Acordarea Asistentei Juridice Si Psiho Sociale Copiiilor Aflati In Sistemul DE Justitie Penala
ACORDAREA ASISTENȚEI JURIDICE ȘI PSIHO-SOCIALE COPIIILOR AFLAȚI ÎN SISTEMUL DE JUSTIȚIE PENALĂ
CUPRINS
INTRODUCERE
1. DELINCVENȚA JUVENILĂ: ASPECTE CONCEPTUALE
1.1. Revista literaturii din domeniu
1.2. Predictorii violenței juvenile
1.3. Studii de evaluare a profilului psihologic și social al minorilor produse în străinătate
1.4. Infracțiunile comise de adolescenții din Republica Moldova: analiza indicatorilor statistici
2. REZULTATELE STUDIULUI CU PRIVIRE LA ASPECTELE MULTIDISCIPLINARE ALE ASISTENȚEI DELINCVENȚEI JUVENILE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
2.1. Elaborarea metodologiei de cercetare
2.2. Rezultatele studiului
2.2.1. Profilul juridic
2.2.2. Profilul social
2.2.3. Profilul psiho-social: studii de caz
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Actualitatea cercetării.
Dezvoltarea unor metode eficiente de prevenire a criminalității necesită o înțelegere profundă a caracteristicilor tipului concret de criminalitate, în cazul nostru a delicvenței juvenile, a tipologiei crimelor cu implicarea minorilor. Criminalitatea juvenilă a făcut obiectul numeroaselor cercetări, care au scos în vileag infracțiunile „standard” comise de tineri și caracteristicile infractorului minor.
Delictele săvîrșite de minori sunt, de regulă, localizate în aceiași arie geografică unde este amplasat și domiciliul celor care le-au săvîrșit. Asemenea infracțiuni sunt săvîrșite în majoritatea cazurilor contra semenilor lor, adică împotriva indivizilor de aceeași vîrstă, care fac parte din același mediu social. Delicvența minorilor nu se poate distinge printr-o organizare exemplară, ea poartă mai degrabă un caracter episodic, spontan, neplanificat. Cercetările făcute în baza observațiilor și datelor statistice demonstrează faptul că perioada de vîrf a manifestărilor delicvente inițiale are loc între vîrsta de 14-15 și 18 ani, izbucniri care se diminuează spre vîrsta de 20 de ani.
Cercetările făcute anterior, inclusiv pe baza datelor din instituțiile de detenție din R. Moldova, au identificat un număr de factori de ordin social, individual, de mediu care măresc riscul nu numai al unui comportament infracțional inițial, dar și al delicvenței recidive în rîndurile minorilor.
Printre acești factori, majoritatea vorbind despre o carieră persistentă în activitatea delicventă, pot fi enumerați:
• părinți sau persoane care îi înlocuiesc cu înclinații antisociale;
• familii incomplete sau divorțuri timpurii ale părinților;
• supraveghere părintească slabă la care se adaugă conduita rigidă și instabilă a copilului;
• lipsuri de ordin social, economic, condiții de trai modeste, venituri joase, familii numeroase;
• nivel scăzut de inteligență, cauza fiind de regulă insuccesele la școală;
• colegi sau mediu criminal.
Acești factori de mediu și individuali trebuie să fie priviți în ansamblu, în coraport cu politica penală a statului în domeniul prevenirii delicvenței minorilor, precum și cu funcționarea sistemului justiției în privința minorilor. Copiii străzii, cei rămași fără supravegherea părinților care au plecat în străinătate sau care provin din familii incomplete suferă nu numai de pe urma declinului socio-economic total din țară, dar și din cauza nerespectării elementare a drepturilor lor la efectuarea procedurilor în cadrul unui proces penal. Aceste decizii și acte arbitrare care îi însoțesc practic la toate etapele procesului penal, îi cufundă și mai mult în mediul criminal, făcîndu-i să-și piardă ultima încredere că și dînșii sunt niște tineri care ar putea reveni în rîndurile societății, dacă vor fi ajutați de aceasta din urmă. Justiția penală juvenilă are la origine eforturile de a preveni criminalitatea în rîndurile copiilor și adolescenților. Simpla adoptare de legi penale și aplicarea lor în viață explică doar parțial nivelul criminalității într-o societate, precum și măsura în care un individ se dedă crimei. De aici, prevenirea ar trebui să se plaseze pe prim plan în organizarea tuturor etapelor sistemului justiției penale juvenile.
Prevenirea delicvenței juvenile poate fi privită și examinată în următorul context:
• reducerea în general a ratei criminalității în societate;
• prevenirea copilului de a începe, a simți prima experiență criminală;
Riscul comiterii de noi infracțiuni se datorează în mare parte unei diversități mari de tineri în societate cu posibilități și șanse diferite, diversitate care se caracterizează în mod esențial printr-un contrast în ceea ce privește egalitatea ofertelor ce deschid calea spre bunăstare pentru diferiți membri ai societății. Acești factori socio-culturali, familiali, de mediu pun baza unei posibile evoluții a tinerilor spre infractori persistenți adulți. Pericolul dat determină necesitatea desfășurării imediate a programelor de intervenție predelictuală, la o etapă anterioară transformării tinerilor în infractori, prin intermediului anturajului familial și social al minorilor, care au un rol determinant asupra manifestării comportamentului infracțional. Programele de educație preșcolară, lupta cu sărăcia, punerea la dispoziție a unui adăpost pentru minorii care nu au unde se refugia etc. reprezintă începuturile unei strategii care promovează atașamentul indivizilor și societății față de instituțiile de dezvoltare și ajutor social, care, de rînd cu instituțiile coercitive, își pot aduce contribuția, și nu fără de succes, la înfruntarea criminalității. Minorii se confruntă în viața lor, în general, cu trei tipuri de instituții sociale: coercitive, de dezvoltare (ajutorare sau asistență) și, să le spunem, comerciale. Instituțiile coercitive sunt cele a căror funcție de bază este vegherea respectării și aplicării legilor. Ele operează în general pe baza constrîngerii sau amenințării de aplicare a constrîngerii, violenței, iar reprezentanții acestor instituții sunt priviți ca fiind cei care impun un anumit tip de comportament. Din aceste instituții fac parte poliția, procuratura, instanțele de judecată, instituțiile penitenciare, instituțiile care administrează realizarea deciziilor instanțelor judecătorești. Prin natura lor, instituțiile coercitive învăluie minorul cu un stigmat, perceput sub aspect negativ de către societate, iar lucrul lor rezultă în separarea unor grupe de tineri de restul societății prin internarea în anumite locuri, sau prin alte metode. Prin aceste activități are loc ruperea contactului dintre tînăr și mediul său normal în care a crescut, de restul societății. Scopul principal al acestor instituții este de a edifica frontiere între comportamentul acceptabil și cel neacceptabil, între conformare și deviere. Momentul de intervenție a acestui fel de instituții coincide cu stoparea conduitei criminale în timpul exteriorizării ei în lumea obiectivă, ceea ce presupune o limitare a drepturilor minorilor contrar voinței acestora. Instituțiile de dezvoltare sunt cele care au menirea primordială de a asista și a ajuta tinerii prin dezvoltarea capacităților lor care le pot fi de folos pentru a se încadra în societate. Instituțiile date activează prin asigurarea tinerilor cu resursele necesare, dezvoltarea abilităților și transmiterea cunoștințelor necesare în viața socială. Aceste instituții sunt familia, școala, locul de muncă, instituțiile de asistență socială etc. O calitate deosebită, prin care ele diferă de instituțiile coercitive, este că acestea nu numai că nu atribuie un stigmat negativ, dar și marchează o atitudine pozitivă din partea societății. Cu toate că și instituțiile respective pot opera prin metode coercitive, stilul lor de lucru este totuși bazat pe convingere și consimțămînt. Din aceste considerente, relațiile cu asemenea instituții sunt binevenite și benefice pentru minorii angajați în atare contacte. Scopul de bază al acestor instituții este de a înțelege prin metode de flexibilitate maximă necesitățile în a atinge o socializare, dezvoltare fizică și psihică normală a minorilor. Instituțiile comerciale, care urmăresc în primul rînd obținerea profitului, sunt centrele distractive și de sport, comerciale, barurile și restaurantele etc. Ele se disting prin aceiași pecete atît negativă cît și pozitivă pe care o imprimă minorului, în ceea ce privește aprecierea lui de către societate. De aceste trei tipuri de instituții, care joacă un rol din cele mai importante în viața minorului aflat în conflict cu legea, sunt legate și diversele modele sau strategii de prevenire a criminalității. Abordarea coercitivă de prevenire a criminalității este strategia utilizată în R. Moldova și în multe alte state, care se caracterizează prin constrîngere sau amenințarea utilizării constrîngerii, de exemplu prin aplicarea sancțiunilor penale în vederea ținerii în frîu a tinerilor. Accentul de bază al acestui model se pune pe controlul criminalității, și anume prin prevenția general și reducerea posibilităților de săvîrșire a infracțiunilor.
Politica statului în domeniul delicvenței juvenile ar trebui să tindă, mai degrabă, spre implementarea a astfel de intervenții care ar schimba mediul social, familial, psihologic al minorilor, în care aceștia se pot gîndi la infracțiuni și care favorizează comiterea lor. O astfel de politică înseamnă restabilirea contactului dintre societate și minorii potențiali delicvenți prin implicarea lor în diverse instituții, activități de dezvoltare, socializare, adică încadrarea în rîndurile membrilor societății. Evaluînd părțile pozitive și negative ale strategiilor de prevenire a criminalității, adoptate de diverse modele, este foarte important a aprecia posibilitățile și suportul instituțional în a pleda pentru un model sau altul, a evidenția contradicțiile care există în cadrul diferitelor instituții ce trebuie să joace un anumit rol în prevenirea criminalității.
Problema investigației. Necesitatea creării unor programe naționale de prevenție a delicvenței juvenile bazate cunoașterea factorilor psiho-sociali predispozanți specifici.
Obiectul cercetării. Delicvența juvenilă.
Scopul cercetării. Evaluarea profilului psiho-social al minorilor aflați în conflict cu legea.
Obiectivele investigației.
Evaluarea profilului social al minorului delicvent;
Aprecierea problemelor psiho-sociale de bază determinate la minorii deținuți;
Studierea condițiilor ce au favorizat comportamentul delicvent;
Determinarea tipologiilor infracțiunilor comise de minori;
Compararea tipologiilor de infracțiune comise primar și recidiv;
Elaborarea propunerilor pentru implementarea strategiilor de reducere a delicvenței juvenile în Republica Moldova.
Ipotezele cercetării.
Majoritatea minorilor ce provin din mediul urban și din familii în care cel puțin una din persoane, respectiv tata, mama, frați, rude ori prieteni, au executat o pedeapsă privativă de libertate, sunt supuși unei influențe negative a exemplului personal al unuia sau altuia dintre membrii familiei.
Atît sărăcia cît și respingerea din partea părinților, pot juca rol de factori explicativi.
Exista factori circumstanțiali care joacă rolul de catalizator între motivația internă, decizie și comitere de crimă.
Axioma "minori cu furt – majori cu tîlhărie" este veridică.
Comportamentul prosocial este un comportament învățat.
Baza conceptuală a cercetării.
În calitate de suport teoretico-metodologic au servit atît concepțiile privind delincvența juvenilă – manifestare, cauze, expuse în sursele bibliografice analizate în lucrare, cît și analiza statisticii oficiale privind fenomenul delincvenței juvenile și manifestarea acestuia în Republica Moldova în ultimii 14 ani.
Metode‚ procedee și tehnici de cercetare.
Teoretice – studiu al surselor bibliografice‚ analize‚ sinteze‚ clasificări;
Practice – intervievarea (în baza unui chestionar elaborat) a delicvențelor juvenili aflați în detenție în penitenciarele din Republica Moldova pentru comiterea diverselor infracțiuni;
Statistice – studiul indicatorilor demografici și statistici specifici fenomenului delicvenței juvenile, serii anuale – minimum 5 ani.
Etapele inve– manifestare, cauze, expuse în sursele bibliografice analizate în lucrare, cît și analiza statisticii oficiale privind fenomenul delincvenței juvenile și manifestarea acestuia în Republica Moldova în ultimii 14 ani.
Metode‚ procedee și tehnici de cercetare.
Teoretice – studiu al surselor bibliografice‚ analize‚ sinteze‚ clasificări;
Practice – intervievarea (în baza unui chestionar elaborat) a delicvențelor juvenili aflați în detenție în penitenciarele din Republica Moldova pentru comiterea diverselor infracțiuni;
Statistice – studiul indicatorilor demografici și statistici specifici fenomenului delicvenței juvenile, serii anuale – minimum 5 ani.
Etapele investigației.
Reviul literaturii;
Analiza indicatorilor statistici: natalitatea, numărul adolescenților, rata divorțurilor, numărul delicvenților juvenili, ponderea comiterii infracțiunilor de către minori etc.;
Elaborarea și aprobarea chestionarului pentru interviu;
Selectarea instruirea intervievatorilor;
Petrecerea interviurilor;
Procesarea și analiza datelor;
Elaborarea concluziilor și generarea propunerilor.
Baza experimentală a cercetării.
S-a realizat un studiu detaliat al profilului delincvenței juvenile, inclusiv prin 56 de studii de caz.
Importanța lucrării.
Pentru prima data în Republica Moldova:
Va fi data o apreciere multifactorială a fenomenului delicvenței juvenile;
Va fi studiată componenta psihosocială a fenomenului delicvenței juvenile;
Va fi elucidat specificul psihosocial al minorului aflat în conflict cu legea;
Va fi elaborat conceptual praxic al echipei de intervenție multidisciplinare în cazurile minorilor aflați în conflict cu legea;
Vor fi generate propuneri pentru schimbarea cadrului legislative existent în problema delicvenței juvenile;
Vor fi elaborate propuneri pentru implementarea programelor naționale de prevenție.
Termeni-cheie: delicvența juvenilă, instituție coercitivă, justiție juvenilă, minor aflat in conflict cu legea, justiție penala.
1. DELINCVENȚA JUVENILĂ: ASPECTE CONCEPTUALE
1.1. Revista literaturii din domeniu
Delincvența juvenilă este participarea la un comportament ilegal a minorilor (minori, adică persoanele mai tinere decît vîrsta legală a majoratului) [55]. Un delincvent juvenil este o persoană (de obicei vîrsta de sub 18 ani) ce comite un act, care ar fi fost perceput ca o infracțiune în cazul în care acesta ar fi fost adult. În funcție de tipul și gravitatea infracțiunii comise și persoanele sub 18 ani pot fi percepute ca și adulții.
În ultimii ani, o proporție mai mare de tineri s-au confruntat cu arestări, deși unii cercetători au ajuns la concluzia ca aceasta poate reflecta mai degrabă politica mai agresiva de justiție penală și de toleranță zero, decît schimbările în comportamentul de tineret [22]. Gama de infracțiuni comise de minori este variată, de la delicvențe la crime de proprietate și crime violente. Ponderea violențelor in randul tinerilor din Statele Unite au scăzut la aproximativ 12% conform statisticilor oficiale guvernamentale din SUA, sugerînd că cele mai multe infracțiuni sunt non-violente [3]. Cu toate acestea, violența juvenilă poate fi considerată comportament normativ adolescent [60]. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea adolescenti au tendința de a greși prin comiterea de infracțiuni non-violente, doar o dată sau de cîteva ori, și numai în timpul adolescenței. Greșelele repetate și / sau violente pot să conducă la infracțiunile ulterioare și mai violente. Cînd se întîmplă acest lucru, infractorul are de multe ori un comportament antisocial, chiar înainte de a ajunge la adolescenta [39].
Tipurile de delicvență juvenilă
Cercetatorii incearcă să clasifice infracțiunile comise de minori.
După Woolard și Scott (2009) delincvența juvenilă poate fi separată în trei categorii [63]:
1. devianță, infracțiuni comise de minori, care sunt tratate de instanțele de judecată pentru minori și a sistemului de justiție;
2. comportament criminal, crime tratate de sistemul de justiție penală;
3. infracțiuni de stare, infracțiuni care sunt clasificate ca atare numai pentru că unul este minor, cum ar fi chiul, de asemenea, tratate de către instanțele de judecată pentru minori [63].
Cercetările lui Moffitt [39], introduce distincția între două categorii de comportamente antisociale: cel persistent în cursul vieții și cel limitat la perioada adolescenței. Potrivit acestei tipologii, formele de manifestare ale celor două conduite diferă, astfel încît, în timp ce conduita persistentă începe să se afirme la vîrste fragede și continuă de-a lungul întregii vieți, cel limitat la perioada adolescenței este ocazional, temporar, sporadic și situațional. Acesta începe să se manifeste în perioada adolescenței și se încheie imediat după ce tinerii au atins vîrsta de 18 ani.
Astfel se disting 2 grupuri:
1. Recidivist, denumit în continuare infractorul persistent, care începe infracțiunile sau care prezintă un comportament antisocial / agresiv în adolescență (sau chiar copilărie) și continuă pînă la maturitate;
2. Infractor specific de vîrstă, denumit în continuare infractorului limitat în adolescență, în care infracțiunile incep și de termină în timpul perioadei de adolescenta [39].
Pentru că majoritatea adolescenților au tendința de a arăta o anumită formă de comportament antisocial sau delincvent în adolescență, este important să se cuantifice aceste comportamente în copilărie, în scopul de a stabili dacă aceștea vor fi infractorilori persistenți sau infractori limitați-adolescență [39]. Deși infractorilor adolescenta-limitate tind să renunțe la orice activitate criminală după ce acestea intra maturitate și arată mai puțină patologie infractorilor viață-curs-persistent, ele arată demonstrează carențe de sanatate mintala, abuz de substante, precum si probleme financiare, atît în adolescență și maturitate, decat cei care nu au fost niciodată delincvent [după 8].
Diferențele de sex
Infracțiunile Juvenile sunt disproporționat comise de către tineri [28]. Teoreticieni feminiști și alții au examinat cauzele acestui fenomen [16]. O sugestie este ca ideile de masculinitate pot face tinerii mult mai probabil să comită infracțiuni. Fiind mai puternic, agresiv, îndrăzneț și competitiv infracțiunea devine un mod pentru afirmare și exprimare a masculinității lor [6]. Acționînd conform acestor idealuri, tinerii mai probabil tind sa se angajeze în un comportament antisocial și criminal [62]. De asemenea, modul specific cum tinerii sunt tratați de alții în funcție de masculinitate lor, pot consolida trăsăturile agresive și de comportament, și să le facă mai sensibile la infracționare [62].
Alternativ, tinerii ar putea fi de fapt natural mai agresivi, îndrăzneți și predispuși la asumarea de riscuri. Potrivit unui studiu condus de criminalistul Kevin M. Beaver de la Universitatea de Stat din Florida, adolescenți care posedă un anumit tip de variație într-o anumită genă au mai multe sanse deveni delicvenți. Studiul, care apare in numarul din septembrie 2008 al Jurnalului de Psihologie genetica, este primul care încearcă de a stabili o asociere semnificativă statistică între o afinitate pentru grupurile antisociale și un anumit variație (denumit alela 10-repetare) a genei transportorului de dopamina (DAT1) [după 10].
În ultimii ani însă, a existat, de asemenea, o punte de a diminua decalajul dintre diferentele de sex în ceea ce privește delincvența juvenilă. Deși este încă mult mai frecvent infracțiunile comise de bărbați decît femelele, raportul de arestări b/f a scăzut de la o treime din ceea ce a fost acum 20 de ani la 2.5-1 prezent [59]. Acest lucru se explică cel mai probabil prin faptul că mai multe femei au fost arestate pentru infracțiuni care nu se soldau cu arest anterior dar și prin o scădere a infracțiunilor de sex masculin [9].
1.2. Predictorii violenței juvenile
Cele mai mari două grupe de predictori ai delincvenței juvenile sunt:
Stilul parental, cu două stiluri cele mai probabile pentru a prezice delincvența:
Parinți "permisivi", caracterizați printr-o lipsă de disciplină pe bază de consecință și cuprinde două subtipuri cunoscute sub numele de
Parinte "neglijent", caracterizat printr-o lipsă de monitorizare și, prin urmare, de cunoaștere a activităților copilului;
Parinte "indulgent", caracterizat prin activare afirmativă de abatere de la normele de comportament
Părinți "autoritari", caracterizat prin disciplina aspră și refuzul de a justifica disciplina pe orice altă bază decît "pentru că am spus așa";
Aderarea la diverse grupuri de semeni, în special antisociale, cum este mai probabil atunci cand adolescenții sunt lăsați neesupravegheați [60].
Alți factori care pot duce un adolescent la delincvența juvenilă cuprinde starea financiară sau socio-economică dificilă, nivelul scăzut sau insuficient de pregătire școlară, respingerea de semeni, tulburările de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). S-ar putea identifica, de asemenea, factori biologici, cum ar fi un nivel ridicat de serotonina, oferindu-le un temperament dificil și de auto-reglementare precar, și un ritm cardiac mai mic, care poate duce la curaj Cele mai multe dintre acestea tind să fie influențat de o combinație de factori genetici si de mediu [5].
Factori de risc individuali
Factorii de risc psihologici sau de comportament cuprind nivelul de inteligență scăzută, impulsivitate, agresivitate, lipsă de empatie, și neliniște [18]. Alți factori de risc care pot fi evidențiați in timpul copilariei si adolescentei includ comportamente agresive sau supărătoare, lipsa de control emoțional și cruzime față de animale [5].
Copiii cu inteligență scăzută pot crește șansele de a comite delicvențe juvenile deoarece nivelul de educație scăzut, atașamentul redus la școală, și mici aspirații educaționale sunt factorii de risc pentru comportamentul infracțional în sine [11, 19, 20]. Copiii care se descurcă prost la școală sunt, de asemenea, mult mai probabil să fie leneși, iar starea de absenteism este legată de delicvență [18]. Impulsivitatea este văzută de unii ca aspectul cheie al personalității copilului care prezice infracțiunea. Cu toate acestea, nu este clar dacă aceste aspecte ale personalității sunt un rezultat al "deficitului în functiile executive ale creierului" sau un rezultat al influențelor parentale sau a altor factori sociali [23]. În orice caz, studii de dezvoltare a adolescenților arată că adolescenții sunt mai predispuse la asumarea de riscuri, care ar putea explica rata disproporționat de mare de delicvențe în randul adolescentilor [60].
Importanța variabilelor individuale și de mediu asupra comportamentului violent.
Copiii cu legătură socială puternică comit mai puține crime decît cei care au legătură socială slabă. Hirschi, afirmă că ceea ce împiedică indivizii să acționeze pe motivații interne pentru a comite crima este controlul social informal care rezultă din dezvoltarea legăturilor sociale prin procesul de socializare [după 32].
Karen, prevede că ar trebui să existe o relație bună între mama și copilul, astfel încît copilul să nu dezvolte neîncredere și furie [după 32]. Daca un copil dezvolta furie și neîncredere, acel copil ulterior devine un copil fără conștiință și se comportă într-un mod antisocial.
Kupersmidt și Dodge susțin că există două ipoteze extreme care specifică rolurile diferite ale colegilor în dezvoltarea comportamentului agresiv și antisocial al unui copil delincvent, și există unele caracteristici individuale care dau naștere la delincvența în rîndul copiilor [după 54].
Harvey a studiat copiii care au simțit emoții de furie care, pînă la urmă, i-a condus la încălcarea legii [după 56]. Acest lucru a fost identificat în cazul copiilor ai căror părinți au divorțat.
Zigler și colaboratorii a observat că acei copii care sunt expuși frecvent la violență pot adopta comportament delincvent în faza de mai tîrziu [după 54].
Weatherburn și Lind a observat că motivele delincvenței în zonele urbane și rurale sunt stresul social și economic, neglijarea copiilor și abuz asupra copilului [după 56]. Potrivit acestora dezavantajele sociale și economice reprezintă cauza principală care duce la o rată în creștere în infracțiunile, cum ar fi furtul, jaful.
Comanor și Phillips a observat că părinții joacă un rol critic în creșterea băieților și prezența unui tată pasiv la o vîrstă fragedă crește mai mult rata delincvenței în rîndul copiilor, decît o mamă pasivă [după 56].
Teoriile criminalității aplicabile
Există o multitudine de diferite teorii cu privire la cauzele de criminalitate, cele mai multe dacă nu toate sunt aplicabile cauzele delincvenței juvenile.
Alegere rațională
Subliniază ca factorii ce cauzeaza comiterea crimei țin mai mult de individualitatea infractorului, decît în mediul lor extern. Pentru autori, infractorii sunt motivați de interesul propriu rațional, importanța liberului arbitru și responsabilitatea personală accentuată [16].
Dezorganizare socială
La baza acestui fenomen stă proliferarea delincvenței ca o consecință nemijlocită a expansiunii urbane și a creșterii demografice, a generalizării unor noi modele de comportament apărute in ariile suburbane și accentuării marginalizării unora dintre locuitori. Punctul de pornire al acestei teorii se găsește in studierea traditiei ,dezorganizării sociale" de către sociologii renumitei Școli de la Chicago, avînd ca reprezentanți de seamă pe C. R. Shaw și H. D, McKayr [după 30].
Teoria Strain
Teoria Strain este asociată în principal cu activitatea de Robert Merton, face parte din abordările sociologice ale criminalității și urmărește legătura dintre condoțiile economice și devianța în societate. Teoria susține că criminalitatea este cauzată de dificultatea celor săraci în atingerea obiectivelor evaluate social prin mijloace legitime [după 16]. De exemplu, cei cu nivelul de educație precar au dificultati în obținerea bogăției și a statutului, înclusiv în asigurarea locurilor de muncă bine plătite, deacea pot utiliza mijloace penale a obține aceste obiective.
Asocierea diferențială
"Teoria asocierii diferentiale" sau a "transmiterii culturale" sustine ca devianta (criminalitatea) este învatata în cursul socializarii si este transmisa mai departe la fel ca si conformitatea [15]. Interactiunea individului cu valorile si normele grupurilor deviante, însusirea normelor regulilor, simbolurilor acestor grupuri de catre individ îl va determina sa adopte comportamente deviante. Angajarea în acte deviante depinde de gradul de influenta pe care grupul deviant îl are asupra indvidului de timpul pe care individul îl petrece în acest grup. Teoria asocierii diferențiale se ocupă cu tinerii într-un context de grup, și analizează modul în presiunea de grup și existența unor bande le-ar putea duce în crimă. Aceasta sugerează tinerii sunt motivați de colegii delicvenți să comită infracțiuni, și să învețe abilități penale de la ei. Influența diminuat de colegii după ce oamenii se căsătorească a fost, de asemenea, citată ca un factor în desisting de la vinovat. Există dovezi puternice că tinerii cu prietenii penale au mai multe sanse de a comite infracțiuni se. Cu toate acestea, poate fi cazul că infractorii preferă să se asocieze cu un altul, mai degrabă decît colegii delicvent provoacă cineva pentru a începe incriminate. Mai mult, există problema modului în grupul de prieteni delincvent a devenit delincvent inițial.
