Acreditivul Documentar. Tipologia Si Mecanismul Derularii Acreditivului Documentar

Acreditivul documentar.

Tipologia și mecanismul derulării acreditivului documentar

Capitolul I. Modalități de plată internaționale cu efect de garanție

Capitolul II. Aspecte preliminare privind acreditivul documentar.

Capitolul III. Tipologia acreditivelor documentare

Secțiunea 1. Tipuri de acreditive în funcție de fermitatea angajamentului bancar

Subsecțiunea 1. Acreditive revocabile

Subsecțiunea 2. Acreditive irevocabile

Secțiunea 2. Tipuri de acreditive în funție de domiciliere

Subsecțiunea 1. Acreditive domiciliate în țara exportatorului

Subsecțiunea 2. Acreditive domiciliate în țara importatorului

Subsecțiunea 3. Acreditive domiciliate într-o țară terță

Secțiunea 3. Tipuri de acreditive în funție de momentul plății

Subsecțiunea 1. Acreditive cu plata la vedere

Subsecțiunea 2. Acredivive cu plata amânată

Subsecțiunea 3. Acreditive cu plata prin acceptare

Subsecțiunea 4. Acreditive cu plata prin negociere

Secțiunea 4. Tipuri de acreditive în funție de clauzele pe care le conține

Subsecțiunea 1. Acreditive transferabile

Subsecțiunea 2. Acreditive cu clauză roșie (red clause)

Subsecțiunea 3. Acreditive cu clauză verde (green clause)

Subsecțiunea 4. Acreditive subsidiare (back-to-back)

Subsecțiunea 5. Acreditive reîniobile (revolving)

Capitolul IV. Mecanismul derulării acreditivului documentar.

Secțiunea 1. Incheierea contractului comercial

Secțiunea 2. Cererea de deschidere a acreditivului documentar

Secțiunea 3. Deschiderea acreditivului documentar

Secțiunea 4. Avizarea deschiderii acreditivului documentar

Secțiunea 5. Expedierea marfii si prezentarea documentelor de livrare

Secțiunea 6. Verificarea documentelor și efectuarea plății

Secțiunea 7. Remiterea documentelor și rambursarea sumei

Secțiunea 8. Notificarea importatorului și plata documentelor

Sectiunea 9. Receptia marfii             

Capitolul I. Modalități de plată cu efect de garanție

În tranzacțiile comerciale internaționale un moment important îl constituie încasarea contravalorii marfurilor ce au fost exportate sau importate, precum și a serviciilor ce au fost prestate.

Plata se concretizează în transferul unei sume de bani de la cumpărător la vânzător, reprezentând executarea obligației debitorului prețului. Plata se poate face, în general, în bani lichizi (numerar, respectiv în moneda fiduciară sau moneda divizionară) sau în bani de cont, respectiv monedă scripturală, reprezentând disponibilități banești aflate în conturi bancare. În principiu, în tranzacțiile comerciale internaționale plata se face numai în moneda scripturală, prin tehnica viramentului bancar.

Modalitățiile de plată utilizate în comerțul internațional s-au diversificat în mod continuu, odată cu schimbarile ce se produc în cadrul economiei mondiale și cu perfecționarea tehnicilor și tehnologiilor de transmitere a mesajelor.

Cele mai frecvente tehnici și modalități de plată folosite în afacerile internaționale sunt: acreditivul documentar, incasso-ul documentar, plata în avans, plata contra facturii, plata la predarea mărfii.

Plata în avans sau pre-payment este cea mai sigura tehnica de plată pentru exportator, dar și cea mai riscantă pentru importator, acesta din urmă trebuind să efectueze plata către primul înainte ca acesta să livreze marfa. Importatorul trebuie să se bazeze pe faptul că furnizorul îi va livra bunurile la timp și conform condițiilor cantitative și calitative din contract. Un avantaj relativ al acestei tehnici este dat de faptul că parțile pot intra în relații directe în care bancile comerciale nu sunt implicate, ceea ce duce la o reducere a costurilor operațiunii.

O altă tehnică înrudită plații în avans este plata unui avans, numită și down payment, când importatorul plătește o parte din preț în prealabil, respectiv la semnarea contractului sau imediat după această dată. Aceasta prezintă avantaj pentru exportator deoarece acesta poate dispune imediat de fonduri cash necesare pentru producție și pentru logistică. Importatorul este expus riscului, acesta acceptând aceasta metodă, de obicei, atunci când se poate baza pe buna-credință și pe capacitatea exportatorului sau atunci când obține garanții privind livrarea.

Plata contra facturii sau open account este o tehnică utilizată mai ales pentru tranzacții de valoare mică sau în relații dintre firme care fac parte din același grup, ea presupunând o bună cunoaștere și o încredere reciprocă a partenerilor. Aceasta presupune ca exportatorul, după ce și-a îndeplinit obligațiile de livrare, să trimită factura comercială direct la cumpărător, care va plăti contravaloarea acesteia la data stabilită în contract. Această modalitate este riscantă pentru exportator deoarece nu are nicio garanție de plată în cazul în care mărfurile se pierd,acesta fiind expus, de asemenea, riscurilor politice, economice și de tară, în cazul în care nu se iau măsuri de acoperire a acestor riscuri. De asemenea, se poate întampla ca, uneori, întârzierile din sistemul bancar să întârzie procesul de transferare a fondurilor. Aceasta tehnică prezintă și anumite avantaje exportatorului, acestea constând în evitarea constrângerilor cu privire la documentație, la termenul de transport și la locul livrarii, fiind mai atractivă ca metodă de decontare.

Plata la predarea mărfii denumită și cash on delivery se uitilizează pentru tranzacții de valoare redusă și avantajul acesteia este ușurința de realizare. În cadrul acestei tehnici vânzatorul mărfii instructează pe cărăuș, firma de transport, să prezinte marfa destinatarului livrării și să o predea contra plății în numerar sau prin cec. Ultilizată în tranzacțiile internaționale, această tehnică de plată presupune trei părți: exportatorul ( cel care expediază marfa și îi prezintă cărăușului o scrisore de instrucțiuni prin care precizează suma pe care trebuie s-o încaseze în urma predării mărfii, precum și mijlocul de transport ales), cărăușul (care, în urma acceptării mandatului efectuează transportul și încasează contravalorarea mărfii predate, el fiind răspunzător personal pentru plata mărfii predate și este garant al restituirii prețului către exportator în cazul în care a acceptat formula cash on delivery pentru marfa pe care o transportă), precum și importatorul (care, primind mărfurile în conformitate cu prevederile contractuale, este obligat să achite cărăușului contravaloarea acestora). Dezavantajul acestei tehnici de plată derivă din riscul de refuz al plății din partea importatorului, ceea ce produce daune pentru vânzător care vor necesita intentarea unui proces pentru despagubiri.

În comerțul internațional, modalitățiile de plată care oferă cel mai înalt grad de siguranță sunt plățile documentare. Aceată siguranță este datorată atât faptului că între cei doi parteneri contractuali se interpune o bancă, care efectuează plata, cât și datorită faptului că plata va fi efectuată doar ca urmare a prezentării unor documente care atestă îndeplinirea obligațiilor contractuale. Denumirea modalitățiilor de plată fiind impusă tocmai de această condiție – plata contra documentelor. Aceste modalități de plată sunt incasso-ul documentar și acreditivul documentar.

Incasso-ul documentar reprezintă o modalitate de plată care constă în ordinul pe care îl da exportatorul bancii sale de a încasa contravaloarea tranzacției și de a o vira în contul său, depunând în acest sens la bancă documentele care atestă faptul că și-a executat obligațiile contractuale, pentru a fi transmise de aceasta importatorului. În cadrul acestei modalități de plată, banca acționează ca un intermediar între importator și exportator, care are doar obligația de a transmite documentele importatorului, de a încasa de la acesta prețul și de a-l transmite mai departe exportatorului.

În accepțiunea Publicației 522, denumită și Reguli uniforme pentru incasso, emisă de Camera Internațională de Comerț și Industrie de la Paris, incasso-ul reprezintă tratarea de către bănci, în conformitate cu instrucțiunile primite, a documentelor financiare și/sau comerciale pentru: a obține acceptarea și/sau, dacă este cazul, plata; a remite documentele comerciale contra acceptare și/sau după caz contra plată;a remite documentele în alte condiții.

Prin utilizarea incasso-ului documntar, exportatorul are garanția că importatorul va intra în posesia documentelor de livrare numai contra plății sau acceptului de plată al acestora, în timp ce importatorul nu are nicio obligație până la sosirea documentelor la banca lui, și nu plătește mărfurile importate decât atunci când ridică documentele. Incasso-ul documentar prezintă și anumite riscuri: riscul pierderii marfii, riscul diminuării încasării, riscul de neplată din partea importatorului, precum și riscul întarzierii la plată. Cu scopul de a se înlătura aceste riscuri exportatorul ar putea solicita înainte de efecutarea exportului a unei garanții.

Incasso-ul documentar oferă, așadar, doar o rezolvare parțială pentru riscurile susmenționate, deoarece banca prestează doar un serviciu, ce constă într-o simplă transmitere de documente de la vânzător la cumpărător. Acesta nu constituie o soluție complet satisfăcătoare pentru exportator, care dorește nu doar conservarea posesiei mărfurilor, ci, mai ales, asigurarea că va obține plata acestora, de vreme ce angajează niște cheltuieli pentru producerea lor, pe care nu le poate valorifica decât prin valorficarea marfurilor.

Acreditivul documentar, modalitatea de plată cel mai frecvent utilizată în tranzacțiile internaționale, îi va oferi acestă garanție, deoarece, în cazul acestuia, banca nu va mai fi doar un simplu intermediar însarcinat cu buna desfășurare a schimbului, ci se va obliga irevocabil față de exportator să-i plătească ea însăși documentele, cu condiția ca acestea să fie prezentate într-un interval de timp prestabilit și într-o bună ordine. Mai mult, banca are și obligația verificării documentelor sub aspectul formei și regularității întocmirii lor, ceea ce îi oferă importatorului, cel puțin teoretic, atât garanția că nu va avea probleme în momentul ridicării marfurilor, cât și garanția că va obține mărfuri de natura și calitatea stipulată prin contract. Prin urmare, acreditivul documentar reprezintă o modalitate de plată superioară în materia plățiilor documentare, deoarece, pe langă plată, reușește să ofere și o garanție ambilor parteneri contractuali: importatorul pentru primirea marfurilor, iar exportatorul pentru încasarea prețului.

Acreditivul documentar este, în primul rând, o tehnică bancară, concepută de banci pentru a facilita derularea tranzacțiilor clienților lor. Pe de altă parte, mecanismul său de funcționare dă naștere la o serie de raporturi juridice, astfel încât nu se poate aprecia că folosirea și înțelegerea sa este apanajul exclusiv al bancilor, ca și tehnicieni. Acreditivul documentar depășește granițele unei simple tehnici bancare și intră sub incidența de reglementare a dreptului, devenind o instituție juridică de sine stătătoare, guvernată de principii proprii de funcționare.

