Acreditarea Renar a Unui Laborator Privat

=== f341c5e43b1318dae4ebc0bd55ef4cc5c4fa983a_549854_1 ===

CAPITOLUL I

Memoriu justificativ

Prezentare generală RENAR

Acreditarea, conform Asociației de Acreditare din România (RENAR – abreviere care provine de fapt de la Rețeaua Națională de Acreditare din România), este atestarea de către o terță parte, care reprezintă confirmarea oficială a faptului că un organism este competent să efectueze sarcini specifice de evaluare a conformității.

Asociația de Acreditare din România – RENAR este o organizație neguvernamentală, fără scop luctativ, constituită pe baza prevederilor Legii 21/1924, cu modificările ulterioare. Asociația este recunoscută oficial ca organism național de acreditare unic, în temeiul OG 23/2009 și în baza prevederilor Regulamentului (CE) nr.765/2008 și funcționează îîn coordonarea Ministerului Economiei.

Un organism de evaluare a conformitții (OEC) poate aplica pentru obținerea acreditării. RENAR acreditează organizații care efectuează încercări (inclusiv analize medicale), etalonări, certificări, inspecții, verificatori de mediu (EMAS), furnizori de încercări de competență.

Avantajele acreditării sunt următoarele:

conferă încredere în competența tehnică, imparțialitatea și integritatea organismelor care efectuează evaluarea conformității;

contribuie la creșterea competivității produselor și serviciilor și persoanelor, în contextul globalizării piețelor;

contribuie la promovarea principiului liberei circulații a produselor serviciilor și persoanelor;

promovează protecția vieții, sănătății și securității persoanelor fizice, mediul și apărarea intereselor consumatorilor.

Activitatea de acreditare urmărește principiile de bază:

transparența și disponibilitatea publică;

reprezentarea intereselor publice;

caracterul voluntar (pentru domeniul reglementat are caracter obligatoriu);

independența față de posibila predominare a oricăror interese speciice;

colaborarea cu autoritățile de reglementare;

tratarea imparțială a reclamațiilor/apelurilor;

amortizarea cu regulile acreditării europene și internaționale;

accesul liber la acreditare, fără discriminări;

asigurarea confidențialității;

aplicarea standardelor armonizate.

Legislație

Asociația de Acreditare din România – RENAR, este o organizație neguvernamentală, fără scop lucrativ, constituită pe baza prevederilor Legii 21/1924, cu modificările ulterioare, personalitatea juridică fiindu-i recunoscută prin Sentința Civilă nr. 1966 din 07.08.1990 (dosar 1975/PJ/1990) a Judecătoriei Sectorului 1 București. Asociația este recunoscută oficial ca organism național de acreditare unic, in temeiul OG 23/ 2009 și in baza prevederilor Regulamentului (CE) nr.765/2008 și funcționează în coordonarea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri. Supravegherea legalității activitaților RENAR se face în conformitate cu reglementările aplicabile in vigoare.

  În organizarea și funcționarea sa, RENAR respectă prevederile următoarelor:

Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații si fundații, cu modificările si completările ulterioare;

Regulamentul (CE) nr.765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93;

Ordonanța Guvernului nr.23/2009 privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformității;

Standardul armonizat de referință pentru organisme de acreditare SR EN ISO/CEI 17011;

Documentele emise de organismul european și de organismele mondiale în materie de acreditare, care constituie suport pentru Acordurile de recunoaștere reciprocă a acreditărilor;

1.3. Istoric

În 1990, în temeiul Legii nr. 21/1924 referitoare la asociații și fundații, a fost înființată asociația RELAR. În 1992, a fost înființată IRS – DCANOC Direcția de Certificare Acreditare, Notificare Organisme și Calitate, în cadrul Institutului Român de Standardizare, aceasta derulând activități de acreditare.

În 1993, RELAR s-a transformat în RELAR – Organism de Acreditare Laboratoare de Încercări, care din 1995 începe să realizeze acreditări. Aceasta devine membru cu drepturi depline al ILAC-International Laboratory Accreditation Cooperation și fondator al MoU, în 1996.

În anul 1998 a fost emisă Ordonanța de Guvern nr. 38/1998 privind acreditarea și infrastructura pentru evaluarea conformității, iar ca urmare a acesteia, s0a decis unificarea RELAR și IRS-DCANOC sub forma unui organizm unic de acreditare lanivel național, RENAR, devenit persoană juridică prin Hotărârea nr. 1966/07.08.1990 a judecătoriei Sector 1 București în data de 29 iulie 1998.

În 1999, RENAR devine membru al EA-European Cooperation for Accreditation. In 2000 a fost emisă Ordonanța de Guvern nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, prin care este înlocuită Legea nr. 21/1924.

1.4.Rolul RENAR

RENAR se constituie într-un instrument foarte util pentru economie, în condițiile globalizării și integrării în economia europeană, stabilind premisele necesare pentru libera circulație a mărfurilor și serviciilor românești pe piețele mondiale.

RENAR realizează recunoașterea la nivel european și mondial a serviciilor de evaluare a conformității efectuate de organismele din țara noastră, în calitate de semnatar al acordurilor internaționale de recunoaștere.

RENAR are ca obiective dezvoltarea competivității produselor românești în condițiile globalizării, protecția integrității, sănătății și a vieții oamenilor, protejarea mediului și a intereselor consumatorilor.

Pentru a-și îndeplini scopurile, RENAR realizează demersuri de conștientizare a consumatorilor, agenților economici și autorităților în ceea ce privește beneficiile aduse de acreditare, precum și importanța acestui demers.

RENAR comunică constant și în mod eficient cu organizațiile care au capacitatea de a pune la dispoziție expertiza de care este nevoie pentru realizarea rocesului de acreditare în domeniile de competență RENAR, cu scopul adăugării valorii pentru organizațiile care sunt evaluate, dar și pentru dezvoltarea unor criterii specifice de evaluare. Expertiza RENAR este asigurată atât din surse proprii, cât și din surse externe, prin colaborarea cu persoane sau instituții care dețin expertiza necesară, acestea putând fi din țară și din străinătate, în funcție de necesități.

1.5. Strategia RENAR

RENAR colaborează continuu cu mediul tehnico-științific, prentru a descoperi și achiziționa expertiză corespunzătoare domeniilor sale de competență.

De asemenea, RENAR dezvoltă programe de training pentru experți, pentru a menține calitatea expertizei oferite de aceștia.

RENAR realizează schimburi de experiență cu o serie de organizme de acreditare incluse în acord EA-MLA și se ocupă de participarea la manifestări științifice în domeniile sale de competență pentru acreditare

Domeniile de competență ale RENAR se extin în funcție de cerințele exonomiei și ale agenților economici, venind totodată în întâmpinarea acestora, prin crearea unor domenii care să susțină satisfacerea cerințelor Uniunii Europene, în ceea ce privește circulația liberă a produselor, protecției consumatorilor, securitatea oamenilor și protejarea vieții, precum și protejarea mediului.

Prin intermediul procedurilor și politicilor implementate de către RENAR, organizmele care realizează activități de evaluare a conformității au acces, fără discriminare, la obținerea acreditării.

RENAR realizează consultarea continuă a celor interesați, fie că este vorba de consumatori, firme, instituții publice sau organizații care realizează evaluarea conformității acreditate, cu scopul identificării din timp a necesităților de dezvoltare a acreditării

RENAR colaborarează continuu cu autoritățile la nivel național în vederea identificării direcțiilor de dezvoltare a legislației naționale și/sau europene, pentru a pregăti și dezvolta schemele de acreditare de care este nevoie în domeniile sale de competență.

RENAR participă în mod curent în cadrul grupurilor de specialitate și al comitetelor de pe lângă Comisia Europeană și colaborează cu alte organisme naționale de acreditare și cu asociații regionale sau internaționale,

RENAR are în permanență la dispoziție personal specializat și competent în scopul realizării acreditării și proceselor auxiliare. Personalul participă la programe de formare continuă, cu scopul menținerii competenței și dobândirii de noi domenii de expertiză, dorindu-se asigurarea unei expertize de nivel înalt în realizarea activităților oferite. Serviciile RENAR trebuie să îndeplinească o serie de caracteristici: competență, consecvență și orientare pe adăugarea de valoare sistemelor de management ale clienților.

Pentru realizarea acestor deziderate, se are în vedere asigurarea cu un număr optim de personal corespunzător ca expertiză, care să răspună necesităților, precum și realizarea de programe de formare pentru evaluatori și experți. Se realizează permanent monitorizarea experților și a celor carea realizează evaluările, cu scopul ameliorării performanțelor lor. RENAR pune la dispoziție experților să resursele necesare documentării, constând în standarde și ghiduri, precum și suportul tehnic necesar domeniului evaluat, posibilitățile de comunicare cu comitetele tehnice și acces la baza de date. RENAR întreține un sistem de feedback destinat ameliorării competenței personalului său.

RENAR susține principii precum imparțialitatea și integritatea în toate structurile și departamentele sale, echilibrând influențele venite din partea celor interesați și implicați în evaluare, dar și la nivelul Adunării Generale și a Consiliului Director, fiind implementat un sistem de vot care are rolul de a face imposibilă discriminarea sau favorizarea unei părți implicate, stabilind totoată o serie de politici și reguli în structurile sale executive și la nivelul Consiliului de Acreditare.

Prin aceste politici, se asigură că nu există presiuni exercitate asupra personalului care ia parte la procesul de acreditare, se menține confidențialitatea referitor la informațiile dobândite în cursul procesului de acreditate și sunt protejate proprietatea intelectuală și cea industrială.

Pentru realizarea acestor deziderate, se are în vedere asigurarea imparțialității și independenței procesului decizional, reclamațiile privind acțiunile evaluatorilor referitoare la imparțialite sunt tratate corespunzător și se asigură independența comercială a RENAR pe parcursul proceselor sale operaționale și decizionale, în aceasta fiind incluse și relațiile de ordin financiar între RENAR și evaluatori, experți, comitete etc. RENAR își păstrează independența față de influențe nejustificate ale autorităților sau diverselor grupuri de interese în cadrul proceselor operaționale și decizionale

  RENAR supraveghează de o manieră cât mai eficace organismele acreditate pentru a verifica dacă acestea din urmă își mențin permanent competența, motiv pentru care RENAR realizează reevaluări periodice care vizează reînnoirea acreditărilor.

In acest scop, sunt folosite o serie de strategii: supraveghere riguroasă și asigurarea reevaluării; definirea și descrierea metodelor de supraveghere; acoperirea scopului acreditării, incluzând acreditările multiple; folosirea experienței dobândite la evaluările anterioare, inițiativele de ameliorare a activității organismelor de acreditare și complexitatea domeniului; folosirea de informații din surse alternative; analiza situației organismelor care activează în mai multe locații și și a acreditărilor transfrontaliere; asistarea activităților cum sunt cele de inspecție și certificare în cadrul supravegherilor sau reevaluărilor.

RENAR pune la dispoziția celor interesați în acreditare a unor servicii suport cu scopul facilitării accesului la expertiză, realizării trasabilității, participării la teste de competență etc., care nu interferează cu activitățile de acreditare și nu au un impact asupra imparțialității și integrității organismului de acreditare.

RENAR informează organismele interesate în acreditare în ceea ce privește sensurile acordurilor de recunoaștere MLA/MRA, rolul și importanța acestora, precum și beneficiile obținute prin acestea.

Pentru realizarea acestor aspecte, se realizează definirea, descrierea și adecvarea continuă a activităților de suport oferite de către RENAR, precum și crearea de legături de cooperare cu ceilalți semnatari ai acordurilor MLA/MRA și punerea la dispoziție de materiale corespunzătoare pentru a fi folosite de către personalul RENAR, al organismelor de acreditare, autorități și societăți comerciale.

