Acordarea Unui Credit Ipotecar la Banca Romaneasca

CAPITOLUL I

NOTIUNI FUNDAMENTALE PRIVIND MODELELE ECONOMICO –

MATEMATICE SI PIATA DE CAPITAL

1.1.Modelarea proceselor economice

1.1.1.Considerații generale privind modelarea fenomenelor și

proceselor economice

Modelarea economică reprezintă o disciplină economică de granită cu matematica si tehnica de calcul ce se ocupă de fundamentarea deciziei in condiții de rentabilitate si eficiență pentru producător,cu ajutorul unor modele economice elastice si cu posibilitatea utilizării tehnicii simulării.

Conceptul de model este relativ nou in comparație cu metoda modelări i,care a apărut odată cu preocuparea oamenilor pentru cunoasterea științifică.Modelul poate fi definit ca o reprezentare abstractă si simplificată a unui proces economic.Esența metodei modelării constă in inlocuirea procesului real studiat intr-un mod mai accesibil studiului. Rezultatele obtinute prin modelare se pot extinde asupra procesului modelat,numai in condițiile in care modelul a reprezentat fidel proprietățile,structura si particularitățile acestuia.

Modelul matematic a aparut totodată ca o necesitate de a descrie intr-o formă cât mai fidelă realitatea de pe piețele financiare.Incepând cu a doua jumătate a secolului al

20-lea,incercarea de a descrie evoluția prețului activelor financiare a stârnit interesul unui număr din ce in ce mai mare de investitori,de la guverne ,bănci si firme până la oameni de rând.Astfel,s-a ajuns la construirea unor modele matematice care să descrie într -o formă cantitativă fenomenele de pe piețele financiare cu scopul de a oferi investitorilor o imagine clară in luarea deciziilor optime de a investi.

Modelul isi propune sa gaseasca o relație care sa descrie variațiile viitoare ale valorii unui portofoliu prin realizarea de previziuni asupra modificării prețurilor instrumentelor care compun portofoliul plecând de la istoricul prețurilor acestora.

Piața de capital reprezintă o piata specializată unde se întâlnesc și se reglează in mod liber cererea si oferta de instrumente financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre o piață pe care se tranzacționează în mod liber valori mobiliare (acțiuni, obligațiuni),piață ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumpărătorii de acțiuni si obligațiuni) și care urmăresc plasarea profitabilă a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de catre emitenții de acțiuni/obligațiuni, în general firme ce sunt in căutare de capital in vederea finanțăr ii unor proiecte de investiții.

Desigur, piața de capital prezintă interes si din alte puncte de vedere, permițând

preluarea

controlului asupra unor societăți prin achiziții semnificative de acțiuni sau obținerea unor câștiguri pe termen scurt prin specularea modificărilor de curs ale valorilor mobiliare. In functie de momentul în care se realizează tranzacția, piața de capit al se împarte în două segmente:

– Piața primară. Este piața pe care emisiunile noi de acțiuni si obligațiuni sunt vândute prima dată. Desi poartă denumirea de “piață”, aceasta vânzare se face de fapt prin intermediul instituțiilor financiare (bănci, societați de intermediere). Practic, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regulă fac legatura între societatea emitentă si investitori, se obligă sa plaseze valorile mobiliare nou e mise in schimbul unui comision;

– Piata secundară. Odată vândute acțiunile si obligațiunile fac obiectul tranzacțiilor pe piața secundară. Funcționarea efectivă a pieței secundare se realizează prin intermediul piețelor organizate, si anume în Romania prin Bursa de Valori Bucuresti

(BVB).

Multe persoane cunosc piața de capital doar din punct de vedere al cumpărărilor si vânzărilor de acțiuni, si al câștigurilor ce pot fi obținute în urma acestora. Insa piata de capital indeplinește un alt rol foarte important – atragerea de finanțare pentru firmele care vor sa își crească afacerile.

Finanțarea prin intermediul pieței de capital este o alternativă la împrumuturile bancare,variantă, din păcate, prea puțin cunoscută si utilizată in țara noastră. Acest tip de finanțare se realizează prin emisiuni publice de vânzare de acțiuni si obligațiuni.

Mecanismul este destul de simplu: o firmă care are nevoie de bani pentru dezvoltarea activității sau finanțarea unui proiect de investiții pune in vânz are acțiuni si/sau obligațiuni aceasta vânzare se realizează prin societăți specializate pe piața de capital – societăți de servicii de investiții financiare (SSIF). Cumparătorii acțiunilor și/sau obligațiunilor plătesc pentru cumpărarea acestora, iar banii ajung la firma emitentă care îi folosește pentru investiții si dezvoltare. La rândul lor, cumpărătorii de acțiuni si obligațiuni primesc diverse beneficii din partea firmei: dividende pentru acțiuni si dobânzi pentru obligațiuni.

În efortul său permanent de cunoaștere a realității înconjurătoare omul a inventat “unelte” din ce în ce mai perfecționate care să-i ușureze munca. Modelarea reprezintă un proces de cunoaștere bazat pe o “unealtă” cu caracteristici speciale : modelul. În dezvoltarea științelor contemporane, analogiile model-realitate constituie instrumente importante , uneori de neînlocuit, de cunoaștere a fenomenelor și proceselor lumii reale.

1.1.2. Modelarea economico-matematica. Principii fundamentale ale reprezentării prin modele

Metode și modele economico-matematice (MMEM), fiind o componentă a științei inter-disciplinare Matematici aplicate în economie, constituie o disciplină, care are funcția de studiere și elaborare a metodelor matematice de rezolvare a problemelor economice de extremum multidimensionale cu restricții, adică a problemelor de extremum al funcțiilor de mai multe variabile cu restricții în ce privește domeniile de variație a argumentelor. Ca disciplină de studiu în Colegiu, MMEM are drept scop principal -formarea la studenți a priceperilor și deprinderilor în aplicarea metodelor și tehnicilor de optimizare a proceselor și fenomenelor din sfera economică, care se transpun în modelul problemei programării liniare, și se sprijină pe principiile:

– îmbinarea proceselor de predare-învățare a teoriei cu activitățile practice la

calculator;

– actualitatea informațiilor predate, orientarea spre învățământul centrat pe student;

– corelația interdisciplinară: eșalonarea optimă a conținuturilor disciplinei în studiu prin corelarea lor cu programele de instruire și disciplinele planului cadru de învățământ al Colegiului pe profilul Informatică;

– adecvării metodelor de predare-învățare la instruirea asistată de calculator;

– diferențierii și individualizării predării-învățării;stabilirii unui nivel obligatoriu de pregătire în domeniul modelării economico-matematice și formării capacităților de avansare în însușirea temelor necunoscute și în aplicarea tehnologiilor informaționale moderne;

Disciplina Metode și modele economico-matematice (MMEM), ca parte componentă a Matematicilor aplicate în economie, participă la formarea viitorului tehnician-programator, la dezvoltarea generală a personalității. Accentul instruirii este

pus pe:

– însușirea unor metode și tehnici de optimizare a proceselor și fenomenelor din sfera economică;

– soluționarea unor clase de probleme de optimizare liniară, inclusiv, a

problemelor de transport;

– formarea de competențe digitale

1.2. Noțiuni fundamentale pe piața de capital

Noțiuni de bază

Piața financiară, piața de capital, conceptul anglo-saxon, conceptul continental- european, cererea și oferta pe piața de capital, piața primară, piața secundară, piața acțiunilor, piața obligațiunilor, valori mobiliare, titluri financiare primare, titluri financiare derivate, produse sintetice, piața valorilor mobiliare

Concepția continental-europeană, prin termenul de piață de capital, definește

ansamblul format din:

– piața monetară (finanțare pe termen scurt);

– piața financiară (finanțare pe termen mediu și lung);

– piața ipotecară (specifică finanțării construcțiilor imobiliare).

În unele surse de specialitate, conform concepției anglo-saxone, piața financiară include trei părți integrante: piața de capital, piața monetară și piața asigurărilor.

În unele surse de specialitate, există opinii, conform cărora piața financiară poate fi identificată cu cea de capital. Piețele financiare, în accepțiunea identificării cu piețele de capital, sunt instituții bine definite (de exemplu, New York Stock Exchange, Bursa de Valori București) sau ansamblul mijloacelor de comunicații (de exemplu, piața NASDAQ, RASDAQ), care permit emisiunea și negocierea activelor financiare nebancare de către intermediari la un preț reglementat (valoarea nominală) sau la un preț stabilit în funcție de cerere și ofertă numit preț de piață.

Pluralul „piețe financiare" sugerează că, într-o economie de piață, indiferent de gradul de dezvoltare, există un sistem al piețelor financiare, precum:

– sistemul piețelor financiare din Statele Unite ale Americii;

– sistemul piețelor financiare din Canada;

– sistemul piețelor financiare din Romînia.

Sistemul piețelor financiare din Statele Unite ale Americii se constituie din două sau mai multe piețe, în funcție de criteriul adoptat.

Primul criteriu vizează durata plasamentului, rezultînd:

– piețe monetare destinate comercializării instrumentelor datoriei pe termen scurt;

– piețe de capital care permit negocierea instrumentelor datoriei pe termen lung și instrumentelor de proprietate.

Al doilea criteriu respectă natura activului comercializat care determină următoarele tipuri de piețe:

– piața acțiunilor; piața obligațiunilor; piața mărfurilor; piața valutară; piața opțiunilor; piața futures.

Sistemul piețelor financiare din Canada nu respectă un anumit criteriu și conține:

– piețe de active corporale și piețe de active financiare;

– piețe spot (la vedere) și piețe futures care includ opțiunile;

– piețe monetare;

– piețe de capital:

– piețe ipotecare;

– piețe regionale și locale;

– piețe primare;

– piețe secundare.

–

1.2.2 Produse financiare derivative

Tipologia piețelor de capital (Segmentarea pieței de capital).

Piața de capital se divide în mai multe componente. Cele mai utilizate criterii în delimitarea componentelor sunt:

– natura valorii mobiliare emise și negociate;

– organizarea teritorială;

– natura operațiunilor.

Intercondiționarea componentelor pieței de capital este prezentată schematic în figura 1.1

Figura 1.1 Structura pieței de capital respectînd criteriile: natura valorii mobiliare și natura operațiunilor

piețe:

În funcție de natura valorii mobiliare, piața de capital se divide în următ oarele

– piața obligațiunilor. Constituie piața în cadrul căreia se tranzacționează

instrumente de datorie;

– piața acțiunilor. Este piața în cadrul căreia se tranzacționează instrumente de proprietate (acțiuni ordinare și preferențiale);

– piața opțiunilor. Reprezintă piața în cadrul căreia se tranzacționează instrumente derivate (contracte de opțiuni);

– piața futures. Este piața în cadrul căreia se emit și se negociază instrumente derivate (contracte futures pe valori mobiliare primare, pe derivate și pe instrumente sintetice).

Piața acțiunilor și piața obligațiunilor sunt piețe ale valorilor mobiliare primare emise de: societăți pe acțiuni, stat, colectivități publice și tranzacționate ulterior pe piața secundară de capital.

Piața opțiunilor și piața futures sunt piețe ale valorilor mobiliare derivate emise și negociate de instituțiile pieței de capital.

