Acordarea Unui Credit Bancar Agentului Economic

INTRODUCERE

În economia actuală, inovațiile rapide de pe piețele financiare și internaționalizarea fluxurilor financiare au adus modificări majore în sectorul bancar, influențând considerabil și sistemul bancar românesc și transformându-l într-unul performant, la standardele din țările dezvoltate.

Îndeplinirea rolului și funcțiilor creditului în economie este condiționată de existența unor condiții obiective favorabile de funcționare de natură legislativă și normativă.

Băncile comerciale și-au creat propriul sistem de norme și instrucțiuni elaborate cu respectarea legislației în domeniu iar principiul fundamental ce caracterizează întreaga activitate a băncii comerciale este prudența bancară. Conform prevederilor Legii nr. 33 din 1991, băncile comerciale vor urmări la acordarea creditelor ca solicitanții să prezinte credibilitate, ceea ce este esențial în acordarea creditului și caracteristică fără de care acesta nu poate exista.

Sistemului bancar prin intermediul băncilor comerciale îi revine datoria de a susține rolul de bază al creditelor în economie, acesta fiind de fapt principala operațiune activă a băncilor comerciale.

Într-o economie de piață creditele reprezintă o modalitate normală de a achiziționa obiecte, imobiliare sau de a face afaceri.

Lucrarea de față își propune să analizeze importanța creditelor bancare asupra progresului economic al unor întreprinderi și influența pe care acestea o au în dezvoltarea economică a țării.

Structurat pe trei capitole, studiul intitulat “Creditul bancar – factor activ în creșterea economică” aduce în atenție un fenomen din ce în ce mai răspândit în economia din zilele noastre, respectiv creditarea micilor și mărilor întreprinderi în scopul unei evoluții firești și a unei dezvoltări economice atât de necesară mediului în care trăim.

În acest sens, mă voi referi în prezentul studiu, în primul capitol la Aspecte conceptuale și economice ale creditului bancar.. Am sintetizat aspecte referitoare la noțiunea de credit bancar, clasificarea creditului bancar, funcțiile și rolul creditului bancar, resurse de creditare, creditarea persoanelor juridice și fizice și politica monetară de credit

Progresul economic a condus așadar la aspecte pozitive ale activității de creditare efectuată de băncile comerciale ceea ce a sporit cererea din partea agenților economici dornici de expansiune.

Capitolul al doilea prezintă Banca Transilvania, istoric, activități și portofoliul de credite

Capitolul al III –lea prezintă aspecte referitoare la contabilitatea băncii Transilvania, simularea unui credit bancar oferit persoanelor juridice de către Banca Transilvania

CAPITOLUL 1.

CREDITUL BANCAR – FACTOR ACTIV ÎN CREȘTEREA ECONOMICĂ

1.1. Abordări conceptuale definitorii privind creditarea bancară

Creditul reprezintă un suport real economic ce joacă un rol obiectiv în economie. Creditul bancar are multiple valențe, de stimulare a creșterii economice, sporirea valorii productive, a întreprinderilor prin redistribuirea capitalului, concentrarea capitalului, dar și adaptarea elastică a masei debani în circulație la necesarul economiei.

Creditul, ca și monedă este o categorie economico-financiara inițiată în scopul rezolvării unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb.

Printre primele operațiuni de natură economică înfăptuite de indivizi care au trecut de la viața izolată, individuală, la o formă de viață socială a fost schimbul în natura și ca o consecință imediată a lui a apărut creditul care este tot un schimb, cu singura particularitate ca în momentele schimbului se intercalează factorul timp.

În orice tranzacție de schimb, în mod obișnuit, fiecare din părți oferă celeilalte un echivalent. Atunci când una din părți convine să primească echivalentul la care are dreptul la o dată viitoare, se spune că este vorba de un schimb pe credit

Indiferent de modul în care s-a născut și a evoluat activitatea economică a omenirii, creditul a apărut înaintea oricărui sistem și instrument de schimb.

Etimologic, creditul își are originea în cuvântul latin “creditum – credere”, care înseamnă a crede, a se încrede sau a avea încredere. Această origine a noțiunii de credit scoate în evidență un element psihologic absolut necesar existența unei operațiuni de împrumut – încredere.

Creditul, fiind considerat o categorie de natură economico-financiară a constituit obiectul unor ample cercetări în literatura de specialitate. Există o diversitate de opinii referitoare la semnificația creditului, diferența dintre ele rezultând din punctul de vedere din care este privit creditul.

Sombrat, oferă o definiție sintetică, dar expresivă a creditului, considerând creditul a fi puterea de cumpărare, fără a deține numerar. Într-un mod asemănător, Gâde definește creditul că fiind “schimbul unei bogății prezente, contra unei bogății viitoare”. Leitner oferă o definițe creditului ca un “act economic care face să nască în favoarea unui individ un drept de a dispune în mod permanent de bunurile sau serviciile puse la dispoziția lui, de un alt individ, în cadrul termenului pentru care a fost acordat”. Slavescu precizează că “este vorba de o operațiune de credit sau ne găsim în fața unui fapt economic, numit credit, atunci când se referă la cedarea unei sume de bani, efectuată într-un moment dat, din partea unui subiect economic, cu obligația pentru acesta din urmă de a restitui mai târziu, la un termen fixat, suma primită, plus o sumă de bani care se chema interes sau dobânda”. Page, definește succint creditul că fiind „schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare”.

Creditul nu reprezintă un împrumut în forma să pură. Obiect al împrumutului îl formează întotdeauna un bun, care va fi restituit în formă sau în substanța sa. De exemplu, o persoană împrumuta alteia un bun, urmând ca la restituire să primească același bun sau un altul dar cu același titlu sau valoare. Creditul este diferit, el reprezintă un împrumut în monedă iar moneda are calitatea de a fi echivalentă general cu orice fel de marfă.

Creditul este un schimb de moneda condiționat și despărțit de un interval de timp, numit termen. A acorda un credit unei persoane fizice sau juridice, înseamnă a-i pune la dispoziție o sumă de bani, pe care o va rambursa în viitor, la un termen stabilit.

O componentă importantă a creditului o reprezintă schimbul în timp, respectiv separarea printr-un interval de timp scurt, mediu său lung, a momentului acordării unei sume de bani de cel al rambursării acesteia.

Și pentru că timpul înseamnă bani, pentru timpul dintre primirea sumei de bani și rambursarea să, beneficiarul creditului va plăti o dobândă. Astfel, „schimbul separat de timp, folosirea banilor, plata unei dobânzi – sunt elemente constitutive ale oricărei operațiuni de credit”.

Deși creditul la apariția sa era realizat doar sub forma unui schimb în natură, în care un individ acorda altuia un bun sau un serviciu, este necesar să precizez că această formă se mai practică și astăzi în funcție de interesele beneficiarilor. În economia modernă formele creditului au evoluat cu mare rapiditate, în strânsă corelație cu gradul și nivelul societății de astăzi.

Formele principale sub care se prezintă creditul în economia de piață sunt: creditul bancar și creditul comercial.

Creditul comercial este o formă de împrumut practicata intre vânzător și cumpărător, atunci când vânzarea mărfurilor este făcută pe credit, respectiv acordarea efectivă acesteia este separată în timp de plată prețului ei. Creditul comercial contribuie la o mai rapidă și eficientă circulație a mărfurilor conducând prin aceasta, la dezvoltarea economiei naționale. Mecanismul creditului comercial se derulează astfel: un agent economic dispune de stocuri de marfa destinate vânzării, în timp ce un alt agent economic are posibilitatea de a vinde marfa, dar nu dispune pe moment de suficienți bani pentru cumpărarea mărfurilor. Primul agent, pe baza unui contract de vânzare-cumpărare pe credit, pentru a-și vinde marfa și a produce una nouă, o vinde celui de-al doilea, urmând ca după un anumit termen stabilit de comun acord, acesta din urmă să achite contravaloarea mărfurilor la prețul stipulat în contract. Prețul din contractul de vânzare-cumpărare pe credit cuprinde, prețul mărfii la care se adaugă un procent ce reprezintă prețul creditului (dobânda). De regulă, creditul comercial se acordă pe termen scurt pe baza cambiei. Pe această cale creditul comercial înlesnește și accelerează circulația capitalului.

. Creditul bancar se acordă agenților economici doar sub forma băneasca de către instituții specializate bancare și nebancare. Această formă de credit este des întâlnită, având ca obiect acea parte disponibilă a capitalului numit capital de împrumut. Creditul bancar este principala sursă pentru asigurarea fondurilor bănești necesare diferitelor sectoare de activitate ale economiei naționale. Acordarea creditului bancar formează baza activității bancare. Modalitățile creditului bancar sunt: credit bancar de scont, credit bancar în cont curent, credit bancar pe gaj cu efecte publice (creditul lombard), credit bancar pe gaj de efecte comerciale.

De regulă, agenții economici care acordă partenerilor de afaceri credite comerciale apelează, la rândul lor, la bănci pentru a-și reface capitalul, existând asftel o strânsă interdependenta intre creditul comercial și creditul bancar. Primul nu mai poate fi conceput astăzi fără cel de al doilea, iar acesta din urmă are posibilitatea să-și sporească dimensiunile pe seama celui dintâi.

A) După destinație, creditul poate fi: credit de producție și credit de consumație. Creditul de producție se acordă pentru activitățile care au un scop activ în economie, în timp ce al doilea este destinat consumului social.

B) Din punct de vedere al subiectului de drept care solicită creditul, acesta poate fi: credit public și credit privat.

Creditul public este contractat de către stat, pentru completarea resurselor sale în cazul când veniturile ordinare nu sunt suficiente. Creditul poate fi productiv, atunci când este destinat înființării de întreprinderi cu capital de stat sau modernizării celor existente și neproductiv, atunci când este destinat unor domenii cum ar fi de educația, administrația, etc.

Creditul privat este contractat de o persoană fizică sau de o societate privată.

C) După modul de garantare, există credite reale, garantate cu valori materiale certe, și credite personale, acordate pe baza încrederii, a prestigiului de care se bucură cel împrumutat. În general, prestigiul persoanei împrumutate se bazează pe capacitatea să economică, pe valorile materiale cunoscute de care dispune, astfel ca sub acest aspect distincția dintre creditul real și creditul personal are doar caracter formal.

Creditul personal poate fi acordat și atunci când persoana împrumutată nu este suficient de bine cunoscută sau nu prezintă suficiente garanții morale, atunci când, prin garanție personală sau solidară, alte persoane își asumă răspunderea pentru debitor, diminuând riscul eventualei insolvabilități. Astfel, creditele personale pot fi credite acoperite și credite descoperite.

D) În funcție de perioada de timp pentru care s-a acordat împrumutul, creditele se împart în: credite pe termen scurt (de până la 1 an), credite pe termen mijlociu (de 1 până la 5 ani) și credite pe termen lung (de peste 5 ani, contractate, de regulă pentru investiții).

Există și credite fără termen, respectiv operațiunile de credit în cont curent, practicate atunci când raporturile intre creditori și debitor se caracterizează prin continuitate și mare frecvență.

E) După locul de desfășurare a operațiunilor de credit, în țara sau în străinătate, există: credit intern și credit extern.

F) După posibilitatea pe care o are la dispoziție creditorul pentru a avea sau nu dreptul de a solicita debitorului rambursarea anticipată a sumei împrumutate, creditul poate fi: denunțabil, în cazul în care se cere rambursarea înainte de expirarea termenului de scadenta, prin notificare cu un aviz prealabil, și nedenunțabil, când nu se mai stipulează o asemenea clauză în înțelegerea dintre cele două părți. În cazul formei creditului denuntabil, creditorul trebuie să se asigure în eventualitatea în care afacerile debitorului nu sunt profitabile, să poată solicita rambursarea sumei de bani împrumutate, înaintea falimentului celui împrumutat.

G) Creditul guvernamental, apare atunci când în calitate de creditor apare guvernul unui stat. Această formă de credit, poate fi la rândul său, internă sau externă.

Varianta creditului la care ne vom referi în prezenta lucrare, în forma să pură și simplă este creditul comercial. Într-unul din cele două momente, al acordării sau rambursării, în loc de o sumă de bani poate să apară o cantitate de mărfuri, executări de lucrări sau prestări de servicii, activități spcecifice unei entități comerciale.

Într-un proces de acordare de credit intervin doua subiecte: cel care acordă creditul, numit creditor și cel care primește creditul, numit debitor. Alte elemente componente ale unui credit sunt: scadența (momentul său momentele stabilite pentru rambursarea creditului), ratele parțiale care se rambursează eșalonat, la anumite termene, de regulă lunar, conform uni grafic și a celor stipulate în contractul de credit, termenul de grație (perioada între momentul angajării creditului și începerea rambursării lor), garanția creditării (numit și gaj, garanție formată din bunuri care se constituie la dispoziția creditorului sau al unui terț, pentru asigurarea îndeplinirii de către debitor a unor obligațiuni de o valoare, în general, mai redusă) și dobânda (reprezentată de o sumă de bani plătită de către debitor, creditorului său, pentru împrumutul acordat pe o perioadă de timp determinată).

