Activare Urbana – Reusing the Industrial Past [611723]

Îndrumător: dr. arh. Ana -Maria Branea
Masterand: [anonimizat]. Csomort ányi Adela Maria Activare Urbană – “Reusing the Industrial Past”

UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ TIMIȘOARA FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM

LUCRARE DE DISERTA ȚIE

Activare Urbana – "Reusing the Industrial Past"
sesiunea iunie 2018

Activare Urbană – “Reusing the Industrial Past” "

Cuprins
1. Introducere
2. Arhitectura industrială – Istoric
3. Prezența zonelor de rugină în țesutul urban
ș 3.1. Evoluția în peisaj și spațiul urban a zonelor industriale
ș 3.2. Peisajul și geosistemul industrial
4. Activare urbană.
ș 4.1. Definirea noțiunilor privind patrimoniul industrial.
ș 4.2. Repere internaționale
ș 4.3. Evoluția domeniului în România
5. Regenerare urbană – un instrument de dezvoltare urbană și culturală –
ș 5.1 Cultura, vector de regenerare urbană privind dimensiunea fizică a
orașelor
ș 5.2 Sesizarea raportului complex dintre cultură și dimensiunea fizică a
regenerării orașelor
ș 5.3 Cultura, instrument al politicilor urbane
ș 5.4 Reabilitare și conversie
ș 5.5 Limitele culturii patrimoniale ca vector de regenerare urbană
6. Studii de caz
ș 6.1 Experiență în arhitectura contemparană. Exemple din occident.
ș 6.2 Experiență Est Europeană.
6.2.1. Parcul "Millenaris" din Budapesta, Ungaria
6.2.2. Fabrica de Pensule – Cluj
7. Atitudinea candidat: [anonimizat]
8. Concluzii
9. Bibliografie

3
Activare Urbană – “Reusing the Industrial Past” "

1. Introducere
Acest ă lucrare abordează diferite aspecte ale zonelor industriale urbane din
Oradea . Analiza cuprinde zonele industriale din centrul orașului , construite înainte de
1989 , fabrici care sunt acum închise. Poziția spațială și suprafața ocupată de către
industrie a fost analizat ă în contextul actual al orașului Oradea .
Acțiuni care pot fi efectuate pentru o gestionare adecvată a zonelor industriale
de tip rugină, ar trebui să facă parte din următoarele categorii:
-reabilitarea mediului, reabilitarea funcțională sau conserv area arhitecturală
(dacă există clădiri care au fost sau pot fi clasificate drept monumente).
Principalele obstac ole care împiedică procesul de reintegrare f uncțională este
reprezentat ă de lacune legislative, lipsa s tudiilor de specialitate , lipsa politicii de
dezvoltare urbană a zonele nefavorabile, lipsa resurse lor funanciare pentru
managementul acestor spatii și aspecte legate de propri etăți imobiliare.
Clădirile destinate unor anumite funcțiuni, inevitabil, în cursul timpului sunt
adaptate noilor condiții. Reabilitarea vechilor centre urbane, străvechilor cartiere de
locuit constituie obiectivul arhitecților de specialitate, există însă și alte arii ale cadrului
urban sau rural, cum ar fi resursele lăsate de vechile spații de lucru, care necesită o
apreciere asemănătoare. Conștienți de faptul că neîntrebuințarea este sfârșitul cel
mai tragic pentru patrimoniul construit și de potențialul pe care le oferă aceste spații
ale arhitecturii destinate producției, activarea clădirilor industriale se poate realiza prin
adecvarea lor la noua folosință care le țin în viață conferindu -le un statut de agent
pozitiv si activ de regenerare urbană, socială si economică.
În ultima perioada patrimoniul industrial a devenit un subiect foarte discutat ,
faptul că spațiile industriale au frumusețea și suplețea lor sau că, din contră, sunt niște
forme greoaie, dar cu propriul farmec. Specialiștii au ajuns la un conses privind v echile
spații industriale care nu ar trebui demolate sau părăsite, din constră ele prezintă o
etapă de evoluție care merită a fi reconvertite, patrimonializate, asumate ca spații
interesante, atractive, funcționale.
Reutilizarea clădirilor industriale prin adaptarea lor formală și funcțională este
descoperită ca și valoare prețioasă, dar este important păstrarea caracterului inițial,
iar accentele care reflectă existența noii funcțiuni, sunt accesorii care răspund la noul
program arhitectural și la cerințele noi de confort. In vederea funcționării clădirii
industriale existente în acord cu cerințele curente se propun proceduri de conservare
și consolidare sau chiar de restaurare sau restructurare.

4 Introducere

img.1. Mina de cărbune Zeche Zollverein din Essen, în trecut1

img.2. Mina de cărbune Zeche Zollverein, în prezent funcționând ca centru cultral a zonei Ruhr2

1 de pe site -ul: www.nrw -architekturdatenbank.tu -dortmund.de/dbbilder/FoerderanlageSchupp2.jpg (accesat
în mai 2018)
2 de pe site -ul: www.guenter -pilger.de/media_u5/ruhrgebiet_4a/Kokerei -ZoUverein_Nacht4.jpg (accesat în
mai 2018)

5 Activare Urbană – “Reusing the Industrial Past”

În următoarele capitole vom urmări mai în detaliu aspectele fenomenului de activare
urbană, fiind vorba despre o masă construită părăsită și decăzuta cu valoare de patrimoniu
ocupând suprafețe largi aflate de multe ori în centrul orașelor. Aceste zone sunt menite pentru
valorificare dar din păcate devin de multe ori pradă speculațiilor imobiliare, fiind demolate și
astfel șterse din memoria colectivului.
Vom afla dintr -o scurtă prezentare istorică cum au ajuns aceste zone să înbunătățească
întregi teritorii și să ajute le restituirea identit ății colective. De asemenea prin parcurgerea unor
exemple reușite vom trage concluzii și în privința demersurilor ce ar trebui urmărite în viitor în
România.

6 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

2. Arhitectura industrială – Istoric

Industria este un organism destinat producției, organizat centralizat și este
caracterizat prin repartizare de muncă, mecanizare, o sursă de energie centralizată și
destinată producției în masă.
Istoria umană se definește prin mărturii arheologice despre schimbările
fundamentale ale modului în care se confecționa u obiecte.
În Evul Mediu, inovațiile privind utilizarea energiei respectiv schimburile comerciale
au produs o schimbare către sfârșitul secolului XVIII în Europa, la fel de importantă ca
cea dintre Neolitic și Epoca de Bronz. Această schimbare , numită în mod justificat
„revoluție ”, a avut implicații în ceea ce privește dezvoltarea socială, tehnică și
economică. Revoluția industrială a marcat începutul unui fenomen istoric care a
afectat populația umană , ca și toate celelalte forme de viață de pe planetă.
Perioada istorică de interes principal pentru studiul de față, se consideră de la
începutul Revoluției Industriale din a doua jumătate a secolului al XVIll -lea până în
prezent.
APARIȚIA ARHITECTURII INDUSTRIALE
Arhitectura industrială este cea mai tânără ra mură a arhitecturii, care a început spre
sfârșitul secolului al XVI ll-lea, odată cu dezvoltarea însăși a industriei, în unele țări, iar
în altele la începutul celui de -al XlX -lea. Introducerea aburului ca forță motric ă a
mașinilor, urmat de energia electri că și de extinderea mijloacelor de transport, atât pe
apă, pe uscat cât și în aer , au reprezentat impulsul în dezvoltarea industriei, care, a u
dus la concentrarea unui număr mare de lucrători în fabrici, formându -se astfel,
întreprinderile industriale.
Arhitectura industrială a însoțit "revoluția industrială" de la începutul secolului al
XlX-lea, "când munca manuală a fost înlocuită cu munca mecanizată, când s -a făcut
trecerea de la manufactura capitalistă la sistemul de fabricație al producției capitalist e".3
Trecerea de la manufactură la sistemul fabricii capitaliste, amploarea și
profunzimea revoluției industriale au avut diferențe de la o țară la alta. Epoca revoluției
industriale în lume a fost deschisă în Anglia, cu industria sa textilă. Interesul minim
acordat unor clădiri, care erau considerate la începuturi doar ca o protecție pentru
utilaje, fără a se ține cont de muncitorii care își trăiau o parte din viață în ele, scoate în
evidență aspectele negative ale multor clădiri industriale de la încep utul secolului al
XlX-lea.

3 Adler, L., Solomon, Z. și Popovici. M. – Arhitectura industrial ă în R.P.R., Editura Tehnică,
București,1964, p.7

7 2. Arhitectura industrială – Istoric

img. 3.Charlie Chaplin în filmul "Modern Times" fiind o critică a vieții industrializate,
muncitorul fiind zdrobit de roata dințată în competiția pentru profit4
img. 4. imagine tipică a revoluției industriale, copii de 8 ani lucrând în fabrici5

4 de pe site -ul: www.everthenomad.com/blog/wp -content/uploads/2012/05/Opening -at- Lauba.jpg (accesat în mai 2018)
5 de pe site -ul: www.everthenomad.com/blog/wp -content/uploads/2012/05/Opening -at- Lauba.jpg (accesat în mai 2018)

8 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

Clădirile industriale se diferențiau de clădirile civile d oar prin dimensiunile mai mari ,
implicit prin elementele arhitectonice și constructive corespunzătoare. Construcțiile
industriale, la începutul lor, dar chiar și mai târziu, aveau toate un aspect asemănător
comparativ cu clădirile civile , fără mari diferențieri. Dezvoltându -se noile tehnologii, diverse,
s-a diferențiat și arhitectura clădirilor industriale, primind caractere specifice chiar în cadrul
ei propriu.
În secolul al XVIll -lea nu putem vorbi de construcții industriale propriu -zise, ci, de
abia secolul al XlX -lea aduce un început arhitectural industrial, deși toate construcțiile
perioadei folosesc elemente arhitecturale împrumutate din arhitect ura civilă. Pe parcursul
secolului al XlX -lea au fost încercate diferite soluții plastic e, precum construcțiile metalice
turnate în forme decorative, total improprii, elemente care țineau de Renaștere, arhitectura
industrială împrumutând și încercând difer ite caractere ale celei civile. Secolul al XX -lea este
cel ce aduce schimbări majore, o plastică nouă, progresistă, o tehnică modernă. Astfel, că
și sub aspect estetic, dar și din punct de vedere practic, arhitectura industrială iese din
tiparele celei civ ile, începând să se impună ca un fenomen nou în istori a arhitecturii.
Calitatea arhitecturală nu se limit ează la o caracteristică a unui moment dat sau a unei epoci,
ci devine o evoluție permanentă , deoarece problemele industriale sunt și ele mereu noi,
tehnologiile se schimbă tot timpul, tehnica trebuind adaptată, înnoită. Toate acestea la un
loc determină caracterul etic și plastic înnoitor al arhitecturii industriale.6

6 www.scribd.com/doc/91709019/APARI%C5%A2IA -ARHITECTURH -INDUSTRIALE (Adler, L.,
Solomon, Z. și Popovici. M., introducere în istoria arhitecturii industriale, accesat în mai 2012)

9 2. Arhitectura industrială – Istoric
img. 7. Victimă a speculațiilor imobiliare, în curs de dispariție.7

6,7 de pe site -ul: http://4.bp.blogspot.com/bucuresti2+moara+lui+assan.jpg (accesat în iunie 2018)

10 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

3. Prezența zonelor de rugină în țesutul urban

În acest capitol vom analiza emergența acestor spații ca obiecte rezultate din
reproducția spațială a dinamicii industriei în special de la anii '70 până în prezent când
procesul deconcentrării industriale a avut loc. Acest proces generează regiuni învingătoare
și învinse, promovează teritorii noi dar lasă si rămășițele în urmă, zonele de rugină,
marchează vizual evoluția societății capitaliste în trecerea de la orașul industrial la orașul
global, de la produc erea spațiului la consumarea acestuia, de la cartierele industriale la cele
de afaceri, de la peisajul producției la cel al consumului.
Dinamica industriei, fiind, stimulată de căutarea pentru reproducerea capitalului care
încearcă să depășească dezavanta jele datorate disfuncționalității aglomerațiilor, este
generatorul principal al zonelor de rugină.
De la sfârșitul anilor '70 spațiul urban a suferit schimbări profunde din cauza
restructurării productive în multe țări care începând de la criza modelului f ordist au creat o
nouă geografie economică bazată pe forme mult mai flexibile de producție. Această
flexibilitate este asigurată de progresele în domeniul tehnologic și informațional a căror
propagare în rețele și circuite spațiale a permis descentralizare a, deconcentrarea și
dezintegrarea industrială, o adevărată dispersie geografică sectorială al spațiilor de producție.
În reorganizarea spațiilor productive, noi aranjamente sectoriale apar și dispar,
aglomerări industriale, metropole și orașe globale, noi ramuri și moduri de producție și noi
piețe de muncă și consum.
Impactul restructurării producției conduce la poziționarea industriei în metropole, în zone
puternic urbanizate și industrializate devenind spații cu producție specializată, unde cele mai
impo rtante companii se stabilesc, un capital important este investit și inovația predomină.
Astfel, producția industriei tradițională este înlocuită de companiile inovatoare
(producători direcți sau indirecți, consumători a factorului de inovare, contribuind a stfel la
dezvoltarea industriei calificatoare, detașat de producție.)
În timp ce orașele se restructurează, ramurile industriale plasate la periferie
abandonează spațiile care erau în trecut productive, devenind astfel spații inactive,
neutilizate. Pentru că sectorul productiv valorifica mai mult arii cu infrastructura dezvoltată.
Cauzele procesului de deconcentrare industriale sunt:
• spațiul devine impropriu pentru că compania nu mai are spațiu fizic pentru
extindere, iar prețul terenului din vecinătate est e foarte ridicat.
• incompatibilitate între funcțiune și vecinătate.
• taxele locale descurajează asemenea activități, iar în alte părți taxele sunt mai
conveneabile.

11 3. Prezența zonelor de rugină în țesutul urban

img. 7. Conviețuire. Fabrica de butoaie din San Paolo in vecinătatea cartierului Pompeia9
9 de pe site -ul: media.treehugger.com/assets/images/2012/05/sesc -pompeia -sao-paulo -2.jpg. (accesat
în iunie 2018)

12 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

• ridicarea valorii terenului, este mult mai profitabil companiei să vândă terenul și să
se stabilească în alt loc.
• politici în folosirea spațiului urban care stimulează dezindustrializarea unor
vecinătăți compacte, îmbunătățind caracterul zonei, sau din contra stimulează apariția
industriei în districte industriale special amena jate.
• competiția între orașe, regiuni sau chiar țări pentru a atrage noi investiții
industriale, prin donație de teren, subvenții sau alte mijloace care stimulează transferul
industriilor.
Astfel repunerea în spațiu al activităților industriale generează r egiuni câștigătoare
și păgubașe, astfel rezultând clădiri sau bucăți de teren vacante sau subutilizate în țesutul
urban, ceea ce reprezintă o problemă socială, economică și de mediu.
Se ridică de asemenea câteva probleme ale moștenirii industriale, zonele de
rugină, care pun în risc calitatea peisajului și a spațiului urban, fiindcă:
• contribuie la deprecierea teritoriilor înconjurătoare
• distrug imaginea orașului în fața opiniei publice și a investitorilor
• generează tăieturi în țesutul urban
• favorizează depo zitarea reziduurilor ilegale
• pot fi folosite pentru activități ilegale
• pot reprezenta un pericol pentru securitatea, sănătatea publică și mediul
înconjurător8

3.1. Evoluția în peisaj și spațiul urban a zonelor industriale
Peisajul poluat și decadent al majorității ariilor de producție Fordiene (zone de
rugină) este în contrast cu ambianța curată, verde și plăcută a parcurilor științifice și
tehnologice emblematice ale post fordismului.
În imaginile 9 și 10 sunt ilustrate două tipuri de peisaje industrial din perioade
diferite. Analiza comparativă acestor poze relevă evoluția spațiului industrial și dinamica
sa dea lungul anilor.
De exemplu Sao Paulo, este unul dintre orașele din Brazilia cu teritoriile cele mai
afectate de dinamica industriei. Zona Metrop olitană din Sao Paulo care și -a schimbat
profund peisajul urban prin restructurările metropolitane succesive prin trecerea de la o
societate industrială la o societate post -industrială sau terțiara.