Etichetarea
Teoria Etichetarea a fost dezvoltata de Howard Becker in cartea sa din 1963 “Cei din afara: Studii de sociologie deviationista” [după 24]. Este un concept în Criminologie care are scopul de a explica comportamentul deviant de contextul social, mai degrabă decît uita la individul ei înșiși. Acesta face parte din interacționismului criminologie care afirmă că oamenii în tinerețe au fost etichetații ca criminal acestea sunt mult mai susceptibili de a ofensa. Ideea este că, odată ce et eetichetat ca deviant o persoană tînără poate accepta acest rol, și este mai probabil să se asocieze cu alții care au fost etichetați în mod similar. Teoreticieni de etichetare spune că copiii de sex masculin din familiile sărace sunt mai susceptibili de a fi etichetați devianți, și că acest lucru ar putea explica de ce în clasa muncitoare sunt mai mulți tineri infractori de sex masculin [62].
Controlul social
Teoria controlului social propune ca exploatarea procesul de socializare și de învățare socială se bazează autocontrol și poate reduce înclinația de a se deda la un pre un comportament antisocial. În opinia lui Sorin M. Radulescu, principalele criterii de clasificare a formelor de control social sunt [50]:
a) dupa instantele din care emana, controlul social exercitat de institutii cu caracter statal (tribunale, închisori, spitale de psihiatrie etc.), de diferite grupuri sociale(familie, scoala, grupuri de vecinatate, asociatii, organizatii etc.) sau de catre anumiti indivizi ce au o anumita autoritate în grup (capul familiei, preotul, seful ierarhic etc.);
b) dupa modul în care este exercitat controlul social, este organizat formal, realizat de institutii specializate si spontan (informal), realizat prin traditii, obiceiuri, prin opinia publica etc.;
c) dupa directia actiunii exercitate, controlul social poate fi direct (explicit), îmbracînd forma aprobarilor, amenintarilor, sanctiunilor etc. si indirect (implicit), realizîndu-se prin zvonuri, sugestii, manipularea prin intermediul propagandei sau publictatii etc.;
d) dupa mijloacele utilizate: controlul social stimulativ (pozitiv), efectuat prin intermediul aprobarilor, recompenselor, indicatiilor, sugestiilor etc. si controlul social coercitiv (negativ) prin tabuu-ri, sanctiuni punitive, interdictii etc.;
e) dupa mecanismele de reglare normativa la care apeleaza, controlul social are caracter psihosocial (sugestia, convingerea, persuasiunea, manipularea etc.), caracter social propriu-zis (institutii sau organisme cu caracter statal, juridic, politic, adminstrativ etc.) si cultural (obiceiuri, moravuri, conventii, traditii etc.)
f) dupa metodele (tipurile de sanctiuni) adoptate în rapot cu conduitele deviante, putem vorbi despre controlul social penal (pedepsele), compensator (plata unor daune), conciliator (negocieri, întelegeri mutuale) si terapeutic (resocializare).
Tulburări de comportament
Minori delincvenți sunt de multe ori diagnosticați cu diferite tulburări. Circa 16% din adolescenti de sex masculin și 9% din fete adolescenti prezintă tulburarări de comportament. Acestea pot varia de la tulburare de opozitie, care nu este în mod necesar agresiv, la tulburare de personalitate antisociala, de multe ori diagnosticate printre psihopati [11]. Unele tulburari de comportament se pot dezvolta in timpul copilariei si apoi se manifestă in timpul adolescentei [35].
Concluzii.
În acest context, ne-am propus de efectua un studiu care ar evalua profilul psihologic și social al delicventului juvenil din Republica Moldova și ar stabili factorii individuali și de fundal care au condus la comiterea delicvențelor.
1.3. Studii de evaluare a profilului psihologic și social al minorilor produse în străinătate
Kevin a făcut un studiu în care a identificat și explorat personalitatea și caracteristicile minorilor delincvenți, pentru a compara aceste caracteristici cu cele din populația generală, și de a determina dacă există diferențe semnificative [după 24]. În calitate de măsurată a folosit indicatorul Myers-Briggs. Au fost evaluați 186 bărbați care au variat de la varsta de 14 ani la 20 de ani care au fost judecați într-o Comisie în North Texas. Analizele statistice au fost efectuate pentru fiecare dintre rezultatele cercetării. Atunci cînd se compară scorurile MBTI de minori delincvenți la populația generală, s-au constatat diferențe semnificative pe scara dihotomice, temperamente, funcționează perechi, și tipuri. Pe baza rezultatelor acestui studiu, s-a concluzia că toate tipurile de personalitate sunt reprezentate in cadrul populatiei minorilor delincvenți.
Wong și colaboratorii [după 63] au examinat efectele interactive de factori criminogeni asupra delincvenței în rîndul tinerilor în China și Hong Kong. Subiecții în studiu retrospectiv a cuprins 63 tineri de sex masculin (în vîrstă de 12-18 ani), cu domiciliul în Hong Kong și Guangzhou, China, dintre care 32 de infractori au fost condamnați. Subiecte interviuri realizate includeau întrebări cu privire la apropierea părinților și supravegherea lor, de reacția tinerilor la supravegherea părinților, performanțele academice, precum și relațiile cu colegii și profesori, reacțiile la practicile de predare, și timpul petrecut în activități sportive, cluburi de tineret, și activități religioase. Rezultatele au demonstrat că majoritatea subiecțiilor-delincvenți au raportat că au fost ignorați de părinții și rar înțeleși. Subiecții delincvenți au fost expuși la abandon școlar, pe care le atribuite propriilor probleme de comportament, dificultăților academice, sau a raporturilor precare profesor-elev.
Gibson si Ann a făcut un studiu calitativ pentru stabilirea legăturii între relația elev-profesor și delincvență pentru barbatii afro-american [după 25]. Ei au stabilit ca elevii primesc mesaje de la profesorii lor. Aceste mesaje pot fi directe și verbal sau subtile și non-verbale. Unele mesaje facilitează eșecul școlar și / sau delincvență.
1.4. Infracțiunile comise de adolescenții din Republica Moldova: analiza indicatorilor statistici
Analiza care urmează a fost realizată în baza statisticii oficiale a republicii Moldova [33]. Infracțiunile comise de minori în Republica Moldova la 100000 populație înregistrează o descreștere semnificativă (circa 61% față de a. 2000) și se estimează în a. 2013 la 3.0 infracțiuni la 100000 populație sau 1142 infracțiuni (cifre absolute) [33].
Figura 1. Ponderea infracțiunilor comise de minori în perioada 2000-2013 [după 33].
Concomitent menționăm că structura infracțiunilor după tipuri de infracțiuni a rămas practic neschimbată. În anul 2013, la fel ca și în anul 2000, circa 70% sunt furturile, urmate de jafuri [33].
Tabelul 1. Structura delincvenței juvenile după tipurile de infracțiuni [după 33].
Majoritatea infracțiunilor au fost comise de băieți, dar și dinamica diminuarii numarului de infracțiuni este mai spectaculoasă în cazul acestora.
Figura 2. Dinamica infracțiunilor comise de minori în perioada 2000-2013 după sexul autorilor [după 33].
Numărul infracțiunilor comise repetat înregistrează descreștere începînd cu anul 2000 la a. 2008, urmat de o perioada de creștere cu valori maxime în a. 2012 (aproximativ revenire la situația din 2006) cu următorul declin în a. 2013 înregistrază valori similare a. 2008 [33].
Figura 3. Dinamica infracțiunilor repetate comise de minori în perioada 2000-2013 [după 33].
Infracțiunile comise în grup au o dinamică stabilă de descreștere în perioada anilor 2000-2013 cu sporire nesemnificativă în a. 2004 vs a. 2003, apoi declin și următoarea undă de sporire in a.a. 2010,2011,2012 cu diminuare în a. 2013 [33].
Figura 4. Dinamica infracțiunilor comise de minori în grup în perioada 2000-2013 [după 33].
Totodată este în desceștere și numărul infracțiunilor comise sub influența alcoolului.
Figura 5. Dinamica infracțiunilor comise de minori sub influența consumului de alcool în perioada 2000-2013 [după 33].
Concomitent menționăm ca dacă în anul 2000 circa 18% din numărul total de infracțiuni comise au fost repetate, 43% grup și 7% comise sub influența alcoolului, atunci în an. 2013 doar 6% au fost comise repetat, 22% în grup și 1,75% sub influența alcoolului.
În analiza regională, în a. 2013 cele mai multe infracțiuni (in cifre absolute) au fost comise în municipii: Chișinău – 257 infracțiuni, Bălți – 117 infracțiuni urmate de Orhei – 76 ifracțiuni, Ungheni – 47 infracțiuni și Edineț -45 de infracțiuni.
Figura 6. Ponderea infracțiunilor comise de minori în 2013 pe regiuni [după 33].
Dacă analizăm ponderea infracțiunilor comise în anul 2013, in teritoriu la 100000 populație pentru aceiași perioadă, aunci topul localităților cu cea mai mare pondere arată în felul următor:
Basarabeasca – 535;
Municipiul Balti -465;
Orhei – 292;
Edinet -291;
U.T.A Gagauzia – 222.
Dinamica infracțiunilor în unele localități poarta caracter diferit de cel înregistrat la nivel de republică
Figura 7. Ponderea infracțiunilor comise de minori în 2013 pe regiuni [după 33].
Practic stabilă este situația cu privirea la numărul infracțiunilor comise în r-nul Edineț, iar în raionul Basarabeasca numărul infracțiunilor comise de adolescenți este în ceștere. O situație alarmantă a fost înregistrată în anul 2012 în r-nul Orhei.
Tabelul 2. Date privind condamnarea minorilor pentru infracțiuni în perioada 2010-2013 [după 33].
Concluzii:
În Republica Moldova se estimează un trend de micșorare a infracțiunilor comise de delicvenții juvenili;
Structura infracțiunilor după tipuri de infracțiuni a rămas practic neschimbată furturile și jafurile situîndu-se în top;
Majoritatea infracțiunilor au fost comise de băieți;
A scăzut ponderea infracțiunilor comise repetat, în grup și sub influența alcoolului;
Dinamica infracțiunilor în unele localități poarta caracter diferit de cel înregistrat la nivel de republică
A scăzut numărul minorilor condamnați.
2. REZULTATELE STUDIULUI CU PRIVIRE LA ASPECTELE MULTIDISCIPLINARE ALE ASISTENȚEI DELINCVENȚEI JUVENILE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
2.1. Elaborarea metodologiei de cercetare
Etapele studiului
În activitatea de acordare a asistenței juridice sociale și psihologice, avocatul, asistentul social și psihologul au acumulat informații referitoare la persoana asistată formînd tabloul ce reflectă situația minorului aflat deja în sistemul de justiție penală.
Derularea studiului a cuprins cîteva etape:
Organizarea vizitelor echipelor mobile în următoarele instituții:
1) Asistența juridică și psiho-socială a minorilor în izolatoarele de arest preventiv – DIP: Organizarea vizitelor în izolatoarele de arest preventiv din or. Cahul și mun. Chișinău.
2) Acordarea asistenței juridice și psiho-sociale în izolatoarele de detenție provizorie – MAI: Organizarea vizitelor în Izolatoarele de Detenție Provizorie
3) Acordarea asistenței juridice și psiho-sociale în Colonia de Reeducare pentru minori Lipcani și pentru minorele aflate în detenție la Colonia de Corecție pentru femei loc. Rusca
Acordarea asistenței juridice și psiho-sociale pentru minori prin hot-line;
Selectarea persoanelor pentru interviuri;
Selectarea consultanților;
Elaborarea indicatorilor pentru evaluarea profilurilor Juridic, social și Psihologic:
Profil Juridic:
Nr. de ordine;
Numele minorului;
Data nașterii (vîrsta);
Termenul de detenție în instituție;
Folosirea căilor de atac;
Art. de învinuire / condamnare;
Pedeapsa aplicată;
Antecedente penale;
Pedeapsa penală aplicată anterior;
Încălcări procesuale ;
Atitudinea față de infracțiune;
Necesități de asistență Juridică;
Asistență juridică acordată;
Observații principale;
Avocat / Nume;
Profil social:
Domiciliul;
Familia de proveniență;
Frații și relațiile dintre ei;
Cu cine a crescut minorul;
Părinții;
Locul de muncă;
Specialitatea;
Atitudinea părinților față de copil;
Starea materială a familiei;
Petrecerea timpului liber;
Micromediul social;
Cultul familiei și al copilului;
Sănătatea copilului;
Probleme sociale necesare a fi rezolvate;
Observații principale;
Asistent social / Nume;
Profilul psihologic:
Pantomimica;
Poziția corpului;
Gestica;
Tonul și tembrul vocii;
Limbaj;
Autoapriciere;
Nivelul de IQ presupus;
Starea emoțională;
Nivelul stresului;
Petrecerea timpului liber;
Sinceritatea presupusă: + / -;
Tatuaje;
Motivația spre schimbare;
Locul și rolul minorului în familie;
Atitudinea fața de fapta săvîrșită;
Factorii care au condus la săvîrșirea infracțiunii;
Observații principale;
Psiholog / Nume.
Elaborarea chestionarelor specifice fiecărui profil:
Chestionarele pe profil
Ghid de interviu
Evaluarea juridică a minorilor.
Data____________ Instituția penitenciară nr.______________________
Avocatul___________________ Localitatea_________________________________
I. Date generale:
Numele _______________________________________________________________________
Prenumele_____________________________________________________________________
Data nașterii ___________________________________________________________________
Locul nașterii __________________________________________________________________
Domiciliul_____________________________________________________________________
Fapta _________________________________________________________________________
Articolul ______________________________________________________________________
Antecedente penale______________________________________________________________
Termenul de detenție ____________________________________________________________
II. Drepturile procesuale în cauzele privind minorii
Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului minor
Durata audierii _________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Participarea apărătorului__________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Participarea pedagogului / psihologului______________________________________________
_____________________________________________________________________________
Participarea interpretului, traducătorului_____________________________________________
_____________________________________________________________________________
Participarea reprezentantului legal al bănuitului, învinuitului, inculpatului minor în procesul penal
Reprezentantul legal_____________________________________________________________
Momentul admiterii reprezentatului legal în procesul penal ______________________________
_____________________________________________________________________________
Înlăturarea și înlocuirea reprezentantului legal_________________________________________
______________________________________________________________________________
Reținerea minorului și aplicarea măsurii preventive
Transmiterea sub supraveghere a minorului___________________________________________
_____________________________________________________________________________
Temeiurile reținerii______________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Înștiințarea reprezentantului minorului despre reținere__________________________________
_____________________________________________________________________________
Termenul reținerii_______________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Temeiurile aplicării arestării preventive________________________________________
_____________________________________________________________________________
Termenul arestării preventive și prelungirea lui________________________________________
_____________________________________________________________________________
Participarea avocatului
Prin contract___________________________________________________________________
Din oficiu_____________________________________________________________________
Fregvența intrevederilor__________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Măsura de pedeapsă____________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Folosirea căilor de atac
Apelul__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Recursul___________________________________________________________________________________________________________________________________________________
III. Atitudinea față de infracțiune_____________________________________
____________________________________________________________________________________________________________________________________
Observații_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
_____________________
(semnătura)
Formularul asistentului social pentru evaluarea socială a minorului în detenție
data ____________ Instituția Penitenciară nr._______ DIP
Asistent social ___________________________
Minorul ________________________________
Data nașterii _____________________________
Locul nașterii ____________________________________________________________________
Domiciliul ______________________________________________________________________
Date despre familia copilului:
Familia de proveniență:
normal constituită _________________________
dezorganizată prin divorț ___________________
dezorganizată prin părăsirea de către:
mamă _______________ tată _______________
concubinaj________________________
părinți necunoscuți:
mama _______________ tata ______________
reprezentantul legal _______________________________________________________
Frații și relațiile dintre ei:_______________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Alte rude care au trăit în familie / care l-au crescut pe copil și cît timp:___________________
_____________________________________________________________________________
Părinții:
Tata:
Numele _______________ prenumele _______________ Data nașterii _________________
profesiunea / meseria / ocupația pe care o practică_________________________________________________________________
locul de muncă__________________________________________________________________
lucrează ocazional / sezonier / pensionar de vîrstă /de boală / șomer _______________
decedat în anul _________________ cauza ____________________________________
decăzut din drepturi părintești _______________________________________________
Starea de sănătate a tatălui:
sănătos / suferințe cronice / boli ereditare / alcoolism/drog / boli venerice
Mama:
Numele _______________ prenumele ________________ Data nașterii ________________
profesiunea / meseria / ocupația pe care o practică _______________________________
locul de muncă___________________________________________________________
lucrează ocazional / sezonier / pensionar de vîrstă /de boală / șomeră ________________
– decedată în anul _________________ cauza ___________________________________
– decăzută din drepturi părintești ______________________________________________
Condamnări suferite de părinți (care dintre părinți, pentru ce fapte, durata condamnării și felul
ei, în ce perioadă): ___________________________________________________________
__________________________________________________________________________
Starea de sănătate a mamei:
sănătos / suferințe cronice / boli ereditare / alcoolism/drog / boli venerice
Climatul social al familiei:
Atitudinea mamei față de copil:
nu pune probleme deosebite
neglijare
abuz fizic
abuz psihologic
abuz sexual
alte situații ______________________________________________________________
Atitudinea copilului față de mamă ______________________________________________
Atitudinea tatălui față de copil:
nu pune probleme deosebite
neglijare
abuz fizic
abuz psihologic
abuz sexual
alte situații ________________________________________________________________
Atitudinea copilului față de tată _________________________________________________
Atitudinea părinților față de școală și față de viitorul copilului: ________________________
__________________________________________________________________________
Conduita morală a părinților în familie, în societate, la locul de muncă: _________________
__________________________________________________________________________
Poziția părinților în comunitatea în care trăiesc: ___________________________________
__________________________________________________________________________
Comportarea părinților între ei: ________________________________________________
__________________________________________________________________________
Starea materială a familiei:
Bunuri în proprietate: ________________________________________________________
Veniturile familiale:
venitul lunar _____________________________________________________________
salarii _________________________________________________________________
alocații (indemnizații, ajutoare sociale) _______________________________________
alte venituri _____________________________________________________________
exploatarea copiilor în scopul obținerii veniturilor _______________________________
Administrarea veniturilor familiei _______________________________________________
Situația școlară a copilului:
Reușita școlară: rea medie bună foarte bună
Frecvența la lecții: rea medie bună foarte bună
Relația cu învățătorii: rea medie bună foarte bună
Poziția în colectivul clasei: izolat acceptat lider
Date privind comportamentul copilului:
– petrecerea timpului liber _____________________________________________________
– comunicarea cu semenii _____________________________________________________
– tipologia minorului delincvent ________________________________________________
– ascultarea la comisiile pentru minori ___________________________________________
– condamnări suferite de copil (pentru ce fapte, durata condamnării și felul ei, în ce
perioadă): _________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
Date privind familia lărgită:
Bunicii materni (numele, prenumele, domiciliul)___________________________________
Bunicii paterni (numele, prenumele, domiciliul) ____________________________________
Alte rude (mătușă, unchi …) ____________________________________________________
Atitudinea familiei lărgite față de situația copilului _________________________________
VII. Date privind rețeaua socială a copilului și a familiei (vecini, școala, policlinica, poliția, etc.) ______________________________________________________
Persoane de încredere: ______________________________________________________
Cercul de prieteni: __________________________________________________________
VIII. Cultul familiei și a copilului (etnie, tradiții, religie)_____________________
__________________________________________________________________________
Date privind starea sănătății copilului:
sănătos / boli cronice / boli ereditare / alcoolism / drog / boli venerice / grad de invaliditate
__________________________________________________________________________
Observații principale ____________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
____________________
(semnătura)
Formular pentru psiholog
Instituția Penitenciară nr. ____________ DIP
Data ______________ Localitatea __________________
Psiholog _____________________________
Minorul _____________________________
Limbaj:
vocabularul bogat ________________________________________________
sărac ___________________________________________________________
caracteristic pentru deținuți____________________________________________
Autoapriciere
presupusă scăzută ___________________________________________________
adecvată __________________________________________________________
înaltă. ____________________________________________________________
Nivelul de dezvoltare psihică presupus:
dificiența mintală ____________________________________________________
scăzut _____________________________________________________________
mediu _____________________________________________________________
ridicat. ____________________________________________________________
Predispus spre colaborare _____________________________________________
nepredispus spre colaborare. __________________________________________________________________
Starea emoțională:
Agitat _____________________________________________________________
Speriat ____________________________________________________________
Calm _____________________________________________________________
Epuizat ____________________________________________________________
Șocat
Nivelul stresului:
Scăzut
Mediu
Ridicat
Sinceritatea presupusă: + / -.
Conștientizează sau nu conștientizează situația în care se află._____________
____________________________________________________________________________________________________________________________________
Tatuaje:
are ______________________________________________________________
nu are.
Motivația spre schimbare.
_____________________________________________________________________________
Atitudinea fața de reșcolarizare:
____________________________________________________________________________________________________________________________________
Locul și rolul minorului în familie: ____________________________________
____________________________________________________________________________________________________________________________________
NOTE IMPORTANTE __________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________
(semnătura)
2.2. Rezultatele studiului
2.2.1. Profilul juridic
Cu scopul creării unei imagini cat mai reale, a situației minorilor aflați in conflict cu legea, sa efectuat o investigație a situației minorilor în izolatoarele de detenție preventivă pe parcursul vizitelor de monitorizare petrecute în perioada decembrie 2003 – iulie 2004, din or. Chișinău si or. Bălți numărul minorilor intervievați n = 61. S-a utilizat metoda interviului individualizat semistructurat si metoda observației. La fiecare interviu a participat un avocat, asistent social si un psiholog.
Examinarea infracțiunilor săvîrșite de minori
Rolul de bază în examinarea infracțiunilor săvîrșite de cître minori le revine organelor de urmărire penala. Acestea sunt în drept să rețină persoanele bănuite în săvîrșirea infracțiunilor. Reținerea acestora este efectuată în izolatoarele de detenție provizorie din cadrul comisariatelor de poliție. Obligația de bază a acestora este să anunțe părinții sau reprezentanții legali ai acestora, iar în cadrul procedurilor de urmărire penală să fie prezent un avocat și un pedagog. Această obligație este cunoscută, fiind stipulată în Codul de Procedură Penală a RM, prevăzut în art. 479, al. 1,2 CPP RM și stipulările art. 480 CPP RM privind participarea reprezentantului legal al bănuitului, învinuitului, inculpatului minor în procesul penal, însă realizarea acestei condiții, ca și multe altele sunt efectuate formal.
Astfel reprezentantul legal a fost prezent la interogări doar în 43% de cazuri, în 52% de cazuri nu a fost prezent, iar 5% din subiecții intervievați nu au dat un răspuns.
Figura 8. Prezența reprezentantului legal în timpul interogărilor
Situație asemănătoare s-a determinat și în cazul participării pedagogului sau psihologului la măsurile de urmărire penala. 48% de respondenți au afirmat că în timpul interogărilor nu a fost prezent pedagogul sau psihologul, 47% au afirmat că pedagogul a fost prezent, iar 5% din subiecți nu au dat răspuns la această întrebare.
Figura 9. Prezența pedagogului în timpul interogărilor
Este dureros de concluzionat că în 36% de cazuri nu a fost prezent nici pedagogul și nici reprezentantul legal.
Această situație a lucrurilor este o condiție pentru ca în procesul de urmărire penală să fie efectuate încălcări și mai grave, cum ar fi atît abuzul psihologic cat și cel fizic din partea organelor de urmărire penală față de minori.
Datele acestei investigații arată ca 85% dintre minori pe parcursul aflării în izolatorul de detenție preventivă nu au avut nici o întrevedere cu avocatul.
Figura 10. Întrevederile minorilor cu avocatul
Pe parcursul interviurilor minorii nu cunoșteau dacă avocatul care îi reprezintă este din oficiu sau reprezintă interesele minorului în bază de contract. S-a determinat însă, că la toți minorii care au întrevederi cu avocatul pe parcursul detenției nu este prezent factorul care a favorizat comportamentul delincvent – venitul mic al familiei. Acest fapt ne-ar permite să presupunem că acei 15% de minori care au întrevederi cu avocatul au angajat apărătorul în baza unui contract.
Aceste date sunt cu atît mai șocante reieșind din faptul ca termenul de detenție al minorilor care depășește 4 luni este determinat la 43% dintre minorii intervievați. detenția unora dintre minori chiar depășește 18 luni.
Figura 11. Termenul detenției
Infracțiunile săvîrșite de eșantionul cercetat
Infracțiunile cele mai frecvente determinate sunt cele cu caracter economic și ocupa 78% din numărul total de infracțiuni (furt 47%, 15% sustragerea bunurilor în proporții mari, 12% jaf, 2% escrocherie, tîlhărie 2%). Este impunător și numărul de infracțiuni deosebit de grave, cum ar fi omorul premeditat 10%, violul 10%, 2% vătămarea gravă intenționată a integrității corporale, adică 22% din numărul total de infracțiuni.
Figura 12. Tipurile de infracțiuni comise de minori
A fost posibilă categorizarea minorilor în două grupuri: minori cu antecedente penale și minori fără antecedente penale
Figura 13. Infracțiuni repetate comise de minori
Minori care repetat sunt atrași la răspundere penală sunt 62%, 38% fiind pentru prima dată atrași la răspundere.
Minorii cu antecedente penale sunt plasați în izolator în 36% de cazuri pentru furt, 10% pentru jaf, 6% sustragerea bunurilor în proporții mari, 5% pentru omor, și cîte 2% pentru viol, tîlhărie și escrocherie. Comparativ, grupul de minori care sunt plasați în izolator și n au antecedente penale 11% sunt pentru furt, 9% sustragerea bunurilor în proporții mari, 8% viol, 5% omor și cîte 2% pentru jaf și vătămarea intenționată gravă a integrității corporale.