Apărut inițial că schimb în natură și cunoscând în evoluția sa numeroase forme, creditul are un rol esențial în economia modernă.

Importanța creditului în economia actuală este evidențiată prin funcțiile sale:

Funcția distributivă, consta în mobilizarea resurselor bănești disponibile la un moment dat în economie și redistribuirea lor prin acordarea de împrumuturi spre anumite ramuri, sectoare de activitate care au nevoie de fonduri de finanțare. Aceste disponibilități bănești sunt considerate a fi surplusurile de capital de circulație care se află temporar sub forma inactiva în conturile bancare ale întreprinderilor, societăților, rezervele de casa sub forma inactivă, la rezervele de casă ale firmelor, economiile populației depuse la casele de economii ori la băncile comerciale. Atunci când există astfel dedisponibilitati, creditul accelerează puterea de acțiune productivă a capitalului și pune în mișcare forțele economice latente. Totodată, contribuie la creșterea avuției reale a societății. Deasemeni prin funcția distributivă, creditul contribuie la concentrarea capitalului și direcționarea acestuia spre acțiuni de mare care aduc profit întregii societăți.

Funcția de transformare a economiilor în investiții, prin care se realizează echilibrul macroneconomic după cum arată ecuația E = I, în care E reprezintă economiile iar I investițiile; orice individ este capabil să economisească o anumită sumă de bani, mai mare sau mai mică, în funcție de venitul și comportamentul său economic. Economisirea trebuie să fie urmată de o investire, pentru a nu crea dezechilibre în viața economică, economisirea neurmată de investire constituie o tezaurizare și reprezintă un factor de dezechilibru pentru viața economică. Totodată, nu oricine poate fi întreprinzător și își asuma riscurile unei investiții.

Pentru indivizii cu potențial de întreprinzător și curajul de a-și asuma riscuri, creditul este soluția care îi oferă capitalul necesar, asigurând transformarea economiilor inactive în investiții. Creditul devine astfel un important factor al creșterii economice prin apariția concurenței între indivizi și entități economice care pot garanta rambursarea sumelor primite și caredoresc să se dezvolte, să promoveze noul.

Funcția de emisiune monetară. Moneda fiduciară reprezintă o monedă cu valoare fictivă apărută ca efect al consolidării ideii de credit bazat pe încrederea intre participanții la actul economic. Mă refer aici la biletele de bancă și alte instrumente de tehnici de plată și tehnici cum ar fi: viramentul cecul, compensația, trata, cambia etc.. Acestea au dus la diminuarea numerarului din circulație și la creșterea în mari proporții a monedei scripturale. Astfel, volumul și valorile tranzacțiilor economice bancare s-a mărit, avantaj fiind reducerea cheltuielilor și eficiența noilor proceduri.

Funcția de asigurare a stabilității prețurilor, se realizează prin stabilirea dimensiunilor cererii și ofertei de mărfuri și servicii, creditându-se consumul, pe de o parte și stocurile, pe de altă parte. Astfel, dacă anumite mărfuri a căror producere are, în mod obiectiv, un caracter sezonier (ulei, zahăr, produse din fructe etc.) ar fi aduse toate pe piața în momentul realizării lor, oferta ar deveni exagerat de mare în raport cu cererea și s-ar produce o mare cădere a pieței și a prețurilor, urmată, după un anumit timp, când se va ajunge la o penurie a mărfurilor respective, de o urcare exagerată a prețurilor. Pentru prevenirea unor asemenea situații care ar perturba echilibrul economic (risipă urmată de penurie), se intervine cu un instrument al creditului, și anume warantul, care oferă pentru proprietarii mărfurilor posibilitatea depozitarii lor și obținerii cu anticipație, într-o proporție mai mare sau mai mică, a contravalorii acestora.

Prin finanțarea producției și consumului, precum ți prin crearea unor instrumente și tehnici deosebit de flexibile, creditul a devenit o prezenta sine qua non în viața socială și economică din orice țară civilizată. De asemenea, „prezenta sistemului de credit și a formelor sale în societățile avansate, oferă numeroase facilitați, inclusiv protecția participanților la actul economic”.

Menționăm faptul că un credit are un rol deosebit și în promovarea relațiilor economice internaționale, stimulând exporturile și importurile. Creditul asigură o derulare normală, rapidă în deplină siguranță a operațiunilor de export-import

Exsită și riscuri- pericole în acordarea de credite cum ar folosirea abuzivă, determinată de ideea utopică, ca prin sine însuși, creditul reprezintă o bogăție. O astfel de concepție va avea consecințe extrem de grave atât asupra debitorului cât și a creditorului: debitorul va fi tentat să folosească sumele provenite din împrumut ca pe banii personali fără discernământ, ier creditorul va fi pus în imposibilitatea de a-și recupera banii împrumutați.

Un alt pericol îl reprezintă supracreditarea, care poate duce la mari dezechilibre economice, financiare și monetare. Supracreditarea în proporții mari generează inflația. De asemenea, utilizarea creditului pentru finanțarea unor activități economice neprofitabile poate duce la dezechilibru structural în economia națională, la disproporții intre ramurile și sectoarele ei de activitate.

1.2. Analiza creditului bancar și implicațiile acestuia asupra

sectorului de afaceri din România

Creditul, pentru a-și îndeplini eficient funcțiile și pentru a-și exercita realul rol în economia de piață, trebuie valorificat în măsura tuturor avantajelor sale, diminuând la maxim dezavantajele. Pentru acest echilibru al creditului, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

existența unui sistem juridic prin care să se reglementeze cadrul general la operațiunile de credit, măsurile asigurătorii și de protecție pentru participanții la contractul de credit, drepturile și obligațiile creditorilor și debitorilor, procedura de soluționare a litigiilor dintre părți și organele competente. Cadrul juridic trebuie să fie suficient de flexibil pentru a lăsa spațiul de afirmare liberei inițiative dar și categoric, astfel încât să crească încrederea agenților economici și să limiteze riscurile;

existența unui sistem instituțional, constând într-un ansamblu de instituții și organisme specializate, cu o vastă rețea dispusă în teritoriu, dar și cu relații de corespondență cu instituții similare din străinătate. De asemenea, este necesar ca aceste instituții să dispună de personal (bancheri) calificat și de mijloace tehnice moderne pentru efectuarea operațiunii de credit;

existența unui cadru economic favorabil, legat de situația de ansamblu a economiei naționale, de perspectiva ei, de gradul de dotare profesională și tehnica a sectoarelor din economie, precum și de conjunctura economică pe plan intern și extern. De asemenea, o importanță deosebită o are și situația resurselor existente în economie și aflate la dispoziția agenților economici, accesul la acestea, structura economiei naționale, situația pieței de mărfuri, a pieței financiare etc.;

forma relațiilor social-politice se referă la mediul social în care se derulează operațiunile referitoare la dezvoltarea economică, evidențiind aici atitudinea regimului poilitic față de economie, de entitățile economicecu inițiativă și față de piață, în general. Un mediu ordonat, stabil economic și politic devine sustenabil și influențabil în politica creditării care are la bază încrederea.

factorii de natură psihologică și de tradiție, sunt aceia care se referă nu numai la elementul definitoriu al creditului, încrederea, ci mai ales la comportamentul agenților economici, a întreprinzătorilor, dar și a populației în ansamblul său. Trebuie luate în seamă capacitatea diferitelor grupuri sociale de a economisi, consuma sau investiți sau spre tezaurizare. Deasemeni trebuie ținut cont de poziția populației în raport cu libera inițiativă etc., care ține de cutumă, de religie, de nivel de cultură și de educație sau de profesiunea și poziția socială a persoanelor din societatea prezentă

O deosebită importanță în etapa de tranziție a economiei de piață o au luarea în considerare a acestor condiții, cunoașterea și constituirea lor. Analizând condițiile creditului, am constatat că tendința de creditare a societăților comerciale este în creștere, lăsând în urmă vechile principii și mentalitățile antieconomice specifice vehchiului regim, contrare principiilor de bază ale economiei de piață.

Politica de credit, înfăptuita prin banca centrală (în unele state și prin guverne), cu ajutorul unor instrumente și tehnici specifice, urmărește să asigure, prin promovarea funcțiilor creditul echilibrul general economic al societății.

Realizarea politicii de credit se realizează printr-o serie de instrumente specifice: manevrarea taxei scontului, operațiunile pe piața liberă (open market), politica rezervelor obligatorii ale băncii centrale, politica de încadrare a creditului (care constă în impunerea unor cote maxime de creștere a creditului) etc..

Prin cunoașterea acestor instrumente și aplicarea corespunzătoare, rolul de factor mobilizator al creditului se va impune în reglarea vieții economice.

Politica monetară reprezintă un ansamblu de acțiuni prin care autoritățile monetare influențează asupra cantității de monedă în circulație, nivelul ratelor dobânzii, cursurile de schimb valutar și alți indicatori economico-monetari în vederea realizării obiectivelor generale ale politicii economice.

În România, Banca Centrală a adoptat ca strategie de politica monetară țintirea directă a inflației în anul 2005 dupa finalizarea unui proces de pregătire prin care și-a definitivat cadrul de analiză economică și de decizie a politicii monetare specific acestui tip de strategie.

Principalele instrumente de politică monetară pe care BNR le are la dispoziție conform reglementărilor în vigoare sunt: operațiunile de piață monetară, facilitățile permanente acordate instituțiilor de credit, rezervele minime obligatorii (RMO)

Operațiunile de piață monetară (operațiuni open market) reprezintă cel mai important instrument de politică monetară al BNR. Acestea se realizează la inițiativa băncii centrale, având următoarele funcții: ghidarea ratelor de dobândă, gestionarea condițiilor lichidității de pe piața monetară și semnalizarea orientării politicii monetare.

Facilitățile permanente oferite de BNR instituțiilor de credit au drept scop: absorbirea, respectiv, furnizarea de lichiditate pe termen foarte scurt (o zi); semnalizarea orientării generale a politicii monetare; stabilizarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piața monetară interbancară, prin coridorul format de ratele dobânzilor aferente celor două instrumente.

Instituțiile de credit pot accesa din proprie inițiativă cele două facilități permanente oferite de BNR:

facilitatea de creditare, care permite obținerea unui credit cu scadența de o zi de la banca centrală, contra colateral, la o rată de dobândă predeterminată; această rată de dobândă constituie, în mod normal, un plafon al ratei dobânzii overnight a pieței monetare;

facilitatea de depozit, care permite plasarea unui depozit cu scadența de o zi la banca centrală, la o rată de dobândă predeterminată; rata dobânzii facilității de depozit reprezintă, în mod normal, pragul ratei dobânzii overnight a pieței monetare.

Rezervele minime obligatorii (RMO) sunt reprezentate de disponibilități bănești ale instituțiilor de credit, în lei și în valută, păstrate în conturi deschise la BNR. Funcțiile principale ale mecanismului RMO constituite în lei sunt cea de control monetar (aflată în strânsă corelație cu cea de gestionare a lichidității de către BNR) și cea de stabilizare a ratelor dobânzilor de pe piața monetară interbancară. Rolul major al RMO în valută este acela de a tempera expansiunea creditului în valută.

Evoluția prețurilor este influențată de factori ce aparțin economiei naționale și internaționale, aceștia acționând totodată și asupra cererii și ofertei pieței, pe termen scurt.

Pentru o perioadă medie și lungă, politica monetară este cea care contribuie și asigură stabilitatea prețurilor prin aplicarea unui mecanism de transmisie reflectat de totalitatea canalelor prin care BNR, prin intermediul unui set de instrumente ce aparține politicii monetare are capacitatea de influență asupra cererii și ofertei din cadrul economiei.

Canalele de transmisie care aparțin politicii monetare, identificate atât în economia practică, de zi cu zi, cât și de economia teoretică, sunt concretizate în: canalul ratelor dobânzilor practicate de instituțiile specializate – financiare, canalul cursului de schimb, canalul creditului, canalul efectelor de avuție și bilanț, canalul previziunilor agenților economici cu privire la evoluția inflației. Analiza și prognoza efectuată pe termen mediu de către BNR are la bază informația acestor canale de transmisie, informație specifică și adaptată particularităților economiei românești.

Legăturile stabilite între banca centrală și băncile comerciale au loc în cadrul piețelor financiare monetare și valutare. Astfel, banca centrală are rolul de a monitoriza eficient ratele dobânzilor pe termen scurt ratele dobânzilor pe termen scurt prin gestionarea lichidității pe piața monetară interbancară.  În sectorul financiar – bancar, perioada de timp alocată transmiterii imulsurilor de politică monetară este scurtă. Precizăm însă faptul că în relația bancă comercială – economie reală, impulsurile de politică monetară ale BNR nusunt întodeauna clare iar uneori, perioada de timp diferă, în funcție de particularitățile structurale ale economiei naționale.

