Acta Universitatis George Bacovia. Juridica [627573]

Acta Universitatis George Bacovia. Juridica
–

Volume 3. Issue 2/2014
–

http://juridica.ugb.ro/

–

Agata
–
Mihaela POPESCU

= ISSN 2285
–
0171 ISSN
–
L=2285
–
0171

Importan
ța cooperării polițienești internaționale

Dr.
Agata
–
Mihaela POPESCU

Universitatea
Cre
ștină
„
Dimitrie Cantemir
”

Bucure
ști, Româ
nia

[anonimizat]

Rezumat
:
Cooperarea polițienească internațională presupune mai multe activități
,

precum: studii
internaționale de identificare corectă a amenințărilor; coordonarea acțiunilor instituțiilor implicate; creșterea
schimbului de informații; armonizarea legislației penale și procedurale a statelor; asistența juridică internațională în
mater
ie penală; derularea și executarea unor acte procedurale solicitate prin comisii rogatorii; schimbul de date și
informații operative și cooperarea directă între polițiile diferitelor state.

Cuvinte cheie
:

asisten
ță juridică;

cooperare poli
țienească
interna
țională
.

Introducere

Experiența României în domeniul combaterii traficului de persoane datează din anul 2001, odată cu
apariția cadrului legal, respectiv Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea și combaterea
traficului de persoane.
Legea
reglementează instituția

ofițerului de legătură
,

în cadrul Ministerului

Afacerilor
Interne

[13]
, precum și a magistratului de legătură
,

la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale, care să
asigure consultarea reciprocă cu ofițeri de legătură sau, după caz, cu magistrați de legăt
ură
,

care funcționează
în alte state (după modelul Procurorului European), în scopul coordonării acțiunilor acestora în cursul
urmăririi penale. Legea mai prevede stabilirea unor puncte de contact
,

în cadrul
Ministerului Afacerilor
Interne

și al Parchetulu
i de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
,

cu instituții similare din alte state, în
vederea schimbului de date și de informații cu privire la investigarea și urmărirea infracțiunilor de trafic de
persoane.

De asemenea, prin Legea nr.

565/2002, Rom
ânia a ratificat Convenția Națiunilor Unite împotriva
criminalității transnaționale organizate
,

și Protocoalele cu privire la prevenirea, reprimarea și pedepsirea
traficului de persoane și a traficului ilegal de migranți. Totodată, prin Legea nr. 300 din 1
1.07.2006, este
ratificată Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane, adoptată la 3 mai
2005 și semnată de România în aceeași lună.

Printre cele mai utilizate metode de cooperare polițienea
scă internațională
,

evidențiem:

–

asistența juridică internațională în materie penală
, reglementată în România prin Legea nr.
302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006 care cuprind derularea și executarea unor acte de procedură
demarate de către organele de justiție din d
iferite state, și care se realizează mai ales prin intermediul
comisiilor rogatorii
,

vizând faza de mijloc sau finală a procesului penal, în care autorii infracțiunilor sunt
identificați, prinși și se află în curs de judecat
ă, ori au fost deja condamnați;

–

schimbul internațional operativ de date și informații cu caracter polițienesc
, care este reglementat
în
România prin Statutul O.I.P.C.
–

Interpol, prin Acordul România
–

Europol și Acordul SECI. Acest schimb
de informații are ca obiect, în principal, prima fază a procesului penal
,

în vederea identificării rețelelor de
infractori, precum și a mijloacelor de probațiune.

Existența cooperării

polițienești internaționale este dictată în multe cazuri, de conținutul unor tratate,
convenții, pacte sau acorduri
,

încheiate ori ratificate de două sau mai multe state, ori de unele înțelegeri și
protocoale încheiate din proprie inițiativă, care presupu
n executarea unor activități cu caracter polițienesc.
Indiferent de actul care generează cooperarea între state, aceasta poate fi clasificată astfel

[1]
:

a)

După numărul părților contractante, există
:

–

cooperare bilaterală

între două state și
–

cooperare
multilaterală

între mai multe state.

b)

În funcție de interesele regionale și de poziția geografică a statelor contractante
,

există:

–

cooperare continentală

(la nivelul Europei, Asiei, Americii
,

etc.);

–

cooperare regională

(de exemplu între
țările balcan
ice, cele ale Americii latine
, etc.
);

–

cooperare universală

(în cadrul O.I.P.C.
–

Interpol).

c)

După conținutul actului încheiat
,

există:

–

cooperare simplă
, când actul încheiat între state conține
doar unul sau două obiective (traficul de droguri sau
terorism);

–

cooperare multiplă
, când actul încheiat între
state cuprinde mai multe obiective.