Din punct de vedere financiar, RENAR utilizează metode și instrumente cu un grad înalt de eficiență cu scopul realizării stabilității sale financiare și pentru asigurarea resurselor financiare utilizate cu scopul dezvoltării permanente. Tarifele practicate sunt alcătuite de o manieră care să răspundă accesului fără discriminare al organismelor la acreditare, corelându-se, totodată, cu tarifele utilizateîn economii asemănătoare celei din România ca nivel de dezvoltare.

Pentru realizarea scopurilor sale financiare, RENAR procedează la identificarea surselor de finanțare, supravegherea modului în care resursele financiare sunt folosite, motivarea corespunzătoare a personalului, asigurarea resurselor financiare pentru dezvoltarea propire și stabilirea tarifelor.

CAPITOLUL 2

Manualul Calității într-un Laborator de Incercări privat

I. Scop și domeniu de aplicare

1.1. Manualul calității este un document în care se descrie procedurile ce permit LÎ să realizeze sarcinile sale în domeniul calității, să asigure încredere în activitatea sa, este călăuză în lucru pentru toți colaboratorii și este obligatoriu pentru a fi respectat.

1.2. Prezentul document este destinat tuturor specialiștilor LÎ care efectuează încercările.

1.3. MC după aprobare devine un document obligatoriu, un referențial personal. Toate cerințele cuprinse în MC trebuie realizate și întocmite înregistrări ale calității din care rezultă că ele au fost realizate.

1.4. Manualul Calității este elaborat de Managerul calității, fiind verificat de conducătorul LÎ:

1.5. Manualul Calității este întocmit în 3 exemplare:

1 – se află la Managerul calității și este exemplarul de control;

2 – distribuit specialiștilor din laborator;

3 – distribuit CAECP.

1.6. Difuzarea Manualului Calității persoanelor responsabile se efectuează de Managerul calității, ultimul va efectua modificările respective conform procedurii PSM 4.3- “Controlul documentelor” și retragerea părților modificate din toate exemplarele Manualului Calității.

1.7. Personalul din Laboratorul de Încercări “Carmens Consulting” are acces liber la Manualul Calității.

2. Referințe normative

MC a fost întocmit în baza documentelor normative:

SM SR EN ISO/CEI 17025:2006 Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de încercări și etalonări.

SM SR EN ISO/CEI 17000:2006 Evaluarea conformitătii. Vocabular și principii generale.

SM SR EN ISO 9000:2002 Managementul calității și asigurarea calității. Vocabular.

3. Termeni și definiții. Abrevieri

În acest document sunt utilizate definiții și abrevieri și termeni conform sm SR EN ISO 9000 și anume:

Sistem – ansamblu de elemente corelate sau în interacțiune;

Мanagement – activități coordonate pentru a orienta și controla o organizație;

Мanagementul calității – activități coordonate pentru a orienta și a controla o organizație în ce privește calitate;

Sistem de management al calității – sistem prin care se orientează și se controlează o organizație în ce privește calitate;

Manualul calității – document, care descrie sistemul de management al calității al unei organizații;

Politica referitoare la calitate – intenții și orientări generale ale unei organizații referitoare la calitate așa cum sunt exprimate oficial de managementul de la cel mai înalt nivel;

Structura organizatorică – ansamblu de responsabilități, autorități și relații dintre persoane;

Procedură – mod specificat de efectuare a unei activități sau a unui proces;

Validare –confirmare, prin furnizarea de dovezi obiective (date care susțin că ceva există sau este adevărat) că au fost îndeplinite cerințe pentru o anumită utilizare sau o aplicare intenționată;

Analiză – activitate de a determina potrivirea, adecvarea și eficacitatea subiectului în cauză în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor stabilite;

Eficacitate – măsura în care sunt realizate activitățile planificate și sunt obținute rezultatele planificate;

Eficiență – relația între rezultatul obținut și resursele utilizate.

În textul Manualului calității sunt folosite următoarele abrevieri:

LÎ – laboratorul de încercări;

MC – Manualul calității;

SMC – Sistemul management a calității;

MM – mijloace de măsurare;

MÎ – mijloace de încercări.

4. Cerințele de management

4.1.Organizare

4.1.1 Identitate juridică.

Laboratorul de Încercări ”Carmens Consulting” este un laborator privat, având sediul social în Focșani, jud. Vrancea, Str. Revoluției, nr. 19.

Laboratorul este înregistrat ca societate comercială, având CUI 18997073 și număr de înregistrare la Registrul Comerțului J39/664/2006. Profitul înregistrat în anul 2016 este de 12.249 RON, cifra de afaceri este de 36.050 RON și are active în valoare de 30.101 RON.

Carmens Consulting SRL a fost înființat în anul 2006. Conform datelor oferite de Registrul Comertului, firma are ca domeniu de activitate principal Activități de consultanță pentru afaceri și management, cod CAEN 7022, fiind înscrisă în secțiunea Activități profesionale. Pregătire profesională. Activități științifice și tehnice.

Date financiare:

4.1.2 Activitatea LÎ se desfășoară în corespundere cu Regulamentul laboratorului atestat, standardul SM SR EN ISO/CEI 17025:2006, indicații metodice elaborate de Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comert si Antreprenoriat, Ministerul Finanțelor și Ministerul Sănătății, precum și cerințelor RENAR, organelor de reglementare sau a organizațiilor care efectuează recunoașterea oficială, și este orientată către satisfacerea cerințelor clientului.

4.1.3 L.Î. „Carmens Consulting” activează în loc permanent.

Adresa Laboratorului de Încercări: Focșani, jud. Vrancea, Str. Revoluției, nr 19.

Pentru personalul cheie din organizație sunt formulate responsabilități:

Directorul laboratorului:

formulează politica în domeniul calității;

aprobă structura organizatorică și asigură activitatea laboratorului cu resurse materiale și umane;

împuternicește managerul de calitate de a elabora, implementa și menține SMC;

aprobă documentele generale ale SMC a laboratorului;

aprobă planul auditului intern, comenzile pentru procurarea materialelor necesare;

anual analizează procesul de funcționare al SMC și propune măsuri de înbunătățire și eficacitate a SMC.

Șeful laboratorului:

este responsabil de organizarea activității laboratorului;

asigură imparțialitatea, confidențialitatea;

este responsabil de supervizarea și calificarea persnalului;

analizează reclamațiile și propune acțiuni corective;

participă împreună cu administrația ÎM „Piata centrală” la analiza funcționării SMC;

efectuează controlul asupra respectării procedurilor SMC în laborator;

păstrează documentele SMC și utilizează procedura de administrare a documentelor;

păstrează înregistrările privitor la funcționarea SMC;

înregistreză și urmărește implementarea acțiunilor stabilite la analiza manualului;

verifică și semnează raportul de încercări.

Managerul de calitate:

comunică administrației despre eficacitatea SMC și atingerea scopului în privința calității;

organizează și efectuează controlul SMC a investigațiilor în LÎ;

elaborează proceduri a SMC;

indică oportunutăți de îmbunătățire a calității efectuării conformității produselor și serviciilor;

efectuează controlul calității încercărilor prin:

îmbunătățirea condițiilor de preparare a mostrelor și efectuare a încercărilor;

încercări interlaborator;

organizarea și efectuarea Auditului intern;

supravegherea folosirii utilajului de laborator și a mijloacelor de măsurare.

este responsabil de SM, funcționarea și îmbunătățirea SM;

are acces direct la managementul unde se iau deciziile referitoare la politica sau resursele laboratorului. În lipsa Șefulul LÎ îndeplinește funcțiile acestuia.

Executorul încercărilor:

este obligat sa cunoască și să folosească metodele și procedurile al SM;

pregătește proba și efectuează încercarea;

înregistrează și păstrează înregistrări privitor la încercare;

corect exploatează și utilizează Mijloacele de Măsuri (MM) și Mijloace de Încercări (MÎ);

nu efectuează încercări în cazul cînd lipsesc condițiile mediului înconjurător necesare pentru metoda de încercări;

primește, corect manipulează cu probele, le păstrează;

propune și efectuează acțiuni de corecție în caz de neconformitate.

4.1.5. Pentru desfășurarea activității sale, LÎ dispune de următoarele resurse:

a) Laboratorul Carmens Consulting dispune de personal de management și personal tehnic, care indiferent de alte responsabilități, are autoritatea și resursele necesare realizării sarcinilor, inclusiv pentru menținerea și îmbunătățirea SMC și pentru indentificarea abaterilor de la sistemul de management sau de la procedurile de efectuare a încercărilor. Lista personalului este prezentată în forma nr. a Fișei tehnice a LI.

b) Personalul laboratorului nu este supus nici unei presiuni neadecvate interne sau externe, de natură comercială sau financiară sau de altă natură care le-ar putea influiența negativ calitatea activității lor. Pentru prevenirea influențelor negative este emisă Declarația din partea conducerii organizației privind neexercitarea presiunii asupra personalului LÎ cu scopul de a modifica rezultatele încercărilor (declarația D-4.1).

c) Pentru asigurarea confidențialității acces la informații o au:

șeful de laborator;

managerul de calitate;

persoana responsabilă de efectuarea încercărilor și pregătirea rapoartelor de încercări;

fiecare colaborator semnează declarația privitor la respectarea confidențialității (DC 5.2).

d) Laboratorul Carmens Consulting activează în conformitate cu Regulamentul, domeniul de acreditare, și nu se implică în alte activități, care ar diminua încrederea în competența, imparțialitatea și itegritatea sa funcțională.

e) Structura managementului laboratrului este definită în organigrama al regulamentului.

f) Responsabilitățile, autoritatea și relațiile reciproce, pentru integrul personal care conduce, efectuează sau verifică activități care influențează calitatea încercărilor sunt în p. 4.1.4.

g) Managerul calității și șeful laboratorului vor asigura supervizarea personalului care desfășoară activități și a personalului în curs de instruire prin:

– activitatea persoanelor în curs de instruire sub conducerea specialiștilor calificați;

– mostre de control;

– audituri interne;

– analiza rezultatelor obținute.

h) Directorul și șeful laboratorului duc responsabilitate, pentru activitățile tehnice și pentru furnizarea resurselor necesare pentru a asigura calitatea cerută pentru activitățile laboratorului.

i) În laborator este desemnat Managerul de Calitate, care are acces direct la managementul unde se iau deciziile referitoare la politica sau resursele laboratorului.

j) În lipsa șefului de laborator responsabilitățile le poartă Managerul de calitate.

k) Pentru atingerea obiectivelor sistemului de management, fiecare colabortor îndeplinește fișa obiectivelor de performanță, iar șeful de laborator și Managerul de calitate vor analiza rezultatul realizării.

4.1.6 Comunicarea în ceea ce privește eficacitatea sistemului de management în laborator se face prin:

– analiza sistemului calității;

– informația despre activitatea în cadrul laboratorului;

– analiza fișelor obiectivelor de performanță;

– prin informații operative.

Sistemul de management

4.2.1. Sistemul de management este implementat și menținut adecvat domeniului de activitate. Politicile, procedurile și instrucțiunile sunt documentate pentru asigurarea calității încercărilor.

Structura Sistemului de Management al calității a LÎ este:

– Manualul Calității;

– Procedurile Sistemului de Management;

– Procedurile Operaționale;

Documentația sistemului este comunicată și disponibilă, înțeleasă și implementată de către personal.

4.2.2. Politica Sistemului de Management este orientată la asigurarea calității înalte a rezultatelor investigațiilor pentru satisfacerea cerințelor solicitanților.

Obiectivele generale sunt stabilite și analizate în timpul analizei efectuate de management.

Directorul face declarația de politică referitoare la calitate.

4.2.3. Managementul de cel mai înalt nivel își furnizează dovezi ale angajamentului său pentru dezvoltare și implementarea sistemului de management și pentru îmbunătățirea continuă a acestuia.

