. Acreditivul Documentar
Cuprins
I Partea teoretică
1. Acreditivul documentar. Evoluție. Forme si tipuri
1.1. Scurt istoric al acreditivului documentar
1.2. Elementele si mecanismul de plată prin acreditiv
1.2.1. Părți implicate
1.2.2. Elementele esențiale ale unui acreditiv
1.2.3. Mecanismul plății prin acreditiv
1.3. Forme și tipuri de acreditiv documentar
2. Deschiderea și derularea unui acreditiv documentar
2.1. Deschiderea unui acreditiv
2.2. Documente utilizate
2.3. Modificarea unui acreditiv. Transmiterea
amendamentelor de către banca
2.4. Utilizarea acreditivului
2.5. Riscuri de evitat la întocmirea documentelor si aplicarea
procedurii de încasare a prețului pe calea acreditivului
2.6. Analiza documentelor de către bancă. Controlul băncii
2.7. Responsabilitățile si limitele băncii
2.8. Diverse situații în care plata acreditivului se poate
efectua “cu/sub rezerva bancară”
2.9. Diverse motive care generează refuzurile de plată ale
acreditivului
2.10. Comîșioanele percepute de bancă cu referire la
operațiunile legate de acreditiv. Spezele bancare
2.11. De ce este necesar acreditivul documentar?
II Studiu de caz
3. Prezentarea firmei “SC Romarom General Import Export SRL”
4. Derularea unui acreditiv documentar în cadrul firmei
“SC Romarom General Import Export SRL”
88 pagini
=== acreditivul documentar ===
Cuprins
I Partea teoretică
1. Acreditivul documentar. Evoluție. Forme si tipuri
1.1. Scurt istoric al acreditivului documentar
1.2. Elementele si mecanismul de plată prin acreditiv
1.2.1. Părți implicate
1.2.2. Elementele esențiale ale unui acreditiv
1.2.3. Mecanismul plății prin acreditiv
1.3. Forme și tipuri de acreditiv documentar
2. Deschiderea și derularea unui acreditiv documentar
2.1. Deschiderea unui acreditiv
2.2. Documente utilizate
2.3. Modificarea unui acreditiv. Transmiterea
amendamentelor de către banca
2.4. Utilizarea acreditivului
2.5. Riscuri de evitat la întocmirea documentelor si aplicarea
procedurii de încasare a prețului pe calea acreditivului
2.6. Analiza documentelor de către bancă. Controlul băncii
2.7. Responsabilitățile si limitele băncii
2.8. Diverse situații în care plata acreditivului se poate
efectua “cu/sub rezerva bancară”
2.9. Diverse motive care generează refuzurile de plată ale
acreditivului
2.10. Comîșioanele percepute de bancă cu referire la
operațiunile legate de acreditiv. Spezele bancare
2.11. De ce este necesar acreditivul documentar?
II Studiu de caz
3. Prezentarea firmei “SC Romarom General Import Export SRL”
4. Derularea unui acreditiv documentar în cadrul firmei
“SC Romarom General Import Export SRL”
1. Acreditivul documentar. Evoluție. Forme și tipuri
1.1. Scurt istoric al acreditivului documentar
Primele atestări documentare privind utilizarea acreditivului datează de la inceputul secolului al XIX-lea și se regăsesc in arhivele băncilor din centrele comerciale ale lumii financiare de atunci: Paris, Amsterdam, Londra etc., fiind utilizat în negoțul cu țări din Extremul Orient. Începând cu secolul al XX-lea, atestările sunt mult mai numeroase.
Interesant este faptul că elementele de structură ale acreditivului: caracterul documentar, fermitatea angajamentului, siguranța pe care o conferă și, în bună parte, însuși formalismul- imaginat de bănci acum două secole se regăsesc și astăzi în practica în materie.
Într-o accepțiune modernă însa despre acreditivul documentar se poate discuta după primul război mondial.
În anul 1920, ca rezultat al Hotărârii Conferinței Comerțului Internațional din 1919 ce a avut loc la Atlanta (SUA) a fost creată Camera de Comerț Internațional (CCI) cu sediul la Paris.
Între domeniile prioritare de activitate ale CCI s-a înscris și elaborarea unor norme uniforme aplicabile comerțului internațional pentru facilitarea tranzacțiilor. Absența unor reglementări uniforme în materie de plăți internaționale constituia, indiscutabil, un obstacol major în dezvoltarea schimburilor internaționale.
Debutul și elaborarea regulilor uniforme în materie de acreditive documentare a fost lung și dificil. Un prim proiect, a cărui elaborare a început în 1924, a fost prezentat de CCI la Conferința de la Viena din 1933. Documentul, intitulat “Reguli și uzanțe uniforme privitoare la acreditivul documentar”, deși a fost adoptat, nu a reținut atenția decât câtorva țări, iar altele, printre care SUA, Marea Britanie l-au privit cu reticență.
După al doilea război mondial însă, SUA- devenind primul exportator către țările europene, sunt interesate în punerea sistemului de plăți internaționale pe baze cât mai riguroase și sigure și sprijină textul revizuit în 1951.
Acumularea de experiență și creșterea numărului de țări interesate în aplicarea Regulilor și Uzanțelor au impus o nouă revizuire în 1962. Totuși, legislația bancară națională a multor țări ignoră existența acreditivului documentar, în timp ce în altele se utilizau propriile reglementari naționale. Regulile si Uzanțele devin cu adevărat internaționale în 1974 când Publicația nr. 274 este recunoscută de un organism ONU: Comîșia Națiunilor Unite pentru Drept Internațional.
Textul este din nou imbunătațit și adaptat cerințelor moderne în 1984 (Publicația nr. 400) și în 1993 (Publicația nr. 500). Aceste revizuiri au fost necesare datorită noilor tehnici de producere și transmitere automată a datelor, mutațiilor în transportul internațional.
Studiile efectuate de Comîșia CCI pentru Practică si Tehnică bancară privind îmbunătățirea Regulilor și Uzanțelor din 1984, au evidențiat că aproximativ 50% din documentele prezentate pentru un acreditiv sunt respinse datorită neconcordanțelor reale sau aparente. Astfel de situații diminueaza eficiența utilizării acreditivului și implicit au un impact financiar asupra părților implicate. În același context, s-a constatat creșterea marcantă a litigiilor în care sunt implicate acreditive.
Pentru rezolvarea acestor probleme, grupul de lucru pentru revizuirea Regulilor și Uzanțelor nr.400 a fost împuternicit:
Să simplifice Regulile și Uzanțele nr. 400;
Să cuprindă practicile bancare internaționale, să faciliteze și să standardizeze practicile în evoluție;
Să sporească integritatea și siguranța acreditivului prin intermediul prezumției de irevocabilitate și clarificarea obligațiilor principale, nu numai pentru banca emitentă, dar ți pentru banca confirmatoare;
Să rezolve problemele referitoare la condițiile nedocumentare;
Să enumere, în detaliu, elementele necesare pentru acceptarea fiecărui tip de documente de transport.
Analiza comparată a ultimelor două reglementări în materie este cuprinsă în Publicația CCI nr. 511- Acreditive: Reguli și Uzanțe Uniforme 500 si 400 Comparate.
Ca urmare a preocupărilor CCI- Paris de a asigura la nivel internațional o practică uniformă în materie de plăți, în Publicatia nr.500 este utilizat termenul de credit documentar pentru a desemna: orice angajament de plată contra documente asumat de o bancă, indiferent cum este numit sau descris(art.2).
Ca rezultat al tradiției și practicii comercial- bancare din diferite țări, termenul credit documentar se regăsește numit:
Letter of Credit, Documentary Credit, Comercial Letter of Credit (engleză);
Credit Documentaire, Acreditif Documentaire, Lettre de Credit Documentaire (franceză);
Akkreditiv, Handels Kreditbrief (germană);
Credito Documentario, Acreditivo (italiană) etc.
Indiferent de modul în care este numit (inclusiv scrisoare de credit stand-by), un astfel de angajament bancar este supus Publicației nr. 500.
In limba română, prin uzanță, s-a impus termenul acreditiv documentar (AD). În relațiile internaționale, băncile comerciale românești folosesc termenul “Credit Documentar” sau “Letter of Credit” în spiritul reglementărilor internaționale.
1.2. Elementele esențiale ale unui acreditiv
1.2.1. Părți implicate
În derularea plății prin AD sunt implicate trei parti principale, care au denumiri consacrate. Acestea sunt:
Ordonatorul AD- în relația contractuală este importatorul, beneficiarul unei prestații sau serviciu. El este cel care inițiază relația de AD, prin instrucțiunile pe care le dă băncii sale de a plăti exportatorul. Aceste instrucțiuni sunt cuprinse în “ordin de deschidere a AD”, unde precizează toate condițiile de termene și documente potrivit cărora banca să efectueze plata.
Beneficiarul AD- în relația contractuală este exportatorul, prestatorul de servicii. El este cel in favoarea căruia banca importatorului s-a angajat la plată și care, îndeplinind condițiile de termene si documente cuprinse în textul AD, încasează banii.
Banca emitentă- este banca care, la solicitarea importatorului, ordonatorul AD, își asuma în scris angajamentul de plată în anumite condiții de termene și documente, în favoarea exportatorului, beneficiarul AD.
Prin angajamentul de plată asumat în scris, Banca Emitentă este principala angajată în relația de AD. Acest angajament de plată ea îl poate realiza:
Direct, în sensul că ea însăși să efectueze plata. În acest caz, ea îndeplinește atât rolul de bancă emitentă, cât și de bancă plătitoare;
Indirect, în sensul că desemnează o altă bancă să efectueze plata. Această bancă desemnată să efectueze plata în numele ei se numește bancă plătitoare sau după caz, negociatoare.
Altă bancă, denumită și Bancă Corespondentă, situate, de regulă, în țara exportatorului este banca prin care banca emitentă transmite textul AD spre a fi comunicat beneficiarului AD, exportatorul. În funcție de modul cum este precizat a se face plata sau de alte instrucțiuni cuprinse în textul AD, aceasta “o altă bancă desemnată” de banca emitenta poartă urmatoarele denumiri:
Banca notificatoare sau avizatoare. În cazul în care plata documentelor are loc la banca emitentă sau plata e domiciliată la o terță bancă, banca notificatoare îndeplinește rolul unui simplu intermediar, manipulator de documente. Ea anunță exportatorul de deschiderea AD, primește de la exportator documentele și le transmite băncii plătitoare. Ea primește un comîșion de notificare / preluare de documente (art.7).
Banca plătitoare. În cazul în care plata este facută de o altă bancă decât banca emitentă, banca plătitoare poate fi situată în țara exportatorului sau într-o terță țară. Prin instrucțiunile primite de la banca emitentă, ea este autorizată să platească exportatorului documentele prezentate în strictă concordanță cu termenele și condițiile din AD; să remită documentele băncii emitente, iar aceasta să-i ramburseze suma platită. Ea încasează comisionul de plată.
Banca trasă/acceptantă. Când plata urmează să se facă prin cambia trasă asupra unei bănci, banca asupra căreia au fost trase cambiile și care, la scadență, le va achita, se numește bancă trasă. Banca trasă primește documentele însoțite de cambiile de la exportator, acceptă cambiile și i le restituie, iar documentele le remite importatorului sau băncii emitente (după caz). La scadență, banca trasă achită cambiile beneficiarului. Ea încasează comisionul de accept/de plată (art.9b).
Banca negociatoare. În practica bancară anglo-saxonă, AD presupune utilizarea unei cambii trase asupra băncii emitente și, deci, locul plății este la ea (domiciliul trasului). În masura în care o altă bancă decât banca emitentă este însărcinată cu negocierea, aceasta înseamnă că banca negociatoare este autorizată să preia documentele de la exportator și să i le achite, contra unui comision de negociere și să le remită apoi băncii emitente. Comisionul de negociere, strict individualizat, reprezintă, în esență, dobânda la suma contra documente, plătită exportatorului, calculate pe intervalul de timp dintre momentul plății și cel al rambursării banilor de la banca emitentă (art.10b ii).
Banca confirmatoare este banca care, la angajamentul de plată asumat de banca emitentă, adaugă propriul ei angajament, egal ca valoare si condiții. În cazul în care banca emitentă nu își onorează angajamentul de plată, banca confirmatoare va efectua ea plata. Banca confirmatoare poate fi banca din țara exportatorului respective, banca plătitoare sau banca dintr-o terță țară. Ea încasează un comision de confirmare (art.9b).
1.2.2. Elementele esențiale ale unui AD
Denumirea de acreditiv menționată pe document.
Numărul de ordine/de referință (seria si numărul).
Denumirea băncii emitente a acreditivului, cu elemente de identificare (bancă centrală, sucursală, filială, agentie); adresa completă și cu amănunte suficiente pentru certitudinea identificării.
Locul (localitatea si țara) și data calendaristică la care a fost emis (deschis) acreditivul.
Data expirarii valabilității, respectiv ultima zi pentru prezentarea documentelor la plată, acceptare sau negociere (se indică pentru fiecare din aceste operațiuni).
Denumirea firmei importatoare – cumpărătoare la cererea căreia banca emite acreditivul și care este ordonatorul acreditivului (cu elementele de identificare).
Numele și adresa firmei exportatoare – vânzătoare care este beneficiara acreditivului (cu elementele de identificare).
Banca avizatoare, dacă este cazul, cu elementele de identificare.
Numărul de referință, al băncii avizatoare.
Valoarea acreditivului, respectiv a sumei exprimate în valuta de plată.
Modul de utilizare al acreditivului: denumirea și locul băncii desemnate care, conform instrucțiunilor este autorizată să platească (banca plătitoare); să accepte cambiile (tratele) – banca plătitoare; să negocieze cambiile (tratele) – banca negociatoare.
Modul cu este utilizabil acreditivul: prin plata la vedere, prin plata la termen, cu precizarea cum este determinată scadența la termen: la data calendaristică menționată etc.
Cambie (trată) la… asupra… cu menționarea scadenței efectului de comerț și denumirea băncii – trase și a localității de plată.
Livrări/expedieri parțiale: admise/neadmise.
Transbordare: admisă/interzisă.
Încărcare la bordul vasului: condiția de livrare prevăzută în INCOTERMS 2000 (EXW-franco-fabrică loc numit; FOB-franco la bord cu bordul de expediere numit; CIF-cost, asigurare și navlu port de destinație numit etc.).
La aceste elemente esențiale mai pot fi adăugate unele mențiuni, cum ar fi:
se admite un plus sau minus de … la sută (cu indicarea procentelor) la cantitatea mărfurilor livrate, dar să nu se depășească valoarea acreditivului;
… la sută din cantitatea/ valoarea mărfurilor să fie încarcată pe puntea vasului și … la sută în cala vasului (cu consemnarea procentelor) etc.