Acta Universitatis George Bacovia. Juridica
–

Volume 3. Issue 2/2014
–

http://juridica.ugb.ro/

–

Agata
–
Mihaela POPESCU

= ISSN 2285
–
0171 ISSN
–
L=2285
–
0171

Cercetătorii Centrului de Studii a Opiniei Publice din Marea Britanie au stabilit o altă tipologie
privind formele cooperării polițienești astfel:

a)
cooperare m
acro

–

care privește și pune în discuție probleme constituționale și de ordin legislativ;

b)
cooperare medie

–

care se referă la structurile, procedurile și practi
ca polițienească (T.I.S.P.O.L.
–

Organizația Polițiilor Rutiere Europene);

c)
cooperare micro

–

privitoare la prevenirea și represiunea unor infracțiuni specifice.

1.
Centrul de Cooperare Polițienească Internațională (C.C.P.I.)

Centrul de Coopera
re Polițienească Internațională
reprezintă singura structură din România
,

specializată în schimbul de date operative
,

în domeniul luptei împotriva criminalității transfrontaliere
organizate. El a fost creat ca o platformă unică de cooperare polițienească
,

pentru asigurarea gestionării
informațiilor operative. În conformitate cu

prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 306 din 14 aprilie
2005 pentru aprobarea strategiei actualizate privind reforma instituțională a
Ministerului Afacerilor Interne
,

a
fost constituit Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, care inclu
de în structura sa organizatorică

[2]
:
Punctul Național Focal

(Serviciul Operațional, Unitatea Națională EUROPOL, Serviciul SIRENE) și
Biroul Național Interpol

(Serviciul Urmărire Internațională și Extrădări, Serviciul Documentare Operativă și
Serviciul Id
entificare Judiciară).

Cele două structuri ale C.C.P.I. formează o
platformă națională de cooperare polițienească
, păstrând
individualitatea specifică a fiecărei structuri înglobate, stabilită anterior, conform legislației în vigoare și a
obligațiilor asum
ate de România pe segmente de activitate, asigurându
–
se astfel: organizarea
managementului integrat între structurile
Ministerului Afacerilor Interne
, precum și a mecanismelor de
cooperare operativă cu alte ministere, ori cu organismele internaționale, Int
erpol și Europol, cu polițiile
naționale din alte țări; dezvoltarea colaborării regionale și internaționale cu ofițerii de legătură străini
acreditați în România, cu atașați de afaceri interne și cu ofițerii de legătură români acreditați în statele
Uniunii

Europene, și consolidarea cooperării cu agențiile internaționale din domeniu.

În desfășurarea activităților specifice, C.C.P.I. constituie o bază de date proprie în care se
implementează, stochează și prelucrează cererile de asistență în condițiile legii

[3]
.

La data de 20 mai 1999, Albania, Bosnia
–
Herțegovina, Bulgaria, Grecia,

Republica Moldova,
România, Turcia și Ungaria au semnat, la București, Acordul de cooperare în prevenirea și combaterea cri
–
minalității transfrontaliere

[4]

(iar la 16 noiembrie 19
99 a aderat și Croația), prin care s
–
a convenit
deschiderea, în capitala României, a unui Centru re
gional pentru combaterea acestui gen de criminalitate.
Fiecare Parte la
a
cordul S.E.C.I.

(South
–
East European Cooperative Initiative)

[5]
,

a trimis (sau va
trimite) la
centru doi ofițeri de legătură, unul de poliție și unul de vamă. Sediul Centrului a fost inaugurat la 16
noiembrie 1999, iar la 2 octombrie 2000 a avut loc semnarea Acordu
lui de sediu între România și Centru.

