Acronim e … … … … 5 [620945]

1

2

3

4
CUPRINS
Acronim e ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 5
Introduc ere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 6
Sum ar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 10

Capitolul 1. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 11
Scurt e precizări până l a Lisabona (Tratatul d e Reformă) ………………………….. ……. 11
1.1. Evoluți a organizării comunit are ………………………….. ………………………….. ………. 11
1.2. Tratatele institutiv e ale comunităților europ ene………………………….. ……………… 13
1.3. Tr atatul de la Maastricht și instituir ea Uniunii Europ ene ………………………….. .. 27

Capitolul 2. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 36
Princip alele noutăți r eglementate în Tr atatul d e la Lisabona ………………………….. .. 36
2.1. P ersonalitatea juridică a Uniunii Europ ene ………………………….. ………………….. 36
2.2. Noul sist em instituțion al europ ean ………………………….. ………………………….. …… 40
2.2.1. P arlamentul European ………………………….. ………………………….. ………………. 40
2.2.2. Consiliul European ………………………….. ………………………….. …………………… 45
2.2.3. Consiliul Uniunii Europene ………………………….. ………………………….. ……….. 48
2.2.4. Comisi a Europeană ………………………….. ………………………….. ………………….. 53
2.2.5. Curt ea de Justiți e a Uniunii Europene ………………………….. ……………………… 57
2.2.6. B anca Centrală Europeană ………………………….. ………………………….. ………… 60
2.2.7. Curt ea de Conturi ………………………….. ………………………….. …………………….. 63
2.3. C arta drepturilor fund amentale ale cetățenilor – o Uniun e a oamenilor ……….. 66
2.4. Uniun ea Europ eană și Consiliul Europ ei ………………………….. ………………………. 68

Capitolul 3. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 69
Români a și Uniun ea Europ eană ………………………….. ………………………….. ……………… 69
3.1. R atificarea Tratatului d e la Lisabona ………………………….. ………………………….. . 71
3.2. R elația Români a și Uniun ea Europ eană ………………………….. ……………………….. 72

Înch eiere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 74
Repertoriu bibliogr afic ………………………….. ………………………….. ………………………….. 78

5
Acronim e
art. – articol
art. cit. – articol citat
BCE – Banca Centrală Europeană
BERD – Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare
BNR – Banca Națională a României
CE – Comisia Europeană
CECO – Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului
CEDO – Convenți a Europeană a Drepturilor Omului
CEE – Comunitatea Economică Europeană
CJUE – Curtea de Justiție a Uniunii Europene
CM – Consiliul de Miniștri
CoE – Consiliul Europei
CtEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului
EUROATOM – Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
EUROSISTEM – zona euro (BCE + țările care au adoptat euro)
Fig. – figura
JAI – Justiție și Afaceri Interne
nr. – număr
OLAF – Oficiul European de Luptă Antifraudă.,
op. cit. – opera citată
p. – pagina
PE – Parlamentul European
PIB – Produs Inte rn Brut
pp. – paginile
SEBC – Sistemul European al Băncilor Centrale
TFUE – Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene
TUE – Tratatul Uniunii Europene
UE – Uniunea Europeană
urm. – următoarele

6
Introduc ere
La 1 decembri e 2009 Uniun ea Europ eană a intrat într -o nouă f ază a ehistenței
sale ca și entitate politică, economică și soci ală prin intr area în vigo are a Tratatului d e
la Lisabona.
Prin Tr atatul d e la Lisabona, Uniun ea Europ eană se pregătește să devină m ai
eficientă, r aportat la provocăril e mondializării, și m ai democr atică, r aportat la
reprezentarea intereselor cetățenilor săi .
Sintetic, s e poate afirma că Tr atatul d e la Lisabona redefinește rolul Uniunii
Europene într-o lum e globalizată. Uniun ea Europeană se va putea astfel mai bine afirma
pe arena internațională. Ea reprezintă, l a ora actuală, un put ernic actor – ca dimensiun e
și forță economică – iar Tratatul de la Lisabona îi asigură noi instrum ente de acțiun e pe
plan ehtern.
Uniun ea Europeană este într-un proc es continuu d e adaptare, atât la nivel de
organizare internă, cât și în r aport cu factorii ehterni. Numărul d e 28 de state membre și
posibilit atea ca acesta să cr ească au impus o r egândir e a funcționării instituțiilor
europene, cu un accent fo arte mare pe drepturil e cetățenilor europeni. D e asemenea,
Uniun ea Europeană este un actor mondi al relevant în mult e domenii, to ate schimbăril e
și provocăril e cu care ne confruntăm l a nivel glob al (schimbăril e climatice, recesiunea
economică s au securitatea energetică) afectând st atele membre și, implicit, Uniun ea.
Astfel că, în ultimii z ece ani, Uniun ea Europeană a căutat calea potrivită p entru a
optimiz a instrum entele pe care le are la dispoziți e și pentru a răspund e cât m ai prompt și
eficient așteptărilor st atelor membre și cetățenilor acestora.
Mom entul n așterii Tr atatului d e la Lisabona este neclar. Originil e Tratatului d e la
Lisabona se regăsesc, în Actul Unic European1 din 1986 c are a operat prim a mare
modific are a tratatelor origin are (constitutiv e) ale comunităților economic e europene.
Actul Unic European a fost, l a mom entul intrării s ale în vigo are la 1 iuli e 1987, tot un
tratat modific ator. Princip alele sale elemente de noutate au const at în r eform a
instituțiilor comunit are (ehtinderea votului cu m ajoritate calificată, r ecuno așterea
oficială a Consiliului European, cons acrarea denumirii d e „Parlament European”,

1 Actul unic european a revizuit Tr atatul de la Rom a și a introdus Pi ața Unică Europeană și Coop erarea
Politică Europeană. După 1975 când a fost r eprezentat raportul Tind emans, a răzbucnit o avalanșă d e
proiecte de reformă a C.E., dar tehtele care au sprijinit r aporturil e privito are la probl emele instituțiilor au
fost întocmit e in 1984 -1985. Consiliul European de la Milano a convoc at la 9 septembri e 1985 conf erința
interguvernamentală care a durat 6 luni și a adoptat în un animit ate la 17 februarie 1986 t ehtul Actului
unic european, care a intrat în vigo are la 1 iulie 1987. Acesta reprezintă prim a mare modific are a
tratatelor origin ale, prin c are s-a ehtins comp etența instituțiilor comunit are. Prin el s-a ehtins votul cu
majoritate calificată , s -a recunoscut ofici al Comunit atea Europeană, etc.

7
asocierea acestuia din urmă l a procesul l egislativ prin introduc erea procedurii d e
coop erare cu Consiliul Uniunii Europene și Comisi a Europeană, cr earea Tribun alului d e
Primă Inst anță), în lărgir ea comp etențelor comunit are (în princip al, în dom eniul soci al)
și în codific area dispozițiilor privind Coop erarea Politică Europeană (C.P. E.) care ehista
de facto din 1970, p e baza căreia Tratatul de la Maastricht a introdus Politic a Ehternă și
de Securitate Comună (P ESC).
Alți sp ecialiști consid eră că d epinde foarte mult cum este privită succ esiunea
evenimentelor care au viz at reform a instituțion ală a Uniunii Europene din acest deceniu:
semnarea Declarației de la Laeken2 din d ecembri e 2001, declarație care a lansat
lucrăril e pentru elaborarea Tratatului Constituțion al, Conf erința Interguvernamentală și
Conv enția Europeană din 2003 -2004, eșecul Tr atatului Constituțion al din 2005 prin
votul n egativ al francezilor și ol andezilor, ehprim at cu oc azia referendumurilor
organizate pentru r atificarea noului tr atat. Sau mom entul z ero po ate fi consid erat chiar
aniversarea a 50 de ani de ehistență a Uniunii Europene, respectiv 25 m artie 2007. Cu
ocazia acestei aniversări s e reiau discuțiil e politic e pentru a da un nou impuls
construcți ei europene. În aceeași zi s e semnează D eclarația de la Berlin, c e reprezintă
asumarea politică a acestui obi ectiv. Așadar toate statele membre susțin r elansarea
reform ei Uniunii Europene și fin alizarea acestui proc es în aintea alegerilor
europarlamentare din iuni e 20093.
Eșuarea proiectului d e Constituți e europeană nu a însemnat și oprir ea reform ei.
Totuși a fost un r egres. În următo area perioadă Europa a încercat să aducă probl emele
Uniunii m ai aproape de cetățeni. Anii 2005 -2006 au reprezentat o perioadă de reflecție:
Planul D al Comisi ei Europene a încur ajat org anizarea de dezbateri public e privind
viitorul Uniunii Europene, dezbateri care au implic at cetățenii Comunității. M ai mult,
pentru o m ai mare eficiență și tr ansparență Comisi a Europeană a propus în 2006 în
cadrul iniți ativei „Agenda Cetățenilor” c a modificăril e instituțion ale și agenda politică
să se deruleze în paralel.

2 La un an după Tr atatul de la Nisa și adoptarea Declarației de la Nisa, care face apel la continu area
reform ei instituțion ale și după Conf erința Interguvernamentală 2000, Consiliul European, reunit l a
Laeken , a adoptat la 15 decembri e 2001 D eclarația privind Viitorul Uniu nii Europene sau Declarația de
la Laeken , prin c are se angajează să construi ască o Uniun e mai democr atică, m ai transparentă și m ai
eficientă. D eclarația enumeră 60 d e probl eme referitoare la viitorul Uniunii, în jurul a 4 mari teme:
diviziun ea și definirea puterilor, simplific area tratatelor, org anizarea instituțion ală și progr esul în dir ecția
unei Constituții p entru c etățenii europeni. Ea a convoc at o Conv enție, care i-a reunit p e princip alii actori
pentru a ehamina probl emele fundamentale puse de viitoarea dezvolt are a Uniunii p entru a pregăti cât m ai
compl et și m ai transparent viito area conferința interguvernamentală.
3 Berstein S., Milz a P., Istori a Europ ei, vol. VI, Editur a Institutul European, Iași, 2014, pp. 55 – 57.

8
Referitor l a Tratatul Constituțion al și Tr atatul d e la Lisabona, aparent, într e cele
două t ehte nu sunt dif erențe majore:
1. Uniun ea Europ eană capătă p ersonalitate juridică,
2. Este numit un în alt reprezentant pentru politică ehternă (numit anterior ministru
pentru afaceri ehterne),
3. Carta drepturilor fund amentale este inclusă în l egislația prim ară,
4. Se introduc e opțiun ea statelor m embre de a părăsi Uniun ea Europ eană,
5. Cetățenii pot influ ența procesul politic prin iniți ativa cetățenilor, etc.
Deși po ate părea doar o modific are form ală, la solicit area mai multor st ate
membre, printr e care Olanda, Cehia, Marea Britanie, etc. în t ehtul noului tr atat nu m ai
sunt tr ecute simboluril e Uniunii (st eagul, imnul, motto -ul) și s e renunță l a anumiți
termeni (eh. Constituți e, lege, ministru etc.), c are ar fi putut să -i dea un c aracter
„constituțion al”.
Cu to ate acestea valențele constituțion ale s-au păstr at. De asemenea, dacă prin
intrarea în vigo are a Tratatului Constituțion al acesta urma să înlocui ască tr atatele
ehistente, Tratatul Lis abona se limit ează do ar la amendarea celorlalte tratate, respectiv
Tratatul de la Roma și Tratatul de la Maastricht.
Conști entizând import anța realizării r eform ei, statele membre doreau ca noul
tratat să intr e în vigo are înaintea alegerilor europarlamentare din 2009, tocm ai pentru a
putea produc e efecte odată cu intr area în funcți e a noului l egislativ european. Chi ar dacă
negocierile s-au fin alizat repede, proc esul d e ratificare a fost m ai anevoios d ecât s -a
estimat. Nefiind vorb a de o constituți e nu m ai era necesară org anizarea de referendum
în statele membre, decât în c ele în care Cons tituți a lor propri e cerea acest lucru, d e
ehemplu în Irl anda.
Import ant d e mențion at este probl ematica personalității juridic e a Uniunii
Europene în cont ehtul Tr atatului d e la Lisabona. Personalitatea juridică este un
import ant aspect de noutate intro dus de Tratatul d e la Lisabona. Odată cu dobândir ea
personalității juridic e, UE devine un actor cu dr epturi d epline pe scena internațională, în
același timp, p ersonalitatea juridică având r elevanță și în c eea ce privește relația dintr e
UE și statele membre. Până la intrarea în vigo are a Tratatului d e la Lisabona, în c adrul
construcți ei europene personalitatea juridică aparținea numai Comunităților Europene.
Comunitățil e Europene erau persoane juridic e de drept public și dispun eau de un bug et
propriu, d e un p atrimoniu, d e instituții și org ane distin cte, cât și d e agenții proprii4.

4 Diaconu N ., Sistemul instituț ional al Uniunii Europ ene, Editur a Lumin a Leh, Bucur ești, 2011, p. 70.

9
Comunitățil e Europene au fost înființ ate de către statele membre, care le-au delegat
prerogativa de a acțion a în dom eniile ehpres stabilite în Tr atatele de înființ are a
Comunităților. R elația dintr e statele membre și Comunitățil e Europene se desfășur a în
baza unor principii r eglementate de Tratate, care asigur au d elimit area între
comp etențele statelor și c ele ale noilor entități cr eate. reprezentative. Astfel, principiul
împut ernicirii l imitate, reglementat de art. 5, alin 1 din Tr atatul C E, conform cărui a:
„Comunit atea acțion ează în limit ele comp etențelor c are i-au fost conf erite și ale
obiectivelor c are i-au fost atribuit e prin pr ezentul tr atat”, stabilește cadrul g eneral al
comp etențelor Comunităților Europene, mai mult, în art. 7 alin 2 din același Tr atat
(TCE) se stabilește și comp etența instituțiilor europene, așadar „Fiecare instituți e
acțion ează în limit ele atribuțiilor c are îi sunt conf erite prin pr ezentul tr atat”.
Un alt princip iu cu o r elevanță sporită este principiul proporțion alității, m ențion at
la art. 5 alin 3 din Tr atatul C E, und e se mențion ează că „Nicio acțiun e a Comunității nu
va depăși c eea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor pr ezentului tr atat”,
stabilindu -se așadar posibilitățil e de acțiun e ale Comunităților Europene, cât și
intensitatea acestor acțiuni.
Așadar, Tratatul d e la Lisabona modifică Tr atatul privind Uniun ea Europeană și
Tratatele CE (fără a le înlocui) și pun e la dispoziți a Uniunii c adrul l egal și instrum entele
juridic e necesare pentru a face față provocărilor viito are și pentru a răspund e așteptărilor
cetățenilor.
În studiul r espectiv vom aborda o analiză comp arativă dintr e Uniun e Europeană
până și după Lis abona și import anța primordi ală a Tratatului din 2009 p entru viitorul
UE.

10
Sum ar
Uniun ea Europ eană este astăzi g estion ată de Tratatul de la Lisabona, despre care
s-a spus, l a vremea lui, p e bună dr eptate, că este un p as înainte spre integrarea
europ eană, atât la nivel instituțion al, cât și um an, un tr atat care reușise, în ciud a
dificultăților, să mișt e mai departe proiectul europ ean care cumul a în contul său circ a
jumăt ate de secol.
Modificăril e introdus e de Tratatul d e la Lisabona, au un imp act semnific ativ
asupra guvernanței Uniunii . Tratatul d e la Lisabona face modificări subst anțiale în
conduc erea UE, în sp ecial în c eea ce privește Consiliul Europ ean, Consiliul d e
Miniștri, pr ecum și pr eședinția rotativă a UE.
Sarcina princip ală a cercetării în prezentul studiu o constitui e abord area
prevederilor Tr atatului d e reformă al Uniunii Europ ene (Tratatul d e la Lisabona) atât
din p erspectiva dreptului Uniunii Europ ene cât și a dreptului constituțion al. Cercetarea
desfășur ată permite formul area prealabilă a unei conving eri generale și anume că
istori a construcți ei comun e europ ene cu to ate succesele și dificultățil e sale
demonstr ează vi abilitatea ideii europ ene și dir ecția corectă a evoluți ei instituțion ale în
Uniun ea Europ eană și în st atele membre.

11
Capitolul 1.
Scurt e precizăr i până l a Lisabona (Tratatul d e Reformă )
1.1. Evoluți a organizării comunit are
Devenită bipol ară, od ată cu d eclararea ,,războiului r ece”, Europa se vede strânsă
între două m ari put eri aflate în comp etiție încă din i anuarie 1945, c a urmare a acordului
de la Ialta. Țăril e occid entale s-au ori entat spr e puterea nord-americană, r egiunea cu
potențial capabilă să s e opună imp erialismului sovi etic sub a cărui domin ație țările din
centrul și estul Europei căzus eră sau erau pe cale să cadă.5 Este și motivul p entru care
Europa a cunoscut în p erioada în care a urmat războiului 11 m ari org anizații, c are
puteau să asigur e o apărare regională pe multipl e planuri: un ele cu caracter milit ar,
unele cu caracter economic și altele cu caracter politic.
Dacă int egrarea politic ă cerea un timp mult m ai îndelungat, calea economică avea
mai mulți sorți d e izbândă.
Astăzi, l a începutul s ec HHI-lea , Europa, bătrânul nostru contin ent, unul dintr e
centrele mondiale ale puterii int electuale și economic e, este antrenată într-un proc es
dinamic d e transform are și consolid are a stabilității politic e, economic e și milit are. La
această etapă nici un ul dintr e statele contin entului , mai mic s au mai mare, nu este în
stare să țină cont d e acțiunil e sale, de noua realitate – tendinț a generală sp re integrarea
europeană, c are asigură mișc area liberă a mărfurilor, p ersoanelor, serviciilor și
capitalurilor.
Noțiun ea de Europa nu se mai percepe într-un sens geografic, istoric s au cultur al.
Europa se contur ează ca o fuziun e politico – economic ă din amică și d e mari proporții.
După sut e de ani de pregătire intelectuală, fenomenul int egrării europene devine,
în sfârșit, o r ealitate. Și aceasta are loc într -o situ ație destul d e specifică, când în Europa
de Vest, und e, de fapt, au și apărut impulsuril e integrării, m ajoritatea țărilor își cont estă
de bună voi e o parte din suv eranitate în folosul structurilor r egionale și int ernaționale,
iar în Europa de Est, după căd erea zidului din B erlin, au loc proc ese active de
constituir e și consolid are a statelor ind ependente, care și-au recăpăt at ind ependența
odată cu căd erea sistemului tot alitar.
Unitatea Europei se sprijină astăzi nu num ai pe valorile spiritu ale, democr atice,
conc eptuale, etice, și p e calitățil e estetice ale culturii europene, dar și p e acțiuni
coordo nate orientate spre soluțion are în comun a probl emelor într egului contin ent, p e
năzuinț a de a realiza ,,transformări spr e bine prin apropi ere”.

5 Raweley G. A., Istori a Contin entului Europ ean, Editur a Cartier, Bucur ești, 2010, p. 15 .

12
Construcți a europeană este un proc es din amic. Uniun ea se dezvoltă p e baza unui
demers progr esiv c are se sprijină pe solid arități p arțiale, ehtinse progr esiv d e la
domeniul economic l a domeniul politic.6
Construcți a Uniunii Europene este marcată de procese de integrare compl ehe, însă
acest capitol introductiv v a punct a doar mom entele cele mai import ante pentru proc esul
integrării europene, începând din anii 1950 și m ergând până în p erioada prezentă, când
ratificarea Tratatului d e la Lisabona va marca aprofund area Uniunii. „ Părinții fond atori”
au conc eput construcți a europeană pornind d e la cultur a antică rom ană, potri vit căr eia
relațiile dintr e oameni trebuie guvernate de preceptele unui dr ept construit cu rigo are și
claritate, în acest sens dr eptul comunit ar devine fundamentul construcți ei europene, așa
cum este el determin at în Tr atate, ori în hotărâril e adoptate de instituțiil e abilitate,
stabilind comp etențe pentru instituții, r eguli ale raporturilor r eciproc e dintr e ele, precum
și dintr e ele și statele membre.
Asemeni oricărui alt sist em de drept și c el comunit ar se schimbă od ată cu evoluți a
socială, îmbogățindu -se mereu, în princip al prin proc edura de revizuir e a Tratatelor.
Tratatele Uniunii Europene au o compon entă politică și economică, sunt d eschis e
(permit aderarea la UE), sunt înch eiate între state și org anizații int ernaționale, stabilind
modul d e funcțion are a instituțiilor U E precum și principiil e care stau la baza
funcționării lor. O p arte din tr atatele CE/UE au avut rolul d e a înființ a noi structuri
(tratatele fondatoare), altele de a amenda tratatele în vigo are (tratate modific atoare) sau
de a mări număr ul satelor m embre (tratate de aderare)7.
Deci, după al Doil ea Război Mondi al, mișc area integrării europene a fost văzută
de mulți c a o scăp are din form ele ehtreme de naționalism c are au devastat contin entul
de două ori în același secol.
Una din aceste încercări d e a-i uni p e europeni a fost Comunit atea Europeană a
Cărbun elui și Oț elului care a fost d eclarată drept „primul p as cătr e o Europă f ederală”,
pornind cu dorinț a de a elimin a orice posibilit ate de războ aie viitoare între statele
membre prin int ermediul schimburilor într e industriil e grele naționale.
Primii susținători ai acestui proi ect au fost Jean Monn et8, Robert Schum an9, Paul-
Henri Sp aak10, Alcide De Gasperi11 și Konr ad Adenauer12.

6 Wolfr am K., Democr ația Creștină și Originil e Uniunii Europ ene , Berlin, 2017,p. 25.
7 Ibidem.
8 Jean Monn et – După c el de-al Doil ea Război Mondi al, Franța se afla într-o gravă nevoie de
reconstrucți e. Pentru r econstrucți e, Franța era compl et dependentă d e cărbun ele din zon ele princip ale de
mine rămase din Germania. În 1945, Monn et a propus u n plan care îi poartă num ele, de a prelua controlul
asupra acestor zon e din G ermania și de a redirecțion a producți a de cărbun e departe de industri a germană

13
1.2. Tratatele institutiv e ale comunităților europ ene
(1) CECO
Pasul import ant, privind int egrarea Europeană, a fost făcut d e ministrul fr ancez de
Ehterne Robert Schum an (1886 -1963), c are la 9 m ai 1950 a prezentat presei
internaționale o declarație a guvernului în c are se arătau obi ectivele construcți ei
europene și anume: reconcili erea franco-germană, n ecesitatea unei politici d e unific are
europ eană, cr earea unei autorități supr anaționale, independentă d e guverne, cu o
putere de decizie de asemenea supranațională.
Fuseseră alese două m aterii str ategice de bază: cărbun ele și oț etul, amândouă
absolut n ecesare atât un ei economii d e pace cât și un eia de război. S e urmăr ea deci, ca
întreaga producți e franco-germană d e cărbun e și oț el să fi e așezată sub o ,, Înaltă
Autorit ate”, intr -o org anizație deschisă și altor țări europene. Declarația la a cărei
pregătire un rol d ecisiv l -a avut cunoscutul economist J ean Monn et (1888 -1979) a
reprezentat un pl an concr et de construir e a Europei cu indic area unor mijlo ace
pragmatice de realizare.
Schum an a propus c a ,,Producți a franco-germană de cărbun e și oțel în ansamblul
său să fi e plasate sub o În altă Autorit ate comună, în c adrul un ei org anizații deschis e
participării altor țări din Europa.’’ Un astfel de act a fost m enit să contribui e la creșterea
economică și d e a consolid a pacea între Franța și Germania, care au fost dușm ani din
totdeauna. Cărbun ele și oțelul au fost r esurse vitale necesare pentru o ț ară la război,

și cătr e industri a franceză, astfel slăbind economi a germană și propulsând economi a franceză deasupra
nivelului din ainte de război. J ean Monn et a propus un „pl an glob al de modernizare si dezvolt are
economică” guv ernului fr ancez. În 1949, Monn et a realizat că div ergența dintr e Franța și Germania
pentru controlul r egiunii d e cărbun e atingea cote alarmante, presimțind o posibilă r eîntoarcere la ostilități,
așa cum s -a întâmpl at după primul Război Mondi al. Monn et și asociații săi au conc eput id eea de
Comunit ate Europeană.
9 Robert Schum an – a fost un om d e stat francez. Este consid erat drept unul din părinți i fond atori
ai Uniunii Europene, În m ai mult e rânduri ministru, inclusiv ministru al Afacerilor Ehterne, apoi, în două
rânduri, pr eședinte al Consiliului d e Miniștri al Franței, Rob ert Schum an a ehercitat și funcți a
de președinte al Parlamentului European, între 1958 și 1960.
10 Paul-Henri Sp aak – În toate posturil e deținute, naționale ori int ernaționale, Spaak a susținut unific area
politică și economică a Europei occid entale. Într e 1952 și 1953, a condus Adunarea Generală
a Comunității Europene a Cărbun elui și Oț elului. În 1955, l a conferința de la Messina, a liderilor
europeni, a fost d esemnat să pr ezideze comit etul de pregătire a unui r aport d e creare a pieței comun e
europene. Acest așa- numit R aport Sp aak a condus l a semnarea, în m artie 1957, a Tratatului pentru
înființ area Comunității Economic e Europene.
11 Alcide de Gasperi – De la începutul proc esului d e unific are europeană D e Gasperi s-a aflat alături
de Robert Schum an și Konr ad Adenauer în elaborarea etapelor d e constituir e a Europei.
12 Konr ad Adenauer A reușit apropi erea țării s ale de Franța, punând alături d e Charles de Gaulle bazele
alianței franco-germane, care a constituit nucl eul Uniunii Europene. Este consid erat ca fiind unul din
"părinții Europei", alături d e Charles de Gaulle, Robert Schum an, Alcide De Gasperi și Jean Monn et.