Economia din România primește influențe puternice de la nivelul ratelor dobânzilor aplicate pe termen mediu și lung depozitelor și creditelor accesate de clienții băncilor comerciale. BNR controlează ratele dobânzilor pe termen scurt, acestea depinzând de rata dobânzii de politică monetară și de alți factori precum așteptările privind inflația, perspectivele privind creșterea economică etc. Deciziile financiare prvind investițiile de orice tip, consumul și economisirea au la bază aceste repere analizate anterior, deoarece, în general, dobânzile scăzute reprezintă un stimulant pentru investitori dar și pentru consumatori și mai puțin pentru cei ce economisesc.

Fig. 1.2. Mecanismul de transmisie a politicii monetare

http://www.bnr.ro/Mecanismul-de-transmisie-a-politicii-monetare–712.aspx

Figura 1.2.prezintă schematic canalele de transmisie ale politicii monetare și influențele acesteia asupra economiei românești, elemental central fiind BNR, în calitate de bancă centrală care monitorizează întreaga actvitate financiar- bancară. Pe termen mediu, în condițiile unor creșteri persistente ale costurilor de producție, firmele vor transfera tot mai mult aceste costuri asupra prețurilor de vânzare, ceea ce va conduce în cele din urmă la creșterea prețurilor bunurilor de consum (generând inflație). Un deficit de cerere agregată pe de altă parte va avea efecte contrare.

1.2.1. Dimeniunea creditării bancare la nivelul sistemului economic din România

Băncile din România au înregistrat după 2008 o creștere semnificativă a aversiunii față de risc, atitudine pe care au păstrat-o. Dovada o constituite faptul că băncile s-au orientat cu precădere spre plasamente în titluri de stat în condițiile în care proporția creanțelor asupra sectorului privat a oscilat în jurul valorii de 55% din total.

Creditele pe termen lung predomină iar rata riscului de credit se calculează ca proporție a expunerii brute aferente creditelor și dobânzilor clasificate în categoriile „îndoielnic" și „pierdere" în total credite și dobânzi clasificate (exclusiv elemente în afara bilanțului).

Rata riscului de credit este un indicator mai restrictiv al calității portofoliului de credite decât ponderea creditelor neperformante. Rata riscului de credit include în plus și creditele/dobânzile cu un serviciu al datoriei restant mai mic de 90 de zile (față de peste 90 de zile, corespunzător recomandării FMI), iar criteriile de clasificare includ și performanța financiară a debitorului, precum și principiul declasării prin contaminare.

Rata riscului de credit a continuat să crească și în anul 2010, încetinind la sfîrșitul anului, în luna decembriem cu un nivel de 21%. În cursul anului 2010 calitatea portofoliului de credite s-a deteriorat în special din cauza a doi factori:

prelungirea perioadei de contracție a activității economice;

măsurile adoptate de guvern pe linia consolidării fiscale (având ca efect diminuarea veniturilor aparținând unor categorii largi de debitori).

Creditele și dobânzile restante de peste 90 de zile în total credite și dobânzi oscilează in jur de 13%. Eforturile băncilor pe linia provizionării creditelor și plasamentelor, mai ales în cazul celor considerate neperformante, au continuat și în anul 2010 (soldul provizioanelor s-a majorat cu 57 la sută în anul 2010, după dublarea din anul anterior), aceste costuri influențând însă semnificativ indicatorii de profitabilitate. Ca efect, rezervele destinate absorbirii eventualelor pierderi așteptate au fost majorate.

Recentele evoluții de pe piață au subliniat faptul că administrarea riscului de lichiditate este un factor determinant al solidității instituțiilor de credit. Una din lecțiile învățate din actuala criză financiară și economică este aceea că cerințele minime de capital sunt necesare dar nu suficiente pentru stabilitatea sistemului financiar. Ca definiție: riscul de lichiditate reprezintă abilitatea și capacitatea unei bănci de a finanța majorările de active și a acoperi obligațiile financiare potrivit scadențelor acestora, fără a suferi pierderi inacceptabile. Să ne amintim că riscul de lichiditate a jucat un rol de bază în dinamica crizei financiare, mai ales în prima fază a sa. În România, administrarea riscului de lichiditate a fost îmbunătățită, în principal prin completarea cadrului de reglementare în semestrul II 2010, prin detalierea cerințelor existente privind rezerva de lichiditate, în contextul noilor cerințe la nivel internațional.

Indicatorii de lichiditate ai sistemului bancar relevă valori corespunzătoare. BNR a asigurat gestionarea adecvată a lichidității din sistemul bancar și a menținut nivelul ratei rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei ale instituțiilor de credit la 15 la sută pe toată perioada analizată. Începând cu perioada de aplicare 24 aprilie – 23 mai 2011, rata rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în valută cu scadență reziduală de sub doi ani ale instituțiilor de credit s-a redus la nivelul de 20 la sută, de la 25 la sută.

În condițiile unei ușoare reduceri a economisirii bancare, dependența sectorului de finanțarea externă s-a menținut peste media țărilor din regiune; datoria externă pe termen scurt a băncilor din România a fost în ușoară creștere. La finele lunii iunie 2011 băncile aveau împrumuturi pe termen scurt de 7,4 miliarde euro. Această vulnerabilitate este însă atenuată de preponderența resurselor atrase de la băncile-mamă cu scadențe majoritar pe termen mediu și lung la toate grupele de bănci. Datoria externă totală a băncilor a urcat la finele celui de-al 2-lea trimestru 2011 la 23,4 miliarde euro. Probabilitatea ca băncile-mamă să-și limiteze susținerea filialelor rămâne totuși redusă în contextul importanței strategice pe care acestea o acordă regiunii est-europene, dar și al acordurilor de asistență financiară (de tip preventiv) convenite cu FMI, UE și BM, care vor contribui la consolidarea încrederii investitorilor în România.

Graficul 1.2.1.1.Ritmul anual de crestere a creditului

acordat sectorului privat,

termeni reali

sursa: Raport asupra stabilității financiare, BNR, 2012

Avansul mai rapid al stocului de credite acordate în valută în perioada analizată a condus la majorareaponderii acestei componente până la 63,4 la sută din totalul creditelor acordate sectorului privat în decembrie 2011 și, respectiv 63,7 la sută în iunie 2012. Majorarea a cumulat 0,8 puncte procentuale față de nivelul din iunie 2011 (Grafic 3.26.) și s-a datorat în special unor cauze de natura ofertei, respectiv: (i) disponibilitatea surselor de finanțare pe termen lung denominate în valută (în principal resursele atrase de la bancile-mama) și (ii) diferențialul de dobânda între creditele în valută și cele în lei. Aceeași tendință s-a manifestat și în alte economii din Europa de Est, situație evaluată de BCE ca potențial generatoare de riscuri sistemice semnificative, cu impact negativ de propagare transfrontalieră

Pentru atenuarea acestor riscuri, Comitetul European pentru Risc Sistemic (CERS) a formulat un număr de șapte recomandări, cele mai multe aplicabile debitorilor neacoperiți la riscuri. Termenul stabilit de CERS autorităților de supraveghere din statele membre UE pentru comunicarea măsurilor adoptate în baza recomandărilor sau pentru justificarea lipsei lor de acțiune este, cu o singură excepție, data de 31 decembrie 2012. Este demn de remarcat faptul că BNR a adoptat o serie de măsuri menite să limiteze riscurile expunerii debitorilor neprotejați la riscul valutar față de creditele în moneda străină încă înainte de publicarea recomandării aferente a CERS.

1.2.2. Creșterea economică reală și ritmul de creștere a volumului de credite acordate

Stabilitatea financiară reprezintă o noțiune relativ nouă în sistemul băncilor centrale și destul de abstractă pentru opinia publică. Stabilitatea financiară, ca și importanță este pe același plan cu rata inflației sau cursul de schimb valutar. În cazul apariției unor probleme la elementele sistemului financiar, cauzate de transmiterea inter- sectorială a riscurilor, pierderea stabilității financiare devine iminentă.

Economia națională a suferit schimbări considerabile, aliniindu-se politicilor și reglementărilor externe, ținând cont de particularitățile din România. Nevoile mari de finanțare ale statului au forțat băncile să-și majoreze expunerea față de sectorul guvernamental. Astfel, creditele guvernamentale au deținut o pondere de 23,1% în luna aprilie a anului 2011

Acordarea creditelor în valută este influențată de stoc dar și de flux. Stocul creditelor în valută (atât din surse interne, cât și externe) a cunoscut o ascendență în perioada decembrie 2009-martie 2011, datorită înregistrării unei poziții valutare scurte semnificative în cazul populației.

După aceastp creștere, creditarea in valută s-a deteriorate lent, raportul de solvabilitate situându-se la un nivel confortabil (14,9%, în martie 2011). Administrarea măsurilor preventive ale Băncii Naționale a României au afectat în timp calitatea portofoliilor entităților care au folosit asemenea practice. Managerierea mai eficientă a riscului de lichiditate s-a realizat prin completarea cadrului de reglementare, respective s-au detaliat cerințele actuale referitoare la rezervele de lichidități.

O problemă acută a sistemului bancar românesc este alimentată de insuficiența economisirii pe termen lung. (realitatea arată că noi nu dispunem încă de un sistem de economisire pe termen lung). Plasamentele bancare sunt în majoritate pe termene medii și lungi. Această nesincronizare a maturităților creează băncilor dificultăți majore, expunându-le la un risc semnificativ. Este dificil să cerem băncilor să–și schimbe atitudinea, strategia și deciziile care sunt în marea majoritate prociclice. Pe de altă parte, Banca Națională, prin politicile sale prudențiale și instrumentele de care dispune, poate și trebuie să fie anticiclică.

Activitatea de monitorizare și supraveghere bancară presupune procese importante pentru asigurarea stabilității financiare, axate pe:

focusarea pe așa-zisul model „twin peaks", care semnifică alocarea responsabilităților de supraveghere către unul din următoarele obiective: supravegherea prudențială și derularea afacerilor împreună cu protejarea consumatorilor (clienților);

întărirea rolului băncii centrale în supravegherea financiară (vezi modelul Twin Peaks și necesitatea evitării riscului sistemic și afectarea economiei reale);

responsabilitatea publică a autorităților și funcțiilor de reglementare și supraveghere.

Politicile macroprudențiale au două scopuri: stabilitatea și sustenabilitatea sistemului financiar și totodată urmărirea îndeaproape a ciclului financiar pentru prevenirea din timp a apariției și dezvoltării vulnerabilităților în sistemul financiar. Este necesară o conlucrare și aplicarea unei guvernanțe adecvate la nivel macroprudențial care să cuprindă cele trei zone ale autorităților financiare și anume banca centrală, reglementatorii și supraveghetorii financiari, precum și ministerul de finanțe.

Grafic 1.2.2.1. Evoluția activelor bancare și a creditului acordat sectorului privat, perioada 2001 – 2011

sursa: Raport asupra stabilității financiare, BNR, 2012

Dinamica activelor bancare nete s-a menținut la nivelul modest consemnat odată cu debutul efectelor crizei financiare internațional (la finele anului 2011 creșterea a fost de numai 3,6 la sută în termeni nominali, nivel similar celui aferent anului anterior). În primele luni ale anului 2012, creșterea bilanțului agregat al sistemului bancar a fost superioară (9,5 la sută în iunie 2012, ritm anual, termeni nominali), dar aceasta se datorează cu precădere efectului contabil al trecerii la aplicarea standardelor IFRS ca bază a contabilității (de exemplu, prin modul de constituire a ajustărilor pentru depreciere și, respectiv, majorarea valorii nete a activelor).

CAPITOLUL 2

BANCA TRANSILVANIA – CADRU ORGANIZATORIC AL CONTABILITĂȚII CREDITELOR

2.1. Prezentarea Băncii Transilvania

Banca Transilvania reprezintă un jucător activ pe piațǎ, care devine datorită accelerării implementării strategiei de dezvoltare, o bancă bine cotată la nivel național, cu o cotă de piațǎ de aproximativ 10%. Banca Transilvania deține filiale în toate centrele economice importante din România, cu un număr de 550 sucursale și agenții. Rețeaua teritorială dezvoltată înseamnă pentru bancǎ un mare plus deoarece clienții au acces ușor la serviciile sale, oriunde în țară. Personalul bancar este format din peste 6.000 de angajați instruiți în cultura organizaționalǎ și valorile Băncii Transilvania: calitate, eficiență, clienți mulțumiți.

Conform sloganului lansat în spoturile publicitare de la TV, Banca Transilvania (BT) este Banca Oamenilor Întreprinzători din România. Totodată, trebuie precizat că a devenit și cea mai mare instituție bancară cu capital privat majoritar românesc, clasându-se pe poziția a 3-a în topul băncilor din România, la finalul anului 2013.

Banca Transilvania a debutat la Cluj – Napoca, în anul 1994, la inițiativa unor oameni de afaceri din Cluj, de a crea o bancă locală, un brand de Cluj. Poziția băncii s-a consolidat datorită spiritului antreprenorial al fondatorilor săi la nivel local, apoi treptat, la nivel regional. Deși la început activitatea băncii era orientată spre sectorul ÎMM, datorită cererii pieței, în scurt timp această a început să-și direcționeze serviciile și domeniului retail. În anul 1997 Banca Transilvania a devenit prima instituție bancară din România, cotata la Bursa de Valori București. Banca Transilvania este cea mai mare instituție bancară cu un capital majoritar românesc, în timp ce Bancă Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, deține 15% din capitalul social, este și are calitatea de acționar semnificativ.