8 www.ticcih.org (Paula Andre'a Frasc â, Brownfields presence in the Brazilian landscape, Conferința internaționala
TICCIH,Roma 2006, accesat în mai 2018)

13 3. Prezența zonelor de rugină în țesutul urban

img.8. Peisaj industrial din secolul XIX.9

img.9 . Peisaj industrial post -fordist de secol XX. 10

9 de pe site -ul: irinventions.biss.wikispaces.net/file/view/Picture -Sheffield_3.jpg (accesat în iunie 2018)
10 de pe site -ul: http://media.smashingmagazine.com/images/tilt -shift -photography/Silicon% 252520Valley_05.jpg
(accesat în iunie 2018)

14 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

La începutul secolului XX. industria din Sao Paulo se dezvoltă și se concentrează
în zona centrală a orașului, mai ales în regiunea Bras. Prin anii '30 zona industrială se
stabilește de -a lungul axei căii ferate, fiind principalul component al infrastuctur ii
timpului. în anii '50 în era automobilului traseele autostrăzilor devin puncte de interes
pentru amplasarea noilor centre industriale oferind o nouă dinamică a industriei care a
durat până în anii '70 când orașul a trecut în faza deconcentrării industri ale cu
transferul ramurilor de producție în orașe mai mici și în alte state.
Toate aceste schimbări pot fi observate în peisajul urban iar acest lucru va fi
posibil în viitor numai dacă se păstrează obiectele diacronice din fiecare perioadă. De
aceea conse rvarea devine de o importanță deosebită.
Conform registrului CETESB (Compania de stat al tehnologiei și sănătății
mediului) în anii '90 în Zona Metropolitană din Sao Paulo erau in jur de 3800 de clădiri
industriale părăsite.11
3.2. Peisajul și geosistemul industrial
Noțiunea de patrimoniu include și peisajul fiind parte componentă a identității
unui grup. După o perioadă scurtă de respingere a trecutului industrial, lăsând
abandonate -uneori distruse – fabrici, depozite, case muncitorești, majoritatea
locuit orilor acestor regiuni industriale de odinioară în special cei interesați de viața
economică de atunci, deplora distrugerile masive sau starea neglijată al elementelor
industriale din trecut. Acum, ei vor să redescopere, să restaureze chiar semnele gloriei
industriale din trecut pentru a păstra în peisaj memoria acestor periode de odinioară.
Astfel aceste peisaje care erau obișnuite în perioada lor activă acum par a fi mult mai
originale, mai interesante.
Peisajul are capacitatea de a păstra semnele activit ăților din trecut indiferent de
activitățile curente, ea devine astfel o înregistrare, o memorie insumătoare. Acest
peisaj este fragil ea poate fi ștearsă și remodelată. Datorită acestei calități putem
redescoperi în peisajul urban, suburban sau chiar rura l curent, semne mai mult sau
mai puțin importante, industriei din trecut.
În centrul peisajului industrial stă întotdeauna obiectul de producție, fabrica.
Clișeu simplist fiind imaginea unei uzine tubulare imense, zgomotoase, fumurie cum
ar fi ot elăriile c u furnale sau fabricile de chimicale înconjurate de magazii, hangare. Un
alt clișeu reprezintă clădirile moderne, metalice, standardizate, cubiforme folosite nu
neapărat doar în industrie. În mod evident realitatea este mai puțin simplă, incluzând
nu numai numeroasele variații ale acestor modele prezentate ca și clișee, dar și unele
fabrici cu o arhitectura impresionantă, de la manufacturile francuzești din secolul XVIII

11 www.ticcih.org (Paula Andre'a Frascâ, Brownfields presence in the Brazilian landscape, Conferința
internaționala TICCIH,Roma 2006, accesat în mai 2018 )

15 3. Prezența zonelor de rugină în țesutul urban

până la complexele de înaltă tehnologie ale secolului XXI. Aceste realizări
contrastează puternic cu un peisaj industrial considerat deseori monoton.
Peisajul industrial nu inseamnă exclusiv doar fabrici. Când facilitățile de
transport și locuințele sociale erau rare, fabricil e au schimbat teritoriul înconjurător
construind nu numai elemente suplimentare pentru activitatea industrială (depozite,
furnale de zgură, dispozitive de transport, etc) dar și alte funcțiuni anexe mai
îndepărtate de activitatea de bază, cum ar fi locuin țele, magazine cooperative, școli,
creșe, săli de cultură, terenuri, săli de sport, ferme, sau alte utilități destinate
muncitorilor.
Acest complex industrial în perioada sa de glorie este un adevărat teritoriu special,
independent, vizibil incă în peisaju l de astăzi chiar dacă fabrica s -a închis sau și -a
schimbat destinația. Această structură este denumită "geosistemul industrial". Termenul
de geosistem provine din geografia fizică referindu -se la sisteme compuse din relief,
climă, sol, vegetație. Este un teritoriu mic și consistent, clar vizibil în peisaj, cu elemente
constitutive integrate și legate între ele. Această noțiune poate fi extinsă și la geografia
umană referindu -se la sisteme spațiale cum ar fi "zona agriculturală a unei parohii"
înainte de re voluția agrară12 , sau la sisteme spațiale mai mari în jurul unui oraș și a
suburbiilor sale13.
Noțiunea de geosistem se potrivește perfect acestor teritorii industriale clar vizibile
în peisaj14 și construite în jur aproape exclusiv de către și pentru fabrici. Chiar dacă
fabricile respective nu mai funcționează unele dintre elementele adiționale ale acestor
geosisteme industriale pot fi percepute încă în peisaj. Pe deasupra, aceste elemente,
că și fabrica în sine, pot constitui suport ul unor arhitecturi impresionante și originale.
Bineînțeles, fabrica, centrul geosistemului industrial rămâne cel mai emblematic
element al acestuia dar sunt și multe alte componente în peisajul industrial ceea ce
merită menționate și studiate.15

12 www.ticcihcongress2006.net/paper/Paper%20B/EdelblutteText.pdf (Humbert A.(1994) Géographie
historique ou la dérive des systèmes géographiques, Hérodote, nQ 74/75, p.95111. referinta din: Dr. Simon
Edelblutte, CERPA ( Centre d'Études et de Recherches sur le s Paysages) Université Nancy2, INDUSTRIAL
LANDSCAPES BETWEEN ORIGINALITY AND BANALITY, Conferinca internalcionala TICCIH, Roma 2006,
accesatîn mai 2018)
13 BERTRAND V.(1999), Les espaces rurbains en Lorraine: du paysage au système géographique –
L'exemple du Lunévillois, Nancy, Thèse Nouveau Régime, Université de Nancy2
14 EDELBLUTTE S.(1998), Genèse et mutation d'un géosystème industriel, l'exemple de Neuves Maisons,
Côte de Moselle, Revue Géographique de l'Est, nQ12, TomeXXXVIII, p.3150
15 referinte din : www.ticcihcongress2006.net/paper/Paper%20B/EdelblutteText.pdf (Dr. Simon Edelblutte,
CERPA ( Centre d'E'tudes et de Recherches sur les Paysages) Université' Nancy2, Industri al Landscapes
between originality an banality, Conferinta internationala TICCIH, Roma 2006, accesatîn mai 201 8)

16 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

4. Activare urbană
Activarea urbana introduce nevoia crearii unor noi raspunsuri pentru complexe în
prezent părăsite sau intr -o stare gravă. Astăzi fabricile vechi oferă o imensă sursă de clădiri,
câteodată decadente și altă dată prematur imbătrânite (datorit ă rapidității cu care au fost
construite), care oferă spații importante, patologii construcționale și de mediu inconjurător
care trebuie apropiate bazelor funcționale profund operate.
Fabricile vechi anacronice, bunurile imobiliare,orașele turistice și sub urbiile
nefuncționale sunt exemple de scenarii care pot primi asistență și reactivare. Reciclarea
urbană reprezintă operațiile de renovare și reinformare a unei asemenea zone pentru
oprirea creșterii procesului de risipă și inadaptare la acțiunile globale de restructurare și
redefinire (spațială, iconografică si urbană), în vederea segregării a noi relații între
construcție și mediul înconjurător schimbător. Toate acestea reflectă existența unei
dezbateri mult privind dorința de păstrarea și nevoia de inter venție în acest mediu (și
preocuparea continuă pentru reconfigurarea mediului construit ).16
Reciclarea (introducerea structurilor vechi intr -un nou ciclu) este diferită de
reconstrucție (construcția a ceva ce a existat) sau reabilitare (abilitarea construcțiilor
decăzute). Reciclarea urbană înseamnă începerea unui nou ciclu cultural, fizic, economic
și social într -un oraș. Reciclarea înseamnă acceptarea faptului că ceva a ajuns la capătul
ciclului vieții și un nou ciclu trebuie să înceapă bazat pe c ondițiile existente. Reciclarea
permite construirea pornind de la o bază existentă (nu necesită creație sau materiale noi)
transformând -o într -un material care este coerent în sine.17
Reciclarea urbană nu afectează doar aspectul fizic al orașului dar si com portamentul
locuitorilor, atitudinea administrației și dezvoltarea economică. Reciclarea inseamnă
inovație.18
Arheologia avansată
Cea mai bună cale de a proteja moștenirea este a o mări. Arheologia tradiționala a
studiat, catalogat și a prezentat rămășițele trecutului ca o problemă inertă. Din punct de
vedere fizic (un fragment de zid) este o ruină, dar văzut ca și o informație reactivată poate
să fie din nou un element urban viu și activ. Același zid convertit într -un document urban
poate oferi informații c u privire la istoricul orașului prin ordonarea urmelor genetice ale

16 http://www.mnactec.com/ticcih/ , (Extras din Carta Patrimoniului Industrial, accesat în mai 2018)
17 ibid.
18 ibid.

17 4. Activare urbană

predecesorilor care trebuie conservate, transmise și integrate în activitatea cultural –
muzeografică -muzeistică -turistică a orașului.19
Arheologia industrială este un domeniu interdisciplinar de studiu al mărturiilor,
materiale sau imateriale a documentelor, a artefactelor, a stratigrafiilor și a structurilor, a
așezărilor omenești și a peisajelor urbane sau naturale, create pentru sau de către
procesele industriale. Arheologia Industrială se folosește de metodele de investigație cele
mai potrivite pentru a crește gradul de înțelegere a trecutului și prezentului industrial. În plus,
ea presupune studiul tehnicilor , procedurilor de muncă și producție.

Termenul de „arheologie ind ustrială" este utilizat din anii '50 în Anglia. Acest domeniu
interdisciplinar propune cercetarea urmelor revoluției industriale – fabrica, cu toate
infrastructurile ei, căi ferate, poduri, gări, cartiere muncitorești, hale comerciale, intervenții
urbanist ice care nu numai că au modificat teritoriul, dar au condiționat din ce în ce mai
profund viața unei comunități .
În 1959, "Council for British Archaeology" creează un Comitet de Cercetare în
Arheologie Industrială, aceasta în paralel cu înființarea unor cursuri specializate la câteva
universități britanice.20
Patrimoniul industrial este alcătuit din mărturiile culturii industriale care au
semnificație istorică, tehnologică, socială, arhitecturală și științifică. Aceste mărturii pot fi
clădiri, mașini și in stalații, laboratoare, mori și fabrici, mine și situri pentru procesare și
rafinare, depozite, spații în care energia este generată, transmisă și folosită, structuri și
infrastructuri de transport, precum și locuri folosite pentru activități sociale legate de
industrie cum ar fi locuințe, lăcașuri de cult, clădiri pentru educație etc.21 22

4.1. Evoluția domeniului în plan internaționale

În 2003 participanții la congresul TICCIH – Comitetul Internațional pentru Conservarea
Patrimoniului Industrial, declarau în preambulul Chartei Patrimoniului Industrial următoarele:
„clădirile și structurile construite pentru activități industriale, procese le și uneltele folosite,
orașele și peisajele în care sunt amplasate, împreună cu manifestările lor tangibile sau
intangibile, sunt de o importanță fundamentală. Ele trebuie studiate, istoria lor trebuie
predată, înțelesul și semnificația lor trebuie demon strate și subliniate în ochii opiniei publice,

19ibid.
20 ibid.
21 ibid.
22 http://www.cimec.ro/patrimoniuindustrial/ProtectiaPIN/0%20arheologia%20industriala.htm
(Extras din Carta Patrimoniului Industrial, accesat în mai 201 8)

18 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

iar exemplele cele mai semnificative și caracteristice trebuie identificate, protejate și
întreținute, în sensul Chartei de la Veneția, spre folosul prezentului și viitorului" .

Charta Patrimoniului Industrial23- document de referință în domeniul relativ nou al
protejării patrimoniului industrial, reprezintă rezultatul unei evoluții continue a arheologiei
industriale în a doua jumătate a secolului al XX -lea, totodată această perioadă este
remarcată de lupta pent ru recunoașterea legitimității unui astfel de câmp de cercetare inedit.
În 1973 se înființează Comitetul Internațional pentru Conservarea Patrimoniului
Industrial – TICCIH (The International Committee for the Conservation of the Industrial
Heritage) a cărui activitate continuă până în prezent.
Recomandările din 1979 ( 872 /1979) si 1990 ( R 20/1990) ale Consiliului Europei
referitoare la "protejarea și conservarea patrimoniului tehnic, industrial și a lucrărilor
de artă în Europa" și cu Charta Patrimoni ului Industrial – TICCIH 2003 (ICOMOS 2005),
au fost transformate în politici europene de protecție a patrimoniului industrial, ca parte a
patrimoniului cultural al umanității. Dar, până la aplicarea acestor politici, primii pași care au
însemnat reperarea și inventarierea acestor obiective, încă din anii '60 în Anglia , Scoția și,
puțin mai târziu, în Franța și Italia. Acest lucru răspundea necesității luării de decizii în
vederea protecției patrimoniului industrial impotriva distrugerii în contemporan a i ndustriilor
martor, depășite tehnic. Pe lângă pierderi inevitabile, numeroase monumente europene au
fost salvate mai ales începând cu anii ’90 si, odată cu recunoașterea internațională a
importanței domeniului, mai multe situri industriale au fost incluse pe Lista Patrimoniului
Mondial.
Prima definiție a sintagm ei „arheologi a industrială” , aparțin e lui Michael Rix, care
afirma că arheologia industrială se ocupă cu descoperirea vestigiilor timpurii produse de
revoluția industrială24, noțiunea evoluează, iar înțelegerea sa variază de la interpretări
„poetice” (Franco Borsi, 1979) 25 la definiții contemporane mai tehnice și cuprinzătoare
(Charta TICCIH 2003) 26
Disconfortul terminologic derivă, din aparenta contradicție între noțiunea de arh eologie
ca știință a anticului și cea de industrial ca fenomenologie tehnică, economică, productivă

23 TICCIH – The Moscow Charter for the industrial heritage, 2003 – www.mnactec.com/TICCIH/
24 Michael Rix, Industrial Archaeology, în The Amateur Historian nr. 2/1955
25 "Arheologia industrială nu trebuie să fie o disciplină în plus,o mică grădină delimitată a
științei, între un divertisment tehnic și o deviere a esteticii, ci o acumularede experiență și
atenție către un spațiu inedit și nedatat al vieții", Franco Borsi, Introduzione alia archeologia
industr iale, Roma,Officina, 1978, p. 8
26 "Arheologia industrială este o metodă interdisciplinară de studiu a mărturiilor, materiale și
imateriale – documente, artefacte, stratigrafii, construcții, structuri, așezări umane,
peisajenaturale și urbane – create pentru sau de către un proces industria l. Ea utilizează acele
metode de investigație care sunt potrivite pentru creșterea înțelegirii trecutului și
prezentuluiindustrial" – TICCIH op.cit., www.mnactec.com/TICCIH/ (accesat în mai 2012 )

19 4. Activare urbană

complexă, legată de trecutul recent, de actualitate. De asemeni contradictoriu este și modul
convențional de înțelegere a arheologiei clasice, pe de -o parte, ca studiu al produc țiilor înalt
artistice și a industrialului, pe de altă parte, ce se referă la practic, funcțional, material și în
minimă măsură la estetic.
Istoria ca știință contemporană, lăsând la o parte istoria bătăliilor și pe cea diplomatică,
ia în considerare istor ia economică, socială, politică, artistică și deci și istoria tehnicii.
Aceasta nu se mai limitează la istoria sterilă a mașinilor și procedeelor de producție, a
materiilor prime, ci le localizează într -o realitate a locurilor, fabricilor, a caselor în car e
locuiau cei ce făceau să funcționeze aceste mașini, a modului lor de viață.
Domeniul arheologiei industriale este compus de o colaborare interdisciplinară între
specialiști , de la arhitect, urbanist, istoricul de artă, inginer, la sociolog și istoricul industriei,.
Arheologia industrială face un pas important înainte luând în considerare puternica
semnificație culturală27 a patrimoniului industrial ca elemen t al evoluției societății umane,
prin cercetare a mărturiil or, materiale sau imateriale, ale modului de viață și producție
industrială și evoluția lor istorică .

Protejarea valorilor, mesajului, semnificațiile patrimoniului industrial presupune o
investigare a sensurilor concrete pe care conservare și schimbare ori sintagme precum
management al schimbării le pot avea în cazul unor categorii patrimoniale pentru care
tradiția și înnoirea au coexistat și s -au succedat în mod organic. Mai mult, dialectica tradiție
vs inovare este completată în cazul patrimoniului industrial cu cea a transferului reciproc
de mesaje și semnificații dintre patrimoniul cultural material și cel imaterial. A proteja
patrimoniul arhitectural industrial se poate defini deci prin 4 acțiuni:
 documentarea tradiției industriale și conservarea suportului material al
acesteia,
 relevarea procesului istoric de industrializare și inovare, captarea
semnificațiilor (a dimensiunii imateriale a patrimoniului), prezentarea,
interpretarea și conservarea lor specifică
 conservarea formelor arhitecturale
 reflectarea activității industrial e în celelalte manifestări ale patrimoniul cultural
imobil (patrimoniul arhitectural și cel urbanistic).

