. Actiunea, Titlu Financiar pe Termen Lung
1.VALORI MOBILIARE
Pe piața financiară se desfășoară operațiuni pe termen lung, al căror suport material îl constituie titlurile financiare: acțiuni,obligațiuni sau alte titluri financiare. Piața financiară constituie o posibilitate de a asigura mijloacele financiare necesare întreprinderilor și chiar statului prin emisiunea de către aceștia de titluri financiare. Astfel, pe piața financiară are loc cloectarea veniturilor economisite de la deținătorii de fonduri bănești și mobilizarea economiilor colectate către utilizatori prin intermediul plasamentelor în valori mobiliare.
Valorile mobiliare sau titlurile financiare reprezintă modalități de plasare a veniturilor economisite alături de alte forme de plasamente existente în economie (depozite bancare,aur,valori imobiliare și funciare,etc.).
Valorile mobiliare conferă,din momentul emiterii lor,deținătorilor acestora anumite drepturi care diferă în funcție de natura titlului deținut și de situația deținătorului(cuantumul lor).
1.1.CLASIFICAREA VALORILOR MOBILIARE
1.titluri de creanțe: – obligațiuni
– titluri participative
Valorile mobiliare: – rente
2.titluri de proprietate: -polițe de asigurare
-ipoteci
-garanții
-drepturi atașate:-de subscripție
-de atribuire
-bonuri de subscriere
1.primare :-acțiuni
-obligațiuni
-bonuri de trezorerie;certificate de depozit
Valori mobiliare: 2.derivate:-contracte futures
– opțiuni
3.sintetice :-combinația futures-opțiuni
-combinația contracte futures de vânzare și cumpărare
-combinația de opțiuni de vânzare și cumpărare
Titlurile de creanță sunt hârtii de valoare emise de stat sau de anumite întreprinderi atunci când lansează un împrumut, iar deținerea acestor titluri conferă posesorilor anumite drepturi.
Obligațiunile sunt hârtiile de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor al statului, al unei instituții publice,al unei întreprinderi,etc. precum și dreptul de a primi pentru suma împrumutată un venit fix,sub formă de dobândă. Acestea pot fi: nominale (în care este specificat numele beneficiarului)și la purtător (conferă drepturi persoanei care o deține). Obligațiunile pot fi emise de stat, de colectivități,de instituții,de întreprinderi.
Titlurile participative reprezintă un tip de valori mobiliare intermediare în- tre acțiuni și obligațiuni și sunt specifice societăților publice pe acțiuni, cooperati- velor și societăților de asigurare. Acestea au următoarele particularități:
1.remunerarea este formată din două părți:
a) o parte fixă care poate ajunge până la 60% din valoarea nominală a titlului(la bază stă rata dobânzii)
b) o parte variabilă care nu poate fi mai mare de 40%din valoarea nominală a titlului(se calculează în funcție de cifra de afaceri,de profit,de capacitatea de autofinanțare).
2.aceste titluri sunt neamortizabile dar rambursabile după o perioadă care nu poate fi mai mică de 7 ani de la emisiune; în caz de lichidare,dar după plata tuturor creanțelor; în caz de insolvabilitate,rambursarea nu are loc.
Renta reprezintă un venit pe care îl aduce cu regularitate un bun imobiliar sau mobiliar și care nu este legat de o activitate productivă a proprietarului acestora.
Titlurile de proprietate cuprind polițele de asigurare,ipoteci,garanții,drep- turi atașate.
Ipoteca este dreptul real, accesoriu al creditorului,constituit aupra bunului debitorului,în general bunuri mobile,servind drept garanție a plății la scadență a unei obligații.
Drepturile atașate sunt:
a)drepturi de subscripție – este dreptul de proprietate acordat acționarilor vechi de a subscrie la acțiuni noi,proporțional cu numărul acțiunilor deținute înainte de emisiune. Acționarii cumpără la prețul de emisiune. Acest drept este acordat pentru a evita diluarea averii și a puterii de decizie a vechilor acționari.
b) drepturi de atribuire – în urma deciziei de a se proceda la o emisiune de acțiuni noi gratuite,vechii acționari primesc un drept de atribuire sub forma unui cupon care poate fi negociat la bursă,ca și acțiunile cotate ale societății.
c) bonuri de subscripție – acestea dau dreptul deținătorului să cumpere una sau mai multe acțiuni ale unei societăți,în cazul unei noi emisiuni,la un preț determinat și într-un interval de timp stabilit . Se negociază distinct.
Valorile mobiliare primare sunt titluri emise pentru mobilizarea de capital propriu(acțiuni),mobilizarea de capital pe termen lung(obligațiuni) și pe termen scurt(bonurile de trezorerie și certificate de depozit ).
Valorile mobiliare derivate sunt rezultate din contractele încheiate între emitent și investitor și care conferă acestuia din urmă drepturi asupra unor active ale emitentului la o dată ulterioară și în condiții dinainte stabilite. Acestea cuprind contactele futures și opțiunile. Contractul futures reprezintă o înțelegere între două părți de a vinde respectiv de a cumpăra un activ la un preț stabilit,cu executarea contractului la o dată ulterioară. Opțiunile sunt contracte între vânzători și cumpărători care dau dreptul cumpărătorului dar nu și obligația de a vinde sau a cumpăra un anumit activ la o dată viitoare,în schimbul plății unei prime.
Valorile mobiliare sintetice sunt instrumente de plasament noi care rezultă din combinarea de către societatea financiară a diferitelor active cu caracter fix:
din combinarea de contracte futures de vânzare și de cumpărare
de opțiuni de vânzare și cumpărare
combinație futures-opțiuni
2.ACȚIUNEA ,VALOARE MOBILIARĂ
Acțiunile sunt valori mobiliare care reprezintă o parte din capitalul unei societăți și care oferă deținătorului dreptul de a-și exprima votul în adunările ordinare și extraordinare ale acționarilor, dreptul de a primi o parte din profitul distribuit și o parte din drepturile asupra activului net stabilite cu ocazia lichidării societății.
Principiul conform căruia se exercită dreptul de vot este “o acțiune, un vot”,ceea ce înseamnă că puterea de decizie a deținătorului de acțiuni în adunările ordinare și extraordinare este direct proporțională cu numărul acțiunilor deținute. Partea din profitul distribuit este direct proporționlă cu ponderea pachetului de acțiuni deținute în totalul acțiunilor societății. În cazul în care societatea ajunge în stare de faliment ,responsabilitatea deținătorului de acțiuni nu este pusă în discuție decât dacă este implicat în gestionarea activității economico-financiare a societății.
Acțiunea conferă un drept de proprietate ce nu poate fi disociat de capitalul societății, implică riscul unui venit incert determinat de evoluția activității acesteia și nu poate face obiectul unei rambursări. Din această cauză, aceste titluri financiare sunt cedabile în urma unei operații de vânzare-cumpărare, aceasta asigurând mobilitatea capitalului deținut și constituind fundamentul pieței financiare.
2.1.TIPURI DE ACȚIUNI
A.Gruparea acțiunilor după forma de prezentare
Inițial toate titlurile financiare se prezentau numai sub forma unor foi de hârtie care prezentau prin design și filigram garanții împotriva falsificării, compunându-se din două părți : corpul titlului și cupoanele sub formă de foi , pe care se menționa numele titularului și un număr de ordine. Ca efect al dezvoltării informatice , acestea au început să fie dematerializate prin înscrierea în cont.
Din punct de vedere al formei de prezentare acțiunile se împart în două categorii: acțiuni nominative și acțiuni la purtător.
1.Acțiunile nominative
Inițial acțiunile nominative aveau înscrise pe ele numele deținătorului și nu puteau fi transmise altei persoane decât prin transcrierea tranzacției într-un registru aflat la emitent.
Dematerilizarea acțiunilor nominative constă în înscrierea acestora într-un cont ținut de emitent, acționarul primind o copie, o atestare fără valoare juridică proprie. Cedarea sau punerea în gaj a acțiunilor nominative dematerializate comportă următorul regim juridic: în cazul cedării unei acțiuni nominative transmiterea acesteia se face printr-un virament dintr-un cont în altul. Pe baza ordinului de transfer care îi este dat de titularul cedent, persoana care execută acest ordin efectuează transferul. După ce transferul a fost înscris în cont, acesta este valabil atât pentru persoana morală care este deținătoarea titlului cât și pentru terțe persoane.
Prin utilizarea acțiunilor nominative, societatea are acces la unele informații cu privire la identitatea deținătorilor acțiunilor, la schimbările care intervin în structura deținătorilor și modificările masei de acționari, permițând convocarea nominală a acționarilor la adunările ordinare și extraordinare.
Dezavantajul acțiunolor nominative este acela de a complica negocierile la bursă.
Societățile care nu sunt cotate la bursă sunt obligate să utilizeze forma nominativă pentru acțiunile emise, cu scopul de a cunoaște identitatea acționarilor, necesară pe considerente fiscale.
În cazul societăților cotate la bursă, acționarii au de ales între cele două forme, nominativă și la purtător pentru titlurile emise. Acțiunile nominative sunt obligatorii în următoarele situații:
Pentru acțiunile care nu sunt în întregime libelate și pentru aporturile în natură
Pentru acțiunile cu drept de vot dublu
Pentru acțiunile cumpărate de o societate în vederea atribuirii salariaților
Pentru acțiunile care reprezintă garanția cerută administratorilor sau membrilor Consiliului de Administrație.
O formă particulară o constituie “acțiunile nominative legate”, emise de societăți care prin statut limitează sau interzic transferul acestora pentru a preveni cumpărarea de către persoane care nu fac parte din grupul acționarilor existenți și pentru a conserva cercul acționarilor.
2.Acțiuni la purtător
Inițial acțiunile la purtător nu aveau înscrise pe ele numele titularului, deți- nătorul fiind recunoscut ca acționar.
Ca rezultat al dematerializării acțiunilor,drepturile titularilor rezultă din înscrierea într-un cont, iar transmiterea proprietății asupra acestora nu se mai realizează în mod tradițional,din mână în mână.
Pentru cedarea acțiunilor este necesară existența unui ordin de transfer dat de organismul care ține contul ,iar societatea emitentă nu este interesată de identitatea titularilor acțiunilor la purtător. Punerea în gaj rezultă printr-o înscriere specială în cont.
Avantajul dematerializării acțiunilor la purtător este pentru societatea emitentă , acela al simplificării gestiunii acesteia,iar pentru titulari ,acela de scutire de riscul pierderii sau furtului. Dematerializarea acțunilor prin înscrieri în cont ar putea conduce pe viitor la eliminarea distincției dintre acțiunile la purtător și cele nominative. În urma dematerializării,calitatea de proprietar a acțiunilor nu poate rezulta decât din înscrierea obligatorie a acțiunilor într-un cont deschis pe numele deținătorului (la emitent,când este vorba de acțiuni nominative).
Deținătorul poate să ceară copierea într-un cont de administrare deschis la intermediar și gruparea titlurilor deținute după emitenți. Atunci când un acționar deține acțiuni înscrise la un singur emitent, acestea se numesc “acțiuni nominative pure”,iar când deține titluri înscrise la mai mulți emitenți,acestea se numesc “acțiuni nominative administrate”.
B.Gruparea acțiunilor după drepturile generate titularului
În principiu toate acțiunile unei societăți asigură deținătorilor celeași drepturi, dar pe parcurs au fost create acțiuni prin care se asigură unele drepturi cu caracter particular sau unele restricții deținătorilor ,legate de dividendul primit și de dreptul de exercitare a votului.
1.Acțiuni ordinare
Aceste acțiuni dau dreptul deținătorului la o parte proporțională cu cota din acțiunile deținute, din profitul realizat și repartizat la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar,unerea în gaj rezultă printr-o înscriere specială în cont.
Avantajul dematerializării acțiunilor la purtător este pentru societatea emitentă , acela al simplificării gestiunii acesteia,iar pentru titulari ,acela de scutire de riscul pierderii sau furtului. Dematerializarea acțunilor prin înscrieri în cont ar putea conduce pe viitor la eliminarea distincției dintre acțiunile la purtător și cele nominative. În urma dematerializării,calitatea de proprietar a acțiunilor nu poate rezulta decât din înscrierea obligatorie a acțiunilor într-un cont deschis pe numele deținătorului (la emitent,când este vorba de acțiuni nominative).
Deținătorul poate să ceară copierea într-un cont de administrare deschis la intermediar și gruparea titlurilor deținute după emitenți. Atunci când un acționar deține acțiuni înscrise la un singur emitent, acestea se numesc “acțiuni nominative pure”,iar când deține titluri înscrise la mai mulți emitenți,acestea se numesc “acțiuni nominative administrate”.
B.Gruparea acțiunilor după drepturile generate titularului
În principiu toate acțiunile unei societăți asigură deținătorilor celeași drepturi, dar pe parcurs au fost create acțiuni prin care se asigură unele drepturi cu caracter particular sau unele restricții deținătorilor ,legate de dividendul primit și de dreptul de exercitare a votului.
1.Acțiuni ordinare
Aceste acțiuni dau dreptul deținătorului la o parte proporțională cu cota din acțiunile deținute, din profitul realizat și repartizat la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar,sub formă de dividend.
2.Acțiuni privilegiate
Acestea,la rândul lor sunt de mai multe feluri:
2.1.Acțiuni de prioritate sau acțiuni privilegiate
Drepturile deținătorilor de acțiuni de prioritate sau privilegiate se referă la repartizarea profitului și dreptul de vot. Aceste acțiuni, creearea lor precum și avantajele oferite trebuie să fie prevăzute în statutul societății,în limitele stabilite de legislație. Numai prin statutul unei societăți se poate prevedea crearea unor categorii multiple de acțiuni, care pentru o valoare nominală egală dau deținătorilor drepturi la beneficii diferite.
Unele categorii de acțiuni pot beneficia de un profit statutar (prevăzut în statut) sau de un al doilea dividend mai ridicat. Un alt avantaj prevăzut prin statut este dreptul de prioritate pentru plata dividendelor cuvenite deținătorilor acestor titluri.
De asemenea ,dreptul la mai mult de un vot față de o acțiune ordinară de aceeași valoare constituie un avantaj atunci când se urmărește luarea controlului asupra unei societăți,de un grup de acționari străini,deoarece poate intârzia sau complica acest proces.
Aceste acțiuni cunoscute și sub denumirea de acțiuni cu vot plural, consti- tuie o primă dată acționarilor fideli, fiind specifice acțiunilor nominative. Ele sunt autorizate exclusiv prin lege. Acționarii care pot fi beneficiarii acestora trebuie să aibă un anumit număr de ani calitatea de acționar.
2.2.Acțiuni cu dividende prioritare fără drept de vot
Și aceste acțiuni trebuiesc autorizate prin cadrul legal, fiind foarte des utilizate în țările anglo-saxone. Deținătorii acestor acțiuni beneficiază de un dividend prioritar, din profitul distribuit la sfârșitul unui exercițiu financiar,în schimbul renunțării la dreptul de vot. Dividendul prioritar trebuie să fie cel puțin egal cu primul dividend prevăzut în statut și cel puțin egal cu 5% din suma totală achitată de subscriitor. Este asigurată o anumită securitate subscriitorului prin acest dividend prioritar,în detrimental acționarilor vechi care păstrează dreptul de vot și deci puterea de decizie. În cazul în care profitul este insuficient pentru a asigura plata dividendelor prioritare,acestea se reportează pe o perioadă de 3 ani.