În funcție de organizarea teritorială, piața de capital se divide în:

– piața de capital descentralizată, care permite emisiunea și negocierea va lorilor mobiliare de către societăți pe acțiuni de subordonare locală și colectivități publice locale (de exemplu, bursa din Chicago, bursa din Philadelphia);

– piața de capital națională, formată sau prin absorbția celor descentralizate (de exemplu, în Marea Britanie), sau prin existența unei singure piețe (de exemplu, în Franța, în Republica Moldova), sau prin conectarea sistemelor informaționale ale piețelor descentralizate (de exemplu, în SUA);

– piața de capital regională, care facilitează emisiunea și negocierea valorilor

mobiliare din țările apartenențe unei zone geografice (Uniunea Monetară Europeană)

– piața de capital internațională, care coincide cu o piață de capital națională cu condiția să permită emisiunea și negocierea valorilor mobiliare aparținînd ofertanților din alte țări (de exemplu, cele din New York, Tokio, Londra, Frankfurt).

În funcție de natura operațiunilor, piața de capital prezintă două componente:

– piața primară de capital, care facilitează emisiunea de valori mobiliare și ai că rei participanți sunt: emitenții, în calitate de vînzători, și investitorii, în calitate de cumpărători;

– piața secundară de capital, care prezumă tranzacționarea valorilor mobiliare plasate pe piața primară, emisiunea și tranzacționarea valorilor mobilia re derivate și ai cărei participanți sunt investitorii, în dublă calitate – de vînzători și cumpărători.

Piața secundară de capital se divide, de regulă, în două piețe:

– piața instituționalizată (bursa de valori), cu centre renumite, precum New York Stock Exchange (NYSE), Tokyo Stock Exchange (TSE), London International Stock Exchange (LISE), Bursa din Paris.

– piața de negocieri sau la ghișeu (engl. over the counter – OTC). Această piață poate fi denumită și piață extrabursieră, deși este organizată de dealeri (intermediarii pe piața secundară de capital). Această piață se identifică cu sistemul de tranzacționare, de exemplu: în SUA, este denumit National Association of Securities Dealers Automated Quotation (NASDAQ); în Marea Britanie, se numește London Unlisted Security Market (USM); în Romînia – Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotation (RASDAQ).

Piața secundară de capital mai poate fi clasificată și în funcție de următoarele

criterii de departajare:

– continuitatea pieței:

– piețe intermitente – în cadrul cărora tranzacționarea valorilor mobiliare este permisă doar în anumite momente specifice acestei piețe, iar formarea prețurilor se bazează ne fixing

– piețe continue – în care tranzacționarea titlurilor poate avea loc în orice moment, tranzacțiile nu se încheie la un preț unic pentru întreaga zi bursieră, dar la prețul care se poate modifica în decursul unei ședinți bursiere

– piețe mixte – pentru titlurile mai importante se tranzactionează intermitent, iar

pentru celelalte – continuu.

CAPITOLUL II

CONDITII DE ACORDARE CREDIT BRD, BCR ,RAIFFAISEN,TIRIAC

2.1. Principii si reguli generale privind activitatea de creditare

În întreaga activitate de creditare, banca va respecta prevederile Legii nr. 58 /

1997 si a Normelor de creditare privind activitatea bancara, Legii nr. 34 / 1991 privind statutul B.N.R., a normelor, instructiunilor si regulamentelor emise de B.N.R. în calitatea sa de banca centrala cu atributii de reglementare în domeniile monetar, de credit, valutar si de plati, precum si propriile norme si instructiuni de lucru.

Operatiunile de aprobare si acordare a creditelor au la baza prudenta bancara ca

principiu fundamental ce caracterizeaz

757d323h 9; întreaga activitate a bancii.

Activitatea de creditare se bazeaza, în primul rând, pe analiza viabilitatii si realismul afacerilor în vederea identificarii si evaluarii capacitatii de plata a clientilor, respectiv de a genera venituri si lichiditati ca principala sursa de rambursare a creditului si de plata a dobânzii. Determinarea capacitatii de plata a clientilor se face prin analiza aspectelor financiare si nefinanciare ale afacerilor atât din perioadele expirate cât si din cele prognozate.

Acordarea creditelor trebuie sa fie avantajoasa atât pentru banca, deoarece prin extinderea si diversificarea portofoliului de credite poate obtine profit suplimentar, cât si pentru clienti, care pe seama creditelor pot sa-si dezvolte afacerile, sa obtina profit si, pe aceasta baza sa ramburseze împrumuturile si sa-si achite dobânzile. Creditele trebuie sa fie în toate cazurile garantate, iar volumul minim de garantiilor constituite trebuie sa acopere datoria maxima a împrumutului catre banca, formata din credite si dobânzi

Creditele, valorile de recuperat, creantele comerciale precum si dobânzile aferente trecute în litigiu sunt considerate creante îndoielnice, si respectiv, dobânzi restante.

Creditele, valorile de recuperat, creantele comerciale, creante restante, precum si dobânzile aferente trecute în litigiu sunt considerate creante îndoielnice, si respectiv, dobânzi îndoielnice.

Banca acorda credite pe termen scurt, mediu si lung în lei si valuta pe seama resurselor proprii si a celor atrase, în conformitate cu prevederile din planul de credite si resursele de acoperire ale acestora, aprobat de organele competente.

2.1.1. Analiza economico – financiara a activitatii clientilor

Analiza aspectelor economico-financiare are ca obiectiv stabilirea unui diagnostic al situatiei economico-financiare indispensabil pentru decizia de creditare. Pentru aceasta, analiza economico – financiara se bazeaza pe documentele de sinteza contabila (bilantul contabil si raportul de gestiune, contul de profit si pierdere, raportari contabile periodice etc.), pe analiza fluxului de fonduri ale perioadelor expirate, precum si pe analiza fluxului de lichiditati (cash-flow-ului) pentru perioada urmatoare.

Analiza economico-financiara a activitatii clientilor contine :

a) Analiza bilantului contabil, care presupune :

– . examinarea bilanturilor pe ultimul an încheiat si situatiile financiare cumulate de la începutul anului curent, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut ;

– analiza imobilizarilor corporale si necorparale si a surselor de acoperire a acestora ;

– analiza decontarilor, prelevarilor, datoriilor si obligatiilor fata de terti

-n analiza costurilor, în vederea dimensionarii corecte a volumului de credite pentru activele circulante care fac obiectul creditarii.

b) Analiza veniturilor, cheltuielilor si contului de profit si pierdere, care presupune

– analiza rezultatelor activitatii si a profitului obtinut pe ultimul an încheiat si, respectiv, pe anul curent ;

– analiza repartizarii profitului net ;

– analiza pierderilor înregistrate si recuperarea lor

c) Analiza fluxurilor de fonduri ale perioadelor expirate, ofera posibilitatea unei mai bune întelegeri, la nivelul fiecarei activitati (exploatare, investitii, financiara), a modului în care au fost generate fondurile (sursele) si utilizarea acestora, precum si

impactul asupra disponibilitatilor banesti ale agentului economic, la sfârsitul perioadei analizate.

d) Analiza fluxului de lichiditati pe perioada urmatoare, presupune ca pe baza rezultatelor obtinute anterior si a portofoliului de contracte de aprovizionare, productie, desfacere, a perspectivei variatiei stocurilor etc. sa se evalueze si sa se prognozeze :

– posibilitatile clientului de a genera în viitor lichiditati ;

– capacitatea clientului de a-si onora obligatiile de plata viitoare.

Analiza structurii si continutului bilantului contabil si a contului de profit si pierdere.

Prudenta bancara presupune, în primul rând, cunoasterea si întelegerea activitatii clientilor bancii. Cunoasterea activitatii desfasurate de client în perioada anterioara, precum si a prevederilor pentru viitor dau posibilitatea bancii, pe de o parte sa ofere acestuia serviciile si produsele bancare adecvate ; iar pe de alta parte sa ia masuri pentru diminuarea si prevenirea riscului în vederea recuperarii creditelor si a încasarii dobânzilor. În consecinta, în vederea protejarii fondurilor proprii si a celor atrase, banca are datoria de a-si selectiona judicios clientii, deoarece performantele ei depind de eficienta cu care sunt acordate creditele. Atunci când banca acorda un credit ea face, pe baza cunoasterii detaliate a clientului, un act de încredere.

În procesul obtinerii de informatii despre client, o importanta deosebita o are cunoasterea situatiei economico-financiare a acestuia. Analiza financiara are ca punct de plecare bilantul contabil, care este documentul oficial de gestiune al agentului economic. Bilantul ofera o imagine contabila asupra patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor obtinute, pe baza unor acte administrative emise la un moment dat. Pentru obtinerea unei imagini cât mai reale asupra situatiei financiare a clientilor este necesar ca pe baza bilantului sa se elaboreze noi informatii care sa corespunda mai bine necesitatilor de analiza a bancii, respectiv, de diagnostic dar si de evaluare.

De asemenea, pentru analiza financiara a clientului o importanta deosebita o prezinta informatiile furnizate de contul de profit si pierdere, care, ca si în cazul bilantului contabil, vor fi regrupate si prelucrate pentru a oferi o imagine mai clara privind rentabilitatea si eficienta activitatii desfasurate.

Indicatorii de analiza a bonitatii clientilor

Pornind de la continutul bilantului contabil prelucrat (situatiei contabile periodice) si de la contul de profit si pierdere prelucrat, ofiterii de credite vor analiza situatia bonitatii clientilor pe baza unui sistem de indicatori de structura si performanta. Indicatorii care stau la baza analizei si evaluarii bonitatii clientilor pot fi grupati în :

A. Indicatori de nivel si structura a) cifra de afaceri

b) capitaluri proprii

c) rezultatul exercitiului (profit / pierdere)

d) fondul de rulment

e) necesarul de fond de rulment f) trezoreria net

g) lichiditatea

. lichiditate imediat

. lichiditate current

. lichiditate la o data viitoare h) solvabilitatea

i) gradul de îndatorare

. gradul de îndatorare general

. gradul de îndatorare financiar j) viteza de rotatie

. rotatia activelor circulante

. rotatia stocurilor de materii prime

. rotatia stocurilor de produse în curs de fabricatie

. rotatia stocurilor de produse finite / marfuri

. durata medie de încasare a clientilor

. durata medie de plat a furnizorilor

B. Indicatori de performanta k) rentabilitatea

. rentabilitatea de exploatare

. brut

. net

. rentabilitatea economica

. rentabilitatea financiara l) riscul financiar

. gradul de acoperire a dobânzii m) rata valorii adaugate

n) politica de dividende

Pentru a efectua o apreciere final corespunzatoare asupra bonitatii clientilor, ofiterii de credite vor urmari coroborarea rezultatelor si interpretarea tuturor indicatorilor prezentati într-un sistem unitar care sa scoata în evidenta punctele tari si pe cele slabe ale respectivului agent economic, si mai ales sa poata conduce la luarea unor decizii temeinic fundamentate.

2.2. RISCURILE, GARNATIILE SI ASIGURAREA CREDITELOR

2.2.1. Aspecte nefinanciare privind clientii bancii

Analiza nefinanciara vizeaza credibilitatea clientului ca element psihologic esential cu privire la formarea de catre banca a convingerilor referitoare la calitatile morale si profesionale ale conducatorilor agentilor economici solicitanti de credite, a principalilor asociati si colaboratori precum si a reputatiei privita prin calitatea produselor, serviciilor si a modului de îndeplinire a obligatiilor asumate în relatiile cu partenerii de afaceri

În acest scop, se va face evaluarea cât mai reala a riscului în activitatea de creditare iar banca va analiza atât riscurile financiare, cât si cele nefinanciare la care se expune. Factorii nefinanciari care influenteaza activitatea clientului pot fi interni sau externi.

