Acreditivul Bancar
CUPRINS
Capitolul 1. ACREDITIVUL DOCUMENTAR………………………….1
1.1 etape în evoluție………………………………………………………….1
1.2 Reglementări. standardizare……………………………………….4
1.3 înțelesul termenului acreditiv documentar / credit documentar……………………………………………………………………..7
1.4 elemente esențiale privind derularea “AD”………………….8
1.4.1 părți implicate…………………………………………………8
1.4.2 mecanismul plății prin AD în contextul unei afaceri……………………………………………………………………………10
1.5 forme și tipuri de “AD”…………………………………………………12
1.5.1 forma acreditivelor documentare…………………..13
1.5.2 modul de utilizare (plată) a “AD”……………………..20
1.5.3. CLAUZE SPECIALE ÎN AD ……………………………………..22
1.6 utilizarea acreditivului documentar………………………….23
1.6.1 „AD” și clauzele contractului comercial………….26
1.6.2 Comportamentul exportatorului la primirea AD..28
1.6.3 prezentarea documentelor la bancă…………………31
1.7 documente………………………………………………………………….34
Capitolul 2. ACREDITIVUL DOCUMENTAR ȘI SCHEMA DE PLATǍ…………………………………………………………………………….36
2.1 AD CU PLATA LA VEDERE…………………………………………………..36
2.2 AD CU PLATA DIFERATǍ (AMÂNATǍ)…………………………………….37
2.3 AD CU PLATA PRIN ACCEPTARE…………………………………………..38
2.4 AD CU PLATA LA VEDERE ȘI PRIN ACCEPTARE (AD MIXTE)………..39
2.5 ACREDITIVE CU PLATA PRIN NEGOCIERE………………………………40
2.6 ACREDITIVUL DOCUMENTAR REVOLVING (REÎNNOIBIL)…………..43
2.7 ACREDITIVUL DOCUMENTAR ȘI OPERAȚIUNILE DE INTERMEDIERE…………………………………………………………………..45
2.7.1 ACREDITIVUL DOCUMENTAR TRANSFERABIL (ADT)………45
Capitolul 3. BĂNCILE SI ACREDITIVUL DOCUMENTAR……….64
3.1 RESPONSABILITĂȚI ȘI LIMITE…………………………………………….64
3.2 COMISIOANE BANCARE……………………………………………………..67
3.3 DESCHIDEREA AD DE BĂNCI……………………………………………….69
CAPITOLUL 4. REALIZAREA UNUI ACREDITIV DOCUMENTAR CU PLATA LA VEDERE…………………………….74
4.1 PREZENTAREA SOCIETĂȚII „DILASTOFLEX” SRL…………………….74
4.1.1 ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA SOCIETĂȚII „DILASTOFLEX” SRL ……………………………………………………………..77
4.1.2 ANALIZA SITUAȚIEI ECONOMICO-FINANCIARE A SOCIETĂȚII COMERCIALE „DILASTOFLEX” SRL………………………………80
4.2 DESCHIDEREA DE ACREDITIV DOCUMENTAR A SOCITĂȚII COMERCIALE ……………………………………………………………………85
Anexe
Bibliografie
BIBLIOGRAFIE
Ackerman, J., Socker, R. – Un manuel pour de securite dans le commerce international, Credits documentaires, Encaissements documentaires, Garanties bancaires, Credit Suisse Nr. 69;
Boudinot, A. – Pratique du credit documentaire, Paris, 1979;
Bontoux, Gh., Eisemann. Fr. – Le credit documentaire dans le commerce exterieur, Paris, Edition Jupiter, 1986;
Bran, Paul – Relații financiare și monetare internaționale, Ediția Economică, București, 1995;
Căpățână, O., Ștefănescu, B. – Tratat de drept al comerțului internațional, Vol. I și II, Editura Academiei, București, 1985;
Doyle, E. P – Practice of Banking, Great Britain, Hondbook series, Macdonald and Evans, Plymouth, 1989;
Edward G. Hinkelman – Plăți internaționale, București, Ed. Teora, 2001;
Goreniuc, P. – Relații de plăți cu străinătatea, București, Editura Științifică, 1971;
Imireanu, Gh. M. – Instrumente și modalități de plată în schimburile internaționale, Craiova, Scrisul Românesc, 1982;
Imireanu, Gh. M – Tehnica și practica operațiunilor bancare, Ediția Tribuna Economică, București, 1995;
Magliula Bruno – Les metires du commerce international, Collection lEtudiant, Paris, 1996;
Negruș Mariana – Mijloace și modalități de plată internaționale, București, Editura Academiei, 1986;
Negruș Mariana – Tehnici de calcul valutar-financiare, București, Editura Militară, 1992;
Pătrășcanu, P., Sachelarie, O. – Titluri de credit în comerțul internațional, Craiova, Scrisul Românesc, 1975;
Pencea, R., Dănăilă, I., Ionescu, A. – Transporturi și expediții internaționale de mărfuri, București, 1994;
Popa Ioan – Tranzacții Comerciale Internaționale, Editura Economică, București, 1997;
Puiu Alexandru – Managementul în afacerile economice internaționale, Editura Independența Economică, Brăila, 1997;
Turcu, Ion – Operațiuni și contracte bancare, Editura Lumina LEx, București, 1998.
=== CAPITOLUL 1 ===
Capitolul 1
acreditivul documentar
1.1 etape în evoluție
Primele atestări documentare privind utilizarea acreditivului datează de la începutul sec. XIX-lea și se găsesc în arhivele băncilor din centrele comerciale ale lumii financiare de atunci: Paris, Amsterdam, londra, etc., fiind utilizat în negoțul cu țări din Extremul Orient. Începând cu secolul al XX-lea atestările sunt mult mai numeroase.
Interesant este faptul că elementele de structură ale acreditivului: caracterul documentar, fermitatea angajamentului bancar, siguranța pe care o oferă partenerilor și în bună parte formalismul – imaginat de bănci acum două secole se regăsesc și astăzi în practica în materie.
Într-o accepție modernă însă despre acreditiv documentar se poate discuta după primul război mondial.
În anul 1920, ca rezultat al Hotărârii Conferinței Comerțului Internațional din 1919 ce a avut loc la Atlanta (SUA) a fost creată „Camera de Comerț Internațional” (C.C.I.) cu sediul la Paris.
Între domeniile prioritare de activitate ale C.C.I. s-a înscris și elaborarea unor uniforme aplicabile comerțului internațional pentru facilitarea tranzacțiilor.
Absența unor reglementări uniforme în materie de plăți internaționale constituia, indiscutabil, un obstacol major în dezvoltarea schimburilor internaționale.
Debutul și elaborarea regulilor uniforme în materie de acreditive documentare a fost lung și dificil. Un prim proiect, a cărui elaborare a început în 1924, a fost prezentat de C.C.I. la conferința de la Viena din 1933. documentul, intitulat „Reguli și uzanțe uniforme privitoare la acreditivul documentar”, deși a fost adoptat, nu a reținut atenția decât câtorva țări, iar altele, printre care SUA, Marea Britanie l-au privit cu reticență.
Interesant, după cel de-al doilea război mondial, dat fiind noua conjunctură economică și politică, atitudinea țărilor față de uniformizarea regulilor în materie se schimbă. Statele Unite, care în anii 50 devin primul și cel mai mare exportator pentru țările Europei distruse de război, au devenit foarte interesate în punerea sistemului de plăți internaționale pe baze cât mai riguroase și sigure.
Se poate aprecia, că SUA au fost principalul promotor al revizuirii Regulilor și Uzanțelor, noul text fiind adoptat în 1951 la Conferința de la Lisabona.
Numărul țărilor interesate și care aderau la aplicarea Regulilor și Uzanțelor a început să fie tot mai mare, iar practica acestora și experiența acumulată au impus o nouă revizuire în 1962. Cu această ocazie toate băncile din diferite țări și teritorii care figurau în „Banker’s Almanach” au aderat la aplicarea Regulilor și Uzanțelor.
În acest context, problema realizării unor reglementări cu adevărat internaționale aplicabile în materie de acreditiv documentar devenea tot mai necesară.
Problema își avea originea, pe de o parte, în faptul că în unele țări legislația bancară națională ignora existența acreditivului documentar, iar pe de altă parte, în alte țări se mențineau și erau utilizate propriile reglementări naționale cum era exemplul Franței: „Reglement de Paris” sau al Germaniei: „Regulativ des Akkreditivgeschofts de Berliner Sterupelvereiningung”, fără a mai pune în discuție City londonez care era ostil oricărei codificări.
Sintetizând practicile și experiența în materie, Comisia de Tehnică și Practică Bancară sub președinția lui Bernard S. Wheble, elaborează o nouă versiune, cea adoptată în 1974 (Publicația nr. 274).
Pe drumul succesivelor revizuiri ale Regulilor și Uzanțelor, textul adoptat în 1974, ocupă un loc aparte.
Importanța momentului este dată de recunoașterea textului de un organism ONU: Comisia Națiunilor Unite pentru Drept Internațional, ceea ce i-a conferit un caracter mondial.
De precizat că la elaborarea textului adoptat în 1974 au ost luate în considerare sugestiile formulate de instituțiile bancare care nu erau reprezentate la CCI, dar ale căror propuneri au fost transmise acesteia prin intermediul Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Interațional, ceea ce în final, i-a conferit o aplicabilitate internațională.
Textul este din nou îmbunătățit și adaptat cerințelor moderne în 1984 (Publicația nr. 400) și în 1993 (Publicația nr. 500). Aceste revizuiri au fost necesare datorită noilor tehnici de producere și transmitere automată a datelor, nutațiilor în transportul internațional.
Studiile efectuate de Comisia C.C.I. pentru Practica și Tehnica bancară privind îmbunătățirea Regulilor și Uzanțelor din 1984, au evidențiat că aproximativ 50% din documentele prezentate pentru un acreditiv sunt respinse datorită neconcordanțelor reale sau aparente. Astfel de situații diminuează eficiența utilizării acreditivului și implicit au un impact financiar asupra părților implicate. În același context, s-a constatat creșterea marcantă a litigiilor în care sunt implicate acreditive.
Pentru rezolvarea acestor probleme, grupul de lucru pentru revizuirea Regulilor și Uzanțelor nr. 400 a fost împuternicit:
Să simplifice Regulile și Uzanțele Uniforme nr. 400;
Să cuprindă practicile bancare internaționale, să faciliteze și să standardizeze practicile în evoluție;
Să sporească integritatea și siguranța acreditivului prin intermediul prezumției de irevocabilitate și clarificarea obligațiilor principale, nu numai pentru banca emitentă, dar și pentru banca confirmătoare;
Să rezolve problemele referitoare la condițiile nedocumentare;
Să enumere, în detaliu, elementele necesare pentru acceptarea fiecărui tip de document de transport.
Analiza comparată a ultimelor două reglementări în materie este cuprinsă în publicația CCI nr. 511 – Acreditive: Reguli și Uzanțe Uniforme 500 și 400 Comparate.
1.2 Reglementări. standardizare
În decontarea tranzacțiilor internaționale acreditivul documentar ocupă un loc predominant – peste 70%. Larga sa utilizare este determinată de avantajele pe care le prezintă atât pentru exportator cât și pentru importator.
Pentru ca cei implicați să poată fructifica avantajele oferite de plata prin acreditiv documentar, este necesară cunoașterea regulilor și uzanțelor în materie elaborate de C.C.I. – Paris.
Acestea sunt:
Reguli uniforme și practica acreditivelor documentare – CCI Publicația nr.500, revizuită în 1993 și care a început să fie aplicată de la 1 ianuarie 1994. bănci din peste 170 de țări, inclusiv România, au aderat la aplicarea acestor reguli. În continuare, toate trimiterile din text referitoare la acreditivul documentar, sub forma „art…” se referă la Publicația nr. 500. Ediția în limba engleză a Publicației 500 constituie textul oficial.
Formulare standard privind acreditivele documentare – Publicația 516, în care sunt prezentate formularele recomandate de CIC Paris pentru derularea plăților prin acreditive documentare, modul de completare și înțelesul termenilor utilizați, atât de comercianți, cât și de bănci, în spiritul Publicației nr. 500. Ca urmare a dezvoltării sistemelor de teletransmitere a documentelor, datelor etc. prin sisteme automate, atât în Publicația nr. 500 cât și în Publicația 516 se fac precizări privind utilizarea acestora în plățile internaționale.
MT 700 Message Formats, elaborate de Society for Worldwide Interbank Financial Telecomunication (SWIFT) cuprinde formatele de Teletransmisie Standard pentru acreditivele documentare.
În acest mod, preocupările privind standardizarea acoperă atât spațiul întocmirii documentelor cât și transmiterii, între acestea existând o strictă corelație din punct de vedre al terminologiei utilizate, specifice Publicației nr. 500.
Referitor la Formularele Standard privind acreditivele documentare se fac urătoarele recomandări generale:
Securitatea formularului
Individual și prin colaborare mutuală, băncile trebuie să continue efortul lor pentru combaterea fraudei în domeniu. Este o obligație a băncilor avizatoare/notificatoare de a verifica cu o grijă rezonabilă autenticitatea aparentă a acreditivului (art. 7a).
Se recomandă ferm ca: Originalul AD pentru Beneficiar și Originalul pentru Banca Notificatoare să fie tipărite pe hârtie ce asigură securitatea înscrisului, iar tehnoredactarea să fie realizată potrivit:
Formular Standard pentru emiterea acreditivului documentar;
Formular Standard de continuare a acreditivului documentar;
Formular Standard pentru amendamente la acreditivul documentar.
Tehnoredactarea și tipărirea formularelor
Formularele standard au fost elaborate cu scopul de a asigura standardizarea la nivel internațional, precum și o uniformă înțelegere interpretare și procesare. La baza lor stă tehnoredactarea standard a Națiunilor Unite.
Limba
Formularele standard au fost elaborate în limba engleză, aceeși cu versiunea oficială a Publicației nr. 500.
La tipărirea Formularelor Standard de către bănci se recomandă a fi utilizate următoarele limbi:
engleză sau franceză;
engleză și franceză;
engleză sau franceză și o altă limbă;
o altă limbă, dacă formularele sunt utilizate într-o zonă geografică unde se utilizează această limbă.
În zonele geografice unde se utilizează o altă limbă, băncile trebuie să colaboreze cu scopul de a asigura o traducere standard a termenilor utilizați pentru a le acorda același înțeles.
Recomandarea de a se utiliza limba engleză este destinată de a se reduce erorile de traducere și interpretare a termenilor tehnici, așa cum sunt ei precizați în Publicația nr. 500, versiunea oficială (engleză).
Dimensiunile formularelor standard
Formularele vor fi tipărite pe hârtie de următoarele dimensiuni:
ISO A4 (210 x 297mm) sau;
American Standard Document Size (8,5 x 11 inch).
Imaginea textului formularului este de 182 x 200 mm, cu un chenar destinat în partea de jos de 10 mm, iar în partea stângă de 17 mm.
Spațiile destinate adreselor vor fi scrise cu litere groase și vor fi marcate cu chenar, pentru ușurarea circulației și a transmiterii documentului.
