le va tăia capetele, pentru că nu știu ei cu cine s-au pus, precum și faptul că, în aceleași împrejurări, în timpul scandalului public iscat în urma acțiunilor sale de instigare din incinta complexului comercial, a lovit-o cu palmele peste față pe partea vătămată Alupei Andreea Emilia și a încercat să smulgă geanta de pe umăr părții vătămate Alupei Alina Emilia, provocându-i leziuni la nivelul subclavicular drept.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 296 d.u.p.): plângere penală Alupei Mihai (filele 25-29 d.u.p.), declarații persoană vătămată Alupei Mihai (filele 30-37; 290), declarații persoană vătămată Alupei Alina Emilia (filele 38-49 d.u.p.), declarații persoană vătămată Alupei Andreea Emilia (filele 50-56 d.u.p.), certificat medico-legal Alupei Mihai (fila 57 d.u.p.), certificat medico-legal Alupei Alina Emilia (fila 58 d.u.p.), certificat medico-legal Alupei Andreea Emilia (fila 59 d.u.p.), raport psihologic (filele 60-61 d.u.p.), planșă fotografică cu aspectele fixate la data de 27.04.2013 cu ocazia investigării tehnico-științifice (filele 65-68 d.u.p.), declarație martoră Drăgoi Ana Maria (filele), declarație martor Buzatu Ștefan (filele), procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe planșele fotografice a făptuitorilor Neacșu Daniel, Neacșu Beatrice Elena, Frîncu Ion de către Alupei Mihai (filele 71-95 d.u.p.), planșă fotografică prin care au fost fixate aspectele de la fața locului și leziunile persoanelor vătămate Alupei Mihai și Alupei Alina Emilia (filele), certificate medico-legale eliberate celor trei persoane vătămate (filele), procese-verbale de investigații (filele), procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe planșele fotografice efectuate cu părțile vătămate Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia (filele 96-110 d.u.p.), planșe fotografice cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere video efectuate în hipermarketul Real din incinta Afi Palace Cotroceni – 5 DVD-uri (filele 111-146 d.u.p.), declarație martor Minciu George și procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe planșele fotografice a făptuitorilor Neacșu Daniel și Neacșu Beatrice Elena (filele 152-172 d.u.p.), declarație martor Dragnea Ionel și și procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe planșele fotografice a făptuitorilor Neacșu Daniel și Neacșu Beatrice Elena (filele 173-192 d.u.p.), declarații martori: Munteanu Maricel (filele 193-194 d.u.p.), Otvoș Carol (filele 195-198 d.u.p.), Lupu Nicușor Cristian (filele 199-200 d.u.p), Gagea Florin (filele 201-204 d.u.p.), Anghel Nicolae Anton (filele 205-207 d.u.p.), Năstase Marian (filele 208-210 d.u.p), Drăgoi Ana Maria (filele 211-213 d.u.p), declarație Buzatu Ștefan și procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe planșele fotografice a învinuitei Neacșu Beatrice Elena (filele 214-220 d.u.p.), Ion Alexandra (filele 221-225 d.u.p.), Voiculescu Gherghina (filele 226-237 d.u.p.), Dogaru Daniel Vasile (filele 244-247 d.u.p.), Țapu Costin Alexandru Valentin (filele 248-250 d.u.p.), Epurescu Nicolae George (filele 251-254 d.u.p.), Iftodi Diana Larisa (filele 255-259 d.u.p.), Badiu Cătălin (filele 260-261 d.u.p.), Sasso Loris (filele 348-351 d.u.p.), adresa nr. 312489/24.05.2013 a Serviciului de Telecomunicații Speciale – Direcția pentru apel unic de urgență (filele 313-314 d.u.p.), procese-verbale de redare a convorbirilor efectuate la numărul unic pentru apeluri de urgență 112 (filele 315-318 d.u.p.), declarații învinuit Neacșu Daniel (filele 302-312; 341 d.u.p.), declarații învinuită Neacșu Beatrice Elena (filele 342-347; 334-340 d.u.p.), declarații învinuit Frîncu Ion (filele 319-331 d.u.p.).
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, până la începerea cercetării judecătorești, instanța a adus la cunostința inculpațiilor Neacșu Daniel, Neacșu Beatrice Elena, Frîncu Ion dispozițiile art. 320¹ alin. (3) din Codul de procedură penală de la 1968 raportat dispozițiile art. 320¹ alin. (7) din Codul de procedură penală de la 1968, privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpații Neacșu Daniel, Neacșu Beatrice Elena, Frîncu Ion au arătat că nu solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută art. 320¹ din Codul de procedură penală de la 1968.
În cursul cercetării judecătorești au fost readministrate următoarele probe din cursul urmăririi penale: declarație inculpat Neacșu Beatrice Elena (filele 178-179 d.j), declarație inculpat Neacșu Daniel (fila 180 d.j), supliment declarație inculpat Neacșu Daniel (fila 187 d.j.), declarație inculpat Frîncu Ion (fila 181 d.j.), declarație partea vătămată Alupei Mihai (filele 182-183 d.j), declarație partea vătămată Alupei Alina Emilia (filele 184-185 d.j), declarație partea vătămată Alupei Andreea Emilia (fila 186 d.j.), declarații martori: Munteanu Maricel (filele 444 d.j.), Otvoș Carol (filele 346 d.j.), Lupu Nicușor Cristian (filele 364 d.j.), Gagea Florin (filele 365 -366 d.j.), Anghel Nicolae Anton (filele 448-449 d.j.), Năstase Marian (filele 367-368 d.j.), Drăgoi Ana Maria (filele 369-370 d.j.), Buzatu Ștefan (filele 675 d.j.), Ion Alexandra (filele 550-551 d.j.), Voiculescu Gherghina (filele 648-649 d.j.), Dogaru Daniel Vasile (filele 552-553 d.j.), Țapu Costin Alexandru Valentin (filele 676 d.j.), Epurescu Nicolae George (filele 652-653 d.j.), Iftodi Diana Larisa (filele 650-651 d.j.), Minciu George (filele 440-441 d.j), Dragnea Ionel (filele 442-443 d.j).
La cererea părților civile Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia au fost administrate următoarele probe noi: proba cu înregistrările video surprinse de camerele de supraveghere montate la intrarea în complexul comercial și cele din parcarea exterioară a acestuia, din data de 27.04.2013, în intervalul orar 20:10-20:50.
La cererea inculpaților Neacșu Daniel, Neacșu Beatrice Elena și Frîncu Ion au fost administrate următoarele probe noi: proba cu înscrisuri în circumstanțiere și proba testimonială constând în audierea martorilor Sasso Loris (filele 438-439 d.j.) și Sasso Daniela (filele 445-446 d.j.).
Din oficiu, instanța a dispus administrarea urmatoarele probe: fișă de cazier judiciar privind pe inculpata Neacșu Beatrice Elena (fila 32, 43 d.j.), fișă de cazier judiciar privind pe inculpatul Neacșu Daniel (fila 36 d.j.), fișă de cazier judiciar privind pe inculpatul Frîncu Ion (fila 38 d.j.).
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține:
I. SITUAȚIA DE FAPT
A. În data de 27.04.2013, inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA, în jurul orei 19:30, în timp ce se afla în interiorul complexului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, împreună cu mama sa, martora Sasso Daniela, martorul Sasso Loris și cu doi copii minori, a adresat părților civile Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia injurii și cuvinte jignitoare.
Astfel, în urma incidentului prin care partea civilă Alupei Alina Emilia, în timp ce se afla la raionul cu produse congelate din incinta magazinului ,,Real”, a fost lovită de căruțul de cumpărături împins de către martorul Sasso Loris, inculpata Neacșu Beatrice Elena a adresat injurii părții civile Alupei Alina Emilia, în apărarea acesteia din urmă intervenind partea civilă Alupei Mihai.
Între inculpata Neacșu Beatrice Elena și partea civilă Alupei Mihai a avut loc un schimb de replici, aceștia adresându-și cuvinte jignitoare în mod reciproc.
După acest incident, în timp ce partea civilă Alupei Mihai împreună cu familia sa, efectuau plata produselor achiziționate la casa de marcat numărul 29 din incinta magazinului ,,Real”, în jurul orei 20:30, inculpata Neacșu Beatrice Elena, aflată pe galeria centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, le-a adresat părților civile cuvinte jignitoare și amenințări cu privire la intregritatea fizică a acestora.
Amenințările exercitate de către inculpata Neacșu Beatrice Elena făceau referire în mod expres la viața părților civile Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia, aceasta spunându-le că ,,le va tăia capetele, că nu știu ei cu cine s-au pus”.
Datorită injuriilor și cuvintelor jignitoare folosite de către inculpata Neacșu Beatrice Elena, precum și datorită amenințărilor adresate părților civile, în jurul acestora s-au strâns un număr semnificativ de persoane, aproximativ 50, fiind atrasă atenția angajaților centrului comercial, clienților și agenților de pază. Aceștia s-au arătat indignați și revoltați de acțiunile inculpatei Neacșu Beatrice Elena.
În tot acest interval de timp, încă de la producerea primului incident în interiorul centrului comercial ,,Real”, inculpata Neacșu Beatrice Elena și-a contactat în mod insistent soțul, inculpatul Neacșu Daniel, solicitându-i acestuia să intervină în apărarea sa, motivat de faptul că aceasta este victima injuriilor, amenințărilor și chiar a unor acte de violență fizică exercitate de partea civilă Alupei Mihai.
La sosirea inculpatului Neacșu Daniel în centrul comercial, împreună cu alți indivizi rămași neidentificați, precum și a inculpatului Frîncu Ion, în timp ce aceștia exercitau acte de violență fizică asupra părții civile Alupei Mihai, inculpata Neacșu Beatrice Elena a lovit-o cu palmele peste față pe minora Alupei Andreea Emilia, aceasta strigând tare că a fost lovită și începând să plângă.
De asemenea, partea civilă Alupei Alina Emilia, în aceeași împrejurare a fost lovită de către inculpata Neacșu Beatrice Elena, prvocându-i leziuni traumatice la nivelul subclavicular drept, pentru a căror vindecare au fost necesare 2-3 zile de îngrijire medicală.
Atitudinea violentă a inculpatei Neacșu Beatrice Elena, cuvintele jignitoare și amenințările folosite, însoțite de țipete au condus la producerea unui scandal public, la acesta asistând un număr mare de persoane. Acestea au arătat indignare și revoltă față de acțiunile inculpatei Neacșu Beatrice Elena, care prin atitudinea sa violentă și prin prezentarea situației existente în mod eronat soțului său, inculpatului Neacșu Daniel, a exercitat acte de încurajare a acestuia pentru provocarea unui scandal public.
Persoanele aflate în centrul comercial care au luat parte la incidentul produs, nu au intervenit în apărarea familiei Alupei, datorită acțiunilor de violență fizică și psihică exercitate de către inculpata Neacșu Beatrice Elena, împreună cu ceilalți inculpați, care au transmis un sentiment de panică și teamă pentru propria lor integritate fizică.
B. În ceea ce privește inculpații NEACȘU DANIEL și FRÎNCU ION, se reține că în data de 27.04.2013, în incinta centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, fiind însoțiți de alți indivizi rămași neidentificați, l-au lovit pe partea civilă Alupei Mihai cu pumnii și picioarele.
Astfel, ca urmare a insistențelor telefonice ale inculpatei Neacșu Beatrice Elena, inculpatul Neacșu Daniel a venit în interiorul centrului comercial și s-a îndreptat amenințător către partea civilă Alupei Mihai. În acel loc se afla inculpatul Frîncu Ion care, în urma solicitării numitei Sasso Daniela, a intervenit pentru apărarea sa și a inculpatei Neacșu Beatrice Elena.
Partea civilă Alupei Mihai fiind lovit de inculpații Neacșu Daniel și Frîncu Ion, aflați împreună cu ceilalți indivizi, s-a retras în interiorul supermarketului ,,Real” pentru a se refugia.
Însă, aceștia s-au dus după partea civilă Alupei Mihai, atât inculpatul Neacșu Daniel, cât și inculpatul Frîncu Ion, lovindu-l pe Alupei Mihai, lovituri în urma cărora s-au produs leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 4-5 zile de îngrijire medicală.
În zona producerii agresiunilor fizice, s-a strâns un număr foarte mare de persoane, aproximativ 50, arătându-se indignate de faptul că asemenea fapte sunt săvârșite într-un loc public. De asemenea, datorită atitudinii violente ale celor doi inculpați, persoanele din jur au simțit un sentiment de teamă și panică, fiind în același timp revoltați că nu s-a intervenit în aplanarea conflictului.
Pentru a se reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele mijloace de proba: plângere penală Alupei Mihai (filele 25-29 d.u.p.), declarații persoană vătămată Alupei Mihai (filele 30-37; 290 d.u.p.; 182-183 d.j), declarații persoană vătămată Alupei Alina Emilia (filele 38-49 d.u.p.; filele 184-185 d.j), declarații persoană vătămată Alupei Andreea Emilia (filele 50-56 d.u.p.; 186 d.j.), certificat medico-legal Alupei Mihai (fila 57 d.u.p.), certificat medico-legal Alupei Alina Emilia (fila 58 d.u.p.), certificat medico-legal Alupei Andreea Emilia (fila 59 d.u.p.), raport psihologic (filele 60-61 d.u.p.), planșă fotografică cu aspectele fixate la data de 27.04.2013 cu ocazia investigării tehnico-științifice (filele 65-68 d.u.p.), procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe planșele fotografice efectuate cu părțile vătămate Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia (filele 96-110 d.u.p.), planșe fotografice cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere video efectuate în hipermarketul Real din incinta Afi Palace Cotroceni – 5 DVD-uri (filele 111-146 d.u.p.), declarație martor Minciu George și procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe planșele fotografice a făptuitorilor Neacșu Daniel și Neacșu Beatrice Elena (filele 152-172 d.u.p.; 440-441 d.j), declarație martor Dragnea Ionel și și procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe planșele fotografice a făptuitorilor Neacșu Daniel și Neacșu Beatrice Elena (filele 173-192 d.u.p.; 442-443 d.j), declarații martori: Munteanu Maricel (filele 193-194 d.u.p.; 444 d.j.), Otvoș Carol (filele 195-198 d.u.p.; 346 d.j.), Lupu Nicușor Cristian (filele 199-200 d.u.p.; 364 d.j.), Gagea Florin (filele 201-204 d.u.p.; 365 -366 d.j.), Anghel Nicolae Anton (filele 205-207 d.u.p.; 448-449 d.j.), Năstase Marian (filele 208-210 d.u.p.; 367-368 d.j.), Drăgoi Ana Maria (filele 211-213 d.u.p.; 369-370 d.j.), declarație Buzatu Ștefan și procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe planșele fotografice a învinuitei Neacșu Beatrice Elena (filele 214-220 d.u.p.; 675 d.j.), Ion Alexandra (filele 221-225 d.u.p.; 550-551 d.j.), Voiculescu Gherghina (filele 226-237 d.u.p.; 648-649 d.j.), Dogaru Daniel Vasile (filele 244-247 d.u.p.; 552-553 d.j.), Țapu Costin Alexandru Valentin (filele 248-250 d.u.p.; 676 d.j.), Epurescu Nicolae George (filele 251-254 d.u.p.; 652-653 d.j.), Iftodi Diana Larisa (filele 255-259 d.u.p.; 650-651 d.j.), Badiu Cătălin (filele 260-261 d.u.p.), Sasso Loris (filele 348-351 d.u.p.; 438-439 d.j.), Sasso Daniela (filele 445-446 d.j.), adresa nr. 312489/24.05.2013 a Serviciului de Telecomunicații Speciale – Direcția pentru apel unic de urgență (filele 313-314 d.u.p.), procese-verbale de redare a convorbirilor efectuate la numărul unic pentru apeluri de urgență 112 (filele 315-318 d.u.p.), declarații învinuit Neacșu Daniel (filele 302-312; 341 d.u.p.), declarații învinuită Neacșu Beatrice Elena (filele 342-347; 334-340 d.u.p.), declarații învinuit Frîncu Ion (filele 319-331 d.u.p.), declarație inculpat Neacșu Beatrice Elena (filele 178-179 d.j), declarație inculpat Neacșu Daniel (fila 180 d.j), supliment declarație inculpat Neacșu Daniel (fila 187 d.j.), fișă de cazier judiciar privind pe inculpata Neacșu Beatrice Elena (fila 32, 43 d.j.), fișă de cazier judiciar privind pe inculpatul Neacșu Daniel (fila 36 d.j.), fișă de cazier judiciar privind pe inculpatul Frîncu Ion (fila 38 d.j.).
A1. Astfel, raportat la situația de fapt reținută în sarcina inculpatei Neacșu Beatrice Elena, existența primului incident din interiorul centrului comercial ,,Real” rezultă din declarațiile părților civile Alupei Mihai (filele 30-37; 290 d.u.p.; 182-183 d.j) și Alupei Alina Emilia (filele 38-49 d.u.p.; 184-185 d.j) prin care se arată că în timp ce partea civilă Alupei Alina Emilia se afla aplecată pentru alegerea unor produse alimentare, a fost lovită de căruțul împins de martorul Sasso Loris.
Instanța nu va avea în vedere susținerea părților civile Alupei Mihai și Alupei Alina Emilia prin care se arată că aceasta din urmă a fost lovită în mod intenționat, deoarece nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, astfel intenția martorului Sasso Daniel nu este dovedită și nu prezintă relevanță în prezenta cauză.
De asemenea, împrejurarea că partea civilă a fost lovită în mod ușor de către unul dintre minorii cu care se afla inculpata Neacșu Beatrice Elena, susținută prin declarația acesteia (filele 342-347 d.u.p), precum și prin declarația martorei Sasso Daniela (filele 445-446 d.j.), nu corespunde realității. În cuprinsul declarațiilor sale, martorul Sasso Loris (filele 438-439 d.j.), afirmă că acesta împingea căruțul de cumpărături în momentul producerii incidentului, aspect confirmat și prin declarațiile părților civile Alupei Mihai și Alupei Alina Emilia (filele 30-37; 290 d.u.p.; 182-183 d.j; 38-49 d.u.p.; 184-185 d.j).
Ca urmare a indignării exprimate a părții civile Alupei Alina Emilia de faptul că a fost lovită ușor, inculpata Neacșu Beatrice Elena i-a adresat acesteia cuvinte jignitoare, împrejurarea recunoscută de către inculpata Neacșu Beatrice Elena Elena (filele 342-347; 334-340 d.u.p.). În apărarea părții civile a intervenit Alupei Mihai, între acesta și inculpata Neacșu Beatrice Elena producându-se o ceartă, astfel cum reiese din declarațiile părților civile, a inculpatei Neacșu Beatrice Elena (filele 342-347; 334-340 d.u.p.), a martorilor Sasso Lorins (filele 348-351 d.u.p.; 438-439 d.j.) și Sasso Daniela (filele 445-446 d.j.).
De asemenea, martorul Dragnea Ionel, în declarația sa (filele 173-192 d.u.p.), arată că a auzit cum inculpata Neacșu Beatrice Elena, aflată la raionul de produse congelate, îi adresa injurii părții civile Alupei Mihai.
Instanța va respinge susținerile părților civile Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia prin care se arată că inculpata Neacșu Beatrice Elena i-a amenințat pe aceștia, întrucât declarațiile părților civile pot fi caracterizate de subiectivitate sub acest aspect. Se reține această împrejurare, întrucât, deși incidentul produs în zona raionului de produse congelate, a fost auzit de mai multe persoane, în declarațiile acestora nu se menționează existența unor amenințări, afirmațiile părților civile neputând fi coroborate cu alte mijloace de probă.
Astfel, martorul Dragnea Ionel (fila 174 d.u.p.) menționează în declarația sa că nu a auzit că inculpata Neacșu Beatrice Elena l-a amenințat pe Alupei Mihai sau pe familia acestuia. De asemenea, din declarațiile martorilor Dogaru Daniel-Vasile (fila 246 d.u.p.; 552-553 d.j.), Epurescu Nicolae George (fila 253 d.u.p; 652-653 d.j.) și Iftodi Diana Larisa (fila 257 d.u.p.; 650-651 d.j.) nu rezultă existența amenințărilor, aceștia declarând că au auzit doar o ceartă între mai multe persoane necunoscute.
A2. Ulterior acestui incident, în timp ce partea civilă Alupei Mihai se afla împreună cu familia, la casa de marcat numărul 29 pentru a plătii produsele cumpărate, inculpata Neacșu Beatrice Elena și celelalte persoane care o însoțeau i-a așteptat pe aceștia pe galeria centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, iar în momentul în care i-a văzut le-a adresat cuvinte jignitoare și i-a amenințat că ,,le va tăia capetele, că nu știu ei cu cine s-au pus”, împrejurare rezultată din declarațiile părților civile Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia (filele 30-37; 290 d.u.p.; 182-183 d.j; 38-49 d.u.p.; 184-185 d.j.; filele 50-56 d.u.p.; 186 d.j.).
Aceste declarații se coroborează cu declarația martorului Năstase Marian (fila 208 d.u.p.; 367-368 d.j.) prin care se precizează că inculpata Neacșu Beatrice Elena îi amenința pe aceștia că ,,îi va tăia”. Starea de temere producă părților civile reiese din faptul că partea civilă Alupei Mihai, la ora 20:20, a solicitat sprijinul organelor abilitate, în acest sens apelând numărul unic de urgență 112 spunând că a fost amenințat de o altă persoană (filele 315-318 d.u.p.).
Totodată, martori audiați în cauză, casieri ai supermarketului ,,Real” aflați la locul producerii faptelor au confirmat exercitarea amenințărilor de către inculpată asupra părților civile în momentul în care acestea se aflau în dreptul caselor de marcat. Din declarația martorului Buzatu Ștefan (fila 215 d.u.p.; 675 d.j.) și a martorei Ion Alexandra (fila 221 d.u.p.; 550-551 d.j.) se reține că inculpata Neacșu Beatrice Elena le adresa injurii și amenințări părților civile, aspect confirmat și de martora Voiculescu Gherghina (fila 232 d.u.p.; 648-649 d.j.).
Sub același aspect, martora Iftodi Diana Larisa (fila 257 d.u.p.; 650-651 d.j.), în declarația sa, precizează faptul că a auzit folosirea amenințărilor de către inculpata Neacșu Beatrice Elena în momentul în care aceasta se afla pe galeria centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, iar părțile civile erau la casa de marcat a supermarketului ,,Real”.
Folosirea amenințărilor la adresa părților civile Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia este recunoscută de inculpata Neacșu Beatrice Elena, care, în declarația dată în fața instanței de judecată (filele 178-179 d.j) arată că recunoaște că după ce a ieșit din supermarketul ,,Real”, s-a oprit în zona unei farmacii aflată pe galeria centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, părțile civile fiind la casele de marcat, împrejurare în care au fost folosite injurii în mod reciproc, inculpata Neacșu Beatrice Elena amenințându-le pe părțile civile.
Instanța va înlătura declarațiile inculpatei Neacșu Beatrice Elena date în faza de urmărire penală în care nu recunoaște exercitarea amenințărilor în timp ce aceasta se afla pe centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, întrucât contravine propriei declarații date sub acest aspect în faza de judecată, aceasta din urmă coroborându-se cu declarațiile martorilor menționați anterior pe baza cărora se reține exercitarea amenințărilor.
A3. Referitor la actele de violență fizică manifestate de către inculpata Neacșu Beatrice Elena asupra părții civile Alupei Andreea Emilia, instanța reține că la un moment dat, în timpul desfășurării întregului indicent din zona caselor de marcat, partea civilă Alupei Andreea Emilia a fost lovită cu palmele peste față de către inculpată, astfel cum aceasta din urmă recunoaște în cuprinsul declarației date în fața instanței de judecată (filele 178-179 d.j), precum și în declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 343 d.u.p.). Acestă împrejurare susținută și de minora Alupei Andreea Emilia (fila 50 d.u.p) și de partea civilă Alupei Alina Emilia (filele 184-185 d.j.).
Manifestarea inculpatei Neacșu Beatrice Elena de a lovi-o pe Alupei Andreea Emilia a fost văzută de martora Iftodi Diana Larisa (fila 259 d.u.p.; 650-651 d.j.), care în declarația sa afirmă faptul că minora Alupei Andreea Emilia a fost lovită de inculpata Neacșu Beatrice Elena fără niciun motiv.
Instanța reține că după lovirea părții civile Alupei Andreea Emilia, aceasta a strigat că a fost lovită, împrejurare auzită atât de martora Voiculescu Gherghina (fila 236 d.u.p.), cât și de martora Drăgoi Ana Maria (fila 212 d.u.p.; 369-370 d.j.), aceasta din urmă afirmând că a auzit un țipăt de copil, moment în care s-a dus lângă minora Alupei Andreea Emilia și a încercat să o liniștească.
Aceste declarații se coroborează cu declarația martorului Țapu Costin Alexandru Valentin (fila 250 d.u.p.; 676 d.j.) care a afirmat cele menționate anterior, precizând totodată că partea civilă Alupei Andreea Emilia era roșie la față, iar inculpata Neacșu Beatrice Elena se afla lângă aceasta. De asemenea, în declarația martorei Ion Alexandra (fila 224 d.u.p.; 550-551 d.j.) se precizează că, după ce a auzit că minora a fost lovită, a văzut-o pe aceasta cum se ținea cu mâinile de față.
A4. În ceea ce privește acțiunea de lovire și de încercare de a sustrage geanta părții civile Alupei Alina Emilia de către inculpata Neacșu Beatrice Elena, partea civilă Alupei Alina Emilia a afirmat în declarația sa (filele 184-185 d.j) că a fost lovită de către inculpata Neacșu Beatrice Elena, aceasta trâgând de asemenea de geanta aflată pe umărul său.
Sub acest aspect, instanța constată că acțiunea inculpatei Neacșu Beatrice Elena de încercarea de a smulge geanta părții civile Alupei Alina Emilia, este susținută numai de către aceasta din urmă și de către soțul și fiica sa, părțile civile Alupei Mihai (fila 37 d.u.p; fila 183 d.j.) și Alupei Andreea Emilia (fila 55 d.u.p.).
Astfel, martori prezenți la momentul producerii faptelor: Otvoș Carol (fila 196 d.u.p.; 346 d.j.), Ion Alexandra (fila 221 d.u.p.; 550-551 d.j.), Voiculescu Gherghina (fila 233 d.u.p.; 648-649 d.j.), Țapu Costin Alexandru Valentin (fila 250 d.u.p.; 676 d.j.) și Epurescu Nicolae George (fila 253 d.u.p.; 652-653 d.j.), întrebați fiind dacă au văzut că asupra părților civile au fost exercitate acțiuni de încercare de a sustrage anumite bunuri, aceștia au declarat că nu au observat ca vreo persoană din grupul agresorilor să smulgă sau să încerce să smulgă vreun bun de la familia agresată.
Prin urmare, instanța nu va reține pentru stabilirea situației de fapt împrejurarea cuprinsă în declarațiile părților civile de încercare a inculpatei Neacșu Beatrice Elena de a sustrage geanta părții civile Alupei Alina Emilia, deoarece în mod individual aceste declarații sunt caracterizate de subiectivitate, astfel încât nu rezultă cu certitudine existența unei stări de fapt doar pe baza declarațiilor respective, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă, mai ales în condițiile infirmării acestei împrejurări prin declarațiile martorilor menționați anterior.
Însă, exercitarea acțiunilor violente este recunoscută de inculpata Neacșu Beatrice Elena (fila 343 d.u.p.) care arată că în timpul desfășurării incidentului de la casele de marcat, partea civilă Alupei Alina Emilia a rămas lângă aceasta și îi adresa injurii, motiv pentru care a lovit-o. Această împrejurare este menționată și în declarațiile părților civile amintite anterior, totodată martorul Otvoș Carol (fila 197 d.u.p.; 346 d.j.) a precizat că, în toată îmbulzeala creată a fost lovită și soția lui Alupei Mihai.
Existența leziunilor corporale provocate de inculpata Neacșu Beatrice Elena au fost fixate prin fotografierea acestora la data de 29.04.2013 (planșa fotografică – foto nr. 11-12 de la fila 70 d.u.p.) și sunt confirmate prin certificatul medico-legal (fila 58 d.u.p.) în cuprinsul căruia se precizează existența unui hematom frontal drept, a excoriațiilor multiple ale membrelor superioare bilaterial și a unei contuzii la mâna stângă. De asemenea, în baza acestui din urmă înscris, instanța reține că partea civilă Alupei Alina Emilia a suferit leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu corp dur și zgâriere, pentru a căror vindecare sunt necesare 2-3 zile de îngrijire medicală.
B5. Raportat la situația de fapt reținută în sarcina inculpaților Neacșu Daniel și Frîncu Ion, instanța reține că în jurul orei 20:31, cei doi inculpați se aflau în interiorul centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, aspect reținut în urma vizionării înregistrării video din data de 27.04.2013 și pe baza procesului-verbal de redare a imaginilor surprinse de acestea înregistrări (fila 131 d.u.p.).
Astfel, instanța va respinge susținerea inculpatului Neacșu Daniel (fila 304 d.u.p.) potrivit căreia acesta nu a avut nicio legătură cu inculpatul Frîncu Ion și cu ceilalți indivizi rămași neidentificați, întrucât aceasta contravine imaginilor surprinse de camera de supraveghere din interiorul centrului comercial ,,Afi Palace Cotriceni” (fila 131 d.u.p.) în care se observă că inculpatul Neacșu Daniel este însoțit de mai multe persoane, lângă acesta aflându-se chiar inculpatul Frîncu Ion.
Potrivit declarației martorului Otvoș Carol (filele 197-198 d.u.p.; 346 d.j.), la casa de marcat unde se afla partea civilă Alupei Mihai au venit mai multe persoane, printre care și cei doi inculpați, care s-au năpustit asupra acestuia lovindu-l cu pumnii și picioarele, împrejurare confirmată prin declarațiile părților civile Alupei Mihai și Alupei Alina Emilia (filele 36 d.u.p.; 48 d.u.p.), dar și de imaginilor surprinse de camera de supraveghere din interiorul centrului comercial ,,Afi Palace Cotriceni” (fila 135 d.u.p.).
De asemenea, din cuprinsul acelorași declarații rezultă că partea civilă Alupei Mihai a sărit peste barele de delimitare aflate în zona caselor de marcat pentru a se feri de agresori, însă aceștia din urmă l-au urmat pe Alupei Mihai și au continut să-l lovească.
Exercitarea acțiunilor de lovire de către inculpatul Neacșu Daniel și Frîncu Ion sunt reținute și pe baza declarației martorului Epurescu Nicolae George (filele 253-254 d.u.p.; 652-653 d.j.) prin care arată că cei doi inculpați l-au lovit cu pumnii pe Alupei Mihai în timp ce acesta se afla în zona caselor de marcat, declarație care se coroborează cu declarația martorei Voiculescu Gherghina (filele 235-237 d.u.p.; 648-649 d.j.).
În urma lovirilor celor doi inculpați, partea civilă Alupei Mihai a suferit leziuni traumatice constând în multiple mărci traumatice parietale stângi, contuzie toracică cu marcă traumatică și contuzie abdominală cu marcă traumatică pentru a căror vindecare au fost necesare 4-5 zile de îngrijire medicală, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului medico-legal (fila 57 d.u.p.).
6. Instanța reține că ulterior incidentului din interiorul supermarketului ,,Real”, din zona produselor congelate, inculpata Neacșu Beatrice Elena nu a evitat amplificarea conflictului cu părțile civile, ci aceasta a așteptat pe galeria centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, ieșirea părților civile din supermarket, aspect rezultat din declarațiile acestora din urmă (filele 36 d.u.p.; 48 d.u.p. și 55 d.u.p.) coroborate cu declarația inculpatei Neacșu Beatrice Elena (fila 178 d.j.) prin care arată că s-a oprit în zona unei farmacii și la un moment dat le-a văzut pe părțile civile la una dintre casele de marcat, împrejurare în care au început să-și adreseze reciproc injurii.
Folosirea cuvintelor jignitoare, a injuriilor și a amenințărilor folosite de către inculpata Neacșu Beatrice Elena, însoțite de țipete, precum și existența stării de teamă și indignare produsă de acțiunea inculpaților Neacșu Daniel și Frîncu Ion, se rețin în urma coroborării declarațiilor martorilor, agenți de pază, care își desfășurau activitatea în interiorul centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”: Minciu George-Cristian (filele 152-154 d.u.p.; 440-441 d.j.), Dragnea Ionel (filele 173-175 d.u.p.; 442-443 d.j.), Munteanu Maricel (filele 193-194 d.u.p.; 444 d.j.), Otvoș Carol (filele 197-198 d.u.p.; 346 d.j.), Gagea Florin (filele 203-205 d.u.p.; 365 -366 d.j.), Anghel Nicolae-Anton (filele 206-207 d.u.p.; 448-449 d.j.) și Năstasă Marian (filele 209-210 d.u.p.; 367-368 d.j.) prin care se menționează că au fost anunțați că în dreptul caselor de marcat este un scandal, iar când au ajuns în zona respectivă, la acel moment era strânsă foarte multă lume care asistau la ceea ce se petrecea, situația devenind foarte tensionată în momentul venirii inculpaților Neacșu Daniel și Frîncu Ion și al exercitării acțiunilor violente de către aceștia.
Astfel martorul Otvoș Carol (filele 197-198 d.u.p.; 346 d.j.) a menționat că a fost revoltat de ceea ce agresorii au făcut. De asemenea, martorul Anghel Nicolae-Anton (filele 206-207 d.u.p.; 448-449 d.j.) a arătat că pe parcursul evenimentului s-a temut că lucrurile pot degenera.
Totodată, amploarea faptelor săvârșite atât de inculpata Neacșu Beatrice Elena, cât și de inculpații Neacșu Daniel și Frîncu Ion este confirmată și prin declarația martorului Buzatu Ștefan (filele 216-217 d.u.p.; 675 d.j.) care arată că a auzit țipete, injurii și amenințări, acestea provenind din zona casei de marcat numărul 28. Mai mult, acesta a precizat că lumea din jur s-a panicat, aspect confirmat și de către martora Drăgan Ana Maria (filele 211-213 d.u.p.; 369-370 d.j.) și martora Ion Alexandra care în cuprinsul declarație sale (filele 221-225 d.u.p.; 550-551 d.j.) a precizat că este revoltată că într-un loc public poate avea loc un asemenea scandal, iar niciunul dintre cumpărători nu a intervenit în apărarea părților civile, motivând lipsa intervenției de sentimentul de frică resimțit.
Instanța reține că inculpata Neacșu Beatrice Elena, după producerea incidentului din interiorul supermarketului ,,Real” a insitat telefonic, ca soțul acesteia, inculpatul Neacșu Daniel, să intervină în apărarea sa. Această împrejurare se reține în urma coroborării declarației inculpatului Neacșu Daniel (filele 302-304 d.u.p.; 180 d.j.) prin care arată că inculpata Neacșu Beatrice Elena l-a contactat telefonic în repetate rânduri solicitându-i ajutorul, motivat de faptul că este victima jignirior, injuriilor și chiar a violențelor fizice.
Se va înlătura declarația inculpatei Neacșu Beatrice Elena dată în cursul urmăririi penale (filele 342-343 d.u.p.) prin care afirmă că nu l-a chemat pe inculpatul Neacșu Daniel în apărarea sa, întrucât aceasta contravine propriei sale declarații date în cursul judecății (filele 178-179 d.j) care se coroborează atât cu declarația inculpatului Neacșu Daniel, cât și cu declarația martorului Badiu Cătălin Sandu (filele 260-261 d.u.p.) prin care se atestă insistențele telefonice ale inculpatei Neacșu Beatrice Elena.
Identitatea inculpaților Neacșu Beatrice Elena, Neacșu Daniel și Frîncu Ion a fost stabilită pe baza procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe planșele fotografice (filele 96-110 d.u.p.; 152-172 d.u.p.; 173-192 d.u.p.; 214-220 d.u.p.) coroborate cu planșele fotografice cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere video efectuate în hipermarketul Real din incinta Afi Palace Cotroceni – 5 DVD-uri (filele 111-146 d.u.p.).
II. SOLUȚIA DE ACHITARE
Instanța constată că prin rechizitoriul nr. 5797/P/2013 din data de 15.07.2013 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 17.07.2013 sub număr de dosar 11365/303/2013, inculpata Neacșu Beatrice Elena a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de amenințare, prevăzute de art. 193 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal 1969, reținându-se în fapt că, la data de 27.04.2013, în jurul orei 19.30, în interiorul hipermarketului Real din complexul comercial Afi Palace Cotroceni, le-a amenințat pe părțile vătămate Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia.
Însă, potrivit situației de fapt reținute anterior, instanța a constat că în urma incidentului de lovire ușoară a părții civile Alupei Alina Emilia, cu căruțul de produse, s-a declanșat o ceartă între inculpata Neacșu Beatrice Elena și partea civilă Alupei Mihai. Astfel, s-a reținut că inculpata Neacșu Beatrice Elena, aflată la raionul de produse congelate, i-a adresat injurii părții civile Alupei Mihai, mai multe persoane auzind conflictul dintre cei doi, în declarțiile acestora menționându-se doar folosirea cuvintelor jignitoare și a injurilor de către inculapta Neacșu Beatrice Elena, din probele administrate nerezultând exercitarea unor acțiuni de amenințare.
Sub acest aspect, potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) teza I din Codul de procedură penală, acțiunea penală nu mai poate fi exercitată dacă fapta nu există.
Pentru reținerea acestui caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale este necesar ca din probele administrate să nu rezulte că a fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penală.
Astfel, pentru reținerea săvârșirii a trei infracțiuni de amenințare, prevăzute de art. 193 alin. (1), în concurs ideal, este necesară constatarea exercitării de către inculpată a acțiunii de intimidare a unei persoane, directă sau indirectă, explicită sau implicită, prin orice mijloace, că, în viitorul apropiat, va fi săvârșită o infracțiune, împotriva unei persoane.
Însă, având în vedere situația de fapt reținută, inculpata Neacșu Beatrice Elena, în timp ce se afla în zona raionului de produse congelate din interiorul supermarketului ,,Real”, a adresat părților civile injurii și cuvinte jignitoare, fără a exercita vreo acțiune de amenințare.
Față de aceste considerente, în baza art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, instanța va achita pe inculpata Neacșu Beatrice Elena, sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de amenințare, prevăzute de art. 193 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal 1969.
III. APLICAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE ȘI SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII JURIDICE
Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul prezentului dosar, de către cei trei inculpați, a avut loc la data de 27.04.2013, iar potrivit art. 246 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
În acest sens, instanța va avea în vedere drept criterii în baza cărora va determina legea penală mai favorabilă, pe care urmează să le aprecieze în concret, următoarele: conținutul infracțiunii, existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, sancțiunea aplicabilă (natura și limitele acesteia), dar și regulile privitoare la stabilirea pedeapsei în cazul concursului de infracțiuni.
De asemenea, urmează a se avea în vedere și decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 C.pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 470 din 26 iunie 2014, a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global și nu pe instituții.
1. Referitor la inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA, instanța a pus în discuție contradictorie schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 193 alin. (1) Cod penal în trei infracțiuni de amenințare și o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 193 alin. (1) și art. 321 alin. (1), cu aplicarea și art. 75 lit. a) C.pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal 1969.
Sub acest aspect, instanța constată că, astfel cum s-a reținut în situația de fapt, inculpata Neacșu Beatrice Elena, aflată pe galeria centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, le-a adresat celor trei părți civile: Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia, cuvinte jignitoare și amenințări cu privire la intregritatea fizică a acestora, spunându-le că ,,la va tăia capetele, că nu știu ei cu cine s-au pus”.
Prin acțiunea sa de folosire a amenințărilor adresate părților civile, în jurul acestora s-au strâns un număr semnificativ de persoane, aproximativ 50, fiind atrasă atenția angajaților centrului comercial, clienților și agenților de pază. Aceștia s-au arătat indignați și revoltați de acțiunile inculpatei Neacșu Beatrice Elena.
Prin urmare, având în vedere că datorită împrejurării săvârșirii faptei, sunt întrunite elemetele constitutive a mai multor infracțiuni, inculpata aducând atingere atât relațiilor sociale privitoare la libertatea psihică a celor trei părți civile, cât și a valorilor sociale referitoare la conviețuirea socială, instanța va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei. Totodată, se are în vedere faptul că prin amenințarea exercitată, au fost vizate trei persoane diferite, astfel suntem în prezenta a trei subiecți pasivi diferiți, aspect care atrage reținerea unui concurs ideal de infracțiuni.