14
astfel încât pun erea în comun a acestor r esurse între două țări dușm ane a fost văzut m ai
mult d ecât simbolic. Schum an a văzut d ecizia guvernului fr ancez cu privir e la
propun erea sa, ca primul ehemplu a unei comunități d emocr atice și supr anaționale, o
nouă d ezvolt are în istori a lumii. Pl anul a fost, d e asemenea, consid erat de unii, cum ar fi
Monn et, ca un prim p as spre o Federație Europeană.
Declarația lui Schum an care a creat CECO are diferite scopuri :
1.S-ar marca nașterea unei Europ e unite;
2.S-ar face imposibilă id eea de război într e statele membre;
3.S-ar încur aja pacea în lum e;
4.S-ar transform a Europ a cu ,, p as cu p as ’’ proc es , du când l a unific area Europ ei
democr atice, incluzând atât Europ a de Est și Europ a de Vest, despărțit e de Cortin a
de Fier;
5.S-ar crea prim a instituți e supranațională;
6.Prim a agenție din lum e anti-cartel;
7.S-ar crea o piață unică p e întreg teritoriul Comunității.
8.Acest lucru, înc epând cu s ectorului cărbun elui și al oțelului, ar revitaliza întreaga
economi e europ eană prin proc ese de comunit ate simil are.
9.Aceasta ar îmbunătăți economi a mondi ală și țăril e în curs d e dezvolt are, cum ar fi
Africa.
Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda și Lu hemburg au acceptat în mod ofici al
Declarația și, ca urmare, au semnat la 18 aprilie 1951 l a Paris Tratatul d e creare a
Comunității Europ ene a Cărbun elui și Oț elului (C ECO), intr at în vigo are la 25
iulie 1952.
Europa ,,Celor 6”13 se născus e, era prim a organizație europeană de tip federal,
independentă d e guvernele statelor m embre, dot ată cu atribuțiil e necesare pentru
realizarea prevederilor înscris e în Tr atat. Caracteristic a Comunității a apărut cu evidență
în dispozițiil e Tratatului: CECO avea o voc ație federalistă univ ersală cu c aracter
sectorial; obi ectivul era crearea unei piețe comun e, limit ate la cărbun e și oț el, cu
suprim area tahelor v amale, a conting entelor și acordurilor d e cartel, deschisă și altor
state.
Creându -se o piață comună, chi ar sectorială fiind, s e provoc a și o apropi ere pe
plan politic l a care a contribuit și d esființ area piedicilor din c alea liberei circul ații,
fiharea prețurilor și, în cons ecință, ridic area nivelului d e trai pentru lucrătorii din

13 Marga A, Filosofi a Unificării Europ ene , Ediția a II-a, Bibliot eca Apostrof, Cluj-Napoca, 1997, p. 78.

15
industriil e carbonif eră, a oțelăriilor pr ecum și a celor legate de acestea. CECO dispun ea
și de comp etențe privito are la controlul concur enței și a intervenției asupra prețurilor.
Potrivit pr evederilor înscris e în Tr atat, CECO dispun ea de comp etențe prin c are putea
interzice înțelegerile, abuzuril e în m aterie, precum și impun e oblig ativitatea obțin erii
unei autoriz ații pr ealabile pentru conc entrăril e de întreprind eri. Înd eplinir ea obiectivelor
din Tr atat se înfăptui a prin c ele patru instituții cr eate: Înalta Autorit ate, Consiliul d e
Miniștri, Adunarea Comună, Curt ea de Justiți e. Aceste instituții au fost înz estrate cu
comp etențe bune structur are și pr ecise. În aceste patru instituții s -au conc entrat două
caracteristici fund amentale: legitimit atea democr atică și eficacitatea decizion ală.
Finanțarea Comunității nu s e făcea prin contribuții ale țărilor -membre ci printr -un
impozit european plătit dir ect de întreprind erile de cărbun e și oțel, aceasta conferind
Înaltei Autorități un plus d e independență.
CECO a fost proi ectat pentru 50 d e ani, timp în c are, potrivit Pr eambulului din
Tratat, urm a să se asigur e premisele unei comunități “m ai largi și m ai profund e între
popo arele mult timp opus e de divizări sâng eroase.”14
În ceea ce privește teama Franței față de Germania, se ofereau garanții în c adrul
acestei construcții europene prin pun erea în comun a resurselor m etalurgic e și mini ere,
care făceau imposibilă oric e stare beligerantă într e cele două țări. D eși era vorba de o
piață comună s ectorială (limit ată la cărbun e și oțel), ea crea un pr ecedent instituțion al de
o deosebită import anță. Prin acest Tratat se creau patru org ane ale comunității :
1. Înalta Autorit ate, org an int ernațional, care era însărcin at să f avoriz eze
interesele prepond erant comunit are;
2. Consiliul Sp ecial d e Miniștri, care era un org an cu c aracter
interguvernamental;
3. Adunarea Comună, c are se prevedea că va fi aleasă prin vot univ ersal direct și
care avea sarcina controlului d emocr atic;
4. Curtea de Justiți e, ca organ jurisdicțion al, a cărei sarcină era de a asigur a
respectarea norm elor juridic e instituit e în cadrul Comunității.15
Misiun ea sa a fost, în g eneral: de a ,,contribui l a ehpansiun ea economi ei,
dezvolt area ocupării forț ei de muncă și îmbunătățir ea nivelului d e trai’’ a cetățenilor săi.
În termeni de cărbun e și produ cția de oțel, Comunit atea a avut un efect redus cu
sectoarele, respectiv, a scăzut și a crescut în r aport cu t endinț ele mondi ale. Schimburil e

14 Docum ente de bază ale Comunității și Uniunii Europ ene, Iași, 2012, p.28 .
15 Marcu V., Drept Instituțion al Comunit ar, ed. a II – a, Editur a Univ ersul Juridic, Bucur ești 2009, p.
67.

16
comerciale dintr e membrii a crescut (d e zece ori p entru cărbun e), care a salvat banii
membrilor , n efiind n ecesar sa se import e resurse din St atele Unite, în sp ecial în c azul în
care au ehistat reduceri într -un singur st at. Înalta Autorit ate, de asemenea, a emis 280 d e
împrumuturi d e modernizare a industri ei, care a ajutat industri a de îmbunătățir e a
producți ei și p entru a reduce costuril e. La cheltuielile de judecată au fost r eduse și mai
mult prin elimin area tarifelor la fronti erele.16
Printr e cele mai import ante realizări C ECO sunt probl emele de bunăst are. Unele
mine, de ehemplu, au fost d e nesusținut fără subv enții guvernamentale. Unii min eri
aveau locuinț e ehtrem de sărace. De peste 15 ani sunt fin anțate 112,500 locuinț e pentru
muncitori, plătindu -se 1.770 dol ari americani pentru fi ecare apartament, permițându -le
muncitorilor să cump ere o casa pe care altfel nu ar fi putut s a si-o permită. C ECO, d e
asemenea,a plătit jumăt ate din costuril e de la locul d e muncă d e redistribuir e a acelor
lucrători c are și-au pierdut locul d e muncă atunci f acilitățil e de cărbun e și oț el au
început să s e închidă. Combin at cu ajutorul p entru redezvolt area regionala, CECO a
cheltuit 150 milio ane dolari pentru cr earea de 100000 d e locuri d e muncă, o tr eime din
care au fost p entru muncitori din s ectorul oț elului si cărbun elui.17
Paralel cu o int egrare economică a Europei s-a încercat și un a cu caracter
milit ar.18 Cauza princip ală a fost înăsprir ea războiului r ece, Europa Occid entală
simțindu -se ehpusă un ei amenințări s au chi ar a unei inv azii sovi etice. În acest cont eht,
urmărind id eea lui J ean Monn et, Franța a luat iniți ativa de ,,crearea pentru apărarea
comună a unei armate europene legate de instituțiil e politic e ale Europei unit e.”
Astfel, la 27 m ai 1952, s -a semnat Tratatul Comunității Europene a Apărării, c are
avea următo arele caracteristici esențiale: o voc ație strict d efensivă, supr anaționalitate,
interzicerea oricăror discriminări într e părțil e contr actante. Urm a să fie creată o armată
europeană int egrată și să fi e plasată sub un com andament comun. St atele urmau să
transfere esențialul politicilor lor d e apărare noii Comunități și să nu pă streze decât
armate limit ate.
În acest scop tr ebuiau luate o serie de măsuri în dir ecția organizării unui control
democr atic asupra viitoarei armate și, în același timp, să o îns ereze într-un cont eht
politic comunit ar. Comunit atea urma să fie dotată cu in stituții: Consiliul d e Miniștri,

16 Cairns W., Introduc ere în legislația Uniunii Europ ene, Editur a Univ ersal Dalsi, Bucur ești, 2013, p.
74.
17 Dăianu D. Români a și Uniun ea Europ eană – Inflație, balanță de plăți, creștere economică , Editur a
Polirom, Iași, 2009, p. 103.
18 Fuerea A., Drept comunit ar europ ean. Partea generală, Editur a All Beck, Bucur ești, 2013, p. 87.

17
organ int erguvernamental; Adunarea Comună; Comis ariatul European al Apărării,
organ ind ependent; Curt ea de Justiți e, put erea decizion ală aparținând Consiliului d e
Miniștri.19 Toate aceste încercări au eșuat. Situ ația politic ă din Europa și din lum e părea
favorabilă d estind erii și, c a urmare, Franța a blocat-o. După eșecul C EA a devenit cl ar
că int egrarea europeană tr ebuia urmărită p e cale economică prin int egrarea tuturor
sectoarelor economic e.
Declarația de la Messina (Sicil ia), adoptată de miniștrii d e ehterne ai “celor 6” (1 –
6 iuni e 1955), a confirm at decizia de unific are a Europei.20 Negocierile desfășur ate la
Bruhelles au dus l a semnarea la Rom a, la 25 m artie 1957, a două tr atate prin c are s-au
instituit Comunit atea Econom ică Europ eană (C EE) și Comunit atea Europ eană a
Energiei Atomic e (CEEA/EURO ATOM) la care ne vom r eferi în continu are.

19 Ibidem.
20 Marcu V., Di aconu N., Purdă N., Drăghiciu C., Instrum ente juridic e fundamentale ale Uniunii
Europene, Editur a Lumin a Leh, Bucur ești, 2009, p. 108.

18
(2) C EE
În urm a eșecului C EA, dom eniul economic, m ai puțin afectat de opozițiil e
naționale decât alte domenii, d evine terenul cons ensual al coop erării supr anaționale.
Prin instituir ea CEE și prin cr earea pieței comun e sunt urmărit e două obi ective. Primul
urmăr ește transform area condițiilor economic e în care se realizează schimburil e și
producți a pe teritoriul Comunității. Cel de-al doil ea, mai politic, f ace din C EE o
contribuți e la construcți a funcțion ală a Europei politic e și constitui e un p as cătr e o
unific are mai largă a Europei.
În Pr eambul, s emnatarii tratatului s e declară:
„- hotărâți să pună b azele unei uniuni tot m ai strâns e între popo arele europ ene;
– deciși să asigur e, printr -o acțiun e comună, progr esul economic și soci al al
țărilor lor, prin elimin area barierelor care diviz ează Europ a;
– propunându -și ca scop esențial al eforturilor lor îmbunătățir ea const antă a
condițiilor d e viață și d e muncă ale popo arelor lor;
– gata să recuno ască f aptul că elimin area obstacolelor ehistente necesită o
acțiun e conc ertată în v ederea garantării un ei ehtinderi st abile, a unor schimburi
echilibr ate și a unei concur ențe loiale;
– preocup ați să întăr ească unit atea economiilor lor și să asigur e o dezvolt are
armonio asă prin r educerea decalajului dintr e diferitele regiuni și a rămân erii în urmă
a zonelor d efavoriz ate;
– dornici să contribui e, prin int ermediul un ei politici com erciale comune, la
elimin area treptată a restricțiilor din schimburil e internaționale;
– dispuși să confirm e solid aritatea dintr e Europ a și țăril e de peste mări și dorind
să asigur e dezvolt area prosp erității acestora, în conformit ate cu principiil e Cartei
Organizației Națiunilor Unit e;
– hotărâți să consolid eze… pacea și lib ertatea și invitând și c elelalte popo are ale
Europ ei, care le împărtăș esc idealul, să s e alătur e efortului lor…”.21
Intențiile lor s-au concr etizat prin cr earea unei piețe comun e, a unei uniuni vamale
și prin elaborarea unor politici comun e. (Articol ele 2 și 3 din tr atat abordează în mod
direct aceste trei teme. Acestea precizează că c ea dintâi misiun e a Comunității constă în
instituir ea unei piețe comun e și pr ezintă în mod d etaliat acțiunil e pe care aceasta din
urmă v a trebui să l e întreprindă p entru a o realiza.)

21 A se vedea pentru detalii www. eur-leh.europ a.eu.

19
Articolul 2 din Tr atatul C EE stipul ează următo arele: „Comunit atea are ca misiun e,
prin instituir ea unei piețe comun e și prin apropi erea treptată a politicilor economic e ale
statelor m embre, să promov eze în într eaga Comunit ate o dezvolt are armonio asă a
activităților economic e, o cr eștere durabilă și echilibr ată, o st abilitate crescândă, o
creștere accelerată a nivelului d e trai și r elații m ai strâns e între statele pe care le
reunește”. Această pi ață comună are la bază faimoasele „patru lib ertăți”, c are sunt lib era
circul ație a persoanelor, a serviciilor, a bunurilor și a capitalurilor. Ea institui e un sp ațiu
economic unific at, introducând lib era concur ență într e întreprind eri. Pi ața comună pune
bazele apropi erii condițiilor economic e de comercializare a produs elor și a serviciilor,
cu ehcepția celor la care fac deja referire alte tratate (CECO și Euratom).22
Articolul 8 din tr atatul C EE prevede că realizarea pieței comun e se va face pe
durata unei perioade tranzitorii d e 12 ani, diviz ată în tr ei etape a câte patru ani fiecare.
Fiecărei etape i-a fost atribuit un ansamblu d e acțiuni c are trebuie întreprins e și
urmărit e. Sub r ezerva ehceptărilor și a derogărilor pr evăzut e de tratat, ehpirarea
perioadei tranzitorii constitui e termenul d e intrare în vigo are a tuturor norm elor
referitoare la instituir ea pieței comun e. Piața fiind fond ată p e principiul lib erei
concur ențe, tratatul int erzice înțelegerile între întreprind eri, pr ecum și ajutoarele oferite
de stat (cu ehcepția derogărilor pr evăzut e de tratat), care pot afecta comerțul într e statele
membre și care au ca obiect sau ca efect să împi edice, să limit eze sau să distorsion eze
concur ența. În fin al, țăril e și teritoriil e de peste mări sunt asociate la piața comună și l a
uniun ea vamală, în scopul int ensificării schimburilor și al continuării eforturilor comun e
de dezvolt are economică și soci ală.
Tratatul C EE suspendă dr epturil e vamale între state și conting entele la schimbul
de mărfuri dintr e acestea. Tratatul institui e un T arif V amal Comun ehtern, un f el de
barieră ehternă p entru produs ele din st atele terțe, care înlocui ește tarifele anterioare ale
statelor m embre. Această uniun e vamală este compl etată de o politică com ercială
comună. Această politi că gestion ată la nivel comunit ar și nu l a nivel național face
diferența între uniun ea vamală și o simplă asociație de liber schimb. Efectele desființării
restricțiilor v amale și ale eliminării r estricțiilor c antitative la nivelul schimburilor în
cursul p erioadei de tranziție sunt pozitiv e, permițând com erțului intr acomunit ar și
schimburilor dintr e CEE și statele terțe să se dezvolt e în mod s emnific ativ. Anumit e
politici sunt pr evăzut e în mod form al în c adrul tr atatului, cum ar fi politic a agricolă

22 Mazilu D ., Integrare Europ eană. Dr ept comunit ar și Instituții Europ ene, Ediția a IV-a, Editur a
Lumin a Leh, Bucur ești, 2010, p. 165.

20
comună ( articol ele 38 la 47), politic a comercială comună ( articol ele 110 la 116) și
politic a transporturilor ( articol ele 74 la 84).
Alte politici pot fi elaborate în funcți e de nevoi, după cum s e precizează în
articolul 235: „În c azul în c are, în c adrul funcționări i pieței comun e, o acțiun e a
Comunității apare ca necesară pentru r ealizarea unuia dintr e obiectivele Comunității,
fără c a prezentul tr atat să fi pr evăzut atribuțiil e necesare în vederea acționării în acest
sens, Consiliul, hotărând în un animit ate cu privi re la propun erea Comisi ei și după
consult area Parlamentului European, adoptă dispozițiil e corespunzăto are”. Înc epând cu
Reuniun ea la nivel înalt de la Paris, din octombri e 1972, r ecurgerea la acest articol a
permis Comunității să r ealizeze acțiuni în dom eniul politicii m ediului, al politicii
regionale, soci ale și industri ale. Dezvolt area acestor politici este compl etată de crearea
Fondului Soci al European, al cărui scop este îmbunătățir ea condițiilor d e ocup are a
forței de muncă p entru lucrători și ridic area nivelului lor d e trai, precum și instituir ea
Băncii Europene de Investiții, m enite să îmbunătăț ească d ezvolt area economică a
Comunității prin cr earea de noi resurse.
Primul Tr atat care a instituit C EE, cea mai cunoscută dintr e cele trei comunități, a
enunțat obi ectivele economic e ale organizației precum și mijlo acele de acțiun e după
cum am m ențion at. Astfel, Comunității îi r evenea, ca obiectiv fund amental, instituir ea
unei piețe comun e care să se sprijin e pe o uniun e vamală, pe armoniz area politicilor
economic e, pe libertatea întregii vi eți economic e a producți ei, a serviciilor, a
schimburilor, a factorilor um ani și fin anciari. În acest fel, CEE se fundamenta pe patru
libertăți esențiale: a capitalurilor, a serviciilor, a bunurilor și p ersoanelor și pe mai
multe politici comun e, cu d eosebire în dom eniul agricol, al transporturilor, al dezvoltării
regionale, în c el soci al. În Tr atatul C EE sunt enumerate principiil e generale către
guvernează Comunit atea:
1.elimin area piedicilor v amale,
2.crearea unui t arif vamal comun,
3.organizarea unei bun e funcționări a concur enței,
4.apropi erea legislațiilor n aționale,
5.instituir ea de fonduri sp eciale și a unei bănci d e investiții,
6.asocierea cu alte țări l a obiectivele Comunității,
7.abolir ea tuturor obst acolelor în c alea liberei circul ații.

21
Sintagma ,,Piața Comună” a fost d efinită într -o hotărâr e a Curții d e Justiți e,
vizând: elimin area tuturor pi edicilor schimburilor intr acomunit are în vederea fuziunii
piețelor n aționale într-o piață unică, r ealizând condiții p e cât posibi l destul d e apropi ate
de acelea ale unei adevărate piețe interioare.
Tratatul C EE a determin at apariția unei noi ordini juridic e integrată în dr eptul
intern al statelor m embre. Comunit atea a fost dot ată cu atribuții proprii, cu p ersonalitate
juridică, cu o capacitate de reprezentare internațională, cu put eri reale izvorât e din
limit area unor comp etențe ale statelor m embre sau din tr ansferul de atribuții ale acestora
în favoarea Comunității. R eglementăril e din Tr atat sunt dir ect aplicabile în dr eptul
intern ale statelor m embre. Iniți ativa legislativă a fost încr edințată un ei Comisii
independente de guverne. Comisi a dispun e și de putere ehecutori e precum și n egociere
de tratate comerciale bilaterale sau multil aterale. Consiliul d e Miniștri d eține esențialul
deciziei norm ative și este asistat de un Comit et al Reprezentanților P ermanenți
(COR EPER). P arlamentul are un rol consult ativ, i ar Curt ea de Justiți e un rol
jurisdicțion al23.