Obiectivele care vor realiza sistemul de management al calității:

asigurarea, implementarea și menținerea SMC în LÎ Carmens Consulting în conformitate cu cerințele SM SR EN ISO/CEI 17025:2006;

acreditarea laboratorului și asigurarea cerințelor pentru laboratoarele acreditate;

asigurarea laboratorului cu cadre calificate, care permanent își perfecționează și menține nivelul de calificare și competență în SMC;

asigurarea laboratorului cu echipamente performante, mijloace de măsurare, materiale de referință;

crează condiții de mediu înconjurător necesare pentru efectuarea corectă a încercărilor;

asigurarea funcționării sistemului intern de calitate în laborator;

analiza periodică a funcționării SMC în scopul îmbunătățirii lui.

4.2.4. Manegementul de cel mai înalt nivel comunică oranizației importanța îndeplinirii atît a cerințelor clientului cît și celor statutare și de reglamentare.

Managementul calității se va conforma cu standardul SM SR EN ISO/CEI 17025:2006 și va îmbunătăți continuu eficacitatea sistemului de managemnt.

4.2.5. Manualul Calității al laboratorului Alimentar Tehnologic include și face referiri la proceduri ale sistemului de management. Structura este prezentată în p. 4.2.1.

4.2.6. Rolul și responsbilitatea managerului calității este în conformitate cu SM SR EN ISO/CEI 17025 (p. 4.1.4. c; p. 4.1.4. g).

4.2.7. Managementul de la cel mai înalt nivel se asigură că integritatea sistemului de management se păstrează atunci cînd sunt planificate și implementate modificări ale sistemului de management. Modificările sunt elaborate, verificate și aprobate de aceiași funcție care a elaborat documentul.

4.3 Controlul documentelor

4.3.1. Politica Laboratorului Carmens Consulting este de a ține sub control toate documentele (generate intern sau din surse externe) care fac parte din Sistemul Managementului Calității, cum sunt reglementări, standarde și alte documente normative, metode de încercări, precum și proceduri, specificații, instrucțiuni, planuri, dări de seamă etc. în scopul de a împiedica folosirea documentelor care nu sunt valabile și/sau perimate.

4.3.2. Toate documentele Sistemului Managementului Calității, precum și cerințele de elaborare, modificare, difuzare și păstrare a lor sunt prezentate în procedura Sistemului Managementului Calității PSM 4.3- “Controlul documentelor”, și anume:

Documentele sunt editate informatic și gestionate în scop de operare a modificărilor. Editarea formei finale supuse aprobării se face după operația de verificare. Verificarea efectuată de experți urmărește coerența și armonizarea cu documentele de referință, utilizarea corectă a termenilor specifici din domeniul calității, standardizării și corectitudinea textului.

După finisarea etapei de elaborare se efectuează analiza documentului și acordarea lui cu personalul Carmens Consulting, la necesitate se poate adresa la terța parte independentă.

Documentul este prezentat spre examinare Șefului de laborator și aprobare Directorului. Aprobarea documentului se face prin semnarea documentului de către director și indicarea pe foaia de titlu a informației privind aplicarea lui de la data aprobării. Această informație se prezintă personalului L.Î. Carmens Consulting.

Introducerea modificărilor și analiza informației privind modificarea se efectuează tot de aceeași persoană care a elaborat documentul inițial.

După mai multe modificări succesive, care au afectat o treime din numărul paginilor, documentele se reeditează. Modificările se introduc în toate exemplarele documentelor SMC.

Corectarea și introducerea modificărilor în documentele SMC se efectuează prin sustragerea filei cu redacția schimbată și introducerea filei modificate. Datele privind modificarea filelor respective se introduc în indicatorul actualizărilor.

Toate filele extrase și schimbate se distrug prin ardere sau tocare. Originalul se arhivează. Aceste documente sunt păstrate în scopuri juridice și de conservare a documentelor.

4.4 Analiza cererilor, ofertelor, contractelor

4.4.1 Laboratorul stabilește și menține proceduri pentru analiza cererilor, ofertelor și contractelor. Politica și procedurile pentru aceste analize, care conduc la un contract asigură că:

a) Cerințele, inclusiv metodele care vor fi utilizate, sunt definite, documentate și înțelese (conform 5.4.2);

b) Laboratorul are capabilitatea și resursele să îndeplinească cerințele;

c) Este aleasă metoda de încercare care este capabilă să îndeplinească cerințele clientului (5.4.2).

Fiecare contract trebuie să fie acceptabil atît laboratorului cît și clientului.

Menținerea înregistrărilor analizelor, inclusiv ale oricăror modificări semnificative.

4.4.3 Analiza trebuie să acopere deasemenea orice activitate care este subcontractată de laborator.

Clientul trebuie informat de orice abatere de la contract.

Dacă este nevoie ca un contract să fie amendat după ce s-a început activitatea, același proces de analiză a contractului trebuie să se repete și orice amendamente trebuie transmise tuturor persoanelor afectate.

4.4.6 Procedura analizei cererii este descris în procedura sistemului de management PSM 4.4- .

Subcontractarea încercărilor

Laboratorul Carmens Consulting folosește subcontractarea investigațiilor numai în cazuri excepționale.

Laboratorul informează clientul în scris despre aranjamentul încheiat, și atunci cînd este cazul, să obțină aprobarea clientului, de preferință în scris.

Laboratorul este responsabil față de client pentru activitatea subcontractată, cu excepția cazurilor în care clientul sau o autoritate de reglamentare indică ce subcontractant să fie utilizat.

4.4.6. Procedura este descrisă în procedura sistemului de management PSM 4.5- .

Servicii de aprovizionare și furnituri

4.6.1. LÎ Carmens Consulting de sine stătător procură utilaje și mijloace de măsurare.

4.6.2. LÎ Carmens Consulting asigură că furniturile aprovizionate, reactivi și materiale consumabile, care afectează calitatea încercărilor, sunt utilizate nu înainte de a fi inspectate sau verificate, fiind conforme cu cerințele sau specificații din standarde sau cerințe definite prin metode de încercare respective. Înregistrările acțiunilor întreprinse pentru verificarea conformității se păstrează ca înregistrările Sistemului Managementului calității.

4.6.3. Documentele de aprovizionare, pentru articolele care afectează calitatea rezultatelor, trebuie să conțină date care descriu serviciile și furniturile comandate.

4.6.4. Laboratorul trebuie să evalueze furnizorii de materiale consumabile critice, furnituri și servicii care afectează calitatea încercărilor, și păstrează înregistrări ale acestor evaluări.

4.6.5. Procedura este descrisă în procedura sistemului de management PSM 4.6- .

4.7 Servicii către client

4.7.1. Laboratorul cooperează cu clienții la clarificarea cerințelor clienților și în monitorizarea realizărilor laboratorului în legătură cu activitatea efectuată, cu condiția ca laboratorul să asigure confidențialitatea în raport cu alți clienți.

Această cooperare include asigurarea accesului rezonabil clientului sau reprezentantului său, în zonele relevante ale Laboratorului, pentru a asista la încercările efectuate pentru client.

4.7.2. Clienții apreciază menținerea unei bune comunicări, a recomandărilor și îndrumărilor în problemele tehnice, precum și a opiniilor și a interpretărilor bazate pe rezultate. LÎ menține comunicarea cu clientul pe tot parcursul lucrării și informează clientul despre orice înîrziere sau abatere importantă în efectuarea încercărilor.

L.Î. este încurajat să obțină informații atît pozitive cît și negative de feedback (discuții, opinii) de la client. Informația obținută se folosește la îmbunătățirea Sistemului Managementului Calității, a activităților de încercare și a serviciilor către client.

4.7.3. Procedura este descrisă în procedura sistemului de management PSM 4.7- .

4.8 Reclamații

Politica – satisfacția cerințelor clientului.

Obiectivul – efectuarea calitativă și la timp a investigațiilor pentru obținerea rezultatelor fără reclamația clienților.

4.8.1 Analiza reclamației clientului începe de la modalitatea de prelevare a probei pînă la stabilirea acțiunilor corective.

4.8.2 LÎ poate primi de la client reclamațiile în formă verbală sau scrisă. Reclamațiile primite verbal se rezolvă pe aceeași cale.

4.8.3 Reclamațiile primite în scris în decurs de 3-5 zile după emiterea rezultatelor încercării. Ele sunt înregistrate în Registrul evidenței reclamațiilor de către persoana responsabilă pentru calitate.

4.8.4 Reclamația este analizată de către șeful de laborator și specialiștii corespunzători. Dacă reclamația este recunoscută ca argumentată se propun acțiuni corective conform PSC 4.11. În caz cînd esre imposibil de a primi decizia la nivel de șef de laborator este implicat și directorul.

4.8.5 Dacă este necesar LÎ efectuează repetarea încercărilor. La insistența clientului i se permite de a asista la executarea încercării.

4.8.6 Cu acordul clientului repetarea încercării poate fi efectuată în alt laborator acreditat sau în care avem încredere.

4.8.7 Răspunsul este expediat în scris clientului și semnat de șeful laboratorului.

4.8.8 În cazul cînd pretenția este recunoscută întemeiată, cheltuielile pentru repetarea încercărilor le suportă laboratorul, iar dacă reclamația este respinsă cheltuielile sunt pe seama clientului.

4.8.9. Procedura pentru rezolvarea reclamațiilor este descrisă în procedura sistemului de management PSM 4.8- .

Controlul lucrărilor de încercare neconforme

4.9.1 L.Î. asigură controlul lucrărilor neconforme precum și rezolvarea, monitorizarea, prevenirea cazurilor neconformităților.

4.9.2 Atunci cînd orice aspect ale lucrărilor de încercare sau rezultatele acestor lucrări, nu sînt conforme cu procedurile proprii sau cu cerințele clientului, L.Î. implementează procedura Sistemului de management PSM 4.9- “Controlul activităților de încercări neconforme”.

4.9.3 Reclamațiile clienților, controlul calității, verificarea materialelor consumabile, supervizarea personalului, verificarea rapoartelor de incercări, auditul intern stau la baza controlului lucrărilor de incercări neconforme.

4.9.4 În cazul depistării lucrărilor neconforme de către specialiștii L.Î. se face о evaluare a importanței activității neconforme. Sunt întreprinse imediat acțiuni corective, împreună cu orice decizii despre acceptabilitatea lucrării neconforme. Dacă neconformitatea depistată nu influențează rezultatul încercărilor, corecțiile se introduc pe parcursul încercărilor sau în termenii stabiliți în Foia de neconformități. În cazul neconformităților grosolane activitatea de încercare se suspendează, clientul se informează despre rezultatele greșite, rapoartele de încercări se retrag pentru repetarea încercărilor.

4.9.5 În caz de stabilire a neconformităților în urma auditului, auditorii întocmesc Raport de audit cu stabilirea măsurilor de rezolvare a neconformităților prin diferite căi: repetarea activității sau investigației prin alte metode, de alte persoane, cu alt aparataj. Se stabilesc acțiuni corective pentru a nu admite cazuri de repetare a neconformităților.

4.10 Îmbunătățire

L.Î. Carmens Consulting asigură îmbunătățirea continuă a eficacității propriului sistem de management prin utilizarea politicii referitoare la calitate, a obiectivelor calității, a rezultatelor auditurilor, a analizei datelor, a acțiunilor corective și preventive și a analizei efectuate de management.

Activitatea laboratorului pe elementele date și înregistrări sunt reprezentate în Manualul calității, proceduri și instrucțiuni ale sistemului de management.

4.10.2 Managementul laboratorului va căuta continuu să îmbunătățească eficacitatea și eficiența sistemului de management în loc să aștepte apariția unei probleme, care să indice oportunitățile de îmbunătățire.

4.10.3 Îmbunătățirile vor varia de la îmbunătățirile continui cu pași mici, pînă la proiecte strategice de îmbunătățire radicală.

4.10.4. Diapazonul potențialelor îmbunătățiri poate fi de la activitate întreruptă pînă la proiecte de îmbunătățire pe termen lung.