Descrierea mărfurilor și dacă este necesară o specificație a acestora care să fie anexată.
Documentele care urmează a fi prezentate la plată (cele corespunzatoare se bifează sau se notează cu x sau DA în casuța existentă în dreptul fiecăruia pe formular):
factura comercială externă;
factura consulară sau cu viza consulară;
factura proformă;
duplicatul scrisorii de trasura internațională (frahtul internațional);
conosament maritim/oceanic;
conosament Charter Party;
document de transport fluvial;
scrisoare de transport maritim negociabilă;
document de transport aerian;
document de transport rutier;
recipisa poștală/certificat de expediere poștală;
certificat de origine a mărfurilor;
proces–verbal de recepție cantitativă/ calitativă (emis de furnizor sau de o firmă specializată de control, numită de comun acord între părțile contractuale);
poliță/certificat de asigurare;
buletin de analiză;
certificat/nota de greutate;
listă de colisaj;
certificat fitosanitar sau fitopatologic;
certificat sanitar veterinar.
Confirmarea – instrucțiuni către banca confirmatoare și unde, cum și când va fi obținută rambursarea plății efectuate de banca confirmatoare;
Aranjamente privind rambursarea – comisioanele si spezele bancare;
Semnăturile autorizate – și stampila băncii emitente;
Angajarea acreditivului – fraza standard care arată că acreditivul este supus “Regulilor și uzanțelor uniforme cu privire la creditul comercial”, conform Publicației nr.500/1993 a Camerei de Comețt Internaționale.
1.2.3. Mecanismul plății prin AD
Plata prin AD face parte integrantă din ansamblul relațiilor comerciale si construcția financiară a unei afaceri.
Oferta. Exportatorul în oferta sa propune unui potențial importator plata prin AD.
Optiunea pentru AD. Importatorul acceptă oferta și plata mărfii prin AD.
Comanda. Importatorul comandă marfa sau încheie cu exportatorul un contract comercial internațional.
Deschiderea AD. Importatorul ordonă băncii sale deschiderea AD.
Livrarea. Exportatorul primind AD expediază marfa în condițiile cerute în acreditiv.
Utilizarea AD. Exportatorul în posesia documentelor ce atestă livrarea mărfii le prezintă băncii plătitoare pentru încasarea contravalorii lor.
Succesiunea momentelor derulării plății prin AD este următoarea:
1. Existența unui contract sau a unei înțelegeri prin care partenerii au convenit plata prin AD.
2. Dispoziția/ordinul de deschidere a AD este dat de importator băncii sale, banca emitentă, și cuprinde toate condițiile de termene și documente pe care trebuie să le îndeplinească exportatorul pentru a i se face plata.
3. Deschiderea AD constă în elaborarea unui înscris, însuși AD, prin care banca emitentă se angajează ferm la plată în favoarea beneficiarului AD, exportatorul, în condițiile de termene și documente potrivit instrucțiunilor primite de la ordonator. Acest document este transmis băncii exportatorului.
4. Notificarea beneficiarului AD. Banca exportatorului anunță exportatorul de deschiderea AD și îi remite documentul AD.
5. Livrarea mărfii. Exportatorul studiază cu atenție AD și, după caz, începe producerea mărfii sau o preia din stoc. Marfa este expediată cu respectarea tuturor termenelor din AD, exportatorul/beneficiarul AD întocmind și setul de documente cerut prin acreditiv. În caz că nu poate îndeplini condițiile din AD, nu expediază marfa, ci cere modificare de AD.
6/7. Utilizarea AD. În posesia documentelor ce atesta livrarea mărfii în termenele și condițiile din AD, exportatorul le prezintă la bancă. Banca verifică concordanța cu cerințele AD și efectuează plata. În esență, acest moment semnifică documente contra bani.
8/9. Remiterea documentelor/Rambursarea sumei. Banca plătitoare, după efectuarea plății, remite documentele băncii emitente. Aceasta, rambursează băncii plătitoare banii. În caz contrar, nu rambursează banii pe documente neconforme cu termenii AD.
10/11. Notificare importator/Plată documente. Banca emitentă deține documentele privitoare la marfă și pe care le eliberează importatorului contra plată. Importatorul, la rândul său, verifică documentele și concordanța acestora cu instrucțiunile pe care le-a dat prin cererea de deschidere AD.
12. Eliberarea/ridicarea mărfii. Importatorul, în posesia documentelor, își ridică marfa. Cărăușul eliberează marfa contra documentului de transport (originalul sau duplicatul, după caz).
Schema nr.1. Mecanismul derulării AD (domiciliat în țara exportatorului)
contract comercial internațional;
dispoziție de deschidere AD;
deschidere AD;
notificare exportator;
expedierea mărfii;
documente privind expedierea mărfii;
plată contravaloare documente;
remiterea documentelor;
rambursare bani;
documente;
achitare contravaloare documente;
ridicare marfă.
1.3. Forme și tipuri de AD
În practică, termenul de AD este însoțit de una sau mai multe sintagme care îl definesc în raport cu anumite caracteristici în derulare și utilizare.
Sintetic, aceste precizări se referă la :
Forma AD
Revocabile
Irevocabile
Neconfirmate
Confirmate
Modul de plată
Cu plată la vedere
Cu plată diferată
Cu plat prin acceptare
Cu plata prin negociere
Clauzele speciale pe care le conține cu efect asupra utilizării AD
Transferabil
Revolving (reînnoibil)
Clauza roșie (red clause)
Stand – by
De compensație (reciproce)
Folosirea combinată de beneficiar
Subsidiar (back-to-back)
Cesionat
AD revocabil – Poate fi modificat sau anulat de banca emitentă în orice moment, fără nici o avizare prealabilă a beneficiarului. De exemplu, un exportator este avizat de deschiderea unui AD, își pregătește marfa pentru expediție și, pe acest interval primește, fără nici o avizare prealabilă, modificarea sau anularea AD primit inițial. Ca urmare a riscurilor pe care le incumba, AD revocabil este foarte rar utilizat. “Acreditivul revocabil poate fi amendat sau anulat de către banca emitentă în orice moment fără avertizarea prealabilă a beneficiarului.” (art.9a).
În orice AD trebuie să se stipuleze clar forma sa: irevocabil sau revocabil. “În lipsa unei indicații concrete în acest sens, acreditivul va fi considerat revocabil.”
AD irevocabil – Presupune angajamentul ferm al băncii emitente de a efectua plata în favoarea beneficiarului, cu condiția ca documentele prezentate de acesta să fie strict conforme cu termenii și condițiile din AD. “Acreditivul irevocabil constituie pentru banca emitentă un angajament ferm, cât timp documentele cerute sunt remise, iar condițiile acreditivului sunt respectate.” (art. 10a).
Aceste AD-uri pot fi:
Neconfirmate;
Confirmate.
AD confirmate – Confirmarea apare ca necesară pentru asigurarea plății documentelor, în cazul în care importatorul lucrează cu o bancă cunoscută numai local și care emite acreditivul. În aceasta situație, exportatorul – beneficiar al acreditivului este necesar să solicite prin clauză confirmarea acestuia de către o bancă terță cunoscută, mai de notorietate pe plan regional, eventual chiar o bancă corespondentă a băncii sale, banca confirmatoare urmând să efectueze plata.
AD neconfirmate – Părțile contractante nu consideră necesară o confirmare a unei terțe bănci, întrucât acreditivul se derulează/decontează numai între cele două bănci ale importatorului (banca emitentă) și cea a exportatorului, care prezintă suficiente garanții dată fiind notorietatea acestora.
Toate AD-urile trebuie să indice clar modul în care sunt utilizabile de beneficiarul AD, respectiv, modul în care exportatorul va încasa banii- art.11a: “Acreditivul trebuie să indice clar dacă este realizabil prin plata la vedere, prin plata decalată, prin acceptare sau prin negociere.”
AD cu plata la vedere – Sunt acele acreditive care, în momentul prezentării documentelor de către exportator la banca plătitoare, acesta este plătit imediat. Referitor la plata imediată, este de reținut:
plata se face numai după ce banca a efectuat controlul documentelor si a constatat concordanța strictă cu condițiile și termenii AD;
dacă banca plătitoare este situată în altă parte (oraș sau țară) decât exportatorul, controlul și plata documentelor se face numai după ce acestea au ajuns la ea în cadrul valabilității AD;
băncile nu plătesc documente neconforme cu condițiile și termenii din AD.
În textul AD se regăsește precizarea: “Plata la vedere”, “payment at sight”.
Schema nr. 2. Mecanismul derulării AD cu plata la vedere
EXPORTATOR IMPORTATOR
BANCA BANCA
IMPORTATORULUI EXPORTATORULUI
Ordin de deschidere a AD
Deschiderea acreditivului
Avizarea exportatorului
Livrarea
Depunerea setului de documente
Plata la vedere
Plata la vedere pe baza documentelor remise
Remiterea documentelor contra plății la vedere
AD cu plata diferată (amânată) – Plata documentelor nu se face în momentul prezentării acestora la bancă, ci la o dată ulterioară, menționată expres în textul AD. De regulă, plata diferată se efectuează la 30 – 60 de zile față de momentul prezentării documentelor.
Importatorul intră în posesia documentelor și poate ridica marfa înainte să o achite, iar exportatorul, care a facut de fapt o vânzare credit pe termen scurt (30 – 60 zile), are certitudinea, prin angajamentul bancar din AD, ca va fi plătit la termenul diferat.
În textul AD se găsește precizarea: “Plata diferată la X … zile”, “difered payment at X … days”.
AD cu plata prin acceptare – Sunt utilizate în cazul exporturilor pe credit. O dată cu documentele, exportatorul prezintă băncii și o cambie sau un set de cambii trase asupra băncii indicate in AD (care pot fi: banca emitentă, banca acceptantă, banca trasă expres desemnată) cu anumite scadente. Banca acceptă cambiile, devenind debitor cambial principal și le remite exportatorului, iar documentele le remite importatorului. La scadență, exportatorul prezintă băncii acceptante cambiile, iar aceasta le achită.
Exportatorul poate să nu accepte scadența cambiilor, ci să le vândă (să le sconteze) unei bănci comerciale, plătind o taxă de scont. În acest mod, o vânzare pe credit se transformă într-o vânzare cu plata la vedere, exportatorul recuperându-și mai devreme banii (mai puțin taxa scontului).
În textul AD se regăsesc precizările: “Acceptarea cambiei la X zile, trasă de beneficiar asupra băncii Y …”, “acceptance of drafts at X days”, “beneficiary draft(s) drawn on Y…”.
Schema nr. 3. Mecanismul derulării AD cu plata prin acceptare
EXPORTATOR IMPORTATOR
BANCA BANCA
IMPORTATORULUI EXPORTATORULUI
Ordin de deschidere a AD
Deschiderea AD
Avizarea exportatorului
Livrarea
Tragerea unei cambii asupra importatorului
Acceptarea cambiei
Depunerea setului de documente. Scontarea cambiei
Plata
Documente si plata
Documente si plata
AD cu plata prin negociere – Specific dreptului bancar anglo-saxon, utilizarea AD presupune prezentarea de către beneficiar a documentelor însoțite de una sau mai multe cambii (după caz) trase asupra băncii emitente. Potrivit dreptului cambial, locul plății este domiciliul trasului, în cazul dat al băncii emitente. În aceasta situație, dezavantajoasă pentru exportator, locul plății este întotdeauna în strainătate, la banca emitentă.
Pentru a elimina acest neajuns, banca emitentă (la instrucțiunile ordonatorului) poate autoriza o altă bancă să negocieze documentele. Negocierea documentelor sau plata prin negociere semnifică dreptul băncii negociatoare de a “cumpăra” documentele (in esență, de a plăti exportatorul) și de a le transmite băncii emitente. Pentru aceasta ea percepe un comision de negociere care este plătit de beneficiarul AD. Simpla examinare a documentelor, fără a le cumpăra, nu constituie negociere.
Schema nr. 4. Mecanismul derulării AD cu plata prin negociere
VÂNZĂTOR CUMPĂRĂTOR
MĂRFURI
BANCA BANCA
NOTIFICATOARE EMITENTĂ
Cerere de deschidere AD
Remiterea acreditivului
Aviz
Expediție
Documente
Fonduri
Remiterea cambiei
Documente și fonduri
Documente
Fonduri
Livrare
O caracteristică a AD este adaptabilitatea, care vizează cel puțin două aspecte:
unul care rezultă chiar din definiție, care numește acreditiv orice angajament de plată asumat de o bancă, indiferent de modul în care este definit sau descris (inclusiv scrisoare de credit comercială, AD stand-by);
al doilea are în vedere faptul ca prin anumite mențiuni trecute în textul AD sau prin modul de utilizare, acesta se poate adapta diferitelor particularități ale tranzacțiilor comerciale.
În acest sens, se disting clauzele: transferabil, clauza roșie, de compensație.
AD transferabil – Inserarea acestei clauze în textul AD dă dreptul beneficiarului AD să solicite băncii transferatoare să facă acreditivul utilizabil (plătibil) în totalitate sau parțial pentru unul sau mai mulți beneficiari secunzi. Un astfel de AD este utilizat în operațiunile de intermediere, beneficiarul AD este un intermediar, iar beneficiarul secund este exportatorul real (art. 54).
Schema nr. 5. Mecanismul derulării AD transferabil
EXPORTATOR IMPORTATOR
BENEFICIAR
BANCA BANCA
EXPORTATORULUI IMPORTATORULUI
Cerere de deschidere AD
Deschiderea acreditivului
Avizarea exportatorului
Livrarea
Depunerea documentelor
Transferul AD
Plata
Documentele și plata
Documentele și plata
AD revolving (reînnoibil) – Se caracterizează prin faptul că valoarea AD se reîntregește automat, pe masura efectuării plăților până la un anumit plafon în funcție de fiecare livrare. Este utilizat pentru contracte de valori mari, cu livrări eșalonate în timp. Valoarea AD este la nivelul unei livrări și, în consecință, comisioanele, taxele bancare sunt mai reduse.
AD clauza roșie (red clause) – Prin inserarea acestei clauze în textul AD, banca plătitoare este autorizată să facă o plată în favoarea beneficiarului, înainte ca acesta să prezinte documentele privitoare la expedierea mărfii. Plata poate fi sub forma unui avans sau poate fi egala cu valoarea AD. Suma astfel obținută permite exportatorului să procure marfa sau unele componente. La termenul de expediție precizat în AD, beneficiarul AD livrează marfa și prezintă documentele la bancă, încasând diferența.
AD de compensație (reciproce) – Se caracterizează prin inserarea în textul AD a unei clauze care nu permite utilizarea AD de export decât în corelație cu un AD de import. Prin combinarea a doua AD cu astfel de clauze, partenerii care dezvoltă operațiuni prin contrapartidă de compensație, se asigură că dacă unul dintre ei nu va livra marfa în compensație, va fi platit de banca emitentă, respectiv va primi echivalentul mărfurilor nelivrate în compensație.
