Acordul Schengen

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”Iași

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

Specializarea: Adminisrație Publică

Proiect

Drept European

Acordul Schengen

Student:

Șalaru Cristian-Stefan

Anul II Grupa 2

Scurt istoric

În jurul anilor 80, s-au pus bazele unei discuții, la nivelul europei, cu privire la expresia libertate de mișcare, considerandu-se ca aceasta este un avantaj statelor membre.

În anul 1945 a avut loc prima întalnire cu privire la această viziune, între fostul cancelar german Helmut Kohl și președintele din acea vreme a Franței, Francois Mitterand. Această întâlnire a avut loc la frontiera “Golden Brenn”, din apropierea Saarbrucken, unde s-a hotărât renunțarea la controlul vamal dintre Franța și Germania. Pe atunci, nimeni nu se gândise că această înțelegere va avea un impact atât de mare asupra Europei libere, baza fiind libertatea de mișcare, renunțându-se la granițele interne și la controalele la nivel de frontieră.

Tot în același an, Olanda, Belgia și Luxemburg au apreciat ca fiind benefică aderarea la acest acord, astfel s-au alăturat inițiativei Franței și Germaniei. Între cele cinci state s-a semnat un acord la bordul navei “Astrid” pe râul Mosel, lângă localitatea de frontier Schengen, pe data de 18 iulie 1945. Prin acest acord s-a hotărât, de către șefii de stat ai Germaniei, Franței, Belgiei, Olandei și Luxemburgului, renunțarea treptată la controalele de de la frontierele interne.

Prin acest acord s-a dezvoltat o nouă viziune asupra Europei, bazată de atunci pe libertatea de mișcare, în care cetățenii statelor semnatare puteau de acum, să migreze pe teritoriul oricărui stat membru al acordului, fără a se mai lovi de birocrație și reguli stricte impuse până atunci de fiecare stat. Aceștia puteau să ceară azil în caz de persecutare în țara de origine pe motive rasiste sau religioase. Acordul a adus o mai bună cooperare și coordonare între autoritățile polițienești și vamale, și cel mai important lucru, fluidizarea traficului, fără a adduce cumva atingere asupra suveranității vreunui stat membru. De asemenea, acordul stabilește reguli clare în materie de azil, migrate, vize, precum și măsuri referitoare la cooperarea polițienească, juridical sau vamală.

Convenția de Implementare a Acordului Schengen

La data de 19 iunie 1990, s-a semnat Convenția de Implementare a Acordului Schengen, care stabilește modalități prin care statele member vor coopera în toate problemele care ar putea apărea odată cu desființarea controalelor vamale la frontierele interne, și pentru a putea asigura o mai bună securitate la frontierele externe ale spațiului nou creat.

Printre cele mai importante măsuri adoptate, găsim:

Eliminarea controalelor la frontierele interne și stabilirea unui set de reguli pentru trecerea frontierelor externe;

Stabilirea unor reguli clare pentru solicitanții de azil;

Introducerea unor reguli referitoare la supravegherea și urmărirea transfrontalieră pentru forțele de poliție din statele Schengen;

Întărirea cooperării juridice prin intermediul unui sistem rapid de extrădare și implementare a deciziilor judecătorești;

Crearea Sistemului Informatic Schengen (SIS).

Toate aceste ăsuri, împreună cu Acordul Schengen, Convenția de Aplicare a Acordului Schengen, deciziile și declarațiile adoptate de către Comitetul Exclusiv Schengen stabilit în 1990, precum și protocoalele și acordurile de aderare care au urmat, constituie acquis-ul Schengen.

Intrarea în vigoare a Convenției

În anul 1995 a intrat în vigoare Convenția Schengen, prin care s-au eliminat controalele la frontierele interne ale statelor membre, creându-se astfel o singură frontieră externă, unde controlul se desfășoară pe baza unui set de reguli foarte clare și concise.