Îmbunătățirea continuă prin orice metodă identificată va implica următoarele:

a) Motiv pentru îmbunătățire: o problemă a procesului se va identifica și se va selecta o zonă de îmbunătățire, se va nota motivul pentru care se va lucra la acesta;

b) Situația curentă: eficacitatea și eficiența proceselor existente se vor evalua. Colectarea și analiza datelor prin care se descoperă ce tipuri de probleme apar mai frecvent. Se va selecta o problemă și se va stabili obiectivul pentru îmbunătățire.

c) Analiza: identificarea și verificarea cauzei primare a problemei.

Identificarea posibilelor soluții.

Selectarea și implementarea celei mai bune soluții, care va elimina cauza și va preveni reapariția acesteia prin întocmirea planurilor de îmbunătățire.

e) Evaluarea efectelor: confirmarea că problema și cauza ei au fost eliminate, că soluția funcționează și scopul de îmbunătățire a fost atins.

4.10.5. Pentru a ușura implementarea și conștientizarea importanței de către personal în lucrările de îmbunătățire, managementul va întocmi un Plan de îmunătățire.

Înregistrări: Plan de îmbunătățire Cod PÎ-4.15

4.11 Acțiuni corective

4.11.1 Laboratorul de încercări Carmens Consulting, în cazul depistării activităților neconforme sau abateri de la politicile și procedurile sistemului de management, studiază cauzele primare ale lucrărilor neconforme, întreprinde măsuri de înlăturare, monitorizare și prevenire a lor pentru menținerea Sistemului de Management Calității la nivelul cerințelor.

4.11.2 Acțiuni corective în cazul depistării lucrărilor neconforme se încep cu un proces de investigare pentru determinarea cauzelor primare ale problemei. O problemă în Sistemul Managementului calității sau a activităților de încercare poate fi identificată prin mai multe acțiuni: controlul lucrărilor neconforme, auditurile interne sau externe, analiza efectuată de management, observații de la personal și client.

4.11.3 Analiza cauzelor este partea cea mai dificilă a procedurii de acțiuni corective. Este necesar de o analiză a tuturor cauzelor potențiale ale problemei: eșantionarea și specificațiile pentru eșantionare, metodele și procedurile, aptitudinile și instruirea personalului, materialele, consumabilele sau echipamentele și etalonarea acestora.

4.11.4 Dacă evaluarea arată că activitatea neconformă poate să reapară, sau dacă există îndoieli privind conformitatea funcționării L.Î. cu propriile sale politici și proceduri, prompt se aplică procedura PSM 4.11- “Acțiuni corective”.

L.Î. va selecta și implementa acțiuni care au probabilitatea cea mai mare de a elimina problema și de a preveni reapariția acesteia.

4.11.5 În cazul apariției unei probleme serioase se efectuează audit suplementar și implementarea acțiunilor corective.

4.11.6. Procedura este descrisă în procedura sistemului de management PSM 4.11- .

4.12 Acțiuni preventive

4.12.1. Implementarea Sistemului de Management al Calității are ca scop dezvoltarea, implementarea și monitorizarea planurilor de acțiuni pentru reducerea probabilității de apariție a unor neconformități și pentru a beneficia de oportunități de îmbunătățire.

4.12.2. Realizarea Programului anual de efectuare a auditurilor interne, precum și dezvoltarea, implementarea și monitorizarea Procedurilor și analiza Sistemului Managementului calității sunt acțiuni pentru reducerea probabilității de apariție a neconformităților în efectuarea încercărilor și se aplică conform procedurii PSM 4.12- “Acțiuni preventive”.

4.12.3. Personalul L.Î. Carmens Consulting este obligat să întreprindă măsuri de dezvoltare, implementare și monitorizare a Procedurilor de management al calității aprobate.

4.12.4. În cazuri speciale trebuie dezvoltate, implementate, monitorizate și analizate Planuri de acțiuni preventive concrete pentru reducerea probabilității de apariție a neconformităților.

4.12.5. Analiza anuală a Sistemului de Management al Calității amplă și multilaterală cu propuneri concrete servește ca acțiune pentru reducerea apariției neconformităților în efectuarea încercărilor.

4.12.6. Managerul Calității, după generalizarea datelor prezentate șefului de laborator, alcătiuește analiza Sistemului de Management al calității al L.Î. Carmens Consulting și o prezintă în timpul adunărilor de darea de seamă conducerii pentru discuție.

4.13. Controlul înregistrărilor

4.13.1. L.Î. Carmens Consulting asigură identificarea, colectarea, indexarea, accesul, clasarea, depozitarea, păstrarea și eliminarea înregisrărilor calității astfel încît să fie ușor regăsite, în amenajări care asigură un mediu adecvat, pentru a preveni deteriorarea, distrugerea și pierderea lor.

4.13.2 L.Î. Carmens Consulting în scopul respectării cerințelor identificate în p.4.13.1, implementează procedura PSM 4.13- “Controlul înregistrărilor”.

4.13.3. Rezultatele activității LÎ, la fel și diversele masuri și acțiuni orientate spre menținerea activității lui și asigurarea îndeplinirii încercărilor la nivelul cuvenit se documentează și înregistrează.

4.13.4. Lista documentelor și registrelor, utilizate în LÎ, precum și modul de indexare a documentelor este clasificat în PSM 4.3- ”Controlul documentelor”.

4.13.5. Înregistrările la prelevarea, primirea și codificarea probelor sunt prezentate în procedura Sistemului Managementului calității “Manipularea obiectelor de încercări” PSM 5.8- .

4.13.6. Înregistrările tehnice sunt acumulări de date și informații, ce rezultă din desfășurarea încercărilor și indică dacă este obținută calitatea specifică sau parametrii procesului sunt realizați. Acestea cuprind: procese-verbale de eșantionare a probelor, registre de evidență, caiete de lucru, curbe sau rapoarte de calibrare a aparatelor, rapoarte de încercări/măsurări, datele controlului intern al incertitudinii încercărilor/măsurărilor.

4.13.7. Înregistrările pentru fiecare încercare trebuie să conțină suficiente informații, identificarea factorilor care afectează incertitudinea și permit ca încercarea să fie repetată în condiții cît mai apropiate posibil de cele inițiale .

4.13.8 Înregistrările includ identitatea personalului responsabil de eșantionare, pentru efectuarea fiecărei încercări și pentru verificarea rezultatelor. Datele și calculele trebuie înregistrate în timp ce sunt efectuate și trebuie să fie identificabile pentru sarcina specifică.

4.13.9 La apariția greșelilor în înregistrări, greșeala se barează, iar valoarea corectă se înscrie alături. Toate aceste modificări ale înregistrărilor sunt marcate sau semnate de către persoana care a făcut corecția.

4.13.10 Rezultatele investigațiilor, acumulate în proces-verbal de modelul stabilit, cu semnătura executorului și șefului de laborator, se transmite la codificare.

4.13.11 Procesul-verbal final este îndeplinit, codificat și semnat de șeful de laborator. În registru se indică numărul și data eliberării documentului final.

4.13.12 Înregistrările calității includ rapoartele auditurilor interne și ale analizelor efectuate de management, cît și înregistrări ale acțiunilor corective și preventive conform  procedurilor PSM 4.14- “Audituri interne”, PSM 4.15- „Analiza efectuată de management”.

4.13.13 Controlul înregistrării modificărilor în documentele normative se efectuează de către Seful L.Î. Carmens Consulting.

4.13.14 Accesul la înregistrări îl au executorii direcți, responsabilii laboratorului și conducătorul superior. Păstrarea documentelor se desfășoară în locuri speciale în încăperile laboratorului și exclude accesul persoanelor străine. Durata de păstrare a înregistrărilor este 5 ani. Înregistrările cu efect cumulativ (verificare metrologică, calificare personal, etc.) se păstrează pe durata de lucru a echipamentelor sau personalului.

4.13.15 Retragerea și lichidarea documentelor, care conțin date de înregistrare se efectuează după expirarea termenilor de păstrare, pentru fiecare tip de document aparte.

. Audituri interne

4.14.1 L.Î. Carmens Consulting efectuează periodic audituri interne ale activităților sale, pentru a verifica dacă competența sa corespunde cerințelor Sistemului Managementului Calității și Standardului SM SR EN ISO/CEI 17025:2006 “Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de încercări și etalonări”.

4.14.2 Programul anual de audit cuprinde toate elementele Sistemului Managementului Calității și auditurile sunt efectuate de auditori interni instruiți în domeniu, conform regulilor stabilite în procedura Sistemului managementului calității PSM 4.14- “Audituri interne”.

4.15. Analize efectuate de management

4.15.1 Managementul executiv al L.Î. Carmens Consulting efectuează analiza Sistemului managementului calității și a activităților de încercare pentru a asigura adecvarea și eficacitatea, și pentru a introduce modificări sau îmbunătățiri necesare. Analiza conform procedurii Sistemului managementului calității PSM 4.15- “Analize efectuate de management” include:

– Probleme reieșite din analiza precedentă;

– Rapoartele auditurilor sau ale acțiunilor de supraveghere ale organismului de acreditare;

– Rezultatele auditurilor interne efectuate după ultima analiză a sistemului;

– Rezultatele participărilor la programe de încercări interlaboratoare;

– Rezultatele controalelor de calitate interne;

– Date reținute din reclamațiile clienților;

– Planul de executare a schimbărilor decise în Sistemul managementului Calității;

– Nivelul de alocare de resurse umane și aparatură;

– Planuri de perspectivă și estimări pentru noi lucrări, personal suplimentar, noi echipamente, etc;

– Instruirea personalului nou și perfecționarea celui existent.

5. Cerințe tehnice

5.1. Generalități

5.1.1 Corectitudinea și fiabilitatea încercărilor efectuate de laborator sunt determinate de mai mulți factori. Acești factori includ contribuțiile:

-factorilor umani;

-condițiilor de mediu și de lucru;

-metodelor de încercare și metodei de validare;

-echipamentelor;

-trasabilității măsurării,

-eșantionării,

-manipulării obiectelor de încercare.

5.1.2 Măsura în care acești factori contribuie la incertitudinea totală de măsurare diferă considerabil în funcție de tipul de încercări. Laboratorul de încercări ține cont de acești factori în dezvoltarea metodelor, în instruirea și calificarea personalului și în alegerea și etalonarea echipamentelor pe care le utilizează.

Personal

5.2.1. Laboratorul de Încercări dispune de personalul competent care lucrează cu echipamentele specifice, care efectuează încercări, care evaluează rezultate și semnează rapoarte de încercări. Lista nominală a personalului care execută încercări din domeniul de acreditare a laboratorui este prezentată în .

5.2.2. Șeful laboratorului întocmește planul-programă de instruire profesională a specialiștilor, efectuează controlul cunoștințelor privitor la metodele de încercări, utilizarea utilajelor de încercări și mijloace de măsurare.

5.2.3. În laborator activează personal angajat permanent cu studii superioare și medii de specialitate (lista de state).

5.2.4. Fișele personale ale colaboratorilor implicați în efectuarea investigațiilor se păstrează de către manager.

5.2.3. Procedura este descrisă în procedura sistemului de management PSM 5.2- .

5.3. Condiții de mediu și de lucru

5.3.1 Încăperea, în care este amplasat LÎ, nu este limitată la sursa de energie, iluminatul și condițiile de mediu corespund cerințelor și normelor igienice, tehnicii securității și antiincendiare la locurile de muncă.

Condițiile de mediu nu invalidează rezultatele și nu afectează calitatea cerută a măsurărilor. Condițiile de activitate în afara localurilor permanente a LÎ în situații excepționale sunt stabilite prin ordinul instituției. Cerințele tehnice pentru condiții de mediu și de lucru care pot afecta rezultatele încercărilor sunt documentate în metodele și documente de organizarea activității laboratorului.