În fundamentarea deciziei de acordare a unui credit ofiterii de credite vor tine seama suplimentar si de urmatoarele aspecte interne :

a) Conducerea activitatii (managementul) :

. pregatirea profesionala, prestigiul si experienta în ramura sau sectorul de activitate ;

– experienta în functii de conducere si reputatia echipei manageriale

– conducerea este asigurata de o echipa sau de catre o singura persoana, cunoscând ca în cele mai multe cazuri conducerea în echipa poate avea rezultate mai bune decât luarea deciziilor de catre o singura persoana ;

– asigurarea succesiunii manageriale ;

– gradul de participare a echipei de conducere la capitalul societatii, fiind de asteptat ca implicarea conducerii sa fie cu atât mai ridicata cu cât gradul de participare la capital este mai mare.

b) Activitatea clientului :

– evolutia activitatii si profilul acesteia ;

– caracterul activitatii : permanent., sezonier, ciclic :

– sfera de activitate : productie, comert, prestari servicii etc. ;

-produsele si serviciile sunt : de stricta necesitate / de lux, de serie / unicat, vechi /

noi, competitive / mai putin competitive profitabile / neprofitabile ;

– importul ;

c) Strategia :

. existenta unei strategii pe urmatorii 3-5 ani – daca aceasta este realista, realizabila sau cu risc de esec ;

. modalitatile de realizare a strategiei propuse ;

. alternative si implicatii în cazul nerealizarii strategiei propuse ;

. existenta sau nu a planurilor de restructurare si redresare financiara.

Factorii nefinanciari externi care trebuie avuti în vedere la fundamentarea deciziei de creditare sunt :

a) domeniul de activitate – caracteristicile domeniului de activitate din punct de vedere al competitivitatii, profitabilitatii, tehnologizarii, cheltuielilor de capital, costuri fixe ridicate sau reduse, principalele firme care evolueaza în respectivul domeniu de activitate ;

b) încadrarea activitatii clientului în politica economica generala si în tendintele strategiei viitoare privind respectivul domeniu de activitate ;

c) impactul legislatiei asupra activitatii clientului ;

d) impactul unor factori macroeconomici asupra activitatii clientului ;

e) dependenta si pozitia geografica fata de sursele de aprovizionare si pietele de desfacere, fata de caile de transport etc. ;

f) caracteristicile sociale ale pietelor de desfacere : obiceiuri alimentare, înclinatia spre un anumit tip de consum, religie etc. ;

Concluziile rezultate din analiza aspectelor nefinanciare privind clientii se vor utiliza de banca la :

. fundamentarea deciziei de preluare a unor noi clienti ;

. fundamentarea deciziei de creditare ;

. situatia clientilor,

. analiza calitatii portofoliului de împrumuturi etc.

2.2.2. Riscul în activitatea de creditare

Activitatea de creditare implica un risc prin însasi elementele de anticipare pe care se bazeaza decizia de creditare pentru banca fiind de maxima importanta cunoasterea acestui risc, evaluarea sa cât mai aproape de realitate si acceptarea lui în cunostinta de

cauza.

În scopul diminuarii riscului în activitatea de creditare, banca va urmari respectarea urmatoarelor conditii :

. împrumuturile acordate de o societate bancara unui singur debitor nu pot depasi, cumulate 20 % din capitalul si rezervele bancii ;

. capitalul si rezervele bancii includ capitalul propriu si capitalul suplimentar, care se determina, potrivit regulamentului B.N.R. privind fondurile proprii ale societatii bancare.

Pentru eliminarea riscului, banca nu acorda credite :

. agentilor economici care înregistreaza pierderi si sunt fara perspective de redresare, cu exceptia cazurilor în care prin acte normative s-a reglementat altfel ;

. agentilor economici care nu contribuie cu capital propriu la finantarea mijloacelor circulante sau la realizarea proiectelor de dezvoltare (investitii) ;

. unitatile economice pentru care s-a instituit procedura de reorganizare sau lichidare judiciara, cu exceptia cazurilor în care instanta judecatoreasca hotaraste ca pot fi acordate credite în vederea reorganizarii si redresarii activitatii debitorului.

2.2.3. Garantiile creditelor

În conformitate cu prevederile Legii privind activitatea bancara nr. 33 / 1991 la acordarea creditelor, societatile bancare vor urmari ca solicitantii sa reprezinte credibilitate pentru rambursarea lor la scadenta, în acest scop, acestea pot cere solicitantilor garantarea împrumutului cu bunuri mobile si imobile. Activitatea de creditare se bazeaza pe viabilitatea planului de afaceri prezentat bancii si pe capacitatea împrumutatului de a genera venituri si, respectiv lichiditati, care constituie principala garantie si sursa de rambursare a creditelor si de plata a dobânzilor.

În raporturile sale cu debitorii, creditorul este expus unor riscuri care impun luarea unor masuri pentru garantarea creantei, în cazul în care în ziua scadentei, debitorul nu îsi poate achita datoriile si nu mai poate sa-si execute obligatia asumata, creditorul daca are garantii constituite în conditiile legii, pe baze contractuale, le poate executa acoperindu-si creanta.

Dupa natura lor, garantiile pot fi :

a) Garantii reale : sunt mijloace juridice de garantare a obligatiilor prin afectarea unui bun al debitorului în vederea asigurarii executarii obligatiei asumate.

Garantiile reale confera creditorului garantat :

. dreptul de preferinta în temeiul careia, în cadrul executarii silite, din valoarea bunului respectiv se va asigura mai întâi satisfacerea integrala a creditorului garantat si numai ceea ce se prisoseste va servi satisfacerii pretentiilor celorlalti creditori ;

. drept de urmarire, în temeiul caruia creditorul va putea urmari bunul în mâinile oricui s-ar afla, în masura necesara satisfacerii creantei garantate.

Garantiile reale sunt :

. gajul propriu-zi

. ipoteca

b) Garantiile personale : sunt mijloace juridice de garantare a obligatiilor prin care una sau mai multe persoane se angajeaza printr-un contract accesoriu încheiat cu creditorul sa plateasca acestuia datoria debitorului în cazul în care acesta nu o va plati el

însusi.

Formele de garantii personale aplicabile sunt :

. fideiusiunea (cautiunea)

. garantiile prezentate sub forma de scrisori de garantie emise de banci, institutii financiare si autoritati administrative (ministere) ce au aceasta competenta ;

. garantiile personale reglementate de legi speciale, dar care se întemeiaza pe ideea de fideiusiune.

Pentru creditele în lei pe termen scurt, mediu si lung banca solicita suplimentar pe lânga tipurile de garantii prezentate mai sus, si gajul general.

Pe lânga garantiile asiguratorii, la creditele în lei si valuta acordate clientilor sai, banca va solicita suplimentar cesionarea încasarilor din contractele existente.

Constituirea garantiilor se efectueaza având în vedere faptul ca functiile pe care acestea le îndeplinesc sunt urmatoarele :

. stimuleaza si asigura respectarea disciplinei contractuale prin executarea în mod corespunzator si la termen a obligatiilor asumate de catre împrumutat ;

. asigura securitatea creditului prin faptul ca garantia poate fi valorificata de banca în vederea acoperirii creditului nerestiuit si a dobânzilor neachitate de catre debitori ;

. asigura economisirea de lichiditati în sensul ca împrumutatul dovedeste ca dispune de lichiditati potentiale.

2.2.4. Asigurarea activelor acceptate în garantii

În scopul diminuarii riscului în activitatea de creditare, banca va solicita beneficiarilor de credite si scrisori de garantie bancara sa asigure la societati de asigurare

– reasigurare bunurile aduse în garantie, în acest sens, dupa semnarea contractului de

credite între banca si împrumutat, înainte de a angaja efectiv creditul, împrumutatii vor prezenta bancii politele de asigurare pentru bunurile cu care au garantat creditele obtinute la banca.

Asigurarea bunurilor care se constituie drept garantie a creditelor este facultativa în cazul clientilor din categoriile de performanta economico – financiara A si B si este obligatorie în cazul clientilor din categoriile C, D, si E.

Bunurile vor fi asigurate la valoarea de piata, reala, care trebuie sa fie cel putin la valoarea cu care acestea au fost luate in calculul garantiei creditelor acordate, se cesioneaza în favoarea bancii.

În cazul societatilor comerciale care desfasoara activitati de import-export, ofiterii de credite trebuie sa verifice în functie de conditia de livrare Incoterms, daca bunurile care fac obiectul livrarii sunt asigurate pe toata durata transportului si daca sunt respectate în acest sens prevederile normelor si uzantelor uniforme privind acreditivele documentare, publicatia ICC 500. Acest lucru este absolut necesar în conditiile acordarii unui credit pentru export, deoarece în situatia în care bunurile nu ajung la cumparator, exportatorul nu va încasa contravaloarea marfurilor livrate, ceea ce va afecta rambursarea creditului si a dobânzilor aferente. Cele mai utilizate conditii de livrare sunt :

a) CIF – cost, asigurare si navlu – exportatorul are obligatia sa suporte toate cheltuielile de încarcare, transport, asigurare pâna la portul/aeroportul de destinatie precum si taxele si impozitele pentru exportul marfurilor. Importatorul are obligatia sa acopere cheltuielile de descarcare, taxele de import si celelalte taxe portuare de la portul de destinatie, inclusiv asigurarea bunurilor de la portul de destinatie pâna la destinatia

finala.

b) CFR – cost si navlu – aceleasi obligatii pentru exportator si importator ca la CIF cu exceptia asigurarii bunurilor de la portul/aeroportul de încarcare pâna la portul/aeroportul de destinatie care revine în acest caz importatorului. Daca conditia de livrare este CFR Landed, cheltuielile de descarcare revin exportatorului.

c) FOB – liber pe bord – exportatorul are obligatia sa suporte toate cheltuielile, taxele si impozitele pentru exportul marfurilor precum si asigurarea marfii pâna în momentul în care acesta a trecut efectiv bordul navei în portul / aeroportul de încarcare.

Din acest moment toate cheltuielile de transport, asigurare, descarcare, taxe portuare sunt acoperite de importator.

d) FAS – franco lânga nava – exportatorul suporta toate cheltuielile pâna la livrarea marfii lânga nava, importatorului revenindu-i toate celelalte cheltuieli pâna la destinatia finala

e) EXW – franco fabrica – importatorul suporta toate cheltuielile de transport, asigurare, taxe vamale, alte taxe si impozite din momentul ridicarii marfurilor de la depozitul exportatorului.

La acordarea pentru productia de export si exportul de produse se va solicita împrumutatorilor sa se asigure obligatoriu împotriva riscului de tara la EXIMBANK si împotriva riscului comercial la orice alta institutie specializata din tara.

Prin asigurarea riscului comercial se acopera : insolvabilitatea cumparatorului, întârzierea prelungita în efectuarea platii dupa expirarea termenului contractual, neacceptarea de catre cumparatorul extern a bunurilor livrate etc..

Riscurile politice au o sfera larga de cuprindere si includ : razboi, razboi civil, actiuni ale guvernelor straine, care împiedica îndeplinirea contractului de export sau determinarea întârzierii în transferul valutei catre creditor, retragerea sau nereînnoirea licentelor de export dupa data producerii riscului, toate pierderile rezultând din imposibilitatea de a institui proceduri legate în tara cumparatorului etc.

Pentru creditele acordate persoanelor fizice autorizate, producatorilor agricoli individuali si populatiei, banca va solicita asigurarea în mod obligatoriu a bunurilor aduse în garantie.

2.3. RAMBURSAREA, DOBÂNZILE SI ANALIZA PORTOFOLIULUI DE CREDITE

2.3.1. Scadentarea, rescadentarea, reesalonarea si rambursarea creditelor

Scadentarea creditelor

Scadenta unui credit este termenul (data) la care acesta devine exigibil si trebuie rambursat. Scadenta este o data viitoare, posibila si certa.