Figura 14. Compararea infracțiunilor comise de minori după criteriul recidivă și non-recidivă
Numărul mărit de infracțiuni cu caracter economic la minorii plasați în izolator cu antecedente penale ar putea avea următoarele explicații:
Antecedentul penal servește ca argument pentru organele de urmărire penală să plaseze minorul în izolator, pentru a preveni repetarea infracțiunii în procesul de urmărire penala. Minorii fără antecedente penale, bănuiți în săvîrșirea furturilor sunt mai rar plasați în izolator și doar în cazurile cînd într-adevăr prezintă vre-un pericol, sau nu are un loc stabil de trai, ceea ce ar împiedica desfășurarea normala a procesului de urmărire penala.
Lipsa unor servicii de resocializare a minorilor în conflict cu legea. Frecvente sunt cazurile cînd minorii condamnați nu pot să se reintegreze în comunitatea școlară, nu pot să găsească un loc decent de lucru, sunt lipsiți de vre-o ocupație și de surse de existenta.
Aderarea la grupurile criminale, minorii fiind atrași la săvîrșirea infracțiunilor care ar favoriza acumularea bugetului comun și mărirea încrederii față de acestea din partea infractorilor mai experimentați, această încredere fiind pierdută din partea comunității „normale”.
Pentru a fi observat mai bine ponderea categoriilor de infracțiuni săvîrșite de fiecare grup de minori, cu antecedente penale și minori fără antecedente penale, s-a efectuat analiza tipurilor de infracțiuni săvîrșite pe grupuri separate.
Numărul de infracțiuni cu caracter economic săvîrșite de minorii cu antecedente penale este egal cu 89,47% (57,9% – furt, 10,52% – sustragerea bunurilor în proporții mari, jaf – 15,79%, escrocherie și tîlhărie cate 2,63%,). În 7,9% de cazuri erau minori deținuți pentru săvîrșirea omorului și 2,63% pentru săvîrșirea violului.
Figura 15. Infracțiunile comise de minorii cu antecedente penale
Datele constatate în privința minorilor fără antecedente penale, deținuți în izolatorul de detenție preventiva, arată ca infracțiunile pentru care au fost arestați în majoritatea cazurilor sunt mai grave decît în cazul acelora cu antecedente penale. Astfel cota violurilor săvîrșite de aceasta categorie de minori este 21,75%, omor săvîrșit în 13,01% cazuri, sustragerea bunurilor în proporții mari proporții mari 26,09% de cazuri, vătămarea gravă intenționată 4,35% și furt – 30, 45%.
Figura 16. Infracțiunile comise de minorii fără antecedente penale
Deja nu mai este o noutate că minorii care sunt ținuți izolatoarele de detenție preventivă, chiar și pentru un termen mic, pot fi considerați ca fiind deja condamnați, condamnați la înrăutățirea caracteristicilor sale sociale. Minorul nimerește într-un mediu care are o influență negativă asupra sa 24 de ore din 24, așa numita „terapie de grup intensiva”. În acest mediu închis aproape 100%, el își formează abilități specifice locului aflării sale. Dar orice grup închis, izolat, își dezvoltă legi, tradiții, trăsături denaturate față de cele ale societății majoritare. în cazul minorilor care nimeresc pentru prima dată în penitenciar
2.2.2. Profilul social
Statistica arată ca mulți dintre adolescenții care au săvîrșit infracțiuni provin din familii social-vulnerabile. Un portret psiho-social al unui adolescent care este atras la răspundere reflectă trăsăturile a celor trei domenii de baza în care el este implicat: familia, școala, timpul liber ( „Trudnie sudibi podrostcov – kto vinovat? M., 1991).
Un rol central în formarea valorica a personalității o ocupa familia acestuia. Familii nefavorabile este cauza de baza care determină dinamica și starea infracțiunilor săvîrșite de către minori. Acest tip de familie cuprinde o serie de caracteristici negative ale unei familii: defecte în structura familiei, relații conflictuale în interiorul acesteia și cu rețeaua sociala a acesteia. Factori catalizatori pentru dezvoltarea acestui tip de familie sunt condițiile materiale și de trai grele ale familiei, un membru sau mai mulți a familiei care sunt bolnavi, nivelul cultural scăzut ș.a.
Cercetarea noastră încearcă să determine care este structura familiei a minorilor aflați în penitenciar. Din numărul total de minori doar 44% fac parte din familii complete, iar majoritatea lor (56%), provin din familii în care copiii sunt educați în lipsa unuia sau mai mulți membri ai familiei.
Figura 17. Tipul familiei
Cea mai mare parte a minorilor care provin din familii incomplete locuiesc cu mama (82%), doar 15% locuiesc cu tata și 3% au locuit la rude. Lipsa unui model bărbătesc „sănătos” devine un factor important în determinarea comportamentului băieților.
Figura 18. Figura parentală: educatorul de pîna la detenție în cazul familiilor incomplete
Figura 19. Componența familiei după numărul de copii
Alt element care determină structura familiei de origine, este numărul de copii educată de aceasta. în 59% din cazuri, minorii provin din familii cu 3 copiii și mai mulți, iar 41% minori provin din familii în componenta cărora sunt mai puțin de trei copii.
Minori care provin din familii incomplete și în același timp cu mulți copii sunt 34,42%.
Alt element esențial care ar descrie familia este relația dintre membrii ei. S-au stabilit 5 categorii care ar descrie relația dintre membrii familiei și minorul aflat în arest. Existenta unei relații satisfăcătoare cu familia se subînțelege atunci cînd în trecut chiar și daca existau conflicte dintre minor și membrii familiei, acestea fiind neesențiale; în cazul cînd minorul are o susținere morala și materiala pe parcursul deținerii sale în penitenciar, afirma ca ii lipsește casa și ii este dor de membrii familiei, respecta și este respectat de familia sa. Minori care au afirmat ca relația lor cu familia este satisfăcătoare sunt 63,9%, Alta categorie de relații care s-a evidențiat, este relația „satisfăcătoare cu membrii familiei, tensionata doar cu tata”. S-a determinat ca 8,2% dintre minori au avut relații tensionate cu tatăl. 13,1% minori au afirmat ca sunt în relații tensionate cu familia sa, acasă erau prezente frecvente certuri, nu sunt ascultați și înțeleși, erau maltratați fizic și psihologic. La 9,8% lipsește oricare relație cu familia și 5% dintre minori nu au putut să răspundă.
Tabelul 3. Relația minorului cu familia pe parcursul detenției
Cea mai mare parte a timpului, în mod normal, adolescenții petrec la școala. Însă din diferite motive, o parte dintre minorii plasați în izolator nu au frecventat școala. Motivele fiind aceleași: lipsa resurselor de întreținere a familiei, alcoolizarea părinților, relații conflictuale cu pedagogii din școala unde a învățat minorul ș.a.
Minori care au frecventat școala pînă la momentul arestului sunt 43%, cei care au abandonat-o mai devreme, sau nu au frecventat școala niciodată sunt 57% de minori.
Figura 20. Situația școlară pînă la detenție
Pe parcursul interviurilor desfășurate unul dintre obiectivele propuse a fost să se determine care sunt condițiile de bază care au determinat săvîrșirea infracțiunilor și care este rata lor. Din lista totală de condiții s-au evidențiat trei esențiale:
Figura 21. Condiții care au favorizat comportamentul delincvent
Lipsa controlului din partea părinților, a unei atitudini responsabile față de comportamentul propriului copil și lipsa timpului pentru a acorda atenție copilului este prezent la 77% de subiecți.
Pe al doilea loc este prezent factorul de grup, astfel la 64% de minori, prietenii au fost cei care au acceptat sau au stimulat efectuarea infracțiunii.
Starea materială precara a familiei deși nu este condiția cea mai frecventă determinată în acest studiu, totuși are o poziție semnificativă, fiind determinată la 51% dintre minori.
Lipsa unei activități a fost o condiție importantă la 18% minori, La 13% starea de ebrietate a influențat săvîrșirea infracțiunii, 8% dintre minori erau în conflict cu un membru al familiei, 7% au mers pe calea delincvenței după ce părinții au divorțat, 5% de infracțiuni au avut și motivul supratutelării din partea mamei, infracțiuni în special grave, cum ar fi omorul și violul. La 5% minori o condiție care i-a determinat să comită infracțiuni, a fost violența intrafamilială. în 3% din cazuri condiție importantă a fost privarea de libertate a unuia dintre părinți și urmările care derivă din aceasta.
Pentru a fi posibil stabilirea unor căi de recuperare a minorilor care riscă să nimerească în penitenciar, sau care deja se afla în penitenciar, este necesar de determinat care sunt planurile pe care le au ei o dată cu ispășirea pedepsei. Satisfacerea acestor planuri, în mare parte ar favoriza reducerea numărului de recidivări și reintegrarea sociala va fi mai ușoară. Reieșind din vîrsta acestor persoane – 14-18 ani, situația social-materială pînă la detenție a fost posibilă determinarea unor categorii de planuri a acestora. Ar dori să continue studiile după ce vor ispăși pedeapsa 57% de minori, să lucreze 48%, 10% ar dori să plece din tara, 3% la întoarcere ar dori să o ajute pe mama, 2% vor sa-si facă prieteni noi, iar 5% nu au putut să dea un răspuns despre planurile pe care ei le au
Figura 22. Planuri pentru viitor
Concluzii:
Majoritatea delicvenților intervievați provin din familii incoplete, cu 3 și mai mulți copii, locuind cu mama;
Mai mult de jumătate nu au fost școlarizați pînă la detenție;
Circa 63% au apreciat relațiile în familie ca satisfăcătoare;
Printre cauzele ce au favorizat comiterea crimelor pe primul loc se situează lipsa controlului din partea părințelor, apoi relația cu prietenii și venitul mic al familiei;
Planurile pe viitor includ în 57% continuarea studiilor și în 48% găsirea unui loc de muncă.
2.2.3. Profilul psiho-social: studii de caz
Studiul de caz 1.
Descriere generală
Provine dintr-o familie incompletă în care este prezentă doar mama. Are un frate care este mai mic. Relația cu mama și fratele este evaluată ca fiind satisfăcătoare. Este marcat foarte mult de decesul tatălui, deseori evidenția aceasta. Fiind cel mai mare copil în familie, a preluat responsabilitățile pe care le-a avut tatăl său, pe lîngă faptul că mergea la școală, ajuta mama sa la prelucrarea lotului de pămînt. Modul în care își expune ideile și, din cele relatate de minor, denotă o stimă de sine și o autoapreciere medie, influențate de mediul social în care a crescut și a fost educat, dar și de mediul privativ de libertate în care se află.
Starea psiho-emoțională
Minorul este caracterizat prin dezvoltare fizică normală, corespunzătoare vîrstei.
Dezvoltarea psihică se caracterizează printr-o ușoară retardare mintală. Procesele psihice în dezvoltare necorespunzătoare vîrstei cronologice. Vocabularul este limitat la expresii standarte, dominat de jargoane și fraze comune. Se observă dificultate de a formula și verbaliza ideile (posibil din cauza situației nespecifice de intervievare). Adolescentul pare calm, însă tensiunea psihică este exteriorizată de ticurile nervoase, frămîntarea mîinilor, poziția corpului și schimbarea frecventă a acesteia. Spre sfîrșitul întrevederii nevrozitatea s-a diminuat.
Dispoziția este predominant pasivă, nu manifestă activism. Se observă o stare de apatie, plictiseală, oboseală psihică. Ceea ce-l interesează mai mult la moment este rezolvarea cît mai rapidă a cazului/pronunțarea sentinței.
Situația minorului în instituție
În celulă cu copilul se mai află alți șase minori. Igiena este respectată. Cu lucrătorii instituției se află în relații bune. Cu colegii de cameră este în relații prietenești, pe parcursul zilei împreună joacă dame, desenează.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Acest adolescent este dominat de sentimentul de răzbunare îndreptat față de persoana pe care o consideră responsabilă pentru faptul că el este izolat. Se simte o agresivitate ușoară, ascunsă. Minorul a menționat că nu este vinovat de fapta săvîrșită.
Valori și interese
Este o persoană cu un sistem de valori neclar, cu o fluctuanță sporită de idei. Este interesat de desen, ține mult la mama sa și dorește s-o ajute după eliberare.
Dorește să-și continuie studiile. Prezența sa în mediul penitenciar l-a dezorientat. Copilul s-a exprimat că, indiferent de opinia publică referitor la fapta comisă, după eliberare se va întoarce în localitatea sa.
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Lipsa tatălui, mama autoritară, mediul social al copilului
Studiu de caz 2.
Descriere generală
Are vîrsta cuprinsă între 16 – 17 ani. Originar din orașul Chișinău. Familia din care face parte este completă: părinții și doi copii. Părinții lucrează, sunt muncitori. Sora are 23 de ani, este căsătorită și lucrează în calitate de programist. Minorul a frecventat școala pînă în clasa a 10-a. Nu este pentru prima dată în penetenciar. Vocabularul este limitat la expresii standarte și fraze comune, formulează și verbalizează ideile destul de clar și concis. Nu inițiază discuții și nu adresează întrebări. Răspunde calm și dezinteresat. Nu s-a deranjat de faptul că la întrevedere au participat mai multe persoane. Modul în care își expune ideile și din cele relatate de minor denotă o stimă de sine și o autoapreciere înaltă.
Starea psiho-emoțională
Minorul este caracterizat prin dezvoltare fizică normală, corespunzătoare vîrstei. Dezvoltare psihică normală. Nu exteriorizează emoțiile. Dispoziția este predominant pasivă, nu manifestă activism. Pare plictisit și dezinteresat.
Relațiile cu familia
Relația cu membrii familiei este bună. Mama, tata și sora vin regulat în vizite la minor.
Situația minorului în instituție
În celulă cu copilul se mai află alți șase minori. Igiena este respectată. Cu lucrătorii instituției se află în relații bune. Cu colegii de cameră este în relații prietenești, pe parcursul zilei împreună joacă dame, desenează.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
A avut alte antecedente penale (furturi) pentru care a achitat amendă, a menționat că este vinovat de fapta săvîrșită. El se caracterizează prin neseriozitate și iresponsabilitate pentru faptele comise. Este ferm convins că va plăti amendă și va putea să meargă acasă, acest lucru a fost inspirat de către avocatul care prezintă interesele minorului. Faptul că nu este pentru prima dată în penetenciar nu l-a marcat foarte mult. Se simte relaxat și comod.
Valori și interese
Sistemul de valori al acestui minor este predominat de valori mai puțin dezirabile. Referitor la viitor nu are planuri deosebite: va continua studiile la școală, ar binevoi să lucreze cu tatăl său la șantierul de construcție. Este ferm convins că așa va fi.
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Venitul mic al familiei, lipsa controlului din partea părinților, mediul social al copilului
Studiu de caz 3.
Descriere generală
Are vîrsta de 17 ani. Provine dintr-o familie incompletă – mama și sora mai mare, care este căsătorită. Tatăl a decedat cînd copilul avea vîrsta de doi ani. Mama nu are un loc stabil de lucru. Minorul este o persoană extrovertă și comunicabilă, are stima de sine și autoaprecierea înaltă. Faptul că a fost susținut și încurajat să vorbească l-a făcut să fie mai deschis și mult mai teatral. A reușit pînă la urmă să creeze o imagine de tragică a propriei persoane. Tindea să-și facă aliați pe cei din echipa de lucru, încercînd să convingă membrii ei de faptul că nu merită să fie privat de libertate pentru o perioadă lungă de timp.
Starea psiho-emoțională
Minorul este caracterizat prin dezvoltare fizică normală, corespunzătoare vîrstei. Procesele psihice în dezvoltare corespunzătoare vîrstei cronologice. Vocabularul este flexibil, limitat la expresii standarte, dominat de jargoane și fraze comune. Nu prezintă dificultate de a formula și verbaliza ideile. Este dominat de emoții negative, pe care le exteriorizează fără jenă. Gesturile ,debitul de cuvinte tonul vocii – denotă o personalitate nevrotică. Poziția corpului și gestica ne vorbește despre tensiunea în care se afla la momentul dat persoana.
Relațiile cu familia
A evaluat relația sa cu mama și sora ca fiind bune, vine regulat în vizită la el și îi aduce colete.
Situația minorului în instituție
În celulă cu copilul se mai află alți șase minori. Igiena este respectată. Cu lucrătorii instituției se află în relații bune. Cu colegii de cameră este în relații prietenești, pe parcursul zilei împreună joacă dame, desenează
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul conștientizează cele întîmplate, a menționat că este vinovat de fapta săvîrșită (furt a 10 apartamente). Are un grad înalt de a reflecta și reproduce adecvat evenimentele, consideră că nu merită o pedeapsă aspră, deși bănuiește care ar putea să fie sentința mai dură decît se așteaptă. Copilul se află în izolator pentru a i se pronunța sentinței instanței de apel. Știe ce soartă îl așteaptă și a acceptat situația așa cum este: “Ei și chiar dacă voi merge la Lipcani, nu-i nimic strașnic”.
Valori și interese
Ceea ce-l interesează cel mai mult la moment este rezolvarea cît mai rapidă a cazului –pronunțarea sentinței. Referitor la viitor nu are planuri deosebite decît faptul că dorește să continue studiile la școală.
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Venitul mic al familiei, lipsa controlului din partea părinților
Studiu de caz 3.
Descrierea generală
Face parte dintr-o familie incompletă: mama și copiii (trei frați doi dintre care se află în izolator, o soră în vîrsta de 25 ani, casatorită, locuiește în Chișinău. Unul dintre frați lucrează realizator în afacerea surorii mai mare). Tatăl a decedat mult timp în urmă.
Minorul a învățat pînă în clasa V la școala auxiliară Nr.6 din Chișinău împreună cu fratele mai mare. Ambii se află în izolator de un an și patru luni. Are o constituție fizică care nu corespunde vîrstei, este mult mai mic. Minorul se caracterizează prin hipersensibilitate, poziția pe care a adoptat-o în timpul interviului vorbea clar de faptul că copilul se simțea nesigur, puțin anxios. Răspundea prin fraze scurte și concise. Nu dezvolta subiectul pus în discuție astfel încît să fie relevate și alte amănunte despre personalitatea lui. Minorul era sincer, răspundea imediat la întrebările adresate.
Starea psiho-emoțională
Dispoziția predominant pasivă. Lipsă de inițiativă, pasivitate. Limbaj non-verbal sărac. Copilul manifestă unele caracteristici ale depresiei. Una din cauzele cele mai evidente ar putea fi termenul mare de detenție care a acționat foarte mult asupra psihicului acestui minor. Lipsa de prieteni sau a unei persoane cu care să comunice l-au făcut să fie mai reținut în stabilirea contactului cu echipa mobilă.
Relația cu familia
Este vizitat de mamă. Minorul afirmă că se află în relații bune cu ea. Mai este vizitat și de soră, dar mai rar. Practic cel mai mult ajutor îl are din partea ei. Tot ea a angajat alt avocat. Cu fratele A. (care este și el deținut în izolator) se vede doar cînd merg împreună la judecată sau cînd sunt la plimbare. Cu fratele care este realizator au întrevederi foarte rar.
Situația minorului în instituție
În celulă sunt patru persoane. Timpul liber îl petrece jucînd dame sau citind. Minorul nu are prieteni. Este în relații colegiale cu ceilalți minori. Nu apar conflicte. Constituția fizică și personalitatea nu-i permit să fie un lider printre ceilalți.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul își recunoaște vina, știe care este gravitatea delictului săvîrșit. Se pare că „a comite un delict” este primit de către minor un lucru destul de normal. Aceasta ar putea fi influența mediului de prieteni (în care l-am include și pe fratele A.). La comiterea delictului a mers din necesitate și sub ifluența fratelui mai mare.
Valori și inerese
Minorul nu pare să aibă interese deosebite. Menționează că îi place să citească. Predomină valori de nivel mediu. Pentru viitor intenționează să meargă să o ajute pe maică-sa acasă, în sat.
Factori favorizanți ai comporatmentului infracționar ai minorului
Venitul mic al familiei, lipsa controlului din partea acesteia, influența fratelui mai mare.
Studiu de caz 4.
Descrierea generală
V. Este din localitatea Cricova.
În izolator se află de 22 luni. Face parte dintr-o familie incompletă: mama și trei copii (are două surori mai mari). Mama lucra la un magazin. Una din surori este căsătorită și locuește în localitatea Ocnița, iar cealaltă lucrează în Chișinău. Tatăl este decedat.
A învățat VII clase la școala din localitate. Are antecedente penale (prima dată pentru furt). Comportamentul pe parcursul interviului se caracterizează prin calmitate. Înainte de a răspunde la întrebări medita puțin, apoi dădea un răspuns. Des făcea pauze pe parcursul discuției. Unele răspunsuri, anume cele care țineau de locul și modul desfășurării delictului, nu erau clare. În mare parte se exprima prin fraze concise. Nu dădea detalii. Nu privea interlocutorii în față, des zîmbea cînd i se adresa o întrebare mai mult personală.
Starea psiho – emoțională
Minorul este calculat în ceea ce privește exteriorizarea emoțiilor. Poziția corpului denotă multă încredere în sine și autoapreciere adecvată. Subiectul care la interesat cel mai mult, a fost despre societate și ceea ce se întîmplă „acolo, afară”. Tonul care a însoțit acest subiect a avut o încărcătură afectivă mărită.
Relația cu familia
Este vizitat de către maică-sa, aproximativ o dată în săptămînă. Minorul nu a dat detalii despre tema discuțiilor pe care le are cu ea. Îl vizitează, dar mai rar și sora care locuiește în Chișinău.
Situația minorului în instituție
În timpul liber citește, joacă dame, iar mama i-a adus cîteva cărți pe care le citește. În celulă sunt patru persoane cu care se află în relații prietenești. Unele detalii (poziția corpului, limbajul specific deținuților, tatuajele de pe mîini, modul în care era îmbrăcat) ne permit să considerăm că este o persoană influentă în cercul de deținuți. Termenul mare de detenție ea oferit posibilitatea să asimileze bine subcultura din mediul deținuților. Minorul nu îi consideră pe ceilalți deținuți ca fiind demni de a-i păstra ca prieteni, el dorește să rupă aceaste legături atunci cînd va fi eliberat.
Atitudinea față de fapta săvărșită
Minorul nu se consideră direct responsabil pentru fapta săvărșită. Complicele, care nu a fost judecat, stă acum la libertate și minorul nu consideră că este corect ca doar el să fie pedepsit. Totodată el nu-și poate ierta complicele pentru trădare. La întrebarea dacă ar vrea să se răzbune pe paznic (complicele) el spune că nu este direct interesat de asta. S-ar putea ca pe viitor dacă l-ar întîlni nici nu l-ar recunoaște sau l-ar evita.
Valori și interese
Spune că are multe planuri de viitor dar a evitat să le dezvăluie. Acum prețuiește libertatea și, îi pare rău, că atunci cînd a fost judecat, nu a fost în detenție măcar pentru puțin timp, acum ar fi știut ce înseamnă aceasta și nu ar fi mers a doua oară la vreun delict.
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
lipsa conrolului din partea familiei(în special din partea mamei), lipsa tatălui ca model bărbătesc, inluența amicilor.
Studiu de caz 5.
Descriere generală
I. Anul nașterii 1987, localitatea Chișinău. Se află în izolator timp de trei luni. Face parte dintr-o familie completă: ambii părinți și un frate mai mic (clasa VI). Mama lucrează vînzătoare, tatăl inițial a lucrat la construcții, dar din cauza venitului financiar mic lucreză acum „undeva” peste hotare. A finisat IX clase în școala serală Nr. 2 din Chișinău. Are alte antecedente penale. La libertate uneori fuma marihuana. În timpul reținerii pentru furt la el s-a depistat și marihuana.
Pe parcursul interviului vorbea sincer, deschis, se implica emoțional. Este predispus colaborării. A dat răspunsuri clare, prompte, complete. Prezența unuia din colaboratorii penetenciarului nu îl incomoda, se simțea relaxat în prezența lui.
Starea psiho-emoțională
Mediul penetenciar îl deranjează doar prin faptul că se află într-un mediu izolat senzorial, (celula), în rest are prieteni, este în relații bune cu ceilalți deținuți. La libertate avea prieteni cu antecedente penale care l-au încurajat și atunci cînd a fost prima dată reținut. Necesități deosebite nu are. Timpul liber este petrecut în celulă cu diferite activități: care anume, nu a dorit să specifice. Subiectul este echilibrat, nu manifestă emoții deosebite. S-a împăcat cu gîndul că deja i s-a pronunțat sentința.
Relația cu familia
Relațiile cu familia sunt bune. Alte amănunte nu a dorit să specifice, acest fapt ar denota faptul că există o tensiune între el și membrii familiei.
Situația minorului în instituție
Sînt patru persaone într-o celulă. Cu colegii de cameră este în realții bune, nu are conflicte. Are un educator pe care îl agrează, cu care se simte bine cînd discută. În timpul liber joacă dame, citește cărți și privește uneori televizorul.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul a menționat că este responsabil pentru fapta săvîrșită. Nu are o atitudine critică față de infracțiune, a mers conștient la efectuarea furtului. Minorului i s-a pronunțat sentința: patru ani privare de libertate în colonia de corecție pentru minori din Lipcani. Minorul știe care este atmosfera de acolo și spune că este pregătit moral. El regretă nepăsarea de care a dat dovadă atunci cînd judecătorul i-a făcut niște recomandări la prima încălcare penală.
Valori și interese
Interese deosebite nu are. Vrea ca atunci cînd se va elibera să meargă acasă. Ar dori să învețe ceva legat domeniul aviației.
Sistemul de valori este sărac.
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
venitul mic al familiei, dorința de a fi independent din punct de vedere financiar, dorința de a avea banii proprii, mediul social al minorului (prietenii care îi are), lipsa controlului din partea familiei a dus nu numai la recurgerea la furt ci și la utilizarea marihuanei.
Studiu de caz 6.
Dascriere generală
Provine dintr-o familie social-vulnerabilă. Deși a urmat căteva clase nu a învățat să scrie și s-ă citească. Minorul mai are o soră mai mare care este plecată și doi frați, unul dintre care (mai mare este de asemenea deținut ). Băiatul a fost profund marcat de părăsirea de către mamă a familiei, cauza fiind abuzul de alcool al tatei. Ea a întemeiat altă familie (prin concubinaj). Minorul a rămas să locuiască cu tatăl său. Coilul are nivelul de subdezvoltare a capacităților intelectuale determinat de carențe educaționale.