De regulă,aceste acțiuni nu pot reprezenta mai mult de un sfert din capitalul social,iar deținătorii lor au dreptul la toate privilegiile stabilite în statut pentru acționari cu excepția dreptului exercitării votului. Dacă dividendele prioritare nu sunt plătite integral în timpul a trei exerciții financiare, până la stingerea completă a datoriei,deținătorii acestora își recapătă dreptul de vot. Societățile emitente de astfel de acțiuni au dreptul de a le răscumpăra atunci când decid reducerea capitalului.
2.3.Acțiuni profitabile
O societate poate utiliza rezervele sale pentru a rambursa acționarilor o parte sau întregul capital pe care aceștia l-au adus. Dacă acțiunile sunt integral rambursate ele se numesc “acțiuni profitabile”,iar cele nerambursate se numesc “acțiuni de capital”.
Acționarii au dreptul de a li se rambursa pe seama rezervelor o sumă egală cu valoarea nominală a acțiunilor profitabile,dar ei nu pot pretinde să primească un profit prevăzut în statut fiindcă valoarea lor nominală a fost rambursată.
3.Acțiuni gratuite
Acțiunile gratuite sunt o formă particulară de repartiție a profitului atunci când rezervele accumulate în anii anteriori sunt transformate în acțiuni noi,în capital. Atunci când are loc o asemenea distribuire de acțiuni gratuite,fiecare acționar are dreptul de a primi un număr de acțiuni proporțional cu partea sa din capital. Acest “drept de atribuire” poate fi utilizat de către acționar sau poate să îl vândă,făcând obiectul unei negocieri.
4.Acțiuni noi
Acțiunile noi iau naștere atunci când o societate decide creșterea capitalului său în numerar. Acționarii au dreptul prin lege de a subscrie la aceste acțiuni noi și își pot exercita ecest drept sau pot să îl vândă. Dreptul de subscriere se poate negocia pe piața financiară.
Acțiunile noi emise în cursul unui exercițiu financiar sunt tratate la bursă distinct de restul acțiunilor,astfel că deținătorii acestor acțiuni la sfârșitul exercițiului financiar în care au fost emise,nu au dreptul la un dividend întreg. Începând cu al doilea exercițiu financiar,acțiunile noi sunt asimilate celor vechi și oferă aceleași drepturi deținătorilor săi,ca și cele vechi.
5.Certificate de investiții
Certificatul de investiții este un titlu care se emite de către o societate de capital controlată de un grup minoritar care nu vrea să-și assume riscul unei diluări de capital. Aceasta constă în fracționarea unei acțiuni în două părți:
a)dreptul de vot,care dă loc la crearea certificatului și aparține emitentului;
b)drepturi pecuniare,atașate acțiunii: dreptul la împărțirea profitului și dreptul împărțirii beneficiului de lichidare,de care beneficiază deținătorul certificatului de investiții.
C.Gruparea acțiunilor după natura capitalului
1.Acțiunile în numerar
Acțiunile în numerar cuprind titlurile de proprietate:
a căror sumă totală a fost libelată(achitată) în numerar,cu ocazia creării întreprinderii sau cu ocazia creșterii capitalului;
care sunt emise prin încorporarea rezervelor de capital(acțiuni gratuite);
prin compensarea de datorii.
2.Acțiuni prin aport în natură
Acest tip de acțiuni constituie echivalentul aporturilor în natură care constau în: construcții,terenuri,fonduri de comerț,mărci,brevete,etc. Aceste apor- turi trebuie evaluate foarte exact,în caz contrar,mai ales în caz de supraevaluare capitalul social va fi împărțit fictiv,nu va putea fi asigurată egalitatea între acționari iar drepturile creditorilor vor fi puse în pericol. Evaluarea aporturilor se va face de o comisie numită de președintele Tribunalului Comerțului.
În principiu,acțiunile prin aport în natură nu sunt în practica internațională negociate la bursă(sau cedabile între vii),decât după trecerea unui anumit număr de ani,care urmează constituirii societății.
D.Acțiuni mixte și dezmembrate
Acțiunile mixte și dezmembrate grupează noile titluri financiare apărute pe piață,care nu asigură deținătorilor toate drepturile conferite de posesia unor acțiuni ordinare,ci numai unele dintre ele.
Aceste titluri financiare au fost create pentru a permite societăților naționalizate să intervină direct pe piața financiară și pentru a-și crește fondurile proprii. Aceste acțiuni constituie o încercare de conciliere între naționalizare, e-chilibru financiar și liberalizarea piețelor financiare.
1.Titlurile de finanțare constituie o soluție de finanțare a nevoilor de resurse,ca urmare a naționalizării marilor grupuri industriale și băncilor și nu pot fi emise decât de societățile din sectorul public și de cooperative. Societățile emitente evită în acest mod constrângerile impuse de contractarea unor împrumuturi,legate de scadențele cu termen fix,elimină toate drepturile deținătorilor de gestionare a societății și oferă în schimbul capitalului bănesc obținut participarea subscriitorilor la rezultate.
Titlurile participative au caracteristici atât de acțiuni cât și de obligațiuni:
o valoare nominală;
o durată nelimitată,dar însoțită de o clauză de rambursare anticipată,conform voinței emitentului,dar nu mai repede de șapte ani de la emisiune;
valoarea de rambursat este fixată la emisiune;
recompensarea cuprinde două părți:una fixă și una variabilă. Partea fixă este determinată în contractul de emisiune și este calculată prin referință la dobânda de pe piața monetară sau obligatară. Se mai poate determina prin aplicarea unui procent,de cel puțin 60%,asupra valorii nominale a titlului. Partea variabilă,care trebuie să reprezinte maxim 40% peste valoarea nominală,se calculează în funcție de activitatea și rezultatele societății,ceea ce contribuie la limitarea riscului.
Din punct de vedere al practicii,pe piața financiară titlurile participative sunt asimilate obligațiunilor,putând fi considerate obligațiuni participative sau indexate.
Din punct de vedere al emitentului,titlurile sunt asimilate acțiunilor,suma lor totală constituind fonduri proprii. Titlurile participative pot fi considerate acțiuni mixte,nefiind rambursabile decât în cazul lichidării societății sau la expirarea unui interval de cel puțin șapte ani.
2.Certificate de investiții privilegiate
Prin aceste titluri se realizează o disociere între dreptul de vot și alte drepturi ale acționarilor:dreptul la profit și rezerve,dreptul la informare.
Acțiunile ,si cele nou create și cele emise deja,sunt împărțite în două părți:
un certificat cu drept de vot sub formă nominativă,care este inalienabil,cu excepția cazurilor de succesiune,donație,partaj sau lichidare de bunuri între soți;
un certificat de investiții negociabil,care reprezintă prerogativele acționarului: dreptul la profit și la rezerve,dreptul la informare.
Emisiunea certificatelor cu drept de vot și a celor de investiții negociabile sunt decise de Adunarea Generală Ordinară și nu poate depăși un sfert din capitalul social.
Certificatele privilegiate oferă posibilitatea creșterii fondurilor proprii fără modificarea structurii capitalului și o recompensare prioritară.Dividendul privile- giat reprezintă un procent din valoarea nominală a certificatului,la care se adaugă un dividend variabil,în funcție de profitul emitentului. Dividendele prioritare sunt reportabile asupra exercițiilor financiare viitoare,dacă emitentul înregistrează rezultate deficitare.
2.2.EMISIUNEA ACȚIUNILOR
Scopul emisiunii de acțiuni este acela de a creea o societate prin constituirea unui capital sau creșterea capitalului unei societăți existente,acesta din urmă constituind un mijloc de finanțare și consolidare a capitalurilor proprii.
DIFERITELE VALORI ALE UNEI ACȚIUNI
1.Valoarea nominală a unei acțiuni este egală cu suma totală a capitalului social împărțit la numărul de acțiuni emise.Valoarea nominală este o valoare convențională care are la bază împărțirea capitalului între asociați. În statutul societății aceasta este baza pentru calculul recompensării acțiunilor sub forma profitului statutar sau primului dividend. Pentru a evita tranzacțiile bursiere asupra unor sume derizorii,prin lege se stabilește valoarea nominală a unei acțiuni. Tot prin lege se stabilește și valoarea capitalului social minim.
2.Valoarea contabilă(matematică) reprezintă partea din activul net ce revine pe o acțiune,adică averea netă contabilă care revine deținătorului unei acțiuni. Activul net reprezintă partea din activele societății neafectate de datoriile contractate de aceasta :
activul net = activul total(real) – datorii totale
valoarea contabilă = activul net/ nr.total de acțiuni
3.Valoarea intrinsecă exprimă activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active latente (provizioanele pentru riscuri,cheltuielile care nu au apărut în exercițiul financiar încheiat și care nu s-au soldat prin conturile de venituri),care revin pe o acțiune.
Valoarea intrinsecă = activul net corectat / nr.total de acțiuni
4.Valoarea financiară exprimă capitalul financiar care s-ar fructifica cu dividendul din contul de rezultate,la o rată medie a dobânzii pe piață.
Valoarea financiară = dividend/rata medie a dobânzii
5.Valoarea de randament exprimă valoarea financiară a acțiunii și rezultă din raportarea profitului net nerepartizat care revine pe o acțiune la rata medie a dobânzii pe piață.
Valoarea de randament = profit net nerepartizat/rata medie a dob. pe piață
6.Valoarea ngociată și prețul de emisiune
Acțiunile se schimbă pe piață pe baza unui preț care poate fi diferit de valoarea nominală și valoarea intrinsecă contabilă. Prețul de vânzare se numește:
preț de emisiune,în momentul creării acțiunilor,sau în momentul creșterilor de capital și depinde de mai mulți factori,fixarea sa constituind o decizie financiară importantă atunci când se decide creșterea capitalului în bani. Prețul de emisiune este prețul de vânzare a acțiunilor nou create. Diferența dintre prețul de emisiune și valoarea nominală reprezintă prima de emisiune.
valoarea venală,apare atunci când schimbul se face pe piața financiară secundară. Dacă acțiunile sunt cotate la bursă și nu fac parte dintr-un pachet de acțiuni care oferă avantaje deținătorilor lor,valoarea venală este valoarea bursieră. Atunci când acțiunile nu sunt cotate,evaluarea este bazată pe informații contabile corectate prin reevaluare și atunci este vorba de valoarea contabilă(matematică) și de valoarea intrinsecă.
Decizia de emisiune și creșterile de capital
Motivația deciziei de a emite acțiuni este :
crearea unei societăți,prin punerea în comun a unor aporturi în numerar sau în numerar și în natură,în scopul creării unui capital social. Subscrierea la capitalul social de pornire se realizează de regulă de un număr redus de asociați,dar în cazul societăților anonime subscripția se poate realiza și prin recurgerea directă la economiile bănești deținute de investitorii potențiali existenți în economie.
creșterea capitalului existent,în scopul consolidării capitalului propriu.
A.Emisiunea de acțiuni ca urmare a creșterii capitalului în numerar
Decizia emisiunii de noi acțiuni este determinată de decizia creșterii capitalului în numerar,atunci când societatea urmărește o creștere a resurselor sale monetare. Această operațiune are loc pe piața financiară primară și modifică situația financiară a societății,deoarece aduce acesteia resursele necesare acoperirii necesităților sale și întărește importanța capitalurilor proprii. Noul capital creat trebuie recompensat până în momentul lichidării societății. Această creștere de capital aduce modificarea statutului societății ,iar legislația diferitelor țări prevede obligativitatea aprobării acestei decizii ,fie de majoritatea asociaților,fie aprobarea tuturor asociaților în funcție de natura juridică a societății(se referă la ponderea capitalului social deținut de acționari în totalul capitalului social al societătii).
Adunarea generală extraordinară stabilește suma totală a emisiunii și intervalul de timp în care Consiliul de administrație poate să realizeze această operațiune. Consiliul de administrație alege data deschiderii subscripției în funcție de nevoile de finanțare și de conjunctura bursieră. Emisiunea se poate face printr-o singură subscripție sau prin mai multe subscripții în cadrul intervalului aprobat de Adunarea generală. Vărsarea sumei totale a acțiunilor subscrise se poate realiza în mai multe etape sau odată ,dar primul vărsământ în mod obligatoriu nu poate fi mai mic de un sfert din valoarea nominală,la care se adaugă întreaga primă de emisiune.
B.Fixarea prețului de emisiune și riscurile creșterii capitalului
Prețul de emisiune este fixat de societate prin consultarea unei bănci de afaceri. Prețul de emisiune se alege într-un interval limitat pe de o parte de valoarea nominală a acțiunilor create și de cursul acțiunilor vechi. Este interzisă de legislație emiterea de acțiuni sub valoarea nominală.
Prețul de emisiune este influențat de mai mulți factori:
cursul acțiunilor societății;
prețurile de emisiune practicate de societăți similare;
caracteristicile economice și financiare ale societății(rata de creștere și rentabilitatea bursieră);
Raportul dintre prețul de emisiune și cursul acțiunilor vechi sunt influențate de:
volatilitatea acțiunilor;
rata de creștere a dividendului;
raportul dintre cursul mediu și valoarea nominală a acțiunii;
rata medie a randamentului pe o acțiune;
suma totală a emisiunii.
Pentru ca emisiunea să reușească prețul de emisiune trebuie sa fie mai jos decât cursul acțiunilor în ziua emisiunii.
C.Emisiunea de acțiuni ca urmare a creșterii capitalului prin aport în natură
Emisiunea de acțiuni pe baza aporturilor în natură (terenuri,construcții,bunuri materiale,fonduri de comerț,mărci,brevete,etc.),este o operațiune de finanțare indirectă a nevoilor societăților,prin care cresc mijloacele de producție,fără nici o influență asupra resurselor monetare.
Numărul acțiunilor emise este egal cu raportul dintre valoarea totală a contribuțiilor în natură și valoarea nominală a acțiunilor,fără primă de emisiune.
Eliberarea tuturor acțiunilor prin aport se face în perioada emisiunii lor. În scopul evitării operațiunilor speculative de către aportori ,mai ales când acțiunile sunt cotate la bursă,acestea nu sunt negociabile o anumită perioadă,care decurge din momentul înregis-
trării modificării privind creșterea capitalului la Registrul Comerțului.
Contribuțiile în natură sunt evaluate. Atunci când președintele Consiliului de administrație nu este de accord cu valoarea stabilita poate solicita adunării generale extraordinare reducerea valorii stabilite de specialiști,aceasta implicând acordul expres al aportorilor în natură.
Se disting două operații prin importanța pe care o au,și anume operația de fuziune și operația de sciziune.
În cazul fuziunii,societatea absorbantă primește ca aport ansamblul bunurilor deținute de societatea absorbită. În urma acestei operații recompensarea sub formă de titluri primită de societatea aportoare poate să rămână în portofoliul acesteia sau le poate distribui acționarilor săi. Din punct de vedere financiar operațiunile de fuziune și de absorbție,se pot asimila cu o investiție externă,a cărei finanțare este asigurată prin emisiunea de titluri.
