Actiuni Intrunite In Domeniul Transporturilor Si Mediului In Politicile Uniunii Europene

=== 1 ===

ACȚIUNI ÎNTRUNITE ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR ȘI MEDIULUI ÎN POLITICILE UNIUNII EUROPENE

CUPRINS

CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1Calitatea mediului

1.2 Poluarea mediului

1.2.1 Poluarea apei

Factorii poluanți

Depozitarea deșeurilor

Protecția mediului

Principiile dedicate protecției mediului

CAPITOLUL 2. POLITICILE UNIUNII EUROPENE ÎN DOMENIUL MEDIULUI

CAPITOLUL 3. LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI

3.1. Autoritățile naționale cu competențe în domeniul mediului

STUDIU DE CAZ

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Calitatea mediului

Calitatea mediului reprezintă starea la un moment dat a acestuia, stare ce derivă din integrarea totalității elementelor de tip structural și funcțional ale mediului, ce au capacitatea asigurării unei ambianțe prielnice diverselor necesității aferente vieții umane.

În vederea definirii, ca și a cunoașterii calității mediului, se impune necesitatea analizării corecte a unui ansamblu de factori, ce pot să prezinte diverse variații în timp și spațiu.

Spre exemplificare, în domeniul dedicat calității aerului, se au în vedere factori precum absența/prezența diverselor gaze, a hidrocarburilor, a substanțelor solide și/sau lichide (organice ori anorganice), cu menționarea conținutului elementelor chimice depistate, exprimările realizându-se în procente, în mg/m3,, în g/m3,, cu precizarea indiciilor de calitate, ca și a indicelui general de poluare.

În domeniul dedicat calității apelor, se remarcă importanța analizării gradului de impurificării a acestora cu diversele substanțe cunoscute, căreia i se adaugă nu doar nivelul stării naturale a respectivelor ape, ci și valoarea indicatorilor de natură chimică, respectiv biologică, în vreme ce pentru analizarea calității solului se are în vedere nu doar probabilitatea contaminării acestuia cu diverse substanțe, ci și nivelul producțiilor obținute și trendul acestora pe un anumit interval de timp.

În ceea ce privește controlul dedicat calității mediului, la nivelul literaturii de specialitate se remarcă utilizarea termenului monitorizarea mediului, așa cum acesta a fost definit în conținutul O.U.G. nr. 195/2005 vizând protecția mediului, mai precis acesta reprezentând „supravegherea, prognozarea, avertizarea și intervenția în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoașterii stării de calitate și a semnificației ecologice a acestora, a evoluției și implicațiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun”.

1.2 Poluarea mediului

În conținutul aceluiași act legislativ, anterior menționat, este definită și poluarea, legiuitorul apreciind că aceasta constă în „introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătății umane și/sau calității mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime”, cu mențiunea că prin poluant se înțelege „orice substanță, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie radiație electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrații care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenților acestuia și al organismelor vii și aduce daune bunurilor materiale”.

În acest context, prin deteriorarea mediului se înțelege o „alterare a caracteristicilor fizico-chimice și structurale ale componentelor naturale și antropice ale mediului, reducerea diversității sau productivității biologice a ecosistemelor naturale și antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calității vieții, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei și solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea și valorificarea lor deficitară, ca și prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului”, problema fiind una specifică fiecărui stat, dar și comunității din care acesta face parte, prin prisma multiplelor consecințe ce pot fi determinate de deteriorarea mediului (așa numitul prejudiciu transfrontalier).

1.2.1 Poluarea apei

Se cunoaște faptul că prin prisma ecologică apa este percepută ca fiind elementul primordial în cadrul materiei vii, ea fiind parte activă din cadrul tuturor proceselor de natură fiziologică și biochimică și reprezentând un procent considerabil la nivelul biomasei (mai precis între 65% și 80%).

Ca urmare a faptului că prezintă o distribuție variabilă nu doar în spațiu, ci și în timp, apa are capacitatea de a contribui în mod esențial nu doar la o delimitare a zonelor mari în diverse sub-zone, ci și de a defini o zonare altitudinală și latitudinală asupra vegetației, motiv pentru care o potențială poluare a acesteia poate determina o multitudine de implicații și consecințe pe termen mediu și lung, cu efecte greu de prognosticat.

Procesul poluării apei include nu doar o alterare a calităților fizice ale acesteia, ci și alterarea proprietăților chimice și inclusiv biologice, poluarea putându-se produce în mod direct ori indirect, urmare a diverselor activități umane, ca și a unor procese de tip natural.

Datorită faptului că, urmare a poluării, apa se alterează, ea devenind improprie utilizării obișnuite, în contextul determinat de importanța acesteia în ansamblul resurselor naturale, se impune în mod constant necesitatea aplicării unor norme și măsuri specifice, dedicate nu doare protecției ansamblului rezervelor de apă, ci și protecției ecosistemelor acvatice.

Demn de semnalat este faptul că aceste norme și măsuri specifice sunt direct influențate de diverși factori ce depind de natura resursei ce a fost afectată, sesizându-se astfel:

Norme și măsuri specifice protecției apelor de suprafață

Norme și măsuri specifice protecției apelor subterane

Norme și măsuri specifice protecției apelor marine

Norme și măsuri specifice protecției apelor oceanice

În domeniul dedicat protecției apelor, se are în vedere în permanență menținerea calității biologice a acestora, ca și îmbunătățirea proprietăților fizico-chimice și biologice, astfel urmărindu-se preîntâmpinarea potențialelor efecte de tip negativ ce pot fi sesizate nu doar la nivelul mediului înconjurător, ci și la nivelul vieții și a sănătății oamenilor.

Factorii poluanți

Prin factori poluanți se înțelege acele elemente existente natural la nivelul mediului înconjurător ori care sunt introduse în acesta de către om, urmare a diverselor sale acțiuni. În ceea ce privește delimitarea factorilor poluanți, aceasta poate fi realizată:

În funcția de originea factorilor poluanți (mai precis a provenienței acestora), situație în care remarcăm:

Factori poluanți naturali

Factori poluanți antropogeni

În funcție de natura factorilor poluanți, remarcăm:

Factori poluanți fizici – în această categorie fiind incluse particulele solide diverse, emisiile majore de energie, radiațiile ionizante, zgomotele, etc

Factori poluanți chimici – incluzând substanțele chimice de sinteză, ca și derivații unor elemente chimice

Factori poluanți biologici – în această categorie fiind incluse microorganismele, diverse specii de animale, dar și unele specii de plante

În funcție de starea de agresare a factorilor poluanți, sesizăm:

Factori poluanți lichizi

Factori poluanți solizi

Factori poluanți gazoși

În funcție de gradul de neutralizarea poluanților sub acțiunea diverselor microorganisme sesizate la nivelul mediului, remarcăm:

Factori poluanți biodegradabili

Factori poluanți ne-biodegradabili

Prin raportare la această delimitare a factorilor poluanți, se poate realiza și o distincție a tipurilor de poluare, mai precis:

În funcție de originea factorilor poluanți, remarcăm:

Poluarea naturală, ce este determinată de diversele calamități de tip natural, cum ar fi cutremurele de pământ, furtunile de nisip, vulcanii cu activitate sesizabilă, incendiile, diversele dereglări sesizate la nivel meteorologic, furtunile de praf, emisiile majore de energie, apele subterane acide ori cele saline, etc.

Poluarea antropogenă, ce este indusă de factorul uman, urmare a diverselor activități derulate în mod constant, nu doar la nivel gospodăresc, ci și agricol și mai ales industrial. Astfel, în această categorie se remarcă:

Poluarea menajeră

Poluarea agricolă

Poluarea industrială

În funcție de natura factorilor poluanți, distingem:

Poluarea fizică, aceasta la rândul ei fiind de mai multe tipuri, respectiv:

Poluarea fonică

Poluarea termică

Poluarea radioactivă

Poluarea luminoasă, etc.

Poluarea chimică, ce de asemenea poate fi delimitată în:

Poluarea chimică datorată derivaților unor metale grele – cele mai frecvente fiind Pb, Co și Cr

Poluarea chimică datorată pesticidelor

Poluarea chimică datorată derivaților unor componenți chimici precum S, C, Cl, F, N, etc.

Poluarea chimică datorată unor materii organice de tip fermentescibil

Poluarea chimică datorată unor mase plastice, etc.

Poluarea biologică, ce se poate datora:

Diverselor modificări la nivelul biocenozelor

Contaminării microbiologice sesizate la nivelul solurilor, ca și a mediilor ingerate ori inhalate

Unor invazii ale diverselor specii animale ori vegetale

Poluarea estetică, ce constă într-o anumită degradare a diverselor peisaje, degradare determinată fie de o urbanizare de tip excesiv, fie de sistematizările eronate

În funcție de starea de agregare a diverșilor factori poluanți, se distinge:

Poluarea cu substanțe lichide

Poluarea cu substanțe solide

Poluarea cu vapori și gaze

Depozitarea deșeurilor

În domeniul gestionării deșeurilor, țara noastră și-a asumat o serie întreagă de obligații prin intermediul Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană (ce a fost ratificat prin intermediul Legii nr. 157/2005. Asigurarea modului de implementare la nivel local a diverselor obligații, anterior menționate, revine, prin lege, și în sarcina autorităților administrației publice locale.