O parte a doctrinei de specialitate consideră că acreditivul documentar funcționează și poate fi considerat ca o garanție bancară autonomă.

Capitolul II. Aspecte preliminare privind acreditivul documentar

Acreditivul documentar, denumit în limba engleză și documentary credit sau letter of credit, sau în limba franceză credit documentaire, reprezintă angajamentul ferm asumat de o bancă la ordinul și în contul clientului său de a plăti sau accepta să plătească o sumă de bani contra documentelor care atestă livrarea mărfii pe care vânzătorul se obligă să le emită și să le prezinte în termenele și condițiile stabilite de ordonatorul acreditivului.

În marea majoritate a tărilor din lume nu există o legislație specială pentru acreditive, dar acolo unde există, reglementarea legală poate fi cuprinzătoare, cum este în Codul Uniform de Comerț al SUA, în art. 5, sau reglemenatarea poate fi foarte sumară când se face o simplă trimitere la Legea uniformă internațională. Din acest motiv, Camera Internațională de Comerț de la Paris a elaborat încă din 1993 un set de norme privind acreditivul documentar, denumite și “Reguli și uzanțe uniforme referitoare la acreditivele documentare“, care au fost revizuite în mai multe rânduri: 1951, 1962, 1974, 1984, 1993, ultima revizuire fiind în anul 2006, denumită și Publicația 600, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2007.

Aceste norme, calificate în doctrina franceză ca fiind norme profesionale a căror autoritate se întemeiază pe aptitudinea recunoscută a unui organism profesional de a exprima în același timp necesitățile comerțului și raționalitatea unei operații, nu pe consimțământul membrilor profesiei bancare, stabilesc uzanțe comerciale și consacră regulile cutumiare care guvernează creditele documentare în statele în care nu fac obiectul unei reglementări particulare sau legislații. Deși se bucură de o utilitate necontestabilă, aceste reguli au un caracter supletiv, incidența lor asupra acreditivelor documentare fiind exclusiv rezultatul voinței părților, exportatorul și importatorul, consemnată în contractul comercial și regăsită în textul acestuia. Forța juridică a acestor norme este egală cu cea a unor clauze contractuale care pot fi convenite doar de către părți. În cazul în care părțile nu au prevăzut aplicarea Regulilor, înseamnă că ele, prin voința lor, au înlăturat aplicarea lor raporturilor ce le leagă. Incidența Regulilor asupra acreditivelor documentare este exprimată într-o formă simplă și directă, mentionându-se că acreditivul documentar este supus Regulilor Uniforme și Practicilor Acreditivelor Documentare, arătându-se în continuare și numărul publicației ce le conține, precum și anul în care aceasta a fost revizuită, întrucât, apariția unei noi Publicații nu are drept consecință abrogarea celei anterioare, deoarece Regulile, așa cum am mai menționat, reprezintă uzanțe comerciale, ce au fost codificate pentru a se asigura mai buna lor cunoaștere și care se aplică ca urmare a voinței părților, având forța juridică a unor clauze contractuale. Așadar, părțile sunt libere să apeleze la oricare din versiunile existente.

Publicația 600 a Camerei de Comerț Internațional de la Paris reprezintă o altă etapă în îmbunătățirea practicilor bancare sau o adecvare a necesităților care au fost resimțite în practică pentru a se oferi o viziune cât mai unitară. Principalele modificări aduse de aceasta privesc clarificarea unor termeni sau noțiuni precum și definirea altora, cu scopul de a limita diversele speculații realizate prin interpretarea versiunii anterioare, Publicația 500 a Camerei de Comerț Internațional de la Paris, din anul 1993.

În mod asemănator versiunilor anterioare, pentru a se reține aplicabilitatea Regulilor și uzanțelor uniforme referitoare la acreditivele documentare, în art. 1 al Publicației 600 se prevede faptul că pentru a fi aplicabile aceste reguli părțile urmează a trimite în textul acreditivului în mod explicit către aceste reguli, prin formulări clare și lipsite de echivoc.

Publicația nr. 500 cuprindea o definiție expresă în art. 2 a acreditivului documentar prevăzând că acesta reprezintă ”orice aranjament, oricum ar fi denumit sau descris, prin care o bancă (banca emitentă), acționând la cererea și după instrucțiunile unui client sau în nume propriu efectuează o plată către un terț sau la ordinul acestuia (beneficiarul) sau acceptă și plătește efecte de comerț, cambii trase de către beneficiar; autorizează altă bancă să efectueze o asemenea plată sau să accepte și să plătească asemenea cambii; sau autorizează o altă bancă să negocieze; contra documentelor precizate cu condiția ca acestea să fie conforme cu termenii și condițiile acreditivului”.

Spre deosebire de Publicația 500, Publicația 600 nu oferă o definiție unitară, aceasta preferând să contureze profilul teoretic al instrumentului de plată prin utilizarea unui set de definiții și noțiuni conținute în art. 2. Așadar, prin acreditiv documentar se va întelege orice aranjament, indiferent de modalitatea de descriere sau denumire utilizată, care este irevocabil și constituie o asumare de către o bancă a obligației de a onora o prezentare conformă.

Sintagma prezentare conformă reprezintă o prezentare a documentelor solicitate care respectă termenele și condițiile creditului, dispozițiile normelor uniforme, precum și practicile uniforme bancare internaționale.

Prin obligația bancii de a onora (to honour) o prezentare conformă, banca se angajează să plătească la vedere atunci când prin acreditiv s-a stipulat expres aceasta modalitate; își asumă angajamentul de a efectua o plată la un alt termen și de a plăti la scadența acestuia; îsi asuma un angajament de a accepta o cambie (bill of exchange) emisă de beneficiar și să plătească la scadență în situația în care acreditivul este compatibil cu acceptarea.

În derularea unui acreditiv documentar sunt implicate cel puțin patru părți: ordonator, banca emitentă, beneficiarul acreditivului și banca exportatorului (banca avizatoare/plătitoare/notificatoare/negociatoare) , dar în derularea acestuia mai pot aparea și alte părți.

Ordonatorul sau solicitantul acreditivului (applicant) este partea care se adresează băncii emitente, solicitând și instruind-o să deschidă un acreditiv în favoarea beneficiarului. De obicei, acesta este cumparatorul mărfurilor, importatorul, dar mai poate fi vorba și despre un terț care acționează pe seama importatorului.

Banca emitentă (issuing bank sau opening bank) este cea care deschide acreditivul la solicitarea ordonatorului și își asumă angajamentul ferm de plată în favoarea beneficiarului. Aceasta este situată, de regulă, în țara importatorului.

Beneficiarul (beneficiary) este partea în favoarea căreia s-a emis acreditivul de către banca emitentă. Acesta este exportatorul, vânzatorul mărfurilor.

Banca notificatoare (advising bank sau notifying bank) este cea care îl avizează pe beneficiar că în favoarea lui a fost deschis un acreditiv de către banca emitentă și are obligația de a-l informa pe acesta despre condițiile cuprinse în acesta. Aceasta este, de regulă, situată în țara beneficiarului și poate fi o sucursală a băncii emitente sau poate fi o bancă corespondentă. Aceasta nu este neapărat însărcinată cu plata acreditivului pe care îl notifică. Este mai avantajos pentru exportator ca banca notificatoare să fie banca sa, în acest mod acesta putând beneficia de mai multă siguranță, precum și de costuri de operare mai reduse.

Banca confirmatoare (confirming bank) este banca ce adaugă angajamentul de plată al bancii emitente propriul său angajament de plată, astfel încât, acesta va fi cea care va efectua ea însăși plata în cazul în care banca emitentă nu plătește. În acest fel beneficiarul se bucură de o garantare a plății, acesta devenind titularul dreptului de a pretinde plata atât de la banca emitentă, cât și de la banca confirmatoare.

Banca corespondentă (correspond bank sau correspondent), în comerțul internațional, este o bancă terță, situată în strainătate cu care banca de referință are un acord de servicii bancare reciporce.

Banca nominalizată (nominated bank) este banca autorizată să plătească, să accepte și să plătească cambiile trase asupra sa de beneficiar, să-și asume o plată amânată sau să negocieze un acreditiv. Se numește bancă plătitoare (paying bank) banca nominalizată care face plata acreditivului la prezentare, respectiv a cambiilor la vedere trase de beneficiar. Banca acceptatoare (accepting bank) este cea care acceptă cambii la termen trase de beneficiar. Banca negociatoare (negociating bank) este cea care negociază cambii și/sau documente prezentate de beneficiar sau de un posesor de buna-credință. Banca transferatoare (transferring bank) este banca plătitoare, acceptatoare sau negociatoare ce face acreditivul disponibil integral sau parțial, la cererea beneficiarului principal, unuia sau mai multor beneficiari secundari.

Capitolul III. Tipologia acreditivelor documentare

În practica internațională, ca urmare a diversificării operațiunilor de comerț exterior, adaptabilității acreditivului documentar, dar și a încrederii de care acesta se bucură ca modalitate de plată, s-au conturat mai multe tipuri de acredivive. Acestea se clasifică în funcție de mai multe criterii. Astfel:

Din punct de vedere al fermității angajamentului bancar, acestea se clasifică în:

acreditive revocabile

acreditive irevocabile

2. Din punct de vedere al domicilierii, acestea pot fi:

domiciliate în țara exportatorului

domiciliate în țara importatorului

domiciliate într-o țara terță

3. Din punct de vedere al schemei de plată, acreditivele se clasifică în:

acreditive cu plata la vedere

acredivive cu plata la termen

acreditive de acceptare

acreditive de negociere

4. Din punct de vedere al clauzelor pe care le conține, acreditivul poate fi:

transferabil

cu clauză roșie (red clause)

cu clauză verde (green clause)

subsidiar (back-to-back)

5. Din punct de vedere al gradului de indisponibilizare al fondurilor valutare de ordonator, precum și a exigențtei impuse referitoare la livrarea esalonată, acestea pot fi:

reîniobile (revolving)

plătibile în tranșe

Secțiunea 1. Tipuri de acreditive în funcție de fermitatea angajamentului bancar

Subsecțiunea 1. Acreditivele revocabile

Potrivit normelor Publicației 500 a Camerei de Comerț Internațional de la Paris, acreditivul revocabil este acel tip de acreditiv care poate fi modificat sau anulat de banca emitentă în orice moment și fără o avizare prealabilă a beneficiarului. Din acest motiv exportatorul exportatorul nu se poate baza pe condițiile stabilite în acreditiv decât atunci când plata este deja efectuată. Inițiativa de revocare poate proveni fie din partea ordonatorului, fie din partea bancii. În cazul în care inițiativa de revocare provine din partea ordonatorului, acesta revocând promisiunea de plată, el își angajează raspunderea fată de beneficiar în temeiul contracului de baza. În cazul în care inițiativa de revocare provine din partea băncii, aceasta își angajează raspunderea față de ordonator. Mai mult, acest drept nu mai poate exercit din momentul în care beneficiarul a prezentat documentele la banca notificatoare.