Începând cu anul 2002, Banca Transilvania a abordat un tip management modern, cu un know-how internațional, care a insuflat băncii un stil proaspăt, caracterizat prin deschidere și flexibilitate. În 2003, Banca și-a modificat look-ul, a implementat un concept nou, standard prin parcurgerea unui proces de re – branding, în concordanță cu misiunea să.

Banca Transilvania a devenit în timp una dintre cele mai importante instituții financiar – bancare din România, fiind o companie atractivă în lista celor de la Bursa de Valori București. Prioritatea activității sale este continuă perfecționare serviciilor oferite și a angajaților, astfel încât să primeze calitatea care face diferența. 

Banca Transilvania este un grup financiar important, Grupul Financiar Banca Transilvania, capabil să ofere clienților servicii care înglobează banking, administrarea investițiilor, finanțarea consumatorilor, leasing, tranzacții mobiliare, factoring, pensii private – prin intermediul companiilor sale: BT Asset Management S.A.I. S.A., BT Direct, BT Leasing, BT Medical Leasing, BT Securities, BT Finop Leasing IFN SĂ și Compania de Factoring. În toate acțiunile sale, Banca Transilvania are suportul Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), care este acționarul sau semnificativ, precum și a altor acționari puternici, cum sunt: Bank of Cyprus și IFC – divizie a Băncii Mondiale.

Linii de business

Banca Transilvania este organizată pe trei linii de afaceri: retail, IMM, corporate. Organizarea aceasta a necesitat formarea unor echipe specializate și a unui portofoliu complex de produse și servicii, pentru susținerea și dezvoltarea acestor direcții. Banca Transilvania are în prezent aproximativ 2,0 milioane de clienți activi. 

Rețea, angajați, sub-branduri

Banca Transilvania este extinsă cu peste 550 filiale și agenții pe tot teritoriul țării, fiind astfel mai aproape de clienți.

Banca Transilvania a implementat un sistem informatic performant, centralizat, care oferă clienților, posibilitatea accesării contului curent din oricare unitate din țară. Banca Transilvania deține peste 800 de bancomate în toată țara.

Banca Transilvania a dezvoltat șapte sub-brand-uri: BT Café®, BT Golf Cup™, Academia BT®, BT Tennis CUP, Crosul BT, Clujul Are Suflet® și Clubul Întreprinzătorului Roman™. Dintre acestea, proiectul cu mare trecere în rândul clienților și nu numai, este BT Café™, primele cafenele bancare din România.

Misiune băncii este exprimată astfel: “sprijinirea dezvoltarea mediului de afaceri, prin produse și servicii inovatoare, oferite cu profesionalism”. Banca Transilvania are în vedere atât mediul extern: parteneri, clienți și comunitățile în care activează, dar și de mediul intern: acționari și angajați. Este absolut necesar ca acest colos să aibă un mediu de organizare și munca bine pus la punct, stabil și armonios pentru a fi capabil să ofere servicii la standarde înalte de calitate tuturor clienților.

Sloganul băncii “banca oamenilor întreprinzători”, face referire atât la clienții – persoane fizice cât și la clienții – persoane juridice, cuvintele alese “om” și “întreprinzător” având semnificații logice și bine definite, căci îi vizează pe toți aceia care au spirit antreprenor și sunt preocupați de o bună gestiune a resurselor financiare personale. Sloganul este un element important pentru orie instituție respectabilă care dorește să implementeze o politică de promovare care să inspire profesionalism și calitatea serviciilor prestate.

Echipa băncii urmărește diversificarea bazei de clienți și concentrarea pe dezvoltarea domeniului de retail banking. Totodată sunt promovate permanent produsele noi și vânzarea acestora. Primordială este maximizarea profitului pe termen lung și satisfacerea nevoilor de banking ale clienților. Prin abordarea modern și deschisă Banca Transilvania oferă randamente superioare acționarilor și construiește parteneriate de durată cu clienții săi.

Activitățile specifice Băncii Transilvania sunt:

deschidere de conturi curente și conturi de depozit în lei și în valută;

realizarea de încasări și plǎți prin aceste conturi;

oferirea de credite în lei și valută;

emiterea și primirea de cecuri sau documente de plată;

acceptarea de efecte de comerț și efectuarea de operațiuni de scont;

efectuarea de operațiuni de plasament, subscriere, gestionare și de păstrare de titluri și alte valori.

2.2. Portofoliu de credite acordate

Categoriile de credite acordate de Banca Transilvania persoanelor fizice sunt:

1. Credite de consum

2. Credite pentru investiții imobiliare

3. Alte tipuri de credite

1. Credite de consum

a. Practic BT cu dobândă fixă- credit de nevoi personale

împrumut de până la 20.000 euro (echivalent în lei)

costuri preferențiale pentru refinanțare credite de consum

0 lei comision de gestiune credit

asigurare de viața gratuită

dobânda fixă pe toată perioada de creditare este de 9,7%, dacă salariul/veniturile se încasează într-un cont BT și/sau dacă se refinanțează credite de consum de la alte bănci; 

dobânda fixă standard pe toată perioada de creditare este de 10,7%; 

b. Practic BT cu dobândă variabilă – credit de nevoi personale

împrumut de până la 20.000 euro (echivalent în lei)

acordarea creditului pe o perioadă de 5 ani (10 ani pentru refinanțarea creditelor de consum contractate înainte de 31.10.2011)

0 comision de gestiune a creditului

asigurare de viața gratuită

dobânda variabilă pe toată perioada de creditare este de 9,140%* (ROBOR 6M + 7,45 pp), dacă primești veniturile într-un cont BT

dobânda variabilă pe toată perioada de creditare este de 9,440%*(ROBOR 6M + 7,75 pp), dacă nu se primesc veniturile într-un cont BT

Dobânda este variabilă, în funcție de indicii de referință ROBOR 6M și EURIBOR 6M și este formată din marja și rata de referință, unde rata de referință reprezintă media indicelui ROBOR și EURIBOR la 6 luni, calculată pentru ultima zi lucrătoare a trimestrului încheiat.

c. Soluția BT- credit de nevoi personale cu ipotecă

perioada de acordare este de până la 5 ani (30 de ani pentru refinanțarea creditelor de consum contractate înainte de 31.10.2011

se poate opta pentru dobânda variabilă pe toată perioada sau dobânda fixa introductorie, ulterior variabilă

asigurare de viața obligatorie, doar pentru creditele mai mari de 25.000 euro

Soluția BT cu dobânda variabilă pe toată perioada 

Cu dobânda variabilă

pentru un credit în lei dacă primești veniturile într-un cont BT, dobânda este de 4,190%* (ROBOR6M + 2,5 pp), față de dobândă 4,690%*(ROBOR6M + 3 pp) standard.

pentru un credit în euro dacă primești veniturile într-un cont BT, dobânda este de 4,837%* (EURIBOR6M + 4.75 pp), față de dobândă 5,087%*(EURIBOR6M + 5 pp) standard.

  Soluția BT cu dobânda fixa introductorie și apoi variabilă

Cu dobânda fixa introductorie și apoi variabilă:

pentru un credit în lei dobânda fixa în primii 2 ani este de 6.9%, ulterior variabilă 4,190%* (ROBOR6M + 2,5 pp) dacă îți încasezi veniturile într-un cont Banca Transilvania, față de dobândă 4,690%* (ROBOR6M + 3 pp) standard.

pentru un credit în euro dobânda fixa în primul an este de 5%, ulterior variabilă 4,837%* (EURIBOR6M + 4.75 pp) dacă se încasează veniturile într-un cont Banca Transilvania, față de dobândă 5,087%* (EURIBOR6M + 5 pp) standard

d. Credit de nevoi curente cu destinație imobiliară

Creditul de nevoi curente cu destinație imobiliară poate fi acordat pe o perioadă de până la 10 ani, iar suma maximă este de până la 20.000 euro sau echivalentul în lei, fără a fi necesară o ipoteca imobiliară.

dobânda pentru clienții cu virarea veniturilor în cont BT: 4,190% (ROBOR6M + 2,5 pp)

dobânda variabilă pe întreaga perioadă de creditare: 4,690% (ROBOR6M + 3 pp)

2. Credite pentru investiții imobiliare

a. Credite imobiliare – ipotecare

Avantaje:

consiliere asupra suma acordate și 45 zile la dispoziție pentru căutarea proprietății

perioada de grație de până la 24 de luni în cazul construcțiilor de locuințe

perioada de acordare de până la 30 de ani

0 comision de rambursare anticipată pentru creditele cu dobânda variabilă pe toată perioada creditului

 Există două tipuri de credite:

credit imobiliar/ipotecar cu dobânda variabilă pe toată perioada

credit imobiliar/ipotecar cu dobânda fixa introductorie și apoi variabilă 

Cu dobânda variabilă

Pentru un credit în lei, dobânda este de 4,090%* (ROBOR6M + 2.40 pp) dacă primești veniturile într-un cont Banca Transilvania, față de dobândă 4,590%* (ROBOR6M + 2.9 pp) standard

Pentru un credit în euro, dobânda este de 4,337%* (EURIBOR6M + 4.25 pp) dacă primești veniturile într-un cont Banca Transilvania, față de dobândă 4,587%* (EURIBOR6M + 4.5 pp) standard

Cu dobânda fixa în primii 2 ani și apoi variabilă

Pentru un credit în lei dobânda fixa în primii 2 ani este de 6.25%, ulterior variabilă 4,090%* (ROBOR6M + 2.40 pp) dacă primești veniturile într-un cont BT, față de dobândă 4,590%* (ROBOR6M + 2.9 pp) standard

Pentru un credit în euro dobânda fixa în primul an este de 4,5%, ulterior variabilă 4,337%* (EURIBOR6M + 4.25 pp) dacă primești veniturile într-un cont BT, față de dobândă 4,587%* (EURIBOR6M + 4.5 pp) standard

Dobânda este actualizata și modificată trimestrial, în funcție de indicele monetar EURIBOR/ROBOR la 6 luni în vigoare în ultima zi a trimestrului anterior (31 martie, 30 iunie, 30 septembrie și 31 decembrie) și se aplică începând cu prima zi lucrătoare a noului trimestru.

Costuri:

avans de minim 15% din valoarea creditului, la creditele în lei

comision de analiza de dosar:

 b. Creditul Prima Casă

Avantaje:

grad de îndatorare de până la 65%

costuri foarte avantajoase

nu se solicită asigurare de viața/deces

evaluare gratuită de către un evaluator al Băncii Transilvania

Dacă locuința e finalizată sau se afla în diferite faze de finalizare, construită în baza autorizațiilor de construcție eliberate înainte de 22.02.2010, atunci valoarea maximă a creditului e de 57.000 euro în echivalent lei, iar avansul minim este de 5% din prețul de achiziție a locuinței.

Dacă locuința e nouă sau aflată în construcție în baza autorizațiilor de construcție eliberate după data de 22.02.2010, atunci valoarea maximă a creditului este de 66.500 euro în echivalentul în lei, iar avansul minim este de 5% din prețul de achiziție a locuinței. Avansul acoperă diferența dintre prețul de achiziție rezultat din antecontractul devanzare-cumparare și finanțarea garantată.

Dacă vrei să îți construiești locuința visurilor tale, atunci valoarea maximă a creditului este de 71.250 euro, iar avansul minim este de 5% din valoarea costului de construire a locuinței. Avansul acoperă diferența dintre costul de construire a locuinței rezultat din devizul estimativ de construire și finanțarea garantată. 

în primul rând dobânda*, iar aceasta e de 3,480%* (ROBOR3M + 2 pp), pentru creditul în lei

e nevoie de un depozit colateral pentru garantarea dobânzii, care cumulează 3 rate de dobândă

taxa de gestiune lunară a contului tău: 0 pe lună, pentru creditul în lei

comision de rambursare anticipată: 0 lei

comision de gestiune: 0,49% pe an, pentru Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, pe care îl percepem la jumătate din șoldul creditului (despre asta afli mai multe din contractul de garantare pe care îl închei și din contractul de credit)

asigurarea locuinței pe care o poți achiziționa împotriva tuturor riscurilor (Drepturile de despăgubiri vor fi cesionate în favoarea Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și a Băncii Transilvania)

În calculul dobânzii se ia în considerare indicele de referință ROBOR 3M în vigoare în ultima zi a trimestrului anterior. Actualizările dobânzii se fac o dată la 3 luni, sunt în funcție de indicele de referință aflat în vigoare în ultima zi a trimestrului anterior și se aplică începând cu prima zi a noului trimestru.