Obiectivele Centrului SECI se ref
eră la:
–

dezvoltarea unei cooper
ări regionale eficiente
, prin
in
termediul ofițerilor de legătu
ră, în scopul identificării, pre
venirii, investigării și combaterii
criminalității
transfronta
liere, prin schimbul de informații;
–

întărirea legăturilor interin
st
ituționale

la nivel național, în
tre
agențiile de aplicare a legii;
–

acordarea de asistență

pentru investigațiile judiciare și va
male referitoare la
criminalitatea transfrontalieră;
–

coordonarea legăturilor
cu OIPC
–
Interpol
, Europol și Or
ganizația Mon
dială
a Vămilor, precum și propuneri privind problemele care influențează calitatea cooperării între agențiile de
aplicare a legii din regiune.

S.E.C.I. are ca principală misiune
,

prevenirea și combaterea fenomenului de criminalitate
transfrontalieră prin: schimbul de informații operative, accelerarea fluxului informațional, depășirea
barierelor existente la nivelul instituțiilor de aplicare a legii din diferite state, cooperarea c
u organismele de
profil similar la nivel european și internațional, precum și acțiuni comune „task
–
force”.

Task

Force
–
urile

sunt instrumente de cooperare
,

înființate și organizate la inițiativa unora dintre
statele membre
,

cu statut de observator
,

în concordanță cu Regulamentul General al operațiunilor de tip
Task
–
force al Centrului Regional S.E.C.I. Activitatea acestora se bazează pe Planul de Acțiune anual al
Centrului S.E.C.I., aprobat de țările și organizațiile participante. Membrii acestora, c
are sunt reprezentanți ai
agențiilor de aplicare a legii din domeniul vamal sau polițienesc ai statelor membre, cooperează prin schimb
de informații operative în domeniul specific operațiunii.

Participanții la Centrul S.E.C.I. sunt:
ofițerii de legătură

(
polițiștii
și reprezentanții de la vamă)
acreditați de fiecare stat semnatar;
observatorii permanenți

din partea S.U.A., Austria, Belgia, Italia, Franța,
Anglia, Germania, Spania și Ucraina;
reprezentanții O.I.P.C.
–

Interpol

și ai Administrației Organizaț
iei
Mondiale a Vămilor
,

pentru a sprijini activitățile specifice S.E.C.I.

Acordul S.E.C.I. prevede că
,

fiecare stat membru trebuie să
–
și creeze cadrul instituțional pentru
cooperarea internațională la nivel național
,

prin crearea unor puncte naționale foca
le.

Acta Universitatis George Bacovia. Juridica
–

Volume 3. Issue 2/2014
–

http://juridica.ugb.ro/

–

Agata
–
Mihaela POPESCU

= ISSN 2285
–
0171 ISSN
–
L=2285
–
0171

Centrul SECI a semnat un
acord de cooperare cu O.I.P.C.
–

Interpol privind folosirea sistemului de
telecomunicații al acestei organizații.

În urma recomandărilor primite din partea Uniunii Europene, începând cu luna martie 2001 au fost
adoptate măsuri
ferme de securizare și monitorizare a frontierei de stat a României și a fost înființat, în
cadrul Centrulu
i Inițiativei de Cooperare Sud
–
E
st Europeană de combatere a criminalității transfrontaliere
(SECI), cu sediul la București, un Task
–
Force internațion
al pentru prevenirea și combaterea traficului cu
ființe umane, compus din ofițeri specializați di
n statele membre ale SECI:
Albania, Bosnia
–
Herțegovina,
Grecia, Republica Moldova, Slovenia, Ungaria, Bulgaria, Croația, Macedonia, Turcia și România
.
(
Germania, Italia, Ucraina, Franța și Austria au statut de observator). Coordonator național pentru
participarea României la Task
–
Force a fost desemnat, de către Guvernul României, Directorul General al
Direcției Generale de Combatere a Criminalității Orga
nizate.

