Activitate de cercetarepractică I [609687]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE INGINERIE MANAGERIALĂ ȘI
TEHNOLOGICĂ
INGINERIE ECONOMICĂ și MANAGEMENT pentru AFACERI
– Master – IF

REFERAT/PROIECT LA DISCIPLINA
„Activitate de cercetare/practică I”

COORDONATOR
Prof. univ. dr. ing. POP MIRCEA – TEODR

STUDENT: [anonimizat] /I.E.M.A.
GRUPA 1111
ORADEA
An universitar 2019 -2020

1.Definirea cercetării

Cercetarea reprezintă procesul de căutare sistematică, uneori accidentală, de noi cunoștințe,
desfășurată de regulă în cadrul disciplinelor academice de către cercetători.
Prin definiție, activitatea de cercetare se referă la rezultate privind sporirea cunoașterii, rezultate
care pot fi considerate noi numai dacă sunt recunoscute ca atare pe plan internațional. În caz
contrar, nu poate fi vorba de o activitate de cercetare, ci de documentare.
Uneori, se face o confuzie între diseminarea rezultatelor cercetării (care se face în principal prin
publicații științifice) și popularizare a în mass -media a rezultatelor.
2. Clasificare cercetării
Cercetarea se clasifica in 3 mari categorii dupa cum urmeaza:
 Fundamental
 De dezvoltare
 Aplicativa

2.1. F undamentală
Cercetarea fundamentală constă în lucrări experimentale și teoretice realizate înprincipal
în vederea dobândirii de noi cunoștințe asupra bazelor fenomenelor și faptelorobservabile fără a
prevedea o aplicație sau o utilizare specială. Cercetareafundamentală analizează proprietăți,
structuri și relații pe baza căror a se formulează șise pun la încercare ipoteze, teorii sau legi.
Rezultatele cercetării fundamentale nu sunt, în general, negociate și se comunicăîn mod
obișnuit prin intermediul sesiunilor științifice, în publicații, reviste științifice sausunt schimbate
direct între organisme sau persoane interesate. În unele circumstanțe,difuzarea rezultatelor
cercetării fundamentale poate să fie restrânsă, din rațiuni desecuritate.
Cercetarea fundamentală (denumită de unii oameni de știință și cercetare de
bază)analizează proprietăți, structuri și relații în vederea formulării și supunerii la încercări
adiferitelor ipoteze, teorii sau legi. Mențiunea din definiție ”fără a prevedea o aplicație sauo
utilizare specială” este esențială deoarece executantul nu cunoa ște în mod necesaraplicațiile
efective în momentul când realizează cercetarea. Cercetarea fundamentală poate fi dirijată
către diferite domenii de interes general, cu un obiectiv explicit -realizarea unei
palete largi de aplicații,și poartă numele, în acest caz, de cercetarefundamentală
orientată. Pentru a putea distinge cercetarea fundamentală pură, de ceafundamentală orientată,
manualul Frascati precizează:
 cercetarea fundamentală pură este exe cutată în vederea obținerii de progreseîn
cunoaștere, fără intenția de a realiza avantaje economice sau sociale petermen lung,
fără eforturi pentru aplicarea rezultatelor acestei cercetări și nicipentru a le transfera
către sectoare însărcinate cu punerea în aplicare;

 cercetarea fundamentală orientată se face în speranța că ea va ajunge la o bazălargă
de cunoaștere care va permite rezolvarea problemelor sau
concretizareaoportunităților de azi sau din viitor.
Datorită “orientării” unei categorii a cercetării fundamentale, o parte importantă
aoamenilor de știință consideră că nu există o demarcație netă între
cercetareafundamentală și cea aplicată, cea de a doua având izvorul în prima .
2.2 De dezvoltare
Dezvoltarea experimentală constă în lucrări sistematice bazate pe cunoștințeexistente
obținute prin cercetare și/sau experiență practică, cu scopul de a lansa fabricarea de
noi materiale, produse sau dispozitive, de a stabili noi procedee, siste me și servicii sau de a le
ameliora considerabil pe cele deja existente.
Cercetarea -dezvoltarea cuprinde în același timp C -D formală a unităților de C -D
și C-D informală sau ocazională a altor unități.
Manualul Frascati, definește și un număr important de activități conexe care, deși
sunt bazate pe știință și tehnologie, trebuie disociate de sistemul C -D:
 activități de învățământ și formare, cu excepția cercetărilor doctoranzilor care
trebuie luate în considerare ca activități C -D;
 alte activități științ ifice și tehnologice conexe, cum ar fi colectarea de date deinteres
general, indexarea, înregistrarea, clasificarea, difuzarea, traducerea,analiza,
evaluarea, realizate de servicii bibliografice, de brevete, de difuzare ainformației
științifice, de conferințe științifice. Există și în acest caz excepțiadată de acele
activități care sunt realizate exclusiv pentru susținerea C -D (spre exemplu,
pregătirea raportului original asupra rezultatelor cercetării va fiinclus în
activitatea de C -D). În mod similar, nu sunt activități de C -D analizele
practicate obișnuit pentru materiale, compuși, produse, sol, atmosferă etc.,
studiile de fezabilitate, cu excepția celor bazate pe cercetare, lucrările de practic ă
curentă și de aplicare obișnuită a cunoștințelor medicale specializate, studiile de
natură politică cum ar fi studiile de analiză și evaluare a programelor, a activității
ministerelor sau altor instituții etc., cât și activitățile cur ente legate de
calculatoare;
 alte activități industriale, împărțite în două grupe: lucrări de inovare și
producția cu activitățile conexe ei (cum ar fi studiul de piață);
 administrarea și alte activități de susținere, care cuprind activ itățile conduse de
ministere, organizații de cercetare, fundații etc., de gestionare și distribuire a
fondurilor către executanți, dar și activitățile de susținere indirectă cum ar fi
transportul, intermedierea, curățenia, reparațiile, întreținerea, paza e tc.
Deși conform manualului Frascati, activitatea de învățământ nu face parte din cercetare -dezvoltare,
este greu de stabilit granița dintre cercetare -dezvoltare și învățământ/formare din
învățământul superior, plecând de la ideea că cele d ouă activități sunt stâns legate: o bună parte
dintre profesori exercită ambele activități și baza material (clădiri, instrumente, echipamente)
este folosită pentru ambele activități. Această dificultate apare într -un număr de cazuri cum
ar fi cel al doctoranzilor, al supervizării lucrărilor și proiectelor de licență/master de către