În ceea ce privește garanțiile:

ipoteca imobiliară legală de rang 1 asupra imobilului finanțat

garanția acordată de FNGCIMM, în numele și în contul statului

ipoteca mobiliara asupra depozitului colateral pentru garantarea dobânzii, în valoare egală cu 3 rate de dobândă, valabil pe toată durata finanțării, înregistrată la AEGRM

ipoteca mobiliara la valoarea creditului aprobat, asupra soldurilor creditoare ale tuturor conturilor deschise la instituția de credit finanțatoare, valabilă până la stingerea creanțelor datorate de beneficiar în baza contractelor de credit și de garantare, înregistrată la AEGRM

 3. Alte tipuri de credite

a. Creditul de studii Gaudeamus – credit personalizat, de studii, în sistemul public său privat de învățământ, în România sau în străinătate, la nivel preuniversitar, universitar sau postuniversitar.

Clientul poate solicita un împrumut de până la 150.000 euro sau echivalentul acestei sume în lei (cu ipoteca imobiliară), pe o perioadă de 10 sau 20 de ani. Acest credit nu necesită un avans pentru primirea acestui împrumut pentru studii și se utilizează pentru taxele de școlarizare sau pentru cheltuieli adiacente studiilor tale, altele decât taxele de școlarizare, cu valoarea de maxim 150 euro/ luna (sau echivalentul în lei), pe întreaga durată a studiilor dar și pentru un program de Work&Travel / an

Suma maximă acordată pentru creditele garantate cu ipoteca mobiliara primești maxim 20.000 de euro (sau echivalentul în lei) iar pentru creditele cu garanție de ipotecă imobiliara primești maxim 150.000 de euro (sau echivalentul în lei)

b. Creditul Pacient oferă:

bani pentru îngrijirea medicală, inclusiv tratamente cu medicamente – pentru tine sau rudele tale de gradul I și ÎI

o sumă de până la 220.000 lei – pentru un credit garantat cu ipoteca imobiliară

perioadă lungă de creditare – maxim 10 ani pentru credite fără garanție imobiliară și maxim 20 de ani pentru credite cu garanție imobiliară

grad maxim de îndatorare de până la 70%, în funcție de venit și comportament de plată

comision de rambursare anticipată 0

creditul Pacient fără ipotecă imobiliară (pe o durată de 10 ani, până la 10.000 euro sau echivalent în lei)

creditul Pacient garantat cu ipoteca imobiliară (pe o durată de 20 ani, până la 50.000 euro sau echivalent în lei)

Dobânda pentru Creditul Pacient fără ipotecă imobiliara este de 6,690%* (ROBOR6M + 5 pp) pentru un credit în lei și 6,587%* (EURIBOR6M + 6,5 pp) pentru un credit în euro.

Dobânda pentru Creditul Pacient garantat cu ipoteca imobiliara este de 4,190%* (ROBOR6M + 2,5 pp) pentru un credit în lei și 5,587%* (EURIBOR6M + 5,5 pp) pentru un credit în euro.

Categoriile de credite acordate de Banca Transilvania agenților economici sunt:

Credite pe termen scurt:

Din această categorie fac parte:

creditele globale de exploatare solicitate pentru a acoperi un necesar de fonduri în vederea onorării unor comenzi programate sau asigurate prin contracte și comenzi ferme;

liniile de credit (utilizări din deschideri de credite permanente) – acordate pentru utilizarea unor fonduri etapizat, în funcție de nevoile societății.

credite utilizate pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor temporare, care se acordă în cazul în care există cauze economice diverse care au condus la formarea cheltuielilor și stocurilor temporare;

credite acordate pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor sezoniere, în cazul stocurilor de natură agricolă, agroalimentară cu caracter consumabil într-o perioadă cuprinsă între un trimestru și un an și pentru care există contracte și comenzi ferme;

credite solicitate pentru prefinanțarea exporturilor. Acestea sunt acordate pentru situații în care există nevoi curente sau excepționale ale clienților, datorate fabricării unor produse pentru export, în baza unor contracte și comenzi ferme.

credite destinate exportului de produse garantate cu creanțe asupra străinătății. Acestea sunt acordate exportatorilor care solicită finanțe în vederea desfășurării corespunzătoare a activității curente în timpul cuprins între livrarea produselor și încasarea plăților pentru acestea de la partenerii externi;

credite de trezorerie specifice produselor cu un termen lung de fabricație se acordă pentru acele produse a căror perioadă de execuție depășește 12 luni de la lansare în fabricație și până se obține produsul final;

creditele de scont sunt acordate în vederea finanțării unor activități comerciale prin achiziționarea de către bancă a efectelor de comerț, reținând din valoarea nominală taxa scontului;

credite acordate pe baza unor documente de plată aflate în curs de încasare. Acestea se acordă pentru lucrările executate, în baza contractelor existente între părți;

factoringul este un contract încheiat între două părți, aderent și factor. Prima parte este – furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii. A doua parte este o bancă sau instituție financiară specializată, care va asigura finanțarea, urmărirea creanțelor și protecția riscului de credit. În contract se specifică faptul că aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare/gaj, toate creanțele rezultate din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terți;

creditele pentru facilități de cont se acordă pe termene scurte de 30 zile, persoanelor fizice cu o credibilitate financiară foarte bună, în situațiile extreme, justificate, când nu pot face față temporar plăților.

credite pe descoperit de cont sau overdrafturile sunt împrumuturi pe o perioadă foarte scurtă având menirea achitării unor costuri urgente ale aprovizionării cu materii prime, combustibil, energie, impozite, taxe și alte obligații curente.

2. Creditele pe termen mediu și lung se clasifică în:

credite acordate pentru echipamente în completarea celor deja existente, respectiv completarea surselor deja deținute, a surselor din bugetul de stat și/sau bugetele locale și din fonduri speciale. Acestea sunt necesare pentru cheltuielile prevăzute în proiectele de investiții aprobate;

credite solicitate pentru achiziția de acțiuni și active atunci când se doresc investiții financiare în mobiliare emise de societăți comerciale la care statul este acționar;

credite promotori sunt cele acordate persoanelor juridice specializate și autorizate pentru construcția și vânzarea de locuințe, ce poartă denumirea de promotori imobiliar, în scopul facilitării construirii de locuințe;

creditele ipotecare sunt acordate persoanelor juridice române care desfășoară autorizat activități de construire, reabilitare, consolidare sau extindere a imobilelor cu destinație locativă, industrială sau comercială. Acest tip de credit ipotecar se acordă și persoanelor juridice române care doresc să construiască locuințe de serviciu sau de intervenție destinate angajaților proprii;

creditele tip leasing se acordă pentru achiziționarea de mașini, utilaje, mijloace de transport sau alte bunuri, în vederea închirierii lor pe o perioadă determinată contra unei chirii dinainte stabilite;

credite de forfetare se referă la credite realizate prin operațiunea de forfetare, respectiv vânzarea de către client, băncii, creanțele în valută pe care le are față de un beneficiar- cumpărător, cu scopul recuperării banilor înainte de data scadenței, contra unei taxe de forfetare.

Creditele globale de exploatare se ghidează după sistemul revolving și se acordă în limita unui nivel global de credit, care să acopere totalitatea nevoilor de exploatare ale clienților: mărfuri, combustibili, aprovizionări cu materii prime și materiale, impozite și taxe, piese de schimb, și alte cheltuieli aferente perioadei curente .

Creditele globale de exploatare se acorda pe o perioada de 180 de zile sau de 365 de zile , cu excepția creditelor pentru produse care necesită o perioadă lungă de fabricație .

Atunci când din analiza efectuată de către bancă, rezultă că sunt îndeplinite toate condițiile de acordare a creditului global de exploatare, aceasta va menține sau majora, la cererea clientului care și-a menținut indicatorii de performanță, nivelul plafonului de creditare, Această majorare se acordă dacă din analiza fluxului de lichidități întocmit în perioada următoare a rezultat această necesitate. Condiția este ca rulajul creditor ( rambursări din credite) al contului separat de împrumut “credite globale de exploatare “ înregistrat pe parcursul perioadei de creditare să fi fost de cel puțin ½ din plafonul aprobat în cazul creditelor acordate pe 180 de zile, sau 1/1 din plafonul aprobat în cazul celor acordate pe o perioada de 365 de zile.

Utilizările din deschideri de credite permanente (linii de credite) sunt tipuri de creditări pentru agenții economici, care funcționează după sistemul revolving, în baza unui contract de credit prin care instituția financiară sau banca acordă un împrumut destinat unor fonduri care să fie utilizate etapizat, conform nevoilor. Societatea trebuie să aibă în vedere respectarea limitei de credit, și soldul zilnic al angajamentelor să nu depășească suma liniei de credit aprobată. Există posibilitatea prelungirii în mod repetat pe noi perioade de creditare dacă sunt respectate și îndeplinite condițiile stabilite .

Liniile de credite se acordă pe termene scurte, 180 de zile sau 365 zile, în funcție de scorul financiar ridicat al solicitantului.

Creditele pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor temporare se acordă societăților comerciale pentru finanțarea operațiunilor cu caracter temporar, având la bază documentație doveditoare care să ateste situația la zi a stocurilor, cheltuielilor ce fac obiectului creditului, precum și cauzele care au dus la formarea situației de împrumut. Aceste stocuri sunt cele achiziționate fără a fi achitate sau stocuri ce urmează să fie achiziționate, conform unor contracte sigure cu vânzare garantată dar și alte cheltuieli aferente acestor stocuri.

Creditele acordate pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor temporare care se constituie justificat, se acordă pe termen de maxim 12 luni .

Creditele pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor sezoniere de materii prime și produse sunt se acordă agenților economici atunci au astfel de stocuri pe baza cererilor și documentațiilor prezentate de aceștia. Băncile nu creditează stocurile sezoniere pe perioade care depășesc intervalul dintre două sezoane de producție naturale .

Creditele de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație sunt cele ale căror cicluri tehnologice de execuție, de la lansarea în fabricație până la obținerea produsului finit, durează mai mult de 12 luni. În această categorie de produse se încadrează construcția și reparațiile de nave maritime și fluviale, aeronave, elicoptere.

Creditele de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație se acordă agenților economici care execută astfel de produse, pe baza de comenzi și contracte ce necesită finanțarea și urmărirea distinctă, în situația agenților economici a căror activitate curentă o reprezintă execuția de produse cu ciclu lung de fabricație. Creditele de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație se pot acorda pe termene mai mari de 12 luni, fără a depăși însă ciclurile tehnologice stabilite prin documentația tehnică .

Creditele pentru prefinanțarea exporturilor au ca destinație satisfacerea necesităților curente sau excepționale ale clienților, ocazionate de fabricarea produselor destinate exportului și se aprobă pe baza documentației prezentate de agenții economici, cu condiția existentei contractelor de export sau comenzilor ferme încheiate direct cu partenerii externi sau prin intermediul unor comisionari, ce fac obiectul creditului solicitat , din care să rezulte : cantitatea și felul mărfii, condițiile și graficul de livrare, modalitatea și termenele de plată, prețul mărfii în valuta.

Creditele pentru export se acordă pentru aprovizionări din producția internă (în lei) dau din import (în valută) cu materii prime și materiale, semifabricate, combustibili, energie.

Creditele pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății se acordă exportatorilor pentru desfășurarea corespunzătoare a activității curente pe perioada de la livrarea produselor și până la încasarea contravalorii lor de la partenerii externi, fără a depăși 12 luni de la acordarea creditului .

Creditele pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății se acordă numai după prezentarea comunicării de la o societate bancară din țară sau străinătate, agreată de bancă, a deschiderii acreditivului de export irevocabil, în favoarea beneficiarului de credit sau alte forme de plată garantate bancar (scrisoare de garanție bancară, efecte de comerț avalizate de alte societăți bancare agreate de bancă) .

Creditele de scont. Scontul reprezintă operațiunea prin care, în schimbul unui efect de comerț (cambie sau bilet la ordin), banca pune la dispoziția posesorului creanței valoarea efectului, mai puțin agio (dobânda și comisioanele aferente), înainte de scadența efectului respectiv .

Cambia și biletul la ordin , ca titlul de credit , cuprind ca elemente definitorii obligația trasului de a plăti beneficiarului o anumită sumă de bani la o dată stabilită (scadență). În cazul în care posesorul legal ai unei cambii sau bilet la ordin (beneficiarul sau ultimul giratar într-un șir neîntrerupt de giruri) dorește încasarea sumei înscrise în titlul de credit mai înainte de scadență, acesta poate gira titlul către o societate bancară , operațiune ce poartă denumirea de scontare .

Taxa scontului care se calculeaza astfel :

Ds = Vn*Dc*Nz în care :

360 *100

Ds = dobânda cuvenita băncii ;

Vn = valoarea nominală a titlului înscrisă la rubrica special rezervată pe fața titlului ;

Dc = nivelul dobânzii aferente creditelor pe termen scurt ;

Nz = numărul de zile calendaristice dintre data scontării și ziua scadenței, inclusiv .

Factoringul este un contract încheiat între o parte furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii și o societate bancară sau instituție financiară specializată, denumită factor, prin care aceasta din urmă asigură finanțarea, urmărirea creanțelor și protecția riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare sau de gaj, creanțele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terți .

Creditele pentru facilități de cont reprezintă credite pe perioade scurte și foarte scurte de timp, până la 30 de zile calendaristice, acordate agenților economici care, din anumite cauze justificate economic, nu pot face temporar față plaților . Această categorie de credite se poate acorda agenților economici cu standing financiar ridicat și serviciul datoriei bun .