Pe lângă Cen
tru și
–
au trimis observatori și următoarele țări
,

interesate de activitatea acestuia: Austria,
Belgia, Germania, Franța, Italia, Olanda, Marea Britanie, Federația Rusă, SUA, Ucraina, Polonia, Republica
Cehă și Slovacia. De asemenea, C
entrul cooperează cu o serie de organisme internaționale cum ar fi
Organizația Internațională pentru Migrație, Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud
–
Est (Inițiativa de
Combate
re a Crimei Organizate
–

SPOC), OSCE, Agenția Uniunii Euro
pene de Cooperar
e în domeniul
Aplicării Legii (EULECL)
,

Centrul In
ternațional pentru Dezvoltarea Politicilor de Migrație (ICMPD) și cu
diferite structuri specializate ale Organizației Națiunilor Unite.

2.
Biroul Național Interpol din România

Birou
l Național Interpol din România
a fost creat la data de 10 ianuarie 1973
,

și funcționează în
cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, constituind punctul de sprijin național al cooperării
polițienești internaționale, cu f
iecare stat membru al O.I
.P.C.
–

Interpol

[6]
,

prin Birouri de Contact
Naționale, precum și cu Secretariatul General Interpol.

Biroul Național Interpol are un rol important
,

în surmontarea obstacolelor întâmpinate în cooperarea
polițienească internațională, determinate de diferen
țele de structuri între polițiile naționale, barierele
lingvistice și diferențele de sisteme juridice. Totodată, acest organism asigură schimbul operativ de
informații
,

obținute de structurile polițienești
,

prin transmiterea lor celorlalte B.C.N.
–
uri și Se
cre
tariatului
General al O.I.P.C.
–

Interpol

[7]
.

Biroul desfășoară pe teritoriul național, operațiunile și actele de poliție solicitate de celel
alte state
membre ale O.I.P.C.
–

Interpol și primește cererile de informații, de verificări
,

etc.
,

de la alte
B.C.N.
–
uri și de
la Secretariatul General Interpol
,

pe care le transmite unităților operative competente
,

dând răspunsul celor
care le
–
au solicitat.

Biroul Național Interpol din România
,

asigură accesul formațiunilor operative polițienești la baza de
date
a Secretariatului General Interpol (persoane aflate în urmărire internațională
,

autovehicule furate,
obiecte de artă furate, pașapoarte și documente administrative).

Punctul Național Focal (P.N.F.)
,

este o instituție

înființată la data de 1 decembrie 2000 cu rang de
direcție în cadrul
Ministerului Afacerilor Interne
, în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a
Guvernului României nr. 201/2000 privind crearea cadrului instituțional necesar în vederea funcțio
nării
Centrului Regional S.E.C.I. pentru combaterea infracționalității transfrontaliere, aprobată prin Legea nr.
357/2001.

Punctul Național Focal reprezintă structura specializată a Centrului de Cooperare Polițienească
Internațională, care
asigură legătur
a operativă

dintre autoritățile competente române și cele străine
,

prin
intermediul atașaților de afaceri interne și ofițerilor de legătură ai
Ministerului Afacerilor Interne
, acreditați
în state europene sau la organizații internaționale, și
gestionarea f
luxului informațional de interes operativ
,

aferent cooperării polițienești internaționale derulate de structurile specializate ale
Ministerului Afacerilor
Interne
,

pe linia prevenirii și combaterii criminalității transfrontaliere.

Obiectul de activitate a
l Punctului Național Focal

îl constituie,

asigurarea cooperării operative între
structurile abilitate cu atribuții pe această linie
,

din
Ministerului Afacerilor Interne
și Ministerul Finanțelor
Publice,

prin Direcția Generală a Vămilor,

cu agențiile corespondente din statele participante la Centrul
Regional al Inițiativei de Cooperare în Sud
–
Estul Europei
,

pentru combaterea infracționalității
transfrontaliere.