5.3.2 Datele care pot influența calitatea rezultatelor se monitorizează și se înregistrează în registre concomitent cu efectuarea lor.

5.3.3 Zonele învecinate în care se desfășoară activități incompatibile sunt separate. Sunt luate măsuri pentru prevenirea contaminării încrucișate.

5.3.4. Accesul persoanelor străine în zonele care afectează calitatea încercărilor este limitat.

5.3.5. Luarea măsurilor pentru a se asigura buna gospodărire în laborator.

5.3.6. Procedura este descrisă în procedura sistemului de management PSM 5.3- .

. Metode de încercare și validarea metodei

Generalități

LÎ Carmens Consulting în activitatea sa se folosește de metodele prezentate în domeniul de acreditare, unde este stipulată eșantionarea, monitorizarea, transportarea și pregătirea obiectelor pentru încercare, precum și tehnicile statistice de analiză a datelor de încercare.

În laborator sunt instrucțiuni privind funcționarea și utilizarea tuturor echipamentelor care sunt situate pe lîngă aparatul folosit. Toate instrucțiunile, standardele, manualele și datele de referință relevante pentru activitatea laboratorului sunt actualizate și ținute la zi și sunt ușor accesibile personalului. Abateri de la metodele de încercare au loc numai dacă abaterea a fost documentată, justificată tehnic, analizată și acceptată de client.

Organizarea și efectuarea încercărilor sunt descrise în instrucțiunea de lucru IL 5.4- .

5.4.2 Alegerea metodelor

LÎ Carmens Consulting folosește în activitatea sa metodele din standardele naționale în vigoare, și metodele aprobate de Ministerul Economiei, Ministerul Sănătății, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, documentele normative al AE-ci. Rezultatele încercărilor inițiale sunt înregistrate în Registrul respectiv cu calculul, observații, opinii și concluzii.

5.4.3. Metode dezvoltate de laborator

LÎ „Carmens Consulting va dezvolta metode după necesitate. ele se vor însuși după ce vor fi aprobate și validate.

5.4.4. Metode nestandardizate

LÎ Carmens Consulting în activitatea declarată nu folosește metodele nestandardizate.

5.4.5. Validarea metodelor

5.4.5.1 Validarea este conformată prin examinare și furnizare de dovezi obiective care confirmă că metodele sunt adecvate pentru utilizarea intenționată.

5.4.5.2 Tehnicile folosite pentru determinarea performanțelor unei metode pot să fie una din:

– compararea rezultatelor obținute prin alte metode;

– comparări interlaboratoare;

– evaluarea sistematică a factorilor care influențează rezultatul;

– evaluarea incertitudinii rezultatelor bazate pe înțelegerea științifică a principiilor teoretice ale metodei și pe experiența practică.

5.4.5.3 Domeniul și exactitatea valorilor ce se pot obține prin metode validate (incertitudinea rezultatelor, limita de detecție, selectivitatea metodei, liniaritatea, limita de repetabilitate și/sau reproductibilitate, robustețea față de influențe externe și/sau sensibilitatea încrucișată față de interferențele matricei eșantionului încercat) așa cum au fost evaluate pentru utilizarea intenționată, trebuie să fie relevante pentu necesitățile clientului și pot fi prezentate numai într-о formă simplificată datorită lipsei de informație.

5.4.5.4. Procedura este descrisă în procedura sistemului de management PSM 5.4- .

5.4.6. Estimarea incertitudinii de măsurare

În anumite cazuri, natura metodelor de încercare poate să nu permită un calcul riguros, valid metrologic și statistic al incertitudinii de măsurare. În asemenea cazuri, LÎ încearcă să identifice toate componentele de incertitudine și să facă о estimare rezonabilă și asigură că forma de raportare a rezultatelor nu va furniza о impresie greșită cu privire la incertitudine. Estimarea rezonabilă se bazează pe cunoașterea performanței metodei și a domeniului de măsurare și experiența și datele de validare anterioare.

Procedura este descrisă în procedura sistemului de management PSM 5.4- .

5.4.7. Controlul datelor

5.4.7.1. După fiecare incercare sau serie de incercări de același tip calculele și transferul de date sunt verificate de executori. Șeful de laborator verifică datele respective nu mai puțin de cît o data în lună ce este confirmat prin semnătura în registre.

5.4.7.2. Calculatorul se folosește pentru procesarea, raportarea, stocarea sau regăsirea datelor de încercare.

5.5. Echipament

5.5.1. LÎ Carmens Consulting este dotat cu echipamente de măsurare, încercare și analiză a datelor conform Domeniului declarat.

5.5.2. Echipamentul utilizat pentru încercare este capabil să realizeze exactitatea cerută și răspunde specificațiilor relevante pentru încercările respective.

5.5.3. Pentru securitatea în manipularea, transportul, depozitarea, utilizarea și mentenanța planificată a echipamentului se utilizează procedura Sistemului managementului calității PSM 5.5- “Echipament”.

5.6. Trasabilitatea măsurărilor

5.6.1. Toate echipamentele folosite pentru încercări, inclusiv echipamentele pentru măsurări subsidare (de exemplu pentru condițiile de mediu), care au un efect semnificativ asupra exactității rezultatelor încercării, trebuie etalonate înainte de a fi puse în funcțiune. LÎ Carmens Consulting folosește pentru încercări a mijloacelor de măsurare materialele de referință atestate în Forma . Materialele de referință conform certificatelor de calitate sunt aliniate la Sistemul Internațional a unităților SI. Utilizarea materialelor de referință în laborator este efectuată conform instrucțiunilor pașapoartelor materialelor de referință. Verificarea concentrațiilor materialelor de referință se face prin construirea curbelor de calibrare și prin compararea cu datele precedente. Specialiștii, care îndeplinesc încercările sunt responsabili de pregătirea soluțiilor de diferite concentrații din materialele de referință, de construirea curbelor de calibrare. Înregistrările se fac în RE și registrul de lucru. Laboratorul are proceduri stabilite spre etalonarea mijloacelor de încercare, care au influență directă asupra încercărilor (pH-metru, fotocolorimetru).

5.6.2. Trasabilitatea măsurărilor efectuate de către LÎ, se prezintă conform formularului TM-5.6.

5.7. Eșantionare

LÎ Carmens Consulting efectuează eșantionarea mostrelor în baza unui plan de eșantionare, semnat de către director.

Eșantionarea se efectuează de către inginerul tehnolog cu drept de inspecție, întărit prin ordin coordonat cu DGCAPS și semnat de către director.

Procedura de eșantionare și prelevare a mostrelor se efectuează din sortimentul de produse alimentare la etapele de producere, preparare și comercializare de la unitățile de alimentație publică, patiserie, cofetărie.

Procesul de eșantionare trebuie să țină cont de factorii care urmează a fi controlați pentru a se asigura validitatea rezultatelor încercărilor.

Procedura de înregistrare a mostrelor eșantionate este descrisă în PSM 5.7 .

5.8. Manipularea obiectelor de încercări

5.8.1. LÎ Carmens Consulting dispune de un sistem de recepție, manipulare și protejare a mostrelor de încercări și ia toate măsurile de protejare a integrității mostrei de încercare și a apărării intereselor laboratorului și a clientului.

5.8.2. În laborator este un sistem pentru identificarea mostrelor supuse încercării și se păstrează pe toată durata existenței mostrei în laborator. Sitemul asigură că, mostrele supuse încercării nu pot fi confundate nici fizic, nic cînd se face referire la acestea în înregistrări sau la alte documente.

Regulile de recepție, manipulare, protecție, păstrare sînt descrise în procedura Sistemului managementului calității PSM 5.8- “ Manipularea obiectelor de încercări”.

5.9. Modul în care este asigurată calitatea rezultatelor încercărilor

5.9.1. Controlul calității pentru monitorizarea rezultatelor încercărilor este asigurat prin funcționarea Sistemului Managementului calității și este bazat pe:

а) utilizarea cu regularitate a materialelor de referință certificate;

b) participarea la comparări interlaboratoare sau la programe de încercări de aptitudine;

с) repetarea încercărilor folosind aceleași metode;

d) reîncercarea obiectelor păstrate;

е) corelarea rezultatelor pentru diferite caracteristici ale unui obiect.

5.9.2 Datele controlului calității vor fi analizate și dacă vor fi în afara criteriilor prestabilite se vor planifica acțiuni pentru a corecta situația și preveni repetarea rezultatelor incorecte.

5.9.3. Procedura este descrisă în procedura Sistemului managementului calității PSM 5.9- .

5.10. Raportarea rezultatelor

5.10.1. Rezultatele fiecărei încercări sau serii de încercări efectuate de laborator se raportează precis, clar, fără ambiguitate și obiectiv și în conformitate cu orice instrucțiuni specifice din metode de încercări.

Rezultatele trebuie raportate într-un raport de încercări și trebuie să includă toate informațiile cerute de client și necesare pentru interpretarea rezultatelor încercărilor, soluționate de metoda folosită.

Rapoartele de încercări sunt emise pe suport de hîrtie cu respectarea cerințelor standardului DNT.

5.10.2. Fiecare raport de încercare conține următoarele informații:

a) un titlu (de exemplu „Raport de încercare”);

b) numele și adresa laboratorului;

c) identificarea unică a raportului de încercare;

d) numele și adresa clientului;

e) identificarea metodei folosite;

f) descrierea obiectului;

g) data primirii obiectului (mostrei) de încercare și data efectuării;

h) rezultatele încercării cu indicarea unităților de măsură;

i) numele, funcția, semnătura persoanei care autorizează raportul de încercare;

j) declarația faptului că rezultatele se oferă numai la obiectele încercate.

O declarație de conformitate.

CAPITOLUL 3

Exemplificări – vinuri

3.1. Clasificarea vinurilor

Vinurile în funcție de caracteristicile lor calitative și compoziționale, precum și în funcție de tehnologia de producere, pot fi clasificate în:

a) vinuri de consum curent

b) vinuri de calitate

c) vinuri speciale

a) Vinurile de consum curent se obțin din soiuri de struguri de mare productivitate din areale viticole specializate în acest scop, din soiuri pentru vinuri de calitate ai căror struguri nu îndeplinesc condițiile prevăzute pentru această categorie, precum și din strugurii proveniți din viile răzlețe și din struguri de masă. Tăria alcoolică dobândită de aceste vinuri trebuie să fie de minimum 8,5% în volume.

b) Vinurile de calitate se obțin din soiurile cu însușiri tehnologice superioare, cultivate în areale viticole consacrate acestei destinații, după o tehnologie proprie. Tăria alcoolică minimă pentru aceste vinuri este de cel puțin 10% în volume. Unele dintre aceste vinuri, care se disting prin originalitatea însușirilor lor imprimate la locul de producere de soiuri, de modul de cultură și tehnologia de vinificare folosită, se pot încadra în categoria vinurilor de calitate superioară cu denumire de origine.

c) Vinurile de calitate superioară

– vin de calitate superioară VS minimum 10,5% volume de alcool

– vin de calitate superioară cu denumire de origine DOC minimum 11,5% volume de alcool

– vin de calitate superioară cu denumire de origine DOCC minimum 11,5% volume de alcool

DOCC – CMD ( cules la maturitate deplină 220g/l zahăr)

– CT ( cules târziu 240g/l zahăr)

– CSB (cules la stafidire boabelor)

– CIB ( cules la înnobilarea boabelor 260g/l zahăr)

Vinurile de calitate superioară se mai pot clasifica astfel:

– vinuri seci cu cantități de zahăr 4mg/l

– vinuri demiseci 4-12 mg/l

– vinuri demidulci 12-20 mg/l

– vinuri dulci 50 mg/l

d) Vinurile speciale sunt obținute din musturi, prin aplicarea unor tratamente autorizate și prezintă caracteristici determinate de însușirile tehnologice ale materiei prime și de tehnologia folosită pentru producerea lor. Din categoria vinurilor speciale fac parte:

– vinurile spumante

– vinurile spumoase

– vinurile aromate – zate

– vinurile licoroase

– alte asemenea vinuri autorizate în condițiile legii

Din distilatul de vin poate fi obținut vinarsul și rachiul de vin.