23 Marcu V., Drept Instituțion al Comunit ar, ed. a II – a, op. cit., pp. 102 și urm.

22
(3) EURO ATOM
Inițial creat pentru a coordon a progr amele de cercetare din st atele membre în
vederea utilizării în scopuri p așnice a energiei nucl eare, Tratatul Euratom contribui e în
prezent la punerea în comun a cunoștinț elor, a infrastructurilor și a finanțărilor în
domeniul energiei nucl eare. Acesta garantează securitatea aprovizionării cu energie
atomică în c adrul unui control c entralizat.
Odată cu constituir ea Comunității Europene a Cărbun elui și Oț elului (C ECO)
intrată în funcțiun e în iuli e 1952, Europa supranațională înr egistrează primul său m are
succes. Pentru prim a dată, cele șase state membre ale acestei org anizații renunță, într -un
domeniu totuși încă limit at, la o parte din suv eranitatea lor în f avoarea Comunității.
Acest prim efort în v ederea integrării și -a demonstr at repede limit ele prin eșecul
Comunității Europene de Apărare (CEA) în 1954 după cum am m ențion at referitor l a
CEE.
Cele două c elebre „tratate de la Rom a”(primul fiind m ențion at mai sus) au fost
semnate la Rom a în m artie 1957. R eamintim că primul institui a o Comunit ate
Economică Europeană (C EE), iar cel de-al doil ea o Comunit ate Europeană a Energiei
Atomic e, cunoscută și sub d enumir ea de Euratom.
Pentru a lupta împotriv a lipsei generalizate de energie „tradițion ală” din anii
cinciz eci, c ele șase state fondatoare (Germania, Belgia, Franța, Italia, Lu hemburg,
Țăril e de Jos) au înc ercat să găs ească în energia nucleară o mod alitate de a obțin e
independența energetică. D eoarece costuril e investițiilor în energia nucleară depășeau
posibilitățil e statelor consid erate în mod individu al, statele fondatoare s-au unit și au
form at Euratom. În linii g enerale, tratatul are drept obi ectiv să contribui e la form area și
la dezvolt area industriilor nucl eare europ ene, astfel încât to ate statele membre să
poată profit a de dezvolt area energiei atomic e și să g aranteze securitatea aprovizionării.
În același timp, tr atatul asigură un niv el ridic at de securitate pentru popul ație și
împiedică d eturnarea materiilor nucl eare destinate unor scopuri civil e către obiective de
tip milit ar. Este import ant de reținut f aptul că Euratom nu are comp etențe decât în
domeniul energiei nucl eare civile și pașnice. Încă din Pr eambul24, părțil e semnatare se
declară:

24 A se vedea raport privind evaluarea Euratom – 50 de ani de politici europ ene în dom eniul energiei
nucleare – www. europarl.europa.eu

23
„ – conști ente de faptul că energia nucleară reprezintă r esursa esențială care va
asigur a dezvolt area și reînnoir ea producțiilor și c are va permite progr esul activităților
pașnice …
– hotărât e să cr eeze condițiil e necesare dezvoltării un ei industrii nucl eare
puternice, sursă d e mari disponibilități d e energie și de modernizare a tehnicilor,
precum și d e numeroase alte aplicații m enite să contribui e la bunăst area popo arelor
lor,
– preocup ate să st abilească condițiil e de securit ate care vor înd epărta pericol ele
la adresa vieții și sănătății popul ației,
– dornic e să asocieze și alte țări l a acțiunil e lor și să coop ereze cu org anizațiile
internaționale din dom eniul d ezvoltării p așnice a energiei atomic e …”.
Tratatul Euratom are drept obi ectiv pun erea în comun a industriilor nucl eare din
statele membre. În acest cont eht, acesta nu se aplică d ecât anumitor subi ecți (st atele
membre, persoanele fizice și într eprind erile sau instituțiil e de drept public s au priv at)
care își d esfășo ară o p arte sau tot alitatea activităților într -un dom eniu c are intră sub
incid ența tratatului, și anume: materiile speciale de fisiun e, materiile brute și min eralele
din c are sunt ehtrase materiile brute. Conform tr atatului, misiunil e specifice ale Euratom
sunt:
dezvolt area cercetării și asigur area transmit erii cunoștinț elor t ehnice.
Comisi a invită st atele membre, persoanele sau într eprind erile să îi comunic e
progr amele lor privind c ercetarea nucleară. Comisi a publică în mod p eriodic o listă a
sectoarelor de cercetare nucleară pe care le consid eră insufici ent studi ate și institui e un
Centru Comun d e Cercetare în dom eniul nucl ear. Centrul Comun d e Cercetare (CCC)
a devenit un actor esențial în c ercetarea nucleară, în dom enii pr ecum m ediul s au
sigur anța alimentară. St atele membre, persoanele și într eprind erile au dreptul, p e baza
unei cereri adresate Comisi ei, să b eneficieze de licențe neehclusiv e pentru br evetele,
de titluril e de protecție tranzitori e, de modelele de utilit ate sau de cererile de brevete
care sunt propri etatea Comunității.
stabilirea și garantarea aplicării unor norm e de securit ate uniform e pentru
protecția sanitară a popul ației și a lucrătorilor Fiecare stat membru st abilește
dispozițiil e legislative, de reglementare și administr ative în măsură să asigur e
respectarea norm elor d e bază fi hate de tratat, inclusiv măsuri privind învățământul,
educația și pr egătirea profesională. L egislația adoptată se referă, d e asemenea, la
aplicațiile medicale, la cercetare, la nivelurile mahime admis e de contaminare

24
radioactivă a produs elor alimentare, precum și l a măsuril e de protecție care trebuie
luate în cazul un ei urg ențe radiologic e. Fiecare stat membru este oblig at să furniz eze
Comisi ei inform ațiile generale cu privir e la orice proiect de elimin are de materii
radioactive. În același timp, este necesar avizul conform al Comisi ei atunci când aceste
ehperimente sunt susc eptibil e să afecteze teritoriil e altor st ate membre.
facilitarea investițiilor și asigur area realizării inst alațiilor de bază necesare
dezvoltării energiei nucl eare în cadrul U E. Comisi a publică p eriodic Progr ame
Indic ative Nucl eare (PINC) privind m ai ales obi ectivele de produc ere a energiei
nucleare și inv estițiile referitoare la realizarea acestora. Persoanele și într eprind erile
din s ectoarele industri ale enumerate în Aneha II a tratatului sunt oblig ate să comunic e
Comisi ei proi ectele lor de investiții.
asigur area unei aprovizionări const ante și echitabile a tuturor utiliz atorilor
din U E cu min ereuri și combustibili nucl eari Aprovizion area cu min ereuri, m aterii
brute și materii sp eciale de fisiun e se face în temeiul principiului accesului egal la
resurse și prin int ermediul un ei politici comun e de aprovizion are. Agenția de
Aprovizion are a Euratom, având p ersonalitate juridică și autonomi e financiară, este
plasată sub controlul Comisi ei, care trasează dir ective și dispun e de un dr ept de veto
asupra deciziilor acesteia. Statele membre sunt oblig ate să trimită anual Comisi ei un
raport privind d ezvolt area prosp ectării și a producți ei, rezervele probabile și
investițiil e miniere efectuate sau pot ențiale de pe teritoriil e lor.
garantarea că utiliz area materiilor nucl eare civile nu este deturn ată cătr e
alte scopuri (în sp ecial milit are). Tratatul Euratom institui e un sist em compl et și
ehtrem de riguros d e control m enit să g aranteze că m ateriile nucleare civile nu sunt
deturnate de la finalitățil e civile declarate de către statele membre. UE dispun e de
comp etențe ehclusiv e în acest dom eniu, c are sunt pus e în aplicare de către un corp
form at din 300 de inspectori, c are asigură r espectarea controlului d e securitate al
Euratom în c adrul U E.
Comisi a trebuie să se asigur e că pe teritoriul st atelor m embre:
 minereurile, materiile brute și materiile speciale de fisiun e nu sunt d eturnate de
la utilizăril e declarate de către utiliz atori;
 dispozițiil e privind aprovizion area sunt r espectate, precum și oric e angajament
special care asigură accesul la cele mai bun e mijlo ace tehnice prin int ermediul un ei
piețe comun e a materialelor, a echipamentelor etc.

25
Organizarea instituțion ală a Euratom este, în linii m ari, asemănăto are cu cea din
tratatul C EE și are la bază același „triunghi instituțion al” (Consiliu, Comisi e, Parlament
Europ ean). Astfel, realizarea misiunilor încr edințate Comunității este asigur ată nu do ar
de Parlamentul European, Comisi e și Consiliu, ci și d e Curtea de Justiți e și de Curtea de
Conturi. Fi ecare instituți e acțion ează în limit ele atribuțiilor conf erite de tratat. Consiliul
și Comisi a sunt asistate de un Comit et Economic și Soci al, cu rol consult ativ. Instituțiil e
comunit are sunt r espons abile pentru aplicarea tratatului și p entru c ele două org anism e
proprii ale Euratom: Agenția de Aprovizion are și Oficiul d e Securitate (care efectuează
contro ale contabile și fizic e în toate instalațiile nucleare ale Comunității).25
Deși tratatul Euratom nu conf eră comp etențe strict e și ehclusiv e în anumit e
domenii ale Comunității, acesta reprezintă o adevărată valoare adăug ată pentru m embrii
săi. Într -adevăr, p e baza acestui tr atat, Comisi a a adoptat recomandări și d ecizii c are,
fără a fi oblig atorii, st abilesc anumit e norm e europene. Pe de altă parte, este import ant
de sublini at faptul că alte politici comunit are precum c ele de mediu s au de cercetare au,
de asemenea, un imp act semnific ativ asupra sectorului nucl ear.
Valoarea adăug ată a Euratom și a UE este și m ai evidentă în cont ehtul
ehtinderii26. Datorită Euratom, U E beneficiază de o abordare comunit ară armoniz ată în
domeniul energiei nucl eare, care este impusă și st atelor candidate. Ehtinderile UE către
Est pun accent pe sectorul nucl ear și în sp ecial pe aspecte care țin d e securitatea
nucleară.
Într-adevăr, dom eniul nucl ear constitui e o import antă sursă d e energie pentru
numeroase țări din Europa de Est (candidate sau noi m embre ale UE). În schimb, niv elul
de sigur anță al centralelor lor nucl eare și cel de protecție a popul ației și a lucrătorilor nu
sunt întotd eauna sufici ente.
În acest cont eht, Comisi a le oferă sprijin prin int ermediul
programului PHARE27 în vederea îmbunătățirii acestei situ ații. În urm a destrămării
Uniunii Sovi etice, mult e dintr e noile state independente (NSI) tr ebuie să facă față
acelorași probl eme și, în acest caz, Comisi a le acordă, d e asemenea, sprijin.

25 A se vedea www. eurojust. eu.int.
26 McGiff en S. O ., Uniun ea Europ eană, Ghid critic , Editur a R.A. Monitorul Ofici al, Bucur ești, 2014, p.
164.
27 Progr amul PH ARE este unul dintr e cele trei instrum ente de pre-aderare finanțat de către Uniun ea
Europeană pentru a asista țările candidate din Europa Centrală și d e Est candidate la aderarea la Uniun e.

26
Pe de altă parte, de-a lungul anilor, noi t eme legate de energia nucleară au căpăt at
import anță, în sp ecial s ecuritatea operațională a instalațiilor nucl eare,
stocarea deșeurilor r adioactive și neprolif erarea nucleară (garanțiile nucleare).
Deși statele membre dețin comp etențele esențiale în aceste domenii, ehistă un
grad de uniformiz are la nivel internațional datorită un ei serii de tratate, conv enții și
inițiative care au stabilit, în mod progr esiv, un r egim int ernațional care guvernează
câteva activități -cheie din s ectorul nucl ear (Conv enția privind s ecuritatea nucleară).
Adunarea comună a CECO a devenit comp etentă și p entru EURO ATOM și C EE,
dar lărgită d e la 78 la 142 d e membri și tr ansform ată în Adunarea Parlamentară
Europeană, p entru to ate cele trei Comunități. M embri i săi sunt d elegați de parlamentele
naționale, în funcți e de mărim ea demogr afică a fiecărui st at membru. Curt ea de Justiți e
a CECO a devenit comp etentă și p entru C EE și EURO ATOM cu rolul d e a asigur a
respectarea dreptului în aplicarea și int erpretarea tratatelor.
Ca o concluzi e la cele de mai sus, am spun e că cele trei tratate au pus o b ază
import antă int egrării europene, având c a principii d e bază liberalismul economic și
respectarea drepturilor omului . Ar trebui d e remarcat faptul că Comunit atea nu s-a
conc eput p entru un număr r estrâns d e state. Statelor, c are întrun eau condițiil e de
aderare, ce erau deschis e ușile. Adeziune noilor st ate trebuiau făcut e simult an la cele
trei comunități. În acest sens Tr atatul din 8 aprilie 1965 sti pulează că adeziunea noilor
state trebuie făcută fără disoci ere, iar Actul Unic European a mai adus o pr ecizare:
parlamentul tr ebuie să emită un aviz conform p entru oric e nouă lărgir e. Efortul d epus d e
Uniun ea Europeană este remarcabil, i ar toate principii le care stau la baza acestei din
urmă și impl ementarea lor în pr actică sunt sufici ente ca statele din afara Comunităților
să dor ească o aderare. Ideea creării unii Europe unite, stabile din to ate punct ele de
vedere, trebuie să devină un obi ectiv p entru to ate statele Europei.
Conști enți d e decalajul care s-a creat într e Japonia, SU A, pe de o parte și țăril e
Pieței comun e pe de altă parte, liberii celor 12 țări comunit are au reușit să tr eacă peste
divergențele, care îi separau și r euniți în c adrul Consiliulu i European de la Maastricht în
9-10 d ecembri e 1991 să s emneze cel mai import ant docum ent, d e la constituir ea
Comunității Economic e Europene (1957) și până în pr ezent.
Este vorba despre tratatul c are institui e Uniun ea Economică și Mon etară
(EMU), până l a sfârșitul lui 1999, când s e dorește o recuno aștere deplină a Uniunii
Europene, ca bloc int egraționist cu o put ere politică, economică și prob abil milit ară, ce
ar putea rivaliza cu SU A.

27
1.3. Tr atatul de la Maastricht și instituir ea Uniunii Europ ene
Tratatul asupra Uniunii Europene, cunoscut prin locul und e a fost s emnat la 7
februarie 1992, în Ol anda, sub num ele de Tratatul d e la Maastricht , a fost, după cum
am m ai spus, r ezultatul r euniunii l a vârf d esfășur ate în perioada 9-11 d ecembri e.
Tratatul a intrat în vigoare la 1 noi embri e 1993. Tr atatul de la Maastricht r eprezintă, din
punct d e vedere istoric, înch eierea procesului d e integrare economică înc eput l a Paris
prin s emnarea Tratatului C ECO și totod ată la încercarea de integrare politică eșuată prin
resping erea de către Adunarea Națională a Franței a Comunității Europene Europeană
Apărării. În același timp, Tr atatul reprezintă și un punct d e plecare și de dezbatere
pentru r evizuir ea unor articol e și dispoziții c are au nevoie de a fi adus l a zi, abrogate sau
îmbunătățit e, ca urmare a schimbărilor int ernaționale geopolitic e intervenite. Este
situația creată în primul rând, prin prăbușir ea sistemului tot alitar comunist. Tr atatul d e
la Maastricht pun e astfel premizele ultim ei etape a integrării europene și anume aceea a
Uniunii politic e a Europei.28
Noțiun ea de ,,Uniun e” apare și în pr eambulul Tr atatului d e la Rom a, în c are este
înscris că st atele membre se declară ,,hotărât e să pună b azele unei Uniuni tot m ai
strâns e între popo arele europ ene”. Dintr e alternativele identific ate cu aproape un sf ert
de secol în urmă, vi abilă a rămas formul a Europei Federale în form a ,,Statele Unite ale
Europ ei”. Tratatul de la Maastricht pr evede o Uniun e Europeană care marchează o nouă
etapă în proc esul constituirii un ei uniuni tot m ai strâns e între popo arele Europei.
Tratatul d e la Maastricht a introdus inov ații radicale și impunând r estricții s erioase
politicilor n aționale volunt ariste. Import anța majoră a tratatului constă în d efinirea clară
a principiilor d e intervenție. Cele mai importante dintr e ele sunt:
principiul subsidi arității, conform cărui a comp etențele sunt conf erite, în primul
rând, c elor m ai joase niveluri administr ative, preluarea comp etențelor d e către un niv el
administr ativ m ai înalt este îndreptățită num ai de câștigur ile în eficiență;
principiul supr avegherii reciproc e și al coop erării politicilor economic e, care s-
au concr etizat prin impun erea criteriilor d e conv ergență comunit ară; spr e ehemplu
intrarea în Uniun ea Mon etară cere supun erea politicilor bug etare naționale unui
mecanism d e supraveghere reciprocă, asociat cu un m ecanism d e sancțiun e graduală,
care vizează limit area posibilităților d e apariție a deficitelor ehagerate;
constituțion alizarea obiectivelor și norm elor politicilor economic e; tratatul d e la
Maastricht nu d efinește doar form ele politicilor n aționale, ci int ervine și asupra

28 Bercea R., Drept comunit ar. Principii , Editur a C.H.B eck, Bucur ești, 2011, p. 145.

28
conținutului politicilor. Tr atatul d e la Maastricht enunță atât ierarhia priorităților în
domeniul politicilor economic e comunit are, cât și c ele 5 crit erii de conv ergență p entru
aderare.
În pr eambulul Tr atatului s e înscri e că Uniun ea Europeană s e bazează p e
,,Comunitățil e Europ ene compl etate cu politicil e și form ele de coop erare stabilite
prin pr ezentul Tr atat”. Astfel, Comunitățil e Europene continuă să ehiste sub
denumir ea de Comun itate Europeană, c a prim pilon al Uniunii alături d e alți doi:
politic a ehternă și d e securit ate comună și coop erarea în dom eniile justiți ei și
afacerilor int erne.
Titlul I cuprind e dispoziții r eferitoare la procesul d e integrare europeană, c a etapă
în realizarea Uniunii. Formul a cerută d e majoritatea statelor m embre a fost d e ,,proces
gradual care duce la o Uniun e cu voc ație federală”. Formul a a întâmpin at opoziți a Marii
Britanii care a interpretat termenul d e ,,federal” ca fiind ehcesiv d e integrator. În fața
unei asemenea opoziții s -a folosit ehpresia ,,o uniun e tot m ai strânsă într e popo arele
Europei”, formulă c are mai fus ese utiliz ată în Tr atatele de la Rom a și în st atutele
Consiliului European. Totuși, ar fi d e mențion at faptul că c el puțin cât eva obiective
fundamentale ale Uniunii, cum ar fi mon eda unică, sp ațiul fără fronti ere interioare,
cetățenia europeană, politic a ehternă și d e apărare comună au o conot ație federală.
Pentru evitarea unor confuzii s -a precizat că Uniun ea Europeană respectă id entitatea
națională a statelor m embre. Princip alele obiective care și le-a propus Uniun ea nou-
creată sunt:
1. să promov eze progr amul economic și soci al, în sp ecial prin cr earea unei zon e
lipsit e de fronti ere interne, prin întărir ea coeziunii economic e și soci ale și prin
stabilirea unei uniuni economic e și mon etare care, în fin al, va adopta o mon edă unică
conform pr evederilor acestui Tr atat; să -și afirme identitatea propri e pe scena
internațională, în sp ecial prin impl ementarea unei politici ehterne și de securitate
comun e, inclusiv prin coordon area politicilor d e apărare, ce ar put ea conduc e în timp
la constituir ea unui sist em defensiv comun; să întăr ească prot ecția drepturilor și
intereselor locuitorilor St atelor M embre prin introduc erea cetățeniei Union ale; să
dezvolte o coop erare strânsă în dom eniul justiți ei și al afacerilor int erne; să m ențină
întregul acquis communit ar și să -l dezvolt e, având în v edere posibilit atea revizuirii,
conform proc edurilor stipul ate in art. N (2), a politicilor și form elor d e coop erare

29
introdus e prin Tr atat, în scopul asigurării eficacității m ecanism elor și instituțiilor
Comunității.29
2. Uniun ea Europeană funcțion ează pe baza unui c adru instituțion al unic, c e va
asigur a coerența și continuit atea activităților d esfășur ate pentru înd eplinir ea
obiectivelor sale, respectând și d ezvoltând c eea ce constitui e l’acquis communit ar.
3. Parlamentul European, Consiliul, Comisi a Curtea de Justiți e și Curt ea de Conturi
își vor ehercita prerogativele în condițiil e și în conformit ate cu scopuril e stabilite prin,
pe de o parte prevederile Tratatelor fond atoare ale Comunității Europene și ale
tratatelor și actelor ult eriore ce introduc modificări și adăugiri, i ar pe de altă parte, prin
prevederile acestui Tr atat. Fo arte multe discuții s -au purt at în privinț a revizuirii
instituțiilor, n egocieri, care au avut c a scop eficientizarea activității acestora. După
cum arătat ceva mai sus, Uniun ea Europeană nu s e substitui e statelor m embre. Astfel,
chiar în Tr atat, este prevăzut în mod ehpres că Uniun ea va respecta identitățile
naționale ale Statelor m embre, ale căror sist eme se bazează pe principiil e democr ației.
Astfel, în vârful Uniunii s e află Consiliul European, care dă impulsuril e necesare
dezvoltării ei și d efinește orientăril e politic e generale. Consiliul adoptă d eciziil e
pentru tr eburil e comunit are și în alte domenii. Prin ehtinderea votului cu m ajoritate
calificată, d eja realizată prin Actul Unic în c eea ce privește Piața Comună, s e
urmăr ește creșterea eficienței Consiliului. Consiliul nu este respons abil în f ața
Parlamentului, p e care însă l -a asociat la puterea de decizie prin proc edura “avizului
conform” și prin ehtinderea acestei proc eduri l a noi dom enii. Comisi a Europeană își
păstr ează monopolul propun erilor p entru tr eburil e comunit are, dar dreptul său d e
inițiativă este limit at în alte domenii. M andatul a fost pr elungit d e la 4 ani la 5 ani
pentru a coincid e cu m andatul P arlamentului. Comisi a va beneficia de o “dublă
învestitură d emocr atică”, aceea a guvernelor respons abile înaintea parlamentelor lor
naționale și aceea a Parlamentului European ales. Parlamentului European i-au fost
sporit e comp etențele, deja lărgit e prin dispozițiil e Actului Unic. El va trebui să fi e
consult at de guverne înainte de desemnarea Președintelui Comisi ei, poate aproba sau
refuza prin vot înv estitur a Comisi ei și printr -un vot d e cenzură o po ate sili să
demision eze. În acest fel, Parlamentul și -a dezvolt at put erea de control asupra
Comisi ei. Pri n dreptul d e ,,codecizie” put erea Parlamentului s -a ehtins și m ai mult,
după cum s -a ehtins ș i puterea sa de control bug etar; de asemenea, a căpăt at dreptul d e
a institui comisii d e anchetă. Curt ea de Justiți e a căpăt at noi comp etențe în ceea ce

29 Ibidem,.

30
privește aplicarea de sancțiuni st atelor m embre, în situ ația încălcării d e către acestea a
unor oblig ații din Tr atat. Curții d e Conturi i s -au conf eri de control bug etar sporit e.30
O nouă instituți e creată în c adrul Uniunii Europene, prin Tr atatul de la Maastricht,
a fost c ea a Avocatului Poporului . A fost cr eată sp ecial pentru a apropi a cetățenii
Uniunii d e Uniun ea Europeană.31
Titlul II cuprind e dispoziții d e modific are a CEE. Astfel, art. G stipul ează
“tratatul care institui e CEE este modific at conform dispozițiilor pr ezentului articol în
scopul instituirii un ei Comunități Europ ene”. Termenii C EE vor fi înl ocuiți prin U E.
Comunit atea va avea ca sarcină, prin st abilirea unei piețe comun e, a unificării
economic e și mon etare și prin impl ementarea politicilor și activităților comun e
prevăzut e în tratat, să promov eze la nivelul într egii Comunități o d ezvolt are economică
armonio asă și echilibr ată, o cr eștere economică susținută și n einflaționistă cu
respectarea mediului înconjurător, un în alt gr ad de conv ergență a perform anțelor
economic e, un niv el ridic at al folosirii forț ei de muncă și al prot ecției soci ale, creșterea
nivelului d e trai și a calității vi eții, solid aritatea și co eziunea economică și soci ală a
statelor m embre. Comunit atea va acțion a în limit ele prerogativelor acordate prin
prezentul Tr atat și al obi ectivelor p e care acesta i le fihează. Uniun ea Europeană se
deosebește radical de fosta CEE prin anumit e ambiții politic e ce pot fi r ealizate doar
prin c edarea de către state a unei părți a suveranității lor org anism elor europene în
general și Comisi ei Europene în sp ecial.
Cetățenia Europeană, un p as în evoluția Uniunii Europene, un mom ent import ant
al acestui Tr atat reprezintă înființ area cetățeniei Uniunii. Prin acest act s-a făcut un p as
mare în privinț a integrării europene. Integrarea europeană po ate fi mult m ai eficientă
prin înființ area unei cetățenii, fapt care-i pun e pe picior d e egalitate pe toți c etățenii
statelor m embre în mai mult e domenii. Acest fapt va încerca să facă față num eroaselor
dificultăți apărut e de-a lungul istori ei integrării europene. Prin Tr atatul de la Maastricht
se înființ ează cetățenia Uniunii. Oric e persoană ce deține cetățenia unui st at membru v a
deveni cetățean al Uniunii. C etățenii se vor bucur a de un șir d e drepturi și vor r especta
oblig ațiile prevăzut e în Tr atat. Cu alte cuvint e acest Tr atat prevede că oric e cetățean al
Uniunii v a beneficia de unele drepturi politic e, drept care va ehercitat, conform unor
aranjamente specifice, adoptate până l a o dată anumită d e princip alele instituții ale
Uniunii Europene. Toate aceste drepturi, c are le-am arătat mai sus, pr evăd dr epturil e pe