În vederea intensificării activităților de colaborare cu statele din Uniunea E
uropeană, a fost semnat la
data de 25 noiembrie 2003, Acordul de cooperare dintre România și Biroul European de Poliție
(EUROPOL), ratificat prin Legea nr. 197/2004. În baza prevederilor Acordului de cooperare dintre România
și Biroul European de Poliție (
EUROPOL), la data de 15 februarie 2004, a fost desemnat Punctul Național
Focal
,

ca unitate specializată din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne
,

care să acționeze ca punct național

Acta Universitatis George Bacovia. Juridica
–

Volume 3. Issue 2/2014
–

http://juridica.ugb.ro/

–

Agata
–
Mihaela POPESCU

= ISSN 2285
–
0171 ISSN
–
L=2285
–
0171

de contact pentru Europol, conform standardelor Uniunii Europene.

În ca
drul structurii Punctului Național Focal va funcționa Biroul SIRENE (Informații Suplimentare
Solicitate la Intrările Naționale), având ca scop gestionarea conexiunilor cu statele membre Schengen, prin
furnizarea de date care fac parte din Sistemul Informat
ic Schengen, potrivit Convenției de Aplicare a
Acordului Schengen.

S.I.R.E.N.E. (S.I.S.)

reprezintă o bază de date
,

la nivelul statelor membre ale Acordului Schengen, ce
funcționează în baza Convenției de aplicare a Acordului Schengen și care cuprinde sem
nalmentele
referitoare la persoane, bunuri și vehicule care fac obiectul unor căutări în spațiul Uniunii Europene.

S.I.R.E.N.E. reprezintă unicul punct de contact
,

între autoritățile de aplicare a legii din statele membre
Schengen, fiecare stat membru avân
d câte un Birou S.I.R.E.N.E. național. Statele membre Schengen
trebuie
să înființeze un
sistem informatic centralizat
,

denumit S.I.S. (Sistemul Informatic Schengen), susținut de
copii naționale
,

la nivelul fiecărei structuri centrale de aplicare a legii.

S
istemul central, stabilit la Strasbourg, a fost conectat simultan la sistemele naționale create
,

în
scopul de a evidenția
,

în orice moment
,

situația operativă a infracțiunilor de un anumit gen și de a oferi
posibilitatea suplimentării cu informații operati
ve
,

relevante
,

în momentul descoper
irii unei noi alerte
indiferent
de localizarea acesteia. S.I.S. reprezintă o bază electronică de date
,

de interes polițienesc
,

ce
reunește în prezent 15 milioane de semnalări
,

introduse de 15 state membre
,

fiind alcătuit
dintr
–
un sistem
național (S.I.N.S.) stabilit în fiecare stat Schengen și dintr
–
un sistem central (C.S.I.S.),

localizat la
Strasbourg. Toate
sistemele naționale sunt conectate on
–
line cu sistemul central.

Punctul Național Focal desfășoară activități de coop
erare cu următoarele structuri: Centrul Regional
S.E.C
.I.; ofițerii de legătură ai
Ministerului Afacerilor Interne
, acreditați în alte state, cu ofițerii de legătură
străini acreditați în România, Europol prin intermediul Unității Naționale Europol
, iar în viitor, cu țările
membre din spațiul Schengen
–

prin intermediul Serviciului SIRENE.

Punctul Național Focal primește/transmite cereri de asistență care privesc:

–

informații de interes operativ pentru combaterea infracționalității;

–

completarea
probatoriului, în cazul grupărilor de infractori aflați

în cercetare pentru comiterea unor
infracțiu
ni cu caracter transfrontalier;

–

solicitări de sprijin, din partea
organelor de aplicare a legii
străine, prin intermediul atașaților de
afaceri interne
sau ofițerilor de legătură români și a organelor de justiție române, în declanșarea unor acțiuni
comune sau colaborări
,

pentru schimbul de date și informații
,

în cazuri cu implicații sau care necesită
efectuarea de acte procedurale pe teritoriul mai multor

state;

–

alte forme de cooperare care derivă din acte normative internaționale
,

de prevenire și combatere a
infracțiunilor

[8]
.