Capacitatrea de exprimare și formulare este limitată determinată de un vocabular redus. Perceperea întrebărilor necesită simplificare și pauze lungi.
Starea psiho-emoțională
Limbajul nonverbal presupunea gesturi de închidere și rezistență la așa subiecte vulnerabile cum ar fi relațiile cu mama, cauzele plecării ei, atitudinea față de ea.și viceversa minorul prelua poziții de deschidere în cazul relatărilor despre tatăl său. Mecanismul inconștient poate fi determinat de formarea unei atitudini negative față de mamă, pe de o parte, și aprecierea și acceptarea tatei, pe de altă parte care a avut grijă de el.
Adaptarea la condițiile penitenciarului
În detenție s-a acomodat, nimerind într-un contingent binevoitor, a învățat să scrie și să citească.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Infracțiunea poartă un caracter determinat de necesitatea primară de existență (pentru hrană). Cu toate acestea minorul nu recunoaște caracterul infracțional și dăunător al faptei sale. El justifică acțiunea sa prin necesitățile apărute și refuză să accepte prejudiciul potențial al unor astfel de acțiuni.
Relațiile cu familia
Minorul nu este vizitat de nimeni în penitenciar. Deși fratele său mai mare este în același izolator, minorul nu a arătat manifestări de atașament față el sau orice altă rudă cu excepția tatei. Mediul social primar pentru el au devenit prietenii.
Aspirații și interese
Minorul este motivat să-și schimbe modul de viață, însă reprezentările lui despre viitor sunt slab conturate avînd caracter naiv și abstract, generalizat. El dorește să-și continue studiile și să lucreze.
Studiu de caz 7.
Descriere generală
Minorul provine dintr-o familie cu nouă copii, nu are tată. Are studii de șapte clase. După care urma să învețe la școala polivalentă.
Este o persoană cu un grad inalt de sugestibilitate fapt care explică caracterul întîmlător al infracțiunilor determinat de convingerea grupului. Se caracterizează prin labilitate emoțională și imaturitate afectivă, infantilism manifestate prin atitudinile sale față de absenteismul familiei. Nu manifestă tărie de caracter, este supus față de autoritate.
Starea psiho-emoțională
Gesturile neverbale denotă disconfortul determinat de situația intervievării; detensionare prin rîs, frămîntarea mîinilor și încrucișarea picioarelor la discutarea subiectelor sensibile pentru minor: familie, faptele infracționale. Starea sa este determinată de lipsa contactului cu tatăl său.
Relația cu familia
Nu este vizitat de nici o rudă și nici nu a fost asistat de mamă la procesele de judecată. El este profund afectat de acest fapt care s-a tranformat într-un amalgam de emoții negative (furie, ură, pică) și de agresivitate latentă care a fost constatată în tendința minorului de a-și exclude relațiile cu familia din planurile de viitor și astfel de a se răzbuna.
Situația minorului în instituție
Nicolae s-a adaptat la situația în care se află la acest moment, dar este afectat de faptul că nu este vizitat de nici o rudă. El se simte dezamăgit și abandonat. Este în relații bune cu colegii de cameră care l-au învățat să citească în limba rusă.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Implicarea în infracțiuni este preponderent determinată de particularitățile de personalitate a minorului; de conformare la influiențele grupului, de neîncredere în sine, imaturitate afectivă. Minorul conștientizează faptele săvîrșite și regretă cele întîmplate.
Valori și interese
Minorul dorește să înceapă o viață nouă, realizarea căreia este percepută prin continuarea studiilor la școala polivalentă, schimbarea cercului de prieteni.
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Lipsa de atenție, neglijare și care în cele din urmă au determinat o necesitate de autoafirmare, cercul de prieteni și trăsăturile de personalitate ale minorului.
Studiu de caz 8.
Descrierea generală
Minorul provine dintr-o familie completă într-o situație social-afectivă normală. Supraaprecierea propriei personalități, convingere în propriile valori și idei, rigiditate exprimată prin neacceptarea altor opinii sau sugestii. Impulsivitate, negativism manifestate în tentativele din extrior de a sugera careva soluții, propuneri opuse propriilor convingeri.
Starea psiho-emoțională
Limbajul nonverbal denota echilibru, încredere și sentimentul dominării situației.
Situația minorului în instituție
Minorul s-a adaptat relativ dificil la situația detenției, în prezent s-a integrat în mediul penitenciar dar este stresat de apelurile la sentință în instanțele superioare.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul neagă orice atribuție la fapta săvîrșită și este orienat doar spre demonsrarea nevinovăției. El a adoptat un mecanism de evitare a gîndurilor despre o posibilă sentință în defavoarea sa.
Relația cu familia
Relațiile cu membrii familiei sînt păstrate, ei sunt foarte interesați de soarta copilului, se implică nemijlocit. Cornel are sentimentul solidarității și susținerii care și facilitează starea psihologică a minorului.
Valori și interese
Unicul interes al său este de a scăpa de privațiunea de libertate.
Studiu de caz 9.
Descrierea generală
Victor, în vîrstă de 17 ani din Chișinău. Provine dintr-o familie incompletă: tata, mama și sora mai mare. Tatăl lucrează în calitate de tehnician la aeroport. Mama lucrează la fabrica de înghețată. Sora are 19 ani și lucrează chelneriță.
Minorul a frecventat Școala nr. 17 pînă în clasa IX. Minorul a avut și alte antecedente penale(furt) și a fost eliberat condiționat. În timpul interviului era dezorientat. Nu a utilizat poziții de apărare vădite. Față de interviu a manifestat interes.
Starea psiho-emoțională
Minorul era puțin dezorientat. Nu exteriorizează emoțiile față de sentința pronunțată (6 ani la penitenciarul din Brănești), încearcă să pară calm, aceasta se observă prin mimica lui. Ochii lui exprimau durere și suferință. A utilizat puține mesaje non-verbale. Acest fapt denotă o închidere interioară. Limbajul nu conținea expresii complexe. Minorul dădea răspunsuri calme, cu explicații amănunțite. Dezvoltarea psihică se încadrează în limitele medii.
Relația cu familia
Relațiile cu membrii familiei sunt bune. Este vizitat regulat. Minorul a menționat că are toată susținerea din partea familiei.
Situația minorului în instituție
În celulă stau patru persoane. Relațiile cu ceilalți minori sunt bune. A menționat că preferă să discute cu unul din angajații penitenciarului – educatorul. În timpul liber citește, uneori iese la plimbare.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul regretă fapta săvîrșită și nu percepe vina ca fiind numai a lui, pentru că victima era sub influența alcoolului și tot ea a fost inițiatorul certei și a bătăii.
Valori și interese
Pe viitor intenționează să-și continuie studiile. Îi place mult să cînte, are și cîteva instrumente muzicale (chitara și acordeon). Spunea că atunci cînd va merge la Brănești își va lua chitara pentru a ușura trecerea timpului. Preferă să citească cel mai mult cărți cu subiecte de acțiune ale autorilor autorilor ruși. Ar vrea să studieze ceva din domeniul artei muzicale.
Factori care au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Acești factori sunt:
Lipsa controlului din partea părinților: care aveau un program supraîncărcat, astfel atenția acordată fiului era minimă;
Lipsa timpului suficient pentru a primi o educație pozitivă;
Mediul social al minorului: prezența prietenilor cu antecedente penale
Nivelul intelectual scăzut
Studiu de caz 10.
Descrierea generală
Minorul provine dintr-o familie incompletă: mama și trei copii. Tatăl a decedat în luna noiembrie 2003. Mama în vîrstă de 53 ani nu este încadrată în cîmpul muncii se ocupă de gospodărie. Are o soră și un frate mai mare care sunt căsătoriți și au copii. Fratele locuiește cu familia sa în România. Minorul a frecventat școala pînă în clasa VII apoi la cererea părinților a abandonat școala. Din spusele băiatului cauza abandonului școlar a fost neatenția și indiferența profesorilor din școală. A avut și alte antecedente penale la 15 ani, act de huliganism pentru care a fost eliberat condiționat.
Este o fire comunicabilă. A relatat locul, modul și timpul desfășurării crimei cu amănunte, încercînd să convingă echipa de nevinovăția lui și că nu merită să fie privat de libertate pentru o perioadă lungă de timp.
Starea psiho-emoțională
Minorul este caracterizat prin dezvoltare fizică bună. Dezvoltarea psihică sub medie: factor favorizant al nereușitei școlare. Subiectul vorbea calm. La întrebări răspundea imediat cu multe amănunte. Punea întrebări de clarificare, menținea contactul vizual cu interlocutorul. Poziția corpului denota relaxare, gestica este săracă. Penitenciarul nu l-a marcat foarte mult pe plan psiho-emoțional, fiind influiențat comportamental: dovadă sunt tatuajele de pe mîini (care denotă apartenența la lumea criminală „al doilea pașaport”) și expresiile lingvistice specifice (jargoanele).
Relația cu familia
Minorul a evaluat relațiile cu mama sa ca fiind bune. Ea îl vizitează în penetenciar. Cu sora și fratele sunt buni prieteni. Fratele mai mare îi promisese (mai devreme de a fi închis) că îi va da ceva bani pentru a putea să-și continue studiile.
Situația minorului în instituție
În celulă stau patru persoane. El afirmă că este în relații. În timpul liber citește sau joacă dame cu ceilalți.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Nu se consideră ca fiind vinovat pentru ceea ce s-a întîmplat. El a conștientizat pericolul prieteniei lui cu complicii care au avut antecedente penale. Unul dintre ei s-a tratat la Spitalul de Boli Psihice Costiujeni. Regretă că nu a atras atenție la sfaturile mamei ca să rupă legăturile prietenești cu complicii săi. Din cele relatate de minor el nu este cel care a săvîrșit crima.
Valori și interese
Pe viitor ar vrea să-și ajute mama. Îi place foarte mult să citească. Cîntă foarte bine și i-ar plăcea să facă studii în acest domeniu. Menționează că este un lemnar foarte bun. Din banii pe care îi cîștiga din tîmplărit își procura haine sau ceea de ce era nevoie în gospodărie.
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Acești factori sunt:
lipsa controlului din partea familiei (lipsa tatălui);
mediul social al minorului, prieteni cu antecedente penale;
abandonul școlar – neglijarea din partea instituției de învățămînt ceea ce a dus la marginalizare și la schimbul de valori.
Studiu de caz 11.
Descriere generală
Maxim în vîrstă de 16 ani, provine dintr-o familie completă: mama, tatăl – vitreg și un copil. Mama este proprietara unui butic la Piața comercială „Calea Basarabiei”. Despre tatăl vitreg nu dorea să discute. Minorul a avut și alte antecedente penale, pentru care a fost eliberat condiționat. Minorul a studiat în trei școli din oraș, se transfera din cauza neînțelegerilor cu colegii de clasă.
Hainele pe care le purta și faptul că mama îi plătește un alt avocat ne sugerau că provine dintr-o familie cu venit înalt.
Starea psiho-emoțională
Minorul se caracterizează prin dezvoltare fizică normală, în conformitate cu vîrsta. Dezvoltarea psihică normală. Vocabularul este flexibil, utilizează fraze complexe. Răspunsurile sunt complete, cu amănunte și explicații. Minorul se caracterizează prin fluiditate verbală și coerență în gîndire. Răspunsurile sunt evazive. Minorul avea nevoie de puțin timp înainte de a răspunde.
Subiectul gesticulează energic, poziția deschisă. Menține contactul vizual cu cei prezenți. Nu-și concentrează privirea pentru mult timp asupra unui singur obiect.
Relația cu familia
Este unicul copil în familie. Toată atenția era orientată asupra lui. Mama îi acorda libertate deplină în acțiuni, iar în situații dificile îl hiperproteja.
Cu mama se află în relații foarte bune, ea îl iubește mult. Acest sentiment, minorul afirmă, este reciproc. Mama îl vizitează regulat, îi aduce colete des. Ea este în stare de orice pentru copil, i-a promis chiar că îi va cumpăra apartament. Cu tatăl este în tensiune permanentă. Relațiile cu el sunt superficiale, uneori chiar conflictuale. El a fost motivul pentru care Maxim a plecat de acasă. Considera că decît să fie ceartă din cauza lui, mai bine va pleca. Tatăl vitreg nu-l vizitează.
Situația minorului în instituție
Minorul se caracterizează prin trăsături de lider. În celulă sunt patru persoane cu care se află în relații bune. În continuare nu vrea să întrețină relații cu ei.
Minorul s-a revoltat în privința igienei și a hranei în izolator, menționînd că nu corespund normelor sanitare. Cu personalul se află în relații bune mai ales cu educatorul.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul conștientizează fapta săvîrșită, deși nu are remușcări. Se indignează de faptul că nu i s-a făcut judecată și este nevoit să stea 16 luni în izolator.
Valori și interese
Pentru viitor intenționează să meargă în Rusia, acolo ar vrea să rămînă, cu atît mai mult că are rude acolo. Mama îl susține în tot ceea ce vrea să facă. Nu-i place Moldova, devalorizează societatea în care trăim.
Îi place mult să citească. Practica sportul: fotbal și handbal.
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Acești factori sunt:
lipsa controlului din partea familiei;
libertatea în acțiuni;
independența financiară necontrolată;
incompatibilitatea caracterelor cu tatăl vitreg.
Studiu de caz 12.
Descrierea generală
X de 16 ani se află în izolator de 2 luni, pentru escrocheria unei biciclete și neprezentarea la citația judecății, din spusele lui a nimerit într-un accident și a fost pe parcursul acestui timp în spital. Face parte dintr-o familie incompletă, mama, el și tatăl vitreg. Tatăl biologic a părăsit familia cu mulți ani în urmă. A absolvit 7 clase, după spusele lui, pînă în clasa a V-a a fost eminent, apoi cînd mama sa a vîndut apartamentul cu două camere pentru a procura unul cu o cameră, reușită școlară a început să scadă. El explică că aceasta se întîmpla deoarece nu mai aveau un domiciliu permanent. Mai mult stătea la unchiul său pe care îl ajuta deseori la munci fizice. Un timp a lucrat la piața centrală ca hamal, iar banii cîștigați îi folosea pentru procurarea hainelor, a produselor alimentare, iar uneori mergea noaptea la Internet. Are probleme de sănătate, partea stîngă a corpului este mai slăbită, datorită accidentului rutier în care a căzut.
Comportamentul pe parcursul interviului: vesel, sincer, deschis. Se exprima prin fraze deschise. Are simțul umorului. Oferea răspunsuri clare, este dispus spre colaborare. Prezența lucrătorilor din penitenciar nu-l incomoda.
Starea psiho-emoțională
Este optimist, dar faptul că se află în izolator îl afectează negativ. A spus că seara uneori plînge. În timpul interviului a fost echilibrat.
Relația cu familia
El spune că în ultimul timp cel mai mult a relaționat cu unchiul său. În ultimul timp pe mamă-sa o vedea rar, cam o dată la trei luni. Acum nu știe unde se află ea. Știe doar că a locuit cu concubinul care acum este deținut în IAP.
Situația în instituție
Se simte izolat, rupt de ceea ce „este în afară”. Nu a reușit să asimileze subcultura din penitenciar, deoarece integrarea în cercul de deținuți este slabă, aici nu prea are prieteni și comunică puțin cu ceilalți.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
A menționat că conștientizează ceea ce a comis și regretă pentru aceasta. Are atitudine critică față de faptă și față de sine însuși. Imediat după comiterea faptei a înțeles care pot fi urmările și s-a autodenunțat la comisariatul de poliție.
Valori și interese
Este motivat să reia un mod activ de viață pentru a-și cîștiga mijloacele necesare pentru existență. Înțelege necesitatea școlarizării și are de gînd să absolvească clasa a IX-a ca mai apoi să învețe o profesie. Este cointeresat ca atunci cînd va ieși la libertate imediat să meargă la procuror și să-și apere drepturile încălcate în procesul vînzării apartamentului de către mamă-sa.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Lipsa controlului și chiar a contactului cu mama, lipsa unui model bărbătesc și insuficiența resurselor materiale necesare pentru a supraviețui.
Studiu de caz 13.
Vîrsta minorului – 15 ani. În izolator se află de 4 luni. Face parte dintr-o familie incompletă. Mama este dependentă de alcool și are 3 antecedente penale. Tatăl adoptiv și unchiul, cu care mai întreținea relații sociale, de asemenea au antecedente penale. În penitenciar nu este vizitat de cineva. Este analfabet, nu a fost deloc școlarizat. Prima experiență criminală a avut-o la vîrsta de 6 ani.
Limbajul este specific deținuților, se observă modelul gîndirii criminale. Din punct de vedere emoțional este foarte rece, echilibrat. Pare independent, individualist.
Starea psiho-emoțională
Inițial minorul nu a fost predispus pentru conversație. Este destul de calm, încrezut în sine, are o înaltă autoapreciere, simțul demnității dezvoltat. Se pare că este om cu inițiativă, are capacități și aptitudini de lider. Este ferm, hotărît în propriile acțiuni. Este agresiv, gesticulația și mimica bogată.
Relațiile cu familia
Relațiile cu familia nucleară lipsesc. Unica persoană cu care relaționa în ultimul timp este „unchiul” său.
Situația în instituție
A asimilat bine subcultura mediului penitenciar, despre ce vorbesc tatuajul și vocabularul specific. Preferă să comunice anume cu deținuții. Despre ocupațiile în timpul liber nu a dorit să vorbească.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Se simte responsabil față de faptele săvîrșite. Este predispus să-și asume toată vina, simplificînd situația complicilor. Pentru el comiterea unui delict este un fapt „normal” și el nu vede ca ceva negativ. Acesta ar fi un mod de viață acceptabil de către minor.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Mediul în care s-a dezvoltat minorul care cuprinde lipsa relațiilor afective cu părinții și a controlului părintesc, prezența modelelor criminale în familie. De asemenea neșcolarizarea lui, lipsa resurselor materiale. Nu i s-au aplicat măsuri de corijare, nu a purtat răspundere pentru faptele comise pînă acum.
Studiu de caz 14.
Descriere generală
Vîrsta – 14 ani, locuiește în Chișinău. În izolator se află de 4 luni.
Face parte dintr-o familie incompletă: mama și 3 copii, fratele mai mare de 22 ani, căsătorit, și sora de 20 ani, căsătorită (locuiește cu soțul și copilul în aceeași casă cu mama). Mama nu lucrează, fratele lucrează și întreține familia.
A învățat doar 7 clase, din spusele sale, cu reușită școlară normală. Timpul liber și-l petrecea preponderent în Internet-cafe, unde rămînea și în timpul nopții.
Minorul are probleme cu sănătatea, suferă de „psoriază”.
Comportamentul în timpul interviului: dădea răspunsuri scurte fără a oferi detalii, a fost pasiv, intimidat de prezența unui număr mare de oameni.
Starea psiho-emoțională
Minorul este afectat de faptul că stă în penitenciar. Este speriat și lipsit de interes față de situația în care se află, nu cunoaște la ce etapă se află procesul, numărul articolului etc. Are vocea monotonă, mimica și gestica săracă. Este pasiv și lipsit de motivație. Minorul pare a fi ușor influențabil.
Relațiile cu familia
Minorul a fost vizitat de către sora sa o singură dată. Din spusele minorului fratele este ocupat cu serviciul, iar mama cu treburile casnice și cu îngrijirea copilului surorii lui. După afirmațiile minorului are relații normale cu familia, dar faptul că a fost vizitat doar o singură dată și ceea că frecvent nimerea în Centrul de Plasament Temporar al Minorilor sugerează ideea că relațiile cu familia sunt slabe, este lipsit de atenție și control familial.
Situația minorului în instituție
În timpul liber nu face nimic deosebit. În celulă stau 7 persoane cu care, după afirmațiile minorului, se află în relații bune, nu au avut conflicte. Constituția fizică și personalitatea sa nu-i permite să fie lider sau agresor.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul își recunoaște vina, dar nu știe care este gravitatea delictului săvîrșit. La comiterea delictului a recurs sub influența complicelui și din voia de bani. Se pare că minorul nu vede în delict un fapt anormal. În trecut, pînă la obținerea majoratului a participat și la alte infracțiuni.
Valori și interese
Nu a exprimat interese deosebite. Menționează că îi place să petreacă timpul la Internet. Despre planuri pentru viitor nu a putut să spună nimic. Se pare că este dezorientat.
Factorii ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Influența complicelui, lipsa controlului din partea familiei, lipsa tatălui ca model bărbătesc. Nu a avut ocupații pentru timpul liber. Lipsa informării despre consecințele comiterii delictului.
Studiu de caz 15.
Descrierea generală
X., are 15 ani, este originar din satul Durlești, Chișinău. Face parte dintr-o familie completă. Familia are un venit mediu. Ambii părinți lucrează: mama este bucătar, iar tatăl șofer de taxi.
Are 2 frați, unul este în clasa I, celălalt în clasa VI. X a studiat doar VIII clase la un liceu din Chișinău, după care a fost reținut de poliție. Pînă la acest moment a avut patru procese. Alte antecedente penale nu are. A menționat că la reținere a fost bătut pentru a-și recunoaște faptele. Minorul are dezvoltare fizică normală, dezvoltarea psihică în corespundere cu vîrsta. Este caracterizat prin IQ ridicat, limbajul foarte dezvoltat. Este un copil care a primit o educație bună. Alcool și droguri nu utilizează. Despre alte vicii nu vorbește, a menționat doar că fumează. Pînă în clasa VIII avea o reușită școlară destul de bună, dar mai apoi, după ce și-a făcut cîțiva prieteni din oraș, a început să lipsească de la școală și antrenamente, a scăzut reușita școlară.
Nici unul din membri familiei nu are trecut infracțional.
Starea psiho-emoțională
Minorul era puțin stresat de situația în care se află. Cu toate că a mai avut întrevederi cu polițistul de sector și cunoaște ce înseamnă să fii în conflict cu legea, anturajul acesta îl demoralizează.
În timpul interviului se purta calm. Poziția deschisă ne demonstrează dezinhibare și colaborare. Răspundea la întrebări clar, cu detalii. Vorbea deschis, fără a se eschiva de la unele întrebări care erau mai personale.
Izolatorul nu și-a lăsat amprenta asupra minorului, dar acest fapt nu este exclus în cazul în care va fi izolat pentru o perioadă mare de timp.
Relațiile cu familia
Cu familia este în relații foarte bune. A vorbit mai mult despre părinți decît despre cei doi frați. Părinții încă nu l-au vizitat pentru că este de doar 7 zile în izolator. El îi așteaptă ca să-l viziteze.
Situația minorului în instituție
Deocamdată este plasat în cameră de carantină cu încă 2 – 3 persoane. Nu vrea să-și facă prieteni printre deținuți.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul conștientizează fapta comisă. El își recunoaște vina și îi pare foarte rău de cele comise. Nu poate să-și explice care a fost motivul pentru comiterea furturilor. Nu dorea să ceară bani de la părinți, îi era incomod și rușine. A hotărît că trebuie să aibă mai mulți bani pentru distracții.
În cazul în care va fi condamnat, știe că va merge la Lipcani. Deja este pregătit că va primi o pedeapsă. Este de acord să ca pedeapsă lucrul în folosul comunității, dar depinde de ce lucru va trebui să îndeplinească (ar dori sa îndeplinească o activitate care are tangențe cu automobilele).
Valori și interese
În timpul liber mergea la antrenamente de fotbal. A făcut antrenamente timp de 7 ani. Vara pentru a obține bani – lucra. Ar vrea să meargă la niște cursuri de specialitate. Nu este decis însă ce ar vrea să studieze.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Acești factori sunt:
Denaturarea procesului de reflectare perceptivă a realității;
Afectarea în sens negativ a grilei de valori și interpretarea neadecvată a lumii, a realității;
Lipsa atenției parentale pentru o educație adecvată;
Influența prietenilor și tendința spre independență (inclusiv cea financiară).
Studiu de caz 16.
Descrierea generală
Z., are vîrsta de aproximativ 17 ani, originar din orașul Chișinău.
A mai fost la audiență cu echipa mobilă.
A fost adus în izolator la 17 mai 2003. a săvîrșit infracțiunea împreună cu încă 5 complici dintre care doar 4 persoane au fost arestate. Sentința – 8 ani.
Starea psiho-emoțională
Minorul este marcat de situația în care se află. Este dominat de o stare depresivă. Se află în penitenciar pentru prima dată. Minorul afirmă că nu este vinovat și este marcat de faptul că i s-a pronunțat sentința pe care trebuie să o ispășească fără să fie vinovat. Se simte foarte stresat. Are nevoie de comunicare și de persoane cu care să intre în interacțiune.
Relațiile cu familia
Provine dintr-o familie completă. Mama este farmacist, iar tatăl lucrează în Rusia. Are un frate mai mare, uneori este vizitat.
Situația minorului în instituție
În celulă sunt 4 persoane cu care se află în relații prietenești. Afirma că în penitenciar sunt condiții mizerabile. A vorbit mai puțin despre situația lui în penitenciar.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Alte antecedente nu a avut. Referitor la delictul săvîrșit se eschiva de la răspunsuri directe. Afirmă că a fost reținut la primul caz, care era unicul. Detalii despre aceasta a relatat foarte puține și neclare. Nu se consideră vinovat și nici nu recunoaște vina. Consideră că a fost reținut în zadar.
Valori și interese
Mai devreme de a fi închis făcea cursuri de bucătar. În curînd trebuia să-și ia diploma. Planuri de viitor nu are; după ce-și va ispăși pedeapsa se va gîndi la viitor.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Acești factori sunt:
Influența și presiunea prietenilor;
Supunerea benevolă a victimei;
Neconștientizarea consecințelor faptei săvîrșite.
Studiu de caz 17.
Descrierea generală
Y., în vîrstă de 17 ani din Ialoveni, provine dintr-o familie incompletă: mama 4 surori și un frate. Mama a lucrat la construcție, la moment nu știe care este situația mamei. Una din surorile mai mari este căsătorită, are copii și este plecată în Israel la muncă. Altă soră lucrează în Tiraspol vînzătoare. Sora și fratele mai mic frecventează școala din sat. Una din surorile mai mici este plecată cu tatăl la Moscova. Minora a frecventat școala pînă în clasa VI. Ea a avut și alte antecedente penale (jaf), în urma căruia patru luni s-a aflat patru luni în izolatorul de anchetă, ca rezultat a fost eliberată condiționat.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului minora s-a purtat calm. Răspunsurile erau concise. Foarte des se indigna de condițiile în care a fost izolată. Atunci cînd vorbea despre familie era foarte sceptică și vorbea cu un ușor dispreț despre părinți, îndeosebi despre mama sa.