Beneficiarul unui AD poate folosi tehnica derulării AD în operațiunile de intermediere prin așa numitul AD back-to-back și prin cesiune de AD.
AD back-to-back – Deși denumirea este unică, în esență este vorba despre două acreditive: unul de import și unul de export, corelate valoric și în timp de un intermediar.
AD cesionat – Beneficiarul unui AD are dreptul ca o parte sau întreaga valoare a AD deschis în favoarea sa să o cesioneze unui terț – beneficiarul cesiunii, cel mai adesea, fiind exportatorul real.
Particularitatea acestor două tipuri de AD constă în faptul că nu conțin clauze speciale, ci se disting prin modul în care beneficiarul AD imaginează tehnic întreaga afacere.
Cap.II Deschiderea și derularea unui acreditiv documentar
2.1. Deschiderea unui acreditiv
Unul din momentele cheie de care depinde buna funcționare a mecanismului AD îl constituie cel prin care ordonatorul, importatorul, dă băncii sale dispoziția de deschidere de AD.
2.1.1.Opțiunea importatorului pentru plata prin AD
Ordonând deschiderea de AD, importatorul confirmă solvabilitatea sa și în acest context, prin angajamentul ferm de plată al băncii sale, oferă exportatorului condiții de plată sigure;
Importatorul are siguranța că mărfurile îi vor fi livrate în termen și corespunzător cerințelor specificate în AD;
Transmiterea prin canal bancar a documentelor permite primirea lor de către importator în timp util;
Cumpărătorul este sigur că nu va plăti documente care nu corespund celor stipulate în ordinul de deschidere AD;
În același timp, importatorul trebuie să aibă în vedere că:
Acreditivele documentare sunt tranzacții separate, independente de contractele comerciale, iar trimiterea în text la contractul comercial nu obligă în nici un mod băncile (art.3) și, ca atare, nu sunt luate în considerare;
Toate părțile angajate în relația de AD iau în considerare doar documente și nu mărfurile sau serviciile la care acestea se referă (art.4). Deci, dacă documentele sunt în bună ordine, dar marfa primită nu este corespunzătoare, acest lucru nu poate fi invocat băncii ca motiv de neplată. Soluționarea problemei se realizează pe cale comercială direct cu exportatorul;
La originea oricărui ordin de deschidere stă un contract sau o înțelegere, în cadrul căruia partenerii au convenit cu claritate toate elementele specifice plății prin AD, elemente pe care importatorul, pentru bunul mers al afacerii, trebuie să le respecte în ordinul pe care îl dă băncii sale;
Toate instrucțiunile de emitere a acreditivului, acreditivul însuși trebuie să precizeze cu claritate documentele contra cărora se va face plata (art.5);
Dacă acreditivul conține condiții fără să precizeze ce documente trebuie prezentate în conformitate cu acestea, băncile le vor considera ca nefiind precizate și le vor ignora (art.13 c);
Pentru buna derulare a plății, importatorul:
Nu va solicita ca documentele să conțină detalii pe care emitentul acestora nu le înțelege;
Nu va solicita documente pe care beneficiarul nu le va putea obține;
Ordinul de emitere trebuie realizat în baza Publicației nr.500, deoarece:
Băncile din întraga lume lucrează după aceste Reguli uniforme;
Acțiunile băncilor în materie de AD sunt determinate de prezența sau absența unor precizări, sau de lipsa unor instrucțiuni;
În caz de litigiu în materie de plăți prin AD, prima referință este Publicația nr.500;
Există expresii consacrate, specificate expres în Publicația nr.500, referitoare la date, perioade și termene care sunt interpretate într-un anumit mod (art.47 de ex.);
Instrucțiunile de deschidere trebuie să fie clare și precise, fără a include detalii excesive (art.5);
Termenii utilizați să fie profesionali și folosiți în sensul menționat strict de Publicația nr.500.
Instrucțiunile pe care ordonatorul le dă băncii emitente definesc obligația importatorului de a rambursa băncii emitente sau băncii autorizate plata făcută de aceasta. Această precizare importantă, de regulă, se specifică clar în ordinul de deschidere, sau intr-un alt contract cu banca, care însă face parte integrantă din ordinul de deschidere;
Orice ordin de deschidere trebuir să conțină sintagma: „ Vă solicităm să deschideți un acreditiv în contul nostru” sau o alta cu un conținut asemănător;
Orice ordin de deschidere trebuie să conțină numele și iscălitura ordonatorului. În esență, iscălitura este dată de persoana (persoanele) autorizate de o firmă să angajeze fondurile firmei.
2.1.2.Ordinul de deschidere a AD. Cerințe. Precizări
Ordinul de deschidere dat de importator băncii sale (în calitate de bancă emitentă) se poate realiza:
Sub forma unei simple scrisori (letric sau telex) în cuprinsul căreia sunt precizate condițiile de termene și documente, precum și informațiile necesare băncii să deschidă AD;
Prin completarea unui formular tipizat, pus la dispoziție de bănci clienților lor.
Luând în considerare problema standardizării formularisticii referitoare la AD, în spiritul Publicației nr. 500 și al Publicației nr. 516, în continuare este prezentat modul de completare a unui formular standard de cerere de deschidere AD. Pentru fiecare mențiune numerotată în continuare (corespunde numerotării din schema 9 – Formular standard pentru solicitarea deschiderii AD) sunt prezentate comentarii.
Ordonator
“Applicant” este termenul adoptat în Formularele Standard pentru a desemna ordonatorul AD;
ordonatorul este importatorul, cumpărătorul la cererea căruia și pe baza instrucțiunilor primite de la acesta, banca emitentă emite AD (art. 2);
în spațiul rezervat, ordonatorul trebuie să aibă grijă să includă corect toate detaliile referitoare la adresa sa:
numele patronic al firmei
stradă, nr., etaj, apartament, oraș, căsuță poștală, cod poștal;
telefon, fax;
numele și adresa ordonatorului sunt necesare exportatorului pentru a ști pe numele cui întocmește factura și ce destinație are marfa. Sunt cazuri când factura se întocmește pe numele altei persoane, iar marfa are alta destinație. Aceste precizări se fac în spațiul destinat documentelor (factura emisă de … pe numele …) și respectiv la detaliile privind transportul.
Numarul telefonului și faxului este necesar atât bancii emitente, cât și exportatorului, pentru eventualitatea unor clarificări de probleme.
Banca emitentă
În practică, formularele puse la dispoziție de bănci au pretipărit numele băncii.
Banca emitentă este cea care, în baza ordinului dat de importator, își va asuma angajamentul de plată în favoarea exportatorului.
Data ordinului de deschidere
Este data la care ordonatorul a completat și depus la bancă ordinul de deschidere a AD;
Ordinul de deschidere trebuie dat în strânsă corelație cu cele convenite cu partenarul de contract:
Prin contract, partenerii au convenit ca AD să fie deschis cu un anumit numar de zile înainte de data expedierii mărfii. În acest caz, ordonatorul va lua în considerare acest interval;
Dacă partenerii nu au convenit date precise cu privire la data deschiderii AD, se subînțelege că ordonatorul, cu un anumit numar de zile inainte de data expedierii marfii, va ordona deschiderea AD (15-20 de zile).
În orice situație, ordonatorul va avea în vedere valabilitatea de ansamblu a AD și comisioanele bancare.
Valabilitatea AD și locul prezentarii documentelor
Toate AD trebuie să stipuleze o data la care valabilitatea și un loc unde trebuie prezentate documentele pentru plata, acceptare, negociere (art.42 a).
Data la care expiră valabilitatea
Valabilitatea AD este intervalul de timp în cadrul căruia exportatorul trebuie să prezinte documentele la ghișeele bancii desemnate. Angajamentul ferm de plată al băncii emitente se referă la acest interval.
Data emiterii AD este data de la care intră în vigoare angajamentul de plată, iar data expirării este data la care acest angajament încetează și numai până la această dată pot fi prezentate documentele.
Expirarea valabilității se poate trece în două moduri:
O data certă: de exemlu 21 mai 2000;
O perioada de timp: de exemplu “o lună, 2 luni, 6 luni etc.”, și acest al doilea caz, banca emitentă va considera data emiterii AD ca prima zi de la care curge valabilitatea AD (art.42 c).
Data expirării valabilitații AD este suverana în raport cu toate celelalte termene precizate în AD.
Valabilitatea AD trebuie stabilita în funcție de particularitățile tranzacției. Daca este prea mare, determină costuri bancare suplimentare, iar dacă este prea mică, nu permite exportatorului să facă toate demersurile necesare expedierii si întocmirii documentelor și, adesea, apare necesitatea solicitării unei prelungiri a valabilitații AD (deci, costuri suplimentare).
Locul prezentării documentelor (denumit și domicilierea AD)
De regulă, se trece orașul și țara unde documentele trebuie prezentate pentru plată, acceptare, negociere.
Excepție: în cazul AD liber negociabile, nu este necesară precizarea locului sau țarii (art.42 a). În această situație beneficiarul AD poate prezenta documentele pentru negociere la orice banca. Adesea, țn practică se utilizeaza sintagma”negocierea la orice banca din țara (exportatorului)”.
Domicilierea AD este locul, respectiv țara, orașul și în ultimă instanța banca la ghișeele căreia urmează să aibă loc plata contravalorii mărfurilor. Din acest punct de vedere AD pot fi domiciliate în țara exportatorului, importatorului sau într-o terță țara.
Domicilierea AD este convenită între parteneri în contractul comercial internațional și preluată de ordonator în dispoziția de deschidere AD.
În deschiderea AD menționarea locului plății se recomanda să se facă prin termenul „plătibil” ( payable at … , available at … etc.) și nu, „domicilied, located, lodged etc.”.
AD domiciliat în țara exportatorului înseamnă un AD în baza căruia exportatorul prezintă documentele penru plata la o bancă desemnată în AD din țara sa. Locul plății are deosebită importanță din mai multe puncte de vedere:
Apropierea exportatorului de locul plății, deci domicilierea AD în țara sa, înseamnă pentru acesta o grăbire a încasarilor egala cu timpul de curier al documentelor dacă domicilierea ar fi în țara importatorului. În cazul exporturilor românești, dacă domicilierea acreditivelor este în străinătate timpul de curier al documentelor variază, în funcție de zona geografică, intre 10 și 40 zile;
În cazul în care documentele prezintă elemente specifice, interpretabile de către bancă în limitele „unei griji rezonabile”, cea care decide asupra conformității documentelor cu condițiilor AD este banca la care este domiciliat,deci plătitoare. De menționat însă că pentru orice plată făcută de banca plătitoare de documente în neregulă, ea raspunde față de banca emitentă și ca atare poate să nu i se mai ramburseze plata facută pe astfel de documente.
Din acest punct de vedere este avantajată partea din contractul de baza la care este domiciliat AD, exportatorul în țara sa, importatorul în țara sa. În cazul domicilierii acreditivelor la bănci din România exista, în același timp, posibilitatea pentru exportatorii români ca atunci când apar anumite neconcordanțe între documentele prezentate și condițiile stipulate în AD, în perioada valabilitații AD, acestea să fie puse în ordine;
Reglementarea oricăror litigii privind neexecutarea obligațiilor izvorâte din derularea AD se face potrivit legislației din țara de unde este domiciliat acesta;
Domicilierea AD în țara exportatorului prezintă pentru acesta și avantajul evitarii riscului pierderii documentelor pe parcursul poștal. În această situație, exportatorul trebuie să ia legatura direct cu importatorul ca să dispună bancii sale ca plata să se faca pe duplicate etc. Orice acțiune întreprinsă în acest sens înseamnă, în fond, o întârziere a încasărilor sau chiar refuzul de plată;
Domicilierea AD în șțara exportatorului constituie și o sursă de venit valutar, deoarece, potrivit Publicației nr. 500 comisioanele și spezele bancare cad în sarcina ordonatorului, dacă in AD nu s-a precizat altfel.
Aceste argmente se au în vedere atunci când contractelor de export ale firmelor românești, în care este prevazută ca modalitate de plată acreditivul, se recomandă ca domicilierea să fie la o bancă din țara noastră. În practica internațională cel mai frecvent se utilizează domicilierea AD în țara exportatorului.
Beneficiarul
Este partea în relația de AD în favoarea căreia se va emite AD și care, îndeplinind condițiile de documente și termene din AD, urmeză să fie plătită (art.2).
Din rațiuni de prudență financiară și comercială, ordonatorul nu va încheia contracte sau înțelegeri cu parteneri a caror bună credință, standing finaciar și performanțe tehnice și comerciale nu le cunoaște. În fapt, aceștia sunt viitorii beneficiari ai AD ordonat de el.
În general beneficiarul AD este exportatorul mărfii. Se poate ca în baza acordului dintre părți, AD să fie deschis în favoarea unei terțe părți, în calitate de beneficiar.
În spațiul rezervat beneficiarului, ordonatorul trebuie să treacă clar și precis:
Numele întreg al beeficiarului
Strada, numărul, orașul, țara (inclusiv detalii: apartament, etaj, etc.), cod poștal.
Telefon, fax.
Aceste date sunt necesare bancilor pentru a ști pe cine și unde să anunțe deschiderea AD.
Orice rezervă din partea exportatorului de a da detalii complete privind adesa sa completă va fi interpretată de beneficiar ca un semnal de alarmă și nu va ordona deschiderea până nu se va edifica asupra „calitații” exportatorului.
Prin avion/poșta (transmiterea letrica)
Mențiunile 6, 7 și 8 fac parte din precizarile privind modul de transmitere a AD de banca emitentă băncii exportatorului ca bancă notificatoare.
În prezent, factorii de cost, timp și dotare tehnică determină ca transmitere prin (avion) poșta să devină încă o pondere insemnată.
Adesea, transmiterea prin poștă este precedată de o scurtă avizare a beneficiarului printr-un sistem de teletransmitere.
Scurtă avizare prin teletransmisie (preavizare)
Rolul avizării prin teletransmisie este de a anunța beneficiarul de principalele clauze ale AD și de faptul că acesta urmează a fi deschis. După o astfel de preavizare, urmează transmiterea letrică sau tot prin teletransmisie dar AD ca document operativ de lucru.
Avizarea, respectiv preavizarea prin teletransmisie și apoi transmiterea letrică a documentului operativ se face de banca emitentă, prin serviciile aceleiași banci notificatoare (art.11 b).
Transmiterea AD prin sisteme de teletransmisie
Termenul de transmisie include:
Transmisia prin cablu, telegramă, telex, telefax etc.;
Transmisia prin sisteme integrate de comunicație, de exemplu SWIFT.