Scadenta e momentul în care creditorul are dreptul de a cere executare ei, iar debitorul are obligatia de a plati. Scadentele creditelor pot fi :

. intermediare ;

. finale.

Scadenta intermediara reprezinta termenul la care o parte (rata) din împrumut devine exigibila si trebuie rambursata.

Scadenta finala este termenul la care ultima rata din împrumut sau întreg împrumutul în cazul ratei unice, devine exigibil si trebuie rambursat.

Scadentele de rambursare a creditelor se stabilesc în functie de miscarea stocurilor, cheltuielilor si a celorlalte active care constituie obiectul creditelor, respectiv de trecerea acestora dintr-un stadiu în altul în cadrul procesului de aprovizionare – productie – desfacere – încasare, în corelare cu capacitatea de rambursare a împrumutatilor.

Rescadentarea creditelor

Amânarea termenului de rambursare a unui credit se realizeaza prin modificarea scadentei intermediar la o data viitoare fata de cea stabilita initial, fara însa a depasi termenul maxim de acordare a creditului respectiv, stabilit prin lege si norma.

Prin prelungirea termenului de rambursare a unui credit se întelege modificarea scadentei finale a acestuia la o data viitoare care depaseste termenul maxim de rambursare stabilit initial fara a depasi termenele prevazute de lege.

Reesalonarea creditelor

În cazuri deosebite, justificate economic, când împrumutatul se confrunta cu greutati majore în rambursarea ratelor de credit si achitarea dobânzilor aferente acestora, la solicitarea clientului, ofiterii de credite vor analiza situatia economico-financiara a împrumutatului si vor putea propune reesalonarea la plata a întregului credit ca o masura intermediara, înainte de declararea în incapacitate de plata si declansarea procedurii de executare silita.

Prin reesalonare se pot prelungi sau amâna toate scadentele ratelor intermediare si finale precum si modificarea cuantumului acestora în cadrul soldului total ramas de rambursat fara a se putea depasi termenele maxime de creditare, prevazute de lege pentru respectivul tip de credit.

Pentru creditele reesalonate, banca va percepe o dobânda majorata cu 2 puncte procentuale fata de dobânda curenta practicata la categoriile respective de împrumuturi.

Rambursarea creditelor

La scadentele stabilite în contractele de credite încheiate de banca cu împrumutatii, creditele devin exigibile si trebuie rambursate.

În situatiile în care agentii economici împrumutati înregistreaza datorii restante din credite si dobânzi, mai vechi de 30 zile banca împreuna cu debitorul va analiza posibilitatile de redresare economico-financiara a împrumutatului, capacitatea acestuia de a genera lichiditati pe baza carora sa fie acoperite datoriile, precum si realitatea si viabilitatea eventualelor programe de redresare financiara prezentate bancii. Dupa epuizarea tuturor posibilitatilor de recuperare a creantelor bancii, aceasta va proceda la punerea în întârziere si comunicarea constatarii incapacitatii de plata a clientului în vederea actionarii în justitie pentru obtinerea titlului executoriu si/sau trecerea la executarea silita potrivit legii.

Procedura reorganizarii si lichidarii juridice se va declansa numai dupa ce s-au epuizat toate celelalte posibilitati de recuperare a creantelor bancii, inclusiv executarea silita.

2.3.2. Dobânzi si comisioane

Pentru credite primite împrumutatul va plati bancii o dobânda stabilita prin negocierea partilor în limitele procentului prevazut. Calculul dobânzilor se va efectua la numarul exact de zile raportate la 1 an de 360 zile si se va plati trimestrial pentru perioada expirata.

Pe parcursul utilizarii creditului bancar dreptul sa renegocieze procentul de dobânda în functie de dobânda pietei. Noul procent de dobânda va fi stipulat într-un act aditional la contractul de credit initial si se va aplica la valoarea soldului creditului existent la data încheierii acestui act.

Pentru neplata la scadenta a oricaror sume în cadrul contractului de credit, împrumutatul va plati bancii o dobânda majorata, peste dobânda curenta.

Comisioane

Pentru creditul primit împrumutatul va plati bancii un comision de gestiune fix, calculat asupra valorii creditului perceput la data semnarii contractului de credit.

Pentru neutilizarea creditului la datele si sumele stabilite prin contract, împrumutatul va plati un comision asupra sumei neutilizate din credit, pe perioada si la data stabilita pentru utilizare si pâna la utilizarea efectiva a creditului.

2.3.3. Analiza si clasificarea portofoliului de credite. Determinarea, constituirea si utilizarea provizioanelor specifice de risc

În conformitate cu prevederile Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancara si a Normelor nr. 3/1994 ale B.N.R. privind clasificarea creditelor si constituirea provizioanelor specifice de risc, societatile bancare sunt obligate ca si în scopul protejarii capitalului bancii, precum si a depozitelor persoanelor fizice si juridice si acoperirii eventualelor credite pe termen scurt, mediu si lung, care prezinta incertitudinii în recuperare, sa constituie provizioane.

Analiza si clasificarea portofoliului de credite

Unitatile bancare teritoriale vor efectua semestrial analiza calitatii portofoliului de împrumuturi si clasificarea creditelor existente în sold, tinând cont de eventualele performante financiare ale împrumutatilor si de serviciul datoriei acestora, care reprezinta capacitatea de a-si onora datoriile la scadenta.

Stabilirea performantei financiare a împrumutatilor are la baza un sistem de analiza si clasificare a agentilor economiei în categoriile :

. Categoria "A" – performantele financiare sunt foarte bune si permit achitarea la scadenta a dobânzii si a ratei. Se prefigureaza mentinerea si în perspectiva a performantelor financiare la un nivel ridicat ;

. Categoria "B" – performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot mentine acest nivel într-o perspectiva mai îndelungata ;

. Categoria "C" – performantele financiare sunt scazute dar cu o evidenta tendinta de înrautatire ;

. Categoria "D" – performantele financiare sunt scazute si cu o evidenta ciclicitate la intervale scurte de timp ;

. Categoria "E" – performantele financiare arata pierderi si exista perspective clare ca nu pot fi platite nici ratele, nici dobânzile.

Serviciul datoriei va fi apreciat ca :

. bun – în situatia în care ratele si/sau dobânzile sunt platite la scadenta ;

. slab – ratele si dobânzile sunt platite cu o întârziere de pâna la 30 zile

. necorespunzator – în situatia în care ratele si dobânzile sunt platite cu o întârziere de peste 30 zile

Prin coroborarea datelor referitoare la performanta financiara cu cele privind serviciul

a) Credite standard sunt acele credite ce nu implica deficiente si riscuri care ar putea periclita administrarea datoriei convenita prin contractul de credit la acordarea împrumutului.

b) Credite în observatie sunt acele credite acordate unor clienti cu rezultate economico- financiare foarte bune, dar care, în anumite perioade scurte de timp întâmpina greutati în rambursarea ratelor scadente si a dobânzilor aferente.

c) Credite substandard sunt acele credite ce prezinta deficiente si riscuri, fiind insuficient protejate de valoarea neta a capitalului si a capacitatii de plata a beneficiarului de împrumut. riscul de credit în limita a 2% din soldul creditelor acordate, existente la sfârsitul anului.

d) Credite îndoielnice sunt acele împrumuturi în cazul carora rambursarea sau lichidarea pe baza conditiilor valorilor si garantiilor existente este incerta.

e) Creditele pierdere sunt considerate cele care nu pot fi restituite bancii, ceea ce face ca înregistrarea lor în continuare ca active bancare sa nu fie garantata.

Creditele si dobânzile îndoielnice sunt acele credite si dobânzi curente si restante care fac obiectul unor litigii concretizate în cereri înregistrate la instanta de judecata pentru obtinerea titlului executoriu, executarea silita a debitorului, lichidare judiciara si orice alte cereri privind recuperarea creantelor bancii din credite.

Determinarea, constituirea si utilizarea provizioanelor specifice de risc. Determinarea provizioanelor specifice de risc

Provizioanele specifice de risc sunt aferente fiecarui credit aprobat, în curs de derulare la unitatile bancii si sunt destinate acoperirii eventualelor credite si dobânzi care, din analiza performantelor financiare ale împrumutatilor si a serviciului datoriei acestora, rezulta ca prezinta incertitudine în recuperarea lor.

Pentru constituirea provizioanelor de risc, soldul creditelor acordate fiecarui debitor al societatii bancare se diminueaza cu valoarea garantiilor, ipotecilor si a depozitelor banesti gajate.

Constituirea provizioanelor specifice de risc

Daca garantiile constituite de împrumutat nu acopera integral expunerea bruta (volumul creditelor angajate si al dobânzilor aferente diminuat cu valoarea reala a garantiilor), pentru diferenta negarantata (expunerea neta) vor fi constituite provizioane în functie de clasificarea împrumutului si gradul de provizionare stabilit potrivit normelor BNR, care va fi alocat pentru credite si respectiv, dobânzilor aferente acestora, în mod proportional cu ponderea creditelor si dobânzilor în expunerea bruta.

În vederea administrarii riscului general de credit, care poate rezulta din activitatea de creditare, banca are obligatia sa constituie rezerva generala pentru riscul de credit, în limita a 2 % din soldul creditelor acordate, existente la sfârsitul anului.

Pe lânga rezerva generala pentru riscul de credit, banca poate constitui provizioane specifice de risc în scopul limitarii riscurilor în activitatea de creditare si mentinerii in permanenta a nivelului minim de solvabilitate. Aceste provizioane se constituie pentru urmatoarele categorii de creante, inclusiv dobânzile aferente acestora :

a) Credite "pierderi" în limita a 100 % din soldul acestora

b) Credite "îndoielnice" în limita a 50 % din soldul acestora c) Credite "substandard" în limita a 20% din soldul acestora d) Credite "în observatie" în limita a 5% din soldul acestora

Pentru creditele din categoria "standard" nu se constituie provizioane. Provizioanele specifice de risc aferente categoriilor de credite "pierdere" si

"îndoielnice" se constituie si sunt deductibile la calculul impozitului pe profit începând cu anul 1995, iar cele aferente, creditelor clasificate "substandard" si "în observatie" se constituie si sunt deductibile la calculul impozitului pe profit începând cu 1 ianuarie 1996 (H.G. 335 / 1995)

Rezerva generala pentru riscul de credit se utilizeaza exclusiv pentru acoperirea de pierderi de credite si numai în situatia în care au fost epuizate toate celelalte masuri legale de recuperare a creditelor si de acoperire a eventualelor pierderi aferente acestora, cu aprobarea Consiliului de Administratie a Bancii.

Utilizarea provizioanelor specifice de risc

Banca va utiliza provizioane specifice de risc constituite, în sensul diminuarii sau anularii acestora, în urmatoarele situatii :

a) pentru creantele din creditele acordate si dobânzile aferente acestora, în cazul debitorilor intrati în lichidare judiciara potrivit prevederilor Legii nr. 64/95 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare.

b) când sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii pentru creantele neîncasate aferente creditelor si dobânzilor :

. debitorul a înregistrat pierderi, potrivit bilantului contabil, în ultimii 3 ani consecutivi ;

. banca a clasificat în categoria "pierdere" sau "îndoielnic" soldul creditelor si dobânzilor aferente acestui debitor în ultimii 2 ani consecutivi ;

c) în cazul debitorilor, persoane fizice, când au fost epuizate toate masurile legale de recuperare a creantelor neîncasate reprezentând credite acordate si dobânzile aferente acestora ;

d) când, potrivit ultimei clasificari a portofoliului total al creditelor acordate de catre banca si al dobânzilor aferente acestora, rezulta reducerea nivelului provizioanelor specifice de risc constituite.