În cazul sciziunii ,aporturile provin de la societatea care se dezmembreză și pot fi destinate la două sau mai multe societăți beneficiare,iar emisiunea de acțiuni apare la acestea din urmă.
D.EMISIUNEA DE ACȚIUNI CA URMARE A CREșTERII CAPITALULUI PRIN Încorporarea rezervelor
Emisiunea de acțiuni ca urmare a încorporării rezervelor de naturi diferite sau a profiturilor nedistribuite în capitalul social al unei societăți,constă în distribuirea de acțiuni noi în mod gratuit acționarilor. În același timp există posibilitatea ca în urma încorporării rezervelor să nu se emită noi acțiuni,ci să se procedeze la creșterea valorilor nominale a acțiunilor existente.
Pe piața financiară distribuirea acțiunilor gratuite este privită favorabil,iar scăderea cursurilor acțiunilor vechi în momentul creării de noi titluri,nu este în general proporțională cu numărul acestora. Acest fenomen se produce ca urmare a creșterii numărului de acțiuni ale societății ,în timp ce activul acesteia rămâne neschimbat,cât și datorită faptului că pentru același profit distribuit,dividendul pe fiecare acțiune scade,efectul diluării profitului producându-se pe unitatea de titlu.
Deoarece cursurile bursiere țin cont de rentabilitatea titlurilor,acestea pot să nu fie afectate sau doar în mică măsură influențate de emisiunea acțiunilor gratuite,atunci când societatea emitentă reușește să mențină suma totală a dividendelor plătite. Acesta este posibilă pe seama creșterii rezultatelor societății și a recurgerii la încorporarea rezervelor în capital într-o manieră graduală sau într-o proporție moderată.
Atunci când încorporarea rezervelor nu dă naștere la o emisiune de acțiuni gratuite ,ci se realizează prin creșterea valorii nominale a actiunilor vechi,cursul bursier nu este influențat imediat. Ulterior poate să se producă o creștere a cursurilor,când societatea asigură o creștere a profiturilor repartizate sub formă de dividende.
Pe plan financiar,la nivelul societății emitente de acțiuni gratuite noi,acestă operațiune este neutră și deci nu influențează echilibrul financiar al acesteia pe termen scurt. Încorporarea rezervelor nu asigură societății resurse reale și monetare noi producându-se doar o scădere a rezervelor și o creștere a capitalului social,în timp ce suma totală a capitalurilor proprii rămâne neschimbată. Încorporarea rezervelor apare în primul moment ca o simplă manipulare contabilă a unor conturi. Astfel în timp ce conturile de reserve scad cu o anumită sumă,conturile de capital și prime de emisiune cresc cu aceeași sumă.
Scopul creșterii de capital prin încorporarea rezervelor este cel mai adesea acela de a armoniza capitalul social cu volumul de activitate al societății și nu se poate realiza decât cu aprobarea Adunării generale extraordinare a acționarilor.
În urma deciziei Adunării de a proceda la o emisiune de acțiuni noi gratuite,vechii acționari primesc un drept de atribuire,sub forma unui cupon care poate fi negociat la bursă,ca și acțiunile cotate ale societății,în mod special,la deschiderea operației de repartiție de noi titluri financiare.
E. EMISIUNEA DE ACȚIUNI CA URMARE A ÎNCORPORĂRII REZERVELOR SIMULTAN CU O EMISIUNE DE ACȚIUNI ÎN NUMERAR]
În acest caz emisiunea de acțiuni a unei societăți conține două subemisiuni de titluri:
o emisiune de acțiuni gratuite,ca urmare a încorporării rezervelor în capital prin emiterea de noi acțiuni
o emisiune de acțiuni noi ,pe seama creșterii capitalului în numerar.
Deținătorii de acțiuni vechi beneficiază în acestă situație de două drepturi,dreptul de subscriere și dreptul de atribuire(în acest caz acțiunile gratuite nu pot participa la stabilirea dreptului de subscriere,iar acțiunile noi subscrise în numerar nu participă la stabilirea dreptului de atribuire).
Desfășurarea acestor emisiuni în același timp complică calculul valorii teoretice a celor două drepturi,de care beneficiază vechii acționari.
F. EMISIUNEA DE ACȚIUNI CA URMARE A CREȘTERII CAPITALULUI PRIN CONVERSIA CREANȚELOR
Emisiunea de titluri financiare în cazul conversiei creanțelor se poate concretiza în:
Emiterea de acțiuni în numerar;
Emiterea de acțiuni pe baza contribuțiilor în natură;
Emiterea de obligațiuni convertibile sau de obligațiuni neschimbabile în acțiuni,în funcție de modul în care se realizează creșterea capitalului.
Emiterea de acțiuni în numerar se face prin subscrierea de către creditor a sumelor a căror valoare este egală cu valoarea creanței pe care o are asupra societății,după care societatea procedează imediat la rambursarea datoriei sale față de acesta. Sub aspect financiar societatea își asigură astfel un anumit echilibru,însă ca urmare a schimbării numărului de acționari, în funcție de ponderea acțiunilor care revin noilor acționari din capitalul societății și de numărul acestora,societatea(vechii acționari),poate pierde parțial sau integral independența sa decizională. Emisiunea de acțiuni,deși contribuie la creșterea capitalului scriptic,nu constituie o operație de finanțare deoarece capitalul în numerar nu crește. Aportul de capital în numerar este utilizat pentru rambursarea datoriei față de creditori.
Emiterea de acțiuni pe baza contribuțiilor în natură,constă în transformarea creanțelor pe care un creditor le deține la o societate ,care nu și-a putut achita obligatiile pe care le are față de acesta până la expirarea termenului de scadență ,în capital. Deci nu este vorba de contribuții noi în natură,ci de contribuții indirecte prin eliminarea tuturor obligațiilor societății în legătură cu anumite fonduri în naură deținute. Acest tip de emisiune se utilizează frecvent în relațiile care intervin într-o societate-mamă și filialele sale atunci când prima transformă creanțelor pe care le deține la o filială în scopul îmbunătățirii situației financiare a filialei și ușurării posibilitătii acesteia de a obține credite de la organismele bancare.
Pentru ca impactu să fie acceptabil pentru societate,se poate opta pentru emisiunea de obligațiuni convertibile sau de obligațiuni schimbabile în acțiuni. Primele pot fi înlocuite cu acțiuni în intervalul prestabilit prin contract de emisiune,iar celelelalte pot fi înlocuite cu acțiuni în orice moment.
Prin emisiunea de obligațiuni se asigură resursele necesare rambursării obligațiunilor față de creditori și se evită diluarea profitului pe unitate de titlu care urmează unei emisiuni de acțiuni în numerar.
Pentru aceste două tipuri de obligațiuni dobânda este de regulă mai mică decât la celelelalte tipuri de obligațiuni,datorită posibilității de a deveni, în momentul efectuării conversiei, acționar.
2.2.1.Modalități de emisiune
Emisiunea de acțiuni se poate realiza prin:
Plasamentul privat al titlurilor emise
Recurgerea la economiile existente în societate
Plasamentul privat,necesită stabilirea dreptului preferențial de subscriere,atunci când este vorba de acțiuni în numerar și a dreptului de atribuire,dacă emisiunea acțiunilor se produce ca urmare a încorporării rezervelor,după procedurile care au fost expuse.
Emisiunea prin recurgerea la economiile existente în societate,nu elimină stabilirea dreptului preferențial de subscriere,dar aceasta nu se poate realiza decât prin intermediul băncilor.
În ambele cazuri este necesară stabilirea prețului de amisiune și respectarea regimului legal al primei de emisiune,care reprezintă diferența dintre prețul de emisiune și valoarea nominală a unei acțiuni,depinzând de cursul acțiunii și de prețul de emisiune stabilit în raport de curs.
Emisiunea de acțiuni se poate realiza cu primă sau fără primă de emisiune. În al doilea caz prețul de emisiune corespunde cu valoarea nominală a acțiunii. Această decizie influențează asupra valorii teoretice a dreptului preferențial de subscriere,care va fi mai mare atunci când prețul de emisiune este egal cu vaoarea nominală a acțiunii,față de situația când emisiunea se face cu existența primei de emisiune. Creșterea acesteia determină scăderea dreptului preferențial de subscriere.
Suma totală a primelor de emisiune se adaugă la rezervele societății și constituie pentru aceasta un aport de resurse suplimentare în raport cu capitalul nominal și nu constituie un profit care să facă obiectul unei repartizări.
Prima de emisiune a fst concepută pentru a egaliza drepturile acționarilor. Prin acțiunile noi cumpărate la un preț de emisiune cu primă,deținătorii acestor plătesc pentru rezervele accumulate de societate.
Prin intermediul primei de emisiune societatea obține un vărsământ superior valorii nominale a acțiunii. Aceasta limitează numărul de acțiuni emise pentru o sumă totală stabilită a se obține prin emisiune,precum și suma totală a dividendelor care se vor plăti în viitor. Apare astfel legătura dintre prima de emisiune și diluarea profitului pe unitate de titlu și diluarea puterii de decizie a acționarilor,aspecte care trebuiesc avute în vedere la stabilirea primei de emisiune.
2.2.2.Emisiunea de acțiuni și subscrierea de acțiuni
Emitenții de acțiuni sunt societățile pe acțiuni și societățile în comandită pe acțiuni.
Emisiunea de acțiuni are loc:
Ca urmare a constituirii unei societăți pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni prin aport în bani sau/și în natură(maxim 60% din capitalul societății) de membrii asociați. Modul de evaluare și numărul acțiunilor acordate pentru aportul de capital în natură se stabilește prin contractul de societate și statutul societății.
Ca urmare a constituirii unei societăți prin subscripție publică,situație in care fondatorii au obligația întocmirii prospectului de emisiune.
Ca urmare a creșterii capitalului prin subscripție publică și aporturi în natură.
Acțiunile emise pentru mărirea capitalului vor fi oferite spre subscriere în primul rând celorlalți acționari,în proporție cu numărul de acțiuni pe care le dețin și cu obligația ca aceștia să-și exercite dreptul de preferință în termenul hotărât de Adunarea generală,dacă în contract sau în statut nu se prevede altfel. După expirarea acestui termen ,acțiunile vor putea fi subscrise de public.
O nouă emisiune de acțiuni poate avea loc numai după achitarea completă a acțiunilor din emisiunea precedentă,când societatea va publica în Monitorul Oficial de două ori la interval de 15 zile o invitație adresată acționarilor care nu au plătit integral acțiunile. După această perioadă Consiliul de administrație va putea decide urmărirea acționarilor restanți sau anularea acțiunilor.
După publicarea deciziei de anulare a acțiunilor și a numărului de ordine a acestora în Monitorul Oficial,societatea poate poate începe emisiunea de acțiuni noi cu același număr.
Prospectul de emisiune va cupride următoarele informații:
numele și prenumele sau denumirea acționarilor ,domiciliul sau sediul și cetățenia sau naționalitatea acestora;
denumirea și sediul societății și al sucursalelor sau al filialelor;
forma și obiectul societății;
capitalul subscris și cel vărsat;
valoarea bunurilor aduse ca aport în natură ,modul de evaluare și numărul acțiunilor acordate pentru acestea;
numărul și valoarea nominală a acțiunilor(nominative,la purtător,numărul lor);
condițiile pentru valabilitatea deliberărilor Adunării generale și modul de exercitare a dreptului de vot;
durata societății;
modul de distribuire a beneficiilor;
acțiunile comanditarilor în societatea în comandită pe acțiuni;
operațiile încheiate de acționari în contul societății ce se constituie si pe care societatea urmează să le preia.
Prospectul de emisiune,după ce a fost semnat de fondatori se depune la Registrul Comerțului din județul în care se va stabili sediul societății.
Publicarea prospectului de emisiune are loc numai după obținerea autorizației de la judecătorul de la instanța sediului registrului.
Subscrierea de acțiuni- se face pe unul sau mai multe exemplare ale prospectului de emisiune,vizate de judecătorul de la Registrul Comerțului. Vor fi menționate numele și prenumele sau denumirea,domiciliul sau sediul subscriitorului,numărul în litere al acțiunilor subscrise,data subscrierii și declarația expresă a faptului că subscriitorul cunoaște și acceptă prospectul de emisiune.
Societatea nu poate dobândi propriile sale acțiuni decât dacă Adunarea generală hotărăște astfel,cu votul acționarilor ce reprezintă două treimi din capita- lul social.
2.3.COTAȚIA ACȚIUNILOR LA BURSĂ
Organizarea generală a piețelor financiare și condițiile în care se exercită activitatea burselor de valori sunt stabilite prin legi și reglementări elaborate de autoritatea publică a fiecărui stat. Aceasta este interesată să asigure tuturor subiecților economici care economisesc și investesc în titluri financiare un cadru organizat de participare la creșterea economică. Bursa de valori este piața secundară publică pe care se negociază titluri financiare înscrise la cotare care răspunde nevoilor de lichiditate ale investitorilor.
Bursa de valori este o parte a pieței financiare ,locul unde se tranzacționează titlurile financiare care sunt deja în circuitul public,tranzacții între cei care economisesc într-o economie,ca urmare a dorinței unora de a cumpăra titluri și a altora de a vinde titlurile financiare pe care le dețin.
Termenul de piață publică atribuit bursei are ca scop diferențierea de piețele care pot să apară ca urmare a negocierilor directe dintre persoanele fizice deținătoare de titluri sau dintre bănci și marii investitori.
Reglementarea activității bursei de către autoritatea publică a fiecărui stat are în vedere următoarele aspecte:
1. Tranzacțiile cu titluri financiare care pot avea consecințe asupra averilor,vieții economice,credibilității financiare a emitenților și care influențează economiile existente într-o societate,și care nu pot fi lăsate la libera inițiatiză a deținătorilor și intermediarilor și trebuie să facă obiectul unei reglementări precise cu privire la modul de stabilire,controlul si publicitatea cursurilor și chiar sancționarea abaterilor de la lege.
2. La bursă se negociază numai titlurile cotate,la cererea emitenților,conform unor reguli stabilite,care vizează oportunitatea emisiunii,situația financiară și moralita- tea emitentului.
Deținerea de către un număr mare de subiecți economici a unui volum însemnat de capital,numărul mare de emitenți,diversitatea și complexitatea titlurilor financiare ,urmărirea realizării de operații speculative,sunt factori care contribuie la creșterea volumului tranzacțiilor bursiere.
2.4.INDICI AI ACȚIUNILOR
Unei societăți comerciale cotate la BVB sau piața OTC, îi cresc sau îi scad acțiunile,prețul acestora crește sau scade în funcție de cererea și oferta pe piață pentru acțiunile respective,iar acestea sunt determinate de starea societății respective și de starea economiei, în general. Dacă societatea se retehnologizează obține noi comenzi imprtante,pătrunde la export,prețul acțiunilor ei crește. Dacă aceeași societate nu își perfecționează produsul,nu își onorează comenzile,nu-și achită creditele contractate la bănci,nu este competitivă la export, prețul acțiunilor scade. Indicele prețului unei acțiuni reflectă starea societății în timp.