Diversele activități ce sunt încadrate în domeniul dedicat gestionării deșeurilor se derulează cu respectarea tuturor normelor de protecția mediului, acestea reflectând diversele cerințe ce au fost impuse în domeniu de către legislația Uniunii Europene. Mai precis, diversele directive ale Uniunii Europene, ce au fost transpuse la nivelul legislației din țara noastră au reușit să determine noi abordări privind gestionarea deșeurilor, o atenție specială fiind acordată:

Necesității protejării diverselor resurse naturale

Necesității economisirii diverselor naturale

Identificării unor soluții dedicate reducerii constante a poluării

Diminuării costurilor dedicate gestiunii deșeurilor

În ciuda faptului că domeniul legislativ dedicat deșeurilor la nivelul Uniunii Europene este unul destul de complex și vast, transpunerea acestuia în cadrul legislației din țara noastră s-a făcut în mod etapizat, respectiv cu implementarea în anumite intervale de tranziție, astfel încât să se reușească atingerea diverselor obiective prevăzute în domeniul managementului deșeurilor.

Și chiar dacă legislația românească, armonizată cu cea europeană, a determinat rezultate deosebite în domeniul dedicat gestionării deșeurilor, se remarcă încă necesitatea depunerii unor eforturi susținute pentru continuarea asigurării conformării, în acord cu diversele standarde ale Uniunii Europene.

La nivelul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, în domeniul dedicat prevenirii deșeurilor, ca și al gestionării acestora, se remarcă existența mai multor obiective, respectiv:

O prioritizare a diverselor eforturi dedicate gestionării deșeurilor, incluzând nu doar prevenirea, ci și pregătirea pentru reutilizarea deșeurilor, reciclarea deșeurilor, respectiv diverse alte operații de valorificare, cum ar fi eliminarea deșeurilor sau valorificarea energetică a acestora

Elaborarea și implementarea măsurilor dedicate încurajării prevenirii generării deșeurilor, ca și al reutilizării acestora, avându-se în vedere o promovare constantă a utilizării durabile a resurselor existente

O creștere a ratei reciclării, ca și o îmbunătățire a calității materialelor reciclate, avându-se în vedere colaborarea nu doar cu domeniul afacerilor, ci și cu diversele instituții și întreprinderi ce se ocupă de valorificarea deșeurilor

O promovare constantă a valorificării deșeurilor provenite din ambalaje, ca și a restului categoriilor de deșeuri existente

Diminuarea considerabilă a impactului pe care îl determină C ce se generează din deșeuri

O încurajare constantă a producerii energiei din deșeuri, pentru cazurile în care nu se poate realiza o reciclare a acestora

O organizare cât mai eficientă a bazei de date naționale privind deșeurile, ca și realizarea unei eficientizări în cadrul procesului de monitorizare, etc

Aceeași instituție de stat, cu responsabilități în domeniul deșeurilor, a reușit să elaboreze și propuneri dedicate îmbunătățirii diverselor servicii oferite populației, ca și sectorului de afaceri, în domeniul gestionării deșeurilor, remarcându-se:

O încurajare constantă a investițiilor verzi

Colaborarea constantă cu diversele autorități ale administrației publice locale în vederea dezvoltării gradului de eficiență, ca și al calității diverselor deșeuri colectate, cu ulterioara mult-mai facila reciclare și valorificare a acestora

Susținerea diverselor inițiative dedicate responsabilizării populației în vederea reutilizării, a reciclării, ca și a valorificării deșeurilor din cadrul gospodăriilor proprii

Colaborarea constantă cu diversele autorități ale administrației publice locale, ca și cu sectorul afacerilor, în vederea îmbunătățirii sistemelor dedicate colectării separate a deșeurilor, ca și tratării acestora

Protecția mediului

Se remarcă faptul că tot mai numeroasele provocări ecologice ce au fost semnalate încă din ultimele decenii au determinat o repoziționare a percepțiilor și abordărilor dedicate mediului înconjurător, în acest moment marea majoritate a statelor lumii făcând constant eforturi congruente în vederea identificării unor soluții ideale pentru rezolvarea diverselor probleme și disfuncționalități.

Punerea în aplicare a principiilor dedicate dezvoltării durabile au determinat reorientarea abordării dedicate deșeurilor, prin utilizarea conceptelor de bază ale ecologiei în vederea analizării tuturor proiectelor existente în domeniul resurselor mediului.

Și asta mai ales în contextul în care se cunoaște că un important suport în cadrul producției de bunuri/servicii furnizate marii mase a populației este reprezentat de totalitatea resurselor regenerabile, ca și a celor neregenerabile.

În domeniul protecției mediului se remarcă în mod distinct dreptul mediului, ce reușește să reglementeze totalitatea relațiilor sociale ce sunt determinate de procesul protecției, al conservării, ca și al ameliorării calităților naturale, specifice mediului.

La nivel general, prin protecția mediului se înțelege totalitatea problemelor ce sunt dedicate nu doar prevenirii degradării mediului și a combaterii acesteia, ci și conservării mediului și implicit a ameliorării acestuia.

În context juridic, protecția mediului urmărește evitarea diverselor activități de tip nociv asupra mediului, în paralel cu adoptarea diverselor măsuri dedicate împiedicării deteriorării mediului.

În ultimul deceniu s-a remarcat abordarea unei viziuni de tip integrat, ce include în cadrul domeniului protecției mediului totalitatea reglementărilor, a procedurilor, ca și a instituțiilor existente la nivel internațional, dar și național.

Protecția mediului se realizează prin intermediul:

Instituirii diverselor obligații

Stabilirii unor condiții speciale

Stipulării diverselor interdicții dedicate utilizării raționale a resurselor naturale

Prevenirii poluării mediului înconjurător

Combaterii poluării mediului înconjurător

Combaterii diverselor efecte dăunătoare pe care fenomenele naturale le determină asupra multiplelor elemente componente

Este cunoscut faptul că protecția mediului se constituie, conform legislației, într-o obligație și o responsabilitate a diverselor autorități ale administrației publice centrale și ale administrației publice locale, obligație și responsabilitate ce le revine și tuturor persoanelor fizice/persoane juridice.

În acest sens, în cadrul bugetelor proprii ale autorităților administrației publice centrale, ca și ale administrației publice locale sunt prevăzute diverse fonduri dedicate îndeplinirii tuturor obligațiilor ce rezultă ca urmare a implementării la nivelul legislației din țara noastră a legislației comunitare dedicate domeniului mediului, ca și implementării diverselor programe dedicate protecției mediului. În plus, între toate autoritățile publice centrale din domeniul protecției mediului și cele similare de la nivel teritorial se remarcă o colaborare constantă în vederea implementării tuturor proiectelor de mediu existente ori în curs de demarare.

Principiile dedicate protecției mediului

Se remarcă existența mai multor principii în domeniul protecției mediului din România, mai precis principiul:

Integrării cerințelor de mediu în celelalte politici sectoriale

Acțiunii preventive

Precauției în luarea deciziei

„Poluatorul plătește”

Reținerii poluanților la sursă

Conservării biodiversității, ca și a ecosistemelor ce sunt specifice cadrului biogeografic natural

Utilizării durabile a resurselor naturale

Informării și participării publicului la luarea diverselor decizii, ca și accesul la domeniul justiției, în diverse probleme dedicate mediului

Dezvoltării unei colaborări internaționale în vederea protecției mediului

CAPITOLUL 2. POLITICILE UNIUNII EUROPENE ÎN DOMENIUL MEDIULUI

În domeniul dedicat mediului înconjurător se remarcă faptul că acesta se constituie în noțiunea fundamentală aflată la temelia ecologiei (percepută ca și știință), în cadrul literaturii de specialitate nereușindu-se conturarea unitară a unei definiri, mai ales prin prisma conotațiilor diverse ale sale, remarcate în domenii diverse.

Astfel, dacă în domeniul ecologiei, mediul înconjurător este perceput ca fiind ansamblul comunităților biologice și a factorilor de tip abiotic (mai precis totalitatea elementelor și a echilibrelor forțelor concurente diverse ce se află la baza condiționării existenței diverselor grupuri biologice), există și percepția potrivit căreia mediul se constituie din totalitatea factorilor de tip natural și artificial, de natură biologică, fizico-chimică, dar și socială, cu capacitatea influențării directe ori indirecte a diverselor stări aferente componentelor biosferei, fie acestea biotice ori abiotice.

De asemenea, mediul înconjurător este perceput în contextul definit de diversele acte normative dedicate, fie ele de tip național ori internațional. La nivelul Uniunii Europene, politica de mediu, astfel cum aceasta a fost definită prin intermediul Tratatului C. E., are în vedere asigurarea unei sustenabilități privind activitatea dedicată protecției mediului, prin intermediul:

Includerii acesteia în diversele politici de tip sectorial remarcate în cadrul Uniunii Europene

Elaborării unor ansamble de măsuri dedicate prevenirii

Implementării principiului dedicat sancționării necondiționate a celor responsabili cu poluarea

Combaterii poluării (indiferent de tipul acesteia) direct la sursa acesteia

Asumării responsabilității comune

În domeniul dedicat acquis-ului comunitar se poate sesiza existența unui număr impresionant de instrumente legislative special elaborate, acestea având capacitatea de a acoperi varietatea sectoarelor incluse în cadrul mediului înconjurător, de la poluarea aerului și poluarea apelor, la gestionarea produselor chimice rezultante, la gestionarea reziduurilor, ca și la conservarea mediului înconjurător ori protecția acestuia împotriva diverșilor factori radianți.