Întrucât provizioanele au caracter "specific" respectiv se individualizeaza pe clienti, nu vor putea fi utilizate pentru acoperirea unor creante ale bancii provizioane mai mari decât cele efectiv constituite, dupa cum nu vor fi utilizate provizioane constituite pentru un client la acoperirea creditelor neperformante si a dobânzilor aferente înregistrate de alt client.

Capitolul III

Studiu de caz – Acordarea unui credit ipotecar la Banca

Românească

3.1. Prezentarea băncii (scurt istoric, organigrama)

Cu o experiență de 16 ani de activitate, Banca Românească oferă clienților săi o gamă largă de produse și servcii pentru persoane fizice și pentru corporații.

În octombrie 2003, cel mai mare grup financiar din Europa de Sud-Est, Grupul National Bank of Greece (NBG), a achiziționat pachetul majoritar la Banca Românească S.A., deținând în prezent 89,070% din capitalul social al acesteia. Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) este un alt acționar important, deținând 10,209% din capitalul social al băncii.

Banca Românească dispune de o rețea națională formată din 151 de sucursale, din care 40 sunt situate în București. Banca deține un capital social de peste 119 milioane Euro. Într-o piață foarte dinamica, cota de piață a băncii a crescut de la 2,09% în decembrie 2006 la 2,68 % în decembrie 2007.

Grupul NBG este cel mai mare grup financiar din Republica Elena fiind fondat în anul 1841 și listat la Bursă de Valori din Atena încă din anul 1880. Începând cu octombrie 1999 este listat și la Bursă de Valori din New York. Grupul NBG deține o poziție dominantă pe piața serviciilor financiare din Grecia, cu peste 1000 unități bancare în țară și în străinătate și un portofoliu de 10 milioane de clienți.

În afară activităților bancare specifice, Grupul National Bank of Greece desfășoară în România o serie de alte operațiuni în diverse domenii financiare. Dintre companiile mai reprezentative aflate sub controlul National Bank of Greece în România

se numără: ETEBA România, Societatea de asigurare – reasigurare GARANTA și NBG

Leasing IFN S.A.

Conducerea pe baze prudentiale a activității este evidențiată de inițiativă managementului băncii de a încheia începând cu anul 1997, o poliță de asigurare cu instituții de renume de pe piața londoneza de asigurări, sub egida grupului Lloyd's, din Londra. Astfel, Banca Românească a devenit prima bancă românească asigurată împotriva riscurilor de fraudă, erori și omisiuni.

Rezultatele financiare ale băncii sunt auditate de către auditorul independent Deloitte.

Banca Românească este capabilă să genereze sursa vitală necesară în vederea realizării obiectivelor, că banca privată dedicată clienților persoane juridice, întreprinderilor mici și mijlocii și persoanelor fizice.

Misiunea bancii este să isi sustina clienții în ceea ce privește dezvoltarea și consolidarea afacerilor acestora. Prudența și echilibrul vor susține promisiunile de a construi o afacere sănătoasă și profitabilă. Scopul este că Banca Românească Membră a Grupului National Bank of Greece să fie o instituție bine organizată, eficientă și orientată spre client.

Obiectivele bancii strategice pentru următorii trei ani sunt: atingerea unei cote de piață de minim 5%, formarea unei echipe capabile, extinderea rețelei de sucursale și exploatarea unor canale alternative de distribuție, construirea și exploatarea sinergismului dintre entitățile grupului.

ORGANIGRAMA BANCII

3.2. Creditul ipotecar la Banca Românească

Banca Romaneasca ofera credite ipotecare pana la 300.000 de euro,pe o perioada de pana la 25 de ani.

Cele mai importante beneficii ale creditului sunt flexibilitatea – pe o perioadă de până la 25 de ani, accesibilitatea – sunt acceptate mai multe tipuri de venit -, este pre- aprobat în 24 de ore de la solicitare și sunt acceptați co-plătitori.

Produsul oferit de Banca Românească poate avea mai multe destinații: cumpărarea, construirea, extinderea sau renovarea unei locuințe, cumpărarea unui teren și chiar refinanțarea creditelor cu aceeași destinație contractate de la alte bănci.

Valoarea creditului

Pentru cumpărarea unei locuințe sau terenuri, valoarea creditului a fost majorată de la 200.000 la 300.000 euro și poate fi acordat pe o perioadă de până la 25 de ani.

Banca Românească a redus dobânzile, acestea fiind în prezent de 8,9% pe an

pentru creditele în euro, 8,75% pe an pentru cele în dolari și 17,5% pe an pentru cele în

lei.

Ratele lunare sunt egale, valoarea unei rate nu trebuie să depășească 35% din venitul net al familiei, diminuat cu alte obligații financiare. De exemplu, pe ntru un credit în valoare de 40.000 euro, acordat pe o perioadă de 25 de ani, rata lunară calculată este de

337 euro, iar venitul net minim al familiei trebuie să fie de 962 euro.

Banca acceptă și alte tipuri de venituri decât cele salariale, cum a r fi cele provenite din chirii, dividente, venituri aferente contractelor de colaborare, sau orice altă sursă care poate fi justificată cu documente legale. De asemenea, pot fi luate în calcul și veniturile membrilor de familie sau ale coplătitorilor, dacă solicitantul dorește aceste lucru.

Perioadă de grație

Pentru creditele de construcție și extindere, Banca Românească accordă o perioadă de grație de 9 luni, iar la creditele pentru alte destinații de 6 luni. Pe durata perioadei de grație, solicitantul va plăti doar dobânda, nu și rata creditului.

Clientul poate opta pentru garantarea creditului fie prin ipoteca pe locuință sau

teren, fie prin certificate de deposit colateral.

Banca Românească acordă credite și pentru renovarea sau amenajarea locuinței în sumă maximă de 25.000 euro pe o perioadă cuprinsă între 1 și 10 ani, fără plata unui avans. Dobânzile pentru acest tip de credit sunt de 9,5% pentru creditele în euro, 9,25% pentru creditele în dolari și 19,5% pentru cele în lei.

Pentru a fi eligibil, trebuie să aveți între 20 și 65 de ani – vârstă până la care creditul trebuie rambursat intergral, venitul minim al familiei să fie de cel puțin 200 de euro pe lună, să aveți cel puțin șase luni vechime la actualul loc de mun că.

3.2.1 Analiza creditului si conditii de acordare

Creditele ipotecare vor fi acordate în lei, pe bază de contract de credit ipotecar prin care se vor stabili, fără a fi limitative, condițiile de scadenta, dobânda, valoarea garanțiilor, clauze referitoare la neonorarea la scadență a creditului reprezentând principalul și/sau dobânda.

Pentru obținerea de credite ipotecare, solicitanții trebuie să depună o cerere însoțită de cel puțin următoarele documente:

LUCIAN MARES, domiciliat în București, B-dul Mihai viteazu, Nr, 123, CNP 1761003293625, solicita un credit ipotecar de 15.000 euro din care 5.000 euro da avans.

LUCIAN MARES având CI și documentele pentru credit ipotecar la dânsul se prezintă la sediul BĂNCII ROMANEȘTI însoțit de către codebitor, respectiv sotia dânsului.

Documente doveditoare privind îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 7 din Legea nr. 190/1999 ; documente care să ateste capacitatea persoanelor în cauză de a dispune de venituri certe cu caracter de permanentă cum sunt:

1. Formular Cerere de credit- pe care LUCIAN MARES îl completează și semnează în fața ofițerului de credit

2. Formular Cerere de credit garanții suplimentare – pe care LUCIAN MARES îl completează și semnează în fața ofițerului de credit

3. Adeverința de venit- adusă de la locul de muncă, completată cu același pix, fără ștersături și modificări, ștampila și semnată de către administratorul societății și contabilul șef

4. Documente pentru dovedirea veniturilor din dividende

5. Lista documentelor pentru investiții imobiliare

6. Formular Informații codebitori pe care LUCIAN MARES împreună cu soțul BIANCA MARES îl completează și semnează în fața ofițerului de credit

7. CI soț, soție, codebitor

8. Certificat de căsătorie

9. Ultima facture de utilități plătită

10. Documente doveditoare ale venitului

11. Fisa fiscal

12. Acte de proprietate imobil

13. Copii ale actelor de identitate ale vânzătorilor imobilului

Documente care să evidențieze valoarea angajamentelor de plată ale solicitantului și în mod special a obligațiilor devenite exigibile și neonorate la scadență.

În acest scop, solicitantul va prezenta o declarație la care vor fi anexate copii ale unor documente cum sunt: contracte de credit, contracte de leasing, contracte de cumpărare în rate ale bunurilor de folosință îndelungata ; declarație privind litigiile cu terții cu precizarea motivelor care au.condus.la.situațiile.respective.

Apoi se întocmește evaluarea imobilului, se obține aprobarea creditului, se obțin documentele solicitate de notar, se semnează contractele și creditul este obtinut.

3.3. APLICATIA CALCUL CREDIT SI LIMBAJUL DE PROGRAMARE DELPHI

3.3.1 INTRODUCERE

„Clasele și obiectele sunt noțiuni strâns legate una de alta. În particular fiecare obiect este un exemplu a unei careva clase, iar clasa poate crea orice număr de obiecte. În majoritatea cazurilor clasele sunt statice, adică toate particularitățile și conținutul lor sunt determinate în procesul de compilare. De aici rezultă că orice obiect creat se referă la o clasă strict determinată. Obiectele, invers, în procesul de execuție a programului se crează și se distrug foarte des” – noțiune dată de Gadi Buci.

Metodele claselor permit adresarea la informația internă despre clasă, fără crearea exemplarelor clasei – obiectelor.

Orice obiect are proprietăți și evenimente. Proprietățile sunt caracteristicile obiectului dat, iar evenimentele sunt acțiunile ce se efectuează în momente necesare. Făcând o analogie cu un obiect real, cum ar fi de exemplu un avion, o proprietate de-a lui este lungimea, iar un eveniment este luarea stratului după începerea lucrului motorului.

Proprietățile și evenimentele obiectelor se stabilesc in Object Inspector, în paginile respective. Trebuie de menționat că deoarece unele componente provin de la acelaș tip, ele au și unele proprietăți, evenimente asemănătoare.

3.3.1.1 Mai multă productivitate

Doar cerințele utilizatorilor de azi privind funcționalitatea aplicațiilor cresc la fel de repede precum scad termenele de predare. Presiunea sporită asupra dezvoltatorilor de programe face ca aceștia să nu se mai mulțumească doar cu un compilator foarte rapid; dezvoltarea este frânată de numeroși factori si soluțiile însumate pot duce la salturi spectaculoase de productivitate.

Object Pascal a dispus întotdeauna de avantajele tradiționale ale compilatorului care depistează erori logice provenite din cod incorect ori ambiguu, ca si de verificările stricte de tip. În noua versiune, compilatorul continuă să compileze codul chiar si după găsirea primei erori, oferind o imagine completă a corectitudinii programelor, utilă mai ales în depanarea proiectelor mari. Contrar compilatoarelor C++, rareori o primă eroare induce raportarea unei întregi serii de erori fără relevantă.