27 Palmer, Marilyn, Neaverson, Peter, Industrial Archaeology, Principies and practice, Routlege, London, 2000, p. 15

20 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

img.10 . Afișe pentru atelierele internaționale organizate pe tema arheologiei industriale28

28 de pe site -ul:http://arheologie -industriala.blogspot.ro (accesat în iunie 201 8)

21 4. Activare urbană

4.3. Evoluția domeniului în România
Pe teritoriul României există un patrimoniu industrial – construit sau mobil
remarcabil pentru estul European, din perioada secolelor al XVII -lea – al XX -lea. Sunt
prezente atât eșantioane c oerente de dezvoltare care prezintă fazele cunoscute ale
evoluției ind ustriale (pre industrială, manufacturiera, industrială, fin -de-siecle și
hiperindustrializata în epoca socialistă) , cât și obiecte singulare valoroase . În perioada
instalării regimul ui comunist , nu s -au produs distrugerii semnificative a patrimoniului
industrial . Dotări tehnice excepționale de la sfârșitul secolului al XlX -lea mai pot fi găsite
chiar în stare funcțion ală în România .
Intreprinderile industriale, r eprezentând procente impresionante din suprafața
orașelor și datorită dezvoltării spaț iale a ora șelor, zonele industriale vechi î n mult e cazuri
se situază relativ aproape de centre le urbane , ariile industriale destructurate sunt văzute
ca o imensă rezervă urbanistică în așteptare de a fi reactivate . Proprietarii și investitorii
interesați de amplasam entele foarte avantajoase nu doresc însă să investească în
reconversie simțindu -se condiționați de restricții și probleme de restaurare.
Campanii de inventariere specializată nu au fost demarate nici în prezent . Deși, de
exemplu, se păstrează obiecte de patrimoniu industrial din secolul al XlX -lea care
funcționează până în prezent cu tehnologia originală, nu se cunoaște exact tipologia,
numărul acestora, valoarea lor. În consecință, deciziile de demolare/casare sunt extrem
de frecvente , în lipsa protecție i legale, sau din necunoștință de cauză, iar puținele
măsuri de protejare sunt subiective și insuficient fundamentate științific.
Vulnerabilitatea patrimoniului industrial este dată de una din caracteristicile
ansamblurilor istorico -industriale „ușurința ” cu care se înlocuiesc, se modifică, sau se
demolează, părți componente importante, sau chiar ansambluri întregi. Acest fenomen
ține într -un fel și de evoluția istorică a programului de arhitectură , care e prin definiție,
una etapizată, evolutivă, majoritat ea ansamblurilor păstrate fiind produsul a multiple
extinderi și modificări , datorită evoluției permanentă a thenologiei, dictate de necesități
funcțional -tehnologice. Această abordare, deși argumentată economic sau tehnic, este
o abordare greșită și ireve rsibilă, în majoritatea cazurilor, pentru piesele cu valoare de
patrimoniu , neexistând un releveu, o fotografie, un inventar astfel producâdu -se pierderi
semnificative. Acest pierderi se petrec mai ales în perioade cu avânt economic, când
proprietarii, permițându -și financiar să investească, din comoditate, neînțelegere sau din
lipsa unei strategii de perspectivă, preferă construcțiile noi, decât interv ențiile mai
pretențioase de tip restaurare, reabilitare.
Contextul european încurajează participarea la programe de cooperare, inclusiv
în domeniul arheologiei industriale. Interesul specialiștilor europeni pentru păstrarea
construcțiilor, procedeelor, instalațiilor industriale românești, este evident (mai ales în
situați a în care ele nu se mai păstrează în Europa). Proiectel e culturale ar contribui la
recuperarea valorilor patrimoniului industrial din România. 29

29 http://www.cimec.ro/patrimoniuindustrial/ProtectiaPIN/0%20arheologia%20industriala.htm
(Extras din Carta Patrimoniului Industrial, accesat în mai 201 8)

22
Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

5. REGENERARE URBANĂ
– UN INSTRUMENT DE DEZVOLTARE URBANĂ –
Orașele mari din România, se confruntă astăzi cu disfuncții majore la nivel de
mediu construit, datorită procese lor de transformare suferite de țesutul urban în
perioada de dinainte anilor ’90.
Avându -se în vedere a ritmului accelerat al dezvoltării imobiliare, problematicile
legate de mediu și societate și a direcțiilor de dezvoltare prezente la nivel mondial, se
impune analizarea mecanismelor care contribuie la dezvoltarea durabilă a localităților
din România.
Teritoriile cu potențial de regenerare urbană pot fi împărțite în două categorii, fiind
cu potențial cultural nevalorificat în cadrul procesul de dezvoltare urbană de după anii
'90:
• Situri post -industriale – zone „maro"
• Situri post -comunism – zone „gri"
Conversia clădirilor implică o abordare complexă, concept orientat către
identificarea și p rotejarea valorilor comunitare, cu intervenții inteligente asupra mediului
construi t existent, având obiectul principal păstrarea identității urbane. Această
abordare asigură colaborarea factorilor de tip economic, social, cultural și nu în ultimul
rând, politic în relație cu dinamic a localității și a formei urbane, funcție de resursele
disponibile și riscurile asociate dezvoltării.
Reintegr area în țesutul urban modern al spațiilor reziduale ale orașelor se
aseamănă cu realizarea unor muzee în aer liber, ce sunt deschise public ului, devenind
astfel veritabile spații publice culturale destinate expunerii artei. Aceste intervenții de
arhitectură și urbanism pot să fie factori importanți care să contribuie la regenerarea
orașului și la îmbogățirea traseelor culturale.30
5.1 Cultura, vector de regenerare urbană privind dimensiunea fizică a orașelor
Schimbările fundamentale din domeniul economic, tehnologic, politic etc. au
condus la modificări majore privind mediul de dezvoltare a orașelor europene. Evoluția
într-un context din ce în ce mai dinamic și complex a impus treptat în ultimele d ecenii o
logică urbană a competiției.
În condițiile globalizării și creșterii mobilității indivizilor, orașele țintesc din ce în ce
mai mult către păstrarea sau crearea unei imagini atractive, interesante, atât pentru

30 http://www.uauim.ro/cercetare/studiul -regenerarii -urbane/situri/ (Siteul Universității de Arhitectură și
Urbanism „Ion Mincu" – proiect de cercetare asupra regenerării urbane, accesat în mai 201 8)

23

5. Regenerare urbană – un instrument de dezvoltare urbană –

rezidenți, cât și pentru turiști și o ameni de afaceri. Este și motivul pentru care, în cadrul
politicilor urbane s -au dezvoltat o serie de strategii orientate către marketing. Practica
ultimelor decenii arată că orașele europene, în special din țările dezvoltate, se
redefinesc, se adaptează n oilor funcțiuni postindustriale, care sunt în mod inevitabil
legate de cultură, turism și nu în ultimul rând, de tehnologie.31
Pe parcursul ultimelor 2 -3 decenii, s -au modificat condițiile urbanistice,
producându -se schimbări de scară ale orașelor europene , cu tendința de fragmentare
a teritoriului. Zone noi cu densitate relativ mică au apărut la marginea orașelor , spații cu
o calitate mai bună a vieții. Creșterea spațială atrage după sine probleme sociologice
din ce în ce mai complexe. Impactul negativ, se manifestă în abandonarea străzii,
dispariția interacțiunii fizice și sociale cotidiene.
5.2. Cultura, instrument al politicilor urbane
Cultura cuprinde un spectru foarte larg de activități și are semnificații diferite în
funcție de contextele naționale, și de limbă. Cultura se referă la caracteristicile unei
societăți, comunități, fiind legată de anumite activități umane: tradiția, limba, religia etc.
Totodată cultura are și o semnificație mai restrânsă și privește activitățile și producțiile
artistice: artele vizuale, arta spectacolului, literatura, patrimoniul construit, activitățile
media, cinematograful etc. În anii '90 cultura a fost identificată și definită în cadrul
Comisiei Europene în contextul regenerării urbane , drept unul dintre acele domenii care
pot genera valoare. Mai mult decât atât creativitatea a fost recunoscută drept o
dimensiune capabilă să stimuleze celelalte sectoare ale economiei.
În cazul arhitecturii, receptarea directă implică descoperirea concretă a orașelor și
construcțiilor sale. O parte importantă a consumului cultural ține de mijloacele media:
presa scrisă, televiziunea, radioul, internet -ul etc.
Industriile creative sunt „vehicule ai identității culturale și pot stimula diversitatea
culturală".32 Industriile creative s -au dovedit a avea un rol important în procesele de
regenerare urbană.
Pentru stimularea economică a orașelor în centrul preocupărilor – în dec eniile
declinului industrial – a stat ideea realizării centrelor culturale de artă pentru a stimula și
a atrage turiștii din toate colțurile lumii. Cultura este parte a strategiilor de politică urbană
în zonele cu peisaje distruse de industrie. De exemplu la Sheffield autoritățile locale au
propus chiar înaintea tendințelor naturale de ocupare artiștilor a zonelor degradate și au
pregătit ele însele terenul. Crearea unui cartier special în care economia creativă să fie
exploatată.) s

31 <http://www.uauim.ro/cercetare/studiul -regenerarii -urbane/importanta/ > (Siteul
Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu" – proie ct de cercetare asupra regenerării urbane)
32 ibid.

24
Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

Anii ‘80 a fost perioad a în care au avut loc schimbări esențiale în cadrul politicilor
culturale ale țărilor și dezvoltări spectaculoase de proiecte inovatoare, reabilitări sau
extinderi ale muzeelor si centrelor culturale.
Img. 11. Spațiu industrial reutilizat ca spațiu expozițional33

33 de pe site -ul: www.everthenomad.com/blog/wp -content/uploads/2012/05/Opening -at- Lauba.jpg (accesat în mai 2018)

25

5. Regenerare urbană – un instrument de dezvoltare urbană –

img.12. Halles Alstom simbolul industriei din Nantes, înainte de reabilitare. 34

img.1 3. Halles Alstom devenit spațiul industriei culturale. Este prelucrată forma inițilă
fostele hale fiind îmbrăcate în sticlă. 35

34 de pe site -ul: http://jdsa.eu/selected -for-fine-arts-school -competition -in-nantes -france/ (accesat în mai 2018)
35 de pe site -ul: http://jdsa.eu/selected -for-fine-arts-school -competition -in-nantes -france/ (accesat în mai 2018)

26
Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

5.3. Reabilitare și conversie
Expansiunea contemporană a centrelor culturale a favorizat un fenomen inedit, acela
de extindere progresivă a noțiunii de patrimoniu, care înglobează în categoria de
monument istoric și edificiile industriale, comerciale, sportive etc. Evaluarea economică și
turistică a acestui patrimoniu a condus la revitalizarea acestor situri dezafectate în instituții
culturale. Interesul acestui gen de operațiuni este de a instaura un dialog între vocația
inițială a locului și noua sa utilizare. În calitate de cadru de expunere și de formare, aceste
construcții reabilitate și convertite oferă un avantaj remarcabil, acela al contrastului estetic
vizavi de obiectele expuse, care amplifică încărcătura poetică.
Construcțiile industriale sunt în special convertite pentru inst alațiile centrelor culturale
de artă contemporană. Gigantismul unor astfel de propuneri artistice reclamă spații vaste
pe care uzinele abandonate le pot pune la dispoziție.
Studiile relevă insuficiența abordării regenerării urbane doar prin crearea muzeelo r și
a echipamentelor culturale în general. De aceea o abordare critică și o diagnoză precisă
în cazul acestor intervenții este imp ortant de a fi realizat ă.
În cadrul reuniunii de la Malta a Comitetului Consultativ al ICOMOS, președintele
Gustavo Araoz a l ansat spre dezbatere idea protejă rii siturilor patrimoniale sub o nouă
paradigmă patrimonială și definirea toleranței pentru schimbare , respectiv pune în fața
comunității ICOMOS problema unei schimbări de paradigmă în esența conservării. Efectele
modificărilor economice și sociale influenț ează permanent atât funcțiunea, cât și
perceperea patrimoniului de către societate, președintele ICOMOS a lansat o întrebare
importantă privind patrimoniul unde se găsesc valorile patrimoniale pe care dorim să l e
prezervăm?
“Având în vedere natura constant schimb ătoare a valorilor, cum putem vorbi despre
Afirma ții de valori sau chiar despre o Afirmare a Valorii Universale Excep ționale în contextul
Conven ției Patrimoniului Mondial ? Adev ărul este c ă valorile nu pot fi nici protejate și nici
prezervate. Valorile pur și simplu răsar din și exist ă în eterul con științei publice comune.
Orice încercare de a le institu ționaliza sau a le înghe ța permanent ar fi echivalentul
științei sociale sau chiar al propagandei ideolo gice. Dar aceasta nu este pentru a spune c ă
valorile nu sunt importante. În țelegerea valorilor va fi întotdeauna în centrul protec ției
patrimoniului, dar ceea ce este esen țial pentru conservare este de a în țelege clar unde se
găsesc aceste valori, adic ă unde este suportul valorii și semnifica ția sa, adic ă conteinerul
și conținutul. De fapt, comunitatea conservatorilor patrimoniului nu a protejat sau prezervat
niciodat ă cu adev ărat valorile. Ținta a fost întotdeauna protejarea și prezervarea
containerului material în care erau presupus a rezida valorile.” 36

36 Valorificarea patrimoniul arhitectural industrial ca factor de dezvoltare educațional, cultural, social și economic în folosul
comunității,Pg.5., conf. dr. arh. Sergiu Nistor

27

5. Regenerare urbană – un instrument de dezvoltare urbană –

Demolare versus reabilitare – rolul economiștilor
Pornind de la constatarea procesului accelerat de demolări ale patrimoniului tehnic
ne putem pune întrebarea: care ar fi rolul economiștilor într -un proces de analiză care să
contrapună conversia demolării? Ar fi o întrebare legitim ă căci fiecare dintre op țiuni are
niște costuri și, invariabil, una dintre acestea este mai avantajoas ă financiar.
Întrebarea mi -am pus -o în raport cu o situa ție real ă, lega tă de posibila demolare a
unui siloz de la sfârșitul secolului XIX aflat la Oradea , ansamblu industrial care este
neclasat ca monument istoric , dar cu valoare arhitecturală . Demolarea ar fi servit eliber ării
terenului pentru construirea unui bloc de locuin țe. Rațiunea întreb ării rezid ă în faptul c ă
gabaritul blocului de locuințe preconizat era foarte apropiat de volumul actual al silozului
ceea ce ofer ă și ipoteza unei reconversii a acestuia. Dar cu ce costuri? Din p ăcate sursele
statistice sunt insuficiente îns ă o simpl ă inventariere a etapelor în ambele situa ții aplicabile
acestui caz arat ă nu numai c ă reconversia elimin ă actul administrativ al autoriz ării demol ării
dar și scurteaz ă timpul de execu ție prin eliminarea demol ării propriu -zise.
Aceasta, în mod evident, elimin ă și costurile acestei complicate opera țiuni inclusiv ale
evacu ării și depozit ării de șeurilor rezultate. Mai mult, pereții existenți înseamnă, la rândul
lor, niște sume de bani economisite prin neinvestirea lor în volumul de material manoperă
și timp de a le recompune.
Toate acestea vin însă cu eforturi de gândire suplimentare spre deosebire de
construirea unui imobil în întregime nou ce nu are constrângeri de adaptare a concepției.
Se pare că acest efort suplimentar de a adap ta nevoile prezentului la condițiile trecutului
bulversează în prezent tot lanțul investitor – proiectant – constructor.
Incapacitatea analiștilor financiari de a face analize în paralel a celor două opțiuni de
intervenție lasă investitorul/beneficiarul pr adă “sfaturilor” constructorilor și a agențiilor
imobiliare ce urmăresc un profit maximizat în condițiile unui efort invers proporț ional.
Constructorul va spune întotdeauna din start, că e mai ieftin să producă un imobil nou, care
să-l elimine pe cel vechi , fără să probeze însă niciodată matematic această afirmație.
Acest fenomen justifică acțiunile unidirecționale împotriva patrimoniu lui industrial din
ultimii ani. Demolări sau intenții de demolare avem la Timișoara – vechiul abator și fabrica
de ciorapi;
Multiple ac țiuni de distrugeri treptate au loc asupra Morii lui Assan în speran ța
deținătorilor c ă vor scăpa de unul din monumentele industriale cele mai valoroase. Toate
acestea le încadrez într -o categorie ce deja trebuie recunoscut ă în practica de conse rvare
a patrimoniului – “demolarea preventiv ă”! Ce poate fi altceva acest mod de acțiune decât
o demolare care s ă previn ă orice idee de includere în lista monumentelor a unor obiective
precum cele ce au fost Fabrica de Ulei Muntenia sau Moara Olmazu, ambel e aflate astăzi,
la mai bine de 4 ani de la demolare, tot în faza de teren liber ? Unii ar spune c ă e un act
criminal, la fel cu decuplarea unui bolnav de la aparate înainte de a epuiza toate c ăile
medicale de a salva pacientul, pentru c ă în lipsa unei investiții iminente, demolarea este
doar un gest ostentativ de manifestare a dreptului de proprietate în manier ă primitiv ă.

28
Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

Exemplele de reabilitare și exploatare economic ă de succes nu lipsesc din occident,
însă acestea nu par a avea priz ă nici la investitorii priva ți din țara noastr ă și nici la
autorit ățile publice care ar putea s ă aibă inițiative de valorizare a acestor oportunit ăți
imobiliare.
Un exemplu relevant pentru compara ția cu situa ția de la Manutan ța Armatei ar fi
Grünerløkka Studenthus – un cămin studen țesc realizat din conversia unui siloz prin infuzia
estimat ă de 18 milioane de dolari, din care a rezultat o structur ă cu 18 etaje înserate în
vechile clasice baterii de depozitare din beton armat. Cu titlu exceptional regă sim o fabric ă
de carton în Finlanda, la Verla, care se află pe lista patrimoniului mondial UNESCO ș i care
este un important punct turistic într -o zon ă în care peisajul și natura primeaz ă.

Demolare versus reabilitare – rolul specialiștilor
În acest moment al “ incub ării” unei idei de salvare prin conversie este absolut necesar
însă ca persoane calificate s ă poată spune cum se poa te rezolva tehnic o astfel de
inițiativă. Astfel de speciali tăți nu apar îns ă din neant, cu atât mai mult cu cât chiar și printre
speciali știi în patrimoniu există suficiente persoane care s ă desconsidere necesitatea
salvării patrimoniului tehnic.
Atunci când se face o simpl ă investiga ție statistic ă în teritoriu situa ția apare destul de
sumbr ă. Făcând acest exerci țiu în cursul anului 2008 am constatat c ă există județe în care
nu exist ă niciun specialist atestat de c ătre ministerul de resort pentru a face studii și
proiecte de reabilitare a patrimoniului. Sunt, de asemenea, situa ții în care există speciali ști
la nivelul jude țelor dar d intre aceștia niciunul nu este arhitect. În lipsa acestei structuri nu
avem decât s ă așteptăm un deznod ământ previzibil pentru obiective de maxim interes .

Demolare versus reabilitare – rolul autorităților
Ajungem astfel la constatarea c ă nu numai pia ța privat ă are o lips ă de speciali ști însă
putem cu ușurință constata c ă autorit ățile publice au o și mai acută lipsă în acest sens, ca
urmare și a statutului social în continu ă degradare a func ționarului public cât și a nivelului
de salarizare cel pu țin medi ocru al acestuia. Pentru obiectivele enumerate mai sus ar trebui
să existe o oarecare viziune și propuneri ale corpului tehnic aflat în sprijinul corpului ales
al administra ției – consilii locale sau jude țene, primari sau pre ședinți de consilii.
Aceste viziuni nu pot exista nu numai pentru c ă nu exist ă suficienta capacitate de a
produce a șa ceva îns ă respectivul corp ethnic este oricum ocupat peste capacitate în a
rezolva problemele birocratice cele mai elementare și nu ar avea nici timpul necesar a
dezv olta astfel de ipoteze. Prin urmare, suntem cu to ții martori la avize și autoriza ții emise
fără prea mult ă analiz ă sau studii de oportunitate astfel c ă multe dintre demolările pe care
le blamăm se fac de fapt cu acte în regulă.
Post factum nu putem decât să deplângem declasarea unuia dintre primele posturi
de pompieri din capitală, situat la întretăierea străzilor Căderea Bastiliei și Bulevardul Iancu
de Hunedoara, ulterior demolarea sa în vederea ridicării aici a unui alt turn d e birouri. E și

29

5. Regenerare urbană – un instrument de dezvoltare urbană –

greu de urmărit traseul situației juridice a unei proprietăți publice așa cum e greu de înțeles
cum se pot face ipoteze imobiliare cu iz privat pe terenul primului depou de tramvaie, din
nou veche proprietate publică încă din secolul al XIX -lea.