În acest moment, la nivelul Uniunii Europene, politica de mediu este susținută în mod constant de o multitudine de actori de tip instituțional, cu atribuții în domeniul pregătirii, al definirii ca și al implementării acesteia, ei aflându-se într-o relație directă de colaborare cu totalitatea statelor membre U.E., ca și cu diversele organizații și organisme cu interese în domeniul protecției mediului.

Toate instituțiile Uniunii Europene, cu atribuții în domeniul politicii de mediu, au în permanență în vedere realizarea diverselor obiective stabilite la nivel comunitar, nu doar în domeniul dedicat legislației, ci și în cel aferent implementării legislației adoptate.

În ceea ce privește baza legală aferentă politicii de mediu de la nivelul Uniunii Europene, politică percepută ca fiind una de tip orizontal în spațiul comunitar și obligatorie în raport cu restul politicilor comunitare, se impune a se evidenția prevederile articolelor 174 – 176 din cadrul T.C.E. (Tratatul Comunității Europene), cărora li se adaugă și prevederile articolelor 2, 6, ca și a articolului 95.

Mai precis, în conținutul articolului 174 din cadrul tratatului, anterior menționat, articol în conținutul căruia au fost incluse diversele obiective în domeniul mediului, se politica la nivel comunitar în domeniul dedicat mediului urmărind o serie întreagă de obiective, incluzând:

Conservarea mediului, protecția acestuia, ca și îmbunătățirea constantă a calității mediului

Protejarea calității umane

Folosirea în mod rațional și cât mai prudent a diverselor resurse naturale

O promovare internațională constantă a diverselor măsuri dedicate problemelor mediului, la nivel global

Articolul anterior menționat (ce este fostul articol 130 din cadrul T.C.E. – paragraful al doilea) prevede că, la nivel comunitar, protecția mediului are la bază nu doar principiul precauției și pe cel al reducerii poluării, ci și principiul prevenirii, ca și pe cel dedicat „poluatorului care plătește”.

În conținutul următorului articol din T.C.E., mai precis articolul 175, au fost precizate detaliile dedicate procesului decizional în materia politicii de mediu, cu clarificarea diverselor atribuții ce le revin instituțiilor europene cu responsabilități în domeniul protecției mediului.

În cadrul articolului 176 se remarcă prevederea conform cărora statele membre ale Uniunii Europene au obligația adoptării unor „măsuri stringente de protecție”, cu mențiunea ca toate aceste măsuri să se afle într-o relație de compatibilitate directă cu textul regăsit în cadrul T.C.E, cu ulterioara avizare a acestora de către Comisia Europeană.

De asemenea, în paragraful al treilea al articolului 6 din cadrul T.C.E. se evidențiază în mod explicit necesitatea unei integrări a protecției mediului în domeniul definirii, ca și al implementării ansamblului politicilor Uniunii Europene.

Tot în domeniul dedicat cadrului legal aferent politicii de mediu, se impune a se aminti celebrul S.E.A. (Actul Unic European), acesta reușind că introducă în cursul anului 1987 capitolul dedicat mediului (mai precis Titlul VII) în conținutul Tratatului Comunității Europene.

Astfel s-a reușit menționarea principiului subsidiarității, în paralel cu introducerea cooperării Parlamentului European cu Consiliul, în diversele decizii ce privesc mediul înconjurător.

În ceea ce privește protecția mediului, se remarcă faptul că deseori aceasta este direct ori indirect asociată cu fenomenul de poluare a mediului, în ciuda faptului că noțiunea protecției mediului este cu mult mai vastă, ea incluzând nu doar o evitare constantă a diverselor potențiale dezechilibre ce s-ar putea semnala în cadrul complexului proces dedicat conservării naturii, ci și o gestionare de tip rațional a diverselor resurse naturale, ca și evitarea producerii unei poluări la nivelul mediului înconjurător, incluzând reconstrucțiile ecologice ulterioare producerii unor dezastre.

În ansamblul dedicat măsurilor privind protecția mediului, măsuri ce urmăresc, în principal, menținerea constantă a echilibrului ecologic la nivel global, se regăsește:

Instituirea diverselor obligații specifice

Definirea și stabilirea condițiilor speciale, ca și stipularea interdicțiilor vizând utilizarea în mod rațional a diverselor resurse naturale

Prevenirea constantă a poluării mediului, ca și o combatere a poluării acestuia

Combaterea constantă a diverselor efecte nocive ce pot fi determinate de fenomenele naturale asupra mediului, respectiv a componentelor sale

La nivel comunitar, prin intermediul procesului dedicat conservării calității apelor, fie acestea maritime ori oceanice, ca și al protecției acestora și implicit al creșterii gradului de calitate existent, se are în vedere implementarea diverselor obiective existente în reglementările internaționale (ca și naționale) dedicate materiei calității apelor, prin diminuarea treptată a diverselor evacuări de substanțe considerate a fi periculoase pentru calitatea apelor, ca și a emisiilor ori scăpărilor de substanțe.

De altfel, la nivelul Uniunii Europene au fost puse bazele politicii moderne în domeniu apei (fiind adoptată chiar o directivă cadru în acest sens), obiectivul principal constând în menținerea echilibrului durabil în cadrul aspectelor diverse dedicate apei.

În plus, la nivel comunitar au fost abordate și probleme considerate de prioritate majoră în domeniul apei, dintre care amintim:

Poluarea determinară de evacuările diverselor ape urbane uzate

Poluarea determinată de diverșii nutrienți ce se remarcă în domeniul agriculturii

Poluarea determinată de diversele emisii industriale

Poluarea determinată de evacuările accidentale ori voite a diverselor substanțe periculoase, etc

La nivelul Uniunii Europene, în vederea asigurării menținerii durabile a celei mai importante resurse naturale la nivel global, se au în vedere în permanență mai multe obiective, dintre care amintim:

Aplicarea constantă a reglementărilor dedicate calității apelor naturale, ca și a efluenților existenți

Elaborarea și implementarea proiectelor dedicate lucrărilor de amenajarea teritoriilor

Dezvoltarea constantă a activităților de cercetare științifică în domeniu, etc

La nivel comunitar, s-a reușit delimitarea apelor ce sunt supuse protecției, mai precis:

Prin prisma administrativă, remarcăm:

Apele internaționale, ce includ apele riverane unui anumit stat, ca și apele care sunt incluse ori traversează teritoriul statului, cărora li se adaugă apele ce reprezintă interesele recunoscute prin convenții și tratate internaționale de alte state

Apele teritoriale, mai precis apele maritime interioare, ce includ totalitatea apelor ce se întind de la țărmurile unui stat înspre larg, delimitarea și întinderea acestora fiind realizată la nivel național

Apele naționale, în categoria cărora intră fluviile, râurile, lacurile și canalele navigabile de interior, ca și fluviile de frontieră și apele râurilor de la malul statului respectiv până la frontierele acestuia, așa cum acestea sunt delimitate în conținutul convențiilor și tratatelor internaționale

Prin prisma destinației, ca și a obiectivelor vizate, remarcăm:

Apele dedicate populației, mai precis cele necesare existenței vieții și realizării ambianței la nivelul comunităților

Resursele de apă dulce, ce includ atât apele de suprafață, cât și apele subterane

Apele potabile, fie ele de suprafață ori subterane, ce în mod natural ori ulterior tratărilor fizico-chimice și/sau micro-biologice pot fi consumate de către om

Apele uzate menajere

Apele uzate industrial

Apele de desecare

Apele dedicate industriilor

Apele de desecare

În domeniul dedicat poluării apelor, se remarcă faptul că poluarea poate fi de mai multe feluri, mai precis:

Poluare organică – ce implică o poluare a apelor cu diverse glucide, lipide ori proteine, poluarea datorându-se în principal industriilor (fie acestea alimentare, chimice, petrochimice), diverselor fabrici de celuloză și hârtie, abatoarelor, fabricilor textile, etc.

Demn de menționat este faptul că diverșii factori poluanți ce contribuie la poluarea organică a apelor au capacitatea ca ulterior deversării acestora în cursurile de apă, să mobilizeze, ca urmare a degradării treptate, un consum ridicat de O2, ceea ce poate determina serioase dezechilibre la nivelul organismelor prezente în mediul acvatic.

Poluarea organică – se remarcă în special în cadrul industriilor petroliere de extracție, a industriei clorosodice, ca și a chimiei de sinteză. În această situație, diversele săruri anorganice pot determina o creștere a nivelului salin la nivelul apei emisar, în paralel cu o creștere considerabilă a nivelului durității.