Creditele pentru facilități de cont se acordă pentru acoperirea decalajului intervenit în fluxul de lichidități ca urmare a întârzierilor în încasarea mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau serviciilor prestate.

Creditele promotorii se acordă de către bănci persoanelor juridice specializate și autorizate în construcția și vânzarea de locuințe, ce poartă denumirea de promotori imobiliari , în scopul facilitării construirii de locuințe .

Promotorii imobiliari de construcții de locuințe sunt agenți economici specializați, având ca obiect de activitate, definit prin statutul propriu de organizare și funcționare, construcția de locuințe și vânzarea acestora direct către persoane fizice. Categoriile de locuințe se pot clasifica astfel: sociale, de serviciu, de intervenție, de necesitate, de protocol, convenabile, case de vacanță. Băncile acordă acest tip de credite în completarea surselor proprii ale agenților economici, pe obiectiv de investiții sau lista de utilaje și alte dotări, precum și pe grupuri de obiective de investiții similare. Creditul promotori pentru construcții de locuințe se poate contracta numai de către persoane juridice, agenți economici specializați în atragerea și administrarea de resurse pentru construirea , cumpărarea/vânzarea , reabilitarea, consolidarea și extinderea locuințelor, inclusiv pentru cele exploatate în regim de închiriere, în scopul valorificării acestora .

Creditele ipotecare se pot acorda persoanelor juridice române, care au ca obiect de activitate construirea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinație locativă, industrială sau comercială, precum și persoanelor juridice române care doresc să construiască locuințe de serviciu sau de intervenție pentru salariații lor, cat și persoanelor fizice care doresc să-și dobândească o locuință.

Creditele pentru activitatea de leasing . Leasingul este forma speciala de închiriere a bunurilor imobile sau mobile de către societăți financiare specializate, care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru desfășurarea acestei activități către agenții economici care, în general, nu dispun de suficiente fonduri proprii sau împrumutate pentru a-și achiziționa astfel de bunuri cu plata integrală sau nu doresc să-și achiziționeze aceste bunuri întrucât le sunt necesare numai pentru perioade scurte de timp .

Pentru efectuarea unei operațiuni de leasing, orice persoană fizică sau juridică va formula unei societăți de leasing o ofertă fermă , însoțită de lista de bunuri care vor constitui obiectul contractului de leasing, precum și de acte din care să rezulte situația să financiară.

Creditele de forfetare. Forfetarea este operațiunea prin care un vânzător sau un prestator de servicii își vinde creanțele în valuta, rezultate dintr-un contract de vânzare-cumpărare, pe care le are față de un cumpărător sau beneficiar, unei societăți bancare sau instituții financiare specializate, contra unui cost de forfetare, înainte de ajungerea acestora la scadență , dar nu cu mai puțin de 30 de zile înainte de termen . Operațiunea este negociabilă și se derulează între bancă și clientul său, creanța valutară fiind cumpărată cu renunțarea la dreptul de regres asupra vânzătorului creanței, cu excepția cazurilor de frauda. Forfetarea permite exportatorului recuperarea sumelor înainte de scadență sau transformarea unei vânzări pe credit într-o vânzare la vedere, cu plata taxelor respectivă .

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII CREDITELOR ACORDATE AGENȚILOR ECONOMICI. STUDIU DE CAZ PRIVIND ACORDAREA UNUI CREDIT BANCAR AGENTULUI ECONOMIC

3.1. Sistemul purtătorilor primari de informații

Sistemul informațional contabil al Băncii Transilvania cuprinde un ansamblu de mijloace și proceduri de prelucrare, clasare, stocări, difuzare și valorificare a datelor și informațiilor la nivelul unei entități economico-sociale pentru a furniza informații, sub formă direct utilizabilă pentru a asigura o bună funcționare a sistemelor operaționale precum și a luării deciziilor la diferite niveluri, prezentat schematic astfel:

Fig. 4.1. Schema sistemului informațional contabil al Băncii Transilvania

Sursa: „Manual produse retail al Băncii Transilvania”

Prin intermediul acestui sistem se asigurǎ legătura continua între sistemul de conducere și sistemul condus în dublul sens. Această continuitate atât de necesară se realizează prin preluarea și transmiterea informațiilor privind starea și dinamica sistemului condus.

Sistemul informațional bancar are rolul de prelucrare normal dar și automată a informațiilor transmise de către sistemul operant, în scopul furnizării datelor necesare controlului activității globale asigurate de către sistemul de conducere.

În sistemul actual de organizare a sistemelor financiar bancare la nivel național și internațional, exista patru tendințe de organizare a subsistemului informatizat:

sistem informatic standard (ȘIȘ);

sistem expert (SE);

sistemul interactiv de asistare a deciziei (SIAD) sau sistem executiv (ESS);

sistem informatic mixt (SIM).

Sistemul informațional are următoarele funcții:

gestiunea conturilor în lei și în valută, a persoanelor fizice și juridice;

urmărirea creditelor în lei și în valută acordate clienților;

gestiunea certificatelor de depozit;

decontări intra și interbancare;

financiar contabilă și personal.

Activitatea Băncii Transilvania este strict legată de utilizarea sistemului informatic pe care acesta îl are în dotare. În scopul perfecționării actualei configurații informaționale, Banca Transilvania a introdus noul sistem informațional Kindle, care permite efectuarea operațiunilor on-line în toate sucursalele sale.

Pentru îmbunătățirea decontărilor interbancare în plan extern, Banca Transilvania continuă extinderea sferei sale de comunicare în domeniul relațiilor internaționale. Toate tranzacțiile se efectuează în condiții de operativitate deosebită, în maximum 2 zile bancare de la data ordonării de către client, grație unui sistem informatic integrat cu sistemul Swift și profesionalismului personalului implicat în acest gen de operațiuni. Un avantaj în plus îl constituie faptul că încasările în valută în favoarea clienților băncii nu se comisionează.

Avantajele oferite clienților sunt foarte apreciate de aceștia, fapt reflectat și de volumul de transferuri (încasări și plăți) procesate de Banca Transilvania, în creștere față de anul trecut.

Aplicațiile informatice pe care Banca Transilvania se pune la dispoziția clienților sunt următoarele: Western Union, Internet Banking BT24, BT ULTRA.

3.2. Sistemul de contabilitate utilizat

În vederea îndeplinirii funcțiilor lor, băncile efectuează zilnic o multitudine de operații, care pentru urmărirea și verificarea lor ulterioară, se înregistrează în contabilitatea bancară pe baza documentelor întocmite în acest scop. Documentele pot avea ca obiect operațiile cu numerar, operațiile bancare cu străinătatea, cheltuielile administrativ- gospodărești, precum și alte operații. Totalitatea acestor documente de pe baza cărora unitățile bancare efectuează înregistrarea în evidența contabilă, formează documentația bancară.

Circuitul documentelor bancare presupune organizarea fluxului informațional la nivelul întregului sistem bancar al fiecărei bănci în parte, precum și al tuturor unităților subordonate lor. În general prin circuitul documentelor din cadrul sistemului bancar se înțelege mișcarea lor succesivă, din momentul întocmirii (documentele interne) sau prezentării la ghișeu de către titularii de conturi (documente externe), în scopul efectuării și înregistrării operațiunilor în conturi analitice și sintetice până în momentul arhivării, în vederea păstrării lor sau expedierea acestora clienților băncii.

Circuitul documentelor bancare presupune parcurgerea următoarelor etape:

primirea documentelor la ghișeu sau întocmirea acestora de către personalul băncii și efectuarea asupra lor a controlului bancar operativ curent, urmărindu-se atât îndeplinirea condițiilor d formă, cât și modul în care s-a respectat cadrul normativ și disciplina bancară privind conținutul operațiunilor solicitate;

contabilizarea documentelor, operațiune realizată fie prin transpunerea înregistrărilor în note contabile, fie prin înscrierea directă, pe documentele respective, a conturilor care urmează să efectueze înregistrarea, corespunzător modului în care are loc prelucrarea automată a datelor cu ajutorul echipamentelor electronice

înregistrarea succesivă a documentelor bancare în evidența contabilă analitică și sintetică;

confruntarea datelor din contabilitatea analitică cu cele din contabilitatea sintetică, pentru a se urmări exactitatea operațiunilor efectuate. În acest scop, se folosește, ca instrument de evidențiere, balanța de evidențiere zilnică;

clasarea și păstrarea documentelor, aspectiv expedierea acestora titularilor de cont.

Circuitul intrabancar al documentelor

Deoarece banca trebuie să asigure clientului sau confidențialitate documentele din interiorul ei trebuie să circule din mâna în mâna de la un angajat la altul în mape.

Pentru desfășurarea operativă a operațiilor bancare este nevoie de o circulație rapidă a documentelor între bănci. Chiar dacă este vorba de o circulație între sedii, agenții, sau între bănci diferite circulația documentelor trebuie să se realizeze rapid să existe concordanta între informațiile transmise. Acest lucru se poate realizează cu ajutorul poștei.

În fiecare dimineață se primește corespondența între sedii cu ajutorul serviciilor bancare. Documentele respective se împart pe beneficiar și se pun în dosarele fiecărui client al băncii care este trecut ca beneficiar în document. De aici sunt preluate de fiecare client în parte în momentul solicitării personale a lor. Documentele între bănci mai pot circula prin mail, iar transmiterea documentelor prin fax se face doar pentru confirmare, sau reglare. Pe baza datelor preluate și prelucrate cu ajutorul computerelor se realizează o serie de lucrări bancare specifice, în mod curent (zilnic) sau la anumite intervale (periodic).

Zilnic se întocmesc următoarele documente de bancă:

Balanța de verificare cu trei serii de egalități cumulata de la începutul anului până în ziua precedentă;

Situația conturilor debitoare și creditoare a conturilor sintetice purtătoare de dobânzi;

Situația soldurilor pe conturi analitice purtătoare de dobânzi;

Conturile personale și extrasele de cont care au avut operațiuni în ziua respectivă;

Periodic, (lunar, trimestrial, anual), pe baza datelor preluate din documentele primare, prelucrate și păstrate în memoriile calculatoarelor, se realizează o serie de lucrări bancare, cum ar fi:

Lista dobânzilor și a notelor de înregistrare a lor;

Situația centralizatoare a creditelor bancare;

Situația încasării veniturilor către bugetul statului;

Situația statistică a decontărilor;

Situația veniturilor și decontărilor proprii ca suport pentru întocmirea contului de rezultate și a bilanțului contabil.

Pentru că documentele bancare să fie acceptate de personalul băncii, ele trebuie să fie în primul rând tipizate și să îndeplinească anumite condiții în ceea ce privește modul de întocmire a acestora. De aceea se urmărește că documentele să îndeplinească anumite condiții:

să conțină elemente necesare identificării lor: denumire, număr și data întocmirii;

să fie înscrise date despre titularii de conturi: denumirea lor, băncile la care au deschise conturi și numărul conturilor la care urmează să se efectueze înregistrări;

să aibă înscrisă corect suma în cifre și litere;

să fie menționat scopul plății;

să fie autorizate prin semnături și ștampile de către de către titularii de conturi.

Pentru a se realiza o circulație a acestor documente se impune o structurare a acestora, mai ales dacă se are în vedere volumul mai mare a acestora și diversitatea ce le caracterizează.

Astfel documentele bancare se pot clasifica:

În funcție de momentul întocmirii și a volumului de operații pe care îl conțin există o serie de documente:

documente primare în care sunt cuprinse date referitoare la o singură operație și se întocmesc în momentul desfășurării procesului economic (foaie de vărsământ, ordin de plată, cec);

documente centralizatoare ce cuprind operații concentrate din mai multe documente primare (borderouri, jurnale, specificații).

După locul în care se întocmesc:

documente externe ale titularilor de conturi: (ordinul de plată, cecul, foile de vărsământ), documentația necesară deschiderii conturilor, documente ce stau la baza activității de creditare;

documente interne care atestă propria activitate: ordine de plată și de încasare, note contabile, situații statistice, balanțe de verificare.

Din punct de vedere al evidenței contabile:

documente utilizate în cadrul evidenței analitice (extrasul de cont și evidența limitelor de finanțare);

documente aferente evidenței sintetice (balanțe de verificare, bilanțul contabil);

documente utilizate în evidența statistică (structura viramentelor, a refuzurilor de plată, realizarea planului de casă, execuția de casă a bugetului de stat).

În funcție de natura operațiunilor care se efectuează pe baza documentelor bancare există:

documente de casă: care operează încasări și plăți cu numerar: foile de vărsământ cu chitanța pentru depunerile de numerar, cecurile de ridicare de numerar, odinele de încasări și plăți privind operațiunile cu numerar;

documente de decontare se referă la instrumente de evidențiere a operațiunilor de virament, prin care se solicită trecerea sumelor dintr-un cont în altul.

Decizia bancară de a acorda un credit trebuie să fie susținută de capacitatea de rambursare, prezentă și viitoare, a clientului. Ca atare, este foarte important pentru bancă să obțină cât mai multe informații despre evaluarea unui agent economic.