În ceea ce privește reținerea circumstanței agravante legale, prevăzută de art. 75 lit. a) C.pen. 1969, a săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice de trei sau mai multe persoane împreună, instanța constată următoarele:
Conform situației de fapt reținute, inculpata a săvârșit infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice împreună cu inculpații Neacșu Daniel și Frîncu Ion. Acțiunea concretă a acesteia a constat în folosirea de cuvinte jignitoare, injurii, țipete și amenințări. De asemenea, în sarcina sa sunt reținute și exercitarea de acte de instigare la săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpatul Neacșu Daniel, acte care se absorb în autorat.
Pentru reținerea circumstanței agravante legale a săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, trebuie să existe o participare concomitentă a acestora, condiție îndeplinită în prezenta cauză. Astfel, cei trei inculpați au fost prezenți în același timp în incinta complexului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, la locul producerii faptelor ilicite. De asemenea, persoanele adunate în acel loc s-au arătat indignate și revoltate cu privire la comportamentul acestora, fără a exista momente diferite cu privire la fiecare inculpat, reținerea acestei circumstanțe reale agravante fiind întemeiată cu privire la săvârșirea infracțiunii de de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Având în vedere aceste considerente, instanța va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 193 alin. (1) Cod penal în trei infracțiuni de amenințare și o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice cu reținerea circumstanței agravante legale a săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane, prevăzută de art. 193 alin. (1) și art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969 cu aplicarea și art. 75 lit. a) C.pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal 1969.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la tâlhărie, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) Cod penal 1969 în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, instanța consideră că este întemeiată, întrucât, astfel cum a fost arătat anterior în cadrul situației de fapt, inculpata nu a avut intența de a sustrage geanta părții civile Alupei Alina Emilia. De asemenea, acțiunea de încercare de sustragere nu poate fi reținută în sarcina sa, deoarece aceasta nu reiese din coroborarea probatoriului administrat în cauză. Martorii audiații atât în faza urmăririi penale, cât și în faza judecății au precizat în mod expres ca nu văzut ca inculpata Neacșu Beatrice Elena să exercite acțiuni de încercare de sustragerea unor bunuri.
Însă, instanța constată că inculpata a manifestat acte de violență fizică asupra părții civile Alupei Alina Emilia, împrejurare recunoscută de inculpata Neacșu Beatrice Elena, care arată că în timpul desfășurării incidentului de la casele de marcat, partea civilă Alupei Alina Emilia a rămas lângă aceasta și îi adresa injurii, motiv pentru care a lovit-o.
Existența leziunilor corporale provocate de inculpata Neacșu Beatrice Elena sunt reținute și pe baza certificatului medico-legal prin care se arată că partea civilă Alupei Alina Emilia a suferit leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu corp dur și zgâriere, pentru a căror vindecare sunt necesare 2-3 zile de îngrijire medicală.
Cu toate acestea, pentru existența infracțiunii de tentativă la tâlhărie trebuie dovedită intența inculpatei de săvârșire a infracțiunii de lovire sau alte violențe – infracțiune mijloc – pentru realizarea infracțiunii scop, și anume furtul, sau întrebuințarea de către aceasta a acțiunii de lovire pentru păstrarea bunului furat.
Această legătură cauzală dintre cele două infracțiuni necesară pentru reținerea infracțiunii complexe de tentativă la tălhărie, nu este incidentă în cauză, prin urmare instanța constată întemeiată schimbarea încadrării juridice a faptei.
Astfel, cu privire la inculpata Neacșu Beatrice Elena urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la tâlhărie, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) Cod penal 1969 în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, faptă săvârșită de inculpata Neacșu Beatrice Elena.
Pentru a determina legea mai favorabilă aplicabilă în cauză, cu privire la infracțiunile săvârșite de inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA, instanța constată următoarele:
Sub imperiul vechiului Cod penal, analizând modalitatea de incriminare, faptele reținute în sarcina inculpatei, întrunesc elementele constitutive:
– a trei infracțiuni de amenințare, fapte prevăzute de art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969, pedeapsa prevăzută pentru aceaste infracțiuni este închisoarea de la 3 luni la 1 an sau cu amenda. Conform art. 63 alin. (3) teza I din Codul penal 1969, când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 lei și maximul special de 15.000 lei.
– ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 1 la 5 ani.
– ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (1) din Codul penal 1969, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 1 lună la 3 luni sau amenda. Conform art. 63 alin. (3) teza I din Codul penal 1969, când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 lei și maximul special de 15.000 lei.
– ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Conform art. 63 alin. (3) teza a II a din Codul penal 1969, când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special al amenzii este de 500 lei și maximul special de 30.000 lei.
Potrivit Codului penal în vigoare, analizând modalitatea de incriminare, faptele reținute în sarcina inculpatei, întrunesc elementele constitutive:
– a trei infracțiuni de amenințare, fapte prevăzute de art. 206 alin. (1) din Codul penal, pedeapsa prevăzută pentru aceaste infracțiuni este închisoarea de la 3 luni la 1 an sau cu amenda. Conform art. 61 alin. (4) lit. b) din Codul penal, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani, iar la art. 61 alin. (2) din Codul penal, se arată că suma corespunzătoare unei zile amnedă care se înmulțește cu numărul zilelor amnedă, este cuprinsă între 10 lei și 500 lei. În concret, minimul special al amenzii este de 1.200 lei, iar maximul special este de 120.000 lei.
-ale infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 371 din Codul penal, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
– ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 alin. (1) din Codul penal, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Conform art. 61 alin. (4) lit. b) din Codul penal, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani, iar la art. 61 alin. (2) din Codul penal, se arată că suma corespunzătoare unei zile amnedă care se înmulțește cu numărul zilelor amnedă, este cuprinsă între 10 lei și 500 lei. În concret, minimul special al amenzii este de 1.200 lei, iar maximul special este de 120.000 lei.
– ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 alin. (2) din Codul penal, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amenda. Conform art. 61 alin. (4) lit. c) din Codul penal, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani, iar la art. 61 alin. (2) din Codul penal, se arată că suma corespunzătoare unei zile amnedă care se înmulțește cu numărul zilelor amnedă, este cuprinsă între 10 lei și 500 lei. În concret, minimul special al amenzii este de 1.800 lei, iar maximul special este de 150.000 lei.
Instanța reține că cele trei infracțiuni de amenințare și infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, reținute în sarcina inculpatei au fost săvârșite în concurs ideal. Aceste infracțiuni, împreună cu cele două infracțiuni de lovire și alte violențe menționate anterior, sunt reținute sub forma concursului real, pluralitate de infracțiuni incidentă în varianta ambelor acte normative avute în vedere.
În concret, având în vedere criteriile de individualizare aplicate atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât și pentru stabilirea cuantumului acesteia, instanța urmează să se orienteze către pedeapsa amenzii pentru sancționarea săvârșirii infracțiunilor de amnenițare și a celor două infracțiuni de lovire sau alte violențe. Astfel cum anterior s-a menționat, în contextul vechiului Codul penal, limitele speciale ale pedepsei amenzii sunt substanțial mai mici decât limitele prevăzute de Codul penal actual pentru aceste infracțiuni.
De asemenea, în privința sancționării concursului de infracțiuni, Codul penal actual impune aplicarea unui spor fix, în timp ce atât aplicarea, cât și cuantumul sporului sunt lăsate la latitudinea instanței de judecată, potrivit vechiului Cod penal.
În aceste împrejurări, deși pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, Codul penal actual prevede limite de pedeapsă a închisorii mai mici decât limitele speciale stabilite de vechiul Codul penal, raportat la ansamblul pedepselor ce urmează a fi stabilite pentru toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatei și la modalitatea de sancționarea a concursului de infracțiuni, aplicarea Codului penal din 1969 este mai favorabilă inculpatei Neacșu Beatrice Elena.
2. În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei în cazul inculpaților NEACȘU DANIEL și FRÎNCU ION din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 193 alin. (1) Cod penal în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969, instanța o consideră întemeiată din următoarele considerente.
Potrivit art. 75 lit. a) C.pen. 1969, constituie circumstanță agravantă săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună. Pentru reținerea acestei circumstanțe agravante, este necesar ca cel puțin trei persoane să acționeze concomitent.
În concret, instanța constată că inculpații Neacșu Daniel și Frîncu Ion au venit la locul unde inculpata Neacșu Beatrice Elena se afla, și anume în incinta centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, toți trei manifestând atât o atitudine violentă, cât și un comportament violent în același moment și în același loc. Conform situație de fapt reținute, persoanele care au asistat la săvârșirea infracțiunii au simțit un sentiment de panică, teamă ca starea de fapt să nu i-a aploare, reprimând totodată comportamentul celor trei inculpați.
Prin urmare, reținere circumstanței agravante legale, prevăzută de art. 75 lit. a) C.pen. 1969, a săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice de trei sau mai multe persoane împreună, este întemeiată.
Instanța urmează să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei în cazul inculpațiilor NEACȘU DANIEL și FRÎNCU ION din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 193 alin. (1) Cod penal în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice cu reținerea circumstanței agravante legale a săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane, prevăzută de art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969.
Referitor la stabilirea legii penale mai favorabile în cazul inculpațiilor NEACȘU DANIEL și FRÎNCU ION, instanța constată următoarele:
Sub imperiul vechiului Cod penal, analizând modalitatea de incriminare, faptele reținute în sarcina inculpaților, întrunesc elementele constitutive:
– ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 1 la 5 ani.
– ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Conform art. 63 alin. (3) teza a II a din Codul penal 1969, când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special al amenzii este de 500 lei și maximul special de 30.000 lei.
Potrivit Codului penal în vigoare, analizând modalitatea de incriminare, faptele reținute în sarcina inculpatei, întrunesc elementele constitutive:
– ale infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 371 din Codul penal, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
– ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 alin. (2) din Codul penal, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amenda. Conform art. 61 alin. (4) lit. c) din Codul penal, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani, iar la art. 61 alin. (2) din Codul penal, se arată că suma corespunzătoare unei zile amnedă care se înmulțește cu numărul zilelor amnedă, este cuprinsă între 10 lei și 500 lei. În concret, minimul special al amenzii este de 1.800 lei, iar maximul special este de 150.000 lei.
De asemenea, acestea au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni, la stabilirea legii penale mai favorabile urmând a se avea în vedere, pe lângă conținutul infracțiunii, existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, sancțiunea aplicabilă (natura și limitele acesteia), și modul de sancționare a concursului de infracțiuni în contextul celor două acte normative.
În concret, având în vedere criteriile de individualizare aplicate atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât și pentru stabilirea cuantumului acesteia, instanța urmează să se orienteze către stabilirea pedeapsa amenzii pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe. Astfel cum anterior s-a menționat, în contextul vechiului Codul penal, limitele speciale ale pedepsei amenzii sunt substanțial mai mici decât limitele prevăzute de Codul penal actual.
De asemenea, în privința sancționării concursului de infracțiuni, Codul penal actual impune aplicarea unui spor fix, în timp ce atât aplicarea, cât și cuantumul sporului sunt lăsate la altitudinea instanței de judecată, potrivit vechiului Cod penal.
În aceste împrejurări, deși pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, Codul penal actual prevede limite de pedeapsă a închisorii mai mici decât limitele speciale stabilite de vechiul Codul penal, raportat la ansamblul pedepselor ce urmează a fi stabilite pentru toate infracțiunile reținute în sarcina inculpaților și la modalitatea de sancționarea a concursului de infracțiuni, aplicarea Codului penal din 1969 este mai favorabilă inculpaților Neacșu Daniel și Frîncu Ion.
IV. ÎNCADRAREA JURIDICĂ
1.
1.1. În drept, fapta inculpatei NEACȘU BEATRICE ELENA care la data de 27.04.2013, în timp ce se afla pe galeria centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, le-a adresat părților civile Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia cuvinte jignitoare, injurii și amenințări de natură să le alarmeze, spunându-le că le va tăia capetele, că nu știu ei cu cine s-au pus, și exercitând atât acte de instigare asupra inculpatului Neacșu Daniel pentru producerea scandalului public, cât și provocând prin propria sa manifestare agresivă, împreună cu inculpații Neacșu Daniel și Frîncu Ion, scandal public și aducând atingere bunelor moravuri, ca urmare a strângerii la fața locului a unui număr foarte mare de persoane care s-au arătat indignate și revoltate de atitudinea violentă a inculpatei, întrunește elementele constitutive a trei infracțiuni de amenințare, fapte prevăzute de art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969, și ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal 1969 și a art. 5 alin. (1) Codul penal.
În ceea ce privește săvârșirea celor trei infracțiuni de amenințare prevăzute de art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969, sub aspectul laturii obiective, instanța reține că elementul material al acestora constă în acțiunea de intimidare a unei persoane, directă sau indirectă, explicită sau implicită, prin orice mijloace, că, în viitorul apropiat, va fi săvârșită o infracțiune, împotriva sa.
Inculpata Neacșu Beatrice Elena, aflată pe galeria centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, le-a spus celor trei părți civile ,,că le va tăia capetele, că nu știu ei cu cine s-au pus”. Astfel, acțiunea de intimidare a fost exercitată în mod direct și explicit către cele trei părți civile, pe cale orală. Inculpata Neacșu Beatrice Elena i-a amenințat pe aceștia că, în viitor, se va săvârși o infracțiune cu privire la viața acestora.
Pentru a se reține existența infracțiunii, acțiunea de intimidare trebuie să fie susceptibilă de a produce o temere serioasă pentru persoana amenințată, de natură să o alarmeze, însă nu este necesar ca această stare să se producă efectiv.
În concret, având în vedere obiectul juridic special constând în viața persoanei, drept absolut, opozabil erga omnes, fiind unul dintre cele mai importante drepturi ale omului, atunci când acesta este vizat de săvârșirea unei infracțiuni, în mod iminent se produce o temere serioasă. Existența temerii produsă părților civile: Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia, este întărită și de faptul că, după primul incident petrecut la raionul de produse congelate, inculpata nu încercat aplanarea acelui conflict, ci, după un interval scurt de timp, aceasta a amplificat, prin atitudinea sa violentă, situația creată.
Instanța reține că amenințarea săvârșită a fost de natură să le alarmeze pe cele trei părți civile, aspect confirmat și prin faptul că partea civilă Alupei Mihai a solicitat ajutorul organelor abilitate, la ora 20:20, efectuând un prim apel la numărul unic pentru apeluri de urgență 112, în care a comunicat că că există o altercație între acesta și altă persoană care l-a amenințat.
De asemenea, răul cu care se amenință trebuie să fie injust și să se producă în viitorul apropiat. În cazul dedus judecății, condiția ca răul să fie injust este îndeplinită. Astfel cum anterior s-a menționat, dreptul la viață este un drept opozabil erga omnes, toți membrii societății fiind obligați să-l respecte și să se abțină de la orice acțiune care ar aduce atingere ori ar pune în pericol această valoare socială supremă.
În ceea ce privește condiția ca răul cu care se amenință să se producă în viitorul apropiat, instanța constată că inculpata Neacșu Beatrice Elena a amenințat părțile civile că le va tăia capetele, acțiunea concretă de amenințare, nefăcând referire la o activitate ipotetică, ci s-a precizat în mod efectiv că aceasta urmează să aibă loc.
Urmarea imediată a celor trei infracțiuni de amenințare constă în starea de pericol pentru libertatea psihică a celor trei părților civile, stare de pericol produsă, având în vedere valoarea socială la care s-a făcut referire prin acțiunea de amenințare și temerea produsă persoanelor vizate de săvârșirea în viitor a infracțiunilor de omor.
Această urmare imediată este rezultatul efectiv al acțiunii inculpatei de amenințare, legătura de cauzalitate fiind realizată.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata Neacșu Beatrice Elena a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul penal 1969, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. Intenția directă a inculpatei rezultă din modul de comitere a celor trei infracțiuni, aceasta spunându-le în mod direct și explicit părților civile că urmează să se săvârșească o infracțiune împotriva vieții acestora.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969, instanța reține că aceasta constă în săvârșirea, în public, de acte sau gesturi, proferarea unor cuvinte ori experesii sau orice alte manifestări, prin care să se fi adus atingere bunelor moravuri ori să se fi produs scandal public.
În cazul de față, elementul material constă în faptul că, inculpata Neacșu Beatrice Elena, în data de 27.04.2013, în timp ce se afla în incinta centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, în intervalul orar 20:00-20:30, a folosit cuvinte jignitoare, injurii și amenințări la adresa părților civile.
Potrivit art. 152 lit.b) din Codul penal 1969, fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane. Astfel, centrul comercial ,,Afi Palace Cotroceni” îndeplinește condiția de loc accesibil publicului, iar la momentul săvârșirii faptei, așa cum s-a reținut la prezentarea situației de fapt, s-a strâns un numă mare de persoane, astfel încât se poate concluziona că fapta a fost comisă în public.
Urmarea imediată este reprezentată de starea de pericol pentru conviețuirea socială. Aceasta s-a produs în cauză, existând un scandal public și a fost adusă atingere bunelor moravuri. Astfel, din situația de fapt expusă anterior, rezultă că la locului incidentului s-a creat o atmosferă de haos, în care puteau fi auzite strigăte, țipete, înjurături, amenințări, s-au adunat mai multe persoane care asistau la incident. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată există, întrucât, astfel cum rezultă din situația de fapt, la fața locului s-au adunat mai multe persoane datorită agitației create de altercația persoanelor implicate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) Codul penal 1969, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerea lui prin săvârșirea faptei. Astfel, deși inculpata le-a adresat cuvinte jignitoare, injurii și amenințări doar părților civile, aceasta a prevăzut că prin desfășurarea unei altercației de asemenea proporții într-un loc accesibil public, respectiv în incinta centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, va fi tulburată ordinea și liniștea publică, rezultat pe care, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerea lui.
Cu privire la participația penală, instanța reține că inculpata Neacșu Beatrice Elena a desfășurat acte de instigare a inculpatului Neacșu Daniel la săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. Astfel, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 25 din Codul penal 1969, inculpata Neacșu Beatrice Elena l-a determinat, cu intenție indirectă, pe inculpatul Neacșu Daniel la săvârșirea acestei infracțiuni, înainte ca acesta din urmă să fi decis să săvârșească fapta și să fi început executarea activității infracționale. În concret, prin acțiune sa de a-l contacta telefonic pe inculpatul Neacșu Daniel, în mod insistent, și solicitându-i ajutorul, arătând în mod mincinos că aceasta este victima cuvintelor jignitoare, amenințărilor și chiar a unor acte de violență, inculpata Neacșu Beatrice Elena a contribuit în mod determinant la venirea inculpatului Neacșu Daniel la locul producerii faptelor și la săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Cu toate acestea, inculpata Neacșu Beatrice Elena a participat alături de inculpatul Neacșu Daniel la săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, astfel încât actele de instigare sunt absorbite în autorat, urmând ca în sarcina sa să fie reținută comiterea infracțiunii în calitate de autor.
Referitor la pluralitatea de infracțiuni, inculpata Neacșu Beatrice Elena a săvârșit cele trei infracțiuni de amenințare și infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, în concurs ideal.
Astfel, potrivit art. 33 lit. b) din Codul penal 1969, concursul ideal de infracțiuni reprezintă situația în care o persoană a săvârșit o singură acțiune, iar datorită împrejurărilor în care a avut loc și a urmărilor pe care le-a produs sunt întrunite elementele constitutive ale mai multor infracțiuni.
În fapt, inculpata Neacșu Beatrice Elena, prin acțiunea sa, desfășurată în complexul comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, prin care a spus ,,că le va tăia capetele”, aceasta a făcut referire, în mod expres la cele trei părți civile: Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia. Prin urmare, fiind lezate, prin aceeași acțiune de amenințare, trei valori sociale privitoare la libertatea psihică, a trei subiecți pasivi diferiți, sunt întrunite elementele constitutive a trei infracțiuni de amenințare.
Totodată, acțiunea de amenințare exercitată de către inculpata Neacșu Beatrice Elena a fost săvârșită în public, astfel cum anterior s-a reținut, urmarea imediată a acestei acțiuni constând și în lezarea valorilor sociale referitoare la conviețuirea socială.
Având în vedere îndeplinirea condițiilor existenței concursului ideal de infracțiuni, și anume au fost săvârșite patru infracțiuni, de aceeași persoană în calitate de autor, înainte de a intervenii pronunțarea unei hotărâri definitive pentru vreuna dintre ele și nu există nicio cauză de exercitare a acțiunii penale, instanța constată săvârșirea, de către inculpata Neacșu Beatrice Elena, a trei infracțiuni de amenințare și a unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, în concurs ideal.
1.2. În drept, fapta inculpatei NEACȘU BEATRICE ELENA care la data de 27.04.2013, în timp ce se afla în incinta centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni” , a lovit-o cu palmele peste față pe partea civiă Alupei Andreea Emilia, iar apoi a lovit-o pe partea civilă Alupei Alina Emilia, producând-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (1) din Codul penal 1969 și ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal 1969 și a art. 5 alin. (1) din Codul penal.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (1) din Codul penal 1969, săvârșită împotriva părții civile Alupei Andreea Emilia, elementul material al infracțiunii de lovire sau alte violențe constă în acțiunea de lovire de către inculpată a părții civile Alupei Andreea Emilia cu palmele peste față.
Urmarea imediată constă în producerea unor suferințe fizice persoanei vătămate.
Legătura de cauzalitate dintre săvârșirea faptei care constituie elementul material al infracțiunii și producerea urmării imediate există și este pe deplin dovedită prin ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum rezultă din declarațiile inculpatei date în fața instanței de judecată, precum și în declarația dată în cursul urmăririi penale. Acestă împrejurare este susținută și de minora Alupei Andreea Emilia și de partea civilă Alupei Alina Emilia, precum și de către martora Iftodi Diana Larisa.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata Neacșu Beatrice Elena a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul penal 1969, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. Intenția directă rezultă din declarația inculpatei prin care arată că ,,i-a dat o plamă părții civile Alupei Andreea Emilia, întrucât îi adresa injurii”.
Raportat la infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, săvârșită împotriva părții civile Alupei Alina Emilia, instanța reține că elementul material al acestei infracțiuni este reprezentat de acțiunea de lovire a persoanei vătămate.
Urmarea imediată a infracțiunii constă în cauzarea unor leziuni traumatice părții civile Alupei Alina Emilia ce au necesitat pentru vindecare aproximativ 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de certificatul medico-legal precum și de celelalte mijloace de probă administrate, din care a rezultat faptul că între acțiunea de lovire și leziunile traumatice există legătură directă de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauză sau condiție care ar fi putut să întrerupă lanțul cauzal.
În ceea ce privește latura subiectivă, instanța apreciază că inculpata a acționat în forma intenției directe prevăzute de art. art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul penal 1969, acesta prevăzând rezultatul vătămător pe care îl va avea acțiune sa și urmărind producerea unei leziuni persoanei vătămate.
Cu privire la pluralitatea de infracțiuni, inculpata Neacșu Beatrice Elena a săvârșit toate cele șase infracțiuni reținute în sarcina sa, în concurs real.
Potrivit art. 33 lit. a) din Codul penal 1969, concursul real de infracțiuni reprezintă situația în care o persoană a săvârșit două sau mai multe infracțiuni, fiecare printr-o acțiune distinctă, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.
În fapt, condițiile existenței concursului real de infracțiuni sunt îndeplinite: au fost săvârșite șase infracțiuni, de aceeași persoană în calitate de autor, înainte de a interveni pronunțarea unei hotărâri definitive pentru vreuna dintre ele și nu există nicio cauză de exercitare a acțiunii penale.
În baza acestor considerente, instanța reține că inculpata a săvârșit un număr de șase infracțiuni, în concurs real, și anume: trei infracțiuni de amenințare, fapte prevăzute de art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969 și o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal 1969, o infracțiune de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (1) din Codul penal 1969 și o infracțiune de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal 1969 și a art. 5 alin. (1) din Codul penal.
2.
2.1 În drept, fapta inculpatului NEACȘU DANIEL care, împreună cu inculpații Neacșu Beatrice Elena și Frîncu Ion, în data de 27.04.2013, în jurul orei 20:30, în timp ce se aflau în incinta centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, prin atitudinea violentă au provocat scandal public, aducând atingere bunelor moravuri, având în vedere că la fața locului s-a adunat un număr mare de persoane care s-au arătat indignate, revoltate și speriate de situația creată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969 și a art. 5 alin. (1) din Codul penal.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969, instanța reține că elementul material constă în săvârșirea, în public, de acte sau gesturi, proferarea de cuvinte ori expresii sau dedarea la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public sau se tulbură, în orice alt mod, liniștea publică.
Acțiunea inculpatului Neacșu Daniel care, împreună cu inculpații Neacșu Beatrice Elena și Frîncu Ion, a exercitat o acțiune violentă asupra părții civile Alupei Mihai, în interiorul centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, provocând scandal public și tulburând ordinea și liniștea publică, realizează elementul material al infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare ordinii și liniștii publice.
Potrivit art. 152 lit.b) din Codul penal 1969, fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane. Astfel, centrul comercial ,,Afi Palace Cotroceni” îndeplinește condiția de loc accesibil publicului, iar la momentul săvârșirii faptei, așa cum s-a reținut la prezentarea situației de fapt, s-a strâns un numă mare de persoane, astfel încât se poate concluziona că fapta a fost comisă în public.
Urmarea imediată constă în tulburarea ordinii și liniștii publice, urmare care s-a produs și în cauză. Astfel, din situația de fapt expusă anterior, rezultă că la locului incidentului s-a creat o atmosferă de haos, în care puteau fi auzite strigăte, țipete, înjurături, amenințări, s-au adunat mai multe persoane care asistau la incident și s-au arătat indignare și revolatate de faptul că astfel de fapte sunt săvârșite într-un loc public. De asemenea, persoanele aflate la locul săvârșirii infracțiunii au resimțit un sentiment de teamă și panică, fapt care le-a determinat să nu intervină în aplanarea conflictului.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată există, întrucât, astfel cum rezultă din situația de fapt, la fața locului s-au adunat mai multe persoane datorită agitației create în urma altercației, atitudinea violentă a inculpaților fiind principala cauză a tulburării relațiilor privind conviețuirea socială.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) Codul penal 1969, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerea lui prin săvârșirea faptei. Astfel, deși acțiunea violentă a inculpatului a fost îndreptată către partea civilă Alupei Mihai, aceasta a prevăzut că prin desfășurarea unei altercației de asemenea proporții într-un loc accesibil public, respectiv în incinta centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, va fi tulburată ordinea și liniștea publică, rezultat pe care, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerea lui.
2.2. În drept, fapta inculpatului NEACȘU DANIEL care, împreună cu inculpatul Frîncu Ion, în data de 27.04.2013, în jurul orei 20:30, în timp ce se aflau în incinta centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, a lovit-o pe partea civilă Alupei Mihai cu pumnii și picoarele, provocându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, instanța reține că elementul material al acestei infracțiuni este reprezentat de acțiunea de lovire cu pumnii și picioarele a părții civile Alupei Mihai.
Urmarea imediată a infracțiunii constă cauzarea unor leziuni traumatice părții civile Alupei Mihai ce au necesitat pentru vindecare aproximativ 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de certificatul medico-legal precum și de celelalte mijloace de probă administrate, din care a rezultat faptul că între acțiunea de lovire și leziunile traumatice există legătură directă de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauză sau condiție care ar fi putut să întrerupă lanțul cauzal.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul Neacșu Daniel a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul penal 1969, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea unor leziuni traumatice prin săvârșirea acțiunii de lovire cu pumnii și picioarele.
Cu privire la pluralitatea de infracțiuni, inculpatul Neacșu Daniel a săvârșit două infracțiuni, în concurs real.
Potrivit art. 33 lit. a) din Codul penal 1969, concursul real de infracțiuni reprezintă situația în care o persoană a săvârșit două sau mai multe infracțiuni, fiecare printr-o acțiune distinctă, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.
În fapt, condițiile existenței concursului real de infracțiuni sunt îndeplinite: au fost săvârșite două infracțiuni, de aceeași persoană în calitate de autor, înainte de a intervenii pronunțarea unei hotărâri definitive pentru vreuna dintre ele și nu există nicio cauză de exercitare a acțiunii penale.
În baza acestor considerente, instanța reține că inculpatul Neacșu Daniel a săvârșit două infracțiuni, în concurs real, și anume: o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969 și o infracțiune de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, aflate în concurs real, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal 1969 și a art. 5 alin. (1) din Codul penal.
3.
3.1. În drept, fapta inculpatului FRÎNCU ION care, împreună cu inculpații Neacșu Daniel și Neacșu Beatrice Elena, în data de 27.04.2013, în jurul orei 20:30, în timp ce se aflau în incinta centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, prin atitudinea violentă au provocat scandal public, aducând atingere bunelor moravuri, având în vedere că la fața locului s-a adunat un număr mare de persoane care s-au arătat indignate, revoltate și speriate de situația creată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969, instanța reține că elementul material constă în săvârșirea, în public, de acte sau gesturi, proferarea de cuvinte ori expresii sau dedarea la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public sau se tulbură, în orice alt mod, liniștea publică.
Acțiunea inculpatului Frîncu Ion care, împreună cu inculpații Neacșu Beatrice Elena și Neacșu Daniel, a exercitat o acțiune violentă asupra părții civile Alupei Mihai, în interiorul centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, provocând scandal public și tulburând ordinea și liniștea publică, realizează elementul material al infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare ordinii și liniștii publice.
Potrivit art. 152 lit.b) din Codul penal 1969, fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane. Astfel, centrul comercial ,,Afi Palace Cotroceni” îndeplinește condiția de loc accesibil publicului, iar la momentul săvârșirii faptei, așa cum s-a reținut la prezentarea situației de fapt, s-a strâns un numă mare de persoane, astfel încât se poate concluziona că fapta a fost comisă în public.
Urmarea imediată constă în tulburarea ordinii și liniștii publice, urmare care s-a produs și în cauză. Astfel, din situația de fapt expusă anterior, rezultă că la locului incidentului s-a creat o atmosferă de haos, în care puteau fi auzite strigăte, țipete, înjurături, amenințări, s-au adunat mai multe persoane care asistau la incident și s-au arătat indignare și revolatate de faptul că astfel de fapte sunt săvârșite într-un loc public. De asemenea, persoanele aflate la locul săvârșirii infracțiunii au resimțit un sentiment de teamă și panică, fapt care le-a determinat să nu intervină în aplanarea conflictului.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată există, întrucât, astfel cum rezultă din situația de fapt, la fața locului s-au adunat mai multe persoane datorită agitației create în urma altercației, atitudinea violentă a inculpaților fiind principala cauză a tulburării relaților privind conviețuirea socială.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) Codul penal 1969, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerea lui prin săvârșirea faptei. Astfel, deși acțiunea violentă a inculpatului a fost îndreptată către partea civilă Alupei Mihai, aceasta a prevăzut că prin desfășurarea unei altercației de asemenea proporții într-un loc accesibil public, respectiv în incinta centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, va fi tulburată ordinea și liniștea publică, rezultat pe care, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerea lui.
3.2. În drept, fapta inculpatului FRÎNCU ION care, împreună cu inculpatul Neacșu Daniel, în data de 27.04.2013, în jurul orei 20:30, în timp ce se aflau în incinta centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, a lovit-o pe partea civilă Alupei Mihai cu pumnii și picoarele, provocându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, instanța reține că elementul material al acestei infracțiuni este reprezentat de acțiunea de lovire cu pumnii și picioarele a părții civile Alupei Mihai.
Urmarea imediată a infracțiunii constă cauzarea unor leziuni traumatice părții civile Alupei Mihai ce au necesitat pentru vindecare aproximativ 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de certificatul medico-legal precum și de celelalte mijloace de probă administrate, din care a rezultat faptul că între acțiunea de lovire și leziunile traumatice există legătură directă de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauză sau condiție care ar fi putut să întrerupă lanțul cauzal.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul Frîncu Ion a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul penal 1969, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea unor leziuni traumatice prin săvârșirea acțiunii de lovire cu pumnii și picioarele.
Cu privire la pluralitatea de infracțiuni, inculpatul Frîncu Ion a săvârșit două infracțiuni, în concurs real.
Potrivit art. 33 lit. a) din Codul penal 1969, concursul real de infracțiuni reprezintă situația în care o persoană a săvârșit două sau mai multe infracțiuni, fiecare printr-o acțiune distinctă, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.
În fapt, condițiile existenței concursului real de infracțiuni sunt îndeplinite: au fost săvârșite două infracțiuni, de aceeași persoană în calitate de autor, înainte de a intervenii pronunțarea unei hotărâri definitive pentru vreuna dintre ele și nu există nicio cauză de exercitare a acțiunii penale.
În baza acestor considerente, instanța reține că inculpatul Frîncu Ion a săvârșit două infracțiuni, în concurs real, și anume: o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969 și o infracțiune de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, aflate în concurs real, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal 1969 și a art. 5 alin. (1) din Codul penal.
V. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI ȘI A MODALITĂȚII DE EXECUTARE
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. prevederile art.72 alin. (1) C.pen. de la 1969, potrivit cărora la stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
1. Cu privire la inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA, instanța reține că aceasta a săvârșit un numar de șase infracțiuni în timp ce se afla în incinta centrului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, în intervalul orar 20:00-20:30. Deși după incidentul produs la raionul de produse congelate, părțile implicate s-au îndepărtat, încercând aplanarea conflictului, inculpata Neacșu Beatrice Elena a persistat în atitudinea sa violentă.
Împrejurările comiterii infracțiunilor sunt de natură să agraveze periculozitatea inculpatei. Astfel, aceste infracțiuni au fost săvârșite în public, într-un centru comercial și într-un interval orar în care acesta este intens vizitat. De asemenea, se are în vedere frecventarea în mod obișnuit a locului săvârșirii faptei, mediu în care se impune cu necesitate respectarea tuturor valorilor sociale.
Inculpata a săvârșit trei infracțiuni de amenințare, fără a da importanță faptului că zona în care se află este intens circulată. Totodată, aceste infracțiuni au făcut referire expresă la viața părților civile, acest aspect atrăgând reținerea gravității sporite a infracțiunilor.
Atitudinea violentă nu a constat numai în folosirea cuvintelor jignitoare, a injuriilor, tipetelor și a amenințărilor. Inculpata a exercitat acțiuni de lovire a două dintre părțile civile în aceleași condiții arătate anterior. Deși se afla înconjurată de persoane, aceasta nu s-a sfiit să agreseze fizic minora Alupei Andreea Emilia, dar și pe mama acesteia Alupei Alina Emilia, aspect care confirmă periculozitatea inculpatei.
Acțiunile sale au fost reprobate de către persoanele strânse la fața locului. Manifestarea inculpatei a tras atenția persoanelor din jur în mod negativ, acestea fiind indignate și revoltate de situația creată de către inculpată. Totodată teama produsă de atitudinea sa violentă și panica instaurată contribuie la reținerea în sarcina inculpatei a unei stări de pericol ridicate.
Totodată, la individualizarea judiciară a pedepsei, se are în vedere și faptul că inculpata a exercitat acte de instigare asupra inculpatului Neacșu Daniel pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, acestea fiind suficiente în opinia instanței pentru a reține amploarea activității ilicite.
Raportat la împrejurările săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, instanța, la individualizarea pedepsei are în vedere prevederile art. 75 alin. (1) lit. a) din C.pen. 1969, prin care se arată că săvârșirea infracțiunii de trei sau mai multe persoane împreună, constituie circumstanță agravantă.
În concret, inculpata Neacșu Beatrice Elena a săvârșit infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice împreună cu inculpații Neacșu Daniel și Frîncu Ion. Aceasta a participat în mod concomitent cu ceilalți doi inculpați la lezarea valorilor sociale privind conviețuirea socială. Prin atitudinea sa violentă, a contibuit în mod activ la agravarea consecințelor infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, legiuitorul prevăzând caracterul agravant al comiterii faptei în astfel de circumstanțe.
Prin infracțiunile săvârșite au fost lezate mai multe valori sociale. Sub acest aspect, se are în vedere că prin amenințarea exercitată au fost vizate trei presoane vătămate, rezultând în acest mod că s-a adus atingere, în mod repetat, obiectului juridic special reprezentat de valorile sociale referitoare la libertatea psihică a persoanei. De asemenea, instanța reține că subiectul pasiv al uneia dintre aceste infracțiuni de amneințare este o persoană minoră, ca de altfel și în cazul uneia dintre infracțiunile de lovire. Totodată amenințările au fost săvârșite în mod injust și caracterizate de o gravitate mărită.
Valoarea socială privitoare la conviețuirea socială și valoarea socială privitoare la integritatea fizică au fost, de asemenea, vătămate.
Faptul că în cazul minorei Alupei Andreea Emilia nu au fost necesare zile de îngrijiri medicale, iar în cazul părții civile Alupei Alina Emilia s-a stabilit un număr redus de zile de îngrijiri medicale, nu este de natură să diminueze gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea inculpatei, având în vedere împrejurările și modul de comitere al acestora.
În ceea ce privește persoana inculpatei Neacșu Beatrice Elena, instanța reține că aceasta este în vârstă de 22 de ani, este căsătorită și nu are copii.
Pe parcursul întregului proces penal a avut o atitudine nesinceră și oscilantă cu privire la prezentarea situației de fapt. Din declarațiile sale, se reține că a încercat disimularea realității, prin prezentarea unor fapte și împrejurări neadevărate, îngreunând în acest mod desfășurarea procesului penal. Prezentarea faptelor neadevărate au vizat inclusiv aspecte nerelevante în prezenta cauză, contrazise prin celelalte declarații date în cursul procesului, credibilitatea acesteia fiind în mod evident afectată. Prin conduita inculpatei în timpul procesului penal, instanța reține că aceasta a fost de rea-credință, încercând inducerea în eroare a organelor judiciare.
Din fișa de cazier a inculpatei, rezultă că aceasta nu are antecedente penale.
Infracțiunile de amenințare, fapte prevăzute de art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969, reținute în sarcina inculpatei, sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.
Conform art. 63 alin. (3) teza I din Codul penal 1969, când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 lei și maximul special de 15.000 lei.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969, este închisoarea de la 1 la 5 ani.
Infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (1) din Codul penal 1969, reținută în sarcina inculpatei, este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 1 lună la 3 luni sau amenda.
Conform art. 63 alin. (3) teza I din Codul penal 1969, când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 lei și maximul special de 15.000 lei.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Conform art. 63 alin. (3) teza a II a din Codul penal 1969, când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special al amenzii este de 500 lei și maximul special de 30.000 lei.
În raport cu cele menționate anterior privitoare respectiv natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei și persoana inculpatei Neacșu Beatrice Elena:
1.1. Cu privire la infracțiunea de amenințare săvârșită împotriva părții civile Alupei Mihai, în baza art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal, instanța va condamna pe inculpata Neacșu Beatrice Elena la pedeapsa de 6.000 lei amendă, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
1.2. Cu privire la infracțiunea de amenințare săvârșită împotriva părții civile Alupei Alina Emilia, în baza art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal, instanța va condamna pe inculpata Neacșu Beatrice Elena la pedeapsa de 6.000 lei amendă, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
1.3. Cu privire la infracțiunea de amenințare săvârșită împotriva părții civile Alupei Andreea Emilia, în baza art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal, instanța va condamna pe inculpata Neacșu Beatrice Elena la pedeapsa de 6.000 lei amendă, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
1.4. Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, în baza art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969 și a art. 5 alin. (1) din Codul penal, instanța va condamna pe inculpata Neacșu Beatrice Elena la pedeapsa de 1 an închisoare, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, la stabilirea acestora, instanța va avea în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c. Marii Britanii și Sabou și Pârcălab c. României) conform căreia exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate, precum și Decizia LCCIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) (teza I)- lit. c) Codul penal 1969 nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.(3) Codul penal 1969, respectiv respectiv natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei și persoana infractorului.