Demolare versus reabilitare – piața reală
Fără a fi o chestiune filosofică prea complicată, este evident că prețul terenului este
cel care dictează în toate aceste situații invocate. În mod obiectiv, ca urmare a dezvoltării
firești a teritoriului urban, obiectivele industriale ale secolului al XIX -lea, aflate odinioară la
periferia orașelor, se află în prezent în poziții deosebit de atractive și dispun în același timp
de suprafețe vaste comparativ cu țesutul urban înconjurător . Nu este de aceea întâmplător
că toate industriile aflate în această situație au fost falimentate mai mult sau mai puțin voit
pentru ca pe terenurile acestora să răsară invariabil mari complexe comerciale sau
ansambluri rezidențiale de mare densitate. Est e deja predictibil iar exemplele pot continua.
O mare agenție imobiliară demola, spre exemplu, fosta fabrică de bere Dreher din Oradea,
construind pe amplasamentul fostei intreprinderi un mall.
O inițiativă publică ar fi dus, într -o țară civilizată, la rec uperarea unora dintre corpuri
mai ales având în vedere că aceast complex a fost cea mai emblematică realizare privind
patrimoniul industrial Or ădean . Acesta ar fi putut fără îndoială să fie convertit într -o
bibliotecă sau mediatecă ori orice altă dotare c e ar fi putut servi orașul. S -a pierdut în acest
fel o oportunitate.. F ără măsuri catalizatoare dar și de constrângere, aceste vechi obiective
de patrimoniu industrial vor sfâr și sub lama buldozerelor dup ă o lung ă agonie a
abandonului voluntar menit s ă le transforme în ruine care s ă justifice ulterior desfiin țarea
lor.
E un proces firesc atât timp cât remarcăm motorul acestui fenomen – prețul incitant
al terenului dublat de povara financiară rezultată din impozite (monumentul industrial nu e
scutit de impozit căci, cel puțin teoretic, în aceste spații au loc activități e conomice) dar și
din eventualele costuri de restaurare aferente unei suprafețe până la urmă limitate.
Dacă ne uităm însă înapoi în istoria relativ recentă am constat că astfel de lucruri n –
ar trebui să ne ia pe nepregătite. Dintotdeauna prețul terenului ș i localizarea acestuia au
fost subiect de litigii, dispute, transferuri de sume dintr -un buzunar întraltul și așa va fi
întotdeauna.
Chiar și în țări dezvoltate precum Germania aceste aspecte capătă câteodată forme
acute. Este cazul complex al proiectului Stuttgart 21 care presupune transformarea gării
monument istoric interbelic dintr -o stație de tip terminus într -o stație de tranzit pentru o linie
ferată majoră europeană de la Paris la Budapesta. O amplă mișcare de protest, de lungă
durată, s -a conturat î mpotriva acestui proiect ce a fost totuși – culmea – subiectul unui
concurs internațional de arhitectură și a fost gândit ca ipoteză de dezvoltare urbană pe
parcursul a mai bine de 10 ani. Unii au protestat pentru distrugerea unui parc ca urmare a
proiectu lui. Alții au protestat pentru distrugerea unei p ărți mai pu țin valoroase a g ării ce ar
fi fost însă păstrată în părțile sale esen țiale și pus ă în valoare ca atare. Destul de mul ți au
protestat pentru c ă proiectul implic ă niște costuri financiare foarte ma ri a c ăror evaluare a
crescut substantial în timp. Iat ă că există toate ingredientele ce pot fi identificate și la noi

30
Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

pentru o astfel de situa ție legat ă de patrimoniul industrial. Dac ă vedem c ă și la Moscova o
clădire istoric ă precum o tipografie interbelic ă proiectat ă de El Lissitzky al ături de blocul din
1935 de care este lipit ă a suferit un incendiu inexplicabil, nu putem decât s ă constat ăm
similitudinea cu incendiul Morii lui Assan din Bucure ști și să tragem o concluzie fireasc ă.
Viitorul monum entelor industriale este destul de previzibil în lipsa unor măsuri
preventive la noi ca și aiurea pentru că sunt limpezi atât cauzele distrugerilor cât și
mecanismul de producere al acestora.
Pentru a putea vorbi de un viitor al patrimoniului industrial tr ebuie făcute câteva
schimbări în mai multe planuri. Prioritar ar trebui schimbat în politicile urbane astfel încât
vastele arii odinioară industriale să fie atractive și în alt mod decât exploatarea primitivă la
metru pătrat. Interesul public trebuie în ac est scop mai bine definit iar stimulii și inhibitorii
trebuie folosiți mai aplicat astfel încât să existe câștig și pentru investitorul privat dar și
pentru public. Nu poate fi realizat acest deziderat fără o politică fiscală adecvată.
Jocul cu scutirile d e taxe pentru anumite direcții sau suprataxarea în cazul alegerii
căilor bătute până acum și pe care le -am dezavuat în acest text trebuie exersat. Acest
mijloc fiscal nu poate fi, la rândul său, dezvoltat fără o educație adecvată în rândul
decidenților și al promotorilor în ceea ce privește contactul cu valoarea culturală a
patrimoniului industrial. A acorda timp și orizont mai larg acestor actori ai conversiei este
esențial.

5.4. Limitele culturii ca vector de regenerare urbană
Gentrificare – concept cu accentuată conotație de clasă socială introdus pentru prima
oară de Ruth Glass. într -o viziune integratoare gentrificarea este un proces fizic, economic,
social și cultural care presupune ocuparea de către populația înstărită, cu status social
ridicat a zo nelor supraglomerate, locuite de populație defavorizată social sau a cartierelor
muncitorești și dislocarea vechilor rezidenți.
Fenomenul de gentrificare în cartierele în care au loc intervențiile este un efect
secundar nedorit pe care îl are arta și patri moniul în domeniul regenerării urbane. În
majoritatea cazurilor regenerarea urbană, inclusiv cea care implică arta și cultura , duc la
gentrificare. Este important stimulare a populației originare de a rămâne să locuiască în
continuare în zonele supuse renov ării urbane, cu scopul de a încuraja diversitatea socială,
conform studiilor și experiențelor în timp, fiind benefică atât pentru oraș cât și pentru
societate în general. Este de preferat păstrarea țesăturii sociale inițiale prin crearea unor
facilități ec onomice, educative și de sănătate.
Patrimonializarea industrială este o intervenție a culturii intelectuale de avangardă,
un alt mod prin care colonizăm vechile spații muncitorești, colonizare prin care istoriile de
viață ale subalternilor din aceste locur i sunt șterse. Ea nu face dreptate vieții muncitorilor
care le -au populat, a vieților zbuciumate. Este o formă la fel de amnezică ca oricare altă
formă de reteritorializare a capitalului. Dacă e vorba de o reabilitare artistică este o
spațializare a noilor forme de capital cultural, daca este vorba de un nou hotel de cinci stele
e doar neoliberalismul strălucitor.

31

5. Regenerare urbană – un instrument de dezvoltare urbană –

Nu exista reprezentări ale acestor spatii industriale. De exemplu, Zona străzilor
Sucevei, M. Kogălniceanu, 1848 , sau cartiere le muncitorești a Oradiei de pe la începutul
secolului XX, surprinzător, nu au nici un desen, o schiță sau o carte poștală care să prezinte
aceste zone. Comparativ cu această situație centrul orașului este documentat până în cel
mai mic colțișor. Centrul în imaginarul actua l, cât și în cel de la 1900, reprezintă orașul.
Paradoxal, avem desene și poze ale clădirilor industriale în jurul cărora gravitează acești
muncitori, însă locurile în care ei locuiesc și își desfășoară viața de zi cu zi sunt complet
neinteresante pentru a rtist și cu atât mai neinteresante pentru politician sau burghez.
Spațiile sunt populate de categorii multiple , cu toate acestea, în dinamica relațiilor de
putere unele categorii nu reușesc să își genereze un loc pe harta mentală publică și sunt
excluse di n imaginarul utilizatorilor acelui loc. Deși la 1910 muncitorii reprezintă un sfert
din populația orașului spațiile lor sunt spații albe, non -spații pentru burghezia și pentru
aristocrația orașului, cei care impun de finiția a ce e și unde e orașul.
Vechile clădiri industriale incorporează de cele mai multe ori o viziune arhitecturală,
pe care privirea educată o recunoaște, însă muzeificarea lor este ceva pe care noi
intelectualii o facem. Noul val de revalorificare artistică a acestui periferial urban nu es te și
o formă prin care reprezentăm muncitorii care munceau și trăiau în aceste fabrici și cartiere
periferiale ale orașului, ci capitalizăm asupra periferiei. Patrimonializarea aceasta este
pentru noi, clasa de mijloc, consumatorii culturali, nici decum p entru clasa muncitoare.
Orice efort și politică de regenerare trebuie să se inspire din contextul local și din
particularitățile culturale. Nu este suficientă crearea unui spațiu curat și ordonat pentru a -i
asigura frecventarea de către locuitori. Riscul f iind acela de a crea un spațiu generic pe
care îl poți întâlni oriunde, care nu reflectă identitatea locului, a istoriei și a practicilor
sociale.37

37 ibid.

32
Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

img.1 4. SoHo si East Village la New York în anii '60 și
respectiv '70 -’80 artiștii au colonizat vaste arii degradate,
pentru că le erau accesibile economic. Contribuind la
creșterea atracț iei acestor zone, ei au fost cei care au
declanșat indirect investițiile de renovare. Artiș tii au
contribuit astfel esențial la revitalizarea urbană. Până la
urmă chiar ei au fost care nu își mai permiteau viața în
aceste cartiere.38
img.15. Afiș ironic sublimând efectele fenomenului de
gentrificare.39

38 de pe site -ul: http://www.flickr.com/photos/sohostyle86/4 994459413/(accesat în iunie 201 8)
39 de pe site -ul: http://artofcitybuilding.blogspot.ro/is -gentrification -good.html (accesat în iunie 2018 )

33

Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

6. Studii de caz
6.1 Experiența în arhitectura contemporană
În managementul patrimoniului industrial e important să nu se piardă diversitatea
de interese interdisciplinare care este cheia vitalității domeniului. în corelare cu studiile
strict specializate și extrem de necesare, ce țin de inventariere, de conservare / restaurare,
de protecția mediului, de implicațiile sociale etc., este necesară găsirea de soluții integrate
de recuperare și conversie a siturilor industriale în ca re aportul economic al unor noi
utilizări să aibă o pondere semnificativă în economia proiectului.
Carta Patrimoniului Industrial acceptă adaptarea unui sit industrial unei folosințe noi,
cu recomandarea amenajării unei zone de evocare a vechii activități industriale. Excepția
o reprezintă siturile care au semnificație istorică sau tehnică deosebită, pentru acestea
fiind de dorit păstrarea pe cât posibil a utilizării industriale ca cea mai adecvată cale de
conservare a semnificației culturale.40
Este necesar ă o nuanțare a noilor utilizări al căror conținut ar trebui să reflecte în
măsură semnificativă istoria industrială a zonei, asigurându -i totodată supraviețuirea.
Funcțiunile noi, serviciile turistice, industriile culturale pot reprezenta, în acest sens,
compromisul convenabil. Trebuie avut însă în vedere faptul că dezvoltarea acestora nu
poate reprezenta decât o parte a strategiei regionale ce ar trebui să cuprindă alternative
ocupaționale și în alte domenii. Adaptarea și folosirea patrimoniului industrial poate
contribui la economia de energie și la dezvoltarea durabilă și, nu în ultimul rând, poate
avea ca efect confortul psihic și conservarea identității culturale a comunităților confruntate
cu pierderea bruscă a locurilor de muncă din domeniul industria l.41

6.2. Experiența Est Europeană.
întotdeanua a existat un decalaj al fenomenelor istorice între Europa de Vest și Est.
Carateristica Europei de Est în prezent stă în trăsăturile comune legate mai ales de situația
politică din trecutul apropiat. Efectele ideologiei comuniste se resimpt și azi, mentalitate
moștenită a îngreunat, încetinit procesul revalorificării patrimoniului industrial.
Probleme particulare ale țărilor post -socialiste în reabilitare a zonelor de rugină:
aceste țări sunt mult mai sărace decât cele din vestul europei.

40 http://www.mnactec.cat/ticcih/industrial_heritage.htm (Carta TICCIH 2003 art 5. IV,
accesatîn mai, 201 8)
41 http://www. mnactec.cat/ticcih/industrial_heritage.htm (Carta TICCIH 2003, art 5. V,
accesatîn mai, 2012)

34
6. Studii de caz

img. 17,18. Intervenții care anunța schimbarea functiunii de la industrial la cultural34

33'34 de pe site -ul: http://www.millenaris.hu (accesat în iunie 2018)
img. 16. Uzinele Ganz, azi Parcul Milenar din Budapesta33

35

Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

Dezindustrializarea s -a petrecut prea brusc față de occident unde acest fenomen a
durat 2 -3 decenii exista o moștenire largă datorită importantei industriei în economia
acestor ță ri, poziția fizică î n centrele orașelor, ocupând arii intregi datorita lipsei unei reale
piețe imobiliare.
După căderea regimului socialist și liberalizarea economiei de piață, centrele orașelor
au devenit din nou focarele dezvoltărilor urbane. Această transformare a schimbat principiile
modelării ambientului urban. Au apărut investitorii imobiliari, totodată creșterea economica
in sectorul serviciilor, intermediere financiara, asigurări si comerț, împreună au dat naștere
unor cereri de spații în zona centrală a orașelor majore.
Anii '90 sunt caracterizate prin îndesirea structurii urbane existente cu noi clădiri.
Zonele postindustri ale au fost și ele afectate însă prin refolosire de multe ori s -a înțeles
demolarea construcțiilor existente și construirea noilor centre comerciale, birouri.
În contrast, în vest începând cu anii '70, cultura a jucat un rol important în regenerarea
fizică și economică a orașelor. Arta, fiind adaptabilă în orice mediu, neavând reguli fixe,
salvează zone decăzute post -industriale. Cultura are capacitatea de a promova un oraș, de
a-1 face cunoscut. Pe lângă aceste atribute, cultura are și rolul important de î ncurajare
integrării sociale și reducerea marginalizării sociale.
Parcul "Millen áris" din Budapesta – Ungaria
Spațiul Uzinelor Electrice Ganz, ocupă un rol primordial în dezvoltarea capitalei
ungare si totodată este un centru cultural de importanță interna țională.
Mica turnătorie, fondată de Ganz Âbrahâm în 1844, a ajuns în scurt timp o fabrică de
mașini de rang european. în urma dezvoltării zonei respective a orașului, terenul aferent
fabricii fiind supraevaluat s -a propus mutarea acesteia încă în perioada interbelică, idea
nefiind finalizată din cauza începerii Războiului.
În anii 1990 problema poluării a ajuns din nou pe ordinea zilei și în acest context a
avut loc mutarea în altă parte a fabricii în vederea utilizării teritoriului prețios în concordanță
cu ambianța înconjurătoare. După concepțiile elaborate în primăvara anului 1999 clădirile
păstrate și renovate au primit funcțiuni culturale iar spațiul incintei s -a transformat într -un
parc public.
Idea de bază a conversiei terenului Ganz a fost ca obiect ivele valoroase, păstrate să
devină o ambianță demnă pentru centrul de expoziții și evenimente prin modelări de spații
contemporane, animate.
Una dintre problemele fundamentale a fost alegerea clădirilor care se demolează,
care merită păstrate, definirea p roporțiilor în crearea spațiilor. Corpul B fiind clasat pe lista
monumentelor istoricea fost păstrată integral (Hala mare), clădirea D, păstrată doar parțial
din cauza poluării solului (Hala mică), noua aripă de intrare C, construită între cele două

36
6. Studii de caz

hale, precum si garajul subteran amenjat sub incinta parcului, toate sunt elementele
componente ale unui dintre cele mai mari complexe culturale.
S-a transformat de asemenea și hala E de asamblări mecanice care funcționează
acum ca și un teatru cu 600 locuri și poate adăposti programe muzicale, de dans, si de
teatru. în apropierea accesului principal dinspre strada Feny se află clădirea de primire G
care deservește diferite funcțiuni de alimentație publică și servicii fiind potrivit și pentru
organizarea de difer ite evenimente, prezentări profesionale.
Datorită ambianței speciale, a caracterului peisager al parcului, al expozițiilor
interesante (Casa Viitorului și Palatul Minunilor – ambele sunt muzee interactive ale tehnicii)
și nu în ultimul rând coerenței întreg ului complex, parcul Milenar a devenit unul dintre
reperele favorite ale locuitorilor și ale turiștilor din Budapesta.42
6.2.2. Situația în România
De câțiva ani, oficialii Ministerului Culturii au început să ia în serios problemele
patrimoniului industrial și să caute soluții pentru conservarea și valorificarea acestuia.
Modelul occidental, al reconversiei spațiilor în funcție de specificul lor, începe să prindă
contur și în România. O parte dintre aceste clădiri ar putea fi transformate în centre destinate
acțiunilor culturale sau birouri. Liviu Chelcea, directorul nou -inființatului Centru de Studii si
Cercetări in domeniul Culturii, vorbește despre diferențele de abordare a reconversiei: „La
alții, fabricile sunt transformate in centre culturale, foarte fr ecvent depozitele de marfa, sunt
transformate in ateliere pentru artiști, cum se intimpla la New York, in Soho, unde fostele
abatoare si măcelării s -au transformat in galerii. In Budapesta si Viena, o parte din fostele
spatii industriale au fost transforma te in clădiri de birouri”.43
În continuare vom parcurge niște exemple reușite și realizate în România.

