Actiuni Ulterioare Intreprinse de Autoritati Ca Rezultat al Imposibilitatii Executarii Silite a Obligatiilor Fiscale
ACȚIUNI ULTERIOARE ÎNTREPRINSE DE AUTORITĂȚI CA REZULTAT AL IMPOSIBILITĂȚII EXECUTĂRII SILITE A OBLIGAȚIEI FISCALE
PROIECT DE LICENȚĂ
364.1 – Finanțe și Bănci
CUPRINS
ABSTRACT
RÉSUMÉ
LISTA ABREVIERILOR
LISTA FIGURILOR
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. TEORII PRIVIND ACȚIUNILE POST EXECUTARE SILITĂ A OBLIGAȚIILOR FISCALE
1.1. Noțiuni și practici privind aplicarea acțiunilor post executare silită a obligațiilor fiscale
1.2. Teorii și practici internaționale de aplicare a acțiunilor post executare silită a obligațiilor fiscal
CAPITOLUL 2. INSTRUMENTE POST EXECUTARE SILITĂ APLICATE DE SERVICIUL FISCAL DE STAT
2.1. Instrumente de satisfacere a datoriilor admise față de stat
2.2. Goluri și imperfecțiuni admise în instrumentele post executare silită aplicate de Serviciul Fiscal de Stat în Republica Moldova
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII
GRAFICUL CALENDARISTIC DE EXECUTARE A PROIECTULUI DE LICENȚĂ
FIȘA DE EVALUARE A PROIECTULUI DE LICENȚĂ
ABSTRACT
la proiectul de licență a studentei Prodan Victoria cu tema
„Acțiuni ulterioare întreprinse de autorități ca rezultat al imposibilității executării silite a obligației fiscale”,
Chișinău, 2014
Proiectul de licență este alcătuit din introducere, două capitole, concluzii și recomandări, bibliografie din 22 surse, 3 anexe, 38 pagini de text de bază, 3 figuri.
Actualitatea și importanța temei. Impozitele și taxele sunt, de fapt, o categorie financiară, cu caracter istoric, a căror apariție este legată de existența statului și a banilor. Ca urmare, satisfacerea nevoilor colective ale oricărei societăți impune realizarea unor venituri publice. În consecință, statul purcede la repartiția sarcinilor publice între membrii societății, instrumentul financiar și juridic fiind obligația fiscală sub forma taxelor și impozitelor.
Scopul cercetării îl constituie relevarea problemelor cu care se confruntă Sistemul Fiscal de Stat, precum și contribuabilii; găsirea unor măsuri menite să contribuie la ameliorarea situației în sectorul respectiv.
Obiectivele cercetării: constituie determinarea corelației între fundamentele teoretice ale acestor concepte și aplicabilitatea lor în practica modernă.
Concluzii de bază: 1. Colectarea creanțelor fiscale constituie o prioritate a activității Serviciului Fiscal de Stat al Republicii Moldova, prin intermediul căreia se urmărește o intervenție rapidă în cadrul acțiunii de prevenire a formării restanțelor fiscale pentru a se evita devansarea de către alți creditori, a acțiunilor de recuperare, împiedicarea contribuabililor de a-și organiza insolvabilitatea. 2. Având în vedere importanța recuperării datoriilor de la rău-platnici, activitatea de îmbunătățire a procedurilor fiscale necesare, trebuie să fie efectuată regulat, nestingherit, iar caracterul de dezvoltare să aibă o dinamică pozitivă, alertă. 3. Prin realizarea executării silite se urmărește obținerea unor rezultate cât mai avantajoase, ținând cont de interesul legitim și imediat al creditorului, dar și respectarea drepturilor debitorului.
Cuvinte-cheie: administrator al insolvabilității; consumator captiv; creditor; creditori chirografari; creditori garantați; debitor; executarea silită; incapacitate de plată; lichidator; moratoriu; obligație fiscală; perioadă de observație; supraîndatorare.
RÉSUMÉ
au projet de licence de l’etudiante Prodan Daniela sur le theme
" Les mesures prises par les autorités en raison de l'impossibilité de l'exécution de l'obligation fiscale”,
Chisinau, 2014
Le projet de licence se compose d' une introduction, deux chapitres, les conclusions et recommandations, bibliographie de 22 sources, 3 annexes, 38 pages de texte de base, 3 figures.
Nouvaute et importance du sujet. Les taxes et les impots sont, en fait, une categorie financiere, historique, l'apparition de ce qui dépend de l’apparition de l'état et de l'argent. En conséquence, la realisation des besoins collectifs de toute société nécessite le développement des recettes publiques . En conséquence, l’etat efectue la répartition des charges publiques entre les membres de la société, instrument financier et juridique etant l'impôt et les taxes.
Le but de la recherche met en évidence les problèmes rencontrés par le système fiscale de l'État et les contribuables; trouver des mesures pour aider à améliorer la situation dans le secteur.
Objectifs de la recherche: est de déterminer la corrélation entre les fondements théoriques de ces concepts et leur applicabilité à la pratique moderne.
Conclusions fondamentales: 1. recouvrement des créances fiscales d'une activité prioritaire de l' Administration fiscale de la République de Moldova en cherchant l'intervention précoce dans l'action pour éviter la formation d'arriérés d'impôts pour éviter de mettre de l'avant par d'autres bailleurs de fonds, l' actions de récupération, empêchant les contribuables d'organiser leur insolvabilité. 2. Étant donné l'importance de la reprise de la dette de non – paiement, le travail pour améliorer les procédures budgétaires nécessaires à effectuer régulièrement, librement, et le développement du caractère pour avoir une dynamique positive, alerte . 3. Grâce à la réalisation vise l'application est plus rentable, en tenant compte de l'intérêt légitime et le droit des créanciers et débiteurs.
Mots-clés: administrateur de l'insolvabilité; consommateur captive; créancier; créanciers non garantis; créanciers garantis; débiteur; application; défaut; liquidateur; moratoire; obligation fiscale; période d'observation; endettement .
LISTA ABREVIERILOR
RSSM – Republica Sovietică Socialistă Moldovenească
URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
CCCSF – Consiliul Coordonator al Conducătorilor Serviciilor Fiscale
IOTA – Organizația Intra-Europeană a Administrațiilor Fiscale
IFPS – Inspectoratul Fiscal Principal de Stat
DMC – Direcția Marilor Contribuabili
BPN – Bugetul Public Național
LISTA FIGURILOR
Fig. 2.1. Veniturile Bugetului Public Națoinal pe tipuri de bugete pe anul 2013, mil lei………… 30
Fig. 2.2. Structura restanței la Bugetului Public Națoinal pe tipuri de bugete……………………….. 31
Fig.2.3. Structura datoriilor fiscale încasate prin ridicarea mijloacelor bănești în numerar pe parcursul anului 2013, mii lei…………………………………………………………………………………………. 33
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei. Impozitele și taxele sunt, de fapt, o categorie financiară, cu caracter istoric, a căror apariție este legată de existența statului și a banilor. Ca urmare, satisfacerea nevoilor colective ale oricărei societăți impune realizarea unor venituri publice. În consecință, statul purcede la repartiția sarcinilor publice între membrii societății, instrumentul financiar și juridic fiind obligația fiscală sub forma taxelor și impozitelor.
Aflîndune într-o eră în care domină sistemele informaționale, iar situația economică și politică se află într-un flux de modificări continue, stabile rămîn a fi doar impozitele, în forma lor clasică, care nu pot fi, și nici nu trebuiesc, evitate.
Cu toate acestea, nu putem trece cu vederea încercările contribuabililor, voluntare și involuntare, de a omite procesul achitărilor față de stat, care provoacă ivirea unor procedee de executare silită a acestora și imposibilitatea executării lor, în cazurile stipulate în actele legislative ce reflectă clar situațiile nașterii, modificării și stingerii datoriilor față de Bugetul Public Național.
Urmînd calea dezvoltării spre o economie de piață modernă, fiecare operație este generatoare de un element fiscal. Impozitul penetrează tot ceea ce este tranzacție – intersecție între întreprindere și mediul economico-social, acumulare și distribuire de resurse. Instituirea și perceperea de către stat a impozitelor determină o importantă redistribuire a produsului intern brut. Prin aceasta, se manifestă rolul impozitelor pe plan financiar, economic și social, cel mai important rol manifestîndu-se pe plan financiar. Acest rol derivă din faptul că cea mai mare parte a resurselor financiare mobilizate de stat pentru acoperirea necesităților publice provin din încasările aferente impozitelor.
Urmărirea bunurilor se face prin sechestrare, comercializare și ridicare. Executarea silită a obligației fiscale se efectuează de către organul fiscal în conformitate cu prevederile legislației în vigoare. Organul fiscal este în drept să aplice una sau mai multe modalități de executare silită a obligației fiscale. Executarea silită a obligației fiscale se efectuiază în conformitate cu Codul de Executare și se face în temeiul unei hotărîri emise de conducerea organului fiscal pe un formular tipizat aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, care are valoare de document executoriu.
Organul fiscal utilizînd modalitatea de executare silită a obigației fiscale prin încasarea mijloacelor bănești de pe conturile bancare ale contribuabilului, începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanța sau în care s-a aflat despre apariția ei este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepția contului de împrumut, a contului provizoriu precum și a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecți ai activității de întreprinzător) ale contribuabilului dacă acesta dispune de ele și dacă organul fiscal le cunoaște.
Astfel, putem afirma că oportunitatea temei alese, este demonstrată pe deplin prin prisma relațiilor economice între cetățean și stat – ca organizație cu rol financiar, iar complexetatea procedurii de executare a acestor relații și a situațiilor specifice care apar în decursul efectuării lor reprezintă problema temei cercetate.
Ca obiect al cercetării figurează bugetul, metodele de suplinire a acestuia, executarea silită a obligațiilor neachitate conform normelor și legilor stabilite, precum și acțiunile post executare silită a obligației fiscale.
Analizînd afirmațiile menționate anterior putem afirma că ele formează un ansamblu complex de acțiuni și procedee ce pun în funcționare un mecanism amplu de metode și tehnici de cercetare, precum ar fi : analiza, sinteza, inducția, deducția, precum și observarea, compararea, selectarea, gruparea impozitelor și taxelor, contribuabililor și a procesului de colectare și redistribuirea a venitului survenit în Bugetul Public Național, ca urmare a activității organelor fiscale. Prin prisma acestor afirmații se evidențiază scopul cercetării, care constă în relevarea problemelor cu care se confruntă Sistemul Fiscal de Stat, precum și contribuabilii; găsirea unor măsuri menite să contribuie la ameliorarea situației în sectorul respectiv.
Prin prisma acestor abordări se cristalizează și obiectivele lucrării care constituie determinarea corelației între fundamentele teoretice ale acestor concepte și aplicabilitatea lor în practica modernă.
Metodologia cercetării o constituie conceptele și tratatele fundamentale ale diverselor școli de gândire economică clasică și modernă, privind politicile economice ale statului, impactul lor asupra relansării economiei și creșterii bunăstării sociale, precum și definirea executării silite. În cadrul investigării, fiind utilizate bazele teoriei cunoașterii științifice aplicate prin metodele inducției, deducției, analizei și sintezei, comparării, sunt folosite procedeele și metodele statistice și economico-matematice de cercetare pentru a dezvălui factorii care, în mare măsură, influențează nivelul datoriei fiscale.
Suportul teoretico-științific și metodologic este constituit din concepțiile și lucrările științifice dedicate aspectelor teoretice și practice ale obligației fiscale; aspectelor teoretice și practice ale impactului diferitor elemente ale politicii economice a statului asupra obligației fiscale; adaptării politicii economice externe în condițiile transformărilor sistemice tranzițion, privind politicile economice ale statului, impactul lor asupra relansării economiei și creșterii bunăstării sociale, precum și definirea executării silite. În cadrul investigării, fiind utilizate bazele teoriei cunoașterii științifice aplicate prin metodele inducției, deducției, analizei și sintezei, comparării, sunt folosite procedeele și metodele statistice și economico-matematice de cercetare pentru a dezvălui factorii care, în mare măsură, influențează nivelul datoriei fiscale.
Suportul teoretico-științific și metodologic este constituit din concepțiile și lucrările științifice dedicate aspectelor teoretice și practice ale obligației fiscale; aspectelor teoretice și practice ale impactului diferitor elemente ale politicii economice a statului asupra obligației fiscale; adaptării politicii economice externe în condițiile transformărilor sistemice tranziționale în scopul administrării eficiente a obligației fiscale și al posibilităților perfecționării politicii economice în Republica Moldova întru reducerea datoriei față de buget.
Cercetarea dată se bazează pe lucrările savanților și oamenilor de știință cum sunt: Popovici D., Teleucă L., Văcărel Iu., Stratulat O. ș.a. cît ș pe baza legislativă în domeniul dat.