Din tescovina de vin și din drojdia de vin se pot obține diferite rachiuri.

3.2. Bolile și defectele vinurilor

Bolile vinurilor

Floarea vinului este provocată de drojdiile peliculare precum Mycoderma vini, Hansenula, Pichia, Terula deteriorând caracteristicile organoleptice, astfel că vinul devine apos, plat, cu gust și miros rânced și prezintă o peliculă la suprafață – „floarea vinului”. Această boală intervine datorită temperaturii ridicate de depozitare, a concentrației alcoolice de 10º, a umplerii incomplete a vaselor. Se poate preveni prin depozitarea la temperatura de 12ºC, umplerea completă și se va realiza sulfitarea. Această boală se poate trata înlăturând pelicula, filtrând și pasteurizând vinurile.

Oțetirea vinului este provocată de bacteriile oxidative precum Acetobacter orleanense, Acetobacter ascendens, Acetobacter xylinoides, Acetobacter xylinium, Acetobacter pasteurianum deteriorând proprietățile organoleptice, astfel că vinul prezintă un miros înțepător, gust acru iritant de oțet, cu o peliculă cenușie de bacterii acetice. Această boală intervine datorită aerării necorespunzătoare, a infecției cu bacterii acetice și a concentrației alcoolice de 10º. Se poate preveni prin sulfitare corespunzătoare, facerea plinului și igienizarea vaselor. Această boală se tratează prin pasteurizarea vinului în faza incipientă la 60-70ºC.

Manitarea/Borșirea vinului este provocată de Bacterium manitopoeum, Bacterium intermedium, Bacterium gracile, Micrococcus acido-vorax deteriorând proprietățile organoleptice, astfel că vinul devine tulbure, culoarea se modifică, apare mirosul înțepător de acid acetic, gustul dulceag specific manitei, aspectul mătăsos sidefiu. Această boală intervine datorită temperaturii de fermentație mare (30ºC), sulfitării insuficiente, musturilor de aciditate mică. Se poate preveni prin efectuarea controlului temperaturii fermentației, prin sulfitare de minim 100mg SO2/l, prin corijarea acidității. Această boală se tratează prin scăderea temperaturii, sulfitare, titrare, pasteurizare și refermentare pe boștină proaspătă.

Boala presiunii și întoarcerii vinului este provocata de Bacterium tartarophiorum, Micrococcus variococcus, Bacillus porogenes vini, Bacterium manitopoeum, Bacterium gracile deteriorând proprietățile organoleptice, astfel că vinul devine tulbure, CO2 se degajă. Boala presiunii apare fără degajare de CO2, iar boala întoarcerii apare cu schimbarea culorii în brun – gălbuie, cu depunere de sediment și miros schimbat. Această boală intervine datorită concentrației alcoolice mici, datorită lipsei de tanin, a acidității necorespunzătoare, și a concentrației de zahăr. Se poate preveni prin corijarea acidității, prin sulfitare SO2 – 10g/h și depozitare la temperaturi scăzute. Această boală se poate trata în faza incipientă prin sulfitare, pasteurizare, tanizare, prin corijarea acidității cleire și filtrare, iar în faza avansată prin distilare.

Băloșirea/Boala întinderii este provocata de Bacillus viscozus vini, Dematium, Pichia, Torula deteriorând proprietățile organoleptice, astfel că vinul devine tulbure, își pierde fluiditatea, devine vâscos, mucilaginos, fad, searbăd, iar CO2 se degajă. Această boală intervine datorită temperaturii de fermentare (30ºC), acidității necorespunzătoare, sulfitării insuficiente, datorită zahărului nefermentat și datorită substanțelor azotoase în exces. Se poate preveni prin sulfitare SO2 – 100mg/l, prin reglarea temperaturii de fermentare, prin corijarea acidității și tanizarea mustului. Această boală se poate trata prin tanizare, prin cleire cu gelatină, sulfitare, pasteurizare și betonizare.

Amăreala vinului este provocată de Bacillus amaracrylus deteriorând proprietățile organoleptice, astfel că vinul devine amar, prezintă un miros iritant de acizi volatili, capătă o culoare închisă, brună. Această boală intervine la vinuri roșii învechite în sticle și la vinuri nepritocite și nesulfitate la timp. Se poate preveni prin pitrociri regulate, prin sulfitare SO2 – 100mg/l și prin corijarea acidității. Această boală se poate trata prin pasteurizare, filtrare, cleire cu gelatină, prin corijarea taninului și prin cupajare la consum.

Fermentația malolactică este provocată de Bacterium manitopoeum, Bacterium gracile, Bacterium intermedium, Micrococcus acidovorax, Micrococcus variococcus deteriorând proprietățile organoleptice, astfel că vinul devine fad, prezintă miros specific de varză murată, are gust acru-dulce și înțepător. Această boală intervine datorită acidității mari, sulfitării insuficiente și temperaturii de depozitare mare. Se poate preveni prin dezinfectarea vaselor de depozitare, prin sulfitarea mustului, prin fermentarea cu drojdii selectate, prin corijarea acidității vinului și pitrocire corespunzătoare. Această boală se poate trata prin pasteurizare la 70ºC/15 min., prin sulfitare SO2 – 100mg/l cleire și filtrare.

3.2.2. Defectele vinului

În afară de bolile vinurilor se mai produc și alte transformări de natură biofizică manifestate în special la exterior și se numesc defecte ale vinului. Cele mai frecvente sunt:

Cassarea brună (brunificarea vinurilor) apare datorită microorganismelor care prin intermediul enzimelor oxidative iau oxigenul din aer și il fixează în materiile tanante și colorate. Acest defect se tratează cu bioxid de sulf pentru a inhiba mucegaiurile și acțiunea enzimelor. Vinurile vor fi tratate cu tanin, gelatină și bentonită, filtrate și trase în vase curate.

Cassarea ferică neagră este cauzată de prezența în vin a sărurilor de fier în cantități mari, peste 22 mg/l. Câtă vreme fierul se găsește sub formă de săruri feroase, acestea rămân solubilizate în vin; de îndată ce vinul vine în contact cu aerul, sărurile feroase trec în săruri ferice, ce dau o colorație specifică și precipită.

Cassarea cuproasă se întâlnește rar în special la vinurile din struguri puternic tratați cu sulfat de cupru. Vinul capătă o tulbureală brună roșiatică sau ruginie.

Gustul și mirosul de hidrogen sulfurat apar la vinurile fermentate în vase în care, la afumare, a rămas sulf nears și la vinurile provenite din musturi puternic sulfitate. Îndepărtarea gustului neplăcut se face prin tratarea vinului cu cărbune activ.

Gustul și mirosul de mucegai se întâlnesc la vinurile păstrate în vase mucegăite. Pentru îndepărtarea acestor defecte, vinurile se tratează prin administrarea de bioxid de sulf în doze de 40-50 mg/l de vin sau prin tratarea vinurilor cu făină de muștar alb, nedegradat sau cu ulei de vaselină.

Vinurile roșii – principalele operații tehnologice de obținere

Obținerea vinurilor roșii se bazează pe fenomenele caracteristice proceselor de fermentare-macerare ale mustului, în contact cu boștina, bazate pe proprietatea pigmenților antocianici de a se dizolva, în anumite condiții în mustul ce se îmbogățește treptat în alcool.

1. Recepția strugurilor

Strugurii sunt aduși la cramă în lădițe, bene sau coșuri, proaspăt culeși, nezdrobiți și neamestecați. În cazul soiurilor pure se aduc în lădițe în partizi speciale. Recepția se face cantitativ și calitativ.

La recepția calitativă se constată starea de sănătate a strugurilor, urmând ca în cazul unor partizi cu struguri ce prezintă defecte să se facă vinificarea separată.

Se urmărește ca strugurii să fie bine copți și să nu conțină hibrizi.

La recepția cantitativă se urmărește cântărirea strugurilor înainte de prelucrare cu ajutorul unor bascule automate sau manuale.

Pe baza recepției calitative și cantitative se întocmește fișa de trecere în producție a strugurilor.

2. Zdrobirea și dezciorchinarea strugurilor

Zdrobirea strugurilor are scopul de a separa mustul de struguri pentru ca acesta să vină în contact cu drojdiile care produc fermentația alcoolică.

Dezbrobonirea strugurilor reprezintă separarea ciorchinilor de boabele de struguri în scopul evitării influenței negative a acestora asupra calității mustului. În anumite cazuri se păstrează o parte din ciorchini (maxim doua treimi) în scopul măririi suprafeței de contact dintre boștină și must.

3. Separarea mustului ravac

După zdrobire și dezbrobonire, în mustuiala obținută, o parte din must se află liber și urmează să fie separat de pielițe și semințe. Acest must provine din centrul bobului și e mai sărac în resturi de pulpă și pieliță, însă mai bogat în zahăr, acizi, substanțe azotoase și tanin. Este mai armonios alcătuit și are proprietatea de a se limpezi mai repede și poartă denumirea de ravac.

4. Presarea boștinei

Boștina de struguri se obține după scurgerea mustului ravac și care este trecută la presare pentru epuizarea în must. Utilajele folosite pentru prepararea boștinei trebuie să asigure un procent de separare cat mai mare de must, iar calitatea acestuia să fie cât mai bună. Această operație trebuie să respecte următoarele condiții:

asigurarea extracției maxime a mustului evitând frecarea boștinei și distrugerea țesutului pieliței, a sâmburilor și a ciorchinilor.

durata presării să fie mică pentru a evita contactul îndelungat între must și tescovină, oxidarea mustului și declanșarea fermentașiei.

dirijarea presiunii

obținerea unui must cât mai limpede, fără fragmente de pulpă și pieliță

Mustul obținut prin separarea de boștină precum și cel obținut prin presarea acesteia e trecut la operația de limpezire.

5. Fermentarea

În timpul procesului de fermentare au loc în mustul de struguri o serie de procese biochimice și fizico-chimice. Cele mai importante procese biochimice au loc în timpul fermentației alcoolice.

Fermentarea alcoolică se produce sub acțiunea catalitică a enzimelor secretate de drojdie.

Drojdiile folosite în vinificație fac parte din speciile:

Saccharomyces apiculatus

Saccharomyces ellipsoideus

Saccharomyces oviformis

Pentru fermentarea mustului de struguri se folosesc drojdii selecționate care au o putere mare de fermentare. Dezvoltarea drojdiilor este influențată de factori precum: pH-ul, temperatura, oxigenul și concentrația alcoolică.

Fermentarea are loc în două faze: primară și secundară.

Fermentarea primară apare când cea mai mare parte din zahăr e transformată în alcool și dioxid de carbon, produșii principali ai fermentației alcoolice. În afară de aceștia se mai formează glicerină, aldehide, acid succinic, acizi volatili, alcooli superiori și esteri. Substanțele colorante sunt solubile în must și se dizolvă pe măsură ce se formează alcoolul etilic.

Dizolvarea pigmenților în must depinde de următorii factori:

gradul de pigmentare al pieliței depinde de soiul de struguri și de gradul de coacere

enzimele din struguri pot acționa asupra pereților celulari, creând condiții favorabile difuziei pigmenților

difuzia pigmenților crește cu temperatura; regimul de temperaturi la fermentare se stabilește la valori mai mari ca la fermentarea în alb, în jur de + 28 º C.

prezența SO2 ușurează macerarea celulelor pieliței care conțin pigmenți și asigură gradul de puritate microbiologică. Randamentul în alcool este mai mare decât la boștina nesulfilată, asigurând gustul fructuos vinului.

timpul de contact între boștină și must.

agitarea și natura suprafeței de contact între boștină și must favorizează de asemenea difuzia pigmenților în must.