Compilatorul oferă acum un sistem de diagnosticare a erorilor mult mai complet incluzând detectarea utilizării de variabile sau pointeri neinițializați, variabile neutilizate, rezultate neutilizate returnate de funcții, bucle goale si nepotriviri de tipuri. Analizorul sintactic a devenit mai subtil, permițându-si sugestii utile mai ales programatorilor începători.

Tot aceștia din urmă au tendința de a comasa întregul cod într-o singură unitate greu de întreținut si depanat. Pentru a-l încuraja sa-si separe în mod logic munca în unități distincte cu interfețe strict delimitate, Delphi le oferă selecția vizuală a unităților care se includ în clauza uses.

Următorul pas logic pentru încurajarea programării modulare a fost referința automată la componente conținute în forme diferite. Deși proprietățile sau metodele componentelor din alte forme decât cea curentă erau accesibile programatic (prin scrierea de cod), în faza de design erau inaccesibile. Facilitatea de a referi componente din alte forme ale proiectului în timpul dezvoltării vizuale permite separarea modulelor care încapsulează structurile de date ca si relațiile dintre acestea de modulele care implementează interfața cu utilizatorul.

În același context se înscrie si noul tip de obiect vizual – DataModule – destinat stocării componentelor non-vizuale cum ar fi tabelele, query-urile si sursele de date pentru a încuraja separarea logicii de baze de date si de calcul de elementele de prezentare vizuală pentru interacțiune cu utilizatorul. Structura bazei de date poate fi definită în mod consistent într-un modul de date o singură dată pentru întregul proiect, iar obiectele conținute de acesta pot fi referite apoi din diverse alte forme.

Poate cea mai importantă obiecție a puriștilor programării obiectuale fată de tehnica vizuală a precedentei versiuni a lui Delphi a fost imposibilitatea de a deriva – vizual – noi forme prin moștenirea celor existente. Este natural – într-un mediu complex de proiectare – să creezi obiecte standard, din care urmează să fie derivate obiecte concrete care să moștenească imediat orice modificare s-ar efectua în obiectele de bază. Delphi 2 preia această caracteristică fundamentală OOP si o extinde la mediul vizual de dezvoltare. Prin tehnica moștenirii vizuale se pot crea – în faza de design – noi forme care să preia proprietățile, evenimentele si metodele formei originale pe oricâte nivele de moștenire, fără a induce penalizări de performantă în aplicatia finală.

Pentru formele cu caracter mare de generalitate – utilizabile în mai multe proiecte – Delphi 2 oferă un mediu de stocare – Object Repository – partajabil chiar de membrii unei echipe într-o rețea locală. Tot aici pot fi stocate module de date, biblioteci DLL sau experți. Orice aplicație poate moșteni, referi sau copia un obiect din Object Repository.

3.3.1.2 Suport extins pentru aplicațiile de baze de date

Numeroase sînt extensiile de baze de date care pot fi regăsite în actuala versiune de Delphi si care ușurează considerabil surmontarea problemelor specifice ridicate de proiectele de baze de date.

Dicționarul de date stochează si utilizează informația despre conținutul si comportamentul datelor din tabele. Aici se pot specifica atribute extinse de câmpuri precum valorile minimă, maximă si implicită, opțiunile de formatare în afișare si editare. Este locul ideal pentru a stabili si asigura integritatea datelor. Formele în care urmează să fie utilizate vor prelua instantaneu caracteristicile si vor stabili conexiunile la selectarea câmpurilor de date.

Componentele de acces la bazele de date au fost rescrise în întregime păstrând însă interfața versiunilor precedente. Astfel, tabelele si query-urile sînt completate cu proprietăți si evenimente de filtrare dinamică a datelor si oferă evenimente suplimentare pentru tratarea extinsă a erorilor. Există o proprietate care permite utilizarea facilității de stocare în cache a modificărilor (detalii despre cache updates mai jos). Tabelele pot face uz de tehnica specială BDE de filtrare a datelor printr-o expresie de tip SQL care garantează obținerea unui set editabil de înregistrări (ceea ce nu întotdeauna este posibil printr-un query) cu minimum de consum de memorie.

Paleta de acces la baze de date s-a îmbogățit cu o formă specială de query – TUpdateSQL – care preia operațiunile de ștergere, inserare si actualizare de înregistrări spre deosebire de clasicul TQuery, care este rezervat acum doar pentru operațiuni de interogare. Remarcabil este editorul vizual de compunere rapidă a frazei SQL, inclus în toate versiunile pachetului spre deosebire de editorul lui TQuery rezervat în continuare pentru greu accesibilul pachet Delphi Client-Server.

De o atenție deosebită se bucură si componentele vizuale de prezentare si editare a datelor. Obiectele DBLookupCombo si DBLookupList sînt păstrate numai pentru compatibilitate; înlocuitoarele lor mai versatile si mai performante sînt acum DBLookupComboBox si DBLookupListBox. Omniprezentul DBGrid este semnificativ îmbogățit cu facilități de formatare la nivel de coloană si include tehnici de căutare si look-up în câmpul curent. Un nou component – DBCtrlGrid permite prezentarea mai multor înregistrări dintr-o tabelă, fiecare având rezervat propriul spațiu de afișare în care se pot plasa toate celelalte tipuri de controale de date pentru editarea câmpurilor. Afișarea unei liste de imagini dintr-o tabelă se poate face astfel fără a mai scrie vreo linie de cod.

În precedenta versiune a bibliotecii de componente se resimțea puternic absenta unui set de componente pentru dezvoltarea vizuală de rapoarte. Greul Report Smith era în mod evident destinat aplicațiilor de corporație bazate pe server-e SQL, fără a se potrivi cu necesitățile unei aplicații desktop. Din fericire industria shareware a produs rapid câteva asemenea soluții, dintre care Borland a cumpărat-o pe cea mai reușită si a inclus-o în toate pachetele de Delphi. QuickReport reprezintă un set de 11 componente care se integrează perfect cu componentele de acces la bazele de date (TTable, TQuery), dar pot prelua datele si din vectori, liste sau orice fel de variabile. Rapoartele se redactează sub forma clasică de benzi care pot include titluri, câmpuri calculate, de însumare si de sistem, dar si imagini bitmap sau metafile ori forme geometrice simple. Sânt posibile rapoarte master-detail pe mai multe nivele sau cu mai multe seturi detail si grupate pe criterii foarte diverse, inclusiv câmpuri calculate. Benzile pot reprezenta seturi detail, antete sau subsoluri de pagină, grup sau raport si pot fi organizate pe mai multe coloane sau în format de etichete multiple, iar calculele pot fi inițializate la nivel de bandă. Datele se pot previzualiza în faza de design iar un component special permite previzualizarea lor în timpul rulării. Pentru baze de date mici (de ordinul zecilor de mii de înregistrări) Quick Report este cu un ordin de mărime mai rapid decât Report Smith. Ca urmare însă a includerii lor în fișierul executabil sub formă de resurse, rapoartele sînt complet inaccesibile utilizatorului final pentru modificări.

3.3.1.3 Mai multă putere în motorul de baze de date

Prezentarea lui Delphi 2 nu putea omite noua versiune pe 32 biți a lui Borland Database Engine, pe care se bazează performantele obținute de programele Delphi de baze de date, aceleași de altfel cu cele obținute cu Paradox sau Visual dBASE. BDE comportă o arhitectură obiectuală care permite un acces simplu si nativ din limbajele obiectuale la funcțiile încorporate de un nivel foarte înalt, de la operațiuni cu seturi de date prin interogări SQL sau QBE si filtre până la suport navigational complet prin relații master-detail si lookup.

Noua concepție pe 32 biți se reflectă în suportul pentru multitasking preemptiv: mai multe programe pot fi deservite simultan de BDE si pot accesa aceeași bază de date în același timp. În plus, în cadrul aceluiași program se pot executa simultan mai multe operatiuni BDE separate în fire de execuție diferite. Este posibilă astfel execuția de query-uri multiple în spate în timp ce în fată utilizatorul editează o tabelă.

BDE suportă acum nume lungi, descriptive (260 caractere incluzând si spatii) de tabele desktop, inclusiv în fraze SQL sau QBE. Numele de tabele SQL sînt în general limitate la 30 de caractere de server-le SQL corespunzătoare.

Accesul la bazele de date de pe server-e se poate efectua acum prin utilizarea convenției UNC (convenția numelui universal) preferată de Win95 si NT mapării discurilor logice.

Nucleul de interogare SQL este complet rescris si separat acum de nucleul QBE. Performanta interogărilor SQL pe tabele desktop a crescut substanțial si au căzut o serie de restricții din subsetul Local SQL, care se apropie acum si chiar depășește standardul SQL 92. Sânt posibile includerea de subquery-uri în clauzele WHERE si HAVING, utilizarea de expresii în funcțiile de agregare (gen SUM( Cîmp1+Cîmp2) sau chiar SUM( MIN(Cîmp1))), ca si în clauzele GROUP BY si ORDER BY, precum si utilizarea operatorului UNION. În paranteză fie spus, bug-ul care împiedica un full outer join cu câmpuri multiple de legătură persistă încă si în noua versiune. Subseturile de înregistrări returnate de interogări asupra mai multor tabele pot fi editate cu reflectarea modificărilor în tabelele originale. Subseturile rezultate din query-uri pot fi suplimentar rafinate prin utilizarea de filtre.

O îmbunătățire care va îndepărta coșmarul multor dezvoltatori de baze de date desktop este suportul tranzacțional complet pentru tabele Paradox si dBASE. Modificările tabelelor pot fi grupate într-o tranzacție si efectuate (commit) sau anulate (rollback) integral, asigurând actualizarea bazei de date de o manieră consistentă si cu păstrarea integrității referențiale. Driver-ul pentru tabele Paradox > ver.6 este capabil de index secundar unic, index cu ordonare descrescătoare si câmpuri care se auto-incrementează, în timp ce driver-ul dBASE suportă acum încriptarea tabelelor si index în format Clipper.

Facilitatea de efectuare locală a modificărilor (cached updates) permite utilizatorilor să efectueze operațiuni asupra bazei de date într-o perioadă mai lungă de timp fără a modifica imediat baza de date de pe server, reducând la minimum consumul de resurse pe server ca si traficul pe rețea.

Dezvoltatorii de aplicații client-server SQL vor aprecia posibilitatea de a monitoriza frazele SQL care se transmit server-ului la fiecare execuție de funcție BDE, ca si utilizarea de guvernatori care limitează numărul de înregistrări din seturile de date returnate de server în scopuri de accelerare a procesului de dezvoltare.

3.3.2 SPECIFICUL REALIZĂRII SQL ÎN DELPHI

Aplicațiile Delphi se adresează la date prin intermediul BDE (Borland Database Engine). Tipul de acces la bazele de date variază în funcție de tipul bazei de date. Bazele de date locale Paradox, dBASE, MS Access și FoxPro sunt apelate de BDE prin intermediul driver-ilor standarde. Datele din serverele SQL sânt primite datorită utilizării sistemului special de driver-e SQL Links. Un rol important în prelucrarea și trimiterea cererii îl joacă sistemul de prelucrare a cererilor – componentă a procesorului BD. Toate sistemele de gestionare a bazelor de date nu utilizează limbajul SQL ca mijloc principal în lucru cu datele. Cu toate acestea, BDE cu ajutorul driver-ului standard respectiv translează cererile ce vin de la aplicații într-o formă înțeleasă de sistemul de gestiune al bazei de date și primește răspuns. Deoarece cererea către orice BD locală se execută de un singur mecanism, există o sintaxă unică SQL pentru lucru a astfel de date. Această variantă poartă denumirea de SQL local și este o parte componentă din standardul SQL92.