Față de aceste criterii, analizate anterior în cadrul individualizării pedepsei principale, instanța apreciază că inculpata a avut o atitudine de ignorare a valorilor protejate de legea penală, respectiv normele de conviețuire socială, astfel că aceasta este nedemnă pentru a exercita drepturile prevăzute de art. 64 alin.(1) lit.a) teza a II a și b) din Codul penal 1969, astfel încât în baza art. 71 din Codul penal 1969, va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin.(1) lit.a) teza a II a și b) din Codul penal 1969, respectiv a dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
1.5. Cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe săvârșită împotriva părții civile Alupei Andreea Emilia, în baza art. 180 alin. (1) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal, instanța va condamna pe inculpata Neacșu Beatrice Elena la pedeapsa de 8.000 lei amendă, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
1.6. Cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe săvârșită împotriva părții civile Alupei Alina Emilia, în baza art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal, instanța va condamna pe inculpata Neacșu Beatrice Elena la pedeapsa de 10.000 lei amendă, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Sancționarea concursului de infracțiuni. Astfel cum s-a reținut anterior, inculpata Neacșu Beatrice Elena a săvârșit infracțiunile deduse judecății în concurs.
Având în vedere faptul că pentru infracțiunile săvârșite, s-a stabilit atât o pedeapsă cu închisoarea, cât și pedepse cu amenda, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit.e) raportat la lit. c) din Codul penal 1969, astfel:
În temeiul art. 34 alin. (1) lit.e) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal, va contopi trei pedepse 6.000 lei amendă, aplicate pentru săvârșirea a trei infracțiuni de amenințare, prevăzute de art. art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969; o pedeapsă de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969, o pedeapsă de 8.000 lei amendă, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (1) din Codul penal 1969 și o pedeapsă de 10.000 lei amendă, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, urmând să se aplice pedeapsa închisorii de 1 an, la care se adaugă amenda, potrivit dispoziției de la lit.c).
Conform art. 34 alin. (1) lit.c) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal, instanța va aplica pedeapsa amenzii cea mai mare de 10.000 lei amendă, la care se adaugă un spor de 10.000 lei, mai mic decât jumătate din maximul special de 30.000 lei, în final inculpata Neacșu Beatrice Elena urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și 20.000 lei amendă.
În baza art. 71 alin. (1) Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal, va aplica inculpatei, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.pen. din 1969, respectiv a dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, care se va executa de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare până la momentul executării integrale a pedepsei ori până când aceasta este considerată ca executată.
În ceea ce privește sporul de pedeapsă de 10.000 lei amendă, aplicat în baza art. 34 alin. (1) lit.e) raportat la lit. c) din Codul penal 1969, instanța are în vedere numărul mare de infracțiuni săvârșite de către inculpata Neacșu Beatrice Elena, și anume șase infracțiuni.
De asemenea, se reține stăruința și dezinhibiția pentru exercitarea acțiunii de amenințare cu privire la trei subiecți pasivi. Totodată, activitatea ilicită a acesteia nu a constat numai în lezarea valorilor sociale privitoare la libertatea psihică a persoanei, ci a exercitat și acte de violență fizică. Astfel, în sarcina inculpatei s-au reținut două infracțiuni de lovire sau alte violențe, în acest sens fiind avută în vedere atât frecvența infracțiunilor, cât și natura acestora.
Prin activitatea sa, inculpata a adus atingere valorilor sociale privitoare la conviețuirea socială. Prin urmare, cele șase infracțiuni reținute în sarcina sa au fost săvârșite într-un interval foarte mic de timp, de aproximativ 30 de minute, sporul de 10.000 lei amendă fiind considerat îndestulător.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța va dispune executarea de către inculpata Neacșu Beatrice Elena a pedepsei de 1 an închisoare în regim de detenție, aceasta fiind obligată la plata amenzii penale în cuantum total de 20.000 lei, raportat la gravitatea și frecvența infracțiunilor săvârșite și la periculozitatea acesteia reținute pe baza analizei anterioare.
2. Cu privire la inculpatul NEACȘU DANIEL, instanța reține că acesta a venit la locul producerii faptelor, la insistențele inculpatei Neacșu Beatrice Elena, însă atitudinea sa violentă a contribuit la sporirea pericolului social, urmare imediată a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în concurs. Astfel, în data de 27.04.2013, în incinta complexului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, inculpatul a exercitat acte de violență fizică asupra părții civile Alupei Mihai. De asemenea, prin atitudinea sa violentă, a adus atingere bunelor moravuri și a produs scandal public, la locul săvârșirii faptelor fiind strânsă foarte multă lume care asista la ceea ce se petrecea, situația devenind foarte tensionată.
Împrejurările comiterii infracțiunilor sunt de natură să agraveze periculozitatea inculpatului. Astfel, aceste infracțiuni au fost săvârșite în public, într-un centru comercial și într-un interval orar în care acesta este intens vizitat. De asemenea, se are în vedere frecventarea în mod obișnuit a locului săvârșirii faptei, mediu în care se impune cu necesitate respectarea tuturor valorilor sociale.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de lovire sau alte violențe, prin agresarea părții civile Alupei Mihai care era înconjurat de alte persoane. Astfel, rezultă că inculpatul nu a acordat importanță gravității agresiunilor fizice, acționând fără reținere chiar și într-un loc public, intens circulat. Lovirea părții civile cu pumnii și picioarele s-a produs în contextul în care acesta nu a ripostat violent, ci a încercat aplanarea conflictului prin refugierea sa în interiorul supermarketului ,,Real”. Totodată se reține, că agresiunea fizică a avut loc deși la locul faptei erau prezenți agenți de pază care au încercat îndepărtarea agresorilor, fapt care sporește periculozitatea infractorului.
Prin săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, inculpatul a adus atingere valorilor sociale privitoare la conviețuirea socială, în acest sens, persoanele aflate la locul producerii faptelor fiind revoltate că într-un loc public poate avea loc un asemenea scandal, iar niciunul dintre cumpărători nu a intervenit în apărarea părților civile, atitudinea acestora fiind motivată de sentimentul de frică resimțit.
Raportat la împrejurările săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, instanța, la individualizarea pedepsei are în vedere prevederile art. 75 alin. (1) lit. a) din C.pen. 1969, prin care se arată că săvârșirea infracțiunii de trei sau mai multe persoane împreună, constituie circumstanță agravantă.
În concret, inculpatul Neacșu Daniel a săvârșit infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice împreună cu inculpații Neacșu Beatrice Elena și Frîncu Ion. Aceasta a participat în mod concomitent cu ceilalți doi inculpați la lezarea valorilor sociale privind conviețuirea socială. Prin atitudinea sa violentă, a contribuit în mod activ la agravarea consecințelor infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, legiuitorul prevăzând caracterul agravant al comiterii faptei în astfel de circumstanțe.
De asemenea, s-a adus atingere și relațiilor sociale referitoare la integritatea fizică a persoanei, valori protejate și a căror atingere nu ar trebui produsă.
Prin acțiunile sale de lovire cu pumnii și picioarele, partea civilă Alupei Mihai a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare aproximativ 4-5 zile de îngrijiri medicale. Numărul redus al zilelor de îngrijiri medicale nu este de natură să diminueze gravitatea infracțiunii săvârșite, având în vedere contextul în care a fost săvârșită infracțiunea.
Referitor la persoana inculpatului Neacșu Daniel, instanța reține că acesta este în vârstă de 40 de ani, este căsătorit, având studii medii de 11 clase.
Acesta a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penale, în declarațiile sale existând numeroase contraziceri. Prin atitudinea sa a îngreunat desfășurarea procesului penal și stabilirea situației de fapt, încercând inducerea în eroare a organelor judiciare.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că în anul 2012 a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 193 alin. (1), art. 180 alin. (2) și art. 217 alin. (1) din Codul penal 1969. De asemenea, în anul 2006 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de acesta pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate și pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) din Codul penal 1969. Astfel, instanța reține caracterul periculos al inculpatului, deși a fost sancționat administrativ, sancțiunea aplicată nu și-a atins scopul, inculpatul neînțelegând gravitatea faptelor săvârșite. Totodată se constată săvârșirea unei infracțiuni de lovire sau alte violențe, aceasta fiind de aceeași natură cu una dintre infracțiunile deduse judecății.
Instanța reține că, prin ordonanța din data de 18.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, în dosarul nr. 10767/P/2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul Neacșu Daniel, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de șantaj în formă continuată, în concurs real, prevăzute de art. 207 alin. (1) și (2) din Codul penal, cu aplicarea art 35 alin. (1), toate cu aplicarea art 38 alin. (1) din Codul penal. Prin urmare, având în vedere punerea în mișcare a acțiunii penale, instanța reține existența probelor din care rezultă săvârșirea infracțiunilor în perioada în care prezentul proces penal se afla în desfășurare. Această împrejurare este de natură să evidențieze superficialitatea inculpatului cu privire la gravitatea faptelor penale și să confirme periculozitatea acestuia.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru sancționarea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969, este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Conform art. 63 alin. (3) teza a II a din Codul penal 1969, când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special al amenzii este de 500 lei și maximul special de 30.000 lei.
În raport cu cele menționate anterior privitoare respectiv natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei și persoana inculpatului Neacșu Daniel:
2.1. Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, în baza art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969 și a art. 5 alin. (1) din Codul penal, instanța va condamna pe inculpatul Neacșu Daniel la pedeapsa de 1 an închisoare, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
În baza art. 71 din Codul penal 1969, va aplica inculpatului pedepasa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din Codul penal 1969, respectiv a dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, instanța apreciind că inculpatul a avut o atitudine de ignorare a valorilor protejate de legea penală, respectiv normele de conviețuire socială, astfel că acesta este nedemn pentru a exercita aceste drepturi.
2.2. Cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe săvârșită împotriva părții civile Alupei Mihai, în baza art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal, instanța va condamna pe inculpatul Neacșu Daniel la pedeapsa de 12.000 lei amendă, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Sancționarea concursului de infracțiuni. Astfel cum s-a reținut anterior, inculpatul Neacșu Daniel a săvârșit infracțiunile deduse judecății în concurs.
Având în vedere faptul că pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, s-a stabilit atât o pedeapsă cu închisoarea, cât și o pedeapsă cu amenda, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit.d) din Codul penal 1969, astfel:
În temeiul art. 34 alin. (1) lit.e) din Codul penal 1969, cu aplicarea art.5 alin. (1) din Codul penal, va contopi pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969 cu pedeapsa de 12.000 lei amendă, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, urmând să se aplice pedeapsa închisorii de 1 an, la care se adaugă pedepsa amenzii, în totul, în final inculpatul Neacșu Daniel urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și 12.000 lei amendă.
În baza art. 71 alin. (1) Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal, va aplica inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.pen. din 1969, respectiv a dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, care se va executa de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare până la momentul executării integrale a pedepsei ori până când aceasta este considerată ca executată.
În ceea ce privește adăugarea pedepsei amenzii, în totul, pe lângă pedeapsa închisorii de 1 an închisoare, aplicat în baza art. 34 alin. (1) lit.d) din Codul penal 1969, instanța are în vedere numărul infracțiunilor aflate în concurs, săvârșite în aceleași condiții de loc și de timp, apreciind că este necesară aplicarea acesteia în cuantumul stabilit de instanță.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța va dispune executarea de către inculpatul Neacșu Daniel a pedepsei de 1 an închisoare în regim de detenție, acesta fiind obligat la plata amenzii penale în cuantum de 12.000 lei, raportat la gravitatea și frecvența infracțiunilor săvârșite și la periculozitatea acesteia reținute pe baza analizei anterioare.
3. Cu privire la inculpatul FRÎNCU ION, instanța reține că acesta a venit la locul săvârșirii infracțiunii, ca urmare a solicitării unei persoane apropiate, având o atitudine violentă de natură a confirma periculozitatea acestuia
Cele două infracțiuni reținute în sarcina sa au fost săvârșite în concurs, în același context ca și săvârșirea infracțiunilor de către inculpatul Neacșu Daniel. Astfel, în data de 27.04.2013, în incinta complexului comercial ,,Afi Palace Cotroceni”, inculpatul a exercitat acte de violență fizică asupra părții civile Alupei Mihai. De asemenea, prin atitudinea sa violentă, a adus atingere bunelor moravuri și a produs scandal public, la locul săvârșirii faptelor fiind strânsă foarte multă lume care asista la ceea ce se petrecea, situația devenind foarte tensionată.
Împrejurările comiterii infracțiunilor sunt de natură să agraveze periculozitatea inculpatului. Astfel, aceste infracțiuni au fost săvârșite în public, într-un centru comercial și într-un interval orar în care acesta este intens vizitat. De asemenea, se are în vedere frecventarea în mod obișnuit a locului săvârșirii faptei, mediu în care se impune cu necesitate respectarea tuturor valorilor sociale.
Inculpatul a lovit partea civilă cu pumnii și picioarele, fără a avea în vedere faptul că acesta este înconjurat de alte persoane. Astfel, rezultă că inculpatul nu a acordat importanță gravității agresiunilor fizice, acționând fără reținere chiar și într-un loc public, intens circulat. Lovirea părții civile cu pumnii și picioarele s-a produs în contextul în care acesta nu a ripostat violent, ci a încercat aplanarea conflictului prin refugierea sa în interiorul supermarketului ,,Real”. Totodată se reține, că agresiunea fizică a avut loc deși la locul faptei erau prezenți agenți de pază care au încercat îndepărtarea agresorilor, fapt care sporește periculozitatea infractorului.
Prin săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, inculpatul a adus atingere valorilor sociale privitoare la conviețuirea socială, în acest sens, persoanele aflate la locul producerii faptelor fiind revoltate că într-un loc public poate avea loc un asemenea scandal, iar niciunul dintre cumpărători nu a intervenit în apărarea părților civile, atitudinea acestora fiind motivată de sentimentul de frică resimțit.
Raportat la împrejurările săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, instanța, la individualizarea pedepsei are în vedere prevederile art. 75 alin. (1) lit. a) din C.pen. 1969, prin care se arată că săvârșirea infracțiunii de trei sau mai multe persoane împreună, constituie circumstanță agravantă.
În concret, inculpatul Frîncu Ion a săvârșit infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice împreună cu inculpații Neacșu Beatrice Elena și Neacșu Daniel. Aceasta a participat în mod concomitent cu ceilalți doi inculpați la lezarea valorilor sociale privind conviețuirea socială. Prin atitudinea sa violentă, a contribuit în mod activ la agravarea consecințelor infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, legiuitorul prevăzând caracterul agravant al comiterii faptei în astfel de circumstanțe.
De asemenea, s-a adus atingere și relațiilor sociale referitoare la integritatea fizică a persoanei, valori protejate și a căror atingere nu ar trebui produsă.
Prin acțiunile sale de lovire cu pumnii și picioarele, partea civilă Alupei Mihai a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare aproximativ 4-5 zile de îngrijiri medicale. Numărul redus al zilelor de îngrijiri medicale nu este de natură să diminueze gravitatea infracțiunii săvârșite, având în vedere contextul în care a fost săvârșită infracțiunea.
Referitor la persoana inculpatului Frîncu Ion, instanța reține că acesta este în vârstă de 30 de ani, nu este căsătorit și nu are copii.
Acesta a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penale. Deși a fost întrebat cu privire la faptele personale, acesta a declarat că nu poate spune cu certitudine modul concret în care l-a agresat pe Alupei Mihai. În acest fel, instanța reține că inculpatul nu a cooperat cu organele judiciare și nu a contribuit la stabilirea situației de fapt.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 173/10.09.2008, la 1 an închisoare pentru săvârșirea unor fapte cu privire la regimul circulației pe drumurile publice, precum și pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art 293 din Codul penal 1969. De asemenea, acesta a fost condamnat în Franța, în anul 2006, la 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, însă cu privire la aceste aspecte, instanța reține împlinirea termenului de reabilitare.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru sancționarea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969, este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Conform art. 63 alin. (3) teza a II a din Codul penal 1969, când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special al amenzii este de 500 lei și maximul special de 30.000 lei.
În raport cu cele menționate anterior privitoare respectiv natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei și persoana inculpatului Frîncu Ion:
3.1. Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, în baza art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969 și a art. 5 alin.(1) din Codul penal, instanța va condamna pe inculpatul Frîncu Ion la pedeapsa de 1 an închisoare, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
În baza art. 71 din Codul penal 1969, va aplica inculpatului pedepasa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din Codul penal 1969, respectiv a dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, instanța apreciind că inculpatul a avut o atitudine de ignorare a valorilor protejate de legea penală, respectiv normele de conviețuire socială, astfel că acesta este nedemn pentru a exercita aceste drepturi.
2.2. Cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe săvârșită împotriva părții civile Alupei Mihai, în baza art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal, instanța va condamna pe inculpatul Frîncu Ion la pedeapsa de 12.000 lei amendă, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Sancționarea concursului de infracțiuni. Astfel cum s-a reținut anterior, inculpatul Frîncu Ion a săvârșit infracțiunile deduse judecății în concurs.
Având în vedere faptul că pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, s-a stabilit atât o pedeapsă cu închisoarea, cât și o pedeapsă cu amenda, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit.d) din Codul penal 1969, astfel:
În temeiul art. 34 alin. (1) lit.e) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal, va contopi pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969 cu pedeapsa de 12.000 lei amendă, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, urmând să se aplice pedeapsa închisorii de 1 an, la care se adaugă pedepsa amenzii, în totul, în final inculpatul Frîncu Ion urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și de 12.000 lei amendă.
În baza art. 71 alin. (1) Codul penal din 1969, va aplica inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.pen. din 1969, respectiv a dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, care se va executa de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare până la momentul executării integrale a pedepsei ori până când aceasta este considerată ca executată.
În ceea ce privește adăugarea pedepsei amenzii, în totul, pe lângă pedeapsa închisorii de 1 an închisoare, aplicat în baza art. 34 alin. (1) lit.d) din Codul penal 1969, instanța are în vedere numărul infracțiunilor aflate în concurs, săvârșite în aceleași condiții de loc și de timp, apreciind că este necesară aplicarea acesteia în cuantumul stabilit de instanță.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța va dispune executarea de către inculpatul Frîncu Ion a pedepsei de 1 an închisoare în regim de detenție, acesta fiind obligat la plata amenzii penale în cuantum de 12.000 lei, raportat la gravitatea și frecvența infracțiunilor săvârșite și la periculozitatea acesteia reținute pe baza analizei anterioare.
VI. MĂSURILE PREVENTIVE
1. Cu privire la inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul dispunerii măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpata Neacșu Beatrice Elena, instanța, în baza art. 399 alin. (1) din Codul de procedură penală, va menține măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin încheierea din data de 10.02.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București.
2. Cu privire la inculpatul NEACȘU DANIEL, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul dispunerii măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul Neacșu Daniel, instanța, în baza art. 399 alin. (1) din Codul de procedură penală, va menține măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin încheierea din data de 10.02.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București.
3. Cu privire la inculpatul FRÎNCU ION, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul dispunerii măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul Frîncu Ion, instanța, în baza art. 399 alin. (1) din Codul de procedură penală, va menține măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin încheierea din data de 10.02.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Atfel, în cursul urmăririi penale, prin ordonanța nr. 5797/P/2013 din data de 28.05.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art. 136, art. 139 Codul de procedură penală 1968, s-a dispus respingerea propunerii organului de cercetare penală de sesizare a instanței de judecată cu propunere de arestare preventivă, apreciindu-se că buna desfășurare a procesului penal se poate asigura și prin luarea față de numiții Neacșu Daniel și Frîncu Ion a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea (f. 301 d.u.p.).
Astfel, prin ordonanța nr. 5797/P/2013 din data de 28.05.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București (f. 313 d.u.p.), s-a dispus, în baza art. 145 cu referire la art. 143 alin. 1 Codul de procedură penală 1968, obligarea inculpatului Neacșu Daniel de a nu părăsi Municipiul București, fără încuviințarea procurorului, o durată de 30 de zile, de la 28.05.2013 la 26.06.2013, apreciindu-se că se impune această măsură pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, măsură ce a fost prelungită prin ordonanța nr. 5797/P/2013 din data de 20.06.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București (f. 314 d.u.p.), de la 26.06.2013 la 26.07.2013.
Prin ordonanța nr. 5797/P/2013 din data de 28.05.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București (f. 344 d.u.p.), s-a dispus, în baza art. 145 cu referire la art. 143 alin. 1 Codul de procedură penală 1968, obligarea inculpatei Neacșu Beatrice Elena de a nu părăsi Municipiul București, fără încuviințarea procurorului, o durată de 30 de zile, de la 28.05.2013 la 26.06.2013, apreciindu-se că se impune această măsură pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, măsură ce a fost prelungită prin ordonanța nr. 5797/P/2013 din data de 20.06.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București (f. 345 d.u.p.), de la 26.06.2013 la 26.07.2013.
Prin încheierea din data de 01.08.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în prezentul dosar, s-a dispus luarea față de inculpații Neacșu Daniel și Neacșu Beatrice Elena, a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, apreciindu-se că subzistă temeiurile avute în vedere de organul de urmărire penală la momentul luării acestei măsuri în faza de urmărire penală, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Prin încheierea din data de 08.08.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în prezentul dosar, s-a dispus luarea față de inculpatul Frîncu Ion, a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, apreciindu-se că subzistă temeiurile avute în vedere de organul de urmărire penală la momentul luării acestei măsuri în faza de urmărire penală, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Potrivit prevederilor art. 16 alin. 3 din Legea nr. 225/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală, în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea ori cea a obligării de a nu părăsi țara, aflată în curs de executare, se menține până la termenul de judecată acordat în cauză, când instanța poate lua împotriva inculpatului oricare dintre măsurile preventive prevăzute de legea nouă.
Prin încheierea din data de 10.02.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, în prezentul dosar, s-a dispus față de inculpații Neacșu Beatrice Elena, Neacșu Daniel și Frîncu Ion, în baza art. 211 alin. (2) Codul de procedură penală raportat la art. 214 Codul de procedură penală și art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013, luarea măsurii controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. (1) Codul de procedură penală, instanța a impus inculpaților Neacșu Beatrice Elena, Neacșu Daniel și Frîncu Ion respectarea următoarelor obligații, pe durata măsurii:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpaților Neacșu Beatrice Elena, Neacșu Daniel și Frîncu Ion să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a Municipiului București, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
b) să nu se apropie de părțile vătămate Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia, precum și de martorii menționați în rechizitoriu, Minciu George, Dragnea Ionel, Munteanu Maricel, Otvoș Carol, Lupu Nicușor Cristian, Gagea Florin, Anghel Nicolae Anton, Năstasă Marian, Drăgoi Ana Maria, Buzatu Ștefan, Ion Alexandra, Voiculescu Gherghina, Dogaru Danel Vasile, Țapu Costin Alexandru Valentin, Epurescu Nicolae George, Iftodi Diana Larisa și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale.
În motivarea menținerii măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpații Neacșu Beatrice Elena, Neacșu Daniel și Frîncu Ion, instanța constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii controlului judiciar se mențin. Astfel, cu privire la existența probelor din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că cei trei inculpați au săvârșit infracțiunile deduse judecății, instanța are în vedere faptul că prin prezenta hotărâre urmează să se dispună condamnarea acestora, condiția fiind îndeplinită. De asemenea, măsura controlului judiciar este necesară și proporțională prin raportare la toți cei trei inculpați, pentru împiedicarea acestora de a se sustrage, având în vedere caracterul nedefinitiv al prezentei sentințe la momentul pronunțării sale.
Instanța apreciază că nu este incident niciunul dintre cazurile de încetare de drept sau de revocare a măsurii controlului judiciar, această măsură subzistând, iar în ceea ce privește supravegherea efectivă a inculpatului Neacșu Daniel, aceasta urmează a fi efectuată din momentul în care se dispune punerea în libertate a inculpatului în cauza în care este arestat preventiv.
VII. LATURA CIVILĂ
Pe latură civilă, se reține că prin cererea din data de 16.10.2013 (fila 106 d.j.), Spitalul Universitar de Urgență București s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum 490,35 lei – cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Mihai, 590, 35 lei – cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Alina Emilia și cu suma de 290,35 lei – cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Andreea Emilia.
În dovedirea cererii a depus înscrisuri reprezentând decontul cheltuielilor de spitalizare (filele 107-113 d.j.).
Prin cererea din data de 17.10.2013 (filele 117 d.j.), persoana vătămată Alupei Andreea Emilia s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând de la inculpați plata daunelor morale în cuantum de 75.000 Euro.
Prin cererea din data de 17.10.2013 (filele 118 d.j.), persoana vătămată Alupei Alina Emilia s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând de la inculpați plata daunelor morale în cuantum de 100.000 Euro.
Prin cererea din data de 17.10.2013 (filele 119 d.j.), persoana vătămată Alupei Mihai s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând de la inculpați plata daunelor morale în cuantum de 100.000 Euro.
Pentru soluționarea cererii părților civile, în temeiul art. 19 alin. 5 C.pr.pen., instanța va avea în vedere dispozițiile legii civile care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, respectiv art. 1.357 C.civ. .
Astfel, condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale sunt: existența unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției celui care a provocat prejudiciul. În ceea ce privește întinderea prejudiciului, sarcina probei revine părții civile, căreia îi revine obligația de a justifica, prin mijloacele de probă admise de lege, toate sumele solicitate cu titlu de despăgubiri.
1. În ceea ce privește cererea părții civile Spitalul Universitar de Urgență București de acordare a daunelor materiale în cuantum de 490,35 lei – cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Mihai, 590, 35 lei – cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Alina Emilia și cu suma de 290,35 lei – cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Andreea Emilia, instanța constată că aceasta este întemeiată din următoarele considerente.
Astfel, potrivit art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
1.1. Astfel, cu privire la cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Andreea Emilia, în cuantum de 290,35 lei, precum și cu privire la cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Alina Emilia, în cuantum de 590, 35 lei, instanța constată că acestea au fost produse ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violențe de către inculpata Neacșu Beatrice Elena.
Faptele ilicite raportat la leziunile traumatice ale celor două părți civile, condiție necesară angajării răspunderii civile delictuale, constă în acțiunea inculpatei Neacșu Beatrice Elena de a lovi-o pe partea civilă Alupei Andreea Emilia cu palmele peste față, precum și acțiunea acesteia de a o lovi pe partea civilă Alupei Alina Emilia, provocându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, în ce privește vinovăția, astfel cum instanța a reținut în analiza laturii subiective a celor două infracțiuni deduse judecății, inculpata a acționat cu intenție directă, iar potrivit art. 1357 alin. (2) din Codul Civil, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Fapta săvârșită de inculpată a creat un prejudiciu material în patrimoniul părții civile Spitalul Universitar de Urgență București constând în costuri aferente intervențiilor medicale, consultațiilor și tratamentelor medicale efectuate cu privire la părțile civile Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia, iar între prejudiciile create și faptele comise de inculpată există legătură directă de cauzalitate.
Instanța are în vedere și dispozițiile art. 1385 alin. (1) din Codul Civil potrivit cărora prejudiciul se repară integral.
În ce privește cuantumul acestora, partea civilă a depus înscrisuri reprezentând decontul cheltuielilor suportate (filele 107-113 d.j.), din care reiese cheltuielile efectuate de către aceasta pentru efectuarea investigațiilor medicale, controalelor medicale sau alte cheltuieli ce decurg din infracțiunile săvârșite de către inculpată.
Prin urmare, instanța constată îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce privește daunele materiale în cuantum de 590, 35 lei – cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Alina Emilia și în cuantum de 290,35 lei – cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Andreea Emilia, produse în patrimoniul părții civile Spitalul Universitar de Urgență București.
Instanța reține că prejudiciul suferit de partea civilă este cert, actual și nu a fost reparat până în prezent.
1.2. În ceea ce privește daunelor materiale în cuantum de 490,35 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Mihai, instanța constată că leziunile corporale suferite de către acesta din urmă sunt urmarea directă a acțiunilor de lovire săvârșite de inculpații Neacșu Daniel și Frîncu Ion.
Faptele ilicite ale celor doi inculpați, condiție necesară angajării răspunderii civile delictuale, constă în acțiunea acestora de lovire cu pumnii și picioarele a părții civile Alupei Mihai.
În ce privește vinovăția, astfel cum instanța a reținut în analiza laturii subiective a infracțiunilor de lovire și alte violențe reținute în sarcina inculpatului Neacșu Daniel și a inculpatului Frîncu Ion, aceștia au acționat cu intenție directă, iar potrivit art. 1357 alin. (2) din Codul Civil, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Faptele săvârșită de către inculpați au creat un prejudiciu material în patrimoniul părții civile Spitalul Universitar de Urgență București constând în costuri aferente consultațiilor și tratamentelor medicale, iar între prejudiciul creat și faptele comise de inculpați există legătură directă de cauzalitate.
Instanța are în vedere și dispozițiile art. 1385 alin. (1) din Codul Civil potrivit cărora prejudiciul se repară integral.
În ce privește cuantumul acestora, partea civilă a depus înscrisuri reprezentând decontul cheltuielilor suportate (filele 107-113 d.j.), din care reiese cheltuielile efectuate de către aceasta pentru efectuarea investigațiilor medicale, a controalelor medicale sau alte cheltuieli ce decurg din infracțiunile de lovire sau alte violențe săvârșite de către inculpații Neacșu Daniel și Frîncu Ion
Prin urmare, instanța constată îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce privește daunele materiale în cuantum de 490,35 lei – cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Mihai, produse în patrimoniul părții civile Spitalul Universitar de Urgență București.
Instanța reține că prejudiciul suferit de partea civilă este cert, actual și nu a fost reparat până în prezent.
Prin urmare, în baza art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 25 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. art. 1357 și art. 1358 din Codul Civil, instanța urmează să admită acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București și în consecință va obliga inculpata Neacșu Beatrice Elena la plata sumei de 590, 35 lei – cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Alina Emilia și a sumei de 290,35 lei – cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Andreea Emilia, iar pe inculpații Neacșu Daniel și Frîncu Ion, în solidar, la plata sumei de 490,35 lei – cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Mihai, către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București.
2. În ceea ce privește cererile părților civile Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia de acordare a daunelor morale în cuantum de 100.000 Euro, 100.000 Euro, respectiv 75.000 Euro, dispozițiile art. 1391 alin. 1 din Codul Civil prevăd că, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
Instanța reține că orice suferință fizică, în mod inevitabil, are consecințe și în planul afectivității și psihicului persoanei, care suportă pe cale de consecință o suferință psihică, așa cum este și cazul părților civile Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia.
De asemenea, dispozițiile art. 252 din Codul Civil prevăd că, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, integritatea fizică și psihică, demnitatea, iar la art. 253 alin. (4) din Codul Civil, se arată că persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.
În ceea ce privește operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe, instanța nu statuează în mod arbitrar, ci se raportează la o serie de criterii orientative.
Astfel, în privința părții civile Alupei Mihai, se reține că acesta a fost victima atât a infracțiunii de amenințare săvârșită de inculpata Neacșu Beatrice Elena, dar și a infracțiunilor de lovire sau alte violențe săvârșite de inculpații Neacșu Daniel și Frîncu Ion.
Prin infracțiunea de amenințare, se are în vedere faptul că aceasta a fost de natură să alarmeze parte civilă datorită faptului că se făcea referire în mod expres și explicit la viața victimei. De asemenea, starea de teamă produsă ca urmare a săvârșirii acestei infracțiuni contribuie la persistența pericolului social și la amplificarea rezultatului produs asupra psihicului persoanei.
Totodată, în legătură cu faptele ilicite ale inculpaților Neacșu Daniel și Frîncu Ion, instanța are în vedere gravitatea suferinței de ordin fizic suportată de către partea civilă, leziunile traumatice necesitând un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Referitor la partea civilă Alupei Alina Emilia, instanța constată că aceasta a fost subiectul pasiv al infracțiunii de amenințare și al infracțiunii de lovire sau alte violențe, ambele săvârșite de către inculpata Neacșu Beatrice Elena. Având în vedere faptul că infracțiunea de amenințare a fost comisă prin aceeași faptă, la cuantificarea daunelor morale referitoare la integritatea psihică a părții civile Alupei Alina Emilia, instanța va avea în vedere considerentele expuse anterior cu privire la partea civilă Alupei Mihai.
Cu privire la fapta ilicită a inculpatei Neacșu Beatrice Elena de a exercita violențe asupra părții civile Alupei Alina Emilia, instanța constată că gravitatea suferințelor fizice nu este considerabilă, leziunile traumatice necesitând un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, raportat la partea civilă Alupei Andreea Emilia, suferințele de ordin fizic și psihic au fost urmarea directă a infracțiunilor de amenințare și lovire sau alte violențe săvârțite de către inculpata Neacșu Beatrice Elena.
Astfel cum anterior s-a menționat, fapta ilicită de amenințare a avut loc în aceleași condiții de loc și de timp ca în cazul celorlalte două părți civile, considerentele prezentate fiind aplicabile în mod deplin și în acest caz. În continuare, instanța constată că prin fapta ilicită de lovire a minorei Alupei Andreea Emilia cu palmele peste față de către inculpata Neacșu Beatrice Elena, partea civilă nu a suferit vătămări corporale pentru a căror vindecare nu au necesitat un număr de zile de îngrijiri medicale. Cu toate acestea, conform raportului psihologic din data de 13.05.2013 al Departamentului Psihiatrie de Legătură din cadrul Spitalului Universitar de Urgență București (filele 60-61 d.u.p.), partea civilă Alupei Andreea Emilia a acuzat neliniște, insomnii, plâns facil, depresie, urmări produce în urma săvârșirii faptelor ilicite. De asemenea, din punct de vedere afectiv s-a stabilit următorul diagnostic: pesimism, izolare, pasivitate, introversie, anxietate, nervozitate, instabilitate, depresie, labilitate afectivă, emotivitate manifestată prin perturbarea trăirilor afective.
Instanța are în vedere și faptul că sumele de bani cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victime și nu să constituie o sancțiune suplimentară sub forma plății unei sume de bani excesive pentru inculpați pentru faptele ilicite care au stat la originea lor și pentru care aceștia primesc deja o condamnare.
De asemenea, instanța reține și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părților civile.
În lumina acestor considerente, instanța apreciază cuantumul daunelor morale solicitate de părțile civile Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia, excesiv prin raportare la faptele ilicite săvârșite și la suferințele fizice și psihice suportate de către victimele infracțiunilor.
Prin urmare, instanța urmează să admită în parte acțiunea civilă a părții civile Alupei Mihai și va obliga inculpații Neacșu Beatrice Elena, Neacșu Daniel și Frîncu Ion, în solidar, la plata sumei de 15.000 Euro, reprezentând daune morale, către partea civilă Alupei Mihai, considerând că această sumă reprezintă o satisfacție echitabilă pentru suferințe produse de cei trei inculpați.
În ceea ce privește cererea părții civile Alupei Alina Emilia, instanța urmează să admită în parte acțiunea civilă a părții civile Alupei Alina Emilia și va obliga inculpata Neacșu Beatrice Elena la plata sumei de 15.000 Euro, reprezentând daune morale, către partea civilă Alupei Alina Emilia, considerând că această sumă reprezintă o satisfacție echitabilă pentru suferințe produse prin faptele ilicite ale inculpatei Neacșu Beatrice Elena.
De asemenea, instanța va admite în parte acțiunea civilă a părții civile Alupei Andreea Emilia și va obliga inculpata Neacșu Beatrice Elena la plata sumei de 15.000 Euro, reprezentând daune morale, către partea civilă Alupei Andreea Emilia, considerând că această sumă reprezintă o satisfacție echitabilă pentru suferințe produse prin faptele ilicite ale inculpatei Neacșu Beatrice Elena.
VIII. CHELTUIELI JUDICIARE
În baza art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală va obliga inculpata Neacșu Beatrice Elena la plata către stat a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală va obliga inculpatul Neacșu Daniel la plata către stat a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală va obliga inculpatul Frîncu Ion la plata către stat a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. (1) pct. (1) lit. c) din Codul de procedură penală va obliga persoanele vătămate Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia, în solidar, la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în sarcina acestora fiind reținută o culpă procesuală, având în vedere soluția de achitare ce urmează a fi dispusă cu privire la săvârșirea de către inculpata Neacșu Beatrice Elena a trei infracțiuni de amenințare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
I.
1. În baza art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, achită pe inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA, fiica lui necunoscut și Daniela, născută la data de 20.10.1992, CNP [anonimizat], cu domiciliul în București, Aleea Compozitorilor nr. 11, bl. G12, sc. 1, et. 10, ap. 61, sector 6, locuind efectiv în București, Calea Victoriei nr. 83-85, sc. B, et. 4, ap. 10, sector 1, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare a părții civile Alupei Mihai, faptă prevăzute de art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969.
2. În baza art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, achită pe inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare a părții civile Alupei Alina Emilia, faptă prevăzute de art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969.
3. În baza art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, achită pe inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare a părții civile Alupei Andreea Emilia, faptă prevăzute de art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969.
II.
În baza art. 396 alin. (1) din Codul penal, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) Cod penal 1969, săvărșită de inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA în trei infracțiuni de amenințare, prevăzute de art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969 și o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal 1969 și a art. 5 alin. (1) Codul penal.
În baza art. 396 alin. (1) din Codul penal, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la tâlhărie, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) Cod penal 1969, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) Codul penal.
1. În baza art. 396 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, condamnă inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA la pedeapsa de 6.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) Codul penal (faptă săvârșită împotriva părții civile Alupei Mihai).
2. În baza art. 396 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, condamnă inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA la pedeapsa de 6.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) Codul penal (faptă săvârșită împotriva părții civile Alupei Alina Emilia).
3. În baza art. 396 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, condamnă inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA la pedeapsa de 6.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) Codul penal (faptă săvârșită împotriva părții civile Alupei Andreea Emilia).
4. În baza art. 396 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, condamnă inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969 cu aplicarea cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969 și a art. 5 alin. (1) Codul penal.
În baza art. 71 din Codul penal 1969, aplică inculpatei Neacșu Beatrice Elena pedepasa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din Codul penal 1969.
5. În baza art. 396 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, condamnă inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA la pedeapsa de 8.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (1) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) Codul penal (faptă săvârșită împotriva părții civile Alupei Andreea Emilia).
6. În baza art. 396 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, condamnă inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA la pedeapsa de 10.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) Codul penal (faptă săvârșită împotriva părții civile Alupei Alina Emilia).
Constată că infracțiunile de amenințare, prevăzute de art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) Codul penal, infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969 și a art. 5 alin. (1) Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) Codul penal 1969, infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (1) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) Codul penal și infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal 1969 și a art. 5 alin. (1) Codul penal, sunt săvârșite în concurs real.
În baza art. 34 alin. (1) lit. c) și d) Codul penal 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) Codul penal raportat la art. 33 lit. a) Codul penal 1969, contopește trei pedepse a câte 6.000 lei amendă, aplicate pentru săvârșirea a trei infracțiuni de amenințare, prevăzute de art. art. 193 alin. (1) din Codul penal 1969; o pedeapsă de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969, o pedeapsă de 8.000 lei amendă, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (1) din Codul penal 1969 și o pedeapsă de 10.000 lei amendă, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, urmând să se aplice pedeapsa închisorii de 1 an, la care se adaugă pedeapsa cea mai grea a amenzii, sporită cu 10.000 lei, inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și 20.000 lei amendă.
În baza art. 71 alin. (1) Codul penal din 1969, aplică inculpatei NEACȘU BEATRICE ELENA, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.pen. din 1969, respectiv a dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, care se va executa de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare până la momentul executării integrale a pedepsei ori până când aceasta este considerată ca executată.
În baza art. 399 alin. (1) și (4) Codul de procedură penală, menține măsura controlului judiciar a inculpatei NEACȘU BEATRICE ELENA, luată prin încheierea din data de 10.02.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București.
III.
În baza art. 396 alin. (1) din Codul penal, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) Cod penal 1969, săvărșită de inculpatul NEACȘU DANIEL, fiul lui Adrian și Elena, născut la data de 19.02.1974 în București, CNP [anonimizat], cu domiciliul în București, Aleea Compozitorilor nr. 11, bl. G12, sc. 1, et. 10, ap. 61, sector 6, locuind efectiv în București, Calea Victoriei nr. 83-85, sc. B, et. 4, ap. 10, sector 1, în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice cu reținerea circumstanței agravante legale a săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane, prevăzută de art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969 și a art. 5 alin. (1) Codul penal.
1. În baza art. 396 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, condamnă inculpatul NEACȘU DANIEL, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969 și a art. 5 alin. (1) Codul penal.
În baza art. 71 din Codul penal 1969, aplică inculpatului Neacșu Daniel pedepasa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din Codul penal 1969.
2. În baza art. 396 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, condamnă inculpatul NEACȘU DANIEL la pedeapsa de 12.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) Codul penal (faptă săvârșită împotriva părții civile Alupei Mihai).