Detaliile privind conținutul și modul de completare a Formularelor Standard sun prezentate în capitolele următoare.
Specialiștii apreciază că, până în anul 2000, se va realiza standardizarea în materie de acreditive documentare la nivel mondial.
1.3 înțelesul termenului acreditiv documentar / credit documentar
Ca urmare a preocupărilor CCI – Paris de a se asigura la nivel internațional o practică uniformă în materie de plăți, în Publicația nr. 500 este utilizat termenul de credit documentar pentru a desemna: orice angajament de plată contra documente asumat de o bancă, indiferent cum este numit sau descris (art. 2).
Ca rezultat al tradiției și practicii comercial-bancare din diferite țări, termenul credit documentar se regăsește numit:
Letter of Credit; Documentary Credit, Comercial Letter of Credit (engleză);
Credit Documentaire, Acreditif Documentaire; Lettre de Credit Documentaire (franceză);
Akkreditiv; Handels Kreditbrief (germană);
Credito Documentario; Accreditivo (italiană) etc.
Indiferent de modul în care este numit (inclusiv scrisoare de credit stand-by), un astfel de angajament bancar este supus Publicației nr. 500.
În limba română, prin uzanță, s-a impus termenul de acreditiv documentar (AD).
În relațiile internaționale, băncile comerciale românești folosesc termenul „Credit Documentar” sau „Letter of Credit” în spiritul reglementărilor internaționale.
1.4 elemente esențiale privind derularea “AD”
1.4.1 părți implicate
În derularea plății prin AD sunt implicate trei părți principale, care au denumiri consacrate. Acestea sunt:
Ordonatorul AD – în relația contractuală este importatorul, beneficiarul unei prestații sau serviciu. El este cel care inițiază realția de AD, prin instrucțiunile pe care le dă băncii sale de a plăti exportatorul. Aceste instrucțiuni sunt cuprinse în „ordinul de deschidere a AD”, unde precizează toate condițiile de termene și documente potrivit cărora banca să efectueze plata.
Beneficiarul AD – în relația contractuală este exportatorul, prestatorul de servicii. El este cel în favoarea căruia banca importatorului s-a angajat la plată și care, îndeplinind condițiile de termene și documente cuprinse în textul AD, încasează banii.
Banca Emitentă – este banca care, la solicitarea importatorului, ordonatorul AD, își asumă în scris angajamentul de plată în anumite condiții de termene și documente, în favoarea exportatorului, beneficiarul AD.
Prin angajamentul de plată asumat în scris, Banca Emitentă este principala angajată în relația de AD. Acest angajament de lată ea îl poate realiza:
direct, în sensul ca ea însăși să efectueze plata. În acest caz, ea îndeplinește atât rolul de bancă emitentă, cât și de bancă plătitoare;
indirect, în sensul că desemnează o altă bancă să efectueze plata. Această bancă desemnată să efectueze plata în numele ei se numește bancă plătitoare sau după caz, negociatoare.
O altă bancă, denumită și banca corespondentă, situată, de regulă., în țara exportatorului, este banca prin care banca emitentă transmite textul AD spre a fi comunicat beneficiarului AD, exportatorul. În funcție de modul cum este precizat a se face plata sau de alte instrucțiuni cuprinse în textul AD, această „o altă bancă desemnată” de banca emitentă poartă următoarele denumiri:
Banca notificatoare sau avizatoare. În cazul în care plata documentelor are loc la banca emitentă sau plata e domiciliată la o terță bancă, banca notificatoare îndeplinește rolul unui simplu intermediar, manipulator de documente. Ea anunță exportatorul de deschiderea AD; primește de la exportator documentele și le transmite băncii plătitoare. Ea primește un comision de notificare/preluare de documente (art. 7);
Banca plătitoare. În cazul în care plata este făcută de o altă bancă decât banca emitentă, banca plătitoare poate fi situată în țara exportatorului sau în o terță țară. Prin instrucțiunile primite de la banca emitentă, ea este autorizată să plătească exportatorului documente prezentate, în strictă concordanță cu termenele și condițiile din AD; să remită documentele băncii emitente, iar aceasta să-i ramburseze suma plătită. Ea încasează comisionul de plată documente.
Banca trasă/acceptată. Când urmează să se facă prin cambii trase asupra unei bănci, banca asupra căreia au fost trase cambiile și care, la scadență, le va achita, se numește bancă trasă. Banca trasă primește documentele însoțite de cambii de la exportator, acceptă cambiile și i le restituie, iar documentele le remite importatorului sau băncii emitente (după caz). La scadență, banca trasă achită cambiile beneficiarului. Ea încasează comisionul de accept/de plată documente (art. 9b).
Bancă negociatoare. În practica bancară anglo-saxonă, AD presupune utilizarea unei cambii trase asupra băncii emitente și, deci, locul plății este la ea (domiciliul trasului). În măsura în care o altă bancă decât banca emitentă este însărcinată cu negocierea, aceasta înseamnă că banca negociatoare este autorizată să preia documentele dela exportator și să i la achite, contra unui comision de negociere și să le remită apoi băncii emitente.
Comisionul de negociere, strict individualizat, reprezintă, în esență, dobânda la suma contra documente, plătită exportatorului, calculată pe intervalul de timp dintre momentul plății și cel al rambursării banilor de la banca emitentă (art. 10b ii).
Banca confirmatoare este banca care, la angajamentul de plată asumat de banca emitentă, adaugă propriul ei angajament, egal ca valoare și condiții. În cazul în care banca emitentă nu își onorează angajamentul de plată, banca confirmatoare va efectua ea plata. Banca confirmatoare poate fi banca din țara exportatorului respectiv, banca plătitoare sau o bancă dintr-o terță țară. Ea încasează un comision de confirmare (art. 9b).
1.4.2 mecanismul plății prin AD în contextul unei afaceri
Plata prin AD face parte integrantă din ansamblul relațiilor comerciale și construcția financiară a unei afaceri.
Succesiunea momentelor derulării plății prin AD este:
Existența unui contract sau a unei înțelegeri prin care partenerii au convenit plata prin AD.
Dispoziția/ordinul de deschidere AD este dat de importator băncii sale, bancă emitentă, și cuprinde toate condițiile de termene și documente pe care trebuie să le îndeplinească exportatorul pentru a i se face plata.
Deschiderea AD constă în elaborarea unui înscris, însuși AD, prin care banca eminentă se angajează ferm la plată în favoarea beneficiarului AD, exportatorul, în condițiile de termene și documente potrivit instrucțiunilor primite de la ordonator. Acest document este transmis băncii exportatorului.
Notificarea beneficiarului AD. Banca exportatorului anunță exportatorul de deschiderea AD și îi remite documentul AD.
Livrarea mărfii. Exportatorul studiază cu atenție AD și, după caz, începe producerea mărfii sau o preia din stoc. Marfa este expediată cu respectarea tuturor termenelor din AD, exportatorul/beneficiarul AD întocmind și setul de documente cerut prin acreditiv. În caz că nu poate îndeplini condițiile din AD, nu expediază marfa, ci cere modificare de AD.
Utilizarea AD. În posesia documentelor ce atestă livrarea mărfii în termenele și condițiile din AD, exportatorul le prezintă la bancă. Banca verifică concordanța documentelor cu cerințele AD li efectuează plata. În esență „6” semnifică documente contra bani.
Remiterea documentelor / Rambursarea sumei. Banca plătitoare, după efectuarea plății, remite documentele băncii emitente. Aceasta, după un nou control al documentelor, în funcție de condițiile din AD, rambursează băncii plătitoare banii. În caz contrar, nu rambursează banii pe documente neconforme cu termenii AD.
Notificare importator / Plata documente. Banca emitentă deține documentele privitoare la marfă și pe care le eliberează importatorului contra plată. Importatorul, la rândul său, verifică documentele și concordanța acestora cu instrucțiunile pe care le-a dat prin cererea de deschidere a AD.
Eliberarea / Ridicarea mărfii. Importatorul, în posesia documentelor, își ridică marfa contra documentului de transport (originalul sau duplicatul, după caz).
1.5 forme și tipuri de “AD”
În practică, termenul de AD este însoțit de una sau mai multe sintagme care definesc în raport cu anumite caracteristici în derulare și utilizare.
Sintetic, aceste precizări se referă la:
Forma „AD”;
Revocabile
Irevocabile:
neconfirmate;
confirmate.
Modul de utilizare (plată);
cu plata la vedere;
cu plată diferată;
cu plată prin acceptare;
cu plată prin negociere.
Clauzele speciale pe care le conține, cu efect asupra utilizării AD;
Transferabil;
Revolving (reînnoibil);
Clauză roșie (red clause);
Stand-by;
De compensație (reciproce).
Folosirea combinată de beneficiar;
Subsidiar (back to back);
Cesionat.
1.5.1 forma acreditivelor documentare
Din punct de vedere al formei, AD pot fi:
revocabile;
irevocabile (art. 6a).
Deci, în orice AD trebuie să se stipuleze clar forma sa: irevocabil sau revocabil. În lipsa unei astfel de precizări în textul AD, el va fi considerat irevocabil (art. 6c).
AD revocabil – poate fi modificat sau anulat de banca emitentă în orice moment, fără nici o avizare prealabilă a beneficiarului. De exemplu, un exportator este avizat de deschiderea unui AD, își pregătește marfa pentru expediție și, pe acest interval, primește, fără o avizare prealabilă, modificarea sau anularea AD primit inițial. Ca urmare a riscurilor pe care le incubă, AD revocabil este foarte rar utilizat (art. 8a). dreptul de revocare, anulare sau modificare se stinge în momentul în care plata a fost făcută. O plată făcută, rămâne bun făcută, iar banca emitentă este obligată să ramburseze banii băncii prin care s-a făcut plata (art. 8b).
AD irevocabil – presupune angajamentul ferm al băncii emitente de a efectua plata în favoarea beneficiarului, cu condiția ca documentele prezentate de acesta să fie strict conforme cu termenii și condițiile din AD (art. 9a i). Un AD irevocabil nu poate fii modificat sau anulat de ordonator fără acordul băncii emitente, băncii confirmatoare (dacă AD este confirmat) și al beneficiarului AD (art. 9d). AD irevocabil semnifică pentru beneficiar o certitudine privind plata, cu condiția de a prezenta documente strict conforme cu termenele și condițiile din AD. AD irevocabile pot fi: neconfirmate și confirmate
AD irevocabile neconfirmate. În principiu, banca emitentă, prin angajamentul luat în deschiderea de AD, își asumă întreaga responsabilitate privitoare la plată. Aceasta înseamnă:
în cazul în care în textul AD este desemnată o altă bancă să plătească (deci, domicilierea plății este la altă bancă decât banca emitentă) această precizare nu constituie nici un angajament pentru banca desemnată să plătească (art. 10c);
banca desemnată este obligată să comunice expres beneficiarului acceptul său de a efectua ea plata, în caz contrar primirea – examinarea – expedierea documentelor de banca desemnată nu o obligă la plată (art. 10c ii);
dacă o altă bancă desemnată a efectuat plata, banca emitentă este obligată să-i ramburseze banii contra documentelor primite în strictă concordanță cu termenii și condițiile din AD (art. 10d);
dacă o altă bancă desemnată prin AD nu acceptă cambiile trase asupra ei sau cambiile acceptate de ea nu le plătește la scadență, banca emitentă este obligată să accepte cambiile și respectiv să le plătească la scadență (art. 9b);
dacă plata AD este prin negociere, banca emitentă este obligată să plătească, fără drept de recurs împotriva trăgătorilor, cambiile trase de beneficiar și documentele prezentate în cadrul AD negociate de banca desemnată (negociatoare) (art. 9b iv)
Sintetizând în cazul AD irevocabil neconfirmat, banca emitentă este singura angajată ferm la plată, celelalte bănci care intervin în relația de AD acționează ca mandatar în numele băncii emitente și potrivit instrucțiunilor acesteia, fără să-și asume vreun angajament ferm de plată.
Schema 1. AD irevocabil neconfirmat
AD irevocabil confirmat – este acela în care, la angajamentul ferm al băncii emitente, se adaugă un angajament de plată independent și ferm al unei terțe bănci – banca confirmatoare. Confirmarea unui AD de o altă bancă se realizează pe baza autorizării sau la cererea băncii emitente, cuprinse în textul AD (art. 9b). Banca solicitată să-și adauge confirmarea poate să nu fie pregătită (în esență, nu este de acord) să confirme un AD. În acest caz, ea trebuie să informeze de îndată banca emitentă (art. 9c i) că nu își va adăuga confirmarea. De reținut că, în caz de modificare a AD, banca confirmatoare poate să accepte sau nu extinderea confirmării și asupra modificării AD (art. 9d ii). Banca confirmatoare poate fi banca exportatorului sau o bancă situată într-o terță țară. În cazul în care banca emitentă nu plătește documentele conform cu termenele și condițiile din AD, banca confirmatoare, în virtutea angajamentului ferm și independent asumat, va plăti documentele (art. 9b). Deci, AD irevocabil confirmat oferă un plus de securitate exportatorului privind încasarea contravalorii mărfurilor.
Schema 2. AD irevocabil confirmat
Opțiunea pentru AD irevocabil confirmat este, de regulă, a exportatorului, care trebuie să aibă în vedere:
comisionul de confirmare ridică costul comisioanelor și taxelor bancare și, de regulă, este suportat de beneficiarul AD;
este recomandabil a fi utilizat în relațiile cu partenerii proveniți din țări cu situație financiară instabilă, dificilă sau standingul băncilor emitente (banca importatorului) este mai puțin cunoscut sau pus sub semnul întrebării;
în perioada negocierilor comerciale, exportatorul să solicite expres prin contract precizarea băncii confirmatoare. Aceasta poate fi o bancă din țara sa sau o bancă dintr-o terță țară (alta decât țările celor doi parteneri).
Deși oferă un grad de siguranță ridicat privind plata, utilizarea AD irevocabil confirmat în cadrul exportului românesc trebuie făcută diferențiat de la caz la caz. Astfel, în cazul contractelor de export românești încheiate cu parteneri dințări care au dificultăți financiare, se recomandă ca obținerea confirmării să fie făcută de la o terță bancă situată în altă țară.
În condițiile în care banca emitentă nu prezintă garanții privind solvabilitatea orice altă bancă va evita să dea confirmarea pentru un AD emis de aceasta. Deseori, băncile din aceste țări cer confirmarea acreditivului de către o bancă comercială din țara noastră (această situație poate apărea în cazul în care în contractul de bază s-a inclus clauza AD irevocabil confirmat fără să indice expres banca confirmatoare). În cazul în care banca emitentă nu ridică probleme din punct de vedere al solvabilității, confirmarea dată de banca română constituie un avantaj pentru partea română, sub aspectul comisioanelor încasate pentru confirmare.
Dată fiind solvabilitatea băncii emitente, nu apare riscul de neplată din partea acesteia. În cazul însă, în care banca emitentă are dificultăți financiare, apare riscul de neplată sau de întârziere a plății.