Principalele caracteristici ale analizei bancare a creditului sunt:

este o analiză cantitativă și calitativă a firmei, care permite să se determine capacitatea acesteia de a rambursa datoria, principalul și dobânda;

vizează identificarea, evaluarea și diminuarea acelor riscuri care pot împiedica firma să-și onoreze obligațiile contractuale;

implică examinarea legăturii dintre capacitatea și performanțele managementului, a relației funcționale a activelor, datoriilor și capitalului firmei, evidențiate în bilanț, cu rezultatele activității, așa cum ele sunt reflectate în situația fluxurilor și a contului de venit;

evaluează situația financiară și ratele care evidențiază eficiența performanțelor firmei, posibilitatea acesteia de a acoperi serviciul datoriei.

Cadrul general al analizei de credit este următorul:

descrierea împrumutului (scop, sumă, rambursare, scadențe, garantare);

descrierea firmei (informații de bază, raportul anual și situația consolidată, analiza firmei);

descrierea financiară a clientului, analiză istorică (creșterea generală a firmei, analiza dimensiune-comunitate, analiza contului de venit, analiza bilanțului, analiza fluxului de numerar);

analiza activității viitoare (cantități, prețuri, lichidități proiecte);

structura tranzacției (colaterale, aranjamente);

analiza SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunități, amenințări); sumar și recomandări.

Două direcții sunt definitorii în analiza și evaluarea unui agent economic implicat în relația de creditare; analiza economico-financiară; analiza aspectelor nefinanciare.

Analiza economico-financiară vizează atât perioadele anterioare (de regulă, ultimii doi ani), cât și proiecțiile financiare pentru perioadele viitoare și are ca suport documentele contabile de sinteză (bilanțul contabil, contul de rezultate, raportările contabile periodice etc.) și situațiile financiare, un loc important revenind situației fluxurilor de lichidități (cash-flow).

Întotdeauna, analiza financiară a unui agent economic are ca punct de plecare bilanțul contabil. Acest document contabil de sinteză oferă o imagine concludentă asupra patrimoniului, situației financiare și rezultatelor obținute de agentul economic la un moment dat. Mai mult, în urma prelucrării datelor din bilanț se pot obține noi informații, care să corespundă mai bine necesităților de analiză realizată de către bancă, respectiv, de diagnostic și evaluare. În esență, investigarea datelor din bilanțul contabil presupune parcurgerea următoarelor etape: analiza imobilizărilor și surselor de acoperire a acestora; analiza decontărilor, prelevărilor, vărsămintelor, datoriilor și obligațiilor față de terți; analiza stocurilor și a celorlalte elemente de active circulante.

Ca un prim obiectiv, pe baza datelor de bilanț, se urmăresc determinarea activului net și stabilirea cât mai corect posibil a riscului asumat de client în comparație cu cel al băncii.

Contul de rezultate, un alt document de sinteză, pune în evidență evoluția fluxurilor din venituri și cheltuieli și raportul dintre acestea pe perioada întregului exercițiu financiar. În baza datelor pe care le oferă contul de rezultate se poate realiza o analiză asupra: veniturilor, cheltuielilor și profitului obținute pe segmente de activitate (exploatare, financiară și extraordinară); repartizării profitului net; pierderilor înregistrate și modului de recuperare a lor.

Totodată, contul de rezultate ne oferă posibilitatea stabilirii unor solduri intermediare de gestiune (marja brută, valoarea adăugată, excedentul brut din exploatare, capacitatea de autofinanțare etc.), indicatori foarte importanți în procesul de evaluare a situației economico-financiare a clienților.

În baza datelor furnizate de bilanțul contabil și contul de rezultate, băncile vor stabili situația bonității clienților, folosind în acest sens un sistem de indicatori de structură și performanță vizând: cifra de afaceri, capitalurile proprii, rezultatul exercițiului, lichiditatea, rentabilitatea, solvabilitatea etc.

Prin coroborarea rezultatelor indicatorilor de bonitate, banca poate să pună în evidență situația financiară a agentului economic, marcată prin puncte „tari" și puncte „slabe", ceea ce va face ca decizia de creditare să fie bine argumentată.

Analiza aspectelor nefinanciare este, de asemenea, foarte importantă în evaluarea poziției agenților economici, vizând credibilitatea clienților, marcată, în primul rând, de calitățile morale și profesionale ale managerilor agenților economici solicitanți de credite, ale principalilor asociați și colaboratori. În al doilea rând, se au în vedere calitatea activității desfășurate de agenții economici și, în principal, îndeplinirea obligațiilor generate de relațiile cu partenerii de afaceri.

În analiza aspectelor nefinanciare se va ține seama de o serie de factori specifici care operează atât în mediul intern al afacerii, cât și în exteriorul acesteia.

Factorii interni se structurează astfel:

Managementul;

Activitatea agentului economic;

Strategia.

Factorii externi cei mai importanți sunt:

Caracteristicile domeniului de activitate, competitivitatea;

Nivelul profitabilității, gradul de tehnologizare, cheltuielile de capital, marja brută etc.;

Strategiile viitoare în cadrul domeniului de activitate:

Impactul cadrului legislativ asupra agentului economic, incidența factorilor macroeconomici;

Dependența și poziția geografică față de: sursele de aprovizionare; piața de desfacere; mijloacele de transport etc.

Aspecte sociale ale pieței de desfacere: obiceiuri, tendința spre un anumit tip de consum, motive religioase etc.

Investigarea factorilor nefinanciari operează atât în cazul noilor clienți ai băncii, cât și pentru cei care beneficiază deja de credite.

Evaluarea performanțelor agenților economici, în calitate de împrumutați, prezintă o deosebită importanță pentru bancă în analiza și clasificarea portofoliului de credite. Prin aceasta se pune în evidență capacitatea agenților economici de a-și onora datoriile la scadență. Stabilirea performanțelor agenților economici se fac diferențiat de la o bancă la alta, în funcție de o anumită strategie avută în vedere.

Paralel cu analiza și evaluarea performanțelor clienților, băncile vor face aprecieri și asupra serviciului datoriei, care poate fi: bun, atunci când rambursarea ratelor scadente și plata dobânzilor se fac la scadență sau cu o întârziere de maximum 7 zile; slab, în situația în care rambursarea întârzie până la 30 de zile; necorespunzător, atunci când ratele și dobânzile sunt plătite cu o întârziere mai mare de 30 de zile.

3.3. Studiu de caz. Simularea unui credit bancar oferit persoanelor juridice

Am ales pentru simularea unui credit bancar oferit persoanelor juridice, un exemplu de linie de credit. Acestea se pot acorda pe termen de 12 luni, de către Banca Transilvania aunci când agentul economic îndeplinește condițiile impuse de bancă.

Fig.4.1. Oferta de finanțare pentru companii a Băncii Transilvania

sursa: https://www.bancatransilvania.ro/pentru-companii/

Banca Transilvania oferă trei tipuri de linii de credit, după cum urmează:

Linia de credit rapidă, fără garanții;

Linia de credit rapidă partial garantată;

Linia de credit integral garantată;

Fig.4.2. Tipuri de linii de credit pentru companii oferite de Bănca Transilvania

sursa: https://www.bancatransilvania.ro/pentru-companii/

Voi prezenta exemple pentru fiecare tip de linie de credit acordată de Banca Transilvania, societății SC AluminTerm SRL Constanța.

Linia de credit rapidă, fără garanții oferă un capital de lucru sub forma unei linii de creditare pentru care nu sunt necesare garantii materiale. Banii sunt necesari pentru achizitia de materii prime sau marfuri, pentru plata furnizorilor sau pentru plata salariilor sau refinanțarea altor linii de credit luate de la alte banci. Un alt avantaj al finantarii este acela de a plăti dobanda doar pentru partea consumata din credit.

Valoarea unei astfel de linii de credit este de 100.000 lei, perioada de acordare este de 12 luni cu destinația „nevoi capital de lucru”.

Pentru obținerea unei linii de credit rapide, fără garanții, SC AluminTerm SRL Constanța trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

firma să functioneaze de cel putin 18 luni sau 12 luni daca îți derulează activitatea majoritar prin conturile deschise la BT;

inregistrează un profit din exploatare, conform ultimului bilant contabil si ultimei balante de verificare incheiate

firma nu figureaza cu inregistrari active in Centrala Incidentelor de Plata si nu este in interdictie de a emite cecuri bancare

la creditele pe care le are deja, figurează in Centrala Riscurilor de Credit cu serviciul datoriei A sau B

firma nu inregistreaza popriri active sau suspendate pe cont

firma este stabila financiar

Documentele necesare obținerii unei linii de credit rapide, fără garanții sunt: copie dupa ultimele doua bilanturi contabile (semestrial, anual) si ultima balanta incheiata și aprobarea legal-constitutiva privind contractarea creditului si persoanele imputernicite sa angajeze societatea.

Fig.4.3. Aplicație online de solicitare a unei oferte de creditare prin linie de credit la Bănca Transilvania

sursa: https://www.bancatransilvania.ro/pentru-companii/

Simularea concretă unui credit am realizat-o pe portalul www.conso.ro, selectând Banca Transilvania dintre mai multe bănci ofertante de linii de credit pentru IMM, în lei, cu suma de 50.000 ron, încadrându-mă în suma maximă de 100.000 ron acordată de BT pe o perioadă de maxim 12 luni, conform figurii 4.4.

Fig.4.4. Aplicație online de simulare a unui credit tip linie de credit la Banca Transilvania

sursa: https://www.bancatransilvania.ro/pentru-companii/

Au rezultat următoarele date: creditul specific liniei de credit poartă denumirea de „Creditul Gata Garantat”, dobânda promoțională este de 11% față de cea standard de 15%, cu un comision de acordare/ prelungire a liniei de credit de 3% (comisionul include si comisionul de garantare de 2% datorat FNGCIMM) și un comision de gestiune de 0,15% pe luna, aplicat la soldul mediu zilnic și un comision pentru neutilizare: 3% pe an (lei) si 2% pe an (euro). Creditul  este unul garantat in proportie de 80% de catre FNGCIMM, iar banca acopera restul de 20%; fara alte garantii mobiliare sau imobiliare. 

2.Linia de credit rapidă partial garantată oferă un capital de lucru sub forma unei linii de creditare pentru care nu sunt necesare garantii materiale. Banii sunt necesari pentru achizitia de materii prime sau marfuri, pentru plata furnizorilor sau pentru plata salariilor sau refinanțarea altor linii de credit luate de la alte banci. Un alt avantaj al finantarii este acela de a plăti dobanda doar pentru partea consumata din credit.

Valoarea unei astfel de linii de credit este de 200.000 lei, perioada de acordare este de 12 luni cu destinația „nevoi capital de lucru”.

Pentru obținerea unei linii de credit rapide, fără garanții, SC AluminTerm SRL Constanța trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

firma să functioneaze de cel putin 18 luni sau 12 luni daca îți derulează activitatea majoritar prin conturile deschise la BT;

inregistrează un profit din exploatare, conform ultimului bilant contabil si ultimei balante de verificare incheiate

firma nu figureaza cu inregistrari active in Centrala Incidentelor de Plata si nu este in interdictie de a emite cecuri bancare

la creditele pe care le are deja, figurează in Centrala Riscurilor de Credit cu serviciul datoriei A sau B

firma nu inregistreaza popriri active sau suspendate pe cont

firma este stabila financiar

Documentele necesare obținerii unei linii de credit rapide, fără garanții sunt: copie dupa ultimele doua bilanturi contabile (semestrial, anual) si ultima balanta incheiata, aprobarea legal-constitutiva privind contractarea creditului si persoanele imputernicite sa angajeze societatea și documente privind garantiile reale propuse (actele de proprietate si cele privind situatia juridica a bunurilor de natura imobiliara propuse drept garantie pentru creditul solicitat; raportul de evaluare/ reevaluare, contracte etc) – in cazul in care creditul este garantat cu garantii reale

Linia de credit integral garantată oferă un capital de lucru sub forma unei linii de creditare pentru care nu sunt necesare garantii materiale. Banii sunt necesari pentru achizitia de materii prime sau marfuri, pentru plata furnizorilor sau pentru plata salariilor sau refinanțarea altor linii de credit luate de la alte banci. Un alt avantaj al finantarii este acela de a plăti dobanda doar pentru partea consumata din credit.

Valoarea unei astfel de linii de credit este de 300.000 lei, perioada de acordare este de 12 luni cu destinația „nevoi capital de lucru”.