Constată că infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969 și a art. 5 alin. (1) Codul penal, se află în concurs real cu infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal 1969 și a art.5 alin. (1) Codul penal.
În baza art. 34 alin. (1) lit. d) Codul penal 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) Codul penal raportat la art. 33 lit a) Codul penal 1969, contopește pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969 și pedeapsa de 12.000 lei amendă, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, urmând să se aplice pedeapsa închisorii de 1 an, la care se adaugă pedepsa amenzii, în totul, inculpatul Neacșu Daniel urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și 12.000 lei amendă.
În baza art. 71 alin. (1) Codul penal din 1969, aplică inculpatului NEACȘU DANIEL, pe lângă pedeapsa rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.pen. din 1969, respectiv a dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, care se va executa de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare până la momentul executării integrale a pedepsei ori până când aceasta este considerată ca executată.
În baza art. 399 alin. (1) și (4) Codul de procedură penală, menține măsura controlului judiciar a inculpatului NEACȘU DANIEL, luată prin încheierea din data de 10.02.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București.
IV.
În baza art. 396 alin. (1) din Codul penal, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) Cod penal 1969, săvârșită de inculpatul FRÎNCU ION, fiul lui Titică și Maria, născut la data de 03.09.1984 în București, CNP [anonimizat], cu domiciliul în București, Prelungirea Ghencea nr. 86A, et. 3, ap. 25, sector 6, locuind efectiv în București, B-dul Unirii nr. 64, bl. K4, sc. 1, et. 8, ap. 32, sector 3, în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice cu reținerea circumstanței agravante legale a săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane, prevăzută de art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969 și a art. 5 alin. (1) Codul penal.
1. În baza art. 396 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, condamnă inculpatul FRÎNCU ION, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969 și a art. 5 alin. (1) Codul penal.
În baza art. 71 din Codul penal 1969, aplică inculpatului Frîncu Ion pedepasa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din Codul penal 1969.
2. În baza art. 396 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, condamnă inculpatul FRÎNCU ION la pedeapsa de 12.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) Codul penal (faptă săvârșită împotriva părții civile Alupei Mihai).
Constată că infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 75 lit. a) C.pen. 1969 și a art. 5 alin. (1) Codul penal, se află în concurs real cu infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal 1969 și a art.5 alin. (1) Codul penal.
În baza art. 34 alin. (1) lit. d) Codul penal 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) Codul penal raportat la art. 33 lit a) Codul penal 1969, contopește pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) din Codul penal 1969 și pedeapsa de 12.000 lei amendă, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, urmând să se aplice pedeapsa închisorii de 1 an, la care se adaugă pedepsa amenzii, în totul, inculpatul Frîncu Ion urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și 12.000 lei amendă.
În baza art. 71 alin. (1) Codul penal din 1969, aplică inculpatului FRÎNCU ION, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.pen. din 1969, respectiv a dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, care se va executa de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare până la momentul executării integrale a pedepsei ori până când aceasta este considerată ca executată.
În baza art. 399 alin. (1) și (4) Codul de procedură penală, menține măsura controlului judiciar a inculpatului FRÎNCU ION, luată prin încheierea din data de 10.02.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București.
V.
În baza art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 25 alin. (1) raportat la art.19 alin. (1), (2) și (5) Codul de procedură penală și la art. 1357 din Codul Civil, admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București și în consecință obligă inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA la plata sumei de 590, 35 lei – cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Alina Emilia și a sumei de 290,35 lei – cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Andreea Emilia, iar pe inculpații NEACȘU DANIEL și FRÎNCU ION, în solidar, la plata sumei de 490,35 lei – cheltuieli ocazionate pentru persoana vătămată Alupei Mihai, către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București, cu sediul în Splaiul Independenței, nr. 169, Sector 5, București.
În baza art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 25 alin. (1) raportat la art.19 alin. (1), (2) și (5) Codul de procedură penală și la art. 1357 și art. 1349 alin.(1) și (2) din Codul Civil, admite în parte acțiunea civilă a părții civile Alupei Mihai și obligă inculpații NEACȘU BEATRICE ELENA, NEACȘU DANIEL și FRÎNCU ION, în solidar, la plata sumei de 15.000 Euro, reprezentând daune morale, către partea civilă Alupei Mihai, cu domiciliul în București, str. Bacov, nr. 34, Sector 5.
În baza art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 25 alin. (1) raportat la art.19 alin. (1), (2) și (5) Codul de procedură penală și la art. 1357 și art. 1349 alin.(1) și (2) din Codul Civil, admite în parte acțiunea civilă a părții civile Alupei Alina Emilia și obligă inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA la plata sumei de 15.000 Euro, reprezentând daune morale, către partea civilă Alupei Alina Emilia, cu domiciliul în București, str. Bacov, nr. 34, Sector 5.
În baza art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 25 alin. (1) raportat la art.19 alin. (1), (2) și (5) Codul de procedură penală și la art. 1357 și art. 1349 alin.(1) și (2) din Codul Civil, admite în parte acțiunea civilă a părții civile Alupei Andreea Emilia și obligă inculpata NEACȘU BEATRICE ELENA la plata sumei de 15.000 Euro, reprezentând daune morale, către partea civilă Alupei Andreea Emilia, cu domiciliul în București, str. Bacov, nr. 34, Sector 5.
În baza art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală obligă inculpata Neacșu Beatrice Elena la plata către stat a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală obligă inculpatul Neacșu Daniel la plata către stat a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală obligă inculpatul Frîncu Ion la plata către stat a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. (1) pct. (1) lit. c) din Codul de procedură penală obligă persoanele vătămate Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia, în solidar, la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Ia act că părțile civile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei sentinței pentru Reprezentantul Ministerului Public, inculpații Neacșu Beatrice Elena, Neacșu Daniel și Frîncu Ion și pentru părțile civile Spitalul Universitar de Urgență București, Alupei Mihai, Alupei Alina Emilia și Alupei Andreea Emilia.
Pronunțată în ședință publică, azi, ………
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
13. Sentință privinde cererea de constatare a reabilitării de drept
Redactare Sentință
DOSAR NR. 23162/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 – BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 7
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a fost reprezentat de procuror QP.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect cererea de reabilitare formulată de petentul DASCALU MIHAI ALEXANDRU.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul Dascălu Mihai Alexandru, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost înaintată la dosar fișa de cazier judiciar privind pe petentul Dascălu Mihai Alexandru, după care,
Se procedează la identificarea petentului Dascălu Mihai Alexandru, domiciliat în București, sector 3, str. Valea Buzăului nr. 16, bl. G24bis, sc.4, et.2, ap.56.
Petentul, personal, și reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul solicită admiterea cererii și, pe cale de consecință, să se constate că a intervenit reabilitarea de drept.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită ca, în baza art. 135 C.pen., să se constate că a intervenit reabilitarea de drept pentru pedeapsa de 8 luni închisoare pronunțată prin sentința penală 350 din 23.05.2011 a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Instanța reține cauza în pronunțare.
I N S T A N Ț A,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 23162/303/2014 din data de 04.12.2014, petentul Dascălu Mihai Alexandru a solicitat să se constate reabilitarea de drept cu privire la condamnarea ce i-a fost aplicată.
În motivare, petentul a arătat că prin sentința penală nr. 350/23.05.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 23226/303/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2352/25.11.2011 a Curții de Apel București, a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere cu un termen de supraveghere de 2 ani și 8 luni.
De asemenea, a învederat că înăuntrul termenului de încercare nu a mai săvârșit nicio infracțiune și nu s-a pronunțat revocarea suspendării executării pedepsei, ceea ce atrage reabilitatrea sa de drept, însă condamnarea apare în cazierul judiciar, iar fără o hotărâre judecătorească de constatare a reabilitării, se refuză radierea condamnării din cazierul judiciar. Faptul că, în continuare, condamnarea sa figurează în fișa de cazier, reprezintă un impediment pentru angajarea sa și, implicit, pentru obținerea unui venit legal necesar creșterii copilului său minor, în vârstă de 2 ani. În susținerea cererii sale, petentul a arătat că în procesul-verbal întocmit de serviciul de probațiune București, din data de 24.01.2012, se menționează în mod expres că, respectarea măsurilor impuse atrage după sine, la sfârșitul perioadei de supraveghere, adică la data de 24.07.2014, reabilitarea de drept.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 86 alin. (6) Cod penal raportat la art 111 Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, petentul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: sentință penală nr. 350/23.05.2011 (filele 3-23), decizie penală nr. 2352/25.11.2011 (filele 24-55), proces-verbal întocmit de serviciul de probațiune București, din data de 24.01.2012 (filele 57-59), plan de supraveghere întocmit de serviciul de probațiune București, din data de 24.01.2012 (filele 60-63)
În cursul cercetării judecătorești, a fost depusă fișa de cazier judiciar actualizată (fila 70).
Analizând înscrisurile dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 350/23.05.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 23226/303/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2352/25.11.2011 a Curții de Apel București, s-a dispus condamnarea inculpatului Dascălu Mihai Alexandru la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, faptă prevăzută de art. 289 Cod penal, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni. De asemenea, în baza art. 86 ind 3 din Codul penal din 1969, pe durata termenului de încercare, condamnatului i s-au aplicat următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, conform programului de supraveghere întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În drept, în ceea ce privește legea procesual penală aplicabilă, în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codul de procedură penală, pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Având în vedere că cererea condamnatului a fost formulată după data de intrare în vigoare a Codul de procedură penală 2010, respectiv pe data de 04.12.2014, instanța constată că legea procesual penală aplicabilă în cauză este legea nouă, respectiv art. 527 și următoarele din Codul de procedură penală 2010.
Conform art. 6 alin. (7) din Codul penal 2009, prima etapă în aplicarea legii mai favorabile este compararea pedepsei definitiv aplicate conform Codul penal 1969 cu maximul special prevăzut de NCP pentru infracțiunea respectivă și, dacă este cazul, micșorarea pedepsei la maximul special prevăzut de legea nouă. În a doua etapă, instanța va determina legea mai favorabilă prin compararea instituției reabilitării din cele două legi și având în vedere pedeapsa definitiv aplicată, diminuată conform art. 6 din Codul penal 2009.
În cauza de față, instanța, comparând pedeapsa executată de 8 luni închisoare cu maximul special al infracțiunii de fals intelectual, faptă prevăzută și pedepsită de art. 321 din Codul penal 2009, și anume pedeapsa de 5 ani închisoare, constată că nu depășește acest maxim.
Referitor la legea penală mai favorabilă, instanța constată că potrivit art. 86 ind. 6 din Codul penal din 1969, dacă cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării executării pedepsei în baza art. 86 ind. 4, el este reabilitat de drept, dispoziție neprevăzută în Codul penal din 2009. Prin urmare, instanța urmează să facă aplicarea prevederilor Codului penal din 1969, astfel, potrivit reglementării cuprinse în art. 133-138 din Codul penal 1969, rezultă că reabilitarea reprezintă instituția juridică prin care fostul condamnat este reintegrat total în societate, prin înlăturarea pentru viitor a tuturor incapacităților și interdicțiilor ce decurg din condamnare.
În funcție de felul, durata și modul de executare a pedepsei, reabilitarea poate interveni de drept sau trebuie dispusă pe cale judecătorească, fiecare având regim juridic distinct.
În prezenta cauză, pentru condamnarea de 8 luni închisoare aplicată petentului s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit art. 86 ind. 1 din Codul penal din 1969, devenind incidente dispozițiile art. 86 ind. 6 din Codul penal din 1969.
Deși efectele reabilitării de drept intervin „ope legis”, în practica judiciară s-a decis că este admisibilă o cerere de constatare a intervenirii reabilitării de drept prin hotărâre judecătorească, interesul practic fiind legat de probarea intervenirii reabilitării de drept.
Așadar, față de dispozițiile art. 86 ind. 6 din Cod penal din 1969, pentru intervenirea reabilitării de drept este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: condamnatul să nu fi săvârșit o infracțiune în termenul de încercare; suspendarea executării să nu fi fost revocată în baza art. 84 ind 4 din Codul penal din 1969.
În ceea ce privește condamnarea la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 350/23.05.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 23226/303/2010, instanța constată că aceasta a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2352 a Curții de Apel București la data de 25.11.2011 (filele 24-55).
Astfel, față de dispozițiile art.862 Cod penal, termenul de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit de instanță, se calculează de la data de 25.11.2011, fiind împlinit la data de 24.07.2014. De asemenea, condamnatul Dascălu Mihai Alexandru nu a săvârșit nicio infracțiune în termenul de supraveghere de 2 ani și 8 luni, aspect reținut în baza fiței de cazier (fila 70).
În ceea ce privește condiția ca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere să nu fi fost revocată, aceasta este îndeplinită, întrucât nu a intervenit nicio hotărâre de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei de 8 luni închisoare, cu privire la condamnatul Dascălu Miahi Alexandru.
În concluzie, fiind îndeplinite condițiile art. 86 ind.6 din Codul penal din 1969, cererea petentului este întemeiată, urmând a fi admisă.
În conformitate cu prevederile art. 537 din Codul de procedură penală, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri se vor face mențiuni cu privire la reabilitare pe ambele exemplare ale hotărârii prin care s-a pronunțat condamnarea.
În temeiul art. 274 alin. (3) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de petentul DASCĂLU MIHAI ALEXANDRU, fiul lui Dumitru și Lina, născut la data de 21.10.1985, în Oltenița, județul Călărași, domiciliat în București, str. Valea Buzăului, nr. 16, bl. G24 Bis, sc. 4, ap.56, Sector 3, CNP [anonimizat], cetățean roman, având studii superioare.
În baza art. 86 ind.6 din Codul penal din 1969 și art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, constată intervenirea reabilitării de drept a petentului cu privire la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 350/23.05.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 23226/303/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2352/25.11.2011 a Curții de Apel București.
În baza art. 537 din Codul de procedură penal., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, se va face mențiune despre aceasta pe hotărârea prin care s-a pronunțat condamnarea.
În baza art. 275 alin. (3) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu contestație în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
14. Sentință de admitere a acordului de recunoaștere a vinovăției pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare
Redactare Sentință
Dosar nr. 24452/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI – SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 14.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : XY
GREFIER : WV
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror QP.
Pe rol fiind soluționarea cauzei privind acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de inculpatul STOLERU IONUȚ-ALEXANDRU în dosarul de urmărire penală nr. 12687/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, personal și asistat de avocat din oficiu Manea Romelia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la legitimarea inculpatului Stoleru Ionuț-Alexandru, datele acestuia de stare civilă fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Nemaifiind alte cereri și excepții, instanța acordă cuvântul pe acordul de recunoaștere al vinovăției.
Reprezentanta Ministerului Public solicită în baza art. 485 alin. 1 lit. a CPP să se admită acordul de recunoaștere al vinovăției încheiat între Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 și inculpatul Stoleru Ionuț-Alexandru și în consecință în baza art. 48 alin. 1 CP raportat la art. 295 alin. 1 CP cu aplicarea art. 308 alin. 1 CP, art. 35 alin. 1 CP și a art. 5 CP să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni. Solicită ca în baza dispozițiilor art. 67 alin. 1 CP, alături de pedeapsa principală, să se aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b CP. Totodată, solicită ca în baza dispozițiilor art. 91 alin. 1 CP să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, urmând ca pe durata acestui termen inculpatul să respecte obligațiile prevăzute de art. 93 alin. 1 lit. a-e CP. În baza dispozițiilor art. 93 alin. 2 lit. a CP solicită să i se pună în vedere inculpatului obligația de a urma un curs de pregătire școlară sau de calificare profesională. În baza dispozițiilor art. 93 alin. 3 CP solicită să se constate că inculpatul pe parcursul termenului de supraveghere urmează să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 90 de zile. Totodată, în baza dispozițiilor art. 112 alin. 6 CP , solicită să se dispună confiscarea sumei de 55.840 lei. în baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 CPP, solicită să se oblige inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
Avocata inculpatului solicită să se admită acordul de recunoaștere a vinovăției conform art. 485 alin. 1 CPP, să se dispună asupra pedepsei stabilite prin acordul de recunoaștere și aplicând art. 91 CP să se dispună suspendarea pedepsei sub supraveghere. De asemenea, solicită să se deducă din pedeapsă și perioada în care acesta a fost reținut și apoi arestat preventiv, perioadă care reiese atât din dosar dar și din acordul de recunoaștere. În ceea ce privește confiscarea solicită să se constate că nu se impune luarea acestei măsuri, atâta timp cât părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
Inculpatul Stoleru Ionuț-Alexandru, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu admiterea acordului de recunoaștere.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 21.01.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dosar nr. 24452/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 13
Ședința publică din data de 21.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : XY
GREFIER : WZ
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror WV.
Pe rol fiind soluționarea cauzei privind acordul de vinovăție încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București cu inculpatul STOLERU IONUȚ-ALEXANDRU, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare, faptă prev. de art. 48 alin. 1 C.pen., rap. la art. 295 alin. 1 C.pen., cu referire la art. 308 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen., în dosarul de urmărire penală nr. 12687/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 14.01.2015, fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 391 Cod proc.pen., a amânat pronunțarea pentru azi, 21.01.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
La data de 23.01.2014, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, sub nr. 24452/303/2014, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, cu inculpatul Stoleru Ionuț-Alexandru, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare, faptă prev. de art. 48 alin. 1 C.pen., rap. la art. 295 alin. 1 C.pen., cu referire la art. 308 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen.
S-a reținut, în esență, de către organele de urmărire penală că în perioada 28.10.2009-31.10.2009, în baza înțelegerii prealabile încheiate cu numita Ion Iuliana-Mihaela și în realizarea unei rezoluții infracționale unice, inculpatul Stoleru Ionuț-Alexandru a acordat ajutor la însușirea bunurilor constând în bijuterii din aur, în cantitate totală de 2.855 grame, din seiful punctului de lucru al persoanei vătămate SC IFN GALLEX SRL, unde Ion Iuliana-Mihaela era angajată, iar ulterior a înlesnit valorificarea bunurilor dobândite, prin amanetarea lor către diverse case de amanet, obținând astfel în mod ilicit suma de 111.680 lei.
Totodată s-a precizat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declarații martor Dumitru Constantin și recunoaștere de pe planșe foto a inculpatei Ion Iuliana Mihaela (filele 23-28), declarație-reprezentant persoană vătămate SC IFN GALLEX SRL (fila 30), proces-verbal și dovadă de restituire bunuri către persoana vătămată (fila 34), proces-verbal de redare a înregistrărilor video surprinse de camerele de supraveghere ale SC IFN GALLEX SRL și ale Agenției Moghioroș a Raiffeisen Bank și CD-urile cu înregistrările video (filele 38-48), declarații martor Titrade Dumitru (filele 50; 108), declarații martor Piper Dan Florin (filele 52; 112), declarație martor Vieru Viorel-Victor (fila 55), declarație martor Fifială Adriana și recunoaștere de pe planșă foto a inculpatei (filele 56-62), declarație martor VIad Adrian George (fila 65), proces-verbal de constatare a lipsei bunurilor din seiful societății din data de 02.11.2009 (fila 72), contracte de amanet încheiate în numele SC IFN GALLEX SRL (filele 105, 109, 114, 118, 124, 130), înscrisuri privind situația contractelor în derulare la punctul de lucru al SC IFN GALLEX SRL (filele 150-198), raport de constatare tehnico-științifică grafoscopică (filele 202-216), proces-verbal dc efectuare a controlului la sediul SC IFN ORIGINAL SERV SRL (fila 224), contracte de amanet încheiate între SC IFN ORIGINAL SERV SRL și inculpatul Stoleru Ionuț Alexandru (fila 226), procese-verbale de efectuare a controlului la sediul SC ROYAL CREDIT SRL (fila 230), contracte de amanet încheiate între SC ROYAL CREDIT SRL și inculpatul Stoleru Ionuț Alexandru (fila 238), declarație martor Lascăr Constantin (fila 242), proces-verbal de efectuare a controlului la sediul SC MIRE GOLD IFN SRL (fila 246), contracte de amanet încheiate între SC MIRE GOLD IFN SRL și inculpatul Stoleru Ionuț Alexandru (fila 249), declarații martor Andrei Oana Eliza și recunoaștere de pe planșă foto a inculpatului (fila 260), proces-verbal de efectuare a controlului la sediul SC D&D GOLDEN FOND IFN SRL (fila 268), contract de amanet încheiat între SC D&D GOLDEN FOND IFN SRL și inculpatul Stoleru Ionuț Alexandru (fila 270), declarații martor Dima Cristian și recunoaștere de pe planșă foto a inculpatului, proces-verbal de efectuare a controlului la sediul SC IFN BETA MANAGEMENT SRL (fila 276), contract de amanet încheiat între SC IFN BETA MANAGEMENT’ SRL și inculpatul Stoleru Ionuț Alexandru (fila 280), proces-verbal de efectuare a controlului la sediul SC IFN 2B GROUP SRL (fila 286,), contracte de amanet încheiate între SC IFN 2B GROUP SRL și inculpatul Stoleru Ionuț Alexandru (fila 166 – vol. II), declarații inculpată Ion Iuliana-Mihaela (fila 66) și declarații inculpat Stoleru Ionuț-Alexandru (filele 186, 222).
Totodată a fost înaintat instanței dosarul de urmărire penală nr. 12678/P/2009.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480-482 C. proc. pen., după cum urmează:
Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:
În data de 31.10.2009, în jurul orei 16:00, inculpatul Stoleru Alexandru Ionuț s-a prezentat la punctul de lucru al persoanei vătămate SC IFN GALLEX SRL, situat în Bulevardul Brașov, nr. 19, Sector 6, București, având asupra sa o geantă de culoare neagră pe care a înmânat-o numitei Ion Iuliana Mihaela, angajată a persoanei vătămate, pentru a fi folosită la transportarea bunurile sustrase constând în bijuterii din aur. În urma sustragerii unei cantități însemnate de bijuterii, inculpatul a plecat împreună cu numita Ion Iuliana Mihaela de la punctul de lucru al societății cu ajutorul scuterului deținut de Stoleru Alexandru-Ionuț și a amanetat întreaga cantitate de bijuterii. Banii obținuți în urma valorificării bunurilor substrase au fost pierduți în cadrul unor pariuri sportive.
De asemenea, instanța reține că inculpatul Stoleru Alexandru-Ionuț, în perioada 28.10.2009-31.10.2009, în repetate rânduri, a valorificat bijuteriile sustrase prin amanetarea acestora la diferite case de amanet din București.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi, astfel:
Potrivit declarației inculpatului Stoleru Alexandru Ionuț (filele 186, 222 d.u.p.) și a numitei Ion Iuliana Mihaela (fila 66), în ultima săptămână de muncă a numitei Ion Iuliana Mihaela, din cauza lipsei banilor, aceștia au convenit sustragerea bijuterii din aur din gestiunea societății la care Ion Iuliana Mihaela era angajată, iar ulterior acestea să fie predate inculpatului Stoleru Alexandru Ionuț, pentru a le valorifica.
Din imaginile video surprinse de camerele de supraveghere ale SC IFN GALLEX SRL, precum și din înregistrările video surprinse de camerele de supraveghere aparținând Agenției Moghioroș a Raiffeisen Bank, situată în vecinătatea punctului de lucru al societății vătămate, redate prin procesul-verbal întocmit de către organele de poliție (filele 38-48) se observă cum inculpatul Stoleru Alexandru Ionuț, în data de 31.10.2009, la ora 16:00, îi înmânează numitei Ion Iuliana Mihaela o geantă de culoare neagră, aceasta intrând în incinta punctului de lucru al SC IFN GALLEX SRL, unde își desfășura activitatea. De asemenea, din aceleași mijloace de probă, rezultă că, la ora 16:04, inculpatul pleacă împreună cu Ion Iuliana Mihaela, având asupra sa geanta de culoare negră.
Totodată, inculpatul Stoleru Alexandru Ionuț (filele 186, 222 d.u.p.) a arătat că bijuteriile sustrase de la persoana vătămată SC IFN GALLEX SRL, au fost valorificate de către acesta la diverse case de amanet în decursul mai multor zile, obținând suma totală de 55.840 lei.
Astfel organele de cercetare au efectuat verificări la sediile societăților indicate de inculpat ca fiind societățile unde au fost valorificat bunurile sustrase, astfel potrivit procesului-verbal de efectuare a controlului la sediul SC IFN 2B GROUP SRL (fila 166), rezultă că în evidențele societății au fost identificate patru contracte de amanet cu numerele 19 din data de 28.10.2009 și numerele 20, 21 și 22 din data de 29.10.2009, toate semnate de inculpatul Stoleru Ionuț Alexandru.
Tot în cursul zilei de 29.10.2009, inculpatul a încheiat cu SC IFN ORIGINAL SERV SRL, contractul de amanet nr. 14997 (filele 224), prin care a fost amanetat un lanț din aur de 92 grame, pentru care acesta a primit suma de 3.300 lei.
De asemenea, pe baza procesul-verbal de efectuare a verificărilor la sediul SC IFN BETA MANAGEMENT SRL, (fila 276), instanța reține că inculpatul Stoleru Ionuț Alexandru a încheiat în data de 29.10.2009 contractul de amanet nr. 5604550 (fila 280), având ca obiect amanetarea unui lanț și a unei perechi de cercei din aur, în cantitate de 29,22 grame, pentru care inculpatul a încasat suma de 1.140 lei. Bunurile menționate anterior au fost ridicate de organele de poliție, așa cum rezultă din procesul-verbal de efectuare a controlului din data de 12.11.2009 (fila 286).
În cursul aceleiași zile, inculpatul a încheiat cu SC D&D GOLDEN FOND IFN SRL contractul de amanet nr. 2424/ 29.10.2009 (fila 270) prin care se arată că acesta amanetat o brățară din aur de 19,50 grame, pentru care a primit suma de 790 lei. Bunurile menționate anterior au fost ridicate de organele de poliție, așa cum rezultă din procesul-verbal de efectuare a controlului din data de 12.11.2009 (filele 260).
Totodată, din procesul-verbal de efectuare a verificărilor la punctul de lucru al SC ROYAL CREDIT SRL ( filele 230), reiese faptul că, în data de 31.10.2009, inculpatul Stoleru Ionuț Alexandru a amanetat prin intermediul a trei contracte de amanet cu numerele 16719, 16720 și 16721, toate semnate de acesta, cantitatea de 872,38 g aur, primind în schimb suma de 32.000 lei. De asemenea, s-au efectuat verificări și la punctul de lucru al SC ROYAL CREDIT SRL lei (filele 238 d.u.p.) din Bd. Iuliu Maniu, fiind identificat contractul de amanet nr. 330 din 29.10.2009 semnat tot de inculpatul Stoleru Ionuț Alexandru, prin care au fost amanetate bijuterii din aur în cantitate de 340,13 g, pentru care inculpatul a încasat suma de 13.300.
În data de 01.11.2009, inculpatul a încheiat trei contracte de amanet: 3366, 3356 și 3365 cu SC MIRE GOLD IFN SRL (fila 249) în cuprinsul cărora se prevede că a fost amanetată cantitatea totală de 1.351,42 g aur, pentru care inculpatul a primit suma de 53.900 lei, împrejurare constatată și pe baza procesul-verbal de efectuare a verificărilor la sediul SC MIRE GOLD IFN SRL (fila 246). Cu privire la aceste bunuri, instanța reține că bijuteriile prevăzute în cele trei contracte de amanet încheiate de către inculpat, au fost ridicate de organele de poliție cu ocazia controlului efectuat la sediul societății în data de 12.11.2009, iar bunurile care au constituit obiectul contractului de amanet nr. 3366 (1262 g aur) au fost predate de către martorul Vieru Viorel-Victor organelor de cercetare, conform procesului-verbal din data de 13.11.2009 (fila 281).
Încheierea contractelor de amanet între inculpatul și SC MIRE GOLD IFN SRL este reținută și în baza declarației martorei Andrei Oana Eliza (fila 258) prin care se arată că inculpatul a prezentat bunurile pentru a fi amanetate în data de 01.11.2009.
Dispariția bijuteriilor din seiful punctului de lucru al SC IFN GALLEX SRL a fost constatată la data de 02.11.2009, cu ocazia deschiderii forțate a ușii de acces și a seifului, împrejurare cuprinsă în declarațiile martorilor Titrade Dumitru (fila 50) și Vlad Adrian George (65) care au participat la spargerea acestora, din care rezultă că în interiorul seifului au fost găsite doar 10 plicuri de bijuterii, în evidențele persoanei vătămate SC IFN GALLEX SRL figurând un număr mult mai mare de contracte nelichidate (filele 150-198).
Instanța reține că numita Ion Iuliana Mihaela a fost angajată la punctul de lucru al persoanei vătămate SC IFN GALLEX SRL, situat în Bulevardul Brașov, nr. 19, Sector 6 București, având în perioada septembrie 2009 – octombrie 2009 funcția de lucrător comercial, fără a se fi încheiat un contract de muncă între inculpată și societate, astfel după cum rezultă din declarația acesteia (fila 66) și din declarația reprezentantului persoanei vătămate (fila 30). Din cuprinsul acelorași declarații rezultă că numita Ion Iuliana Mihaela avea ca atribuții de serviciu încheierea contractelor de amanet cu clienții societății, primirea bunurilor care reprezentau obiectul contractelor și păstrarea acestora la sediul punctului de lucru până la lichidarea ori expirarea contractelor.
În drept, anterior stabilirii încadrării juridice a faptelor cu privire la care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța va avea în vedere că potrivit art.246 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Potrivit art. 5 alin.1 din acest act normativ, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Pentru a determina legea mai favorabilă aplicabilă în cauză, instanța va analiza comparativ norma de incriminare a infracțiunii de delapidare din Codul penal din 1969, respectiv art. 215¹ alin. 1 Cod penal din 1969 și cea prevăzută de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, respectiv art. 295 alin. 1 Cod penal.
În acest sens, instanța va avea în vedere drept criterii în baza cărora va determina legea penală mai favorabilă, pe care urmează să le aprecieze în concret, următoarele: conținutul infracțiunii, existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, sancțiunea aplicabilă (natura și limitele acesteia).
La alegerea legii penale mai favorabile, instanța va avea în vedere decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global și nu pe instituții.
Analizând modalitatea de incriminare și de sancționare a faptei prin raportare la cele două legi, dar și regimul juridic al instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere, avută în vedere de organul de urmărire penală, prin raportare la dispozițiile art. 16 alin 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului Penal, instanța apreciază că în mod corect organul de urmărire penală a stabilit ca lege penală mai favorabilă inculpatului, Codul Penal actual.
Astfel, în art. 308 alin. 2 C.pen., se prevede o cauză legală specială de reducere a limitelor speciale ale pedepsei cu o treime, în cazul faptelor săvârșite în legătură cu persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane juridice, situație incidentă în cazul dedus judecății, și neprevăzută de Codul penal din 1969.
Prin urmare, fapta inculpatul Stoleru Ionuț-Alexandru care în perioada 28.10.2009-31.10.2009, în baza înțelegerii prealabile încheiate cu numita Ion Iuliana-Mihaela și în realizarea unei rezoluții infracționale unice, în mai multe rânduri a acordat ajutor acesteia pentru a-și însuși bijuterii din aur, în cantitate totală de 2.855 grame, din seiful punctului de lucru al SC IFN GALLEX SRL, unde aceasta era angajată, iar ulterior a înlesnit valorificarea bunurilor dobândite, prin amanetarea lor către diverse case de amanet, obținând astfel în mod ilicit suma de 111.680 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la delapidare, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen., rap. la art. 295 alin. 1 C.pen., cu referire la art. 308 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen..
Analizând participația penală a inculpatului Stoleru Ionuț-Alexandru, se constată că potrivit art. 48 din C.pen., complicele este persoana care, cu intenței, ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, ori care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va înlesni valorificarea bunurilor provenite din aceasta. Ajutorul dat la comiterea unei infracțiuni reprezintă o complicitate concomitentă, iar acesta trebuie să servească efectiv autorului la comiterea faptei tipice. De asemenea, complicele trebuie să acționeze cu intenție sau praeterintenție.
În concret, se reține că inculpatul Stoleru Ionuț-Alexandru a exercitat atât acte de ajutare la comiterea faptei ilicite, cât și acte de înlesnire a valorificării bunurilor provenite din comiterea acesteia. La data de 31.10.2009, astfel cum s-a reținut prin prezentarea situației de fapt, în urma unei înțelegeri preliminare, inculpatul a sosit în fața punctul de lucru al persoanei vătămate SC IFN GALLEX SRL, ocazie cu care i-a înmânat numitei Ion Iuliana Mihaela o geantă de culoare neagră utilizată la transportarea bijuteriilor sustrase. De asemenea, în perioada 28.10.2009-31.10.2009, în repetate rânduri, inculpatul a încheiat numeroase contracte de amanetare cu diverse societăți comerciale de profil, prin care a valorificat bijuteriile sustrase, în schimbul acestora obținând suma totală de 111.680 lei.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de complicitate la delapidare prevăzută de art. 48 rap. la art. 295 alin. 1 C.pen., cu referire la art. 308 alin. 1 C.pen., instanța reține că elementul material constă atât în activitatea de ajutare la sustragerea unor bunuri din partimoniul persoanei vătămate, bunuri pe care autorul faptei ilicite la gestionează, urmată de însușirea acestora, cât și în activitatea de valorificare a bunurilor sustrase și însușite. Astfel, acțiunea inculpatului de remitere a unei genți de culoare neagră, geantă utilizată pentru transportarea bijuteriilor sustrase din punctul de lucru al SC IFN GALLEX SRL, precum și acțiunea sa, exercitată în repetate rânduri, de valorificare a acestor bijuterii prin amanetare, îndeplinește condițile elementului material al infracțiunii de complicitate la delapidare.
În ceea ce privește condiția existenței infracțiunii de delapidare cu privire la subiectul activ, autor al infracțiunii, de a avea calitatea specială prevăzută de lege, instanța constată că potrivit art.308 alin. 1 C.pen., dispozițiile privitoare la delapidare se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane juridice.
Astfel, fapta reținută în sarcina inculpatului Stoleru Ionuț-Alexandru este săvârșită în legătură cu o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane juridice. Conform situației de fapt reținute, numita Ion Iuliana Mihaela deținea, în perioada 28.10.2009-31.10.2009, calitatea de lucrător comercial în cadrul SC IFN GALLEX SRL, aceasta având calitatea unui gestionar de fapt, având ca atribuții de serviciu încheierea contractelor de amanet cu clienții societății, primirea bunurilor care reprezentau obiectul contractelor și păstrarea acestora la sediul punctului de lucru până la lichidarea ori expirarea contractelor, calitate specială cerută a fi îndeplinită în sarcina autorului.
Totodată, în sarcina inculpatul Stoleru Ionuț-Alexandru este reținută executarea actelor de complicitate la săvârșirea infracțiunii de delapidare, în privința acestuia lege neprevăzând condiția calității speciale a subiectului activ.
Cu privire la unitatea infracțională, se reține că, potrivit art. 35 alin. 1 C. pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Pentru a fi în prezența unei infracțiuni continuate, este necesar să existe unitate de subiect activ și pasiv, unitate de conținut al infracțiunii, unitate de rezoluție infracțională, precum și o pluralitate de acțiuni infracționale săvârșite la diferite intervale de timp.
Prin prisma acestor condiții, se constată că acțiunile de ajutare și valorificare a bijuteriilor din aur au fost exercitate de inculpatul Stoleru Ionuț-Alexandru, împotriva persoanei vătămate SC IFN GALLEX SRL în proprietatea căreia se aflau bunurile – obiect material al infracțiunii. De asemenea, acțiunile concrete, efective ale inculpatului, prezintă fiecare în parte conținutul infracțiunii de complicitate la delapidare, lezând relațiile sociale secundare referitoare la protecția dreptului de proprietate.
Cu privire la existența unei rezoluții infracționale unice, în baza situației de fapt reținute anterior, instanța constată că inculpatul a avut reprezentarea ansamblului infracțional înainte de comiterea primului act de executare și a dorit să realizeze în timp acțiunile din conținutul infracțiunii de complicitate la delapidare. Acesta, în urma lipsei de bani, a luat hotărârea de a acorda ajutor și de a valorifica bunurile provenite din săvârșirea infracțiunii de delapidare urmârind desfășurarea unor activități prin care să intre în posesia unor sume de bani, planul de acțiune fiind determinat în linii generale.
Intervalele de timp dintre activitățiile de sustragere a bunurilor sunt mai mari decât întreruperile pe care le poate implica, în anumite cazuri, în mod firesc săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare, acesta defășurându-se în intervalul 28.10.2009-31.10.2009, însă acestea au fost mai mici decât cele necesare pentru existența unui concurs de infracțiuni, astfel încât condițiile prevăzute pentru existența infracțiunii continuate sunt îndeplinite.
Urmarea imediată a infracțiunii constă în scoaterea definitivă a bijuteriilor din patrimoniul persoanei vătămate, paguba totală produsă fiind în cuantum de 111.680 lei; între activitatea infracțională a inculpatului și urmarea imediată existând o legătură de cauzalitate stabilită pe baza probatoriului administrat pe parcursul urmăririi penale.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. Scopul săvârșirii infracțiunii de complicitate la delapidare a fost de a-și însuși sumele de bani provenite din valorificarea bijuteriilor pe nedrept. Intenția directă a inculpatului rezultă din modul de operare, acesta s-a deplasat la sediu persoanei vătămate, iar apoi la numeroase case de amanet tocmai pentru a intra în posesia sumelor de bani.
În consecință, se constată faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare, acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă, conține mențiunile prevăzute de art. 482 C. proc. pen. iar cu ocazia încheierii acestuia, inculpatul a fost asistat de avocat din oficiu avocat Anghel Nicolae, cu delegația nr. 33342/14.12.2014, depusă la dosarul de urmărire penală (filele 59), astfel cum se prevede la art. 480 alin. 2, ultima teză C.proc.pen..
În conținutul acordului se regăsește declarația expresă a inculpatului Stoleru Ionuț, Alexandru, consemnată în prezența apărătorului din oficiu avocat Anghel Nicolae, cu delegația nr. 33342/14.12.2014, cu privire la recunoașterea comiterii infracțiunii de complicitate la delapidare, prev. de art. 48 alin. 1 C.pen., rap. la art. 295 alin. 1 C.pen., cu referire la art. 308 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen., încadrare juridică deopotrivă acceptată de acesta, și pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 din data de 13. 11.2009, condițiile prevăzute de art. 482 lit. g) C.proc.pen. fiind îndeplinite.
În raport de modalitatea concretă de săvârșire a faptei și de aspectele ce țin de persoana inculpatului, instanța apreciază că, felul pedepsei, cuantumul ei și modalitatea în care fost stabilită forma de executare a acestei,sunt în acord cu scopul preventiv, represiv al pedepsei și pot conduce la reeducarea inculpatului.
Astfel, instanța consideră că fapta comisă de inculpat nu este de o gravitate excesivă, prin raportare la modalitatea de săvârșirea, dar și la consecințele produse, având în vedere recuperarea, în parte, a prejudiciului produs. Deși prejudiciul inițial produs este de natură să atragă o gravitate sporită a faptei ilicite, inculpatul a contribuit în mod activ la recuperarea pagubei materiale, în parte, și la stabilirea situației de fapt. Inculpatul a executat acte de complicitate la săvârșirea infracțiunii, contribuția sa nefiind una determinantă la producerea consecințelor nefavorabile.
De asemenea, din fișa de cazier (fila 91) rezultă că acesta nu are antecedente penale, iar din declarațiile acestuia consemnate în fața organelor de urmărire penală, rezultă ca are o situație familială stabilă, având un copil minor în întreținere.
Instanța s-a prezentat la chemările organelor judiciare, având o atitudine cooperantă și contribuind la aflarea adevărului și la strângerea mijloacelor de probă, totodată a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.
Față de aceste considerente, instanța apreciază cuantumul pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile art. 91 C. pen. cu privire la aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și apreciază, ținând seama de toate circumstanțele existente în cauză, că pronunțarea unei condamnări la pedeapsa închisorii este suficientă pentru a constitui un avertisment în privința inculpatului, scopul pedepsei urmând a fi atins chiar fără executare în regim privativ de libertate.