Fabrica de pensule din Cluj
Fabrica de Pensule aflată în proximitate zonei post-industriale a orașului Cluj, este
un loc fascinant ca spațiu construit, dar și ca spațiu social.
„Fabrica de Pensule părea o cutie cu piese dintr -un muzeu fictiv al epocii industriale
– ușor prăfuite, melancolice pe alocuri, dar foarte relevante pentru memoria locului.
Piesele erau povești de viață, utilaje dezafectate, afișe de protecția muncii, fotografii
din Fabrică și din zonă, panouri cu pensule sau vestiare muncitorești, tapetate cu afișe
îngălbenite."44

42 www.ticcih.org , (Conferința internațională TICCIH, Roma 2006, Rozsa Lampert, From the "
Dreamers ofDreams" to the "The hom e ofthe Future", accesat în mai 2018 )
43 http://www.business24.ro/macroeconomie/fabrica/marirea -si-decaderea – patrimoniului –
industrial -romanesc -79347 (articol de Bogdan Iancu despre situația patrimoniului industrial în
România, accesat în iunie, 2018 )
44 Bucea Corina, "Nota editoriala", în publicația: Fabrica de Pensule, publicat de Fundația
AltArt, Cluj, octombrie 2010, p.7

37

Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

img. 19. Afișe de protecția muncii păstrate după refuncționalizare ca memento.37
37Fabrica de Pensule , publicat de Fundația AltArt, Cluj, octombrie 2010, p.18

38
6. Studii de caz

img. 21. După intervenție. Se poate observa că nu s -a
schimbat aprope nimic, arta având puterea de a fi
adaptată cu maxină intensitate într -un spațiu fără ca de
fapt să schimbe acel spațiu.39
img. 22 . Expoziții interioare de tip "white cube",
închise față de lumea exterioară40
38 de pe site -ul: www.icr.ro/images/menu_photos/7813_0_1.jpg (accesat în iunie 201 8)
39 poză proprie realizată în aprilie 201 5
40 de pe site -ul: zeppelin -magazine.net/reviste/flash/cub_A_zmart%252520by%252520brice%
252520guil laume.jpg (accesat în iunie 201 8)img. 20. Fabrica de Pensule înainte de
intervenție38

39 Atitudinea candidatului fata de conceptul studiat
„Fenomenul Fabrica de Pensule (însuși fenomenalizarea Fabricii este deja o
asemenea practică), observăm că ea se integrează la nivel global într -o întregă mișcare de
recuperare a patrimoniului industrial, atât ca demers cu valoare istorică, dar mai ales ca
mijloc de dezvoltare urbană.
Fabrica de Pensule este un obiectiv industrial, reconvertit în 2009 de un grup de artiști,
curatori și manageri culturali într -un spațiu de creație de artă contemporană, după ce
producția de pensule a fost oprită în 2005 definitiv, după o activitate de peste 30 de ani.
Acest grup contribuie la punerea pe harta (mentală) a publicului larg a unui centru cultural
independent."45
Cei de la fabrica de pensule își doresc să cartografieze memoria col ectivă a actorilor
sociali care au legătură cu Fabrica de Pensule, pentru optimizarea dialogului cu aceste
straturi, și pentru a se asigura, într -un proces de deconstrucție/reconstrucție permanentă,
că Fabrica de Pensule menține un înțeles viu și relevant în comunitate.
Prezența Fabricii de Pensule ca factor responsabil de dezvoltare depinde de eficiența
dialogului acesteia cu comunitatea.
Transformarea carcaselor goale ale clădirilor industriale în locuri ale industriei
culturale este azi un fenomen tipic. Faptul că o arie urbană degradată își ridică sigur
valoarea prin artă – mai precis prin prezența artiștilor și a activităților artistice – e deja dovedit.
Activitățile creative sunt considerate a fi o soluție garantată în revitalizarea economică și
fizică a orașelor.
Nu vorbim de aici de artiști marginali care ocupă spații abandonate degradate pentru
a afirma idea de "underground”,"alternativ”, ci de o comunitate de artiști a Clujului care prin
metode legale dobândesc acest spațiu. Ei nu sunt artiști oficiali, adică legați de instituții
publice sau de stat, iar locul urban în care s -au instalat le dă distincția poziției "alternative”,
ne-evidente .
Revitalizarea zonei urbane degradate?
Se așteaptă ca inserția artiștilor să aibă un efect benefic asupra unei arii urbane mai
largi. Există multe cazuri celebre de zone degradate în care stigmatul de marginalitate
urbană a fost radical schimbat prin artiști. SoHo și East Village la New York în anii '60 și
respectiv '70 -’80 sunt exemple clasice; artiștii au co lonizat vaste arii degradate, pentru că le
erau accesibile economic. Contribuind la creșterea atracției acestor zone, ei au fost cei care
au declanșat indirect investițiile de renovare. Artiștii au contribuit astfel esențial la
revitalizarea urbană. Un alt exemplu ilustrativ pentru salvarea zonelor industriale degradate
este Sheffield. Autoritățile locale au propus chiar înaintea tendințelor naturale de ocupare
artiștilor a zonelor degradate și au pregătit ele însele terenul. Crearea unui cartier special în

45 Szakáts István, "Intre sus si jos", în publicația: Fabrica de Pensule, publicat de Fundația AltArt,
Cluj, octombrie 2010, p.10

40 6. Studii de caz

care economia creativă să fie exploatată. Azi,crearea de astfel de "cartiere de industrie
culturală” e o soluție urbană tipică.
Amplasarea într -un spațiu urban ne -atractiv, mai degrabă peri -periferic, decât peri –
central, subdezvoltat ca infrastructură, po ate rămâne un mare avantaj pentru că odată cu
ridicarea valorii unei zo ne urbane si valoarea terenului , chiriile se ridică, devenind tentante
unor investiții imobiliare agresive si daunatoare.

Estetizarea și valoarea simbolică a cadrului industrial .

Exemplele occidentale consacrate de spații industriale recuperate prin activități
artistice sunt aproape întotdeauna mult înfrumusețate prin renovare fizică.
Fabrica de Pensule mizează pe degradarea construcției socialiste în care s -a instalat.
Ea e parte importantă din imaginea sa proprie. Artiștii est -europeni se folosesc de resursa
valoroasă chic-ui comunist. Arhitectura industrială de beton scorojit din perioada comunistă
e oricum mai puțin "evidentă” decât halele frumoase de cărămidă și tocmai asta o f ace să fie
foarte specială.
Ca structură construită, clădirea fabricii de pensule nu are nimic valoros în sine. Ea
arată rău de tot și tocmai asta îi dă farmecul. Intervențiile fizice ale renovării au fost minimale
și nu au alterat decât minimal imaginea " socialistă”.
Panouri de protecția muncii, sloganuri de avânt muncitoresc, instalații și panouri
electrice de înaltă tensiune necesară unor utilaje azi dispărute, hidranți, sau uși brute de metal
sunt cu grijă păstrate neatinse.
Galeriile și atelierele au i ntrat cuminte în camerele existente, fără recompartimentări.
Majoritatea acestor galerii au spațiul de expunere de tip "white cube”, închise aproape total
față de fațada existentă vitrată. Când intri în fiecare din galeriile fabricii de pensule, ești rupt
de orice cadru exterior, ești prins în lumea lor. Apoi ieși și retrăiești din nou și din nou,
contrastul necesar între albul imaculat a spațiilor de expunere și mizerabilul industriei
socialiste.
Arta se poate instala cu maximă inte nsitate într -un spațiu fără ca de fapt să -l atingă.46

46 Vais Dana, "Hot spot post -industrial situarea artei în spațiul urban", în publicația: Fabrica de
Pensule, publicat de Fundația AltArt, Cluj, octombrie 2010, pp.16 -20

41 7.Atitudinea candidatului fata de conceptul studiat

img. 24 . "Moara Emilia" în curs de demolare , fără autorizație.47

46,47 de pe site -ul:www.oradeamea.com/cateva -argumente -in-favoarea -salvarii -de-la-demolare -a-morii –
emilia/ (accesat în aprielie 2018)

img. 23. "Moara Emilia" în 2000.46

42 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

7. Atitudinea candidatului fata de conceptul studiat
Tema de disertație – Activare Urbană – propu ne reabilitarea și extinderea fostei mori cu
valțuri "Emilia" din Oradea, ca centru cultural de artă contemporană, cultura fiind un factor
activator tipic spațiilor industriale părăsite.
OPORTUNI TĂȚI
În ultima vreme în Oradea s -a pus accent pentru promo varea orașului ca oraș cultural.
S-a finalizat reabilitarea cetății ca centru cultural înglobând mai multe funcțiuni culturale ca
teatrul de vară, spații de expoziții, ateliere pentru meșteșugurile artizanale,etc. Este în curs
proiectul de finanțare pentru reabilitarea fațadelor din centrul orașului pentru a atrage astfel
mai mulți turiști. Amplasarea Muzeului Țării Crișurilor în clădirea impoz antă a fostei Școli
Regale de Ca deți este un alt proiect semnificativ pentru promovarea culturii în oraș.
Numeroasele proiecte culturale promovate în parteneriat cu orașul Debrețin arată dorința
populației pentru cultură. Debrețin a intrat deja în circuitul internațional cultural având un
centru de artă modernă și contemporană de seamă. Crearea unui mediu corespunzător și
relațiile de parteneriat pe plan național și internațional al orașului arată dorința de a deveni
un centru turistico -cultural al regiunii.
Studiul de față are ca scop analizarea posibilităților de promovarea culturii și
promovarea patrimoniului industrial prin reactivarea acestor zone decăzute din centrul
orașului.
Existența siturilor industriale – zone „maro” este numai unul dintre aspectele negative
cu care se confruntă planificărea urbană din România. Stereotipurile privind arhitectura
monotonă și caracterul plictisitor al cartierelor muncitorești, predominanța suprafețelor
betonate și lipsa elementelor naturale sunt alte aspecte caracteristice ale orașelor ro mânești.
Din păcate, ultimii 20 de ani de practică urbană au fost dominate de o atitudine de dezvoltare
organică încurajată de o abordare incompletă și defectuoasă a legislației, fără un sprijin
conceptual ancorat în principiile de planificare urbană moder nă, orientată spre nevoile
individului și societății.
Există, de asemenea, aspecte funcționale pe care autoritățile și planificatorii ar trebui
să ia în considerare, în creștere a calității vieții urbane .

CONTEXT LOCAL
Municipiul Oradea este amplasat în z ona central – vestică a județului Bihor. Având o
poziționare centrală în cadrul Zonei Metropolitane Oradea, se învecinează la nord cu comuna
Biharia, la est cu comunele Paleu și cu Oșorhei, la sud cu comunele Sînmartin și Nojorid, iar
la vest cu comunele S întandrei și Borș. Față de punctul de frontieră Borș – cel mai circulat
punct vamal dintre România și Ungaria, Oradea este situată la o distanță de circa 13 km.

43 7.Atitudinea candidatului fata de conceptul studiat
Poziționarea în nord – vestul țării face ca distanța dintre Oradea și majoritatea orașelor
importante din România să fie mai mare, însă o plasează favorabil în raport cu marile
metropole europene.

SCURT ISTORIC
Oradea a fost atestată documentar în anul 1113, într -o diplomă a abației benedictine
din Zobor când pentru prima dată s -a utilizat toponimul Oradea – denumită Varadinum.
De-a lungul timpului Oradea a trecut prin numeroase evenimente importante. Între anii
1241 – 1242, în marea invazie mongolă. Evenimentul este bine cunoscut datorită scrierii
călugărului italian Rogerius, prezent atunci la Oradea, autor, al scrierii Carmen Miserabile
(Cântec de jale).
Începând cu sfârșitul secolului al XV -lea, orașul primeșt e din partea regalității mai
multe privilegii care se vor reflecta consistent în evoluția sa de ansamblu.
Dezvoltarea economică a orașului va fi însoțită și de înflorirea vieții culturale, resimțită
mai ales prin pătrunderea primilor germeni ai Umanismulu i și Renașterii, aduși din Italia încă
din timpul lui Carol Robert de Anjou și Ludovic cel Mare. Renașterea de factură italiană a fost
mult încurajată la Oradea și de faptul că unii episcopi și înalți prelați ai bisericii catolice erau
originari din penins ula italică. Au fost atrasi la curte un mare număr de artiști italieni, a zidit
capele, a ridicat altare, a construit un spațiu pentru înființarea unei biblioteci.
Dincolo de prestigiul cultural, Oradea devine și un important centru științific, lucru
dove dit de ridicarea aici de către celebrul astronom Georg Puerbach (1423 – 1461) a unui
observator astronomic și de punere a meridianului zero în urbea de pe malurile Crișului
Repede, pe baza căruia va calcula apoi momentul aparițiilor eclipselor solare și lu nare,
înscrise în așa numitele „tabele orădene” – tabulas varadienses.
EPOCA MODERNĂ
Încetarea confruntărilor armate a dus la o dezvoltare susținută a vieții economice a
orașului, dominată aproape în egală măsură de activități agricole și neagricole. De altfel, într –
un mercurial din anul 1722, întocmit de consiliul local orădean, au fost i dentificate nu mai puțin
de 15 categorii de meșteșugari: măcelari, cizmari, sumănari, croitori de târg, croitori micști,
cojocari, curelari, săpunari, năsturari, funari, lăcătuși, rotari, tâmplari și dogari.
Ideile Iluminismului vor îmbrăca în urbea de pe malurile Crișului Repede forma unei
constante preocupări pentru organizarea unei rețele școlare cât mai vaste și a tipăririi unui
număr cât mai mare de cărți necesare școlilor, sau prin care se urmărea publicarea unor lucrări
științifice de trebuință gener ală.
La jumătatea secolului al XlX -lea are loc și unificarea celor 4 orășele din jurul Cetății
(Oradea – Olosig, Oradea -Orașul Nou, Oradea -Subcetate și Oradea -Velența) sub o singură
administrație.

44 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

După revoluția de la 1848 -1849 Oradea a văzut o etapă de re construire/ dezvoltare
urbanistică care caracterizează centrul istoric din zilele noastre. Sistemul de bresle nu a
dispărut în totalitate, fiind prezent pe lângă mica industrie, fenomen caracteristic epocii
de tranziție de la manufactură și meșteșug la in dustria mecanizată.
La 1851 existau 26 de bresle cu 900 de meșteri și fabrici care prelucrau resursele
locale reprezentând industria alimentară. Dezvolta rea a fost una "organic ă”, capitalul fiind
investit într -un ciclu economic mult mai rapid decât în ind ustria grea.
Prima fabrică a fost deschisă de Marton Hillinger și producea spirt, urmată de
fabrica de spirt și drojdie "Daniel Berger” și Firma fraților Fuchsl de producere și
comercializare a vinului (1850), sau de alte fabrici de spirt aparținând lui H enrik Loble
(1851), Lederer și Kalman (1857) sau lui Adolf Moskovits și fiii. Spirtul era obținut din
cerealele produse de agricultura oră deană. Foarte devreme a apărut și tipografia Tichy
sau cea a lui Simon Sonnenfeld. Urma firesc apariția industriei de materii prime
(extractivă). Pasul următor a fost rep rezentat de infrastructură. Prima cale ferată a fost
inaugurată la 24 aprilie 1864 pentru ca în 1870 să fie dată în folosință cea care lega
Oradea de Cluj, iar la 1882 a apărut prima cale ferată intraurba nă.
În anii 1870 , 1884, 1910 au apărut morile cu aburi, fapt care a avut ca și consecințe
crearea unei piețe centralizate de desfacere a cerealelor. La 1870 apare Fabrica de spirt
aerian "Campebels and Sands” care asigura iluminatul stradal.
La 1885 S.K. Nagy scria despre Oradea : "este un oraș al fabricilor, ale cărui uzine
se ridică necontenit, fiind alimentate de apa caldă a părăului Peța, care traversează
orașul la sud”.
Dacă la început a existat o pătură destul de numeroasă de meseriași care și -au
creat propriile organizații precum c orporația meseriașilor cu un sistem de învățământ
extrem de aplicat mai târziu a apărut și burghezia industrială și comercială care a folosit
capitaluri și monopoluri conectate la scara monarhiei austro -ungare și la cele
internaționale.
La 1892 Oradea era al șaselea oraș de fabrică de pe cuprinsul coroanei maghiare
cu 26 de fabrici după Budapesta cu 346 de fabrici, Bratislava cu 46 fabrici, Szeged cu 37
de fabrici, Arad cu 31 de fabrici , și Cluj cu 30 de fabrici .
La 15 decembrie 1903 a fost terminată uzina electrică , respectiv apare industria
chimică (acid carbonic, eter, untură de cocos, lână sintetică, celuloid și mase plastice și
cea a cimentului.
În perioada interbelică capitalul industrial, bancar și comercial era deținut de
populația autohtonă, o noutate este pătrunderea masivă a capitalurilor străine: francez,
german și american specifice economiei României. Acum apare industria prelucrătoare
a pielăriei și textilelor, se întărește sectorul de producție al constru cțiilor metalice și
producerea în masă a bunurilor casnice. În această perioadă se în ființează fabrica de
bere "Dreher Haggenmacher” (1923).