Dar prețul unei acțiuni nu este influențat numai de situația societății respective ,ci și de starea economiei luată în ansamblu. În acest sens prețul acțiunilor este supus influenței factorilor macroeconomici : deficit bugetar, inflație, șomaj,curs de schimb,etc. Este puțin probabil ca acțiunile unei societăți să crească,în timp ce acțiunile economiei în ansamblu să scadă. De aceea,pentru aprecierea stării unei societăți trebuie să se ia în considerare și starea economiei în ansamblu.
În cosecință pe piața de capital se calculează și se urmăresc nu numai indicii fiecărei acțiuni,ci și indicii agregați,care să reflecte situația întregii piețe,deci a economiei.
2.4.1.Indicii internaționali
Pe toate piețele de acțiuni se calculează indici de prețuri:în Statele Unite-Dow Jones, în Japonia-NIKKEY, în Anglia –FT, în Germania-DAX, în Franța-CAC.
În SUA,indicele Dow Jones este cel mai cunoscut și cel mai citat indice pe piața de acțiuni. Fondatorul acestui indice a fost Charles Henry Dow,care a început să publice indicele său la 3 iulie 1884,într-un ziar care,ulterior, în 1889 a devenit parte a Wall Street Journal. De atunci indicele Dow este publicat zilnic în prestigiosul ziar mentionat,sub formă de grafic și date statistice.
De fapt,indicele Dow Jones se referă la sectorul industrial și se bazează pe agregarea prețurilor și volumelor de tranzacții la 13 mari copanii americane: Allied Corpration; Aluminium Company;American Brands; American Can; American Express; American Telephon and Telegraph; Bethlehem Steel; Chevron Corporation; Du Pont; Eastman Kodak; Exxon; General Electric; General Food; General Motors; Good-year; International Business Mashines; Inco Ltd.;Interna-
tional Harvester; International Paper; Merck and Company; Minnesota Mining and Manufacturing; Owens-Illinois; Procter&Gamble; Sears Roebuck; Texaco; Union Carbide; U.S. Steel; United Technologies; Westinghouse și Woolworth.
Ca rezultat al fuziuniilor,preluărilor sau falimentelor,companiile utilizate în calculul indicelui se schimbă din timp în timp. Indicele este criticat pentru faprul că reflectă numai acțiuni bune(blue chip) și nu reprezintă marele număr de companii mici și mijlocii care sunt cotate la bursa de acțiuni din New York.
Înafară de indicele Dow pentru sectorul industrial,se calculează un indice pentru transporturi (cuprinde 20 de mari companii americane de căi ferate,aeriene,navale și de transporturi combinate) și unul pentru utilități(15 companii din energie electrică și gaze naturale). Se calculează și un indice Dow 65 compozit,reprezentând media sectoarelor industrial,transporturi și utilități.
Semnificația indicilor Dow este mai largă decât o reflectare a prețurilor acțiunilor. Pe lângă faptul că sunt cei mai vechi,se publică în cel mai prestigios ziar financiar american,companiile luate în calcul sunt cele mai mari,nu numai din SUA,ci și din lume,astfel că situația lor influențează nu numai economia americană ci și pe cea mondială.
În SUA se publică și indicele prețurilor acțiunilor Standard and Poor(din 1923),cunoscut sub prescurtarea de S și P 500,care se bazează pe prețul acțiunilor a 500 de companii din industrie,căi ferate și utilități; indicele bursei de acțiuni de la New York,cunoscut sub prescurtarea NYSE,care se bazează pe prețul acțiunilor a 1500 de companii; indicele bursei de acțiuni americane(AMEX),care se calculează pe baza prețurilor acțiunilor tuturor societăților cotate la AMEX.
Pentru piața OTC americană se calculează 7 indici: compozit,industrial,
Bănci, asigurări,alte sectoare financiare,transporturi,utilități,acoperind peste 3000 de companii ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe această piață.
În alte țări: in Japonia,indicele NIKKEY reprezintă media cursurilor a 225 de titluri cuprinse în prima categorie a bursei de acțiuni de la Tokio(TSE). Suplimentar ,se calculează indicii Topix și TSE,primul reprezentând capitalizarea bursieră a primei secțiuni TSE,iar cel de-al doilea,capitalizarea secțiunilor I și II ale TSE (peste 1500 titluri).
În Anglia,indicele FT (Financial Times),este media cursurilor celor mai mari 30 de titluri la bursa de acțiuni din Londra,iar FTSE calculează capitalizarea bursieră a celor mai mari 100 de companii.
În Germania se calculează indicele DAX-30 pentru 30 mari titluri și indicele FAZ pentru cele 100 de mari titluri.
În Franța se calculează indicele CAC-40,reprezentând media cursurilor celor mai mari 40 de companii de pe piața la termen,și SBF,deteminat pe baza coeficientului de capitalizare pentru 239 de valori mobiliare.
2.4.2.Indicii pieței acțiunilor în România
a)indicii BVB – pentru piața BVB s-a calculat de la început indicele BET de către Serviciul cercetare-dezvoltare al BVB. Acest indice a fost conceput pentru a reflecta tendința de ansamblu a prețurilor celor mai lichide 10 acțiuni tranzacționate la BVB. Indicele BET are scopul de a furniza o bază adevărată pentru tranzacțiile cu derivate bazate pe indicii bursieri: opțiuni, contracte futures și combinații ale acestora. Toate modificările portofoliului indicelui se fac perio- dic și se decid de către Comitetul indicelui,care actualizează și decide trimestrial actualizarea acestuia.
b)indicii OTC – pentru piața OTC se calculează indicele BVB,care este un indice compozit.
3.PIAȚA VALORILOR MOBILIARE
3.1.Tipuri de burse
Referitor la conceptul de “bursă” există mai multe definiții. O variantă ar fi cea conformă dicționarului “Webster`s Ninth New Collegiate Dictionary” și care este următoarea: “orice organizație,asociație sau grup de persoane,înregistra- tă sau nu în calitate de corporație,care constituie ,menține sau pune la dispoziție un spațiu sau/și condiții pentru întâlnirea vanzătorilor și cumpărătorilor de titluri financiare sau pentru realizarea în alt fel a funcțiilor îndeplinite în mod current de o bursă de valori ,așa cum acest termen este în general înțeles,și include locul de negocieri și condițiile adiacente de care dispune acea bursă”.
Perry J. Kaufan în “The Concise Handbook of Futures Markets” definește bursa ca “orice organizație constituită pentru efectuarea tranzacțiilor cu titluri financiare și care permite oferta simultană de titluri între un număr de agenți de bursă,precum și executarea tranzacțiilor”.
Bursa constituie deci,un spațiu destinat tranzacțiilor cu titluri financiare,pe baza concurențiale,unde negocierea,încheierea și executarea contractelor se face după anumite proceduri prestabilite prin intermediul unor persoane fizice și firme specializate și care asigură informatii cu privire la operațiunile bursiere realizate.
Din punct de vedere al regimului juridic sunt:
Burse de stat, funcționarea și organizarea lor fiind stabilite prin lege;
Burse private,care constituie asociații de persoane fizice și/sau juridice, create pentru constituirea și exploatarea unei piețe bursiere. Acestea sunt reglementate conform legii. Cele mai cunoscute burse de acest fel sunt:bursa din New York-NYSE , bursa din Oslo,bursa TSE(Japonia),bursele din Toronto Si Montreal.
Burse autoreglementate,acestea au dreptul de a-și stabili,în limitele legale,modul de organizare și funcționare,prin elaborarea și adoptarea statutului și regulamentului.
Din punct de vedere al accesului la calitatea de membru al bursei,sunt:
burse deschise,ai căror membrii se impart în membrii fondatori și membrii asociați. Acestea nu au număr limitat de locuri;
burse închise,care au prin statut număr limitat de locuri,iar pentru dobândirea calității de membru trebuie să se obțină un loc din partea unui membru titular prin moștenire,cumpărare,închiriere sau în alt mod.
3.2.Bursa de Valori București
Conform legii nr. 52 din 1994,în România,bursele de valori se înființează ca instituții publice prin decizia CNVM și sunt investite cu personalitate juridică. Decizia de înființare a unei burse de valori se dă numai după ce minim 5 societăți de valori mobiliare au solicitat și au primit autorizație de negociere în bursă.
Bursa de Valori București a fost înființată la 21 martie 1995. regulamente- le BVB au fost aprobate de CNVM prin deciziile nr. 111 și 115 din 1995 și se referă la: organizarea și funcționarea BVB;asociația BVB; Inscrierea la cota bursei;compensarea și decontarea tranzacțiilor; depozitarea și înregistrarea valorilor mobiliare; constituirea și administrarea fondurilor de garantare; răspunderea juridică; evidența tehnico-operativă și contabilă a membrilor asociației BVB.
Cadrul instituțional al Bursei de Valori București
Cadrul instituțional al Bursei de Valori București este format din: Comisa- rul General al Bursei,Asociația Bursei,Camera de Arbitraj,Comitetul Bursei,Comisia de Etică și Conduită,Comisia de Înscriere la Cota Bursei,directo-rul general.
Comisarul Genenral al Bursei de Valori este numit de CNVM pentru un mandat de 5 ani,putând fi reinvestit prin mandate succesive . Comisarul General exercită supravegherea și controlul bursei de valori atât în ceea ce privește administrarea și funcționarea cât și în ceea ce privește regimul operațiunilor și disciplina societăților de valori mobiliare și a agenților pentru valori mobiliare. Urmărește respectarea legii și a regulamentelor bursei.
Asociația Bursei de Valori este formată și funcționează pe baza intereselor commune ale membrilor săi cu privire la buna administrare a a bursei e valori și la asigurarea execuției continue,ordonate și transparente a tranzacțiilor cu valori mobiliare înscrise la cota bursei de valori. Membrii Asociaței sunt societățile de valori mobiliare autorizate să negocieze în bursa de valori. Calitatea de membru este dobândită la data înscrierii în Registrul de asociați ai societății de valori mobiliare interesate,pe baza autorizației de negociere la bursă. Calitatea de memru încetează prin retragerea membrului sau revocarea autorizației de negociere la bursă. Pentru noii membrii taxa de înscriere în Asociația Bursei este de 30.000$.
Adunările generale ordinare ale Asociației Bursei au loc de două ori pe an,iar cele extraordinare pot fi convocate ori de câte ori este nevoie,la cererea a cel puțin o treime din totalul membrilor Asociației sau ai Comitetului Bursei de Valori. Fiecare membru are un singur vot și deciziile se iau cu majoritatea absolută a membrilor prezenți și reprezentați.
Adunarea generală a Asociației Bursei are următoarele atribuții: adoptă și modifică regulamentul asociației(cu acordul CNVM) ; allege membrii Comitetului Bursei; aprobă bugetul și bilanțul Comitetului Bursei; adoptă propu- neri cu privire la funcționarea bursei,pe care le înaintează Comitetului Bursei.
Camera de Arbitraj a Bursei este aleasă de Asociația Bursei cu scopul de a soluționa diferendele dintre membrii Asociației Bursei,dintre aceștia și agenții lor de valori mobiliare,dintre agenți,dintre clienți și membrii Asociației Bursei.
Comitetul Bursei este ales de Asociația Bursei de Valori pentru a asigura conducerea bursei și este compus din 9 membrii ,validați individual de CNVM înainte de a intra în exercțiul mandatului. Condițiile pentru a fi membru sunt: să fie cetățeni români,cu domiciliul stabil în România,în vârstă de minimum 30 de ani împliniți ,să posede cunoștințe și practică profesională de minimum 5 ani în domeniul economic,financiar,bancar,al afacerilor sau juridic. Trebuie de asemenea să se bucure de o bună reputație civică și integritate morală. Membrii nu pot ocupa nici o funcție publică ,cu excepția celor de cadru didactic universitar și de cercetător 1 în domeniu,și nu pot face parte din comitetul altei burse de valori. Președintele și doi vicepreședinți sunt aleși de către membrii chiar din aceștia.
Reprezentantul de drept al bursei este președintele,iar în caz de indisponibilitate a acestuia,sarcina revine celui mai vârstnic dintre vicepreședinți.
Atribuțiile Comitetului Bursei sunt: numește și demite pe directorul general al bursei;adoptă și modifică regulamentele privind operațiunile de bursă;adoptă proiectul de buget și de bilanț al bursei,pe care le supune aprobării Asociației Bursei; veghează la respectarea dispozițiilor legale.
Comisia de Etică și Conduită este desemnată de Comitetul Bursei și își desfășoară activitatea în baza regulamentului de funcționare al Comisiei de Etică și Conduită, adoptat de Comitet și aprobat de CNVM.
Principalele atribuții:constatarea săvârșirii faptelor ilicite la regimul juridic bursier;investigarea împrejurărilor în care s-au săvârșit astfel de fapte;formularea propunerilor de sancționare a persoanelor vinovate și adoptarea măsurilor de reintrare în legalitate.
Comisia de Înscriere la Cota Bursei este desemnată de comitetul Bursei și își desfașoară activitatea în baza regulamentuluide funcționare al Comisiei,adoptat de Comitet și aprobat de CNVM. Această comisie hotărăște asupra înscrierii,promovării,suspendării sau retrogadării valorilor mobiliare de la cota bursei și poate propune Comitetului Bursei retragerea valorilor mobiliare de la cota bursei.
Directorul general al bursei este numit de Comitetul Bursei. El este reprezentantul legal al bursei de valori,ca persoană juridică în fața autorităților publice și în relațiile cu persoane fizice și juridice române și/sau străine. Directorul posedă și exercită competențele de administrare a bursei de valori,inclusive pe cele de angajare a personalului,de organizare și funcționare a bursei.
Toate documentele care cuprind date și informații referitoare la bursa de valori trebuie să fie semnate de directorul general.
Organizarea Bursei de Valori București
Organizarea Bursei de Valori cuprinde: Direcția membrii și emitenți;Di- recția relații cu publicul și cercetare dezvoltare; Direcția operațiuni bursiere; Direcția informatică; Direcția economică; Direcția juridică.
Direcția membrii și emitenți coordonează activitatea legată de funcționarea societatilor member ale Asociației Bursei,precum și a societăților emitente înscrise la cota bursei. Serviciul membrii asigură menținerea unei legaturi permanente cu membrii Asociației Bursei,coordonează și urmărește activitatea acestora. Serviciul emitenți asigură condițiile necesare înscrierii și menținerii la cota bursei a valorilor mobiliare care aparțin societăților emitente în vederea tranzacționării respectivelor valori.
Direcția relații cu publicul și cercetare-dezvoltare coordonează activitățile referitoare la relațiile bursei cu publicul și cele privind cercetarea-dezvoltarea. Serviciul relații cu publicul asigură planificarea și organizarea activităților de relații cu publicul și de comunicare. Serviciul cercetare-dezvoltare elaborează strategia de dezvoltare a pieței bursiere;determină formula de calcul și componența indicelui bursier; întocmește rapoarte periodice privind activitatea bursei.