CAPITOLUL 1. TEORII PRIVIND ACȚIUNILE POST EXECUTARE SILITĂ A OBLIGAȚIILOR FISCALE
1.1. Noțiuni și practici privind aplicarea acțiunilor post executare silită a obligațiilor fiscale
Acțiunileiiipostiiexectutareiisilită, iauiinaștereiiîn urmaiicreeriiiicircumstanțeloriiîniicare contribuabiluliinuiia respectatiiprocedura, termeniiiiși/sauiimărimeaiiachitărilor sale în favoarea statului pentruiiimpoziteleiiși taxele datorate. Astfeliicontribuabiluliidevineiidebitor, iariiobligațiile saleiifiscaleiicreanțe, pentruiistat, și datoriiiifațăiide stat, pentruiirăuplătitor [2].
Caiiurmare, debitoruliiesteiioriceiipersoană, fizicăiisau juridică, iicare areiidatoriiiila plata creanțeloriiscadente, inclusiviia creanțeloriifiscale, împotrivaiicăreiaiia fost depusăiiîn instanțăiide judecatăiio cerereiide intentareiia unui procesiide insolvabilitate [3]. Însăiipînăiiaiiajungeiilaiiaceastă etapă, iiobligațiaiifiscalăiicompromisăiiesteiiurmărităiide organuliifiscaliiteritorialiideiicircumscripție, iariidupăiiconfirmareaiidefinitivăiia imposibiitățiiiiachităriiiidatorieiiide cătreiicontribuabil, iieaiieste trecutăiiîniirînduliicreanțelor, iiiariiacteleiinecesareiisîntiiîndreptateiicătreiiinstanțaiideiijudecată, care maiiiapoiiise pronunțăiivis-a-visiideiiproceduraiideiiexecutareiisilită, termeniiiișiiicondițiileiide desfășurareiia acesteia. Hotărîreaiiinstanțeiiiprecumiiși documenteleiiexecutoriiiisînt îndreptate către executoruliijudecătoresc, careiiare menireaiide a efectuaiiproceduraiipropriu-zisă [4].
Condițiileiideclanșăriiiiexecutăriiiisiliteiia obligațieiiifiscale sînt [3]:
existențaiirestanței;
neexpirareaiitermeneloriide prescripțieiistabilite;
necontestareaiifaptuluiiide existențăiia restanțeiiiși mărimii;
contribuabiluliinuiise aflăiiîn procesiide lichidare (dizolvare) sauiide aplicareiia proceduriloriide depășireiia insolvabilității, conformiilegislației.
Modalitateaiide executareiisilităiiaiiobligațieiiifiscaleiise efectuiazăiiprin:
încasareiia mijloaceloriibănești, inclusiviiîn valutăiistrăină, deiipeiiconturile bancareiialeiicontribuabilului, cu excepțiaiiceloriide peiiconturileiide iicredit șiiiprovizorii;
ridicareaiideiilaiicontribuabiliiaiimijloaceloriibăneștiiiîniinumerar, inclusiviiîniivalută străină;
urmărireaiibunuriloriicontribuabilului;
d) urmărireaii datoriiloriidebitoareiialeiicontribuabililor.
Urmărireaiibunuriloriiseiiface prin sechestrare, iicomercializareiiși ridicare. Executareaiisilită a obligațieiiifiscale seiiefectuează de cătreiiorganuliifiscaliiîniiconformitateiicu prevederileiilegislației în vigoare.
Organuliifiscaliiesteiiîn dreptiisă apliceiiunaiisau maiiimulteiimodalitățiiide executareiisilită a obligației fiscale. Executareaiisilităiia obligațieiiifiscaleiise efectuiazăiiîn conformitateiicu Coduliide Executareiiși se faceiiîn temeiuliiunei hotărîriii emiseiide conducerea organuluiiifiscal pe un formular tipizatii aprobat de Inspectoratulii FiscaliiPrincipaliide Stat, careiiareiivaloare de document executoriu.
Organuliifiscaliiutilizîndiimodalitateaiideiiexecutareiisilităiia obigațieiiifiscale priniiîncasarea mijloaceloriibăneștiiide pe conturileiibancareiiale contribuabilului, începîndiicuiiziuaiiurmătoareiicelei îniicareiia apărutiirestanțaiisauiiîn care s-a aflat despreiiapariția ei esteiiîn drept să înaintezeiiordine incaso, care auiivaloare de documenteiiexecutorii, la conturileiibancare (cu excepția contului de împrumut, a contuluiiiprovizoriuiiprecumiiși a conturiloriipersoaneloriifiziceiicareiinuiisînt subiecți ai activității de întreprinzător) aleiicontribuabiluluiiidacă acestaiidispune de ele și dacă organul fiscal le cunoaște [5].
Îniicazuliiîn care contribuabiluliideține la contuliisău bancar mijloaceiibănești, instituția financiară (sucursalaiisau filialaiiacesteia) esteiiobligatăiisă execute, îniilimita acestoriimijloace, ordinuliiincaso a organuluiiifiscal în decursuliizilei lucrătoareiiîn care a fostiiprimită.
În cazuliiîn care, în ziua, sau anterioriirecepționăriiiiordinuluiiiincaso privindiiîncasarea mijloaceloriibăneștiiide pe conturileiibancareiiale contribuabiluluiiiau fost înaintateiialteiidocumente executoriiiiși/sauiiîn aceeașiiizi au fostiiînaintateiialte ordine incaso pentruiiacelași cont/conturi bancare, emiseiide organeleiilegaliiabilitate, și mijloaceleiibănești disponibileiiîn acesteiiconturi nu sînt suficienteiipentruiiexecutarea integralăiia ordineloriiincasoiiși a documentelor executorii indicate, acesteaiise remitiide cătreiiinstituțiaiifinanciarăiiîn aceeașiiizi primuluiiiexecutor judecătoresciiemitent, pentruiiîncasareaiiși distribuireaiimijloaceloriibănești îniiordineaiisatisfacerii creanțelor [4]. În aceeașiiizi, instituțiaiifinanciarăiivaiiinforma în scris sauiiprin alteiimetode legale organuliifiscaliidespre existențaiialtor ordineiiincaso sauiidocumente executoriiiiși despre remiterea acestoraiiexecutoruluiiijudecătoresc corespunzător.
Îniicazuliiîn care contribuabiluliinu dețineiila contul său bancariimijloace băneștiiipentru a stinge, total sauiiparțial obligația, instituțiaiifinanciară remiteiiorganuluiiifiscal, îniiziua primirii, ordinuliiincaso, făcîndiipe ea mențiunea despreiilipsa, totalăiisau parțială, aiimijloacelor. Îniicazul suspendăriiiioperațiuniloriila contuliibancar pentruiinestingereaiiobligațieiiifiscale, instituția financiarăiiinformeazăiiimediatiiorganuliifiscaliidespre înscriereaiiîn contuliicontribuabilului a mijloaceloriibănești. Proceduraiiîncasăriiiiincontestabileiia mijloaceloriide la conturile bancare se stabileșteiide BNM în comun cu MinisteruliiFinanțelor.
Pentruiisituațiileiisimilareiise vor aplicaiiprin analogieiidispozițiile Coduluiiide executare.
Dupăiiexpirareaiitermenuluiiide alăturare, executoruliijudecătoresc vaiicomunica, în termen de 3 zile, organuluiiifiscaliidespreiitoate acțiunileiiși acteleiicare trebuiesciisau au fostiirealizate cu aceastăiiocazie, în specialiicele care vizeazăiigraduliide prioritateiia creanțelor, careiiconcurează pentruiimijloaceleiibănești iiaflate pe conturileiidebitoruluiiice sînt implicateiiîn procedura de executareiirespectivăiiși va solicita iivizul organuluiiifiscal în acest sens [4].
Executareaiisilită a obligațieiiifiscale priniiridicareaiide mijloaceiibăneștiiiîn numerariieste aplicatăiicontribuabiluluiiipersoanăiijuridică sau persoanăiifizică subiectiial activității de întreprinzător [3].
Pentruiiridicarea deiila contribuabiliia mijloacelor băneștiiiîn numerar, inclusiviiîn valută străină, funcționaruliifiscaliicontroleazăiilocurileiiși localurileiiîn care contribuabiluliipăstrează numerarul, precumiiși rețeauaiilui comercială. Laiiridicarea mijloaceloriibănești în numerar participăiicasierul (gestionarul) sauiiun alt angajatiicare îl înlocuiește. Aceștiaiisînt obligațiiisă prezinteiidocumenteleiinecesare și să asigureiiaccesul liberiila safeul caseiiicontribuabilului, în încăperea izolată a casei, precum și în rețeaua lui comercială.
Deschidereaiifără consimțămîntuliireprezentantului contribuabiluluiiisau în lipsaiiacestuia a locurilor șiiilocalurilor în care se păstreazăiinumerarul se efectueazăiiîn prezența a 2 martori asistenți. Pînăiila sosirea acestoraiidin urmă, funcționaruliifiscal sigilează locurileiiși localurile [5].
Faptuliiridicării numeraruluiiiși al deschideriiiilocurilor și localurilor fărăiiconsimțămîntul reprezentantuluiiicontribuabiluluiiieste consemnatiiîn acte semnateiide cei prezenți. Acteleiise întocmesciiîn două exemplare. Exemplaruliial doilea se remiteiicontribuabilului sau reprezentantuluiiiacestuia contraiisemnăturăiipe primuliiexemplariisau se expediazăiirecomandat contribuabiluluiiiîn aceeași ziiisau în următoarea zi lucrătoare.
Funcționaruliifiscal predă mijloaceleiibănești ridicateiiinstituțieiiifinanciareiiproxime, care este obligatăiisă le primeascăiiși să le transfereiila bugeteleiirespective pentruiistingereaiirestanțelor. Valutaiistrăină se predăiila cursul stabilit de BNMiiîn ziua predării.
Sechestrareaiibunurilor ca modalitateiide asigurareiia executăriiiisilite a obligațieiiifiscal se efectuiazăiiîn temeiul hotărîriiiiorganului fiscal privindiiexecutarea silităiia obligației fiscal. Astfel sînt pasibileiipentru sechestrareiitoate bunurileiiproprietateiia contribuabilului, indiferentiide locul aflării lor, cu excepțiaiiurmătoarele bunuri [3]:
produseleiiagricoleiiperisabile, conformiiunei listeiiaprobate de Guvern;
bunurileiigajateiipînă la momentuliisechestrării;
bunurileiipersonale aleiipersoanei fizice care, conform Coduluiiide executare, nu sînt urmăribile;
bunurileiisechestrateiide alte autoritățiiipublice.
Sechestrareaiibunurilor în temeiuliihotărîrii organuluiiifiscal este efectuatăiide funcționarul fiscal.
Înainteiide a se procedaiila sechestrare, contribuabilului, persoaneiiilui cuiifuncție de răspundereiili se remiteiio copie de pe hotărîrea privindiiexecutarea silităiia obligațieiiifiscale și li se aduce la cunoștință, în scrisiisau oral, ce drepturiiiși obligațiiiiau în timpuliisechestrării, ce răspundereiiprevede legeaiipentru neîndeplinireaiiobligațiilor [9, p.34].
În continuareiicontribuabiluliisau persoanaiisa cu funcțieiide răspundereiisînt obligați să prezinte spreiisechestrareiitoateiibunurile, inclusiviicele acordateiiunoriipersoaneiiterțe la păstrare sau în folosință, precumiiși documenteleiiconfirmativeiiale dreptuluiiide proprietateiiasupra bunurilor, și să comuniceiiîn scris informațiiiidespre bunurile date.
Sechestrareaiibunuriloriise face numaiiiîn valoarea necesară și suficientă pentru stingerea obligației fiscale, pentru achitareaiiimpozitelor și taxeloriiaferenteiicomercializăriiiibunurilor sechestrate, aliicăror termeniide platăiieste stabilitiipînă laiisau la dataiicomercializării, și pentru recuperareaiicheltuieliloriide executareiisilită.
În vedereaiideterminăriiiicantitățiiiisuficienteiide bunuriiice urmeazăiia fi sechestrate, în momentuliisechestrăriiiise stabilește prețuliide sechestruiial bunuriloriidupă valoareaiilor de bilanț, în conformitateiicu datele contabilitățiiiicontribuabilului. Îniicazul cîndiipersoanele care, conform legislației, nuiițin evidențăiicontabilăiiși cîndiicontribuabiluliisau persoanaiisa cu funcțieiide răspundereiise eschiveazăiide prezența la sechestruiisau lipsesc, prețuliide sechestru aliibunurilor îl stabileșteiifuncționaruliifiscal, luîndiiîn considerareiistareaiilor tehnică și alte caracteristici. Pentru constatareaiistăriiiitehnice pot fi invitați, după caz, specialiștiiiîn domeniu. Valorileiimobiliare sînt sechestrateiila prețuliilor nominal. Cota-parte într-o societateiise determinăiiconformiidocumentelor ei de constituire.