Confirmarea dată de banca română o obligă la plată față de agentul economic exportator, ceea ce pe ansamblul economiei naționale nu înseamnă o intrare de valută. Aceasta va avea loc numai în momentul în care banca română (banca confirmatoare) își va recupera banii de la banca emitentă.
Ca atare, în cazul exporturilor românești se recomandă utilizarea AD irevocabil confirmat de o terță bancă, cu bonitate de necontestat pentru acele AD emise de bănci cu dificultăți financiare. Confirmarea dată de o bancă comercială română este preferabil a se utiliza pentru AD emise de bănci fără astfel de probleme, în acest din urmă caz constituind și o modalitate de sporire a încasărilor valutare prin plata comisioanelor care cad în sarcina ordonatorului (dacă în contract nu s-a prevăzut altfel).
Datorită acestor aspecte, în cazul în care partea română solicită includerea în contractul de bază confirmarea AD, este indicat să se precizeze clar ce bancă va da confirmarea, indicându-se bineînțeles o bancă în măsură să avantajeze partea română din punctul de vedere al celor prezentate.
În practică adesea, în cazul unor importatori/bănci emitente cu probleme financiare, băncile confirmatoare condiționează confirmarea AD de constituirea în prealabil la ele a unui depozit valutar egal ca valoare cu valoarea AD.
În esență, AD irevocabil confirmat relevă rezervele partenerilor (exportatori) cu privire la capacitatea de acoperire a angajamentelor de plată asumate de partea română (agent economic importator-ordonator, bancă comercială română-emitenta acreditivului).
În acest context, băncile solicitate să confirme acreditivele deschise la băncile comerciale române adesea condiționează confirmarea acestora de acoperire anticipată a acreditivelor respectiv punerea la dispoziția lor, în mod anticipat, a sumelor în valută, corespunzător valorii AD ce vor fi confirmate.
Astfel de situații, de exemplu, sunt deja uzuale în relațiile cu băncile din SUA. Asemenea acreditive, în practică, sunt denumite acreditive cu acoperire anticipată.
Cum din momentul deschiderii acreditivului până în momentul utilizării perioada de timp poate depăși adesea două trei luni, pierderea pentru partea română, din punct de vedere al fructificării fondurilor este evidentă.
Pentru a depăși acest inconvenient, băncile comerciale române convin cu băncile confirmatoare, care solicită, acoperirea anticipată a acreditivelor, constituirea de depozita colaterale purtătoare de dobânzi.
În orice caz, suma depozitată în acest context constituie un titlu de garanție în favoarea băncii beneficiarului AD – exportatorului străin, pentru toate obligațiile importatorului român născute direct prin ordinul dat de deschidere a AD (sau indirect prin deschiderea AD de banca comercială română) și prin confirmarea și utilizarea AD respectiv.
Se subînțelege că suma de bani depozitată rămâne la dispoziția băncii beneficiarului până la stingerea tuturor obligațiilor ce decurg din derularea acreditivului. De aici cerința expresă ca importatorii români să stabilească perioade de valabilitate a AD în strânsă concordanță cu termenele de livrare a mărfurilor importate și mai ales, să evite prelungirea valabilității acreditivelor fapt care în fond prelungește perioada de imobilizare a fondurilor valutare la bănci în străinătate.
De reținut, criteriul decisiv al utilizării AD este dat de fermitatea angajamentului bancar.
Indiferent de forma AD revocabil sau irevocabil – banca acționează la cererea și în conformitate cu instrucțiunile ordonatorului față de care s- a angajat să efectueze o plată. Acest angajament rămâne ferm până primește alte instrucțiuni (în cazul AD revocabil de exemplu) decât cele primite inițial.
Fermitatea angajamentului bancar este o caracteristică esențială a AD.
1.5.2 modul de utilizare (plată) a “AD”
Toate AD trebuie să indice clar modul în care sunt utilizabile de beneficiarul AD respectiv, modul în care exportatorul va încasa banii (art. 10a: la vedere, cu plată diferată (amânată) prin acceptare; prin negociere).
AD cu plata la vedere: sunt acele acreditive care, în momentul prezentării documentelor de exportator la banca plătitoare, acesta este plătit imediat. Referitor la plata imediată, de reținut:
plata se numai după ce banca a efectuat controlul documentelor și a constatat concordanța strictă cu condițiile și termenii AD;
dacă banca plătitoare este situată în altă parte (oraș sau țară) decât exportatorul, controlul și plata documentelor se face numai după ce aceste au ajuns la ea în cadrul valabilității AD;
băncile nu plătesc documente neconforme cu termenele și condițiile din AD.
AD cu plata diferată (amânată). Plata documentelor nu se face în momentul prezentării acestora la bancă, ci la o dată ulterioară, menționată expres în textul AD. De regulă, plata diferată se efectuează la 30 – 60 zile față de momentul prezentării documentelor. Importatorul intră în posesia documentelor și își poate ridica marfa înainte să o achite, iar exportatorul, care a făcut de fapt o vânzare credit pe termen scurt (30-60 zile) are certitudinea, prin angajamentul bancar din AD, că va fi plătit la termenul diferat. În baza unui astfel de AD, băncile, adesea, acordă avansuri și/sau credite pe termen scurt exportatorilor, garanția constituind-o angajamentul de plată al băncii emitente a AD.
AD cu plata prin acceptare. Sunt utilizate în cazul exporturilor pe credit. Odată cu documentele, exportatorul prezintă băncii și o cambie sau un set de cambii trase asupra băncii indicate în textul AD (care pot fi banca emitentă, banca acceptantă, banca trasă expres desemnată) cu anumite scadențe. Banca acceptă cambiile, devenind debitor cambial principal, le restituie exportatorului iar documentele le remite importatorului. La scadență exportatorul prezintă băncii acceptante cambiile, iar aceasta le achită. Exportatorul poate să nu aștepte scadența cambiilor, ci să le vândă (să le sconteze) unei bănci comerciale plătind o taxă de scont. În acest mod o vânzare pe credit se transformă într-o vânzare cu plata la vedere exportatorul recuperându-și mai devreme banii (mai puțin taxa scontului) prin scontarea cambiei.
AD cu plata prin negociere. Specific dreptului bancar anglo-saxon, utilizarea AD presupune prezentarea de către beneficiar a documentelor însoțite de una sau mai multe cambii (după caz) trase asupra băncii emitente. Potrivit dreptului cambial, locul plății este domiciliul trasului, în cazul dat, al băncii emitente. În această situație, dezavantajoasă pentru exportator, locul plății este întotdeauna în străinătate, la banca emitentă. Pentru a elimina acest neajuns, banca emitentă(la instrucțiunile ordonatorului) poate autoriza o altă bancă să negocieze documentele. Negocierea documentelor sau plata prin negociere semnifică dreptul băncii negociatoare de a „cumpăra” documentele (în esență, de a plăti exportatorul) și de a le transmite (art. 10 b ii) băncii emitente. Pentru aceasta ea percepe un comision de negociere care este plătit de beneficiarul AD. Simpla examinare de documente, fără a le cumpăra, nu constituie negociere (art. 10 b ii).
1.5.3. CLAUZE SPECIALE ÎN AD
O caracteristică a AD este adaptabilitatea care vizează cel puțin două aspecte:
unul care rezultă chiar din definiție, care numește acreditiv orice angajament de plată asumat de o bancă, indiferent de modul în care este definit sau descris (inclusiv scrisoare de credit comercială, AD stand-by);
iar al doilea are în vedere faptul că prin anumite mențiuni trecute în textul AD sau prin modul de utilizare, acesta se poate adapta diferitelor particularități ale tranzacțiilor comerciale.
În acest sens, se disting clauzele: transferabil, revolving, clauză roșie, de compensație:
AD transferabil. Inserarea acestei clauze în textul AD dă dreptul beneficiarului AD să solicite băncii transferatoare să facă acreditivul utilizabil (plătibil) în totalitate sau parțial pentru unul sau mai mulți beneficiari secunzi. Un astfel de AD este utilizat în operațiunile de intermediere, beneficiarul AD este un intermediar, iar beneficiarul secund este exportatorul real (art. 48).
AD revolving/reînnoibil. Se caracterizează prin faptul că valoarea AD se reîntregește automat, pe măsura efectuării plăților până la un anumit plafon, în funcție de fiecare livrare. Este utilizat pentru contracte de valori mari, cu livrări eșalonate în timp. Valoarea AD este la nivelul unei livrări și, în consecință, comisioanele, taxele bancare sunt mai reduse.
AD clauză roșie (red clause). Prin inserarea acestei clauze în textul AD, banca plătitoare este autorizată să facă o plată în favoarea beneficiarului, înainte ca acesta să prezinte documentele privitoare la expedierea mărfii. Plata poate fi sub forma unui avans sau poate fi egală cu valoarea AD. Suma astfel obținută permite exportatorului să procure marfa sau unele componente. La termenul de expediție precizat în AD beneficiul AD livrează marfa și prezintă documentele la bancă, încasând diferența.
AD de compensație sau reciproce se caracterizează prin inserarea în textul AD a unei clauze care nu permite utilizarea AD de export decât în corelație cu un AD de import. Prin combinarea a două AD cu astfel de clauze, partenerii care dezvoltă operațiuni prin contrapartidă, compensație, se asigură că dacă unul dintre ei nu va livra marfă în compensație, va fi plătit de banca emitentă, respectiv va primi echivalentul mărfurilor nelivrate în compensație.
1.6 utilizarea acreditivului documentar
În ansamblul mecanismului derulării AD exportatorul este beneficiarul acreditivului:
cel în favoarea căruia a fost deschis AD;
cel care, în măsura în care îndeplinește toate condițiile de termene și documente stipulate în textul AD, încasează contravaloarea mărfurilor exportate/serviciilor prestate, respectiv utilizează AD.
În decizia sa, exportatorul trebuie să aibă în vedere avantajele și dezavantajele pe care le prezintă această tehnică de plată pentru el.
Sintagma „utilizarea AD” semnifică ansamblul activităților întreprinse de beneficiarul AD, exportatorul pentru a încasa de la bancă contravaloarea mărfurilor expediate, contra documentelor stipulate în AD.
AVANTAJELE UTILIZĂRII „AD” PENTRU EXPORTATORI
Risc minim de neplată a mărfurilor livrate. Angajamentul de plată este al unei bănci (banca emitentă), independent de cumpărător a cărui situație financiară e mai puțin cunoscută sau care se poate deteriora în timp;
Cumpărătorul nu poate revoca plata sub diferite pretexte. Angajamentul de plată asumat de bancă este un angajament ferm de plată și este un contract independent de contractul comercial internațional, chiar dacă în textul AD se face trimitere la acesta;
Dacă cumpărătorul dorește modificarea sumei de plată, invocând de ex.: calitatea mărfurilor primite, sau alte aspecte care nu se regăsesc în condițiile din AD, el trebuie să abordeze această problemă pe cale comercială. În măsura în care exportatorul a îndeplinit condițiile din AD, în caz de litigiu el are o poziție favorizată.
Derularea plății este promptă și strict reglementată prin Publicația 500;
Riscul de pierdere sau deteriorare a documentelor transmise pe canal bancar este minim;
În măsura în care AD presupune utilizarea prin cambii trase la numite termene, exportatorul poate utiliza cambiile acceptate de bănci ca o metodă de finanțare a exportului prin scontarea sau, după caz, forfetarea lor.
DEZAVANTAJELE UTILIZĂRII „AD” DE CĂTRE EXPORTATOR
Poziția competitivă a exportatorului este diminuată deoarece
comisioanele și spezele bancare sunt mai mari și cad în sarcina ordonatorului. Acest dezavantaj poate fi aplatizat prin a suporta el o parte din comisioane, cele din țara lui (fiecare în țara lui);
formalitățile de deschidere ale AD sunt mai complicate pentru ordonator;
Sumele de încasat prin AD sunt supuse inerent riscului de curs valutar, care poate fi acoperit prin operațiuni independente de mecanismul derulării AD, cum ar fi: operațiuni la termen; hadging valutar; includerea în preț a unei marje asiguratorii.
Alegerea de către exportator a AD ca modalitate de plată implică luarea în considerare a cel puțin două aspecte: creșterea rapidității și siguranței plății și corelația acreditivului cu construcția financiară a afacerii în ansamblul ei.
Privitor la aspectele referitoare la siguranța plății exportatorul va opta pentru:
AD irevocabil, întrucât orice modificare, anulare etc. a unui astfel de angajament nu poate fi efectuat de banca emitentă fără acordul său. (art. 9d);
AD irevocabil confirmat, în cazul în care are anumite îndoieli privind țara importatorului, banca emitentă. Confirmarea dată de o terță bancă este, de asemenea, un angajament ferm de plată (art. 9b). Astfel, în cazul în care nu este plătit de banca emitentă, va fi plătit de banca confirmatoare.
Referitor la rapiditatea plății, va opta pentru:
domicilierea la banca din țara sa în cazul plății la vedere, plată diferată, plată prin acceptare;
în caz de plată prin negociere, va solicita autorizarea prin AD a unei bănci din țara sa (care să apară ca mențiune în AD) pentru negocierea documentelor.
Aceste opțiuni au ca efect grăbirea încasării banilor cu timpul de curier pentru ca documentele să ajungă la o bancă în străinătate (în cazul domicilierii în străinătate). În caz de anumite nereguli la documente, acestea pot fi corectate rapid în timp util.
Referitor la construcția financiară a afacerii și AD, exportatorul trebuie să cunoască modalitățile prin care să fructifice una din caracteristicile fundamentale ale acreditivului – adaptabilitatea:
prin includerea în AD a unor anumite clauze, acesta poate fi adaptat diferitelor situații;
să gândească construcția financiară a afacerii înainte de a negocia clauzele contractuale pentru a ști clar ce să solicite sau să ofere cumpărătorului. Acesta este cel ce va ordona deschiderea AD și, ca atare, el va specifica clauzele dorite de exportator.
De exemplu:
poate oferi, pentru a pătrunde pe o piață, AD irevocabil cu plata diferată la 60 de zile; sau AD irevocabil cu plata prin acceptare la 180 de zile etc.;
poate solicita pentru a intermedia o afacere AD irevocabil transferabil; pentru a-și finanța propria producție un AD irevocabil clauză roșie etc.
1.6.1 „AD” și clauzele contractului comercial
Informații precontractuale. Decizia exportatorului privind forma și tipul de AD trebuie să se bazeze pe anumite informații obținute înainte de începerea negocierilor sau încheierea contractului:
solvabilitatea/buna credință/seriozitatea importatorului: informații ce se pot obține de la banca care îl deservește pe cumpărător; de la alți parteneri sau alte bănci (de pe piața sa) acre au avut afaceri cu firma respectivă;
comportamentul băncii sau băncilor din țara importatorului: față de importator în cazul în care băncile din țara exportatorului au relații de corespondent cu bănci din țara importatorului;
uzanța și reglementările în vigoare privitoare la plăți, garanții și transferul valutar al fondurilor din țara importatorului, adesea acestea au incidență directă asupra formei AD și rapidității încasării sumei: de la banca din țara sau de la instituții/organisme cum sunt: Ministerul Comerțului, instituții de cercetare privind piețele externe, alți agenți economici care au mai derulat afaceri cu țara respectivă;
poziția băncii confirmatoare sau a băncii transferatoare dacă se dorește AD confirmat sau AD transferabil. În prealabil este necesar să se discute cu banca solicitantă dacă acesta este pregătită să își adauge confirmarea sau, după caz, să găzduiască transferul. În principiu aceste bănci au dreptul să refuze o astfel de cerere (confirmare art. 9c, transferabil art. 48c).