45 7.Atitudinea candidatului fata de conceptul studiat
Patrimoniul industrial orădean este una dintre cele mai prețioase componente ale
patrimoniului orădean dar din pă cate unul dintre cele mai greu lovite în vremea din urmă.
Dacă ne mândrim în ghiduri cu casele industriașilor și comer cianților orădeni de ce
oare să le demolăm fabricile, atelierele, depozitele, sau să casăm locomotivele, stâlpii
stradali, caldarâmul și ș inele de cale ferată care le -au finanțat de fapt pe primele ?
Cine ne dă dreptul la acest sortaj și de ce casele sunt mai importante decât fabricile
sau de ce numai vasele sunt importante nu și cuptoarele în care s -au copt ?
”Documentele de arhivă, ziarele din epocă și nu în ultimul rând, mărturiile orale ale
unor oameni ai locului, cu adânc spirit civic, relevă faptul că dinamismul vieții economice
orădene de -a lungul timpului, s -a datorat în mare măsură unor investitori locali, persoane
înstărite, cu influ ență, implicate în evoluția orașului. Au participat activ (în număr
constant, de circa 62 de persoane) la dezvoltarea economico -socială, financiară,
arhitectonică și culturală a orașului, prin investirea unor sume importante de bani și prin
impozitele pe v enit substanțiale plătite de pe urma afacerilor. Numele lor a fost publicat
cu periodicitate și elogios în presa epocii, la fel ca și cuantumul impozitelor achitate către
vistieria orașului, așa cum indică, spre exemplu Evidența Biroului de impozite orășen esc,
publicată în ziarul Tiszántúl, din 30 august 1913.
Dintre cele 110 persoane nominalizate de respectiva statistică, se remarcă, printre
alții: Lajos Weinberger , proprietarul Morii cu aburi „Emilia” (mărimea obligației:
6236,96 coroane); Adolf Moskovit s, patronul Societății pe acțiuni pentru industrie și
agricultură ”Adria” (5971,79 coroane); Károly Andrényi, deținător de Antrepozit de fierărie
(5926 coroane); Emil Weiszlovits, posesorul Hotelului „Parc” (5143,68 coroane); Károly
Ignác Deutsch, comercia nt de sticlărie și porțelanuri (3101,11 coroane); Izsó Rosenberg,
fabricant de materiale de construcții (2723,89 coroane); Vilmos Rendes, arhitect
(2449,62 coroane) și mulți alții.
Cu toții au fost buni comercianți ai epocii, știind să dezvolte, pe plan local, ramurile
care lipseau pe piață. Chiar dacă nu toți sunt de origine orădeni, doar s -au stabilit la
Oradea, au devenit în scurt timp fii ai orașului, participând la prosperitatea sa. Au știut
să-și dezvolte propriile afaceri și să -și apere propriile interese, fără a prejudicia interesele
comunității.
S-au implicat și în alte domenii ale existenței urbei: cel confesional, cel intelectual
și nu în ultimul rând, în cel caritabil – prin intermediul fundațiilor înființate cu acest scop.
Au participat activ și la viața sportivă a orașului, care se configura tocmai în acea
perioadă.
Prin urmare, este vital să cunoaștem, dar mai ales să cinstim, creațiile, activitățile
și memoria tuturor generațiilor de bancheri, întreprinzători: comercianți, industriași și
prestatori de servicii; ingineri, arhitecți, angajați, muncitori și meseriași, care au contribuit
la dezvoltarea vieții economice, culturale și sportive, la ridicarea standardelor de v iață
din orașul Oradea, caracterizat prin multietnism, multiconfesionalism și multiculturalism,

46 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

numit de publicistul și poetul maghiar Ady Endre: “micul Paris de pe malurile pârâului
Peța”.
EPOCA CONTEMPORANĂ
Oradea și -a definit personalitatea ca oraș pe o traiectorie istorică în a cărei
coordonate se regăsesc dimensiunea autohtonă și europeană deopotrivă, un climat
spiritual marcat de confluența dintre valorile civilizației Occidentului și Orientului.
Istoria trecută, dar și cea recentă, ne demonstrează constanta deschidere a
locuitorilor săi spre cultivarea unei atmosfere în care, indiferent de etnie, de religie, să -și
poată construi un destin.
Orașul a reprezentat mereu o punte de legătură cu sud -estul cont inentului, o zonă
de interferențe cultural -spirituale. Cosmopolit ca înfățișare arhitectonică în perioada
modernă, plurietnic și pluriconfesional încă din cele mai depărtate veacuri, Oradea și -a
creat o individualitate distinctă, având o activitate economi că diversă, o bogată exprimare
culturală, un potențial turistic atrăgător.
Orașul are tendința de a se apropia cât mai mult de structurile internaționale, el
permițând dimensionarea dezvoltării pe termen mediu și lung a orașului. Durabilitatea nu
este o v iziune și nici o stare imuabilă, ci un proces creator, de căutare a echilibrului local.
După evenimentele din 22 decembrie 1989 Oradea își redescoperă în plan cultural și
economic vocația europeană, își recapătă rolul de oraș aflat la „răscruce de drumuri ”;
poarta spre vest a României și a vestului spre sud -estul Europei, și în continuare spre
Orient -, care îi conferă poziție privilegiată pentru prezent și, mai ales, pentru viitor.
Convulsiile politice, economice, sociale etnice și religioase din România ultimilor 10
ani au afectat și Oradea. S -a dezvoltat sectorul privat, generator de bunăstare,
problemele sociale s -au dovedit a fi mult mai puține față de alte orașe ale României, dar
existente totuși. Emulația culturală și -a recăpătat din nou consistența de altă dată, iar
cultele religioase și -au asumat tot mai mult dorința de a consacra un climat de bună
înțelegere, deschis spre dialog.
Oradea este oraș de rang I, fiind definit ca un centru de importanță județeană cu
funcții, dotări și echipări diversificate și complexe. Este nucleul Zonei Metropolitane
Oradea, formată din cooperarea municipiului și a celor 8 comune învecinate
Locuitorii orașului au înfruntat, în timp, vremuri de prosperitate ori de restriște, de
stabilitate ori de drastice schi mbări. Așezat în partea centrală a continentului european,
la distanță sensibil egala de Viena, Praga si București, Oradea este punct obligatoriu de
trecere pe drumurile ce leagă Europa Centrală si de Nord de partea sud -estică a
continentului nostru. De -aceea a fost, de multe ori, loc ideal pentru întreprinzători care i –
au alimentat prosperitatea dar si loc râvnit, care a căzut pradă năvălitorilor.
Astăzi, orașul are o economie a cărei structură cuprinde majoritatea domeniilor si
realizează 63% din producți a industrială a județului: construcții de mașini, chimie, textile

47 7.Atitudinea candidatului fata de conceptul studiat
si confecții, tricotaje, încălțăminte, pielărie si blănărie, prelucrarea lemnului, materiale de
construcții, confecții metalice, piese de schimb, mase plastice, industrie alimentară,
energet ică. Municipiul Oradea dispune de o rețea de instituții si servicii de interes public
general: transport, proiectare, construcții, instalații, turism, activitate hotelieră.
Companiile private din oraș acoperă un spectru larg: industrie, transport, construc ții
industriale, servicii si agricultură, în aceste domenii.
După aproape cincizeci de ani de comunism. România, deci si Oradea, se află în
perioada tranziției către economia de piață, eforturile autorităților locale si ale oamenilor
de afaceri concentrân du-se în direcția refacerii economice, retehnologizării, îmbunătățirii
infrastructurii și a serviciilor către populație
Totuși nu toate companiile au reușit să supraviețuiască acestor tranziții. De
exemplu SC: Înfrățirea S A. din Oradea, care a fost înfiin țată în anul 1902, astfel reunind
ateliere cu profil de agricultură și produse casnice. De -a lungul comunismului s-a
transformat în „fabrică" de mașini grele, iar în anii 2000 a intrat în faliment, ocupând
hectare de teren. Potențialul de dezvoltare și evoluție a acestei industrii în inima orașului
nu având viitor.
Printre realizările din perioada comunistă se cuvine să menționăm: deschiderea
șantierului de construcție a uzinei Alumina, deschiderea a numeroase întreprinderi de
industrie ușoară (Solidarit atea, Arta, Crișul, Crișana), punerea în funcțiune a
Întreprinderilor Agricole de Stat Sere și Avicola, construirea a numeroase blocuri, spitale
etc.
În ceea ce privește politica de industrializare forțată, aceasta a avut și multiple
efecte negative, condu când în cele din urmă la o adevărată criză economică – cu
implicații profunde în toate sectoarele vieții publice, lipsurile și privațiunile de tot felul
îngreunând viața locuitorilor care în decembrie 1989 și -au manifestat nemulțumirea prin
ample proteste îndreptate împotriva regimului comunist.
Tendința de dezvoltare a orașului Oradea după 1990, este influențată de mai mulți
factori, cu impact mai mult sau mai puțin direct. Nivelul european își spune cuvântul cu
precădere după începerea procesului de integ rare europeană a României, în mod
special din punct de vedere legislativ și al politicilor și strategiilor de dezvoltare,
influențând pe verticală nivelele național, regional și local, dar și din punctul de vedere al
libertății de circulație, al libertății de inițiativă sau al investițiilor externe.
În ultimii ani, eforturile au fost direcționate înspre îmbunătățirea nivelului de trai,
atât prin dezvoltarea sectorului economic, cât și prin îmbunătățirea tuturor aspectelor
legate de un spațiu urban apropiat omului, cetățeanului. Mare parte a intervențiilor s -a
axat pe crearea condițiilor necesare în vederea atragerii de investiții directe la nivelul
parcurilor industriale, pe modernizarea infrastructurii aferente serviciilor publice,
dezvoltarea infrastructur ii de turism și agrement, reabilitarea fațadelor clădirilor
monument -istoric, investiții în infrastructura educațională.

48 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

Aceste investiții au permis deschiderea unor noi axe de dezvoltare la nivelul
orașului, care, coroborate cu îmbunătățirea gradului de conectivitate a Municipiului
Oradea pe termen scurt și mediu, vor permite o dezvoltare a profilului competitiv al
orașului, cu beneficii directe în ceea ce privește diversifi carea economiei locale, crearea
de locuri de muncă și menținerea unui nivel ridicat al calității vieții, în comparație cu
celelalte orașe din România.

STRATEGIE DE UTILIZARE A TERITORIULUI DIN CADRUL INTRAVILANULUI
Terenuri le Municipiul Oradea se întinde pe o suprafață de 115,56 km2,
reprezentând 15,5% din suprafața totală a Zonei Metropolitane.
Intravilan propus. Zonificarea teritoriului intravilan – Bilanțul teritorial
Gestionarea suprafeței de intravilan a avut la bază următoarele considerente:
• Bilanțul suprafețelor disponibile pentru dezvoltare (terenuri libere) și aflate în teritoriul
intravilan – în anul 2016, de aproximativ 2.500 de hectare.
• Recuperarea terenurilor neutilizate din interiorul orașului, reintroducerea lor în
circuitul economic și socia l, precum și continuarea echipării celor urbanizate în ultima
decadă – măsuri și obiective prioritare ale municipalității, pentru următorii ani.
• Ocuparea cu construcții a cadrului natural sau agricol al municipiului reduce
suprafețele disponibile culturilo r și are, de multe ori, efecte negative asupra mediului
și a peisajului.
Pe baza considerentelor de mai sus, Strategia de dezvoltare locală a
municipiului Oradea 2015 și Master Planul Oradea 2030, documente aflate la baza
elaborării PUG -ului aprobat în Consiliul Local al Municipiului Oradea la data de 28
iulie 2016, prevăd că: “…orice planificare sustenabilă vizează asigurarea rezervelor
de teren necesare evoluției pe termen lung, în perspective de timp care depășesc
momentul 2030". O astfel de preocupare înseamnă în primul rând gestionarea
rațională a resursei de teren (nemultiplicabilă și finită), prioritizarea reutilizării
suprafețelor:

CULTURA
Patrimoniul cultural reprezintă unul dintre elem entele cele mai puternice ale
identității Municipiului Oradea, acesta fiind renumit la nivel național și nu numai, pentru
moștenirea culturală bogată.
Oradea a stat dintotdeauna la răscrucea unor drumuri comerciale importante care
legau Occidentul și Orien tul. Înfățișarea ei de astăzi stă sub semnul multiplelor influențe
înregistrate de istorie, nu doar în plan arhitectural – cel mai evident în prezent – ci și
structural, economic, social și nu în ultimul rând, cultural. Deși orașul este atestat
documentar din anul 1113, arealul a fost locuit încă din Paleolitic. În Evul Mediu a devenit

49 7.Atitudinea candidatului fata de conceptul studiat
un cadru citadin care a făcut posibilă conviețuirea mai multor etnii și manifestarea
specificului fiecăreia, în același spațiu.
Un tur al orașului oferă șansa turiștilor de a admira clădiri deosebite, cu arhitectura
specifică: Complexul baroc format din Palatul Episcopal Romano -Catolic, Șirul
Canonicilor, ansamblu construit în a doua parte a secolului al XVIII -lea și Basilica
Romano -Catolică (cu numeroase fresce realizate de J .N. Schoph și Francesco Storno),
Mănăstirea Capucinilor (1837, construită în stil neoclasic), Clădirea Teatrului de Stat
"Regina Maria" (1899 -1900), Palatele: Primăria Oradea (1902 -1903), Astoria (1902 –
1906), Rimanoczi (1903), Vulturul Negru (1907 -1909), M oskovits Miksa (1905), Ulmann
(1913), Apollo (1913 -1914), Palatul de Justiție (1898), Sinagoga Neologă (1890), Palatul
Episcopiei Greco -Catolice (1903 -1904), Biserica romano – catolică Olosig (1876,1903 –
1905), Biserica Romano -Catolică Sf. Ladislau (1723 -1742), Catedrala Ortodoxă
„Adormirea Maicii Domnului”.
Forme de turism practicabile – beneficiind de un bogat patrimoniu turistic, în
Municipiul Oradea se pretează practicarea mai multor forme de turism:
Turism de afaceri și evenimente. Dezvoltarea mediului de afaceri local din Municipiul
Oradea, existența calendarului de evenimente și faptul că în acest areal sunt concentrate
89,1% unități locale active din totalul de la nivelul Zonei Metropolitane Oradea și 61,4%
unități locale active din totalul de la nivelul județului precum și principalele instituții
județene, creează un potențial ridicat pentru practicarea turismului de afaceri și de
evenimente.
Turism de tranzit. De la/spre Vama Borș, pe direcția drumurilor europene E60
(Borș – Oradea – Oșorhei) și E79 (Oradea – Sînmartin), se practică turism de tranzit,
întrucât acest punct de trecere face legătura cu Ungaria. Acest tip de turism este unul
dinamic care necesită servicii specifice rapide: service -uri, servicii rent -a-car, puncte de
informare pe traseu, structuri de cazare și alimentație publică. Aeroportul Internațional
Oradea este deschis oficial traficului international.
Turism cultural. Oradea dispune de un pat rimoniu cultural bogat: Cetatea Oradea,
centrul istoric, precum și alte numeroase atracții turistice de natură istorică, arhitecturală,
de interes național și internațional. Acestea stau mărturie culturii și istoriei locului.
Turism religios. Oradea este u n important centru religios, constituindu -se într -un
important obiectiv pentru turismul de această factură. Considerat "oraș al bisericilor”,
Oradea a fost dintotdeauna un spațiu în care religiile și confesiunile s -au dezvoltat
armonios fără conflicte.
Transformarea municipiului Oradea pentru a deveni un oraș inteligent va avea
urmări asupra inovării tehnologice, asupra transporturilor inteligente, asupra creșterii
eficienței energetice, asupra vieții cetățenilor, lucrătorilor și întreprinderilor, prin
numeroase schimbări legate, de exemplu, de munca la distanță, de e -democrație, de
transparența sporită și facilitând o participare mai activă la procesul decizional.

50 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

Astfel, Municipiul Oradea își propune ca principal obiectiv creșterea atractivității
urbei pr in creșterea calității vieții cetățenilor, atragerea turiștilor și crearea unui mediu
propice investitorilor actuali precum și potențialilor investitori, creșterea prosperității
locale, securitatea cetățenilor și a turiștilor săi, creșterea calității servi ciilor furnizate
tuturor contribuabililor.
Municipiul Oradea î și propune să furnizeze servicii de cea mai înaltă calitate
cetățenilor săi, investitorilor, antreprenorilor locali și turiștilor, prin suportul tehnologiei
informației și a comunicațiilor, deve nind astfel punct de referință la nivel național și fiind
aliniat la standardele europene în domeniul serviciilor publice. Ariile de intervenție
urmărite in realizarea unei strategii integrate de informatizare (fără a fi limitative) sunt
următoarele:
• guver nare locală – administrație (module informatice integrate, proiecte de informatizare
pentru guvernanța digitală, circuitul electronic al documentelor, arhivarea electronică
etc.)
• energie (electrică, termică, apă etc) – monitorizare și eficientizare consumuri de
energie
• siguranță publică – (proiecte de informatizare pentru spații publice inteligente,
securitatea cetățenilor etc)
• sănătate (proiecte de informatizare suport pentru medicina digitală)
• infrastructură și tehnologie (construcții, rețele de ut ilități) – infrastructură și tehnologii
inteligente pentru clădiri și rețele de utilități
• transport public (proiecte de informatizare pentru rețele inteligente de mobilitate
publică)
• educație (proiecte de informatizare de tip eLearning etc)
• mediu (proiecte de informatizare pentru spații publice ecologice, reducerea poluării
etc)
• turism (colectarea de date referitoare la turiști, în vederea realizării unor analize
statistice și pentru fundamentarea unor decizii sau politici publice).
În acest context, pentru ca orașul inteligent să poată deveni o forță motrice a dezvoltării
sustenabile a unei comunități, este nevoie de concentrare asupra a trei măsuri:
1. Definirea unui model de dezvoltare a orașului inteligent Oradea mai avansat și mai
eficace, care să depășeas că fragmentarea actuală și să promoveze o viziune unitară a
proiectelor.
2. Încurajarea investițiilor în orașul inteligent Oradea, într -o logică a parteneriatului care să
valorifice diferitele fonduri europene disponibile și să creeze sinergii între proiectel e
implementate.
3. Consolidarea prezenței și rolului societății civile și partenerilor sociali în procesul de
proiectare strategică, de realizare și de monitorizare ulterioară a orașului inteligent

51 7.Atitudinea candidatului fata de conceptul studiat
Oradea, ca fiind esențială pentru îmbunătățirea condițiilor d e viață și de muncă ale
cetățenilor și ale întreprinderilor.