Îniicazul sechestrăriiiibunurilor, funcționaruliifiscaliiîntocmește, îniidouă exemplare, dupăiiun modeliiaprobatiide InspectoratuliiFiscal Principaliide Stat, lista bunuriloriisechestrate șiiiactul de sechestru. Fiecareiifoaieiieste semnatăiide participanțiiiila sechestru [10].
În listaiibunuriloriisechestrateiise indicăiidenumirea, cantitatea, semneleiiindividuale și valoarea bunurilor. La valorileiimobiliareiise indicăiinumărul, emitentul, prețuliinominal și alte date cunoscuteiila momentul sechestrării.
Bunurileiisechestrate se lasă spreiipăstrare în loculiiaflării lor la momentuliisechestrării: la contribuabiliisau la o altă persoană. Responsabiliiide păstrareaiibunuriloriisechestrate sînt contribuabilul, persoanaiilui cu funcțieiide răspundereiisau persoana careiioiisuplinește, cărora li s-a adus la cunoștințăiifaptuliisechestrării, sau persoanaiicăreia i-au fost încredințateiisub semnătură bunurileiisechestrate.
Actuliide sechestruiiconțineiiindiciuliică dacă, în termeniide 30 zile lucrătoare din data aplicăriiiisechestrului, contribuabiluliinu va plăti restanțele, bunurileiisechestrate se vor comercializa.
În cazuliisechestrăriiiivalorilor mobiliare, organuliifiscalii va remiteiicopiaiide pe actul de sechestru registratoruluiii independent sau persoaneiiicare ține evidența lor. Aceștiaiivor consemna în registruliirespectiv, imediatiidupă primirea copiei, sechestrareaiivalorilor mobiliare. Diniiacest moment, nuiise va mai face, fărăiiacorduliiorganului fiscal, niciiio operațiuneiicu valorile mobiliare sechestrate.
În cazuliisechestrăriiiibunuriloriiimobiliare, organuliifiscal va remite, în aceeași zi sau în ziua următoare, copiaiide pe actuliide sechestruiiși hotărîreaiide executareiisilită a obligațieiiifiscale oficiiloriicadastrale iiteritoriale pentru notareaiiaplicării sechestrului.
Dacăiicontribuabilul nu dispuneiide bunuri care, conformiilegislației, sîntiisechestrabile, funcționaruliifiscal întocmeșteiiun act de carență.
În cazuliiîn care, dupăiice s-au aplicatiimodalitățileiide executareiisilită, obligațiaiifiscală a contribuabiluluiiicare desfășoarăiiactivitateaiide întreprinzătoriinu a fost stinsăiiîn totalitate, iar aplicareaiiulterioară a executăriiiisilite este imposibilă, organuliifiscal are drepuliisă inițieze aplicareaiimodalitățiloriide depășire a insolvabilitățiiiiîn conformitate cu legislația.
Existăiisituațiiiicînd necătînd la faptul că contribuabiliiiinu și-au plătit de bunăvoie obligațiile fiscale apareiiimposibilitateaiiexecutării silite a acesteia.
Executareaiisilită a obligațieiiifiscale se considerăiiimposibilă dacă [11]:
a) persoanaiilichidată nu areiisuccesor;
b) persoanaiicare desfășoară iiactivitateiide întreprinzătoriieste declaratăiiinsolvabilă și nuiidispune de bunuri;
c) persoanaiifizică ce nu esteiisubiect aliiactivității deiiîntreprinzătoriinu posedă bunuriiicare ar putea fiiisechestrate;
d) persoanaiifizică ceiinu este subiectiial activității deiiîntreprinzătoriiși-a părăsit domiciliul, nuiipoate fi găsităiiși nu are bunuri care ar putea fi sechestrateiiconform prezentului capitol;
e) persoanaiifizică a decedatiiși nu există alte persoaneiiobligateiiprin lege să-i stingăiiobligația fiscală.
Sumaiiobligațieiiifiscale a cărei executareiisilită esteiiimposibilă, precumiiși sumaiiobligațiilor fiscaleiistinse prin scădereiisînt luate la o iievidențăiispecială, în moduliistabilitii de Ministerul Finanțelor, pînăiila expirareaiitermenuluiiide iiprescriptive [3].
Dacă există anumite circumstanțe, care produc obstacole în procesul de executare silită, procedura poate fi amînată sau chiar compromisă, vorbinduse despre imposibilitatea executării silite, caz în care toate documentele executorii se întorc instanței de judecată care le-a eliberat, fiind înștiințate părțile participante despre acțiunile petrecute. Însă în cazul posibilității executării silite acțiunile întreprinse de executorul judecătoresc se vor consemnează într-un proces-verbal, care va cuprinde [12, p.32]:
a) dataiiiîntocmiriiiiilui, număruliiiproceduriiiiide executare;
b) denumireaiiiși adresaiiijuridicăiiia birouluiiiiexecutoruluiiiijudecătoresc;
c) numeleiiiși prenumeleiiiexecutoruluiiiijudecătoresciiicareiiiiiia întocmitiiiprocesul-verbal;
d) documentuliiiexecutoriuiiiîn al căruiiiitemeiiiise efectueazăiiiactuliiide executare;
e) numele, prenumeleiiișiiiidomiciliuliiisauiiidenumireaiiiși sediuliiidebitoruluiiiiși al creditorului;
f) mențiuneaiiicăiiiparticipanțiloriiiliiiis-auiiiexplicatiiidrepturile;
g) măsurileiiiîntreprinseiiide executoruliiijudecătoresciiisau constatărileiiiacestuia;
h) mențiuneaiiicu privireiiila explicațiileiiidateiiide participanțiiiila proceduraiiide executareiiiși la obiecțiile lor;
i) mențiunea despre efectuarea înregistrărilor audio, foto sau video în cadrul procedurilor executorii;
j) mențiuneaiiiatunciiiicîndiiiesteiiicazul, despreiiiabsențaiiicreditoruluiiiisauiiia debitoruluiiiiori despreiiirefuzuliiiși motiveleiiirefuzuluiiiide a semnaiiiprocesul-verbal;
k) mențiuneaiiidespreiiinumăruliiide exemplareiiiîn care s-a întocmitiiiprocesul-verbal, precumiiiși despreiiipersoaneleiiicăroraiiili s-aiiiînmînatiiiacesta;
l) alteiii mențiuniiiiprevăzuteiiide legeiiisau considerateiiide executoruliiijudecătoresciiica fiindiiinecesare;
m) semnăturaiiiiiiexecutoruluiiiijudecătoresc, a altor persoaneiiiinteresateiiiîn executareiiisau a persoaneloriiicare asistăiiila efectuareaiiiactelor de executare;
n) ștampilaiiiexecutoruluiiiijudecătoresc [4].
Deciziaiiiorganuluiiiifiscaliiisauiiiacțiuneaiiifuncționaruluiiiifiscaliiipoateiiifi contestatăiiidoar deiiipersoanaiiivizatăiiiîn decizieiiisau împotrivaiiiiiicăreiaiiia fostiiiîntreprinsăiiiacțiuneaiiiori de reprezentantuliiiei. Coduliiifiscaliiiprevedeiiică termenuliiide depunereiiia contestației esteiiiîn decursul a 30 de zile de la dataiiiprimiriiiiidecizieiiiisau a întreprinderiiiiiacțiuniiiiicontestate. Îniiicazuliiiomiteriiiiiacestuiiiitermeniiidiniiimotiveiiiîntemeiate, eliiipoateiiifiiiirestabilit, laiiicererea persoaneiiiivizateiiiîniiidecizieiiisauiiiîmpotrivaiiicăreiaiiia fostiiiîntreprinsăiiiacțiunea, deiiiorganul fiscaliiiiiiabilitatiiisă examinezeiiicontestația.
Contestațiaiiidepusăiiidupăiiiexpirareaiiitermenului, vaiiirămîneiiineexaminatăiiișiiiiiiiseiiiva restituiiiireclamantului.
1.2. Teorii și practici internaționale de aplicare a acțiunilor post executare silită a obligațiilor fiscale
Sistemuluiiiifiscaliiiiiiiseiiiatribuieiiiîniiiprimuliiirândiiiun rol financiar, deiiiprocurareiiiiiia resurseloriiinecesareiiipentru acoperireaiiicheltuieliloriiipublice, unuliiiintervenționist, iiideiiiîncurajare sau frânareiiia activitățiloriiieconomiceiiiși nu în ultimul rând unul social, de redistribuire a unei părți importante din produsul intern brut [13].
Oiii atenție deosebităiii se acordăiiistudieriiiiiimpozituluiiiica categorie de drept, identificîndiiiîn calitateiiide trăsăturiiiidistincte caracteruliiiobligatoriuiiial plățiloriiifiscale și caracterul silit al executăriiiiiobligațiiloriiifiscale.
S-aiiiobservatiiiîn perioadaiiide criză s-auiiiînmulțit cazurileiiiîn care societățile comerciale și persoaneleiiifiziceiiisunt uneori îniiiimposibilitateaiiide a-și plăti la timpiiidatoriileiiicătre bugetul de stat. Consecința: iiiexecutarea silită, iiiproceduraiiicare se foloseșteiiipentru recuperareaiiidatoriilor la buget [20].
În cazuliiiîn care debitoruliiinu îșiiiiplăteșteiiide bunăvoieiiiobligațiileiiifiscaleiiidatorate, organeleiiifiscaleiiicompetenteiiivoriiiprocedaiiila acțiuniiiide executareiiisilită.
Deceniiiiide-aiiirînduliiisistemuliiifiscaliiiautohtoniiis-aiiidezvoltat paraleliiicu cel al URSS, dupăiiiaceleașiiiilegi, principiiiiiși regulamente, iiicuprinzîndiiiatîtiiidrepturile, iiicîtiiiși obligațiile, responsabilitățileiiiinspectorateloriiifiscale. În RSSM, iiica și îniiiURSS, a fostiiistabilitiiiuniiisistem strictiiicentralizatiiide calculareiiiși încasareiiiîn bugetiiia impoziteloriiiși altoriiiplăți perceputeiiide la întreprinderileiiiși organizațiileiiide stat, cooperativeleiiiagricoleiiiși de producere, precumiiiși de la populație [17].
Peiiiparcursuliiianiloriiisistemuliiifiscaliiia suferitiiischimbăriiiiesențiale. Rezultateleiii perfecționăriiiiilegislațieiiiiîn domeniuliiifiscal, înregistrateiiipînaiiiacum, auiiidemonstratiiieficiența activitățiiiiidesfășurate, iiidariiiși necesitateaiiideiiia evoluaiiiîn continuare, prin aliniereaiiila standardeleiiiinternaționaleiiiși revizuireaiiituturoriiiindicatoriloriiide performanță, ceiiidefinesc activitateaiiide ansambluiii a ServiciuluiiiiFiscaliiide Stat.
Peiiilîngaiiirelațiileiiide colaborareiiibilaterală, ServiciuliiiFiscaliiide Statiiieste membru a doua organizațiiiiiinternaționaleiiide profil:
ConsiliuliiiCoordonatoriiialiiiConducătoriloriiiServiciiloriiiFiscaleiiidin stateleiiimembre ai ComunitățiiiiiStateloriiiIndependenteiii(CCCSF),
OrganizațiaiiiIntra-Europeanăiiia AdministrațiiloriiiFiscale (IOTA).
ServiciuliiiFiscaliiideiiiStatiiiconlucreazăiiiîn bazaiiiprogrameloriiide cooperareiiibilateraleiiicu administrațiileiiifiscaleiiidin RegatuliiiȚariloriiide Jos, Franța, România, Estonia, Cehia, Lituania, etc. și dupăiiicumiiise cunoașteiiiproceduraiiide executareiiisilită a obligațiiloriiifiscale esteiiiuna comună, cu proceduriiiiasemănătoare, dar armonizareaiiilegislațiiloriiinaționale cuiiicea a UniuniiiiiEuropene, a generatiiideosebiri [16].
Uniiiexempluiiibine conturatiiipoateiiifi analizatiiipe bazaiiiteoriei și practiciiiiițării vecine, Românieiiiica și alte stateiiimembreiiialeiiiUniunii Europene. Româniaiiia transpusiiiîn legislațiaiiisa naționalăiiiprevederileiiituturor directiveloriiiiscateiiiinițial și modificateiiipe parcurs [6].
Organeleiiide excutareiiisilita pot fi:
organeleiiifiscaleiiicare administreazăiiicreanțeiiifiscale;
organeleiiifiscaleiiialeiiiinstituțiiloriiipubliceiiicare încasează, administreazăiiiși utilizeazăiiicreanțeiiibugetareiiiprovenite din venituri proprii, precum și celeiiirezultateiiidin raporturi juridiceiiicontractuale.
Executareaiiisilităiiiefectivăiiia creanțeloriiifiscaleiiise faceiiide cătreiiiexecutoriiiiifiscali. Dreptuliiiexecutoriloriiifiscaliiiide a efectuaiiiacteleiiide executareiiisilităiiiesteiiiatestatiiipriniiilegitimația deiiiserviciuiiiși delegațiaiiiemisă în acest scop de conducatorul unității din care fac parte [1].