Clauzele contractuale privind plata prin „AD” de luat în considerare:
să fie formulate într-o manieră fermă, clară, care să evite posibilitatea unei alte interpretări nedorite de exportator;
să nu fie acceptate condiții pe care exportatorul ulterior să nu le poată îndeplini;
valabilitatea AD și alte termene privind livrările să fie suficient de mari ca să-i permită exportatorului să expedieze marfa și să întocmească setul de documente în mod corespunzător;
este de dorit să se opteze pentru documente semnate de exportator (factură, certificat calitate, greutate) sau terț independent (cărăuș, institut de calitate specializat, asigurator etc.) și nu se vor accepta documente semnate de importator (De ex.: plata contra certificat de recepție semnat de exportator și importator, importatorul oricând poate refuza întemeiat sau nu o astfel de semnătură), iar exportatorul neputând obține documentul nu va putea încasa banii de la bancă, deși toate celelalte documente cerute prin AD le are în bună ordine;
se va negocia modul de distribuție a plății comisioanelor și taxelor bancare;
negocierea și încheierea contractului trebuie să fie în concordanță cu cerințele importatorului. Respectarea acestei reguli de aur este esențială în plata prin AD, deoarece AD este un contract independent de contractul comercial internațional. Deci, dacă importatorul este nemulțumit de rezultatul negocierilor va ordona deschiderea unui AD care să facă dificilă sau chiar imposibilă îndeplinirea cerințelor cuprinse din el și, deci, imposibilitatea utilizării lui de către exportator.
Litigiul rezultat dintr-o astfel de situație nu poate fi rezolvat decât pe cale comercială. Băncile nu acționează decât în conformitate cu instrucțiunile primite de la ordonator și angajamentul de plată luat.
1.6.2 Comportamentul exportatorului la primirea AD
La primirea AD, exportatorul, de îndată, verifică conținutul AD și îl compară cu cele convenite anterior prin contract (sau înțelegere) cu importatorul. Din această comparație pot rezulta următoarele situații:
condițiile și termenii din AD corespund celor cuvenite anterior prin contract. Drept urmare, exportatorul va face toate demersurile necesare pentru: expedierea mărfii, întocmirea setului de documente, prezentarea lor la bancă pentru plată;
condițiile și termenii din AD nu corespund celor cuvenite prin contract, dar nu afectează fondul comercial al afacerii, iar exportatorul le poate îndeplini fără dificultate. În acest caz, întrucât condițiile din AD prevalează, fără nici o formalitate, exportatorul va expedia marfa și va întocmi și depune setul de documente corespunzător celor trecute în AD. De ex.: este modificat termenul de livrare, se cer cantități mai mari sau mai mici (dar și valoarea AD mai mare sau mai mică), se cer alte game sortimentale, coloristice, tipodimensiuni etc., iar pentru exportator nu este o dificultate să o îndeplinească.
Condițiile și termenele din AD nu corespund celor cuvenite anterior, iar exportatorul nu le poate îndeplini. În acest caz, prima regulă este: nu expediază marfa.
Acțiunile de urmat de către exportator în acest caz sunt:
Contactează importatorul și discută problema modificării AD, corespunzător celor convenite anterior. Din modul în care poartă discuția cu importatorul, exportatorul poate identifica intenția reală a acestuia. Astfel importatorul:
în mod deliberat a introdus o clauză greu sau de neîndeplinit de exportator. De exemplu, piața s-a contractat și nu mai sunt cerute produsele respective; la negocieri, importatorul a fost nemulțumit de clauzele contractuale etc. prin clauze de nerealizat, în mod conștient, el obstrucționează afacerea;
din dorința de renegocia, de regulă, prețul mărfii. De exemplu, pe piața sa au apărut între timp mai mulți ofertanți de aceeași marfă cu prețuri mai joase;
din neglijență sau necunoașterea practicilor în materie de AD.
Indiferent de motiv, exportatorul va negocia (telefonic) clauza care trebuie modificată și cum să fie modificată pentru ca să o poată îndeplini.
Așteaptă să sosească modificarea AD pe canal bancar.
La primirea modificării trebuie să anunțe expres banca notificatoare că acceptă modificarea comunicată.
NB:
nu se pot accepta doar parțial modificările;
dacă nu acceptă modificarea, dar prezintă documentele la bancă, se interpretează de bănci că a acceptat modificarea și din acel moment AD va fi modificat.
După ce acceptă modificarea, exportatorul expediază marfa și întocmește și depune la bancă documentele corespunzător AD original modificat.
În cazul neacceptării AD original, neacceptării modificărilor primite:
exportatorul nu va expedia marfa;
dacă exportatorul expediază marfa, o face pe răspunderea sa;
operațiunea se transformă din AD în incaso documentar;
banca nu îl plătește, în baza AD deschis pe documente neconforme cu AD;
plata rămâne la latitudinea importatorului.
Soluțiile în astfel de cazuri pot fi:
continuarea discuțiilor cu importatorul până la găsirea unei soluții de compromis (renegocierea de preț, de cantitate etc.);
căutarea unui alt partener potențial interesant în marfa respectivă;
rezilierea contractului și solicitarea de despăgubiri – dacă astfel de clauze au fost trecute în contract.
Pentru a se proteja împotriva riscului producerii mărfii și nevânzării ei, adesea, exportatorii, prin contract, convin cu importatorii ca deschiderea AD să aibă loc cu un număr de zile față de momentul expediției, suficient de mare, care să le permită ca în acest interval să producă marfa. (de exemplu, „deschiderea AD cu 45 zile înainte de livrarea mărfii, orice întârziere în deschiderea AD de cumpărător va atrage automat decalarea corespunzătoare a celorlalte obligații privind livrarea mărfii de către vânzător”).
1.6.3 prezentarea documentelor la bancă
Condiția esențială, ca exportatorul să beneficieze da avantajele plății prin AD, este să respecte cu strictețe condițiile de termene și documente din AD.
Este util ca, înainte de prezentarea documentelor la bancă, exportatorul singur să fie atent ca:
să prezinte toate documentele cerute prin AD în numărul de originale și copii precizat;
fiecare document în parte să fie complet, respectiv să conțină elementele specifice lui; mențiunile adiționale cerute prin AD să fie semnate de persoana autorizată sau cerută prin AD;
toate documentele să fie „curate” să nu poarte mențiuni cu privire la starea defectuoasă a mărfurilor și/sau, ambalajelor și să nu aibă ștersături, rectificări vizibile;
orice modificare, rectificare trebuie din nou ștampilată și semnată de emitent;
conținutul unui document să nu contrazică conținutul altui document (în documentul de transport, de ex., este precizat „marfa ambalată în saci de iută”, iar în lista de colete „marfa ambalată în saci de hârtie”).
Prezentarea documentelor la bancă trebuie să se facă:
în interiorul valabilității AD;
în intervalul de zile menționat în AD de la data expedierii mărfii, iar dacă nu este precizat, în maximum 21 de zile de la expediere, fără a depăși însă valabilitatea AD;
la ghișeele băncii sale în calitate de bancă:
notificatoare, în cazul în care domicilierea AD este în străinătate;
plătitoare / acceptante / negociatoare, dacă AD este domiciliat la ea;
dacă AD este domiciliat în străinătate, se va lua în calcul timpul de transmitere a documentelor de la banca notificatoare la banca plătitoare. Valabilitatea expiră la ghișeele băncii plătitoare / acceptante / negociatoare.
Preluarea documentelor de bancă. Comportamentul băncii la primirea documentelor de la exportator este diferit, în funcție de rolul ei în mecanismul plății, respectiv cum a fost emis AD și ce instrucțiuni au fost date în acest sens. Astfel, dacă este:
bancă notificatoare, preia documentele, efectuează un control sumar privind autenticitatea etc. și le remite la încasare la banca desemnată cu plata (AD domiciliat în străinătate). Încasarea AD se face după ce documentele ajung la banca plătitoare, aceasta le-a găsit în bună ordine și în urma acestei constatări remite bani băncii notificatoare;
bancă plătitoare/acceptantă/negociatoare preia documentele pentru a le face plata.
Plata documentelor se face numai după verificarea lor de bancă. În urma verificării documentelor și a concordanței acestora cu termenii și condițiile din AD pot rezulta următoarele situații:
Documentele conforme cu condițiile din AD. După verificare, într-un interval de 7 zile, exportatorul este plătit sau, după caz, i se returnează cambia acceptată pentru încasare la scadență sau i se reține comisionul de negociere a documentelor și este plătit (în funcție de tipul de utilizare a AD);
Documente neconforme cu condițiile din AD. Banca plătitoare, acceptantă, negociatoare nu plătește documente neconforme cu termenii și condițiile din AD, deoarece pe astfel de documente ea nu va fi rambursată de banca emitentă. Aceasta este cea angajată ferm la plată, banca plătitoare acționând doar la instrucțiunile băncii emitente.
Problema discrepanțelor la documente este tratată diferit, în funcție de gravitatea neconcordanțelor:
neconcordanțe minore, care pot fi modificate pe loc sau în timp scurt, respectându-se termenele din AD. De regulă, băncile înapoiază documentele, exportatorii le pun în bună ordine, iar în cazul documentelor corectate se ștampilează și se semnează încă o dată de emitentul lor;
neconcordanțe minore, dar care nu pot fi rectificate. Banca poate face plata sub rezervă.
Plata sub rezervă, în esență, este o facilitate acordată de bancă (deci, decizia este a băncii plătitoare) de a plăti exportatorul, cu rezerva că banca emitentă nu acceptă neconcordanțele semnalate de banca plătitoare, aceasta va cere înapoi banii plătiți exportatorului, inclusiv dobânda pe intervalul dintre momentul plății și solicitării rambursării ei. Datorită acestei practici, adesea, în deschiderea de AD, băncile emitente precizează „plata sub rezervă interzisă”.
neconcordanțe majore, acre nu mai pot fi corectate și care afectează fondul comercial al afacerii. Banca nu onorează documentele la plată, restituindu-le exportatorului.
NB: Atât în cazul plății sub rezervă, neacceptată de banca emitentă, cât și al refuzului de plată al băncii plătitoare, problema este gravă, întrucât:
marfa a fost expediată;
operațiunea s-a transformat automat în plata la incaso;
plata este la latitudinea importatorului.
Posibilele direcții de acțiune ale exportatorului:
urmărește marfa pe tot parcursul extern (nu a încasat încă banii);
contactează importatorul să accepte plata, respectiv să ordoneze băncii emitente să facă plata pe documentele prezentate, așa cum sunt. Această situație este mai rară, de regulă, importatorul „speculează” situația și renegociază prețul sau plătește după un număr de luni, transformând o livrare cu plata la vedere într-o livrare cu plata pe credit fără dobândă!
caută un alt partener în zonă, pentru redirijarea mărfii;
dispune aducerea mărfii înapoi acasă (cheltuieli de transport).
1.7 documente
Orice ordin de deschidere de AD, acreditivul însuși, iar când este cazul și instrucțiunile de modificare, trebuie să precizeze clar documentele în baza cărora să se facă plata/acceptarea/renegocierea de către banca desemnată în favoarea beneficiarului (art. 5b).
Este foarte important ca părțile implicate în derularea AD – ordonator, băncile și beneficiarul să acorde același înțeles termenilor folosiți pentru a desemna documente, conținutul lor și cine le va semna.
Enumerarea documentelor obligatoriu de prezentat pentru efectuarea plății este la latitudinea importatorului.
Documentele pot fi grupate în două:
o primă grupă formată din: factură, documentul de transport și certificatul de asigurare, documente pentru care Publicația 500 stabilește un cadru riguros; și
alte documente în care pot fi cuprinse: certificatul de origine, lista de colete/greutate, de calitate, fitosanitar, buletinul de analize etc., al căror număr și conținut sunt în măsură să asigure ordonatorul că beneficiarul și-a îndeplinit obligațiile asumate (art. 21)
Pentru aceste „alte documente”, ordonatorul în cererea de deschidere trebuie să precizeze ce informații și ce date să conțină și cine să le semneze. În caz contrar, băncile vor accepta documentele așa cum sunt prezentate, cu condiția să nu fie în neconcordanță cu alte documente prezentate (art. 21).
Referitor la documente:
documentele trebuie emise pe numele ordonatorului sau pe numele persoanei care este precizată în AD;
toate documentele mărfii, marcarea coletelor, numărul lor, precizările privind greutatea trebuie să fie identice în toate documentele;
documentele trebuie prezentate toate în cadrul termenului de prezentare a documentelor, specificat în AD, iar dacă nu este precizat, în 21 de zile de la data expediției mărfii, fără a depăși însă valabilitatea AD (43 a);
documentele sunt prezentate la ghișeele băncii desemnate să plătească/accepte/negocieze, în acest loc expiră termenul de prezentare și de valabilitate AD. În cazul în care prezentarea documentelor se face la o bancă, iar valabilitatea AD expiră la o altă bancă, în AD trebuie să se specifice acest lucru;
dacă nu se menționează în alt mod în AD, băncile acceptă documente emise înainte de deschiderea AD.
=== capitolul 2 ===
Capitolul 2
ACREDITIVUL DOCUMENTAR ȘI SCHEMA DE PLATǍ
În funcție de specificul mǎrfii, interesele celor doi parteneri, conjunctura pieței etc. prin contractul comercial se poate conveni ca plata sǎ se facǎ:
la livrarea mǎrfii sau la vedere
pe credit
combinat, o parte la livrare, o parte pe credit.
În raport cu schema de platǎ convenitǎ se pot utiliza diferite tipuri de AD, astfel:
AD cu plata la vedere
AD cu plata diferatǎ la x zile de la expedierea mǎrfii
AD cu plata prin acceptare
AD cu plata la vedere și prin acceptare
AD cu plata prin negociere
2.1 AD CU PLATA LA VEDERE
În cazul în care partenerii au convenit ca plata mǎrfurilor sǎ se facǎ îndatǎ dupǎ expedierea lor, se utilizeazǎ AD cu plata la vedere.
Utilizarea unui astfel de AD implicǎ:
ordonatorul, importatorul în ordinul de deschidere AD face mențiunea „plata le vedere”, „plata 100% la vedere” etc
mențiunea este preluatǎ de banca emitentǎ în deschiderea AD
la primirea AD, exportatorul expediazǎ marfa și întocmește documentele conform condițiilor din AD apoi le depune spre încasare;
banca desemnatǎ cu plata dupǎ verificarea documentelor și stabilirea concordanței cu AD le plǎtește, iar documentele sunt remise bǎncii emitente.