Direcția operațiuni bursiere coordonează activitatea de tranzacționare și supraveghere a pieței,de depozitare și înregistrare a valorilor mobiliare,de compensare și control al decontării. Serviciul tranzacționare și supraveghere a pieței asigură desfășurarea activității de tranzacționare și supraveghere a pieței. Tranzacționarea se referă la : organizarea ședințelor de tranzacționare;suprave- ghează desfășurarea pieței-stabilește limitele de tranzacționare pe valori mobiliare;gestionează sistemul informatic al operațiunilor bursiere; stabilește configurația hardware al calculatorului bursei AS/400, a PC-urilor folosite drept terminale și a imprimantelor. Serviciul de registru al bursei asigură ținerea evidenței valorilor mobiliare înscrise în Registrul Bursei,precum și efectuarea transferului dreptului de proprietate asupra valorilot mobiliare înregistrate. Serviciul de compensare și control al decontării asigură compensarea sumelor rezultate în urma tranzacțiilor la bursă.
Direcția informatică coordonează funcționarea rețelei de calculatoare din cadrul bursei și asigură suportul fizic de comunicație a sistemului informatic al bursei cu societățile membre si cu alte sisteme.
Direcția economică asigurarea în bune condiții a bursei din punct de vedere al evidenței financiar-contabile,a selectării de personal și a achiziționării dotărilor materiale necesare.
Direcția juridică asigură cadrul legal pentru desfășurarea bursei.
Înscrierea la cota Bursei de Valori București
Înscrierea unei societăți la cota bursei aduce după sine o valoare recunos-cută de piață,utilă în relația cu diverși investitori sau creditori. Cota BVB este structurată pe trei sectoare: sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române;sectorul obligațiunilor și a altor valori mobiliare emise de către stat,județe,orașe,commune,de către autorități ale administrației publice centrale,locale și de către alte autorități;sectorul internațional.
1.Sector 1 – acest sector este organizat pe două categorii:categoria a-II-a(de bază) și categoria I.
Pentru înscrierea valorilor mobiliare în categoria a-II-a trebuie îndeplinite unele cerințe și anume:înregistrarea la Oficiul de Evidență a Valorilor Mobiliare,organizat de CNVM;înregistrarea valorilor mobiliare prin încheierea unui contract de registru cu bursa care va acționa ca agent de depozitare,de înregistrare și transfer;furnizarea unui flux de informatii corespunzător;plata comisioanelor de înscriere la cota bursei;încheierea unui angajament de înscriere și menținere la cota bursei.
Pentru înscrierea sau promovarea valorilor mobiliare în categoria I trebuie îndeplinite în plus următoarele condiții:perioada de activitate desfășurată să fie de minim 3 ani; să fi obținut profit net în ultimii 2 ani de activitate,fără a se lua în calcul veniturile financiare; conducerea profesională și integritatea morală a personalului de conducere al emitentrului;cel puțin 15% din numărul acțiunilor emise și aflate în circulație să fie deținute de cel puțin 600 de aționari,fiecare dintre aceștia să dețină un numar de acțiuni a căror valoare totală minimă sa fie de 300.000 lei .
2. Sector 2-obligațiunile și alte valori mobiliare emise de către stat,județe,orașe,commune,autorități ale administrației publice centrale,locale și de către alte autorități sunt de drept dmise la cotă,după ce BVB primește documentul de emisiune și de plată a comisionului prevăzut.
3. Sector 3 –valorile mobiliare străine emise de persoane juridice straine, vor fi înscrise la cota bursei în cadrul sectorului internațional,facându-de deosebire între acestea și cele autohtone.Pentru ca valorile mobiliare să fie înscrise în sectorul internațional,emitenții acestora trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca și emitenții autohtoni,cu mențiunea de a avea respectivele valori mobiliare depozitate la o societate comercială de depozitare colectivă a valorilor mobiliare desemnată la bursă. Pentru a fi înscrise la cota BVB,valorile mobiliare străine vor trebui înscrise pe o piață organizată din țara în care au fost emise și recunoscute de către BVB. Emitenții persoane juridice va trebui să înainteze către bursă documentația cerută ,legalizată în țara de origine și tradusă în limba română în formă autentică.
Funcționarea Bursei de Valori București
Principalele activități realizate în cadrul BVB sunt : tranzacționarea; compensarea ; decontarea tranzacțiilor; managementul riscului și fondul de garantare ; activitatea de registru.
Tranzacționarea
Funcția fundamentală a oricărei burse o reprezintă asigurarea cadrului optim necesar efectuării de tranzacții bursiere. În cadrul BVB tranzacțiile au loc complet informatizat. Obiectul tranzacțiilor îl constituie valorile mobiliare înscrise la cotă ,iar participanții la tranzacționare sunt numai societățile de valori mobiliare membre ale Asociației Bursei. Tranzacționarea în cadrul bursei este efectuată prin intermediul agenților de valori mobiliare autorizați ca agenți de bursă. Dobândirea acestei calitați are la bază cererea transmisă în acest sens de o societate de valori mobiliare și necesită îndeplinirea următoarelor condiții: deținerea unei autorizații valabile de “agent de valori mobiliare”, acordată de CNVM, vârsta minima 21 de ani, frecventarea cursurilor și promovarea testelor și examenelor de pregătire profesională organizate de BVB. Agentul de bursă poate reprezenta numai o singură societate de valori mobiliare membră a Asociației Bursei.
Directorul general al bursei desemnează un președinte al ședinței de tranzacționare, care deschide și închide ședința și supraveghează respectarea normelor de tranzacționare în timpul ședinței. Inițial se organizau câte două ședințe pe săptămână, marțea și joia, din luna martie 1997 au fost introduse 3 ședințe pe săptămână, iar din mai 1997 se tranzacționează zilnic, de luni până vineri. Aceste schimbări au intervenit în urma creșterii activității de tranzacționa-re.
Tranzacționarea bursieră se efectuează nimai pe baza ordinului introdus de agentul de bursă, denumit ordin de bursă. Acesta reprezintă instrucțiunea privind oferta de cumpărare sau vânzare a unei valori mobiliare înscrise la cota bursei. Ordinul se transmite fie în numele și pe contul societății member,fie în numele societății member și pe contul clientului. Introducerea cestui ordin de bursă în sistemul de tranzacționare prin intermediul unui terminal este o ofertă de vânzare sau o cerere de cumpărare care rămâne valabilă până când este executată,expiră sau este retrasă sau anulată de către bursă. STEA (sistemul de tranzacționare și execuție automată) permite efectuarea a trei tipuri de tranzacționare: tranzacționare în piață continuă;tranzacționare în piața intermitentă;alte tipuri de tranzacționare acceptate de bursă. BVB folosește în prezent numai tipul de tranzacționare în piața continuă.
Tranzacționarea BVB are următoarele faze : predeschidere, deschidere, sesiunea de tranzacționare și închidere.
În prima etapă,cea de predeschidere,prețul de deschidere este calculat pentru fiecare valoare mobiliară prin algoritmul de fixing(licitație),care identifică prețul la care cea mai mare cantitate de valori mobiliare va putea fi tranzacționată. Când se determină mai multe prețuri la care se pot executa tranzacții,atunci prețul va fi acela care este propiat de prețul de referință. Toate ordinele cumpărate la un preț mai mare decât prețul de deschidere pot fi executate integral,parțial sau deloc conform principiilor:ordinele clienților vor fi executate înaintea propriilor ordine; ordinele clienților vor fi executate conform formulei “primul venit-primul servit”. Ordinele de cumpărare cu prețul mai mic de deschidere și ordinele de vânzare cu prețul mai mare decât prețul de deschidere nu se execută. Bursa are aici rolul de a raporta tranzacțiile effectuate în perioada de deschidere și de a transmite informațiile de piață către public.
Dupa ce s-a calcula prețul de deschidere și s-a raportat tranzacțiile către membrii,cel mai bun preț de cumpărare și cel mai bun preț de vânzare al fiecărei valori mobiliare vor constitui cotațiile de piață pentru acea valoare mobiliară. Din acest moment poate începe introducerea ordinelor. Cotațiile bursei în orice moment arată cea mai bună cerere și cea mai bună ofertă. Pentru a putea fi executate,ordinele trebuie să coincidă cu unul din aceste prețuri. Fiecare ordin introdus este valabil până când este retras,executat sau anulat. Prioritățile executării ordinelor sunt: cel mai bun preț(cel mai mare la cerere/cel mai mic la ofertă);dacă mai mulți clienți au dat ordin la același preț,ordinea de execuție se face pe principiul precedenței,adică “primul venit-primul servit”;dacă mai multe proordine au același preț,ordinea de execuție se face pe principiul precedenței.
Bursa afișează tranzacțiile pe măsura efectuării lor ,precum si cotațiile cererii și ofertei atât pe monitoare cât și către public ,prin afișajul electronic. Bursa comunică prețurile de referință ale tuturor valorilor mobiliare cotate,către public. După închiderea sesiunii ,bursa transmite rapoartele de tranzacționare și decontare către membri. Aceștia pot începe introducerea ordinelor destinate următoarei ședințe de tranzacționare,având termenul de valabilitate cel puțin la data efectuării acesteia.
Sunt considerate tranzacții speciale oferta publică și preluările,tranzacțiile raportate,adică tranzacții care au o valoare mai mare de 100 de milioane de lei sau o cantitate care depășește 5% din emisiunea de valori mobiliare făcută de emitent și sunt raportate bursei.
Compensarea și decontarea tranzacțiilor
Societățile de valori mobiliare member ale Asociației bursei trebuie să deschidă conturi de decontare la banca desemnată de BVB. Societătile de valori mobiliare au obligația menținerii în conturile de decontare a unui disponibil suficient pentru stingerea obligațiilor rezultate în urma tranzacțiilor bursiere. În vederea asigurării disponibilităților bănești suficiente și la timp, în aceste conturi ,societățile depun la bancă o scisoare de garantare în favoarea băncii de decontare.
În ceea ce privește rolul BVB în compensarea și decontarea tranzacțiilor, acesta constă în stabilirea corectă a sumelor nete de plată sau de încasat pentru fiecare societate de valori mobiliare în parte,precum și în asigurarea decontării acestor sume.
După încheierea ședinței de tranzacționare,bursa transmite cocietăților de valori mobiliare raportul de tranzacționare ,raportul de compensare și raportul de decontare. Pentru stingerea obligațiilor rezultate din raportul de compensare și de decontare,societățile de valori mobiliare debitoare emit ordine de plată în favoarea contului de decontare a bursei de valori,pe care le transmit odată cu confirmarea rapoartelor. Pentru stingerea obligațiilor fața de societățile de valori mobiliare creditoare,bursa emite ordine de plată din contul său de decontare în conturile de decontare ale acestora.
Pe baza ordinelor de plată emise de societățile de valori mobiliare debitoare și transmise băncii prin intermediul bursei,banca efectuează încasări din contul de decontare al bursei. Pe baza ordinelor de plată emise și transmise de către bursa de valori,banca efectuează plăți din contul de decontare al bursei în contul de decontare al societăților de valori mobiliare creditoare.
Banca informează bursa dacă există sau nu disponibilități suficiente în contul societăților de valori mobiliare debitoare atât înainte de data decontării cât și la data decontării,care este T+3,adică la trei zile de la data tranzacției.
După ce există confirmarea de la bancă a efectuării tuturor operațiunilor privind decontarea,bursa efectuează transferul de proprietate asupra valorilor mobiliare,conform datelor cuprinse în raportul de tranzacționare.
Managementul riscului. Fondul de garantare
Dacă se constată că la data decontării societatea de valori mobiliare nu are suficiente disponibilități în contul de decontare,banca de decontare are obligația de a credita contul societății debitoare cu o sumă ce nu va depăși valoarea scrisorii de garanție a acesteia,mai puțin comisionul pentru efectuarea operației și dobânda până la încasarea contravalorii scrisorii de la banca emitentă. Dacă nici după această operație decontarea nu se poate face,atunci societatea mobiliară transmite cu titlu gratuit proprietatea asupra valorilor mobiliare existente în contul propriu.
Bursa va putea folosi valorile mobiliare dobândite în scopul obținerii de la bancă a sumelor necesare efectuării decontării. În situația în care nici fondurile obținute prin valorificarea valorilor mobiliare dobândite nu sunt suficiente pentru acoperirea obligației de plată a societății de valori mobiliare debitoare,se apelează la fondul de garantare.
Fondul de garantare este unul din mecanismele de acoperire a riscului de neplată a obligațiilor bănești către societățile debitoare. Fondul s-a constituit inițial printr-o contribuție a bursei de 300 milioane lei,în prezent contribuția societătilor de valori mobiliare fiind de 1% din capitalul lor social. Fondul de garantare are rolul de a proteja investitorii și de a le da certitudinea încasării banilor la momentul decontării tranzacțiilor la 3 zile de la data efectuării acestora în bursă.
În situația în care toate aceste măsuri nu asigură decontarea tranzacțiilor,toate societățile de valori mobiliare membre ale Asociației Bursei vor contribui la acoperirea sumelor rămase de plată.
Activitatea de registru
Registrul eprezintă acele evidențe ale bursei care au ca scop ținerea registrului de acțiuni,a registrului acționarilor și a registrului obligațiunilor.
În registrul BVB sunt înscrise numai valorile mobiliare emise în formă dematerializată sau cele emise în formă fizică și imobilizate conform “Procedurilor privind imibilizarea valorilor mobiliare emise în formă fizică”.
BVB asigură depozitarea valorilor mobiliare,atât a celor emise în formă dematerializată,cât și a celor emise în formă fizică imobilizate.
Conținutul registrului este format din informații referitoare la: numele și prenumele persoanelor fizice și denumirea persoanelor juridice;numărul de identificare al persoanelor fizice și juridice;cetățenia,respectiv naționalitatea persoanelor înregistrate;domiciliul persoanelor fizice și sediul persoanelor juridice;tipul și clasa valorilor mobiliare deținute și numărul acestora.
Odificarea datelor cuprinse în registru poate fi efectuată de către societatea de valori mobiliare numai pe baza instrucțiunilor date de clienții săi. Modificarea proprietății asupra valorilor mobiliare se va face după confirmarea operațiunii de decontare.
Registrul furnizează societăților de valori mobiliare lunar sau ori de căte ori este nevoie situația clienților acestuia, în vederea confruntării existenței acelorași informații în evidențele societății de valori mobiliare.
ACTIVITATEA BURSEI DE VALORI BUCUREȘTI
După aproape 50 de ani de inactivitate,BVB a fost redeschisă la 23 iunie 1995,iar prima ședință de tranzacționare a avut loc în ziua de 20 noiembrie 1995. în cadrul primei ședințe de tranzacționare,24 de societăți de valori mobiliare,membre ale Asociației Bursie au negociat scțiunile a 6 societăți comerciale.
Societăți înscrise la cotă
La începutul anului 1999,numărul de societăți mobiliare înscrise la cotă a atins cifra de 173. La finele anului 1997,din totalul societăților cotate la BVB, 10% aparțineau sectorului mașini și echipamente, 10% industriei chimice, 10% industriei metalurgice, 10% industriei alimentare, 8% construcțiilor metalice, 6% mijloacelor de transport rutier, 6% produselor din lemn, 6% industriei textile și pielăriei și câte 3% produselor miniere nemetalifere,extracției de petrol,mașinilor și aparatelor electrice, produselor din cauciuc,construcțiilor și comerțului interior,iar restul de 13% altor ramuri.