Poziția corpului pe parcursul interviului era preponderent închisă: picioarele și brațele încrucișate. Nu era predispusă spre un dialog constructiv. Faptul că nu este pentru prima dată în izolator nu a marcat-o foarte mult, nu se simte stresată și indignată de faptul că este închisă.
Relațiile cu familia
Minora nu este e vizitată de nimeni. Din spusele ei familia nu este interesată de ea. Sora din Israel nici nu cunoaște în ce situație se află. Minora a afirmat că mama face abuz de alcool și este indiferentă de faptul că fiica se află în detenție. Îi pare rău că mama a vîndut apartamentul din Chișinău fără acordul ei. Cu toate acestea fetei îi este dor de familie – îndeosebi de surorile mai mici față de care avea responsabilitatea de a le îngriji și de a le asigura material. Mama își folosea venitul în alte scopuri decît de a avea grijă de copii.
Situația minorului în instituție
În celulă sunt 11 persoane. Relațiile cu celelalte deținute sunt satisfăcătoare.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Își recunoaște vina și spune că a fost influențată de prietenul său( care este și el închis).
Valori și interese
Pe viitor intenționează să-și continue studiile la o școală serală și apoi să învețe profesia de zugrav, în care este inițiată deja de către mama sa.
Ar dori să plece în Bulgaria la muncă împreună cu o cunoștință care la moment lucrează acolo.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Acești factori sunt:
Venitul mic al familiei;
Lipsa controlului din partea părinților: mama face abuz de alcool, tatăl este plecat;
Abandonul școlar: lucrînd împreună cu mama sa la construcții;
Influența prietenului cu antecedente penale.
Studiu de caz 18.
Descrierea generală
Originar din Chișinău. Face parte dintr-o familie completă, mama, tata, 3 surori (de 23, 20 și 13 ani). A absolvit cl. VII, în școala 50, avînd o reușită normală. Se află în izolator de cîteva zile, este acuzat de comiterea jefuirii unui apartament. Timp de 2 ani a fost în căutare. În această perioadă a locuit periodic la diferiți prieteni, la Internet-cafe. A lucrat ca vînzător la piață.
În timpul interviului minorul părea speriat de faptul că se află în izolator și de ceea ce îl așteaptă. Este conștient de situația în care se află. Dădea răspunsuri clare și deschise, manifestînd sinceritate.
Starea psiho-emoțională
Inițial nu era predispus pentru colaborare, neavînd destulă încredere și motivație pentru conlucrare. Este afectat de faptul că se află în penitenciar. Gesticulația, poziția corpului, mimica erau caracteristice unui om speriat. Minorul părea stresat și neajutorat.
Relația cu familia
Conform spuselor minorului, timp de 2 ani nu și-a contactat familia. Pînă la comiterea infracțiunii a fost în relații bune cu toți membrii familiei. Legăturile cu familia sunt destul de puternice, persoanele de încredere sunt mama, tata și surorile. Este ajutat de către sora mai mare care este și reprezentantul legal al copilului.
Situația în instituție
În celulă sunt 4 persoane. Puțin comunică cu colegii din celulă. După spusele lui nu au avut conflicte.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul recunoaște fapta săvîrșită și afirmă că a fost impus să participe la această de către băieții din cartier. Are o atitudine critică față de delict, considerîndu-l drept ceva „rău”. Acceptă să lucreze în beneficiul comunității.
Valori și interese
Acum apreciază mult libertatea. Pentru viitor are de gînd să lucreze pentru întreținere și să ajute părinții. Ar dori să devină lăcătuș auto sau lemnar.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Din afirmațiile sale, minorul a fost impus să ia parte la delict de către cunoscuții din curte în fața cărora el nu avea autoritate (deseori era maltratat și înjosit de către aceștia).
Studiu de caz 19.
Descrierea generală
Este din suburbie, dar fapta a săvîrșit-o la Chișinău. Este deținut de 5 săptămîni. Provine dintr-o familie completă (mama, tata, fratele mai mare, 3 surori). Părinții abuzează de alcool, minorul de la vîrsta de 14 ani nu mai locuiește cu ei. Acum locuiește cu concubina și copilul său în vîrstă de 10 luni. Are antecedente penale, în 2002 a comis primul delict și a primit termenul de probă 5/5.
Comportamentul în timpul interviului a fost deschis, sincer, predispus spre colaborare. Minorul are un coeficient de inteligență scăzut.
Starea psiho-emoțională
Minorul a fost puțin agitat, vorbea mult, dădea răspunsuri clare, dar prea extinse. La început poziția corpului era de apărare și de închidere, apoi s-a deschis și a devenit mai calm. S-a plîns că „suferă” de agresivitate sporită pe care uneori îi este greu să o controleze. El conștientizează că aceasta nu este bine, astfel a cerut sfatul psihologului cum ar putea să micșoreze agresivitatea și tensiunea emoțională.
Relațiile cu familia
Cu părinții relațiile sunt puternic deteriorate și practic nu mai comunică. Mai întreține relații cu fratele său mai mare (20 ani), care acum este sub arest la IDP. Îl preocupă situația propriului copil și a concubinei, îl afectează faptul: „copilul, cui îi va spune „tata” și cum va crește fără tatăl biologic?”
Situația minorului în instituție
Se dețin 4 minori în cameră, cu care „vrei nu vrei te împaci”. A menționat că deseori colegii de cameră îl iau în derîdere. În timpul liber citește și se ocupă cu sportul, chiar în interiorul camerei.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
El conștientizează situația în care se află, era conștient de condițiile pe care trebuia să le respecte în termenul de probă. Recunoaște vina, dar parțial. Este puternic marcat de faptul că fratele nimerit în penitenciar ca complice, însă „nu este vinovat”, menționează minorul.
Valori și interese
Minorul iubește să citească și să practice sportul (dar nu se suprasolicită din frica de a nu se infecta de tuberculoză). Ar dori să trăiască împreună cu familia sa procreată.
Factorii ce au favorizat comiterea delictului
El menționează că a procedat astfel deoarece era sub influența alcoolului. Alt factor este intelectul scăzut.
Studiu de caz 20.
Descriere generală:
V. se află în izolator de 1 lună, pentru comiterea unui jaf. Este originar din Bubuieci. Face parte dintr-o familie incompletă: tata a decedat, mama în vîrstă de 49 ani, fratele de 15 ani și sora de 25 ani (căsătorită în Ucraina). Clasele a IV-IX-a le-a făcut la gimnaziul-internat nr. 2 din Chișinău, unde spune că a avut un comportament decent. La absolvirea gimnaziului a început să facă cursuri de „masajist”, dar a renunțat la ele în favoarea „Institutului” pentru profesia de șofer. În timpul verii a lucrat la construcții în oraș, cîștigînd bani de buzunar.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului a avut o dispoziție depresivă, datorită faptului că este deținut în penitenciar. Avea poziția corpului ce denotă încredere și control al situației. A creat impresia deschiderii spre comunicare cu echipa mobilă și încredere față de aceasta. Curios față de alternativele față de pedeapsa sa.
Relațiile cu familia
Relațiile cu familia se reduc la vizite rare și de scurtă durată acasă. Mama locuiește la Bubuieci în casa luată în chirie, de 3 ani nu lucrează, consumă alcool. Sora mai mare îi vizitează ocazional (ultima dată acum 6 luni) și îi ajută financiar. Totuși V. a menționat că persoana de încredere este mama.
Situația în instituție
Minorul se simte nedreptățit și că este reținut în instituție de prea mult timp. Nu a fost vizitat de nimeni. Încă nu a reușit să asimileze subcultura criminală. Uneori în cameră face sport.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
A menționat că nu este normal ceea ce a săvîrșit, dacă situația s-ar repeta nu ar proceda astfel. Deși conștientizează fapta comisă, nu a recunoscut-o față de organele de urmărire penală din motiv că victima nu-l recunoaște ca inculpat și „poate că scapă și așa”.
Valori și interese
Minorul intenționează să învețe pentru a obține o profesie (de șofer), la așa-numitul „Institut”, unde i se asigură bursă, cazare și hrană, conform spuselor lui. Ar accepta să lucreze neremunerat pentru ispășirea pedepsei, dar cu condiția să nu fie văzut de prieteni, fapt ce ar prezenta motiv de înjosire în fața lor. Apreciază libertatea ca șansă de integrare în grupuri de semeni. Pasiunea menționată de el este sportul.
Factori care au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Lipsa modelului și controlului patern în procesul de socializare a copilului. Prezența modelului de comportament deviant al mamei, care consumă alcool și este puțin responsabilă față de propriul cămin familial. Situația de neasigurare cu resurse financiare a copilului. Lipsa locului stabil de trai. Copilăria petrecută la internat, care deja poate fi considerat ca fiind unul dintre factorii ce favorizează comportamentul delincvent.
Concluzii
În total lucrarea prezintă 56 studii de caz, 20 se conțin în textul tezei, – 36 – în anexe. Efectuăm o analiză generalizată a acestor cazuri.
Starea psiho-emoțională
Majoritatea delincvenților confruntă stări emoționale dificile 37 (66,1%), provocate de situația de izolare socială, contactele limitate cu rudele apropiate, incapacitatea de a-și conștientiza și accepta vinovăția.
Relațiile cu familia a minorilor aflați în sistemul justiției penale sunt deteriorate. În majoritatea cazurilor aceste relații și anterior detenției au fost marcate de indiferență sau chiar influență negativă din partea familiei. În consiții de detenție întîlnirile cu membrii familiei sunt epizodice, uneori chiar lipsă, fapt care le înrăutățește starea psihică.
Situația minorilor aflați în instituția penitenciară, de cele mai multe ori, este apreciată de aceștia ca defavorabilă. În foarte puține cazuri minorii menționează că au legat prietenii sau că au relații pozitive cu alți deținuți, mulți nu-și găsesc o ocupație care i-ar menține în formă, majoritatea se consideră nedreptățiți.
Atitudinea față de fapta antisocială comisă este, în cazul majorității respondenților, duplicitară. Pe de o parte, mulți regretă ce li s-a întîmplat, menționează că n-ar mai repeta niciodată asemenea comportament, pe de alta – nu sunt de acord cu învinuirea și pedeapsa.
Cercetarea valorilor și intereselor minorilor a scos în evidență cîteva tendințe:
– o parte considerabilă din minori ar dori să capete o profesie (lăcătuș auto, șofer, lemnar, constructor etc.), care să-i asigure supraviețuirea materială, printre ei au fost și dintre cei care ar dori să-și ajute familia;
– printre puținele predilecții, pe care le remarcă minorii aflați în sistemul justiției penale, sunt nominalizate sportul (fotbalul), muzica, modelajulș, comumnicarea cu prietenii;
– în puține cazuri – circa 15% – minorii menționează că ar dori să continuie studiile, pentru a absolvi gimnaziul sau un colegiu;
– circa 20% din minorii-respondenți nu s-au pronunțat cert asupra sistemului de valori și interesele lor.
Cei mai frecvenți factori ai comportamentului antisocial sunt situația economică precară în familia de origine, lipsa influenței educaționale sau chiar o influență defavorabilă din partea părinților, comunicarea cu un cerc de persoane cu conduite antisociale, influențele din partea semenilor, consumul de alcool sau droguri.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Cercetarea realizată în cadrul lucrării de față motivează atît prin scopul și obiectivele urmărite, cît și prin demersul (teoretic, metodologic și investigativ) realizat cu intenția de a pentru a oferi explicații suplimentare fenomenului delincvenței juvenile, dar mai ales de a încerca să fie înțealesă și tratată necesitatea de asistență juridică și psiho-socială calificată minorilor aflați în sistemul justiției penale.
Avînd permanent în vedere titlul lucrării, prin demersul realizat am urmărit identificarea, înțelegerea și explicarea principalilor factori de risc în apariția și manifestarea conduitelor delincvente, factori individuali și sociali și a modului în care aceștia interacționează și se potențează reciproc determinînd comiterea de comportamente antisociale de către minori. Studierea acestor factori poate permite cercetătorului să găsească modalități concrete și aplicații practice pentru a contribui la transformarea factorilor de risc individuali (psihologici) și a celor microsociali (familiali, școlari și ai grupului de apartenență) în factori de protecție și suport pentru minorul aflat în sistemul justiției penale.
Principalele contribuții pe care le-am adus prin intermediul acestei lucrări la stadiul actual al cunoașterii în domeniul delincvenței juvenile le vom prezenta în continuare, ținînd cont de faptul că lucrarea de față constituie o îmbinare a cercetării teoretice cu cea empirică. Astfel, vom structura contribuțiile proprii în două categorii, referindu-ne atît la nivel conceptual cît și la nivel empiric.
La nivel conceptual, cercetarea realizată se remarcă prin:
– definirea fenomenului delincvenței juvenile din perspectivă multidisciplinară și a importanței cercetării multiaspectuale a acesteia;
– prezentarea abordărilor teoretice referitoare la fenomenul delincvenței juvenile la nivel de tipologii, analize ale manifestării, identificare a predictorilor, cklasificare a diferitor abordări teoretice etc.;
– gruparea și analiza factorilor de risc în delincvența juvenilă: individuali și de mediu;
– analiza indicatorilor statistici privind infracțiunile comise de minori în Republica Moldova.
În rezultatul demersului teoretico-conceptual am concluzionat despre următoarele.
Violența juvenilă nu poate fi considerată drept un comportament normativ al adolescentului.
Majoritatea adolescentilor au tendința de a greși prin comiterea de infracțiuni non-violente, doar o dată sau de cîteva ori, și numai în timpul adolescenței.
Infracțiunile juvenile sunt disproporționat comise, înregistrînd mai multe în cazuri între persoanele de gen masculin decît feminin.
Multitudinea de diferite teorii cu privire la cauzele infracționalității sunt aplicabile și în cazul delincvenței juvenile.
Ambele variabile – individuale și condițiile de mediu – sunt considerate a fi responsabile pentru comportamentul delincvent al minorilor.
Analiza teoretico-practică a statisticii oficiale ne-a permis să ajungem la următoarele concluzii.
În Republica Moldova se estimează un trend de micșorare a infracțiunilor comise de delicvenții juvenili.
Structura infracțiunilor după tipuri de infracțiuni a rămas practic neschimbată, furturile și jafurile situîndu-se în top.
Majoritatea infracțiunilor au fost comise de băieți.
A scăzut ponderea infracțiunilor comise repetat, în grup și sub influența alcoolului.
Dinamica infracțiunilor în unele localități poarta caracter diferit de cel înregistrat la nivel de țară.
A scăzut numărul minorilor condamnați.
La nivel empiric, pentru a sublinia principalele contribuții aduse prin demersul întreprins, vom face referire la organizarea cercetării și rezultatele obținute în cadrul studiilor realizate. Astfel studiului experimental a cuprins cîteva etape.
Organizarea vizitelor echipelor mobile în următoarele instituții:
1) asistența juridică și psiho-socială a minorilor în izolatoarele de arest preventiv – DIP: Organizarea vizitelor în izolatoarele de arest preventiv din or. Cahul și mun. Chișinău;
2) acordarea asistenței juridice și psiho-sociale în izolatoarele de detenție provizorie – MAI: Organizarea vizitelor în Izolatoarele de Detenție Provizorie;
3) acordarea asistenței juridice și psiho-sociale în Colonia de Reeducare pentru minori Lipcani și pentru minorele aflate în detenție la Colonia de Corecție pentru femei loc. Rusca.
Acordarea asistenței juridice și psiho-sociale pentru minori prin hot-line.
Selectarea persoanelor pentru interviuri.
Selectarea consultanților.
Elaborarea indicatorilor pentru evaluarea profilurilor juridic, social și psihologic.
Elaborarea chestionarelor.
Aplicarea chestionarelor și a metodei studiului de caz.
Analiza rezultatelor.
Concluzii privind rezultatele cercetării empirice
Majoritatea delicvenților intervievați provin din familii incoplete, cu 3 și mai mulți copii, locuind cu mama;
Mai mult de jumătate nu au fost școlarizați pînă la detenție;
Circa 63% au apreciat relațiile în familie ca satisfăcătoare;
Printre cauzele ce au favorizat comiterea crimelor pe primul loc se situează lipsa controlului din partea părințelor, apoi relația cu prietenii și venitul mic al familiei;
Planurile pe viitor includ în 57% continuarea studiilor și în 48% găsirea unui loc de muncă.
Recomandări
Cu toate că inițiativele de prevenire a delincvenței juvenile se înmulțesc, la fel ca și instituțiile care au misiunea de a preveni acest fenomen, este necesară crearea unui sistem instituționalizat, adecvat, de protecție socială a familiilor și a copiilor aflați în dificultate sau în situații de risc și a unor programe eficiente de prevenire a delincvenței juvenile.
Pentru adolescentul debusolat măsurile ferme și coerente care conțin repere clare de conduită și integrare socială cu un puternic caracter suportiv și educativ ar fi mai eficiente decît măsurile sancționatorii sau punitive, cunoscut fiind faptul că tinerii în general reacționează și nu acționează la stimuli, manifestînd un comportament ghidat pe principiul “fructului oprit”.
Astfel, factorii favorizanți integrării/reintegrării sociale a minorilor sunt reprezentați de:
1. elaborarea si implementarea unei strategii naționale pentru asigurarea serviciilor de sănătate (fizică și mentală) cu programe pentru autocunoaștere, dezvoltare personală și de optimizare a comportamentului, comunicării și relaționării în familie, școală, grupuri de apartenență, medii profesionale;
2. coroborarea planurilor de acțiune la nivel local, elaborate de către toate instituțiile implicate în asistarea dezvoltării și socializării copilului, în educație și formare, în intervenție și recuperare.
Dacă la nivel macrosocial (politic, economic, administrativ) rezultatele studiilor și cercetărilor pot constitui o sursă de informare, la nivel microsocial (familie, școală și grup de apartenență) și individual (factori psihologici) se pot elabora programe, planuri și propuneri concrete de intervenție în vederea eficientizării activității tuturor celor implicați direct sau indirect în studierea, abordarea și controlul fenomenului delincvenței juvenile, în formă de asistență multidisciplinară.
BIBLIOGRAFIE
Aaron L.; Dallaire D. H. Parental Incarceration and Multiple Risk Experiences: Effect on Family Dynamics and Children's Delinquency. In: Journal of Youth and Adolescence. 2010, 39 (12), p.1471–1484.
Albu E. Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenți. Prevenire si terapie. București : Aramis Print, 2002. 128 p.
Banciu D. Control social și sancțiuni sociale. București: Hyperion, 1992. 104 p.
Banciu D.; Rădulescu S. M. Evoluții ale delincvenței juvenile in România. Cercetare și prevenire socială. București: Lumina Lex, 2002. 210 p.
Bartol C.; Bartol A. Juvenile Delinquency and Antisocial Behavior: A Developmental Perspective. 3rd ed. NJ: Pearson Prentice Hall, 2009. 364 p.
Brown S. Understanding Youth and Crime (Listening to youth?). Buckingham: Open University Press, 1998. 109 p.
Brustur G. Strategii de reinserție socială a delincvenților minori. In: Teoretic și aplicativ în cercetarea psihologică. Timișoara: Eurobit, 2009, p. 101-108.
Buș I. Psihologie și infracționalitate. Fundamente teoretice,vol.I. Cluj-Napoca: ASCR, 2005. 359 p.
Cauffman et al. Bad boys or poor parents: Relations to female juvenile delinquency. In: Journal on Research on Adolescence. 2008, 18 (4), p. 1003-1019.
Cauffman; Piquero; Kimonis; Steinberg; Chassin. Legal, individual, and environmental predictors of court disposition in a sample of serious adolescent offenders. In: Law and Human Behavior. 2007, 31 (6), p.519–535.
Cheng D.; Schwarz E.; Douglas E. et al. Unintended pregnancy and associated maternal preconception, prenatal and postpartum behaviors. In: Contraception. March 2009, 79 (3), p. 194-202.
Clerget S. Criza adolescenței. București: Trei, 2008. 208 p.
D'Angelo D.; Colley Gilbert B.; Rochat R. et al. Differences between mistimed and unwanted pregnancies among women who have live births. In: Perspect Sex Reprod Health. Sep–Oct 2004, 36 (5), p. 192-199.
Dodge. A biopsychosocial model of the development of chronic conduct problems in adolescence. In: Developmental Psychology. 2003, 39, p. 349–371.
Dragomirescu V.T. Psihosociologia comportamentului deviant. București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1976. 356 p.
Eadie T.; Morley R. Crime, Justice and Punishment. In: Baldock, J. et al. Social Policy. Oxford: Oxford University Press, 2003. 345 p.
Eriko A.L.; Carcea M. Prevenirea dezadaptării școlare. Contribuții metodologice la profilaxia și terapia adolescenților cu probleme de adaptare. Iași: Cerni, 1998. 198 p.
Farrington D. P. Developmental criminology and risk-focused prevention. In: Maguire, M. et al. The Oxford Handbook of Criminology (3rd ed.). Oxford: Oxford University Press, 2002. 423 p.
Ferreol G. Adolescenții si toxicomania. Iași: Polirom, 2000. 435 p.
Gheorghe F. Fenomenologie penitenciară. București: Oscar Print, 2003. 185 p.
Gheorghe F. Psihologie Penitenciară. București: Oscar Print, 2002. 396 p.
Goode E. Many in U.S. Are Arrested by Age 23, Study Finds. In: The New York Times. Retrieved November 3, 2014, p. 3-4.
Graham J.; Bowling B. Young People and Crime, Home Office Research Study No. 145, London: Home Office, 1995. 125 p.
Graham W. G. Administrarea justiției în comunitate. Standarde și reglementări internaționale. București: Expert, 2001. 346 p.
Grecu F.; Rădulescu S. Delincvența juvenilă în societatea contemporană. Studiu comparativ între Statele Unite și România. București: Lumina Lex, 2003. 525 p.
Hare. The Hare Psychopathy Checklist Revised. Toronto, Ontario: Multi-Health Systems, 1991. 123 p.
Hirschi T. Causes of Delinquency. California: Paperback, Berkley, 2002. 345 p.
Hollin C.R. Criminal Behavior. A Psychological Approach to Explanation and Prevention. London: Falmer Press, 2001. 287 p.
Holmes S. E.; James R. S.; Javad K. Risk Factors in Childhood that Lead to the Development of Conduct Disorder and Antisocial Personality Disorder. In: Child Psychiatry and Human Development. 2001, 31 (3), p. 183–193.
Howard Z.; Harry M. Fundamental Concepts of Restorative Justice. In: Restorative Justice. Critical Issues. New York: Criminal Justice Press Monsey, 2004, p. 213-234.
Hudițeanu A. Devianța comportamentală la elevi. Cunoașterea, prevenirea și soluționarea devierilor comportamentale ale elevilor. Sibiu: Psihomedia, 2001. 278 p.
Iluț P. Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie. Iași: Polirom, 2004. 255 p.
Infractiuni comise de minori dupa tipul infractiunii, 2000-2013 [online]. Chișinău (MD), 2014. Accesibil pe Internet <URL: http://statbank.statistica.md/pxweb/Dialog/varval.asp ?ma=JUS0201&ti=Infractiuni+comise+de+minori+dupa+tipul+infractiunii%2C+2000-2013&path=../Database/RO/12%20JUS/JUS02/&lang=1>
Kirk David S.; Sampson Robert J. Juvenile Arrest and Collateral Educational Damage in the Transition to Adulthood. In: Sociology of Education. 2012, p. 36-62.
Kost K.; Landry D.; Darroch J. Predicting maternal behaviors during pregnancy: Does intention status matter? In: Fam Plann Perspectives. Mar–Apr 1998, 30 (2), p. 79-88.
Lemert E. Human Deviance, Social Problems and Social Control. Englewood Cliffs: Prentice-Hall, 1967. 257 p.
Logan C.; Holcombe E.; Manlove J. et al. The consequences of unintended childbearing: A white paper. Washington: Child Trends, Inc., 2007. 197 p.
Mitrofan N.; Zdrenghea V.; Butoi T. Psihologie judiciară. București: Șansa, 1994. 356 p.
Moffitt. Life course persistent versus adolescent limited antisocial behavior. In: Cicchetti D.; Cohen D. Developmental Psychopathy (2nd ed.). New York: Wiley, 2006, p.570-598.
Monea J.; Thomas A. Unintended pregnancy and taxpayer spending. In: Perspectives on Sexual and Reproductive Health. June 2011, 43 (2), p. 88–93.
Montanu M.R. Delincvența juvenilă. Aspecte teoretice și practice. București: Polipress, 2003. 425 p.
Neamțu C. Devianța școlară. Iași: Polirom, 2003. 128 p.
Oancea I. Probleme de criminologie. București: All, 1998. 106 p.
Ogien A. Sociologia devianței. Iași: Polirom, 2002. 356 p.
Pașca M.D. Infractorul minor și reintegrarea sa în comunitate. Ardealul: Biblioteca de psihologie, 2005. 289 p.
Petcu M. Delincvența. Repere psihosociale. Cluj-Napoca: Dacia, 1999. 215 p.
Pitulescu I. Delincvența juvenilă. București: Ministerului de Interne, 1995. 124 p.
Preda V. Delincvența juvenilă. O abordare multidisciplinară. Cluj-Napoca: Presa Universitară, 1998. 129 p.
Radulescu S. Homo Sociologicus. București: Șansa, 1994. 304 p.
Rădulescu S. M. Teorii sociologice în domeniul devianței și al problemelor sociale. București: Computer Publishing Center, 1994. 356 p.
Rădulescu S. Sociologia devianței.Teorii, Paradigme, Arii de cercetare. București: Victor Babeș, 1998. 176 p.
Rădulescu S.; Banciu D. Introducere în sociologia delincvenței juvenile. București: Editura Medicală, 1990. 163 p.
Rășcanu R. Psihologia comportamentului deviant. București: Editura Universitatea, 1994. 395 p.
Roșan A. Violența juvenilă școlară. Teorie, prevenție și intervenție integrativă. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2006. 286 p.
Siegel Larry J.; Brandon. Juvenile Delinquency: The Core (4th ed.). Belmont, CA: Wadsworth cengage Learning, 2011. 423 p.
Stănciulescu E. Sociologia educației familiale. vol. I. Iași: Polirom, 1997. 687 p.