Dacă în textul transmis nu se precizează altfel, AD teletransmise astfel sunt considerate documente operative de lucru (art.11 a).
Dacă în textul AD teletransmis se regăsește expresia „urmează detalii suplimentare”, sau altele similare, sau se specifică că urmează confirmarea letrică, atunci documentul teletransmis nu va fi considerat instrument operativ al AD (art.11a ii).
AD este considerat instrument operativ atunci când beneficiarul, prin textul dat:
Permite băncii desemnate să plătească, să accepte sau să negocieze contra documentele stipulate și
Precizează că teletransmisia nu va fi urmată de confirmare letrică sau altă teletransmisie.
De regulă, banca emitentă este cea care decide ce metodă de teletransmisie va utiliza (telex, fax, SWIFT etc.).
Dacă beneficiarul nu dorește ca teletransmisia AD să fie document operativ de lucru, el va specifica acest lucru la spațiul „Instrucțiuni suplimentare” (pct.25 în Formularul Standard).
AD este transferabil
Pentru ca un AD să fie transferabil, această mențiune trebuie precizată expres în ordinul de deschidere dat băncii emitente (art.48).
În lipsa acestei mențiuni, un AD este considerat netransferabil (art.48).
Instrucțiunile privind caracterul transferabil al unui AD sunt rezultatul înțelegerii dintre beneficiarul și ordonatorul AD, înțelegere ce a avut loc îninte de emiterea AD și este legată direct de specificul tranzacției comerciale.
Confirmarea
În mod similar, mențiunea privind „confirmarea” unui AD este rezultatul înțelegerii prealabile dintre beneficiarul și ordonatorul AD (art.9).
Dacă ordonatorul cere (căsuța „requested”) confirmarea, aceasta înseamnă că el dorește ca banca emitentă să autorizeze sau să solicite băncii desemnate (cu plata, acceptarea etc.) să confirme AD pentru beneficiar (art. 9)
Suma/ valoarea AD
Denumită și valoarea AD, reprezintă suma de bani pe care banca emitentă se va angaja să o platească beneficiarului AD.
Această sumă poate fi precizată:
Simplu; de ex: „100.000 USD”;
Prin indicarea unei limite superioare; de ex: „maximum 100.000 USD”;
Suma poate fi precedată de cuvântul aproximativ, circa (about); de exemplu: „aproximativ 100.000 USD”.
Dacă suma este precedată de expresia circa, aproximativ, aceasta înseamnă că ordonatorul permite băncii să efectueze o plată cu o toleranță de + 10% față de suma precizată(art.39 a).
De regulă, moneda în care se ordonă deschiderea AD este și moneda de contract. Sunt situații în care partenerii convin ca plata să se facă în altă monedă decât cea din contractul comercial internațional. Dat fiind că AD este un contract independent de orice alt contract, băncile nu plătesc decât în moneda precizată în AD.
AD plătibil la banca desemnată
Livrări parțiale
Livrările parțiale sunt permise dacă în AD nu se specifică altfel (art.40 a). De aceea, ordonatorul trebuie să specifice clar în deschiderea AD:
„livrări parțiale permise” (partial shipments allowed)
„livrări parțiale nepermise” (partial shipments not allowed).
În lipsa oricărei mențiuni se interpretează că sunt permise.
Nu se consideră livrări parțiale atunci când din documentul de transport rezultă că mărfurile au fost transportate cu același mijloc de transport, pe aceeași rută și cu aceeași destinație, chiar dacă în documentul de transport se indică: date diferite de livrare, porturi diferite de încărcare sau locuri diferite de preluare/ expediere a mărfii (art.40 b,c).
Transbordări
Înainte de a decide, transbordări permise/ nepermise, ordonatorul trebuie să stabilească care este modalitatea cea mai avantajoasă pentru livrare și transport a mărfii la destinație;
Interzicerea transbordărilor, cel mai adesea, este determinată de riscul de pierdere sau deteriorare a mărfurilor prin repetate încărcări/ descărcări de pe un mijloc de transport pe altul;
Asigurarea acoperită de ordonator
Această informație este utilă băncii emitente, beneficiarului și băncii desemnate (să plătească, să accepte, să negocieze) în cazul în care la livrarea mărfii de către beneficiarul AD aceasta nu trebuie să prezinte și un document de asigurare a mărfii în trafic internațional.
În mod particular, banca emitentă este interesată în acest aspect înainte de a emite AD.
Detalii cu privire la transportul mărfii
Au în vedere:
Locul expedierii: de la … (from…)
Locul de destinație: pentru a fi transportată la … (for transportation to …)
Data expedierii: nu mai târziu de … (not later than…) și care trebuie precizate cu claritate și potrivit terminologiei din Publicația nr.500.
Expediere (shipment) – dacă în AD nu se precizează altfel, acest termen este înțeles ca incluzând expresiile:
Încărcare la bord (loading on board)
Încărcare (dispach)
Acceptare pentru transport (accepted for carriage)
Data recipisei poștale (date of post reecipt)
Data ridicării (date of pick-up)
Preluare spre încărcare (taking in charge) în cazul documentului de transport combinat.
Locul de expediere și locul de destinație
Se indică sub forma unei denumiri exprese a: portului, aeroportului, gării, orașului sau dacă este cazul grupei de țări (de ex. de la (from) Constanța la (to) Hamburg).
Nu se utilizează expresii generale, vagi pentru a preciza punctul de încărcare și descărcare, de ex.: port important; un port din Golful Mexic; in port din Orientul Mijlociu.
Data livrării
Trebuie să fie situată în cadrul perioadei de valabilitate a AD,
Dacă se prelungește valabilitatea AD, nu se subînțelege că automat se prelungește/ decalează și termenele de livrare (art.44 b).
Dacă în AD nu s-a prevăzut altfel, băncile acceptă un document de transport care are o dată de emitere anterioară deschiderii AD (art.22)
Descrierea mărfurilor
Denumirea și descrierea mărfii
Să fie cât mai scurt posibil și fără să conțină detalii excesive (art.5);
Să reflecte termenii conveniți cu partenerul (exportatorul) prin contractul comercial internațional;
Să fie suficient de clară ca ordonatorul să aibă certitudinea că exportatorul îi va trimite marfa în condițiile anterior convenite;
Să permită băncii, ca în baza instrucțiunilor date, să poată efectua confruntarea elementelor ce privesc descrierea mărfii cu cele ce se vor regăsi în documentele precizate de exportator.
Cantitatea și prețul
Când se indică cantitatea și/ sau prețul unitar al mărfii, ordonatorul trebuie să aibă în vedere că:
Se admite o toleranță de + 10% dacă expresii ca „aproximativ” (approximately), „în jur de” (about), „circa” sau altele similare preced cantitatea sau prețul, sau pe ambele.
Condiția de livrare
Desemnează ansamblul activităților legate de transportul mărfurilor, iar în sens restrâns, definește obligațiile vânzătorului de a preda marfa în vederea transportării ei de un anumit cărăuș;
Această clauză este precizată în termeni comerciali abreviați care se regăsesc în două documente utilizate pe plan internațional: INCOTERMS și RAFTD;
Pentru ordonator condiția de livrare are importanță din două puncte de vedere:
Determină valoarea AD, în sensul că alături de valoarea mărfii trebuie luate în considerare și cheltuielile pe care le face vânzătorul pentru asigurarea, încărcarea, transportul etc. al mărfii – potrivit condiției de livrare convenite.
În funcție de condiția de livrare, se solicită anumite documente de transport pe care trebuie să le prezinte exportatorul la bancă (conosament, scrisoare de trăsură, rutieră, feroviară etc.).
– 23. Precizarea documentelor
Orice AD trebuie să precizeze clar documentele contra cărora se va face plata, acceptarea, negocierea (art.5 b);
Denumirea documentelor
Fiecare document solicitat va fi denumit clar. De ex.: certificat de origine, factură, document de transport combinat, conosament etc.
Numărul documentelor
Documentele cerute de ordonator sunt în strânsă corelație cu specificul tranzacției în ansamblu. De ex.: la plata prin acceptare se solicită și o cambie; în funcție de condiția de livrare se pot cere: document de transport și poliță/ certificat de asigurare; în funcție de specificul mărfii se poate solicita buletin de analiză, certificat fitossanitar etc.;
Ordonatorul, în principiu, va solicita astfel de documente care să îl asigure că marfa livrată corespunde cantitativ, calitativ, sortimental etc. celor convenite prin contractul comercial.
Numărul de exemplare cerute
Pentru fiecare tip de document, ordonatorul păoate specifica numărul de originale și copii. Ex.: Conosament maritim original (Sole original Marine Bill of Lading); set complet 3/3 conosament maritim (Full set of 3/3 Marine Bill of Lading); 3 copii nenegociabile (3 non-negociable copies of Marine Bill of Lading); Factura 2 originale și 4 (patru) copii;
Dacă nu se specifică altfel, băncile acceptă ca originale documente întocmite prin sisteme computerizate, automate etc. și marcate ca originale (art.20 b).
Emitentul și conținutul documentelor
Exceptând documentul de transport, polița de asigurare și factura, ordonatorul pentru orice act, document cerut trebuie să specifice:
De cine va fi emis documentul;
Ce informații să conțină (art.21).
Desemnarea emitentului emitentului unui document se va face prin trimitere la o instituție, departament, persoană fizică, juridică etc., evitându-se termeni ca: binecunoscut, calificat, independent, oficial, etc. (art.20 a).
Ordinea trecerii documentelor
În principiu, este de dorit ca documentele cerute să fie trecute în următoarea ordine:
Factura comercială
Documentul de transport
Documentul de asigurare
Apoi alte documente, cum ar fi:
Certificatul de origine
Certificatul de calitate/ analize etc.
Lista pachetelor/ de greutate
Cambia sau/ și numărul de cambii cerut.
24. Termenul de prezentare al documentelor
Orice AD prin care se solicită prezentarea unui document de transport trebuie să precizeze intervalul de timp de la expedierea mărfii, în care documentele trebuie prezentate la bancă (art.43 a).
În stabilirea intervalului de prezentare a documentelor, ordonatorul trebuie să acorde atenție faptului că beneficiarul, după expediția mărfii:
Adună documentele de la diferiți emitenți;
Pregătește documentele pentru a le prezenta la bancă;
Dacă domicilierea (plata) este la o bancă situată într-o altă țară, trebuie luat în calcul timpul de transmitere a documentelor prin poștă;
Termenul de valabilitate
Orice AD trebuie să stipuleze o dată de valabilitate pentru prezentarea documentelor pentru plată, acceptare, negociere AD. Denumit și valabilitatea AD, termenul de valabilitate semnifică data limită până la care ordonatorul poate prezenta documentele la banca plătitoare/ acceptantă/ negociatoare.Documentele trebuie prezentate de beneficiarul AD la ghișeele băncii la care expiră valabilitatea la sau înaintea datei de valabilitate.
De regulă, se menționează și banca la ghișeele căreia expiră valabilitatea. În cazul că această precizare nu este făcută, se consideră că valabilitatea AD expiră la ghișeele băncii plătitoare.
Termenul de livrare
Este stabilit în contractul comercialinternațional și trebuie să se regăsească în documentul de transport care atestă expedierea mărfurilor.
Termenul de livrare convenit constituie, atât pentru exportator cât și pentru importator, un element de referință în derularea mecanismului AD:
Luând în considerare acest termen, exportatorul va avea grijă ca marfa să fie gata, astfel încât la primirea notificării de deschidere a AD, să fie în măsură să respecte condițiile de livrare în timp;
În funcție de acest termen, ordonatorul va da dispoziție băncii sale de deschidere a AD în favoarea exportatorului.
Depășirea termenului de livrare înseamnă neîndeplinirea condițiilor stipulate în AD și, deci, încetarea obligației de plată din partea băncii.
Termenul de prezentare a documentelor la bancă
În condițiile AD trebuie să se prevadă o perioadă expres definită după data emiterii conosamentului (sau a altor documente de expediție), în timpul cărora documentele trebuie prezentate la plată. Dacă în acreditiv nu este precizat termenul de prezentare a documentelor, acesta este considerat 21 de zile de la data emiterii documentelor de transport (art.47).
25. Instrucțiuni suplimentare
Spațiul este destinat pentru detalieri suplimentare sau mențiuni speciale;
Comisioane și cine le suportă.
26. Reglementarea plății
Ordonatorul trebuie să precizeze contul din debitul căruia se va face plata la sosirea documentelor; dacă acesta nu a fost precizat în căsuța 1 (ordonator).
27. Semnătura
Oricre ordin de deschidere trebuie să fie semnat de ordonator și datat;
Dacă ordinul de deschidere conține mai multe pagini este de dorit ca toate să fie semnate și datate de ordonator.
Luând în considerare elementele standard privind deschiderea unui AD, băncile își elaborează adesea propriile lor formulare. În țara noastră, băncile utilizează „Cererea de deschidere de acreditiv”, care, potrivit reglementărilor în materie de plăți cu străinătatea ale BNR are ca scop:
Evidențierea tuturor plăților către străinătate ale agenților economici, fiind utilizată nu numai pentru deschiderea de AD, ci și pentru: ordin de plată, incasso documentar sau numerar;
Uniformizarea la nivelul băncilor documentare a documentelor privind plățile cu străinătatea;
Asigurarea controlului plăților către străinătate efectuate de agenții economici.
2.2 Documente utilizate
Orice ordin de deschidere de AD, acreditivul însuși, iar când este cazul instrucțiunile de modificare, trebuie să precizeze clar documentele în baza cărora să se facă plata/acceptarea/negocierea de către banca desemnată în favoarea beneficiarului (art.5b).
Documentele pot fi grupate în două:
primă grupă formată din: factură, documentul de transport și certificatul de asigurare, documente pentru care Publicația 500 stabilește un cadru riguros și
alte documente în care pot fi cuprinse: certificatul de origine, lista colete/greutate, de calitate, fitosanitar, buletinul de analize etc., al căror numar și conținut sunt în măsură să asigure ordonatorul că beneficiarul și-a îndeplinit obligațiile asumate (art. 21).
Referitor la documente:
documentele trebuie emise pe numele ordonatorului sau pe numele persoanei care este precizată în AD;
toate documentele cerute trebuie prezentate în numărul de originale și copii specificat în AD;
descrierea marfii, marcarea coletelor, numărul lor, precizările privind greutatea trebuie să fie identice în toate documentele;
documentele trebuie prezentate toate în cadrul termenului de prezentare a documentelor, specificat în AD, iar dacă nu este precizat, în 21 de zile de la data expediției mărfii, fără a depăși însă valabilitatea AD (art,43 a);
documentele sunt prezentate la ghișeele băncii desemnate să plătească/accepte/negocieze, în acest loc expiră termenul de prezentare și de valabilitate AD. În cazul în care prezentare adocumentelor se face la o bancă, iar valabilitatea AD expiră la o altă bancă, în AD trebuie să se specifice acest lucru;
dacă nu se menționeaza în alt mod în AD, băncile acceptă documente emise înainte de deschiderea AD.