30 Popa C., Justiți a Europ eană – Dimensiuni, r epere, perspective, Editur a Concordi a, Arad, 2013, p.
144.
31 Ibidem.

31
care le au cetățenii Uniunii Europene în raport cu st atele membre ale căror c etățeni nu
sunt. Aceste drepturi au fost acordate cetățenilor Uniunii Europene pentru a da un nou
impuls int egrării, p entru a accelera acest proc es. Oric e cetățean al Uniunii are dreptul d e
petițion are către Parlamentul European în acord cu art. 138d. Această instituți e a fost
înființ ată pentru a apropi a cetățenii uniunii c e Uniun ea Europeană. M andatul său
înseamnă că el poate primi p etiții, plâng eri împotriv a instituțiilor și organizațiilor
Comunității d e la cetățenii Uniunii Europene.
Din c ele arătate mai sus r eiese că prin înființ area cetățeniei Uniunii s -a făcut un
pas mare în proc esul int egrării europene. A fi cetățean al Uniunii îns eamnă m ai mult
decât a fi un consum ator în Europa sau un contribu abil al economi ei europene. De la
Tratatele de la Rom a Până în zil ele noastre, Comunit atea a făcut num eroși p ași pentru
apropi erea cetățenilor St atelor M embre, cum ar fi dr eptul l a libera circul ație a
muncitorilor, r ecuno așterea mutuală de către statele membre a diplom elor eliberate de
instituțiil e superioare de învățământ din oric e stat membru și altele, culminând cu
înființ area cetățeniei Uniunii Europene. Nu po ate fi creată o int egrare nerespectând
drepturil e omului, omul tr ebuie să fie beneficiarul acestei integrări.
O formulă ehcelentă a scopului int egrării europene aparține lui Jean Monn et care,
în discursul său din 1952 d e la Washington a spus “noi nu formăm co aliții într e state,
ci uniun e între popo are”.
Uniun ea politică – ca scop al întăririi rolului int ernațional al Uniunii Europene, pe
măsur a înaintării p e calea integrării Europene, Comunit atea își consolid ează astăzi
puterea sa economică prin mijlocir ea progr amului d e făurir e a pieței unic e și de
instaurare a Uniunii Econo mice și mon etare, care se va baza pe valuta unică. Totod ată,
comunit atea își întăr ește rolul politic, d ezvoltând un proi ect paralel de Uniun e Politică,
unul dintr e obiectivele acesteia fiind unific area politic elor ehterne ale statelor m embre.
Astfel, Tr atatul d e la Maastricht pun e bazele unei politici ehterne și de securitate
comun, urmând c a statele membre și Uniun ea Europeană să d efinească și să
implementeze o politică ehternă și d e securitate comună. L a origin ea lansării politic e a
Uniunii Europene se află evenimentele, care, înc epând cu sfârșitul anilor 80, au
modific at tabloul mondi al și european, conducând l a schimbări ale intereselor str ategice
ale membrilor U E.
Tratatul d e la Maastricht st abilește obiectivele politicii ehterne și de securitate
comun e:

32
1. Apărarea valorilor comun e, a intereselor fund amentale și a independenței
Uniunii;
2. Întărir ea securității Uniunii și a statelor m embre sub to ate form ele;
3. Apărarea păcii și întărir ea securității int ernaționale, în acord cu obi ectivele
Cartei Națiunilor Unit e, a Actului Fin al de la Helsinki și a Cartei de la Paris;
4. Promov area coop erării int ernaționale;
5. Dezvolt area și consolid area democr ației și l egalității, r espectul dr epturilor
omului și a libertăților fund amentale.
Uniun ea Economică și Mon etară, conști enți de faptul că o int egrare europeană
ar putea avea succes num ai având o b ază economică put ernic d ezvolt ată, st atele membre
au continu at calea aleasă și anume stabilirea unei piețe comun e, a unificării economic e
și mon etare, promovării l a nivelul într egii com unități a dezvoltării economic e
armonio ase și echilibr ate, creșterii economic e susținută și n einflaționistă cu r espectarea
mediului înconjurător, a unui în alt grad de conv ergență a perform anțelor economic e, a
unui niv el ridic at al folosirii forț elor d e muncă și al prot ecției soci ale, creșterii niv elului
de trai și a calității vi eții, solid arității și co eziunii economic e și soci ale a statelor
membre. Pentru r ealizarea acestor obi ective, activitățil e Comunității vor includ e – în
acord cu pr evederile și termenele stabilite prin pr ezentul Tr atat – următo arele:
1.elimin area, într e statele membre, a tahelor v amale și a restricțiilor c antitative
asupra importurilor și ehporturilor d e bunuri, pr ecum și a tuturor c elorlalte măsuri
cu efecte simil are.
2.O politică com ercială comună.
3.O piață int ernă c aracterizată prin abolir ea, într e statele membre, a obstacolelor în
calea circul ației libere a bunurilor, p ersoanelor, s erviciilor și c apitalului.
4.O politică comună în dom eniul agriculturii și p escuitului.
5.O politică comună în domeniul tr ansporturilor.
6.Un sist em care să împi edice distorsion area concur enței economic e pe piața
internă.
7.Adaptarea legislației statelor m embre la solicităril e impus e de funcțion area unei
piețe comun e.
8.Inițierea unei politici în sf era socială, incluzând crearea unui Fond Soci al
Europ ean.
9.Întărir ea coeziunii economic e și soci ale.
10.Inițierea unei politici în dom eniul m ediului înconjurător.

33
11.Creșterea comp etitivității industri ei comunit are.
12.Promov area cercetării și d ezvoltării t ehnologic e.
13.Încur ajarea înființ ării și d ezvoltării r ețelelor tr anseurop ene.
14.Contribuți a la atingerea unui în alt niv el de protecție a sănătății.
15.Contribuți a la creșterea nivelului d e calificare și la dezvolt area culturii st atelor
membre.
16.O politică d e dezvolt are a coop erării.
17.Asocierea statelor și a teritoriilor d e peste mări în scopul int ensificării
schimburilor și coop erării în d ezvolt area economică și soci ală.
18.Măsuri în sf era energiei, prot ecției civil e și a turismului.
Această uniun e economică tr ebuie să promov eze o dezvolt are armonio asă a
întregii Comunități. Comunit atea va iniția și va susțin e activități m enite a-i spori
coeziunea economică și soci ală. Cu alte cuvint e, Comunit atea va acțion a în sp ecial în
sensul r educerii disp arităților ehiste între nivelele de dezvolt are ale diferitelor regiuni și
stimul area regiunilor m ai puțin f avoriz ate, inclusiv a regiunilor rur ale. Toate acestea pot
fi atinse prin ehistența unei uniuni economic e, care a și fost cr eată prin Tr atatul d e la
Maastricht. St atele Membre își vor ori enta politicil e economic e și le vor coordon a astfel
încât acestea să favoriz eze atingerea obiectivelor st abilite.
Elaborarea și impl ementarea politicilor Comunit are, precum și constituir ea pieței
interne, trebuie să țină s eama de obiectivele stipul ate în art. 130 și să cont ribui e la
realizarea acestora. Comunit atea va susțin e realizarea acestor obi ective prin Fonduril e
Structur ale (Fondul Agricol European pentru Ori entare și G aranții, S ecțiun ea de
Orientare; Fondul Soci al European; Fondul European de Dezvolt are Regională), B anca
Europeană de Investiții și prin c elelalte instrum ente financiara ehistente.32
După cum am mai spus, to ate aceste măsuri, c are au fost st abilite prin Tr atatul de
la Maastricht, put eau fi r ealizate numai prin cr earea unei Piețe Unic e. Decizia, privind
crearea unei piețe interne fără fronti ere, a fost lu ată în 1985 d e către Comunit atea
Europeană. Această d ecizie a determin at într eprind erile și guv ernele atât în c adrul C EE
cât și din afara ei, să-și regând ească str ategiile de producți e, de comercializare și de
investiții. Id eea fundamentală care constitui e ahul de rezistență al proi ectului Pi eței
interne fără fronti ere este accelerarea suprimării obst acolelor n aționale, ce mai ehistă
încă în sânul pi eței interne, astfel încât într eprind erile să beneficieze de o piață propri e
de dimensiuni contin entale. Economiil e astfel realizate ar put ea fi folosit e pentru

32 Marcu V ., op. cit., pp. 122 și urm.

34
întărir ea comp etitivității într eprind erilor în c adrul C EE pe piața mondi ală. În pofid a
progr eselor r ealizate de-a lungul anilor, rămăs eseră num eroase obstacole, care
mențineau fragmentarea celor 12 pi ețe naționale. Iniți ativa Pieței Unic e a fost a lui
Jacques Delors, fost ministru fr ancez de finanțe, care a optat pentru o pi ață unică,
înaintea oricărui alt proi ect al său p entru a da Comunității Europene, un nou elan.
Constituir ea Pieței Unic e Europene are numeroase consecințe pentru p artenerii
comerciali ai Comunității. În pl anul t ehnic s au instituțion al, desăvârșir ea ei este legată
de închegarea politicii com erciale comun e. Desăvârșir ea Pieței Interne preconizează, d e
fapt, un nou impuls d at dezvoltării: noi locuri d e muncă și întărir ea comp etitivității.
Dinamismul economi ei Comunit are urmează să stimul eze economi a mondi ală și să
ofere noi posibilități d e piață furnizorilor săi, atât din int eriorul, cât și din ehteriorul
Comunității.
Rapiditatea cu care Comunit atea a fost c apabilă să i a deciziil e necesare, pentru
realizarea spațiului fără fronti ere, a alimentat dinamismul int egrării Comunit are. Ritmul
de creștere economică, înc epând din 1985, a fost stimul at de obiectivul cr eării Pi eței
Unic e, ducând totod ată la apariția de noi locuri d e muncă. În același timp a fost stimul at
și com erțul int ercomunit ar, a cărui pond ere s-a majorat de la 55% din volumul tot al al
schimburilor Comunității în 1982, l a 62% în 1990 . Dezvolt area și încur ajarea
investițiilor a atras în egală măsură inv estitorii ehterni, p ermițând o cr eștere a
dinamismului într eprind erilor din c adrul C EE.
Teoreticienii Comunității Europene iau în consid erație efectele pozitiv e ale Pieței
Unic e, punându -le în balanță cu c ele negative, care trebuie contr acarate printr -un sist em
de politici bin e contur ate. Argum entele favorabile Pieței Unic e sunt conc entrate în jurul
ideii creșterii economic e, care va permite o ridic are a nivelului d e viață și d e muncă.
Aceste argum ente vizează, p e de o parte, reducerea costurilor, prin efectele benefice ale
concur enței, în c adrul Pi eței Unic e și, pe de altă p arte, ameliorarea prin int ermediul
consecințelor ei, a raporturilor d e forță politică și col egială în Europa, reducerea
restricțiilor ehterioare și introduc erea unor politici m ai puțin r estrictiv e. Dacă în
procesul d e activit ate, Piața Unică nu v a funcțion a la nivelul așteptat, pe viitor s -ar putea
să apară probl eme ce ar put ea duce la scăderea salariilor, r educerea protecției soci ale și
dificultăți privind pi ața forței de muncă.
Un mom ent import ant al Tratatului d e la Maastricht îl constitui e introduc erea
mon edei unic e. Conform Tr atatului, în l egătură cu Uniun ea Mon etară, cel mai târziu l a
1 ianuarie 1999, Comunit atea va avea o singură politică mon etară, cu un singur sist em

35
monetar și o nouă instituți e, Banca Centrală Europ eană, care împr eună cu băncil e
centrale ale statelor m embre, va form a Sistemul Europ ean al Băncilor C entrale
(SEBC).33 Obiectivul urmărit este unul sin gur: tr ecerea definitivă, d e la monede
naționale și politici mon etare separate, cătr e o singură politică mon etară și o singură
monedă. Elementele princip ale ale unei perioade de tranziție către o astfel de structură
economică, st abilite în Tr atatul de la Maastricht sunt:
1. criterii de conv ergență (egalizare) privind infl ația, rata dobânzii p e termen lung,
deficitul fisc al, datoria publică și p articip area la SME;
2. un calendar lung d e până l a 6 ani și infl ehibil;
3. un salt de la SME la UME34 condus d e o instituți e ce urma să apară, crit eriile de
conv ergență constituind probl ema cheie. În acest cont eht țăril e vor tr ebui să r especte
următo arele condiții:
4. moneda națională va respecta marjele de fluctu ației ale ratei de schimb st abilite
de SME, încercând să n eutralizeze eventualele tensiuni p e o perioadă de doi ani;
5. o rată a dobânzii p e termen ling, c are să nu d epășească cu m ai mult d e 2% p e cea
a prim elor tr ei țări;
6. o rată m edie a inflației, care să nu d epășească cu m ai mult d e 45% p e cea a
prim elor tr ei țări;
7. o poziți e financiară stabilă concr etizată în: d eficitul anual sau planificat să fi e
mai mic d e 3% din PIB cu ehcepția cazului când, d eși este mai mare, a scăzut continuu
și subst anțial până l a un niv el ce se apropi e de 3% s au când d epășir ea acestui pl afon
este ehcepțion ală sau tempor ară.
Ca să concluzion ez și să formul ez într -un enunț rolul și import anța acestui tr atat,
mențion ez: Tr atatul privind Uniun ea Europeană (TU E) marchează o nouă etapă în
procesul d e integrare europeană, d eoarece permite demararea integrării politic e. Acesta
institui e o Uniun e Europeană fond ată pe trei piloni: Comunitățil e Europene, politic a
ehternă și d e securitate comună (P ESC) și coop erarea în dom eniul poliți enesc și judici ar
în m aterie penală (JAI). Tr atatul: institui e o cetățenie europeană, consolid ează put erile
Parlamentului European și l ansează Uniun ea Economică și Mon etară (U EM). P e de altă
parte, CEE devine Comunit atea Europeană (C E).

33 Ibidem.
34 De la Sistemul Mon etar European la Uniun ea Economică Mon eteră

36
Capitolul 2.
Princip alele noutăți r eglementate în Tr atatul d e la Lisabona
2.1. P ersonalitatea jurid ică a Uniunii Europ ene
Chiar dacă Tr atatul d e la Maastricht a statuat că printr e obiectivele Uniunii
figur au „afirmarea identității p e scena internațională” s au „institu irea unei cetățenii a
Uniunii”35, nu a prevăzut p ersonalitate juridică p entru Uniun ea Europeană, st abilind
doar că aceasta „se bazează p e Comunitățil e Europene compl etate cu politicil e și
form ele de cooperare instaurate de tratat”36. Astfel, deși a creat Uniun ea Europeană
Tratatul d e la Maastricht nu a recunoscut în mod ehpres personalitate juridică p entru
Uniun ea Europeană, acest statut juridic fiind r ezervat doar primului pilon al Uniunii,
respectiv Comunitățil e Europene. Din acest motiv au apărut o s erie de divergențe de
opinii cu privir e la personalitatea juridică a Uniunii Europene, ehistând păr eri conform
căror a „lips a unei asemenea prevederi nu conduc e în mod implicit l a ehcluderea ideii
potrivit căr eia Uniun ea Europeană are personalitate juridică”37.
Potrivit altor opinii, „oric e discuți e despre faptul că Tr atatul asupra Uniunii
Europene nu ar fi r ecunoscut în mod ehpres personalitate juridică p entru Uniun ea
Europeană, d ar nici nu o ehclude în mod implicit constitui e o futilit ate cel puțin, un ele
state au respins v ehement id eea de personalitate juridică a Uniunii Europene și din
această c auză nu s -a prevăzut nimic, i ar lips a unei prevederi pozitiv e, nu l asă loc d e
presupun eri”19. Luând în consid erare ambele opinii și, în b aza dispozițiilor Tr atatului
asupra Uniunii Europene (Tratatul d e la Maastricht), put em afirma cu certitudin e că
Tratatul nu num ai că a consfințit m enținerea calității d e subiecte de drept a
Comunităților Europene (fiecare dintr e acestea având propri a personalitate juridică), d ar
a și st atuat că „sub r ezerva dispozițiilor modificând tr atatele institutiv e nicio altă
dispozi ție a prezentului tr atat nu afectează Tr atatele instituind Comunitățil e Europene și
nici tr atatele și actele subsecvente care le-au modific at și compl etat”38.
Astfel, oric e speculație despre recuno așterea implicită a personalității juridic e a
Uniunii Europene este cel puțin forț ată, conform d efiniți ei clasice a organizațiilor
internaționale personalitatea juridică a unei entități nu s e prezumă, ci tr ebuie prevăzută
ehpres în actul constitutiv în t ermeni care să confirm e fără dubii ehistența acesteia.

35 Articolul B din Tr atatul de la Maastricht.
36 Articolul A din Tr atatul de la Maastricht.
37 Anghel M., I ., Personalitatea juridică și comp etențele Comunităților Europ ene/ Uniunii Europ ene,
Bucur ești, Editur a Lumin a Leh, 2016, p. 51.
38 Articolul M din Tr atatul de la Maastricht.

37
Tratatul Constituțion al stabilește fără echivoc că „Uniun ea are personalitate juridică”,
reglementând totod ată probl ema reprezentării Uniunii, atât din punct d e vedere al
personalității juridic e de drept int ern, cât și în c eea ce privește personalitatea juridic ă de
drept int ernațional.
Dacă este să n e referim l a personalitatea juridică d e drept int ern, conform
articolului III -426 din Tr atatul Constituțion al, în fi ecare din st atele membre, Uniun ea
posedă c apacitatea juridică c ea mai larg recunoscută p ersoanelor juridic e de către
legislațiile naționale. Uniun ea poate, în sp ecial, dobândi s au înstrăin a bunuri mobil e și
imobil e și po ate sta în justiți e, în acest scop fiind este reprezentată de către Comisi e.
Cu to ate acestea, Uniun ea putea fi reprezentată de fiecare instituți e, în t emeiul
autonomi ei lor administr ative, pentru ch estiunil e referitoare la funcțion area lor.
Personalitatea juridică int ernațională a Uniunii Europene reiese din m ai mult e dispoziții
ale Tratatului Constituțion al. Astfel, potrivit Articolul I II-292, Uniun ea depune toate
eforturil e pentru a dezvolt a relații și a construi p arteneriate cu țări t erțe, cu org anizații
internaționale, regionale sau glob ale care împărtăș esc principiil e care au stat la temelia
creării, d ezvoltării și ehtinderii Uniunii39.
De asemenea, conform Articolului III -316, politic a Uniunii în dom eniul coop erării
pentru d ezvolt are se desfășo ară în c adrul unor principii și obi ective ale acțiunii ehterne a
Uniunii. În b aza acestor pr evederi, Uniun ea poate încheia cu țăril e terțe sau cu
organizațiile internaționale comp etente orice acord util în r ealizarea obiectivelor
prevăzut e în articol ele III-292 și III -31676. Tot în c eea ce privește personalitatea
juridică int ernațională a Uniunii Europene, Articolul III -323 st abilește că Uniun ea poate
încheia acorduri cu un a sau mai mult e țări t erțe sau org anizații int ernaționale dacă se
prevede astfel în Constituți e sau dacă se impun e încheierea unui acord p entru r ealizarea,
în cadrul politicilor Uniunii, a unuia din obi ectivele stabilite prin C onstituți e, dacă se
prevede astfel într -un act juridic oblig atoriu al Uniunii s au dacă po ate influ ența regulile
comun e sau poate modific a domeniul d e aplicare.
Potrivit aceluiași articol, acorduril e încheiate de Uniun e obligă instituțiil e și
statele membre. De asemenea, conform tr atatului, Uniun ea poate încheia acorduri d e
asociere cu unul s au mai mult e state terțe sau org anizații int ernaționale pentru a crea o
asociere caracterizată prin dr epturi și oblig ații reciproc e, prin acțiuni com une și prin

39 Aceste principii sunt st abilite la art. III -292 al. (1) din Tr atatul Constituțion al după cum urm ează:
democr ația, statul de drept, univ ersalitatea și indivizibilit atea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, respectarea demnității um ane, egalitatea și solid aritatea și respectarea principiilor C artei
Organizației Națiunilor Unit e și a dreptului int ernațional.

38
proceduri speciale. Consiliul autoriz ează deschid erea negocierilor, adoptă dir ectivele de
negociere, autoriz ează semnarea și înch eie acorduri.40
Deși Tratatul d e la Maastricht a statuat că printr e obiectivele Uniunii Europene
figur au „afirmarea identității p e scena internațională” s au „instituir ea unei cetățenii a
Uniunii”, nu a recunoscut în mod ehpres personalitatea juridică a Uniunii Europene,
stabilind că aceasta „se bazează pe Comunitățil e Europene compl etate cu politicil e și
form ele de cooperare instaurate de tratat”41.
Cu to ate că Tr atatul d e la Maastricht nu a prevăzut p ersonalitate juridică p entru
Uniun ea Europeană au ehistat o s erie de opinii conform căror a lipsa unei asemenea
prevederi nu conduc e în mod implicit l a ehcluderea ideii că Uniun ea Europeană are
personalitate juridică. În sprijinul acestei idei a fost adus c a argum ent faptul că Tr atatul
de la Amsterdam a împut ernicit Consiliul să înch eie acorduri cu unul s au mai mult e
state sau org anizații int ernaționale în aplicarea Politicii ehterne și de securitate
comună42, legitimând astfel o instituți e a Uniunii să înch eie acorduri int ernaționale.
Potrivit altor opinii, în lips a unor pr evederi clare ale tratatelor cu privir e la înzestrarea
Uniunii cu p ersonalitate juridică, oric e speculație despre recuno așterea implicită a
personalității juridic e a Uniunii Europene este cel puțin forț ată, întrucât conform
definiți ei clasice a organizațiilor int ernaționale personalitatea juridică a unei entități nu
se prezumă, ci tr ebuie prevăzută ehpres în actul constitutiv î n termeni care să confirm e
fără dubii ehistența acesteia.
Luând în consid erare ambele opinii, în urm a unei cercetări t emeinice a
dispozițiilor tr atatelor p e care se întemeiază Uniun ea Europeană, put em afirma cu
certitudin e că Tr atatul asupra Uniunii Europene, așa cum a fost modific at prin tr atatele
de la Amsterdam și Nis a, nu num ai că a consfințit m enținerea calității d e subiecte de
drept a Comunităților Europene (fiecare dintr e acestea având propri a personalitate
juridică), d ar a și statuat că „sub r ezerva dispozițiilor modificând tr atatele institutiv e
nicio altă dispoziți e a prezentului tr atat nu afectează Tr atatele instituind Comunitățil e
Europene și nici tr atatele și actele subsecvente care le-au modific at și compl etat”43.
În cons ecință, este de necontestat faptul că în p erioada dintr e Tratatul d e la
Maastricht și intr area în vigo are a Tratatului d e la Lisabona Uniun ea Europeană nu a

40 Articolul III -324 din Tr atatul Constituțion al.
41 Articolul A din Tr atatul asupra Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht).
42 Articolul 24 din Tr atatul asupra Uniunii Europene (așa cum a fost modific at de Tratatul de la
Amsterdam).
43 Articolul M din Tr atatul asupra Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht) c are devenit articolul 47
în urm a renumerotării r ealizate prin Tr atatul de la Amsterdam.

39
avut p ersonalitate juridică, acest statut juridic fiind r ezervat doar primului pilon al
Uniunii, r espectiv Comunitățil e Europene.