Dreptul de a revoca, anula sau modifica acreditivul documentar se stinge în momentul în care plata a fost facută, banca emitentă având obligația de a rambursa băncii prin care s-a făcut plata.

Un astfel de acreditiv conferă exportatorului foarte puțină siguranță sau chiar deloc privind încasarea plății, el putând fi pus în situația în care a expediat deja marfa către importator, iar când se prezintă la bancă documentele este înștiințat că acreditivul a fost modificat, fapt ce presupune o modificare substanțială a elementelor sale, sau este înștiințat ca acreditivul a fost chiar anulat.

Având în vedere considerentele expuse anterior, acest tip de acreditiv era foarte rar utilizat în practică, motiv pentru care noua reglementare a acreditivului documentar, Publicația 600 a Camerei de Comerț Internațional de la Paris, nu a mai reținut ipoteza acreditivului revocabil. Potrivit art. 3 al Publicației un acreditiv este prezumat a fi irevocabil chiar dacă în textul său nu există o astfel de precizare.

În doctrină s-au ridicat întrebări privitoare la posibilitatea părților de a utiliza un astfel de instrument atunci când acestea menționează explicit opțiunea pentru un acreditiv revocabil. Anumiți autori consideră, opus unor păreri contrarii care se întemeiază pe libertatea consesnsuală a părților, că acreditivul reglementat de actualele norme uniforme nu poate fi decât irevocabil.

Subsecțiunea 2. Acreditivele irevocabile

Acreditivul irevocabil, spre deosebire de acreditivul revocabil, reprezintă angajamentul ferm al băncii emitente față de beneficiar de a efecuta sau a face să fie efectuată plata, cu condiția ca vânzătorul să prezinte documentele de livrare băncii, în confirmitate cu instrucțiunile care i-au fost date de către importator. Acest tip de acreditiv oferă mai multă siguranța beneficiarului, banca emitentă fiind personal raspunzătoare fată de acesta, aceasta neputându-se sustrage de la obligațile sale, nici să le modifice în mod unilateral. Drepturile beneficiarului sunt independente de de relația dintre bancă și ordonator, acestea rezultând din notificarea făcută de bancă, acestea fiind în același timp autonome și față de contractul de bază, banca neputând să se prevaleze de excepțiile puse contractului comercial pentru a refuza plata.

Acest tip de acreditiv este mai putin flexibil deoarece orice modificare a clauzelor sale trebuie să fie consimțită și de beneficiar. Având mai multă siguranță, beneficiarul poate proceda la exportul mărfurilor, fiind sigur că, în cazul în care prezintă documentele cerute prin acreditiv și respectă toate condițiile impuse prin acesta, la care a consimțit și pe care le cunoaște, va primi plata.

În unele situații modificarea acreditivului poate fi necesară dacă se impun anumite schimbări sau corecturi redacționale sau în cazul în care prevederile acestuia nu corespund întocmai condițiilor din contractul de vânzare. Modificările pot fi făcute doar cu acordul tuturor părților implicate. Beneficiarul are obligația de a aviza banca respectivă în legătură cu acceptarea sau respingerea modificărilor, iar în cazul tăcerii acestuia se consideră că modificarea a fost acceptată.

Acreditivele irevocabile pot fi, la rândul lor, confirmate sau neconfirmate.

Acreditivul irevocabil și confirmat este cea mai sigură formă, acesta având un dublu angajament bancar: cel al băncii emitente, precum și cel al altei bănci, banca confirmatoare, care este de obicei banca notoficatoare și care își adaugă propriul său angajament de plată ferm și independent, astfel încât beneficiarul unui astfel de acreditiv se poate adresa băncii confirmatoare pentru onorarea acreditivului atunci când banca emitentă nu își indeplinește această obligație. Confirmarea acreditivului poate fi solicitată de exportator sau de către banca emitentă, aceasta oferindu-i avantajul exportatorului de a fi plătit in țara sa, fapt ce reduce termenul de plată și suprimă riscurile de inposibilitate de transfer valutar. Întrucât un astfel de acreditiv îi oferă exportatorului un plus de securitate în încasarea contravalorii mărfurilor, în unele cazuri, de asemenea, facilitându-i obținerea unei finantări de la o bancă locală pentru realizarea comenzii, exportatorul ar trebui să insiste în deschiderea unui astfel de acreditiv atunci când acesta nu are încredere în banca importatorului.

Acreditivul irevocabil și neconfirmat este acel acreditiv în care doar banca emitentă este responsabilă pentru efecutarea plății, iar toate celelalte bănci care iau parte în derularea acreditivului și acționează potrivit instrucțiunilor sale nu îsi asumă niciun angajament ferm de plată. Așadar, în cazul în care plata se face de o altă bancă desemnată, ci nu de către banca emitentă, asta nu înseamnă că banca desemnată își asumă ea însăși un angajament ferm de plată, asemenea celui al băncii emitente a acreditivului. Banca desemnată are obligația de a comunica expres beneficiarului acceptul său de a efectua plata, în caz contrar primirea și examinarea documentelor de către aceasta nu o obligă la plată, iar efectuarea plății îi da dreptul de a cere rambursarea sumei din partea băncii emitente, în cazul în care documentele sunt în concordanță cu termenii și condițiile acreditivului.
În cazul acreditivului neconfirmat dacă o altă bancă este desemnată să accepte cambiile, iar aceasta nu o face sau nu plătește la scadență cambiile pe care le-a acceptat, banca emitentă are obligația de a sccepta cambiile și a le plăti la scadență. De asemnea, în cazul în care acreditivul este cu plata prin negociere, banca emitentă are obligația de a plăti cambiile trase de beneficiar, precum și documentele prezentate în cadrul acreditivului, negociate de banca care a fost desemnată să negocieze, fără a avea drept de recurs împotriva trăgătorilor.

Așadar, acreditivul neconfirmat este acela care creează obligația de plată doar în sarcina băncii emitente.

Secțiunea 2. Tipuri de acreditive în funție de domiciliere

Domicilierea acreditivului documentar reprezintă banca desemnată cu realizarea acreditivului, prin raportare la locul unde este situată. Aceasta este stabilită de importator și exportator prin contractul de bază încheiat între aceștia, regăsindu-se ca atare în textul acreditivului. Stabilirea domicilierii se face se face în funcție de interesele celor două părți, acestea având în vedere mai multe criterii.

Subsecțiunea 1. Acreditive domiciliate în țara exportatorului

Acreditivul documentar domiciliat în țara exportatorului este acela în baza căruia exportatorul prezintă documentele pentru plată la o banca desemnată în acreditiv documentar care este situată în țara sa.

Locul plății prezintă importanță din mai multe puncte de vedre: domicilierea acreditivului în țara exportatorului înseamna pentru acesta o grăbire a încasărilor egală cu timpul de curier al documentelor, deoarece dacă acesta ar fi fost în țara importaorului timpul de curier al documentelor ar putea fi de până la 40 de zile, acesta putând fi mai mare sau mai mic în funcție de zona geografică în care este situată banca importatorului; se evită riscul de pierdere a documentelor, situație în care exportatorul ar trebui să ia legatura direct cu ordonatorul și să-i solicite ca plata să se facă după duplicate, ceea ce ar putea determina o întârziere a plății sau chiar la refuzul efectuării ei; în derularea unui acreditiv pot aparea litigii privind neexecutarea obligațiilor izvorâte din derularea acestuia, litigii care vor fi soluționate potrivit legislației din țara în care este domiciliat acreditivul; documentele pot prezenta anumite neregulatități care vor fi mai ușor remediate și fără corespondență suplimentară, în cadreum perioadei de valabilitate a acreditivului.

În tranzacțiile comerciale internaționale, domicilierea acreditivului în țara exportatorului este cea mai frecvent utilizată.

Subsecțiunea 2. Acreditive domiciliate în țara importatorului

Acreditivul documentar domiciliat în țara importatorului este acela în baza căruia exportatorul poate încasa contravaloarea mărfurilor exportate prin prezentarea documentelor solicitate prin acreditiv la ghișeele băncii importatorului. Documentele solicitate se transmit pe canal bancar, exportatorul depunându-le la banca sa, iar aceasta trebuind să le transmită mai departe bancii plătitoare, iar banca plătitoare după ce găsește documentele în bună regulă efectuează plata, transmițând banii tot pe canal.

Acest tip de acreditiv prezintă numeroase dezavantaje pentru exportator. Un prim dezavantaj ar fi cauzat de intervalul lung de timp până la încasarea contravalorii mărfurilor, corespunzător intervalului de timp necesar parcursului documentelor și al banilor. Deoarece valabilitatea acreditivului documentar expiră la ghișeele băncii plătitoare, în străinătate, pregătirea și expedierea documentelor trebuie să se realizeze în timp util pentru ca acestea să poată ajunge la banca plătitoare în cadrul valabilității acreditivului. Un alt dezavantaj este cauzat de posibilitatea redusă de remediere a eventualelor neregularități a documentelor, ceea ce determină întârzierea încasării banilor.

Pentru a se evita unele dezavantaje privind durata lungă a intervalului de timp necesar parcursului documentelor, agenții economici pot folosi serviciile unor companii specializate care să ducă documentele în locul indicat într-un interval de timp scăzut, contra unei taxe. Aceste servicii ar trebui folosite mai ales în cazurile în care valabilitatea acreditivului documentar expiră într-un interval scurt de timp, în care este redusă șansa ca documentele să ajungă la timp la ghișeele băncii plătitoare din străinătate. De asemenea, ameliorarea dezavantajelor acreditivului documentar în străinătate se poate realiza și prin solicitarea rambursului telegrafic, când banca notificatoare plătește documentele, în momentul primirii documentelor și găsirii lor în bună ordine, în baza telexului de ramburs, înainte ca ele să ajungă la banca plătitoare. Aceata din urmă, la primirea documentelor, efectuează ea însăși controlul acestora, iar dacă sunt în bună ordine validează plata făcută, iar dacă nu sunt în regulă este îndreptățită să ceară stornarea plății, precum și dobânzile aferente fondurilor astfel avansate.

Subsecțiunea 3. Acreditivele domiciliate într-o țara terță

Acreditivele domiciliate într-o țara terță trebuie să indice clar banca nominalizată să primească documentele și să decidă plata acestora. Banca nominalizată este banca la ghișeele căreia expiră acreditivul.

Observațiile făcute cu privire la acreditivele domiciliate în țara importatorului privind transmiterea documentelor și dezavantajele pe care acestea le prezintă pentru exportator sunt valabile și pentru acreditivele domiciliate într-o țara terță.

Secțiunea 3. Tipuri de acreditive în funcție de momentul plății

Acreditivele documentare trebuie să indice clar modul în care sunt utilizabile sau disponibile de către beneficiar, precum și modul în care exportatorul va încasa banii. Modul de utilizare se referă la modul de plată. Modul de plată este convenit de importator și exportator prin contractul de bază și este prezăzut expres în acreditiv. Astfel, acreditivele pot fi cu plată la vedere, cu plată amânată, cu plată prin acceptare și cu plată prin negociere.