În același timp, instanța constată că în mod corect au fost dispuse față de inculpat măsurile de supraveghere cu caracter obligatoriu din cuprinsul art. 93 alin. 2 lit. a C.pen., inculpatul să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională, precum și să presteze, potrivit art. 93 alin. 3 C.pen., o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, obligația care să fie executată în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 5 București sau în cadrul SC Amenajare Edilitară și Salubrizare SA Sector 5 București, conform deciziei consilierului de probațiune, dispusă în temeiul art. 51 alin. 1 rap. la art. 57 alin. 2 din Legea 253/2013, această din urmă obligație finnd stabilită în urma exprimării acordului inculpatului în mod expres.
Totodată, potrivit art. 295 C.pen., rap. la art. 66 alin. 2 C.pen. s-a convenit ca inculpatului să îi fie interzis, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, exercitarea drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Față de aceste considerente, și apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) rap. la art. 396 alin. (2) C. proc. pen., instanța va admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 cu inculpatul Stoleru Ionuț Alexandru, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare, faptă prev. de art. 48 alin. 1 C.pen, rap. la art. 295 alin. 1 C.pen, cu referire la art. 308 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen., în dosarul penal nr. 1268/P/2009.
În baza art. 396 alin. (2) C. pen. și a art. 48 alin. 1 C.pen., rap. la art. 295 alin. 1 C.pen., cu referire la art. 308 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen., instanța va condamna pe inculpatul Stoleru Ionuț Alexandru la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare, săvârșită în formă continuată.
În baza art. 67 C.pen. va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de doi ani de zile, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, potrivit art. 68 alin. 1 lit. b Cp., pedeapsă complementară obligatorie potrivit art. 66 alin. 2 Cp, raportat la art. 295 alin. 1 Cp..
În baza art. 91 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 alin. 1 și 2 C. pen.
În temeiul art. 94 alin. 2 supravegherea executării obligațiilor va fi asigurată de Serviciul de Probațiune București.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și price deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit. a) C.pen., va stabili în sarcina inculpatului obligația de a urma un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, obligație care să fie executată în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului-Sector 5 București sau în cadrul S.C. Amenajare Edilitară și Salubrizare SA Sector 5 București, conform deciziei consilierului de probațiune, dispusă în temeiul art. 51 alin. 1 rap. la art. 57 alin. 2 din Legea 253/2013.
În baza art. 404 alin. 2 C.proc.pen., rap la art. 91 alin. (4) C.pen., va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen., cu privire la faptul că nerespectarea cu rea-credință a obligațiilor impuse ori a măsurilor de supraveghere stabilite, precum și săvârșirea unei alte infracțiuni, pe parcursul termenului de supraveghere, va atrage revocarea suspendării și executarea pedepsei în întregime.
Va lua act că inculpatul Stoleru Ionuț-Alexandru a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la data de 12.11.2009 la 07.12.2009.
În temeiul art. 397 alin. 1 C.P.P va lua act că persoanele vătămate, respectiv, SC IFN GALLEX SRL, SC IFN BETA MANAGEMENT SRL, SC D&D GOLDEN FOND IFN SRL, SC IFN 2B GROUP SRL, SC MIRE GOLD SRL și Piper Dan Florin nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 112 alin. 6 C. pen., instanța va dispune confiscarea specială a sumei de 55.840 lei de la inculpatul Stoleru Ionuț Alexandru, sumă obținută din valorificarea bunurilor dobândite în urma săvârșirii infracțiunii, după cum însuși acesta recunoaște în declarațiile consemnate în faza urmăririi penale, din prejudiciul total produs fiind scăzută suma pagubei materiale acoperite prin restituirea bunurilor, obiect material al infracțiunii.
Potrivit art. 486 alin. (2) C.proc.pen raportat la art. 25 alin. (5) teza a II-a C.proc.pen, instanța va lăsa nesoluționată acțiunea civilă.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., va obliga pe inculpat la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 485 alin. 1 lit. a) C.proc.pen. admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București cu inculpatul STOLERU IONUț-ALEXANDRU, fiul lui Cristian și Mariana născut la data de 14.08.1989 în București, domiciliat în București, Str. Aleea Ghimeș, nr. 8, bl. 28, sc. 3, ap. 31, sector 5, CNP [anonimizat], cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare, faptă prev. de art. 48 alin. 1 C.pen., rap. la art. 295 alin. 1 C.pen., cu referire la art. 308 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen.
În baza art. 48 alin. 1 C.pen., rap. la art. 295 alin. 1 C.pen., cu referire la art. 308 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul Stoleru Ionuț Alexandru la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare, săvârșită în formă continuată.
În baza art. 67 C.pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de doi ani de zile, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, potrivit art. art. 68 alin. 1 lit. b Cp., pedeapsă complementară obligatorie potrivit art. 66 alin. 2 C.pen., raportat la art. 295 alin. 1 C.pen..
În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 alin. 1 și 2 C. pen.
În temeiul art. 94 alin. 2 C.pen. supravegherea executării obligațiilor va fi asigurată de Serviciul de Probațiune București.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și price deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit a C.pen. stabilește în sarcina inculpatului obligația de a urma un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, obligația care să fie executată în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului-Sector 5 București sau în cadrul S.C. Amenajare Edilitară și Salubrizare SA Sector 5 București, conform deciziei consilierului de probațiune, dispusă în temeiul art. 51 alin. 1 rap. la art. 57 alin. 2 din Legea 253/2013.
În baza art. 404 alin. 2 CPP, rap la art 91 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., cu privire la faptul că nerespectarea cu rea-credință a obligațiilor impuse ori a măsurilor de supraveghere stabilite, precum și săvârșirea unei alte infracțiuni, pe parcursul termenului de supraveghere, va atrage revocarea suspendării și executarea pedepsei în întregime.
Ia act că inculpatul Stoleru Ionuț-Alexandru a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la data de 12.11.2009 la 07.12.2009.
În temeiul art. 397 alin. 1 C.proc.pen. ia act că persoanele vătămate, respectiv, SC IFN GALLEX SRL, SC IFN BETA MANAGEMENT SRL, SC D&D GOLDEN FOND IFN SRL, SC IFN 2B GROUP SRL, SC MIRE GOLD SRL și Piper Dan Florin nu s-au constituit părți civile.
În temeiul dispozițiilor art. 112 alin. 6 C. pen., dispune confiscarea specială a sumei de 55.840 lei de la inculpatul Stoleru Ionuț Alexandru, sumă obținută din valorificarea bunurilor dobândite în urma săvârșirii infracțiunii de complicitate la delapidare.
Potrivit art. 486 alin. (2) C.proc.pen raportat la art. 25 alin. (5) teza a II-a C.proc.pen, instanța va lăsa nesoluționată acțiunea civilă.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., va obliga pe inculpat la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Observații coordonator de practică
IV. ACTIVITATEA DE JUDECATĂ – REDACTARE ÎNCHEIERI
1. Încheiere de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar – art. 242 alin. 8 raportat la art. 242 alin. 1 C.pr.pen
Redactare Încheiere
Dosar nr. 13215/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI – SECȚIA PENALĂ
Î N C H E I E R E
Ședința din camera de consiliu din data de 17.09.2014
JUDECǍTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTǍȚI: QP
GREFIER: XY
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror WV.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect „revocare control judiciar (art.242 N.C.P.P.)”, formulată de inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, au răspuns: inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian, personal și asistat de avocat ales Iacobescu Marius-Gheorghe, cu împuternicire seria B 1907213/17.09.2014 (fila 18).
Procedura nu este legal îndeplinită, însă se acoperă prin prezentarea inculpatului, conform art.353 alin.2 C.pr.pen.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se procedează la verificarea identității inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian, care prezintă actul de identitate, datele sale de stare civilă fiind consemnate în caietul grefierului.
La interpelarea judecătorului, inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian arată că are cunoștință despre cererea de revocare a măsurii preventive, formulată de avocatul său și și-o însușește, semnând cererea (fila 2).
La interpelarea judecătorului, avocatul ales al inculpatului și reprezentanta Ministerului Public arată că nu au cereri prealabile.
Conform art.225 alin.(7) C.proc.pen., se procedează la ascultarea inculpatului, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
La interpelarea judecătorului, avocatul ales al inculpatului și reprezentanta Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri, judecătorul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de revocare a măsurii preventive:
Avocatul ales al inculpatului Vasiliu Bogdan Cristian arată că, de la sfârșitul lunii iulie inculpații Vasiliu și Vilău sunt cercetați pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.233 C.pen., însă, așa cum judecătorul a observat și la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă, nu poate fi vorba despre o infracțiune de tâlhărie întrucât cele două beri au fost plătite, aspect ce reiese inclusiv din ultima declarație a persoanei vătămate, dar și din citirea, printre rânduri, a vechilor declarații.
De asemenea, prejudiciul este mic.
Subliniază, în mod deosebit, ultima declarație a presoanei vătămate, în care se arată clar că cele două beri au fost achitate, astfel încât este vorba despre o altercație între cunoștințe. Persoana vătămată a revenit asupra susținerii că nu îi cunoștea pe inculpați, arătând că aceștia serveau frecvent alimente la fast-food.
Arată că măsura preventivă a controlului judiciar, luată față de inculpat, nu se mai impune, ci împietează asupra dezvoltării profesionale a acestuia- tânăr, aflat la începutul carierei. Totodată, inculpatul are un copil minor în întreținere.
În concluzie, solicită revocarea măsurii preventive.
Reprezentanta Ministerului Public solicită, în baza art.242 alin.1 C.pr.pen., respingerea cererii de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar, ca neîntemeiată.
Arată că simpla declarație a persoanei vătămate nu este suficientă și nu oferă indicii de nelegalitate a măsurii preventive luate. Din declarațiile martorilor Guguia Iulian și Omer Mehmet rezultă că este vorba despre o infracțiune de tâlhărie, pentru care inculpații sunt urmăriți penal.
Concluzionează că nu au încetat temeiurile avut în vedere la luarea măsurii preventive și că nu au intervenit temeiuri noi care să dovedească nelegalitatea măsurii preventive, astfel încât nu se impune revocarea măsurii controlului judiciar.
Avocatul ales al inculpatului, în replică, arată că nu poate fi vorba despre o infracțiune de tâlhărie, atât timp cât inculpații au luat două beri și le-au băut în fața persoanei vătămate. Ultima declarație a persoanei vătămate confirmă declarațiile inculpaților. Astfel, până în prezent, nu se știe dacă fapta constituie sau nu infracțiunea de tâlhărie.
Apreciază că este nedrept să-i fie restrânsă inculpatului libertatea de mișcare pentru o altercație minoră.
Inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian, având ultimul cuvânt, arată că nu înțelege de ce este acuzat de infracțiunea de tâlhărie, de vreme ce el nu a intrat în bar, ci doar a stat în fața localului. Solicită admiterea cererii și revocarea controlului judiciar.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr. 13215/303/2014 din data de 12.09.2014, inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian, prin apărător ales, a solicitat revocarea măsurii controlului judiciar dispusă prin încheierea din 24.07.2014 pronunțată în dosarul nr. 9019/303/2014.
În motivare, s-a arătat că aspectele ce au relevanță în soluționarea cererii, care nu au fost avute în vedere de judecătorul de drepturi și libertăți și care sunt ulterioare cererii de luare a măsurii controlului judiciar, sunt următoarele:
– la data de 06.08.2014, persoana vătămată Yesilova Aziz a dat un supliment de declarație prin care arată că, în dimineața zilei săvârșirii faptei, în jurul orei 08:00, a deschis restaurantul tip fast food ,,Golden Kebab” situat în șoseaua Virtuții nr. 1, sector 6, București și a găsit suma de 10 lei lângă casa de marcat. Fiind primul care a avut acces în interiorul restaurantului, acesta a arătat că suma de bani este posibil să aparțină celor doi inculpați Vasiliu Bogdan Cristian și Vilău Teodor și să reprezinte contravaloarea celor două beri consumate de aceștia din urmă. De asemenea, în conținutul declarației sale, persoana vătămată Yesilova Aziz a menționat faptul că o cutie de bere are prețul de 4 lei, astfel încât suma totală găsită în interiorul restaurantului acoperă în integralitate contravaloarea celor două cutii de bere consumate de inculpați.
De asemenea, inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian a arătat că intenționează să se deplaseze în străinătate pentru a munci, iar stabilirea obligațiilor din conținutul controlului judiciar reprezintă o împietare în realizarea acestui aspect.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 242 C.pr.pen..
Pentru soluționarea cauzei, a fost atașat: dosarul nr. 9060/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București.
I. Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, judecătorul reține următoarele:
a. Prin încheierea din 24.07.2014 pronunțată în dosarul nr. 9019/303/2014, a fost respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 București și a fost luată măsura controlului judiciar, printre alții, față de inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian, iar, în baza art.227 alin.2 raportat la art.202 alin.4 lit.b, art.211 și art.215 C.pr.pen., a fost luată față de inculpat măsura controlului judiciar.
Conform art.215 alin.1 C.pr.pen., s-a dispus ca inculpatul să respecte obligațiile prevăzute de lit.a-c, iar conform art.215 alin.2 C.pr.pen., i-au fost impuse următoarele obligații:
– să nu depășească limita teritorială a com. Chiajna și a mun.București, decât cu încuviințarea prealabilă a judecătorului de drepturi și libertăți;
– să nu se deplaseze la localul fast-food „Golden Kebab;
– să nu se apropie de persoana vătămată și de membrii familiei acestuia, de martorii: Guguia Iulian, Omer Mehmet, Iordache Ionuț Bogdan și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;
– să nu ia legătura cu celălalt inculpat și să nu comunice cu acesta, direct sau indirect, pe nicio cale:
– să comunice în ultima zi a fiecărei luni informații relevante despre mijloacele de existență;
– să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
b. În motivare, judecătorul a reținut că există probe (elemente de fapt) suficiente pentru a presupune că inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian este persoana care, la data de 24.07.2014, în jurul orei 03:30, se afla la restaurantul tip fast food ,,Golden Kebab” situat în șoseaua Virtuții nr. 1, sector 6, București al persoanei vătămate Yesilova Aziz. După ce persoana care îl însoțea pe inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian a pătruns în spațiul de vânzare și a luat două cutii cu bere din vitrina frigorifică, fiind amândoi întrebați de persoana vătămată Yesilova Aziz dacă vor plăti bunurile, inculpatul a amenințat-o cu bătaia pe persoana vătămată, l-a lovit cu pumnii și picioarele și l-a amenințat cu un pistol, după care a părăsit locul cu o bicicletă de două locuri.
Probele suficiente rezultă din: -declarațiile persoanei vătămate Yesilova Aziz, prin care persoana vătămată a indicat că cele două persoane, printre care și inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian l-au înjurat, l-au lovit și l-au amenințat cu un pistol; -înscrisul medical din data de 24.07.2014 care atestă vătămările suferite de persoana vătămată; -procesele-verbale de identificare, din grup și, respectiv, după planșe foto, prin care persoana vătămată l-a recunoscut pe inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian ca fiind cel care l-a amenințat cu un pistol și l-a agresat fizic; -declarațiile martorilor Guguia Iulian și Omer Mehmet, care au relatat că ambele persoane implicate în incident, printre care și inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian au lovot-o și amenințat-o cu un pistol pe persoana vătămată; procesele-verbale de identificare, din grup și din planșe foto, prin care cei doi martori l-au recunoscut pe inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian ca fiind una dintre cele două persoane de sex masculuin care au venit la restaurant; procesul-verbal de vizionare a întregistrărilor camerelor de supraveghere, în care se observă, la ora 03:46:13, că cele două persoane au stat de vorbă cu o a treia, începând să îl împingă, să îl lovească cu pumnii și picioarele, să îl amenințe cu un pistol. Nu în ultimul rând, se reține că inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian a recunoscut că a avut o altercație cu persoana vătămată Yesilova Aziz.
De asemenea, judecătorul a reținut că există probe că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată (art.233 alin.1 – art.234 alin.1 lit.a, d și f C.pen.), fiind neîntemeiate concluziile avocatului ales al inculpatului, în sensul contrar.
Judecătorul a constatat că privarea de libertate a inculpatului nu este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, rezultate din fapta penală de care este acuzat.
În acest sens, a fost avută în vedere gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, dedusă din: exercitarea de violențe asupra persoanei vătămate, folosirea unui pistol pentru amenințare, contribuța conjugală a două persoane, starea de teamă insuflată persoanelor prezente, existența unei discuții anterioare în contradictoriu, starea de beție a inculpatului, faptul că acțiunea violentă nu a fost comisă din necesități materiale,precum și vătămările minore produse.
Totodată, au fost avute în vedere datele referitoare la persoana inculpatului, reținându-se că: – obține venituri licite pentru traiul de zi cu zi; – nu a mai fost condamnat pentru fapte de aceeași natură; – a avut o atitudine de cooperare cu organele de urmărire penală.
Așadar, din împrejurările reale și circumstanțele personale, s-a concluzionat că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar genera o stare de temere pentru ordinea publică și nu ar crea un sentiment de insecuritate colectivă, că împotriva unor persoane ce comit fapte penale organele statului nu acționează suficient. Totodată, s-a reținut că nu există riscul ca, pe viitor, inculpatul să repete fapte de natură penală.
În final, față de dispozițiile art.202 alin.2 C.proc.pen., judecătorul a apreciat că arestarea preventivă nu este proporțională cu gravitatea acuzației și nu este necesară pentru realizarea scopului, aceasta fiind o măsură de excepție, ce trebuie dispusă în situații foarte temeinic justificate de pericolul public concret și numai dacă alte măsuri alternative nu sunt suficiente.
Astfel, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru supravegherea eficientă a inculpatului Vasiliu Bogdan Cristian, pentru prevenirea altor conflicte cu persoana vătămată Yesilova Aziz, precum și pentru buna administrare, pe viitor, a probatoriului, constatând necesară luarea măsurii preventive a controlului judiciar și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 211 rap. la art. 202 alin. (1) și (3) C.pr.pen., judecătorul a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian.
Pe timpul controlului judiciar, inculpatul trebuie să respecte obligațiile prevăzute de art.215 alin.1 C.pr.pen.
De asemenea, în individualizarea acestei măsuri preventive la împrejurările prezentei cauze (art.215 alin.2 C.pr.pen.), judecătorul a apreciat că:
– supravegherea eficientă a inculpatului impune limitarea dreptului de mișcare a acestuia la localitatea de domiciliu și în mun.București;
– prevenirea altor conflicte cu persoana vătămată Yesilova Aziz, impune interdicția de a se deplasa la localul fast-food „Golden Kebab”, de a se apropia de persoana vătămată Yesilova Aziz și de membrii familiei acestuia și de a nu comunica cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;
– buna administrare, pe viitor, a probatoriului, impune interdicția ca inculpatul să se apropie de martorii: Guguia Iulian, Omer Mehmet, Iordache Ionuț Bogdan și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale, precum și ca inculpații să nu ia legătura unul cu celălalt și să nu comunice între ei, direct sau indirect, pe nicio cale.
c. Prin încheierea nr. 391/UP/01.08.2014, pronunțată de Tribunalul București- Secția Penală, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București împotriva încheierii din 24.07.2014, pronunțate în dosarul nr. 9019/303/2014.
II. Potrivit art.242 alin.1 C.pr.pen.: „Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii…”.
Din formularea textului de lege („în cazul în care au încetat temeiurile”, „au apărut împrejurări noi”) și din faptul că cererea de revocare nu constituie o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus măsura preventivă, rezultă că în soluționarea acestei cereri, judecătorul trebuie să facă o nouă analiză a cauzei, însă numai prin evaluarea la momentul prezent a temeiurilor măsurii preventive și prin verificarea existenței unor împrejurări noi.
Rezultă, că la soluționarea cererii de revocare a măsurii preventive, judecătorul nu poate
da o altă relevanță juridică elementelor deja avute în vedere la momentul luării măsurii preventive.
a. În ceea ce privește încetarea temeiurilor care au determinat măsura controlului judiciar cu privire la inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian, judecătorul constată că, după data luării măsurii preventive, nu au fost administrate mijloace de probă și nu au fost efectuate acte de urmărire, care să infirme probele existente împotriva inculpatului ori încetarea pericolului pentru asigurarea bunei administrări, pe viitor, a probatoriului, al prevenirii altor conflicte cu persoana vătămată Yesilova Aziz, precum și supravegherea eficientă a acestuia, aspecte avute la baza luării măsurii controlului judiciar.
De aceea, există în continuare probe că inculpatul este implicat în săvârșirea unei infracțiuni, comisă asupra persoanei vătămate Yesilova Aziz, iar respectarea obligațiilor impuse inculpatului este, în continuare, necesară pentru prevenirea altor conflicte cu persoana vătămată Yesilova Aziz, precum și pentru buna administrare, pe viitor, a probatoriului.
Altfel spus, temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar a inculpatului Vasiliu Bogdan Cristian nu au încetat.
b. Sub aspectul apariției unor împrejurări noi, se reține că persoana vătămată Yesilova Aziz a revenit asupra declarațiilor anterioare și a precizat faptul că în dimineața săvârșirii faptei, în jurul orei 08:00, la momentul deschiderii restaurantul tip fast food ,,Golden Kebab” situat în șoseaua Virtuții nr. 1, sector 6, București, a găsit suma de 10 lei lângă casa de marcat. Fiind primul care a avut acces în interiorul restaurantului, acesta a arătat că suma de bani este posibil să aparțină celor doi inculpați Vasiliu Bogdan Cristian și Vilău Teodor și să reprezinte contravaloarea celor două beri consumate de aceștia din urmă. De asemenea, în conținutul declarației sale, persoana vătămată Yesilova Aziz a menționat faptul că o cutie de bere are prețul de 4 lei, astfel încât suma totală găsită în interiorul restaurantului acoperă în integralitate contravaloarea celor două cutii de bere consumate de inculpați.
Ca urmare a acestei declarații, inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian a susținut că noua declarație dată în cauză de persoana vătămată atrage inexistența infracțiunii de tâlhărie, și prin urmare revocarea măsurii controlului judiciar.
Judecătorul apreciază că revenirea persoanei vătămate asupra declarațiilor anterioare este credibilă întrucât aceasta se coroborează cu declarația inculpatului Vilău Teodor (f. 83-84 d.u.p.) prin care a relatat că a luat din frigiderul restaurantului două doze de bere Bergenbier, iar când a dorit să plăteasca, persoana vătâmată Yesilova Aziz a refuzat în mod prietenos, însă acesta a insistat să plătească, motiv pentru care a lăsat suma de 10 lei pe tejghea.
b1. Sub acest aspect, judecătorul apreciază că nu sunt întemeiate concluziile avocatului ales al inculpatului Vasiliu Bogdan Cristian, în sensul că se impune revocarea măsurii controlului judiciar, urmare a faptului că nu ar mai fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
Astfel cum s-a menționat și prin încheierea de luare a controlului judiciar, din data de 24.07.2014, la analiza existenței probelor sau indiciilor temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian a participat la săvârșirea unei infracțiuni, nu se efectuază un examen complet al cauzei și nu se statuează asupra încadrării juridice (operațiuni ce se realizează la soluționarea fondului), ci sarcina judecătorului de drepturi și libertăți este de a verifica un minim de probe în sensul întrunirii elementelor constitutive ale unei infracțiuni.
Ca urmare a noii declarații date de persoana vătămată Yesilova Aziz, nu se poate reține încetarea existenței probelor și indiciilor temeinice că inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian a săvârșit o infracțiune.
Organele de urmărire penale sunt cele care urmează să stabilească în mod concret situația de fapt, iar în cazul dovedirii faptului că plata celor două cutii de bere s-a efectuat, în sarcina acestora revine rolul de a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, eventual din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de lovire sau alte violențe.
La acest moment procesual, probele și indiciile temeinice avute în vedere la momentul luărrii măsurii controlului judiciar, se mențin cu privire la faptul că violențele și amenințările au fost exercitate de inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian în dimineața zilei de 24.07.2014, împotriva persoanei vătămate Yesilova Aziz.
Prin urmare, deși este îndeplinită condiția apariției unei noi împrejurări (declarație persoană vătămată Yesilova Aziz – f. 105-106 d.u.p.) aceasta nu este suficientă pentru a atrage nelegalitate măsurii controlului judiciar.
Motivele avute la baza dispunerii controlului judiciar și cuprinse în încheierea din data de 24.07.2014, se mențin în continuare și sunt preponderent întemeiate pe necesitatea prevenirii unor conflicte cu persoana vătămată sau a unor activități de împiedicare a bunei administrări a justiției.
Acest aspect rezultă în mod evident din individualizarea măsurii preventive la împrejurările prezentei cauze. Obligațiile impuse în temeiul art. 215 alin.2 C.pr.pen. decurg din fapta inculpatului de amenințare a persoanei vătămate cu acte de violență, de exercitare a unei agresiuni fizice asupra acesteia, lovind-o cu pumnii și picioarele, precum și din acțiunea sa de a o amenința cu un pistol.
Intervenirea unor împrejurări noi care ar putea constitui indicii ale inexistenței faptei de furt nu sunt de natură a atrage revocarea măsurii controlului judiciar, și implicit a obligațiilor impuse în sarcina inculpatului, întrucât conținutul prezentei măsuri preventive nu a fost stabilit cu privire la fapta de furt, ci având în vedere actele de amenințare și de agresiune fizică.
b2. Sunt lipsite de relevanță motivele invocate, în mod oral, de inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian, potrivit cărora obișnuiește să se deplaseze împreună cu familia la munte și că desfășoară activități profesionale în afara municipiului București cu diverși artiști.
Îndeplinirea condițiilor prevăzute de legea penală pentru a se dispune controlul judiciar, aplicate unui caz concret, este suficientă pentru a se justifica restrângerea drepturilor unei persoane în privința căreia există date și indicii temeinice că ar fi săvârșit o infracțiune.
O activitate de recreere, și anume deplasarea în mod regulat la munte, nu poate sta la baza unei revocări a măsurii controlului judiciar, în întregimea sa. Astfel cum s-a apreciat la momentul luării controlului judiciar față de inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian, acestă măsură este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Aspectele avute în vedere justifică restrângerea dreptului inculpatului de a se deplasa în mod liber, în afara limitei teritoriale a comunei Chiajna și a municipiului București.
Existența indiciilor temeinice că inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian a săvârșit o infracțiune coroborată cu dispunerea unei măsuri preventive necesare și proporționale, atrage restrângerea drepturilor inculpatului, iar nu exercitarea acestora în mod liber, întrucât scopul măsurii preventive nu s-ar mai realiza.
De asemenea, cu privire la permiterea desfășurării unor activități profesionale în afara limitei teritoriale impuse prin măsura controlului judiciar, judecătorul reține că exercitarea acestor activități nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probă care să justifice temeinicia susținerii inculpatului.
Chiar și în situația veridicității acestei susțineri, judecătorul apreciază că măsura controlului judiciar nu produce niciun efect negativ în privința obținerii de venituri materiale de către inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian.
La individualizarea conținutului controlului judiciar, judecătorul a impus obligația de a nu depăși limita teritorială a comunei Chiajna și a municipiului București, decât cu încuviințarea prealabilă a judecătorului de drepturi și libertăți, având în vedere tocmai posibilitatea inculpatului de a-și desfășura, în condiții optime, activitatea profesională.
În egală măsură, judecătorul apreciază neîntemeiat motivul inculpatului de revocare a măsurii preventive referitor la intenția sa de deplasare în străinătate pentru o munci. Acest fapt, întrucât, cu ocazia ascultării sale în camera de consiliu, inculpatul s-a arătat incert în luarea unei astfel de decizii, astfel încât acest aspect, coroborat cu obținerea în prezent a veniturilor necesare asigurării traiului, nu constituie temei de revocare a controlului judiciar.
Intervenirea unor noi posibilități profesionale, ori justificarea, în mod întemeiat, a necesității depășirii limitelor teritoriale stabilite în cuprinsul controlului judiciar nu constituie temei suficient pentru dispunerea revocării măsuri preventive a controlului judiciar, și implicit a tuturor obligaților stabilite, inculpatul având posibilitate formulării unor cereri referitoare la anumite obligații, în raport cu cazul concret invocat.
Având în vedere aceste considerente, judecătorul apreciază că împrejurările noi intervenite și motivele prezentate de inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian nu atrag nelegalitatea măsurii controlului judiciar.
III. Pentru motivele expuse, judecătorul constată că, în cauză, nu este incident niciun caz de natură a atrage revocarea măsurii controlului judiciar. Prin urmare cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulată de inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian este neîntemeiată și va fi respinsă.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen., întrucât cererea a fost respinsă, judecătorul va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În baza art. 242 alin. 8 raportat la art. 242 alin. 1 C.pr.pen., respinge ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii controlului judiciar, formulată de inculpatul Vasiliu Bogdan Cristian (născut la data de 15.10.1981, în mun.București, CNP [anonimizat], fiul lui Nicolae și Marioara, cetățean român, studii 12 clase, ocupația- manager transport, loc de muncă- S.C. Aleboma Cri S.R.L., domiciliat în sat. Roșu, com. Chiajna, str. George Coșbuc nr. 8, jud. Ilfov).
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de contestație, în termen de 48 de ore, de la comunicare.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 17.09.2014.
JUDECĂTOR
DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI, GREFIER,
Observații coordonator de practică
2. Încheiere de respingere a propunerii de arestare preventivă și luarea măsurii controlului judiciar – art. 227 alin. 1 C. proc. pen. și art. 227 alin. (2) raportat la art. 211, art. 215 C. proc. pen..
Redactare Încheiere
Dosar nr. 13374/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI – SECȚIA PENALĂ
Î N C H E I E R E
Ședința din camera de consiliu din data de 16.09.2014
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI: XY
GREFIER: WV
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror QX.
Pe rol soluționarea propunerii de arestare preventivă, formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, privind pe inculpatul MANOLEA DANIEL.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, au răspuns: -inculpatul Manole Daniel, personal, aflat în stare de arest preventiv în altă cauză și asistat de avocat din ales, care a asigurat asistența juridică și în fața organelor de urmărire penală, care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Conform art.225 alin.(8) C.proc.pen., judecătorul îi aduce la cunoștință inculpatului infracțiunea de care este acuzat și dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lui.
Inculpatul arată că dorește să dea declarație.
Conform art.225 alin.(7) C.proc.pen., se procedează la ascultarea inculpatului, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
La interpelarea judecătorului, reprezentata Ministerului Public și avocatul din oficiu al inculpatului, pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nefiind alte cereri, judecătorul acordă cuvântul asupra propunerii de arestare preventivă:
Reprezentanta Ministerului Public solicită, în baza art.226 alin.1 C.pr.pen., admiterea propunerii formulate de P.J.S.6 și luarea arestării preventive față de inculpatul MANOLEA DANIEL, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data 16.09.2014 și până la data de 15.10.2014, inclusiv, fiind incidente dispozițiile art. 223 cod de procedură penală. Din probele administrate până în prezent în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat, infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa de 5 ani închisoare.
Cu privire la pericolul social solicită al infracțiunii a solicitat instanței să aibă în vederea gravitatea infracțiunii, modalitatea de săvârșire a acesteia, respectiv într-un mijloc de transport în comun, ce determină o stare de insecuritate colectivă și denotă în ultima perioadă o frecvență a infracțiunilor contra patrimoniului.
A mai arătat că inculpatul a dat dovadă de pricepere infracțională alegând ca victimă o persoană de sex feminin în vârstă și care nu putea să opună rezistență.
De asemenea solicită să se aibă în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunii, faptul că inculpatul a pus piciorul peste portofelul persoanei vătămate, de unde reiese cu certitudine faptul că a avut intenția de la început să sustragă portofelul, susținerile contrare fiind improbabile.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului arată că acesta nu a făcut dovada unui loc de muncă și a unei surse de venit ilicite și fiind prins în flagrant de către organele judiciare, acesta nu a regretat fapta din moment ce a fugit de la locul săvârșirii infracțiunii.
Concluzionează că măsura arestării preventive este necesară având în vedere proporționalitatea gravitației infracțiunii comise și pentru înlăturarea unui pericol social pentru ordinea publică, împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat, una dintre măsurile prevăzute de art. 202 alin b și d ar fi ineficiente.
Avocatul ales al inculpatului solicită, în temeiul art.227 C.pr.pen., respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, formulată de P.J.S.6, și să se constate că, în acest dosar, nu se impune arestarea preventivă. A precizat faptul că, lecturând referatul prin care s-a propus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat a observat că se dorește o maximizare a pericolului dat infracțiunii din prezenta cauză, în condițiile în care luarea măsurii arestării preventive se dispune pentru infracțiunii pentru care se prevede pedeapsa de 5 ani sau mai mare, iar pentru infracțiunea de furt calificat este prevăzută pedeapsa de 5 ani de închisoare.
De asemenea arată că, motivarea propunerii de arestare preventivă a P.J.S.6 se bazează pe faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior, că se află sub control judiciar și că și-a bătut joc de clemența acordată de organele judiciare, acest lucru nu este adevărat, probabil că este o eroare materială pentru că clientul său nu a mai fost anterior condamnat și nici nu se află sub control judiciar.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului precizează faptul că acesta nu încercat să se sustragă, nu a încercat să dea declarații în contradictoriu, nu are antecedente penale, a recunoscut fapta, a încercat să explice așa cum a știut acel gest necugetat, în subconștient a realizat ce a făcut din moment ce a fugit către secția de poliție după eveniment.
Apreciază că, măsura arestului preventiv nu este necesară a fi luată față de inculpat pentru că acesta va încerca să încheie o tranzacție cu persoana vătămată. A mai subliniat faptul că trebuie să-i fie acordată inculpatului șansa să fie judecat în libertate, să fie alături de familie, în acest sens a depus înscrisuri la dosar.
În subsidiar, solicită instanței să ia față de inculpat o măsură care să-i permită acestuia să fie prezent lângă fiica sa care urmează să nască peste câteva zile.
Inculpatul Manolea Daniel, având ultimul cuvânt, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă și lăsarea sa în libertate pentru a fi alături de familie. De asemenea arată că regretă mult fapta și că va încerca să se împace și cu persoana vătămată.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,
Deliberând asupra propunerii de arestare preventivă, constată:
Prin ordonanța din data de 15.09.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1– art. 229 alin. 1 lit. a C.pen., constând în aceea că la data de 15.09.2014 în jurul orei 11:50, inculpatul Manolea Daniel, în timp ce se afla în autobuzul liniei 168, în apropierea stației RATB „Drumul Taberei 35”, Sector 6, profitând de neatenția persoanei vătămate Alexandru Rodica, a sustras din geanta acesteia un portofel de culoare rosie în care se afla suma de 35 de lei, un card bancar Raiffeisen, un telefon mobil marca Nokia și cartea de identitate.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București din data de 15.09.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul Manolea Daniel pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 228 alin. 1- 229 alin.1, lit. a din C.pen.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București din data de 16.09.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva lui Manolea Daniel, fiul lui Emil și Eufrosina, născut la data de 19.08.1969 în București, domiciliat în București, B-dul. Iuliu Maniu, nr.73, bl. 3, sc.8, et. 9, ap. 403, Sector 6, CNP: [anonimizat], pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 228 alin. 1- 229 alin. 1, lit. a din C.pen
În baza ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București din data de 15.09.2014, s-a dispus reținerea suspectului Manolea Daniel, pe o durată de 24 de ore, începând de la data de 15.09.2014, ora 17:00, până la data de 16.09.2014, ora 12:00.
În raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 10967/P/2014, judecătorul de drepturi și libertăți constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.223 alin.2 raportat la art.202 alin.1 și 3 C.pr.pen. pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, pentru următoarele motive:
1. Mai întâi, au fost respectate condițiile procedurale pentru a se cere arestarea preventivă a inculpatului, respectiv: a fost începută urmărirea penală pentru infracțiunea ce formează obiectul prezentei propuneri; a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru aceeași infracțiune, persoana cercetată dobândind calitatea de inculpat; propunerea de luarea a măsurii arestării preventive este motivată și cuprinde temeiul de drept; inculpatul a fost adus la soluționarea propunerii și asistat de avocat.
2. De asemenea, există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 228 alin. 1- 229 alin. 1, lit. a din C.pen. pentru care legea prevede maximul special al pedepsei închisorii de 5 ani (229 alin. 1, lit. a din C.pen.).
a. Noțiunea de „probă” are înțelesul prevăzut de art.97 C.pr.pen., respectiv: „orice element de fapt (deci, nu mijloc de probă- s.n.) care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o”, iar noțiunea de „suspiciune rezonabilă” trebuie interpretată în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia motivele verosimile presupun existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că „este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea” (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit, parag. 32).
Totodată, Curtea a stabilit că art.5 paragraful 1 lit.c din Convenție nu impune ca la momentul luării măsurii arestării preventive să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzație completă (cauza Murray c. Regatului Unit, parag. 56).
În cauză, din probatoriul administrat până în prezent, rezultă elemente de fapt pentru a presupune că la data de 15.09.2014, în jurul orei 11:50, inculpatul Manolea Daniel, în timp ce se afla în autobuzul liniei 168, în apropierea stației RATB „Drumul Taberei 35”, Sector 6, profitând de neatenția persoanei vătămate Alexandru Rodica, a sustras din geanta acesteia un portofel de culoare rosie în care se afla suma de 35 de lei, un card bancar Raiffeisen, un telefon mobil marca Nokia și cartea de identitate.
Elementele de fapt cu privire fapta și vinovăția inculpatului Manolea Daniel rezultă din declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii (f.16-17 dosar instanță, f. 5-6 dup.) care se coroborează cu declarața dată de partea vătămată Alexandru Rodica (f. 21, dup), a martorei Pană Victoria (f. 31 dup) și a martorei Ștefănuț Daniela Georgeta(f.34-35), proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 36, dup) și planșa foto a bunului sustras (f. 25-26, dup).
b. De asemenea, există probe că fapta inculpatului întrunește toate elementele constitutive unei infracțiuni (furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 228 alin. 1- 229 alin. 1, lit. a din C.pen.), atât sub aspectul laturii obiective, cât și a laturii subiective, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea de la unu la cinci ani.
3. Pe de altă parte, însă, privarea de libertate nu este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
a. Sintagma „pericol pentru ordinea publică” desemnează o stare ce ar putea periclita în viitor, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, normala desfășurare a relațiilor sociale ce compun obiectul juridic al infracțiunii de care este acuzat acesta. De asemenea, se apreciază că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, vizând toate valorile sociale ocrotite prin art.1 Codul penal, ca urmare a unei reacții declanșate de faptă sau ca urmare a unei activități ulterioare a infractorului.
În prezent, criteriile pentru stabilirea existenței/inexistenței stării de pericol pentru ordinea publică sunt reglementate expres de dispozițiile art.223 alin.3 C.pr.pen. (incidente conform art. 218 alin. 1 Cpp) și constau în: gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere, anturajul și mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale, alte împrejurări referitoare la persoana inculpatului.
b. Fapta de furt de care este acuzat inculpatul prezintă un anumit nivel de gravitate dedus din modul concret de comitere și circumstanțele de comitere – inculpatul a acționat într-un mijloc de transport în comun; locul și timpul faptelor – în prezența mai multor persoane.
Cu toate acestea nu există elemente din care să rezulte o tulburare, în concret, a ordinii publice de o asemenea intensitate încât să se impună luarea măsurii arestului preventiv ori a arestului la domiciliu.
b1. În acest sens, relevante sunt elemente care caracterizează, pe lângă cele mai sus arătate, fapta săvârșită –planificarea și gradul de complexitate al organizării săvârșirii acesteia, durata în timp a activității infracționale și intervalul de timp scurs de la săvârșirea infracțiunii și până la descoperirea și identificarea autorilor, așadar până la intervenția autorităților competente.
Judecătorul nu reține susținerea inculpatului Manolea Daniel potrivit căreia, în momentul în care persoana vătămată a observat dispariția portofelului și a stigat după acesta să se oprească, inculpatul a realizat gravitatea faptei sale și a regretat comiterea acesteia. Acest lucru, întrucât inculpatul a alergat, încercând să scape astfel cum rezultă din declarația parții vătămate (f. 21, dup) coroborată cu declarația martorul Pană Victoria (f. 31 dup) și a martorului Ștefănuț Daniela Georgeta (f.34-35).
De asemenea, judecătorul reține că sunt neîntemeiate susținerile cuprinse în Referatul cu propunere de arestare preventivă referitoare la existența unui pericol pentru ordinea publică datorită gravității faptei și a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia, în contextul social-economic actual, evidențiat de o creștere a numărului infracțiunilor contra patrimoniului și de instalare a unei stări de insecuritate socială. Analiza existenței unui pericol viitor și concret trebuie să se realizeze prin raportare la cazul concret, iar nu pe motive generale și abstracte.