Urmare a acestui aspect se poate sesiza apariția unor depuneri majore la nivelul diverselor conducte, cu creșterea rugozității și diminuarea considerabilă a capacității de transport aferentă. În plus, pot fi remarcate și interferări cu anumite vopsele remarcate la nivelul industriei textile, ca și o diminuare a calității produselor rezultante.

Mai mult, la un nivel al clorurilor pentru limitele impuse, apa devine improprie nu doar pentru consumul populației ci și pentru uzul industrial, în vreme ce prezența metalelor grele în compoziția apelor determină diverse acțiuni toxice asupra numeroaselor organisme acvatice, etc

Poluarea biologică – se poate remarca în special în zonele aglomerărilor urbane, în zonele preponderent dedicate domeniului zootehnic, aceasta caracterizându-se prin prezența sesizabilă a diverselor microorganisme patogene specifice apelor calde, stătătoare, de o calitate îndoielnică.

În ceea ce privesc factorii ce determină poluarea biologică, se remarcă existența:

Factorilor poluanți biologici primari – aceștia fiind diverși agenți biologici ce ajung în apă fie prin intermediul apelor reziduale fie al altor surse, ele nefiind specifice mediului respectiv, ca și habitat normal

Factorilor poluanți biologici secundari – includ diversele organisme de tip indigen care se regăsesc în ape în mod natural, ele devenind poluante în momentul înmulțirii excesive

Demn de menționat este faptul că prin intermediul apelor poluate biologic pot fi transmise diverse afecțiuni bacteriene (cum ar fi holera ori febra tifoidă), afecțiuni parazitare (incluzând tricomoniaza sau giardiaza), acțiuni de natură virotică (cele mai des sesizate fiind hepatita ori poliomielita), ca și afecțiuni de natură infecțioasă, ce pot fi declanșate de diverși vectori precum musca țețe (care determină declanșarea bolii somnului) ori țânțarul, ce poate să declanșeze apariția malariei.

Poluarea termică – ce este determinată, în principal, de apele de răcire rezultate din centralele termice, acestea având capacitatea de a crește considerabil temperatura apei (mai precis intervalul de creștere putând varia între 50 Celsius și chiar 180 0 Celsius).

Datorită acestei încălziri sesizate la nivelul apei, se pot semnala mai multe fenomene, mai precis:

O dezvoltare deosebită a producției primare, ceea ce determină diminuarea cantității de O2 din apă, în paralel cu apariția fenomenului eutrofizării

O accelerare deosebită a modului de parcurgere a ciclurilor vitale, cu modificări semnificative la nivelul dimensiunii indivizilor, ca și a structurii acestora, la nivel de vârstă

O modificare a dimensiunii populației, ca urmare a dezvoltării sensibilității diverselor organisme la respectivii poluanți existenți la nivelul apelor, ca și fenomenul neadaptării diverselor viețuitoare acvatice ce au sânge rece la noile temperaturi, cu mult mai ridicate decât cele ale habitatului natural (incluzând nu doar peștii, ci și crustaceele)

2.1 Impactul nerespectării politicilor de mediu la nivel comunitar

În ciuda legislației comunitare în domeniul mediului, realitatea ultimilor ani a demonstrat că unele state din spațiul european comun înțeleg să nu respecte în tocmai reglementările existente, cel mai bun exemplu constituindu-l recentul scandal al emisiilor poluante, în centrul căruia s-a poziționat cunoscutul producător de autovehicule, Volkswagen.

Scandalul a fost oficial declanșat în ziua de 18 septembrie 2015, data la care Agenția pentru Protecția Mediului din S.U.A. i-a atras atenția producătorului Volkswagen asupra modului fraudulos în care acesta a programat motoarele Diesel TDI ce fuseseră produse în perioada anilor 2009-2015.

Respectiv, aceste motoare respectau condițiile impuse în domeniul poluării mediului cu oxizi de N numai în condițiile laboratorului, în realitate motoarele depășind de aproape 35 de ori limita ce fusese impusă în condițiile unei exploatări normale.

Agenția pentru Protecția Mediului SUA a acuzat compania VW de fraudă, reprezentații acesteia recunoscând acuzațiile aduse. La nivel mondial s-a estimat că aproximativ 11 milioane de mașini au fost afectate de această practică a producătorului german, în SUA fiind identificate peste 500.000 de autovehicule cu astfel de probleme

Producătorul auto a ajuns astfel ținta unor investigații deosebit de complexe la nivel mondial, investigații ce i-au afectat serios imaginea la nivel global. Pe lângă aceasta și prețul acțiunilor s-a redus considerabil ca urmare a declanșării scandalului, șeful companiei, Martin Winterkorn demisionând în scurt timp, în vreme ce numeroși manageri din vârful ierarhiei au fost suspendați.

Înaintea declanșării scandalului compania V.W. era considerată a fi în topul producătorilor auto din lume, ea fiind la nivel european cel mai mare producător. Grupul Volkswagen are în subordinea sa zece branduri ce provin din șapte state europene, respectiv Volkswagen, Skoda, Audi, Bentley, Seat, Lamborghini, Bugatti, Scania, MAN și VW Autovehicule Comerciale.

Demn de menționat că fiecare brand din cele anterior precizate are caracter propriu, ele funcționând în cadrul pieței ca o entitate de tip independentă.

În ceea ce privește spectrul produselor companiei VW, acesta include atât autovehicule de dimensiuni mici, cu un consum de combustibil destul de redus, cât și diverse autovehicule incluse în categoria de lux. Trebuie precizat că grupul VW, ce se remarcă și în alte domenii (cum ar fi fabricarea motoarelor diesel diverse, ca și cea a turbocompresoarelor) operează în 18 state europene, având un număr de 94 de fabrici de producție (dintre care nouă sunt pe teritoriul Americii de Sud, trei pe teritoriul Americii de Nord, 11 fabrici sunt amplasate pe continentul asiatic, iar trei fabrici funcționează pe continentul african).

La nivelul anului 2014, zilnic, un număr aproximativ de 500.000 de angajați VW din întreaga lume contribuiau la realizarea a peste 30.000 de autovehicule și implicit subansamble/componente ale acestora.

Înaintea declanșării scandalului emisiilor, grupul VW își vindea autovehiculele fabricate în peste 153 de state, principalele obiective promovate incluzând realizarea unor vehicule deosebit de atractive pentru masa mare a populației, vehicule ce erau declarate ca fiind în același timp sigure, dar și ecologice, care respectau toate standardele impuse la nivelul respectivelor clase.

Grupul VW reușise performanța de a-și stabilit o poziție deosebit de competitivă în continentul asiatic prin construirea unor fabrici în Rusia și în India, cu desfacere pe piețele din China și Japonia, unde concurența era una destul de acerbă.

Coincidență sau nu, V.W. nu reușise să se impună în mod deosebit la nivelul continentului american, în Canada cota sa de piață fiind de numai 3.3% din piață, în ciuda faptului că vânzările anuale reprezentau un procent aproximativ de 16%.

O pondere mult mai mare era remarcată la nivelul zonei estice a continentului european, compania VW deținând aproximativ 25% din numărul total al autovehiculelor noi importate de statele din această zonă.

Momentul „zero” al declanșării scandalului ce a afectat în mod deosebit compania Volkswagen a fost când Autoritatea de Protecția Mediului din Statele Unite ale Americii (EPA) a acuzat VW Group că a manipulat diversele teste ale emisiilor motoarelor modelelor diesel, ce au fost vândute pe teritoriul american.

Demn de menționat este faptul că în cursul anului 1999 legislația SUA de mediu modifică pragurile ale oxizilor de azot, acestea diminuându-se de la valoarea de 1.0 g la valoarea de 0, 07 g.

În perioada 2004-2009 are loc o introducere graduală a diverselor reglementări vizând emisiile, perioadă în care (anul 2007) compania VW ia decizia de a suspenda vânzarea motoarelor de tip TDI în SUA, investind în tehnologii diverse în vederea diminuării emisiilor. Conform unor surse, se pare că renumita companie Bosch a avertizat VW să nu utilizeze programe ilegale de gestionarea motorului, sfat de care compania germană nu a ținut cont.

Un an mai târziu, compania VW dă publicității anunțul privind noua sa tehnologie dedicată motoarelor Diesel, respectiv „Clean Diesel”. În cursul anului 2009 legislația americană privind mediul implementează TIER 2, autovehiculele cu motoare TDI fabricate de producătorul german începând să fie comercializate în SUA, în vreme ce pe continentul european, unele dintre modelele companiei ajung să fie incluse în cadrul clasei de poluare Euro 5.

În perioada 2009-2015 s-au înregistrat vânzări considerabile ale motoarelor diesel fabricate de VW, tehnologia implementată de companie obținând câteva premii, dar și subvenții din partea statului.

În cursul anului 2014, I.C.C.T cere C.A.F.E.E. și W.V.U. să evidențieze toate beneficiile implementării noii tehnologii diesel dezvoltată de către compania VW în S.U.A. în vederea implementării unei politici asemănătoare și pe continentul european.

Din păcate pentru compania producătoare, cu acest prilej C.A.F.E.E. ajunge să identifice discrepanțe de ordin major între datele privind poluarea ce erau înregistrate în laborator și cele înregistrate cu prilejul exploatării în trafic, constatările fiind făcute publice, ocazie cu care ajung în atenția E.P.A. (Agenția pentru Protecția Mediului din S.U.A.).