2.2 AD CU PLATA DIFERATǍ (AMÂNATǍ)
AD cu plata diferatǎ (amânatǎ) se caracterizeazǎ prin aceea cǎ plata documentelor, deși se realizeazǎ integral, nu se face în momentul prezentǎrii acestora la bancǎ de cǎtre exportator, ci la o datǎ ulterioarǎ, menționatǎ expres în textul AD. Plata diferatǎ se efectueazǎ, de regulǎ, la 30-60 zile de la prezentarea documentelor.
Folosirea AD cu plata diferatǎ:
pentru exportator înseamnǎ o vânzare pe credit pe termen scurt (30-60 zile), deci la negocierea prețului se are în vedere și dobânda sumenlor imobilizate în marfǎ;
importatorul intrǎ în posesia documentelor, deci și a mǎrfii, înainte de plata lor. În funcție de particularitǎțile tranzacției, importatorul: 1. poate vinde rapid marfa, în cazul în care este intermediar și, dupǎ recuperarea banilor, achitǎ importul; 2. dacǎ este producǎtor, prelucreazǎ mǎrfurile în vederea vânzǎrii pe piața internǎ sau pentru export (ciclu de fabricație scurt), recuperând banii pentru plata importului;
bǎncile, în baza unui AD cu platǎ diferatǎ adesea acordǎ credite sub formǎ de avans exportatorului în contul încasǎrii viitoare a AD. (AD, dat fiind angajamentul ferm de platǎ al unei bǎnci, conferǎ siguranța încasǎrii banilor).
2.3 AD CU PLATA PRIN ACCEPTARE
Sunt utilizate în cazul vânzǎrilor pe credit pe termene scurte și foarte scurte între 60-180 zile.
Elementul caracteristic este faptul cǎ întotdeauna setul de documente cuprinde una sau mai multe cambii, iar plata contravalorii mǎrfurilor se face la scadența cambiei.
Mecanismul plǎții prin AD cu plata la vedere:
în deschiderea AD se menționeazǎ expres „plata prin acceptare la x zile”;
datǎ cu depunerea documentelor ce atestǎ expedierea mǎrfii, exportatorul prezintǎ la banca plǎtitoare și o cambie cu scadența corespunzǎtor numǎrului de zile precizat în AD;
banca plǎtitoare verificǎ conformitatea documentelor cu AD și dacǎ sunt în bunǎ ordine;
acceptǎ cambia și o restituie exportatorului;
documentele le remite bǎncii emitente care, la rândul ei, le dǎ importatorului;
la scadențǎ, exportatorul prezintǎ cambia bǎncii, iar aceasta o achitǎ.
Apelul la AD cu plata prin acceptare:
înseamnǎ pentru exportator o vânzare pe credit a mǎrfii, o facilitate pe care a acordat-o importatorului;
permite exportatorului: 1. ca posesor al cambiei, sǎ o sconteze la banca sa, transformând o vânzare pe credit într-o vânzare cu plata la vedere, ca metodǎ de finanțare a afacerii; 2. În negocierea prețului, exportatorul trebuie sǎ aibǎ în vedere atât dobânda aferentǎ vânzǎrii pe credit, cât și costul (taxa scontului) refinanțǎrii sale prin scontarea cambiei;
permite importatorului: 1. dacǎ este intermediar, sǎ vândǎ marfa și sǎ o achite dupǎ vânzare, în acest mod neavansând fonduri proprii în afaceri; 2. dacǎ este producǎtor, sǎ utilizeze marfa pentru realizarea produselor finite și, dupǎ revânzarea acestora, sǎ achite importul, desigur, la termenul scadent; 3. acceptul dat pe cambie de bancǎ (accept bancar) constituie o garanția a plǎții acesteia la scadențǎ și, de aici, posibilitatea scontǎrii cambiei la banca exportatorului.
Cambiile se trag de trǎgǎtor, exportator asupra bǎncii acceptante (trase) sau asupra bǎncii emitente. Dacǎ sunt trase asupra ordonatorului, bǎncile le vor trata ca pe simple acte adiționale.
2.4 AD CU PLATA LA VEDERE ȘI PRIN ACCEPTARE (AD MIXTE)
În cazul vânzǎrilor pe credit comercial schema de platǎ poate conține mai multe momente de platǎ: în avans, la livrare, pe credit.
Un AD mixt, de regulǎ, prevede utilizarea sa parțial la vedere și parțial contra cambii cu anumite scadențe – corespunzǎtor ratelor și dobânzilor de rambursat.
Referitor la cambii, în AD trebuie sǎ se precizeze:
numǎrul de cambii și scadența fiecǎreia;
valoarea fiecǎrei cambii;
asupra cui vor fi trase. În cazul Ad, asupra unei bǎnci (emitente sau o altǎ bancǎ desemnatǎ trasǎ/acceptantǎ);
acceptul bancar, dat de o bancǎ, constituie o garanție pentru exportator cǎ va fi plǎtit la scadențǎ.
Mecanismul plǎții prin AD mixt:
importatorul ordonǎ deschiderea unui AD care poate fi parțial utilizabil la vedere, parțial prin cambii acceptate, cerând în prealabil acordul bǎncii pentru acceptare;
în urma primirii deschiderii de AD, exportatorul procedeazǎ la: 1. expedierea mǎrfii, 2. depunerea la bancǎ a documentelor însoțite de setul de cambii, 3. primește contravaloarea Ad utilizabil la vedere.
Banca exportatorului remite documentele bǎncii emitente care acceptǎ cambiile și le returneazǎ exportatorului, iar documentele le dǎ importatorului;
La scadențǎ, banca emitentǎ (acceptantǎ) remite sumele aferente fiecǎrei cambii în contul indicat de banca exportatorului, care își încaseazǎ astfel restul de bani.
2.5 ACREDITIVE CU PLATA PRIN NEGOCIERE
Un AD cu plata prin negociere este o variantǎ a AD denumitǎ și scrisoare comercialǎ de credit, utilizatǎ cu precǎdere în tǎrile de drept bancar anglo-saxon.
Aceasta se caracterizeazǎ prin:
este deschisǎ de banca emitentǎ, cel mai adesea în moneda localǎ a propriei țǎri;
este adresatǎ direct beneficiarului, în practicǎ, însǎ predominant prin intermediul unei bǎnci;
utilizarea ei presupune întotdeauna o cambie (sau mai multe dupǎ caz), trasǎ de beneficiarul S/C asupra bǎncii emitente sau asupra unui alt tras (altǎ bancǎ) indicat în textul S/C
plata cambiilor este garantatǎ de banca emitentǎ;
întrucât potrivit dreptului cambial, locul plǎții este domiciliul trasului, plata cambiilor se realizeazǎ la banca emitentǎ. Deci, din acest punct de vedere, S/C sunt întotdeauna domiciliate la banca emitentǎ.
Deoarece domicilierea S/C la banca importatorului constituie un dezavantaj pentru exportator, în practicǎ, banca emitentǎ a S/C autorizeazǎ alte bǎnci sǎ „negocieze” documentele.
Negocierea documentelor presupune:
prezentarea documentelor însoțite de cambie, de cǎtre exportator la o altǎ bancǎ – banca negociatoare
banca negociatoare trebuie, prin textul S/C, sǎ fie autorizatǎ sǎ negocieze documentele.
La primirea documentelor, banca negociatoare le „cumpǎrǎ” spre a le transmite bǎncii emitente. Altfel spus, le achitǎ exportatorului, contra plǎții unui comision de negociere care, în esențǎ, reprezintǎ dobânda la suma plǎtitǎ pe documente, pe intervalul dintre plata lor și rambursarea sumei de la banca emitentǎ;
În cazul cel mai des întâlnit în practicǎ, S/C liber negociabile, beneficiarul dacǎ dorește sǎ încaseze banii de la banca sa, întotdeauna va suporta el comisionul de platǎ, respectiv comisionul de negociere.
Simpla examinare a documentelor fǎrǎ a le cumpǎra nu constituie negociere.
Termenul de negociere își are originea de la actul de vânzare și cumpǎrare a unor hârtii de valoare. În cazul dat se cumpǎrǎ cambii spre a fi vândute.
Banca emitentǎ prin S/C deschis poate:
Sǎ nu autorizeze negocierea documentelor. Astfel de S/C sunt numite scrisori comerciale de credit directe sau nenegociabile.
Sǎ autorizeze negocierea la: o bancǎ desemnatǎ; la orice bancǎ. Aceste S/C sunt denumite și scrisori de credit liber negociabile și au cea mai largǎ utilizare
Deschiderea, utilizarea și vehicularea documentelor legate de scrisorile comerciale de credit sunt supuse Publicației nr. 500. Ca urmare a preocupǎrilor de standardizare și de unificare a practicilor în materie de acreditive documentare, scrisorile comerciale de credit nu mai apar menționate expres în textul Publicației 500, ci prezența lor este indirectǎ prin explicitarea termenului de negociere și a detaliilor legate de deschiderea, utilizarea acreditivelor documentare care prevǎd emiterea de cambii și plata prin negociere.
2.6 ACREDITIVUL DOCUMENTAR REVOLVING (REÎNNOIBIL)
În cazul contractelor de valori mari cu livrǎri eșalonate în timp, partenerii pot conveni plata prin AD revolving.
Caracteristic AD revolving:
toate livrǎrile sunt acoperite unul și același AD;
plǎțile se fac dupǎ fiecare livrare și aceasta este tratatǎ de bǎnci ca o livrare independentǎ; de regulǎ, cu plata la vedere. Dupǎ efectuarea plǎții, valoarea AD se reîntregește automat, de unde și numele revolving;
valoarea AD este datǎ de valoarea unei livrǎri și nu de suma tuturor livrǎrilor la un loc, drept urmare și comisioanele bancare sunt mai mici;
întotdeauna aceste AD prevǎd livrǎri și plǎți parțiale permise.
Din punct de vedere al relației marfǎ livratǎ-platǎ AD revolving pot fi:
cumulative, în sensul cǎ valoarea mai micǎ încasatǎ pentru livrǎri mai mici poate fi recuperatǎ prin livrǎri ulterioare mai mari, desigur fǎrǎ a depǎși valoarea de ansamblu a AD
necumulative, când utilizarea Ad nu se poate face decât în limita valoricǎ strict-stabilitǎ în AD pentru fiecare tranșǎ livratǎ.
Mecanismul derulǎrii:
ordonatorul solicitǎ deschiderea unui AD revolving menționând: valoarea de revolvare; numǎrul revolvǎrilor corespunzǎtor numǎrului de livrǎri; intervalele de timp la care sǎ se facǎ livrǎrile și timpul în zile de prezenatre a documentelor de platǎ; modul de platǎ: cumulativ/necumulativ.
dupǎ primirea AD, exportatorul, livreazǎ potrivit termenelor din AD loturile de marfǎ. Dupǎ fiecare livrare încaseazǎ contravaloarea mǎrfii. De fiecare datǎ, prezintǎ tot setul de documente cerut prin AD. Nu se poate invoca cǎ un document a fost prezentat la expedierea trecutǎ.
Avantajele utilizǎrii AD revolving:
importatorul are posibilitatea corelǎrii livrǎrilor cu cerințele sale de producție și desfacere;
necesarul de valutǎ pentru deschiderea unui AD revolving de importator se situeazǎ la nivelul valorii ce se va revolva;
comisioanele bancare sunt mai mici, comparativ cu un AD obișnuit;
printr-o bunǎ corelare de cǎtre importator a: livrǎrilor, producției și vânzǎrilor, livrǎrile urmǎtoare pot fi achitate din încasǎri realizate din marfa produsǎ ca urmare a imoprtului;
exportatorul este avantajat prin perspectiva sigurǎ a livrǎrilor și certitudinea încasǎrii banilor prin angajamentul bancar specific AD.
Dezavantajele privesc:
relația cu banca emitentǎ. Dat fiind comisioanele mai mici, bǎncile au reticențe în a accepta deschiderea de AD revoloving, adesea însǎ și din necunoașterea mecanismului, invocându-se un risc care de fapt nu existǎ comparativ cu un AD obișnuit;
dacǎ exportatorul, la o livrare nu îndeplinește condițiile din AD revolving, acreditivul respectiv devine neutilizabil pentru tranșa respectivǎ și pentru toate tranșele care urmeazǎ;
fiind un contract de livrǎri pe timp îndelungat (6 luni, 1 an) piața mǎrfurilor se poate modifica: dacǎ prețurile cresc este dezavantajat exportatorul, iar dacǎ scad importatorul. Ei ar fi putut comercializa marfa la prețuri mai bune în respectivele momente: ar fi vândut mai scump-exportator, ar fi cumpǎrat mai ieftin-importator. Dar acesta este un aspect probabil.
2.7 ACREDITIVUL DOCUMENTAR ȘI OPERAȚIUNILE DE INTERMEDIERE
Sunt numeroase cazurile în care firma exportatoare nu este ea însǎși producǎtorul mǎrfii, ci îndeplinește doar rolul de intermediar.
O caracteristicǎ a AD este adaptabilitatea sa la diferite tranzacții. Astfel, în funcție de anumite mențiuni fǎcute în textul AD sau prin diferite moduri de utilizare, AD are suplețea de a fi adaptat operațiunilor de intermediere. Din acest punct de vedere rețin atenția:
1. AD tranfserabil
2. AD cesionat
3. AD clauzǎ roșie
4. AD back-to-back
2.7.1 ACREDITIVUL DOCUMENTAR TRANSFERABIL (ADT)
Utilizat cu precǎdere în operațiunile de intermediere, ADT este un acreditiv în virtutea cǎruia beneficiarul (primul beneficiar) are dreptul sǎ solicite bǎncii însǎrcinate cu plata/negocierea, sǎ îl facǎ utilizabil, în totalitate sau parțial, pentru unul sau mai mulți beneficiari (beneficiari secunzi).
În esențǎ ADT este un acreditiv obișnuit care însǎ conține mențiunea „transefabil” sau „acest acreditiv este transferabil”. Termenul trebuie sǎ se regǎseascǎ ca atare în textul AD. Bǎncile nu iau în considerare termeni ca: divizibil, fracționabil, cesionabil, transmisibil pentru a desemna un ADT.
Mecanismul derulǎrii este simplu: firma intermediarǎ are încheiat un contract de cumpǎrare a unei mǎrfi de pe piața sa sau din strǎinǎtate și un alt contract de vânzare a aceleiași mǎrfi, de regulǎ, la un preț mai mare, unui partener strǎin convenind cu acesta ca plata sǎ se facǎ prin ADT. În baza celor convenite prin contractul comercial internațional, partenerul strǎin ordonǎ bǎncii sale sǎ deschidǎ în favoarea firmei intermediare un ADT. În baza ADT deschis, firma intermediarǎ ordonǎ bǎncii sale sǎ transfere în favoarea unui exportator real (beneficiar secund) o parte din valoarea AD. În baza acreditivului transferat exportatorul real (beneficiar secund) expediazǎ marfa. ADT poate fi transferat numai în termenii și condițiile specificate în acreditivul de bazǎ cu excepția: valorii acreditivului; prețului unitar precizat; datei la care expirǎ valabilitatea; ultimei date de prezentare a documentelor; perioadei de livrare.