Subsecțiunea 1. Acreditivele cu plată la vedere

Acreditivul cu plata la vedere (sight payment) este acela care îi permite exportatorului să fie plătit imediat ce prezintă documentele băncii desemnate, iar aceasta le găsește în regulă după ce le examinează conformitatea cu textul acreditivului (schema 1. Acreditivul cu plata la vedere).

Plata nu se realizează simultan cu prezentarea documentelor decât foarte rar. Potrivit art. 13 al Publicației 500 a Camerei de Comerț Internațional de la Paris, băncile uzează de un interval de 7 zile bancare, care începe să curgă de la data prezentării documentelor, pentru a verifica documentele și pentru a stabili dacă le acceptă sau le refuză, urmând să informeze beneficiarul. Publicația 600 a Camerei de Comerț Internațional de la Paris , în art. 14 lit. b, aduce o modificare în ceea ce privește termenul în care bancile trebuie să verifice documentele, înlocuind sintagma timp rezonabil care nu trebuie să depășească 7 zile, cu o perioada fixă, de maxim 5 zile bancare, de la data prezentării documentelor.

Termenele de verificare a documentelor sunt necesare pentru a constata dacă acestea sunt în concordanță strictă cu condițiile și termenii acreditivului deoarece băncile nu plătesc documente neconforme. În cazul în care documentele nu sunt conforme cu textul acreditivului banca restituie beneficiarului documentele pentru a i se da posibilitatea de a remedia neregulile atât timp cât este încă în perioada de valabilitate a acreditivului. Intervalul de 7 zile prevazut în Publicația 500 ar trebui apreciat cu mai multă sau mai puțină rigoare și în funcție de neglijența sau diligența beneficiarului, acesta având un comportament neglijent atunci când asteaptă pâna în ultimele zile a termenului de prezentare a documentelor, în opoziție cu beneficiarul diligent care s-a grabit cu prezentarea documentelor imediat ce le-a avut în posesie.

schema 1. Acreditivul cu plata la vedere

Subsecțiunea 2. Acreditivele cu plată amânată

Acreditivele cu plata amânata (defferded payment) se caracterizează prin accea că plata documentelor nu se face în momentul prezentării acestora la bancă de către exportator, ci la o altă dată, o dată ulterioară, menționată în mod expres în textul acreditivului documentar. De regulă, această dată este la 30-60 de zile de la prezentarea documentelor, dar în unele cazuri poate fi și până la 180 zile (schema 2. Acreditivul cu plată amânată).

Acreditivul cu plată amânată echivalează cu o vânzare pe credit pentru beneficiar. Pentru acesta, siguranța că va primi plata o constituie însăși acreditivul, ca angajament al băncii care va plăți la termenul prevăzut în acreditiv. Fiind beneficiarul unui acreditivu cu plată amânată, exportatorul poate să obțină avansuri de la o altă bancă sau credite pe termen scurt, acesta garantând pentru avansuri sau credite chiar cu acreditivul.

Obligațiile pe care le are banca într-un acreditiv cu plată amânată sunt asemănătoare cu cele dintr-un acreditiv cu plată acceptare sau negociere, o diferență fiind că în cazul celor două din urmă sunt cerute cambii. O altă diferență esentială fată de acreditivul cu plată prin acceptare sau negociere constă în faptul că angajamentul de plată amânată este emis, în concepția unor autori, intuituu personae, iar creanța beneficiarului va trebui să aștepte termenul prevăzut în acreditiv pentru realizarea sa.

În ceea ce îl privește pe importator, acesta va intra în posesia documentelor, deci și a mărfii, înainte de plata lor. Astfel, el poate vinde marfa rapid și să recupereze banii pentru plata importului.

schema 2. Acreditivul cu plată amânată

Subsecțiunea 3. Acreditive cu plata prin acceptare

Acreditivele prin acceptare se caracterizează prin aceea că, între documentele prezentate la bancă pentru obținerea plății se află și una sau mai multe cambii având anumite scadențe, trase de beneficiar asupra băncii indicate în acreditiv, iar plata contravalorii mărfurilor se face la scadența cambiei. Această bancă poate fi orice bancă desemnată de acestea, poate fi chiar banca emitentă sau banca confirmatoare.

Astfel de acreditive documentare sunt utilizate în cazul vânzărilor pe credit pe termene scurte și foarte scurte, între 60-180 zile, uneori chiar și 360 de zile.

În deschiderea acreditivului cu plată prin acceptare se va menționa expres ca acesta este modul în care se face plata, iar odată cu depunerea documentelor ce atestă expedierea mărfii, exportatorul va prezenta băncii plătitoare și o cambie care are scadența corespunzătoarea numărului de zile precizat în acreditiv. Banca plătitoare va verifica conformitatea documentelor cu acreditivului, iar dacă acestea sunt în bună ordine va accepta cambia și o va restitui exportatorului, iar documentele le va remite bancii emitente, care le va da mai departe importatorului. La scadența cambiei, exportatorul o va prezenta băncii, iar aceasta o va achita (schema 3. Acreditiv cu plata prin acceptare).

În cazul în care are nevoie de lichidități, exportatorul are posibilitatea să sconteze cambia, încasând pe loc contravaloarea acesteia, mai puțin taxa scontului, ceea ce îi va permite să intre în posesia banilor înainte de scadență, transformând astfel vânzarea pe credit în una cu plata pe loc. Importatorul, aflat în posesia documentelor, la rândul său, își poate ridica marfa de care poate dispunde după cum dorește: să o vândă și să o achite după vânzare, neavansând astfel fonduri proprii, în cazul în care este intermeniar, iar în cazul în care este producător, să o folosească pentru realizarea produselor finite.

schema 3. Acreditiv cu plata prin acceptare

Subsecțiunea 4. Acreditive cu plata prin negociere

Acreditivul cu plata prin negociere este considerat o variantă a acreditivului documentar, denumită și scrisoare comercială de credit.

Trăsăturile distinctive ale acestuia sunt: este adresat direct beneficiarului, în practică fiind adresat predominant prin intermediul unei bănci; utilizarea lui presupune întotdeauna utilizarea unei sau mai multor cambii, după caz, trase de beneficiar asupra bancii emitente sau asupra unei alte bănci, care este indicată în textul acreditivului; banca emitentă garantează plata cambiilor, iar plata cambiilor se realizează tot la banca emitentă, întrucât potrivit dreptului cambial, locul plății este domiciliul trasului.

Pentru a se putea negocia documentele trebuie, în primul rând, ca banca emitentă să autorizeaze alte bănci să negocieze documentele, adică să le cumpere de la beneficiar. Exportatorul prezintă documentelor însoțite de cambie la o altă bancă, banca negociatoare, care la primirea documentelor le ”cumpără” spre a le transmite băncii emitente. Banca negociatoare achită documentele contra plății unui comision de negociere care, în esență, reprezintă dobânda la suma plătită pe documente, calculată pe perioada cuprinsă între data efectuării plății de către banca negociatoare și data rambursării sumei plătite din partea băncii emitente (schema 4. Acreditiv cu plata prin negociere).

Scrisorile comerciale de credit sunt, în general, libere negociabile, iar dacă beneficiarul dorește să încaseze banii de la banca sa , acesta va suporta întotdeauna comisionul de negociere, respectiv comisionul de plată.

În ceea ce priveste banca negociatoare, se disting două situații: cea în care banca emitentă nu autorizează negocierea, ceea ce va avea drept consecință faptul că plata se va putea realiza doar de către banca emitentă, prezentându-se documentele la acesta; precum și situația în care banca emitentă autorizează negocierea fie desemnând o anumită bancă să o realizeze, fie să o autorizeze fără nicio restricție, ceea ce înseamnă ca negocierea va putea fi realizată de orice bancă, singura condiție fiind ca această bancă să fie o bancă corespondentă a bancii emitente, condiție impusă doar pentru operativitate. Se consideră, în literatura de specialitate, că în situația în care se desemnează doar o anumită bancă pentru negociere, scrisorile comerciale de credit vor fi tot nenegociabile, deoarece nu lasă beneficiatului posibilitatea de a prezenta documentele la orice bancă. Astfel, se consideră că singurele scrisorile de credit cu adevărat liber negociabile sunt cele care îi permit beneficiarului să prezinte documentele la orice bancă.

Clauza de negociere inserată în textul scrisorilor comerciale de credit nu obligă banca să negocieze, ci doar o autorizează să negocieze. Simpla examinare a documentelor de către bancă fără a le cumpăra neconstituind negociere.

schema 4. Acreditiv cu plata prin negociere

Secțiunea 4. Tipuri de acreditive în funție de clauzele pe care le conține

Acreditivul documentar se caracterizează prin adaptabilitatea sa, care vizează cel puțin doua aspecte: primul care rezultă chiar din definiția acreditivului, care reprezintă orice angajament de plată asumat de o bancă, indiferent de modul în care este definit sau descris, iar al doilea are în vedere faptul că acesta se poate adapta diferitelor particularități al tranzacțiilor comerciale prin anumite mențiuni trecute în acreditiv sau prin modul în care acesta este utilizat. Din acest punct de vedere rețin atenția prin clauzele pe care le conțin acreditivele transferabile, cu clauză roșie, cu clauză verde sau acreditivele subsidiare.

Subsecțiunea 1. Acreditive transferabile

Acreditivul transferabil este definit în Publicația 500 a CCI de la Paris ca fiind acel acreditiv în virtutea căruia beneficiarul poate cere băncii autorizate să plătească, să-și asume un angajament de plată amânată, să accepte sau să negocieze sau, în cazul unei negocieri libere, să facă acreditivul utilizabil parțial sau în totalitate pentru unul sau mai mulți beneficiari, beneficiari secundari.

Exportatorul și importatorul trebuie să convină prin contractul comercial de bază deschiderea unui astfel de acreditiv, deoarece acreditivul este transferabil doar dacă în cuprinsul său se specifică în mod expres acest fapt, în acest scop folosindu-se mențiunea ”transferabil” și nu alți termeni, cum ar fi cesionabil, transmisibil, divizibil, etc.

Acest tip de acreditiv se folosește în operațiunile de intermediere, respectiv în situația în care exportatorul nu este și producătorul mărfurilor exportate, fiind un intermediar între furnizorul mărfurilor și cumpărătorul final. După ce exportatorul și importatorul convin ca acesta din urmă să dea ordin băncii emitente să deschidă în favoarea primului un acreditiv transferabil, exportatorul va ordona băncii sale să transmită valoarea acreditivului producătorului, beneficiarul secund, care este, în realitate, exportatorul real și cu care beneficiarul inițial are deja încheiat un contract. Potrivit instrucțiunilor primite de la beneficiarul inițial, banca intermediară va proceda la transferarea acreditivului în favoarea benediciarului secund. Banca beneficiarului inițial, exortatorul intermediar, va purta numele de bancă transferatoare.