2.2.1 Factura
Factura este un document comercial contabil, de regulă, sub forma unui document tipizat, ale cărei rubrici în totalitate trebuie completate.
Factura este un document de sinteză întrucât:
Este actul primar în baza căruia opereză în evidența sa atât exportatorul, cât și importatorul, iar băncile îl au ca element de referință la controlul documentelor;
Permite identificarea valorii de ansamblu a mărfurilor vândute, întrucât cuprinde, de regulă, toate precizările privitoare la: denumirea mărfii; sortiment; calitate, cantitate; preț unitar; valoarea totală a mărfurilor; cheltuielile determinate de condiția de livrare (CFR, FOB etc.) respectiv, costul transportului, asigurării etc. după caz;
Este documentul comercial cel mai important în cazul unei plăți documentare:
În cazul incassoului documentar se controlează dacă au fost respectate prevederile contractuale;
În cazul acreditivului documentar să corespundă instrucțiunilor de ansamblu privitoare la marfă din deschiderea AD.
Referitor la întocmirea facturii (inclusiv costul acesteia) se are în vedere:
Se emite (și semnează) de beneficiarul AD pe numele ordonatorului AD. Dacă în deschiderea AD se precizează altfel, se emite pe numele persoanei indicate;
Se emite în limba în care este deschis AD, potrivit uzanțelor imternaționale;
Denumirea mărfii este absolut necesar să corespundă exact descrierii mărfii din AD, inclusiv din punct de vedere lingvistic și al fiecărei litere sau cifre folosite în AD;
Numărul și cantitatea unităților ambalate, sau după caz, numai cantitatea, descrierea ambalajului (saci de hârtie, pânză, cutii etc.) și marcajul trebuie să concorde strict cu:
Cele ce figurează în documentele de expediție (documente de transport de ex.)
Cu celelalte documente, dacă se cer prin AD, cum ar fi: lista de colete, lista de greutate etc.
Dacă în AD nu se precizează altfel, băncile acceptă facturi:
Emise de beneficiarul acreditivului
Pe numele ordonatorului
Și nu trebuie semnate (art.37 a).
Sintetizând, prin factură se dau toate detaliile privind tranzacția:
Numele și adresa expeditorului
Numele și adresa importatorului
Locul și data emiterii
Descrierea mărfii
Prețul unitar și/ sau total al mărfii
Costul transportului și al asigurării
Condiția de livrare
Totalui sumei de încasat
Numărul și tipul coletelor
Conținutul unui colet/ pachet
Numărul licenței de export sau import (dacă s-a cerut)
Marcajul și numerotarea coletelor
Semnătura exportatorului.
2.2.2. Documentele de transport
Documentul de transport este un înscris prin care vânzătorul face dovada:
Expedierii sau preluării spre expediere
A mărfii la o
Anumită dată cu o
Anumită destinație.
În general, documentele de transport sunt:
Documente tipizate
Diferențiate pe tipuri de transport astfel: maritim; transport multimodal; feroviar; rutier; fluvial; poștal; curier; fiecăruia fiindu-i specific un anumit tip de document de transport.
Referitor la cerințele de ansamblu privind documentele de transport și mecanismul AD de reținut sunt:
Documentul de transport solicitat este în dependență directă de modalitatea de transport aleasă. De exemplu:
Conosament maritim pentru transport maritim;
Scrisoare de trăsură rutieră CMR pentru transport rutier;
Recipisă poștală pentru expediere prin poștă etc.
Pentru fiecare tip de document de transport Publicația 500 prezintă cerințele de îndeplinitspre a fi acceptat de bănci (art.23-29);
Orice alternativă legată de transportul mărfii trebuie precizată expres, de exemplu:
Livrări parțiale permise/ nepermise;
Transbordări permise/ nepermise;
Toate documentele de transport trebuie să fie semnate, indicând numele cărăușului.
Acesta poate fi:
Operatorul transportului multimodal
Căpitanul sau agentul său
Armatorul sau agentul său
Șeful gării de cale ferată
Autoritățile poștale etc.
Documentul de transport trebuie să fie curat (clean), respectiv să nu poarte mențiuni referitoare la starea proastă a mărfii și/ sau a ambalajului;
Un document de transport maritim sau un document care include și transportul maritim trebuie să poarte mențiunea „on board” (pe vas, în sensul de în cala vasului). Nu sunt acceptate de bănci documente cu mențiunea „on deck” (pe punte) decât dacă în AD s-a stipulat altfel (art.31 i). Cel mai adesea se utilizează sintagma „clean on board” („curat la bord”) (art.32 c).
2.2.2.1. Conosamentul maritim
(Marine/Ocean Bill of Lading –B/L)
Este un document, de regulă, tipizat, redactat în limba engleză, care se eliberează de căpitanul vasului, certificând că a preluat marfa de la expeditor spre a fi predată, în anumite condiții stabilite de părți, destinatarului.
Referitor la conosament, se impun a fi luate în considerare două aspecte:
1. Modul în care băncile tratează acest document, criterii stabilite în Publicația 500 art.23.
În primul rând, constituie dovada că între cărăuș și expeditor a intervenit un contract de transport, document prin care cărăușul:
Confirmă primirea mărfurilor;
Se obligă să le elibereze la destinație;
În anumite condiții de termene și timp.
În al doilea rând, conosamentul reprezintă o hârtie de valoare, un titlu reprezentativ prin care se consideră că simpla posesiune a conosamentului dă dreptul de posesiune asupra mărfii.
2. Mențiunile care pot fi solicitate a fi trecute pe un conosament:
Ca principiu de bază, dacă într-un AD nu s-a precizat altfel, băncile un conosament acoperind un transport din port în port, dacă îndeplinește următoarele condiții:
Indică numele cărăușului (compania de transport) și a fost semnat sau autentificat de:
Cărăuș sau agentul desemnat
Căpitanul vasului sau un agent desemnat.
Cuprinde mențiunea expresă că marfurile au fost încarcate pe vas (on board), inserată în textul tipărit al formularului sau adăugată adițional;
Data emiterii conosamentului este interpretată de bănci ca data expedierii mărfurilor.
Indică portul de încărcare și portul de destinație (from… to… );
Constă într-un original, iar dacă a fost emis în mai multe originale, trebuie prezentate toate la bancă;
Cuprinde mențiunea:
Navlu plătit sau
Navlul urmează a fi plătit (art.33).
Cuprinde numele vasului pe care s-a încărcat marfa, chiar dacă conosamentul conține mențiunea „Vas prevăzut”;
Dacă în AD nu se stipulează altfel, băncile acceptă un conosament care indică drept expeditor o altă persoană decât beneficiarul AD (art.31 iii);
Este un document „curat” (clean) (art.32);
Nu este un contract „charter-party” și vasul/ vaporul nu este propulsat cu pânze (art.23 a IV);
Respectă toate condițiile și mențiunile din AD.
De regulă, însă, ordonatorii după sintagma „conosament set complet” mai fac anumite precizări privitoare la mențiunile pe care să le poarte un conosament.
Cele mai frecvent întâlnite mențiuni sunt:
Set complet- această precizare este urmată de o fracție care semnifică numărul de originale și copii (de ex. 3/5, respectiv 3 originale și 5 copii);
Curat- (clean) privește lipsa mențiunilor referitoare la starea defectuasă a mărfurilor și/ sau ambalajului precum și lipsa unor ștersături, adăugiri, rectificări nesemnate și neștampilate a doua oară;
Pe bord- (on board) cerința ca marfa să fie încărcată în vas în opoziție cu „pe vas” (on deck). De regulă, se utilizează sintagma „clean on board”;
La ordin- mențiunea poate fi urmată sau nu de precizarea persoanei la ordinul căreia se va elibera marfa. De regulă:
La ordinul băncii…
La ordin (simplu fără a preciza în favoarea cui).
Notificați pe- este urmată de precizarea numelui și a adresei persoanei pe care cărăușul la destinație o va anunța că a sosit marfa (notofy Mr. Popescu Ion, Constanța).
Transbordarea- este urmată de precizarea:
Permisă
Nepermisă
Permisă numai prin (loc numit)
Navlu- (freight) reprezintă prețul transportului pe mare al mărfii. Precizările privind plata navlului sunt în concordanță cu condiția de livrare. Băncile acceptă două tipuri de precizări privind navlul:
„navlu plătit” (freight paid) sau „navlu plătit anticipat” (freight prepaid) semnifică că transportul a fost plătit înainte de expediția mărfii și cade în sarcina exportatorului pentru condiții de livrare CIF sau CFR.
Navlu plătibil la destinație- (freight payable at destination) sau „navlu plătibil la…loc numit/ port de descărcare” (freight payable at…) semnifică plata acestuia de către importator.(Condiție de livrare FOB).
Un conosament conține, de regulă, următoarele precizări:
Numele companiei de transport.
Numele exportatorului (expeditorului).
Numele și adresa importatorului (destinatarului) sau la ordinul acestuia, a unei bănci numite sau în alb.
Numele și adresa celui ce urmează a fi notificat importatirul sau un terț – de sosirea mărfii. Această mențiune nu este necesară când conosamentul este emis la ordin.
Numele vasului/ vaporului pe care s-a îmbarcat marfa.
Denumirea porturilor de încărcare și destinație.
Locul unde se plătește navlul – la locul expediției sau la destinație.
Numărul de originale în care a fost emis conosamentul.
Marcajul coletelor și numerotarea acestora pentru identificarea mărfii.
Descrierea succintă a mărfii (se poate preciza și greutatea și dimensiunea ).
Numărul coletelor expediate, în litere.
Semnătura căpitanului sau a agentului său.
Data când mărfurile au fost preluate spre a fi încărcate pe vas.(Întotdeauna să nu se depășească data menționată în AD. Este data emiterii conosamentului.).
2.2.2.2. Document de transport maritim nenegociabil
(Non Negotiable Sea Way Bill)
Este denumit în practică și scrisoare de trăsură maritimă nenegociabilă sau conosament maritim nenegociabil.
Acesta se poate prezenta ca document de transport numai când prin AD se prevede expres un astfel de document (art. 24 a).
Conosamentul nenegociabil este un document:
În care cărăușul declară că a primit mărfurile spre a le transporta;
Nenegociabil și, deci, nu poate fi emis sau andosat „la ordin”;
Fiind nenegociabil, nu trebuie prezentat la portul de destinație, ca o condiție ce precede primirea mărfurilor;
În cazul utilizării unui astfel de document, el trebuie să fie emis potrivit cerințelor Publicației 500 (art.24), spre a fi acceptat de bănci, care, în principiu, sunt similare conosamentului maritim.
2.2.2.3.Documentele de transport combinat
(Multimodal Transport Document)
Atunci când transportul mărfii urmează a fi făcut prin două sau mai multe mijloace de transport diferite (rutier- maritim- feroviar de ex.), ordonatorul va stipula în AD un document de transport combinat. În utilizarea acestuia, de luat în considerare(art.26):
Să indice numele cărăușului sau al operatorului de transport combinat și să fie semnat de acesta sau de agenții săi;
Să indice că mărfurile au fost expediate, preluate sau încărcate;
Să indice locul de preluare și destinație din AD care însă pot fi diferite de locurile de preluare și descărcare în care s-au făcut operațiunile;
Dacă transportul pe mare va fi în sistem Charter-Party, acest aspect trebuie menționat expres în AD, deoarece băncile nu acceptă documente multimodale prin Charter-party și/ sauutilizându-se vase, vapoare cu pânze (art.26VI);
Să corespundă cerințelor din AD;
Dacă în AD este interzisă transbordarea, în cazul documentului de transport combinat, acesta este acceptat de bănci cu condiția ca transportul să fie asigurat de unul și același document de transport (art.26 b).
2.2.2.5. Documente de transport aerian
Transportul mărfurilor în trafic aerian se efectuează pe baza unui contract de transport specific denumit după caz:
Scrisoare de transport aerian (Air Waybill- AWB);
Notă de expediție aeriană (Air Consigment Note);
Fracht aerian etc.
Dacă prin AD se precizează un document de transport aerian se precizează un document de transport aerian, băncile acceptă un astfel de document oricum s-ar numi el dacă cuprinde anumite elemente (art.24):
Indică numele transportatorului și poartă semnătura sa sau a unui agent ce acționează în numele său;
Indică faptul că mărfurile au fost acceptate pentru transport;
Dacă prin AD se cere data reală a expedierii mărfii, aceasta trebuie menționată expres pe document, respectiv data predării mărfii cărăușului;
Indică aeroportul de plecare și de destinație;
S- au respectat toate condițiile din AD.
În cazul transportului aerian, corespunzător normelor IATA se emit trei originale cu destinații precise:
Originalul 1 pentru transportator (rămâne la cărăuș)
Originalul 2 pentru destinatar (însoțește marfa)
Originalul 3 pentru expeditor,
și mai multe copii – fiecare, de asemenea, cu o destinație precisă.
Condiția de livrare specifică transportului aerian este FCA (franco transportator… loc numit).
Documentul de transport nu este un document negociabil, drept urmare, nu se va solicita să fie emis „la ordin” sau „andosat”.
2.2.2.6.Document de transport rutier, feroviar,
fluvial intern
Dacă prin AD se solicită un document de transport rutier sau feroviar sau fluvial intern, băncile acceptă un astfel de document oricum ar fi numit (art.28 a).
În transportul internațional se utilizează, de regulă:
Pentru transport rutier Scrisoarea de transport rutier (CMR) (Truck Bill of Lading sau Waybill)
Pentru transport feroviar Scrisoarea de trăsură feroviară (COTIF) (Railway Consigment Note sau Rail Waybill)
Pentru transport fluvial intern Conosament fluvial (Inland Waterway Bill of Lading sau Waybill sau Consigment Note).
Scrisoarea de trăsură feroviară (model COTIF) cuprinde următoarele file:
Originalul – însoțește marfa și se eliberează destinatarului o dată cu marfa;
Foaia de expediție care se întocmește într-un număr egal cu al căilor ferate din diferite țări participante la transport, servește la decontarea transportului de către cărăuș;
Avizul și adeverința de primire care însoțesc marfa constituie document doveditor de primire a mărfii de destinatar;
Duplicatul scrisorii de trăsură care se eliberează predătorului constituie dovada expedierii mărfii și este documentul prezentat la bancă de exportator;
Copia scrisorii de trăsură, care rămâne la stația de expediere a mărfii.
Scrisoarea de trăsură rutieră (CMR) se întocmește în trei exemplare:
Originalul 1 rămâne expeditorului la predarea mărfii și constituie dovada expedierii mărfii, este documentul prezentat de exportator la bancă.