O serie de substanțe suferă transformări datorită acumulării de alcoolului etilic. Astfel bitartratul de potasiu, substanțele proteice pectice și taninul precipită.

Fermentarea secundară apare atunci cînd ultimele resturi de zahăr sunt fermentate, precipită bitartratul de potasiu, iar celelalte substanțe din suspensie se depun și vinul se limpezește.

Fermentarea se întrerupe atunci când vinul a ajuns la caracteristicile cerute de normele tehnologice.

După fermentare vinurile sunt supuse unor operații de condiționare (pitrocire, cleire, filtrare) care au ca scop îmbunătățirea calității, mărirea stabilității și învechirea lor.

6. Formarea vinului

Formarea vinului începe odată cu fermentația alcoolică, în masa de must având loc o serie de transformări de natură microbiologică și fizico-chimică:

Părțile de pulpă în suspensie împreună cu celulele de drojdii se depun la fund și vinul începe să se limpezească

Pe fundul și pereții vaselor se depun o parte din sărurile de tartru în exces sub formă de bitartrați. Depunerea este cu atât mai mare, cu cât vinul are un grad alcoolic mai ridicat, este depozitat la o temperatură mai scăzută și are o aciditate mai mare.

Prezența bioxidului de carbon în masa vinului nou se opune sedimentării unor particule fine pe care le antrenează în timpul circulației lui în masa vinului.

Are loc degajarea bioxidului de carbon rămas în masa vinului în timpul fermentării. Degajarea bioxidului de carbon e influențată de temperatura de depozitare a vinului. Cu cât temperatura e mai scăzută, cu atât degajarea se face mai încet, iar vinul își menține în masă o cantitate de CO2

Se produce îmbunătățirea vinului în substanțe azotoase proces ce are loc prin autoliza drojdiilor

Depunerea parțială a substanțelor pectice și proteice se realizează pe baza gradului alcoolic și al conținutului de tanin. Cu cât vinul are un conținut mai ridicat de alcool și e mai bogat în tanin, descompunerea se va realiza complet

Descompunerea biologică a acidului malic este un fenomen realizat decât în anii în care strugurii nu au ajuns la maturitate. Procesul de descompunere se realizează numai după terminarea fermentației, în perioada când drojdiile se autolizează.

Temperatura optimă de depozitare a vinului nu trebuie să depășească 12º C și trebuie să rămână constantă în tot timpul formării vinului.

7. Maturarea vinului

Acțiunea oxigenului, a unor biocatalizatori, a temperaturii, a diferiților fermenți și a altor factori duc la desăvârșirea maturării vinului prin rolul care îl au în dezvoltarea sa.

Vinurile noi, păstrate în afara contactului cu aerul, își mențin prospețimea și aroma specifică soiului, iar prin învechire capătă un buchet fin și plăcut.

Cu cât vinul este mai sănătos și nu provine din struguri alterați cu atât combinarea cu oxigenul se va realiza mai greu.

Vinurile provenite din struguri alterați sunt mai bogate în substanțe azotoase și pectice au o capacitate mare de fixare a oxigenului. Taninul are afinitate pentru combinarea cu oxigenul și joacă rol antioxidant. Bioxidul de sulf prezintă aceeși proprietate ca și taninul.

Prin faza de maturare a vinurilor se înțelege de fapt faza în care au loc fenomene de oxidoreducere la un potențial ridicat și au loc insolubilizări și precipitări ale substanțelor coloidale nestabile în vin.

Accelerarea maturizării vinului prin aerisiri puternice, tratări cu radiații ultraviolete sau cu ultrasunete duc la stabilizarea vinului într-un timp mai scurt, dar aceste tratamente au rol negativ asupra calităților gustative și buchetul vinului se formează foarte greu.

8. Învechirea vinului

În perioada de învechire au loc reacții de reducere la un potențial redox scăzut. În această perioadă au loc reacții reciproce între diferite componente ale vinului, astfel încât vor lua naștere substanțe noi ce contribuie la formarea buchetului vinului.

Învechirea se poate face în butoaie de lemn de stejar sau în sticle. Cea în butoaie de lemn de stejar este mai rapidă iar contactul dintre vas și vin contribuie la învechire. Cu cât vasul este mai mare cu atât învechirea se va face mai încet.

În cazul învechirii în sticle, o parte din buchetul format e distrus de acțiunea oxigenului ce se încorporează în vin în timpul transvazării și necesită un timp mai îndelungat pentru refacerea lui.

Învechirea se face în funcție de:

tăria alcoolică, astfel că vinurile cu tăria alcoolică mică se învechesc mai repede în timp ce la vinurile tari învechirea e mai lentă.

conținutul de zahăr, astfel, cu cât vinurile sunt mai dulci și au tăria alcoolică mai mare învechirea se realizează mai lent

temperatura locului unde se realizează învechirea, astfel, cu cât temperatura este mai mare, cu atât învechirea se face mai ușor.

În timpul învechirii se dezvoltă buchetul. Acesta nu este doar un rezultat al fenomenelor chimice de esterificare din perioada de învechire, ci și rezultatul transformărilor ce au loc în substanțele conținute de struguri în timpul fermentației alcoolice.

9. Îngrijirea

În timpul păstrării vinurile trebuiesc îngrijite spre a nu se îmbolnăvi sau degrada.

10. Condiționarea

Condiționarea se face în vederea limpezirii și stabilizării

11. Cupajarea

Cupajarea reprezintă amestecarea vinurilor din soiuri și tipuri diferite în vederea îmbunătățirii calității lor și a obținerii unor loturi mari de vinuri omogene.

Cupajarea are drept scop:

obținerea unor cantități mari de vinuri omogene

împrospătarea vinurilor îmbătrânite de timpuriu sau corectarea prin cupajare a vinurilor prea tinere, vinurile vechi aduc buchetul și aroma, iar cele noi prospețimea și fructuozitatea.

obținerea unor sortimente de vinuri specifice, armonioase.

La cupajarea vinurilor trebuie respectate anumite reguli și anume obținerea unui produs calitativ superior participanților la cupajare, iar vinurile care intră în amestec să nu fie prea diferite ca gust și aromă. Înainte de efectuarea cupajelor se verifică rezistența la aer a acestora și se fac microprobe pentru stabilirea proporțiilor optime a participanților.

Proporția cantităților de vinuri care intră în amestec se calculează în funcție de concentrația alcoolică, conținutul de zahăr și de acizi, cu ajutorul „Steluței cupajelor”.

A1 = concentrația alcoolică a vinului mai tare

A2 = concentrația alcoolică a vinului mai slab

Ae = concentrația cupajului

P1 = diferența Ae – A2 părți din vinul mai tare

P2 = diferența A1 – Ae părți din vinul mai slab

12. Limpezirea

La vinurile tinere atâta timp cat încă mai are loc fermentația alcoolică, bioxidul de carbon care se degajă menține în suspensie celule de drojdie și alte particole, de aceea vinul este opalescent sau tulbure, însă la finalul fermentației alcoolice particulele aflate în suspensia de vin se depun în decurs de 1 sau 2 luni, iar vinul se limpezește în mod natural prin sedimentarea particulelor la fundul vaselor de depozitare. Vinul limpede se îndepărtează de pe de sedimentul format în vase curate, operașie ce poartă numele de pritoc.

În anumite condiții nefavorabile vinul poate prezenta tulbureli de mai multe feluri:

Tulbureli coloidale

Tulbureli produse de cristalele de săruri

Tulbureli produse de microorganisme

Tulbureli produse de substanțe complexe organominerale

Limpezirea vinurilor se face prin mai multe metode:

Limpezire naturală

Limpezire folosind substanțe limpezitoare

Filtrarea vinului

Limpezirea prin centrifugare

Cea mai eficientă metodă de limpezire este filtrarea vinului trecându-l printr-un material poros capabil să rețină particulele ce determină tulbureala.

În procesul de filtrare au loc următoarele fenomene: reținerea mecanică a impurităților din vin în porii stratului filtrant, reținerea electrostatică a particulelor încărcate cu sarcini electrice diferite ale stratului filtrant.

La începutul filtrării porii stratului filtrant sunt mari, vinul ieșind tulbure. Pe măsură ce dimensiunile porilor se micșorează, prin reținerea impurităților pe canalele stratului filtrant, crește eficiența filtrării, iar vinul iese din filtru limpede.

13. Stabilizarea vinului

Stabilizarea constă în tratarea vinurilor astfel încât să rămână și fără sediment la variații de temperatură, aerare sau agitare. Tratamentul de stabilizare prezintă avantajul reducerii timpului în care un vin devine apt pentru îmbuteliere.

14. Îmbutelierea vinului

Îmbutelierea vinurilor se face atunci când acestea s-au format și maturat, au indici senzoriali și fizico-chimici corespunzători sortimentului și sunt stabile. Înainte de îmbuteliere, vinurile sunt examinate din punct de vedere al rezistenței la aer, precum și al compoziției chimice, efectuându-se analize de laborator în vederea alcătuirii buletinului de analiză

Înainte de îmbuteliere se face o filtrare finală printr-un filtru cu plăci ce conferă limpiditatea cristalină vinului.După îmbuteliere, sticlele trec la mașina de dopuit, sunt verificate, apoi trecute la etichetat, iar de aici sunt introduse în navete spre a fi livrate.

3.4. Determinarea concentratiei alcoolice la un Pinot Noir

Metoda de determinare a concentrației alcoolice în cazul vinului presupune determinarea punctului său de fierbere al vinului aflat în intervalul dintre cel corespunzător apei (100°C) și cel corespunzător alcoolului etilic (78,4º C ), deoarece vinul reprezintă un amestec hidroalcoolic.

Aparatura care este utilizată presupune un rezervor pentru fierbere cu o capacitate de aproximativ 90 ml, dotat cu refrigerent ascendent și termosifon cu robinet de evacuare, un termometru gradat în zecimi de grad între 80º C și 102º C; pâlnie de umplere; lampă de încălzire cu spirt; disc special de calcul, alcătuit dintr-un disc gradat în grade alcoolice (scara alcoolmetrică și un cerc mobil gradat în grade de temperatură, scara temperaturilor sau o riglă specială de calcul cu rigletă culisantă asemănătoare discului de calcul).

Rezervorul aparatului se spală de două apă distilată. Apoi se adaugă 20 ml apă distilată. Termometrul este adaptat. Termosifonul este încălzit până la punctul de fierbere. Mantaua de răcire a refrigerentului este goală.

Se procedează la reglarea încălzirii, astfel încât vaporii de apă să iasă din refrigerent după 3-4 minute. Se se observă coloana de mercur. Se citește punctul de fierbere al apei când apar vaporii și coloana de mercur rămâne constantă cel puțin 2 minute.

Pentru stabilirea punctului de fierbere al vinului, se spală de două ori rezervorul aparatului cu apă combinată cu 20-30 ml vin de analizat turnat prin refrigerent. Se adaugă apa rece în mantaua de răcire și 50 ml vin de analizat în rezervorul spălat. Se instalează termometrul, se încălzește și se urmărește ascensiunea coloanei de mercur până devine constantă timp de 1 -2 minute, și se notează temperatura de fierbere a vinului în grade și zecimi de grade.

Calculul concentrației alcoolice – se fixează discul mobil astfel încât diviziunea corespunzătoare punctului de fierbere al apei să corespundă punctului zero de pe scara alcoolmetrică.

Concentrația alcoolică în procente de volum la 15º C se determină citind diviziunea de pe scara alcoolmetrică, ce coincide cu diviziunea corespunzătoare punctului de fierbere al vinului.

Din concentrația alcoolică în procente de volum la 15º C se calculează concentrația alcoolică în procente de volum la 20 ºC..