Până la finele anului 2014 Agenția pentru Protecția Mediului repetă testele de emisii, ulterior solicitându-i companiei VW explicații privind depășirea pragului legal stabilit pentru NO2 (oxidul de azot).

În cursul lunii decembrie a anului 2014 producătorul motoarelor Diesel recheamă în service autovehiculele ce fuseseră echipate cu noilor motoare TDI, acțiunea nefiind însă pe măsura așteptărilor Agenției pentru Protecția Mediului S.U.A. și C.A.R.B.

În data de 18 septembrie 2015 Agenția pentru Protecția Mediului SUA acuză în mod oficial compania VW de manipularea testelor de emisii și de consum pentru toate modelele ce au fost comercializate pe teritoriul american, în paralel ordonând rechemarea în service a tuturor mașinilor din gama VW și Audi.

În conformitate cu comunicatul dat publicității de EPA, compania germană instalase la bordul autovehiculelor dotate cu motoare TDI un program software cu ajutorul căruia au fost modificate considerabil rezultatele testelor realizate la nivel guvernamental.

Astfel, prin intermediul unui algoritm deosebit de complex se reușea recunoașterea tiparelor testelor de consum, acesta limitând temporar emisiile de azot la modelele VW Jetta, VW Beetle, VW Golf, VW Passat și respectiv a modelului Audi A3, ce au fost produse de compania VW în perioada 2009-2015 și care erau echipate cu motoare Diesel în patru cilindri.

În timpul testelor de laborator, aceste modele reușeau să treacă cu mare ușurință sub limitele impuse, în trafic însă ele eliminând un volum crescut de emisii și implicit consumând cu mult mai mult decât prevedea producătorul:

EPA preciza în cadrul comunicatului oficial că emisiile de oxizi reale constatate în trafic la autovehiculele dotate cu motoarele TDI produse de compania VW depășeau în unele cazuri și de 40 de ori valoarea limită ce fusese impusă de autoritățile americane prin intermediul prevederilor legii Clean Air Act.

În cadrul comunicatului dat publicității, EPA a impus companiei producătoare să recheme în service toate cele 482.000 de autovehicule, cu aplicarea unei amenzi record în cadrul istoriei industriei auto.

De altfel, conform președintelui grupului de lobby Clean Air Watch, Frank O'Donnel, autoritățile americane și-au dorit să arate faptul că „trișorii nu pot scăpa nepedepsiți, Problema esențială e că acești producători nu îi păcălesc numai pe cumpărătorii autovehiculelor, ci și pe cei care respiră aerul poluat de către aceste autovehicule. Legile și regulamentele pot fi eficiente numai când sunt corect puse în aplicare”.

La trei zile de la comunicatul oficial dat publicității de către EPA, acțiunile VW Group înregistrează o scădere fără precedent (de aproximativ 20%), C.E.O. – ul acestuia, Martin Winterkorn cerându-și public scuze și informând că va colabora pe deplin cu toate autoritățile americane:

În momentul izbucnirii scandalului, VW Group era considerat ca fiind pe locul doi mondial în domeniul auto, el anunțând deja investiții pentru cercetare și tehnologii, în valoare de 20 de miliarde de euro până la finele anului 2020.

Cu doar un an înainte, VW a înregistrat la nivel general vânzări în valoare de 202,5 miliarde euro, valoare cu aproape 3/% mai mare decât cea înregistrată în anul precedent. Cu un profit estimat la valoarea de 12.7 miliarde de euro, VW înregistrase la finele anului fiscal 2014 lichidități în valoare de aproape 17 miliarde de euro.

Cu toate acestea, ca urmare a declanșării scandalului, în doar câteva zeci de ore acțiunile VW Group au scăzut dramatic la bursă, prima prăbușire fiind de 18%, iar ulterioara de 23% . Ca urmare a acestei deprecieri, producătorul german a pierdut în doar câteva ore nu mai puțin de 15 miliarde de euro.

CAPITOLUL 3. LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI

În domeniul protecției mediului se remarcă în mod distinct dreptul mediului, ce reușește să reglementeze totalitatea relațiilor sociale ce sunt determinate de procesul protecției, al conservării, ca și al ameliorării calităților naturale, specifice mediului.

La nivel general, prin protecția mediului se înțelege totalitatea problemelor ce sunt dedicate nu doar prevenirii degradării mediului și a combaterii acesteia, ci și conservării mediului și implicit a ameliorării acestuia.

În context juridic, protecția mediului urmărește evitarea diverselor activități de tip nociv asupra mediului, în paralel cu adoptarea diverselor măsuri dedicate împiedicării deteriorării mediului.

În ultimul deceniu s-a remarcat abordarea unei viziuni de tip integrat, ce include în cadrul domeniului protecției mediului totalitatea reglementărilor, a procedurilor, ca și a instituțiilor existente la nivel internațional, dar și național.

Protecția mediului se realizează prin intermediul:

Instituirii diverselor obligații

Stabilirii unor condiții speciale

Stipulării diverselor interdicții dedicate utilizării raționale a resurselor naturale

Prevenirii poluării mediului înconjurător

Combaterii poluării mediului înconjurător

Combaterii diverselor efecte dăunătoare pe care fenomenele naturale le determină asupra multiplelor elemente componente

Reglementarea în domeniul protecției mediului este destul de vastă, ea incluzând o serie întreagă de acte normative, dintre care enumerăm:

Legea 17 1990 vizând regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, ca și al zonei contigue și al zonei economice exclusive României

Legea 107/1996 a apelor

Legea 111 1996 vizând desfășurarea în siguranță, reglementarea, autorizarea și controlul activităților nucleare

Legea 214 2011 pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor

Legea 255 1998 privind protecția noilor soiuri de plante

Legea 178 2000 privind produsele cosmetice

Legea 289 2002 privind perdelele forestiere de protecție

Legea 458 2002 privind calitatea apei potabile

Legea minelor 85 2003

Legea 238 2004 petrolului

Legea 347 din 2004 legea muntelui

Legea 407 2006 vânătorii și a protecției fondului cinegetic

Legea 24/2007 actualizată și republicată. Legea privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților

Legea 46 2008 Codul silvic

Legea 220//2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

Legea 171/2010 actualizata Legea contravențiilor silvice si a sancționării acestora

Legea 132/2010 privind colectarea selectivă a deșeurilor în instituțiile publice

Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor

O.U.G. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere

O.U.G. 243/2000 privind protecția atmosferei

O.U.G. 195/2005 privind protecția mediului

O.U.G. 196/2005 privind fondul pentru mediu

O.U.G. 43/2007 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic

O.U.G. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului

O.U.G. 71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin

O.U.G. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon

O.G. 43 2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național

O.G. 47 /2000 privind stabilirea unor măsuri de protecție a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial

O.G. 87/2001 servicii publice salubrizare localități

O.G. 47/2005 privind reglementări de neutralizare a deșeurilor de origine animală

O.G. 41/2007 pentru comercializarea produselor de protecție a plantelor, precum și pentru modificarea și abrogarea unor acte normative din domeniul fitosanitar

H.G. 321/2005 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiant

H.G. 1037/2010 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice

H.G.1132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori

H.G. 1268/2010 privind aprobarea Programului de protecție și gestiune a monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial UNESCO

Ordin 1450/2010 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului vizând protecția resurselor de apă, sisteme integrate de alimentare cu apă, stații de tratare, canalizare și stații de epurare

De asemenea, avându-se în vedere prevederile regăsite în alineatul (2) al articolului 11 al Constituției României, țara noastră a adoptat diverse tratate internaționale dedicate mediului sau le-a adoptat, ele fiind incluse în domeniul dreptului intern și constituindu-se în izvoarele dreptului mediului, fără a lua în calcul domeniul de referință ori caracterul acestora.

În această categorie pot fi incluse:

Convenția U.N.E.S.C. vizând protecția patrimoniului mondial, cultural și natural (16.11.1972), ce a fost reglementată prin intermediul Decretului nr. 187/1990

Convenția asupra zonelor umede de importanță internațională, Ramsar 1971, reglementată prin intermediul Legii nr. 51/1991

Convenția de la Basel vizând controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora (22.03.1979), implementată prin intermediul Legii 6/1991

Convenția vizând protecția Mării Negre împotriva poluării – 21.04.1992

Convenția vizând conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa – Berna, 19.09.1979, implementată prin intermediul Legii nr. 13/1993

Convenția vizând cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, ce a fost ratificată prin intermediul Legii nr. 14/1995

Convenția vizând conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice – Bonn, 1979, implementată prin intermediul Legii nr. 13/1998, etc

3.1. Autoritățile naționale cu competențe în domeniul mediului

Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor

În țara noastră, organul de specialitate din cadrul administrației publice centrale, cu competențe în domeniul mediului este Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor (M.M.A.P.) , acesta fiind organizat și funcționând în conformitate cu prevederile incluse în conținutul Hotărârii de Guvern nr. 38/21.01.2015 vizând organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.

Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor înfăptuiește politica națională în domeniul mediului, ca și în domeniul gospodăririi apelor și a managementului silvic, acesta reușind să îndeplinească rolul autorității de stat, autorității de sinteză, ca și de coordonare și de control în cadrul acestor domenii, în mod direct ori prin intermediul diverselor organisme tehnice specializate, ca și a autorităților ori instituțiilor publice ce se află în subordinea sa, respectiv sub coordonarea ori autoritatea acestuia.

În ceea ce privesc direcțiile de acțiune ale Ministerului Mediului, Apelor si Pădurilor, conform legii, acestea includ protejarea mediului și a resurselor naturale, în vederea garantării unui mediul curat pentru actuala generație, ca și pentru generațiile viitoare.

Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor are mai multe domenii de competență, respectiv:

Controlul poluărilor industriale

Infrastructura de mediu

Economie verde

Gestionarea calității aerului și zgomotului ambiental

Gestionarea deșeurilor

Managementul ariilor naturale protejate

Protecția solului și subsolului

Conservarea biodiversității

Gestionarea substanțelor periculoase, ca și a preparatelor chimice periculoase

Dezvoltarea durabilă

Reziliență ecologică

Securitatea biologică

Managementul riscului de accidente industriale

Schimbările climatice

Managementul sectorului forestier și cinegetic

Protecția atmosferei

Managementul apelor

Hidrologie, hidrogeologie

Controlul poluării industriale

Sistemul de management de mediu și audit – E.M.A.S. și eticheta U.E. ecologică

Meteorologie

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor:

Reușește să asigure coordonarea la nivel interministerial a procesului dedicat elaborării, implementării, monitorizării, ca și revizuirii politicii naționale dedicate dezvoltării durabile

Coordonează activitățile dedicate integrării diverselor cerințe din domeniul protecției mediului în cadrul restului politicilor sectoriale, avându-se în vedere totalitatea cerințelor, ca și a standardelor de la nivel european, dar și internațional

Asigură ducerea la îndeplinire a diverselor condiționalități de tip ex-ante, ca și respectarea diverselor planuri de măsuri ce sunt asumate în vederea îndeplinirii, în cadrul sectoarelor de mediu, în deplin acord cu angajamentele ce au fost asumate prin intermediul Acordului de parteneriat 2014/2020, ca și prin intermediul Programului operațional Infrastructură mare 2014/2020

Reprezintă autoritatea în domeniul dedicat administrării diverselor arii naturale protejate

Este desemnat ca fiind autoritatea cu competență în vederea implementărilor diverselor prevederi ce se regăsesc în conținutul Regulamentului Uniunii Europene nr. 1.293/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11.12.2013) vizând instituirea unui program pentru mediu și politici climatice (L.I.F.E)

Este desemnat ca și Operator de program, în conformitate cu O.U.G. nr. 88/2012 vizând cadrul instituțional pentru coordonarea, implementarea și gestionarea asistenței financiare ce este acordată României prin intermediul Mecanismului financiar al Spațiului Economic European, ca și prin intermediul Mecanismului financiar norvegian pe perioada 2009/2014 (ce a fost aprobată cu completările și modificările regăsite în Legea nr. 246/2013) pentru:

Programul RO02 – Biodiversitate și servicii ale ecosistemelor

Programul RO04 – Reducerea substanțelor periculoase

Programul RO07 – Adaptarea la schimbările climatice

Este desemnat ca și autoritate cu competență în punerea în aplicare a diverselor prevederi incluse în Regulamentul (U.E.) nr. 511/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (16.04.2014) vizând măsurile de conformitate ce sunt destinate utilizatorilor și prevăzute în cadrul Protocolului de la Nagoya vizând accesul la diversele resurse genetice, ca și împărțirea în mod corect și echitabil a diverselor beneficii ce rezultă din folosirea acestora la nivelul Uniunii Europene

Se ocupă cu coordonarea de tip interministerial a procesului dedicat implementării Convenției-cadru vizând protecția, ca și dezvoltarea durabilă a Carpaților

Asigură coordonarea la nivel interministerial a procesului de implementare a diverselor măsuri dedicate protecției și conservării sturionilor în cadrul Bazinului Dunării, așa cum acestea au fost elaborate în conținutul Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării, ca și cu implementarea Planului de acțiune dedicat conservării sturionilor

În ceea ce privesc atribuțiile pe care le are Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în condițiile legii, se remarcă:

Organizarea, alături de restul ministerelor, ca și a organelor de specialitate din cadrul administrației publice centrale, ca și locale, promovării diverselor acțiuni ce sunt derulate în cadrul domeniilor proprii de activitate

Colaborarea cu diversele asociații profesionale și asociații patronale din cadrul domeniilor sale de activitate, în paralel cu asigurarea unui dialog permanent cu acestea, ca și cu mass-media, dar și cu societatea civilă, în vederea informării reciproce, ca și pentru perfecționarea actualului cadru legislativ

Sprijinirea constantă a dezvoltării diverselor capacități administrative din cadrul structurilor ce sunt implicate în programele existente în cadrul domeniile sale de activitate, în paralel cu realizarea unei consolidări și a unei extinderi a relațiilor de colaborare existente între acestea

Participarea, alături de proprii experți desemnați, la diversele întâlniri ale grupurilor de lucru, ocazie cu care se abordează subiecte de interes din domeniul de activitate

Participarea la diversele schimburi de informații și de experiență realizate cu organismele și instituțiile de pe plan național, european, dar și internațional, în condițiile impuse de lege

Asigurarea finanțării diverselor activități de reglementare din cadrul domeniilor de activitate proprii, în funcție de necesități

Susținerea și promovarea constituirii diverselor parteneriate pe plan local, dar și central

Susținerea tranziției economiei românești înspre economia verde prin intermediul politicilor de creștere economică durabilă, implicând un consum redus al carbonului, ca și folosirea cu eficiență a diverselor resurse naturale

Inițierea, alături de instituțiile de profil, a diverselor programe dedicate sprijinirii continue a funcționarilor publici, ca și a personalului angajat, la nivelul propriilor domenii de activitate

Realizarea cercetărilor cantitative, calitative și de opinie publică prin intermediul diverselor instituții specializate existente, pentru fundamentarea unor documente strategice, pentru informarea opiniei publice, ca și pentru campaniile de informare

Contractarea, în condițiile legii, a serviciilor specializate dedicate obținerii de studii, de documente, de informații, de raportări și date ce sunt necesare pentru derularea activității și atingerea obiectivelor, ca și a serviciilor de consultanță, incluzând serviciile de prognoză, serviciile de evaluare și serviciile de statistică

Editarea, directă sau indirectă, prin intermediul unităților aflate în subordinea, autoritatea ori coordonarea sa, a diverselor publicații de specialitate ori de informare ce sunt specifice în domeniile de activitate

Organizarea și sprijinirea diverselor manifestări și activități dedicate promovării, ca și susținerii de proiecte, pe plan național și internațional, incluzând simpozioane, expoziții, congrese, sesiuni de comunicări, colocvii, etc

Dezvoltarea, monitorizarea și evaluarea diverselor politici publice ce au impact în cadrul domeniilor proprii de activitate

Facilitarea realizării schimburilor bunelor practici la nivelul diverselor structuri ce sunt implicate în diversele programe aflate în derulare

Asigurarea derulării dialogului social, ca și al relațiilor cu diverșii parteneri sociali în problemele de interes în domeniul de acțiune

Competențele autorităților locale

În domeniul mediului, la nivelul autorităților locale, se remarcă competențele ce au fost delegate Polițiilor Locale, principalul obiectiv urmărit constând în verificarea modului în care sunt respectate diverselor prevederi legislative regăsite în domeniul dedicat protecției mediului, mai precis:

Controlarea modului în care sunt respectate diversele prevederi legale ce privesc condițiile de ridicarea deșeurilor menajere și a deșeurilor industriale, condițiile de transport, ca și condițiile de depozitarea deșeurilor

Sesizarea diverselor autorități, ca și instituții publice ce au competențe în domeniu a cazurilor ce privesc nerespectarea normelor legale vizând nivelul de poluare, incluzând și poluarea fonică

Participarea activă la diversele acțiuni dedicate combaterii zoonozelor deosebit de grave, ca și a epizootiilor

Identificarea diverselor bunuri ce sunt abandonate pe domeniul public ori pe domeniul privat al unității, respectiv a subdiviziunii administrativ-teritoriale ori pe spațiile ce se află în administrarea diverselor autorități ale administrației publice locale ca și a altor instituții ori servicii publice de interes local, cu punerea în aplicare a diverselor proceduri legale dedicate ridicării acestora

Verificarea igienizării surselor de apă, a albiilor, a malurilor, ca și a cuvetelor aferente

Verificarea asigurării salubrizării străzilor, a salubrizării căilor de acces, a salubrizării zonelor verzi, a salubrizării rigolelor, ca și a îndepărtării zăpezii și inclusiv gheții de la nivelul căilor de acces, verificarea dezinsecției și a deratizării imobilelor

Verificarea existenței diverselor contracte de salubrizare pe care le încheie persoanele juridice, ca și persoanele fizice, în condițiile legii

Verificarea ridicării deșeurilor menajere de către operatorii serviciilor de salubrizare, avându-se în vedere diversele grafice ce sunt stabilite

Verificarea și soluționarea, în raport cu diversele competențe ce sunt specifice autorităților administrației publice locale, a diverselor sesizări ale cetățenilor vizând nerespectarea normelor legale de protecție a mediului, ca și a surselor de apă, dar și a normelor legale dedicate gospodăririi localităților

De asemenea, competențe deosebite le revin și primăriilor municipiilor, orașelor, comunelor, prin intermediul compartimentelor specializate de protecția mediului, mai precis:

Îndeplinirea tuturor obligațiilor ce îi revin administrației publice locale în domeniul dedicat protecției mediului

Colaborarea cu totalitatea agenților economici ce sunt subordonați administrației publice locale pentru a se reuși prevenirea unor eventuale deversări accidentale a poluanților, ca și o depozitare necontrolată a deșeurilor

Dezvoltarea sistemului integrat dedicat gestionării deșeurilor municipale, respectiv colectării, transportării și depozitării acestora

Promovarea atitudinilor corespunzătoare în raport cu comunitățile locale privind importanța protecției mediului, etc.