Oricare dintre acestea putând fi diminuate sau scurtate.
Apelul la ADT în cadrul operațiunilor de intermediere presupune respectarea anumitor cerințe:
– înainte de a realiza o afacere prin ADT, intermediarul, care este de fapt pivotul operațiunii, trebuie sǎ solicite acordul bǎncii prin care dorește dorește sǎ efectueze transferul (bancǎ transferatoare). O bancǎ efectueazǎ operațiuni specifice ADT numai în mǎsura în care acceptat expres acest lucru.
sǎ convinǎ cu importatorul ca acesta cǎ deschidǎ un acreditiv documentar irevocabil și transferabil: numai un acreditiv documentar irevocabil poate fi transfeart. Dacǎ un acreditiv nu are mențiunea transferabil, el este netransferabil;
mențiunea transefarbil poate fi urmatǎ de anumite precizǎri: transferabil numai în țara beneficiarului; transferabil numai în țara X, transferabil în favoarea firmei Y.
Astfel de practici sunt adesea preferate de importatori, care pentru a nu risca furnizarea unei mǎrfi îndoielnice calitativ, sau, în prealabil, au vǎzut marfa fabricatǎ de un producǎtor, de aceea precizeazǎ sfera geograficǎ sau nominalǎ a transferului. Simpla mențiune „transferabil”, este interpretatǎ de bǎnci cǎ transferul poate fi fǎcut atât cǎtre beneficiari secunzi din acceași țarǎ cu beneficiarul principal, cât și din alte țǎri; un ADT poate fi transferat doar o singurǎ datǎ în favoarea unuia sau mai multor beneficiari secunzi. Respectiv, beneficiarii secunzi la rândul lor nu mai pot transfera încǎ o datǎ AD transferat în favoarea lor. Un șir neîntrerupt de transferuri ar periclita interesele importatorului și, inclusiv, pe cele ale bǎncii emitente. Transferul cǎtre mulți beneficiari secunzi, este adesea practicat în cazul în care intermediarul (beneficiarul principal) procurǎ marfa de la mai mulți furnizori, cǎrora le va transfera sume echivalente valoric livrǎrilor. În acest caz util este sǎ existe mențiunea în ADT originar – „livrǎri parțial emise”, iar totalul transferurilor sǎ nu depǎșeascǎ valoarea ADT originar.
toate comisioanele și spezele bancare legate de transferul ADT cad în sarcina beneficiarului principal. Astfel, ADT este, pe ansamblu, mai scump decât un acreditiv obișnuit.
Domicilierea plǎții ADt este întotdeauna la banca plǎtitoare, ea fiind denumitǎ bancǎ transferatoare. La ea se schimbǎ documentele primite de la beneficiarii secunzi cu cele ale beneficiarului principal.
Cu toate acestea, în practicǎ, beneficiarul principal poate cere ca plata documentelor sǎ se facǎ la o altǎ bancǎ decât la cea la care a fost deschis inițial. În astfel de cazuri se discutǎ despre ADT în favoarea altei bǎnci. Tipul cel mai întâlnit însǎ este ADT în favoarea altui beneficiar.
Avantajele ADT:
permite unei firme dezvoltarea afacerilor fǎrǎ sǎ-și aranjeze într-un fel propriile fonduri;
permite diversificarea operațiunilor de export și în afara specificului de activitate al firmei;
cum pe teritoiul țǎrii noastre, în prezent, legislația interzice plǎțile în valutǎ, ADT permite legal plata în valutǎ a unui producǎtor intern;
câștigurile din diferențele de preț, dat fiind confidențialitatea operațiunilor efectuate de bancǎ, nu sunt de neglijat.
Dezavantajele ADT:
costurile bancare mai mari decât la un AD obișnuit, și suportarea lor în totalitate de beneficiarul AD;
riscul izvorât din relația cu beneficiarii secunzi, în sensul cǎ aceștia pot sǎ nu livreze marfǎ de calitate, sǎ nu respecte termenele și condițiile impuse de AD emis în favoarea lor etc., ceea ce viciazǎ relația ordonator-beneficiar principal. Aceasta, deoarece nerespectarea condițiilor din al doilea AD atrage dupǎ sine imposibilitatea îndeplinirii condițiilor și a termenelor din ADT de bazǎ, originar;
nu se poate pǎstra confidențialitatea totalǎ a operațiunii (ca în cazul back-to-back) cǎci ordonatorul fǎcând mențiunea „transferabil” știe cǎ total sau parțial marfa este furnizatǎ de altcineva. Desigur, aceasta numai în cazul în care se dorește pǎstrarea secretului operațiunii. Același aspect și pentru relația beneficiar principal-beneficiar secund în raport cu importatorul;
implicǎ e pregǎrtire minuțioasǎ a operațiunii în ansamblul ei, rapiditate și coordonarea strictǎ a condițiilor și termenelor din cele douǎ acreditive.
Pentru a surmonta unele dintre aceste dezavantaje, exportatorul intermediar poate sǎ transfere în totalitate valoarea ADT în favoarea beneficiarului secund dupǎ ce, în prealabil a convenit cu acesta comisionul – în valutǎ pe care sǎ-l încaseze pentru mijlocirea intermedierii.
Dacǎ beneficiarul principal dorește sǎ pǎstreze confidențialitatea operațiunii în ansamblul ei (inclusiv a importatorului), expediția mǎrfii precum și toate documentele trebuie sǎ le efectueze el.
ADT conferǎ a anumitǎ siguranțǎ beneficiarului secund, prin faptul cǎ dacǎ beneficiarul principal nu a depus documentele spre încasare la bancǎ, banca transferatoare are dreptul sǎ elibereze bǎncii emitente documentele depuse de beneficiarul secund, fǎrǎ nici o responsabilitate fațǎ de beneficiarul principal.
De aceea, în cazul transferului unui ADT, beneficiarul secund este direct interesat sǎ depunǎ documentele în strictǎ concordanțǎ cu AD deschis în favoarea sa din cel puțin douǎ puncte de vedere:
este plǎtit de banca transferatoare direct, deoarece ea, în baza ADT originar, a deschis cel de-al doilea AD;
în cazul în care beneficiarul principal nu a depus documentele, documentele sale vor fi luate în considerare.
Aspecte care în cazul cesiunii AD nu apar, subfurnizorul fiind plǎtit întotdeauna, dupǎ încasarea contravalorii documentelor de cǎtre beneficiarul AD.
Cesiunea AD
Beneficiarul unui AD are dreptul ca o parte sau în totalitate suma AD deschisǎ în favoarea sa sǎ o cesioneze în favoarea unui terț.
Cesionarea AD presupune:
o mai simplǎ utilizare a AD de cǎtre beneficiar, el poate cesiona sume din orice tip de AD (cu plata la vedere, diferatǎ/prin acceptare/prin negociere etc.) fǎrǎ ca acesta sǎ poarte mențiunea transferabil;
respectarea legilor aplicabile privitoare la actul cesiunii
posibilitatea cesionǎrii sumelor o poate face cǎtre unul sau mai mulți terți, cesiunea putând fi totodatǎ modificatǎ sau anulatǎ;
întocmirea unui document – declarație de cesiune – prin care cere bǎncii plǎtitoare cesiunea unei sume din AD deschis în favoarea sa, în favoarea unui terț (sau mai multora);
posibilitatea utilizǎrii unui AD atât în operațiunile de intermediere, respectiv beneficiarul AD nu produce el marfǎ, cât și producǎtorii-exportatori care prin cesioanre pot achita subfurnizorii pentru diferite metariale sau subansamble livrate.
Mecanismul cesionǎrii unui AD este simplu: importatorul ordonǎ deschiderea unui AD obișnuit; dupǎ primirea deschiderii AD, beneficiarul Ad prezintǎ bǎncii sale o declarație de cesiune prin care solicitǎ ca aceasta sǎ procedeze la cesionarea unor sume în favoarea unui terț numit (sau mai multor subfurnizori); banca beneficiarului transmite pe canal bancar cesiunea – respectiv anunțǎ subfurnizorul de cesionarea sumei și condițiile cesionǎrii; în urma cesiunii, subfurnizorul livreazǎ marfa; la încasarea AD de beneficiarul AD subfurnizorul este achitat.
Acreditivul documentar clauzǎ roșie
Regula de bazǎ în utilizarea unui AD este plata contra documente care atestǎ îndeplinirea anumitor obligații asumate de beneficiarul AD. O abatere de la aceastǎ regulǎ este AD clauzǎ roșie care permite ca plata sǎ se facǎ înaintea prezentǎrii documentelor ce atestǎ expedierea mǎrfii.
Elementele caracteristice AD clauzǎ roșie sunt:
mențiunea expresǎ în textul AD „Clauzǎ roșie” sau „plata în avans”
precizarea de ordonator a sumei (întreaga valoare a AD) sau a procentului din valoarea AD ce va fi datǎ la banca plǎtitoare sub formǎ de avans exportatorului;
documentele ce se solicitǎ la acordarea avansului, de regulǎ, o scrisoare angajament, prin care beneficiarul AD se angajeazǎ sǎ nu utilizeze banii decât pentru procurarea mǎrfii în discuție și cǎ va restitui suma și dobânda aferentǎ în caz de neexpediere a mǎrfii; termenul limitǎ pânǎ la care trebuie sǎ prezinte bǎncii documentele de expediție ale mǎrfii; și o chitanțǎ ce atestǎ ridicarea banilor.
Banca plǎtitoare este întotdeauna situatǎ în țara exportatorului.
Acest tip de AD constituie, îm fond o modalitate prin care importatorul îl finanțeazǎ pe exportator fǎrǎ sǎ perceapǎ dobândǎ. În realitatea, dobânda este luatǎ în considerare la negocierea prețului (mai mic).
AD clauzǎ roșie se utilizeazǎ:
în cazul operațiunilor de intermediere, când exportatorul are mai mulți furnizori locali care trebuie plǎtiți imediat ce marfa a fost cumpǎratǎ;
în activitatea de producție destinatǎ exportului, când producǎtorul nu are resurse financiare sǎ producǎ marfa, iar importatorul este interesat în produsele respective, și îl finanțeazǎ în acest mod. Se subînțelege cǎ finanțarea, avansul, se dǎ pentru marfa la care se referǎ AD deschis.
Avantajul AD clauzǎ roșie este cǎ permite exportatorului sǎ primeascǎ un avans în raport cu momentul expedierii mǎrfii.
Dezavantajul, principal, este al imoprtatorului. Deși plata în avans este fǎcutǎ de banca corespondentǎ (banca exportatorului), angajamentul de platǎ este al bǎncii emitente. În cazul în care exportatorul nu livreazǎ marfa, dar a luat avansul, banca emitentǎ trebuie sǎ ramburseze banii bǎncii plǎtitoare. La rândul ei, banca emitentǎ cere restituirea plǎții în avans ordonatorului, importatorului.
De aceea, AD clauzǎ roșie:
se utilizeazǎ între parteneri între care existǎ o deplinǎ încredere, respectiv importatorul are siguranța cǎ exportatorul va livra marfa în condițiile din AD;
adesea, aceste acreditive sunt dublate de o scrisoare de garanția bancarǎ emisǎ de banca corespondentǎ (banca plǎtitoare a avansului) la ordinul exportatorului, prin care se angajeazǎ cǎ dacǎ exportatorul nu va livra marfa sau nu va restitui avansul, ea, în calitate de bancǎ garantǎ, va restitui suma bǎncii emitente, respectiv importatorului.
În trecut, dat fiind plata în avans, banca plǎtitoare era avertizatǎ de clauza respectivǎ prin utilizarea cernelii roșie. În prezent, se utilizeazǎ mai puțin acest termen „red clause”, în textul AD fiind specificat: „condiții speciale de platǎ” , „plata în avans” și alte sintagme cu înțeles similar.
Un domeniu unde poate fi utilizat AD clauzǎ roșie îl constituie operațiunile comerciale „lohn”, care, în esențǎ, constau în furnizarea materialelor și modelelor de partenerul extern și producerea lor în țarǎ în vederea exportǎrii lor.
De regulǎ, în astfel de cazuri, partenerii externi deschid AD pentru plata contravalorii manoperei, acreditive încasate dup ce marfa a fost exportatǎ. Cum adesea producǎtorii români sunt nevoiți sǎ facǎ și anumite cheltuieli în valutǎ pentru realizarea corespunzǎtoare a produsului, negocierea cu partenerul a plǎții prin AD clauzǎ roșie ar permite încasarea unei pǎrți din contravaloarea manoperei înainte ca produsul sǎ fie expediat.
În literatura de specialitate, dar mai ales în practica comercialǎ din țǎrile Asiei de Sud-est și Extremului Orient, noțiunea de AD clauzǎ roșie este asimilatǎ noțiunii de Packing Credit (credit de ambalare în sensul cǎ beneficiarul cumpǎrǎ marfa și o va ambala pentru expediție) sau Anticipatory Credit (credit anticipat în sensul plǎții anticipate fațǎ de momentul expediției mǎrfii). Deoarece în majoritatea acestor țǎri se folosește sistemul anglo-saxon al scrisorii de credit. Acest tip de Ad presupune cǎ banca din țara exportatorului este împuternicitǎ de banca emitentǎ (a imoprtatorului) sǎ avanseze exportatorului, înainte de livrarea și expedierea mǎrfii, o anumitǎ sumǎ de bani.
Originea AD clauzǎ roșie se regǎsește în comerțul cu China, când exportatorul din China era de fapt un agent al unei case de imoprt engleze sau americane. Acești agenți cǎlǎtoreau în interiorul țǎrii și cumpǎrau ceai, porțelanuri, blǎnuri, pe care la plǎteau direct producǎtorilor, și apoi le colectau într-un port de unde le expediau. Similar au evoluat relațiile comerciale și de plǎți și în alte spații geografice din zonǎ: Indonezia, Malaezia, Filipine, Australia, agenții cumpǎrând direct de la diverși producǎtori lânǎ, vite, piei etc.
Aceste sume de bani erau destinate pentru plata directǎ a producǎtorilor și sǎ acopere cheltuieli cu ambalarea și expediția mǎrfii etc.
Avansul dat de bancǎ exportatorului din contul S/C red clause, în astfel de cazuri se acordǎ în monedǎ localǎ și reprezintǎ în fond un credit acordat de bancǎ pe intervalul dintre momentul acordǎrii avansului și cel al utilizǎrii S/C de cǎtre exportator (moment ce semnificǎ rambursarea creditului în monedǎ localǎ). De aceea, întotdeauna banca percepe dobândǎ, și bineînțeles, dacǎ cursul între monede se modificǎ pe acest interval, sa ia în considerație și diferența de curs valutar.