Beneficiarul secund, după ce expediază marfa, depune documentele la banca transferatoare, care le verifică și le plătește. La primirea documentelor, banca va înlocui documentele beneficiarului secundar cu cele are beneficiarului principal (notificând beneficiarului inițial că au sosit documentele și că le poate înlocui cu propriile documente pentru a fi transmite băncii emitente, banca având dreptul de a elibera băncii emitente documentele depuse de beneficiarul secund fără nicio responsabilitate față de beneficiarul principal, în cazul în care acesta din urma nu depunde documentele), care vor fi emise pe suma totală a acreditivului original. După înlocuirea documentelor, banca notificatoare va prezenta documentele băncii emitente, primind de la aceasta plata. La primirea plății, banca va plăti beneficiarului secund suma pe care acesta trebuie s-o primească, diferența urmând a fi plătită primului beneficiar (schema 5. Acreditivul transferabil).

Acreditivul transferabil trebuie să conțină, în esență, condițiile pe care le conține acreditivul original, cu excepția: valorii acreditivului, orice preț unitar indicate în acesta, data la care îi expiră valabilitatea, data de prezentare a documentelor, perioada de livrare și întinderea asigurării, oricare dintre acestea sau chiar toate putând fi diminuate sau scurtate. Acreditivul transferabil poate fi transmis o singură dată. Așadar, beneficiarii secunzi nu pot transfera la rândul lor acreditivul în favoarea unor terți beneficiar, aceste transferuri putând periclita interesele importatorului, precum și interesele băncii emitente. Retransmitere acreditivulul către beneficiarul principal neconstituind transfer interzis.

Acreditivul documentar este reglementat expres atât în Publicația 500 a Camerei de Comerț Internațional de la Paris în art. 48, cât și în ultima publicație revizuită, Publicația 600 CCI în art. 38. Noua reglementare rețin o singură îmbunătățire a textului și anume că documentele celui de al doilea beneficiar sau cele de facute în contul acestuia trebuie să fie prezentate băncii transferatoare astfel încât cel de-al doilea beneficiar nu se va putea îndrepta direct față de banca emitentă, această acțiune putând prejudicia interesele primului beneficiar, completarea normelor fiind făcută tocmai pentru protejarea intereselor acestuia din urmă.

schema 5. Acreditivul transferabil

Subsecțiunea 2. Acreditive cu clauză roșie (red clause)

Acreditivul cu clauză roșie este acela care îi permite beneficiarului ca plata sau un avans de fonduri să i se facă înaintea prezentării documentelor de către acesta. Pentru acest motiv se consideră că acesta reprezintă o excepție de la principiul de funcționare al unui acreditiv obișnuit: plata contra documente. În trecut, această clauză era scrisă cu cerneală roșie, de unde provine și denumirea, tocmai pentru a atrage atenția asupra modului de funcționare al acestuia. În prezent, atunci când se folosește o astfel de clauză de acest fel se exprimă sub forma: condiții speciale de plată, plata în avans.

Acest tip de acreditiv reprezintă o modalitate de finanțare a exportatorului de către importator. Până la livrarea mărfii și depunderea documentelor, importatorul poate solicita o anumită garanție din partea beneficiarului.

Acreditivul cu clauza roșie se utlizează, în special, în cazul operațiunilor de intermediere, când exportatorul are mulți furnizori locali pe care trebuie să-i plătească imediat ce marfa a fost cumpărată, precum și în activitatea de producție destinată exportului, când producătorul nu are resursele necesare pentru a produce marfa, dar importatorul fiind interesat de produsele respective îl finantează în acest sens.

Acest tip de acreditiv este utlizat doar între parteneri contractuali care se cunosc foarte bine și se bucură de o deplină încredere reciprocă, deoarece importatorul doar în aceste condiții ar consimți să angajeze sub responsabilitatea sa, acesta fiind expus riscului de a-i fi solicitată suma plătită de banca emitentă beneficiarului, în cazul în care acesta nu livrează marfa, și deci este în imposibilitate de a prezenta documentele, deși încasează banii.

Subsecțiunea 3. Acreditive cu clauză verde (green clause)

Acreditivul cu clauză verde poate fi privit ca o variantă a acreditivului cu clauză roșie, întrucât și în cazul acestuia banca poate efectua un avans reprezentând o cotă procentuală din valoarea acreditivului sau întreaga valoare a acestuia înainte de expediarea mărfurilor. Spre deosebire de acreditiul cu clauză roșie, în cazul acreditivului cu clauză verde, beneficiarul trebuie să prezinte un document prin care să ateste existența și depozitarea mărfurilor împreună cu chitanța pentru plată și declarația că va returna suma în cazul în care documtele nu vor fi prezentate în perioada de valabilitate a acreditivului documentar (warehouse recepit). Atunci când marfa este gata să fie livrată, documentul de depozitare a mărfurilor este adesea schimbat într-un document de transport, care va fi prezentat în cadrul acreditivului documentar.

Întrucât banca emitentă și implict aplicantul au acces la bunuri prin prezentarea documentelor de depozitare, acreditivul cu clauză verde le oferă mult mai multă protecție și siguranță acestora.

Acreditvul cu clauză verde ar putea fi considerat un acreditiv cu clauză roșie garantat.

Subsecțiunea 4. Acreditive subsidiare (back-to-back)

Acreditivul back-to-back reprezintă acreditivul deschis de unul din parteneri, în calitate de importator, pe baza unui alt acreditiv, deschis în favoarea sa, în care are calitatea de exportator. În fapt, este vorba de două acreditive.

Acreditivul subsidiar poate fi considerat o alternativă a acreditivului transferabil, fiind preferat acestuia din urmă deoarece se bucură de mai multă suplețe. Acest tip de acreditiv, deși nu este menționat nici în Publicația 500 CCI, dar nici în Publicația 600, este foarte raspândit în practică.

Aceste acreditive pot fi folosite în operațiunile de intermediere pe piața locală, în operațiunile de reexport, sau atunci când un comerciant intermediază o vânzare de mărfuri sau o prestare de servicii între două părți situate în state diferite, atât una fata de alta, cât și față de el însuși.

Acreditivul back-to-back presupune două acreditive care stau spate în spate. Primul este deschis de importatorul final care deschide acreditivul în favoarea firmei de intermediere. În baza primului acreditiv, intermediarul, în calitate de importator, ordona deschiderea unui al doilea acreditiv în favoarea exportatorului real. În urma deschidereii celui de-al doile acreditiv, exportatorul real expediază marfa pe adresa indicată și depune documentele spre plată la banca firmei intermediare. La primirea documentelor celui de-al doilea acreditiv, firma intermediară le schimbă cu documentele conforme cu primul acreditiv și le depune pentru încasare. Firma intermediară încasează contravaloarea documentelor privind primul acreditiv și, simultan, dispune pata în favoarea celui de-al doilea acreditiv, păstrându-si diferența valorică între cele două (schema 6. Acreditivele spate în spate).

Acreditivul original și acreditivul back-to-back sunt independente unul față de celălalt chiar dacă fac parte din una și aceeași operațiune comercială, între ele neexistând nicio legatură juridică.

Acreditivele back-to-back sunt de două tipuri:

Acreditivul concordant, când există condordanță între documente, iar pentru deschiderea acreditivului subsidiar sunt necesare aceleași documente ca și în acreditivul original;

Acreditivul neconcordant, când acreditivul original nu poate fi folosit cu documentele necesare la acreditivul secundar.

schema 6. Acreditivele spate în spate

Subsecțiunea 5. Acreditive reîniobile (revolving)

Acreditivele revolving se folosesc atunci când partenerii contractuali se cunosc, au relații contractuale de mai multă vreme, acestia practicând afaceri împreuna în mod obișnuit. Contractele de valori mari, cu livrări eșalonate în timp practicate de astfel de parteneri contractuali ar fi îngreunate prin folosirea câte unui acreditiv pentru fiecare livrare. Din acest motiv, partenerii contractuali preferă un acreditiv care să acopere toate livrările, dar prin care fiecare livrare să fie considerată independentă, astfel încat plata să se facă după fiecare livrare în parte, iar apoi valoarea acreditivului să se reîntregească automat.

Acesta este deschis pentru o anumită valoare urmând ca banca să-l reîntregească automat pentru fiecare nouă tranșă, totalul sumelor astfel reînnoite trebuie să se încadreze în valoarea globală a acreditivului.

Un acreditiv se poate poate reînnoi în funcție de timp, în sensul că valoarea inițială se reîntregește lunar, trimestrial, de un numar de ori într-un anumit interval, sau în funcție de valoare, de exemplu, cote determinate până se atinge valoarea globală a acreditivului. În cazul în care acesta se reînoiește în funcție de timp, el poate fi de două feluri: cumulativ, prin care orice sumă rămasă neutilizată într-o transă anterioară se adaugă la tranșa curentă cu care se reînnoiește acreditivul, putând fi utilizată în intervalul următor; sau noncumulativ, atunci când restul rămas neutilizat dintr-o tranșă anterioară nu poate fi reportat pentru urmatoarea livrare/tranșă. Utilizările se pot face doar în limita valorică stabilită pentru fiecare tranșă. În cazul în care acreditivul se reînnoiește în funcție de valoare, el se poate reînnoi după fiecare utilizare, într-o perioada de timp stabilită, repectiv atât timp cât acreditivul este valabil.

Principalele avantaje ale acreditivului revolving sunt: costul acestuia este mai puțin ridicat decât cel al mai multor acreditive cumulate pentru aceeași tranzacție; se poate folosi pentru valori mici; permite o judicioasă eșalonare a livrărilor; activitatea administrativă este simplificată; cumpăratorul se bucură de avantajul că nu-și imobilizează o sumă mare pentru livrarea mărfii, pe când vânzătorul are siguranța livrării întregii producții realizate pentru obținerea valorii totale a acreditivului.

În cadrul acestui tip de acreditiv, ordonatorul solicită deschiderea unui acrditiv revolving menționând valoarea de revolvare, numărul revolvărilor corespunzătoare numărului de livrări, intervalele de timp la care urmează să se facă livrările, timpul în zile de prezentare a documentelor pentru plată, precum și opțiunea pentru acreditiv cumulativ sau necumulativ. După ce primește acretitivul, documentele, exportatorul livrează, potrivit termenelor din acreditiv, pe rând, loturile de marfă. După fiecare livrare acesta încasează contravaloarea mărfii, prezentând tot setul de documente cerut prin acreditiv. Nu este permisă invocarea faptului că un document a fost prezentat la o expediere trecută.