STUDIU DE CAZ

În prima parte a studiului de caz al prezentei lucrări de diplomă denumită „Acțiuni întrunite în domeniul transporturilor și mediului în politicile Uniunii Europene” se va analiza balanța eficiență/protecția mediului, mai precis se va încerca evidențierea importanței reprezentate în raport cu diverșii combustibili fosili a alternativelor ecologice ale acestora.

Astfel, nu mai este un secret pentru nimeni impactul pe care îl are asupra sănătății umane, ca și asupra atmosferei, numeroasele efecte nocive determinate de combustibilii fosili, în topul acestora (implicit al efectelor determinate de arderea combustibililor fosili) poziționându-se emisiile de gaze ce determină distrugătorul efect de seră.

Pentru a evita seria întreagă a efectelor negative, ca și pentru a se reduce considerabil cantitatea uriașă de petrol utilizată la nivel mondial pentru alimentarea autovehiculelor, s-a impus necesitatea identificării unor surse alternative de energie pentru autovehicule.

Astfel, în cazul:

Motoarelor clasice, cu ardere internă ori diesel – se propune o înlocuire a benzinei ori a motorinei cu diverși alți combustibili ecologici, respectiv:

Biomasa – materialul biologic ce poate să fie utilizat ca și combustibil ori pentru producția industrială, acesta provenind de la o serie plante, fie acestea cultivate special, fie de origine ori materie animală. În această categorie pot fi incluse și deșeurile biodegradabile, ce se pot arde ca și combustibil.

Carburanții pe bază de alcool, cum ar fi metanolul și etanolul, ce, de regulă, nu sunt surse primare de energie, care pot depozita și transporta energie. Carburanții se folosesc pentru motoarele cu ardere internă ce au suferit modificări minore, ei putând fi produși din diverse surse, incluzând nu doar combustibilii fosili, ci și produsele agricole, deșeurile municipale, lemnul și biomasa variată, ca și prin intermediul reciclării chimice a dioxidului de carbon

Motoarele electrice – se remarcă două tipuri, respectiv:

Motoarele electrice ce au drept sursă de energie baterii electrice – performanțele sunt deosebite în raport cu motoarele pe combustibil, ele fiind și absolut silențioase. Din păcate, tehnologia dedicată bateriilor nu este în acest moment suficient de dezvoltată, atât în ceea ce privește volumul bateriilor, cât și greutatea acestora. O altă problemă se regăsește la cantitatea curentului electric disponibil generat

Motoare electrice ce au drept sursă de energie celulele de carburant (pilele de combustie) – aceste pile reprezintă dispozitive de conversie de tip electrochimic, ce reușesc să producă energie electrică folosind hidrogenul ca și combustibil, respectiv metanul, soluția de glucoză ori methanolul, oxidant fiind oxigenul, clorul, peroxidul de hidrogen sau bioxidul de clor. Tensiunea înregistrată la bornele pilei de combustie atinge valoarea teoretică de 1,23V dar practic se atinge 0,5-1V, motiv pentru care se leagă în paralel și serie grupuri de 45 pile. Astfel, randamentul ajunge la valoarea de 72% pe celulă (respectiv 62% pe sistem), diferind de tipul, ca și de energia ce nu este transformată în curent electric, aceasta fiind disipată ca și căldură.

În acest caz se remarcă seria costurilor ridicate (implicând producția de hidrogen pur, stocarea, transportul, lichefierea, compresia acestuia), ca și dezvoltarea întregii infrastructuri necesare, ca și costul pilelor de combustie, ce în acest moment nu și-au dovedit fiabilitatea – datorită catalizatorilor foarte scumpi (platina în special)

Sunt deja bine cunoscute efectele pe care activitățile de transport diverse le au la nivelul sănătății umane, în topul acestora regăsindu-se nocivitatea deosebită a gazelor de eșapament, în componența cărora se regăsesc o serie întreagă de substanțe, precum NOx, CO2, SO2, CO, ca și numeroși compuși organici volatili, cărora li se adaugă particulele încărcate cu diverse metale grele (cum ar fi plumbul, cadmiul, cuprul, cromul, nichelul, seleniul, zincul), ca și poluanții ce, împreună cu diversele pulberi ce sunt antrenate de la nivelul carosabilului, pot să provoace o serie întreagă de probleme de natură respiratorie acute ori cronice, ca și o agravare a diverselor alte afecțiuni.

În plus, traficul greu reușește să determine nivele ridicate de vibrații și de zgomot, acestea determinând, la rândul lor, condițiile prielnice declanșării stresului, cu toate complicațiile pe care acesta le determină la nivelul sănătății.

Prin prisma impactului produs la nivelul mediului înconjurător, se remarcă existența numeroșilor factori ce au capacitatea de a influența dezvoltarea deosebită a emisiilor de CO2 ce rezultă ca urmare a transportului rutier, mai precis:

Imensa cerere și oferta de autoturisme

Numeroasele necesități dedicate mobilității individuale

Disponibilitatea unei alternative ori absența acesteia în cazul unor servicii publice de transport în comun

În ciuda faptului că eficiența energetică a marii majorități a vehiculelor se înscrie într-un trend ascendent, acesteia i se adaugă și:

Dezvoltarea deosebită a duratei călătoriilor

Dezvoltarea, prin prisma numerică, a diverselor parcuri auto

Alte variabile, incluzând stilul de a conduce, ca și ambuteiajele tot mai dese din traficul supraaglomerat

În aceste condiții se remarcă o creștere deosebită a intensității diverselor emisii de gaze ce determină efectul de seră, așa cum se poate remarca din graficul de mai jos, realizat de Agenția Națională de Protecția Mediului:

Figura 1. Evoluția emisiilor de dioxid de carbon în funcție de evoluția parcului auto, ca și a numărului de pasageri/kilometri

Sursa capturii http://www.anpm.ro

România, în calitatea sa de membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007, a urmărit constant să implementeze diversele prevederi ce sunt aplicabile Deciziei Parlamentului European nr. 1.692/1996/EC vizând liniile directoare comunitare dedicate dezvoltării rețelei transeuropene de transport, ce a fost amendată prin intermediul Deciziei nr. 1.346/2001, ca și a rețelei T.E.N.-T, așa cum aceasta a fost definită prin intermediul Legii nr. 203/2003 vizând realizarea, dezvoltarea, ca și modernizarea întregii rețele de transport de interes național și european.

În acest sens, asemenea altor state din Uniunea Europeană, țara noastră a pus în aplicare directiva privind taxarea autovehiculelor, alături de Ungaria, de Spania, de Grecia, de Austria, de Belgia, etc.

România a încercat să se înscrie în tendința ce s-a manifestat la nivelul marii majorități a Uniunii Europene, vizând instituirea unor norme severe dedicate reducerii poluării generate de autovehicule, mai ales în condițiile în care vârsta medie a parcului auto atinsese valoarea de 14 ani, în structura acestuia regăsindu-se autoturisme cu norma de poluare non-euro, euro 2, într-o proporție aproape majoritară, ca urmare a intrării pe piața auto din România a unui imens număr de autovehicule uzate, urmare a costurilor extrem de reduse la care acestea se regăseau peste graniță.

Ulterior, prin intermediul Legea nr. 1/2017 vizând eliminarea unor taxe și tarife, ca și pentru modificarea și implicit completarea unor acte normative, s-a reușit abrogarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 vizând timbrul de mediu pentru autovehicule, așa cum aceasta fusese aprobată cu ulterioare modificări și completări prin intermediul Legii nr. 37/2014.