Toate serverele BD care lucrează cu BDE prin SQL Links sunt niște sisteme industriale complicate și lucrează pe baza extensiilor proprii ale limbajului. În acest caz BDE pur și simplu transmite cererea la server, fără a o transla sau modifica. Este evident că, în acest caz elaboratorul aplicației trebuie să cunoască această variantă SQL.

3.3.2.1 Mecanismul de funcționare a cererilor în aplicațiile BD Delphi

Rolul principal în pregătirea și dispecerizarea cererilor SQL îl joacă BDE. Însăși prelucrarea cererilor este efectuată de sistemul de prelucrare a cererilor – un element special al arhitecturii procesorului BD, care identifică setul de date al cererii, îndeplinește analiza sintaxei și, în dependență de parametrii BDE setați, transmite varianta locală a cererii driver-ului standard al BD respective sau adresează cererea serverului BD prin sistemul de driver-e SQL Links.

În calitate de inițiator al cererii este programul aplicație. Pentru crearea și executarea cererilor se folosește componenta TQuery, care conține textul cererii și încapsulează setul de date cu rezultatul executării cererii. Acest set de date poate fi utilizat la fel ca și orice alt set de date creat cu ajutorul componentei TTable.

Primind comanda de executare a cererii, componenta TQuery inițializează pregătirea cererii către executare, care include câteva etape.

Sarcina principală de pregătire a cererii – crearea legăturii dintre sistemul de gestiune al BD care va executa cererea, și setul de date al componentei TQuery respective. Dacă acest lucru a fost realizat, atunci se determină modalitatea de executare a cererii – accesul local prin intermediul driver-ului standard sau transmiterea textului cererii la server. După aceasta se setează valorile pentru variabilele parametrilor cererii.

Dacă cererea se execută local, atunci ea se transmite prin intermediul driver-ului standard la sistemului de gestiune al BD respectiv pentru a fi executată de acesta. Prin legătura creată la pregătirea cererii rezultatul se transmite în setul de date al aplicației.

Dacă cererea a fost adresată serverului SQL, atunci se presupune că ea are o sintaxă specifică, corespunzătoare serverului dat. În acest caz toată pregătirea specială a parametrilor cererii se execută de partea serverului. BDE asigură numai transmiterea cererii și întoarcerea rezultatului de execuție la setul de date al aplicației.

Încă o modalitate de executare a cererilor pentru serverul SQL – adresarea directă la funcțiile API a serverului respectiv. Aceasta însă, este metoda cea mai rapidă, dar și cea mai complicată pentru elaboratori.

3.3.2.2 Componenta TQuery

Componenta TQuery, la fel ca și componenta TTable se utilizează pentru crearea și gestionarea cu setul de date. Pentru componenta TTable este necesar de a seta proprietatea DatabaseName, care determină baza de date, și proprietatea TableName, care determină tabelul din baza de date – sursa nemijlocită a datelor. Pentru componenta TQuery se fixează de asemenea proprietatea DatabaseName, iar pentru setarea sursei datelor servește proprietatea SQL, care conține textul cererii. De fapt, acesta tot este denumire a tabelului (în cerere ea se conține întotdeauna), numai cu condiții adăugătoare de selectare a datelor.

De exemplu, cererea de mai jos:

Select * from RFinanciar

conține un set de date identic cu cel al tabelului RFinanciar și prezintă facilități similare de lucru cu aceste date.

Ierarhia părinților acestor două componente este de asemenea similară: TDataSet – TBDEDataSet – TDBDataSet. Aceasta ne dovedește încă odată, că menirea principală a componentei TQuery – crearea setului de date și asigurării accesului la el din aplicație.

Cu toate acestea componenta TQuery reprezintă un instrument puternic și flexibil de realizare și susținere a funcțiilor de bază și secundare a aplicației. Cu ajutorul acestei componente pot fi ușor soluționate astfel de probleme, care cu ajutorul componentei TTable se soluționează mult mai greu, sau nu se soluționează deloc.

Nu trebuie să uităm că aceste avantaje asigură nu însăți componenta TQuery, dar limbajul SQL.

La elaborarea aplicațiilor client pentru servere SQL această componentă trebuie să joace rolul principal. În cazul aplicațiilor locale de asemenea există un număr mare de probleme, care pot fi soluționate mai comod cu ajutorul componentei TQuery. Însă există multe situații, în care utilizarea componentei TTable este mai avantajoasă.

În afară de asta, componenta TQuery crează un set de date cu o structură numai din acele câmpuri, care sînt indicate în textul cererii. Structura setului de date a componentei TTable coincide cu structura tabelului BD (dacă obiectele câmpurilor sînt dinamice). Din această cauză în lucrul cu câteva câmpuri din setul de date foarte mare componenta TQuery permite de a economisi resurse.

Lucrul cu câmpurile din componenta TQuery este similar ca și cu TTable. Obiectele câmpurilor pot fi statice și dinamice. Câmpurile calculabile pot fi create cu ajutorul redactorului câmpurilor sau prin crearea expresiei calculabile în cadrul cererii.

Datorită moștenirii, componenta TQuery are posibilitatea de a aplica mecanismele de filtrare, căutare, etc. asupra înscrierilor din setul său de date. Aceasta îi asigură componentei TQuery o flexibilitate adăugătoare.

Reprezentarea datelor pentru componenta TQuery se efectuiază prin intermediul componentei TDataSource.

Proprietățile și metodele componentei TQuery sînt prezentate în tabelul de mai jos.

Proprietățile și metodele componentei TQuery Tab. 1

Textul cererii este determinat de proprietatea SQL, la setarea căruia se utilizează redactorul simplu care se activează prin apăsarea butonului proprietății din Object Inspector.

Executarea cererii poate fi realizată prin trei metode.

Dacă cererea întoarce rezultatul în setul de date (de exemplu, folosește operatorii INSERT, DELETE, UPDATE), atunci se folosește metoda ExecSQL. După executarea cererii setul de date al componentei nu se deschide. Încercarea de a folosi metoda Open pentru astfel de cerere va duce la eroare.

Pentru a permite redactarea setului de date a cererii este necesar de a seta valoarea True proprietății RequestLive. Această proprietate nu va fi activată pentru cererea, rezultatul căreia nu se modifică din definire.

Pentru pregătirea de execuție a cererii se folosește metoda Prepare. Deși această operație se execută automat de către BDE, poate apărea totuși o situație în care elaboratorul va fi nevoit să folosească această metodă.

Metoda UnPrepare eliberează resursele alocate în procesul de pregătire a cererii.

Proprietatea Params permite elaboratorului de a modifica condițiile de selectare a cererii în dependență de situația curentă. Această proprietate reprezintă un set de parametri a cererii ce pot fi modificați.

3.3.3 DELPHI ȘI PARADOX

Paradoxul asocierii unui compilator cu un sistem de gestiune a bazelor de date este numai aparent. Desi un mediu RAD nu este obligatoriu si un mediu de dezvoltare de aplicatii de baze de date, nealinierea la cererea principală a pietii poate scoate din competitie cel mai performant sistem. Borland dispunea nu numai de atuul unui compilator remarcabil ci si de o tehnologie avansată de baze de date, completată în ultima vreme cu dezvoltarea Interbase SQL si achizitionarea lui ReportSmith. Iar cum produsul în care a investit cel mai mult se numeste Paradox, cu ce altceva decât Paradox putea să semene cel mai mult suportul de baze de date al lui Delphi!?

Delphi, intrinsec, nu are încorporat nici un fel de suport de baze de date. Totusi, componentele specializate în acces la baze de date livrate în standard sunt atât de complete încât transformă efectiv dezvoltarea unei forme într-o familiară editare de machetă cu tabele si query-uri în cele mai variate relatii de one-to-many, many-to-many, one-to-many-to-many-to…etc., cu controale din cele mai diverse, de la câmpuri de editare cu validare la câmpuri calculate, de la tabele cu editare in-place la câmpuri lookup combo box sau list box. Nu lipseste nici clasicul navigator cu butoane de înainte-înapoi, stergere, inserare, actualizare, etc.

Dezvoltatorul detine un control total asupra interactiunilor dintre utilizator si baza de date prin intermediul unui set complet de evenimente generate de obiecte dataset (tabele si query-uri) si datasource (interfată între dataset si câmpurile de editare). Există astfel posibilitatea de a efectua validări înainte de actualizarea modificărilor în tabelă, de a primi controlul înaintea inserării sau stergerii unei noi înregistrări sau la prima tentativă de modificare a înregistrării curente. Iar lista de posibilităti rămâne deschisă.

Cel mai bine se vor simti programatorii de Paradox care vor regăsi aceeasi filozofie în manipularea tabelelor prin operatiuni familiare precum Insert, Edit, Cancel, Post (Do_It), Next, First, Last, etc. Câmpurile unei înregistrări sunt accesibile ca obiecte componente distincte prin intermediul editorului de câmpuri al tabelei, existând tipuri distincte pentru fiecare format, inclusiv imagine, memo sau cîmp binar (BLOB). Adesea, singura operatiune cu câmpuri efectuată prin program este atribuirea sau citirea valorii unui câmp. Accesul se face prin intermediul proprietătii Value si mentinerea sincronizării câmpului cu controlul de editare asociat sau cu tabela se face automat prin metodele mostenite.

În spatele scenei se găseste o implementare deosebit de puternică a accesului la baze de date. Obiectul tabelă tratează în mod unitar atât o tabelă Paradox sau dBase cât si una SQL. Nu este necesară nici un fel de modificare în cod sau în proprietătile tabelei pentru a muta o aplicatie de pe o bază de date locală pe o bază de date echivalentă de pe un server SQL! Nu există de asemenea nici o limitare în lucrul simultan cu tabele provenind din surse diferite. Pe aceeasi formă pot coexista tabele SQL si un spreadsheet Excel provenind dintr-o sursă ODBC. Remarcabilă este si aducerea la un numitor comun a diverselor specii de index, programatorul utilizând transparent un index secundar Paradox, un index DBase sau unul SQL.

Întrucât editoarele de componente nu dispun de facilităti de creare, editare sau interogare de baze de date în scopuri de testare a aplicatiilor, Delphi este însotit de Database Desktop – un Paradox miniatural capabil să creeze si restructureze tabele Paradox si DBase dar si SQL, fără capabilităti de forme si rapoarte – evident.

3.3.4 SQL – CUVÂNTUL LA MODĂ

Doar utilizarea tabelelor, chiar cu filtre si legate în relatii complexe, nu mai satisface adesea nici măcar în scopuri de editare. Iar a interoga navigând prin tabele si testând relatii a devenit nu numai desuet si neproductiv dar chiar generator de bug-uri.

Utilizarea obiectele tip TQuery deschide perspective remarcabile către cele mai diverse scheme de prelucrare sau editare a datelor. Query-urile sunt în esentă obiecte de executie a unei comenzi SQL asupra unor tabele putând proveni din surse eterogene, Paradox, DBase, ODBC sau servere SQL diferite. Fiind un descendent al tipului TDataset, query-ul are numeroase trăsături comune cu tabela, putând fi integrat în relatii, navigat, chiar editat în anumite conditii când se comportă ca un dynaset si actualizează tabelele de provenientă a datelor. Evident, comenzile SQL admit variabile care permit schimbarea dinamică a rezultatelor query-ului si chiar legarea query-ului de valori din înregistrarea curentă a altei tabele sau query.

Un obiect specializat în copierea si adăugarea de dataset-uri, TBatchMove, permite înlăntuirea query-urilor atunci când nu se poate ajunge la rezultatul dorit printr-o singură interogare SQL.