Pentru obținerea unei linii de credit rapide, fără garanții, SC AluminTerm SRL Constanța trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

firma să funcționeaze de cel puțin 18 luni sau 12 luni daca își derulează activitatea majoritar prin conturile deschise la BT;

înregistrează un profit din exploatare, conform ultimului bilanț contabil și ultimei balanțe de verificare încheiate

firma nu figurează cu înregistrări active în Centrala Incidentelor de Plată și nu este in interdicție de a emite cecuri bancare

la creditele pe care le are deja, figurează în Centrala Riscurilor de Credit cu serviciul datoriei A sau B

există posibilitatea garantării liniei cu bunuri imobiliare

firma este stabilă financiar

Documentele necesare obținerii unei linii de credit rapide, fără garanții sunt: copie dupa ultimele doua bilanturi contabile (semestrial, anual) si ultima balanta incheiata, aprobarea legal-constitutiva privind contractarea creditului si persoanele imputernicite sa angajeze societatea și documente privind garantiile reale propuse (actele de proprietate si cele privind situatia juridica a bunurilor de natura imobiliara propuse drept garantie pentru creditul solicitat; raportul de evaluare/ reevaluare, contracte etc) – in cazul in care creditul este garantat cu garantii reale.

Concluzii

În urma studiului realizat, prin consultarea unor lucrări de specialitate și a legislației în vigoare existente în România, am ajuns la o serie de concluzii, pe care le voi prezenta în continuare.

O primă concluzie se referă la faptul că o componentă de bază a plasamentelor bancare este creditul bancar, acesta constituindu-se în cea mai importantă sursă de venituri, dar se constată și câteva dificultăți întâmpinate de bănci în cadrul activității de creditare, care se datorează, printre altele reducerii tot mai mari a investițiilor productive în România, fapt ce a diminuat substanțial nivelul cererii în domeniul creditării; deprecierii progresive a calității indicatorilor economici la multe din întreprinderile românești, cauzate de condiții în general independente: reducerea cererii solvabile pe piață, politica fiscală agresivă, deprecierea monedei naționale față de valutele străine, deprecierea valorii activelor proprii ca efect al inflației și reevaluarea târzie și insuficientă a acestora; apariției instituțiilor financiare nonbancare care au preluat o parte din resursele temporar disponibile din economie, oferind în schimb chiar și produse asimilate creditului.

O a doua concluzie este că strategiile adoptate de bănci ar trebui să vizeze, în primul rând, concentrarea unui volum important al creditului bancar pe acoperirea solicitărilor justificate ale economiei reale, venind astfel în întâmpinarea cererilor de finanțare a producției materiale și a serviciilor din toate domeniile de activitate și în principal din industrie.

Prin politica proprie de creditare, concretizată în norme și proceduri de analiză, acordare și urmărire a creditelor, fiecare bancă își impune o anumită exigență cu privire la acordarea creditelor în sensul neonorării acelor cereri care nu prezintă o serioasă motivație economică, garanții suficiente și o bună cunoaștere a societății comerciale în cauză. În aceste condiții, analiza financiară a clienților care apelează la credite bancare capătă o nouă dimensiune, iar băncile pot lua măsurile corespunzătoare pentru perfecționarea acestui sistem de lucru folosit în fundamentarea deciziilor în procesul creditării.

În același context, o altă concluzie ar fi aceea că, în condițiile climatului economic actual, nici o bancă nu ar trebui să abdice de la politica prudențială și ar trebui să formuleze norme stricte cu privire la garantarea creditelor și la cuantificarea riscurilor de credit.

Pe viitor se urmărește promovarea de noi produse bancare: leasingul, factoringul,; realizarea unei corelații perfecte între acordarea de credite și operațiunile la termen (options, futures, forward) și stabilirea unor tehnici de evaluare a riscului de management foarte eficiente.

Creditul reprezintă un suport real economic ce joacă un rol obiectiv în economie. Creditul bancar are multiple valențe, de stimulare a creșterii economice, sporirea valorii productive, a întreprinderilor prin redistribuirea capitalului, concentrarea capitalului, dar și adaptarea elastică a masei debani în circulație la necesarul economiei.

Creditul, ca și monedă este o categorie economico-financiara inițiată în scopul rezolvării unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb.

Deși creditul la apariția sa era realizat doar sub forma unui schimb în natură, în care un individ acorda altuia un bun sau un serviciu, este necesar să precizez că această formă se mai practică și astăzi în funcție de interesele beneficiarilor. În economia modernă formele creditului au evoluat cu mare rapiditate, în strânsă corelație cu gradul și nivelul societății de astăzi.

In Romania, Banca Centrala a adoptat ca strategie de politica monetara tintirea directa a inflatiei in anul 2005 dupa finalizarea unui proces de pregatire prin care si-a definitivat cadrului de analiză economică și de decizie a politicii monetare specific acestui tip de strategie.

Principalele instrumente de politică monetară pe care BNR le are la dispoziție conform reglementărilor în vigoare sunt: operațiunile de piață monetară, facilitățile permanente acordate instituțiilor de credit, rezervele minime obligatorii (RMO)

Operațiunile de piață monetară (operațiuni open market) reprezintă cel mai important instrument de politică monetară al BNR. Acestea se realizează la inițiativa băncii centrale, având următoarele funcții: ghidarea ratelor de dobândă, gestionarea condițiilor lichidității de pe piața monetară și semnalizarea orientării politicii monetare.

Facilitățile permanente oferite de BNR instituțiilor de credit au drept scop: absorbirea, respectiv, furnizarea de lichiditate pe termen foarte scurt (o zi); semnalizarea orientării generale a politicii monetare; stabilizarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piața monetară internă.

În România, sistemul contabil actual este adoptat prin Legea Contabilității nr. 82 din 1991, inspirat din Planul contabil general francez. Acest sistem se înscrie în prevederile și coordonatele directivelor a IV-a și a VII-a ale Comunității Economice Europene și se aliniază standardelor internaționale elaborate de Internațional Accounting Standards Comitee (I.A.S.C.)

Din punct de vedere al teoriei și metodologiei, sistemul contabil actual se bazează pe principii și reguli proprii normalizării contabilității.

Trăsăturile caracteristice ale sistemului contabil adoptat în cadrul reformei contabilității sunt:

promovarea contabilității ca instrument de gestiune pentru întreprindere și instrument de informare și comunicare privind situația patrimoniului și rezultatele întreprinderii pentru terți (investitori, salariați, etc.)

recurgerea la principii și convenții generale bazate pe o terminologie precisă și identică pentru toți utilizatorii informației contabile;

sistemul cuprinde o parte normalizată și o parte nenormalizată numit- dualismul contabil. bancară, prin coridorul format de ratele dobânzilor aferente celor două instrumente.

Raporturile de credit ale entităților economice cu cele bancare sunt reciproce, astfel încât întreprinderile care au conturi deschise la bănci însumează depozitele care pot fi folosite de către instituția bancară ca resurse. În schimb, băncile acordă credite întreprinderilor pentru necesitățile pe care le au la un moment dat, referitoare la producție curentă sau cu recuperare ulterioară, pentru investiții. În aceste raporturi, se urmărește ca scop general valorificarea capitalurilor disponibile, realizarea de profituri, evidențiate sub forma dobânzilor.

Decizia bancară de a acorda un credit trebuie să fie susținută de capacitatea de rambursare, prezentă și viitoare, a clientului. Ca atare, este foarte important pentru bancă să obțină cât mai multe informații despre evaluarea unui agent economic.

Întotdeauna, analiza financiară a unui agent economic are ca punct de plecare bilanțul contabil. Acest document contabil de sinteză oferă o imagine concludentă asupra patrimoniului, situației financiare și rezultatelor obținute de agentul economic la un moment dat. Mai mult, în urma prelucrării datelor din bilanț se pot obține noi informații, care să corespundă mai bine necesităților de analiză realizată de către bancă, respectiv, de diagnostic și evaluare. În esență, investigarea datelor din bilanțul contabil presupune parcurgerea următoarelor etape: analiza imobilizărilor și surselor de acoperire a acestora; analiza decontărilor, prelevărilor, vărsămintelor, datoriilor și obligațiilor față de terți; analiza stocurilor și a celorlalte elemente de active circulante.

Posibilitățile de rambursare sunt determinate pe baza analizei financiare și economice, a altor indicatori, date, studii, avizări. Se pune accent pe indicatorii economico-financiari și pe proiecte de investiții prezentate la bancă și pentru care se solicita credite. Studiul de fezabilitate trebuie să constituie și de data aceasta (a stabilirii operațiilor) documentului principal. Se deduce din afirmația de mai sus, că existența și determinarea exactă a garanțiilor este mai importantă în cazul creditelor pe termen lung. Este firesc să fie așa, întrucât imobilizarea fondurilor în credite este mai mare și mai de lungă durată în cazul creditării obiectivelor este normal că garanțiile imobiliare nu pot fi puse de regulă în cazul creditelor pe termen scurt, întrucât patrimoniul agentului economic ar fi în permanent pericol de a se fărâmița și diminuă. Se poate afirma că garanțiile reprezintă acoperirea materială a datoriilor legate de creditele solicitate sau acordate.

Pentru îmbunătățirea activității de creditare, consider că băncile comerciale trebuie să acționeze în diferite direcții precum:

oferirea unor pachete de produse și servicii la costuri reduse și în condiții de confort pentru clienții săi;

adaptarea rapidă la nevoile și cerințele clienților;

eficiență înaltă în administrarea afacerilor;

programe eficiente în domeniul sistemelor informaționale care să permită clienților o informare cât mai rapidă;

monitorizarea rezultatelor obținute prin noile adaptări și modernizări din activitatea bancară;

să facă posibilă îmbunătățirea portofoliului de produse și servicii furnizate persoanelor juridice.

BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI:

Basno C. și colaboratorii, Monedă, credit, bănci, Editura Didactică și Pedagogică, București 2001

Beju D., Mecanisme monetare și instituții bancare, Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca 2004

Bran, Paul: Relatiile financiar-bancare ale societatii comerciale, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 1985

Condor, Ioan: Drept financiar si fiscal, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 1996

Deaconu Petre, Creditare bancară, Editura Fundației România de Mâine, București, 2008

Ionescu L., Economia și rolul băncilor, Editura Economică, București 2004

Gliga, Ion: Drept financiar public, Ed. All, Bucuresti, 1994

Lăzărescu, V., Băncile comerciale în economia de piață din România, Editura Agora, Bacău, 1998

Manolescu Gheorghe, Politica monetară, piața financiară și sistemul bancar, Editura Fundației România de Mâine, București 2010

Manolescu Gheorghe, Bănci și credit, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006;

Petrescu, Raul: Subiectii de drept commercial, Bucuresti, 1993

Postolache R., Manea M. D., 2009, Creditul bancar. De la teorie la practică, Ed. CH Beck  

Radu, Vasile: Moneda si politica fiscala, Ed, Uranus, Bucuresti, 1994

Saguna, Dan Drosu; Flonder, Ion: Drept financiar si fiscal, Ed. Fundatiei Andrei Saguna, Constanta, 2000

Lăzărescu, V., Băncile comerciale în economia de piață din România, Editura Agora, Bacău, 1998

C. RAPOARTE, MONOGRAFII:

Manual de retail al Băncii Transilvania

D. LEGISLAȚIE:

Ordinul BNR nr. 4/2012 referitor la raportarea situației privind clasificarea expunerilor din credite/credite legate de serviciile de plată și necesarul de provizioane specifice de risc de credit aferent acestora, aplicabil entităților supravegheate de Banca Națională a României, altele decât instituțiile de credit

SITE-URI WEB

www.bancatransilvania.ro/

www.bnr.ro Banca Națională a României

BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI:

Basno C. și colaboratorii, Monedă, credit, bănci, Editura Didactică și Pedagogică, București 2001

Beju D., Mecanisme monetare și instituții bancare, Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca 2004

Bran, Paul: Relatiile financiar-bancare ale societatii comerciale, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 1985

Condor, Ioan: Drept financiar si fiscal, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 1996

Deaconu Petre, Creditare bancară, Editura Fundației România de Mâine, București, 2008

Ionescu L., Economia și rolul băncilor, Editura Economică, București 2004

Gliga, Ion: Drept financiar public, Ed. All, Bucuresti, 1994

Lăzărescu, V., Băncile comerciale în economia de piață din România, Editura Agora, Bacău, 1998

Manolescu Gheorghe, Politica monetară, piața financiară și sistemul bancar, Editura Fundației România de Mâine, București 2010

Manolescu Gheorghe, Bănci și credit, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006;

Petrescu, Raul: Subiectii de drept commercial, Bucuresti, 1993

Postolache R., Manea M. D., 2009, Creditul bancar. De la teorie la practică, Ed. CH Beck  

Radu, Vasile: Moneda si politica fiscala, Ed, Uranus, Bucuresti, 1994

Saguna, Dan Drosu; Flonder, Ion: Drept financiar si fiscal, Ed. Fundatiei Andrei Saguna, Constanta, 2000

Lăzărescu, V., Băncile comerciale în economia de piață din România, Editura Agora, Bacău, 1998

C. RAPOARTE, MONOGRAFII:

Manual de retail al Băncii Transilvania

D. LEGISLAȚIE:

Ordinul BNR nr. 4/2012 referitor la raportarea situației privind clasificarea expunerilor din credite/credite legate de serviciile de plată și necesarul de provizioane specifice de risc de credit aferent acestora, aplicabil entităților supravegheate de Banca Națională a României, altele decât instituțiile de credit

SITE-URI WEB

www.bancatransilvania.ro/

www.bnr.ro Banca Națională a României