Capitolul IV. Mecanismul derulării acreditivului documentar

Acreditivul documentar funcționează potrivit unui mecanism care are în vedere o succesiune de momente (schema. Mecanismul derulării acreditivului documentar) și care are o înlănțuire logică de acțiuni și evenimente determinate de specificul impus de caracteristicile particulare ale acestei modalități de plată, care generează relații specifice între participanți. Cu toate că mecanismul a stat la baza elaborării Regulilor, acesta nu este reglementat expres prin acestea.

schema. Mecanismul derulării acreditivului documentar

Mecanismul derulării acreditivului documentar parcurge urmatoarele etape:

(1) Încheierea unui contract internațional între importator și exportator, în care se prevede că plata se va efectua prin acreditiv documentar.

(2) Dispoziția de deschidere sau cererea de deschidere a acreditivului pe care importatorul o da bancii sale și care cuprinde toate condițiile convenite cu exportatorul prin contractul de bază.

(3) Deschidere acreditivului documentar prin elaborarea a însuși acreditivului, prin care banca emitentă se angajează ferm în favoarea beneficiarului. Acreditivul este trimis băncii exportatorului.

(4) Banca exportatorului îl înștiințează pe exportator despre deschiderea acreditivului în favoarea sa și îi remite documentele pentru a lua cunoștiință de condiții, termene și documente pe care trebuie să le îndeplinească pentru obținerea plății.

(5) Livrarea mărfii de către exportator fie preluând-o din stoc, fie după ce va proceda la producerea acesteia. Livrarea mărfii se va face cu respectarea tuturor termenelor din acreditiv și cu respectarea tuturor condițiilor privind întocmirea documentelor.

(6) Exportatorul care se află în posesia documentelor care atestă livrarea mărfii, le prezintă la bancă.

(7) Efectuarea plății de către bancă după ce verifică concordanța documentelor cu cerințele acreditivului.

(8) Remiterea documentelor către banca emitentă, după efectuarea plății și adresarea unei cereri de rambursare a sumei plătite.

(9) Banca emitentă rambursează suma plătită, după ce efectuează un nou control al documentelor, în funcție de condițiile acreditivului.

(10) Banca emitentă, care deține documentele privitoare la marfă, le eliberează importatorului contra plată.

(11) Importatorul achită valoarea documentelor și, la rândul său, va verifica documentele concordanța acestora cu instrucțiunile pe care le-a dat prin cererea de deschidere a acreditivului documentar.

(12) Importatorul aflat în posesia documentelor de transport își ridică marfa de la cărăuș, care i-o eliberează contra documentelor de transport în original sau duplicat, după caz.

Secțiunea 1. Încheierea contractului comercial

La baza acreditivului documentar stau mai multe contracte: primul este contractul comercial încheiat între cumpărător (importator) și vânzător (exportator) în vederea livrării unor mărfuri și/sau prestării unor servicii; al doilea este contractul dintre cumpărător (importator) și banca emitentă pentru emiterea unui acreditiv, fiind reprezentat de formularul prin care sunt trase instrucțiunile de emitere a acreditivului; iar cel de-al treilea contract este cel dintre banca emitentă și beneficiar, acesta fiind chiar acreditivul.

Așadar, prima etapă în desfăsurarea unui acreditiv documentar este încheierea unui contract comercial internațional între importator și exportator.

Contractul comercial internațional este definit ca fiind acordul de voință încheiat între două sau mai multe subiecte ale dreptului comerțului internațional, care îndeplinesc condițiile de comercialitate și intenaționalitate și care au ca scop nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de comerț internațional.

Contractul comercial încheiat de exportator și importator stabilește clauzele referitoare la condițiile specifice în care se va realiza tranzacția pe care o doresc. Acestea nu se vor limita la a preciza că plata se va face prin acreditiv documentar, ci vor conveni și asupra condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească documentele, termenele în care va opera această plată, precum și alte clauze convenite de părți.

Aceste clauze se vor găsi în cuprinsul acreditivului emis de bancă sub forma unor mențiuni, care constituie clauzele acreditivului. Acestea au un rol foarte important, întrucât determină un anumit comportament al tuturor părților implicate în realizarea acreditivului. Beneficiarul acreditivului, exportatorul, trebuie să aibă în vedere aceste clauze, precum și modul în care sunt redactate, deoarece acreditivul este emis anterior livrării mărfii, iar beneficiarul va fi interesat în cunoașterea cu exactitate a condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească pentru a obține plata. Mai mult, el trebuie să verifice dacă aceste condiții sunt conforme cu cele convenite cu importatorul prin contractul de bază.

Anumite aspecte pe care ar fi util ca părțile să le aibă în vedere atunci când au loc negocierile sau se încheie contractul comercial, care ajută la buna desfășurare a plăților sunt: să nu fie cuprinse condiții care nu pot fi îndeplinite ulterior de exportator; clauzele contractuale să fie formulate într-o manieră clară, fermă, care să evite posibilitatea de a exista interpretări nedorite de exportator; valabilitatea acreditivului, precum și alte termene de livrare să fie suficient de mari astfel încât să-i permită exportatorului sa expedieze marfa și să întocmească setul de documente în mod corespunzător; se vor negocia modul de distribuție a plății taxelor bancare și comisioanelor; este recomandat să se opteze pentru documente semnate de exportator sau de un terț independent și să se evite documentele semnate de importator; negocierea și încheierea contractului trebuie să fie în concordanță cu cerințele importatorului, deoarece dacă importatorul este nemulțumit de rezultatul negocierilor, va ordona deschiderea unui acreditiv care să facă dificilă sau chiar imposibilă îndeplinirea cerințelor cuprinse în el și, în consecință, imposibilitatea utilizării lui de către exportator.

Secțiunea 2. Cererea de deschidere a acreditivului documentar

Cererea sau dispoziția de deschidere a acreditivului documentar este dată de importator băncii sale, denumită banca emitentă, și cuprinde toate condițiile de termenele și documente pe care trebuie să le îndeplinească exportatorul pentru a i se face plata, stabilite prin contractul comercial.

Băncile au anumite documente și proceduri privind deschiderea acreditivului, iar cunoașterea exactă a acestora de către importator este o condiție a bunei derulări a operațiunilor.

Cererea de deschidere a acreditivului documentar este documentul pe care îl completează ordonatorul atunci când ordonă deschiderea unui acreditiv.

Ordinul de deschidere dat de importator băncii sale se poate realiza sub forma unei simple scrisori transmise letric, telexat sau electronic, în cuprinsul căreia sunt arătate condițiile de termene și documente, precum și informațiile care îi sunt necesare băncii să deschidă acreditivul; sau prin completarea unui formular tipizat, care este pus de bănci la dispoziția clienților lor.

Principalele rubrici din conținutul cererii de deschidere a acreditivului documentar se referă la:

Părțile implicate: banca emitentă (este cea căreia i se adresează cererea de deschidere a acreditivului, iar în practică, formularele puse la dispoziție de bănci au pretipărit numele băncii), ordonatorul (importatorul), beneficiarul (exportatorul), precum și banca notificatoare, respectiv banca corespondentă celei emitente, în principiu, banca exportatorului.

În ceea ce privește acreditivul, se precizează: natura acreditivului ( irevocabil, irevocabil și confirmat, transferabil, etc.), modul de utilizare ( cu plata la vedere, prin acceptare, prin negociere), valabilitatea ( în conformitate cu Publicația 600, art. 6, lit. i, acreditivul trebuie să poarte o dată limită de valabilitate, reprezentând intervalul de timp în cadrul căruia exportatorul trebuie să prezinte documentele la ghișeele băncii desemnate), valoarea acreditivului (aceasta poate fi precizată simplu; dacă cuvintele ”aproximativ”/”approximately” sau ”în jur de”/”about” sunt utilizate în textul acreditivului în conexiune cu suma acreditivului sau cantitatea sau prețul unitar, este permisă o toleranță care nu depășește mai mult sau mai puțin de 10% din suma sau cantitatea de preț la care se referă; este permisă o toleranță care nu va fi mai mare sau mai mică de 5% fată de cantitatea stipulată în acreditiv, fără însă ca totalul sumelor plătite să depășească valoarea acreditivului documentar, în cazul în care cantitatea nu este precizată sub formă de număr de pachete sau articole individuale; în cazul în care situația anterioară nu este aplicabilă sau dacă un acreditiv care interzice expedierile parțiale nu stipulează altfel, o toleranță de 5% în minus la suma tragerii va fi permisă cu condiția ca acreditivul, dacă prevede cantitatea mărfurilor, acesta cantitate să fie expediată în întregime și dacă acreditivul stipulează un preț unitar, acest preț nu este redus.

În privința livrării se precizează: elemente ce caracterizează marfa: natura, calitatea, ambalajul, prețul unitar; condiția de livrare (incoterms); modul și tehnica de transport, locul de expediție și destinația mărfii, punctele intermediare de tranzit, condițiile de manipulare (încărcare descărcare); data de expediție, documentul de expediție nu va putea fi utilizat la o dată ulterioară datei precizate; dacă livrările parțiale sunt autorizate sau interzise; dacă transbordările sunt autorizate sau interzise.

Documentele necesare pentru utilizarea acreditivului, indicându-se numărul de originale și copii, sunt: documentele comerciale, documentele de transport, documentele de asigurare, diverse certificare.

Se mai precizează, în cererea de deschidere: contul de debitat, comisioanele și cheltuielile ce cad în sarcina beneficiarului, respectiv în sarcina importatorului.

Secțiunea 3. Deschiderea acreditivului documentar

Deschiderea acreditivului documentar constă în elaborarea acreditivului documentar prin care banca emitentă se angajează ferm la plata acreditivului în favoarea exportatorului, beneficiarului acreditivului, în condițiile de termene și documente potrivit instrucțiunilor primite de la ordonator.

Acreditivul documentar poate fi materializat în mai multe forme: formularul standardizar, care este utilizat atunci când țara respectivă nu este contectată la rețeaua SWIFT sau când este vorba de un acreditiv cu caracter special; sau mesajul SWIFT care este precodat conform unor reguli universale recunoscute cu scopul de a evita orice eroare de interpretare și pentru a reduce cheltuielile de transmisie.

Acreditivul documentar este independent atât în raport cu contractul comercial care stă la baza lui, cât și față de alte înțelegeri existente între importator și exportator. Ca urmare, includerea în acreditiv a oricăror trimiteri la contractul comercial nu are niciun efect și nu determină nicio obligație pentru bănci. Așadar, deși acreditivul ia naștere la ordinul importatorului și funcționează potrivit celor convenite în contractul comercial de bază, el este total distinct și independent în acest raport, aceasta presupunând că realizarea sa nu poate fi influențată de soarta contractului de bază.

Prin deschiderea acreditivului documentar, banca emitentă își asumă obligația de plată în condițiile în care beneficiarul depune documentele în conformitate cu condițiile și termenii din acreditiv, continutul acestei obligații depinzând și de natura angajamentului bancar: irevocabil confirmat sau neconfirmat.

Banca emitentă își asumă o serie de obligații: să accepte documentele, în cazul în care acestea corespund condițiilor din acreditiv; să garanteze efectuarea plății; să plătească acreditivul contra documente, îndeplinindu-și în acest fel angajamentul asumat. Banca emitentă are dreptul ca, după ce efectuează plata, aceasta să îi fie rambursată de către ordonator contra transmiterii documentelor.