Competențaiiide colectareiiia creanțeloriiifiscaleiiidatorateiiialtor bugeteiiidecît celor locale a fostiiiconferităiiiîn favoareaiiiorganeloriiifiscaleiiidiniiisubordinea:
AgențieiiiiNaționaleiiideiiiAdministrareiiiFiscală ;
CaseiiiiNaționaleiiideiiiPensii și AlteiiiDrepturiiiide AsigurăriiiiSociale;
CaseiiiiNaționaleiiide AsiguraăriiiideiiiSănătate;
AgențieiiiiNaționaleiiipentruiiiOcupareaiiiForțeiiiideiiiMuncă;
FonduluiiiiNaționaliiideiiiAsigurareiiipentruiiiAccidenteiiide Muncă și Boli Profesionaleiiișiiiiunitățiloriiidiniiisubordineaiiiacestora.
Obiectuliiiexecutăriiiiisiliteiiiesteiiireprezentatiiide toateiiibunurileiiice se află în proprietatea debitoruluiiiiși suntiiiurmăribile.
Proceduraiiide realizareiiia venituriloriiibugetareiiipresupune realizarea a 3 etape:
1. așezareaiiiimpunerii – asieta;
2. colectareaiiicreanțeloriiifiscaleiii(executare voluntară/silită);
3. contestareaiiiacteloriiiadministrativiiifiscale [6].
Așezareaiiiimpuneriiiiireprezintăiiiansambluliiiacteloriiișiiiioperațiuniloriiiîndepliniteiiide organuliiifiscaliiila cerereaiiicontribuabiluluiiiipentruiiiînregistrareaiiiși evidențiereaiiiobligațiilor fiscaleiiialeiiifiecăreiiiipersonaeiiifiziceiiisauiiijuridice.
Actuliiinormativiiicareiiireglementeazăiiiexecutareaiiisilităiiia creanțelor bugetare este Codul de procedurăiiifiscalăiiial României.
CoduliiideiiiProcedurăiiiFiscalăiiiorganizeazăiiiîmpreunăiiicu alteiiiacteiiinormativeiiisecundare (ordine, regulamente) evidențaiiicontribuabililoriiiprecumiiiși evidențaiiiobligațiilor acestora.
PrevederileiiiCoduluiiiide procedurăiiifiscală se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, în masura în care acesta nu dispune altfel.
Primaiii etapăiiia executăriiiiisiliteiiia creanțeloriiifiscaleiiiconstaiiiîn emitereaiiișiiiicomunicarea somației. Dacăiiiîn termeniiideiii15 zileiiideiiilaiiicomunicareaiiisomațieiiiinuiiise stingeiiidebitul, se continuăiiimăsurileiiide executareiiisilită. Somațiaiiieste însoțităiiide un exemplariiial titlului executoriu [6].
Titluliiide creanțăiiidevineiiititluiiiexecutoriuiiila dataiiila careiiicreanțaiiifiscalăiiiesteiiiscadența priniiiexpirareaiiitermenuluiiiide platăiiiprevăzutiiide legeiiisau stabilitiiide organuliiicompetent.
Executareaiiisilităiiise poateiiiîntindeiiiasupraiiivenituriloriiiși bunurilor proprietate a debitorului, urmăribileiiipotrivitiiilegii, iariiivalorificareaiiiacestoraiiise efectueazăiiidoariiiîn măsura necesarăiiipentruiiirealizareaiiicreanțeloriiifiscaleiiiși a cheltuieliloriiideiiiexecutare. Executareaiiisilită a bunuriloriiiproprietateiiia debitorului, urmaribileiiipotrivitiiilegii, seiiiefectuează, deiiiregulă, în limitaiiia 150% din valoareaiiicreanțeloriiifiscale, inclusiviiia iiicheltuieliloriiide executare [1].
Suntiiisupuseiiisechestrăriiiiiși valorificăriiiiibunurile urmăribileiiiproprietateiiiaiiidebitorului, prezentateiiide acesta și/sau identificateiiide cătreiiiorganuliiide executare, în urmatoareaiiiordine:
a) bunurileiiimobileiiiși imobileiiicareiiinu suntiiidirectiiifolosite îniiiactivitateaiiice constituieiiiprincipalaiiisursaiiideiiivenit;
b) bunuriiiicareiiinu suntiiinemijlocitiiipredestinateiiipentruiiidesfașurareaiiiactivității careiiiconstituieiiiprincipalaiiisursă deiiivenit;
c) bunurileiiimobileiiiși imobileiiiceiiise află temporariiiîniiideținereaiiialtoriiipersoane îniiibaza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing și altele;
d) ansambluiii deiiibunuriiiiprevăzuteiiideiiiCoduliiideiiiprocedurăiiiFiscală;
e) mașini-unelte, iiiutilaje, iiimateriiiiiprimeiiiși materialeiiiși alte bunuriiiimobile, precumiiiși bunuriiiiimobileiiice servesciiiactivitățiiiiiiiicareiiiconstituieiiiprincipala iiisursa de venit;
f) produseiiifinite.
Executareaiiisilităiiiseiiidesfășoarăiiipânăiiilaiiistingereaiiicreanțeloriiifiscaleiiiinscriseiiiîn titlul executoriu, inclusiviiiaiiidobânzilor, penalitatiloriiide întîrziereiiisauiiimajorarilor de întîrziere, dupa caz, oriiiia altoriiisume, datorateiiisau acordateiiipotrivitiiilegiiiiipriniiiacesta, precumiiiși a cheltuielilor deiiiexecutare [16].
Executareaiiisilităiiipriniiipoprireaiiiconturiloriiibancareiiiesteiiiceaiiimaiiiiutilizatăiiiformăiiide executareiiiîn Româniaiiiși este reglementată de Cod procedura fiscală.
În urma modificăriloriiilegislativeiiipoprireaiiiseiiiva înființaiiidoariiipriniiicomunicareaiiiunei adreseiiide înființareiiia popririi [6].
Priniiiaceastăiiiordonanțăiiis-a interzisiiibănciloriiisă permităiiiefectuareaiiialtoriiiplățiiiiîniiiafara celoriiipentruiiistingereaiiiobligațiiloriiifiscaleiiiînscriseiiiîn adresaiiide inființareiiia popririi, iiiexcepțiile vizînd plata [21]:
sumeloriiinecesareiiiplățiiiiidrepturiloriiisalariale, inclusiviiia impoziteloriiiși contribuțiiloriiiaferenteiiiacestora, iiireținuteiiilaiiisursă;
sumeloriiinecesareiiiplățiiiiiaccizeloriiideiiicătreiiiantrepozitarii autorizați (în acest caz, debitoruliiiva prezentaiiiunitățiiiiibancare, odatăiiicu dispozițiaiiide plată, și copiaiiicertificată, conform cu originalul, a autorizațieiiiide antrepozitar);
sumeloriiinecesareiiiplățiiiiiaccizelor, îniiinumeleiiiantrepozitariloriiiautorizați, deiiicătre cumpărătoriiiiide produseiiienergetice;
sumeloriiinecesareiiiplățiiiiiimpozitelor, taxeloriiiși contribuțiiloriiideiiicareiiidepinde menținereaiiivalabilitățiiiiiînlesniriiiiilaiiiplată. În acestiiiiiicaz, debitoruliiiva prezentaiiiunității bancare, odatăiiicu dispozițiaiiide platăiiiși copiaiiicertificată, conformiiicu originalul, a documentului iiiprin careiiis-a aprobatiiiînlesnireaiiila plată.
Îniiipractică, îniiicele mai multeiiicazuri, organuliiifiscal transmiteiiiadrese de inființareiiia popririiiiila toateiiibăncileiiila careiiidebitoruliiiare deschiseiiiconturi. Priniiimodificareaiiiadusăiiise limiteazăiiiposibilitateaiiide multiplicareiiia sumeloriiiindisponibilizate, îniiimasura îniiicareiiiîn unul dintreiiiconturiiiise regăsesciiidisponibilitățiiiinecesareiiiacoperirii creanței.
Printreiiiprevederileiiifavorabileiiidebitoriloriiise numărăiiiși celeiiireferitoareiiila restituireaiiisumeloriiiîncasate în plus. Astfel, priniiiexcepțieiiideiiila termenuliiigeneraliiideiii45 de zile de soluționareiiia cereriloriiide restituire, sumeleiiiîncasateiiiîniiiplus fațăiiide creanțeleiiifiscaleiiipentru care s-aiiiînființatiiipoprireaiiivor beneficia de un termen de restituire mult mai scurt, de 5 zile, aplicîndu-se și procedura din oficiu. Termenuliiise calculeazăiiideiiila dataiiiîncasăriiiiisumelor, însă restituireaiiivaiiiparcurgeiiiaceeașiiiiprocedurăiiidecompensareiiiprealabilăiiicuiiialte eventualeiiiobligații restante ale debitorului. PotrivitiiiCoduluiiiide ProcedurăiiiFiscală aiiiRomâniei, și iiipentruiiiaceste sumeiiise acordă dobanzi în cazul în care termenul de 5 zile nu este respectat [6].
O ultimăiiimodificareiiivizeazăiiiobligațiaiiiorganuluiiiifiscaliiide a ridicaiiimăsurile de executareiiisilităiiiîn termeniiide cel multiii2 zile de laiiidataiiila careiiia încetatiiiexecutareaiiisilită, introducîndu-seiiiconcomitent, laiii Coduliiide ExecutareiiiFiscală a României, dispozițiaiiide trimitere referitoareiiila răspundereaiiipatrimonialăiiia statuluiiiiși a unitățiloriiiadministrativ-teritoriale pentru prejudiciileiiicauzateiiicontribuabiluluiiiide functionariiiiipubliciiiidin cadrul organelor fiscale, în exercitareaiiiatribuțiiloriiide serviciu.
Peiiiparcursuliiidezvoltăriiiiieconomieiiiiși aiiiiviriiiiinoiloriiicerințeiiiau fostiiiefectuate modificăriiiipriniiicareiiis-a modificatiiiși completatiiiCoduliiideiiiiiiProcedurăiiiFiscalăiiiaiiiRomâniei, s-a stipulateiiimetodaiiideiiireglementareiiia posibilitățiiiiisuspendăriiiiiexecutăriiiiisiliteiiia creanțelor fiscaleiiipriniiidepunereaiiiuneiiiiscrisoriiiide garanțieiiibancară.Potrivitiiiacestoriiinoiiiiprevederiiiilegale, în cazuliiicontestațiiloriiiformulateiiiîmpotrivaiiiacteloriiide administrareiiifiscală, priniiicareiiise stabilesciiicreanțeiiifiscale, executareaiiisilită se suspendăiiisauiiinuiiiîncepeiiipentruiiiobligațiileiiifiscale contestateiiidacăiiicontribuabiluliiidepuneiiila organuliiifiscaliiicompetentiiio scrisoareiiide garanție bancarăiiila niveluliiiobligațiiloriiifiscaleiiicontestate, stabilindu-seiiiexpresiiică durataiiivalabilității acesteiaiiisă fie de minim 6 luniiiide la emitere.
Îniiicazuliiiîn careiiicontestațiaiiila executareiiieste respinsă, iiiîn totalitateiiisauiiiîn parte, îniiiperioadaiiide valabilitateiiia scrisoriiiiide garanțieiiibancară, organuliiifiscaliiipoate executaiiicreanța fiscalăiiigarantatăiiipriniiiaceastăiiiscrisoareiiidoar în ultimaiiizi de valabilitateiiia scrisorii și doar dacă suntiiiîndepliniteiiicumulativiiicondițiileiiiexpres, și anume [18]:
a) contribuabiluliiiiiinu plătește obligațiileiiifiscaleiiipentruiiicare s-a respinsiiicontestațiaiiila executare;
b) contribuabiluliiinuiiidepuneiiio nouăiiiscrisoareiiide garanție;
c) instanțaiiijudecătoreascăiiinuiiia dispusiiiprin hotărâreiiiexecutorie, suspendareaiiiactului administrativ.
Îniiicazul în careiiicontestațiaiiila executareiiiesteiiiadmisăiiiîn totalitate, precumiiiși îniiicazul în careiiiinstanțaiiide judecatăiiiadmite, priniiihotărâreiiiexecutorie, suspendareaiiiactuluiiiiadministrativ fiscal, scrisoareaiiide garanție bancarăiiirămâneiiifărăiiiobiect.
Fațăiiide suspendareaiiiîntemeiatăiiipe dispozițiileiiicontenciosuluiiiiadministrativ, iiiaceasta prezintăiiipeiiideiiio parteiiiavantajuliiică sumaiiirespectivăiiirămâneiiiîn contuliiidebitoruluiiiiobligație fiscale, iariiipeiiide altăiiiparteiiidezavantajuliiică sumaiiice formeazăiiiobiectuliiigaranțieiiiibancare trebuieiiisăiiifieiiiegaleiiicu creanța fiscală, în vremeiiiceiiicuantumuliiicauțiuniiiiice trebuieiiiachitată la dispozițiaiiiinstanței, îniiicazuliiisuspendării, esteiiideiiidoar 10% sau chiar mai puțin din cuantumul creanței fiscale.