Stănișor E. Delincvența juvenilă. București: Oscar Print, 2003. 194 p.
Stănișor E. Justiția pentru minori. coordonatori M. Coca-Cozma; C. M. Crăciunescu; L. V. Lefterache. București: Universul Juridic, 2003. 320 p.
Steffensmeier; Schawrtz; Zhong; Ackerman. An assessment of recent trend in girl's violence using diverse longitudinal sources: Is gender gap closing? In: Criminology. 2005, 43(2), p. 355–406.
Steinberg L. Adolescence (8th ed.). New York: McGraw-Hill, 2008. 655 p.
Turianu C. Răspunderea juridică pentru faptele penale săvârșite de minori. București: Continent XXI, 1995. 260 p.
Walklate S. Understanding Criminology – Current Theoretical Debates. 2nd edition. Maidenhead: Open University Press, 2003. 236 p.
Woolard S. The legal regulaion of adolescence. In: Lerner R.; Steinberg L. Handbook of Adolescent psychology. 2009, 2 (3rd ed.). New York: Wiley, p. 345–371.
ANEXE
Anexa 1. Prezentarea studiilor de caz
Studiu de caz 21
Descrierea generală
X., are vîrsta cuprinsă între 17 și 18 ani. Este originar din Chișinău. La școală a studiat VIII clase. Face parte dintr-o familie completă. Mama lucrează în calitate de barmen, tatăl este plecat în Rusia. Are un frate mai mic – elev în clasa I. Au locuit împreună cu bunicii. Bunica a decedat recent. A fost reținut din 25 februarie 2004 pentru huliganism. În IDP nr. 3 a fost adus din 10 martie 2004.
Minorul este la evidența neurologului. Are crize de epilepsie, care au survenit ca rezultat a unei traume cerebrale. A făcut cîteva cure de tratament. Acasă tratamentul îl făcea sub supravegherea mamei. Deseori are crize mnezice, care îl derutează extrem de mult.
Momentul săvîrșirii infracțiunii, minorul și-l amintește vag. Consideră că a săvîrșit fapta fiind inconștient de ceea ce face.
La reținere a fost deținut cu maturii în aceeași încăpere.
Starea psiho-emoțională
În timpul interviului era foarte deprimat. Organismul își revenea dintr-o criză recentă de epilepsie. În IDP nu continuă tratamentul început încă în spital. Este dominat de o stare depresivă. Contactul cu interlocutorul nu este întreținut, evită să vorbească tare și clar. Minorul este o persoană emoțional-instabilă. La un moment dat nu și-a reținut lacrimile (motivul a fost reamintirea unor momente neplăcute din experiența cu colegii și „prietenii” din curtea casei unde locuia). Se simte necesitatea de a comunica. Are nevoie de persoane care să-l aprecieze și să-l înțeleagă, să-i acorde multă atenție și susținere.
Relația cu familia
A evaluat relația lui cu familia ca fiind satisfăcătoare. A fost vizitat de mamă în camera de arest preventiv. În IDP încă nu a fost vizitat. Minorul este întristat foarte mult de faptul că bunica a decedat. Într-o oarecare măsură el se consideră vinovat pentru decesul bunicii: bunica îl iubea foarte mult și emoțiile negative pe care i le-a provocat arestarea nepotului i-au agravat situația.
Situația minorului în instituție
În camera de arest se află 4 persoane. Cu ceilalți deținuți se află în relații superficiale. Nu este în prietenie cu nici unul din ei.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Antecedente penale nu are. Își recunoaște vină și îi pare rău pentru cele întîmplate. Complicele lui nu este închis (acesta este matur). Nu își amintește clar ceea ce a comis, poate reactualiza doar unele momente.
Valori și interese
Referitor la acest capitol s-a discutat foarte puțin. Minorul era obosit (posibil ca urmare a crizei epileptice care a avut recent) și interviul derula cu greu.
Factorii ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Acești factori sunt:
Influența prietenului / complice;
Lipsa controlului conștient asupra propriului comportament;
Lipsa educației și a controlului din partea familiei;
Boala somatică cu influență asupra conștiinței care nu-i permite controlul comportamentului.
Studiu de caz 22
Descrierea generală
Este originar din Comrat. Este vorbitor de limba rusă. Are o dezvoltare fizică bună, în corespundere cu vîrsta. Capacitățile psihice sunt dezvoltate în limitele mediei.
Face parte dintr-o familie completă. Are 2 surori mai mari. Una din ele este plecată în Rusia. Are antecedent penal (pentru furt) dar i s-a dat pedeapsa condiționată. A săvîrșit următoarea infracțiune cînd se afla încă în perioada de probă. La furt a avut complicele unul din vecinii lui.
A studiat VII clase în școala din localitate. În IAP se află din 9 martie 2004. Inițial a fost izolat în penitenciarul din Cahul.
Starea psiho-emoțională.
Este deprimat de atmosfera din penitenciar. În timpul interviului avea o poziție semideschisă, ceea ce ne vorbește despre un potențial interes și colaborare. Minorul era foarte atent și participa activ la discuție. Se răspundea clar, exact și complet. Limbajul este dezvoltat, utilizează fraze complexe, argumentate logic. Șirul gîndurilor este bine structurat. Contactul cu minorul s-a stabilit foarte ușor. Este o fire deschisă și comunicabilă.
Era interesat de faptul că are posibilitatea să-și discute problema și solicita mai mult juristul pentru a-și clarifica situația.
Relația cu familia
Despre familie minorul a vorbit mai puțin. Ar fi posibil de presupus că se află într-o relație mai puțin satisfăcătoare cu ea, deși minorul a menționat foarte vag că se certa uneori cu părinții. Nu a fost vizitat de către membrii familiei, dar îi așteaptă foarte mult.
Situația minorului în instituție
În celulă sunt 4 persoane de aproximativ aceeași vîrstă. Prieteni aici nu are. Cu ceilalți deținuți se află în relații bune. Este interesat de viitorul lui, de aceea se interesa, ce ar putea să se întîmple cu el pe viitor (referitor la partea juridică).
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul conștientizează cele întîmplate; își recunoaște vina. Are un grad înalt de reflectare și reproducere adecvată a evenimentelor. Este de acord că trebuie să fie pedepsit dar consideră că pedeapsa nu ar trebui să fie prea aspră. Minorul ar fi de acord cu pedeapsa prin munca în folosul comunității. Consideră că nu va sta mult închis deoarece părinții vor interveni în desfășurarea evenimentelor.
Valori și interese
Minorul ar dori pe viitor să studieze la o școală profesională în calitate de mecanic. Alte planuri nu are. La aceasta se va gîndi atunci cînd va ieși din penitenciar.
Factorii ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Trecutul infracțional (experiență);
Influența vecinului care l-a manipulat și la folosit pentru realizarea scopurilor lui;
Lipsa controlului din partea familiei;
Independență în acțiuni și iresponsabilitatea pentru consecințele acestora.
Studiu de caz 23
Descrierea generală
X., are vîrsta cuprinsă între 16 și 17 ani. Este originar din orașul Călărași. Provine dintr-o familie completă. Mama, tatăl și 2 copii. Mama nu este încadrată în cîmpul muncii. Tatăl a lucrat în Călărași la o întreprindere în calitate de paznic, la moment nu lucrează pentru că este foarte bolnav (este grupat pentru boala pe care o are). Fratele mai mare are vîrsta de 24 ani. Locuiește în aceeași localitate, este căsătorit. Minorul a frecventat școala pînă în clasa VI, a menționat că avea o reușită nesatisfăcătoare. Minorul a abandonat școala din motivul că a fost încadrat în cîmpul muncii în calitate de hamal. A fost nevoit să lucreze pentru că sursele financiare erau insuficiente. Minorul afirma că uneori fratele mai mare își ajuta familia.
X. a fost reținut în ianuarie 2004. A mai avut antecedente penale fiind izolat pentru 9 luni după care i s-a aplicat eliberarea condițională.
În delictul recent a fost implicat și fratele mai mare. La el au fost depozitate lucrurile furate.
Starea psiho-emoțională
Minorul a răspuns foarte sincer la toate întrebările. Cu explicații amănunțite. S-a purtat calm. Poziția corpului deschisă, liber pentru colaborare. Întrebările legate de familia lui îl întristau. Nu este foarte trist pentru că este închis, deși ar preferă să iasă cît mai curînd pentru că părinții au nevoie de el.
Relația cu familia
Minorul a menționat că au existat situații în care au apărut conflicte intrafamiliale care purtau un caracter destul de tensionant. Mai frecvent existau conflicte între părinți, decît între ei și copii. Cu mama era în relații bune, cu tatăl – nu. Din cele spuse de minor este clar că tatăl face abuz de alcool și ca urmare devenea agresiv față de soție și copil. Minorul deseori se implica în aplanarea conflictelor și intervenea în momentele de criză pentru a putea să-și apere mama. Din momentul reținerii nu a fost vizitat.
Situația minorului în instituție
Cu colegii de cameră se află în relații bune. Minorul menționează că atunci cînd colegii primesc colete, se împart cu el, cu toate că el nu primește nimic.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Îi pare rău pentru ceea ce a făcut. Își recunoaște vina și de acum s-a împăcat cu gîndul că trebuie să-și ispășească pedeapsa. A fost pronunțată sentința: privare de libertate pentru 3 ani. Faptul că a fost judecat anterior nu l-a oprit și nu l-a marcat într-atît încît să nu mai săvîrșească altele. Ultima experiență, de 9 luni, nu l-a făcut să înțeleagă ce înseamnă a fi închis. Minorul afirmă că delictul nu a fost planificat și a fost săvîrșit sub influența alcoolului. A conștientizat fapta doar a doua zi cînd s-a trezit.
Valori și interese
Pe viitor ar vrea să meargă la muncă în Rusia, căci acolo are rude care îl vor ajuta. Era întristat că își lasă părinții singuri acasă; se întreba dacă îi va mai găsi vii cînd va fi eliberat.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Control insuficient din partea părinților;
Conflicte familiale, abuzul de alcool al tatălui;
Lipsa resurselor financiare, acre au provocat imboldul de a săvîrși primul delict;
Influența alcoolului ;
Abandonul școlar;
Comportamentul delicvent deja format.
Studiu de caz 24
Descrierea generală
Provine dintr-o familie incompletă (părinții sunt divorțați), are doi frați și o soră. Părinții sînt divorțați, iar tatăl a întemeiat o familie nouă. Minorul se caracterizează prin îndrăzneală, agresivitate, concepție distorsionată despre lume, sistem de valori dezadaptativ, imaturitate afectivă.
Relația cu familia
Relațiile cu părinții sunt percepute de minor ca distante, reci care exprimă dezinteres, neglijare. Cele mai bune relații minorul le are cu fratele cel mai mare care se preocupă cel mai mult de soarta minorului.
Starea psiho-emoțională
Gesturile exprimau încredere în sine, tendință spre dominarea situației și autocontrol, neplăcere, față de discuție.
Situația minorului în instituție
Minorul s-a adaptat la condițiile penitenciarului și la mediul social, deși durata de aflare era de doar o zi. El a reușit să se afirme, să stabilească relații de comunicare. Minorul percepe aflarea în izolator ca un eveniment firesc și nu ca unul stresant.
Valori și interese
Comportamentul delincvent este pentru minor un stil de viață învățat în scopul afirmării. Minorul a introiectat concepțiile lumii infracționale și nu este deloc motivat să își schimbe percepțiile și comportamentul.
Factorii ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
În calitate de factori ce au favorizat comportamentul delincvent pot fi evidențiați: neglijarea în familie, mediu social (prieteni) specific. Scopul infracțiunii l-a constituit beneficiul material. Pentru minor comportamentul infracțional este singura alternativă pentru venitul material, el nu regretă fapta săvîrșită.
Studiu de caz 25
Descriere generală
X, 15 ani, este din Chișinău, provine dintr-o familie incompletă: tata și un copil. Părinții lui au divorțat cu 8 ani în urmă. Mama este bolnavă psihic și locuiește cu bunica minorului. Tata este comerciant și are o afacere în țările baltice și pleacă des în deplasări.
X mai are 2 surori vitrege. Cea mai mare este studentă la Universitatea Cooperatist Comercială (contractul este plătită de mama ei naturală). A doua – lucrează frizeriță. X se vede deseori cu surorile sale, uneori este chiar ajutat de ele.
După divorțul părinților tatăl lui X s-a recăsătorit, după care a divorțat, din spusele minorului, cauza fiind neglijarea și iresponsabilitatea mamei vitrege față de băiat. Mama vitregă mai avea un fiu și toată atenția și grija o acorda lui.
Toți trăiau în apartamentul ultimei soții al tatălui. După divorț tatăl și băiatul au închiriat un apartament cu o odaie. Cînd tata pleca în deplasări, băiatul rămînea cu surorile sale.
Din spusele minorului am aflat că tata a investit bani în construcția unui bloc de locuit și așteaptă să se stabilească cu traiul în noul apartament.
Minorul a studiat pînă în clasa a 7-a. Reușita lui școlară era dintre cele mai bune în clasele primare; era premiant. Începînd cu clasa a 4-a X a început să înregistreze rezultate scăzute la învățătură și devieri de comportament. În final X a fost exmatriculat din școală. Clasele 4 – 7 le-a studiat în altă școală, după care a abandonat definitiv școala.
Minorul se află în izolator de cîteva zile.
Starea psiho-emoțională
Minorul nu-și exterioriza adevăratele emoții. Încerca să le ascundă printr-o calmitate ce nu-i aparținea.
La unele întrebări îi era dificil să răspundă sau chiar spunea deschis “Nu pot să răspund”, în deosebi la antecedentele penale din trecut: locul, modul, timpul săvîrșirii delictelor, menționînd că îi este frică să nu audă cineva din exterior. Acest lucru dovedește că minorul nu are încredere în echipa mobilă. Privirea era preponderent orientată în jos, contactul vizual – sărac, poziția corpului închisă, limbajul non-verbal lipsea aproape total. Băiatul se simte izolat.
Relația cu familia
Băiatul a menționat că se află în relații bune cu surorile sale, mai ales cu tatăl său. Ține foarte mult la el. X a suferit mult din cauza că tatăl s-a căsătorit fără să-i ceară părerea; din cauza aceasta relațiile dintre tată și fiu s-au răcit. Minorul era gelos pentru că trebuia să împartă atenția tatălui cu mama și fratele vitreg.
Cu mama sa naturală băiatul a păstrat legătura: mergea în vizită la mama sa. Uneori chiar și tatăl o ajuta cu bani, însă mama folosea banii în alte scopuri: în loc de medicamente, cumpăra țigări, băuturi alcoolice.
De două zile de cînd se află în izolator nu a fost vizitat de nici un membru al familiei sale.
Situația minorului în instituție
X se simte izolat, singur. Unica persoană apropiată este tata, suportul căruia este o necesitate primară pentru copil în acest moment. În celulă sunt 5 persoane. A spus că se împacă bine cu băieții de cameră.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul a săvîrșit și alte delicte despre care nu a dorit să vorbească. În ceea ce privește delictul pentru care a fost reținut în izolator (furtul și vinderea unui telefon mobil), pe de o parte X nu înțelege de ce se află în izolator, nu se simte vinovat și ar dori să afle răspuns la această întrebare fără a intra, însă în detalii. Pe de altă parte, X se resemnează cu situația lui de moment și își așteaptă liniștit sentința. Consideră că trebuie să-și ispășească pedeapsa.
Valori și interese
Nu are planuri deosebite pentru viitor. Ar dori să absolvească 9 clase după care să meargă să lucreze împreună cu tatăl său. Băiatul a spus că în ultimul timp nu prea ieșea din casă, îi plăcea să sculpteze în lemn diferite obiecte, singur s-a învățat. De asemenea se ocupa cu sportul: tae-kwon-do, fotbal. Cea mai mare dorință la moment este să-l vadă pe tatăl său și să iasă la libertate.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Acești factori sunt:
Lipsa controlului și grijii din partea tatălui (tatăl pleca foarte des în deplasări);
carențe în educație;
destrămarea familiei/divorțul părinților;
abandonul școlar;
influența negativă a prietenilor cu un comportament delincvent.
Studiu de caz 26
Descrierea generală
Y, în vîrstă de 17 ani, din Dubăsari, provine dintr-o familie completă, însă numeroasă: mama, tata, și 8 copii (3 fete și 5 băieți). Mama lucrează infirmieră la punctul medical din sat. Tatăl lucrează ocazional la construcții în sat. Tata a fost privat de libertate pentru omor, dar după cîțiva ani de ispășire a pedepsei a fost eliberat prin amnistie. Y este al 5-lea copil din familie.
Frații mai mici învață la școală. Băiatul a învățat la internat pînă în clasa a 5-a, apoi a abandonat școala la cerința tatălui său. A lucrat o perioadă de timp cu tatăl său la construcții.
Y, după infracțiunea săvîrșită, s-a aflat 30 zile la comisariatul de poliție din Chișinău, 3 zile – la Centrul Temporar pentru Minori și apoi a fost adus în izolatorul de anchetă. Aici se află de cîteva zile.
Starea psiho-emoțională
La începutul interviului minorul era calm, însă puțin dezorientat. Nu știa cu cine vorbește nu a înțeles prezența noastră în izolator, era nedumerit. Nu înțelegea de ce a fost reținut, nu-și cunoaște deloc drepturile. Era foarte disperat. Ochii lui exprimau durere și neliniște. Este o persoană introvertă: vorbea foarte încet și rar, privirea era orientată în spațiu cu preponderență în jos. La întrebările legate de relațiile cu familia sa, minorul a început a plînge. A avut nevoie de timp ca să-și revină. Este o persoană sensibilă.
Relația cu familia
Din spusele minorului în familia lui predomină relații conflictuale: mamă-tată, tată-copii. Cu mama se împacă bine. Conflictele persistă din cauza tatălui care face abuz de alcool și nu rare ori au fost cazurile cînd tatăl l-a alungat de acasă pe Y. De cînd a fost reținut, Y nu a fost vizitat de nimeni.
Situația minorului în instituție
Băiatul este disperat, izolat, nedumerit de ceea ce i se întîmplă. Se simte neajutorat și din cauza că nu are o persoană apropiată care să-l susțină în astfel de moment.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Îi pare rău pentru ceea ce s-a întîmplat. Își recunoaște vina. Minorul a mai avut și alte antecedente penale pentru care a primit eliberare condiționată timp de 2 ani. Furtul (unei perechi de pantaloni) a fost săvîrșit în această perioadă. I-a furat din necesitate: Y a nimerit din întîmplare la Chișinău, nu avea bani, nu avea unde să trăiască. Avea nevoie de haine ca să se îmbrace, pantalonii lui erau rupți și murdari. Cu toate că își dădea seama că se află în perioada de probă, a săvîrșit totuși infracțiunea.
Valori și interese
Ar vrea să se întoarcă în sat cît mai repede și să lucreze în construcții ca să se întrețină, însă va lucra singur, fără tatăl său cum făcea mai înainte.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Veniturile mici ai familiei;
Familie numeroasă;
Conflicte familiale la nivel de relații;
Nesatisfacerea necesităților primare (hrană, îmbrăcăminte, ș. a);
Abandonul școlar
Studiu de caz 27
Descrierea generală
X 15 ani, originar din Chișinău. Aceasta nu este prima dată a aflării sale în penitenciarul nr. 3. Are mai multe experiențe a efectuării furturilor. Copilul a furat o geantă, apoi o bicicletă, iar ultimul furt comis a fost cel din cadrul unei policlinici unde împreună cu alți minori a încercat să sustragă aparataj tehnico-medical.
Minorul provine dintr-o familie socialmente-vulnerabilă. Tata copilului a părăsit familia. În prezent mama locuiește cu concubinul său, iar recent mama a născut un copil. Vezi genograma familiei. Mama nu are un loc stabil de muncă, iar unicul întreținător al familiei la moment este concubinul mamei, care lucrează ocazional.
Pînă a fi condamnat X a învățat 2 clase la școala nr. 39, apoi încă 2 clase la școala profesională din str. Muncești, or. Chișinău.
Starea psiho-emoțională.
În timpul interviului minorul a fost vesel, comunicabil, părea destul de încrezut în sine, poate fi descris ca fiind o persoană cu autoapreciere înaltă. Dădea răspunsuri clare și deschise, este conștient de situația în care se află. Minorul a fost predispus pentru colaborare. Nu părea afectat tare de faptul că se află în penitenciar, dar spunea ca vrea să fie la libertate.
Relația cu familia
Pînă la sosirea în izolator a fost de către fratele său mai mare la Comisariatul de poliție, în timpul anchetei. Legăturile cu familia nu sunt destul de puternice, persoanele de încredere sunt frații, sora mamei. Este ajutat de către sora mamei care este și reprezentantul legal al copilului.
Situația în instituție
În celulă sunt 4 persoane. Minorul a menționat că nu are prieteni adevărați, dar are relații normale cu colegii de cameră. Puțin comunică cu colegii din celulă, în schimb comunică cu maturii fie verbal, fie prin intermediul scrisorilor, pe care le expediază. După spusele lui nu au avut careva conflicte.
Atitudinea fața de fapta săvîrșită
Minorul recunoaște fapta săvîrșita. Se pare că pentru el „a săvîrși o crimă” nu este ceva neobișnuit și ieșit din comun, acest lucru demult a devenit un mod de viață normal pentru el. Minorul afirmă ca „el nu este făcut pentru a munci”.
Valori și interese
Minorul n-a vrut să desfășoare acest subiect de discuție
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Venitul scăzut al familiei, relația conflictuală cu concubinul mamei, lipsa tatălui ca model bărbătesc, lipsa controlului din partea familiei.
Studiu de caz 28
Descriere generală
Este originar din or. Orhei, provine dintr-o familie numeroasă (mama, 2 frați, 2 surori, tata nu locuiește cu familia). Minorul a frecventat clasa a I-a în s. Tîrnova, r-n. Dondușeni. Din clasa a II pînă în clasa a IV, a frecventat școala din s. Cornești, r-n. Ungheni. Practic jumate de an mama lipsește din familie – ea de pleacă peste hotarele RM la lucru. Din anul 1999 nu învață.
Comportamentul în timpul interviului a fost deschis, sincer, era predispus spre colaborare. În penitenciar se află timp de 3 luni.
Starea psiho-emoțională
Minorul este stresat de faptul că se află în penitenciar. În timpul interviului minorul părea speriat și deprimat. Poziția corpului, mimica și gestica era caracteristice omului stresat și neajutorat. A dat răspunsuri la toate întrebările. El conștientizează că ce-a făcut nu este bine, astfel a cerut sfatul psihologului cum ar putea să micșoreze agresivitatea și tensiunea emoțională, se cunoștea cu avocatul de aceea a încercat mai mult să afle de la avocat.
Relația cu familia.
Cu tata relațiile sunt puțin deteriorate și practic nu mai comunică. La instituție a fost vizitat de către mama sa o dată.
Situația în instituția
În penitenciar se află timp de 3 luni. Se află într-o cameră cu alții 10 minori, cu care „vrei nu vrei te împaci”. A menționat că deseori colegii de cameră îl iau în derîdere. În timpul liber citește și se ocupă cu sportul.
Atitudinea fața de fapta săvîrșita
El conștientizează situația în care se află, era conștient de condițiile pe care trebuia să le respecte în termenul de probă. Recunoaște vina, dar parțial. Minorul menționează că fratele a participat și el la fapta comisă, dar acesta a recunoscut și a primit 2 ani condiționat.
Valori și interese
Pe viitor are de gînd să lucreze dar nu știe concret unde. Limbajul și gesturile pe care le folosea arătau că minorul încă n-a asimilat limbajul și subcultura penitenciarului.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
El menționează că a procedat astfel deoarece era sub influența alcoolului. Alt factor este mediul înconjurător (fratele și alți prieteni i-au propus să scoată automobilul din ogradă pentru a se plimba, dar pe un deal s-a stricat, ei lăsînd automobilul peste noapte acolo. A doua zi nu mai era la locul lăsat). Alți factori determinați sînt venitul scăzut al familiei și lipsa controlului din partea familiei.
Studiu de caz 29
Descrierea generală
Are 17 ani. Originar din Malcoci. A absolvit 5 clase al șc. din Malcoci, pe urmă a părăsit școala din cauza bolii grave a tatălui său care necesita îngrijire. Reușita sa școlară a fost scăzută. În penitenciar se află 4 luni. Provine din familie incompleta – mama și 3 copii, tatăl a decedat 6 ani în urmă. Minorul este acuzat de viol în grup. Pînă la izolare în penitenciar lucra în calitate de gropar la cimitir.
Starea psiho-emoțională
În timpul interviului minorul a fost intimidat și închis în sine. Poziția corpului și gestica era caracteristice pentru un om neîncrezut în sine. Autoapreciere scăzută. Unele indicii (limbajul sărac, constituția corpului, reținere în darea răspunsurilor, minorul nu știe la ce etapă se află procesul penal) ne arată că minorul poate să sufere la un retard social sau chiar mintal.
Relația cu familia
După spusele minorului el are relații bune cu familia cu mama – foarte bune. La izolatorul din comisariat a fost vizitat de către mama sa, în timpul anchetei. La IDP 3 încă n-a fost vizitat de nimeni. Totuși minorul a menționat că persoana de încredere este mama, apoi sora mai mare, pe care o vizita regulat.
Situația în instituție
În celula sunt 10 persoane. După spusele minorului el nu are conflicte cu colegii. Minorul se simte nedreptățit și că este reținut în instituție de prea mult timp. Nu a fost vizitat de nimeni. Încă nu a reușit să asimileze subcultura criminală. Uneori în cameră face sport, citește, privește televizorul.
Atitudinea fața de fapta săvîrșită
Minorul recunoaște vina, și regretă de fapta săvîrșită. Pentru acest minor această fapta a fost 1 conflict cu legea. Are atitudinea critică fața de delict. Minorul afirmă că a fost impus să participe în viol. A menționat că nu este normal ceea ce a săvîrșit, dacă situația s-ar repeta nu ar proceda astfel. Deși conștientizează fapta comisă, nu a recunoscut-o față de organele de urmărire penală din motiv că victima nu-l recunoaște ca inculpat și „poate că scapă și așa”.
Valori și interese
Minorul n-a fost în stare să specifice ce interese are. Dar ar dori ca atunci cînd va fi la libertate să aibă un loc de muncă pentru ași cîștiga minimum
Factorii ce au favorizat comportament delincvent al minorului
Influența complicilor, dezvoltarea intelectuală slabă. Lipsa modelului și controlului patern în procesul de socializare a copilului. Prezența modelului de comportament deviant al colegilor săi, care consumă alcool.