Angajamentul ferm al băncii de a plăti direct exportatorului este asumat în strictă concordanță cu condițiile menționate de importator prin cererea de deschidere, ele fiind preluate întocmai în textul acreditivului. După ce a fost întocmit, documentul este transmis băncii exportatorului.

Transmiterea deschiderii acreditivului poate fi făcută prin poșta aeriană sau teletransmisie (mesaje SWIFT).

Poșta aeriană este cea mai lentă, dar și cea mai puțin costisitoare, ea nefiind indicată pentru termene scurte de livrare de sub 30 de zile. După ce banca emitentă deschide acreditivul, aceasta trimite par avion originalul băncii notificatoare, durata de parcurs putând fi de la câteva zile la mai multe săptămâni, aceasta din urmă trimițând la rândul său o notificare beneficiarului prin poștă, ceea ce mai presupune încă un număr de zile. După ce primește notificarea, beneficiarul prezintă avizul la bancă și solicită eliberarea originalului acreditivului.

Teletransmisia integrală sau full text cable este o soluție mai rapida, dar și mai costisitoare. Banca notificatoare trimite avizul prin poștă către beneficiar, iar acesta solicită retransmiterea prin SWIFT a acreditivului, după plata taxei.

Teletransmisia parțială sau partial text cable este o varantă intermediară, când banca notificatoare trimite ca mesaj SWIFT un aviz prealabil/pre-advice, care nu conține toate detaliile acreditivului și este urmat de o confirmare cu documentul integral trimis prin poștă. Aceasta are avantajul că îi oferă exportatorului informațiile prealabile în ceea ce privește acreditivul și îl asigură pe acesta de deschiderea acreditivului.

Oricare ar fi modalitatea utilizată, este important ca exportatorul să solicite importatorului transmiterea prealabilă a unor date care să-i permită exportatorului să poată urmări deschiderea acreditivului și notificarea cu banca notificatoare.

Secțiunea 4. Avizarea deschiderii acreditivului documentar

În raportul dintre ordonator și beneficiar intervine, în majoritatea cazurilor, și o bancă terță, banca vânzătorului, care poate îndeplini mai multe funcții: de bancă notificatoare, plătitoare și confirmatoare. Banca vânzătorului își poate asuma următoarele obligații: să transmită acreditivului câtre beneficiar dându-i caracter de autenticitate în ceea ce privește originea acestuia; să plătească acreditivul, în contul băncii emitente, atunci când acreditivul este domiciliat în țara exportatorului; să confirme acreditivul, angajându-se personal și direct față de beneficiar, în termenii acreditivului.

În general, un beneficiar este notificat de deschiderea acreditivului printr-o bancă avizatoare/notificatoare. Aceasta este obligată sa verifice autenticitatea aparentă a acreditivului primit spre notificare, iar indiferent dacă își adaugă sau nu confirmarea sa, va semna formularul de notificare trimis beneficiarului.

Prin urmare, avizarea deschiderii acreditivului este operațiunea prin care banca exportatorului îl înștiințează pe acesta de faptul că a fost deschis acreditivului în favoarea sa și îi remite documentele pentru a lua cunoștintă de condițiile de termene și documente pe care trebuie să le îndeplinească pentru a obține plata.

Din momentul în care primește documentele, beneficiarul acreditivului poate trece la utlizarea acreditivului.

Secțiunea 5. Expedierea mărfii și prezentarea documentelor de livrare

Între momentul primirii notificării și cel al utilizării acreditivului există un anumit interval de timp în care exportatorul procedează la verificarea documentelor. În acestă etapă se urmărește concordanța între condițiile acreditivului și condițiile negociate în contractul de bază internațional. În cazul în care acestea corespund întocmai cu cele convenite anterior prin contract sau în cazul în care modificărule pe care le conțin nu afectează însă fondul comercial al afacerii, exportatorul și le va însuși, deoarece el le poate îndeplini fără dificultăți și va trece la livrarea mărfii și la prezentarea documentelor la bancă. În cazul în care ele nu corespund întocmai cu cele convenite în contractul comercial de bază, iar exportatorul nu le agreează sau nu le poate îndeplini, acesta va solicita modificarea acreditivului, astfel încât acesta să corespundă celor convenite. De asemenea, controlul documentelor de către exportator se face și în sensul de a se stabili dacă acesta nu conține condiții neuzuale, imposibil de îndeplinit sau clauze contradictorii, care il pot pune pe exportator în situația în care este în imposibiliate de a întocmi documentele comerciale corect și în concordanță cu acreditivul. De asemena, exportatorul trebuie să ia legătura cu importatorul și să solicite modificare acreditivului documentar. Doar după ce primește ce-a de-a doua notificare privind modificarea condițiilor aceditivului, din partea importatorului, exportatorul va trece mai departe la livrarea mărfii.

Cu scopul de a livra marfa, exportatorul fie va prelua marfa din stoc și o va expedia, fie va începe producerea acesteia. Marfa trebuie livrată cu respectarea tuturor termenelor din acreditiv, iar exportatorul va veghea ca documentele care atestă livrarea mărfii să fie întocmite cu respectarea tutror condițiilor.

Înainte ca exportatorul să prezinte documentele la bancă, acesta trebuie să fie sigur că: are toate documentele originale și copii, fiecare document este complet, conținutele documentelor nu se contrazic între ele, modificările și rectificările sunt stampilate de emitent, toate documentele sunt conforme cu acreditivul. Aceste rigurozități sunt neesare deoarece preîntâmpină eventualul refuz al documentelor la bancă. În același timp, exportatorii sunt preocupați și de scurtarea cat mai mult a perioadei de depundere a documentelor la bancă, cu scopul de a accelera încasarea plății și de a nu se depăși termenul limită de depundere a documentelor la bancă, termen care nu poate fi depășit.

Exportatorul în favoarea căruia a fost deschis acreditivul va depunde la banca sa toate documentele cerute prin acreditiv, însoțite de o scrisoare de remitere. Scrisoarea de remitere poate fi un document tipizat pus la dispoziția beneficiarului de către bănci sau poate lua forma unei simple scrisori întocmită de acesta.

Secțiunea 6. Verificarea documentelor și efectuarea plății

În urma prezentării documentelor la bancă, acesta verifică daca acestea sunt în concordanță cu textul acreditivului, iar în urma obținerii unui rezultat pozitiv, efectueză plata către exportator.

Concordanța documentelor cu condițiile acreditivului se analizează din două puncte de vedere. Se va verifica conformitatea fiecărui document în parte cu condițiile acreditivului, precum și concordanța între documetele care compun setul, în sesul că datele înscrise în fiecare document în parte să se regăsescă sau să concorde cu datele cuprinse în celălalte documente, nefiind permis ca datele dintr-un document să contrazică datele cuprinse într-un altul.

Potrivit Publicației 500, la primirea documentelor, banca plătitoare și/sau banca confirmatoare sau o bancă nominalizată care acționează pe contul acestora trebuie să determine exclusiv pe baza documentelor dacă ele sunt formal în conformitate cu condițiile din acreditiv. Deși nu își asumă nicio obligație sau responsabilitate pentru forma, suficiența, exactitatea, autenticitatea, falsul documentelor, banca are totuși obligația de a manifesta o grija rezonabilă.

Atunci când băncile controlează documentele acestea verifică: dacă acesta sunt complete, respectiv dacă cuprind toate datele și elementele pe care documentele trebuie să le conțină în mod uzual și dacă documentele sunt în numărul de exemplare necesar; dacă sunt aparent autentice, respectiv să nu fie vizibil false sau să conțină falsuri evidente; daca documentele, luate fiecare în parte, emană de la persoanele desemnate sau autorizate în acreditiv să îl emită; dacă conform uzanței documentele sunt semnate de emitentul lor; dacă datele trecute în documente sunt lizibile, clare și nu pot produce confuzii atunci când sunt interpretate sau citie; dacă sunt în conformitate cu condițiile și termenii acreditivului.

Pentru fiecare document, băncile au în vedere, în principal, urmăroare elemente:

În ceea ce privește factura: aceasta să fie emisă de beneficiar și adresată ordonatorului, ca destinatar; descrierea mărfurilor să fie în concordanță cu cea din acreditiv, acesta fiind un document pentru care se cere o concordanță strictă; valoarea sa trebuie să fie fără mențiuni referitoare la taxe care nu privesc mărfuri și să fie dată strict de valoarea mărfurilor; nu este necesar să fie semnată;

Documentele de transport: data acestora să nu fie prea veche în raport cu perioada de prezentare a documentelor stabilită prin acreditiv sau, în lipsa prevederii, cu perioada celor 21 de zile cuprinsă între data în care sunt expediate mărfurile și data prezentării documentelor; să fie specifice modului de transport indica în acreditiv; data de îmbarcare, locul de îmbarcare și descărcare, etc. să fie cele indicate prin acreditiv; să facă referire la marfa descrisă în factură; data în care sunt expediate mărfurile, încarcarea la bordul unei anumite nave, etc. să fie cele indicate prin acreditiv.

Documentele de asigurare: suma asigurată să fie conformă condițiilor din acreditiv; să nu aibă o dată de emitere ulterioară datei îmbarcațiunii; să fie cele stipulate prin acreditiv;

Potrivit Publicației 600 a Camerei de Comerț Internațional de la Paris, banca desemnată și banca emitentă ori eventual banca confirmatoare urmează a examina przentarea documentelor, astfel încât aprecierea băncii să se fundamenteze exclusiv pe aparența documentelor.

Spre deosebire de veche publicație care prevedea o perioada rezonabilă de maxim 7 zile de la primirea documentelor, în Publicația 600 s-a diminuat perioada în care banca urmează a efectua controlul documentelor, potrivit art. 14 lit. b banca nominalizată, banca confirmatoare sau banca emitentă urmează a efectua acest control având la dispoziție, fiecare dintre ele, o perioadă de cel mult cinci zile lucratoare bancare începând să curgă din ziua următoare prezentării documentelor solicitate pentru a stabili dacă întregul conținut al acestora este conform termenelor sau condițiilor stabilite prin acreditiv.

Perioada de timp alocată pentru controlul conformității documentelor nu poate fi scurtată sau influențată în vreun alt mod de existența unei date de scadență ori a unei ultime date de prezentare a documentelor care să coincidă cu data de prezentare sau să fie ulterioară acesteia.

De asemenea, se prevede în art. 14 lit d că datele conținute într-un document pot să nu fie în deplină concordanță/identic cu datele din alte documente sau din acreditiv, condiția fiind ca acesta să compatibile cu acestea.

În ceea ce privește adresele beneficiarului și ordonatorului care apar în orice documente sau act implicat în mecanismul acreditivului pot să nu fie aceleași adrese din prevăzute în acreditiv sau chiar și într-un alt document, însă aceste adrese trebuie să fie localizate pe teritoriul aceluiași stat.