ANALIZA SWOT

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE
DEMOGRAFIE DEMOGRAFIE
 Înregistrarea unui grad de îmbătrânire a
populației superior celor de la nivelurile
județean, regional și național
 Rata de dependență demografică se situează
sub nivelurile înregistrate în județ, regiune și
țară, ceea ce înseamnă că „presiunea”
exercitată de populația inactivă economic (tineri
și vârstnici), asupra celei active (adulți) este
mai scăzută
 Rata mortalității infan tile este inferioară celei de
la nivel zonal sau județean
 Înregistrarea unui sold pozitiv al schimbărilor de
reședință, prin prisma numărului ridicat de
studenți
 Trendul descendent al populației stabile din
Oradea, în intervalul 2000 – 2014 și migrarea
către zona limitrofă/perirubană – ex. Sânmartin,
Oșorhei, Paleu, Sântandrei etc
 Distribuția ușor dezechilibrată a populației pe
sexe (53% persoane de sex feminin și 47%
persoane de sex masculin)
 Soldul negativ al schimbărilor de domiciliu
(inclusiv migrația externă)

INFRASTRUCTURA ȘI ECHIPAREA
TERITORIULUI INFRASTRUCTURA ȘI ECHIPAREA
TERITORIULUI
 Limitarea dezvoltării suprafeței urbane –
intravilan al Mun. Oradea.
 Existența unei viziuni a ceea ce s -ar putea
realiza.
 Experiența în accesarea finanțărilor europene
(în ultimii ani)
 Program de reabilitare a centrului istoric
 Existența unor strategii și demersuri în sensul
îmbunătățirii infrastructurii locale
 Existența spațiului necesar implementării unor
noi soluții de îmbunătățire.
 Numarul mare al persoanelo r cu studii
superioare dintre cei încadrați în administrația
publică
 Dezvoltarea zonelor industriale, a parcurilor
industriale
 Circulație rutieră intensă, în ceea ce privește
tranzitul de mărfuri și de persoane; existenta
unor rute ocolitoare
 Nevoia dezvoltării de noi piste pentru bicicliști și
piste pietonale / promenade, infrastructură care
ar fi necesară în vederea diminuării numărului
de autoturisme participante la trafic
 Infrastructura existentă eterogenă.
 Erori de sincronizare a acțiunilor comun e.
 Unele străzi au circulația aglomerată.
 Existența unor zone supraglomerate
 Conectarea municipilui Oradea și a Zonei
Metropolitane la rețeaua de autostrăzi EU.
S

52 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

CULTURĂ CULTURĂ
 Recunoașterea la nivel național a Municipiului
Oradea ca fiind o localitate cu un bogat
patrimoniu cultural – Oradea beneficiază de o
concentrare foarte mare a patrimoniului
construit cu valoare culturală de interes național
 Numărul ridicat de instituții de spectacole din
Municipiul Oradea
 Existența unor instituții de spectacole cu
renume la nivel național: Teatrul „Regina
Maria”, Teatrul ”Szigligeti Szlnhâz”, Filarmonica
din Oradea etc
 Numărul mare de muzee și colecții din
municipiu, reprezentând peste j umătate din
instituțiile de acest gen din județul Bihor
 Organizarea anuală a unor evenimente cu
tradiție, precum: "Toamna Orădeană",
"Serbările Cetății" etc
 Existența unor obiective culturale de importanță
deosebită (situri arheologice, așezări,
monumente istorice etc)
 Caracterul multicultural pronunțat al
Municipiului Oradea  Scăderea numărului de biblioteci (școlare) în
ultimii ani
 Trendul descendent al numărului vizitatorilor de
muzee și colecții, în perioada 2010 – 2014
DEZVOLTARE ECONOMICĂ DEZVOLTARE ECONOMICĂ
 Poziționarea Municipiului Oradea în apropiere
de mai multe capitale europene
 Accesul facil al investitorilor, atât prin
intermediul căilor rutiere, cât și prin intermediul
Aeroportului Internațional Oradea
 Densitatea ridicată a unităților locale active, în
comparație cu situația de la nivel județean,
regional și național
 Diversitate economică ridicată, cu accent pe
industrie
 Dezvoltarea Parcurilor Industriale
 Creșterea capacității de cazare existente în
ultimii ani
 Creșterea numărului de sosiri ș i înnoptări
turistice în Zona Metropolitană Oradea
 Practicarea mai multor forme de turism la nivel
local: turism de afaceri și evenimente, turism de
tranzit, turism cultural, turism religios
 Creșterea ponderii sectorului industrial în
economia locală
 Acord area de facilități fiscale pentru mediul de
afaceri
 Centru universitar de tradiție  Plecarea absolvenților liceelor de elită către alte
centre universitare
 Nivelul scăzut al salariului mediu
 Lipsa forței de muncă specializate
 Ponderea importantă a sectoru lui comercial
 Ponderea redusă a forței de muncă cu studii
superioare
 Sectorul IT&C subdezvoltat
 Ponderea redusă a întreprinderilor inovative
 Existența unor situri industriale abandonate în
ciuda accesibilității la utilitățile publice
 Nivel scăzut de inv estiții în cercetare – inovare
 Lipsa parcurilor științifice și tehnologice Lipsa
forței de muncă pentru industria prelucrătoare
 Structura industriei locale dominată de industria
manufacturieră și care necesită forță de muncă
slab calificată

53 7.Atitudinea candidatului fata de conceptul studiat
MEDIU MEDIU
 Existența unui cadru național privind protecția
mediului: legislație, instituții, strategii și planuri
de implementare a Directivelor UE
 Existența Planului de Investiții pe Termen Lung
privind „Sistem de Management Integrat al
Deșeurilor în județul Bihor
 Strategia locală cu privire la dezvoltarea și
funcționarea pe termen mediu și lung a
serviciului de salubrizare din Municipiul Oradea,
pentru perioada 2015 – 2025,
 Calitatea bună a apei râului Crișul Repede
 Existența unui sistem dezvoltat de colectare a
deșeurilor municipale la nivelul orașului
 Încadrarea calității aerului în limitele stabilite
prin lege
 Existența unor piste de bicicletă moderne, care
contribuie la reducerea poluării aerului
 Existența unor surse de energie termală
regenerabilă – apă ge otermală
 Proiectul privind Reabilitarea sistemului de
termoficare urbană și alte proiecte care vizează
eficiența energetică și reducerea poluării
aerului
 Eficiență energetică scăzută la nivelul clădirilor,
în special în zonele cu densitate mare a
populaț ie, din cauza lipsei izolării termice
corespunzătoare, ceea ce duce la consum
ridicat de energie termică și poluare a aerului
 Inexistența unui sistem integrat de
management al deșeurilor (stații de transfer,
bază materială, operatori pentru procesele de
colectare, reciclare, refolosire)
 Depozitări necontrolate de deșeuri în diferite
zone periferice ale Municipiului Oradea
 Spatii verzi, perdele de protecție insuficiente
 Educație deficitară a populației privind
gestionarea corectă a deșeurilor (inclusiv
deșeu rile periculoase de tip baterii), eficiența
energetică și protecția mediului în general
 Număr redus de ONG -uri și activități ale
populației în domeniul protecției mediului
 Neimplicarea / slaba implicare a cetățenilor în
colectarea separată a deșeurilor men ajere.
 Lipsă locație depozitare deșeuri provenite din
construcții

DEZVOLTARE METROPOLITANĂ DEZVOLTARE METROPOLITANĂ
 Strategia de dezvoltare
 Poziționare oraș – apropierea de graniță,
existența opotunităților de piață trasnfrontalieră
 Continuitatea în administrarea orașului
 Oradea competitivă – racordarea sistemului de
învățământ la economia locală
 Accentuarea prezenței mediului de afaceri în
elaborarea strategiilor de învățământ dual  Costuri transport destul de mari pentru forța de
muncă din zona metro politană
 Resursa umană pregătită
 Lipsă implicare reprezentanți alte localități din
zona metropolitană
 Structuri de inițiativă civică aplicată, comunitară
 Oradea -Orădenilor reprezentați în dezbateri =
social = media, asociații de proprietari
 Lipsa unui c omplex expozițional
(multifuncțional)
 Inexistența unui parteneriat real cu
universitatea

54 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

OPORTUNITĂȚI AMENINȚĂRI
DEMOGRAFIE DEMOGRAFIE
 Susținerea natalității la nivel național prin
stimulente guvernamentale (ajutoare pentru
copii, alocații etc)
 Dezvoltarea economică sustenabilă a
Municipiului poate determina reântoarcerea
populației plecată la muncă în străinătate
 Pe fondul creșterii numărului de locuri de
muncă se poate încuraja stabilirea populației
din afară în municipiu, ceea ce va determina o
cerere de noi locuințe
 Investițiile pentru creșterea calității vieții vor
atrage persoane cu studii superioare  Migrarea populației în străinătate
 Rata de înlocuire a forței de muncă din
municipiu poate duce la crearea unui deficit de
forță de muncă
 Îmbătrânirea populației pe fondul scăderii
numărului de nou născuți
 Reducerea numărului stabilirilor de reședință în
Oradea, ca urmare a scăderii numărului de
studenți
INFRASTRUCTURA ȘI ECHIPAREA
TERITORIULUI INFRASTRUCTURA ȘI ECHIPAREA
TERITORIULUI
 Accesul la Autostrada Transilvania – centura
Sîntandrei – Biharia – A3
 Dezvoltarea rețelei de de drumuri și a centurilor
ocolitoare
 Extinderea zonelor verzi prin includerea în
această categorie a zonelor împădurite
realizarea acceselor și amenajărilor
corespunzatare pentru agrement
 Deschiderea unor căi de circulație noi care să
descongestioneze circulația
 Disponibilitate pentru o parte din Proiecte de
surse de finanțare
 Extinderea infrastructurii aferente Parcului
Industrial existent și în permanentă dezvo ltare
 Dezvoltarea unei stații pentru reintroducerea în
uz a deșeurilor din construcții
 Dezvoltarea aplicațiilor informatice pentru
colaborarea și redirecționarea preponderent on –
line cu cetățeni și pentru reducerea timpilor de
lucru
 ocolirea orașului de că tre traficul de tranzit  Reducerea investițiilor publice în infrastructură
prin fonduri europene, ca urmare a schimbării
priorităților programelor de finanțare
 Exploatarea construcțiilor din categoria celor cu
aglomerări de persoane sau a celor care
include săli aglomerate a
spitalelor, secțiilor, a clădirilor înalte și a
construcțiilor pentru comerț ori a celor de
producție și depozitare fără a respecta cerințele
privind securitatea la incendiu
 Nu exista garantii ca institutiile implicate, vor
avea bugete satisfacatoare pentru mentenanta
ulterioara implementarii (garantie)
 Modificări legislative
 Apariția factorilor de mediu capabili să amâne
finalizarea la timp util al unor lucrări
 Poluare din renovări de case și refaceri drumuri
 Rigiditate în utilizarea unor noi proceduri de
lucru
 Scăderea numărului populației poate duce la
scăderea numărului de utilizatori & plătitori ai
serviciilor de utilități publice
CULTURĂ CULTURĂ
 Creșterea promovării evenimentelor și
patrimoniului cultural
 Posibilitatea accesării fondurilor europene
nerambursabile pentru infrastructură și activități
culturale
 Adaptarea fondului de carte din biblioteci la
noua tehnologie (creșterea numărului de
documente pe suport electronic)  Scăderea interesului populației pentru cultură
pe fondul dificultăților financiare întâmpinate în
ultimii ani
 Degradarea avansată a obiectivelor culturale
pe baza lipsei de investiții
 Practicarea turismului nedurabil, aspect care
poate duce la degradarea patrimoniului cultural
 Fonduri europene limitat e (insuficiente la nivelul
necesităților)
DEZVOLTARE ECONOMICĂ DEZVOLTARE ECONOMICĂ

55 7.Atitudinea candidatului fata de conceptul studiat
 Potențial de dezvoltare a turismului balnear
datorită exploatării apelor geotermale la nivel
local, conectarea turismului balnear și celui
urban printr -un calendar de evenimente stabil
 Reintroducere în circuitul comercial a
amplasamentelor fostelor platforme industriale
 Creșterea numărului de investitori
 Reconfigurarea ramurilor economiei locale
 Existența fondurilor europene care sprijină
dezvoltarea mediului antrepreno rial
 Potențialul de dezvoltare logistică a orașului, ca
urmare a poziționării în vecinătatea graniței
României cu Ungaria – amplasarea la graniță
poate facilita dezvoltarea relațiilor de
colaborare cu agenți economici și instituții
publice din Ungaria
 Dezv oltarea de noi locații pentru Parcurile
Industriale
 Sporirea dezvoltării economice ca urmare a
finalizării marilor proiecte de infrastructură din
zonă: autostradă, drumuri expres, drumuri
interne ocolitoare și de legătură etc
 Încurajarea și dezvoltarea par teneriatelor de tip
public -privat
 Cooperarea mediului privat cu autoritățile
publice locale, cu instituțiile de învățământ
superior și centrele de cercetare și dezvoltare
 Politica Uniunii Europene privind activitățile din
domeniul cercetării/inovării în ca drul
microîntreprinderilor  Instabilitatea legislației fiscale
 Putere de cumpărare scăzută
 Resurse financiare reduse pentru finanțarea și
co-finanțarea proiectelor europene
 Migrația forței de muncă calificată spre alte
centre urbane
MEDIU MEDIU
 Operatorii activitățlor de salubrizare (colectare
transport și operare depozit) interesați de
obținerea de rezultate cât mai bune în ceea ce
privește managementul deșeurilor.
 Crearea unei stații de tratare și reciclare a
deșeurilor din renovări imobile și drumuri poduri  Transmiterea catre APL a plăților în ceea ce
privește nerealizarea țintelor de colectare /
reducere deșeuri de depozitare
DEZVOLTARE METROPOLITANĂ DEZVOLTARE METROPOLITANĂ

56 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

 Posibilitatea implementării unor circuite turistice
în zona metropolitană creerea unor parteneriate
internaționale.
 Reglementarea unor colaboratori cu investitori
din parcul industrial pentru a stimula angajarea
lor ulterioara + calificarea /specializarea
lor/+plata acestora din facultate
 Dezvoltare turism tematic
 Exploatarea integrată a obiectivelor și
oportunităților din turism, adică multe tipuri de
turism la un loc, din care poate rezulta șederea
pe o durată mai lungă a turiștilor
 Existența universității cu tradiție
 Revigorarea și sprijinirea meseriilor artiza nale
 Prelucrarea și procesarea resurselor naturale
existente în zona
 Produse agricole și alimentare BIO
 Dezvoltarea recentă a aeroportului Oradea  Tradiția oricât de mare este, se pierde dacă nu
e cultivată și alimentată cu energie și valoare
 Este necesa r un influx de bani și energie
privată în Municipiul Oradea
 Numărul scăzut de studenți
 Modificări legislative frecvente care nu asigură
continuitate, sau implementarea unei strategii
de dezvoltare.

57 7.Atitudinea candidatului fata de conceptul studiat
ZONA STUDIATĂ.
Amplasamentul ales este situat între străzile: str. Sucevei și str. M.
Kogălniceanu, și abordează posibilitatea de reactivare a unei zone industriale cea ce
cuprinde ansamblului arhitectural Moara cu valțuri ”Emilia” .
Problemele de conservare este dominată de o dilemă permanentă: ce poate fi
conservat, ce trebuie conservat și ce trebuie lăsat liber mai departe unui proces continuu
de adaptare la cerințele funcționale ale societății, ce poate însemna inclusiv pierdere
definitivă.
Lucrarea abordează tema reci clarea terenurilor din centrul istoric , ocupate de
patrimoniul industrial, în multe cazuri fiind zone abandonate, nepotrivit cu caracterul și
potențialul zonei. Situația în Oradea este puțin dificilă din acest punct de ved ere,
amplasamentul studiat fiind în proprietate privată. Societățile înființate din această uzină
sunt parțial falimentare, din această cauză halele sunt închiriate de diverse firme. În
incinta acestuia se poate observa urmele amenajării urbanistice timpurii. După părerea
mea aceste socie tăți, care execută piese pentru mașini și utilaje nu mai au ce căuta într –
o zonă imediat apropiată a centrului istoric și a cartierelor de locuit.
Vecinătățile sitului sunt case parter (P), parter cu un etaj (P + 1E), fără valoare
arhitecturală, o b enzinărie nou construită și depozite din care s -a amenajat ateliere de
reparații auto. Aproximativ 70% din casele în apropierea sitului sunt deja transformate
în sedii de societăți comerciale, ateliere de diferite feluri sau magazine cu amănuntul.
Zona de protecție verde în jurul fabricii nu este întreținută de mulți ani.
Zona studiată fiind în centrul orașului este ușor accesibilă atât cu mașina cât și
cu vehiculele de transport comun. În apropiere circulă două linii de autobuze și doua linii
de tramvaie. Pe trei laturi ale sitului sunt amenajate stații de autobuze. Din punct de
vedere a transportului cu autovehicule este în situație favorabilă având legături scurte
cu centura de ocolire a orașului.
În locul acestora aș propune organizarea unui nou pol come rcial – administrativ
– de recreere pentru oraș. Clădirile existente fiind relevate și dacă este cazul renovate
și refuncționalizate. Halele de producție a uzinelor pot găzdui expozițiile organizate în
oraș (aceste sunt momentan organizate în locuri arbitr are). Numărul acestor expoziții
este în creștere în ultimii ani din cauza tentativelor, reușite, de colaborare între Județul
Bihor, din România și Județul Hajdu -Bihar, din Ungaria prin proiectele transfrontaliere.
Aș propune o rezolvare de execuție în trep te: o relevare a zonei o eliminare a
clădiril or parazitare o refuncționalizare a halelor existente o restabilire parțială a
urbanismului inițial.
Necesitatea acestei dotări pentru oraș este inevitabil ă din punctul de vedere a l
îmbunătățirii imaginii munic ipiului și atragerea investitorilor.