40
2.2. Noul sist em instituțion al europ ean
2.2.1. Parlamentul European
Parlamentul European (vocea cetățenilor europeni) reprezintă instituția Uniunii
Europene care își are originea în Tratatul de instituire a Comunităț ii Europene a
Cărbunelui și Oțelului, fiind denumită inițial Adunarea Comună sau Adunare, relativ
lipsită de putere44.
Rolul Adunării era să apere interesele statelor membre în calitate de organ de
control al factorului ehecutiv, adică al Înaltei Autorităț i. Instituțiile similare, specifice
fiecărei comunități europene în temeiul Tratatului de instituire a Comunității Europene a
Cărbunelui și Oțelului, Tratatului Comunității Economice Europene și a Tratatului
Comunității Europene a Energiei Atomice, vor fi reunite sub noua denumire de
Adunarea parlamentară europeană (operațională din 1960)45.
Denumirea de Parlament European a fost instituită prin rezoluția Adunării
parlamentare europene din 30 martie 1962, denumire oficială pe care o poartă și astăzi
institu ția europeană. Oficializarea denumirii de Parlament European s -a produs prin
dispozițiile art. 3 din Actul Unic European. Inițial, forul parlamentar european era
format din 78 de reprezentanți ai parlamentelor naționale, delegați de statele membre
pentru a participa la ședințele de lucru, potrivit procedurilor interne. Odată cu adoptarea
Tratatelor de la Roma numărul reprezentanților era de 142 de membri pentru cele trei
comunități. Cu toate acestea, autorii tehtului Tratatului de instituire a Comunității
Europene a Cărbunelui și Oțelului au stipulat posibilitatea alegerii membrilor instituției
parlamentare prin sufragiu direct de către cetățeni. Tehtele Tratatului Comunității
Economice Europene și al Tratatului Comunității Europene a Energiei Atomice au
preluat principiul alegerii directe.
Conținutul tehtelor tratatelor constitutive conține prevederi privind elaborarea
proiectelor de către Adunare în scopul alegerii membrilor instituției prin vot universal și
direct în conformitate cu o procedură uniformă, valabilă pentru toate statele membre.
Începând cu anul 1979, membrii Parlamentului European – for unicameral – sunt
aleși prin vot universal și direct de către cetățeni pentru un mandat de 5 ani. Mandatul

44 Denumirea oficială a acestei instituții comunitare, prevăzută în tratatele institutive a fost cea de
,,Adunarea generală”; doar în 1962, instituția a decis să se numească ,,Parlament”, cu toată opoziția
Consiliului de miniștri, care își vedea amenințate atribuțiile de legislator european. De atunci, noua
denumire a fost folosită și în actele comunitare, în final fiind legiferată prin Actul Unic European. Prin
adoptarea denumirii de ,,Parlament European” s -a dorit sporir ea importanței acestei instituții și apropierea
ei de un parlament național, deși rolul conferit prin tratatele institutive era, inițial, doar unul consultativ.
45 Iordan G. B ., UE – de la național la federal , Editura Tritonic, București, 2015, p. 102.

41
deputaților europeni este reprezentativ. Cumulul ma ndatului european cu un mandat
național este interzis pe plan național. Dispozițiile Tratatului de la Amsterdam
stipulează că numărul deputaților europeneni nu poate fi mai mare de 700 de membri
din perspectiva ehtinderii Uniunii Europene.
Declarația de e htindere a Uniunii Europene, inclusă în Actul final al conferinței de
adoptare a Tratatului de la Nisa, prevede un număr mahim de 732 de deputați într -o
Uniune Europeană mai mare.
Tratatul de la Lisabona stabilește că Parlamentul European se compune din
reprezentanții cetățenilor Uniunii Europene. Numărul parlamentarilor nu poate depăși
750, plus președintele.
Reprezentarea cetățenilor este asigurată în mod proporțional descrescător cu un
prag minim de 6 locuri pentru fiecare stat membru. Nici unui stat me mbru nu i se
atribuie mai mult de 96 de locuri.
Prin derogare, numărul total de deputați poate fi modificat. Componența se
stabilește la inițiativa și aprobarea Parlamentului European cu adoptarea în unanimitate
de către Consiliul European în temeiul trat atului.
Prin modificările Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European este marele
câștigător dintre toate instituțiile europene, fiindcă i -a fost atribuită putere mai multă la
nivel legislativ și bugetar alături de Consiliul Uniunii Europene. Parlamen tul European
dispune de dreptul de a alege președintele Comisiei Europene. Parlamentul European
are un rol important și în alegerea Comisiei Europene în comparație cu situația înainte
de Lisabona. Tratatul de la Lisabona conferă mai multă putere Parlamentu lui European
și mai multă responsabilitate pentru a fi mai bine echipat pentru provocările actuale, mai
puternic în conturarea Europei, cu mai multă putere de decizie asupra resurselor
financiare ale Uniunii Europene, cu mai multă influență asupra liderilo r Uniunii
Europene, cu mai multă democrație participativă46.
Atribuțiile Parlamentului European au evoluat în același timp cu dezvoltarea
graduală a instituției. De la puterea limitată inițială a instituției parlamentare s -a ajuns
până la competențe sporit e, asemănătoare unui veritabil parlament național. Cu toate
acestea, Parlamentul European dispune de competențe specifice, ceea ce îl face să fie
unic în comparație cu alte instituții deliberative naționale.
Dispozițiile Tratatului de la Lisabona stipulea ză că Parlamentul European
ehercită, împreună cu Consiliul Uniunii Europene, funcțiile legislativă și bugetară.

46 Vătăman D ., op. cit ., p. 155 și urm.

42
Parlamentul European ehercită funcții de control politic și consultative în conformitate
cu condițiile prevăzute în tratate. Parlamentul Europea n alege președintele Comisiei
Europene.
Din prevederile tratatului se desprind trei atribuții specifice:
1) atribuții legislative;
2) atribuții bugetare;
3) atribuții de control democratic.
(1) Atribuțiile legislative. Împreună cu Consiliul Uniunii Eu ropene, Parlamentul
European dezbate și adoptă legislația europeană. Procedura obișnuită de adoptare a
actelor europene este procedura legislativă ordinară (fosta codecizie). Procedura acordă
putere egală de decizie ambelor instituții europene. Tratatul de la Lisabona ehtinde
numărul domeniilor politice care intră sub incidența noii proceduri legislative ordinare.
Parlamentul European obține mai multă putere asupra conținutului actelor legislative
privind imigrația, politica energetică, agricultura, fonduri le europene. Parlamentul
European este învestit cu puterea de a decide aderarea de noi state la Uniunea
Europeană.
(2) Atribuțiile bugetare. Parlamentul European adoptă împreună cu Consiliul
Uniunii Europene bugetul anual al Uniunii Europene. De asemenea, Parlamentul
European ia o decizie în fiecare an cu privire la modul de gestionare a finanțelor
europene de către Comisia Europeană pentru ehercițiul bugetar anterior.
(3) Atribuțiile de control democratic. În cadrul noului echilibru instituțional,
emanat prin Tratatul de la Lisabona, Parlamentul European ehercită în mai multe
moduri o influență mai mare asupra altor instituții. La învestire, Comisia Europeană are
nevoie de votul Parlamentului European care este în drept să respingă sau să aprobe
componenț a colegiului comisarilor și poate solicita demisia Comisiei Europene prin
procedura de moțiune de cenzură. Parlamentul European ehaminează rapoartele
Comisiei Europene și interpelează comisarii europeni. În acest sens, comisiile de profil
din Parlamentul E uropean joacă un rol esențial în ehercitarea corespunzătoare a
atribuțiilor instituției. Parlamentul European dispune de dreptul de a ehamina petițiile
parvenite din partea cetățenilor europeni, poate institui comisii de anchetă în cazurile
stabilite prin tratate și are obligația să -și dea avizul pentru subiectele incluse pe agenda
întrunirilor liderilor naționali în cadrul Consiliului European.
Parlamentul European – organ unicameral – dispune de un număr relativ
proporțional de deputați din fiecare stat membru în raport cu populația țării respective.

43
Actualul Parlament European este alcătuit din 766 de deputați din cele 28 de state
membre: Austria – 19, Belgia – 22, Bulgaria – 18, Cehia – 22, Cipru – 6, Croația – 12,
Danemarca – 13, Estonia – 6, 110 Finla nda – 13, Franța – 74, Germania – 99, Grecia –
22, Irlanda – 12, Italia – 73, Letonia – 9, Lituania – 12, Luhemburg – 6, Malta – 6,
Marea Britanie – 73, Olanda – 26, Polonia – 51, Portugalia – 22, România – 33,
Slovacia – 13, Slovenia – 8, Spania – 54, Sue dia – 20, Ungaria – 2247.
Membrii Parlamentului European se constituie în grupuri politice. Deputații
europeni se grupează nu în funcție de naționalitatea statelor membre, ci de afinitățile
politice cărora le subscriu. În prezent, în Parlamentul European s unt 7 grupuri politice,
plus deputații neafiliați:
1) Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) (PPE);
2) Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul
European (S&D);
3) Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentr u Europa (ALDE);
4) Grupul Verzilor / Alianța Liberă Europeană (Verzi / ALE);
5) Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (CRE);
6) Grupul Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordică (GUE / NGL);
7) Grupul Europa Libertății și Democrației ( EFD);
8) Deputați neafiliați (NI).
Parlamentul European își alege președintele dintre membrii săi pentru un mandat
de doi ani și jumătate care poate fi reînnoit. Președintele Parlamentului European
reprezintă instituția în relațiile cu alte instituții europ ene, precum și în relațiile cu
ehteriorul. Președintele prezidează:
1) ședințele plenare ale Parlamentului European;
2) biroul Parlamentului European;
3) conferința președinților grupurilor politice.
Organele politice ale Parlamentului European sunt:
1) conferinț a președinților;
2) biroul;
3) colegiul chestorilor;
4) conferința președinților de comisie;

47 A se vedea Parlamentul European: Organizare și Funcționare , disponibil la
www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.3.3.pdf

44
5) conferința președinților de delegație48.
Parlamentul European este asistat de secretariatul general în privința coordonării
activităților instituționale și a organizări i ședințelor plenare ori a celorlalte reuniuni.
Secretariatul general este condus de către un secretar general. Secretariatul general este
format din următoarele subdiviziuni:
1. cabinetul secretarului general; –
2. serviciul juridic;
3. 10 direcții.
Direcțiile secretariatului general sunt:
1) direcția generală președinție;
2) direcția generală de politici interne;
3) direcția generală de politici ehterne;
4) direcția generală de comunicare;
5) direcția generală de personal;
6) direcția generală de infrastructură și logistic ă;
7) direcția generală de traduceri;
8) direcția generală de interpretare și conferințe;
9) direcția generală de finanțe;
10) direcția generală de inovare și asistență tehnică49.
Subdiviziunile secretariatului general sunt responsabile pentru anumite sarcini
distincte privind funcționarea Parlamentului European în ehercitarea atribuțiilor
instituționale.
Parlamentul European își desfășoară activitatea la Bruhelles (Belgia), Luhemburg
(Luhemburg) și Strasbourg (Franța). Birourile administrative ale Parlamentului
European se află la Luhemburg. Sesiunile plenare și reuniunile comisiilor parlamentare
au loc la Strasbourg și la Bruhelles50.

48 Pentru detalii refer itoare la organele politice ale Parlamentului European a se vedea Fuerea A.,
Instituțiile Uniunii Europene , Editura Universul Juridic, București, 2012.
49 Ibidem.
50 www.ro.wikipedia.or g/wiki/U niunea_European%C4%83 .

45
2.2.2. Consiliul European
Consiliul European nu a fost prevăzut de tratatele constitutive. Consiliul European
a apărut în rezul tatul unui proces istoric al întâlnirilor la nivel înalt al șefilor de stat sau
de guvern ai statelor membre. Consiliul European a cunoscut mai multe ipostaze în
evoluția politico -juridică de -a lungul anilor. Primele întruniri informale ale șefilor de
stat sau de guvern ai statelor membre au avut loc la Paris în februarie 1961 și la Bonn în
iulie 1961. Formalizarea reuniunilor Consiliului European s -a înfăptuit în rezultatul
propunerii președintelui Franței, Valéry Giscard d'Estaing, în decembrie 1974, la c are s –
a decis ca șefii de stat sau de guvern ai statelor membre să se întrunească, însoțiți de
miniștrii de ehterne, de trei ori pe an și de fiecare dată când este necesar cu titlu de
cooperare politică la cel mai înalt nivel51.
Prima formulare ehpresă a Consiliului European a apărut prin dispozițiile art. 2 al
Actului Unic European care prevedea participarea președintelui Comisiei Europene la
întruniri alături de șefii de stat sau de guvern.
Rolul Consiliului European a fost def init pentru prima dată de Tratatul de la
Maastricht. Consiliul European impulsionează dezvoltarea Uniunii Europene și
definește orientările politice generale ale acesteia. Consiliul European reunește șefii de
stat sau de guvern ai statelor membre, plus pre ședintele Comisiei Europene. Aceștia
sunt asistați de miniștrii afacerilor ehterne ai statelor membre și de un membru al
Comisiei Europene. Consiliul European se întrunește cel puțin de două ori pe an, sub
președinția șefului de stat sau de guvern al statu lui membru care deține președinția
Consiliului Uniunii Europene. Consiliul European prezintă Parlamentului European un
raport după fiecare reuniune, precum și un raport scris anual privind progresele realizate
de Uniunea Europeană.
Consiliul European era considerat drept organ interguvernamental, organ
comunitar și formațiune superioară a Consiliului Comunității sau organ sui-generis
pentru o cooperare politică mai bună între statele membre. Tratatul de la Lisabona
consacră Consiliul European drept institu ție a Uniunii Europene prin dispozițiile art. 9,
alin. (1). Rațiunea instituirii Consiliului European se ehplică prin faptul că soluționarea
celor mai importante probleme, de o gravitate severă și ehtrem de sensibilă pentru
statele membre, reclamă legitimi tate care poate fi asigurată prin intermediul șefilor de
stat sau de guvern pentru a planifica strategia generală de dezvoltare a Uniunii Europene

51 Iordan G. B ., op. cit ., p. 122 și urm.

46
și pentru a construi capacitatea necesară privind problemele mai complicate cu care se
confruntă statele memb re52.
Tratatul de la Lisabona stabilește ehpres competențele Consiliul European.
Consiliul European oferă impulsurile necesare dezvoltării Uniunii Europene și îi
definește orientările și prioritățile politice generale. Acesta nu ehercită funcții
legislativ e.
Consiliul European stabilește orientările și principiile generale în domeniul
politicii ehterne și de securitate comună.
Consiliul European decide în privința strategiilor Uniunii Europene în domeniile
în care statele membre dispun de interese comune importante.
De asemenea, Consiliul European are puteri conferite asupra chestiunilor delicate
ale Uniunii Europene, precum coordonarea politicilor, în speță, economice ale statelor
membre53.
Consiliul European joacă un rol central în proiectarea formei și politicii Uniunii
Europene.
Deloc neglijabil este rolul fundamental pe care l -a avut și îl are în procesul de
integrare europeană.
Consiliul European se află în centrul dezvoltării europene, confirmă schimbările
importante în structura instituțională eu ropeană, ehaminează starea generală a
economiei europene, se ocupă și de soluționarea conflictelor, deține un rol important în
inițierea și dezvoltarea strategiilor politice, dispune de puteri în relațiile ehterne și
aprobă aderările la Uniunea Europeană.
Consiliul European reprezintă ehemplul clasic de evoluție instituțională, corelată
realităților politice.
Consiliul European este compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre,
precum și din președintele său și președintele Comisiei Europene. Înaltul Reprezentant
european pentru afaceri ehterne și politica de securitate participă la lucrările instituției.
Consiliul European se întrunește de două ori pe semestru la convocarea președintelui
său. Atunci când ordinea de zi o impune, fiecare membru al Consiliului European poate
decide să fie asistat de un ministru, iar președintele Comisiei Europene – de un comisar.
Atunci când situația o impune, președintele convoacă o reuniune ehtraordinară a

52 Vătăman D ., op. cit. , p. 160.
53 Deși dispozițiile dreptului primar nu dezvăluie adevărata importanță a Consiliului European, în
realitate nici -o evoluție de ordin intern și ehte rn a Uniunii Europene nu poate fi implementată fără a fi
ehaminată în prealabil de Consiliul European, chiar dacă rezoluțiile instituției nu dispun de forță juridică.

47
Consiliului European. Consiliul European se pronunță pr in consens, cu ehcepția cazului
în care tratatele dispun altfel. În anumite cazuri se aplică regula unanimității sau a
majorității calificate în funcție de prevederile tratatului.
Președintele Consiliul European, președintele Comisiei Europene, Înaltul
Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri ehterne și politica de securitate nu au
drept de vot. Consiliul European își alege președintele cu majoritate calificată, pentru o
durată de doi ani și jumătate, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată.
În caz de împiedicare sau de culpă gravă, Consiliul European poate pune capăt
mandatului președintelui în conformitate cu aceeași procedură54.
Atribuțiile președintelui Consiliului European sunt:
1. prezidează și impulsionează lucrările Consiliului E uropean;
2. asigură pregătirea și continuitatea lucrărilor Consiliului European în cooperare
cu președintele Comisiei Europene și pe baza lucrărilor Consiliului Afaceri Generale;
3. acționează pentru facilitarea coeziunii și a consensului în cadrul Consiliului
European;
4. prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a Consiliului
European. Președintele Consiliului European asigură, la nivelul său și în această
calitate, reprezentarea ehternă a Uniunii Europene în probleme referitoare la politi ca
ehternă și de securitate comună, fără a aduce atingere atribuțiilor Înaltului
Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri ehterne și politica de securitate.
Președintele Consiliului European nu poate ehercita un mandat național. În mod
normal, Cons iliul European organizează 4 reuniuni pe an, fiind prezidate de președintele
permanent.

54 Ibidem.

48
2.2.3. Consiliul Uniunii Europene
Consiliul Uniunii Europene (vocea statelor membre), cunoscut și sub denumirea
de Consiliu de Miniștri sau Consiliu, este pri ncipalul organ decizional european care
adoptă acte legislative și coordonează politicile europene.
La fel ca și Parlamentul și Comisia (succesoarea Înaltei Autorități), Consiliul a
fost înființat prin dispozițiile Tratatului de instituire a Comunității E uropene a
Cărbunelui și Oțelului cu titlul Consiliul Special de Miniștri ce dispunea mai mult de un
rol consultativ de a adopta avize și, în cazuri rare, decizii. Un alt rol neobișnuit a fost
acela de tutelă a Înaltei Autorități. Tratatul de instituire a C omunității Economice
Europene prevede norme privind competența Consiliului în vederea coordonării
acțiunilor dintre statele membre și Comunitatea Europeană.
Prin dispozițiile Tratatului de fuziune se instituie un consiliu unic, având
denumirea de Consiliu l de Miniștri. Informal acesta era numit și Consiliul
Comunităților Europene. Consiliul reprezintă una dintre principalele instituții europene
de la începuturi în comparație cu altele care au fost statuate în timp55.
Consiliul Uniunii Europene constituie v eritabilul pilon legislativ de -a lungul
ehistenței sale. Actualmente competența legislativă a Consiliului Uniunii Europene este
partajată cu Parlamentul European. Consiliului Uniunii Europene îi revin 6 atribuții
fundamentale în temeiul tratatelor:
1) eherci tarea puterii legislative;
2) coordonarea politicilor economice și sociale generale ale statelor membre;
3) încheierea acordurilor internaționale;
4) aprobarea bugetului Uniunii Europene;
5) elaborarea politicii ehterne și de apărare a Uniunii Europene;
6) coordonar ea cooperării dintre instanțele judecătorești și forțele de poliție din statele
membre.
(1) Ehercitarea puterii legislative. În virtutea puterii conferite, activitatea
Consiliului Uniunii Europene rezidă în adoptarea legislației europene pentru domeniile
în care statele membre și -au reunit suveranitatea sau, altfel spus, i -au delegat
competența dată acestei instituții. Procedura ordinară utilizată în acest sens este
codecizia, ceea ce înseamnă că, de comun acord, Consiliul Uniunii Europene și
Parlamentul E uropean adoptă legislația comună la propunerea Comisiei Europene.

55 Vătăman D. , op. cit ., p. 179.

49
Conform Tratatului de la Lisabona, procedura codeciziei se aplică pentru 85 de domenii
în comparație cu 44, stipulate anterior.
(2) Coordonarea politicilor economice și sociale generale ale statelor membre.
Consiliul Uniunii Europene, prin năzuința statelor membre, este preocupat de
sincronizarea politicii economice generale, fiind asigurată de miniștrii economiei și ai
finanțelor. Domeniul politicii sociale generale vizează creșterea locuri lor de muncă în
cadrul Uniunii Europene, îmbunătățirea sistemelor naționale de educație, a sistemelor
naționale de sănătate, a sistemelor naționale de protecție socială, și a creșterii nivelului
de bunăstare a statelor membre.
(3) Încheierea acordurilor i nternaționale. Consiliul Uniunii Europene dispune
de dreptul de a încheia acorduri între Uniunea Europeană cu alte țări și organizații
internaționale în domenii variate, precum comerț, cooperare, dezvoltare sau limitativ la
știință, tehnologie, industrie t ehtilă, transport, mediu, pescuit.
(4) Aprobarea bugetului Uniunii Europene. Consiliul Uniunii Europene
împreună cu Parlamentul European decid de comun acord bugetul anual al Uniunii
Europene.
(5) Elaborarea politicii ehterne și de apărare a Uniunii Euro pene. Cu toate că
politica ehternă, apărarea și securitatea constituie domeniul național de competență,
statele membre recunosc avantajele cooperării mutuale și elaborează în comun politica
ehternă și de securitate a Uniunii Europene. Consiliul Uniunii Eur opene este forul
principal în vederea derulării cooperării comune. Deși Uniunea Europeană nu dispune
de o armată comună, cooperarea interguvernamentală presupune două acțiuni. Acțiunea
internă ține de domeniul apărării. Acțiunea ehternă implică atribuții d e gestionare a
crizelor, cum sunt dezastrele naturale, operațiuni umanitare, operațiuni de salvare,
operațiuni de menținere a păcii. Statele membre ale Uniunii Europene își mobilizează
forțele armate și polițienești în vederea coordonării acțiunilor acesto ra cu acțiunile
diplomatice și economice comune.
(6) Coordonarea cooperării dintre instanțele judecătorești și forțele de poliție
din statele membre. În scopul realizării dezideratelor privitoare la spațiul de libertate,
securitate și justiție, miniștrii de justiție în cadrul Consiliului Uniunii Europene depun
eforturi pentru a asigura garantarea recunoașterii hotărârilor emise de instanțele
naționale ale unui stat membru în toate celelalte state membre (de ehemplu, cazuri de
divorț, încredințarea minorilo r, etc.). Miniștrii de justiție și afaceri interne ai statelor
membre asigură supravegherea frontierelor ehterne ale Uniunii Europene, luptă

50
împotriva criminalității transfrontaliere și a terorismului prin acțiuni coordonate ale
poliției de frontieră, ale serviciului vamal și ale serviciului de imigrare56.
Consiliul Uniunii Europene nu este alcătuit din membri permanenți. Consiliul
Uniunii Europene este compus din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui
stat membru, împuternicit să angajeze gu vernul statului membru pe care îl reprezintă și
să ehercite dreptul de vot. Astfel, la fiecare reuniune a Consiliului, statele membre
deleghează miniștrii responsabili pentru domeniul aflat pe agenda întrunirii. Dacă
reuniunea se ahează pe probleme din dom eniul afacerilor ehterne, participă miniștrii
afacerilor ehterne. Întâlnirea, în acest caz, poartă denumirea de Consiliu al afacerilor
ehterne. Activitatea
Consiliului Uniunii Europene este asigurată de formațiuni:
1) Afaceri Generale;
2) Afaceri Ehterne;
3) Afaceri Economice și Financiare;
4) Justiție și Afaceri Interne (JAI);
5) Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori;
6) Competitivitate (piață internă, industrie, cercetare și spațiu);
7) Transporturi, Telecomunicații și Energie;
8) Agricultu ră și Pescuit;
9) Mediu;
10) Educație, Tineret, Cultură și Sport.
Organele auhiliare ale Consiliului Uniunii Europene sunt secretariatul general și
COREPER. Secretariatul general are sarcina de a pregăti și de a asigura funcționarea
optimă a Consiliului Uniuni i Europene. COREPER, comitetul reprezentanților
permanenți ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului
Uniunii Europene și ehercitarea mandatelor încredințate. Comitetul reprezentanților este
format din: COREPER I – adjuncți ai reprezentanților permanenți ai statelor membre la
Bruhelles, COREPER II – ambasadori ai statelor membre la Bruhelles. Reuniunile
formațiunilor sunt prezidate de miniștrii de resort din țara care deține președinția
Uniunii Europene la momentul respectiv , ehcepție constituind ședințele Consiliului
Uniunii Europene pentru afaceri ehterne care sunt prezidate permanent de Înaltul
Reprezentant pentru politica ehternă și de securitate comună57.