Programul rabla

În România, încă de acum nouă ani a fost derulat Programul dedicat stimulării înnoirii Parcului auto național (denumit programul „Rabla”), în baza mai multor prevederi legale, dintre care amintim:

O.U.G. nr. 217/4 decembrie 2008

Ordinul nr. 89/10 februarie 2009 vizând aprobarea Instrucțiunilor privind modalitățile de aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 217/2008

Ordinul nr. 148/3 iulie 2009

În categoria obiectivelor ce au fost avute în vedere în momentul inițierii programului Rabla se regăsesc:

Reducerea considerabilă a principalelor defectelor negative pe care poluarea aerului le determină asupra sănătății populației, ca și asupra mediului, în cadrul diverselor aglomerări urbane, urmare a tot mai numeroaselor emisii de gaze de eșapament provenite de la autoturismele ce au un ridicat nivel al poluării

O încadrare a emisiilor în cadrul valorilor limită ce sunt admise la nivel european, în cazul aerului ambiental

O prevenire a formării de deșeuri, urmare a fenomenului abandonării autoturismelor uzate

Atingerii diverselor ținte ce sunt prevăzute în cadrul aquis-ul comunitar de mediu vizând recuperarea, ca și reciclarea diverselor deșeuri ce provin din vehiculele uzate

Ulterior, din luna mai a anului trecut, a fost inițiat și Programul Rabla Clasic, respectiv Programul Rabla Plus pentru persoanele fizice, acestea având posibilitatea deplasării la diverșii producătorii validați pentru formalitățile de înscriere în vederea achiziționării unui autoturism nou, ce are emisii mult mai scăzute, la schimbul autoturismului vechi ori a achiziționării unui autoturism pur, fie acesta electric ori electric-hibrid, în absența obligativității casării autoturismului.

Astfel, și persoanele juridice au posibilitatea de a depune cererile de finanțare în vederea înscrierii la programele Rabla Clasic și Rabla Plus.

Programul Rabla Clasic le oferă românilor posibilitatea de a beneficia de primă de casare în vederea achiziționării autovehiculelor noi, în schimbul obligativității casării autoturismului ce are o vechime mai mare de opt ani.

În ceea ce privește Programul Rabla Plus acesta se înscrie în actuala tendință a Ministerului Mediului privind tranziția spre transportul cu zero nivelul emisiilor poluante, astfel stimulându-se achiziționarea autoturismelor pur electrice ori a celor nou electrice hibride – plug-in, în absența obligativității casării autovehiculului vechi.

Această obligativitate a casării intervine numai pentru persoane care își doresc cumularea finanțări acordate prin intermediul acestui program cu finanțarea regăsită în cadrul Programului Rabla Clasic.

Anul trecut pentru Programul Rabla Clasic au fost alocate 180 de milioane de lei, în vreme ce Programului Rabla Plus i-au fost alocate 45 de milioane de lei.

Demn de menționat este faptul că prima de casare pentru Programul Rabla Clasic este de 6.500 lei, ea acordându-se în cazul autovehiculelor noi, ale căror sistem de propulsie determină un maximum de 130 g CO2/km.

În cazul primei casări există posibilitatea adăugării ecobonusului de 1.000 lei, acordat achiziționării unui autovehicul nou, ce este echipat cu sistemul de propulsie ce generează o cantitate maximă de emisii de 98 g CO2/km, într-un regim de funcționare mixt, ca și a unui ecobonus de 1.700 lei în cazul achiziționării unui autovehicul nou, ce este echipat cu sistemul propulsiei hibride.

În Programul Rabla Plus este acordat un ecotichet în valoare de 45.000 lei pentru cumpărarea unui autoturism pur electric nou ori 20.000 de lei în vederea achiziționării unui autovehicul electric hibrid nou, ce are o sursă de alimentare externă, ce generează o cantitate a emisiilor de CO2 sub 50 g/km.

BIBLIOGRAFIE

Site-uri consultate:

https://lege5.ro/Gratuit/hazdinrs/ordonanta-de-urgenta-nr-195-2005-privind-protectia-mediului

https://lege5.ro/Gratuit/hazdinrs/ordonanta-de-urgenta-nr-195-2005-privind-protectia-mediului

http://www.mdlpl.ro/_documente/negocieri/prezentare_tratat_aderare.pdf

https://lege5.ro/Gratuit/gy4teojv/legea-nr-157-2005-pentru-ratificarea-tratatului-dintre-reg-belgiei-r-ceha-reg-danemarcei-r-federala-germania-r-estonia-r-elena-reg-spaniei-r-franceza-irlanda-r-italiana-r-cipru-r-letonia-r-lituania-ma

Acasă

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A12002E%2FTXT

www.eur-lex.europa.eu

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A12002E%2FTXT

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=LEGISSUM%3Axy0027

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=LEGISSUM%3Axy0027

https://yosemite.epa.gov/opa/admpress.nsf/a883dc3da7094f97852572a00065d7d8/dfc8e33b5ab162b985257ec40057813b!OpenDocument

http://www.nytimes.com/2015/09/24/business/international/volkswagen-chief-martin-winterkorn-resigns-amid-emissions-scandal.html?_r=0

http://www.nytimes.com/2015/10/27/business/international/volkswagen-diesel-scandal-sales-toyota.html

http://www.ibtimes.co.uk/vw-scandal-carmaker-was-warned-about-test-rigging-software-2007-1521442

http://www.bild.de/geld/wirtschaft/wirtschaft/warnte-schon-2011-vor-abgas-manipulationen-42736218.bild.html

http://www.volkswagen.co.uk/assets/common/pdf/brochures/old-brochure/Passat-Saloon/Passat-Saloon-August-2008.pdf

http://www.volkswagen.co.uk/assets/common/pdf/brochures/old-brochure/Passat-Saloon/Passat-Saloon-August-2008.pdf

http://www.nytimes.com/2015/09/19/business/volkswagen-is-ordered-to-recall-nearly-500000-vehicles-over-emissions-software.html?smid=tw-bna&_r=2

http://money.cnn.com/2015/09/20/autos/volkswagen-ceo-apology/

http://www.nytimes.com/2008/10/29/business/worldbusiness/29volkswagen.html

https://legeaz.net/legea-17-1990-regimul-apelor-maritime-interioare/

https://legeaz.net/legea-apelor-107-1996/

https://legeaz.net/legea-111-1996-activitatilor-nucleare/

https://legeaz.net/legea-214-2011-a-pajistilor/

https://legeaz.net/text-integral/legea-255-1998-privind-protecia-noilor-soiuri-de-plante

https://legeaz.net/legea-178-2000-produsele-cosmetice/

https://legeaz.net/text-integral/legea-289-2002-perdele-forestiere

https://legeaz.net/legea-458-2002-calitatea-apei-potabile/

https://legeaz.net/legea-minelor-85-2003/

https://legeaz.net/legea-petrolului-238-2004/

https://legeaz.net/legea-muntelui-legea-347-din-2004/

https://legeaz.net/legea-407-2006-vanatorii/

https://legeaz.net/text-integral/legea-24-2007-actualizata-si-republicata-legea-spatiilor-verzi

https://legeaz.net/codul-silvic-legea-46-2008/

https://legeaz.net/legea-220-2008-actualizata-si-republicata/

https://legeaz.net/text-integral/legea-132-2010-legea-colectarii-selective-a-deseurilor

https://legeaz.net/legea-211-2011-regimul-deseurilor/

https://legeaz.net/oug-202-2002-gospodarirea-integrata-zonei-costiere/

https://legeaz.net/oug-243-2000-protectia-atmosferei/

https://legeaz.net/oug-195-2005-protectia-mediului/

https://legeaz.net/oug-196-din-2005-actualizata-fondul-de-mediu/

https://legeaz.net/oug-43-2007-organisme-modificate-genetic/

https://legeaz.net/oug-68-2007-raspunderea-mediu/

https://legeaz.net/text-integral/oug-71-2010-mediul-marin

https://legeaz.net/oug-64-2011-stocare-geologica-dioxid-carbon/

https://legeaz.net/og-43-2000/

https://legeaz.net/og-47-2000-protectie-monumente-istorice/

https://legeaz.net/og-87-2001-salubrizare-localitati/

https://legeaz.net/text-integral/og-47-2005-neutralizare-deseuri-origine-animala

https://legeaz.net/text-integral/og-41-2007-comercializare-protduse-protectie-plante

https://legeaz.net/hg-321-2005-evaluare-gestionare-zgomot-ambiant/

https://legeaz.net/hg-1037-2010-deseurile-de-echipamente-electrice/

https://legeaz.net/hg-1132-2008-regim-baterii-acumulatori/

https://legeaz.net/hg-1268-2010-program-protectie-monumente-unesco/

https://legeaz.net/ordin-1450-2010-protectie-resurse-apa/

Acasă

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/164921

http://www.poc.research.gov.ro/uploads/despre-oicercetare/legislatie-europeana/1_regulamentul_1303_2013_general.pdf

https://lege5.ro/Gratuit/gmztmnrtgi/ordonanta-de-urgenta-nr-88-2012-privind-cadrul-institutional-pentru-coordonarea-implementarea-si-gestionarea-asistentei-financiare-acordate-romaniei-prin-mecanismul-financiar-al-spatiului-economic-eur

https://lege5.ro/Gratuit/gm3tenrug4/legea-nr-246-2013-pentru-aprobarea-ordonantei-de-urgenta-a-guvernului-nr-88-2012-privind-cadrul-institutional-pentru-coordonarea-implementarea-si-gestionarea-asistentei-financiare-acordate-romaniei-pr

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/164921

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32014R0511

Alte documente consultate:

Consolidated version of the Treaty Establishing the European Community

The Single European Act, publicat în cadrul Jurnalului Oficial L 169

la data de 29 iunie 1987