58 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

Img. 25. Zona studiat în proiectul de diplomă, cu roșul este marcat clădirea morii "Emilia",
iar cu marou sunt reprezentate ariile industriale cu potențial de regenerare urbană 47

Soluția propusă combină mai multe programe arhitecturale (spații expoziționale –
comerciale, birouri, alimentație publică, de locuit, de loisire) care se suprapun parțial.
Spațiile expoziționale ar putea oferi variabilitate maximă expozanților prin
înălțimea variabilă a zonelor și a posibili tății expunerii în aer liber, într -un spațiu special
destinat acestora, așadar deschizând perspective pentru expoziții mult mai variate și
interesante.
Spatiile clădirilor industriale sunt suficient pentru organizarea unei singure
expoziții de dimensiuni foarte mari (expozițiile naționale sau euroregionale), în același
timp.
Zona amenajată în aer liber este de asemenea foarte mare, având aceeași
posibilități de amenajare ca cel din interior. în cazul în care expoziția se poate organiza
exclusiv în interio r, atunci în spațiul exterior există alternativa de a organiza alte activități:

47 Analiza proprie realizată în mai 2018

59 7.Atitudinea candidatului fata de conceptul studiat
concerte, proiecții în aer liber, festival, eventual pe timpul iernii un patinoar. Toate
acestea ca atractivități secundare. O importanță deosebită se acordă calcularea
parcări lor necesare:
• pentru vizitatori (autoturisme, microbuze, autobuze)
• pentru expozanți (autoturisme, camioane de dimensiuni diferite).
• pentru angajații birourilor
Paralel cu dezvoltarea zonei se propune realizarea unei parcări subterane, pentru
a ocupa terenu l mai eficient .
Soluția generală de organizare și dezvoltare a municipiului Oradea are la bază
politicile spatiale enunțate în studiul elaborat în acest scop:
• Îmbunătățirea imaginii municipiului;
• Atragerea și stimularea activităților economice ;
• Protecția cadrului natural;
• Îmbunătățirea infrastructurii, a serviciilor publice și a locuirii;
• Managementul rezervelor de teren In scopul dezvoltării strategice viitoare.
În anul 2001, prin zonarea funcțională a municipiului s -a realizat un instrument
public eficac e de control al utilizării terenului, reflectând separarea spațială a
incompatibilităților de utilizare a terenului urban și influențând, în consecință, structura
fizică, economică și socială a orașului.
Acestea fiind argumentele care m -au determinat în al egerea tem a dizertației .
Crearea unui nou pol comercial – administrativ al orașului, care va asigura un mediu
atrăgător atât locuitorilor cât și turiștilor. Scopul acestui proiect fiind studierea posibiltății
de reactivare a unei zone industriale din centrul istoric al orașului, populând cu spații
expoziționale și de birouri, care va participa la dezvoltarea de lungă durată a orașului.
Halele industriale au potențial de a fi reconvertite în hale de expoziții unde se vor putea
organiza târguri naționale, euroregionale și internaționale.

60 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

img. 26,27. "Moara Emilia" înainte a fi demolata48

48 imagini proprii realizate în martie 2015

61 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

8. Concluzii
Municipiul Oradea va cunoaște o dezvoltare semnificativă a economiei
locale prin atragerea de capital, prin stimularea investițiilor și a activității de cercetare –
dezvoltare, prin alinierea întreprinderilor la standarde europene, prin valorificarea
poziționării geografice avantajoase și a resurselo r locale specifice, precum și prin
calitatea crescută a resurselor umane din zonă.
Oradea va oferi locuitorilor săi condiții de viață favorabile, mediu
inconjurător nepoluat, servicii publice de calitate și locuri de muncă bine remunerate.
Oradea va fi i nclusă în circuitul turistic european prin consolidarea statutului
de destinație turistică cu puternice valențe istorico -culturale și naturale: " Oradea –
Capitala turismului balnear din România ", "Oradea – Capitala Art Nouveau a
Românie " și "Cetatea Oradea – Meridian 0'

OBIECTIVE STRATEGICE
Creșterea competitivității economice a Municipiului Oradea, prin sprijinirea
dezvoltării IMM – urilor de la nivel local și dezvoltarea industrială a comunității.
Realizarea unei infrastructuri de bună calitate și o conectivitate mărită a
Municipiului Oradea, prin dezvoltarea Infrastructurii de transport, a mobilității urbane,
precum și prin amenajarea urbanistică, și scăderea emisiilor de CO2 cu 20% până în
2020 și 40% până în 2030.
Îmbunătățirea calității vieții î n Municipiul Oradea, prin Îmbunătățirea și
creșterea calității serviciilor publice și creșterea gradului de transparență a
administrației publice locale.
Îmbunătățirea factorilor de mediu, prin Îmbunătățirea managementului
deșeurilor și Intervenții pent ru adaptarea la schimbările climatice, cu reducerea cu
15% a cantității deșeurilor ce ajung anual la groapa de gunoi (zero waste city).
Valorificarea superioară a atracțiilor turistice de la nivel local, prin
îmbunătățirea serviciilor de informare, promo vare și marketing turistic . Crearea de
noi atracții turistice, îmbunătățirea condițiilor de desfășurare a activităților culturale și
sportive, valorificarea superioară a resurselor culturale existente și protejarea și
punerea în valoare a patrimoniului ora șului prin promovare turistică, cu creșterea
numărului de turiști.
Dezvoltarea resursei umane la nivelul municipiului, prin creșterea calificării
și adaptabilității forței de muncă și dezvoltarea activităților de învățare pe tot parcursul
vieții, cu creș terea gradului de calificare a forței de muncă.

62 8. Concluzii

Creșterea gradului de mobilizare a comunității prin sprijinirea mobilizării
comunitare și voluntariatului și sprijinirea îmbunătățirii performanțelor școlare.
Creșterea eficienței consumului energetic prin creșterea ponderii
utilizării energiei regenerabile și modernizarea serviciilor de termoficare.
Fenomenul dezindustrializării a generat vaste spații nefolosite, considerate
numai povară în peisajul urban, acestea însă se dovedesc a fi adevărate oportu nități
de dezvolatere.
Unul dintre cei mai importanți factori care facilitează acest fenomen și stă la
baza succesului acestuia este însă moda, trendul culturii industriale. în lumea de astăzi
marcată de informație, tehnologie, foarte mulți găsesc o pasiune pentru clădirile
părăsite post industriale.
Spațiile relicvă ale revoluției industriale sunt schimbate în locuri "domestice". O casă
în forma de casă este plictisitoare, o casă în forma de biserică, antrepozit,
termocentrală, etc. devine excitantă.
În occident este șic de a repopula spațiile părăsite marginale industriale. Arta
este cea mai flexibilă funcțiune care poate fi plasată în asemenea spații, se poate
instala cu maximă intensitate fără ca de fapt să -l atingă.
În România, deocamdată lipsesc marile proiecte culturale inițiate de sectorul
public care ar putea avea un succes având în vedere experiențele Vest Europene.
Proiectele culturale sunt binevenite și finanțate de Uniunea Europeană, momentan
totul depinde de voința și inițiativa noastră. P entru acesta avem nevoie de formarea
unor echipe multidisciplinare de specialiști în domeniu (arhitecți, urbaniști, istorici,
economiști, sociologi, geografi, etc.) care să întocmească studii atent elaborate pentru
identificarea valorilor patrimoniului ind ustrial și a posibilităților, direcțiilor de dezvoltare.

63 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

9. Bibliografie
– cărți :
1. Adler, L., Solomon, Z. și Popovici. M. – Arhitectura industrială în R.P.R., Editura
Tehnică, București,1964
2. Borsi Franco, Introduzione all' archeologia industriale, Editura Officina, Roma, 1978
3. Negri Antonello, Da Setta Cesare, Archeologia industriale – monumenti del lavoro fra
XVIII e XXsecolo , Touring Club Italiano, Milano, 1983
4. Palmer, Marilyn, Neaverson, Peter, Industrial Archaeology, Principles and practice,
Editura Routlege, London, 2000
5. Ronald Hochhauser, Contribuție la o istorie a industriei de fabrică la Oradea în perioda
1848 -1948, Editura Muzeului Țării Crișurilor, O radea, 2011
6. R(90)20 a Comitetului de Miniștri a Statelor membre referitoare la protecția și
conservarea patrimoniului tehnic, industrial și al lucrărilor de artă în Europa,
Recueil de textes fondamentaux du Conseil de l'Europe dans le domaine du
patrimoine culturel, Strasbourg, 1998
7. Bayliss, D., „The Rise of the Creative City: Culture and Creativity in Copenhagen”,
2007, European Planning Studies , vol. 15, nr. 7, pp. 879 -903.
8. Bennett, S. și Butler, J. (eds.), Advances in Art and Urban Futures, vol. I –
Locality,Regeneration and Divers[c]ities , Bristol: Intellect Books, 2000.
9. Borer, M.I., „The Location of Culture: The Urban Culturalist Perspective”, 2006, City &
Community , vol. 5, nr. 2, pp. 173 -197.

– articole în reviste :
1. Niculescu Marin, Începuturile ar heologiei industriale, în Revista Muzeelor și
Colecțiilor/1994

2. Revista Arhitectura, nr. 1/2000 – arhitectură / industrie

3. TICCIH – The Moscow Charter for the industrial heritage, 2003
www.mnactec.com/TICCIH

64
Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

4. Articolul „Muzeul Național de Artă Contemporan ă – Reconversie Funcțională și
Regenerare Urbană”, publicat în numărul 10, octombrie 2008, tematică Muzee, al
revistei „ARHITEXT, Arhitectură Design Arte”.

5. Articolul „Muzeul Național de Artă Contemporană – Reconversie Funcțională și
Regenerare Urbană”, publicat în revista “ARGUMENT – Studii și Cercetări Științifice de
Arhitectură și Urbanism”, tematică Regenerarea Peisajului Urban/Arhitectural, nr.
1/2009, apărută la Editura Universitară “Ion Mincu”, București, 2009.

6. Articolul „Regenerare Urbană la Cluj Napoca”, publicat în numarul 07, iulie 2009,
tematică Alchimia Rusă, al revistei „ARHITEXT, Arhitectură Design Arte”.

7. Mario Kuibuș & Re -Act Now Studio, "Organisme reactive", Monografiile Arxitext
nr. 4, Ed. Fundației Arhitext, București, 2009,

8. Szakáts I stván, "Intre sus si jos", în publicația: Fabrica de Pensule, publicat de
Fundația AltArt, Cluj, octombrie 2010

9. Bucea Corina, "Nota editoriala", în publicația: Fabrica de Pensule, publicat de
Fundația AltArt, Cluj, octombrie 2010

10. Vais Dana, "Hot spot p ost-industrial situarea artei în spațiul urban", în publicația:
Fabrica de Pensule, publicat de Fundația AltArt, Cluj, octombrie 2010

11. ICOMOS Romania, Heritage at Risk report 2001 -2002, Heritage at Risk Icomos
World report 2001 -2002 on Monuments and Sites in Danger, (Case Study 1:
Romanian Industrial Archaeology Heritage), K.G. Saur, Munchen, 2003

65 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

– site-uri internet :
1. Jimena Rodríguez Cid, DISCOVER & REUSE, CATALAN MILLS AND FACTORIES, Conferinta
internationala TICCIH, Roma 2006,
http://www.ticcihcongress2006.net/paper/Paper%202/Rodriguez%20Cid%202.pdf
2. www. scribd.com/doc/91709019/APARI%C5%A2IA -ARHITECTURII -INDUSTRIALE
3. Paula Andréa Frascá, Brownfields presence in the Brazilian landscape, Conferinta internationala
TICCIH,Roma 2006, www.ticcih.org
4. Humbert A.(1994) Géographi e historique ou la dérive des systèmes géographiques, Hérodote,
nș 74/75, p.95111. referinta din: Dr. Simon Edelblutte, CERPA ( Centre d'Études et de
Recherches sur les Paysages) Université Nancy2, INDUSTRIAL LANDSCAPES BETWEEN
ORIGINALITY AND BANALITY, Co nferinca internalcionala TICCIH, Roma 2006,
www.ticcihcongress2006.net/paper/Paper%20B/EdelblutteText.pdf
5. Dr. Simon Edelblutte, CERPA ( Centre d'E'tudes et de Recherches s ur les Paysages) Universite'
Nancy2, Industrial Landscapes between originality an banality, Conferinta internationala
TICCIH, Roma 2006, www.ticcihcongress2006.net/paper/P aper%20B/EdelblutteText.pdf
6. http://www.mnactec.com/ticcih/, (Extras din Carta Patrimoniului Industrial
7. http://www.cimec.ro/patrimoniuindustrial/ProtectiaPIN/0%20arheologia%20industriala.htm
(Extras din Carta Patrimoniului Industrial)
8. http://www.uauim.ro/ cercetare/studiul -regenerarii -urbane/situri/ (Siteul Universității de
Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” – proiect de cercetare asupra regenerării urbane)
9. Carta TICCIH 2003, http://www .mnactec.cat/ticcih/industrial_heritage.htm
10. www.ticcih.org, Conferința internațională TICCIH, Roma 2006, Rózsa Lampert, From the "
Dreamers of Dreams " to the " The home of the Future ",

66
Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

11. http://www.business24.ro/macroeconomie/fabrica/marirea -si-decaderea -patrimoniului –
industrial -romanesc -79347 (articol de Bogdan Iancu despre situația patrimoniului industrial în
România)
12. http://casecarenumaiplang.ro/the -ark-bursa -marfurilor -2/ ( articol de Guțu Diana)

67 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

LISTA DE IMAGINI
 Img.1. Mina de cărbune Zeche Zollverein din Essen, în trecut ,
de pe site -ul: www.nrw -architekturdatenbank.tudortmund.de/dbbilder/FoerderanlageSchupp2.jpg
(accesat în mai 2018)
 img.2 . Mina de cărbune Zeche Zollverein, în prezent funcționând ca centru cultral
a zonei Ruhr
de pe site -ul: www.guenter -pilger.de/media_u5/ruhrgebiet_4a/Kokerei -ZoUverein_Nacht4.jpg
(accesat în mai 2018)
 Img.3.Charlie Chaplin în filmul "Modern Times" fiind o critică a vieții industrializate,
muncitorul fiind zdrobit de roata dințată în competiția pentru profit
de pe site -ul: www.everthenomad.com/blog/wp -content/uploads/2012/ 05/Opening -at-
Lauba.jpg (accesat în mai 2018)
 Img.4. imagine tipică a revoluției industriale, copii de 8 ani lucrând în fabrici
de pe site -ul: www.everthenomad.com/blog/wp -content/uploads/2012/05/Opening -at-
Lauba.jpg (accesat în mai 2018)
 Img. 5. Bucuresti. Imagine de epocă a morii Assan
de pe site -ul: http://4.bp.blogspot.com/bucuresti2+moara+lui+assan.jpg (accesat în iunie
2018)
 Img. 6. Victimă a speculațiilor imobiliare, în curs de dispariție.
de pe site -ul: http://4.bp.blogspot .com/bucuresti2+moara+lui+assan.jpg (accesat în iunie
2018)
 Img.7. Conviețuire. Fabrica de butoaie din San Paolo in vecinătatea cartierului Pompeia
de pe site -ul: media.treehugger.com/assets/images/2012/05/sesc -pompeia -sao-paulo –
2.jpg. (accesat în iunie 2018)
 Img.8. Peisaj industrial din secolul XIX.
de pe site -ul: irinventions.biss.wikispaces.net/file/view/Picture -Sheffield_3.jpg (accesat în
iunie 2018)

 Img.9. Peisaj industrial post -fordist de secol XX.
de pe site -ul: http://media.smashingmagazine.com/images/tilt -shift-
photography/Silicon% 252520Valley_05.jpg
(accesat în iunie 2018)

 Img.10. Afișe pentru atelierele internaționale org anizate pe tema arheologiei industriale
de pe site -ul:http://arheologie -industriala.blogspot.ro (accesat în iunie 2012)

 Img. 11. Spațiu industrial reutilizat ca spațiu expozițional
de pe site -ul: www.everthenomad.com/blog/wp -content/uploads/2012/05/Opening -at-
Lauba.jpg (accesat în mai 2018)

68
Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

 Img.12. Halles Alstom simbolul industriei din Nantes, înainte de reabilitare.
de pe site -ul: http://jdsa.eu/selected -for-fine-arts-school -competition -in-nantes -france/
(accesat în mai 2018)

 Img.13. Halles Alstom devenit spați ul industriei culturale. Este prelucrată forma inițilă
fostele hale fiind îmbrăcate în sticlă.
de pe site -ul: http://jdsa.eu/selected -for-fine-arts-school -competiti on-in-nantes -france/
(accesat în mai 2018)
 Img.14. SoHo si East Village la New York în anii '60 și respectiv '70 -’80 artiștii au
colonizat vaste arii degradate, pentru că le erau accesibile economic. Contribuind la
creșterea atracț iei acestor zone, ei au fost cei care au declanșat indirect investițiile
de renovare. Artiș tii au contribuit astfel esențial la revitalizarea urbană. Până la urmă
chiar ei au fost care nu își mai permiteau viața în aceste cartiere.
de pe site -ul: http://www.flickr.com/photos/sohostyle86/4994459413/(accesat în iunie
2018)

 Img.15. Afiș ironic sublimând efectele fenomenului de gentrificare.
de pe site -ul: http://artofcitybuilding.blogspot.ro/is -gentrification -good.html (accesat în
iunie 2018 )

 Img. 16. Uzinele Ganz, azi Parcul Milenar din Budapesta
de pe site -ul: http://www.millenaris.hu (accesat în iunie 2018)

 Img. 17,18. Intervenții care anunța schimbarea functiunii de la industrial la cultural
de pe site -ul: http://www.millenaris.hu (accesat în iunie 2018)

 Img.19. Afișe de protecția muncii păstrate după refuncționalizare ca memento.
Fabrica de Pensule , publicat de Fundația AltArt, Cluj, octombrie 2010, p.18

 Img. 20. Fabrica de Pensule înainte de intervenție
de pe site -ul: www.icr.ro/images/menu_photos/7813_0_1.jpg (accesat în iunie 2018)

 Img. 21. După intervenție. Se poate observa că nu s -a schimbat aprope nimic, arta
având puterea de a fi adaptată cu maxină intensitate într -un spațiu fără ca de fapt să
schimbe acel spațiu.
poză proprie realizată în aprilie 2015

 Img. 22. Expoziții interioare de tip "white cube", închise față de lumea exterioară
de pe site -ul: zeppelin –
magazine.net/reviste/flash/cub_A_zmart%252520by%252520brice%
252520guillaume.jpg (accesat în iunie 2018)
 Img. 23. "Moara Emilia" în 2000.
de pe site -ul:www.oradeamea.com/cateva -argumente -in-favoarea -salvarii -de-la-
demolare -a-morii – emilia/ (accesat în aprielie 2018)

69 Activare Urbană – "Reusing the Industrial Past"

 Img. 24. "Moara Emilia" în curs de demo lare , fără autorizație.
de pe site -ul:www.oradeamea.com/cateva -argumente -in-favoarea -salvarii -de-la-
demolare -a-morii – emilia/ (accesat în aprielie 2018)

 Img. 25. Zona studiat în proiectul de diplomă, cu roșul este marcat clădirea morii
"Emilia", iar cu marou sunt reprezentate ariile industriale cu potențial de regenerare
urbană
Analiza proprie realizată în mai 2018

 Img. 26,27. "Moara Emilia" înainte a fi demolata
poză proprie realizată în aprilie 2015