Priniiiurmare, în cazuliiicontestațiiloriiila executareiiiîmpotrivaiiicreanțeloriiifiscale, debitorul, apreciindiiiavantajeleiiiși dezavantajeleiiipeiiicareiiiprezintăiiifiecareiiidintreiiiceleiiidouăiiiforme de suspendare, priniiidepunereaiiiunei garanțiiiiibancareiiisau depunereaiiiunei cauțiuniiiistabilite de instant, acestaiiiareiiiposibilitateaiiideiiiaiiio alegeiiipeiiicea careiiicorespundeiiicel maiiiibineiiipropriilor posibilitățiiiifinanciare, sauiiidimpotrivăiiiacestaiiipoate iiilege ambele căi de suspendareiiiaiiiexecutării silite.
CAPITOLUL 2. INSTRUMENTE POST EXECUTARE SILITA APLICATE DE SERVICIUL FISCAL DE STAT
2.1. Instrumenteiiideiiisatisfacereiiia datoriiloriiifață de stat
Organeleiiifiscale, avîndiiica sarcinăiiiorganizareaiiiși efectuareaiiiadministrăriiiiifiscale, își exercităiiiatribuțiile, iiiobligațiile, iiidrepturile, iiicolaboreazăiiicu autoritățileiiipublice șiiiipoartă răspundereiiipentruiiiexercitareaiiineconformăiiia funcțiiloriiiși drepturiloriiiabilitateiiiîn temeiul, îniiilimitele șiiiiîn conformitateiiicu prevederileiiiCodului fiscal, Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și ale altor legi corespunzătoare.
Sarcinaii de bază, principiileiigeneraleiide organizareiia activității, atribuțiile, obligațiile, drepturile, moduliide colaborareiicu autoritățileiipubliceiiși răspundereaiiorganelor fiscale și angajaților lor pentru exercitarea neconformă a funcțiilor și drepturilor abilitate se stabilesc prin acte și/sau completarea actelor legislative.
Exercitarea de către organele fiscale a unor altor funcții decît cele prevăzute de legislația fiscală se califică ca depășire de împuterniciri.
Finanțarea organelor Serviciului Fiscal de Stat se efectuează din bugetul de stat, în volumul stabilit de legile anuale cu privire la bugetul de stat.
Organele fiscale, fiecare din ele fiind persoane juridice, au devize de cheltuieli proprii, dar și conturi trezoreriale pentru efectuarea operațiilor financiare.
InspectoratuliiFiscaliiPrincipaliide Stat este în drept să instituieiiConsiliuliiconsultativ, care este un organiide consultareiiși recomandareiimetodologică a ServiciuluiiiFiscal de Stat. Consiliul consultativiiva activaiiîn baza regulamentuluiiiaprobat de către Ministerul Finanțelor [18].
ConducereaiiInspectoratuluiiiFiscal Principaliide Statiieste exercitatăiide către șeful InspectoratuluiiiFiscal Principal de Stat, asistat în activitatea sa de conducere de trei șefi adjuncți. Numirea în funcții, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu, în condițiile legii, a șefului și a șefilor adjuncți ai Inspectoratului Fiscal Principal de Stat se efectuează de către ministrul finanțelor.
Conducerea inspectoratului fiscal de stat teritorial este exercitată de către șeful inspectoratului fiscal de stat teritorial, asistat în activitatea sa de conducere de șefii adjuncți.
Numirea în funcții, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu, în condițiile legii, a șefului inspectoratului fiscal de stat teritorial și a șefilor adjuncți ai inspectoratului fiscal de stat teritorial se efectuează de către șeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
Structura organizatorică și efectivul-limită în ansamblu pentru sistemul Serviciului Fiscal de Stat se aprobă de către Guvern.
Structura organizatorică și schema de încadrare a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat se aprobă de către Ministerul Finanțelor, iar pentru inspectoratele fiscale de stat teritoriale – de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
Efectivul-limită pe fiecare inspectorat fiscal de stat teritorial în parte se aprobă de către Ministrul Finanțelor. Devizele de cheltuieli pentru întreținerea organelor fiscale de toate nivelurile se aprobă de către Ministerul Finanțelor.
Direcția generale impozite și taxe (în continuare Direcție generală) este o subdiviziune a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanțelor al Republicii .
În cadrul exercitării funcțiilor de serviciu, Direcția generală se conduce de prevederile legislației Republicii , actele normative și ordinele Ministerului Finanțelor și ale IFPS.
Structura Direcției generale este stabilită prin ordinul Ministrului Finanțelor și cuprinde;
– Direcția administrarea impozitelor directe;
– Direcția administrarea impozitelor indirecte;
– Direcția administrarea impozitelor șl taxelor locale;
– Direcția asistența contribuabililor.
Direcția generală este condusă de un șef, care se subordonează șefului IFPS și/sau unuia din adjuncții săi, care este împuternicit cu funcția de a patrona activitatea Direcției. În lipsa șefului Direcției generale, funcția acestuia este executată de șeful adjunct al Direcției.
Sarcinile principale ale Direcției generale sunt:
a) realizarea sarcinilor complexe în domeniul executării activităților de control și de inspectare a procesului de implementare a actelor normative în domeniul administrării impozitelor, taxelor și a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, precum și în domeniul acordării asistenței pentru contribuabili;
b)asigurarea metodologică și organizațională a implementării legislației aferente:
-impozitării directe;
-impozitării indirecte;
-impozitării cu impozite și taxe locale;
c) asigurarea organizațională a aplicării contribuțiilor de asigurări sociale de stat și a primelor de asigurări obligatorii de asistență medicală;
d) elaborarea propunerilor de simplificare a administrării fiscale, inclusiv prin perfecționarea regimului de calculare și achitare a impozitelor și taxelor;
e) asigurarea informării contribuabililor vis-a-vis de normele legislației fiscale în vigoare;
f) exercitarea controlului asupra activității Direcțiilor de administrare fiscală din cadrul inspectoratelor fiscale teritoriale, precum și participarea după necesitate la verificarea activității contribuabililor în partea ce ține de corectitudinea calculării și achitării impozitelor, taxelor și a altor plăți obligatorii.
Funcțiile de bază ale Direcției generale sunt:
– elaborarea și/sau participarea la elaborarea și implementarea actelor normative, proiectelor de regulamente, instrucțiuni și alte circulare privind metodologia aplicării legislației fiscale în partea ce ține de administrarea impozitelor directe, impozitelor indirecte, a impozitelor și taxelor locale, a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și a primelor de asigurări obligatorii de asistență în medicină;
– coordonarea și controlul asupra activității organelor teritoriale ale Serviciului Fiscal de Stat (IFS teritoriale) și a Direcției Marilor Contribuabili (în continuare DMC) în partea ce ține de administrarea impozitelor directe, impozitelor indirecte, a impozitelor și taxelor locale, a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și a primelor de asigurări obligatorii de asistență în medicină, precum și participarea după necesitate la verificarea activității contribuabililor în partea ce ține de corectitudinea calculării și achitării impozitelor, taxelor și a altor plăți obligatorii;
– oferirea asistenței metodologice și practice IFS teritoriale și contribuabililor în vederea organizării lucrului acestora aferent aplicării legislației fiscale în partea ce ține de administrarea impozitelor directe, impozitelor indirecte, a impozitelor și taxelor locale, a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și a primelor de asigurări obligatorii de asistență în medicină;
– elaborarea propunerilor aferente perfecționării activității IFS teritoriale și a DMC, la întrebările ce țin de competența Direcției generale;
– studierea și analizarea unor ramuri ale activității de întreprinzător cu elucidarea ulterioară a problemelor aferente impunerii fiscale în scopul perfecționării metodologice, elaborării și înaintării conducerii IFPS propunerilor aferente perfecționării mecanismelor și reglementărilor legislative și normative aferente impozitelor și taxelor;
– monitorizarea și analiza încasărilor și restituirii impozitelor și taxelor;
– examinarea, în limitele competenței, a adresărilor și petițiilor, primite de la contribuabili;
– elaborarea și remiterea în adresa IFS- teritoriale, DMC și contribuabililor a explicațiilor privind aplicarea actelor normative aferente impunerii fiscale;
– efectuarea, în limitele competenței, a monitorizării și analizei formelor și modalităților de eschivare de la plata impozitelor și taxelor cu înaintarea propunerilor de rigoare conducerii IFPS aferente contracarării fenomenelor date;
– aprecierea corectitudinii explicațiilor acordate contribuabililor, de către IFS teritoriale și de DMC, în partea ce ține de aplicarea legislației fiscale;
– efectuarea monitorizării și controlului calității administrării fiscale în partea ce ține de administrarea impozitelor directe, impozitelor indirecte, a impozitelor și taxelor locale, a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și a primelor de asigurări obligatorii de asistență în medicină;
– studierea practicii internaționale aferente administrării fiscale cu înaintarea propunerilor de rigoare conducerii 1FPS;
– organizarea și participarea la popularizarea legislației fiscale;
– participarea la pregătirea, perfecționarea și ridicarea gradului de calificare a angajaților organelor fiscale;
– derularea, în modul stabilit, a activității și păstrarea documentelor Direcției generale;
– realizarea altor funcții în conformitate cu legislația Republicii Moldova, ordinele și indicațiile Ministerului finanțelor și a IFPS.
În scopul îndeplinirii sarcinilor de bază și funcțiilor, Direcția generală are următoarele drepturi:
– să solicite și să primească, în urma coordonării cu conducerea IFPS, de la alte subdiviziuni structurale ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, de la IFS teritoriale informațiile necesare;
– să efectueze controlul activității IFS teritoriale și a DMC pe întrebările, ce țin de administrarea fiscală, conform competenței Direcției generale;
– să solicite lichidarea încălcărilor admise de către angajații inspectoratelor fiscale de stat teritoriale, cu înaintarea, în cazurile necesare, a propunerilor de aplicare a măsurilor disciplinare față de angajații care au admis încălcarea în cauză;
– să invite orice agent economic sau orice funcționar fiscal în caz de necesitate, după coordonarea cu conducerea IFPS, pentru acordarea de explicații în procesul și în limitele adresărilor examinate;
– să solicite, în urma coordonării cu conducerea IFPS, informații., explicații pe marginea aplicării unor acte legislative și normative de la ministere, departamente, alte entități;
– să organizeze și să participe (în urma coordonării cu conducerea IFPS) la ședințele, conferințele și seminarele convocate cu alte organe administrative și contribuabili;
– să solicite de la IFS teritoriale și de la DMC din cadrul IFPS executarea incontestabilă a indicațiilor conducerii IFPS, referitoare la activitatea Direcției generale.
Direcția generală are următoarele obligațiuni:
– să acționeze în limitele funcțiilor fixate și in strictă conformitate cu legislația Republicii Moldova;
– să realizeze sarcini complexe în domeniul executării activităților de control și inspectare a procesului de implementare a actelor normative în domeniul administrării impozitelor, taxelor și a primelor de asigurări obligatorii de asistență medicală;
– să prezinte contribuabililor explicații fiscale în volum deplin și într-un mod exact problemelor vizate;
exact, aferente problemelor vizate;
– să identifice problemele administrării fiscale aferente impozitelor, taxelor și plăților administrate de Direcție și să inițieze propuneri ce țin de perfecționarea mecanismelor administrării fiscale;
– să perfecteze scrisori în adresa Ministerului Finanțelor în legătură cu problemele depistate în administrarea fiscală în scopul lichidării acestora și să propună soluțiile adecvate;
– să reacționeze operativ la problemele depistate în activitatea IFS teritoriale și DMC, abordate de contribuabili în legătură cu problemele ce țin de competența Direcției;
– să-și exercite activitatea în conformitate cu planurile Ministerului Finanțelor, IFPS, efectuând analiza trimestrială a activităților stabilite în planuri;
– să exercite într-un mod strict indicațiile conducerii Ministerului Finanțelor și a IFPS.
Direcția are următoarele responsabilități:
– poartă răspundere pentru respectarea și tratarea corectă a legislației fiscale în vigoare pe problemele ce țin de competența Direcției;
– poartă răspundere pentru organizarea și executarea calitativă și în termen a atribuțiilor, precum și a altor indicații ale conducerii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat;
– poartă răspundere pentru păstrarea și exploatarea utilajului și a altor bunuri materiale date în folosința secțiilor.
Procedura de insolvabilitate reprezintă un important mecanism juridico-economic de asigurare a stabilității, care permite de adiminua la maxim efectele negative ale situației cînd un subiect de drept se află înincapacitate de plată. Odată cu apariția activității antreprenoriale și trecerea de la o economie centralizată la una de piață în Republica Moldova s-a încercat a fi introduse primele reglementări privind insolvabilitatea.