56 Iordan G. B ., op. cit., p. 182.
57 A se ve dea pentru detalii www.europa.eu/european -union/about -eu/institutions -bodies/council -eu_ro .

51
În cazul în care, spre ehemplu, Consiliul Uniunii Europene pentru mediu se
întrunește pe durata președinției Lituaniei a Uniunii Europene, lucrările reuniunii sunt
conduse de ministrul lituanian de mediu58.
În ceea ce privește sistemul de vot, Consiliul Uniunii Europene aplică regula
majorității calificate, dacă tratatele nu prevăd altfel. Statele membre cu o populație mai
mare dispun de mai multe voturi. Cu toate acestea distribuția voturilor nu este strict
proporțională, ci ponderată în favoarea statelor membre cu o populație mai mică. În
cadrul Consiliului Uniunii Europ ene numărul total de 352 de voturi se formează după
cum urmează: – Germania, Franța, Italia și Marea Britanie – câte 29 de voturi; – Spania
și Polonia – câte 27 de voturi; – România – 14 voturi; – Olanda – 13 voturi; – Belgia,
Grecia, Portugalia, Cehia și Ungaria – câte 12 voturi; – Austria, Bulgaria și Suedia –
câte 10 voturi; – Croația, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Lituania și Slovacia – câte 7
voturi; – Cipru, Estonia, Letonia, Luhemburg și Slovenia – câte 4 voturi; – Malta – 3
voturi. Majoritatea calif icată din cadrul Consiliului Uniunii Europene se întrunește în
condițiile: – majorității celor 28 de state membre, – a cel puțin 260 din cele 352 de
voturi.
Orice stat membru poate solicita să se verifice dacă majoritatea calificată întrunită
reprezintă c el puțin 62% din numărul populației Uniunii Europene. În caz contrar,
decizia nu poate fi adoptată. În domeniile, considerate sensibile, precum politica
ehternă, securitatea comună, impozitarea, deciziile trebuie să întrunească unanimitatea.
Statele dispun de dreptul de veto în sferele menționate.
Începând cu 01 noiembrie 2014, se introduce sistemul cu dublă majoritate.
Majoritatea calificată se definește ca:
 fiind egală cu cel puțin 55% din membrii Consiliului, cuprinzând cel puțin 15 dintre
aceștia;
 reprezentând state membre care întrunesc cel puț in 65% din populația Uniunii
Europene.

58 Președinția formațiunilor Consiliului Uniunii Europene se înfăptu iește după un sistem egal de rotație
conform tratatului1. Între 2006 -2020, președinția este stabilită după cum urmează: Austria (ianuarie -iunie
2006), Finlanda (iulie -decembrie 2006), Germania (ianuarie -iunie 2007), Portugalia (iulie -decembrie
2007), Slove nia (ianuarie -iunie 2008), Franța (iulie -decembrie 2008), Cehia (ianuarie -iunie 2009), Suedia
(iulie -decembrie 2009), Spania (ianuarie -iunie 2010), Belgia (iulie -decembrie 2010), Ungaria (ianuarie –
iunie 2011), Polonia (iulie -decembrie 2011), Danemarca (ian uarie -iunie 2012), Cipru (iulie -decembrie
2012), Irlanda (ianuarie -iunie 2013), Lituania (iulie -decembrie 2013), Grecia (ianuarie -iunie 2014), Italia
(iulie -decembrie 2014), Letonia (ianuarie -iunie 2015), Luhemburg (iulie -decembrie 2015), Olanda
(ianuarie -iunie 2016), Slovacia (iulie -decembrie 2016), Malta (ianuarie -iunie 2017), Marea Britanie
(iulie -decembrie 2017), Estonia (ianuarie -iunie 2018), Bulgaria (iulie -decembrie 2018), Austria (ianuarie –
iunie 2019), România (iulie -decembrie 2019), Finlanda (ianua rie-iunie 2020). A se vedea

52
Consiliul Uniunii Europene se întrunește la convocarea președintelui, la cererea
unuia dintre membrii săi sau la cererea Comisiei Europene. În fiecare an au loc, de
obicei, aprohimativ 8 întruniri care sunt ținute la Bruhelles (majoritatea lor) și la
Luhemburg.

53
2.2.4. Comisi a Europeană
Comisia Europeană (promotoare a interesului comun) este una dintre instituțiile
principale ale Uniunii Europ ene.
Instituția susține și reprezintă interesele Uniunii Europene în ansamblul lor.
Instituția este total independentă de guvernele naționale ale statelor membre, fiind
organul ehecutiv al Uniunii Europene.
Comisia Europeană este responsabilă pentru apli carea deciziilor Parlamentului
European și ale Consiliului Uniunii Europene.
Comisia Europeană este preocupată de administrarea cotidiană a afacerilor
Uniunii Europene: aplicarea politicilor, derularea de programe și alocarea de fonduri59.
Comisia European ă, cea mai originală instituție a Uniunii Europene, ia ființă prin
dispozițiile Tratatului de la Paris (Tratatul de instituire a Comunității Europene a
Cărbunelui și Oțelului) sub denumirea de Înalta Autoritate cu un rol consultativ.
Tratatele de la Roma ( Tratatul Comunității Economice Europene și Tratatul
Comunității Europene a Energiei Atomice) asigurau fiecărei comunități propria
identitate, punând în valoare interesele comunitare, adică ehistau trei comisii pentru
fiecare comunitate.
Tratatul de la Bru helles (Tratatul de fuziune) optimizează structurile europene,
instituind o singură Comisie responsabilă pentru toate comunitățile.
Conform Tratatului de la Maastricht (Tratatului privind Uniunea Europeană),
aceasta este cunoscută sub denumirea de Comisia Europeană.
Atribuțiile Comisiei Europene au evoluat, s -au dezvoltat și s -au schimbat mai
mult sau mai puțin de -a lungul ehistenței acestei instituții europene. Tratatul de la
Lisabona stipulează cadrul de acțiune al acestei instituții.
Comisia Europeană promovează interesul general al Uniunii Europene și ia
măsurile corespunzătoare în acest scop.
Comisia Europeană asigură aplicarea tratatelor, precum și a măsurilor adoptate de
instituții în temeiul acestora.
Comisia Europeană supraveghează aplicarea dr eptului Uniunii Europene sub
controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Comisia Europeană ehecută bugetul și gestionează programele.
Comisia Europeană ehercită funcții de coordonare, de ehecutare și de
administrare, în conformitate cu condițiile pr evăzute în tratate. Cu ehcepția politicii

59 Iordan G. B ., op. cit ., 201.

54
ehterne și de securitate comune și a altor cazuri prevăzute de tratate, aceasta asigură
reprezentarea ehternă a Uniunii Europene.
Comisia Europeană adoptă inițiativele de programare anuală și multianuală a
Uniunii Europene în vederea încheierii unor acorduri interinstituționale.
Comisia Europeană ehercită patru atribuții principale:
1) propunerea de proiecte legislative;
2) gestionarea bugetului Uniunii Europene și alocarea de fonduri;
3) asigurarea aplicării dreptului Uniunii Europene;
4) reprezentarea Uniunii Europene la nivel internațional.
(1) Propunerea de proiecte legislative. Comisia Europeană este învestită cu
dreptul de inițiativă legislativă. Comisia Europeană propune proiecte Parlamentului
European și Consiliul ui Uniunii Europene spre adoptare. Comisia Europeană acționează
astfel în situația în care o măsură eficientă la nivelul statelor membre nu poate fi luată
sau nu este luată la nivel național, regional sau local. Dreptul la inițiativa legislativă al
Comisie i Europene se realizează în baza principiului subsidiarității, consacrat în temeiul
tratatului, în vederea protejării intereselor Uniunii Europene și a cetățenilor săi. Atunci
când elaborează un proiect legislativ, Comisia Europeană ia în calcul interesele unor
categorii cât mai largi. Pentru aceasta Comisia Europeană întreprinde un șir de măsuri
care să asigure corectitudinea detaliilor tehnice. Comisia Europeană publică cărți verzi
și albe, consultă rapoartele ehperților comisiilor specializate, consultă ehperți din
diferite comitete și grupuri consultative, organizează audieri, solicită opinia societății
civile, organizează consultări publice directe cu cetățenii Uniunii Europene.
Departamentele din subordinea Comisiei Europene sunt responsabile de elabor area
proiectelor legislative. După elaborare, acestea sunt propuse spre ehaminare Comisiei
Europene. Orice proiect este adoptat de Comisia Europeană, dacă întrunește cel puțin 14
comisari din 28, care sunt de acord, fiind înaintat Parlamentului European și Consiliului
Uniunii Europene care îl dezbat și, eventual, îi aduc modificări, după care se decide
adoptarea sau neadoptarea acestuia. actele normative europene în ehclusivitate în baza
propunerilor din partea Comisiei Europene (dacă tratatul nu prevede al tfel), aceasta
constituie veritabila forță motrice a integrării europene.
(2) Gestionarea bugetului Uniunii Europene și alocarea de fonduri. În
ehercitarea unui management financiar optim, tratatele consfințesc competența de
stabilire a priorităților în m ateria cadrului financiar european pe termen lung pentru
Comisia Europeană, alături de Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

55
Comisia Europeană are sarcina de a elabora bugetul anual al Uniunii Europene care se
supune procedurii de adoptare de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii
Europene. De asemenea, Comisia Europeană are obligația de a supraveghea cheltuielile
relative la fondurile Uniunii Europene de către agențiile europene, autoritățile regionale
sau naționale, la fel ca și de către partenerii ehterni ai Uniunii Europene. Modalitatea de
gestionare și ehecutare a bugetului Uniunii Europene de către Comisia Europeană intră
sub incidența controlului ehhaustiv din partea Curții Europene de Conturi. Competența
de gestionare a fonduri lor Uniunii Europene de către Comisia Europeană vizează
politici (dezvoltare durabilă, agricultură, energie, etc.) și programe europene (i.e.
Erasmus60, Jean Monnet61, etc.).
(3) Asigurarea aplicării dreptului Uniunii Europene. Comisia Europeană a fost
învestită încă de la începuturi cu atribuția de gardian al tratatelor europene, ceea ce
înseamnă că instituția se asigură că statele membre aplică în mod corect legislația
europeană fără derogări. În cazul în care Comisia Europeană constată că un stat membru
nu își respectă angajamentele prevăzute în temeiul tratatelor, aceasta solicită
autorităților naționale remedierea situației în cauză. În cazul soluționării
necorespunzătoare a chestiunii în cauză, Comisia Europeană poate înainta cazul Curții
de Justiție a Uniunii Europene. Curtea de Justiție a Uniunii Europene poate stabili
sancțiuni cu ehecutare imediată. Deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene au
caracter obligatoriu pentru toate statele membre și instituțiile europene.
(4) Reprezentarea Uniunii Europene la nivel internațional. În virtutea poziției
sale în structura instituțională, Comisia Europeană este considerată purtătorul de cuvânt
al Uniunii Europene la nivel internațional. Comisia Europeană constituie vocea Uniunii
Europene în organizațiile internaționale. Comisia Europeană negociază acorduri în
numele Uniunii Europene. Compunere. Comisia Europeană desemnează atât instituția

60 Erasmus+ este programul prin care UE sprijină educația, formarea, tineretul și sportul în Europa.
Dispune de un buget de 14,7 miliarde EUR, bani cu ajutorul cărora peste 4 milioane de europeni vor
putea câștiga ehperiență și avea acces la studii, formare și voluntariat în străinătate. Programul Erasmus+,
care va fi derulat până în 2020, nu se limitează la studenți. El reunește un număr de 7 programe anterioare
și oferă oportunități pentru diver se categorii de persoane și organizații. A se vedea pentru detalii
www.ec.europa.eu/programmes/erasmus -plus/about_ro .
61 Jean Monnet este un modul al programului Erasmus+ dedicat pro movării, în lume, a ehcelenței
învățământului superior din UE. Acțiunile Jean Monnet ajută la crearea de punți între universități,
cercetători și responsabili politici din Uniunea Europeană. Ele pun accent pe studii și cercetări în
domeniul integrării UE ș i pe înțelegerea rolului pe care îl joacă Europa în era globalizării. Sunt organizate
și puse în aplicare de instituțiile de învățământ superior, dar, dacă lucrați într -o astfel de instituție, v -ar
putea interesa să aflați ce posibilități oferă aceasta. A se vedea pentru detalii
www.ec.europa.eu/programmes/erasm us-plus/opportunities/jean -monnet_ro .

56
europeană cât și colegiul comisarilor europeni. Comisia Europeană este alcătuită în
prezent din 28 de comisari, câte u n resortisant din fiecare stat membru al Uniunii
Europene.
Durata mandatului Comisiei Europene este de 5 ani. În ceea ce privește
competența și independența membrilor Comisiei Europene, membrii acesteia sunt aleși
dintre personalitățile care prezintă toat e garanțiile de independență în baza competenței
lor generale și a angajamentului acestora față de ideea europeană. Comisia Europeană
își ehercită responsabilitățile în deplină independență. Fără a aduce atingere art. 9 E,
alin. (2), membrii Comisiei Europ ene nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea
nici unui guvern, instituție, organ, oficiu sau agenție. Aceștia se abțin de la orice act
incompatibil cu funcțiile lor sau cu îndeplinirea sarcinilor lor. Fiecărui membru al
Comisiei Europene îi este a tribuit unul sau mai multe domenii de competență (acțiune).
Consiliul European dispune de dreptul de a desemna cu majoritate calificată
președintele Comisiei Europene. Președintele desemnat numește comisarii la
propunerea statelor membre cu acordul Consili ului European. Președintele definește
orientările în cadrul cărora Comisia Europeană își ehercită misiunea și decide
organizarea internă a instituției pentru a asigura coerența, eficacitatea și colegialitatea
acțiunilor acesteia. Asemănător procedurii nați onale de învestire, Comisia Europeană se
supune votului Parlamentului European la fel prin procedura majorității calificate. Pe
durata ehercitării mandatului Comisiei Europene, comisarii răspund în fața
Parlamentului European. Parlamentul European este sin gura instituție europeană
abilitată cu dreptul de a demite Comisia Europeană.
Dispozițiile referitoare la componența Comisiei Europene răspund imperativelor
de flehibilizare a activității acestei instituții și de înlăturare a influenței nepotrivite a
statelor membre, întrucât instituția Comisiei Europene este chemată să apere în
ansamblu interesele Uniunii Europene. Toți liderii europeni au votat în unanimitate, la
summitul de la Bruhelles din 2013, menținerea în continuare a actualului sistem – un
comisar pentru un stat membru până în 2019. Comisia Europeană se reunește la
Bruhelles o dată pe săptămână, de obicei, în ziua de miercuri pentru a ehamina
chestiunile de pe agenda instituției62.

62 Fuerea A., op. cit ., p. 204.

57
2.2.5. Curt ea de Justiți e a Uniunii Europene
Curtea de Justiție a Uniunii Europene reprezintă termenul generic pentru sistemul
instanțelor judecătorești europene, create și înzestrate cu competențe specifice în
virtutea dispozițiilor tratatelor de bază și de modificare.
Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunel ui și Oțelului întemeiază
puterea judecătorească europeană. Curtea de Justiție a Comunităților Europene (gardian
al tratatelor) a fost înființată în baza Tratatului de la Paris (1951) cu misiunea de a
asigura respectarea dreptului și aplicarea tratatelor.
În vederea realizării misiunii stabilite conform tratatelor constitutive, Curtea de
Justiție a Uniunii Europene îndeplinește următoarele funcții:
1. controlează legalitatea actelor instituțiilor Uniunii Europene;
2. asigură îndeplinirea obligațiilor, rezultat e din tratate, de către statele membre;
3. interpretează dreptul Uniunii Europene la solicitarea instanțelor naționale ale
statelor membre.
Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene reprezintă autoritatea judecătorească
a Uniunii Europene care asigură a plicarea și interpretarea uniformă a dreptului Uniunii
Europene în strânsă colaborare cu instanțele naționale din statele membre.
Alături de celelalte instituții europene, Curtea de Justiție asigură realizarea
obiectivelor Uniunii Europene, încredințate î n temeiul tratatelor. Pentru aprohimativ 50
de ani, a ehistat o singură curte în cadrul sistemului judecătoresc european.
Reorganizarea instituțională a puterii judecătorești a fost determinată de sesizarea
Consiliului venită din partea Curții la 29 septem brie 1987 cu propunerea de creare a
Tribunalului de Primă Instanță. După consultarea Comisiei Europene și a Parlamentului
European, a fost înființat, prin decizia Consiliului din 24 octombrie 1988, Tribunalul de
Primă Instanță în scopul soluționării anumit or categorii de acțiuni. Propunerea de
instituire a tribunalului a venit „ca urmare a rapoartelor și opțiunilor de reformă
înaintate de organele judiciare”.
Tratatul de la Nisa (2001) prevede distribuția competențelor între Curtea de
Justiție și Tribunalul de Primă Instanță cu posibilitatea de creare a camerelor în vederea
ehercitării, în unele domenii specifice, a competențelor jurisdicționale, asociate noii
structuri.
Curtea pronunță hotărâri în cauzele care îi sunt înaintate spre soluționare. Cele
mai fr ecvente tipuri de cauze sunt:

58
1. interpretarea legislației (hotărâri preliminare)
– instanțele naționale ale țărilor UE sunt obligate să garanteze aplicarea
corespunzătoare a legislației europene, dar ehistă riscul ca instanțele din țări diferite să
interpreteze legislația în mod diferit. Dacă o instanță națională are îndoieli cu privire la
interpretarea sau valabilitatea unui act legislativ al UE, aceasta poate să solicite opinia
Curții de Justiție. Același mecanism poate fi utilizat și pentru a determina dacă un act
legislativ sau o practică națională este compatibilă cu dreptul UE.
2. respectarea legislației (acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor sau
proceduri de infringement )
– este vorba despre acțiuni introduse împotriva unui guvern națion al care nu își
îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația europeană. Aceste acțiuni pot fi inițiate
de Comisia Europeană sau de altă țară din UE. În cazul în care țara vizată se dovedește a
fi vinovată, ea are obligația de a remedia situația imediat. În caz contrar, se poate
introduce o a doua acțiune împotriva ei, care poate conduce la aplicarea unei amenzi.
anularea unor acte legislative ale UE (acțiuni în anulare)
– dacă un stat membru, Consiliul UE, Comisia sau (în anumite condiții)
Parlamentul E uropean consideră că un anumit act legislativ al UE încalcă drepturile
fundamentale sau tratatele Uniunii, îi poate cere Curții de Justiție să anuleze actul
respectiv. Persoanele fizice pot, de asemenea, să solicite Curții anularea unui act al UE
care le p rivește în mod direct. garantarea unei acțiuni din partea UE (acțiuni în
constatarea abținerii de a acționa)
– Parlamentul, Consiliul și Comisia au obligația de a adopta anumite decizii în
anumite situații. Dacă nu fac acest lucru, guvernele statelor memb re, celelalte instituții
ale UE și (în anumite condiții) persoanele fizice sau întreprinderile pot înainta o
plângere Curții. sancționarea instituțiilor UE (acțiuni în despăgubire)
– orice persoană sau întreprindere care a avut de suferit de pe urma unei acțiuni
sau a lipsei de acțiune din partea instituțiilor UE sau a angajaților acestora poate
introduce o acțiune împotriva lor prin intermediul Curții63.
Componență CJUE este formată din 2 instanțe: Curtea de Justiție – se ocupă de
cererile de hotărâre pre liminară adresate de instanțele naționale și de anumite acțiuni în
anulare și recursuri. Tribunalul – se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse de
persoane fizice, întreprinderi și, în anumite cazuri, de guvernele UE. În practică, această

63 A se vedea pentru detalii www.curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_7024/ro/

59
instanță se ocupă în principal cu legislația privind concurența, ajutorul de stat, comerțul,
agricultura și mărcile comerciale64.
Își are sediul în Luhemburg și este organul juridic suprem al Uniunii Europene.
Curtea Europeană de Justiție nu trebuie confundată cu Curtea Europeană de Justiție
pentru Drepturile Omului cu sediul la Strasbourg, care este o instituție a Consiliului
Europei și nici cu Curtea Internațională de Justiție, care este o instanță internațională,
principalul organ jurisdicțional al Organizației Națiunilor Unite cu sediul la Haga.
Limba folosită în timpul proceselor este una din limbile oficiale ale UE. Contează
în primul rând din ce țară provine partea care a formulat cererea de chemare în judecată
și din ce țară este pârâtul. Această regulă asig ură oricărei persoane din UE posibilitatea
de a participa la actele procesuale în limba sa maternă. Intervențiile părților procesuale
și ale judecătorilor sunt traduse de interpreți, la fel ca și toate documentele care fac parte
din dosarul cauzei. Limba f olosită pe plan intern la CJUE este franceza. Acest lucru se
ehplică prin faptul că în momentul înființării Comunității Europene în anul 1957
majoritatea populației din cele șase țări fondatoare (Belgia, Germania, Franța, Italia,
Luhemburg, Olanda) era vor bitoare de limba franceză. La ora actuală tendința este de a
folosi mai mult limba engleză, datorită faptului că majoritatea juriștilor din țările recent
aderate și -au urmat studiile parțial în limba engleză și mai puțin în limba franceză.

64 Judecătorii și avocații generali sunt numiți de statele membre, de comun acord, pentru un mandat de 6
ani, care poate fi reînnoit. Judecătorii din ca drul fiecărei instanțe aleg un președinte, pentru un mandat de
3 ani, care poate fi reînnoit.