Originalul 2 însoțește transportul și este eliberat destinatarului o dată cu marfa.
Originalul 3 este reținut de cărăuș.
Scrisoarea de trăsură rutieră (CMR) constituie proba materială a încheierii contractului de transport în traficul de transport internațional și dovada primirii mărfii de cărăuș.
2.2.3. Certificatul/ polița de asigurare
Este un document ce atestă înțelegerea prin care asiguratul se angajează să plătească o anumită sumă bani asiguratorului, numită primă de asigurare, în schimbul căreia acesta își asumă anumite riscuri și se obligă să îl despăgubească pe asigurat pentru daunele pentru care s-a convenit asigurarea.
În legătură cu documentul de sigurare și mecanismul derulării AD, de reținut:
Pentru condiția de livrare CIF sau CIP, obținerea documentului de asigurare cade în obligația beneficiarului AD. Ordonatorul în deschiderea de AD va cere un document de asigurare care să acopere marfa, emis de o companie și semnat de aceasta sau de agenții săi;
Pentru celelalte condiții de livrare, documentul de asigurare cade în sarcina ordonatorului, dar în deschiderea de AD el poate solicita beneficiarului un document cu privire la asigurare;
Documentul de asigurare trebuie să apară ca fiind emis și semnat de companii de asigurare sau de agenții acestora;
Moneda în care este exprimat documentul de asigurare trebuie să fie aceeași cu cea utilizată în AD (art.34 f i).Dacă ordonatorul dorește o altă monedă, el trebuie să specifice expres în AD, iar beneficiarul se va conforma acestei cerințe;
În AD trebuie să se specifice clar tipul de asigurare cerut și, eventual, ce riscuri adiționale se mai doresc a fi acoperite. De exemplu:
Toate riscurile (all risks)
Toate riscurile, inclusiv riscul de război, greve, tulburări și mișcări civile.
Aceste mențiuni trebuie să se regăsească expres precizate în documentul de asigurare prezentat de beneficiarul AD.
Riscurile reprezintă anumite evenimente probabile care pot surveni pe parcursul transportului mărfurilor și care pot avea ca urmare pierderea sau avarierea totală sau parțială atât a mărfurilor, cât și a mijloacelor de transport.
Un certificat de asigurare, de regulă, cuprinde următoarele elemente:
Numele și semnătura companiei de asigurare
Numele asiguratului (beneficiarul AD)
Descrierea tipurilor de asigurare acoperite prin certificatul respectiv, corespunzîtor celor cerute prin AD
Suma asigurată scrisă în cifre și litere și exprimată în aceeași monedă cu AD
Descrierea mărfurilor asigurate trebuie să fie identică cu cea din factură și din AD
Locul unde se solicită încasarea asigurării în caz de producere a riscurilor acoperite
Declarația sub semnătură a asiguratorului
Data emiterii. Aceasta trebuie să fie aceeași cu/ sau anterioară datei de expediție a mărfii și de aici concordanța cu documentul de transport.
2.2.4. Cambia
Adesea, prin AD se stipulează prezentarea unei cambii (sau mai multe).
Emitentul cambiei – exportatorul, beneficiarul AD, trebuie să aibă în vedere două aspecte:
Întocmirea cambiei corespunzător dreptului cambial, respectiv ea trebuie să dețină toate elementele esențiale de fond și formă, pentru a fi un document valid, potrivit legislației în vigoare.
Întocmirea cambiei corespunzător cerințelor specifice și de ansamblu privind derularea AD. Astfel:
Limba în care este redactată cambia trebuie să fie aceeași cu cea în care a fost emis AD;
Valoarea nominală a cambiei și moneda trebuie să corespundă celor precizate în AD, în nici un caz valoarea nominală a cambiei nu poate depăși valoarea AD;
Cambiile legate de utilizarea AD se trag întotdeauna asupra băncii emitente sau a băncii trase/ acceptante. Dacă cambiile se trag asupra ordonatorului, băncile le tratează ca pe simple documente adiționale (art.9 b IV);
Scadența să corespundă celor precizate în AD;
Cambiile trase în cadrul AD asupra băncii indicate sunt:
Plătite la prezentarea documentelor dacă prin AD s-a precizat „plata la vadere” ;
Acceptate de bancă la prezentarea documentelor, în cazul AD cu plata prin acceptare, caz în care banca le restituie beneficiarului, iar plata lor se va face la scadența precizată în AD și preluată în textul cambiei.
2.2.5.Certificatul de origine
Este un document comercial care atestă originea unei mărfi, respectiv faptul că este produsă sau fabricată în întregime sau într-o anumită proporție în țara exportatoare.
Solicitarea certificatului de origine se face, de regulă, când țara exportatoare beneficiază în raport cu țara importatoare de taxe vamale mai reduse. De aceea:
Importatorul va solicita certificat de origine, pentru că taxele vamale plătite de el vor fi mai mici;
Exportatorul va fructifica acest aspect, întrucât poate negocia un preț mai mare pentru marfa exportată într-o țară în care mărfurile sale se bucură de preferințe vamale.
România beneficiază de trei sisteme de preferințe vamale.
Sistemul generalizat de preferințe (SGP) în 21 de țări donatoare (12 din UE și Austria, Elveția, Suedia, Norvegia, Finlanda, Canada, Japonia, Australia și Noua Zeelandă).Unele din aceste țări aplică restricții cantitative la importuri sub formă de contingente și plafoane (țările UE și Japonia).
Sistemul de preferințe comerciale între țările în curs de dezvoltare ratificat de 36 de țări, inclusiv România (Bangladesh, R.D. Coreeană, Cuba, Ghana, India, Irak, Iugoslavia, Mexic, Nicaragua, Nigeria, Peru, Singapore, Sri Lanka, Tanzania, Vietnam, Zimbabwe, Algeria, Argentina, Bolivia, Chile, Ecuador, Egipt, Giuneea, Guyana, Indonezia, Libia, Malaezia, Maroc, Mozambic, Pakistan, Coreea de Sud, Thailanda, Trinidad Tobago, Tinisia, Brazilia). În esență, acordul comportă acordarea reciprocă de reduceri și consolidări preferențiale de taxe vamale. România beneficiază în relație cu țările participante la acest acord de reduceri de taxe vamale între 10% și 75%, în special pentru produse chimice, petrochimice, mașini și utilaje.
Protocolul privind negocierile între țări în curs de dezvoltare cunoscut sub numele de „Protocolul celor 16”. (La acest protocol participă 15 țări inclusiv România: Bangladesh, Brazilia, Chile, Coreea de Sud, Egipt, India, Iugoslavia, Israel, Mexic, Pakistan, Peru, Paraguay, Tunisia, Turcia.) Protocolul prevede acordarea reciprocă de concesii vamale preferențiale – reduceri și consolidări de taxe vamale între țările participante pe baza unei liste de concesii anexate la protocol.România, ca exportatoare, beneficiază de reduceri preferențiale de taxe vamale de 20-25% la importul la diferite țări membre ale Protocolului celor 16, mai ridicate la mașini unelte, produse siderurgice, produse chimice, lemn etc.
2.3. Modificarea AD. Transmiterea amendamentelor la AD
de către bănci
Modificarea unui AD irevocabil poate avea loc după ce a fost deschis ca rezultat al inițiativei:
Beneficiarului AD, care primind AD constată că anumite cerințe nu le poate îndeplini, mențiunile din text nu corespund cu cele convenite anterior deschiderii cu partenerul, ordonatorul.
Ordonatorul AD care, după ce a deschis AD constată că trebuie să mai facă anumite precizări.
Indiferent de inițiativa cui s-a ajuns la necesitatea modificării unui AD, modificarea unui AD presupune:
Cererea de modificare a AD prezentată de ordonator la banca care a emis AD;
Modificarea AD este transmisă de banca emitentă prin serviciile aceleiași bănci prin care s-a avizat deschiderea AD.
Modificarea AD nu intră în vigoare decât după ce a fost acceptată de beneficiar;
Beneficiarul este dator să-și dea sau nu acordul privind modificarea, notificând expres în acest sens banca prin care a primit modificarea;
Dacă beneficiarul nu își dă acordul, modificarea nu intră în vigoare, rămânând valabil AD original;
Letric în acest cazBanca confirmatoare are dreptul să își extindă sau nu confirmarea și asupra modificării AD; modificarea emisă de banca emitentă o obligă irevocabil cu privire la această modificare (art.9).
Pentru exportator, în tratarea problemelor privind modificarea unui AD funcționează două reguli de bază:
Nu expediază marfa până nu poate îndeplini întocmai cerințele din AD și ci modificările aduse acestuia;
„Cheia” modificării unui AD ca să-l facă utilizabil pentru exportator se află în mâna ordonatorului, numai el poate solicita băncii emitente modificarea corespunzătoare a AD.
Modificarea de AD, ca și acreditivul însuși, pot fi transmise:
Letric, în acest caz se recomandă utilizarea de către bănci a Formularelor Standard pentru Amendamente aduse AD;
Prin teletransmisie;
Combinat: cu preavizare prin teletransmisie și ca „amendament instrument de lucru operativ ”, letric, prin utilizarea Formularelor Standard.
Orice modificare la un acreditiv trebuie să cuprindă:
Numărul AD care urmează a fi modificat (AD original)
Data modificării
Locul și data emiterii
Aceleași ca și în acreditivul ce va fi modificat
Ordonatorul
Același cu cel din acreditivul ce va fi modificat
Beneficiarul
Același cu cel din acreditivul ce va fi modificat
Numele băncii avizatoare
Modificarea unui AD nu poate fi transmisă decât apelând la serviciile aceleeași bănci prin care s-a transmis acreditivul ce urmează a fi modificat (art.11 b)
În spațiul alb
Se trec: conținutul modificărilor și toate detaliile pentru înțelegerea lor clară de către beneficiar.
Semnătura băncii emitente
Notificarea băncii avizatoar
Spațiu destinat în scopul de a fi utilizat de banca avizatoare a amendamentului fără să mai transmită și propria sa scrisoare sau avizare.
2.4.Riscuri de evitat la întocmirea documentelor și aplicării procedurii de încasare a prețului pe calea acreditivului documentar
Prezentarea unui conosament cu mențiuni care-i alterează calitatea de document negociabil.
Lipsa de documente și dovezi că mărfurile au fost efectiv „livrate la bord”.
Transportul este prevăzut să se facă între alte porturi decât cele prevăzute în acreditiv.
Livrarea mărfurilor s-a făcut pe puntea vasului.
Prezentarea unui document de asigurare de alt tip decât cel cerut de acreditiv.
Riscul este acoperit prin asigurare în alt mod decât cel specificat în contract.
Acoperirea asigurării este exprimată în altă monedă decât cea a acreditivului.
Asigurarea numai a unei părți a întregului contract.
Asigurarea nu intră în vigoare de la data înscrisă pe documentul de transport.
Documentele sunt inconsecvente.
Descrierea mărfii în factură diferită de cea din acreditiv.
Diferența între documentele privind greutatea mărfii.
Diferența între sumele consemnate în factură și conosament.
Numerele și ștampilele între documente diferă.
Sumele înscrise în documente depășesc pe cea din acreditiv.
Încărcarea este întârziată față de termenul prevăzut în acreditiv.
Încărcarea este incompletă.
Lipsesc unele documente cerute de acreditiv.
Cambia este trasă în mod greșit.
Cambia este plătită la o dată nedeterminată.
Conosamente, poliță de asigurare sau cambie andosate în mod incorect.
Lipsa semnăturilor necesare pe documentele prezentate.
Conosamentul nu precizează dacă navlul a fost plătit sau nu.
2.5. Analiza documentelor de către bancă.
Controlul documentelor
În verificarea documentelor de plată în cadrul acreditivelor, firmele cu activitate de comerț exterior reprezintă cel mai important factor de control riguros.
Băncile implicate în circuitul acestor documente nu sunt obligate să examineze documentele comerciale asupra realității datelor pe care le conțin (marfa, cantitatea, calitatea etc.) și nu își asumă nici o răspundere pentru forma și/sau corectitudinea acestor documente și nici pentru urmările întârzierilor și/sau pierderilor înregistrate din cauza transmiterii unor erori ori a unor greșeli săvârșite de firma de comerț exterior în traducerea sau în interpretarea unor termeni.
Banca plătitoare (emitentă, confirmatoare sau o bancă terță acreditată în acest sens) verifică existența tuturor documentelor menționate în acreditiv și îndeplinirea tuturor clauzelor menționate în acesta, precum și dacă au fost depuse pentru plată în cadrul termenului de valabilitate.
În principiu, este necesar să se verifice, sub sancțiunea de a fi refuzată la plată, toate condițiile (clauzele) acreditivului:
Toate documentele să fie redactate în aceeași limbă stăină, respectiv aceea convenită;
Denumirea mărfurilor și cantitatea să corespundă cu cele din contract, clauzei din acreditiv, din factură și din documentul de transport, din polița de asigurare, din certificatele de greutate și de control ale mărfurilor, din buletinele de analiză și certificatul de origine și eliminarea neconcordanțelor (dacă există);
Verificarea respectării altor clauze impuse prin acreditiv:
Respectarea mijlocului de transport indicat și respectiv a documentului de transport consmnat;
La vagoanele de cale ferată numărul osiilor, vagoane închise sau platforme etc.; la transportul „via mare” să se respecte procentajul încărcării pe punte și în cală;
Controlui calității și cantității să fie efectuat de societatea nominalizată; idem, al buletinului de analiză, de laboratorul desemnat;
Dacă factura comercială externă a fost întocmită în numărul de exemplare cerut; dacă, după caz, s-a obținut viza consulară pe factură;
Dacă s-a întocmit factura proformă, cum s-a solicitat;
Dacă sumele trecute pe documente (factură, documentul de transport, certificatul de origine a mărfii, pe polița de asigurare etc.) sunt cele exprimate în valuta de plată din contract și acreditiv și dacă este aceeași sumă;
Dacă au fost respectate termenele de livrare și de valabilitate ale acreditivului;
Dacă s-a respectat condiția de livrare consemnată în contract și în acreditiv;
Modul de asigurare pentru eventualele riscuri pe durata transportului mărfurilor pe traseul de la exportator la importator;
Dacă s-au respectat prevederile acreditivului (eventual și din contract) în ceea ce privește suporatrea navlului/ cheltuielilor de transport feroviar, rutier, fluvial sau aerian (după caz), precum și cheltuielile privind comisioanele și spezele bancare percepute de bănci;
Pentru „vânzările la termen”, scadențele să fie menționate în mod identic atât pe factură, cât și pe cambii (după caz) și în scrisoarea de remitere către bancă.