Pentru a se evita riscul de curs valutar ce poate apǎrea ca rezultate al evoluției monedei locale în raport cu valuta din S/C , pe intervalul dintre avans și prezentarea documentelor (utilizarea S/C), bǎncile emitente, la redactarea clauzei roșii, adeseori, acordǎ bǎncii negociatoare dreptul de a negocia bilete la ordin nedocumentare, trase în valuta S/C de cǎtre beneficiarul S/C. în aceste condiții se discutǎ despre „Anticipatory Credit” sau „Anticipatory drawings”.
În ceea ce privește garantarea avansului (în sensul garantǎrii materiale) în practicǎ se utilizeazǎ:
Packing Credit garantat în care caz exportatorul prezintǎ bǎncii negociatoare, fie o recipisǎ de depozit ca dovadǎ a faptului cǎ o marfǎ egalǎ este depozitatǎ, fie o recipisǎ de încredere sau late forme de garantare.
Indiferent de forma garantǎrii, suplimentar, exportatorul trebuie, în scris, sǎ-și asume obligația de a prezenta documentele de export la timp.
Packing Credit negarantat, în care caz avansul este acordat numai contra obligației scrise a exportatorului de a prezenta documentele de export la timp. Acest tip de S/C – negarantatǎ, este desemnat prin noțiunea de „Green Clause” (clauza verde).
Pentru a delimita clar obligațiile bǎncii negociatoare, de a acorda avansul garantat sau negarantat (în funcție de gradul de încredere dintre exportator și importator) ordonatorul va preciza expres tipul de Packing Credit: red clause sau green clause.
Acreditivul documentar back-to-back
Deși denumirea este unicǎ – back-to-back, în fond, este vorba de douǎ acreditive: unul de import al unei mǎrfi și altul de export al aceleiași mǎrfi, ambele domiciliate la aceeași bancǎ, banca intermediarului operațiunii.
Realizarea unui operațiuni back-to-back presupune:
deși cele douǎ Ad sunt total independente ele sunt corelate valoric și din punct de vedere a termenlor de cǎtre firma intermediarǎ. Astfel: AD de export are o valoare și un preț unitar mai mare și o valabilitate mai îndelungatǎ; AD de import o valoare și un preț unitar mai mic și o valabilitate, inclusiv termen de expediție care sǎ se încadreze în termenele AD de export (mai scurte)
confidențialitatea operațiunii, de regulǎ, exportatorul real nu cunoaște importatorul final;
documentele cerute exportatorului real trebuie sǎ fie „neutre” și emise la ordinul bǎncii intermediarului;
ambalajul /marcajul mǎrfii sǎ fie neutru;
documentele privitoare la marfǎ (factura, în primul rând) sunt schimbate de inițiatorul operațiunii la banca sa;
acordul bǎncii de a gǎzdui operațiunea.
În baza primului acreditiv deschis în favoarea firmei intermediare banca acceptǎ sǎ deschidǎ al doilea AD în favoarea unui terț exportator având drept garanție primul acreditiv. În acest context, intermediarii pot realiza afaceri fǎrǎ sǎ avanseze propriile fonduri pentru deschiderea celui de-al doilea AD.
Mecanismul derulǎrii:
importatorul final decshide un AD-I (primul AD, de import) în favoarea firmei intermediare care apare în relația cu aceasta ca exportator.
În baza AD I deschis, intermediarul în calitate de importator ordonǎ deschiderea unui AD II (al doilea AD, de imoprt) în favoarea exportatorului real.
exportatorul real expediazǎ marfa pe adresa indicatǎ și depune documentele spre platǎ la banca firmei intermediare
firma intermediarǎ, la primirea documentelor celui de-al II-lea AD, le schimbǎ cu documente conforme cu primul AD și le depune pentru încasare.
firma intermediarǎ încaseazǎ contravaloarea documentelor privind AD I, își pǎstreazǎ diferența valoricǎ dintre cele douǎ AD și, simultan, dispune plata în favoarea celui de-al II-lea AD.
În practica utilizǎrii AD back-to-back pot apǎrea urmǎtoarele situații:
pǎrțile implicate în derularea celor douǎ acreditive știu unele de existența celorlalte. În acest caz, marfa este expediatǎ de exportatorul real direct imoprtatorului final. Documentele însǎ, întotdeauna se trimit bǎncii firmei intermediare. De exemplu, în cazul lucrǎrilor în strǎinǎtate, instalațiile de completare importate pot fi expediate direct la locul amplasǎrii lor. Deoarece, aducerea importului în țarǎ și apoi reexpedierea lui scumpește operațiunea, firma cu rol de antreprenor al operațiunii, în baza AD deschis în favoarea sa de partenerul pentru care realizeazǎ instalația, deschide un AD în favoarea celui ce va livra importul de completare. Marfa, va fi expediatǎ de furnizorul importului de completare, direct în țara în care se realizeazǎ instalația. Deseori, expedierea directǎ a mǎrfii de exportatorul real la importatorul final este folositǎ când pe importatorul final nu îl intereseazǎ originea sau proveniența mǎrfii, ci doar procurarea ei, în condițiile de calitate dorite.
a doua situație este când cel ce inițiazǎ operațiunea nu dorește,dintr-un motiv oarecare, ca pǎrțile sǎ știe unele de celelalte. În acest caz, operațiunea are un caracter strict confidențail și ea se rezolvǎ în douǎ moduri:
fie marfa este adusǎ în țara intermediarului (zonǎ liberǎ) și neutralizatǎ respectiv se șterge orice urmǎ care ar permite identificarea originii mǎrfii, se reambaleazǎ și se reexpediazǎ;
fie se solicitǎ direct exportatorului real ca marfa sǎ fie marcatǎ neutru și exepdiatǎ direct în țara importatorului real.
Indiferent de variantǎ, privitor la documente de precizat:
inițiatorul operațiunii, intermediarul, întotdeauna va schimba factura emisǎ pe numele lui de exportatorul real (preț mai mic) cu factura emisǎ de el pe numele importatorului final (preț mai mare);
conosamentul și certificatul/polița de asigurare întotdeauna sunt emise de exportatorul real la ordinul bǎncii care îl deservește pe inițiatorul operațiunii. La primirea lor banca intermediarului le andoseazǎ în favoarea bǎncii importatorului final;
celelalte documente, cum ar fi certificatul de calitate, buletin de analizǎ etc., în mǎsura încare sunt emise de instituții autorizate, iar importatorul nu este interesat în sursa de procurare a mǎrfii pot rǎmâne așa cu msunt, în caz contrar, ele trebuie înlocuite cu documente similare emise de instituții autorizate din țara intermediarului.
Privitor la platǎ:
este obligatorie corelarea în timp a îcasǎrii contravalorii documentelor celor douǎ acreditive. A nu se uita cǎ cel de-al II-lea AD este plǎtit din primul AD;
dacǎ nu s epoate realiza o sincronizare, atunci se poate conveni cu exportatorul real (al II-lea AD) ca plata sǎ fie diferatǎ la 30, 45 sau 60 de zile. În acest mod dupǎ încasarea primului AD existǎ suficient timp pentru plata celui de-al II-lea AD.
Acreditivul documentar și operațiunile de compensație
Cel mai adesea, esența tranzacției prin compensație – marfǎ contra marfǎ- este asociatǎ cu o tehnicǎ comercial-bancarǎ care sǎ protejeze pe unul sau pe ambii parteneir împotriva eventualelor riscuri.
Într-o operațiune de compensație ambii parteneri au dubla calitate de importator și de exportator. Ei convin sǎ facǎ un schimb de mǎrfuri, într-un anumit termen, mǎrfuri determinate calitativ, cantitativ, sortimental și echivalente valoric. În derularea unei operațiuni de compensație apar urmǎtoarele riscuri:
riscul primului exportator. Întotdeauna unul dintre parteneri va fi primul care va exporta marfa, el are riscul ca partenerul de compensație sǎ nu mai livereze marfa sau sǎ o livreze cu întârziere, parțial etc.
riscul comercial al ambilor parteneri. are în vedere eventualitatea ca mǎrfurile reciproc livrate sǎ nu corespundǎ xalitativ, cantitativ, sortimental și termenelor de livrare convenite anterior.
plata comisioanelor bancare și a penalizǎrilor de întârziere a livrǎrilor. Compensația exclude plata în valutǎ, dar aceasta se referǎ numai la mǎrfurile reciproc livrate, partenerii trebuie sǎ aibǎ în vedere comisioanele bancare și modul de stingere a plǎții despǎgubirilor legate de întârzierea livrǎrilor. Acestea din urmǎ pot fi stinse prin livrǎri siplimentare de mǎrfuri de partea datoare sau prin plata lor în valutǎ
poziția de pe care se face negocierea. De regulǎ, oferta de a plǎti un import în compensație este fǎcutǎ de firmele fǎrǎ disponibilitǎți valutare.
Acest aspect este fructificat de partenerul strǎin, de regulǎ, prin: prețul la care se negociazǎ mǎrfurile; „plata în avans”, respectiv prima livrare sǎ fie fǎcutǎ de firma fǎrǎ disponibilitǎți financiare, de unde și poziția „slabǎ” în negociere în contrast cu a partenerului „tare”.
Desigur compensația se poate realiza prin schimb de documente direct firmǎ la firmǎ sau direct prin canal bancar, bǎncile percepând doar comision de manipulare documente. Dar riscurile amintite mai sus nu sunt excluse.
Riscurile cele mai mari sunt determinate de faptul cǎ marfa a fost expediatǎ, iar plata, compensația în mǎrfuri sunt la latitudinea celui de-al II-lea exportator. Surmontarea acestor riscuri se poate realiza prin utilizarea AD sub forma: AD reciproce; AD stand by.
AD reciproce
Operațiunile de compenasție derulate prin AD reciproce se particularizeazǎ prin: A) cei doi parteneri își deschid reciproc câte un AD. Astfel, fiecare dintre ei este: ordonator – pentru AD deschid de el în favoarea partenerului de compensație și beneficiar – pentru AD deschis de partenerul de compensație în favoarea lui. Aceastǎ dublǎ calitate ordonator/beneficiar de AD rezultǎ din însǎși esența compensației, fiecare partener având dubla ipostazǎ de exportator/importator. B) „cheia” Ad reciproce este determinatǎ de clauzele speciale cuprinse în textul Ad și este rezultatul nbegocierilor comerciale.
Dupǎ cum s-a prezentat, partenerul solicitat sǎ accepte „plata mǎrfurilor sale printr-o altǎ marfǎ” și nu în bani, este cel care dicteazǎ condițiile operațiunii de compensație, în general, și a derulǎrii AD reciproce, în particular. Aceste condiții se materializeazǎ, de regulǎ prin:
va cere plata înainte, în sensul cǎ partenerul va livra mǎrfurile primul și el le va livra al doilea;
întotdeauna el este primul care ordonǎ deschiderea AD
în deschiderea de AD, pe care o va realiza în acest scop, precizeazǎ clauzele speciale care definesc gradul de protecție împotriva riscurilor aminitite și, în mos special pentru primul exportator.
în acest context, acreditivul al II-lea deschis la primulexportator, în baza AD primit, de fapt se coformeazǎ instrucțiunilor primite, și cel mai adesea este un Ad obișnuit, în sensul cǎ cel mult preia instrucțiunile primite
C) întotdeauna AD reciproce sunt irevocabile și corelate: valoric – respectiv valoarea unui AD este egalǎ cu valoarea celuilalt AD. În cazurile în care compensația nu este integralǎ, diferența se acoperǎ prin plata în valutǎ, mențiune ce trebuie sǎ se regǎseascǎ în textul AD; în timp – AD se deschid aproape simultan, stabilind termenele de livrare, prezentare de documente cât mai apropiate, astfel ca perioada de „creditare” acordatǎ de primul exportator cǎ fie cât mai micǎ. D) elementul specific AD reciproce îl constituie clauzele speciale. De reținut, cǎ acest aspect nu limiteazǎ diferitele moduri de utilizare a AD: plata la vedere, diferatǎ la un numǎr de zile, prin acceptare sau inserarea altor mențiuni specifice oricǎrui AD: livrǎri parțiale permise, expedierea mǎrfii altor destinatari, folosirea lor în operațiuni de intermediere etc.
În funcție de clauzele speciale AD reciproce, în practicǎ se cunosc mai multe forme, care, în esențǎ, oferǎ un grad de protecție mai mare sau mai mic partenerilor de compensație. AD reciproce sunt denumite în funcție de clauza specialǎ pe care o conțin. Astfel: AD reciproce cu clauza „de intrare în vigoare”; AD reciproce cu clauza de „valoare”, AD reciproce „escrow”.
Acreditivul documentar „stand-by”
În timp ce AD obișnuit este utilizat pentru a asigura mișcarea pe canal bancar a documentelor comerciale și financiare de la exportator la importator și a banilor, în sens invers, Ad stand-by are o funcție diferită: de garantare.
Banca emite un AD stand-by la solicitarea unui client (ordonatorul), care trebuie să ofere partenerului de contract (beneficiarul), o garanție că dacă le nu își va îndeplini obligația asumată prin contractul comercial, ea, banca, îl va plăti, despăgubindu-l bănește.
Astfel, AD, stand-by diferă de un AD prin aceea că beneficiarul lui nu apelează la utilizarea AD decât în măsura în care ordonatorul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract.
restituirea avansului de către exportator importatorului în cazul rezilierii contractului. Prin contractul comercial exportatorul este obligat să restituie avansul, iar dacă nu o face, importatorul, în favoarea căruia a fost emis AD stand-by va cere băncii suma;
plata contravalorii mărfurilor livrate, dacă importatorul nu plătește mărfurile cumpărate, banca care a emis AD stand-by va plăti în locul său;
plata ratelor scadente la un credit, garantarea participării la licitații; buna executare a contractului sunt alte situații în care se utilizează AD stand-by.
În cazul operațiunilor de compensație, cel care exportă primul marfa poate solicita partenerului de contract, să îi ofere drept garanție un AD stand-by. Astfel, dacă acesta nu-și va îndeplini obligația asumată prin contract de a livra marfă în compensație, primul exportator, în baza dovezii că el a exportat marfa, poate cere băncii emitente a AD stand-by să îi plătească contravaloarea mărfurilor ce ar fi trebuit să i le livreze partenerul.
Locul unui AD stand-by în ansamblul unei afaceri de compensație este:
partenerii convin să deruleze compensația prin schimb de documente pe canal bancar;
primul exportator, care nu are încredere în partenerul său, îi solicită acestuia să îi ofere drept garanție a livrării sale un AD stand-by;
după ce primul exportator este notificat de bancă că în favoarea sa a fost deschis AD stand-by livrează marfa și transmite documentele pe canal bancar;
după expedierea mărfii primul exportator beneficiarul AD stand-by așteaptă, în primul rând, ca în intervalul de timp convenit cu partenerul, acesta să îi livreze marfa;
în funcție de comportamentul partenerului, din acest moment pot apărea două situații: partenerul în perioada convenită livrează marfa. Drept urmare operațiunea de compensație s-a încheiat iar AD stand-by devine fără obiect; partenerul nu livrează marfa în perioada convenită. În acest caz, primul exportator – beneficiarul AD stand-by, solicită băncii utilizarea AD stand-by.