Neîndeplinirea voluntară a obligațiilor îi dă creditorului dreptul să ceară, executarea silită fie prin predarea materială a bunului ce face obiectul contractului sau realizarea creanțelor, prin oprirea sumelor pe care debitorul le are de primit de la proprii săi debitori, fie prin vânzarea silită a bunurilor debitorului și încasarea sumelor rezultate din valorificarea fiecărui bun, atunci când alte proceduri de executare nu sunt posibile [8].
O astfel de procedură nu este, în concordanță cu interesele comercianților, când debitorul comerciant se află în incapacitate de a plăti datoriile. Prin aplicarea normelor de drept comun, unul dintre creditori, cel care a solicitat primul executarea sau are o creanță privilegiată, ar fi plătit în întregime, iar ceilalți nu ar putea recupera nimic din creanțele lor. Debitorul s-ar bucura, însă, de încrederea tuturor creditorilor săi și în cazul în care nu mai poate acoperi datoriile cu lichidități, trebuie să ia în considerare interesele tuturor creditorilor săi, care au drepturi egale asupra patrimoniului debitorului lor.
Asemenea cerințe au determinat legiuitorul să instituie o procedură specială de executare colectivă, egalitară și concursală, asupra bunurilor debitorului comerciant, aflat în imposibilitatea de a efectua plățile comerciale. Această procedură a fost denumită pentru prima dată în legislația Republcii Moldova prin noțiunea de „faliment”.
În 2001 a fost adoptată o nouă a modificat denumirea instituției respective și a folosit în locul termenului „faliment” termenul „insolvabilitate”.
Obligațiile fiscale se pot stinge și prin insolvabilitate, când debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile. Pentru creanțele fiscale ale debitorilor declarați în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanței din evidența curentă și trecerea ei într-o evidență separată, cu obligația organelor fiscale ca cel puțin o dată pe an să efectueze o investigație asupra stării acestor contribuabili, până la sfârșitul perioadei de prescripție [19, p.35].
Astfel, conform legii insolvabilitatea reprezintă situația financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a își onora obligațiile de plată, constatată prin act judecătoresc de dispoziție [8].
Debitor fiind orice persoană juridică, indiferent de forma sa de organizare, care are datorii, inclusiv a datoriilor fiscale, împotriva căruia a fost depusă în instanța de judecată o cerere de intentare a procesului de insolvabilitate. Această cerere poate fi depusă de către creditor, care reprezintă o persoană fizică sau juridică, deținător al unui drept de creanță asupra patrimoniului debitorului. Deasemenea cererea poate fi depusă de însăși debitor sau de organele fiscale.
Procedură de insolvabilitate reprezintă procedura prin care debitorul intră, după o perioadă de observație, în procedură de restructurare care presupune întocmirea, aprobarea, implementarea și respectarea unui plan complex de măsuri în vederea remedierii financiare și economice a debitorului și achitării datoriilor acestuia conform programului de plată a creanțelor; sau în procedură a falimentului se aplică debitorului în vederea lichidării patrimoniului acestuia pentru acoperirea pasivului;
Cheltuielile pentru instanța de insolvabilitate sînt suportate de către debitor din valoarea patrimoniului său, în caz că patrimoniul nu este suficient pentru acoperirea acestor cheltuieli, ele sînt repartizate egal între creditorii deponenți ai cererii de insolvabilitate sau de organul fiscal, dacă acesta este deponent al cererii în instanța de judecată.
Procedura prevăzută de Legea privind insolvabilitatea este un instrument care se dorește echidistant între debitorul insolvent și creditorii săi, menit să dea cea mai bună soluție stării de insolvență a debitorului.
Din perspectiva debitorului, oferindu-i dreptul să depună cerere introductivă în situația în care există pericolul intrării în incapacitate de plată cînd, în mod previzibil, nu își va putea executa la scadență obligațiile pecuniare,
Din perspectiva creditorilor, scopul legii este atins în cazul realizării unui echilibru între nivelul de recuperare a creanțelor și timpul scurs între data deschiderii procedurii și momentul distribuirii sumelor. De asemenea, interesul creditorilor poate fi reprezentat și de păstrarea unor relații de afaceri pe viitor cu debitorul insolvent.
Din perspectiva mediului de afaceri importante sunt: transparența procedurii de insolvență, predictibilitatea și accesul facil la remediile oferite de aceasta.
Asigurarea managementului procedurilor de insolvabilitate, în scopul aplicării metodelor și instrumentelor legale, ce vor contribui la încasarea obligațiilor fiscale generate față de Bugetul Public Național și altor datorii în urma intentării procedurii de insolvabilitate, precum și a procedurii de dizolvare a agenților economici, este sarcina principală a Direcției juridice a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. La fel Direcția juridică acordă asistență și ajutor juridic inspectoratelor fiscale de stat, inclusiv și în vederea aplicării univoce a prevederilor aferente intentării și derulării proceselor de insolvabilitate.
Din momentul intentării procedurii de insolvabilitate apare efectul de suspendare a activității organelor de conducere a debitorului și asociații (acționari, membri) debitorului nu au dreptul la separarea cotei de participație din masa debitoare în legătură cu ieșirea sau cu excluderea debitorului din lista asociaților (acționarilor, membrilor) sau la partajarea averii lui.
Având în vedere tendința generală de creștere a numărului proceselor de insolvabilitate ca urmare a crizei economice și necesității excluderii din piață a subiecților economici neviabili, și în fiecare an sunt intentate prodecuri de insovabilitate de către Inspectoratul Fiscal de Stat, bani în acest scop nu sunt prevăzuți și de fiecare data Inspectoratul Fiscal de Stat este nevoit să recurgă la finanțările adăugătoare din fondurile special, ceea ce complică procesul propriu-zis.
În contextul analizei globale s-a constatat că procedura durează circa 2,8 ani, iar creditorii obțin recuperarea în mediu a 31% din creanțele față de debitorul insolvabil, în raport cu media statelor-membre a Organizației Cooperării si Dezvoltării Economice, unde procedura durează circa 1,7 ani, iar creditorii își recuperează 68% din creanțe.
La 14 septembrie 2012 a fost publicată Legea insolvabilității cu noi modificări conceptuale, care a intrat în vigoare la 13 martie 2013. Spre deosebire de prevederile ulterioare, noua lege distinge: procedura falimentului în procedură generală și în procedură simplificată; și procedura restructurării, inclusiv o procedură specifică accelerată de restructurare.
Procedura falimentului se aplică ca regulă, când nu se solicită aplicarea restructurării sau nu se propune în termenul procesual un plan al restructurării sau acesta nu a fost acceptat și confirmat. În acest caz instanța dispune desemnarea unui lichidator propus de adunarea creditorilor care valorifică și lichidează masa debitoare.
Procedura simplificată a falimentului se aplică: întreprinzătorilor individuali și gospodării țărănești (de fermier), titulari ai patentei de întreprinzător; persoanelor juridice care nu dețin nici un bun în patrimoniul lor ori ale căror bunuri sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului; societăților comerciale și necomerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive; debitorilor care nu sunt îndreptățiți să beneficieze de procedura de restructurare.
Restructurarea este definită drept o procedură de insolvabilitate ce se aplică debitorului în vederea achitării datoriilor lui, care prevede întocmirea, aprobarea, implementarea și respectarea unui plan al procedurii de restructurare, incluzând, împreună sau separat:
a) restructurarea operațională și/sau financiară a debitorului;
b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
c) restrângerea activității prin lichidarea unor bunuri din patrimoniul debitorului;
d) orice alte acțiuni neinterzise de legislația în vigoare.
Restructurarea accelerată poate fi aplicată întreprinderii al cărei potențial de viabilitate managerială și economică se află într-o dinamică descrescătoare, dar al cărei titular execută sau este capabil să execute obligațiile exigibile.
Conform reglementărilor noi procedura valorificării rapide a masei debitoare, suport și ea modificări, stabilindu-se termene procesuale stricte pentru acțiuni procesuale concrete. În cel mult 10 zile de la data finalizării procesului de evaluare a masei debitoare, lichidatorul prezintă comitetului sau adunării creditorilor un raport despre evaluarea bunurilor și metoda lor de valorificare, precizându-se modul de vânzare: în bloc sau individual, prin licitație publică, concurs sau negocieri directe, ori într-o combinație a acestor moduri. Dacă, pe parcursul a 15 zile din data prezentării raportului, comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor nu s-a expus sau nu aprobă propunerile de valorificare a masei debitoare înaintate de lichidator, acesta este în drept să se adreseze instanței de insolvabilitate pentru confirmarea acestor propuneri. În acest caz, odată cu aprobarea raportului, valorificarea masei debitoare se face sub controlul instanței de insolvabilitate. Sunt detaliate regulile de petrecere a licitației primare, licitației repetate, licitației cu reducere, vânzării prin concurs (care anterior nu era reglementat) și vânzării prin negocieri directe, precum și modalitățile de vânzare în funcție de tipul bunului (valori mobiliare; cote părți din capitalul social; poprirea și vânzarea bunului litigios sau cesiunea creanței; vânzarea întreprinderii etc.).
Bunurile grevate cu garanții – creditorul garantat care intenționează să-și valorifice garanția va înștiința administratorul insolvabilității/lichidatorul despre acest lucru, arătând prin notificare condițiile și modalitatea de valorificare și/sau de vânzare a bunului afectat cu garanție, precum și prețul de vânzare după o expertiză a valorii lui. Odată cu primirea notificării, administratorul insolvabilității/lichidatorul este îndreptățit să procedeze la valorificarea și/sau la vânzarea bunului grevat cu garanție în condițiile expuse de creditorul garantat.
Administratorul insolvabilității/ lichidatorul se poate opune valorificării și/sau vânzării bunului grevat cu garanție doar dacă acestea contravin legii. Dacă, în termen de 3 luni de la inițierea procedurii de vânzare, bunul grevat cu garanție nu s-a putut înstrăina, creditorul garantat este în drept să preavizeze transmiterea bunului în posesia sa pentru valorificare. Una dintre posibilitățile de valorificare constă în trecerea bunului în proprietate creditorului garantat în contul creanței, dacă bunul nu s-a vândut la licitație sau prin concurs. Dacă bunul a fost preluat la un preț mai mic decât creanța, creditorul garantat poate să își satisfacă diferența ca simplu creditor chirografar.
Cu excepția cazului în care notificarea intentării procesului s-a făcut cu încălcarea prevederilor legii, titularul de creanțe anterioare intentării procesului, care nu depune cerere de validare a creanțelor până la expirarea termenului de înaintare a creanțelor prevăzut prin hotărârea instanței de insolvabilitate, este decăzut din majoritatea drepturilor inclusive de a participa la distribuirile de sume sau de a-și realiza creanțele împotriva debitorului, a membrilor ori asociaților acestuia. În cazuri excepționale, dacă se constată că termenul de înaintare a creanțelor nu este respectat din cauza unor circumstanțe legate de persoana creditorului sau de obiectul creanței ori dacă nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului, instanța de insolvabilitate repune în termen, prin încheiere, cererea de admitere a creanțelor. Încheierea poate fi supusă recursului.
Finisarea distribuirii masei debitoare în cazul procedurii de lichidare a patrimoniului semnifică intrarea procesului de insolvabilitate în ultima sa fază, cea de încetare. După terminarea distribuirii finale, instanța de judecatăhotărăște încetarea procesului de insolvabilitate.
După încetarea procesului de insolvabilitate, creditorii chirografari pot înainta fără restricții creanțele lor față de debitor. Creditorul chirografar ale cărui creanțe au fost validate și nu au fost contestate de către debitor în ședința devalidare poate să ceară, în măsura în care nu au fost satisfăcute în cadrul procesului de insolvabilitate, executarea lor silită în temeiul înregistrării în tabel ca în temeiul unui titlu executoriu.
O creanță necontestată este asimilată unei creanțe contestate a cărei contestare a fost respinsă de instanța de judecată. În cazul cînd procesul de insolvabilitate a încetat, iar după adunarea dedistribuire finală anumite sume rezervate au devenit libere, anumite sume plătitedin masa debitoare au fost restituite din diverse motive ori au fost descoperite bunuri care aparțin masei debitoare, instanța de judecată hotărăște
O distribuire suplimentară după încetarea procesului de insolvabilitate la cererea administratorului, a unui, creditor chirografar sau din oficiu. Încetarea procesului de insolvabilitate nu se opune hotărîrii privind distribuirea ulterioară. Dacă suma este mică sau valoarea bunului este neglijabilă, instanța poate decide transmiterea acestora către debitor. Adoptarea hotărîrii, de distribuire după încheierea procesului de insolvabilitate poate fi făcută dependent de mărimea sumei de bani vărsată pentru acoperirea eventualelor cheltuieli dedistribuire. Încheierea de respingere a cererii de distribuire ulterioară trebuie notificată solicitantului și poate fi atacată cu recurs de către solicitant [8].
Hotărîrea prin care procesul de insolvabilitate încetează, inclusiv temeiul încetării, se dă publicității, iar debitorul, administratorul și membrii comitetului creditorilor se notifică cu privire la data încetării.