Se recomandă firmelor exportatoare să evire, pe cât posibil, stabilirea unor scadențe care scapă controlului (cu ar fi, de ex., „ … zile de la sosirea mărfurilor la destinație”), orientându-se față de uzanțele de stabilire a scadențelor la un anumit termen de la data prezentării documentelor clientului extern de către banca corespondentă ori de la data documentului de transport sau de la data facturii comerciale externa etc.
2.6.Responsabilitățile și limitele băncii
În relația de AD băncile își asumă o funcție deosebit de importantă în raport cu interesele partenerilor de contract:
Vânzătorul, exportatorul dorește să fie sigur că suma ce i se cuvine ca urmare a livrării mărfurilor o va încasa;
Cumpărătorul, importatorul dorește să nu fie mărfurile plătite înainte ca acestea să fi fost expediate potrivit celor stabilite cu partenerul de contract.
Aceste cerințe sunt îndeplinite de bănci în sensul că:
Angajamentul ferm de plată asumat de bancă contituie o garanție pentru exportator că va fi plătit după ce va face dovada livrării mărfurilor;
Prin termenii și condițiile precizate de importator, în cererea de deschidere a AD, acesta are siguranța că banca nu va plăti contravaloarea mărfurilor, decât dacă sunt respectate aceste precizări, în documentele prezentate de exportator.
În relațiile importatorului (ordonatorului) și ale exportatorului (beneficiarului) cu băncile aceștia trebuie să ia în considerare:
Acreditivul documentar este un contract independent de contractul comercial care stă la baza lui sau alte înțelegeri existente între importator și exportator (art. 2). Drept urmare:
includerea în AD a oricăror trimiteri la contractul comercial nu are nici un efect și nu determină nici o obligație pentru bănci;
exportatorul nu poate trage banca la răspundere de faptul că prin contract s-a convenit într-un fel, iar în AD cerințele sunt altele. Textul AD este realizat din ordinul ordonatorului, iar diferențial astfel apărut se rezolvă direct între partenerii de contract;
pentru încasarea banilor (utilizarea AD) suveran este AD și nu cele convenite prin contract. În măsura în care exportatorul îndeplinește ceea ce se cere prin AD, în mod ferm este plătit de bancă;
În toate etapele derulării AD, toate părțile (exportator, bănci, importator) iau în considerare numai documentele și nu mărfurile la care documentele se referă (art. 4)
băncile examinează numai documentele (și nu marfă) pentru a efectua plata, în măsura în care acestea corespund termenilor și condițiilor din AD, băncile efectuează plata;
dacă mărfurile primite de importator nu corespund celor precizate în documente, băncile nu au nici o responsabilitate, diferendul se rezolvă direct între partenerii de contract;
dacă în textul AD sunt precizate anumite condiții fără a se preciza documentele ce trebuie prezentate în conformitate cu acestea, băncile vor considera aceste condiții ca nefiind precizate și le vor ignora;
toate instrucțiunile de emitere și/sau modificări de AD, trebuie să precizeze clar documentele contra cărora se va face plata;
băncile nu își asumă nici o responsabilitate cu privire la forma, autenticitatea, legalitatea etc. a documentelor (art. 15)
dacă unul dintre documentele prezentate de exemplu, de exportator, nu este un document autentic (este un fals) băncile nu au nici o responsabilitate;
băncile nu au nici o responsabilitate pentru descrierea mărfurilor, cantitatea declarată etc. în documente sau pentru însăși existența mărfurilor;
băncile nu au nici o obligație sau responsabilitate privind buna credință a cărăușilor, agenților, brokerilor, asiguratorilor.
Deci, orice problemă privind documentele care s-au dovedit a fi false, neautentice, nelegale sau al căror conținut este nereal (se declară, de exemplu, alte cantități, calități decât cele expediate etc.) se rezolvă direct între cei doi parteneri.
Băncile examinează documentele cu o grijă rezonabilă pentru a se asigura că apar a fi în conformitate sau nu cu termenii și condițiile din AD (art. 13 a);
Băncile nu își asumă nici o responsabilitate pentru consecințele ce decurg din:
întârzierea transmiterii mesajelor sau documentelor;
pierderea pe parcursul transportului/transmiterii mesajelor sau documentului;
deteriorarea sau apariția unor erori în timpul transportului/transmiterii mesajelor;
traducerea incorectă a unor termeni sau interpretarea lor greșită, rezervându-și dreptul de a transmite termeni netraduși (art. 16);
întreruperea activităților (bancare) ca urmare a forței majore: calamități, greve, revolte etc., interval în care nu vor plăti AD a căror valabilitate expiră în astfel de perioade (art. 17).
Băncile care utilizează serviciile altei bănci o fac pe contul și riscul ordonatorului (importatorului) (art. 18). Drept urmare, nu au nici o responsabilitate dacă:
instrucțiunile transmise nu sunt îndeplinite de cealaltă bancă;
legile și uzanțele din țările străine impun anumite cerințe, obligațiile și responsabilitățile, în acest caz acestea sunt ale ordonatorului (art. 18d).
2.7. Diverse situații în care plata AD se poate efectua
„cu/ sub rezerva bancară”
În practica bancară există situații în care banca, după o analiza și verificare atentă a documentelor prezentate la plată, apreciaza ca interesele importatorului – ordonator nu sunt prejudiciate dacă efectuează plata; mai intâi însă îi comunică firmei importatoare motivarea considerentelor sale, urmând ca firma să decidă asupra acceptării („să ridice”) sau neacceptării „rezervelor băncii”. Totodată, banca informează și firma exportatoare asupra „rezervelor sale”, odată cu remiterea documentelor.
În continuare redăm o serie de exemple mai semnificative din practica bancară și comercială în care plata unor acreditive s-a efectuat „cu/ sub rezerva bancară”.
2.7.1. Cu privire la factura comercială externă
În factură nu sunt indicate în mod corect numele și adresa firmei furnizoare ori ale clientului extern.
Cantitațile trecute în factură nu sunt trecute toate în specificația anexată.
Cantitatea este depășită la unul sau mai multe sortimente din factură, însa acest fapt se încadrează în valoarea acreditivului.
Pe factură la unul/ două sortimente nu sunt trecute unitațile de măsură.
Descrierea mărfurilor din factură nu este aceea consemnată în acreditiv (de exemplu, în loc de țigări s-a trecut tutun).
Pe factură, după denumirea mărfii, nu sunt menționate (după caz) gradul de concentrație al mărfii sau simbolul ori procentajul corpurilor străine, gradul de umiditate etc.
La prețul pe unitate de produs lipsește unitatea de măsură (de exemplu, „metric tons”).
Pe factură se menționează „prețul C.I.F.”, fără nici o altă explicație, iar în clauza acreditivului era prevăzută condiția „franco depozit …” (cu indicarea localității și țării).
Pe factură se menționează „expedierea s-a efectuat în condiția C.I.F.”, în timp ce în acreditiv era consemnată clauza „franco depozit” (cu indicarea localității și țării).
2.7.2.Cu privire la documentele de transport
Pe duplicatul de scrisoare de trăsură internațională (frachtul internațional) formula de francare nu concordă cu aceea stipulată în acreditiv.
Frachtul internațional nu a fost adresat firmei importatoare, cum prevedea acreditivul.
În fracht nu este menționată stația de destinație.
S-a prezentat un document de transport aerian, în locul unui fracht internațional, cum era menționat în acreditiv.
Documentul de transport este prezentat în copie, în loc de exemplarul original, cum era consemnat în acreditiv.
Conosamentul este semnat de agentul navlositorului, în loc de căpitanul vasului, cum era prevăzut.
Cu toate că conosamentul „la ordin” este necesar a fi andosat, nu a fost andosat.
În conosament la „Notify…” a fost menționată o altă firmă.
A fost prezentată „confirmarea Casei de expediții și transporturi internaționale carev atestă încărcarea mărfurilor din portul… și țara…”, în loc de conosament care să ateste încărcarea dintr-un port din altă țară, cumpreciza clauza acreditvului.
Conosamentul poartă mențiunea „Free out”, care nu era prevăzută în acreditiv.
2.7.3.Diverse alte motive
În situația în care depășirea valorică a acreditivului reprezintă o sumă mică.
Prezentarea unui document sau certificat menționat în acreditiv, însă emis de o altă firmă/ instituție.
Lipsa licenței de export prin fax, în cazul în care a fost prevăzută în clauzele acreditivului.
Ambalajul poartă marca de fabrică a firmei furnizoare ți nu este neutru (fără nici un fel de mențiune), cum se consemnase într-o clauză a acreditivului.
Certificatul de asigurare nu acoperă „toate riscurile” (all risks), cum era prevăzut în acreditiv.
Listele de colisaj nu indică greutatea fiecărui ambalaj (saci, butoaie, canistre, baloturi etc., după caz), cum se menționa într-o clauză a acreditivului.
Asigurarea s-a făcut de la frontiera română și nu de la locul de încărcare din interiorul țării, cum era prevăzut în clauză.
Certificatul de control al calității/cantității mărfurilor livrate este întocmit de o altă firmă specializată decât aceea menționată în acreditiv.
Numerele de vagoane de cale ferată consemnate în polița de asigurare, frachtul internațional și pe factura comercială externă nu sunt aceleași, dar corespund în ceea ce privește cantitatea, denumirea mărfurilor, denumirea firmelor exportatoare- vânzătoare și imortatoare- cumpărătoare etc.
Copia telexului exportatorului sau faxul său nu menționează numărul contractului, al lăzilor (butoaie etc., după caz), cum s-a solocitat prin clauză.
Certificatul de calitate sau buletinele de analiză sunt redactate în altă limbă (de ex., în limba română) decât limba străină solicitată (prin acreditiv).
Certificatul de origine al mărfurilor a fost emis de camera de comerț pe numele băncii emitente a acreditivului, în loc de numele firmei importatoare și ordonatoare a acreditivului.
Prezentarea de specificații în loc de „Packing List”, nedatate, nesemnate etc.
2.8.Diverse motive care generează refuzurile
de plată ale acreditivului
Din practica comercială și bancară, aceste refuzuri sunt determinate în principal de neîndeplinirea întocmai a uneia sau mai multor clauze prevăzute și acceptate de ambele părți contractate în acreditiv.
De asemenea, dar într-o proporție mai mică, refuzurile de plată se datorează și necunoașterii sau neglijenței agenților economici exportatori și salariaților acestora, în ceea ce privește faptul că, pe parcursul derulării operațiunolor privind acreditivul respectiv, o serie de clauze din conținutul acesteia pot fi modificate cu acordul ambelor părți, comunicându-se aceste modificări tuturor băncilor implicate în circuitul de derulare (banca emitentă a importatorului plătitor, banca exportatorului beneficiar al acreditivului, după caz, banca confirmatoare etc.).
Cauzele generale ale refuzurilor de plată din partea băncii și, respectiv, a importatorilor- cumpărători sunt numeroase și este de neconceput faptul că exportatorul, după ce a reușit să obțină acceptul și consemnarea acestei modalități de plată în contract, după tratative anevoioase și uneori și prin reducere de preț pentru „acoperirea” comisioanelor și spezelor bancare plătite de importator cu prilejul deschiderii acreditivului, să ajungă, din cauza unor neglijențe ori necunoașteri, să i se refuze la plată documentele prezentate.
Principalele motive care generează refuzuri de plată în materie de acreditive:
Depășirea termenelor de livrare (de expediere) rutieră, feroviară ori de încărcare pe vas a mărfurilor (fie din lipsă de nave fie că partenerul extern a navlosit un vas de capacitate mai mică).
Dacă clauza prevede expedierea în vagoane platformă cu trei autoturisme per vagon și au fost transportate în vagoane mai mici, numai câte două autoturisme.
S-a prevăzut în acreditiv „livrări parțiale interzise” și s-au efectuat livrări eșalonate.
Acreditivul prevedea că: fie „încărcarea pe punte” ori, dimpotrivă „încărcare în cala vasului” și s-a procedat invers.
Clauza menționa: „… la sută încărcare pe punte” și „… la sută încărcare în cală” și nu s-au respectat procentajele.
S-a consemnat: „livrarea în vagoane acoperite” ori „pe vagoane platformă descoperite” și s-a procedat invers la livrarea mărfurilor.
Revocarea acreditivului de către importator înaintea plății, dacă exportatorul a avut imprudența de a accepta un acreditiv revocabil, pentru că avea încredere în clientul său.
Neconcordanța unor date privind valorile facturii comerciale externe, mărfurile livrate și a acreditivului documentar.
Depășirea valorică sau cantitativă (sau a ambelor) față de cele menționate în acreditivul deschis.
Depunerea unor documente cu alte titulaturi (alte denumiri) decât cele prevăzute.
Redactarea documentelor de plată într-o altă limbă străină, decât cea prevăzută în acreditiv.
Prevederea în documente a unei alte valute decât cea stabolită pentru plată.
Depunerea unor seturi de documente într-un număr inferior celor menționate în acreditiv.
Depășirea termenului de valabilitate (de negociere) a acreditivului.
O parte din marfa expediată nu a fost comandată (contractată) și deci nu era prevăzută în acreditiv.
Nu au fost prezentate toate documentele prevăzute în acreditiv.
Factura comercială externă și/sau documentele anexate la aceasta nu dau posibilitatea stabilirii exacte a cantităților pe fiecare sortiment în parte și/sau a calității acestor sortimente ori a valorii mărfurilor, din cauza neconcordanței datelor din documente sau a insuficienței de date.
Importatorul a refuzat o parte din mărfuri (lipsuri cantitative, deprecieri calitative, scurgeri etc.).
Documentul de transportindică un expeditor diferit de beneficiarul acreditivului.
Conosamentul nu era „curat” (clean), adică conținea mențiuni făcute pe conosament de căpitanul vasului, în sensul că parte din mărfurile transportate sunt sparte, scurse, evaporate, împrăștiate. Murdare etc. din cauza ambalajelor etc.
Buletine de analize cu date incomplete.
Expedierea a fost făcută înainte de termenul prevăzut în contract și fără a avea acordul firmei importatoare și respectiv fără a fi modificat termenul inițial de livrare.
Trebuie acordată o atenție marită la întocmirea documentelor de plată avute în vedere la încasarea acreditivului documentar: documentele să corespundă întocmai condițiilor impuse prin acreditiv (și la care exportatorul la timpul respectiv și-a dat acordul), inclusiv respectarea în ceea ce privește termenii menționați în clauze.
2.9.Comisioanele percepute de bănci cu referire la operațiunile
cu acreditive documentare. Spezele bancare
Comisioanele bancare sunt comisioanele percepute de băncile comerciale pentru produsele și serviciile oferite și efectuate pentru clienți. Unele din aceste comisioane sunt în sume fixe, altele sunt în funcție de valoarea operațiunii (ad valorem); în cazul creditelor, nivelul comisioanelor poate fi negociat. De asemenea, cuantumul comisioanelor poate fi diferit de la o bancă comercială la alta.