Studiu de caz 30
Descrierea generală
Y în vîrsta de 16 ani din Durlești, provine dintr-o familie completă: mama, tata și 3 copii. Din spusele minorului părinții sunt stăpînii unei tarabe la piața centrală. Sora mai mare este căsătorită și este plecată în SUA. Fratele mai mare a absolvit o instituție superioară de învățămînt în România, lucrează în Belgia bancher. Băiatul la reținere studia în clasa a noua în școala Nr. 64 din Durlești, reușita școlară fiind nesatisfăcătoare.
Însă cele relatate de minor s-au dovedit a fi fals. Familia dată este inclusă în Proiectul Moldova 2000 “Prevenirea abandonului familial și școlar” în cadrul organizației Ai.Bi. Din această sursă s-au depistat următoarele: părinții fac abuz de alcool; fratele și sora sa mai mari sunt din prima căsătorie a mamei, tatăl lor a decedat cu mulți ani în urmă. Problemele în această familie au început cu aproximativ șase ani în urmă, cînd mama băiatului fiind educatoare la o grădiniță din Chișinău a fost eliberată de la serviciu. La insistența fratelui ei hotărăște să se întoarcă în casa părintească pentru a locui acolo. Apartamentul în care au locuit l-a vîndut, iar banii i-a dat spre păstrare fratelui său, care n-a dorit să-i mai întoarcă promițîndu-i că pe acești bani va face reparație în casa în care s-au mutat cu traiul. Părinții mamei lui Y (bunicii minorului) i-au oferit o odaie, fără lumină și fără gaz (nu era nici o sursă de încălzire a camerei). Din cauza situației precare mama își ia fiul, care a fost nevoit să abandoneze școală, și pleacă la Moscova pentru a cîștiga bani. La Moscova, după doi ani de muncă au fost furați, nu numai bani dar și actele de identitate. Fără acte, foarte greu s-au întors în țară, în aceiași odaie cu condiții groaznice. La insistența autorităților locale băiatul s-a reîntors la școală, dar o frecventa foarte rar din cauza lipsei de îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite școlare. Băiatul a fost nevoit să plece la piață să strîngă maculatură ca pe banii cîștigați să procure produse alimentare. Directoarea școlii unde frecventa copilul i-a propus mamei băiatului un loc vacant pe o perioadă anumită de timp în calitate de dereticătoare, dar din păcate mama nu dădea dovadă de responsabilitate față de serviciul pe care îl presta.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului Y a utilizat fraze comune, sărace și scurte. Privirea nu era fixă, totodată întreținea contactul vizual cu interlocutorul. Privirea lui denotă o stare psihică de intensitate crescută. Era deprimat și derutat. Această stare este legată îndeosebi de faptul că sora și fratele ambii i-au promis că-l vor lua cu ei, și băiatului îi este frică că nu-și vor îndeplini promisiunea.
Relația cu familia
Y a evaluat relațiile cu familia ca fiind bune. Cu fratele și sora erau foarte buni prieteni. Unica persoană care l-a vizitat era fratele său.
Situația minorului în instituție
În celulă stau 4 persoane. Se află în relații bune cu colegii săi de celulă, care sunt reținuți pentru omor. Timpul și-l petrece citind, scriind. Îi place să împletească; a confecționat o învelitoare din lînă pentru toc, pe care a prezentat-o echipei mobile. A confecționat-o pentru verișoara sa. Ar dori să joace tenis de masă în sala de sport, dar pe colegii de celulă nu-i interesează acest sport.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Îi pare foarte rău pentru fapta săvîrșită. Afirmă că acest fapt l-a făcut să înțeleagă ce înseamnă penitenciar și pe viitor va evita astfel de situații. La infracțiune a mers sub influența complicilor, astfel afirmînd că nu a știut ce au de gînd să facă complicii săi pînă au ajuns la locul infracțiunii.
Valori și interese
La libertate se ocupa cu sportul, practica canotajul la Lacul Comsomoliștilor. De asemenea îi plăcea să-și petreacă timpul la cafe-internet (jocuri la calculator). Ar dori să fie eliberat ca să-și continue studiile – clasa a noua (în realitate este în clasa șase). Visul său este să devină actor.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Acești factori sunt: venitul mic al familiei; iresponsabilitatea și degradarea părinților; abandonul școlar; influența prietenilor cu antecedente penale; lipsa condițiilor pentru un trai decent; nesatisfacerea necesităților primare (hrană, îmbrăcăminte ș.a.); libertate în acțiunile sale; iresponsabilitate pentru comportamentul și acțiunile sale.
Studiu de caz 31
Descrierea generală
X în vîrsta de 17 ani din Chișinău, provine dintr-o familie completă: mama, tata vitreg și un copil. Locuiește într-un apartament de două odăi împreună cu bunicul. Părinții lucrează la punctul de colectare a sticlelor. X este unicul copil al mamei, în schimb tata vitreg mai are copii din prima căsătorie. Băiatul a studiat pînă în clasa a șaptea, apoi a abandonat școala, cauza abandonului fiind schimbarea locului de trai al familiei dintr-un raion al orașului în altul. Astfel băiatul și-a schimbat mediul școlar, cercul de prieteni, a dispărut dorința și interesul de a frecventa școală în alt raion al orașului. Din spusele minorului, părinții se revoltau la început, apoi au devenit indiferenți. În acest timp a lucrat strungar, apoi s-a eliberat căci era plătit mizer. X se află în detenție de 1,5 luni.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului era într-o dispoziție bună, făcea glume. La întrebări răspundea clar, cu detalii. Întreținea contactul vizual cu toți membrii echipei. Este o persoană foarte sociabilă și comunicabilă, o fire isteață cu o gîndire rațională. Poziția corpului deschisă ceea ce denotă colaborare.
Relația cu familia
Minorul afirmă că se află în relații bune cu familia, însă din cele relatate de el putem spune că totuși relațiile cu părinții sunt superficiale. Preferă mai mult compania prietenilor decît pe cea a familiei.
Situația minorului în instituție
În celulă sunt 4 persoane. Sunt în relații bune. Minorul nu pare să fie foarte afectat de situația în care se află.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
X își recunoaște vina și consideră că trebuie să-și ispășească pedeapsa. Alte antecedente penale minorul nu are. De asemenea afirmă că pe viitor va evita să intre în conflict cu legea. Lucrurile furate de minor le vindea, cu banii obținuți se distra cu prieteni. Din spusele minorului la reținere a fost forțat fizic și, de asemenea, să recunoască încă un furt de apartament. Tot la reținere colaboratorii poliției au încercat să-i strecoare droguri (marijuana) în buzunar, însă minorul a observat (din spusele lui X).
Valori și interese
Nu este dominat de valori și interese deosebite. Afirmă că dacă va trebui va sta în penitenciar atît timp cît va fi nevoie. Ar dori să se întoarcă acasă, să se aranjeze strungar, dar într-un loc mai bine plătit.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Acești factori sunt: venitul mic al familiei; controlul insuficient din partea părinților; lipsa atenției parentale pentru a-i oferi o educație adecvată; abandonul școlar; influența prietenilor și tendința prea mare spre independență (îndeosebi cea financiară); lipsa responsabilităților pentru propriile acțiuni.
Studiu de caz 32
Descrierea generală
X., este un băiat de 16 ani, originar din Crimea. S-a născut și a trăit în Crimea pînă la vîrsta de 8 ani. După decesul mamei, băiatul împreună cu sora sa (care pe atunci avea 3 anișori) au fost încredințați unchiului, care a fost numit tutore legal. De 8 ani X., este stabilit în Chișinău. De 3 ani încoace X., nu mai stă cu tutorele, el declara că închiriază o odaie separată, cheltuielile pentru întreținere le achită el însăși. Băiatul a absolvit 9 clase, apoi a urmat o școala de meserii, cu o reușita școlară bună.
Starea sănătății minorului este satisfăcătoare.
Minorul a fost reținut în data de 10.05.2004, la ora 23 pentru furt, a spart un apartament de unde a sustras bunuri materiale în sume mari.
Starea psiho-emoțională
La începutul interviului minorul era un pic speriat, nu știa cine suntem și pentru ce am venit. După ce i s-a explicat scopul pentru care a fost chemat la interviu minorul „a respirat mai ușor” și încercat să-și controleze emoțiile.
În timpul interviului era deschis, activ și predispus spre colaborare. Dădea răspunse clare și concise, era calm. Minorul are o autoapreciere înaltă. Minorul nu părea stresat mult de faptul că se află la moment în penitenciar și conștientizează situația în care se află.
Relația cu familia
Despre relația sa cu familia minorul nu a putut spune multe lucruri. Și nici nu avea dorința să o facă. A declarat că atunci cînd locuia împreună cu mama, sora și bunica, erau o familie obișnuită, nu se certau, se înțelegeau bine. Pe tatăl sau nu l-a cunoscut niciodată, sau mai bine zis nu-l ține minte. A povestit cu drag despre sora lui, care acum este elevă a liceului teatral din sectorul Botanica. A mai spus că uneori el își ajuta sora ,în plan financiar. Despre bunica nu mai știe nimic, dar a auzit că ea nu mai este in viață. Relația cu familia unchiului este alterată. Cu unchiul se înțelege foarte rău, nu pot găsi limbă comună, cu mătușa relații relativ bune. Se înțelege foarte bine cu unul dintre copii unchiului (un verișor în vîrstă de 22 ani). El dorește mult ca după ce va fi eliberat să se reîntoarcă în Ukraina, pentru ași construi o altă viață.
Situația minorului în instituție
În camera de arest se află 4 persoane. Relația cu ceilalți deținuți este bună. Printre ei are și prieteni. Minorul nu este vizitat de către membrii familiei, prieteni.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul mai are și alte antecedente penale, își recunoaște vina, dar nu are mari regrete. El își amintește foarte clar ceea ce a comis, poate reactualiza bine cele întîmplate. Minorul nu consideră comiterea delictului ca ceva ieșit din comun. Fața de muncă în folosul societății are o atitudine negativă.
Valori și interese
La acest subiect s-a discutat suficient și din cele relatate este clar că minorul nu are deprinderi de muncă în special muncă fizică. Lui îi place mult să deseneze, a spus că cunoaște să lucreze cu computerul, cum să deschidă o pagină web, lucrul cu programul Flash a lucrat în cîteva internet club-uri, a spus ca are și un site personal unde sunt expuse cîteva filme cu desene animate(creație proprie).
Factorii care au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Factori negativi sunt suficienți, dar cei mai dominanți sunt:
Lipsa unui climat familial favorabil pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a personalității copilului;
Lipsa înțelegerii și afectivității din partea tutorelui;
Lipsa reacției adecvate din partea societății, a organelor de tutelă și curatelă, a școlii etc.;
Influența negativă a prietenilor, a străzii, a mediului în care a trăit.
Nu a conștientizat care vor fi urmările în caz de efectuare repetată a infracțiunilor
Studiu de caz 33
Descrierea generală
Y în vîrstă de 16 ani, originar din Vulcănești, provine dintr-o familie incompletă: mama și 4 copii. Tatăl este decedat (băiatul nu-și amintește decesul tatălui). Mama are vîrsta de 50 ani, la moment nu lucrează. Mai înainte ea lucra în gospodăria colectivă din localitate. Y mai are o soră și doi frați mai mari. Băiatul n-a dorit să vorbească despre ei.
Băiatul a absolvit doar trei clase, reușita școlară fiind bună (note de 8 și 9). Clasa întîi a învățat-o la Vulcănești, apoi a fost transferat la Ciadîr-Lunga, la școala internat, transferul a fost făcut la cererea învățătoarei din Vulcănești.
A fost reținut pe data de 3 decembrie 2003 la Cahul. În izolatorul din Chișinău se află de pe data de 29.05.04. băiatul a avut și alte antecedente penale pentru care i s-a administrat eliberarea condiționată. La reținere Y a fost abuzat fizic de către polițiștii de la Cahul.
Starea psiho-emoțională
În timpul interviului minorul era închis și pasiv, dar a dat răspunsurile la toate întrebările puse și în general era predispus pentru colaborare.
Relația cu familia
Relația dintre mamă și fecior este superficială, deoarece majoritatea timpului băiatul petrece în stradă. Dar băiatul nu a negat că nu-și iubește mama. Despre frații mai mari nu a dorit să discute. Membrii familiei îl vizitau pe băiat cînd a fost reținut la Cahul. La Chișinău nu-l vizitează nimeni.
Situația minorului în instituție
Minorul se află cu încă 5 persoane în celulă. Se află în relații bune cu colegii săi. În timpul aflării sale în izolatorul din cadrul poliției din Cahul băiatul și-a făcut un tatuaj.
În ziua desfășurării interviului a fost transferat la colonia pentru minori din Lipcani.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Băiatul a săvîrșit acest delict din cauza influențării prietenilor. Îi pare foarte rău de ceea ce a făcut. A fost unicul din cei patru intervievați în această zi care ar schimba penitenciarul cu școala sau cu un loc de muncă.
Valori și interese
Ca hobby minorul a menționat fotbalul.
Băiatul ar dori să-și continue studiile, chiar de va fi nevoit să înceapă din clasa întîi. Nu a lucrat niciodată, de aceea nici nu știe ce i-ar plăcea să lucreze. Munca fizică nu-l prea încîntă, dar ar fi de acord cu alternativa detenției – munca comunitară.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Veniturile mici ale familiei;
Familie numeroasă;
Familie monoparentală;
Abandonul școlar/demotivarea școlară;
Neglijarea din partea școlii, comunității, ceea ce a dus la marginalizarea copilului;
Influența prietenilor;
Lipsa informării despre condiții eliberării condiționate;
Studiu de caz 34
Descriere generală
Z, în vîrstă de 14 ani, originar din Chișinău, provine dintr-o familie completă: părinții și alți frați și surori (nu a dorit să specifice cîți). El, însă este cel mai mare. Tata lucrează în calitate de realizator la piață, mama îngrijește de copii la domiciliu. Minorul a frecventat școala pînă în momentul reținerii (7 clase). Reușita școlară este satisfăcătoare (note de 6 – 7). Interviul a decurs cu dificultate. Băiatul nu vorbea clar, era încăpățînat. Alte antecedente penale nu are. Este infractor de ocazie.
Starea psiho-emoțională
Era distant și foarte încrezut în sine, convins că va ieși repede din izolator. La întrebări răspundea superficial. Nu era deschis spre o discuție adevărată despre situația lui. Nu-l preocupa foarte mult situația lui actuală, lăsînd toate grijile pe seama părinților.
Relația cu familia
Părinții au rămas dezamăgiți de fapta fiului, nu s-au așteptat la așa ceva din partea lui. Dar oricum continuă să-l susțină: i-au angajat 2 avocați și se interesează cel mai mult de situația lui. Mama, la început era foarte supărată.
Situația minorului în instituție
În celula sunt 5 persoane. Minorul puțin comunică cu colegii de cameră. După spusele lui, el se află în relații normale cu ei.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul nu are alte antecedente penale. În ceea ce privește delictul pentru care a fost reținut în izolator (furtul unui portmoneu, din magazin), pe de o parte X nu înțelege de ce se află în izolator, nu se simte vinovat și ar dori să afle răspuns la această întrebare fără a intra, însă în detalii. Pe de altă parte, X se resemnează cu situația lui de moment și își așteaptă liniștit eliberarea. Consideră că trebuie să fie eliberat cît mai curînd.
Valori și interese
Nu are planuri deosebite pentru viitor. Ar dori să absolvească 9 clase după care să meargă să lucreze împreună cu tatăl său. Un hobby cu care i-ar plăcea să se ocupe este cartingul. Băiatul a spus că în ultimul timp nu prea ieșea din casă, îi plăcea să citească, să privească televizorul. Cea mai mare dorință la moment este să-l vadă pe tatăl său și să iasă la libertate.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Acești factori sunt:
lipsa controlului și grijii din partea părinților
carențe în educație
influența negativă a prietenilor cu un comportament delincvent
Infantilitatea emoțională a minorului
Studiu de caz 35
Descrierea generală
Z are vîrsta de 16 ani, din Chișinău. În izolator se află din martie 2004. Minorul provine dintr-o familie completă (tata este vitreg). Z., este unicul copil în familie. Tatăl vitreg nu este angajat în cîmpul muncii, iar mama lucra la un centru de colectare a sticlelor. Împreună cu familia mai locuiește și bunelul. Băiatul a frecventat școala doar 2 ani, clasa I și II, el știe doar să scrie și să citească. Minorul s-a educat pe lîngă o biserică. Tot aici el a învățat să cioplească în lemn .A lucrat ceva timp într-un atelier de lemnărie, dar din cauza salariului mic a abandonat serviciul. În izolator se află 3 luni. Și este acuzat în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 195, nu are antecedente penale.
Răspundea la toate întrebările, dădea și detalii.
Starea psiho-emoțională
În timpul interviului minorul era deschis, comunicativ, predispus spre colaborare. Minorul nu se pare afectat tare de mediu penitenciar din cauza stabilității psihice și nivelului de intelect ridicat. Are o autoapreciere înaltă. Minorul este motivat pentru a munci, a schimba viața
Relația cu familia
El susține că relațiile intrafamiliale sunt bune, deși nimeni nu l-a vizitat niciodată. Are amintiri frumoase legate de petrecerea sărbătorilor de acasă.
Situația minorului în instituție.
În celulă se află 4 persoane, cu care Z., se află în relații bune. Își petrece timpul citind și vizionînd televizorul. Minorul este impus să semneze documente în limba română, deși el nu cunoaște această limbă. Traducător are doar la judecată.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Z., are și alte infracțiuni comise despre care a povestit chiar cu unele amănunte. Referitor la fapta comisă pentru care a fost reținut, Z., afirmă că i-au fost înscrise la dosarul lui și fapte pe care nu le-a săvîrșit. La reținere a fost abuzat fizic de către polițiști pentru a recunoaște lucruri pe care nu le-a făcut(din spusele minorului). Pe de altă parte Z., se resemnează cu situația lui actuală.
Valori și interese
Îi place să modeleze în lut, plastelină, să deseneze.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Lipsa controlului și grijii din partea familiei, astfel Z., avea libertate totală în acțiunile sale;
Carențe educaționale;
Abandonul școlar;
Influența negativă a prietenilor cu un comportament delincvent;
Lipsa reacției adecvate din partea școlii, a comunității.
Studiu de caz 36
Descrierea generală
X în vîrsta de 16 ani este originar din s. Sărătenii Vechi, r. Telenești. Provine dintr-o familie completă: părinții și 3 copii. Ambii părinți lucrează la avicola din s. Bănești în calitate de șef de depozit. De asemenea, familia dispune de un incubator care contribuie la creșterea venitului familial. Unul din frați ai minorului este în clasa a VI, celălalt are 5 ani și frecventează grădinița.
X are și alte antecedente penale. În 2003 pentru furt a primit eliberare condiționată. În izolator se află din 2 iunie 2004. La școală a studiat 9 clase. Nu s-a remarcat prin rezultate deosebite.
Starea psiho-emoțională
Minorul nu este foarte mai puțin afectat de faptul că se află în izolator. Totuși, pe parcursul interviului era destul de emoționat. Gesturile îi trădau nervozitatea. La întrebări răspundea clar și concis, dar avea nevoie de puțin timp pentru a medita răspunsul pe care urma să-l dea. La unele întrebări băiatul n-a dat răspunsuri concrete, din considerente că nu are încredere în echipa mobilă. Printre altele, X a menționat că părinții i-au indicat să nu discute, să nu semneze nimic fără prezența avocatului și părinților. Minorul își recunoaște și celelalte infracțiuni. Cînd a fost întrebat care era motivație în săvîrșirea furturilor, n-a găsit un răspuns potrivit.
Relația cu familia
X a evaluat relația sa cu familia ca fiind bună. Afirmă că are tot suportul din partea familiei. A fost certat, atunci cînd a fost judecat pentru prima dată, dar aceasta n-a avut impact pozitiv asupra comportamentului copilului. X deseori lipsește de acasă, chiar și cîteva zile, se întîmpla ca noaptea tîrziu să iasă din casă fără ca să-și preîntîmpine părinții. Timpul și-l petrecea împreună cu prietenii la cluburi de internet. Deseori pleca la Telenești, Orhei, Florești, astfel părinții nici nu bănuiau unde este X. Uneori băiatul lua bani de acasă fără să spună părinților. Despre relațiile cu frații mai mici nu a vorbit, explicația ar putea fi lipsa comunicării între ei, acesta preferînd să-și petreacă timpul în afara casei, familiei.
Situația minorului în instituție
Minorul se află în izolator din 2 iunie 2004. Deocamdată se află în carantină cu încă 4 persoane.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
X își recunoaște și conștientizează vina sa. Nu are remușcări. Are cîteva epizode: Florești, Orhei, Telenești, unde pleca la cluburi de Internet să-și petreacă timpul. Părinții au posibilitatea să achite serviciile avocatului, chiar și au restituit toate pagubele.
Valori și interese
Pentru minor este foarte important să se afle în compania prietenilor. Cu toate că părinții au o situație materială cîtuși de acceptabilă nerefuzîndu-l pe X la cererea de bani, băiatul oricum prefera să obțină bani prin furturi. În viitor ar dori să devină tehnolog în producerea vinurilor. Aceste studii le-ar putea obține la școala profesională din Stăuceni. Propriul sistem de valori nu și-a format, fiind influențat în special de prietenii – complici care de cele mai deseori erau prieteni de ocazie.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Aceștia sunt:
controlul insuficient din partea familiei;
lipsa legăturii emoționale pozitive cu membrii familiei;
influența prietenilor-complici;
libertatea în acțiuni și lipsa auto-controlului asupra lor.
Studiu de caz 37
Descrierea generală
K are 16 ani, este originar din Sîngera Chișinău. Face parte dintr-o familie completă. Are 2 frați mai mari de 23 și 24 de ani. Ambii sunt încadrați în cîmpul muncii. Părinții nu lucrează. Mama este pensionată din cauza unei deficiențe fizice (gradul II). Sursa de venit a familiei sunt frații mai mari.
Minorul a frecventat 8 clase la școală. Reușita școlară era medie.
În izolator se află de 4 luni. În februarie 2004 i s-a pronunțat sentința – 6 ani. În urma apelării i s-a micșorat pînă la 3 ani sentința. Minorul nu a avut antecedente penale. Acum este pentru prima dată într-un izolator.
Starea psiho-emoțională
Minorul este stresat de situația în care se află. Este nervos și emoționat. Răspunsurile erau clare și detaliate. Vorbea clar și răspundea fără a necesita timp pentru a gîndi. Manifesta interes și tendință de colaborare.
Relația cu familia
Minorul asigură că se află în relații bune cu familia. Are tot sprijinul atît moral, cît și financiar din partea părinților și a fraților. După infracțiunea săvîrșită a fost certat de către părinți, dar acestea a fost insuficient pentru a preveni săvîrșirea repetată a celei de a doua infracțiuni.
Situația minorului în instituție
În celula se află cu încă 6 persoane. Relațiile cu ceilalți deținuți sunt bune. Spune că nu are prieteni aici. În timpul detenției și-a tatuat pe umărul drept cuvîntul «ТУЗ» (în grafie chirilică).
Atitudinea față de fapte săvîrșite
Minorul își recunoaște vina și conștientizează dauna produsă. Îi pare foarte rău că se află acum în izolator. Ar fi putut să-și continue studiile și să fie împreună cu părinții. Minorul nu pare să fie foarte afectat, din contra este relaxat. Nu este de acord cu sentința nici de 3 ani, astfel încît a scris o scrisoare Președintelui pentru a fi achitat. Speră în continuare că va fi eliberat.
Valori și interese
Ar dori să se întoarcă cît mai repede acasă să-și continue studiile. Dacă va fi posibil ar dori să plece la muncă în Ucraina, unde lucrează și frații săi.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Aceștia sunt:
influența prietenilor împreună cu care a săvîrșit infracțiunea;
lipsa controlului suficient asupra propriilor acțiuni;
influența de moment a alcoolului.
Studiu de caz 38
Descrierea generală
Y are 16 ani și este originar din or. Chișinău. Provine dintr-o familie completă. Părinții lucrează la S.A. „Franzeluța”, funcția pe care o dețin, minorul n-a dezvăluit-o, argumentînd că nu-i este interesant să discute despre aceasta. De fapt, aceasta este un truc al minorului, motivat fiind de dorința de a ascunde funcția părinților, sau de incomoditate pe care ar putea să și-o creeze dezvăluind acest fapt.
Are o soră mai mică – de 13 ani.
Minorul trebuie sa absolvească anul acesta clasa VIII. La școală mergea foarte rar și nu avea note foarte bune.
Y afirmă că nu are antecedente penale.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului s-a purtat calm. Răspundea scurt la întrebări și foarte sigur de sine.
Minorul are auto-aprecierea înaltă, aceasta a fost sesizate din maniera de a vorbi, poziția, mimica, gesturile și încrederea cu care vorbea.
Răspunsurile pe care le dădea erau foarte evazive și de cele mai dese ori crea impresia că ascunde o parte din informație. Nu a manifestat tendința de colaborare și nu manifesta interes deosebit.
Relația cu familia
A evaluat relația sa cu familie ca fiind bună. Despre sora mai mică nu a vorbit nimic, și nici despre părinții. Timpul liber pe care îl avea îl petrecea împreună cu prietenii, sau o mare parte din timp (după cum afirmă minorul) dormea absentînd de la lecții.
Situația minorului în instituție
Minorul a fost reținut pe 22 mai. Are avocat plătit. La unele interogări asistau și părinții. Acum minorul se află în carantină împreună cu încă 4 persoane nou-venite. Despre ceilalți deținuți nu are o părere, se crede superior celorlalți.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul nu se consideră vinovat și nici nu își recunoaște vina. El afirmă că infracțiunea nu a avut loc, aceasta este doar imaginația minorului care a avut de suferit. Este convins că nu va fi achitat. La infracțiunea au mai participat încă 5 persoane care sunt sub 14 ani.