=== capitolul 3 ===
Capitolul 3
BĂNCILE SI ACREDITIVUL DOCUMENTAR
3.1 RESPONSABILITĂȚI ȘI LIMITE
În relația AD băncile își asumă o funcție deosebit de importantă în raport cu interesele partenerilor de contract:
vânzătorul, exportatorul dorește să fie sigur că suma ce i se cuvine ca urmare a livrării mărfurilor o va încasa;
cumpărătorul, importatorul dorește să nu fie plătite mărfurile înainte ca acestea să fi fost expediate potrivit celor stabilite cu partenerul de contract.
Aceste cerințe sunt îndeplinite de bănci în sensul că:
angajamentul ferm de plată asumat de bancă constituie o garanție pentru exportator că va fi plătit după ce face dovada livrării mărfurilor;
prin termenii și condițiile precizate de importator, în cererea de deschidere a AD, acesta are siguranța că banca nu va plăti contravaloarea mărfurilor decât dacă sunt respectate aceste precizări, în documentele prezentate de exportator.
În relațiile importatorului (ordonatorului) și ale exportatorului (beneficiarului) cu băncile acestora trebuie să ia în considerare:
acreditivul documentar este un contract independent de contractul comercial care stă la baza lui sau alte înțelegeri existente între importator și exportator. Drept urmare: includerea în AD a oricăror trimiteri la contractul comercial nu are nici un efect și nu determină nici o obligație pentru bănci; exportatorul nu poate trage banca la răspundere de faptul că prin contract s-a convenit într-un fel iar în AD cerințele sunt altele. Textul AD este realizat din ordinul ordonatorului iar diferendul astfel apărut se rezolvă direct între partenerii de contract; pentru încasarea banilor (utilizare AD) suveran este AD și nu cele convenite prin contract. În măsura în care exportatorul îndeplinește ceea ce se cere prin AD, în mod ferm este plătit de bancă;
în toate etapele derulării AD toate părțile (exportator, bănci, importator) iau în considerare numai documentele și nu mărfurile la care documentele se referă. Drept urmare: băncile examinează numai documentele (și nu marfa) pentru a efectua plata în măsura în care acestea corespund termenilor și condițiilor din AD, băncile efectuează plata; dacă mărfurile primite de importator nu corespund celor precizate în documente băncile nu au nici o responsabilitate, diferendul se rezolvă direct între partenerii de contract; dacă în textul AD sunt precizate anumite condiții fără a se preciza documentele ce trebuie prezentate în conformitate cu acestea, băncile vor considera aceste condiții ca nefiind precizate și le vor ignora; toate instrucțiunile de emitere și/sau modificări de AD, trebuie să precizeze clar documentele contra cărora se va face plata.
Băncile nu își asumă nici o responsabilitate cu privire la forma, autenticitatea, egalitatea, etc. a documentelor. Drept urmare: dacă unul dintre documentele prezentate de exemplu de exportator, nu este un document autentic (este un fals) băncile nu au nici o responsabilitate; băncile nu au nici o responsabilitate pentru descrierea mărfurilor, cantitatea declarată etc. în documente sau pentru însăși existența mărfurilor; băncile nu au nici o obligație sau responsabilitate privind buna credință a cărăușilor, agenților, brokerilor, asiguratorilor.
Deci, orice problemă privind documentele care s-au dovedit a fi false, neautentice, nelegale sau al căror conținut este nereal (se declară, de exemplu, alte cantități, calități decât cele expediate etc.) se rezolvă direct între cei doi parteneri.
Băncile examinează documentele cu o grijă rezonabilă pentru a se asigura că apar a fi în conformitate sau nu cu termenii și condițiile din AD. Băncile nu își asumă nici o responsabilitate pentru consecințele ce decurg din:
întârzierea transmiterii mesajelor sau documentelor
pierderea pe parcursul transportului/transmiterii mesajelor sau documentului
deteriorarea sau apariția unor erori în timpul transportului/transmiterea mesajelor
traducerea incorectă a unor termeni sau interpretarea lor greșită, rezervându-și dreptul de a transmite termeni netraduși
întreruperea activităților (bancare) ca urmare a forței majore: calamități, greve, revolte, etc. interval în care nu vor plăti AD a căror valabilitate expiră în astfel de perioade.
Băncile care utilizează serviciile altei bănci o fac pe contul și riscul ordonatorului (importatorului). Drept urmare, nu au nici o responsabilitate dacă: instrucțiunile transmise nu sunt îndeplinite de cealaltă bancă; legile și uzanțele din țările străine impun anumite cerințe, obligațiile și responsabilitățile, în acest caz acestea sunt ale ordonatorului.
3.2 COMISIOANE BANCARE
Pentru toate serviciile efectuate de bănci legate de derularea unei plăți prin AD acestea percep taxe și comisioane.
Privit în ansamblu, costul plății prin AD este mai mare comparativ cu cel pentru alte modalități de plată (incaso, ordin de plată, transfer bancar direct din cont etc.) aceasta deoarece:
banca își angajează propriile fonduri prin angajamentul ferm de plată asumat;
este responsabilitatea băncii de a controla documentele și a urmări corectitudinea derulării operațiunii în ansamblu.
În principiu, costurile plății prin AD sunt determinate de: valoarea AD (se calculează asupra valorii AD); gradul de siguranță al plății (revocabil, irevocabil, irevocabil confirmat); durata valabilității AD; numărul solicitărilor suplimentare (preavizare, modificare etc.) fiecare plătindu-se separat.
Referitor la comisioane:
potrivit Publicației nr. 500 dacă partenerii nu au convenit altfel, plata comisioanelor este în obligația ordonatorului AD;
în practică partenerii pot conveni ca plata comisioanelor să fie suportată de fiecare în țara lui (cel mai adesea) sau de beneficiarul AD (mai rar).
Excepție de la această regulă fac:
AD cu plata prin negociere, comisionul de negociere cade în obligația beneficiarului care negociază la banca sa;
AD transferabil, comisionul pentru transferul AD cade în sarcina beneficiarului principal. Acest comision (beneficiarului principal), poate să îl suporte în totalitate sau dup caz, să fie acoperit și de beneficiarul (beneficiarii) secund;
Comisioanele principale se calculează pe trimestru sau fracțiune de trimestru. Pentru fracțiune de trimestru se calculează ca și pentru un întreg trimestru (de reținut pentru ordinatori la stabilirea valabilității AD);
Dacă AD este utilizat numai parțial sau nu este încasată întreaga lui valoare, comisioanele se calculează ținând cont de aceste sume;
De regulă, comisioanele se calculează procentual asupra unei sume, dar per operațiune, adesea, băncile stipulează un prag sub care valoarea comisionului nu poate fi stabilit. De reținut, la decizia privind modalitatea de plată în raport cu suma de plată;
Comisioanele pentru servicii suplimentare: preavizare; modificări de AD se plătesc separat de fiecare dată, mărind costul plății prin AD;
Dat fiind costul relativ ridicat al comisioanelor bancare, în perioada negocierilor, partenerii trebuie să convină clar distribuția acestora între ei iar ordonatorul să precizeze în cererea de deschidere în sarcina cui cad comisioanele bancare: ordonatorului, beneficiarului sau fiecăruia pentru băncile din țara sa.
Dacă valoarea AD este menționată prin „aproximativ” sau „circa” comisionul perceput de bancă va fi modificat pentru suma indicată mărită cu 10%.
Se observă că față de anumite comisioane care se percep în sumă fixă, indiferent de valoarea AD, majoritatea lor se calculează la mie ( ‰) aplicat la valoarea AD, iar dacă suma astfel obținută se situează sub plafonul minim precizat se percepe suma fixă minimă indicată.
Dat fiind pe de o parte, nivelul relativ ridicat al comisioanelor specifice derulării AD, iar pe de altă parte importantele diferențe de nivel la comisioane percepute de bănci din diferite zone geografice, problema aceasta trebuie avută in vedere atât în perioada precontractuală, cât și pe parcursul negocierii contractului comercial internațional.
Astfel, din timp, orice agent economic trebuie in etapa precontractuală să ia în considerare următoarele elemente:
Tarifele practicate de banca românească care îl deservește;
Tariful băncii corespondente al băncii românești care îl deservește;
Marja suplimentară de acoperire a costurilor altor servicii minore, imprevizibile, legate de operațiunile bancare respective, costurile de poștă, telegraf, telex,etc. Practică arată că per acțiune, aceasta se ridică la 10-20% față de total comisioanelor de bază ale celor două bănci.
3.3 DESCHIDEREA AD DE BĂNCI
Un loc important in preocupările specialiștilor îl ocupă standardizarea terminologică in deschiderea și utilizarea AD. Mai mult decât atât, se recomandă băncilor din cadrul unei țări să coopereze în a defini in limba țării respective sensul termenilor utilizați în versiunea originală a Publicației 500. Indiferent de modul de transmitere, termenii și sensul atribuit acestora sunt aceleași.
irevocabil: dat fiind larga utilizare a AD irevocabil, formularul standard ser recomandă să aibă preimprimat „acreditiv, documentar, irevocabil”; în cazul unei solicitări pentru un AD irevocabil termenul „irevocabil” este înlocuit prin ștergere cu „revocabil”.
Număr: orice AD deschis are un număr al băncii emitente.
Locul și data emiterii: locul emiterii este întotdeauna orașul unde este situată banca emitentă; când AD este emis letric (airmail) data emiterii, de regulă, este aceeași cu data transmiterii letrice a acreditivului; dacă Ad este instrument operativ de lucru, iar emiterea sa a fost preavizată printr-un sistem de teletransmisie, data emiterii AD este data întocmirii sale efective și nu data preavizării prin teletransmisie.
Data și locul unde expiră valabilitatea AD: toate AD trebuie să specifice clar o dată la care expiră valabilitatea pentru prezentarea documentelor pentru plată/acceptare/negociere, se trece o dată și nu o perioadă de timp, locul unde trebuie să fie prezentate documentele înainte de a expira valabilitatea Ad. De regulă, se menționează orașul sau țara dup ce a fost trecută data: an, lună, zi, oraș, țară; locul unde expiră valabilitatea aD trebuei să fie corelat cu locul (oraș, țară), unde se află banca desemnată spre a-i fi prezenate documentele. O atenție deosebită trebuie acordată AD care au mențiunea „liber negociabil”.
ordonator: numele și adresa compltă a ordonatoruluio AD
beneficiar: numele și adresa părții în favoarea căruia AD a fost emis.
banca avizatoare: se trec numele și adresa băncii care va aviza beneficiarul de deschiderea AD; nu se va include „referința nr. …”, această mențiune este utilizată doar de banca avizatoare când notifică beneficiarul. Dacă banca avizatoare este și bancă desemnată (să plătească/accepte/negocieze) numele și adresa băncii vor fi precedate de precizarea: „acreditivul este plătibil la …”.
suma – valoarea AD: suma trebuie exprimată în cifre și litere, ca măsură de protecție împotriva unor modificări de sumă neautorizate; dacă suma este precedată de termenii „about”, „aproximately” sau „circa” acreditivul permite o toleranță la plată de 10%; moneda de plată trebuie indicată în abrevierea standardizată ISO.
banca desemnată și modul de utilizare a AD: în acest spațiu se precizează banca desemnată și detaliile privind modul de utilizare al AD „acreditivul plătibil la…”; numele și localitatea băncii desemnate; dacă banca avizatoare este și bancă desemnată, numele și localitatea băncii avizatoare se vor repeta; dacă AD este cu plata prin negociere – liber negociabil, se menționează „orice bancă din oraș/țară”; banca emitentă în desemnarea altei bănci să plătească/accepte/negocieze, să aibă în vedere că în viitor va trebui să îi ramburseze sumele plătite în conformitate cu condițiile din AD; pentru desemnarea plății la ghișeele unei bănci se va utiliza particula „With”, evitându-se termenul „you(r)”.
livrări parțiale: dacă nu se specifică nimic, sau altfel în AD livrările parțiale sunt permise; în cazul în care nu sunt permise se marchează căsuța „not allowed”
transbordări: ternmenul de tranbordare ca înțeles este precizat în articolele 23, 24, 25, 26, 27, 28 din publicația 500 și este definit a fi aplicat diferit în raport cyu specificul modalității de transport; în concordanță cu aceste precizări și modalitatea de transport a mărfii se marchează, dup caz, căsuța „permise” sau „nepermise”
asigurarea acoperită de cumpărărtor: aceatsă căsuță se marchează numai în cazul în care prin Ad nu se cere certificat/poliță de asigurare și ordonatorul precizează în cererea de deschidere că asigurarea este sau va fi făcută de el
expediția: e interpretată în raport cu modalitatea de transoprt și ea poate fi înțeleasă ca incluzând expresiile „încărcare la bord”, „expediere”, „acceptate pentru transport”: data recipisei poștale; data ridicării; iar pentru transport combinat „preluat spre încărcare”. În precizarea locului de expediție și a celui de destinație se vor utiliza denumiri complete de port, aeroport, oraș, țară. Nu se vor utiliza expresii generale ca „port important’, „un port vest european” etc. în cazul modalităților moderne de transport se indică adesea țara și mai rar loc sau port de încărcare.
14 – 20 spațiul alb: din centrul formularului standard este destinat prezentării diferitelor detalii legate de AD. Dacă nu este suficient textul se continuă pe un alt formular standard de continuare. Detaliile din spațiul alb se trec într-o anumită succesiune.
21. termenul de prezentare al documentelor: toate AD trebuie să specifice intervalul de timp de la data documentului de transport în care beneficiarul trebuie să prezinte documentele la bancă. Dacă în AD nu se specifică termenul de prezentare a documentelor se subânțelege că este de 21 de zile de la data expedierii fără a se depăși însă valabilitatea AD. Dacă documentele pot fi prezentate independent de data expedierii mărfii, atunci acest lucru trecâbuie menționat expres în textul AD.
22. instrucțiunile de avizare (pentru banca avizatoare/notificatoare): banca emitentă obligattoriu va bifa cu „x” una dintre cele trei căsuțe privind confirmarea. Există posibiliatea ca banca avizatoare să nu fie pregătită să-și aduage confirmarea acreditivului. În acest caz banca emitentă o poate autoriza să avizeze beneficiarul fără să-și adauge confirmarea.
23. instrucțiuni de la bancă la bancă: acest spațiu este utilizat de banca emitentă pentru a preciza: unde, cum și când se va face rambursarea banilor băncii care af ost desemnată să plătească/să accepte/să negocieze. Dacă plata/ acceptarea/negocierea se solicită prin rambursare de la o altă bancă decât banca emitentă, banca emitentă este datoare să transmită în timp util acestei bănci instrucțiunile corespunzătoare și / sau autorizarea de a onora cererile de ramburs
24. numărul de pagini al AD emis: pentru securitatea operațiunii banca emitentă trebuie să specifice numărul de pagini al acreditivului emis.
25. semnătura: semnătura autorizată a băncii emitente va fi trecută atât pe exemplarul destinat băncii avizatoare cât și pe cel destinat beneficiarului.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Acreditivul Bancar (ID: 134381)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.