Băncile comerciale percep o serie de comisioane pentru:
Deschideri de conturi curente și de depozite în lei și valute pentru persoane juridice și fizice;
Emiterea, avizarea, derularea operațiunilor cu instrumente și modalități de plată; plăți electronice, transferuri rapide etc.;
Emiterea de scrisori de garanție bancară;
Acordări de credite în diverse scopuri etc.
Comisioanele bancare pentru AD și scrisorile comerciale de credit se efectuează în baza „Regulilor și uzanțelor uniforme cu privire la creditul documentar”- Publicația nr. 500/1993 a Camerei de Comerț Internaționale.
Pentru acreditivele deschise, comisioanele sunt datorate băncii, chiar dacă ulterior acreditivele sunt anulate, expiră total sau sunt patțial neutilizate.
În materie de AD comisioanele sunt percepute pentru:
Preavizare.
Avizare, repunere în vigoare; unele bănci menționează că, dacă valoarea acreditivului este definită cu „circa”, comisionul se percepe la valoarea careditivului majorată cu … la sută, indicându-se procentul.
Deschidere.
Confirmare.
Plată/ negociere.
Manipulare documente (Handling)- comisionul se percepe la acreditivele nedomiciliate la banca clientului.
Modificări intervenite în clauzele (condițiile) existente în acreditivul inițial și care se pot referi la:
Extinderea valabilității;
Majorarea valorii;
Schimbarea/ prelungirea termenului de livrare sau de valabilitate;
Alte modificări.
Plata- încasarea.
Plata diferată/ Acceptarea.
Transferarea acreditivului în favoarea unui alt beneficiar.
Anulare sau neutilizare.
Refuz definitiv de plată.
Remiterea/ transmiterea la o altă bancă a unui acreditiv primit.
Procesarea scontării documentelor de export.
Accepatre cambii (trate) și confirmarea unor scadențe (care au legătură cu acreditivul).
Returnarea documentelor refuzate la banca negociatoare.
Cesionarea încasărilor în cadrul acreditivului, pentru lichidarea unor creanțe.
Transferul sumelor cesionate.
Spezele de discrepanțe între documente.
Rambursarea către o bancă terță în cadrul acreditivului (comision perceput mandatarului).
Notificarea unui acreditiv către o altă bancă.
Notificarea unei modificări către o altă bancă.
Înlocuirea unor documente prezentate inițial și remise deja la extern.
Stornarea unui sold neutilizat.
Prezentarea de efecte de comerț (cambii sau trate) din cadrul operațiunilor de acreditiv, spre plată.
Spezele bancare sunt cheltuieli efectuate de o bancă pentru clientul său și care sunt percepute în vederea recuperării de la acesta, pentru diverse servicii executate în interiorul țării ori în relațiile cu străinătatea, pentru:
Cheltuieli de poștă;
Cheltuieli telefon;
Cheltuieli telex;
Cheltuiele fax;
Cheltuieli pentru urgentare (Swift);
Cheltuieli pentru discrepanțe la documentele negociate;
Cheltuieli pentru protestarea unor efecte de comerț, separat pentru plata parțială și separat pentru neplata acestora la scadență etc.
Spezele sunt încasate în lei, pentru operațiunile în lei, și în valută, pentru operațiunile în valută. Spezele sunt percepute în valuta operațiunii sau echivalent în altă valută convertibilă, achivalentul stabilindu-se ținând seama de cursul oficial stabilit de Banca Națională a României la datele respectivelor operațiuni.
2.10.De ce este necesar creditul documentar?
Practicarea creditului documentar, deși este mai costisitoare în comparație cu alte modalități de plată, oferă unele avantaje atât exportatorului cât și importatorului.
Exportatorul:
Își încasează prețul imediat după expediere;
Are acoperit riscul comercial;
Are acoperit riscul politic.
Importatorul:
Are certitudinea că exportatorul își va îndeplini obligațiile;
Obține unele avantaje din partea exportatorului cu privire la preț și la termenul de plată.
4. Derularea unui AD in cadrul firmei
“SC Romarom General Import Export SRL”
Acreditivul se desfașoară în cadrul firmei “Romarom General Import Export”, care este o societate cu obiect principal de activitate intermedierea la extern a materialului lemnos și de construcții.
Principalele relații comerciale ale firmei sunt dezvoltate pe relația Nordul Africii (Algeria, Tunisia și Maroc); țările golfului Persic, precum și țări din Europa de Vest (Franta, Portugalia, Germania și Spania).
Cifra de afaceri anuală este de aproximativ 1.000.000 USD și exportă în special cherestea de fag, brad, stejar precum și semifabricate (frize, parchet, MDF).
Acreditivul care face obiectul studiului a fost deschis de societatea Bois de la Manche, firma franceză, care are o sucursală în Maroc care se ocupă cu vânzari en- gros de cherestea.
Firma Romarom a primit prin fax o solicitare de circa 200 mc de cherestea de fag în următoarea specificație :
TAL – 170 mc, din care :
25 mm – 15 mc
38 mm – 17 mc
50 mm – 45 mc
60 mm – 33 mc
70 mm – 17 mc
80 mm – 43 mc
Lungime : 1,80 m și plus.
Lățime : 15 % – 100 mm – 130 mm
85 % peste 130 mm.
TAS – 18 mc, din care :
38 mm – 3 mc
60 mm – 7 mc
70 mm – 5 mc
Lungime : 1 m – 1,70 m
TASS – 12 mc, din care :
25 mm – 5 mc
50 mm – 7 mc
Lungime : 0,700m – 1 m
În urma primirii acestei solicitări, Romarom a contactat imediat furnizorii săi prezentându-le specificația și consultând posibilitățile lor și data de livrare. A doua zi a primit raspunsul că în circa o lună marfa se va afla în port în specificația solicitată, apoi a luat legatura cu armatorul pentru consultarea în vederea existenței peste circa o lună a unui vas pentru Portul Agadâr în Maroc și pentru rezervarea de spațiu pentru 200 mc cherestea de fag pe acest vas.
Clientul a fost contactat telefonic pentru a i se confirma comanda și pentru a se negocia prețurile unitare pe fiecare sortiment.
În urma acestei convorbiri, firmele Romarom și Bois de la Manche au ajuns la un consens; s-au stabilit prețurile pe sortiment și modalitatea de plată. De asemenea clientul a solicitat ca în factura comercială să se evidențieze valoarea FOB și valoarea CFR, iar Romarom a solicitat o marjă de + 10% din cantitate pe sortimente și pe total și autorizarea încarcărilor parțiale.
Conform acordurilor la care cele două firme au ajuns, Romarom a emis factura proformă 1M/04.03.2002 pe care a transmis-o partenerului francez.
Acest document conține toate elementele necesare deschiderii A.D, adică :
Numele si adresa cumparatorului : STE Bois de la Manche,
Numele si adresa vanzatorului : SC Romarom General Import Export SRL,
Produsul : cherestea de fag,
Structura produsului, în care se arată cantitatea totală a sortimentelor respective, evidențiindu-se toleranța de 10%; se arată cantitatea pentru fiecare grosime, lungime și lățime,
Prețul unitar – CFR Agadir Port,
Valoarea CFR,
Valoarea FOB
Aceste date (structură, preț unitar, valoare CFR și valoare FOB) vor fi specificate pentru fiecare sortiment al produsului.
Total cantitate : 200 mc ,
Total valoare: FOB si CFR,
Portul de îmbarcare : Port Romanesc,
Destinație : Agadir Port,
Condiția de livrare : CFR Agadir Port,
Încărcări parțiale : autorizate,
Banca exportatoare : BCR
Modalitatea de plată : 100% la vedere, prin AD irevocabil deschis în favoarea SC Romarom, care trebuie să fie domiciliat și negociat la banca exportatorului, la București, cu validitate de 45 de zile pentru livrare și în plus 15 zile pentru negocierea documentelor. Plata se va face in 2 zile lucratoare de la data prezentarii documentelor conforme la ghișeul băncii exportatorului. Toate costurile și comisioanele din afara Marocului sunt în sarcina beneficiarului AD.
Notă: Condițiile de negociere și domiciliere la banca românească sunt obligatorii acceptării AD – ului.
Clientul a primit factura proformă, a semnat-o și a ștampilat-o, apoi a transmis-o firmei românești. În baza facturii a fost deschis AD.
La data de 18.04.2002 firma Romarom a fost înștiințată telefonic, că a sosit în beneficiul său un AD irevocabil. AD a fost ridicat de la bancă și a fost confruntat cu factura proformă pentru a se verifica dacă nu există vreo eroare sau discrepanță între documente.
AD- ul a fost deschis de STE Bois de la Manche prin banca Credit Du Nord Paris – Franța în beneficiul SC Romarom. Este un AD irevocabil deschis la 14.03.2002. Acesta mai conține următoarele elemente :
Banca exportatorului : BCR,
Valuta : USD,
Suma : 58.044,
Se admite o toleranță de: +10%
Încărcări parțiale : Interzise,
Transbordări : Interzise,
Încărcare : Orice Port românesc,
Destinația : Agadâr Port – Maroc,
Ultima dată de încărcare : 020410,
Descriere bunuri : Conform cu factura proformă.
Aici a fost identificată, în câmpul 45A, o eroare : la sortimentul TAL de 30 mm, care trebuia să fie de 38 mm. În acest sens a fost trimis un fax către partenerul extern pentru a se remedia eroarea. Pentru aceasta clientul a ordonat băncii sale să opereze modificare, la care banca a operat modificarea solicitată și a transmis-o printr-un cod Swift băncii exportatorului.
Documentele cerute :
Factura comercială datată și semnată (în 3 exemplare) – ea trebuie să fie certificată de Camera de Comerț și Industrie și să aibă evidențiată valoarea FOB si valoarea CFR.
Set complet de Marine Bill of Lading (3 originale si 3 copii nenegociabile), care să conțină următoarele înscrisuri: “ Clean on board “, “ Freight prepaid ”, “ Notify to applicant “.
Weight Note (2 exemplare),
Packing List ( 2exemplare),
Certificat Fitosanitar (2 exemplare),
Specificație detaliată care să arate numărul balotului și numărul de piese pe balot ( 2 exemplare).
Perioada de prezentare a documentelor la ghișeele băncii: 21 zile de la încărcare,
Instrucțiuni de confirmare: Fără.
De asemenea, firma a observat că prin AD, clientul nu a acordat încărcări parțiale și acestă clauză a fost acceptaăa datorită faptului că firma Romarom avea garanția furnizorilor că marfa va fi în port pentru încărcare.
Dupa circa 3 săptămâni, marfa a fost recepționată din punct de vedere cantitativ și calitativ și i-a fost dat avizul trimiterii in port.
Armatorul a informat firma ca M/V Karim-M a ajuns pe data de 07.04.2002 în Portul Constanța și că se poate începe încărcarea după o zi și jumătate pentru că la început se vor încarca metale.
Lotul de marfa de 200 mc, care se afla în depozitul agentului portuar al firmei a fost marcat cu inițialele stabilite de comun acord cu clientul, a fost încărcat pe data de 09.04.2002, încărcarea s-a efectuat fără incidente în prezența reprezentanților firmei Romarom.
Între timp, în cadrul serviciului operativ de export al fimei a început întocmirea documentelor cerute de acreditiv astfel :
Weight Note, Packing List și Specificația detaliată au fost realizate în baza specificațiilor detaliate de la furnizori,
Certificatele fitosanitare au fost primite de la furnizori,
Factura comercială a fost realizată evidențiindu-se valoarea FOB și valoarea CFR,
Certificatul de origine pe care împreună cu factura comercială au fost prezentate spre certificare la Camera de Comerț și Industrie.
Dupa ce firma a fost informată de către agentul armatorului că marfa a fost încărcată, s-a transmis către acesta Nota de comandă conosament în care firma îl instructează pe acesta în privința modului de redactare al conosamentului astfel încât el să fie conform cu cerințele din AD. Nota de comandă conosament cuprinde următoarele elemente :
Shipping: Nume transportator/armator care să corespunda cu ștampila de pe conosament,
Issued to order,
Shipper: SC Romarom,
Notify to: STE Bois de la Manche,
Vassel: M/V Karim – M,
Portul de destinație: Agadâr Port – Maroc,
Portul de încărcare: Constanta Port – Romania,
Shipping mark: BDM
Set conosament : Set complet dat de transportator/armator.
Denumirea mărfii : cuprinde cantitatea de marfă pe sortimente și număr. de baloți, precum și cantitatea totală în mc, număr total de baloți și greutatea totală exprimată în kilograme,
Mențiuni: “Freight prepaid” și “Clean on board”.
După ce agentul portuar a primit nota a trimis firmei un draft de conosament, pentru a se putea verifica corectitudinea înscrisurilor și corectarea eventualelor erori care pot apărea.
După avizarea draftului de conosament ca fiind forma finalaă, acesta este retransmis agentului pentru a emite setul complet de conosamente.
Odată cu primirea conosamentelor, firma are tot setul de documente pentru bancă. În acest sens firma va întocmi o scrisoare de depunere a documentelor solicitate în AD. Ea este adresată Serviciului de Afaceri Documentare al BCR în care se face referire la numărul AD –ului pe care îl derulează firma. Se evidențiază documentele depuse și se ordonă băncii să instructeze banca importatorului să nu elibereze conosamentele originale fără a efectua plata contravalorii marfii conform facturii comeriale. De asemenea, se instructează banca ca documentele nu vor pleca la extern cu rezerve sau cu rezerva aprobării.
Banca verifică documentele și apoi le remite băncii importatorului, plata urmând a se face în 3 zile de la depunerea documentelor conforme la ghișeele băncii.
În momentul în care marfa este livrată de un furnizior în port conform condiției de livrare, el poate fi plătit prin cesiune de AD dacă se prevede în contractul cu el ca formă de plată.
Cesiunea de AD reprezintă cesionarea irevocabila a sumei de bani care reprezintă contravaloarea mărfii livrate. Se face scrisoare de cesiune prin care se ordonă băncii să cesioneze suma în favoarea firmei furnizoare.
Principalul avantaj al folosirii AD-ului irevocabil este siguranța pe care o conferă desfășurării actului comercial în care atât cumpărătorul este sigur că va primi mărfurile solicitate în cantitatea și calitatea cerute cât și vânzătorul care este sigur că va încasa contravaloarea mărfurilor pe care le- a vândut.
Principalul dezavantaj îl reprezintă spezele și comisioanele foarte mari aferente derulării AD-ului care afectează profitul.
Deși firma Bois de la Manche este un client tradițional al firmei Romarom, aceasta a utilizat AD-ul deoarece este un mijloc de plată utilizat între cei doi parteneri.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Acreditivul Documentar (ID: 125801)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.