Activitatea de tranzacționare
În anul 1996 BVB și-a testat mecanismele de funcționare dovedind că este o instituție viabilă. Performanțele financiare nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor,mediul economic nefiind favorabil. Gradul de capitalizare a pieței a fost la finele anului 1996 denumai 231 milioane lei.
Pentru BVB anul 1997 a marcat o etapă a performanțelor bursiere. Piața bursieră a cunoscut o creștere spectaculoasă pâna la mijlocul lunii iulie. Prima jumătate a anului a fost marcată de prezența masivă a investitorilor străini care au fost stimulați să pătrundă pe piața românească de capital de percepția pozitivă asupra relansării reformei economice și politice în România.
Pe ansamblul anului 1998,capitalizarea bursei a scăzut la 350 milioane $,volumul tranzacțiilor la 193 milioane $,iar indicele BET a fost cu 49% mai redus decât în anul 1997, fapt datorat scăderii încrederii investitorilor străini și români în evoluția economiei românești pe termen scurt și mediu.
Din punct de vedere al valorii tranzacțiilor și a numărului de acțiuni tranzacționate,cele mai importante 10 societăți comerciale la BVB au fost în 1997 : Oltchim Râmnicu-Vâlcea, Dacia Pitești, Azomureș Tg. Mureș, Amonil Slobozia, Compa Sibiu, Electroaparataj București, Arctic Găești, Antibiotice Iași, Aluminiu Slatina și Policolor București.
În afara tranzacțiilor obișnuite pe piața secundară, prin BVB au fost derulate mai multe oferte publice de vânzare a pachetelor de acțiuni deținute de FPS la diferite societăți. De asemenea, a fost derulată plasarea de acțiuni de către firma privată GEPA București,care intenționează să dezvolte un lanț de magazine în toată țara.
Prin încheierea cu succes a ofertelor publice de vânzare de acțiuni,unii investitori au reușit să-și asigure poziții importante în capitalul social al societăților ofertate.
3.3.Piața de Valori Mobiliare Extrabursieră (OTC) în România
Piiața extrabursieră(over the counter- OTC) a apărut în SUA pentru tranzacționarea acțiunilor companiilor necotate la Bursa de Acțiuni din New York sau la alte burse de valori organizate în statele americane. Piața OTC se caracterizează prin faptul că nu are un loc anume de desfășurare precum bursa,ci este un sistem de legături electronice între societățile de valori mobiliare.
OTC este piața extrabursieră ,iar RASDAQ este sistemul computerizat de realizare a tranzacțiilor alături de sistemul de compensare,decontare și depozitare(SNCDD) și de sistemul registru (Registrul Român al Acționarilor – RRA) sau registre private independente(RI).
Trebuie menționat că intreaga organizare a pieței OTC în România s-a realizat cu suportul de know-how și financiar din partea Agenției Internaționale de Dezvoltare a SUA(USAID),după modelul pieței OTC din SUA.
1. Constituită la data de 10 ianuarie 1995,în baza legii nr. 21/1924,cu 25 de membrii fondatori,având scopul de a promova și reprezenta interesele comunității brokerilor,Asociația Națională a Societăților de Valori Mobiliare a obținut autorizarea de funcționare din partea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare în data de 7 martie 1995,devenind personalitate juridică în data de 19 aprilie 1995.
Conform statutului,ANSVM are ca obiective:
Promovarea instituțiilor pieței de capital;
Ridicarea standardelor profesionale specifice activității de intermediere de valori mobiliare;
Să promoveze și să apere interesele profesionale comune membrilor săi;
Să asigure cadrul adecvat unei activități de cooperare,asistență și conlucrare atât cu organisme guvernamentale,cât și cu organizații și asociații neguvernamemtale din țară și din străinătate;
Să încurajeze dezvoltarea activității de intermediere de valori mobiliare și cunoașterea de către investitori a posibilitățior și a avantajelor acestei activități;
Să contribuie la formarea și educarea personalului societăților de valori mobiliare în vederea îmbunătățirii competenței profesionale;
Să acționeze în baza competențelor sale de autoreglementare pentru prevenirea comportamentelor contrare intereselor membrilor asociației și ale investitorilor;
Să promoveze interesele membrilor printr-o colaborare permanentă cu CNVM și să sprijine activitatea acesteia în direcția aplicării reglementărilor necesare bunei funcționări a pieței de capital;
Să asigure cadrul necesar axercitării oricărei competențe delegate de către CNVM în baza legii nr. 52/1994.
Înca de la constituirea Asociației,calitatea de membru a putut fi dobândită de orice societate de valori mobiliare autorizată de către CNVM care nu face obiectul nici unei interdicții legale și care se angajează să respecte statutul asociației și orice alte reglementări ale acesteia. Astăzi ANSVM are un număr de 207 societăți de valori mobiliare membre repartizate în toată țara.
Conform capitolului 2, articolul 5 din Regulamentul de Practică Onestă, se prevăd următoarele condiții pentru dobândirea calității de Membru al ANSVM :
1.pot fi membrii ANSVM numai societățile de valori mobiliare autorizate de CNVM.
2.cererea unui SVM de a deveni Membru se va face prin completarea unui formular tipizat care va purta semnătura președintelui societății de valori mobiliare.
3.formularul va fi însoțit și de alte documente ca: actul constitutive,decizia de autorizare emisă de CNVM,angajamentul de a plăti cotizațiile,taxele,lista persoanelor din conducere,alte documente.
4.Consiliul Director trebuie să se pronunțe în privința cererii în cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia.
5.în caz de respingere,trebuie să se specifice motivele.
6.decizia este validată în prima Adunare Generală.
7.oricare dintre membrii se poate retrage în urma unei cereri depuse la Secretariatul ANSVM.
Comunitatea brokerilor și hotărârile acesteia au beneficiat de sprijinul și susținerea CNVM,în perioada scursă de la constituire,asociația făcând pași importanți în vederea îndeplinirii obiectivelor sale :
a fost ales sistemul de tranzacționare Portal care permite accesul pe piața a membrilor ANSVM din întreaga țară,brokerii putând realiza negocierea tranzacțiilor cu ajutorul telefonului sau prin intermediul sistemului de tranzacționare care prevede facilități de negociere computerizată;
recunoașterea importanței creării unui sistem care să furnizeze celor 16 milioane de acționari un mecanism de cumpărare și vânzare a acțiunilor,a dus la crearea de către societățile membre ANSVM a Societății de Bursă RASDAQ,o societate tehnică afiliată,având un unic asociat ANSVM,care asigură operarea sistemului de tranzacționare;
a fost elaborat și aprobat Regulamentul de Practică Onestă,un adevărat cod al intermediarilor de valori mobiliare,care stabilește regulile de conduită a societăților de valori mobiliare membre în activitatea de tranzacționare;
a fost elaborat și aprobat proiectul de Plan de Conturi propus pentru societățile de valori mobiliare și trimis la CNVM si Ministerul de Finanțe pentru observații și comentarii;
ANSVM a inițiat și finalizat înființarea Societății Naționale de Compensare,Decontare și Depozitare (SNCDD) alături de bănci, Bursa de Valori Bucurști și societăți de asigurare,instituție care contribuie la buna derulare a compensării și decontării tranzacțiilor cu acțiuni ale societăților PPM; această instituție interacționează cu sistemul de tranzacționare și cu Registrele,organizații private independente,autorizate de către CNVM pentru a gestiona registrele acționarilor societătilor emitente operând transferurile de proprietate corespunzătoare.
CNVM a acordat ANSVM în luna septembrie 1996 statutul de organism de autoreglementare. În această calitate,ANSVM are autoritatea de a reglementa și supraveghea conduita societățior de valori membre,de a asigura respectarea reglemetărilor actuale și a legislație în domeniul valorilor mobiliare în Romania.
Ca urmare a acestor eforturi,la data de 27.09.1996,a avut loc inaugurarea instituțiilor pieței RASDAQ,iar la data de 25.10.1996,aceasta a început să functioneze în regim normal. Astăzi sunt tranzacționate pe piața RASDAQ acțiunile a peste 5500 societăți comerciale,reprezentând peste 16 milioane de actionari. În perioada scursă de la data începerii funcționării pieței RASDAQ,numărul societăților de valori mobiliare participante în sistem a cunoscut o continuă creștere ca și numărul tranzacțiilor raportate în piața RASDAQ,dovedind viabilitatea și oportunitatea ei.
De problemele curente ale Asociației se ocupă Secretariatul ANSVM structurat în 5 departamente:
departamentul servicii membrii
departamentul servicii emitenți
departamentul infrastructură
departamentul supraveghere piață
departamentul pregătire profesională
Departamentul servicii membrii reactualizează baza de date a societăților member informându-le permanent asupra activităților Asociației și a noilor reglementări în domeniu.
Prin activitatea departamentului de pregătire profesională și a Comisiei de specialitate,ANSVM s-a constituit ca o importantă resursă pentru activitatea de pregătire profesională pentru comunitatea societăților de valori mobiliare.
ANSVM,în colaborare cu grupul Intrados,a conceput și administrat 12 module de pregătire profesională prezentate în cadrul a peste 40 de seminarii la care au participat majoritatea societăților de valori mobiliare membre ANSVM.
S-a alcătuit un program de pregătire și testare în vederea autorizării agenților de valori mobiliare destinat tuturor celor care doresc să activeze în industria valorilor mobiliare din România,peste 6000 de agenți obținând autorizarea permanentă.
Pentru instruirea personalului care activează in departamentele de back office ale societăților de valori mobilare,Asociația a organizat un program specific de pregătire profesională în acest domeniu,un număr de peste 250 de persoane din cadrul acestor departamente participând la program.
Au fost organizate de asemnea,în colaborare cu celelalte instituții ale pieței RASDAQ,seminarii și cursuri la care au patcipat reprezentanți ai societăților de valori mobiliare membre .
Pentru a veni în întâmpinarea cerințelor deosebite de tranzacționare,în primele luni care au urmat deschiderii pieței RASDAQ,a fost creeat un program concis de pregătire și autorizare a agenților temporari de valori mobiliare.
Un număr de 5055 de persoane au beneficiat de cursuri în cadrul acestui program.
Departamentul servicii emitenți elaborează baza de date privind societățile emitente tranzacționate,propunându-și o colaborare cu acestea în beneficial și pentru protecția investitorilor și va depune eforturi pentru a asigura transparența privind datele financiare ale societăților emitente tranzacționate.
Departamentul de supraveghere a pieței desfășoară o activitate continuă de control a activității tranzacționate,în conformitate cu legea 52/1994,reglementările CNVM și Regulile de Practică Onestă,intervenind cu promtitudine pentru îndepărtarea oricăror încercări de manipulare a pieței sau de favorizare a investitorilor. Problemele deosebite sunt prezentate pentru rezolvare Comisiei de Arbitraj și Disciplină,care,conform Regululor de Practică Onestă poate lua năsur disciplinare dacă este cazul. De asemenea,sunt identificate aspectele din reglementări care necesită interpretări sau clarificări suplimentare ,ca și completări la aceste reglementări,pe care le reprezintă Comisiei de Supraveghere a Pieței și Comisiei de Reglementare,Strategie și Implementare.
S-a desfășurat un program de prezentare și informare asupra activității departamentului de supraveghere a pieței destinat specialiștilor CNVM.
ANSVM a elaborat materiale informative destinate educării și informării acționarilor și publicului larg. Setul informativ menționează pașii pe care cetățenii trebuie să îi urmeze pentru vânzarea și cumpărarea de acțiuni,materialul incluzând și beneficiile deținătorilor de acțiuni. A fost întocmit un catalog al tuturor societăților de valori mobiliare membre ANSVM pe întreg teritoriul României în care servește ca ghid cetățenilor care doresc să apeleze la serviciile unei societăți de valori mobiliare pentru a vinde și cumpăra acțiuni.
Misiunea ANSVM este aceea de a căuta posibilități care să faciliteze formarea de capital in sectorul public și cel privat din România,reglementând o piață pentru valorile mobiliare cât mai lichidă,eficace și onestă,în beneficiul și pentru protecția investitorilor.
ANSVM își propune promovarea de activități care să conducă la afilierea Asociației la organisme internaționale de profil. De asemenea,va acționa pentru consolidarea rolului său în supravegherea activității pieței în beneficial și pentru protecția intereselor investitorilor și va depune eforturi pentru asigurarea transparenței privind datele financiare ale societăților tranzacționate,pentru continua dinamizare a pieței și atragerea de societăți străine în vedera tranzacționării lor pe piața RASDAQ.
Obiectivul ANSVM este consolidarea unei piețe corecte,transparente și cu un înalt nivel de lichiditate,corespunzătoare standardelor internaționale în domeniul piețelor valorilor mobiliare conscrate.
2. Societatea de bursă RASDAQ este una din instituțiile pieței RASDAQ,alături de Asociația Națională a Societăților de Valori Mobiliare(ANSVM),Societatea Națională de Compensare,Decontare și Depozitare(SNCDD) și de Registrele Independente ale Acționarilor. Constituită ca o structură tehnică afiliată ANSVM ,înmatriculată ca societate cu răspundere limitată,activitatea sa constă în operarea și menținerea sistemului electronic de tranzacționare numit de asemenea RASDAQ.
Sistemul electronic de tranzacționare utilizează o variantă adaptată a programulul Portal,realizată de Nasdaq Stock Market din SUA,unde Portal este utilizat din 1971 pentru piața de capital extrabursieră. Această variantă reprezintă adaptarea sistemului Portal la realitatea pieței și la legislația în vigoare în România.
În conformitate cu cerințele formulate de Consiliul de Administrație al ANSVM împreună cu Comisia pentru configurația pieței RASDAQ,tehnologia Portal asigură funcționarea unei piețe distribuite geografic,ai cărei participanți sunt interconectați printr-o rețea de date.
Piața este creeată de intermediarii de valori mobiliare aflați în concurență. Prin intermediul terminalelor de tranzacțioare(PC) conectate în regim de acces direct,ei transmit cotații de cerere și ofertă pentru valori mobiliare. Odată introduse în system,ele sunt disponibile în timp real tuturor participanților. Tranzacțiile pot fi negociate prin telefon ,sau prin intermediul sistemului.
Legătura electronică între componentele pieței este foarte importantă pentru mobilitatea acțiunilor rezultate din Programul de Privatizare în Masă(PPM), acestea fiind emise în formă dematerializată. Astfel,transferul de proprietate a acțiunilor va fi efectuat electronic,fără a mai fi necesar a se trece prin procesul de anulare și emitere a unei noi acțiuni sub formă de certificat.
3. Societatea Națională de Compensare,Decontare și Depozitare a Valorilor Mobiliare- SNCDD
SNCDD reprezintă un element intermediar foarte important,care ajută la depozitarea,decontarea și înregistrarea operațiunilor de vânzare-cumpărare a acțiunilor astfel încât ele să se perfecteze simultan indiferent de poziționarea celor doi negociatori.
Societatea este o organizație non-profit,având ca principali acționari toate societățile de valori mobiliare care lucrează pe piața RASDAQ.
Alături de acestea mai sunt acționare și mari bănci din România,inclusiv CEC-ul.
Scopul principal este de a oferi servicii cât mai accesibile și mai ieftine pentru toți acționarii,respectiv SVM-urile care tranzacționează pe piața RASDAQ.