3.
Unitatea Națională EUROPOL

[9]

Europol
,

are misiunea de a
–
și aduce o contribuție semnificativă la acțiunea Uniunii Europen
e
,

de
aplicare a legii împotriva crimei organizate și a terorismului, concentrându
–
și eforturile asupra organizațiilor
criminale. Dat fiind faptul că
,

activitățile din sfera crimei organizate nu se opresc la granițele naționale,
Europol și
–
a îmbunătățit mo
dalitățile de cooperare privind aplicarea legii internaționale
,

prin negocierea de
acorduri operative bilaterale sau strategice
,

cu alte state și organizații internaționale, după cum urmează:
Bulgaria, Columbia, Banca Centrală Europeană, Comisia Europeană,

inclusiv Oficiul European Anti
–
Fraudă
(O.L.A.F.), Eurojust, Centrul European d
e Monitorizare a Drogurilor și Dependenței de Droguri, Islanda,
Interpol,
Norvegia
,
Elveția, Turcia, S.U.A., Biroul O.N.U. privind Drogurile și Criminalitatea

[10]
,
Organizația
Mondială a Vămilor, România și Rusia.

Sprijinul oferit de Europol statelor membre
,

constă în facilitarea schimbului de informații, potrivit
legii naționale, dintre ofițerii de legătură ai Europol. Aceștia sunt detașați pe lângă Europol
,

de către statele
me
mbre
,

ca reprezentanți ai agențiilor naționale ce se ocupă de
:

aplicarea legii în aceste state; elaborarea de
analize operative în vederea sprijini
ri
i operațiunilor; elaborarea de rapoarte strategice și analiza activităților
criminale pe baza informațiilor

și datelor oficiale oferite de statele membre și de terți; oferirea de expertiză și
sprijin tehnic pentru anchetele și operațiunile realizate în cadrul Uniunii Europene, sub supravegherea și cu
răspunderea legală a statelor membre interesate; promovarea a
nalizei criminalistice și a armonizării
tehnicilor de anchetă din cadrul statelor membre.

În convenția cu Europol se stipulează că
,

Unitatea Națională Europol
–
România va înființa și păstra
un sistem computerizat
,

pentru a permite introducerea, accesul și
analizarea datelor. Convenția prevede un
cadru strict
,

pentru a garanta protejarea drepturilor persoanelor și a datelor, precum și controlul,
supravegherea și siguranța acestora din urmă. Sistemul computerizat al Europol
–
ului deține
,

în prezent
,

trei
compo
nente principale: un sistem informațional, un sistem de analiză și un sistem de index.

Acta Universitatis George Bacovia. Juridica
–

Volume 3. Issue 2/2014
–

http://juridica.ugb.ro/

–

Agata
–
Mihaela POPESCU

= ISSN 2285
–
0171 ISSN
–
L=2285
–
0171

În vederea intensificării activităților de colaborare cu statele din Uniunea Europeană, a fost semnat la
data de 25 noiembr
ie 2003, acordul de cooperare dintre România și Biroul European de Poliție, ratificat prin
Legea nr. 197/2004.

În cuprinsul acestei legi, au fost stabilite modalitățile și procedurile de acțiune
,

ce vor fi aplicate de
Biroul Național Europol, fiind mențion
at ca scop principal, alinierea capacității instituționale și operaționale
a Poliției Române la standardele Uniunii Europene
,

și implementarea celor mai bune practici
,

în domeniile
cooperării polițienești și luptei împotriva crimei organizate.

Potrivit ace
leiași legi de ratificare a acordului privind cooperarea dintre România și Oficiul European
de Poliție
,

se poate preciza faptul că, în contextul acestui document sunt definite scopul, domeniile de
cooperare, schimbul de informații și furnizarea acestora de

către România, furnizarea de date personale de
către Europol, evaluarea surselor și informațiilor, proceduri de confidențialitate a informațiilor, modul în care
sunt reprezentați ofițerii de legătură, responsabilitatea asumată de România, precum și modali
tățile de
soluționare a disputelor.

Schimbul de informații prin Unitatea Națională Europol, vizează infracțiuni financiare (cărți de
credit și înșelăciune, fals de monedă, fraude), trafic de droguri

[11]
, trafic de ființe umane, contrabandă,
omoruri/răpiri
, infracțiuni grave asupra proprietăți
i
, trafic de materiale nucleare și radioactive, infracțiuni
contra mediului, furturi și terorism, cu accent pe grupările infracționale implicate. Cererile de asistență către
Unitatea Națională Europol
,

pot fi făcute do
ar în cazul în care există informații certe
,

despre asocierea unei
grupări criminale din România cu cea din țara unde se solicită verificările.