personalul universitar, al îngrijirilor medicale specializate în spitale (clinici) universitare, unde
participă și studenți. Condiția principală ca aceste tipur i de activitate să fie considerate activități
de cercetare -dezvoltare este ca ele să fie direct legate de un proiect care să aibă caracter de
noutate.

2.3 A plicativă
Cercetarea aplicată este îndreptată spre un obiectiv sau scop practic determinatși cup rinde
lucrări originale realizate pentru a obține cunoștiințe noi. Rezultatele uneicercetări aplicate conduc,
în primul rând la un produs unic sau un număr limitat deproduse, de operații, metode sau sisteme.
Acest tip de cercetare permite transpunerea înfo rmă operațională a ideilor. Cunoștințele sau
informațiile rezultate din cercetareaaplicată sunt adesea brevetate, dar pot, în același timp, să
fie considerate secrete.
Cercetarea aplicată este deci întreprinsă fie pentru a determina utiliză rile posibileale
rezultatelor cercetărilor fundamentale, fie pentru stabilirea metodelor sau mijloacelornoi,
permițând atingerea obiectivelor determinate. Rezultatele cercetărilor aplicate sereferă în primul
rând la un produs unic sau la un număr limita t de produse, de operații, demetode sau de sisteme.
Rezultatele acestor cercetări, cunoștințele, informațiile obținutesunt adesea brevetate, dar pot, de
asemenea, să fie păstrate secrete .
3. Rezultate obținute ca urmare a cercetării

Cercetarea este un proces complex, care presupune rigurozitate, coerență, pentru a face
trecerea de la ceva imprecis, de la o tatonare, la o tema/problema si apoi la parcurgerea pașilor
necesari pentru verificarea ipotezelor, atingerea obiectivelor, formularea unor rezultate raportate
la ipoteze.
Rezultatele prelucrărilor și analizelor înseamna și verificarea ipotezelor;interpretarea,
generalizarea , raportarea la obiectivele stabilite.

4. Finanțarea cercetării

În anul 2012, în Uniunea Europeană s -au investit peste 260 de miliarde de euro pentru
cercetare și dezvoltare, adică 511 euro/locuitor, în condițiile în care în 2011 se investeau 370
euro/locuitor. În total, investițiile au reprezentat peste 2% din PIB -ul Uniunii Europene,
înregistrându -se o creștere față de media d in anii precedenți care se situa în jurul sumei de 1,88%
din PIB.
Țările care investesc cel mai mult în cercetare -dezvoltare sunt Finlanda, Germania, Franța, Suedia
și Marea Britanie, care investesc în cercetare peste 3% din PIB

Cheltuielile făcute în anu l 2012 în România pentru cercetare -dezvoltare au fost, în total, de
2,8 miliarde lei (0,49% din PIB), valoare procentuală care este de patru ori mai mică decât media
europeană, de aproape 2%.
La 31 decembrie 2012 lucrau în activitatea de cercetare -dezvolta re peste 42.600 persoane, din care
peste 19.700 erau femei, reprezentând 46%.
5. Programe și direcții de cercetare