2.2.Goluri și imperfecțiuni admise în instrumentele post executare silită aplicate de Serviciul Fiscal de Stat în Republica Moldova
Activitatea administrației fiscale din Republica Moldova se află într-un proces continuu de modernizare și adaptare la realitățile economice, societatea fiind în așteptarea unor servicii de înaltă calitate și operativitate. Pentru a răspunde acestor cerințe, Serviciul Fiscal de Stat și-a propus să devină o administrație fiscală eficientă, informatizată, adaptată la schimbările economice și sociale.
Rolul Serviciului Fiscal de Stat este determinant în toate sferele de activitate, inclusiv în activitatea financiară a Republicii Moldova.
De activitatea Serviciului Fiscal de Stat depinde, în mare măsură, situația financiară generală din Republica Moldova, fapt care se explică prin următoarele:
Cota Serviciului Fiscal de Stat la formarea veniturilor bugetare ale Republicii Moldova în anul 2013 a constituit 90,5%. Fiid înregistrat cel mai mare nivel de creștere a încasărilor din toată istoria Serviciului Fiscal de Stat. Acest fapt în mare măsură se datorează sensibilizării contribuabililor pentru conformare voluntară la obligațiile fiscale, majorarea și îmbunătățirea calității comunicării cu contribuabilii.
Prin activitatea sa, Serviciului Fiscal de Stat contribuie la acumularea veniturilor la toate componentele bugetului public national.
Structura veniturilor administrate de Serviciul Fiscal de Stat în totalul componentelor bugetului public national se prezintă în Figura 2.1.
Fig. 2.1. Veniturile Bugetului Public Națoinal pe tipuri de bugete pe anul 2013, mil. lei [Elaborat de autor în baza sursei 7]
În anul 2013 veniturile Bugetului Public Națoinal fără granturi și transferuri au însumat 31889,3 mil. lei. Din acestea, 90,5% revin veniturilor fiscale, care au crescut cu 12,8%. Au înregistrat o creștere esențială impozitele pe venit (de circa 1,7 ori). Reintroducerea impozitului pe venitul agenților economici și-a adus efectul: veniturile acumulate din impozitul pe venitul din activitatea de întreprinzător au înregistrat o creștere de peste 2 ori față de aceeași perioadă a anului precedent.
Însă, cea mai mare pondere (49,7%) în volumul total al veniturilor fiscale revine impozitelor interne pe mărfuri și servicii, care în lunile ianuarie-decembrie ale anului 2013 au fost peste nivelul înregistrat în perioada similară a anului 2012 cu doar 5,6%. Aceasta ține, în general, de creșterea semnificativă a restituirilor texei pe valoarea adăugată. (cu 40,0%). Este îmbucurător faptul că veniturile din taxa pe valoarea adăugată la mărfurile produse și la serviciile prestate pe teritoriul Republicii au înregistrat creștere – 10,8% (este de menționat aici că pe parcursul anului 2012 acestea au fost în diminuare). Concomitent, încasările din accize au crescut cu 8,3%. Slăbirea cererii interne a determinat o creștere de doar 4,3% a încasărilor din contul taxei pe valoarea adăugată la mărfurile importate.
Aproape la toate componentele se atestă o ușoară accelerare a creșterii, aceasta datorîndu-se în parte îmbunătățirii administrării fiscale prin intensificarea controalelor și înăsprirea măsurilor de constrîngere (amenzile și sancțiunile administrative au crescut cu 31,2% față de anul 2012).
O problemă majoră la realizarea veniturilor prognozate spre încasare la Bugetului Public Națoinal sînt restanțele contribuabililor ale căror obligații fiscale sînt în vizorul organelor Serviciului Fiscal de Stat.
La situația 31.12.2013 restanța la Bugetului Public Națoinal constituia 1387,5 mil.lei, structura acesteia este reprezentată în figura 2.2.:
Fig. 2.2. Structura restanței la Bugetului Public Națoinal pe tipuri de bugete
[7]
Aplicînd măsurile de asigurare: calcularea penalității, aplicarea gajului legal, suspendarea operațiunilor la contul bancar, precum și pîrghiile de încasare silită, în perioada anului 2012 s-a încasat la Bugetului Public Națoinal 211,1 mil.lei.
La sfârșitul lunii ianuarie 2014 conform datelor prezentate de Serviciul Fiscal de Stat volumul restanțelor la Bugetul Public Național (BPN) a constituit un miliard 178,1 milioane lei, cu 209,3 milioane lei sau cu 17,7% mai puțin decât la 31 decembrie 2013, cauza fiind înăsprirea fiscală.
În urma aplicării măsurilor de asigurare și executare silită, Fiscul a încasat în prima lună a acestui an restanțe la buget în sumă de 26,1 milioane lei, cu 18% mai mult decât în ianuarie 2013. Pe parcursul anului trecut, au fost recuperate restanțe la buget în mărime de 746,8 milioane lei dintre care 427,1 milioane lei prin executare silită.
Agenții economici au avut în ianuarie restanțe la buget în sumă de un miliard 178,1 milioane lei, în scădere cu 17,7% comparativ cu sfârșitul anului 2013. Veniturile la Bugetului Public Națoinal înregistrate la sfârșitul lunii februarie au crescut cu 14,4% față de aceeași perioadă a anului trecut.
Un aspect important la acumularea veniturilor ține de instabilitatea actelor normative. În acest context, trebuie de menționat că legislația financiară care aprobă și prin care se administrează veniturile fiscale este extrem de instabilă.
Codul fiscal, principalul act normativ fiscal al Republicii Moldova, care a fost adoptat în prima variantă în anul 1997, pînă în prezent a fost modificat în proporție de 90%.
Instabilitatea actelor normative utilizate în procesul de administrare a veniturilor fiscale determină:
elaborarea lor insuficient de argumentată pentru unii contribuabili;
schimbarea volumului de încasări și venituri, ceea ce cauzează, pe parcursul anului, modificările bugetare;
dificultăți în prognozarea veniturilor bugetare pe termen mediu și lung;
decizii subiective ale organelor fiscale;
veniturile bugetului de stat și a bugetelor unităților administrativ-teritoriale riscă a fi neexecuate.
Neexecutarea părții de venituri a bugetelor unităților administrative-teritoriale este determinată, îndeosebi, de loialitatea unor autorități ale administrației publice locale față de planificarea și executarea veniturilor, responsabilitatea contribuabililor din teritoriu privind achitarea impozitelor legale, managementul redus la administrarea veniturilor aferente bugetelor unităților administrative-teritoriale din partea inspectoratelor fiscal de stat teritoriale și a responsabilului pe impozite din cadrul administrați apublică locală.
Ispectoratul Fiscal de Stat pe raionul Dondușeni pe parcursul anului 2013 a avut ca sarcină principală colectarea eficientă a veniturilor bugetare, asigurarea cadrului necesar aplicării unitare a legislației fiscale, obținerii unor performanțe în vederea asigurării stabilității.
Conform situației din 31.12.2013 prezentate de Direcția evidența contribuabililor, veniturilor și managemntul arieratelor, în scopul reducerii restanțelor și majorării acumulărilor la buget Inspectoratul Fiscal pe raionul Dondușeni a aplicat pârghiile executării forțate a obligațiunilor fiscale, conform prevederilor Titlului V al Codului fiscal, și au fost întreprinse următoarele măsuri:
Suspendarea operațiunilor la conturile bancare;
Ridicarea mijloacelor bănești de la contribuabili;
Sechestrarea bunurilor;
Alte acțiuni întreprinse la lichidarea restanțelor.
Pe parcursul anului 2013 au fost ridicate mijloace bănești din casieriile agenților economici restanțieri în sumă de 1537,5 mii lei, sau cu 278,1 mii lei mai mult față de perioada anului precedent;
Sctructura acestora este prezentată în fig.2.3.
Fig.2.3. Structura datoriilor fiscale încasate prin ridicarea mijloacelor bănești în numerar pe parcursul anului 2013, mii lei.
[7]
Au fost înaintate 943 dispoziții incaso la conturile bancare a agenților economici restanțieri în sumă de 4815,7 mii lei din care din lipsa mijloacelor bănești la cont au fost achitate doar 797 dispoziții incaso în sumă de 3305,3 mii lei, sau cu 1149,4 mii lei mai puțin față de anul precedent.
Pe parcursul a 12 luni au fost aplicate sechestre asupra bunurilor a patru agenți economici în sumă totală de 201,4 mii lei, care tot în perioada dată au fost restituite în urma achitării sumelor restante. Suma totală a bunurilor sechestrate constituie 51,7 mii lei, care revine unei întreprinderi ce se află în proces de insolvabilitate.
În total prin executarea silită s-au acumulat la buget 4842,8 mii lei din sumele restante, ce constituie 4,6 la sută din suma total achitată, sau cu 871,3 mii lei mai puțin față de aceeași perioadă a anului 2011, și totodată cu 2195,2 mii lei mai mult față de planul prevăzut pentru 12 luni ale anului 2012.
În aceiași perioadă, 61 cazuri au fost suspendate conturile bancare a agenților economici restanțieri.În conformitate cu prevederile Codului Fiscal, la trei agenți economici au fost modificate termenele de stingere a obligației fiscal în sumă de 187,7 mii lei. Doi agenți economici au achitat deja sumele restante și respective li s-au deblocat conturile bancare. La data de 10.12.2012 un agent economic, suma restanței al căruia constituia 151,6 mii lei, a încheiat contractual de eșalonare cu termenul de valabilitate pînă la data de 28.12.2013. La momentul dat cerințele contractului se respectă.
În adresa a 6 agenți economici au fost expediate avertizări privitor la achitarea restanțelor în sumă totală de 1032,6 mii lei, din care deja a fost achitată suma de 680,0 mii lei.
În conformitate cu circularea Inspectoratului Fiscal Principal au avut loc o ședințe de lucru a comisiei create de către Inspectoratul Fiscal de Stat Dondușeni, în comun cu reprezentanții Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, agenției teritoriale ale ale Companiei Naționale de Asigurări în Medicină și Direcției Agricultură și Alimentație. În cadrul ședinței s-a analizat situația privitor la achitarea impozitelor la Bugetul Public Național de către agenții economici din agricultură, de asemenea s-a examinat oporunitatea de retragere temporară a dispozițiilor privind suspendarea operațiunilor la conturile bancare.
După cum s-a menționat anterior că componeta esențială a veniturilor bugetare sînt impozitele, taxele și alte plăți și sarcina asigurării încasării acestora o deține Serviciu Fiscal de Stat, care pentru promovarea unui nivel înalt de conformare voluntară contribuabililor din R. Modova cu legislația fiscală a implimentat Programul de conformare a contribuabililor [8].
Este bine cunoscut faptul că contribuabilii sunt mai predispuși să evite obligațiile sale dacă constată că alți contribuabili-evazioniști rămîn nepedepsiți. Astfel, riscurile care sunt aparent mici sub aspect de venituri ar trebui totuși să fie abordate cu perseverență, dacă acestea contribuie la percepția și insinuarea precum că evaziunea este răspîndită pe larg. Este necesar de extins comunicarea între Serviciul Fiscal de Stat și societate, pentru a elimina asemenea concepții. Astfel, pentru contribuabilii care au decis ferm să nu se conformeze (depistați în baza riscurilor) se aplică pîrghiile de conformare forțată – controlul fiscal, instituirea posturilor fiscale, încasarea forțată a restanțelor la buget.
Anul 2013 în aspectul îmbunătățirii metodelor și instrumentelor de colectare a arieratelor fiscale, a fost unul benefic, atît ca indicatori ai rezultativității, cît și ca implementare de instrumente noi.
Astfel, în anul 2013, prin modificările operate în Codul Fiscal, s-a stabilit obligația instituțiilor financiare de a informa organul fiscal despre deschiderea/modificarea și închiderea conturilor bancare prin utilizarea sistemului informațional automatizat, cît și obligația circulației documentelor electronice în cazul încasării mijloacelor bănești de pe conturile bancare ale contribuabilului în procesul asigurării aplicării de către organul fiscal a măsurilor de executare silită.
Pentru asigurarea ridicării civismului fiscal și a spiritului de responsabilitate fiscală referitor la contribuabilii restanțieri, precum și determinarea onorării pe deplin și în timp restrîns a restanțelor la buget, Serviciul Fiscal de Stat își propune prin managmentul arieratelor pentru anul 2013 aplicarea celor mai bune practici în vederea determinării contribuabililor restanțieri să achite cu bună credință obligațiile la buget. Astfel, publicarea listei răuplatnicilor care va duce la informarea creditorilor cu privire la existența datoriei. În legătură cu aceasta restanțierii riscă ciocnirea cu probleme în relațiile cu partenerii de afaceri, instituții de creditare.