Semnarea tratatului de la Amsterdam

Inițial, acquis-ul Schengen nu a facut parte din cadrul legislativ comunitar. Acest lucru s-a schimbat însă o dată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, la data de 2 octombrie 1997, care începe să aibă efecte de la data de 1 mai 1999. Un document atașat acestui tratat încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ și instituțional a Uniunii Europene. De la acest moment, acquis-ul Schengen face parte din legislația comunitară și a fost transferat în noul Titlu IV- Vize, azil, imigrație și alte politici legate de libera circulație a persoanelor.

Încă de la viziunea propusă de cei doi președinți care au pus bazele Acordului Schengen, acesta este bazat pe termenul libertate de mișcare, acordul a adus eliminarea controalelor la frontierele interne pentru toate persoanele, astfel fluidizând traficul și oferind libertatea cetățenilor statelor semnatare. Aceste avantaje au dus la înăsprirea securității la nivelul frontierelor externe a spațiului nou creat. Toate aceste măsuri implică o politică de viză comună, posibilitatea procesării cererilor de azil, cooperarea judiciară și polițienească, precum și un schimb eficient de informații. Toate acestea au condus la crearea Sistemului Informațional Schengen. Cetățenii Uniunii Europene trebuie să prezinte la punctele de trecere vamală a frontierelor externe spațiului Schengen, doar un document de identificare valid, iar la polul opus, cetățenii terțelor țării, cuprinse în lista comună a țărilor, ai căror cetățeni, care vor să tranziteze zona, au nevoie de viză de intrare valabilă pe intregul spațiu Schengen.

Acquis-ul în domeniul politicii vizelor este reprezentat de Capitolul 3, Secțiunea 1 și 2 din Convenția de Implementare a Acordului Schengen și de o serie de alte acte normative .

În privința țărilor a caror cetățeni au nevoie de viză pentru a intra în spațiul comunitar, Regulamentul Consiliului Comunității Europene 539/2001 fixează lista țărilor terțe ai căror resortisanți sunt supuși obligației de a deține viză validă pentru a putea trece frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene. Regulamentul Consiliului Comunității Europene stabilește și lista țărilor ai căror cetățeni sunt excepția de la aceată obligație. În prezent lista negativă a Uniunii Europene, cu privire la țările ai căror cetațeni au nevoie de obținerea vizei pentru a putea intra în spațiul comunitar, cuprinde un număr de 134 de țări (Anexa I la Regulamentul 539/2001).

Directiva Consiliului Comunității Europene 40/2001 reglementează cadrul legal privind recunoașterea reciprocă a deciziilor de îndepărtare a rezidenților statelor terțe. Astfel, dacă un stat membru al Uniunii Europene ia decizia de îndepărtare a unui cetățean de pe teritoriul său, decizia este valabilă pentru întreg spațiuș țărolor membre Uniunii Europene.

În perspectiva creării unui spațiu comunitare în care controalele la frontierele de stat vor disparea,iar libera circulație va fi în totalitate deplina este nevoie de crearea unui organism pentru a putea securiza frontierele externe și de o buna cooperare si solidaritate a statelor memebre a Uniuni Europene în îndelinirea acestui obectiv.

Organele poliețienești cooperează în depistarea și prevenirea crimei organizate și au drept de urmărire a infractorilor fugari pe teritoriul unui stat învecinat din spațiul Schengen făra a face atingerea asupra suveranități statului.Pentru o mai bună securizare a Spațiului Schengen , a fost conceput un sistem complex numit Sistemul Informațional Schengen SIS, sistem ce ușurează furnizarea de informații referitoare la intrarea cetățenilor terțelor tări.Reglemetarea acestui sistem este dată de art. 92-125 din Convenția de Implementare a Acordului Schengen.

Statele membre al Acordului Schengen.

În prezent, 26 de state Europene sunt membre cu drepturi depline în Acordul Schengen.

Viitoarele State al Acordului Schengen sunt:

Patru dintre statele semnatare al Acordului Schengen, care nu sunt member ale Uniunii Europene sunt:

Islanda

Norvegia

Elveția

Lichtenstein

Două state membre ale Uniunii Europene , au luat decizia sa nu aplice in totalitate acquis-ul Schengen, dar colaborează cu statelor semnatare Acordului Schengen în anumite domenii de interes comun:

Marea Britanie

Irlanda

Beneficile Aderari la Spatiul Schengen

Aderarea la spatiul Schengen are ca efect ridicarea controalelor intre frontierele interne ale statelor membre Schengen, care aplica in intregime acquis-ul Schengen, fiind creata o singura frontiera externa unde controalele se desfasoara conform unui set de reguli clare in materie de vize, migratie, azil, precum si masuri referitoare la cooperarea politieneasca, judiciara sau vamala.