Sub același aspect, aprecierea existenței pericolului pentru ordinea publică având în vedere antecedentele personale ale inculpatului Manolea Daniel, astfel cum se precizează în cuprinsul Referatului cu propunere de arestare preventivă, este neîntemeiată.
Conform cazierului judiciar (f.43 dup), inculpatul Manolea Daniel nu are antecedente penale, prin urmare nu se va avea în vedere susținerea existenței unei condamnări pentru comiterea unor infracțiuni pentru care acesta ar fi fost eliberat sub control judiciar, ceea ce ar fi de natură să demonstreze perseverența infracțională. Aceste aspecte care au stat la baza propunerii de arestare preventivă sunt contrare realității, inculpatul Manolea Daniel neavând antecedente penale și nu este cunoscut faptul că, în trecut, ar mai fi săvârșit alte fapte de natură penală.
Deși fapta inculpatului prezintă o anumită gravitate, în cauză nu există elemente factuale din care să rezulte un pericol real și dovedit de natură a justifica privarea de libertate a inculpatului. Acesta poate fi legitim decât în măsura în care persistă în timp, fapt care nu poate fi susținut în cazul concret. Nu există date că fapta ar face parte dintr-o activitate infracțională repetată. Dimpotrivă, inculpatul Manolea Daniel a motivat săvârșirea faptei datorită situației dificile în care se află. Sub acest aspect, s-a arătat exitența unor leziuni traumatice grave suferite se fiul inculpatului, atestate de existența certificatului medico-legal (f. 7 dosar instanță), leziuni care necesită tratament medical. De asemenea, situația materială precară este motivată și de existența unei sarcini a fiicei inculpatului (f. 8-10 dosar instanță).
b2. Referitor la anturajul și mediul din care provine inculpatul, se reține faptul că acesta este integrat social, are un domiciliu stabil, este căsătorit și obține venituri din prestarea unor lucrări de construcție-interior pentru diverse persoane.
Totodată judecătorul de drepturi și libertăți constată că inculpatul a fost prins de îndată după săvârșirea infracțiunii, organele de cercetare penală au făcut dovada că au acționat cu promptitudine, că prejudiciul rezultat – de o valoare redusă 35 lei – a fost recuperat în totalitate.
c. Referatul cu propunere de arestare preventivă se întemeiază, în egală măsură, pe necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Sub acest aspect, judecătorul reține că inculpatul Manolea Daniel, în momentul prinderii sale de către organele de poliție a avut o atitudine de recunoaștere, regretând fapta săvârșită. Inculpatul a cooperat cu organele de urmărire penală și nu a încercat să îngreuneze ceretările efectuate. De asemenea, acesta a participat la efectuarea prezentării pentru recunoștere, atitudinea sa fiind menținută și în fața judecătorului de drepturi și libertăți. Prin urmare, inculpatul Manolea Daniel nu a desfășurat nicio activitate din care să reiasă posibilitatea existenței în viitor a unui comportament de natură a periclita buna desfășurare a procesului penal.
d. În raport de toate probele analizate și cele reținute la punctul ce precedă, judecătorul concluzionează că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar genera un sentiment de insecuritate socială pentru persoanele ce fac parte din aceeași categorie cu persoanele vătămate – persoane care circulă cu mijloacele de transport în comun și nu ar crea un sentiment de insecuritate colectivă, că împotriva unor persoane ce comit fapte penale organele statului nu acționează suficient.
4. Totodată însă art. 202 alin. 3 Cpp impune ca orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia
Cu privire la caracterul necesar al privării de libertate, judecătorul are în vedere faptul că arestarea preventivă este o măsură de excepție, ce trebuie dispusă numai în situația în care malte măsuri nu sunt suficiente. Ca urmare a analizei realizate anterior, judecătorul de drepturi și libertăți constată că luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat nu este proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
În raport de aceste elemente, judecătorul apreciază că inculpatul are dezvoltarea psihico-intelectuală pentru a conștientiza prezenta sa situație juridică, poate distinge între bine și rău și își poate da seama natura antisocială a faptelor săvârșite, putând fi tras la răspundere penală, fără a fi arestat preventiv.
De asemenea, față de aceleași elemente, durata reținerii a fost suficientă în cazul inculpatului pentru a-l face să conștientizeze necesitatea respectării normelor penale și pentru a evita riscul săvârșirii unor noi fapte similare în viitor.
În concluzie, judecătorul apreciază că i) gravitatea concretă a faptei, ii) în condițiile în care inculpatul a recunoscut, de la început, în totalitate, săvârșirea infracțiunii, iii) nu are antecedente penale și iv) este integrat social, privarea acestuia de libertate pe calea unei măsuri preventive nu este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pentru aceste motive în baza art. 227 alin. 1 C. proc. pen judecătorul va respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului Manolea Daniel.
5. În același timp însă, în raport de gravitatea în concret a faptelor și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, judecătorul apreciază necesară impunerea unei măsuri preventive, însă nu cea a arestării preventive.
În consecință, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 211 alin. 1 Cpp rap. la art. 202 alin. 1 teza a II-a ipoteza I Cpp, în baza art. 227 alin. (2) raportat la art. 211, art. 215 C. proc. pen judecătorul de drepturi și libertăți va dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul Manolea Daniel.
Pe timpul cât se află sub control judiciar, conform art. 215 alin. 1 C.p.p inculpatul Manolea Daniel trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată judecătorul de libertăți din cadrul Judecătoriei Sectorului 6 București sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție – Secșia 21 de Poliție București, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
De asemenea, ca urmare a individualizării acestei măsuri preventive, în baza art. 215 alin. 2 C.p.p., inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a municipiului București, decât cu încuviințarea prealabilă a organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată;
b) să nu se deplaseze cu autobuzul liniei nr. 168 din municipiul București;
c) împiedicarea bunei administrări a justiției nu justifică privarea de libertate a inculpatului, la baza acesteia neexistând probe faptice. Inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei, iar până la acest moment procesual, martorii care au luat cunoștință de comiterea faptei au fost deja audiați în cauză, astfel că nu se poate reține posibilitatea încercării inculpatului de a influența probele. Cu toate acestea, realizarea acestui scop poate fi atins prin impunerea obligației de a nu se apropia de persoana vătămată Alexandru Rodica (CNP [anonimizat]), cu excepția exercitării dreptului de împăcare ori de mediere, de martorii Pană Victoria (CNP: [anonimizat]) și Ștefănuț Daniela Georgeta (CNP: 277092846537) și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nici o cale;
d) Cu privire la realizarea unor venituri licite în mod constant, inculpatul a declarat că prestează lucrări de construcție-interior la diverse persone particulare. Astfel, judecătorul apreciază că prevenirea comiterii altor fapte se poate realiza prin impunerea obligației de a comunica în ultima zi a fiecărei luni informații relevante despre mijloacele de existență (cuantumul veniturilor și sursa acestora).
În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D I S P U N E:
În baza art. 227 alin. 1 C. proc. pen. respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului MANOLEA DANIEL, fiul lui Emil și Eufrosina, născut la data de 19.08.1969 în București, domiciliat în București, B-dul. Iuliu Maniu, nr.73, bl. 3, sc.8, et. 9, ap. 403, Sector 6, CNP: [anonimizat], formulată de Parchetul de pe lângă Judecători a Sectorului 6 București.
În baza art. 227 alin. (2) raportat la art. 211, art. 215 C. proc. pen dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul Manolea Daniel.
În temeiul art. 82 alin. 1 din Legea 253/2013 stabilește organ de supraveghere Secția 21 de Poliție București.
Pe timpul cât se află sub control judiciar, conform art. 215 alin. 1 C.p.p inculpatul Manolea Daniel trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată judecătorul de libertăți din cadrul Judecătoriei Sectorului 6 București sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție – Secșia 21 de Poliție București, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 alin. 2 C.p.p., impune inculpatului ca, pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a municipiului București, decât cu încuviințarea prealabilă a organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată;
b) să nu se deplaseze cu autobuzul liniei nr. 168 din municipiul București;
c) să nu se apropie de persoana vătămată Alexandru Rodica (CNP [anonimizat]), cu excepția exercitării dreptului de împăcare ori de mediere, de martorii Pană Victoria (CNP: [anonimizat]) și Ștefănuț Daniela Georgeta (CNP: 277092846537) și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nici o cale;
d) să comunice în ultima zi a fiecărei luni informații relevante despre mijloacele de existență (cuantumul veniturilor și sursa acestora).
În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenția inculpatuli că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 48 de ore zile de la pronunțare.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 16.09.2014, ora 12,45.
JUDECATOR DE DREPTURI SI LIBERTATI, GREFIER,
Observații coordonator de practică
3. Încheiere de dispunere a expertizei (drept civil).
Redactare Încheiere
DOSAR NR. 4697/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PRESEDINTE : XY
GREFIER: WV
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare-suspendare executare silită, privind pe contestatorul MITROI AMILCAR DANIEL în contradictoriu cu intimata VOLKSBANK ROMÂNIA S.A., succesor cu titlu particular al intimatei RABON CREDIT SOLUTIONS ROMÂNIA S.R.L. și intervenient forțat ȘTEFAN TUDOR –NAPOLEON.
La primul apel nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, prin apărător, Berbecaru Mariana Claudia, cu delegație de substituire la dosar și împuternicire avocațială 1955905/2014, lipsind intimata, succesorul cu titlu particular al intimatei și intervenient forțat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa precizărilor solicitate intimatei VOLKSBANK ROMÂNIA S.A.
Contestatorul prin apărător solicită lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței, având în vedere că s-ar putea prezenta intimata cu precizările solicitate.
Instanța față de solicitarea contestatorului, dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, prin apărător, Berbecaru Mariana Claudia, cu delegație de substituire la dosar și împuternicire avocațială 1955905/2014, lipsind intimata, succesorul cu titlu particular al intimatei și intervenient forțat.
Instanța având în vedere că nu s-au făcut de către intimată precizările cu privire la componența detaliată a debitului pentru care s-a început executarea silită pune în discuție necesitatea unei expertize contabile, al cărui onorariul urmează să fie stabilit în sarcina intimatei.
Contestatorul prin apărător arată că are o cerere în privința obiectivelor expertizei contabile, pe care o depun la dosar.
Instanța în temeiul art. art. 22 Cod proc.civ., dispune din oficiu administrarea probei cu expertiză contabilă.
Stabilește onorariu de expert în cuantum de 1.200 lei, în sarcina intimatei, căreia îi pune în vedere să depună la dosar dovada consemnării onorariului de expert în termen de 5 zile.
Instanța desemnează, prin tragere la sorți, expert contabil pe dl. Amzuica Bogdan Florian.
Fixează următoarele obiective ale expertizei contabile:
– să se stabilească ratele de credit care reveneau de plată contestatorului, conform contractului de credit ce se execută, la data cererii de executare silită;
– să se verifice plățile efectuate de contestator și dacă imputația realizată de bancă a respectat prevederile contractuale, dacă nu, să se precizeze care ar fi suma reprezentând rată de credit datorată de contestator;
– să se stabilească dacă banca a revizuit dobânda fixă prevăzută la art. 3 lit. a din contract și dacă da, să se stabilească sumele achitate în plus de contestator față de dobânda fixă, de la semnarea contractului și până la introducerea cererii de executare silită;
să se stabilească dacă în această perioadă a fost perceput comision de penalizare, iar în caz afirmativ să se stabilească valoarea acestuia, să se aplice indicele de inflație și să se calculeze dobânda legală la acest comision;
să se stabilească cuantumul total al plăților cu titlu de comision de risc și comision de administrare, să se aplice indicele de inflație și dobânda legală pentru perioada indicată;
să se stabilească suma datorată de contestator calculându-se, separat, ratele de credit, dobânda percepută, comisioanele percepute în două variante: varianta în care se are în vedere cursul de schimb de la data plății, precum și varianta în care cursul de schimb este cel de la momentul încheierii contractului de credit, pentru perioada indicată;
să se stabilească care ar fi datoriile dintre părți la data introducerii cererii de executare silită în varianta în care dobânda contractului ar fi fost fixă și s-ar elimina comisioanele de risc și de administrare, în varianta în care cursul de schimb ar fi cel de la încheierea contractului și de la data scadenței contractului.
Se va emite adresă către expert pentru a efectua și depune la dosar raportul de expertiză cu cel puțin 10 zile înainte de terenul de judecată, după ce intimata va face dovada achitării onorariului de expert.
Se va emite adresă către Biroul Local pentru Expertize Tehnice Judiciare pentru a se comunica numele expertului desemnat în cauză, după ce intimata va face dovada achitării onorariului de expert.
I N S T A N Ț A
Pentru ca intimată să depună la dosar dovada consemnării onorariului de expert, în cuantum de 1.200 lei.
În vederea efectuării și depunerii la dosar a raportului de expertiză contabilă,
D I S P U N E :
Pune în vedere intimatei să depună la dosar dovada consemnării onorariului de expert, în cuantum de 1.200 lei, în termen de 5 zile.
Amână cauza și acordă termen la 14.01.2015, pentru când se vor cita intimata, cu mențiunile de mai sus, succesorul cu titlu particular al intimatei și intervenientul forțat.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Observații coordonator de practică
4. Încheiere de încuviințare a probatoriului.
Redactare Încheiere
Dosar nr. 7240/303/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI – SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 10.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: ZV
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror WV.
Pe rol fiind soluționarea cererii de prelungire a dreptului de circulație, formulată de inculpatul SANDU DUMITRU, trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. 2753/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6, în stare de libertate, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă (art. 196 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns inculpatul personal și asistat de avocat ales, partea civilă Teleceanu Florența prin avocat, lipsind partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București și partea responsabilă civilmente Astra SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că reprezentantul părții responsabile civilmente a luat cunoștință de termenul acordat, prin prezentare, după încheierea ședinței.
Se procedează la identificarea inculpatului Sandu Dumitru, posesor CI seria RX nr. 267259.
În temeiul art. 374 alin. 1 Cod proc.pen. instanța dispune citirea actului de sesizare.
Grefierul de ședință dă citire actului de sesizare.
Instanța, aduce la cunoștință inculpatului învinuirea care îi este adusă de către Ministerul Public. Totodată, instanța aduce la cunoștința inculpatului că are dreptul de a nu face nici o declarație întrucât ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa, precum și dreptul de a pune întrebări părților sau martorilor și de a da explicații ori de câte ori consideră necesar pe parcursul judecății.
Instanța aduce la cunoștința părților că prin încheierea de ședință din data de 19.08.2014 judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății cauzei, rămânând definitivă prin respingerea contestației.
Instanța potrivit art. 374 alin. 4 Cod proc.pen. aduce la cunoștința inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, urmând să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Inculpatul, asistat de avocat ales, arată că dorește să uzeze de această procedură.
Potrivit art. 375 alin. 1 C.pr.pen., instanța procedează la audierea inculpatului Sandu Dumitru, declarația fiind consemnată și atașată dosarului.
În timpul audierii inculpatului se prezintă consilier juridic pentru partea responsabilă civilmente și persoana vătămată personal.
Partea responsabilă civilmente arată că nu a luat cunoștință de dosar și că s-a prezentat la ora 9, întrucât cauza avea fixată ora 9 pentru strigare. Solicită amânarea cauzei pentru studierea dosarului și pentru a se verifica existența și valabilitatea poliței de asigurare.
Instanța pune în discuție cererea de amânare a cauzei formulată de partea responsabilă civilmente prin consilier juridic.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că aspectele legate de existența poliței de asigurare pot fi verificate și până la termenul următor. Nu consideră că ne-am afla într-o imposibilitate de a discuta cererea inculpatului de a se judeca pe procedura simplificată sau probele ce urmează a fi propuse.
Avocatul părții civile pune aceleași concluzii, în sensul că se pot efectua verificări până la termenul viitor.
Avocatul inculpatului lasă la aprecierea instanței.
Partea responsabilă civilmente arată că nu a luat cunoștință de cererea de constituire parte civilă și cuantumul pretențiilor.
Avocatul părții civile înmânează un exemplar al cererii de constituire de parte civilă către partea responsabilă civilmente.
Instanța constată că la termenul anterior persoana vătămată a depus cerere de constituire parte civilă în ședință publică, iar după strigarea cauzei s-a prezentat pentru partea responsabilă civilmente doamna consilier juridic, care a depus delegație la dosar. De pe data de 27.10.2014 până pe data de 10.11.2014, partea responsabilă civilmente avea timp suficient pentru a verifica polița de asigurare în baza de date, iar amânarea cauzei nu este necesară pentru asigurarea apărării părții responsabile civilmente, însă față de pregătirea concluziilor cu privire la latura civilă a cauzei, va încuviința lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua la cunoștință de constituirea de parte civilă.
Dispune lăsarea cauzei pentru a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns aceleași părți.
Partea responsabilă civilmente arată că nu a putut verifica existența și valabilitatea poliței de asigurare.
Instanța pune în discuție cererea inculpatului de aplicare a procedurii de judecată în cazul recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 375 C.pr.pen.
Reprezentantul Ministerului Public, față de declarația de recunoaștere a inculpatului solicită admiterea cererii.
Avocatul părții civile pune aceleași concluzii.
Partea responsabilă civilmente lasă la aprecierea instanței, însă este de acord.
Avocatul inculpatului solicită admiterea cererii, însă solicită acordarea unui termen pentru a depune înscrisuri în circumstanțiere privind locul de muncă, familia inculpatului. Pe latura civilă solicită proba cu un martor, înscrisuri și expertiză medicală care să stabilească diagnosticul și medicația prescrisă de medic, față de medicația care este luată de partea vătămată (indicată în actele depuse-adică picaturi de ochi și medicamente pentru inimă) și care nu are legătură cu diagnosticul.
Proba cu martori o solicită pentru a dovedi unele aspecte ce țin de situația socială-familială a părții vătămate și a inculpatului.
Avocatul părțtii civile solicită proba cu înscrisuri și proba testimonială cu 3 martori care cunosc situația medicală și problemele de sănătate de după accident.
Partea responsabilă civilmente solicită proba cu înscrisuri pe latură civilă.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu proba cu înscrisuri pentru părți, este de acord cu proba testimonială pe latură civilă, însă solicită instanței să aprecieze asupra diminuării numărului de martori. Apreziază că nu este utilă proba cu martori pe latură civilă propusă de inculpat; aspecte legate de situația familială a inculpatului se pot dovedi cu înscrisuri. De asemenea, nu apreciază utilă proba cu expertiză pe latură civilă pentru a se dovedi o legatură între medicamentele care au fost cumpărate de către partea civilă și afecțiunile de care a suferit în urma accidentului, pentru că această probă trebuie să o facă partea civilă; costurile medicamentelor vor fi avute în vedere numai dacă partea civilă au fost prescrise ca urmare a afecțiunilor suferite în urma accidentului, astfel că nu se impune efectuarea expertizei medicale.
În replică, avocatul părții civile, referitor la expertiza solicitată arată că chitanțele depuse sunt în original și sunt eliberate pe perioada cât persoana vătămată a fost internată în spital. De asemenea, la dosarul cauzei există toată documentația depusă de Spitalul Universitar de Urgență București în perioada în care aceasta s-a aflat internată și medicamentele luate. În cursul urmăririi penale s-au efectuat expertize medico-legale care au expus tot istoricul medical, care nu au fost contestate de inculpat.
Ca atare, toate actele medicale care vin în susținerea pretențiilor medicale, sunt strict urmare a accidentului provocat de inculpat, probleme de ochi și de inimă sunt tot ca urmare a accidentului.
Cu privire la proba testimonială solicitată de avocatul inculpatului, se afirmă ca acesta poate spune situația familiala a persoanei vătămate înainte și după accident, ori, nu se analizează starea materială a parții vătămate înainte de accident, nu se judecă partea vătămată, instanța urmând să decidă în funcție de probele administrate.
Partea responsabilă civilmente prin consilier apreciază că audierea unui singur martor este suficient. Lasă la aprecierea instanței cu privire la celelate probe.
Avocatul inculpatului lasă la aprecierea instanței.
Instanța, analizând condițiile de admisibilitate prev. de art. 349 alin. 2 C.pr.pen constată că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, constată că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, iar în cauză legea nu prevede pedeapsa detențiunii pe viață, prin urmare, cererea de judecare potrivit procedurii simplificate este admisibilă și va fi încuviințată.
Instanța, în temeiul art. 100 lin. 3 Cod.proc.pen. încuviințează pentru partea civilă, partea responsabilă civilmente și inculpat proba cu înscrisuri pentru dovedirea/contestarea aspectelor privind latura civilă și pentru inculpat în caracterizarea situației familiale și socială. Încuviințează pentru partea civilă proba cu un martor, apreciind că este sufucient pentru dovedirea pretențiilor civile.
Avocatul părții civile solicită instanței să se consemneze că un singur martor i se pare insuficientă. Însă, dacă instanța a încuviințat numai un martor propune audierea martorei Dumitru Elena, care a este asistent medical și este și prieten de familie.
Instanța, cu privire la martorul solicitat de inculpat, având în vedere procedura simplificată care a fost încuviințată la cererea inculpatului, este neutilă cauzei proba testimonială solicitată de inculpat, având ca teză probatorie situația familială a persoanei vătămate.
În ceea ce privește proba cu expertiză medico-legală și obiectivele solicitate, instanța constată că în temeiul art. 99 alin. 1 Cod. proc.pen., sarcina probei în acțiunea civilă revine părții civile, astfel încât dovedirea existenței prejudiciului a faptei ilicite și a legăturii de cauzalitate, revine în exclusivitate părții civile. Față de acestea, în cazul imposibilității dovedirii legăturii de cauzalitate, instanța va aprecia asupra acesteia la momentul dezlegării fondului, neexistând nicio prezumție care operează în favoarea persoanei vătămate și pe care inculpatul ar trebui să le înlăture prin administrarea expertizei medico-legale.
Prin urmare, efectuarea unei expertize medico-legale cu obiective propuse este neutilă cauzei.
Mai mult Obiectivele solicitate de către inculpat, nu se regăsesc norma specială a O.G. 1/2000 sau normele procedurale adoptate prin ordin comun al Ministrului justiției și sănătății privind efectuarea expertizelor.
Prin urmare, față de acestea având în vedere că expertiza medico-legală se încuviințează potrivit art. 189 alin. 1 conform legii speciale, constată că legea specială nu permite teza probatorie avansată de către inculpat pentru efectuarea expertizei medico-legale.
INSTANȚA
În vederea administrării probatoriului, constată cauza în stare de amânare.
DISPUNE
Pune în vedere părților să depună toate înscrisurile de care înțeleg să se folosească în vederea soluționării cauzei, fiind singurul termen acordat pentru administrarea probatoriului conform art. 377 alin. 2 C.pr.pen.
Amână cauza la data de 15.12.2014, cornpletul 6-P, ora 10:00, cu citarea martorei Dumitru Elena.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
Observații coordonator de practică
5. Încheiere de anulare a cererii de chemare în judecată (art. 200 alin. 3 C. pr. civ.)
Redactare Încheiere
DOSAR nr. 21290/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
Î N C H E I E R E
Ședința din Camera de Consiliu din data de 03.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – XY
GREFIER –WV
Pe rol fiind verificarea și regularizarea cererii de chemare în judecată înregistrată în dosarul nr. 21290/303/2014 , având ca obiect revendicare imobiliară.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că procedura se judecă fără citarea părților, după care:
Instanța procedează la verificarea și regularizarea cererii de chemare în judecată.
I N S T A N Ț A,
Reclamanta S.C. FINELI GRUP S.R.L. a formulat, în data de 10.11.2014, prezenta cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 21290/303/2014, având ca obiect revendicare imobiliară.
Prin rezoluția din data de 12.11 2014 instanța a pus în vedere reclamantei ca în termen de 10 zile de la primirea comunicării să completeze acțiunea formulată cu următoarele: codul numeric personal și contul bancar ale reclamantului, dacă partea posedă ori i s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, urmând a preciza dacă nu posedă elementele de identificare respective, codul numeric personal sau codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale pârâților, dacă partea posedă ori i s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant, urmând a preciza dacă nu deține asemenea informații, adresa electronică sau numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea ale reclamantului, urmând a preciza dacă nu utilizează astfel de mijloace de comunicare, adresa electronică sau numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea ale pârâților, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant, urmând a preciza dacă nu deține asemenea informații, dovada calității de reprezentant: – înscrisul doveditor al împuternicirii avocatului părții, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei, conform art.85 alin.3 c.proc.civ., valoarea obiectului capetelor 1 și 3 ale cererii, respectiv: – pentru primul capăt de cerere, valoarea impozabilă a imobilului, stabilită potrivit legislației fiscale, – pentru cal treilea capăt de cerere chiria până la introducerea acțiunii, după prețuirea reclamantului, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, pentru identificarea imobilelor se vor arăta, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul cadastral sau topografic, după caz, extrasul de carte funciară cu privire la imobilul ce face obiectul acțiunii, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru și publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de același birou, care atestă acest fapt, numele, prenumele și adresa martorilor, adresa electronică sau numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea, ale martorilor, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant, urmând a preciza dacă nu deține asemenea informații, pentru capetele 1 și 3 de cerere, timbrajul se va stabili după indicarea de către reclamant a valorii obiectului capetelor 1 și 3 de cerere, pentru capătul al dolea de cerere, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei, conform art.27 din OUG 80/2014.
Potrivit art. 200 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197.
În concret, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. Fineli Grup S.R.L. nu cuprinde mențiunile arătate prin rezoluția din data de 12.11 2014, astfel instanța a făcut aplicarea prevederilor alineatului (2) al aceluiași articol, comunicându-intimata reclamantei prin rezoluția din data de 12.11 2014 să procedeze la completarea cererii de chemare în judecată în sensul arătat mai sus, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii, astfel cum s-a menționat anterior.
Reclamanta a primit comunicarea la data de 18.11.2014 (fila 33), iar la data prezentei ședințe nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că, nu a indicat, în termenul de 10 zile de la data comunicării, mențiunile arătate de către instanță prin rezoluția din data de 12.11 2014, pentru completarea prezentei acțiuni. În acest sens, instanța constată că termenul de 10 zile stabilit de lege s-a împlinit în data de 02.12.2014.
Având în vedere lipsa de conformare a reclamantei în sensul completării cererii de chemare în judecată, devin incidente dispozițiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă prin care se arată că, dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanța urmează să dispună anularea cererii.
D I S P U N E:
Anulează cererea formulată de reclamanta S.C. Fineli Grup S.R.L., cu sediul în București, str. Cetatea de Balta, nr. 12, bl. 27, sc.C, et. 1, ap. 47, Sector 6, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea Civilă de Avocați ,,Olteanu și Asociații”, cu sediul în București, str. Sapientei, nr.6, et. 1, ap.3, Sector 5, persoană desemnată cu primirea actelor de procedură: avocat Diaconu Carmen, în contradictoriu cu pârâta Minea Olguța, cu domiciliul în București, b-dul Uverturii, nr. 100, Sector 6 și PFA Damian Mihai Cătălin, cu sediul în București, b-dul Uverturii, nr. 100, Sector 6.
Cu drept cerere de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2014 .
PRESEDINTE, GREFIER,
Observații coordonator de practică
6. Încheiere de soluționare a cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată (art. 200 alin. 6 C. pr.civ.).
Redactare Încheiere
DOSAR NR. 11640/303/2014/a1
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
Î N C H E I E R E
Ședința din Camera de Consiliu din data de 20.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –XY
GREFIER –WV
Pe rol fiind cererea de reexaminare formulat de reclamanta STAFIE FLORICA împotriva încheierii din data de 14.10.2014, de anulare a cererii de chemare în judecată înregistrată în dosarul nr. 11640/303/2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu reclamanta Stafie Florica, după care:
I N S T A N Ț A,
La data de 30.10.2014 reclamanta Stafie Florica a formulat cerere de reexaminare în temeiul art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă solicitând ca instanța să revină asupra măsurii anulării acțiunii dispusă prin încheierea din data de 14.10.2014 a Judecătoriei Sector 6 București.
În motivarea cererii de reexaminare reclamanta a susținut că, deși prin rezoluția din data de 04.09.2014, i s-a pus în vedere ca în termen de 10 zile să indice, printre altele, numele, prenumele și adresa martorilor, adresa electronică sau numărul de telefon, numărul de fax sau alte asemenea, ale martorilor, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamantă, aceasta a despus diligențe pentru ca anumite persoane să se prezinte în fața instanței pentru a depune o declarație, însă niciuna dintre aceste persoane nu a dat un răspuns afirmativ. Prin răspunsul rezoluției din data de 04.09.2014, reclamanta a arătat că va indica datele solicitate cu privire la martorii solicitați a fi audiați la un termen ulterior. Prin adresa emisă la data de 17.09.2014, instanța i-a comunicat reclamantei valoarea taxei de timbru, precum și solicitarea cu privire la indicarea martorilor care urmau a fi audiați în cauză. În lipsa unui răspuns afirmativ al martorului pe care reclamanta dorea să îl propună, precum și datorită faptului că, urmare a comunicării cuantumul taxei judiciare de timbru, reclamanta a arătat că a formulat o cerere de ajutor public judiciar, dar nu a indicat datele solicitate de către instanță cu privire la martori. Reclamanta a precizat că cererea s-a a fost anulată în mod greșit deoarece cauza ar fi putut fi soluționată prin acordul părților de a desface căsătoria, precum și prin intervenirea unei tranzacții, ceea ce ar fi făcut ca inutilă administrarea probei testimoniale. Mai mult, a arătat că indicarea martorilor solicitați nu atrage încuviințarea și citarea acestora, astfel soluționarea cauzei nu ar fi fost întârziată. Reclamanta a precizat că prin anularea cererii sale îi este îngrădit liberul acces șa justiție, cauza putând fi soluționată și fără administrarea acestui mijloc de probă. De asemenea, prin indicarea datelor martorilor propuși, în cazul în care partea adversă ar fi cunoscut aceste persoane, ar fi existat posibilitatea influențării acestora. Reclamanta a precizat că sancțiunea care ar fi trebuit aplicată este decăderea din dreptul de a mai solicita administrarea acestei probe, iar nu anularea cererii de chemare în judecată.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, potrivit art. 9 lit.f) din O.U.G nr. 80/2013.
Analizând cererea de reexaminare formulată de reclamant, instanța constată :
Reclamanta Stafie Florica a formulat în data de 04.09.2014 cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 11640/303/2014, având ca obiect divorț – fără minori și partaj.
Prin rezoluția din data de 04.09.2014 instanța a pus în vedere reclamantei ca în termen de 10 zile de la primirea comunicării să completeze acțiunea formulată cu următoarele: adresa electronică sau numărul de telefon, numărul de fax ori alte asemenea ale pârârtului, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamantă; obiectul cererii, respectiv să precizeze dacă solicită și stabilirea masei partajabile, valoarea impozabilă a imobilelor, stabilită potrivit legislației fiscale; pentru indicarea imobilelor se va arăta dacă imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul cadastral sau topografic, după caz; extrasul de carte funciară cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru și publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de același birou, care atestă acest fapt; arătarea motivelor de drept pe care se întemeiază capătul de cerere referitor la partaj; arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere; numele, prenumele și adresa martorilor, adresa electronică sau numărul de telefon, numărul de fax sau alte asemenea, ale martorilor, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamantă.
Reclamanta a primit comunicarea la data de 08.09.2014 (fila 16), și nu s-a conformat dispozițiilor instanței în termenul de 10 zile acordat, în sensul că prin cererea precizatoare depusă la data de 16.09.2014 (filele 20-21) nu a precizat numele, prenumele și adresa martorilor, adresa electronică sau numărul de telefon, numărul de fax sau alte asemenea, ale martorilor, arătând că înțelege să dovedească culpa exclusivă a soțului la desfacerea căsătoriei și cu proba testimonială, în cadrul căreia a solictat audierea unui martor pe care a precizat că îl va indica ulterior, fără să precizeze un motiv în acest sens.
Prin rezoluția din data de 16.09.2014, instanța a revenit cu aceeași solicitare către reclamantă, de a indica numele și adresa martorului solicitat în probatoriu în termen de 10 de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii. Reclamata a primit comunicarea, potrivit dovezii și procesului-verbal de înmânare din data de 22.09.2014 (fila 35), însă nu s-a conformat acestei obligații.
Potrivit art. 200 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă în procedura regularizării instanța a dispus anularea cererii reținând că reclamanta Stafie Florica nu a complinit în termenul de 10 zile acordat lipsurile cererii astfel cum i s-a pus în vedere prin comunicarea din data 04.09.2014, primită de aceasta la data de 08.09.2014, respectiv prin comunicarea din data de 16.09.2014, primită la data de 22.09.2014.
Asupra încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată din data de 14.10.2014 față de cele invocate în cererea de reexaminare, instanța constată că deși instanța i-a pus în vedere reclamantei Stafie Florica ca în termen de 10 zile de la primirea comunicării să completeze acțiunea, potrivit celor sus-menționate, acesta nu s-a conformat.
De asemenea, se reține că instanța i-a comunicat reclamantei atât la data de 04.09.2014, rezoluția de completare a cererii de chemare în judecată, cât și la data de 16.09.2014, ca urmare a constatării lipsei indicării în cuprinsul răspunsului reclamantei din data de 16.09.2014 a numelui, prenumelui și adresei martorului, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamată.
Se observă că reclamanta nu s-a conformat solicitării succesive a instanței de judecată și nu a precizat niciun motiv care să justifice comportamentul acesteia. Prin urmare, nu se poate reține o încălcare a rolului activ al instanței de judecată și o aplicare abuzivă a dispozițiilor legale de anulare a cererii de chemare în judecată, astfel cum reclamanta a susținut. Aceasta întrucât, instanța a depus diligențe pentru îndeplinirea obligației de către reclamată, în mod repetat, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 200 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, nu se impune stăruința instanței în precizarea și completarea cererii de câtre reclamant. Prin urmare, nu se va reține, astfel cum reclamanta a susținut, că instanța de judecată nu a făcut o aplicare a textului de lege prin raportare la cazul concret dedus judecății.
Pe de altă parte, între data primirii celor două comunicări de către reclamantă: 08.09.2014, respectiv 22.09.2014 și data anulării cererii în temeiul art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, și anume 14.10.2014, s-a împlinit termenul de 10 zile, prevăzut de art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Se va respinge susținerea reclamantei Stafie Florica potrivit căreia soluționarea cauzei ar fi putut fi realizată prin desfacerea căsătoriei prin acordul părților și prin încheierea unei tranzacții cu privire la partaj, fără a fi necesară audierea unor martori. Instanța constată că prin formularea cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului și partajul bunurilor aflate în proprietate comună. Situația ipotetică de intervenire a unui acord în ceea ce privește divorțul, precum și a unei tranzacții referitoare la partaj nu este verosimilă, întrucât nu reprezintă un fapt cert, ci numai unul prezumtiv, presupus.
De asemenea, nu sunt întemeiate apărările reclamantei prin care arată că îndeplinirea obligației nu implica în mod automat încuviințarea și citarea martorilor și astfel nu poate atrage tergiversarea cauzei.
Rațiunea legiuitorului de aplicare a procedurii regularizării a fost în sensul urgentării judecării cauzei, prin dispozițiile art. 194 lit. f) din Codul de procedură civilă prevăzându-se în mod expres obligația reclamantului, atunci când se va cere dovada cu martori, să se arăte numele, prenumele și adresa martorilor. Astfel, prin coroborarea acestor dispoziții cu art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se constată că operează o prezumție legală în cazul neîndeplinirii de către reclamantă a obligației de completare a cererii.
Se va respinge ca neîntemeiată invocarea îngrădirii liberului acces la justiție, întrucât Curtea Europeană a Drepturilor s-a pronunțat sub acest aspect în cauza Lefter contra României, prin hotărârea din data de 15 aprilie 2014, arătând că dreptul de acces la instanță nu este absolut. Restricțiile nu limitează accesul la instanță dacă dreptul nu se găsește afectat în substanța sa. O limitare a dreptului de acces la instanță nu se conciliază cu art. 6 din Convenție decât dacă urmărește un scop legitim și există un raport de rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. În continuare, Curtea a statuat că anularea cererii nu constituie o ingerință disproporționată în dreptul de acces la instanță, în condițiile în care reclamantul este informat de instanță asupra omisiunii sale și de necesitatea de a completa cererea într-un termen de 10 zile, cu precizarea sancțiunii susceptibile a-i fi aplicate.
În ceea ce privește susținerea reclamantei, a posibilității influențării martorului de către pârât, în cazul în care aceasta precizează identitatea martorului, instanța arată că, potrivit art. 264 din Codul de procedură civilă, aprecierea probelor administrate în cursul judecății este un atribut al instanței de judecată.
De asemenea, arătarea motivului de către reclamantă a neîndeplinirii obligației de completare a cererii, potrivit căruia persoanele care ar fi putut da declarații în respectiva cauză, nu au acordat un răspuns afirmativ solicitărilor reclamantei, nu este întemeiat. În acest sens, potrivit art. 311 alin. (1) din Codul de procedură civilă, când s-a încuviințat dovada cu martori, instanța va dispune citarea acestora, iar în caz de neprezentare, revine în sarcina acesteia constatarea incidenței art. 313 – 314 din Codul de procedură civilă ori a altor situații prevăzute de lege.
Formularea unei cereri de ajutor public judiciar nu poate fi considerată un motiv care să justifice neîndeplinirea obligației de către reclamantă, prin cele două comunicări ale instanței din data de 04.09.2014, respectiv 16.09.2014, s-a prevăzut expres termenul de 10 zile în care această obligație trebuia îndeplinită, precum și sancțiunea anulării în caz de neconformare.
Referitor la aplicarea sancțiunii decăderii din dreptul de a propune administrarea probei cu martori considerată de către reclamantă incidentă în cauză, instanța precizează faptul că, potrivit art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, sancțiunea, în caz de neîndeplinire a obligației de către reclamant, este anularea cererii, dispoziția fiind imperativă.
Față de cele expuse, în temeiul art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă, instanța va respinge cererea de reexaminare formulată de reclamanta Stafie Florica, ca neîntemeiată.
D I S P U N E:
Respinge cererea de reexaminare formulată de reclamanta STAFIE FLORICA, domiciliată în București, str. Apusului, nr. 13, bl. M5, sc. B, et. 10, ap. 87, având CNP: [anonimizat], cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat Vasilescu Nicolae, str. Romancierilor, nr.2, bl. C4, sc.1, et. 3, ap. 15, sector 6, București, ca neîntemeiată .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2014.
PRESEDINTE, GREFIER,
Observații coordonator de practică
7. Încheiere de soluționare a cererii de reexaminare formulate împotriva modului de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru (art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013).
Redactare Încheiere
DOSAR NR. 17498/303/2014/a1
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
Î N C H E I E R E
Ședința din Camera de Consiliu din data de 20.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –XY
GREFIER –WV
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta GHITA STELUȚA având ca obiect reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită în cauza civilă privind pe reclamanta Ghita Steluța și pe pârâtul Enache Nicolae
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele:
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de reclamant, reține următoarele:
Prin rezoluția din data de 20.10.2014 în dosarul nr. 17498/303/2014, reclamanta Ghita Steluța a fost obligată la plata unei taxe de timbru în cuantum de 10.237,40 lei, în temeiul art. 5 alin. (2) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamanta a formulat cerere de reexaminare, în termen legal, în condițiile art. 39 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În motivarea cererii de reexaminare, reclamanta a învederat în esență că valoarea impozabilă a apartamentului care face parte din masa partajabilă este de 153.748,11 lei, iar prin aplicarea prevederilor art. 3 alin. (1) lit.e) din OUG nr. 80/2013, cuantumul taxei de timbru este de 4. 179 lei, iar nu de 10.237,40 lei.
De asemenea, reclamanta Ghita Steluța, a solicitat, în cadrul aceleiași cereri acordarea unui ajutor public judiciar de scutire a taxei judiciare de timbru sau de eșalonare a plății.
În consecință, reclamantul a solicitat să se revină asupra modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, respectiv să se dispună reducerea taxei judiciare de timbru.
Cererea de reexaminare este scutită de plata taxei de timbru, potrivit art. 39 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Analizând actele dosarului, instanța constată că cererea de reexaminare este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, având în vedere că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (2) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Ghita Steluța, aceasta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Enache Nicolae partajul bunurilor aflate în proprietate comună.