Citarea contribuabililor vizați cu analiza situației fiscale, propunerea unor soluții de depășire legală a problemei arieratelor fiscale, inclusiv cu aplicarea prevederilor Codul Fiscal în partea ce ține de modificarea termenului de stingere a obligației fiscale. La fel, publicarea trimestrială a contribuabililor restanțieri care admit restanțe mai mari de 50 mii lei și nu prezintă declarațiile/dările de seamă fiscale.
De asemenea, vor aplica măsuri de asigurare a obligației fiscal și ulterior, doar în cazul relei credințe a restanțierului, aplicarea măsurilor de executare silită, inclusiv pe cale judecătorească cu suportarea tuturor cheltuielilor de executare silită de către restanțier.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Investigațiile efectuate ne dau posibilitatea colcluzionării obiective a problemei cercetate. Astfel, putem menționa că:
1. Colectarea creanțelor fiscale constituie o prioritate a activității Serviciului Fiscal de Stat al Republicii Moldova, prin intermediul căreia se urmărește o intervenție rapidă în cadrul acțiunii de prevenire a formării restanțelor fiscale pentru a se evita devansarea de către alți creditori, a acțiunilor de recuperare, împiedicarea contribuabililor de a-și organiza insolvabilitatea.
2. Având în vedere importanța recuperării datoriilor de la rău-platnici, activitatea de îmbunătățire a procedurilor fiscale necesare, trebuie să fie efectuată regulat, nestingherit, iar caracterul de dezvoltare să aibă o dinamică pozitivă, alertă.
3. Prin realizarea executării silite se urmărește obținerea unor rezultate cât mai avantajoase, ținând cont de interesul legitim și imediat al creditorului, dar și respectarea drepturilor debitorului.
4. Liniile de acțiune a Serviciului Fiscal de Stat sînt vizate pe termen mediu și sunt următoarele:
Dezvoltarea sistemelor informatice și crearea unei baze de date centrale, care să cuprindă informații transmise de bănci, autorități publice, instituții publice și de interes public, centrale și locale etc. care să permită organelor fiscale identificarea rapidă a bunurilor mobile și imobile, în vederea sechestrării acestora în cadrul procedurii de executare silită.
Elaborarea unor ghiduri, manuale și alte instrumente didactice, care să detalieze procedura utilizată în domeniul colectării creanțelor bugetare și în care să fie nprezentate cât mai multe aspecte practice, care să vină în ajutorul organelor fiscal competente.
Îmbunătățirea procedurilor de repartizare pe inspectori a cazurilor de urmărire a creanțelor.
5. Modernizarea și îmbunătățirea funcționării administrației fiscale prin adoptarea unui management performant, investiția în resursele umane, o mai mare deschidere către exterior, o comunicare adecvată, sînt lucrurile care pot avea un impact favorabil pentru cadrul legislativ, în care își efectuiază activitatea angajații Serviciul Fiscal de Stat și își desfășoară activitatea de antreprenoriat cetățenii Republicii Moldova.
6. Pentru mai bună îndeplinire a misiunii sale de colectare a banului public, Serviciul Fiscal de Stat are nevoie pentru viitor de o mai bună planificare a veniturilor administrate și de creșterea eficienței activității în toate domeniile. În acest sens, consolidarea planificării veniturilor și, în consecință, punerea în practică a unor veritabile contracte de performanță, care vor fi premise importante pentru optimizarea rezultatelor.
7. Pentru ca buna desfășurare a activității să fie în același timp realizată în
respectul legii și al regulamentelor și procedurilor interne, Inspectoratul Fiscal de Stat își consolidează corespunzător activitatea de audit intern.
8. O pârghie importantă pentru creșterea calității activității de administrare fiscală este și instruirea profesională a angajaților, asigurarea unui mediu profesional stabil, concomitent cu conștientizarea apartenenței la o instituție, la un colectiv a cărui activitate urmărește un țel comun.
9. Referindune la Legea insolvabilității ca instrument de satisfacere a datoriilor, prin reglementările sale, conchidem că aceasta contribuie la atingerea mai multor obiective:
Primul obiectiv este maximizarea valorii totale distribuite creditorilor, acționarilor, angajaților și celorlalte părți interesate. Agentului economic, care a ajuns într-o situație de incapacitate de onorare a obligațiilor, i se oferă șansa de a fi reorganizat (restructurat – conform proiectului), vîndut sau lichidat – oricare din opțiuni este adecvată dacă generează maximum de eficiență.
Al doilea obiectiv vizează de reabilitarea afacerilor viabile și lichidarea celor neviabile. Astfel, în economia țării se poate produce ameliorarea mediului de afaceri, și anume – crearea posibilității de relansare a activității agenților pentru care există șanse reale și radierea societăților neviabile, într-u protejarea agenților economici activi de la investirea mijloacelor proprii de capital în afaceri cu entități compromise, ceea ce ar putea furniza pierderi importante pentru întreprindere.
În încheiere aș menționa că executarea silită ca și orice alt act juridic înfăptuit, parcurge anumiți pași de efectuare stabiliți de leg, însă imperfecțiunea acesteia provoacă crearea unor situații absurde, care fiind studiate mai detaliat, scot la iveală împovărarea procesului fiscal atît pentru contribuabil cît și pentru organu fiscal de stat. Ca argument în favoarea celor spuse anterior putem menționa că deși cheltuielile de inițiere a procedurii de insolvabilitate, în unele cazuri sînt suportate de Inspectoratul Fiscal de Stat, niciodată pentru aceste scopuri nu sînt prevăzuți bani în bugetul instituției, mijloacele fiind repartizate din fondurile speciale sau de rezervă ale statului, pentru a fi achitate cheltuielile față de stat. Din punct de vedere al contribuabilui, cheltuielile aferente procesul executării silite în cazurie insolvabilității sale îi furnizează noi cheltuieli, care deseori nu pot fi suportate de către acesta, provocînd compromiterea parțială sau definitiva a executării silite a obligației acestuia.
BIBLIOGRAFIE
Executarea silita a creanțelor fiscal. http://www.apec-romania.ro/categorii/articole/item/ 422-executarea-silita-a-creantelor-fiscale.html ( vizitat 16.05.2014).
Codul Civil al Republicii Moldova. Nr.1107 din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 82-86, cu modificări și completări.
Codul Fiscal. Nr. 1163-XIII din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.62/522, cu modificări și completări.
Codul de Executare al Republicii Moldova. Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 34-35, cu modificări și completări.
Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova, Nr.225 din 30.05.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.111-115, cu modificări și completări.
Codul de Procedură Fiscală al României, nr.92/1993. În: Monitorul Oficial al României, 2003, nr.513, cu modificări și completări.
Incasări la BPN administrate de SFS. http://www.fisc.md/incarcari_BPN.aspx. ( vizitat 12.04.2014).
Legea Insolvabilității a Republicii Moldova nr.149 din 29.06.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii , 2012, nr. 193-197, cu modificări și completări.
Popovici D. Curs Finanțe Publice. Timișoara: Eurostampa, 2007. 425 p
Programul de conformare a contribuabililor, Chșinău 2013. http://www.fisc.md/ Planuri Programe.aspx?file=2417 (vizitat 15.05.2013).
Programul Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2012-2014). http://www.mf.gov.md/files/files/Datoria%2520de%2520Stat/Managementul_dat_de_stat_2012-2014.doc (vizualizat 23.04.2014).
Programul Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2014-2016). http://www.gov.md/public/files/ordinea_de_zi/19.03.2014/Intr06.pdf (vizualizat 21.04.2014).
Putroaia A. Consecințele economice și sociale ale datoriei publice. În: Revista științifică „Studia Universitatis”. Chișinău, CEP USM, 2009, p.42- 53.
Saguna Dan-Drosu; Tutungiu Mihaela. Evaziunea fiscală pe înțelesul tuturor. București: Oscar Print, 1995. 520 p.
Stancu I. Finanțe. București: Economica, 1996. 560 p.
Strategia în domeniul managementului datoriei de stat pe termen mediu (2011-2013). http://www.mf.gov.md/common/files/Strategie%2520ROM%2520final%2520Colegiu.doc (vizualizat 15.04.2014).
Stratulat O. Cognoscibilitatea fenomenului evaziune fiscală. În: ”Știința, biznesul, societatea: evoluții și intercorelări în condițiile integrării în spațiul economic european”, Conferință internațională, 12 – 14 februarie 2004, Chișinău, ASEM, 2004, p.145 – 147.
Stratulat O. Continuitatea reformei fiscale prin prisma particularităților economico-sociale și poltice actuale. În: Simpossia Professorum, ULIM, Seria Economie, Chișinău, ULIM, 2003, p. 122-224.
Stratulat O. Sistemul resurselor financiare publice. Chișinău: INEI, 2003. 40 p.
Teleucă L. Povara datoriei externe. În: Materialele Conferinței Științifico-Practică Internățională „Problemele actuale ale dezvoltării social-economice a Republicii Moldova și experiențe de dezvoltare a altor țări”, 24-25 noiembrie 2006, USM, Chișinău, 2007, p.48-55.
Teleucă L. Problema determinării cuantumului real al datoriei de stat. În: Materialele Conferinței Științifică Internățională „Modalități de eficientizare a managementului în condițiile economiei concurențiale” din 5-6 octombrie 2007, CEP USM, 2007, p.86-96.
Văcărel Iu. Politici economice și financiare de ieri și azi. București: Economică, 1996. 420 p.
ANEXE
Anexa 1
Anexa 2
Anexa 3
BIBLIOGRAFIE
Executarea silita a creanțelor fiscal. http://www.apec-romania.ro/categorii/articole/item/ 422-executarea-silita-a-creantelor-fiscale.html ( vizitat 16.05.2014).
Codul Civil al Republicii Moldova. Nr.1107 din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 82-86, cu modificări și completări.
Codul Fiscal. Nr. 1163-XIII din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.62/522, cu modificări și completări.
Codul de Executare al Republicii Moldova. Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 34-35, cu modificări și completări.
Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova, Nr.225 din 30.05.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.111-115, cu modificări și completări.
Codul de Procedură Fiscală al României, nr.92/1993. În: Monitorul Oficial al României, 2003, nr.513, cu modificări și completări.
Incasări la BPN administrate de SFS. http://www.fisc.md/incarcari_BPN.aspx. ( vizitat 12.04.2014).
Legea Insolvabilității a Republicii Moldova nr.149 din 29.06.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii , 2012, nr. 193-197, cu modificări și completări.
Popovici D. Curs Finanțe Publice. Timișoara: Eurostampa, 2007. 425 p
Programul de conformare a contribuabililor, Chșinău 2013. http://www.fisc.md/ Planuri Programe.aspx?file=2417 (vizitat 15.05.2013).
Programul Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2012-2014). http://www.mf.gov.md/files/files/Datoria%2520de%2520Stat/Managementul_dat_de_stat_2012-2014.doc (vizualizat 23.04.2014).
Programul Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2014-2016). http://www.gov.md/public/files/ordinea_de_zi/19.03.2014/Intr06.pdf (vizualizat 21.04.2014).
Putroaia A. Consecințele economice și sociale ale datoriei publice. În: Revista științifică „Studia Universitatis”. Chișinău, CEP USM, 2009, p.42- 53.
Saguna Dan-Drosu; Tutungiu Mihaela. Evaziunea fiscală pe înțelesul tuturor. București: Oscar Print, 1995. 520 p.
Stancu I. Finanțe. București: Economica, 1996. 560 p.
Strategia în domeniul managementului datoriei de stat pe termen mediu (2011-2013). http://www.mf.gov.md/common/files/Strategie%2520ROM%2520final%2520Colegiu.doc (vizualizat 15.04.2014).
Stratulat O. Cognoscibilitatea fenomenului evaziune fiscală. În: ”Știința, biznesul, societatea: evoluții și intercorelări în condițiile integrării în spațiul economic european”, Conferință internațională, 12 – 14 februarie 2004, Chișinău, ASEM, 2004, p.145 – 147.
Stratulat O. Continuitatea reformei fiscale prin prisma particularităților economico-sociale și poltice actuale. În: Simpossia Professorum, ULIM, Seria Economie, Chișinău, ULIM, 2003, p. 122-224.
Stratulat O. Sistemul resurselor financiare publice. Chișinău: INEI, 2003. 40 p.
Teleucă L. Povara datoriei externe. În: Materialele Conferinței Științifico-Practică Internățională „Problemele actuale ale dezvoltării social-economice a Republicii Moldova și experiențe de dezvoltare a altor țări”, 24-25 noiembrie 2006, USM, Chișinău, 2007, p.48-55.
Teleucă L. Problema determinării cuantumului real al datoriei de stat. În: Materialele Conferinței Științifică Internățională „Modalități de eficientizare a managementului în condițiile economiei concurențiale” din 5-6 octombrie 2007, CEP USM, 2007, p.86-96.
Văcărel Iu. Politici economice și financiare de ieri și azi. București: Economică, 1996. 420 p.
ANEXE
Anexa 1
Anexa 2
Anexa 3
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Actiuni Ulterioare Intreprinse de Autoritati Ca Rezultat al Imposibilitatii Executarii Silite a Obligatiilor Fiscale (ID: 134939)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.