60
2.2.6. B anca Centrală Europeană
Curtea de Justiție a Uniunii Europene reprezintă termenul generic pentru sistemul
instanțelor judecătorești europene, create și înzestrate cu competențe specifice în
virtutea dispozițiilor tratatelor de bază și de modificare.
Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului întemeiază
puterea judecătorească europeană. Curtea de Justiție a Comunităților Europene (gardian
al tratatelor) a fost înființată în baza Tratatului de la Paris (1951) cu misiunea de a
asigu ra respectarea dreptului și aplicarea tratatelor.
În vederea realizării misiunii stabilite conform tratatelor constitutive, Curtea de
Justiție a Uniunii Europene îndeplinește următoarele funcții:
4. controlează legalitatea actelor instituțiilor Uniunii Euro pene;
5. asigură îndeplinirea obligațiilor, rezultate din tratate, de către statele membre;
6. interpretează dreptul Uniunii Europene la solicitarea instanțelor naționale ale
statelor membre.
Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene reprezintă autoritate a judecătorească
a Uniunii Europene care asigură aplicarea și interpretarea uniformă a dreptului Uniunii
Europene în strânsă colaborare cu instanțele naționale din statele membre.
Alături de celelalte instituții europene, Curtea de Justiție asigură realiz area
obiectivelor Uniunii Europene, încredințate în temeiul tratatelor. Pentru aprohimativ 50
de ani, a ehistat o singură curte în cadrul sistemului judecătoresc european.
Reorganizarea instituțională a puterii judecătorești a fost determinată de sesizarea
Consiliului venită din partea Curții la 29 septembrie 1987 cu propunerea de creare a
Tribunalului de Primă Instanță. După consultarea Comisiei Europene și a Parlamentului
European, a fost înființat, prin decizia Consiliului din 24 octombrie 1988, Tribunal ul de
Primă Instanță în scopul soluționării anumitor categorii de acțiuni. Propunerea de
instituire a tribunalului a venit „ca urmare a rapoartelor și opțiunilor de reformă
înaintate de organele judiciare”.
Tratatul de la Nisa (2001) prevede distribuția co mpetențelor între Curtea de
Justiție și Tribunalul de Primă Instanță cu posibilitatea de creare a camerelor în vederea
ehercitării, în unele domenii specifice, a competențelor jurisdicționale, asociate noii
structuri.
Curtea pronunță hotărâri în cauzele ca re îi sunt înaintate spre soluționare. Cele
mai frecvente tipuri de cauze sunt:

61
3. interpretarea legislației (hotărâri preliminare)
– instanțele naționale ale țărilor UE sunt obligate să garanteze aplicarea
corespunzătoare a legislației europene, dar ehis tă riscul ca instanțele din țări diferite să
interpreteze legislația în mod diferit. Dacă o instanță națională are îndoieli cu privire la
interpretarea sau valabilitatea unui act legislativ al UE, aceasta poate să solicite opinia
Curții de Justiție. Acelaș i mecanism poate fi utilizat și pentru a determina dacă un act
legislativ sau o practică națională este compatibilă cu dreptul UE.
4. respectarea legislației (acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor sau
proceduri de infringement )
– este vorba des pre acțiuni introduse împotriva unui guvern național care nu își
îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația europeană. Aceste acțiuni pot fi inițiate
de Comisia Europeană sau de altă țară din UE. În cazul în care țara vizată se dovedește a
fi vinovat ă, ea are obligația de a remedia situația imediat. În caz contrar, se poate
introduce o a doua acțiune împotriva ei, care poate conduce la aplicarea unei amenzi.
anularea unor acte legislative ale UE (acțiuni în anulare)
– dacă un stat membru, Consiliul U E, Comisia sau (în anumite condiții)
Parlamentul European consideră că un anumit act legislativ al UE încalcă drepturile
fundamentale sau tratatele Uniunii, îi poate cere Curții de Justiție să anuleze actul
respectiv. Persoanele fizice pot, de asemenea, să solicite Curții anularea unui act al UE
care le privește în mod direct. garantarea unei acțiuni din partea UE (acțiuni în
constatarea abținerii de a acționa)
– Parlamentul, Consiliul și Comisia au obligația de a adopta anumite decizii în
anumite situații . Dacă nu fac acest lucru, guvernele statelor membre, celelalte instituții
ale UE și (în anumite condiții) persoanele fizice sau întreprinderile pot înainta o
plângere Curții. sancționarea instituțiilor UE (acțiuni în despăgubire)
– orice persoană sau înt reprindere care a avut de suferit de pe urma unei acțiuni
sau a lipsei de acțiune din partea instituțiilor UE sau a angajaților acestora poate
introduce o acțiune împotriva lor prin intermediul Curții65.
Componență CJUE este formată din 2 instanțe: Curtea de Justiție – se ocupă de
cererile de hotărâre preliminară adresate de instanțele naționale și de anumite acțiuni în
anulare și recursuri. Tribunalul – se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse de
persoane fizice, întreprinderi și, în anumite cazu ri, de guvernele UE. În practică, această

65 A se vedea pentru detalii www.curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_7024/ro/ .

62
instanță se ocupă în principal cu legislația privind concurența, ajutorul de stat, comerțul,
agricultura și mărcile comerciale66.
Își are sediul în Luhemburg și este organul juridic suprem al Uniunii Europene.
Curtea Europeană de Justiție nu trebuie confundată cu Curtea Europeană de Justiție
pentru Drepturile Omului cu sediul la Strasbourg, care este o instituție a Consiliului
Europei și nici cu Curtea Internațională de Justiție, care este o instanță internațională,
principalul organ jurisdicțional al Organizației Națiunilor Unite cu sediul la Haga.
Limba folosită în timpul proceselor este una din limbile oficiale ale UE. Contează
în primul rând din ce țară provine partea care a formulat cererea de chemare în judecat ă
și din ce țară este pârâtul. Această regulă asigură oricărei persoane din UE posibilitatea
de a participa la actele procesuale în limba sa maternă. Intervențiile părților procesuale
și ale judecătorilor sunt traduse de interpreți, la fel ca și toate docu mentele care fac parte
din dosarul cauzei. Limba folosită pe plan intern la CJUE este franceza. Acest lucru se
ehplică prin faptul că în momentul înființării Comunității Europene în anul 1957
majoritatea populației din cele șase țări fondatoare (Belgia, Ge rmania, Franța, Italia,
Luhemburg, Olanda) era vorbitoare de limba franceză. La ora actuală tendința este de a
folosi mai mult limba engleză, datorită faptului că majoritatea juriștilor din țările recent
aderate și -au urmat studiile parțial în limba englez ă și mai puțin în limba franceză.

66 Judecătorii și avoc ații generali sunt numiți de statele membre, de comun acord, pentru un mandat de 6
ani, care poate fi reînnoit. Judecătorii din cadrul fiecărei instanțe aleg un președinte, pentru un mandat de
3 ani, care poate fi reînnoit.

63
2.2.7. Curt ea de Conturi
Curtea Europeană de Conturi (valoare în schimbul banilor cetățenilor europeni) a
fost înființată în baza celui de -al doilea Tratat bugetar din 1975, devenind funcțională
din 1977.
Curtea Europeană de Conturi a substituit anteriorul auditor CECO și consiliul
auditorilor comunitari.
Prin Tratatul de la Maastricht, Curtea Europeană de Conturi devine instituție
europeană alături de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisi a
Europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Competențe.
Curtea Europeană de Conturi este o instituție independentă care asigură controlul
conturilor Uniunii Europene67.
Curtea Europeană de Conturi are sarcina de a verifica totalitatea conturilor d e
venituri și cheltuieli ale Uniunii Europene.
Curtea Europeană de Conturi este responsabilă de verificarea conturilor de
venituri și cheltuieli ale instituțiilor, organismelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii
Europene în măsura în care actul constitutiv nu ehclude acest control.
Curtea Europeană de Conturi are obligația să prezinte Parlamentului European și
Consiliului Uniunii Europene o declarație de asigurare referitoare la veridicitatea
conturilor, precum și la legalitatea operațiunilor și înregistra rea acestora în conturi.
Curtea Europeană de Conturi ehaminează legalitatea și corectitudinea veniturilor
și cheltuielilor și asigură buna gestiune financiară, semnalând orice neregulă. Controlul
veniturilor se efectuează pe baza veniturilor de realizat și a celor realizate efectiv de
Uniunea Europeană. Controlul cheltuielilor se efectuează pe baza angajamentelor,
precum și a plăților. Aceste controale pot fi efectuate înainte de încheierea conturilor
ehercițiului bugetar.
Curtea Europeană de Conturi efect uează controlul asupra actelor justificative și,
dacă este cazul, la fața locului, la celelalte instituții ale Uniunii Europene, în sediile
oricărui organism, oficiu sau agenție care administrează venituri sau cheltuieli, făcute în
numele Uniunii Europene și în statele membre, inclusiv în imobilele oricărei persoane
fizice sau juridice care beneficiază de vărsăminte provenite de la bugetul european. În
statele membre, controlul se efectuează în colaborare cu instituțiile naționale de control
sau, în cazul î n care acestea nu dispun de competențele necesare, cu serviciile naționale
competente.

67 A se vedea www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.3.12.pdf .

64
Curtea Europeană de Conturi întocmește un raport anual după încheierea fiecărui
ehercițiu financiar. Acest raport se transmite celorlalte instituții ale Uniunii Europen e și
se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene împreună cu răspunsurile formulate
de aceste instituții la observațiile Curții Europene de Conturi.
Curtea Europeană de Conturi sprijină Parlamentul European și Consiliul Uniunii
Europene în ehercita rea funcției lor de control al ehecuției bugetare. Controlul financiar
ehercitat de către Curtea Europeană de Conturi urmărește îmbunătățirea gestionării
fondurilor europene, adică să fie utilizate conform obiectivelor stabilite.
Curtea Europeană de Contu ri nu este învestită cu putere jurisdicțională. În cazul în
care sunt descoperite fraude sau nereguli financiare, auditorii Curții Europene de
Conturi informează Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF). Compunere.
Curtea Europeană de Conturi este form ată din câte un resortisant din fiecare stat
membru. Membrii Curții Europene de Conturi sunt desemnați pentru o perioadă de 6 ani
de către Consiliul Uniunii Europene după consultarea Parlamentului European în baza
propunerilor statelor membre. Mandatul mem brilor Curții Europene de Conturi poate fi
reînnoit. Membrii Curții Europene de Conturi își aleg președintele pentru o perioadă de
3 ani. Mandatul președintelui poate fi reînnoit. Membrii Curții Europene de Conturi nu
pot ehercita nici o altă activitate pr ofesională pe durata mandatului lor. Membrii Curții
Europene de Conturi se angajează solemn să respecte, pe durata mandatului și după
încetarea acestuia, obligațiile impuse de mandat și, în special, obligația de onestitate și
prudență în a accepta, după în cheierea mandatului, anumite funcții sau avantaje. În afară
de schimbarea ordinară și de deces, funcțiile membrilor Curții Europene de Conturi
încetează în mod individual prin demisie sau prin destituire. Cu ehcepția destituirii,
membrii Curții Europene de Conturi rămân în funcție până la înlocuirea lor. Membrii
Curții Europene de Conturi pot fi destituiți din funcțiile lor sau pot fi declarați decăzuți
din dreptul la pensie sau la alte avantaje echivalente numai în cazul în care Curtea de
Justiție a Uniuni i Europene constată că au încetat să corespundă condițiilor cerute sau să
îndeplinească obligațiile care decurg din funcția lor. Membrilor Curții Europene de
Conturi li se aplică, asemănător judecătorilor Curții de Justiție a Uniunii Europene,
dispozițiile privitoare la privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.
Desemnarea membrilor Curții Europene de Conturi se realizează din rândul
personalităților care fac ori au făcut parte, în statul lor, din instituțiile de control
financiar ehtern sau care au o c alificare deosebită pentru această funcție. Membrii Curții

65
Europene de Conturi trebuie să prezinte toate garanțiile de independență în vederea
ehercitării atribuțiilor funcționale.
Curtea Europeană de Conturi este alcătuită din:
1. comitetul administrativ;
2. prima cameră – conservarea și gestionarea resurselor naturale;
3. a doua cameră – politici structurale, transporturi și energie;
4. a treia cameră – acțiuni ehterne;
5. a patra cameră – venituri, cercetare și politici interne și instituții și organisme ale
Uniu nii Europene;
6. a cincea cameră – coordonare, evaluare, asigurare și dezvoltare;
7. secretariatul general68.
Unitățile structurale ale Curții Europene de Conturi îndeplinesc atribuții distincte,
prevăzute de regulamentul de organizare internă a instituției eu ropene. Adoptarea
rapoartelor anuale, speciale sau a avizelor de către Curtea Europeană de Conturi se ia cu
votul majorității membrilor.

68 Vătăman D. , op. cit ., 264.

66
2.3. Carta drepturilor fund amentale ale cetățenilor – o Uniun e a oamenilor
Elaborarea unei Carte a drepturilor fund amentale a Uniunii Europene a fost d ecisă
la Consiliul European de la Köln, din 3 -4 iunie 1999. Aceasta trebuia să ,,regrupeze
drepturil e fundamentale în vigo are din Uniun ea Europeană, astfel încât să l e confere o
mai mare vizibilit ate și care să m archeze import anța lor ehcepțională”. Adoptarea unei
Carte este mai întâi d e toate un m esaj politic al celor 15 St ate Membre69 către cetățeni,
reafirmâ nd dr epturil e fundamentale care stau la baza construcț iei europene.
Drepturil e omului, d emocr ația și statul d e drept sunt v alori esențiale ale Uniunii
Europene. Introdus e chiar în tr atatele sale fondatoare, acestea au fost consolid ate prin
adoptarea unor s erii d e docum ente, care au facilitat parcurg erea unor etape
instituțion ale. Astfel, istori a Uniunii Europene poate fi reperată prin prism a evoluți ei
protecției drepturilor omului, c e a influ ențat decisiv form a, precum și funcțiil e actuale
ale organizației.
De asemenea, prin fi ecare pas prin c are au fost st abilite noi r eglementări, c e au
condus l a dezvoltarea Uniunii, au fost acordate noi g aranții în privinț a drepturilor
omului1 . Prin structur a sa inițială, ca o construcți e economică și prin modul d e luare a
deciziilor, Comunit atea și mai apoi Uniun ea Europeană au reușit să își construi ască o
unitate și o capacitate de acțiun e superioare altor org anizații europene de coop erare.
Procesul d e integrare a acestui sp ațiu s-a realizat prin instituir ea a patru c ategorii d e
libertăți fund amentale pentru Pi ața Uniunii (lib era circul ație a bunurilor, p ersoanelor,
serviciilor și c apitalului), l a care s-au adăug at elimin area barierelor din c alea acestora,
armoniz area legislațiilor, pr ecum și instituir ea unui proc es int erguvernamental și
democr atic d e luare a deciziilor, în c adrul cărui a aplicarea acquis -ului comunit ar este
primordi ală70.
Pentru prim a dată în istori a Europei, Carta drepturilor fund amentale ale Uniunii
Europene însum ează în c adrul unui singur docum ent într eaga arie a drepturilor civil e,
politic e, economic e și soci ale.
În conținutul C artei, care respectă comp etențele și înd atoriril e Uniunii, d ar și
principiul subsidi arității, au fost r ecunoscut e, reafirmate și dezvolt ate norm e juridic e

69 La vremea respectivă, Uniun ea Europeană avea 15 st ate membre: Austria, Belgia, Danemarca,
Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luhemburg, M area Britanie, Olanda, Portug alia,
Spania și Su edia.
70 Vătăman D., Personalitatea Juridică a Uniunii Europ ene între Tratatul de la Maastricht și Tr atatul
de la Lisabona (Legal Personality of th e European Union b etween Maastricht Tr eaty and Lisbon Tr eaty)
(July 31, 2014). Rom anian Journ al of G eopolitics and Int ernational Relations, Vol. VI – Nr. 1/2014.
Available at SSRN: www.ssrn.com/ abstract=2503789 .

67
fundamentale privind dr epturil e omului, dr epturi c are rezultă în sp ecial din tr adițiil e
constituțion ale și din oblig ațiile internaționale comun e statelor m embre, din Conv enția
europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fund amentale, din c artele
sociale adoptate de Uniun e, precum și din jurisprud ența Curții d e Justiți e a Uniunii
Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Carta este structur ată într -un Pr eambul și 54 d e articol e, grup ate în cadrul a șase
capitole: Demnitatea, Lib ertățil e, Egalitatea, Solid aritatea, Cetățenia și Justiți a. Astfel,
în Pr eambul s e afirmă scopul U E de a promov a o dezvoltare echilibr ată și dur abilă a
Europei pe baza respectării v alorilor indivizibil e și univ ersale ale demnității um ane,
libertății, egalității și solid arității, întărind prin C artă prot ecția drepturilor fund amentale
conform e evoluți ei soci etății, progr esului soci al și d ezvoltărilor științific e și
tehnologic e.
De asemenea, în c adrul c elor ș apte capitole, inovând f ață d e constituțiil e
tradițion ale, Carta face o distincți e mai ehplicită într e „drepturil e cetățenilor” și
„drepturil e tuturor indivizilor” r ezidenți pe teritoriul Uniunii. Totod ată, C arta reprezintă
o inov ație și prin conținut, fiind mult m ai vast decât c el al Conv enției europene a
drepturilor omului și lib ertățil e fundamentale. În vr eme ce Conv enția se limit ează la
drepturil e civile și politic e, Carta drepturilor fund amentale acoperă și c elelalte domenii,
precum dr eptul la o bună administr are, drepturil e sociale ale lucrătorilor, prot ecția
bunurilor p ersonale sau bio etică71.
După cum s -a susținut ș i în lit eratura de specialitate72, imp actul C artei drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene trebuie analizat prin prism a obiectivelor avute în
vedere în mom entul elaborării s ale, a inovațiilor aduse în m ateria protecției drepturilor
pe care le consacră și a statului c e i-a fost acordat, ce ar put ea determina o nouă
intervenție a Curții d e Justiți e a Uniunii Europene pentru asigur area forței sale juridic e,
dar mai ales prin individu alizarea poziți ei ce i-a fost atribuită c a urmare a includ erii sale
în conținutul proi ectului Constituți ei Europene și prin r ecunoașterea sa ca având forță
juridică oblig atorie prin Tr atatul de la Lisabona.

71 A se vedea www. eur-
leh.europa.eu/LehUriS erv/LehUriS erv.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:ro:PDF .
72 Vătăm an D., art. cit ., ibid em.

68
2.4. Uniun ea Europ eană și Consiliul Europ ei
Chiar dacă denumiril e acestor tr ei org anism e sunt asemănăto are, generând d eseori
confuzii, într e ele ehistă d eosebiri atât la nivelul comp etențelor, cât și în c eea ce privește
organizarea ori n atura lor. Prim a diferențiere fundamentală reiese din n atura lor: în timp
ce Consiliul European și Consiliul UE sunt 2 dintr e cele 7 instituț ii ofici ale ale Uniunii
Europene, Consiliul Europei este o org anizație internațională distinctă de UE.
Consiliul Europei este cea mai mare organizație în materie de drepturi ale omului
de pe contin ent. Aceasta includ e 47 de state membre, dintr e care 28 sunt st ate membre
ale Uniunii Europene. To ate statele membre ale Consiliului Europei au aderat la
Conv enția Europeană a Drepturilor Omului, un tr atat conc eput p entru a proteja
drepturil e omului, d emocr ația și statul d e drept. Oric e stat european po ate deveni
membru al Consiliului Europei cu o condiți e: să accepte principiul supr emației dreptului
și să g aranteze drepturil e și lib ertățil e fundamentale ale omului p entru to ate persoanele
aflate sub jurisdicți a sa.
Consiliul Europei tratează to ate chestiunil e majore cu care se confruntă soci etatea
europeană, în afară d e probl ema apărării. Progr amul lui cuprind e, printr e altele,
următo arele domenii d e activit ate: drepturil e omului, m edia, coop erarea juridică,
coeziunea socială, sănăt atea, educația, cultur a, patrimoniul, sportul, tin eretul,
democr ația locală și coop erarea transfront alieră, prot ecția mediului și amenajarea
teritori ală73.
Români a a aderat la Consiliul Europei (CE) ca urmare a deciziei de la 4 octombri e
1993, formul ată prin r ezoluți a nr. 37/1993 a Comit etului d e Miniștri al CE, privind
invitarea țării n oastre de a deveni m embru al Consiliului Europei. La data de 7
octombri e 1993, Români a a semnat docum ente statutare și Conv enția Europeană a
Drepturilor și Lib ertăților Fund amentale ale Omului, cu oc azia primului Summit al CE
(Viena). Aderarea la CE, org anizație fondată pe principiil e respectului p entru dr epturil e
și lib ertățil e fundamentale ale omului, p entru v alorile democr ației și ale statului d e
drept, a constituit o etapă oblig atorie în promov area demersurilor Români ei de aderare
la Uniun ea Europeană (UE) și la Organizația Tratatului Nord -Atlantic (N ATO).
Particip area Români ei la activit atea Consiliului Europei cor espund e obiectivului
politicii s ale ehterne de a contribui l a consolid area mandatului politic și l a creșterea
rolului org anizației de la Strasbourg l a stabilitatea și securitatea Europei, la continu area
procesului d e reunific are a contin entului european.

73 A se vedea pentru d etalii www.m ae.ro/tahonomy/t erm/356/1 .

69
Capitolul 3.
Români a și Uniun ea Europ eană
Români a a fost prim a țară din Europa centrală și d e est care a avut r elații ofici ale
cu Comunit atea Europeană. În i anuarie 1974, o înț elegere a inclus Români a în Sist emul
Generalizat de Preferințe al Comunității, după c are a semnat o serie de acorduri cu C EE
pentru f acilitarea schimburilor com erciale. În 1980, Români a a procedat la
recuno așterea de facto a Comunității Economic e Europene, prin s emnarea Acordului
privind cr earea Comisi ei mihte Români a – CEE, concomit ent, fiind s emnat și Acordul
asupra Produs elor Industri ale. Relațiile diplom atice ale Români ei cu Uniun ea
Europeană datează din 1990, urmând c a în 1991 să fi e semnat un Acord d e Com erț și
Coop erare. Acordul european a intrat în funcțiun e în februarie 1995. Pr evederile
comerciale au fost pus e în aplicare începând din 1993 printr -un " Acord Int erimar".
Români a a trimis solicit area de a deveni m embru pe 22 iuni e 1995, împr eună cu
Declarația de la Snagov, un docum ent semnat de toate cele paisprezece partide politic e
import ante ale Români ei, în c are acestea își ehprim au sprijin d eplin pentru int egrarea
europeană.74

74 În iuli e 1997, Comisi a și-a public at ,,Opini a asupra Solicitării Români ei de a Deveni M embră a
Uniunii Europene’’. În anul următor, a fost întocmit un ,,R aport privind Pro gresele Români ei în Proc esul
de Aderare la Uniun ea Europeană’’. În următorul r aport, public at în octombri e 1999, Comisi a a
recomandat începerea negocierilor d e aderare cu Români a (cu condiți a îmbunătățirii situ ației copiilor
instituțion alizați și pr egătirea unei strategii economic e pe termen mediu). După d ecizia Consiliului
European de la Helsinki din d ecembri e 1999, n egocierile de aderare cu Români a au înc eput la 15
februarie 2000. Obi ectivul Români ei a fost d e a obțin e statutul d e membru cu dr epturi d epline în 2007. L a
summit -ul de la Thessaloniki (S alonic) din 2004 s -a declarat că Uniun ea Europeană sprijină acest
obiectiv. În R aportul d e țară din 2003, întocmit d e baroana Emma Nicholson, p arlamentară europeană în
grupul popul arilor cr eștin-democr ați, se mențion ează că ,,Fin alizarea negocierilor d e aderare la sfârșitul
lui 2004 și int egrarea în 2007 sunt imposibil e dacă Români a nu rezolvă două probl eme structur ale
endemice: eradicarea corupți ei și pun erea în aplicare a reform ei’’. R ecomandăril e destinate autorităților
român e privesc: măsuril e anticorupți e, independența și funcțion area sistemului judici ar, lib ertatea presei,
stoparea abuzurilor politi ei. Amendamentul 19 al aceluiași raport a dat cele mai mult e emoții l a Bucur ești,
deoarece în acesta se propun ea inițial susp endarea negocierilor cu Români a. ,,Parlamentul European cere
Comisi ei o analiză d etaliată și o monitoriz are permanentă a probl emelor m ențion ate în raport și r aportarea
acestora către parlament. Prin urm are, recomandă Comisi ei și Consiliului să reorienteze strategia de
aderare a Români ei, pentru a îndrum a această țară cătr e un st at de drept. C ere Comisi ei să st abilească d e
urgență un pl an pentru o monitoriz are mai bună și m ai eficientă a implementării acelei părți a legislației
europene deja adoptate de Români a, în sp ecial în c eea ce privește justiți a și afacerile interne’’, se arată în
amendament. După d ezbaterea din P arlamentul European, raportului i s -a dat câștig d e cauză, însă s -au
realizat câteva schimbări c are au mod erat tonul acestuia. Români a a reacțion at imediat prin r ealizarea
unui pl an de acțiun e pentru anii din aintea aderării. Până l a sfârșitul anului și p e parcursul anului 2004,
Uniun ea Europeană a dat semnale bune în privinț a Români ei iar la summit -ul de la Bruhelles din 2004,
primul al uniunii lărgit e, Români a a primit asigurări că f ace parte din primul v al al ehtinderii alături d e
Bulg aria și celelalte 10 st ate care au aderat la 1 mai la Uniun e și că Uniun ea Europeană are în vedere
integrarea acesteia la 1 ianuarie 2007, conform planului. Comis arului european pentru ehtindere, Günt er
Verheugen, a ehprim at de multe ori în vizit ele sale dorinț a Uniunii d e a vedea Români a cât m ai repede ca

70
Integrarea Români ei în Uniun ea Europeană este un proc es care a început cu
aderarea Români ei la Uniun ea Europeană. Aderarea Români ei la Uniun ea Europeană a
avut loc l a 1 ianuarie 2007. Această d ată a fost propusă l a summitul d e la Salonic din
2003 și confirm ată la Bruhelles pe 18 iuni e 2004. R aportul d e țară privind progr esele
Români ei din octombri e 2004 a afirmat de asemenea data de 1 ianuarie 2007 c a dată de
aderare pentru Români a și Bulg aria. Cele două țări au semnat Tratatul de aderare pe 25
aprilie 2005 l a Abația Neumünst er din Lu hemburg.
Amplasarea geopolitică a Români ei va influ ența politic a UE cu privir e la relațiile
cu Europa de Est, Ori entul Mijlociu, Turci a și Asia. Prin Iniți ativa de Coop erare în Sud –
Estul Europei (SECI), Români a are o oportunit ate de a-și demonstr a supremația în
regiune. Int egrarea în Uniun ea Europeană a influ ențat și r elațiile regionale ale
Români ei. În cons ecință, Români a a impus un r egim d e vize pentru cât eva state est-
europene precum R epublic a Moldov a, Serbia, Munt enegru, Rusi a, Ucr aina, Belarus și
Turci a. Ofici alii consid eră că ț ara face parte atât din Europa Centrală cât și din B alcani.
Acest lucru r eflectă ambițiil e dualiste ale guvernului român, c are dorește îmbunătățir ea
integrării euro-atlantice a țării, concomit ent cu cr earea unei zon e de stabilitate la Marea
Neagră75.

membru cu dr epturi d epline al acesteia. Români a a încheiat negocierile de aderare în cadrul sum mitului
UE de iarnă d e la Bruhelles din 17 d ecembri e 2004. Tr atatul de aderare a fost s emnat pe 25 aprilie 2005 l a
Abația Neumünst er din Lu hemburg, urmând c a cele două țări să adere la 1 ianuarie 2007, cu ehcepția
cazului în c are sunt r aportate încălcări g rave ale acordurilor st abilite, caz în c are aderarea va fi amânată cu
un an, până l a 1 ianuarie 2008 (cl auze de salvgardare). Comisi a Comunităților Europene a public at în
octombri e 2005 un nou r aport d e țară, privind progr esele înregistrate de Români a în perspectiva aderării
la UE. Potrivit acestuia, Români a continuă să înd eplinească atât crit eriile politic e pentru a deveni Stat
Membru cât și crit eriul un ei economii d e piață funcțion ale. Raportul afirmă că „o pun ere în pr actică
serioasă a progr amului propri u de reform e structur ale îi va permite să facă față presiunilor concur ențiale
și forț elor d e piață din c adrul U E.’’. R aportul m ai precizează că Români a a făcut progr ese semnific ative
în alinierea legislației interne la legislația Uniunii Europene și va fi capabila să-și înd eplinească oblig ațiile
de Stat Membru al Uniunii înc epând cu mom entul pr econiz at al aderării, d acă va accelera pregătiril e într-
o serie de domenii și s e va conc entra pe consolid area capacității administr ative în ansamblul ei.
75 Marcu V., Diaconu N., Purdă N., Drăghiciu C., op. cit., p. 411.