Ministerul Cercetării și Inovării organizează și conduce sistemul național de cercetare
științifică, dezvoltare tehnologică și inovare.
Sistemul național de cercetare – dezvoltare este constituit din ansamblul unităților și
instituțiilor de drept public și de drept privat cu personalitate juridică, care au în obiectul de
activitate cercetarea – dezvoltarea.
În sistemul național de cercetare – dezvoltare sunt cuprinse următoarele categorii de unități
și instituții:
A. Unitățile și instituțiile de drept public:
a) institute, centre sau stațiuni de cercetare – dezvoltare organizate ca instituții publice;
b) institute sau centre de cercetare – dezvoltare organizate în cadrul societăților naționale,
companiilor naționale și regiilor autonome sau ale administrației publice centrale și locale;
c) centre internaționale de cercetare – dezvoltare înființate în baza unor acorduri
internaționale;
d) alte instituții publice sau structuri ale acestora, care au în obiectul de activitate cercetarea
– dezvoltarea.
B. Unitățile și instituțiile de drept privat:
a) unități de cercetare – dezvoltare organizate ca societăți comerciale;
b) societăți comerciale , precum și structurile acestora care au în obiectul de activitate
cercetarea -dezvoltarea;
c) instituții de învățământ superior private acreditate sau structuri ale acestora.
Din acest sistem, o entitate distinctă este sistemul de cercetare – dezvoltare de interes
național, care cuprinde următoarele categorii de unități de drept public, cu personalitate juridică:
 institute naționale de cercetare – dezvoltare;
 institute, centre sau stațiuni de cercetare ale Academiei Rom âne și de cercetare – dezvoltare
ale academiilor de ramură;
 instituții de învățământ superior acreditate sau structuri ale acestora;
 institute sau centre de cercetare – dezvoltare organizate în cadrul societăților naționale,
companiilor naționale și regiil or autonome de interes național.

Sistemul de cercetare, dezvoltare și inovare (CDI) din România cuprinde 263 organizații
CDI publice și circa 600 de întreprinderi. Dintre organizațiile publice, 56 sunt universități publice
autorizate, 46 sunt institute n aționale de cercetare – dezvoltare (dintre care 43 coordonate de MCI),
iar 65 sunt instituții de cercetare și centre ale Academiei Române. Rețeaua Națională pentru
Inovare și Transfer Tehnologic (ReNITT) cuprinde 50 organizații specifice: centre de transfe r

tehnologic, centre de informații tehnologice, incubatoarele de tehnologie și afaceri, 4 parcuri de
știință și tehnologie.

6. Elemente specifice ale activității de cercetare întâlnite la SC. GOLDE
ORADEA SRL.

In cadrul SC. GOLDE ORADEA SRL. s -a identif icat o problema de asamblare a frame –
ului de pe proiectul P21.
Problema aparuta este la ajustajul dintre guide rail si blind rail. Ajustajul celor 2 componente este
unul cu stranger, problema aparuta consta in asamblarea incompleta. Materialele din care su nt
fabricate cele 2 componete sunt aluminiu pentru guide rail si material plastic pentru blind rail.
O prima cerecetare a problemei s -a realizat asupra dimensiunilor ambelor piese. Dupa
realizarea unei seri de masuratori pe mai multe componente s -a ajuns la concluzia ca aceste sunt
inscrise in tolerentele specificate de desen.
Urmatorul pas a constat intr -o analiza dimensionala amanuntita a mai multor componente
si simularea asamblarii lor in cadrul unei matrice in functie de dimensiunile acestora dupa cu m
se poate observa in tabelul de mai jos.

In urma analizei acestei matrice de asamblare s -au evidentiat urmatoarele situatii:
 imposibilitate de montare
 montare grea
 montaj usor
 montaj partial
S-a decis montarea acestor componente in functie de rezultatele obtinute in matricea de
asamblare pentru validarea rezultatelor obtinute de aceasta.
In urma incercarii a unui ajustaj care conform matricei trebuia sa se poata asambla doar
partial, montajul efectiv a celor 2 componente a confirmat analiza di mensionala. In continuare s –
au asamblat si alte combinatii de componente validand fiecare pereche assamblata rezultatele
matricei.
Pentru cercetarea problemei mai in detaliu s -a decis ca pe baza masuratorilor efectuate sa
se realizeze o distributie Gauss si capabilitatea procesului (Cp k).
Rezultatele obtinute sunt prezentate in fiigurile de mai jos:

Dupa analiza rezultatelor obtinute s -a demonstrate stabilitatea procesului pentru blind rail.
Pentru guide rail s -a identificat un trend prograsiv de scadere a valorii cotei pornind de la toleranta
maxima pana aproape de nominal pe parcursul ultimelor 3 luni de zile de cand a inceput sa apara
aceasta problema in asamblare.
Problema aparuta in timpul asamblarii este il ustrata in imaginea de mai jos si consta in
aparitia bavurii din imagine si montarea incompleta.

Cotele analizate se regasesc in imaginile de mai jos.

Concluzia preliminara a cercetarii realizate pe baza masuratorilor,matricei, Gauss, Cp k, si
montajul experimental consta in modificarea tolerantelor cotelor de a guide rail intr -o plaja de
toleranta mai mica pentru evitarea aparitiei acestei probleme pe termen scurt si mediu.
Cercetarea acestei probleme continua pentru identificarea unei solutii ca re sa garanteje o
asamblare a ajustajului fara a mai intampina aceasta problema.