În urma controlului efectuat de bancă pot rezulta două situații: o situație este cea în care documentele sunt în regulă și banca este obligată să efectueze plata, respectv documentele nu sunt în regulă.

Dacă banca nominalizată, banca confirmatoare sau banca emitentă consideră în urma controlului că documentele prevăzute nu sunt conforme cu condițiile prevăzute de acreditiv, acestea vor putea refuza onorarea sau negocierea.

Atunci când banca emitentă stabilește că documentele nu sunt conforme, poate din propria sa voință să contacteze importatorul pentru a vedea în ce măsura ar fi dispus să renunțe la invocarea acestor neconcordanțe. Această opțiune este întotdeauna un drept potestativ al bancii.

Atunci când banca nominalizată, banca confirmatoare sau banca emitentă decide să refuze să onoreze sau să negocieze, acestea trebuie să informeze beneficiarul printr-o unică notificare care trebuie să conțină: refuzul categoric al băncii de a onora sau a negocia; orice inadvertență observată de bancă în controlul documentelor pe baza căreia refuză să onoreze sau să negiceze; faptul că banca se obligă să păstreze documentele așteptând ordinele necesare privitoare la acestea de la beneficiar (adică se permite beneficiarului să acționeze în vederea remedierii lipsei de conformitate pe care se bazează refuzul băncii de a onora sau negocia); faptul că banca pastrează documentele până în momentul în care primește de la ordonator renunțarea la invocarea acestor inadvertențe și decide să le accepte; notificarea asupra restituirii documentelor; sau în cazul în care există astfel de ordine, că acționează conform ordinelor anterioare date de către beneficiar.

Dacă în urma verficării, documentelor apar a fi în strictă concordanță cu condițiile acreditivului banca are obligația de a plăti beneficiarului, indiferent de modul în care acesta și-a executat obligațiile în contractul de bază.

Din punct de vedere al beneficiarului, operațiunea se consideră încheiată în momentul în care banii, contravaloarea mărfii, a fost virată în contul acestuia, fiind anunțat de acest eveniment economic de banca prin notă contabilă.

Secțiunea 7. Remiterea documentelor către banca emitentă și rambursarea sumei

După ce a efectual plata, banca exportatorului remite documentele băncii emitente și, în același timp, îi adresează o cerere de rambursare a sumei plătite.

Raporturile dintre cele două bănci sunt raporturi ce derivă din contractul de mandat, banca exportatorului fiind mandatarul băncii emitente. În realizarea acestui mandat, banca plătește beneficiarului suma prevăzută în acreditiv înainte de orice avansare de sume de către banca emitentă. Așadar, ea are dreptul de rambursare din partea băncii emitente, având un drept propriu de creanță împotriva acesteia. Acest drept este recunoscut atât de Publicația 500 în art. 14 lit a, cât și în Publicația 600 în art. 7 lit c, care prevede că banca emitentă are obligația de a rambursa băncii pe care a autorizat-o să realizeze acreditivul suma plătită de aceasta și să accepte documentele. Obligația băncii emitente va exista doar dacă mandatul primit de banca realizatoare a fost executat conform instrucțiunilor primite, adică documentele plătite au fost conforme cu condițiile și termenii din acreditiv.

Banca plătitoare este îndreptățită să primească pe lângă suma plătită și o dobândă la aceasta, calculată pe perioada dintre data plății efective și data rambursării. În cazul în care acreditivul se realizează prin acceptare, dobânda are în vedere perioada cuprinsă între momentul scadenței cambiei și momentul rambursării.

Banca emitentă nu poate să opună băncii realizatoare o eventuală compensație între creanța pe care banca emitentă o are asupra beneficiarului și creanța pe care o are beneficiarul asupra sa, deoarece banca realizatoare este îndreptățită la rambursarea sumep plătite în baza unui drept propriu asupra băncii emitente. Aceasta compensație ar putea totuși fi opusă unei bănci remitente care a preluat și a efectuat plata documentelor fără a avea un mandat în acest sens de la banca emitentă. Acestă situație ar putea apărea atunci când banca ce are ca unică atribuție notificarea ar prelua și plăti documentele, deoarece aceasta nu are un drept propriu față de banca emitentă, iar compensația ar putea fi opusă acesteia.

Pentru a decide rambursarea, banca emitentă va proceda la verificare documentelor în baza cărora s-a efectuat plata de către banca realizatoare. Mențiunile făcute în legătură cu verificării documentelor transmise de către beneficiar băncii realizatoare sunt valabile și pentru verificările documentelor făcute de banca emitentă în legătura cu documentele pe care le-a primit de la banca realizatoare, banca emitentă având la dispoziție o perioadă rezonabilă de maxim 7 zile (potrivit Publicației 500) sau un termen de cel mult 5 zile pentru efectuarea verificărilor. Așadar, dacă în urma verificării documentelor acestea sunt conforme cu condițiile și termenii acreditivului, banca emitentă are obligația de a rambursa băncii plătitoare banii, în caz contrar, aceasta nu va avea obligația de a rambursa plata care s-a făcut pe documente neconforme cu condițiile și termenii acreditivului.

Secțiunea 8. Notificarea importatorului și plata documentelor

După ce a efectuat plata, banca emitentă deține documentele privitoare la marfă, iar aceasta le va remite ordonatorului, la răndul său, contra plată. Importatorul verifică documentele și concordanța acestora cu instrucțiunile pe care le-a dat prin cererea de deschidere a acreditivului.

Chiar dacă contractul de baza nu a fost executat conform intereselor ordonatorului, acesta are obligația de a prelua fără întârziere documentele și de a de a efectua plata. Acesta are acțiune împotriva vânzătorului în termenii responsabilității contractuale.

Obligația ordonatorului de a plăti documentele există doar atunci când documentele sunt conforme în aparență, întrucât banca emitentă nu este obligată față de ordonator decât la un control al aparenței de conformitate, care se va face cu o grija rezonabilă. Așadar, banca nu rapunde față de ordonator decât în cazul unor vicii aparente pe care însuși ordonatorul le-ar putea sesiza în momentul în care preia documentele de la bancă. Dacă ordonatorul preia documentele fără nicio observație, acesta nu mai poate invoca ulterior vreo neregularitate, fiind în situația în care, deși a acceptat niște documente neconforme, trebuie să le plătească. În cazul în care sesizează că documentele sunt afectate de neregularități, acesta are două posibilități: să accepte preluarea în aeste condiții, ceea ce îi va permite să intre în posesia mărfurilor, dar îl va obliga la plată sau să restituie imediat documentele băncii, refuzând plata și renunțând la preluarea documentelor, fapt care îl va împiedica să ridice marfa.

Banca este cea care suportă riscul insolvabilității sau al relei-credințe a ordonatorului, iar pentru a evita aceste riscuri poate solocita clientului său, cumpărătorul, anumite garanții. De asemenea atunci când aceasta deține documentele, iar ordonatorul nu a intrat în posesia mărfurilor, aceasta are un drept de gaj asupra mărfurilor.

Banca are, totodată, un drept de regres împotriva beneficiarului, în caz de fraudă sau atunci când acceptă documentele sub rezervă.

Sectiunea 9. Receptia marfii     

Importatorul, aflat în posesia documentelor,  poate ridica marfa de la locul de destinație, cărăușul eliberând marfa contra documentelor de livrare.

Pentru a se depăși unul din neajunsurile importante ale acreditivului, durata relativ mare a circuitului documentelor de la exportator la importator, se pot utiliza două modalități de intrare în posesia mărfii înainte de primirea canosamentului.

Prima modalitate constă în solicitarea de către cumpărător a unei scrisori de garanție bancară de la banca sa, banca emitentă, în favoarea companiei maritime în portul de destinație. Prin acestă document, banca își asumă raspunderea pentru acestă operațiune și solicită eliberarea mărfii chiar în absența documentelor, obligându-se să le pună la dispoziția cărăușului de îndată ce acestea îi parvin. Deși această practică are avantajul că scurtează perioada de intrare în posesia mărfii, ea prezintă și anumite inconveniente: aceasta are un cost relativ ridicat; necesită demersuri suplimentare pentru obținerea unei scrisori de garanție bancară; importatorul va trebui să accepte documentele așa cum îi vor parveni, fără a mai putea să le examineze deoarece marfa se află deja în posesia sa.

A doua modalitate utilizată este canosamentul cartabil la bord. În cazul acestuia, nava de transport păstrează pe parcursul transportului, la bord, un canosament-martor, un canosament original, dar care nu este folosit de comercianți și este folosit ca referință în caz de contestație. Un al doilea canosament martor rămâne pe sol. La expediție, expeditorul poate anexa un conosament comercial original conosamentului-martor, instruindu-l pe agentul cărăușului să remită acest cocosament ”caritabil la bord” băncii emitente. Prin aceasta modalitate, importatorul putând să dispună de conosament și să ridice marfa de îndată ce nava a sosit la destinație.

BIBLIOGRAFIE

Mariana Negruș, Mijloace și modalități de plată internaționale, Editura Academiei republicii socialiste România, 1986

Ioan Popa, Tehnica operațiunilor de comerț externior, Editura Economica, 2008

Mariana Negruș, Plăți și garanții internaționale, Editura C.H. Beck, Ediția a III-a, 2006

Ligia Georgescu-Goloșoiu, Mecanisme valutare, Editura ASE, Ediția a II-a, 2006

Mădălina Faghi, Acreditivul documentar: modalitate de plată bancară internațională, Editura Wolters Kluwer, București, 2007

Lucian Sauleanu, Lavinia Smarandache, Alina Dodocioiu, Drept bancar, Editura Universul juridic, Ed. a II-a, 2011

V. Pătulea, C. Turianu, Garanțiile de executare a obligațiilor comerciale, Editura Scripta, București, 1994

Reguli uniforme și practica acreditivelor documentare, Publicația 500 a Camerei de Comerț de la Paris

Revista de Drept Comercial nr. 2/2008, Editura Lumina Lex, Dan Velicu, Noua reglementare a acreditivului documentar – UCP 600

Antonio Di Meo, Novita per i Crediti documentari, Il Sole 24 Ore, 26.06.2007

G. Friedel, Remarques sur l’engagement du banquier sous le credit documentaire irrevocable, Etudes de droit commercial offertes a Joseph Hamel, Dalloz, 1961

Vasile Dedu, Adrian Enciu, Stănel Ghencea, Produse și servicii bancare, Editura ASE, București, 2008

B. Wunnicke, B.D. Wunnicke, P.S. Turner, Stand by and commercial letters of credit, Bussines Practice Library, Ed. a II-a, 1996

Ligia Georgescu-Goloșoiu, Mijloace, modalități și instrumente de plată, Editura ASE, București, 2003

Dragos-Alexandru Sitaru, Dreptul comertului international, Editura Universul Juridic, 2008

Publicația 600 a Camerei de Comerț Internațional de la Paris

Jacquet, Jean-Michel; Delbecque, Philippe, Droit du commerce international, Editura Dalloz, Paris, 1999