4. Registrul Român al Acționarilor(RRA)- este primul Registru înființat în România,el având ca sarcină să țină evidența tuturor acționarilor de la societățile comerciale care s-au înscris la RRA.
Pentru serviciile oferite,RRA percepe o taxă anuală variabilă în funcție de complexitatea lor. Astfel,societățile comerciale plătesc o taxă de înscriere care variază în funcție de numărul de acționari și o taxă anuală de menținere în care sunt incluse și serviciile oferite de RRA.
Anual, după încheierea și depunerea bilanțului RRA oferă societăților comerciale liste actualizate la zi cu toți acționarii scietății,care vor fi îndreptățiți să primească dividende dacă societățile au avut profit.
3.4.Tipuri de cotare
În timpul unei ședințe bursiere,agenții de bursă caută să ajungă la un consens asupra unui curs,prin discuții verbale însoțite de gesturi edificatoare. Creșterea volumului tranzacțiilor conduce la multiplicarea ordinelor în cadrul unei ședințe și la creșterea duratei acesteia. Ca urmare metoda clasică de cotare prin strigare a trebuit să fie modernizată și completată cu alte metode.
Soluția găsită s-a materializat în alte două metode care sunt asemănătoare între ele,dar care permit desfășurarea într-o atmosferă liniștită a confruntării ordinelor. Metodele stellage și opoziției au fost influențate de sistemele informatice moderne,care au condus la o nouă imagine a pieței bursiere.
1. Cotarea prin strigare- agenții de bursă confruntă verbal ofertele și cererile pe care le au înscrise într-un carnet ,însoțind cuvintele cu gesturi ale brațelor și ale mâinilor care precizează sensul intervenției(brațul vertical spre exterior semnifică intenția de a vinde,iar brațul orizontal spre agentul bursier,intenția de a cumpăra) și referiri la numărul e titluri. Un reprezentant special desemnat de societățile de bursă,înscrie pe tablă cursul din ziua precedentă,iar apoi în mod succesiv cursurile în jurul cărora se organizează discuția și le șterge până în momentul în care se stabilește cursul de echilibru, pe care îl subliniază. Acest curs devine cursul cotat,iar ședința bursieră continuă. Dacă în timpul ședinței apar noi ordine bursiere,atunci acestea se adaugă la ordinele rămase neexecutate din carnet și ținând seama de cursul anterior se procedează la stabilirea unui nou curs de echilibru care devine noul curs cotat.
Această metodă permite tuturor participanților la ședința bursieră de a urmări tendințele manifestate pe piața bursieră,însă este lentă,mai ales atunci când sunt necesare multe ajustări până la stabilirea cursului final. Metoda este folosită pentru cotarea acțiunilor pe piata operațiunilor la termen.
2. Cotarea prin stellage – societățile de bursă desemnează la propunerea emitentului și a băncii care asigură serviciul titlurilor financiare,specialiști cărora le revine obligația de a asigura cotarea.
La începutul ședinței bursiere,specialiștii desemnați,câte unul pentru fiecare titlu financiar,strâng și grupează ordinele de cumpărare și de vânzare de la alți agenți la care adaugă cele proprii și determină punctual de echilibru al pieței. Cursul stabilit pe baza ordinelor primite trebuie să se înscrie între anumite limite aprobate oficial. Atunci când cursul stabilit pe baza ordinelor nu se încadrează în limitele autorizate,specialistul se prezintă la reprezentantul Societăților de bursă care răspunde de grupa de cotare din care face parte titlul în discuție și cere aprobarea de a cota la un curs mai mic sau mai mare față de abaterea admisă sau de a înscrie un preț indicativ al cererii sau ofertei.
Odată stabilit cursul,specialistul păstrează numai ordinele neexecutate a căror valabilitate nu se limitează la primul curs bursier,iar celelalte ordine inclusive cele executate le restituie. Acesta poate proceda la cotarea și stabilirea de mai multe cursui,pe baza ordinelor din carnet ,neexecutate.
Rolul specialistului și a supravegherii operațiunii de reprezentantul Societăților de bursă,este de a evita variațiile de curs pronunțate în cazul cotării titlurilor financiare a căror piață este îngustă. Aceasta datorită faptului că cotarea scrisă prin metoda stellage,se pretează excellent în cazul titlurilor cotate nu numai pe piața oficială,ci și a celei de pe piața în afara cotării și de pe piața secundară bursieră.
3. Cotarea prin opoziție – această metodă este utilizată atunci când piața necesită arbitraje egalizatoare ale cursurilor titlurilor negociate pe piața la vedere și la termen.
În practică,aplicarea metodei comportă un procedeu complex. Înainte de începerea ședinței de bursă serviciile Societăților de bursă primesc pentru fiecare titlu limitele de curs conform ordinelor clienților însoțite de precizarea că se vor opune oricărui curs cotat fără consultarea acestora,atunci când limitele cursurilor depuse ar indica că ordinele ar fi putut fi luate în considerare la determinarea cursului. Cursul de opoziție este înscris într-un caiet de opoziție ținut de un reprezentant al Societăților de bursă.
Această metodă face legătura între piața la vedere și piața la termen pentru același titlu,în același moment si pentru aceeași piața bursieră.
Cotarea la vedere a fiecărui titlu cotat prin opoziție este asigurată de un specialist ca și în cazul cotării prin stellage. Un agent de bursă desemnat al Societăților de bursă primește toate ordinele, le confruntă,stabilește soldul,după care subliniază pe caiet opozițiile asupra fiecărui titlu cotat la cumpărare și la vânzare,precizând în același timp numele deponentului. Acesta determină cursul la care un titlu ar putea fi cotat,ca urmare a ordinelor primite pe piața la vedere,după care ia legătura cu grupul agenților care execută operațiuni pe piața la termen,unde este cotat titlul. În funcție de cursul provizoriu al titului stabilit pe piața la termen,acesta echilibrează piața la vedere,desemnând,după cum este cazul,cumpărător la termen și vânzător la vedere.
După determinarea cursului pentru operațiunile la termen,acesta determină cursul pentru operațiunile la vedere care nu poate să se abată cu mai mult de 2% față de cursul la termen. Acest curs este comunicat deținătorului caietului de opoziții,care controleaza ca cursul la termen propus să țină seama de toate opozițiile înscrise în caiet și stabilește prețul de cumpărare și de vânzare egal sau superior față de curs,care devine cursul la vedere care se afișează și care poate fi urmat de alte cursuri în funcție de evoluția cursurilor cotate pe piața la termen,de opozițiile înscrise și neexecutate la primul curs si de noile opoziții care vor fi înscrise în timpul ședinței de specialist.
În continuare, pe măsură ce cursurile la vedere sunt cotate,se înscriu în caietul de opoziții.
4. Cotarea permanentă- deși metoda strigării este satisfăcătoare,aceasta necesită un spațiu mare și personal numeros în condițiile creșterii volumului tranzacțiilor. Celelalte două metode mai suple,bine adaptate chiar și în cazul piețelor mici și mijlocii,prezintă inconvenientul concentrării informațiilor în momentul cotării la agentul desemnat cu realizarea opoziției de cotare.
Dezvoltarea sistemelor informatice nu putea să ocolească piața bursieră și metodele de cotare.
Astfel,a apărut sistemul cotării asistate permanent,destinat să asigure transmisia rapidă a ordinelor bursiere spre agenții de bursă însărcinați cu negocierea și execuția lor în funcție de o prioritate determinată calendaristic și apoi după execuție restituirea lor. Ordinele care participă la formarea cursului unui titlu,apar pe ecranul unui calculator. Un agent de bursă care are de executat un ordin important,poate să ezite să-l facă cunoscut celorlalți agenți deodată și ca urmare îl va introduce treptat în memoria calculatorului,optând pentru difuzarea în etape și stabilirea de cursuri succesive de echilibru.
În decursul unei zile,pe măsură ce pe piata bursieră sosesc și se negociază noi oferte și cereri,se stabilesc o multitudine de cursuri de echilibru,care determină pentru același titlu o succesiune de cursuri cotate într-o zi.
Datorită faptului că pentru fiecare titlu cotat,apare pe ecranul calculatorului ultimul curs cotat și toate ordinele de vânzare si de cumpărare existente la un moment dat,potențialii vânzători si cumpărători sunt bine informati asupra prețului la care pot realiza tranzacțiile.
Dacă există pericolul apariției unei discontinuități a ordinelor pentru a nu se produce erori de cotare și abateri eronate,agenții specialiști care lucrează permanent în interiorul bursei asigură cumpărări și vânzări simultane,făcându-și concurență între ei.
O astfel de piața este considerată ca fiind o piață bursieră continuă,ordinele fiind libelate la cursul pieței,la curs limită și la curs limită însoțit de mențiunea stop.
4.PLASAMENTUL FINANCIAR ÎN ACȚIUNI
A cumpăra o acțiune, sau a investi într-o acțiune sau a deveni acționar înseamnă a plăti prețul (sau cursul) acesteia la un moment dat pentru a putea obține apoi un flux de venituri viitoare. Fluxurile pe care le așteaptă acționarii se compun din anumite părți de dobândă sau din profituri,precum și dintr-un curs sau o valoare de revânzare la un moment dat.
Notații :
Co –cursul sau valoarea acțiunii la momentul zero al cumpărării acesteia, imediat după plata dividendelor (dacă au existat) sau exact la cumpărarea ei după emisiune,motiv pentru care se mai numește și preț de achiziționare;
Do –dividendul plătit exact înaintea evaluării cursului sau prețului Co;
n- durata sau numărul de ani ai plasamentului sau investiției într-o acțiune;
Dk –dividendul plătit în anul k (k=1,2,….,n);
Cn –cursul,valoarea sau prețul de revânzare al acțiunii după n ani de la cumpărare sau la sfârșitul duratei de plasament financiar;
p- procentul anual de evaluare a cursului acțiunii, p=100i, putând avea procent anual mic sau procent variabil pk=100ik;
4.1.Modelul general
Co =( D1/ 1+i ) + D2/(1+i)² + …. + Dn/(1+i)ⁿ + Cn/(1+i)ⁿ
Co = ∑Dk* (1+i)↑(-k) + Cn*(1+i)ⁿ , unde k℮(1,n) ;
Cn = Co*∏(1+ij) – ∑Dk*∏(1+ij) – Dn ;
j℮(1,n);k℮(1,n-1);j℮(k+1,n)
Dacă evaluarea are loc cu procent anual unic și în mod analog :
Co = D1/(1+i1) + D2/(1+i1)(1+i2) +…+(Dn+Cn)/(1+i1)(1+i2)…(1+in)
4.2.Modelul lui Gordon și Shapiro
Gordon și Shapiro au adus modelului general o anumită îmbunătățire introducând ipoteza unei creșteri anuale constante a dividendelor cu un coeficient anual “α” sau cu un procent anual “100α”, ceea ce permite scrierea relației de creștere a dividendelor anuale.
Dk+1= (1+α) * Dk , k=1,2,….
Dk = (1+α)↑(k-1) * D1 = (1+α)↑k * Do ;
Deci, Co = Do*{(1+α)/(1+i)+[(1+α)/(1+i)]²+…+[(1+α)/(1+i)]ⁿ}+Cn/(1+i)ⁿ ;
Sau Co = Do*∑[(1+α)/(1+i)]↑k + Cn/(1+i)ⁿ
k℮(1,n)
Cn = Co*(1+i)ⁿ – Do*(1+i)ⁿ *∑[(1+α)/(1+i)]ⁿ
k℮(1,n)
Prețul matematic de cumpărare pentru n ani ai unei acțiuni este :
Co = Do*(1+α)/(α-i)*{[(1+α)/(1+i)]ⁿ -1} + Cn/(1+i)ⁿ , α≠i
Co = n*Do +Cn(1+i) ⁿ , α=I
Prețul matematic de revânzare după n ani este :
Cn = Co(1+i)ⁿ – Do*(1+i)/(α-i)*[(1+α)ⁿ – (1+i)ⁿ] ,α≠i
Cn = Co(1+i)ⁿ – n*Do(1+i)ⁿ , α=i
Exemplu :O acțiune se poate cumpăra acum cu prețul Co=3500 u.m.,ultimul dividend fiind Do=220 u.m. Se apreciază că dividendele urmează o creștere anuală de 8%. Procentul de actualizare anual fiind p=10%, cu ce preț poate revinde o astfel de acțiune peste 10 ani?
Rezolvare :
C10 = Co(1+0,1)↑10 – Do(1+0,08)/(0,08-0,10)*[(1+0,08)↑10 –(1+0,10)↑10]
C10 = 3500*2,6 – 220*1,08/-0,02 * (1,08↑10 – 1,10↑10) =
= 9100 + 220*54*(2,16-2,6) =
= 9100 + 220*54*(-0,44) =
= 9100 – 5227,2 =
= 3872.
C10 = 3872.
4.3.Indicatori în bursă
1.Randamentul anual pe acțiune
Randamentul anual = dividend anual * 100
pe acțiune % cursul acțiunii
2.Cursul de piață sau bursier al acțiunii
Cursul bursier = cursul matematic +(-) termenul de , sau
al acțiunii al acțiunii corecție pe piață
Cursul bursier = cursul matematic * factor de corecție
al acțiunii al acțiunii pe piață
3. Valoarea capitalizată în bursă (sau capitalul acumulat în bursă) pentru un acționar cu acțiuni de un anumit tip.
Valoarea capitalizată = număr de acțiuni * cursul unei acțiuni
în bursă
4. Raportul curs/profit al unei acțiuni
Raportul curs/profit = cursul acțiunii
profitul acțiunii
5. Cota de profit revenit de pe o acțiune
Cota de profit revenit = dividende încasate * 100
de pe o acțiune % profit pe acțiune
6. Prețul înregistrat pe acțiune
Preț înregistrat = capital propriu = capital în acțiuni +rezerve
pe acțiune număr de acțiuni număr de acțiuni
7. Cursul unei acțiuni după cumpărarea unei acțiuni noi
Cursul unei acțiuni
după cumpărarea = N * cursul vechilor acțiuni*prețul noii acțiuni ;
unei acțiuni noi N + 1
N = numărul de acțiuni vechi pentru o acțiune nouă
4.4.Conversie obligațiuni – acțiuni
1.Prețul de schimb sau de cumpărare a unei acțiuni prin cedare sau schimb de obligațiuni
Valoarea nominală a
Preț de = obligațiunilor schimbate +(-) Venitul anual pe acțiune
schimb numărul de acțiuni pentru
o obligațiune care se schimbă
2. Cursul unei obligațiuni la schimb sau convertibile
Cursul unei obligațiuni = valoarea nominală * cursul obligațiunii în procente la schimb a acțiunii 100
3. Valoarea sau prețul de conversie
cursul obligațiunilor
Valoarea de = la schimb în u.m. +(-) Venitul anual pe acțiune
conversie numărul de acțiuni
pentru o obligațiune
5.SOCIETĂȚI DE VALORI MOBILIARE
5.1.Societăți de valori mobiliare
Pe piața bursieră participă investitorii și societățile de valori mobiliare. Investitorii pot fi persoane juridice sau persoane fizice,care pe cont propriu cumpără,dețin și vând titluri,fără a practica intermedierea ca fapt de comerț. Protecția investitorilor revine CNVM care prin normele și instrucțiunile elaborate,urmărește ca emitenții să asigure informații certe și corecte cu privire la situația lor economico-socială,care să fie oferite publicului înainte de emisiune,iar după emisiune sub forma unui raport anual investitorilor reali.