A)Ridicarea controalelor intre frontierele interne ale statelor membre Schengen

Astfel, trecerea frontierei se poate realiza indiferent de ora si prin orice loc iar cetatenii statelor membre care calatoresc in spatiul Schengen trebuie sa aiba asupra lor, un document de identitate valabil. Trecerea frontierelor interne poate fi asemanata cu o calatorie in interiorul tarii.

Controalele la frontierele interne Schengen pot fi introduse pentru o perioada limitata in timp din motive de ordine publica sau securitate nationala, decizie ce este luata la nivelul fiecarui stat membru Schengen.

B)Libertatea de miscare a cetatenilor statelor membre reprezinta beneficiul adus de aderarea la spatiul Schengen fara ca acesta sa fie inteles ca absolut

Odata cu eliminarea controalelor la frontiere ar putea creste pericolele pentru securitatea interna a tarilor implicate prin faptul ca, din acest moment, se lasa "cale libera" infractorilor.

Astfel, se impune o cooperare transfrontaliera, in special prin infiintarea serviciilor comune ale politiei, vamii si politiei de frontiera (in cadrul Centrelor, Birourilor, Punctelor comune de contact) pentru toate statele contractante care sa aiba ca scop protectia propriilor cetateni. De asemenea, Sistemul Informatic Schengen, asistenta operativa reciproca si schimbul direct de informatii intre fortele de politie precum si supravegherea si urmarirea transfrontaliera a infractorilor reprezinta mijloace de lupta impotriva terorismului, crimei organizate, traficului de fiinte umane si a imigratiei ilegale. In acelasi timp, a fost adoptat un set de reguli uniforme care sa asigure cetatenilor statelor membre protectia datelor cu caracter personal impotriva oricarei incalcari a drepturilor fundamentale.

Set de măsuri compensatorii

In afara beneficiilor aduse, eliminarea controalelor la frontiere interne poate avea un impact negativ pentru securitatea interna a statelor membre.

Pentru prevenirea unor astfel de inconveniente, statele Schengen introduc un set de măsuri compensatorii prevazute in detaliu de acquis-ul Schengen si de recomandarile referitoare la punerea lor in practica.

Masurile compensatorii ale CIAS pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

-circulatia persoanelor (vize si cooperare consulara);

-cooperarea politieneasca;

-sprijinul reciproc al politiilor in domeniul asistentei judiciar;

-schimbul de ofiteri de legatura intre politii;

-cooperarea transfrontaliera la granitele interne, in special prin infiintarea serviciilor comune ale politiei, vamii si politiei de frontiera pentru toate statele contractant;

-misiuni de supraveghere si urmarire transfrontaliera a politiei;

-cooperarea judiciara a statelor membre Schengen.

Cea mai semnificativa masura compensatorie o reprezinta infiintarea unui sistem comun european de urmarire politieneasca transfrontaliera, numit Sistemul Informatic Schengen. Toate statele membre introduc date in sistem direct de la bazele de date nationale.

O alta masura compensatorie se refera la protectia datelor cu caracter personal care reprezinta dreptul persoanei fizice de a-i fi aparate acele caracteristici care conduc la identificarea sa si obligatia corelativa a statului de a adopta masuri adecvate pentru a asigura o protectie eficienta pornind de la faptul ca numeroase informatii privind datele personale se transfera intre statele membre.

Bibliografie

http://depabd.mai.gov.ro/SIS.pdf

http://www.schengenvisainfo.com/

https://www.eurovisa.info/

http://ec.europa.eu/romania/news/articole_si_dialoguri/25062013_spatiul_schengen_ro.htm

http://www.schengen.mira.gov.ro/Documente/utile/catutil/Schengen.pdf

www.wikipedia.org