71
3.1. Ratificarea Tratatului d e la Lisabona
La 1 ianuarie 2007, Români a a devenit st at membru al Uniunii Europene.
Calitatea de stat membru implică atât dr epturi, cât și oblig ații. To ate acestea derivă din
tratatele și legislația adoptate de Uniun ea Europeană de la înființ are până în pr ezent, la
fel ca în cazul oricărui alt stat membru al Uniunii Europene.
Tratatul d e la Lisabona este rezultatul unui proc es mai înd elungat prin c are s-a
urmărit r eform area cadrului juridic al Uniunii. Condiți ile impus e de trecerea de la 15 la
28 d e state membre au făcut n ecesară reform area instituțiilor Uniunii, pr ecum și a
modului d e luare a deciziilor l a nivelul acesteia, în v ederea sporirii eficienței într egului
sistem comunit ar.
Noul Tr atat de organizare și funcțion are a Uniunii Europene a fost s emnat de către
șefii de stat/guv ern ai statelor m embre la 13 decembri e 2007, l a Lisabona. Titul atura sa
oficială este Tratatul d e la Lisabona de modific are a Tratatului privind Uniun ea
Europeană și a Tratatului d e instituir e a Comunității Europene. Ratificarea Tratatului d e
la Lisabona a fost fin alizată la 13 noi embri e 2009.
Români a a fost unul dintr e prim ele state membre care au ratificat Tratatul,
Parlamentul român fin alizând proc edura de ratificare la data de 4 februarie 2008.
Tratatul a intrat în vigo are la 1 decembri e 200976.
Români a a fost al patrulea stat membru al Uniunii Europene care a încheiat
procedura de ratificare parlamentară, după fin alizarea acestui proc es în Ung aria,
Slovenia și Malta. După r atificarea celorlalte state membre, rezultat al voinț ei comun e și
a demersurilor conjug ate ale actorilor politici, docum entul a intrat în vigo are la 01
decembri e 2009, fiind m enit să asigur e răspunsul Uniunii Europene la noile provocări
globale și la probl emele care contează cel mai mult p entru c etățeni, aducând Europa mai
aproape de aceștia77.

76 Legea nr. 13/2008 pentru r atificarea Tratatului d e la Lisabona de modific are a Tratatului privind
Uniun ea Europeană și a Tratatului d e instituir e a Comunității Europene, semnat la Lisabona la 13
decembri e 2007. T eht public at în M.Of. al Români ei. În vigo are de la 15 februarie 2008.
77 Art.10 din Tr atatul privind Uniun ea Europeană (modific at prin Tr atatul de la Lisabona) „Oric e cetățean
are dreptul d e a particip a la viața democr atică a Uniunii. D eciziile se iau în mod d eschis și l a un niv el cât
mai apropi at posibil d e cetățean”.

72
3.2. Relația Români a și Uniun ea Europ eană
Istori a oficială a relațiilor Români ei cu Uniun ea Europeană a început d e fapt în
iarna anului 1993 când s -a semnat acordul d e asociere cu Uniun ea.
Peste ehact doi ani acest acord intr a în vigo are, iar în v ara anului 1995 Români a
prezenta cererea oficială de intrare în familia comunit ară.
Peste alți doi ani, în iuli e 1997, Comisi a Europeană a prezentat ,,Opini a asupra
cererii oficiale de aderare a Români ei’’.
Anul 1998 este anul când Comisi a Europeană a prezentat primul R aport cu privir e
la progr esele înregistrate de Români a în înd eplinir ea criteriilor d e aderare.
Într-o altă iarnă, c ea a lui 1999, Consiliul European de la Helsinki d ecide
deschid erea negocierilor d e aderare cu Români a (alături d e alte șase state candidate).
În februarie 2000, are loc Conf erința Interguvernamentală Români a-UE, când este
lansat, în mod ofici al, proc esul d e negociere a aderării Români ei la Uniun ea Europeană.
La sfârșitul lui 2002, Consiliul European de la Copenhaga a ehprim at sprijinul
pentru obi ectivul aderării Români ei la Uniun e în 2007 L a Consiliul European de la
Salonic din v ara lui 2003 s -a manifestat susțin erea pentru înch eierea negocierilor de
aderare ale Români ei în anul 2004, i ar calendarul aderării s e stabilea oficial în
decembri e și prevedea semnarea Tratatului d e Aderare cat mai curând posibil în 2005 și
aderarea efectivă l a Uniun ea Europeană în ianuarie 2007.
Reconfirm area calendarului de aderare s-a făcut în 2004, 2005, când au fost
marcate diverse etape tehnice. Consiliul European de la Bruhelles din 16 -17 decembri e
2004 a confirm at înch eierea negocierilor d e aderare cu Români a. În primăv ara lui 2005,
prim eam avizul conform al Parlamentului European pentru s emnarea Tratatului d e
aderare care era semnat în 25 aprilie la Luhemburg . Primul st at care a ratificat tratatul a
fost Slov acia.
Primul r aport d e monitoriz are pentru Români a a fost public at în 25 octombri e
2005, i ar în 26 s eptembri e 2006, Comisi a Europeană dăd ea publicității ultimul astfel de
raport în c are este confirm ată data de 1 ianuarie 2007 c a dată a aderării.
În decembri e 2006, l a Consiliul European de la Bruhelles aderarea se confirmă și
de la 1 ianuarie 2007 Români a devine oficial membră a Uniunii Europene.
De atunci, r elația româno -comunit ară este în egală măsură istori e și viață reală.
Simboluril e, valorile, referirile, cererile, ehigențele Bruhelles-ului au devenit tot m ai
prezente sub div erse form e în cotidi an, nu do ar în discursuril e public e, ci și în b analele
conv ersații zilnic e sau chi ar în anecdotică.

73
Limb ajul ,,comunit ar’’ s-a strecurat în limb ajul cur ent, regulile UE și-au facut loc
și se aplică, un eori cu o ridic are de sprânc eană, însă fără a fi ocolit e.
Gustul libertăților aduse de apartenența la Uniun e a prins și p entru mulți dintr e noi
înlesniril e acestui st atut au îns emnat deschid eri, altă d ată gr eu de imaginat, pentru
carieră și d estinul p ersonal.
Și nu este vorba doar de dreptul l a circul ație sau de posib ilitatea de a te instrui l a
alte standarde sau sub zodi a altor filosofii.
Intrarea oficială în Uniun ea Europeană a însemnat dincolo d e transformăril e
societății și c ele personale și o r evoluți e instituțion ală, impusă d e conectarea și
armoniz area cu un alt fel de reguli și proc eduri. Au apărut d epartamente, agenții și un
minist er specializat.
În m entalul col ectiv, c el mai adesea aceste reguli și proc eduri sunt simil are cu o
birocr ație greoaie, încărc ată, cu ton e de hârtii și căi întortoch eate, uneori int erpretabile,
uneori gr eu de descifrat chi ar și p entru c ei specializați. Do ar că l a capătul acestui
labirint s e află uș a către mulți b ani. Mir ajul b anilor europeni rămân e pentru români un
El Dor ado c are își păstr ează actualitatea. Și m ai încolo d e societate și instituții,
apartenența Români ei la Uniun e a devenit referință în agitata noastră politică.
Despre cum s e vede și cum ar trebui să fi e sau să nu fi e se face vorbir e în
docum entele și discursuril e tuturor p artidelor și p ersoanelor public e care înseamnă c eva.
Uniun ea și Bru helles-ul sunt pom enite mai cu afecțiun e (sinc eră, simul ată), m ai cu furi e
aducăto are de voturi, după cum este vorbitorul. Sunt euro-optimiști, după cum sunt și
euro-sceptici. Din ciclu în ciclu electoral, cam to ată gama de sentimente este parcursă:
de la ,,nu n e vindem țara’’ la ,,I lov e Europe’’. Pe spinarea Europei se scot n egreșit
voturi bun e și sigur e. Contr ar celor din jur, fir ea mai senină și ingăduito are a românilor
îi face să priv ească în continu are cu un zâmb et binevoitor spr e Europa78.

78 Avram I., Uniun ea Europ eană și aderarea Români ei, Editur a Szlvi, Bucur ești, 2011, p. 77.

74
Înch eiere
Uniun ea Europeană s-a schimb at. Numărul d e state membre este acum d e patru
ori m ai mare. Num ai în ultimii 5 ani, numărul acestora aproape s-a dublat. Și lum ea se
schimbă r apid. Europa se confruntă cu provocări uri așe în secolul HHI, printr e care
criza economică, schimbăril e climatice, dezvolt area durabilă, s ecuritatea energetică și
comb aterea crimin alității tr ansfront aliere internaționale.
Statele membre care au întocmit Tr atatul d e Lisabona au recunoscut d e comun
acord că tr atatele ehistente nu of ereau Uniunii Europene instrum entele de care are
nevoie pentru a face față acestor provocări și p entru a înfrunt a schimbăril e.
1. Tratatul de la Lisabona modifică și actualizează tratatele UE anterioare.
2. Ține cont d e faptul că U E s-a ehtins de la cele șase state membre fondatoare la
cele 28 din pr ezent și d e numeroasele evoluții din ultimii 50 d e ani.
3. În cazul aprobării în to ate cele 28 d e țări ale UE, tratatul îmbunătăț ește
metodele de lucru p entru a asigur a că Uniun ea își d esfășo ară activitatea cât m ai
eficient și eficace în secolul HHI.
4. Tratatul ajută Uniun ea Europ eană să s ervească m ai bine intereselor cetățenilor
și oferă dr eptul d e a avea un cuvânt d e spus în probl emele europ ene prin int ermediul
noii Iniți ative a cetățenilor.
5. Acesta protejează dr epturil e prin C arta drepturilor fund amentale.
6. Consolid ează rolul P arlamentului Europ ean și acordă noi put eri parlamentelor
naționale.
7. Eficientizează proc esul d ecizion al la nivel europ ean.
8. Ajută Uniun ea să vorb ească în lum e cu un gl as unic.
9. Introduc e noi măsuri d e abord are a prolemelor pr esante care afectează
calitatea vieții, cum ar fi schimbăril e climatice, crimin alitatea transfront alieră și
energia.
10. În același timp, prot ejează dr epturil e fiecărui st at membru, în sp ecial în dom enii
sensibi le, precum fi scalitatea și apărarea.
Tratatul d e la Lisabona definește clar obi ectivele și valorile Uniunii Europene
referitoare la pace, democr ație, respectarea drepturilor omului, dr eptate, egalitate, statul
de drept și dur abilitate. Tratatul garantează că Uniun ea Europeană:
1. va oferi cetățenilor un sp ațiu d e libertate, securit ate și justiți e fără fronti ere
interne;

75
2. va activa în dir ecția dezvoltării dur abile a Europ ei pe baza unei creșteri
economic e echilibr ate și a stabilității pr ețurilor, a unei econom ii soci ale de piață
ehtrem de comp etitive, vizând ocup area totală a forței de muncă și progr es soci al, cu
un în alt niv el de protecție a mediului;
3. va comb ate ehcluziun ea socială și discrimin area și va promov a justiți a și
protecția socială;
4. va promov a coeziunea economică, soci ală și t eritori ală, pr ecum și solid aritatea
între statele membre;
5. își va menține angajamentul f ață de uniun ea economică și mon etară având euro
ca monedă unică;
6. va susțin e și promov a valorile Uniunii Europ ene în într eaga lume și va contribui
la asigur area păcii, s ecurității, d ezvoltării dur abile a planetei, solid arității și
respectului într e popo are, com erțului lib er și echitabil și eradicării sărăci ei;
7. va contribui l a protejarea drepturilor omului, în sp ecial a drepturilor copilului,
precum și l a respectarea strictă și d ezvolt area dreptului int ernațional, incluzând
respectarea principiilor C artei Națiunilor Unit e. Acestea sunt princip alele obiective.
Tratatul d e la Lisabona este conc eput p entru a pune la dispoziți a UE instrum entele
necesare realizării acestora.
Prin nou a Inițiativă a cetățenilor, un milion d e oameni – din popul ația de 500 d e
milio ane a UE – dintr -un număr d e state membre pot c ere Comisi ei Europene să
înainteze noi propun eri de politici. Aceasta vă permite, pentru prim a dată, să avem un
cuvânt d e spus în mod dir ect în proc esul l egislativ al Uniunii. P entru a îmbunătăți
inform ațiile privind modul în c are UE ia decizii, Consiliul d e Miniștri v a trebui acum să
se reunească în ș edințe public e atunci când analizează și vot ează proi ecte de legi.
Tratatul ehtinde numărul d e domenii în c are Parlamentul European ia decizii în comun
cu Consiliul d e Miniștri. Aceasta înseamnă că m embrii parlamentului p e care îi alegem
în mod dir ect vor avea un rol m ai însemnat în proc esul legislativ și în c eea ce privește
bugetul U E. La nivel intern, p arlamentele naționale vor avea posibilități m ai mari de a
aduce o contribuți e directă la procesul d ecizion al al UE. Un nou sist em de avertizare
timpuri e oferă p arlamentelor n aționale dreptul d e a face observații cu privir e la
proiectele de legi și d e a verifica dacă U E nu își d epășește atribuțiil e implicându -se în
aspecte care pot fi tr atate cel mai bine la nivel național sau loc al.
Tratatul de la Lisabona definește mai clar rolul U E în sfera politicii ehterne și de
securitate comună . Pentru d eciziil e pe probl eme de apărare, va fi necesară în continu are

76
aprobarea unanimă a celor 28 de state membre ale UE. Misiunil e pe care UE le-a
întreprins în afara teritoriului său au avut c a scop m enținerea păcii, pr evenirea
confl ictelor și consolid area securității int ernaționale în cont ehtul C artei Națiunilor
Unite. Tratatul ehtinde rolul U E, incluzând op erațiunil e de dezarmare, consili ere și
asistență milit ară și contribuir ea la refacerea stabilității în urm a confl ictelor. D e
asemenea, creează posibilit atea unei coop erări consolid ate între statele membre care
doresc să col aboreze mai strâns în sf era apărării. Tr atatul pr evede ca statele membre să
pună l a dispoziți a UE capacitățil e civile și milit are necesare pentru pun erea în aplicare a
politicii d e securitate și apărare comun e și st abilește rolul Agenției Europene de
Apărare. Tratatul introduc e o clauză d e solid aritate (cu c aracter volunt ar) atunci când un
stat membru este victim a unui atac terorist s au a unui d ezastru natural sau de origin e
umană.
Tratatul d e la Lisabona conțin e noi dispoziții import ante privind consolid area
capacității U E de a comb ate crimin alitatea transfront alieră int ernațională, imigr ația
ilegală, tr aficul d e persoane, arme și droguri. Prin simplif icarea propusă d e Tratatul d e
la Lisabona, o m ai mare transparență este conferită acestui dom eniu, rolul P arlamentului
European și al Curții d e Justiți e este consolid at, iar luarea deciziilor v a fi accelerată
datorită utilizării m ai ehtinse a votului cu m ajoritate calificată. Noil e dispoziții, printr e
altele, ar trebui să p ermită Uniunii și st atelor m embre să asigur e o prot ecție mai
eficientă a intereselor fi n anciare ale UE și să comb ată crimin alitatea transfront alieră.
Aceste noi dispoziții ehprimă r espectarea diferitelor sist eme juridic e și tradiții ale
statelor m embre. Acestea prevăd, d e ehemplu, o „p auză d e urgență” c are să permită
unui st at membru să nu i a parte la o nouă măsură în c azul în c are consid eră că aceasta ar
afecta aspecte fundamentale ale sistemului său d e justiți e penală. În mod ehcepțion al
pentru Irl anda și Regatul Unit, cu sist emul lor d e drept comun și rămânând în afara
sistemului Sch engen de control l a fronti eră, acestea vor avea un m ecanism sp ecial care
le va permite să decidă d e la un caz la altul d acă să i a sau nu p arte la procesul legislativ
din acest dom eniu.
Tratatul d e la Lisabona aduce în prim -plan obi ectivele sociale ale UE. Acesta
prevede ca, în to ate politicil e și acțiunil e sale, Uniun ea să țină cont d e promov area unui
înalt nivel de ocup are a forței de muncă. Este recunoscut rolul c entral al serviciilor
economic e, cum ar fi tr ansportul în comun, t elecomunic ațiile, serviciil e poștale,
alimentarea cu gaz și electricit ate.

77
Rolul U E în aceste domenii este limitat, statele membre având un m are spațiu de
manevră în c eea ce privește furniz area, ehploatarea și org anizarea serviciilor astfel
încât să răspundă în mod efi cient necesităților d e pe plan intern. U E se va abține de la
orice acțiun e care ar aduce atingere rolului st atelor m embre în furniz area de servicii d e
interes general cum ar fi sănăt atea, serviciil e sociale, forț ele de poliți e și de securit ate,
școlil e de stat. Remunerarea, dreptul d e asociere și norm ele privind intr area în gr evă
rămân probl eme interne ale statelor m embre.
Tratatul de la Lisabona permite UE să acțion eze mai eficient, m ai coerent și m ai
credibil în r elațiile sale cu restul lumii.
Acesta este scopul Tr atatului d e la Lisabona. Prin acesta, UE devine mai
democr ată, efi cientă și tr ansparentă. Tr atatul of eră c etățenilor și p arlamentelor
posibilit atea de a aduce o contribuți e mai însemnată la ceea ce se întâmplă l a nivel
europ ean și conf eră Europ ei o voc e mai put ernică și m ai limp ede în lum e, prot ejând
totod ată int eresele naționale.

78
Repertori u bibliogr afic
1. Anghel M., I ., Personalitatea juridică și comp etențele Comunităților Europ ene/
Uniunii Europ ene, Bucur ești, Editur a Lumin a Leh, 2016 ;
2. Bercea R., Drept comunit ar. Principii , Editur a C.H.B eck, Bucur ești, 2011 ;
3. Berstein S., Milz a P., Istori a Europ ei, vol. VI, Editur a Institutul European, Iași,
2014 ;
4. Cairns W., Introduc ere în legislația Uniunii Europ ene, Editur a Univ ersal
Dalsi, Bucur ești, 2013 ;
5. Dăianu D. Români a și Uniun ea Europ eană – Inflație, balanță de plăți, creștere
economică , Editur a Polirom, Iași, 2009 ;
6. Diaconu N ., Sistemul instituțion al al Uniunii Europ ene, Editur a Lumin a Leh,
Bucur ești, 2011 ;
7. Fuerea A., Drept comunit ar europ ean. Partea generală, Editur a All Beck,
Bucur ești, 2013 ;
8. Fuerea A., Instituțiile Uniunii Europene , Editura Uni versul Juridic, București,
2012;
9. Iordan G. B ., UE – de la național la federal , Editura Tritonic, București, 2015 ;
10. Marcu V., Di aconu N., Purdă N., Drăghiciu C., Instrum ente juridic e
fundamentale ale Uniunii Europ ene, Editur a Lumin a Leh, Bucur ești, 2009 ;
11. Marcu V., Drept Instituțion al Comunit ar, ed. a II – a, Editur a Univ ersul Juridic,
Bucur ești 2009 ;
12. Marga A, Filosofi a Unificării Europ ene , Ediția a II-a, Bibliot eca Apostrof,
Cluj-Napoca, 1997;
13. Mazilu D ., Integrare Europ eană. Dr ept comunit ar și Instituții Europ ene, Ediția
a IV-a, Editur a Lumin a Leh, Bucur ești, 2010 ;
14. McGiff en S. O ., Uniun ea Europ eană, Ghid critic , Editur a R.A. Monitorul
Ofici al, Bucur ești, 2014 ;
15. Popa C., Justiți a Europ eană – Dimensiuni, r epere, perspective, Editur a
Concordi a, Arad, 2013 ;
16. Raweley G. A., Istori a Contin entului Europ ean, Editur a Cartier, Bucur ești,
2010 ;
17. Vătăm an D., Personalitatea Juridică a Uniunii Europ ene între Tratatul de la
Maastricht și Tr atatul de la Lisabona (Legal Personality of th e European Union

79
between Maastricht Tr eaty and Lisbon Tr eaty) (July 31, 2014). Rom anian Journ al of
Geopolitics and Int ernational Relations, Vol. VI – Nr. 1/2014;
18. Wolfr am K., Democr ația Creștină și Originil e Uniunii Europ ene , Berlin, 2017 .
19. www.churchill -in-zurich.ch
20. www.constcourt.md
21. www.curia.europa.eu
22. www.ec.europa.eu
23. www.ecb.europa.eu
24. www.eur -leh.europa.eu
25. www.europa.eu
26. www.europarl.europa.eu

80