Din cuprinsul cererii rezultă că masa bunurilor partajabile este compusă dintr-un imobil constând într-un apartament situat în București, Sector 6, Aleea Parva, nr. 9, bl. D18, sc. A, et.4, ap. 10, un CEC în valoare de 51.000 lei și un autoturism marca Dacia 1310.
Ca urmare a rezoluției instanței din data de 20.10.2014, prin care i s-a solicitat reclamantei să arate valoarea obiectului cererii, respectiv a bunului mobil – autoturismul marca Dacia 1310, după prețuirea reclamantei, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, precum și valoarea impozabilă a imobilului, stabilită potrivit legislației fiscale, reclamata, prin răspunsul din data de 04.11.2014 a indicat numai valoarea imozabilă a imobilului, și anume 153.748,11 lei, fără a indica, după prețuirea sa și valoarea autoturismului marca Dacia 1310. Este de precizat faptul că indicarea valorii de achiziție a bunului mobil în cuantum de 85.317 lei, la nivelul anului 1989, nu poate fi avută în vedere, întrucât aceasta nu mai este de actualitate.
De asemenea, instanța constată că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, în privința stabilirii cuantumului taxei judiciare de timbru, sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. (2) din OUG nr. 80/2013, iar nu cele ale art. 3 alin. (1) lit.e), astfel cum reclamanta a susținut.
Potrivit art. 5 alin. (2) din OUG nr. 80/2013, dacă cererile în materia partajului judiciar prevăzute de alin. (1) se formulează în cadrul aceleiași acțiuni, aceasta se taxează cu o singură taxă de 5% din valoarea masei partajabile. Prin urmare, la stabilirea valorii masei partajabile s-a ținut cont, în mod provizoriu, de imobilul evaluat la suma de 153.748,11 lei și de CEC-ul în cuantum de 51.000 lei, fără a se avea în vedere valoarea autoturismului marca Dacia 1310, întrcât aceasta nu a fost indicată de către reclamantă, obligație ce urmeză a fi îndeplinită ulterior.
Consecință a acestor aspecte, la momentul actual, valoarea masei partajabile este în cuantum de 204.748,11 lei, iar prin aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) din OUG nr. 80/2013, cuantumul taxei de timbru este de 10.237, 40 lei, reprezentând 5% din suma totală.
În lumina acestor considerente, ca urmare a constatării stabilirii în mod corect a cuantumul taxei judiciare de timbru de către instanță, cererea reclamantei Ghita Steluța de reexaminare a cuantumui taxei judiciare de timbru urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea de acordare a ajutorului public judiciar, potrivit art. 11 alin. (1) din OUG nr. 51/21.04.2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cererea de acordare a ajutorului public judiciar se adresează instanței competente pentru soluționarea cauzei în care se solicită ajutorul, urmând ca aceasta să nu fie soluționată prin prezenta încheiere.
D I S P U N E
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de reclamanta GHITA STELUȚA cu domiciliul în București, Sector 6, Aleea Parva, nr. 9, bl. D18, sc. A, et.4, ap. 10, având CNP: [anonimizat], cu domiciliul procesual ales la Cabinet Voicu Marina, cu sediul în București, Bd. Decebal, nr.2, bl. H3, sc.1, ap. 21, Sector 3, București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2014
PREȘEDINTE GREFIER
Observații coordonator de practică
8. Încheiere de soluționare a cererii de ajutor public judiciar (art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008).
Redactare Încheiere
DOSAR nr. 7558/303/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
Î N C H E I E R E
Ședința din Camera de Consiliu din data de 20.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –XY
GREFIER –WV
Pe rol soluționarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulată de pârâta-reclamantă MIHALACHE ELENA
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de consiliu nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta care învederează că cererea se soluționează fără citarea părților, conform art. 15 din OUG 51/2008 și pârâta-reclamantă a depus înscrisuri în susținerea cererii de ajutor public judiciar (filele 3-7), după care:
Instanța reține cauza în vederea soluționării cererii de acordare a ajutorului public judiciar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar, reține următoarele:
Prin cererea depusă în data de 17.11.2014, pârâta-reclamantă Mihalache Elena a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii, eșalonării sau reducerii a plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 4859,45 lei..
În motivare petenta a arătat că, urmare a calificării întâmpinării ca cerere reconvențională, acesteia îi revine obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, însă, în fapt, singurul său venit este pensia în cuantum de 525 lei. De asemenea, a arătat că prin plata sumei de 4859 lei, achitarea datoriilor lunare (întreținere, lumină, telefon) ar fi periclitată, precum și faptul că ar fi în imposibilitatea de achiziționare a medicamentelor și a alimentelor. Pârâta-reclamantă a precizat că a efectuat demersuri pentru obținerea adeverinței de venituri de la taxe și impozite, însă i s-a comunicat că aceasta va fi eliberată la data de 21.11.2014, urmând a o depune la dosarul cauzei la momentul când va intra în posesia acesteia.
În drept au fost invocate OUG 51/2008 și OG 80/2013.
În dovedirea cererii, pârâta-reclamantă a depus declarație pe propria răspundere (fila 3), cupon pensie 10/14 (fila 4), chitanță nr. 308/26.06.2014 (fila 5), factură rds-rcs (fila 6), factură cosmote (fila 7).
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, instanța urmează a o admite în parte pentru următoarele motive:
Potrivit art. 14 (1) din OUG nr. 51/2008, cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris și va cuprinde mențiuni privind obiectul și natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul și starea materială a solicitantului și a familiei sale, atașându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia și ale familiei sale precum și dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată. Cererea va fi însoțită de o declarație pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum și cuantumul acestuia.
Instanta constată ca pârâta-reclamantă realizează un venit de 525 lei, reprezentând pensia lunară, potrivit cuponului de pensie 10/14 (fila 4). De asemenea, pârâta-reclamantă a declarat pe proprie răspundere ca nu a mai beneficiat de ajutor public judiciar (fila 3). Instanța reține că pârâta-reclamantă a efectuat demersuri pentru obținerea adeverinței de venituri de la Primăria Sector 6 – Direcția de taxe și impozite, însă i s-a comunicat că aceasta va fi eliberată la data de 21.11.2014, urmând a o depune la dosarul cauzei la momentul când va intra în posesia acesteia.
În drept, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, acest ajutor poate fi solicitat de orice persoană fizică, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces. Instanța reține că reclamanta a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii, eșalonării sau reducerii a plății taxei judiciare de timbru potrivit OUG 51/2008.
În concret, se constată că prin încheierea din data de 13.11.2014 din dosarul nr. 7558/303/2014, instanța a dispus calificarea întâmpinării pârâtei Mihalache Elena ca cerere reconvențională, în sensul în care aceasta înțelege să completeze masa bunurilor partajabile cu bunul imobil constând în teren arabil în suprafață de 300 mp situat în intravilanul Comunei Povița de Jos, Județul Prahova.
Prin aceeași încheiere, i s-a pus în vedere pârâtei-reclamante să depună taxa judiciară de timbru în cuantum de 3% din valoarea estimată a bunului cu care înțelege să completeze masa partajabilă, conform art. 5 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Având în vedere valoarea estimativă a imobilului, indicată de către pârâta-reclamantă, și anume suma de 6630 lei, precum și faptul că instanța i-a pus în vedere obligația de a efectua plata taxei judiciare de timbru, numai raportat la valoarea bunului imobil cu care a înțeles să completeze masa partajabilă, iar nu cu privire la întreaga masă partajabilă, cuantumul taxei judiciare de timbru este de 198,9 lei, reprezentând 3% din suma totală.
Prin urmare, în mod eronat, pârâta-reclamantă a avut în vedere, la momentul formulării cererii de acordare a ajutorului public judiciar, obligația acesteia de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4859,45 lei.
Conform prevederilor art. 8 alin. (2) din OUG 51/2008, ajutorul public se poate dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporție de 50%.
Legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca o măsură prin care să se asigure accesul efectiv și egal la justiție prin înlăturarea piedicii ce o constituie costurile procedurilor judiciare pentru persoanele care nu pot face față cheltuielilor unui proces fără o pune în pericol întreținerea lor.
Această formă de asistență acordată de stat nu este necondiționată, condițiile de acordare fiind prevăzute de art. 7 – 14 din OUG nr. 51/2008. În cauza de față, înscrisurile depuse de Mihalache Elena fac dovada veniturilor realizate de aceasta.
În fapt, pârâta-reclamantă înregistrează un venit lunar de 525 lei, sub limita legală de 600 lei. De asemenea, aceasta locuiește singură potrivit declarației pe propria răspundere (fila 3), cheltuielile curente având un cuantum ridicat în raport cu venitul, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar: chitanța nr. 308/26.06.2014 (fila 5), factura rds-rcs (fila 6) și factură cosmote (fila 7).
În lumina acestor considerente, instanța constată că cererea formulată de Mihalache Elena este întemeiată, situația acesteia încadrându-se în ipoteza legală conținută de art. 8 alin. (2) din OUG nr. 51/2008.
Pentru motivele arătate, urmează să admită cererea și să dispună scutirea în proporție de 50% a plății taxei judiciare de timbru, urmând ca Mihalache Elena să achite doar suma de 99,45 lei.
DISPUNE:
Admite, în parte, cererea de ajutor public judiciar formulată de MIHALACHE ELENA cu domiciliul în București, str. Dealu Țugulea, nr. 72, bl. G2, sc. 5, ap. 83, Sector 6, având CNP: [anonimizat].
Reduce taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale, în proporție de 50%, de la 198,90 lei la 99,45 lei.
Cu drept de reexaminare în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. Pronunțată în ședința publică, azi, 20.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Observații coordonator de practică
9. Încheiere de reexaminare formulate împotriva încheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar (art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008).
Redactare Încheiere
Dosar nr. 20302/303/2014/a1
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN 02.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: XY
GREFIER: WV
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect cererea de reexaminare formulate împotriva încheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar din data de 08.12.2014, formulată de petentele-reclamante POPESCU MARIA și CABINET DE AVOCAT POPESCU MARIA.
La apelul nominal, făcut în camera de consiliu nu se prezintă petentele-reclamante.
Procedura de citare legal îndeplinită, cererea soluționându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: în data de 26.01.2015, prin serviciul registratură, petentele-reclamante au depus cererea de reexaminare semnată și un set de înscrisuri; s-a prorogat discutarea excepției nulității pentru lipsa semnăturii, după care:
Instanța respinge excepția nulității pentru lipsa semnăturii, invocată din oficiu, ca neîntemeiată, față de împrejurarea că prin serviciul registratură a fost depus originalul cererii de reexaminare semnat.
Instanța reține cererea spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 29.01.2014, formându-se dosarul nr. 20302/303/2014/a1, petentele-reclamante Popescu Maria și Cabinet de avocat Popescu Maria au formulat cerere de reexaminare a încheierii din data de 08.12.2014, prin care li s-a respins cererea de ajutor public judiciar.
În motivarea cererii petentele-reclamante au arătat că pentru a nu se acorda facilitățile prevăzute de lege, instanța reține că numai o persoană fizică poate face cerere de acordare a ajutorului public judiciar, calitate pe care o are și Cabinetul de avocat. Față de aceasta a învederat că în ceea ce o privește Cabinetul de Avocat al cărui titular este, este o formă de exercitare a profesiei de către aceasta, persoana fizică și este asimilat potrivit legii, persoanei fizice, legea prevăzând expres că sunt înlăturate de la beneficiul legii persoanele juridice, calitate pe care cabinetul nu o are.
A arătat că în ceea ce privește cererea sa în calitate pur și simplă de persoană fizică, instanța are în vedere nu veniturile efective ci cele estimate, ori este de neconceput să se aprecieze acordarea de ajutor public judiciar în funcție de estimări și nu de venitul efectiv realizat care este numai de 30.000 lei, iar pe de altă parte, deși potrivi legii urmează să beneficieze de ajutor public judiciar persoana care nu a realizat 3 luni venituri consecutiv venituri mai mari de 300, în ciuda împrejurării că nu a realizat nici un venit în această perioadă să nu i se acorde facilitățile prevăzute de lege. Astfel din suma de 30000 lei urmează să se scadă suma de 8000 impozit anticipat, iar cu referire la suma rămasă de 22000 lei să se aibă în vedere că împărțită la 12 rezultă un venit lunar de mai puțin de 2000 lei lunar, din care scăzând rata creditului de 392 euro (17.000) rezultă că rămâne cu un venit lunar efectiv de 300 lei, venit care este totodată și al Cabinetului, care a suferit și prejudicii proprii, ca urmare a neefectuării plății la timp de către pârâtă, din care să i se asigure subzistența.
Ca atare, astfel cum a învederat, prin neacordarea facilităților prevăzute de lege, pe de o parte se încalcă legea, aceasta și Cabinetul îndeplinind condițiile prevăzute de aceasta în ce privește acordarea facilităților fiscale, iar pe de altă parte i se împiedică neacordarea acestuia accesul al justiție. A arătat că va depune până la termen registrul de încasări și plăți din care rezultă această situație.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 08.12.2014, instanța a respins cererea petentelor-reclamante Popescu Maria și Cabinet de avocat Popescu Maria de acordare a ajutorului public judiciar privind taxa judiciară de timbre.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 51/2008 „poate solicita acordarea ajutorului public judiciar orice persoană fizică, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale”.
Art. 8 din O.U.G. nr. 51/ 2008 prevede, cu caracter imperativ, ca „beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat. Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporție de 50%”.
Prin rezoluția din 28.10.2014 instanța a stabilit în dosarul nr. 20302/303/2014 în sarcina petentei-reclamante Cabinet de Avocat obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 605 lei-aferentă capătului de cerere privind daune materiale și 605 lei aferentă capătului de cerere privind daune morale și în sarcina petentei-reclamante Popescu Maria taxei judiciare de timbru în cuantum de 605 lei-aferentă capătului de cerere privind daune materiale și 100 lei aferentă capătului de cerere privind daune morale.
Instanța apreciază că soluția de respingere a cererii de ajutor public judiciar formulată de către petenta-reclamantă Cabinetul de avocat Popescu Maria, este temeinică și legală.
Potrivit art. 2 și art. 4 din OUG nr. 51/2008 doar persoanele fizice pot beneficia de ajutor public judiciar (susținerile petentei în sensul că ar trebui asimilat persoanei fizice și cabinetul de avocat fiind absurde și lipsite de suport legal), în speță nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 42 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, deoarece petenta Cabinet de avocat nu are personalitate juridică (art. 5 din Legea nr. 51/1995).
De asemenea, potrivit art. 16 alin. 3 din OUG nr. 51/2008, ajutorul public judiciar poate fi refuzat în cazul în care cererea de chemare în judecată decurge dintr-o activitate independentă desfășurată de solicitant (situația în speță, obiectul litigiului decurgând dintr-un contract de asistență juridică încheiat de către petentă).
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de petenta-reclamantă Cabinetul de avocat Popescu Maria.
Cercetând motivele cererii de reexaminare formulată de către petenta-reclamantă Popescu Maria, în raport de actele dosarului, instanța constată că aceasta realizează venituri, conform adeverinței de venit nr. 4080328313585 din data de 03.12.2014 pe anul 2014 eliberată de ANAF Sector 3 (f.66 ds. 20302/303/2014), aceasta declarând un venit impozabil (venit din prof. libere comerc.) în cuantum de 50.600 lei, din care scăzând impozitul de 8.096 lei rezultă un venit anual net de 42.504 lei, ceea ce înseamnă un venit net lunar de 3.542 lei și nu astfel cum acesta afirmă în formularul de ajutor public judiciar (f.62-verso) că nu realizează salarii, indemnizații, onorarii.
Chiar dacă petenta-reclamantă Cabinet de Avocat Popescu Maria a depus înscrisuri contabile (proprii), din care rezultă că pe anul 2014 de activitate (fil. 11-12), a avut încasări de 32.000 de lei din care scăzând plățile de 1500 lei, rezultă un venit de 30.500 lei anual, ceea ce înseamnă un venit net lunar de 2.541 lei, și acest cuantum se află peste plafonul de 600 lei. În privința contractelor de împrumut, instanța apreciază că petentele suportă consecințele încheierii acestora (deoarece petentele în mod voluntar au încheiat aceste contracte, trebuind să fie mai diligente și precaute în administrarea propriului patrimoniu), aceste rate nefiind avute în vedere în stabilirea venitului lunar.
Totodată, instanța reține că petenta-reclamantă Popescu Maria deține în proprietate și un imobil situat în București, Calea Călărașilor nr. 319, bl. A,s c. 1, et. 5, ap. 56, sector 3, potrivit certificatul de atestare fiscală eliberat de DITL Sector 3 (f.64- dosar 20302/303/2014).
În consecință, instanța prezumă că petentele-reclamante au un venit mediu net lunar de peste 600 lei, nu au o situație materială precară, iar taxa judiciară de timbru poate fi achitată de către acestea.
De asemenea, instanța învederează prevederile art. 502 din OUG nr. 51/2008, care prevăd că beneficiarul ajutorului public judiciar va fi obligat la restituirea acestuia, dacă prin hotărâre dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge cererea de reexaminare a încheierii din data de 08.12.2014, formulată de petentele-reclamante Popescu Maria și Cabinet de avocat Popescu Maria, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge cererea de reexaminare a încheierii din data de 08.12.2014, formulată de petentele-reclamante Popescu Maria, cu domiciliul în București, Calea Călărași, nr. 319, bl. A, et. 5, ap. 56, sector 3 și Cabinet de avocat Popescu Maria, cu sediul ales în București, Calea Călărași, nr. 319, bl. A, et. 5, ap. 56, sector 3, ca neîntemeiată.
Definitivă, potrivit art. 15 alin. 3 din OUG nr. 51/2008.
Dată în ședința Camerei de Consiliu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Observații coordonator de practică
ETAPA A II-A – STAGIU DE PRACTICĂ LA PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIE (STAGIU ÎNCRUCIȘAT):
1. Rechizitoriu – infracțiuniune asimilate celei de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
Observații privind desfășurarea activității de urmărire penală
Redactare act
ROMÂNIA
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6
Dosar nr. 857/P/2014
28.01.2015
VERIFICAT SUB ASPECTUL LEGALITĂȚII ȘI TEMEINICIEI,
ÎN TEMEIUL ART. 328 ALIN. 1 C.P.P. PRIM-PROCUROR,
RECHIZITORIU
28.01.2015
Procuror XY din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București,
Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu numărul 857/P/2014 privindu-l pe inculpatul RADU COSTEL, cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) C.p. din 1968,
EXPUN URMĂTOARELE:
I. ÎN FAPT
La data de 17.01.2014, în jurul orelor 1650, inculpatul Radu Costel a fost depistat de organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. – Poliția Sectorului 6 – Secția 20 Poliție în timp ce se afla la intersecția dintre Calea Crângași cu strada Pădureni, din sectorul 6, și deținea cantitatea de 297 pachete de țigări (5.940 țigarete) care nu aveau aplicate timbre fiscale emise de autoritățile din România, ci timbre fiscale emise de autoritățile din Republica Moldova sau Ucraina.
Din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă următoarea situație de fapt:
La data de 18.01.2014, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost înregistrat procesul-verbal, întocmit de lucrători din cadrul D.G.P.M.B. – Poliția Sectorului 6 – Secția 20 Poliție, de prindere în flagrant a inculpatului Radu Costel care deținea, în interiorul autoturismului marca Rover cu nr. de înmatriculare P-6933-BK un număr de 5.940 țigarete care nu aveau aplicate timbre fiscale emise de autoritățile române.
Prin rezoluția organului de cercetare penală din data de 17.01.2014, confirmată prin rezoluția procurorului din data de 18.01.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale față de Radu Costel sub aspectul săvârșirii infracțiunii asimilate celei de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) C.p.
În fapt, la data de 17.01.2014, în jurul orelor 1650, organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. – Poliția Sectorului 6 – Secția 20 Poliție l-au depistat pe inculpatul Radu Costel la volanul autoturismului pe care acesta îl folosește, marca Rover, de culoare vișinie și cu numărul de înmatriculare de Bulgaria P-6933-BK. Organele de poliție l-au legitimat pe inculpat și, cu această ocazie, a fost verificat autoturismul constatându-se că în fața scaunului din dreapta șoferului se aflau, într-un sac, mai multe pachete de țigări care nu aveau aplicate timbre fiscale emise de autoritățile din România.
Potrivit procesului-verbal întocmit de organele de poliție cu acea ocazie, în autoturismul la volanul căruia se afla Radu Costel a fost găsită suma de 969 lei și cantitatea de 5.940 țigarete, de diferite mărci, care aveau aplicate timbre emise de autoritățile din Republica Moldova sau Ucraina, după cum urmează:
– 55 pachete țigări marca Mayfair;
– 91 pachete țigări marca Ashima;
– 2 pachete țigări marca Rothmans;
– 17 pachete țigări marca Prima;
– 13 pachete țigări Winston;
– 7 pachete țigări marca Navigator;
– 6 pachete țigări marca Kiss;
– 3 pachete țigări marca Viceroy;
– 1 pachet țigări marca Karelia Slims;
– 1 pachet țigări marca Gala;
– 101 pachete țigări marca Hilton.
Suma de 969 lei a fost găsită tot în sacul de plastic de culoare neagră în care erau și o parte dintre țigările găsite asupra inculpatului și care nu erau marcate corespunzător (proces-verbal f. 12-13).
Cele 297 pachete de țigări și suma de 969 lei au fost ridicate de organele de poliție și, ulterior, pachetele de țigări au fost introduse la camera de corpuri delicte a Poliției Sectorului 6, conform dovezii seria H nr. 0098333 din data de 21.01.2014 (f. 24).
Prin adresa cu nr. 974/29.01.2014, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Vamală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice – București – Serviciul Reglementări Vamale a precizat că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata taxelor vamale și fiscale pentru cantitatea de 297 pachete țigarete de diverse mărci (5.940 țigarete) este de 3.122,00 lei și reprezintă taxe vamale (183 lei), accize (2.273,00 lei) și TVA (666 lei) (f. 28).
La data de 11.02.2014, inculpatul Radu Costel a achitat prejudiciul cauzat bugetului de stat, conform chitanței nr. 123/11.02.2014 emisă pentru suma de 3.169,00 lei, și deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 14/11.02.2014. Aceste documente au fost depuse, în fotocopie, la dosarul penal la data de 12.02.2014, conform procesului-verbal încheiat în acest sens de organul de cercetare penală (f. 33, f. 34-35). Ca urmare, inculpatului i-a fost restituită suma de 969 lei (f. 25).
Inculpatul Radu Costel nu a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat că nu cunoștea că țigările pe care le avea în autoturism și pe care le cumpărase de la o persoană pe nume „Marian”, din Piața Moghioroș, erau de contrabandă.
Inculpatul a declarat că, înainte de a cumpăra țigările de la „Marian”, acesta i-a arătat țigări românești marca Winston și a crezut că țigările pe care le cumpără de la „Marian” sunt de acel fel. A precizat inculpatul că „Marian” a numărat în fața sa 30 de cartușe de țigări marca Winston, pe care i le-a pus într-un sac negru din plastic, dar la poliție a constatat că în sac se aflau și alte mărci de țigări.
Inculpatul Radu Costel a declarat că, probabil, „Marian” i-a schimbat sacul cu țigări în momentul în care el făcea plata. Cu privire la cumpărarea cantității de 30 cartușe de țigări de la „Marian”, Radu Costel a precizat că le-a cumpărat cu suma de 10 lei/pachetul și intenționa să le revândă cu suma de 11 lei/pachetul.
Inculpatul Radu Costel a mai menționat că nu se ocupă și nu s-a ocupat cu traficul și vânzarea de țigări de contrabandă și nu a putut furniza detalii despre „Marian”, pe care îl cunoaște însă de mai mult timp, din Piața Moghioroș (declarații f. 50-51, f. 52, f. 53, f. 54).
În fișa de cazier judiciar a inculpatului Radu Costel este înscrisă o sancțiune cu caracter administrativ aplicată în sarcina acestuia de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, prin ordonanța nr. 19980/P/2009 din data de 08.01.2013. Prin această ordonanță s-a dispus încetarea urmăririi penale față de inculpatul Radu Costel pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a) din Legea 241/2005 și a infracțiunii prevăzute de art. 2961 alin. 1 din Legea 571/2003, ambele cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) C.p. și art. 33 lit. a) C.p., și aplicarea în sarcina acestuia a unei amenzi în cuantum de 1.000,00 lei.
Inculpatul Radu Costel a declarat că, întrucât nu se ocupă cu vânzarea de țigări de contrabandă, nu știe cum de apare în cazierul său judiciar mențiunea că i-a fost aplicată această amendă cu caracter administrativ. Ca urmare, organele de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B. – Poliția Sectorului 6 – Serviciul de Investigare a Fraudelor au solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București o copie de pe ordonanța cu nr. 19980/P/2009. Potrivit considerentelor ordonanței, inculpatul Radu Costel a fost cercetat în dosarul penal cu nr. 19980/P/2009 împreună cu Radu Ioan Milan și Tiță Nicoleta Crina, inculpatul fiind persoana care supraveghea și coordona activitatea infracțională a învinuiților Radu Ioan Milan și Tiță Nicoleta Crina, care comercializau țigări provenite din Republica Moldova, această activitate fiind desfășurată la stația de metrou Crângași, din sectorul 6 (f. 62-64).
Soluția de încetare a urmăririi penale care a fost dispusă față de Radu Costel precum și față de ceilalți doi învinuiți cercetați în cauză, Radu Ioan Milan și Tiță Nicoleta Crina, prin ordonanța cu nr. 19980/P/2009 din data de 08.01.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București s-a întemeiat pe împrejurarea achitării în integralitate a prejudiciului cauzat bugetului de stat prin faptele celor trei, în cuantum de 25.260,00 lei (taxe vamale, accize și TVA).
II. MIJLOACE DE PROBĂ
În cauză au fost administrate următoarele mijloace de probă:
proces-verbal de depistare (f. 12-13);
planșă foto conținând fotografiile judiciare cu pachetele de țigări găsite asupra inculpatului și cu autoturismul cu care erau acestea transportate (f. 14-22);
declarația martorului asistent Petre Gheorghe (f. 44);
adresa cu nr. 974/29.01.2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Vamală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Serviciul Reglementări Vamale (f. 28);
fotocopia chitanței cu nr. 123/11.02.2014 emisă de A.N.A.F. – D.G.R.F.P.B. – Direcția Regională vamală București – Biroul Vamal București pe numele inculpatului (f. 33, f. 34);
Decizie pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, cu nr. 14/11.02.2014, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Vamală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București (f. 33, f. 35-43);
declarațiile inculpatului Radu Costel (f. 50-51, f. 52, f. 53, f. 54).
III. ÎN DREPT
Fapta inculpatului Radu Costel care, la data de 17.01.2014, în jurul orelor 1650, în timp ce se afla la intersecția dintre Calea Crângași cu strada Pădureni, din sectorul 6, a deținut în autoturismul marca Rover, cu numărul de înmatriculare P-6933-BK cantitatea de 297 pachete de țigări (5.940 țigarete) care nu aveau aplicate timbre fiscale emise de autoritățile din România ci timbre fiscale emise de autoritățile din Republica Moldova sau Ucraina, și prin care a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 3.122,00 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii asimilate celei de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, constând în colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii asimilate de contrabandă, se constată că elementul material constă în deținerea cantității de 297 pachete de țigări (5.940 țigarete) care nu aveau aplicate timbre fiscale emise de autoritățile din România ci timbre fiscale emise de autoritățile din Republica Moldova sau Ucraina.
În ceea ce privește condiția specială ca inculpatul să cunoască proveniența pachetelor de țigări sau să cunoască faptul că acestea sunt destinate săvârșirii infracțiunii de contrabandă, din mijloacele de probă administrate în cauză a reieșit inculpatul Radu Costel a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat întrucât, la data de 17.01.2014, a deținut cantitatea de 297 pachete de țigări (5.940 țigarete) care nu erau marcate cu timbre fiscale emise de autoritățile române ci cu timbre fiscale emise de autoritățile din Republica Moldova și, după caz, Ucraina.
Deși inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, în sensul că nu a știut că țigările proveneau din contrabandă, acesta a fost prins în flagrant de către organele de poliție în timp ce transporta cantitatea de 297 pachete de țigări marcate necorespunzător. Apărarea inculpatului conform căreia le-a cumpărat de la o persoană pe nume „Marian”, din Piața Moghioroș, care, în esență, l-ar fi indus în eroare cu privire la tipul de țigări pe care le cumpăra, nu este plauzibilă. Inculpatul nu a putut furniza nici o informație cu privire la „Marian” pentru ca această apărare să poată fi verificată de către organele de urmărire penală.
Urmarea imediată a săvârșirii infracțiunii este reprezentată de producerea unui prejudiciu material în bugetul de stat în cuantum de 3.122,00 lei, între această pagubă materială și fapta inculpatului existând legătură de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
Având în vedere modalitatea în care erau transportate țigările, prețul achitat de inculpat pentru acestea, inferior prețului pieței, coroborate cu împrejurarea că inculpatul a mai fost urmărit penal pentru fapte asemănătoare în materialitatea lor dar sub o altă încadrare juridică, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, se constată că inculpatul a comis fapta cu forma de vinovăție prevăzută de legea, adică cu intenție.
IV. ANTECEDENTE PENALE
Inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal din 1968 (Legea nr. 15/1968).
Starea de recidivă postexecutorie există în raport de condamnarea la o pedeapsă de 7 ani închisoare dispusă prin sentința penală cu nr. 77/09.02.2005 de Tribunalul Argeș, definitivă prin decizia penală cu nr. 5098/12.09.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce i-a fost aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
Inculpatul Radu Costel a fost liberat condițional din executarea pedepsei de 7 ani închisoare la data de 21.10.2008, având un rest neexecutat din pedeapsă de 945 de zile (fișa de cazier a inculpatului Radu Costel, f. 45-47).
Menționăm că inculpatul Radu Costel a comis infracțiunea pentru care a fost cercetat în prezentul dosar penal în stare de recidivă și conform Codului penal în vigoare (Legea nr. 286/2009), fiind îndeplinite condițiile prevăzută de art. 41 alin. 1 C.p. Însă tratamentul sancționator al recidivei prevăzut de Codul penal din 1968 îi este mai favorabil inculpatului, motiv pentru care, după intrarea în vigoare a noului Cod penal, nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului și a fost menținută cea pentru care a fost începută urmărirea penală și a fost pusă în mișcare acțiunea penală la datele de 17.01.2014 și, respectiv, 18.01.2014, când era în vigoare Codul penal din 1968.
V. LATURA CIVILĂ
Prin fapta inculpatului Radu Costel care, în data de 17.01.2014, în jurul orei 1650, a deținut cantitatea de 297 pachete de țigări care nu aveau aplicate timbre fiscale emise de autoritățile române ci timbre fiscale emise de autoritățile din Republica Moldova și, respectiv, Ucraina, a fost cauzat un prejudiciu bugetului de stat consolidat în cuantum de 3.122,00 lei și reprezintă taxe vamale în cuantum de 183 lei, accize în valoare de 2.273,00 lei și TVA în cuantum de 666 lei (f. 28).
Ca urmare, prin adresa cu nr. 171663/11.03.2014, Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3.122,00 lei (f. 29-30, f. 31).
La data de 11.02.2014, inculpatul Radu Costel a achitat prejudiciul cauzat bugetului de stat și a depus la dosarul penal, în acest sens, chitanța cu nr. 123/11.02.2014 emisă de A.N.A.F. – D.G.R.F.P.B. – Direcția Regională Vamală București – Biroul Vamal București pentru suma de 3.169,00 lei (f. 33, f. 34-35).
VI. DATE PRIVIND PERSOANA INCULPATULUI
Inculpatul Radu Costel s-a născut la data de 29.03.1974 în București, este domiciliat în municipiul București, str. Ceahlău nr. 21, bl. 67, sc. 2, et. 6, ap. 96, sectorul 6 dar locuiește fără forme legale în București, str. Lt. Saidac Gheorghe nr. 2A, bl. 12A, sc. 1, et. 8, ap. 89, sectorul 6. Inculpatul este de cetățenie română, are studii liceale, este căsătorit și este recidivist.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că a crezut că țigările pe care le-a cumpărat de la o persoană rămasă neidentificată, pe nume „Marian”, din Piața Moghioroș, sunt „românești”.
VII. DATE PRIVIND DESFĂȘURAREA URMĂRIRII PENALE
Prin rezoluția organului de cercetare penală din data de 17.01.2014, confirmată prin rezoluția procurorului din data de 18.01.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale față de Radu Costel sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 861/2006 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) C.p. din 1968 (f. 4-5).
Prin ordonanța procurorului din data de 18.01.2014 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva învinuitului Radu Costel sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) C.p. din 1968 (f. 8).
Față de inculpatul Radu Costel a fost luată măsura preventivă a reținerii pentru o perioadă de 24 ore, de către organele de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B. – Poliția Sectorului 6 – Serviciul de Investigare a Fraudelor, de la data de 17.01.2014, ora 2320, până la data de 18.01.2014, ora 1650, fiind deduse 6 ore și 30 de minute din durata reținerii în baza art. 144 alin. 1 C.p.p. din 1968 (f. 56).
Astfel, inculpatului i-a fost adusă la cunoștință învinuirea, punerea în mișcare a acțiunii penale și motivele reținerii și, de asemenea, a fost audiat numai în prezența apărătorului ales/apărătorilor aleși, av. Bădescu Daniel și av. Bădescu Mariana Daniela (proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, f. 49, declarații date în calitate de învinuit și inculpat, f. 50-51, f. 52, f. 53, f. 54, proces-verbal de aducere la cunoștință a motivelor reținerii, f. 57, împuternicire avocațială, f. 55).
În baza art. 118 alin. 1 lit. e) C.p. din 1968, se solicită instanței de judecată confiscarea cantității de 297 pachete de țigări marcate necorespunzător ridicate de la inculpat și care sunt depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. – Poliția Sectorului 6, conform dovezii cu seria H nr. 0098333 din data de 21.01.2014 (f. 24).
Constatând că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare și legal administrate,
în temeiul:
art. 327 lit. a) C.p.p.,
DISPUN:
Trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului RADU COSTEL, fiul lui Vasile și Tinca, născut la data de 29.03.1974 în București, cu domiciliul în municipiul București, str. Ceahlău nr. 21, bl. 67, sc. 2, et. 6, ap. 96, sectorul 6 și fără forme legale în București, str. Lt. Saidac Gheorghe nr. 2A, bl. 12A, sc. 1, et. 8, ap. 89, sectorul 6, de cetățenie română, studii liceale, căsătorit, recidivist, C.I. seria RR nr. 125650, CNP [anonimizat], sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) C.p. din 1968.
În baza art. 328 alin. 2 C.p.p., dosarul va fi înaintat spre soluționare Judecătoriei Sectorului 6 București urmând a fi citați:
INCULPAT:
RADU COSTEL – cu domiciliul în municipiul București, str. Ceahlău nr. 21, bl. 67, sc. 2, et. 6, ap. 96, sectorul 6 și fără forme legale în București, str. Lt. Saidac Gheorghe nr. 2A, bl. 12A, sc. 1, et. 8, ap. 89, sectorul 6.
MARTOR:
PETRE GHEORGHE – cu domiciliul în comuna Costești – Vale, județul Dâmbovița.
PARTE CIVILĂ:
Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – cu sediul în București, str. Prof. Dr. Dimitrie Gerota nr. 13, sectorul 2.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p., în sarcina inculpatului se stabilesc cheltuieli judiciare în cuantum de 100,00 lei.
PROCUROR,
XY
Observații coordonator de practică
2. Ordonanță de clasare – tentativă la înșelăciune, uz de fals, fals în înscrisuri sub semnătură privată, și fals material în înscrisuri oficiale.
Redactare act
R O M Â N I A
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6
BUCUREȘTI
OPERATOR: 3333
Dosar nr. 12591/P/2012
ORDONANȚĂ DE CLASARE
26.01.2015
Procuror XY din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București,
Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu nr. 12591/P/2012 privindu-i pe suspecții:
– Stîngă (fostă Duțică) Luiza, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 32 C.p. raportat la art. 244 alin. 1 și alin. 2 C.p., și două infracțiuni de uz de fals, ambele prevăzute de art. 323 teza a II-a C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p. și art. 5 alin. 1 C.p.,
– și Vîlciu Marian, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 C.p. raportat la art. 32 C.p. și la art. 244 alin. 1 și alin 2 C.p., fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., și fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p. și art. 5 alin. 1 C.p.,
CONSTAT:
La data de 05.10.2012, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost înregistrată cauza declinată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București având ca obiect denunțul formulat de Calotă Nicolae, în calitate de asociat al SC MOBILTECH SRL. În sesizare se arată că, la data de 28.09.2010, SC MOBILTECH SRL a fost contactată de un reprezentant al Unicredit Țiriac Bank care dorea să i se confirme dacă Stîngă Luiza era angajata societății în funcția de agent de vânzări și dacă primea un salariu în valoare de 4.300,00 lei. Calotă Nicolae a precizat, însă, că Stîngă Luiza nu era angajată la SC MOBILTECH SRL.
Prin rezoluția organului de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B. – Poliția Sectorului 2 – Secția 7 Poliție din data de 12.01.2012, confirmată prin rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București din data de 03.02.2012, s-a dispus începerea urmăririi penale față de:
– Stîngă Luiza, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20 C.p. raportat la art. 215 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 C.p., și uz de fals, prevăzută de art. 291 C.p., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p.
– Vîlciu Marian, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C.p. raportat la art. 20 C.p. și la art. 215 alin 1, alin. 2 și alin. 3 C.p., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., și fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p.
Prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București din data de 15.01.2015 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina suspecților, după cum urmează:
1. suspecta Stîngă Luiza:
– din infracțiunile de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20 C.p. din 1968 raportat la art. 215 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 C.p. din 1968, și uz de fals, prevăzută de art. 291 C.p. din 1968, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p. din 1968,
– în infracțiunile de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 32 C.p. raportat la art. 244 alin. 1 și alin. 2 C.p., și două infracțiuni de uz de fals, ambele prevăzute de art. 323 teza a II-a C.p. (adeverință de venit și fișă fiscală), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p. și art. 5 alin. 1 C.p.
2. suspectul Vîlciu Marian:
– din infracțiunile de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C.p. raportat la art. 20 C.p. și la art. 215 alin 1, alin. 2 și alin. 3 C.p., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., și fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p.
– în infracțiunile de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 C.p. raportat la art. 32 C.p. și la art. 244 alin. 1 și alin 2 C.p., fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. (adeverință de venit și fișă fiscală), și fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. (contractul individual de muncă, aparent înregistrat la ITM, și carnetul de muncă cu seria Bi nr. 0127963, cu mențiunea de la pct. 57 din foaia suplimentară), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p. și art. 5 alin. 1 C.p.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultă următoarele:
La data de 24.09.2010, suspecta Stîngă Luiza a solicitat un credit de nevoi personale în cuantum de 17.000,00 euro de la Unicredit Țiriac Bank SA – Sucursala Drumul Taberei. În acest scop, pe numele suspectei a fost completată cererea de credit (f. 21-25) iar suspecta a depus următoarele documente la unitatea bancară, pentru a face dovada veniturilor obținute:
– cartea de identitate a suspectei, cu seria RT nr. 724626, și cartea de identitate a soțului acesteia, martorul Stîngă Marian, de pe ambele fiind păstrate copii semnate pentru conformitate cu originalul de către funcționarul bancar (f. 26-27),
– adeverința de venit nr. 15/22.09.2010 eliberată de SC MOBILTECH SRL, reprezentată de administratorul Calotă Marinella și de contabilul Vîlciu Marian (28),
– fișa fiscală privind impozitul pe veniturile din salarii pentru anul 2009, întocmită aparent de SC MOBILTECH SRL pe numele lui Stîngă Luiza (f. 29)
– și factura pentru plata energiei electrice nr. 0 MF 08011964/16.08.2010 emisă de SC ENEL ENERGIE MUNTENIA SA pe numele lui Stîngă Marian, cu adresa de corespondență din București, str. Măicănești nr. 38, sectorul 1 și adresa locului de consum din București, str. Duetului nr. 72B, sectorul 1 (f. 30-31).
Potrivit adeverinței de venit și fișei fiscale, Stîngă Luiza era angajată la SC MOBILTECH SRL, cu sediul în București, str. Nada Florilor nr. 50, sectorul 2, CUI 14708717, telefon fix 021/266.87.15, telefon mobil 0765.292.579, din data de 01.03.2008, cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, în funcția de „agent de vânzări” iar, în perioada iunie – august 2010, a încasat un salariu brut lunar în cuantum de 4.300,00 lei și net perioadă a fost de 3.016 lei.