Cooperarea poate presupune
–

pe lângă schimbul de informații
–

toate celelalte atribuții ale Europol
menționate
în convenție, în special schimbul de cunoștințe de specialitate, rapoarte privind situații generale,
informații privind procedurile de investigare, informații privind metodele de prevenire a criminalității,
participarea la activități de pregătire, precum ș
i oferirea de consultanță și sprijin în investigațiile criminale
individuale

[12]
.

Concluzii

C
oop
erarea judiciară trebuie să aibă

ca scop recunoașterea reciprocă a deciziilor judiciare,
armonizarea legislativă și dezvoltarea unor mecanisme de coopera
re operațională (Eurojust, EJN
–

European
Judicial Network
,

etc.) pentru realizarea unui spațiu de justiție (legalitate).

Cu toate că obiectivul principal al Uniunii Europene este de a fi un spațiu al libertății, securității și al
justiției
,

și de a asigur
a tuturor cetățenilor ei un nivel ridicat de siguranță, trebuie să avem în vedere faptul că,
pe lângă numeroasele ei beneficii, libertatea de circulație favorizează fenomenul infracțional transeuropean,
astfel încât se impune o cooperare judiciară, îndeose
bi în materie penală, tot mai strânsă între statele membre
ale Uniunii Europene.

Referin
țe

[1]
Stancu
Șerb
, Constantin
Drăghici
, Adrian
Iacob
, Andrei
Ignat
,
Drept polițienesc și contravențional
, Editur
a
Tritonic, București, 2003, p
. 217
–
218.

[2]

Mihai
–
Gheorghe
Stoica
și Constantin Cristian
Cătuți
,
Cooperarea polițienească internațională în România
,
Editura Paper Pr
int Invest, București, 2006, p
. 93
–
94
.

[3] Art. 6 alin.

2 din O.U.G. nr. 103/21.12.2006 privind unele măsuri pentru facilitatea cooperării po
lițienești
internaționale.

[4] Acordul de cooperare în prevenirea și combaterea cri
minalității transfrontaliere
,

a fost ratificat de România
prin Legea nr. 208/1999.

[5] Acordul S.E.C.I.
–

Centrul regional pentru combaterea infracționalității transfrontal
iere în Sud
–
Est.

[6] Mai multe informații despre INTERPOL sunt disponibile la adresa:
http://www.interpol.int
.

[7] Adrian
Iacob
,
Criminalitatea organizată și cooperarea polițienească între state
, teză de doctorat,
A
cademia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, București, 2007
.

[8]

Idem.

[9] Mai multe informații despre EUROPOL sunt disponibile la adresa:
http://www.europol.europa.eu/

[10]
Nicoleta
–
Elena Buzatu,

International
institutions involved in the prevention and fight against illicit drug
consumption and traffic
,

Sibiu

Alma Mater University Journal
–

Series B. Law and
Administrative Sciences
–

Vol
.

2, n
r

2
/
2009, pp. 57
–
61.

[
11
]
A se vedea Nicoleta
–
Elena Buzatu,
Traficul
ș
i

cons
umul ilicit de droguri. Aspecte
multidisciplinare,
Ed
itura Universul Juridic, Bucure
ș
ti, 2012, p. 183.

[
1
2
]

Adrian
Iacob
,
Cooperarea polițienească între state
, Editura Tritonic, București, 2007, pag.

336
.

Acta Universitatis George Bacovia. Juridica
–

Volume 3. Issue 2/2014
–

http://juridica.ugb.ro/

–

Agata
–
Mihaela POPESCU

= ISSN 2285
–
0171 ISSN
–
L=2285
–
0171

[13] Denumirile cu privire la Ministerul Afacerilor Interne, sunt utilizate așa cum sunt prevăzute în
O
rdonanța
de
U
rgență a
G
uvernului

nr.
96/2012 privind stabil
irea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice
centrale ș
i pentru m
odifica
rea unor acte normative
, ordonanță prin care a fost înființat acest minister prin reorganizare.