Fișa de lucru:

Lucrarea: Determinarea concentrației alcoolice a vinului

Materiale necesare:

ebuliometru

probă de vin

Mod de lucru:

Concentrația alcoolică se stabilește citind diviziunea pe scara alcoolmetrică, care coincide cu diviziunea corespunzătoare punctului de fierbere al vinului.

Rezultate personale:

Concentrația alcoolică = 11°

Interpretarea rezultatelor:

Este un vin de mare eleganță, cu buchet tipic de fructe de pădure, se încadrează în limitele prevăzute de STAS.

3.5. Determinarea SO2 liber și total

a) Determinarea SO2 liber

Principiul metodei: Se titrează iodometric conținutul total de substanțe reducătoare, se oxidează anhidrina sulfuroasă cu apă oxigenată, după care se titrează iodometric celelalte substanțe.

Mod de lucru:

într-un pahar Erlenmayer se adaugă 50 ml de vin împreună cu 2-3 ml de amidon și 1 ml de H2SO4

într-un alt pahar Erlenmayer se adaugă 50 ml de vin împreună 1 ml de amidon, 1 ml de H2SO4 și 0,5 ml de H2O2

conținutul primului pahar se titrează cu o soluție de I2 până la obținerea unei colorații albastre

pentru conținutul celui de-al doilea pahar se va face titrarea cu I2 în scopul identificării substanțelor tanante și a celor colorante.

Mod de calcul:

V = ml * I2 0,02 n la prima titrare

V1 = ml * I2 0,02 n care se fixează de materiile tanante și colorante

0,64 = mg * SO2 corespunzător la 1 ml * I2 0,02 n

b) Determinarea SO2 total

Principiul metodei: Anhidrida sulfuroasă combinată cu zaharuri și acetaldehidă se pune în libertate cu NaOH și apoi cu H2SO4 , după care se titrează iodometric în mediul acid.

Mod de lucru:

într-un pahar Erlenmayer se adaugă de 50 ml de vin împreună cu 10 ml de NaOH

paharul se acoperă, se agită, se lasă în repaos timp de 5 minute și se adaugă 2-3 ml de amidon și 1,5 ml de H2SO4

dozarea SO2 eliberat se face prin titrarea cu I2 până la obținerea unei colorații albastre ce persistă timp de 10 secunde.

se mai adaugă 40 de ml de NaOH, se lasă în repaos timp de 5 minute și se adaugă 5 ml de H2SO4

dozarea SO2 care s-a legat la acidificare se face prin titrarea cu I2 până la obținerea unei colorații albastre ce persistă 10 secunde

Mod de calcul:

Fișă de lucru:

Lucrarea: Determinarea bioxidului de sulf liber

Principiul metodei: Se titrează iodometric conținutul total de substanțe reducătoare, se oxidează anhidrina sulfuroasă cu apă oxigenată, după care se titrează iodometric celelalte substanțe.

Materiale necesare: amidon, soluție de iod 0,02 N, acid sulfuric 1:2, apă oxigenată, pahar Erlenmayer, pipetă, biuretă.

Mod de lucru:

într-un pahar Erlenmayer se adaugă 50 ml de vin împreună cu 2-3 ml de amidon și 1 ml de H2SO4

Mod de calcul:

V = ml * I2 0,02 n la prima titrare

V1 = ml * I2 0,02 n care se fixează de materiile tanante și colorante

0,64 = mg * SO2 corespunzător la 1 ml * I2 0,02 n

Rezultate personale:

SO2 liber = 20 %

Interpretarea rezultatelor:

Rezultatele obținute se încadrează în valorile STAS prevăzute, vinul este apt pentru consum.

Lucrarea:Determinarea bioxidului de sulf total

Principiul metodei: Anhidrida sulfuroasă combinată cu zaharuri și acetaldehidă se pune în libertate cu NaOH și apoi cu H2SO4, după care se titrează iodometric în mediul acid.

Mod de lucru:

Mod de calcul:

Rezultate personale:

SO2 total = 200%

Interpretarea rezultatelor:

Rezultatele se încadrează în limitele STAS – ului, SO2 total se percepe în mediul gazos prin miros, vinul este apt pentru consum.

Interpretarea rezultatelor:

Rezultatele obținute se încadrează în valorile STAS prevăzute, vinul este apt pentru consum.

Soiul de struguri Pinot Noir prezintă o instabilitate genetică și presupune modificări ușor realizabile ce provoacă dificultatea menținerii parametrilor constanți, astfel că există foarte multe clone ale familiei Pinot. Datorită celor specificate, aroma vinului Pinot Noir este schimbătoare.

Când vinul este tânăr prezintă caracteristici ale unor fructe roșii coapte, cum ar fi: prune, cireșe și căpșuni, iar odată cu maturizarea sa caracteristicile devin mai complexe: de stafide, fân, tutun, ciuperci sau piper, având o culoare roșu-maronie, plăcută și transparentă.

Este recomandat ca vinul roșu Pinot Noir să facă pereche cu următoarele alimente: carne de miel (prăjită sau fiartă), somn, rață, fazan și paste italiene care nu sunt foarte picante și nu tind să accentueze volumul de alcool. Este foarte cunoscut prin utilizarea sa la prepararea celebrului „Coq au vin” din Franța (pui fiert în vin roșu).

Vinul Pinot Noir nu se recunoaște foarte ușor, nu are o anumită caracteristică de soi, este un vin fin, amplu, rotund, moale și alcoolic (12-13 %) are o culoare rubinie ce nu excelează în intensitate. Acest soi de vin roșu merită învechit în butoaie timp de 1-2 ani, iar în sticlă 3-4 ani.

Soiul Pinot Noir prezintă mari calități, dar și cateva neajunsuri. Cele mai importante calități sunt: finețea vinului, capacitatea mare de acumulare a zaharurilor și precocitatea maturării vinului. Între defecte se pun în vedere: producția mică (7 t/ha), sărăcia culorii pieliței strugurilor și sensibilitatea ridicată a strugurilor la atacul de Botrytis.

Vinul Pinot Noir este folosit ca bază a cupajelor.

Pentru asigurarea punerii în consum a unui vin de bună calitate s-au elaborat norme departamentale ce stabilesc limite minime în ceea ce privește tăria alcoolică pe care trebuie să o aibă fiecare sortiment de vin, precum și condițiile de calitate.

Controlul de calitate începe de la materia primă și se termină la produsul finit.

Controlul materiei prime:

Strugurii sunt aduși pe soiuri când se pune problema obținerii vinurilor de soiuri pure, iar în amestec pentru vinurile obișnuite.

Strugurii sunt apreciați după conținutul în zahăr și de asemenea după gradul de sănătate, fiind dirijați spre prelucrare.

În această etapă se analizează următoarele aspecte:

● Concentrația în zahăr se face cu refractometrul sau cu densimetrul ori de câte ori este nevoie.

● Calitatea strugurilor

Pentru buna desfășurare a controlului de calitate în centrele de recepție sunt montate panouri cu soiurile de struguri. Din fiecare lot de struguri se vor recolta mai multe probe ce vor fi comparate cu imaginile de pe panouri și se vor clasifica în funcție de soi. Controlul de calitate vizează autenticitatea soiului și concentrația în zahăr, indice care influențează primirea sporului de calitate.

● Randamente care se stabilesc în funcție de de soiul de struguri și de metoda de presare aleasă.

Controlul de calitate va analiza dacă randamentele obținute corespund celor fixate, dacă procentul în ciorchini și tescovină corespunde cu normele, iar în caz contrar fiind necesară respectarea lor. Datele constatate se trec în registrul de control unic.

● Fermentația

În funcție de modul în care are loc fermentația se va stabili și calitatea viitorului vin. Se verifică graficul de fermentație și se ia temperatura la care se face fermentarea, se confruntă rezultatele cu cele din grafic, iar dacă nu corespund se iau măsuri.

La vinul roșu Pinot Noir se va analiza vinul tras de pe boștină (pentru vinul fermentat în recipient) sau cel rezultat de la “Roto” apreciind culoarea care trebuie să corespundă. În cazul unor abateri cum ar fi: colorație insuficientă, menținere prelungită sau obținerea unor vinuri taninoase se vor indica măsuri ce trebuie luate.

● Pritocul matur

Pentru vinurile provenite din struguri sănătoși, pritocul prematur se execută când vinul s-a așezat.

Pentru vinurile provenite din struguri alterați, pritocul prematur se execută imediat, după terminarea fermentării.

După pritoc, vinurile se trag în vase sănătoase, se continuă limpezirea. În timpul controlului se va examina modul de efectuare al pritocului, cantitatea de vin și de drojdie rezultate și dacă aerul nu pătrunde în vase.

● Clasificarea vinurilor se face după terminarea fermentării, astfel că vinurile se repartizează pe categorii în funcție de tăria alcoolică și calitățile organoleptice.

● Crearea marilor partizi

Marile partizi de vinuri se formează prin cupajări de vinuri. La cupajare se vor folosi vinuri din aceeași categorie spre a nu se creea pagube materiale. Cupajarea unui soi cu un altul se face decât pe baza unei aprobări speciale.

● Analiza materialelor folosite la limpezire, conservare și ambalare

Pentru limpezirea vinului se folosește bentonita, iar în acest caz se va experimenta calitatea acesteia, modul de pregatire al gelului și modul de aplicare.

În cazul aplicării tratamentelor cu fenocianură de potasiu se va constata: dacă aplicarea tratamentului se face de către personalul autorizat să execute aceste lucrări, dacă fenocianura este ținută sub cheie spre a se evita producere unor accidente și dacă depozitul rămas după tratarea vinurilor se îngroapă conform normelor.

Din vinurile tratate se va preleva o probă și se va aprecia dacă acesta conține fenocianură neintrată în reacție sau acid cianhidric, și dacă prin tratamentul aplicat s-au îndepărtat metalele grele.

● Turnarea vinului în sticlă și trimiterea către un beneficiar

Controlul se va axa ape următoarele analize:

tăria alcoolică

conținutul în zahăr

aciditatea totală

aciditatea volatilă

bioxidul de sulf liber și total

Nici un vin nu poate fi îmbuteliat fără a i se aplica analiza organoleptică și nu se poate exepedia în alte unități decât însoțit de certificatul de calitate. Dacă nu sunt respectate aceste condiții vinul nu va fi pus în consum și comerț.

Calitatea vinurilor rezultă din controlul de calitate, și, în funcție de rezultatea se pot pune în consum sau nu.

Bibliografie:

Cojocaru, C., Tehnologii în industria alimentară fermentativă, Editura Didactică și pedagogică, București 1979

Decizia consiliului OECD – Recomandari privind Principiile Bunei Practici de Laborator

Directiva 1999 / 12 EC / 8 martie 1999 – Inspecțiile în sistemul bunei practici de laborator (BPL)

Directiva Consiliului 90/18/EEC – Inspecția și verificarea bunei practici de laborator

Drăgănescu, C., Manual biochimie, Editura Didactică și Pedagogică, București 1991

Froman, B., Manualul Calității. Instrument strategic pentru calitate, Editura Tehnică, București, 1998

ISO/CEI Ghid 61 – 1996 – Sisteme de acreditare pentru laboratoare de încercări și etalonări

Legea 245/29.04.2002 – Aprobarea OG nr. 38/ 98 privind acreditarea și infrastructura de evaluare a conformității

OG 63/24.01.2002 – Principiile Bunei Practici de Laborator

OG nr.38/30.01.1998 – Ordonanța privind activitatea de acreditare și infrastructura de evaluare a conformității

Revoil, G., Asigurarea calității n laboratoarele de încercări, Editura Tehnică, București, 1997

Segal, B., Dan, V., Determinarea calității produselor alimentare, Editura Ceres, București 1985

SR EN ISO/CEI 17025:2006

SR EN ISO/CEI17025 –2001– Criteriile generale pentru competența laboratoarelor de încercări si calibrări

SR ISO 8402-1994 – Managementul calității și asigurarea calității. Vocabular

www.asro.ro

www.renar.ro