Societățile de valori mobiliare sunt persoane juridice române organizate sub forma societăților pe acțiuni,cu un număr de acționari de minim 5,autorizate de CNVM,cu un capital minim subscris și vărsat în funcție de activitățile pe care doresc să le desfășoare.
Societățile de valori mobiliare mai pot desfășura și alte activități ca: transmiterea ordinelor clienților în scopul executării lor prin alți intermediar autorizați ; deținerea de fonduri și valori mobiliare ale clienților în scopul executării ordinelor lor ;distribuirea titlurilor de participare ale fondurilor deschise de investiții; asistență și evaluare economică a societăților comerciale în vederea stabilirii politicii de investiții; elaborarea documentației în vederea majorării capitalului social și/sau înființării prin plasament privat și/sau ofertă publică de vânzare a valorilor mobiliare.
Numai SVM-urile cu capital minim de 600 de milioane pot desfășura următoarele activități:administrarea conturilor de portofolii individuale de valori mobiliare ale clienților;păstrarea de fonduri și/sau de valori mobiliare în scopul și în cursul administrării portofoliilor acestora sau în alte scopuri autorizate.
SVM-urile cu capital minim de 900milioane desfășoară activități de: agent de compensare și de depozitare.
SVM-urile cu capital minim de 1800 milioane lei:acordarea de credite pentru clienți.
În cursul desfășurării activității lor,SVM-urile sunt obligate să mențină un nivel minim de capital net,cuprins între 75 și 450 milioane lei,în funcție de capitalul minim subscris și vărsat,și un grad de îndatorare 15:1.
Societățile de valori mobiliare își desfășoară activitatea prin agenți de valori mobiliare special pregătiți,testați și autorizați. Agenții de valori mobiliare pot realiza operațiunile de intermediere numai pentru SVM-urile pentru care a fost autorizat și le este interzis să efectueze astfel de operațiuni în numele și pe contul lor.
În afară de autorizarea generală, agenții de valori mobiliare pot obține autorizări speciale pentru a tranzacționa în cadrul Bursei de Valori București (agent de bursă) și pe piața OTC (trader). Sunt necesare autorizări speciale pentru persoanele implicate în operațiunile de transfer în registrul acțiunilor și de contabilitate a societății de valori mobiliare.
SVM-urile și agenții de valori mobiliare au datoria de a executa ordinele clienților la cel mai bun preț,în condițiile date ale pieței. Înainte de a negocia o anumită valoare mobiliară în cont propriu sau al unui acționar semnificativ al SVM ,al unui membru al Consiliului de administrație sau al unui angajat al său,SVM-ul trebuie să execute ordinele primite de la client pentru acea valoare mobiliară,la același preț sau la un preț mai bun,în cadrul unui ordin limită.
Societăților le este interzis să efectueze tranzacții în scopul de a influența în mod artificial piața,să afișeze cotații sau să inducă ordine de natură să creeze o impresie falsă asupra prețului real de piată al unei valori mobiliare,să efectueze tranzacții bazate pe informații confidențiale și privilegiate sau să dezvăluie asemenea informații unor persoane care ar putea obține beneficii prin tranzacționarea pe baza acestor informații.
SVM-ul,prin agentul său,poate face recomandări de tranzacționare clienților actuali sau potențiali numai daca dispune de informații financiare și de alte documete accesibile publicului și nu are voie să garanteze în nici un fel performanțele unei valori mobiliare.
5.2.Intermediari
Intermediarul nu este niciodată economisitor sau invstitor important,el doar ia un împrumut și dă cu împrumut bani,neputând supraviețui fără unutăți cu surplus de bani și unități cu cerere de bani.
În economia modernă traseul finanțării externe indirecte reprezintă cel mai important flux al banilor de la economisitor la investitor. Toate companiile sau societățile comerciale pe acțiuni au nevoie de finanțare externă. Chiar și acele corporații sau societăți comerciale care nu au datorii legal înregistrate în contabilitatea lor sunt finanțate din exterior,”împrumutând de la acționari”,care sunt într-o măsură tot mai mare intermediar: fondurile mutuale,fondurile de pensii,societățile de asigurări,iar atunci când o firmă se împrumută pe termen scurt,de regulă,apelează la bănci comerciale,care sunt intermediar financiari.
Pe piața monetară principalii intermediar financiari sunt:băncile comerciale, casele de economii și consemnațiuni, cooperativele de credit, casele de ajutor reciproc(ca instituții financiare depozitare), societățile de asigurări, fondurile de pensii și companiile financiare și de investiții(ca instituții financiare nedepozitare).
Pentru piața de capital, intermediarii sunt societățile de brokeraj, care sunt societăți nedepozitare. Firmele de brokeraj (societăți de valori mobiliare) sunt organizații financiare care cumpără și vând valori mobiliare (acțiuni,obligațiuni) și oferă informații și sfaturi de specialitate clienților. Firmele de brokeraj oferă clienților și servicii bancare oferind conturi de evidență și de economii cu o dobândă mare sau pot să le acorde credite,garantate cu acțiuni.
Cea mai mare parte a tranzacțiilor făcute de investitori pe piața de capital sunt executate de firme de valori mobiliare,care acționează ca broker sau ca dealer.
Dacă acționează în calitate de broker,firma servește de fapt ,ca agent al investitorului pentru a găsi o altă persoană care să preia cealaltă fațetă a tranzacției. De exemplu,dacă clientul societății de brokeraj este un cumpărător de acțiuni,acesta trebuie să găsească un vânzător pentru acțiunea respectivă. Pentru serviciile pe care le prestează în calitate de broker,firma primește drept compensare un comision.
Dacă acționează în calitate de dealer,societatea de valori mobiliare “ia poziție” în diferite acțiuni sau obligațiuni,deci propune să cumpere sau să vândă valori mobiliare în cont propriu. Deși dealerul poate să “ia poziție” în acțiunile pe care le tranzacționează numai pentru o scurtă perioadă de timp,totuși el își asumă pe acea perioadă riscurile uzuale ale proprietarului.
Dacă dealerul are o poziție “long” într-o anumită acțiune,adică o deține și prețul acțiunii scade,el pierde banii.
Dealerul are o poziție “short” într-o acțiune,daca vinde temporar mai multe acțiuni decât deține. În acest caz,dacă prețul acțiunii crește,dealerul pierde banii,deoarece el trebuie să cumpere diferența de acțiuni vândută în plus,la un preț mai mare decât cel la care le-a vandut inițial.
Dealerii sunt compensați pentru activitatea lor prin diferența între prețul cu care cumpără o acțiune de la un investitor (bid price) și prețul la care vinde acea acțiune unui client (ask price).
Înrucăt dealerii cumpără și vând acțiuni și obligațiuni în cont propriu pentru a echilibra ordinele clienților,ei sunt adeseori numiți factori sau creatori de piața (market maker). Multe din firmele de valori mobiliare acționează ca broker,cât și ca dealer.
Anexa 1
DICȚIONAR DE TERMENI
Acțiune(engl. Share)- 1.un titlu financiar reprezentând drepturile deținătorului la o companie, societate, sau corporație; un “drept de acționar” deține titul de proprietate asupra uneia sau mai multor “acțiuni”,respective părți invizibile de valoare egală,din capitalul social al firmei. Titularul(acționar) dispune de voturi în adunarea generală a acționarilor și participă la împarțiea profiturilor și riscurilor afacerii. 2.certificatul unei acțiuni. Unitate de măsură a titlului de proprietate într-o corporație.
Agent de bursă- 1.în general,persoanele fizice care acționează pe piața bursieră ca angajați ai societăților financiare sau ca independenți,îndeplinind funcțiile de intermediar (broker) sau comerciant de titluri(dealer). 2.în sens propriu,persoanele fizice care acționează pe piața bursieră ca reprezentanți ai unor societăți financiare sau ca independenți,executând ordine în bursă în contul clienților. 3.termen utilizat în unele țări pentru a desemna persoana fizică cu statutul de funcționar public,care deține dreptul exclusiv de a închei tranzacții la bursă.
Broker – agent de bursă care lucrează ca angajat al unei firme de brokeraj sau ca independent,executând ordine în bursă în contul clienților;2.societate de bursă care execută ordine de vânzare-cumpărare de titluri ale clienților în contul acestora,contra plății unui comision.
Bursă de valori (engl. Stock exchange)- instituție care asigură locul și mijloacele specifice pentru desfășurarea trazacțiilor cu titluri financiare,în mod organizat și în condiții de liberă concurență și transparență.
Cotație (engl.cotation)- 1.stabilirea prețului de echilibru pentru un titlu financiar sau o valută în funcție de raportul între cerere și ofertă; 2.prețurile la care se pot face tranzacții la un moment dat pe piața bursieră; este formată dintr-un preț bid(cel mai mare preț de cumpărare oferit) și un preț ask(cel mai mic preț de vânzare cerut).
Dealer – 1.comerciant de titluri.2.firmă(societate de bursă) care efectuează vânzări și cumpărări de titluri financiare în nume și pe cont propriu.
Dematerializare (engl.dematerialisation)- 1.înlocuirea reprezentării mate-riale(pe hârtie) a titlurilor financiare,cu reprezentarea simbolică(pe baza electronice);2.eliminarea certificatelor,titlurilor și alte înscrisuri care reprezintă proprietatea asupra valorilor mobiliare,astfel încât valorile mobiliare respective să existe numai ca înregistrări,inclusive contabile.
Dividend – venituri aduse de o acțiune deținătorului acesteia, reprezentand o parte din profiturile nete ale firmei emitente a acțiunilor. Poate fi plătit în numerar(cash dividend) sau prin atribuiri de acțiuni suplimentare(stock dividend).
Emisiune (issue)- 1.orice clasă de titluri de valoare ale unei companii; 2.operațiune de distribuire a titlurilor de valoare.
Emitent (engl.issuer)- 1.entitate desemnată ca parte obligată pe un instrument financiar(valoare mobiliară sau instrument de plată),care preia răspunderi directe sau indirecte pentru plată; în sens restrâns,emitentul unei instrucțiuni pentru plată este entitatea în favoarea căreia se face plata în schimbul valorii ce urmează a fi distribuite,prin utilizarea cardului în sistemul de bani electronici cu care cardul este compatibil și care este obligat să plătească sau să răspundă pentru tranzacții ori solduri.2.orice persoană care se obligă în mod legal să onoreze drepturile pe care le conferă activul financiar emis.
NASDAQ(National Association Securities Dealers Automatic Quotations)
o rețea computerizată de comunicații prin care membrii NASD reprezintă continuu prețurile lor de vânzare(ask) și cumpărare(bid) pentru titlurile tranzacționate “la ghișeu”(OTC).
NYSE(New York Stock Exchange)- cea mai veche(1792) și cea mai mare bursă de valori din SUA,situată în Wall Street în zona financiară a metropolei americane; NYSE mai este numită “big board”sau “the board”. NYSE este o asociație guvernamentată de Consiliul de direcție condos de un președinte și cuprinzând 27 de persoane care reprezintă investitorii și membrii bursei. NYSE are 1366 de locuri de membru care sunt deținute de persoane fizice,de regulă parteneri sau membrii în conducerea unor societăți financiare. Peste 1700 de mari firme sunt cotate la NYSE.
OTC(over the counter)- piață (secundară )de valori mobiliare mai puțin reglementată de o autoritate publică centrală decât piața bursieră(bursă de valori,floor dealing); tot spre deosebire de bursa de valori,piața OTC este descentralizată și dezintermediată cu autoreglementare,funcționând prin interacțiunea mesajelor în medii de comunicare directă între participanți,de tipul telefonului sau al rețelelor de calculatoare(screen dealer); în practica engleză mai este denumită șu USM-Unlisted Securities Market;asumându-și un domeniu de definiție complementar pieței bursiere,piața OTC poate fi organizată și pe segmente tematice.
Piața fianciară(engl.financial market)-1. în sens larg,totalitatea operațiunilor cu active financiar-bancare și nebancare;2. în sens restrâns totalitatea operațiunilor/tranzacțiilor cu active financiare nebancare.
Societate financiară(eng.securities company)- instituție financiară cu caracter nebancar,care acționează pe piața titlurilor financiare și realizează următoarele funcții principale:distribuție primară și secundară,comerț cu titluri(dealing),intermedierea în comerțul cu titluri(brokerage),gestiune de portofoliu,asistență de specialitate în tranzacții cu titluri.
Ședința de bursă- perioada în cadrul căreia se efectuează tranzacțiile cu titluri financiare în cadrul bursei de valori; se stabilește prin Regulamentul bursei.
Titlu de valoare- 1.(engl.security),instrument transferabil care evidențiază proprietatea sau creditul ,cum ar fi un bilet,o acțiune sau obligațiune,dovada unei datorii,dobânda sau participația într-un acord de participare la profit,un contract de investiții,certificat fără drept de vot(voting trust certificate),fracțiuni de capital invizibil în petrol,gaze sau alte minerale,drepturile de subscriere și garanțiile de cumpărare a oricăror instrumente sus menționate sau similare; 2.(engl.securities) active financiare nebancare,exprimate pe un suport material sau în cont și negociabile pe piața secundară la valoarea de piață. Dau dreptul deținătorului lor la obținerea unor venituri rezultate din investiție,în condițiile asumării de către acesta a riscului afacerii. Pot fi primare(acțiuni și obligațiuni), derivate(contracte futures și opțiuni) și sintetice(futures cu indici de bursă).
Trader – persoană sau firmă angajată în cumpărarea și vânzarea de titluri de valoare,opțiuni sau mărfuri,pentru un profit.
Valoare nominală (engl.face value/amount)- valoarea unui activ financiar înscrisă pe documentul ce reprezintă acel activ;se mai numește valoare paritară(par value).
Lista membrilor Bursei de Valori București(mai 2002) Anexa 2.
Anexa 3.
Lista acționarilor pe piața RASDAQ raportați pe ultimele 30 de zile
Bibliografie
Carmen Corduneanu – Piețe financiare și operațiuni bursiere,
Editura Mirton,Timișoara,1994.
Carmen Corduneanu,Flavia Barna – Piețe financiare,
Editura Mirton Timișoara, 2001.
Radu Cristescu,Marcel N. Popescu – Secretul înmulțirii banilor,
Editura Economică, 1998.
Vasile Duran – Finanțe manageriale, București 1998.
Constantin Fota – Piața acțiunilor, Editura Expert, 1999.
Cornel Grigoruț – Piața de capital, Editura Expert,2001.
Institutul Bancar Român – Matematică și statistică financiar-bancară,
ianuarie,2000.
Ion Purcaru – Matematică financiară, Editura Economică,1998.
XXX – Regulament de practică onestă
-Regulamentul ANSVM nr.1/2001 privind listarea acțiunilor pe piața RASDAQ
– Regulamentul nr.2/2001 privind tranzacționarea acțiunilor pe piața RASDAQ.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Actiunea, Titlu Financiar pe Termen Lung (ID: 131453)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.