Dezvoltatorii nefamiliari cu SQL pot folosi Database Desktop pentru a construi vizual un query-by-example pe care îl pot traduce apoi în comandă SQL si integra în obiectul query, dacă nu sunt cumva fericitii posesori ai versiunii client-server care include un editor vizual de query-uri. Nu orice QBE se poate traduce în SQL si invers.

Utilizarea de query-uri reduce dramatic timpul de dezvoltare a unei baze de date si crează premize spre migrarea acesteia spre suport SQL. Folosirea lui pe baze de date locale simplifică dezvoltarea dar abuzul se plăteste scump. Astfel, crearea un obiect query necesită cam 100 KBytes de memorie, în timp ce un obiect tabelă se multumeste cu câtiva KBytes.

Cine este responsabil de interpretarea si executia query-ului, ca si de acces la baze de date în general? Borland si-a bazat toate produsele, de la Paradox la Delphi pe al său Borland Database Engine (o implementare a standardului IDAPI – alternativă viabilă la ODBC-ul lui Microsoft). Prin BDE este posibil accesul atât la surse native cum sunt Paradox si dBase precum si la conexiuni ODBC, pentru care interpretează si execută comenzile SQL, cât si la servere SQL, cărora le transmite cererile SQL si optimizează modul de acces la rezultate. Din punct de vedere al performantei pe baze de date locale, driver-ele native Paradox si DBase sunt net mai rapide decât cele similare disponibile prin ODBC, astfel încât acesta din urmă rămâne doar ca alternativă de conectare la formate mai ciudate de tabele.

Dornic să apelez direct functii BDE am descoperit – nedocumentată bineînteles – interfata de programare BDE (fisierele dbiprocs.int, dbierrs.int, dbitypes.int). Desi căutam numai o functie de actualizare a cache-ului pe disc am descoperit stupefiat functii de un nivel foarte înalt de operare cu query-uri, seturi de date, tranzactii, operatiuni de tip batch, stabilire de relatii, sortare, s.a.m.d. Se explică astfel capabilitătile remarcabile ale obiectelor tabelă si query din Delphi, care nu sunt decât simple împachetări obiectuale ale functionalitătii unui motor de baze de date foarte avansat. Aplicatiile Delphi au în spate performanta nativă a Paradox-ului si DBase-ului for Windows.

Desi oferta este covârsitoare, Borland plusează din nou integrând si Local Interbase Server – o versiune locală de server SQL, mono-utilizator si multi-instantă, în scopul declarat de testare locală de aplicatii Delphi pe baze de date SQL înaintea scalării acestora pe servere reale Interbase, Oracle, Sybase sau Informix.

M-am întrebat desigur cam ce monstruozitate va trebui distribuită clientului si pe cîte CD-uri? Ei bine, o aplicatie tipică de baze de date cuprinde un executabil selfconsistent de 500-700 KBytes si motorul de baze de date BDE, care ocupă 3 MBytes cu totul din care vreo 800 KBytes utili. În rulare, o aplicatie complexă MDI cu sase-opt forme de date deschise simultan nu consumă mai mult de un megabyte din memoria disponibilă, incluzând si cache-ul BDE, si galopează pe un 386SX cu 4 MBytes de RAM.

3.3.5 PRINTSCREEN APLICATIE

CONCLUZII:

In concluzie, creditul ipotecar, prin perioada lunga de rambursare, va ofera posibilitatea achizitionarii unei locuinte fara ca sa faceti sacrificii dramatice in ceea ce priveste viata ta de zi cu zi.

Creditele ipotecare sunt destinate achizitiei de locuinte si case de vacanta, constructiei de locuinte, precum si renovarii acestora(modernizari, consolidari, extinderi). Este necesar ca solicitantul sa detina un avans, de regula cel putin 25% din valoarea finantata prin creditul ipotecar. Garantia solicitata este ipoteca de gradul I asupra imobilului ce face obiectul investitiei si/sau asupra altor imobile. Se solicita si garantia asupra veniturilor solicitantului, daca este cazul si a codebitorilor. Asigurarea locuintei si uneori o asigurare de viata, ambele cesionate in favoarea bancii, sunt parte a contractului de creditare.

Alegerea unui credit ipotecar este o operatiune complexa, care implica mai multe variabile: perioada de rambursare, dobanda bancii, comisioanele – ascunse sau nu, garantiile si asigurarile necesare.

BIBLIOGRAFIE:

1.Aghion, P. și Bolton, P. – An Incomplete Contract Approach to

Bankruptcy and the Financial Structure of the Firm, vol.59, 1999

2.Basno, Cezar ; Dardac, Nicolae. Monedă, credit, bănci. București: Editura

Didactică și Pedagogică, 1999, 332.1 BASm1999, Sala Victor Slavescu;

3.Basno, C., Dardac, N. și Floricel, C. – Monedă, Credit, Bănci, Ed.

Didactică și Pedagogică, București, 1995

4. Bârligea, Bogdan, Cernadârcă, Silvia, Alice Taudor – 100 de tranzacții în

2005, eFinance, februarie 200

5.Bărbulescu, Gh. – 120 de ani de credit pentru agricultura românească, Ed. Cons, București, 1993

6.Berea, A., Paul – Modernizarea sistemului bancar, Editura Expert,

București, 2003;

7.Beju, Daniela Georgeta – Mecanisme monetare și instituții bancare, Ed.

Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2004

8.BNR – Raport Annual, 2007,2008,2009

9.Dardac, Nicolae; Vascu, Teodora. Moneda și credit: vol.București:

Editura ASE, 2002, 332.1 DARm, Sala Victor Slavescu

10.Dănilă, N. – Privatizarea băncilor, Ed. Economică, București, 2002

11.Gh.Manolescu, „Banci si credit“, Edit.Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2006.

12.Hotărârea guvernului H.G. 465/91 – hotărâre privind decontarea prin compensare a plăților restante existente în economie, pubicată in M.O. nr.158/91

13.Hotărârea guvernului H.G.780/30.12.93 privind înființarea Agenției de

Restructurare

14.Iacob,Alin, Șerban, Marius– Sectorul bancar în trimestrul II. Retailul scoate scântei Piața Financiară, septembrie 2005

15.Isărescu, M. – Reflecții economice. Contribuții la teori macrostabilizării, Ed. Academia Română, Centrul Român de Economie comparativă și consensuală, 2001

16.Leoveanu, Oana – Noi cloncluzii pentru sectorul corporate banking.

Parteneriatul bănci-companii se consolidează, eFinance, iunie 2005

17.Legea BNR 3/1994 privind clasificarea creditelor, publicată în M.O.

169/1991, abrogată prin O.G. nr. 88/1997

18.Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în M.O. nr. 608/13.12.1996

19.Mateuț, S. – Reforma sistemului bancar în unele țări din Europa

Centrală și de Est, Lucrare de Doctorat, Cluj Napoca, 2001

20.Octavian; Stoica, Emilia Cornelia.Creditul bancar: coordonate actuale

și perspective. București: Expert, 2003, 332.1 BERc, Sala Victor Slăvescu;

21.Pascariu, Gheorghe – Managementul seviciilor bancare– coordonate actuale și perspective – Editura Fundației Academice „Gh. Zane”, Iași,2004;

22. Stoica, Ovidiu, Căpraru, Bogdan, Filip, Dragoș – Efecte ale integrării

europene asupra sistemului bancar românesc, Editura Universității

„Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2005;

23.Ordonanța guvernului O.G nr. 13/31.01.95 privind unele măsuri de accelerare a procesului de restructurare a regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital majoritar de stat, de întărire a discipilnei financiare și de îmbunătățire a decontărilor în economie

24. www.bnro.ro, în special rubricile: Noutăți, Prezentări, Integrare Europeană, Relații internaționale, Legislație (Legea bancară, Statutul BNR, Reglementări privind falimentul instituțiilor de credit, Regimul rezervelor minime obligatorii, Centrala Riscurilor Bancare, Centrala Incidentelor de Plăți), Bănci, Cooperative.

BIBLIOGRAFIE:

1.Aghion, P. și Bolton, P. – An Incomplete Contract Approach to

Bankruptcy and the Financial Structure of the Firm, vol.59, 1999

2.Basno, Cezar ; Dardac, Nicolae. Monedă, credit, bănci. București: Editura

Didactică și Pedagogică, 1999, 332.1 BASm1999, Sala Victor Slavescu;

3.Basno, C., Dardac, N. și Floricel, C. – Monedă, Credit, Bănci, Ed.

Didactică și Pedagogică, București, 1995

4. Bârligea, Bogdan, Cernadârcă, Silvia, Alice Taudor – 100 de tranzacții în

2005, eFinance, februarie 200

5.Bărbulescu, Gh. – 120 de ani de credit pentru agricultura românească, Ed. Cons, București, 1993

6.Berea, A., Paul – Modernizarea sistemului bancar, Editura Expert,

București, 2003;

7.Beju, Daniela Georgeta – Mecanisme monetare și instituții bancare, Ed.

Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2004

8.BNR – Raport Annual, 2007,2008,2009

9.Dardac, Nicolae; Vascu, Teodora. Moneda și credit: vol.București:

Editura ASE, 2002, 332.1 DARm, Sala Victor Slavescu

10.Dănilă, N. – Privatizarea băncilor, Ed. Economică, București, 2002

11.Gh.Manolescu, „Banci si credit“, Edit.Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2006.

12.Hotărârea guvernului H.G. 465/91 – hotărâre privind decontarea prin compensare a plăților restante existente în economie, pubicată in M.O. nr.158/91

13.Hotărârea guvernului H.G.780/30.12.93 privind înființarea Agenției de

Restructurare

14.Iacob,Alin, Șerban, Marius– Sectorul bancar în trimestrul II. Retailul scoate scântei Piața Financiară, septembrie 2005

15.Isărescu, M. – Reflecții economice. Contribuții la teori macrostabilizării, Ed. Academia Română, Centrul Român de Economie comparativă și consensuală, 2001

16.Leoveanu, Oana – Noi cloncluzii pentru sectorul corporate banking.

Parteneriatul bănci-companii se consolidează, eFinance, iunie 2005

17.Legea BNR 3/1994 privind clasificarea creditelor, publicată în M.O.

169/1991, abrogată prin O.G. nr. 88/1997

18.Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în M.O. nr. 608/13.12.1996

19.Mateuț, S. – Reforma sistemului bancar în unele țări din Europa

Centrală și de Est, Lucrare de Doctorat, Cluj Napoca, 2001

20.Octavian; Stoica, Emilia Cornelia.Creditul bancar: coordonate actuale

și perspective. București: Expert, 2003, 332.1 BERc, Sala Victor Slăvescu;

21.Pascariu, Gheorghe – Managementul seviciilor bancare– coordonate actuale și perspective – Editura Fundației Academice „Gh. Zane”, Iași,2004;

22. Stoica, Ovidiu, Căpraru, Bogdan, Filip, Dragoș – Efecte ale integrării

europene asupra sistemului bancar românesc, Editura Universității

„Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2005;

23.Ordonanța guvernului O.G nr. 13/31.01.95 privind unele măsuri de accelerare a procesului de restructurare a regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital majoritar de stat, de întărire a discipilnei financiare și de îmbunătățire a decontărilor în economie

24. www.bnro.ro, în special rubricile: Noutăți, Prezentări, Integrare Europeană, Relații internaționale, Legislație (Legea bancară, Statutul BNR, Reglementări privind falimentul instituțiilor de credit, Regimul rezervelor minime obligatorii, Centrala Riscurilor Bancare, Centrala Incidentelor de Plăți), Bănci, Cooperative.