Reprezentanții Unicredit Țiriac Bank au luat legătura cu martorul Calotă Nicolae, asociat al SC MOBILTECH SRL, și i-au transmis acestuia, prin e-mail, documentele de venit prezentate de suspecta Stîngă Luiza pentru ca martorul să confirme veridicitatea acestora. Calotă Nicolae a negat, însă, calitatea suspectei de angajată la SC MOBILTECH SRL și, ca urmare, cererea de acordare a creditului formulată de Stîngă Luiza a fost respinsă de Unicredit Țiriac Bank.
Martorul Calotă Nicolae a declarat că este asociat al SC MOBILTECH SRL, societatea fiind administrată de soția sa, martora Calotă Marinella. Martorul a precizat că Stîngă Luiza nu a fost angajată la SC MOBILTECH SRL și că nu o cunoaște pe aceasta.
Cu privire la suspectul Vîlciu Marian, martorul a declarat că acesta a colaborat cu SC MOBILTECH SRL în perioada 2002 – 2003, când a întocmit evidența contabilă a societății însă nici martorul și nici soția sa nu l-au împuternicit să încheie contracte individuale de muncă sau să elibereze adeverințe de salariat în numele societății. Calotă Nicolae a declarat că el și soția sa nu i-au înmânat suspectului vreo ștampilă aparținând SC MOBILTECH SRL și nici nu l-au împuternicit să confecționeze o astfel de ștampilă. Martorul a mai declarat că posturile telefonice menționate pe adeverința de venit prezentată de Stîngă Luiza la unitatea bancară nu i-au aparținut niciodată societății.
Calotă Nicolae a mai declarat că, după ce a sesizat organele de poliție, la data de 16.03.2011 a fost contactat de către Vîlciu Marian, care i-a cerut să se întâlnească pentru a-i restitui documentele aparținând SC MOBILTECH SRL și care rămăseseră în posesia sa din perioada colaborării. Astfel, la data de 17.03.2011, suspectul s-a prezentat la punctul de lucru al SC MOBILTECH SRL și i-a predat unui angajat al societății, pe baza unui proces-verbal, o ștampilă rotundă și documente ale SC MOBILTECH SRL.
Martorul Calotă Nicolae a pus la dispoziția organelor de cercetare penală, cu ocazia declarației din data de 18.03.2011 impresiuni ale ștampilei pe care suspectul Vîlciu Marian a predat-o precum și impresiuni ale ștampilei pe care o folosea societatea (declarații f. 33, f. 34-35, f. 36-37, f. 38, f. 44-45).
Martora Calotă Marinella a declarat că este administrator al SC MOBILTECH SRL de la înființarea acesteia și că suspecta Stângă Luiza nu a fost niciodată angajata societății. Martora a declarat că nu a emis vreun document în acest sens pe numele suspectei și nu l-a împuternicit pe Vîlciu Marian să încheie contracte individuale de muncă sau să elibereze adeverințe de salariat în numele SC MOBILTECH SRL ori să confecționeze vreo ștampilă (declarație f. 42, f. 43, f. 47-48).
Organul de cercetare penală a cerut informații Inspectoratului Teritorial de Muncă București cu privire la înregistrarea unor contracte individuale de muncă pe numele celor doi suspecți, de către SC MOBILTECH SRL. ITM București a transmis că Stîngă Luiza și Vîlciu Marian nu figurează cu contracte individuale de muncă înregistrate sau transmise la această instituție de SC MOBILTECH SRL (adrese cu nr. 19843/04.05.2011, f. 50, și nr. P/15091/75897/15.11.2013 și documentele transmise prin aceasta, f. 53, f. 54-120).
Cu privire la numărul de telefon 0765.292.579 menționat pe adeverința de venit cu nr. 15/22.09.2010, depusă de suspecta Stîngă Luiza la Unicredit Țiriac Bank, ca aparținând SC MOBILTECH SRL, s-a constatat că îi aparține, în realitate, SC SERVICIUL PUBLIC DE GOSPODĂRIRE COMUNALĂ CIOLPANI SRL și că împuternicit al acestei societăți este suspectul Vîlciu Marian, potrivit informațiilor transmise de SC Cosmote Romanian Mobile Telecommunications SA (adresa nr. 290/CS/33219/19.11.2013, f. 121-134).
De asemenea, din documentele transmise de SC ROMTELECOM SA a reieșit că numărul de telefon 021/266.87.15 a fost instalat pentru clienta Tudorache Elisabeta Georgeta, la adresa din localitatea Ciolpani, str. Fermei nr. 2, județul Ilfov (adresă nr. 100/06/03/01/AG/43 din data de 23.01.2014).
SC ENEL Energie Muntenia SA a precizat că Stîngă Marian domiciliat în București, str. Măicănești nr. 38, sectorul 1, a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. 1008-1068864-2/12.11.2004 pentru locul de consum din București, str. Duetului nr. 72B, sectorul 1, și i-a fost emisă factura seria 0MF 8011964/16.08.2010, pe care suspecta o depusese, în copie, la dosarul de credit de la Unicredit Țiriac Bank (adresa nr. 67737E/19.11.2013, f. 136-139).
În raportul de constatare tehnico-științifică nr. 216475/16.12.2011 (f. 144-155) s-au stabilit următoarele:
– scrisul care completează rubricile și semnătura de la rubrica „contabil șef” de pe adeverința de venit nr. 15/22.09.2010 au fost executate de Vîlciu Marian;
– semnătura de la rubrica „administrator” de pe adeverința de venit nr. 15/22.09.2010 nu a fost executată de Calotă Marinella și nu se poate stabili de către cine a fost executată, întrucât aceasta este o contrafacere realizată prin imitarea semnăturilor autentice ale acestei persoane;
– semnăturile din partea inferioară a fiecărei pagini a cererii de credit întocmită pe numele Stîngă Luiza au fost executate de Stîngă Luiza;
– scrisul care completează rubricile contractului individual de muncă nr. 3408/04.03.2008 întocmit pe numele Stîngă Luiza și mențiunile olografe de la poziția 57 de pe foia tip suplimentară existentă în carnetul de muncă seria Bi nr. 0124963 întocmit pe numele Stîngă Luiza au fost executate de Vîlciu Marian;
– impresiunile de ștampilă cu mențiunea „mobilTECH srl” existente la rubricile „administrator” și „contabil șef” pe adeverința de venit nr. 15/22.09.2010 au fost aplicate cu ștampila ale cărei impresiuni sunt realizate cu tuș de culoare albastră în cuprinsul declarației olografe a numitului Calotă Nicolae din data de 18.03.2011.
În raportul de constatare tehnico-științifică nr. 263774/09.12.2013, efectuat ulterior, s-au stabilit următoarele (f. 158-177):
– mențiunile cifrice „27.11.2007” redate prin intermediul mijloacelor electronice pe împuternicirea cu antetul SC MOBILTECH SRL, reproduc imaginea unui scris ce a fost probabil executat de Vîlciu Marian;
– semnăturile redate prin intermediul mijloacelor electronice pe împuternicirile cu antetul SC MOBILTECH SRL, datate 12.09.2006, respectiv 27.11.2007, reproduc imaginile unor semnături ce au fost executate de Calotă Marinella;
– semnătura depusă la rubrica „Angajator” a contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 3408/04.03.2008 încheiat între SC MOBILTECH SRL și Stîngă Luiza nu a fost executată de Calotă Marinella și nu se poate stabili dacă a fost executată de către Vîlciu Marian sau oricare altă persoană, întrucât compoziția minimalistă a acesteia și lipsa unor modele de comparație adecvate fac imposibilă identificarea semnatarului prin intermediul comparațiilor grafoscopice;
– semnătura depusă la rubrica „Salariat” a contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 3408/04.03.2008 încheiat între SC MOBILTECH SRL și Stîngă Luiza nu a fost executată de Stîngă Luiza și nu se poate stabili dacă a fost executată de către Vîlciu Marian sau oricare altă persoană, întrucât este o semnătură executată ocazional, fantezist;
– semnătura redată prin intermediul mijloacelor electronice la rubrica „Ștampila și semnătura angajatorului” fișei fiscale privind impozitul pe veniturile din salarii pentru anul 2009 pe numele Stîngă Luiza a fost probabil executată de Vîlciu Marian;
– nu se poate stabili dacă impresiunile de ștampilă redate prin mijloace electronice pe xerocopia fișei fiscale privind impozitul pe veniturile din salarii pentru anul 2009 pe numele Stîngă Luiza, pe xerocopiile împuternicirilor cu antetul SC MOBILTECH SRL, datate 12.09.2006, respectiv 27.11.2007 reproduc imaginile unor impresiuni de ștampile create cu ștampilele ale căror impresiuni au fost create experimental în cuprinsul declarației redactate de Calotă Marinella la data de 29.09.2010 sau declarației redactate la data de 18.03.2011 de Calotă Nicolae, deoarece condițiile de imprimare și redare a acestora, precum și lipsa unor evaluări de ordin dimensional generate de imprimarea acestora prin intermediul mijloacelor electronice, fac imposibil un examen comparativ obiectiv;
– impresiunea de ștampilă aplicată la rubrica „Angajator” a contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 3408/04.03.2008 încheiat între SC MOBILTECH SRL și Stîngă Luiza nu a fost aplicată cu ștampila SC MOBILTECH SRL ale cărei impresiuni au fost puse la dispoziție în conținutul declarațiilor redactate pe numele Calotă Marinella și Calotă Nicolae.
Suspecta Stîngă Luiza a declarat că este asociată al SC MARY-LU CLASSIC SRL și că îl cunoaște pe Vîlciu Marian din cartier, acesta ținând contabilitatea mai multor societăți, inclusiv pentru SC MARY-LU CLASSIC. În anul 2010, suspecta a dorit să obțină un credit și, în acest scop, a luat legătura cu Vîlciu Marian întrucât Stîngă Luiza era angajată în mod fictiv la SC MOBILTECH SRL, societate căreia suspectul îi ținea, de asemenea, evidența contabilă, astfel cum acesta afirmase. Suspecta a precizat Vîlciu Marian i-a spus că administratorul SC MOBILTECH SRL își dăduse acordul să se încheie un contract individual de muncă fictiv, ea semnând un contract de muncă pe care i l-a prezentat suspectul.
Cu privire la angajarea fictivă a suspectei Stîngă Luiza la SC MOBILTECH SRL, aceasta a declarat că a stabilit cu Vîlciu Marian ca ea să achite taxele și impozitele aferente salariului menționat în respectivul contract individual de muncă, bani pe care i-a înmânat suspectului pentru a-i vira la bugetul de stat, în calitate de contabil al SC MOBILTECH SRL. De asemenea, Stîngă Luiza a declarat că Vîlciu Marian i-a adus și carnetul de muncă în care erau făcute mențiunile cu privire la angajarea la SC MOBILTECH SRL. Stîngă Luiza a declarat că a fost angajată fictiv la SC MOBILTECH SRL întrucât suspectul Vîlciu Marian i-a spus că, în calitate de asociat al SC MARY – LU CLASSIC SRL, putea primi doar salariul minim pe economie iar, în cazul în care ar dori să obțină un credit, nu i-ar fi fost acordat.
Suspecta a declarat că, în luna septembrie a anului 2010, dorind să obțină un credit, s-a interesat la mai multe unități bancare de condițiile care trebuiau îndeplinite în acest scop și a constatat că oferta Unicredit Țiriac Bank era cea mai avantajoasă. Prin urmare, i-a solicitat lui Vîlciu Marian să-i completeze o adeverință de salariat și să obțină de la patronii SC MOBILTECH SRL, unde era angajată fictiv, fișa fiscală. După o perioadă de timp, suspectul Vîlciu Marian i-a adus o adeverință de venit tip Unicredit completată și ștampilată și fișa fiscală pentru anul 2009, documente pe care ulterior le-a depus la Unicredit Țiriac Bank – Sucursala Drumul Taberei și a semnat cererea de credit. De asemenea, suspecta a depus la bancă și actul său de identitate și al soțului precum și o factură de utilități. Suspecta a declarat că, în perioada 2008 – 2010, nu s-a întâlnit cu administratorul SC MOBILTECH SRL, Calotă Marinella, însă Vîlciu Marian i-a spus că documentele de angajare și adeverința de venit au fost semnate de aceasta (declarații f. 183-185, f. 190-191, f. 192-193).
Suspecta Stîngă Luiza a predat organelor de cercetare penală, în original, contractul individual de muncă încheiat cu SC MOBILECH SRL și aparent înregistrat la ITM București sub nr. 3408/04.03.2008 (f. 195) și carnetul de muncă seria Bi nr. 0124963, al cărei titular este suspecta, în cuprinsul căruia, la punctul 57 din foia tip suplimentară, este menționat faptul angajării suspectei la SC MOBILTECH SRL, pentru o perioadă nedeterminată, începând cu data de 01.03.2008, în funcția de „agent vânzări” (f. 196). Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică nr. 216475/16.12.2011, aceste mențiuni au fost executate de către suspectul Vîlciu Marian.
Suspectul Vîlciu Marian a declarat că a colaborat cu SC MOBILTECH SRL până în anul 2010 și a fost împuternicit de administratorul acestei societăți, Calotă Marinella, să reprezinte societatea la mai multe instituții, printre care Inspectoratul Teritorial de Muncă, Casa de Pensii, diferite bănci dar nu și pentru a-i încheia contract individual de muncă suspectei Stîngă Luiza, o cunoștință mai veche a sa și cu care era în relație de prietenie.
Astfel, în cursul anului 2008, Stîngă Luiza i-a cerut să o ajute să obțină un credit bancar, lucru pe care suspectul l-a acceptat. Vîlciu Marian a declarat că, în aceste condiții, a completat un contract individual de muncă și a făcut mențiuni în cartea de muncă a suspectei cu privire la angajarea acesteia în cadrul SC MOBILTECH SRL. Ulterior, suspectul s-a deplasat la ITM și profitând că pe un birou se afla o ștampilă a unui inspector ITM, a aplicat această ștampilă atât pe contractul de muncă cât și pe cartea de muncă, pe care, apoi, i le-a dat lui Stîngă Luiza.
Suspectul a declarat că a mai completat și o adeverință de salariu pe care Stîngă Luiza a prezentat-o la bancă, împreună cu celelalte documente de venit, în vederea obținerii creditului. Acesta nu i-a fost, însă, acordat.
Vîlciu Marian a mai declarat că, în perioada 2008 – 2010, la solicitarea suspectei Stîngă Luiza, i-a completat acesteia mai multe adeverințe de venit ce atestau că era angajată la SC MOBILTECH SRL și care erau necesare obținerii de credite dar nu cunoaște dacă i s-a acordat vreun credit. În ceea ce privește creditul solicitat de suspectă în luna septembrie 2010 de la Unicredit Țiriac Bank SA, suspectul Vîlciu Marian a declarat că aceasta i-a dat tipizatul adeverinței de venit, pe care el l-a completat, semnat și ștampilat, după care i l-a restituit împreună cu fișa fiscală, pe care a și redactat-o.
Suspectul a declarat că a ajutat-o pe Stîngă Luiza fiindcă erau prieteni și nu a urmărit să obțină un folos material. Suspectul a declarat și că nu i-a spus niciodată suspectei Stîngă Luiza că începând cu data de 01.03.2008 va avea vechime în muncă în cadrul SC MOBILTECH SRL și nu i-a cerut sume de bani sub pretextul că va achita cotizații la asigurările sociale sau impozite, precizând că întocmirea contractului individual de muncă și mențiunile din carnetul de muncă erau valabile doar pentru obținerea de credite bancare.
Într-o declarație ulterioară, suspectul Vîlciu Marian a menționat că i-a spus martorei Calotă Marinella că dorește să-i încheie suspectei Stîngă Luiza un contract individual de muncă fictiv din care să reiasă că era angajata SC MOBILTECH SRL și că, inițial, aceasta a acceptat dar, ulterior, a refuzat. Suspectul a declarat că, în cursul anului 2010, a primit de la Stîngă Luiza două tipizate de adeverințe de venit, pe care el le-a completat și semnat în locul martorei Calotă Marinella, trecând ca numere de telefon de contact numerele sale de telefon, iar apoi i-a restituit suspectei tipizatele, împreună cu o fișă fiscală (declarații f. 199-201, f. 205-206, f. 207-209).
Organul de cercetare penală a propus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a suspectei Stîngă Luiza sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20 C.p. raportat la art. 215 alin 1, alin. 2 și alin. 3 C.p., și uz de fals, prevăzută de art. 291 C.p., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p., și suspectului Vîlciu Marian, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C.p. raportat la art. 20 C.p. și la art. 215 alin 1, alin. 2 și alin. 3 C.p., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., și fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p.
Față de situația de fapt care rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, se va dispune:
1. Clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii, de către suspecta Stîngă Luiza a unei infracțiuni de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 32 C.p. raportat la art. 244 alin. 1 și alin. 2 C.p., și două infracțiuni de uz de fals, ambele prevăzute de art. 323 teza a II-a C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p. și art. 5 alin. 1 C.p., deoarece faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
2. Clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii, de către suspectul Vîlciu Marian a unei infracțiuni de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 C.p. raportat la art. 32 C.p. și la art. 244 alin. 1 și alin 2 C.p., fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., și fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p. și art. 5 alin. 1 C.p., de asemenea pentru că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Soluția de clasare care urmează să se dispună cu privire la cei doi suspecți se întemeiază pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale conform cărora atunci când, în cursul procesului, se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 181 din Codul penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea, iar instanța dispune achitarea, în condițiile Codului de procedură penală.
Art. 19 din Legea nr. 255/2013 se aplică situațiilor tranzitorii în care organul judiciar constată lipsa gradului de pericol social al unor infracțiuni a faptelor care au fost comise anterior intrării în vigoare a noului Cod penal, în condițiile în care acesta din urmă nu mai prevede gradul de pericol social ca o trăsătură esențială a infracțiunii, astfel cum se întâmpla în Codul penal din 1968. Astfel, deși Codul de procedură penală actual (Legea nr. 135/2010) nu mai prevede, printre cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, lipsa gradului de pericol social al unei infracțiuni a faptei comise, atunci când se constată lipsa gradului de pericol social al faptelor comise sub imperiul Codului penal din 1968, soluția pe care o poate dispune în prezent organul judiciar se întemeiază pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 255/2013, redate mai sus.
Art. 181 alin. 1 C.p. din 1968 prevedea că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind în mod vădit lipsită de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Conform alin. 2 al aceluiași articol, în aprecierea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Analizând faptele comise de suspecții Stîngă Luiza și Vîlciu Marian precum și persoana acestora, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 181 din Codul penal din 1968, se constată că fapta de înșelăciune comisă de suspectă a rămas în faza tentativei iar cei doi suspecți au avut o atitudine de recunoaștere a faptelor și de cooperare cu organele de urmărire penală, prezentându-se de fiecare dată când au fost citați. De asemenea, nici unul dintre cei doi suspecți nu este cunoscut cu antecedente penale.
Conform art. 315 alin. 2 lit. d) C.p.p., se va dispune sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 6 București pentru a se pronunța cu privire la desființarea totală a următoarelor înscrisuri cu privire la care s-a constatat, din mijloacele de probă administrate, că sunt false:
– adeverința de venit nr. 15/22.09.2010 eliberată aparent de SC MOBILTECH SRL, reprezentată de administratorul Calotă Marinella și de contabilul Vîlciu Marian (28),
– fișa fiscală privind impozitul pe veniturile din salarii pentru anul 2009, întocmită aparent de SC MOBILTECH SRL pe numele lui Stîngă Luiza (f. 29)
– contractul individual de muncă încheiat cu SC MOBILECH SRL și aparent înregistrat la ITM București sub nr. 3408/04.03.2008 (f. 195)
– și desființarea parțială a carnetului de muncă seria Bi nr. 0124963, al cărei titular este suspecta Stîngă Luiza, cu privire la mențiunea de la punctul 57 din foia tip suplimentară conform căreia suspecta era angajată la SC MOBILTECH SRL pentru o perioadă nedeterminată, începând cu data de 01.03.2008, în funcția de „agent vânzări” (f. 196).
Pentru motivele de mai sus, în temeiul:
– art. 314 alin. 1 lit. a) C.p.p., art. 315 alin. 1 C.p.p. raportat la art. 19 din Legea nr. 255/2013 și art. 5 alin. 1 C.p.,
– art. 315 alin. 2 lit. d) C.p.p.
DISPUN:
1. Clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 32 C.p. raportat la art. 244 alin. 1 și alin. 2 C.p., și două infracțiuni de uz de fals, ambele prevăzute de art. 323 teza a II-a C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p. și art. 5 alin. 1 C.p., de către suspecta Stîngă Luiza.
2. Clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de complicitate la tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 48 C.p. raportat la art. 32 C.p. și la art. 244 alin. 1 și alin 2 C.p., fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., și fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p. și art. 5 alin. 1 C.p. de către suspectul Vîlciu Marian.
3. Sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 6 București pentru a se pronunța cu privire la desființarea totală a următoarelor înscrisuri falsificate:
– adeverința de venit nr. 15/22.09.2010 eliberată aparent de SC MOBILTECH SRL, reprezentată de administratorul Calotă Marinella și de contabilul Vîlciu Marian (28),
– fișa fiscală privind impozitul pe veniturile din salarii pentru anul 2009, întocmită aparent de SC MOBILTECH SRL pe numele lui Stîngă Luiza (f. 29)
– contractul individual de muncă încheiat cu SC MOBILECH SRL și aparent înregistrat la ITM București sub nr. 3408/04.03.2008 (f. 195)
– și desființarea parțială a carnetului de muncă seria Bi nr. 0124963, al cărei titular este suspecta Stîngă Luiza, cu privire la mențiunea de la punctul 57 din foia tip suplimentară conform căreia suspecta era angajată la SC MOBILTECH SRL pentru o perioadă nedeterminată, începând cu data de 01.03.2008, în funcția de „agent vânzări” (f. 196).
4. În temeiul art. 275 alin. 3 și alin. 5 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
5. Conform art. 316 alin. 1 C.p.p., soluția se comunică lui Stîngă Luiza, Vîlciu Marian și Unicredit Țiriac Bank.
6. Dosarul cauzei, împreună cu un exemplar al prezentei ordonanțe, se trimit Judecătoriei Sectorului 6 București.
PROCUROR,
XY
Observații coordonator de practică
3. Ordonanță de renunțare la urmărirea penală – mărturie mincinoasă.
Redactare act
R O M Â N I A
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI
Str. Scaune nr. 1-3, Sector 3, București, tel. 0213124881, fax. 0213124878,
Cod operator 3333
Dosar nr. 8463/P/2010
ORDONANȚĂ
16.01.2015
Procuror XY, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București;
Examinând actele de urmărire penală din dosarul cu numărul de mai sus, privind pe:
IURCHIVICI MARIAN AURELIU, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin.4 Cod penal rap. la art. 258 alin.1 Codul penal;
și ILIE EMIL MUGUREL, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin.1 Codul penal.
CONSTAT:
La data de 08.06.2010, s-a înregistrat la Secția 20 Poliție, plângerea numitului Parfene Ovidiu, care sesiza faptul că în data de 06.06.2010, ora 04.30, în timp ce se afla în Clubul Maxx din Spaiul Independenței nr. 290, Sector 6, București a fost agresat fizic de un agent de pază al clubului, care i-a aplicat un pumn și a căzut lovindu-se cu capul de bordură suferind leziuni ce au necesitat 25 zile îngrijiri medicale.
Din probele administrate a rezultat că autorul faptei este IURCHIVICI MARIAN AURELIU față de care prin rezoluția din data de 29.06.2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 București a dispus începerea urmăriri penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin.4 Cod penal rap. la art. 258 alin.1 Cp.
La data de 05.12.2014, persoana vătămată Parfene Ovidiu a declarat (fila 59) că își retrage plângerea față de IURCHIVICI MARIAN AURELIU astfel încât față de acesta urmează a se dispune clasarea cauzei în temeiul art. 16 lit. g) Codul de procedură penală.
La data de 21.10.2014 numitul ILIE EMIL MUGUREL a fost audiat (fila 40-41) ocazie cu care a declarat în mod mincinos că el este autorul infracțiunii ce face prezentul dosar penal.
Astfel, se reține că în data de 21.10.2014, fiind audiat în calitate de martor în dosarul nr. 8463/P/2010 având ca obiect cercetarea suspectului Iurchivici Marian Aurelian, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin.4 Cod penal rap. la art. 258 alin.1 Codul penal, acesta a declarat că el este autorul infracțiunii de purtare abuzivă. Mai exact, numitul Ilie Emil Mugurel a declarat că în data de 06.06.2010, în jurul orei 04.30 a lovit cu pumnul pe Parfene Ovidiu, în timp ce exercita serviciul de pază în Clubul Maxx din Spaiul Independenței nr. 290, Sector 6, București, persoana agresată lovindu-se cu capul de bordură.
Însă, astfel cum s-a menționat anterior, autorul infracțiunii de purtare abuzivă este numitul Iurchivici Marian Aurelian. Acest aspect reiese din coroborarea imaginilor video suprinse de camera de supraveghere a Clubului Maxx (filele 20-21) și a procesului-verbal de recunoaștere a suspectului de către persoana vătămată Parfene Ovidiu (filele 11-14) prin care acesta din urmă îi indică pe numuitul Iurchivici Marian Aurelian ca fiind cel care l-a agresat. De asemenea, identitatea suspectului rezultă și din declarația martorilor Cicău Ștefan (filele 17-18) și Moise Alexandru (filele 20-22) prin care se arată că Iurchivici Marian Aurelian, exercitând serviciul de pază la intrarea în Clubul Maxx, l-a lovit pe Parfene Ovidiu cu pumnul în față. Prin declarația suspectului Iurchivici Marian Aurelian (filele 47-48), acesta recunoaște săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă pentru care este cercetat.
Prin urmare, în declarația numitului Ilie Emil Mugurel (fila 40-41), dată în calitate de martor într-o cauză penală, se fac afirmații mincinoase în legătură cu aspecte esențiale în legătură cu care a fost întrebat, și anume cu privire la identitatea autorului faptei ilicite. Deși acesta cunoștea realitatea, că nu el este făptuitorul, a declarat că în data de 06.06.2010, în jurul orei 04.30 a lovit cu pumnul pe Parfene Ovidiu.
Cu toate acestea, persoana vătămată Parfene Ovidiu a declarat (fila 59) că își retrage plângerea față de Iurchivici Marian Aureliu, în prezenta cauză urmând a se dispune clasarea în temeiul art. 16 lit. g) Codul de procedură penală.
Declarația mincinoasă a numitului Ilie Emil Mugurel fiind dată chiar în această cauză penală, se constată că urmarea imediată a infracțiunii de mărturie mincinoasă, și anume starea de pericol pentru realizarea actului de justiție, a fost înlăturată.
Din fișa de cazier judiciar a numitului Ilie Emil Mugurel (fila 48) rezultă că acesta nu are antecedente penale.
Din actele de urmărire penală efectuate rezultă că în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, deoarece pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 3 ani și având în vedere conținutul faptei de mărturie mincinoasă ce constituie obiectul prezentei cauze, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și împrejurările în care a fost comisă, precum și urmarea produsă se constată că nu există un interes public în urmărirea acesteia.
Față de cele de mai sus,
În baza art. 315 alin. 1 Cpp. rap. la art. 16 lit. g Cpp. și art. art. 318 alin. 1 Cpp. rap. la art. 314 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.,
DISPUN:
1. Clasarea cauzei față de IURCHIVICI MARIAN AURELIU sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. 4 Cod penal rap. la art. 258 alin.1 Cp.
2. Renunțarea la urmărire penală în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. 1 Cp.
3. În temeiul art. 275 alin.(3) din C.proc.pen., cheltuielile judiciare în cuantum de 500 lei rămân în sarcina statului.
4. În temeiul art. 318 alin. (7) din C.proc.pen., soluția împreună cu o copie a referatului organului de cercetare penală se comunică numitului Parfene Ovidiu și lui Ilie Emil Mugurel.
PROCUROR,
XY
Observații coordonator de practică
4. Note de concluzii scrise
Redactare act
ROMÂNIA
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6
BUCUREȘTI
Dosar nr. 7253/303/2014
DOMNULE PREȘEDINTE
XY– procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecatoria Sectorului 6 București.
Examinănd actele dosarului nr. 7253/303/2014 privindu-l pe inculpatul JIGORANU ION trimis în judecată prin rechizitoriul numărul nr. 12916/P/2010 din data de 02.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., formulăm urmatoarele:
CONCLUZII SCRISE
Prin rechizitoriul numărul nr. 12916/P/2010 din data de 02.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub număr de dosar 7253/303/2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Jigoranu Ion pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C.pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C.pen.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații inculpat Jigoranu Ion (filele 22-25), proces-verbal de constatare și schița locului accidentului (filele 5-9, 11), Drager Test (fila 12), cerere de analiză și buletin de analiză toxicologică alcoolemie (filele 13-15), raport de expetiză medico-legală (filele 18-19).
În fapt, în data de 09.09.2010, în jurul orei 22:00, inculpatul Jigoranu Ion a condus autoturismul marca ,,Dacia Logan” cu nr. de înmatriculare B-23-MNF, pe stada Bd. Iuliu Maniu, din direcția piața Gorjului către Metro Miliatri și a intrat în coliziune cu un autoturism parcat aparținând martorului Rozorea Radu Alexandru, iar în urma impactului a ricoșat și a avariat un al doilea autorturism parcat, astfel cum rezultă din proces-verbal de constatare (f. 5-9) și declarația inculpatului Jigoranu Ion (f. 22-25). În urma impactului produs au rezultat avarii la autoturismele implicate, aspect care reiese din declarația martorului Rozorea Radu Alexandru (f.26) coroborată cu declarația inculpatului Jigoranu Ion (f. 22-25).
La fața locului, ca urmare a sosirii unui echipaj de poliție, inculpatul a fost trasportat la Spitalul Universitar, unde s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie în aerul expirat în valoare de 0,67 mg/l alcool pur, așa cu reiese din Testul Drager (f. 12).
Ulterior, inculpatul Jigoranu Ion a fost condus la sediul INML București, unde i-au fost recoltate 2 probe de sânge, stabilindu-se că la ora 00:20, inculpatul avea o alcoolemie de 1,80 gr.‰, iar la ora 01:20 avea o alcoolemie de 1,65 gr.‰., aspect reținut pe baza cererii de analiză și a buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie (f. 13-15).
De asemenea, potrivit raportului de expetiză medico-legală (f. 18-19) – pentru stabilirea concentrației de alcool în sânge, la ora evenimentului rutier – 22:00, inculpatul Jigoranu Ion avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 1,85 gr.‰.
Pe cale de consecință, din materialul probator aflat la dosarul cauzei rezultă mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiune, fiind săvârșită cu vinovăție de către inculpatul JIGORANU ION.
În drept, fapta inculpatului Jigoranu Ion care, în data de 09.09.2010, a condus autoturismul marca ,,Dacia Logan” cu nr. de înmatriculare B-23-MNF, pe stada Bd. Iuliu Maniu, din direcția piața Gorjului către Metro Miliatri, având o alcoolemie de 1,80 gr.‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C.pen., elementul material constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Sub acest aspect, trebuie menționat că, potrivit Deciziei nr. 3/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală – în aplicarea art. 336 alin. (1) C.pen., în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.
În concret, inculpatul Jigoranu Ion a condus autoturismul marca Dacia Logan, pe un drum public – Bd. Iuliu Maniu, având o alcoolemie de 1,80 gr.‰ – conform primei mostre biologice recoltate, valoare care depășește pragul minim legal prevăzut de dispozițiile art. 336 alin. 1 C.pen de 0,80 g/l, astfel că elementul material al infracțiunii este realizat.
Urmarea imediată a infracțiunii săvârșite de către inculpatul Jigoranu Ion constă în punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice. Rezultă astfel că suntem în prezența unei infracțiuni de pericol, în cazul concret, urmare imediată fiind produsă prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere sub influența alcoolului. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă, în cauză, din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui. Intenția indirectă a inculpatului Jigoranu Ion rezultă din faptul că acesta a recunoscut că în seara evenimentului a consumat băuturi alcoolice și, în pofida acestui lucru, a înțeles să conducă autoturismul pe drumurile publice.
În ceea ce priveste individualizarea judiciară a pedepselor, instanța va avea în vedere următoarele criterii și aspecte:
Conform criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 74 C.pen., referitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, urmând a reține și aplicabilitatea art. 396 alin. 10 C.p.pen., instanța urmează a valorifica toate aceste aspecte în dozarea pedepsei aplicate.
În concret, inculpatul Jigoranu Ion a săvârșit infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, având o alcoolemie de 1,80 gr.‰, valoare suficientă pentru a confirma gravitatea sporită a infracțiunii.
De asemenea, se constată că săvârșirea faptei a avut loc la ora 22:00, în timpul nopții, când condițiile de vizibilitate sunt mult mai scăzute decât în timpul zilei. Acest aspect coroborat cu starea de beție a inculpatului denotă o periculozitate sporită a acestuia și o sfidare gravă a normelor sociale.
Sub același aspect, se are în vedere și faptul că traficul rutier este mult mai scăzut pe timpul nopții. Însă, fiind în prezența unei infracțiuni de pericol, conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, este suficientă pentru producerea stării de pericol a siguranței circulației pe drumurile publice. Mai mult, pe lângă starea de pericol produsă, în urma săvârșirii faptei a rezultat și producerea unor avarii a două autoturisme, inculpatul intrând în coliziune cu alte două autoturisme parcate pe marginea drumului.
Prin incriminarea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența acoolului, s-a avut în vedere protejarea relațiilor sociale referitoare la protecția siguranței circulației pe drumurile publice. Reacția publică față de fapta comisă, în concret, conducerea autovehiculului în urma cosumului de băuturi alcoolice și riscul la care sunt expuși ceilalți participanți la traficul rutier, dovedesc o ignoranță în înțelegerea pericolului social al săvârșirii infracțiunii.
Aspectele rezultate din fișa de cazier a inculpatului trebuie avute în vedere la individualizarea pedepsei de către instanță, inculpatul nemaifiind condamnat în trecut pentru săvârșirea unei infracțiuni.
În ceea ce privește nivelul de educație al inculpatului Jigoranu Ion, se constată că, în prezent, este în vârstă de 30 de ani, fapta dedusă judecății fiind sâvârșită în urmă cu patru ani, este de profesie mecanic auto, însă nu are un loc de muncă și nu este căsătorit.
De asemenea, inculpatul a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare, acesta a recunoscut săvârșirea faptei și a participat în mod activ la desfășurarea activitățiilor de urmărire penală. Inculpatul a acceptat deplasarea la sediul INML pentru prelevarea mostrelor de sânge și a recunoscut faptul că în seara evenimentului a consumat alcool. În cursul judecății, a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, menționând totodată că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității (f. 23-25).
În ceea ce privește pedeapsa care urmează a fi aplicată inculpatului, potrivit art. 336 alin. (1) C.pen., fapta acestuia este sancționată cu închisoarea de 1 la 5 sau cu amenda. Conform art. 74 alin. (2) C.pen., la alegerea uneia dintre pedepsele alternative prevăzute de lege, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. (1) C.pen..
Prin prisma criteriilor analizate anterior, solicităm instanței aplicarea unei pedepse cu amenda, în opinia noastră, aceasta fiind suficientă pentru reeducarea inculpatului Jigoranu Ion.
Sub acest aspect, în baza art. 5 din Codul penal, instanța urmează să facă aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât se constată că de la săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului reținute în sarcina inculpatului și până la judecarea definitivă a cauzei a avut loc intrarea în vigoare a Codului penal la data de 01.02.2014. În acesta sens, solicităm instanței să aibă în vedere faptul că infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului a fost săvârșită sub imperiul O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice – la data de 09.09.2010.
Fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. din O.U.G. 195/2002, faptă pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani.
După intrarea în vigoarea a Codului penal la data de 01.02.2014, fapta inculpatului Jigoranu Ion întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) Codul penal și pedepsită cu închisoarea de la unu la 5 ani sau cu amenda.
Analizând criteriile în baza cărora instanța va stabili legea penală mai favorabilă, se constată că, potrivit O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pedeapsa ce se poate aplica în cazul săvârșirii infracțiunii este închisoarea de la unu la 5 ani. Însă, prin raportare la dispozițiile Codului penal actual, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, se prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii.
Având în vedere cele menționate anterior, potrivit cărora, în urma analizei criteriilor de individualizare ale pedepsei, am solicitat instanței orientarea spre aplicarea unei pedepse cu amenda, în acest context, dispozițiile Codului penal actual apar mai favorabile în comparație cu O.U.G. 195/2002 care prevăd posibilitatea aplicării numai a unei pedepse cu închisoarea.
Astfel, solicităm respingerea cererii formulată de către inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C.pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Instanța trebuie să aibă în vedere că, potrivit art. 61 alin. (2) cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, înmulțindu-se cu numărul zilelor-amendă. Conform art. 61 alin. (4) lit. c), pentru infracțiunea comisă de inculpat, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 180 și 300 de zile-amendă.
Potrivit art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală și instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii se reduc cu o pătrime. Având în vedere aplicarea acestor dispoziții, instanța va trebui să aplice inculpatului Jigoranu Ion pedeapsa amenzii prevăzută de de art. 336 alin. (1) din Codul penal între limitele speciale (180-300 zile amendă), reduse cu o pătrime, și anume: pedeapsa amenzii cuprinsă între 135 și 225 zile amendă.
În temeiul art. 61 alin. (3) teza I C.pen., la stabilirea numărului zilelor-amendă trebuie avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., care au fost amintite anterior.
Astfel, după cum s-a precizat, prin raportare la circumstanțele reale și personale ale inculpatului Jigoranu Ion, se poate concluziona că nu este o persoană periculoasă pentru societate, solicităm stabilirea în sarcina inculpatului a unui număr de 145 de zile amendă.
De asemenea, potrivit art. 61 alin. (3) teza a II a C.pen, cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.
În concret, inculpatul Jigoranu Ion este de profesie mecanic auto, însă nu are un loc de muncă. Vârsta acestuia este de 30 de ani și nu este căsătorit, neavând persoane în întreținerea sa. Având în vedere lipsa unui loc de muncă pentru înregistrarea unui venit constant, apreciem că este suficientă stabilirea sumei minime de 10 lei corespunzătoare unei zile amendă.
În raport cu cele menționate anterior privitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitate inculpatului, precum și cu situația materială a acestuia, în baza art. 336 alin. (1) C.pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C.pen. și art. 396 alin. (10) C.pr.pen., solicităm condamnarea inculpatului Jigoranu Ion la pedeapsa amenzii în cuantum de 1 450 lei pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, cuantum suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen., solicităm interzicerea inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de 66 alin. (1) lit. a) teza I, b) și i) C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule pentru o perioadă de 1 an care va începe să curgă, conform art. 68 alin. (1) lit a), de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și de a conduce orice categorie de autovehicule – având în vedere infracțiunea săvârșită.
Pentru aceste motive,
SOLICITĂM INSTANȚEI
În baza art. 386 C.proc.pen, respingerea cererii inculpatului JIGORANU ION de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C.pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În baza art. 336 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen și art. 396 alin. (10) C.pr.pen., condamnarea inculpatului JIGORANU ION, fiul lui Mihai și Elena, născut la data de 13.01.1984 în București, domiciliat în București, Intrarea Crainicului, nr. 1, bl. Z7, sc. 1, etaj. 4, ap. 17, Sector 6, cetățean român, studii 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, posesor al CI seria RX nr. 442739, CNP: [anonimizat], la pedeapsa amenzii în cuantum de 1 450 lei, echivalentul a 10 de lei amendă pe zi, pe o perioadă de 145 de zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. interzicerea inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de 66 alin. (1) lit. a) teza I, b) și i) C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule pentru o perioadă de 1 an care va începe să curgă, conform art. 68 alin. (1) lit a), de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii.
În baza art. 63 alin. (1) C.pen., instanța va trebui să atragă atenția inculpatului că, în caz de neexecutare cu rea-credință, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.
În baza art. 274 alin. (1) C.pr.pen., obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 300 lei.
Observații coordonator de practică
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Activitate Desfasurata In Cadrul Compartimentelor Auxiliare ale Instantei (ID: 126174)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.