Valori și interese
Minorul nu manifestă interes deosebit pentru vreo ocupație. Se pare că nu are aspirații sau vise de viitor. Tot ce dorește la moment este să se întoarcă acasă. Despre planuri de viitor n-a vorbit. Creează impresia că este dezinteresat și nimic nu-l poate atrage atenția. După eliberare ar dori să nu mai țină legătura cu prietenii pe care autoritățile le-au considerat complici
Factorii ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Despre factorii favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului nu putem discuta bănuind doar infracțiunea. Atît timp cît minorul neagă (deși pare imposibil să fie reținut pentru acuzații false) infracțiunea nu o putem deduce, de asemenea și factorii favorizanți ai comportamentului său.
Studiu de caz 39
Descrierea generală
A., este un băiat de 16 ani. În izolator se află de 6 luni. Provine dintr-o familie monoparentală, compusă din patru membri, tatăl lui a decedat cu patru ani în urmă. Pînă la arest locuia cu mama, care este bolnavă, este paralizată și se deplasează cu greu. Mai are o soră și un frate, A. este mezinul familiei.
Pînă la arest A., era elev în clasa a VI-a, avea o reușită școlară nu prea bună, notele lui erau 5-6. Fiind arestat el a ratat șansa de a finisa anul școlar. Respectiv copilul a absolvit doar cinci clase. El susține că știe să citească și să scrie dar cînd a fost rugat să citească, a reușit să citească doar cîteva cuvinte și acelea cu mare greu. Despre relația lui cu foștii colegi de clasă, școală, aflăm că a fost o relație bună.
Starea sănătății minorului este relativ bună. El susține că are probleme cu rinichii deși la medic nu a fost, la copil se atestă o subdezvoltare fizică, are statura prea mică pentru această vîrstă.
Minorul a fost reținut în data de 15.01.2004, pentru furt, a sustras bunuri materiale în sume mari din casele a mai multor cetățeni. Minorul susține că a fost bătut de către polițiști cînd a fost reținut și cînd a fost anchetat, a fost impus să recunoască fapte pe care nu le-a săvîrșit.
Starea psiho-emoțională
La începutul interviului minorul era confuz, ușor speriat, nu știa cine suntem și pentru ce am venit. După ce i s-a explicat, minorul a devenit mai echilibrat, încerca să-și controleze emoțiile, deși la momentul cînd s-a vorbit despre mama și familia sa, își abținea lacrimile cu greu. Minorul are o autoapreciere adecvată, s-au observat aptitudini de lider.
Relația cu familia
Despre relația sa cu familia minorul a vorbit lucruri pozitive, a spus că erau o familie obișnuită, lui nu-i lipseau lucrurile necesare, a avut posibilitatea să frecventeze școala, a avut hrană, îmbrăcăminte, chiar și dulciuri cînd dorea. De cînd tata a decedat și mama s-a îmbolnăvit situația în familie s-a înrăutățit. Familia trăia din pensia de invaliditate a mamei, pensia de urmaș a lui A., și din cîștigul surorii (nu s-a dat nici o cifră la acest capitol).
Ne-a povestit că de cînd mama lui s-a îmbolnăvit, el a fost persoana ei de referință, el o îngrijea, în măsura posibilității unui copil. Sora și fratele lucrează.
A vorbit cu multă afecțiune despre sora lui, mai mult decît atît ,acum cînd minorul este reținut el este vizitat, susținut moral și financiar tot de sora acestuia. A spus că are relații bune și cu fratele, deși nu ne-a povestit multe lucruri despre el. Susține că a avut relații bune cu vecinii, rudele, cunoscuții.
Situația minorului în instituție
În camera de arest se află 11 persoane cu vîrste cuprinse între 15-17 ani. Relația cu ceilalți deținuți este bună. Printre ei are și prieteni. Minorul este vizitat de către sora lui în vîrstă de 30 ani. Ea este reprezentantul lui legal, tot ea achită cheltuielile pentru avocat.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul nu mai are alte antecedente penale, își recunoaște vina parțial, dar nu are mari regrete. El își amintește foarte clar ceea ce a comis, poate reactualiza bine cele întîmplate. Minorul are o atitudinea pozitivă fața de lucrul în folosul societății, și nu se teme nici de munca fizică.
Valori și interese
Subiectul acesta i-a ridicat semne de mirare minorului, i-a fost greu să numească careva din interese, într-un sfîrșit a spus ca-i place sportul, fizica și educația fizică. Cînd a fost întrebat dacă este vre-o legătură între fizică și educația fizică, el a spus :” Eu cred că da, dar nu știu exact”.
Minorul are unele deprinderi de muncă în special muncă fizică. A spus, că a lucrat la construcție ( sîmbăta, duminica și uneori în vacanță). Cîștigul lui constituia 25 lei pe zi .Din banii cîștigați își oprea lui 10 lei, ceilalți îi dădea mamei sale.
În timpul liber A., mergea la joacă, își vizita cunoștințele, rudele, uneori hoinărea prin sat, mai era și client al sălilor de internet. Acest lucru era ca un fel de recompensă din partea fraților pentru faptul că în lipsa lor, A., îngrijea de mama.
Factorii care au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Factori negativi sunt suficienți, dar cei dominanți sunt:
Lipsa unei educații adecvate pentru creșterea și dezvoltarea personalității copilului;
Lipsa supravegherii suficiente din partea familiei,
Lipsa reacției adecvate din partea societății, a organelor de tutelă și curatelă, a școlii, a comunității;
Influența negativă a” prietenilor”, a străzii, a mediului în care a crescut.
Dorința de a fi independent financiar.
Studiu de caz 40
Descrierea generală
D., în vîrstă de 16 ani, originar din raionul Rîșcani, provine dintr-o familie incompletă, părinții sunt divorțați de 6 ani. Mama lui D., trăiește în concubinaj cu un oarecare Costea. D., mai are un frate în vîrstă de 11 ani.
D., a venit la Chișinău în ianuarie 2004, împreună cu un verișor de-al lui, pentru a avea grijă de străbunica lor, care este bătrînă (82 ani) și este foarte bolnavă. Mama și fratele acestuia au rămas la Rîșcani. Între timp mama lui D., a venit și ea la Chișinău în căutarea unui loc de muncă, băiatul susține că ea lucrează la construcție, face reparații în apartamente, stă cu chirie la Poșta –Veche(adresa nu ne-a indicat-o).
Băiatul a absolvit doar opt clase, pînă în clasa a V-a D., a avut o reușită școlară bună (note de 8 și 9), după clasa a V-a el nu a mai dorit să învețe, mergea la școală doar pentru prezență, motivul poate fi starea lui de sănătate. Minorul este diagnosticat cu „Limfosarcomă”(este o problemă legată de ganglionii limfatici, este un diagnostic serios, dar se tratează, doar chirurgical) mai susține că ar avea careva probleme cu ficatul, nu a știut să denumească problema.
Relația cu foștii colegi de școală, profesorii era bună.
A fost reținut, după spusele lui în urmă cu 8 zile (16-18 iunie 2004) pentru furt. La reținere, minorul a fost bătut, de către polițiști.
Starea psiho-emoțională
La minor se atestă o reținere în dezvoltarea psihică, este labil psihic, sugestibil. Dispoziția predominant pasivă. Minorul este lipsit de inițiativă, este necomunicativ, pare speriat și închis în sine. Limbaj non-verbal sărac. Din cauza infantilității el nu conștientizează gravitatea situației în care se află.
Relația cu familia
Relațiile intrafamiliale sunt bune, are o relație mai bună cu fratele, care locuiește la Rîșcani împreună cu bunica. Băiatul nu a negat că nu-și iubește mama, ține mult la fratele său.
Își descrie familia sa ca fiind una obișnuită, uneori mama îi mai certa, dar ni-i pedepsea fizic. Copiii erau implicați în treburile casnice, ei aveau grijă de bunica, aduceau apă de la fîntînă etc. În timpul liber D., mergea la joacă cu prietenii.
Situația minorului în instituție
În camera de arest sunt 9 persoane, cu vîrste cuprinse între 16-17 ani. Se află în relații bune cu colegii de cameră. Minorul nu este vizitat în penitenciar, chiar nici de mama lui. A dori mult sa-i transmită mamei o scrisoare, dar nu știe la cine să se adresează în asemenea cazuri.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Băiatul a săvîrșit acest delict fiind influențat de un bărbat matur. Îi pare foarte rău de ceea ce a făcut.
Valori și interese
Ca hobby minorul a menționat înotul. Iarna îi place să meargă la săniuș.
Băiatul are aptitudini de muncă, în special munca fizică, susține că a lucrat, îndeplinea munci ocazionale, zilier, cîștigul lui constituia 40 lei pe zi. Nu se teme de muncă ,chiar dacă aceasta ar fi grea, de acea dacă ar avea posibilitatea să aleagă ar fi de acord cu alternativa detenției – munca comunitară.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Veniturile mici ale familiei;
Lipsa uni model de bărbat în casă, respectiv educație neadecvată;
Familie monoparentală;
Abandonul școlar;
Neglijarea din partea școlii, comunității, ceea ce a dus la marginalizarea copilului;
Din cauza infantilității nu a conștientizat urmările încălcării legii.
Studiu de caz 41
Descrierea generală
Z are vîrsta de 16 ani, din Chișinău. În izolator se află din martie 2004. Minorul provine dintr-o familie completă (tata este vitreg). Z., este unicul copil în familie. Tatăl vitreg nu este angajat în cîmpul muncii, iar mama lucra la un centru de colectare a sticlelor. Împreună cu familia mai locuiește și bunelul. Băiatul a frecventat școala doar 2 ani, clasa I și II, el știe doar să scrie și să citească. Minorul s-a educat pe lîngă o biserică. Tot aici el a învățat să cioplească în lemn .A lucrat ceva timp într-un atelier de lemnărie, dar din cauza salariului mic a abandonat serviciul.
În timpul interviului a fost foarte deschis spre colaborare. Răspundea la toate întrebările, dădea și detalii.
Relația cu familia
El susține că relațiile intrafamiliale sunt bune, deși nimeni nu l-a vizitat niciodată. Are amintiri frumoase legate de petrecerea sărbătorilor de acasă.
Situația minorului în instituție.
În celulă se află 4 persoane, cu care Z., se află în relații bune. Își petrece timpul citind și vizionînd televizorul. Minorul este silit să semneze documente în limba română, deși el nu cunoaște această limbă. Traducător are doar la judecată.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Z., are și alte infracțiuni comise despre care a povestit chiar cu unele amănunte. Referitor la fapta comisă pentru care a fost reținut, Z., afirmă că i-au fost înscrise la dosarul lui și fapte pe care nu le-a săvîrșit. La reținere a fost abuzat fizic de către polițiști pentru a recunoaște lucruri pe care nu le-a făcut(din spusele minorului). Pe de altă parte Z., se resemnează cu situația lui actuală.
Valori și interese
Îi place să modeleze în lut, plastelină, să deseneze.
Factorii ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Aceștia sunt:
Lipsa controlului și grijii din partea familiei, astfel Z., avea libertate totală în acțiunile sale;
Carențe mari în educație;
Abandonul școlar;
Influența negativă a prietenilor cu un comportament delincvent;
Lipsa reacției adecvate din partea școlii, a comunității.
Studiu de caz 42
Descrierea generală
Originar din s. Păpăuți, r-nul Rezina. Minorul provine dintr-o familie socialmente-vulnerabilă, al doilea copil. La vîrsta de 5 ani, fratele său mai mare cu 4 ani s-a sinucis. Vezi genograma familiei.
Pînă a fi condamnat Andrei a învățat doar 3 clase la școala din sat. Se află în izolator de cîteva luni, este acuzat de comiterea unui furt („trei scînduri”). Anul trecut copilul a fost judecat cu 3 ani privare de libertate cu 1 an termen de probă.
Starea psiho-emoțională
Andrei a manifestat dorință să discute cu membrii echipei. Inițial a început cu puțină isterie, precum că nu poate mișca degetele mîinii. Gesticulația, poziția corpului, mimica erau caracteristice unui om neajutorat.
Relația cu familia
Conform spuselor minorului, în timpul aflării în penitenciar nu l-a contactat familia. Părinții lui Andrei au plecat cu 3 ani în urmă la Moscova și de atunci nu se răspund. Legăturile cu familia nu sunt destul de puternice.
Situația în instituție
În celulă sunt 4 persoane. Comunică cu colegii din celulă, după spusele lui nu au avut careva conflicte. Citesc cărți, se joacă de-a baba oarba.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul recunoaște fapta săvîrșită și afirmă că a luat vinovăția a doi colegi de 14 și 18 ani asupra sa, deoarece că pentru acțiunile în grup puteau să „înhațe mai mulți ani”. Mai multe ori menționa că pentru 3 scînduri este închis.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Din afirmațiile sale, nepăsarea, lipsa responsabilităților din partea părinților (care nu se mai răspund de 3 ani de zile), cît și mediul ce-l înconjoară, prietenii. De asemenea abandonul școlar, la vîrsta de 16 ani a învățat numai 3 clase.
Studiu de caz 43
Descrierea generală
Este originar din or. Rezina, dar fapta a săvîrșit-o pe ruta Chișinău-Rezina. Întorcîndu-se acasă din Chișinău cu un taxi, a amenințat șoferul cu cuțitul la gît să coboare, după care minorul a condus automobilul în direcție necunoscută.
În urma celor întîmplate minorul a plecat în Rusia, regiunea Nijnîi-Novgorod, acolo fusese reținut de către poliție pentru că nu avea viză, între timp stabilindu-se că este dat în căutare de către Republica Moldova. Prin Centrul de Triere a fost adus la penitenciarul din Rezina.
Aici este deținut timp de 2 luni. Provine dintr-o familie completă. Părinții l-au înfiat pe Andrei la vîrsta de 3 zile. Despre aceasta părinții adoptivi nu i-au comunicat, însă cineva i-a spus despre acesta, care mai tîrziu s-a confirmat și de către părinții adoptivi.
Minorul are un coeficient de inteligență mediu. A absolvit 9 clase la Liceul din Rezina, după care și-a continuat studiile la Colegiul Politehnic din Chișinău (pînă la cazul întîmplat).
Comportamentul în timpul interviului a fost deschis, sincer, predispus spre colaborare.
Starea psiho-emoțională
Minorul a fost puțin agitat, vorbea mult, dădea răspunsuri clare, dar prea extinse. La început poziția corpului era de apărare și de închidere, apoi s-a deschis și a devenit mai calm.
Relațiile cu familia
Cu părinții relațiile sunt puțin deteriorate, însă aceștia îl vizitează aproape zilnic. Pînă la arest, a avut ocazia să-și vadă mama biologică, de la care a aflat că are un frate mai mare și o soră mai mică.
Situația minorului în instituție
Se dețin 3 minori în cameră, cu care „vrei nu vrei te împaci”. În timpul liber citește și se ocupă cu sportul, chiar în interiorul camerei.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
El conștientizează situația în care se află, va încerca să scrie la Curtea de Apel pentru a micșora termenul de ispășire a pedepsei.
Factorii ce au favorizat comiterea delictului
Andrei a menționat că a procedat astfel deoarece era în stare de șoc.
Studiu de caz 44
Descrierea generală
Igor se află în penitenciar timp de 8 luni, pentru comiterea unui jaf. Este originar din or. Orhei. Face parte dintr-o familie incompletă: tata a divorțat, mama în vîrstă de 39 ani, și sora de 14 ani. A frecventat numai 5 clase la școala din localitate.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului a avut o dispoziție depresivă, datorită faptului că este deținut în penitenciar. Avea poziția corpului ce denotă încredere și control al situației. A creat impresia deschiderii spre comunicare cu echipa mobilă și încredere față de aceasta. Curios față de alternativele față de pedeapsa sa.
Relațiile cu familia
Relațiile cu familia se reduc întrevederile cu mama sa la ședințele de Judecată, deoarece ea nu are posibilitate financiară de a se deplasa pînă la Rezina. Totuși minorul a menționat că persoana de încredere este mama.
Situația în instituție
Minorul se simte nedreptățit că este reținut în instituție de prea mult timp. Nu a fost vizitat de nimeni. Încă nu a reușit să asimileze subcultura criminală, dar s-a observat cum utilizează unele metode ale colegului său Andrei. Uneori în cameră face sport, citesc cărți.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
A menționat că nu este normal ceea ce a săvîrșit, dacă situația s-ar repeta nu ar proceda astfel.
Valori și interese
Minorul intenționează să învețe pentru a obține o profesie (de șofer). Ar accepta să lucreze neremunerat pentru ispășirea pedepsei. Apreciază libertatea ca șansă de integrare în grupuri de semeni. Pasiunea menționată de el este sportul.
Factori care au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Lipsa modelului și controlului patern în procesul de socializare a copilului. Prezența modelului de comportament deviant al mamei, care consumă alcool și este puțin responsabilă față de propriul cămin familial. Situația de neasigurare cu resurse financiare a copilului. Lipsa locului stabil de trai.
Studiu de caz 45
Caracterizarea psiho-socială
Descrierea generală:
Viorel se află în penitenciar timp de 3 luni, pentru comiterea unui viol. Este originar din s. Cureșnița-Veche, r-nul. Soroca. Face parte dintr-o familie completă: tata în vîrstă de 42, mama în vîrstă de 40 ani, și sora mai mare de 20 ani, căsătorită. A frecventat numai 7 clase la școala din localitate.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului a avut o dispoziție depresivă, datorită faptului că este deținut în penitenciar. Avea poziția corpului ce denotă neîncredere. Dar totuși era curios față de alternativele de pedeapsa sa.
Relațiile cu familia
Relațiile cu familia se reduc întrevederile cu părinții săi la ședințele de Judecată, deoarece nu au posibilitate financiară de a se deplasa pînă la Rezina. Totuși minorul a menționat că persoana de încredere este mama.
Situația în instituție
Minorul se simte nedreptățit că este reținut în instituție de prea mult timp. Nu a fost vizitat de nimeni. Încă nu a reușit să asimileze subcultura criminală. Citește cărți luate din biblioteca penitenciarului. Minorul ar dori să scrie scrisori, dar nu are posibilități materiale.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
A menționat că nu este normal ceea ce a săvîrșit, dacă situația s-ar repeta nu ar proceda astfel.
Valori și interese
Minorul intenționează să învețe pentru a obține o profesie (de șofer). Ar accepta să lucreze neremunerat pentru ispășirea pedepsei. Apreciază libertatea ca șansă de integrare în grupuri de semeni. Pasiunea menționată de el este munca.
Factori care au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Lipsa controlului parental în procesul de socializare a copilului. Situația de neasigurare cu resurse financiare a copilului. Abandonul școlar al copilului pentru munca în cîmp.
Studiu de caz 46
Descrierea generală
Eugen este în vîrsta de 16 ani, originar din Soroca. Părinții au divorțat de mult timp. Mama a decedat, iar cu tatăl relația nu a menținut-o de cînd au divorțat părinții. Are o soră mai mare, în vîrstă de 17 ani. Ea se află în Federația Rusă timp de un an(conform celor relatate de minor). La școală a mers pînă în clasa VII. Părinții au divorțat motivul căruia fiind că tatăl consuma alcool și se purta brutal cu mama, putea să o lovească chiar; cu copiii se purta relativ bine, nu au fost agresați de el nici odată.
Starea psiho-emoțională
Minorul este destul de deprimat și trist. Se simte străin în penetenciar.
Nu are prieteni, se simte izolat și timpul trece destul de greu. Pe parcursul interviului minorul s-a purtat calm. A dat răspunsuri clare, precise. Infracțiunea a relatat-o cu amănunte, cursivitatea evenimentelor fiind o derulare logică.
Limbajul este destul de limitat. Se utilizează fraze simple, care se reduc la jargoane și idei infantile.
Minorul evita să privească în ochi interlocutorul, de obicei privind în sus pe geam sau în jos.
Relația cu familia
O relație cu familia practic nu există pentru că nu există familia ca atare. Sora este cea mai apropiată persoană dar nu are contactul cu ea de cînd a plecat de acasă. Minorul nu știe care este situația surorii de acum. De cînd a plecat nu au discutat nici odată.
Despre alte rude cu care ar putea să contacteze nu a vorbit și a evitat să dea informație despre ei. A menționat doar că are o bunică în Ucraina, care nu îl poate vizita pentru că nu îi permite vîrsta și nu are suficienți bani.. În oraș avea un verișor de-al mamei cu care menținea legătura. El este matur, are familie. Uneori lucrau împreună cu el la o vulcanizare.
În oraș a locuit cu sora într-un apartament care acum este nelocuit.
Situația minorului în instituție
În cameră se află 4 persoane. Cu acești minori se află în relații destul de bune și chiar intenționează să mențină pe viitor relațiile. El menționează că au cîte ceva în comun și deci merită să rămînă prieteni.
În izolator nu este vizitat de nimeni, nici chiar avocatul nu îl vizitează.
X nu pare să fie foarte trist de faptul că se află în penitenciar ci mai ales de faptul că a fost reținut. Merge la sala de sport cînd li se permite sau la televizor unde preferă să privească filme de acțiune. Uneori cere cărți de la educator, iese la plimbare.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
La infracțiune a mers sub influența complicelui. Înainte de a merge la săvîrșirea infracțiunii împreună cu minorul au consumat mult alcool și în timpul comiterii delictului era sub influența puternică a alcoolului. Acest complice are vîrsta de 27 de ani. A mai fost judecat și acum se află în Rusia. Minorul bănuiește că acesta nu se află în căutarea poliției. Cu banii pe care au dorit să-i obțină din lucrurile furate intenționau să meargă în Rusia, pentru a se angaja la muncă. Afirmă că a început să înțeleagă ce înseamnă penitenciar și pe viitor va evita astfel de situații. Îi pare foarte rău pentru faptele pe care le-a comis. Dacă ar fi în puterea lui atunci ar da timpul înapoi pentru a schimba unele evenimente negative din viața lui.
Valori și interese
Despre valori sau interese a vorbit destul de puțin. Nu îl preocupă ceva în mod deosebit. În timpul liber nu avea ocupații speciale. La școală nu-i plăcea să meargă și nici nu vrea să-și continue studiile. Avea o ocupație la libertate – repara mașini, împreună cu niște prieteni.
Posibil pe viitor va încerca să se angajeze la vre-un serviciu, dar nu a hotărît ce anume. Ar dori ca pe viitor să plece la bunica în Ucraina.
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Există o mulțime de factori care au influențat comportamentul delincvent al minorului. Unul din acești factori este lipsa familiei. Pentru că nu a găsit în familie suport psiho-emoțional – l-a găsit în stradă. Alt motiv este influența complicelui care fiind matur l-a manipulat ușor. Un alt motiv ar fi abandonul școlar, aceasta s-a întîmplat pentru că era în relații proaste cu profesorii și avea o reușită satisfăcătoare(notele care predominau erau cele mai joase uneori chiar negative). Lipsa resurselor materiale care îl provocau să comită delicte. Încă un factor este indiferența Administrației locale față de situația acestui minor: nu au intervenit în rezolvarea situației(tutela și curatela).
Studiu de caz 47
Descrierea generală
X face parte dintr-o familie incompletă, monoparentală. Mama are 41 de ani. Ea nu are un serviciu stabil, uneori lucrează pentru vecini sau cunoștințe timp de o zi. Cu banii primiți asigură o parte din cele necesare pentru gospodărie.
Tatăl a decedat acum 8 ani. Minorul nu a elucidat cauza.
În familie s-au mai născut încă 2 copii: un băiat care a decedat la vîrsta de 8 luni și o fetiță care a decedat recent, avea 3 ani.
Minorul a mai fost judecat și ca pedeapsă i s-a dat un an de eliberare condiționată. În momentul săvîrșirii se afla în termenul de probă.
La școală a frecventat doar 3 clase, cu greu poate să citească sau să scrie. Casa în care a locuit cu mama sa este la sol și se află într-o stare deplorabilă(casa este veche și necesită reparație totală). Normele igienico-sanitare din locuință nu sunt respectate. Minorul spune că tot ce a fost mai de preț(mobila, diferite aparate electro- casnice) a fost furat. Aceasta s-a întîmplat din motivul că mult timp casa a fost nelocuită.
Starea psiho-emoțională
Minorul este foarte trist că se află în izolator. Îi pare foarte rău că mama a rămas singură fără nici un suport. Este destul de descurajat și deprimat. Pe parcursul interviului avea o poziție închisă, umerii aplecați, mîinile și picioarele încrucișate. Acest fapt ne denotă starea emoțională a minorului. X., vorbea destul de calm, cu amănunte, povestind foarte clar despre sine și despre infracțiunea comisă.
Evenimentele descrise se derulează logic, coerent. Minorul întreținea contactul vizual cu interlocutorii, demonstrînd interes pentru ceea ce se discuta. Fruntea permanent încrețită ne vorbea despre starea emoțională încordată în care se afla.
Dezvoltarea fizică normală, corespunzătoare vîrstei. Dezvoltarea intelectuală puțin retardată, fiind consecința mediului social în acre a crescut și a fost educat și din cauza neșcolarizării.
Relația cu familia
Cu mama se află în relații destul de bune dar din lipsa finanțelor ea nu are posibilitate să-l viziteze. Pentru a obține o întrevedere cu minorul este necesar de a apela la mai multe instanțe(pentru deplasare are nevoie de bani). Unica persoană apropiată este mama la care ține foarte mult. Are o mătușă cu care a mers în Ukraina la lucru (se ocupau cu comerțul).
Situația minorului în instituție
În celulă se află trei persoane. Cu acești minori se află în relații bune. Cînd aceștia primesc colet se împart cu produsele primite. În penitenciar se află de o lună. Timpul îl petrece ieșind la plimbare sau vizionînd televizorul. Cel mai mult preferă să meargă în sala de sport. Este satisfăcut de alimentația din penitenciar.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Nu recunoaște vina pe care i-au impus-o. El consideră că a fost folosit de o domnișoară. Din spusele minorului – aceasta l-a rugat să o ajute să ducă de acasă cîteva aparate de uz casnic pentru a le vinde. Cu banii obținuți intenționa să meargă la medic(era însărcinată). Mama acestei domnișoare l-a declarat la poliție spunînd că aceste lucruri au fost furate.
Regretă că a fost implicat fără să-și dea seama și își așteaptă supus sentința.
Valori și interese
La libertate îi plăcea să joace fotbal – era un hobby. O mare parte din timp lucra împreună cu mama sa ocazional. Se ocupa cu confecționarea obiectelor din fier(sape, potcoave) după care le vindea. Cu banii obținuți asigura o parte din necesitățile primare(alimente, haine). Uneori pleca în Ukraina la muncă împreună cu mătușa sa.
În timp ce se afla în penitenciar mama i-a găsit serviciu – măturător în stradă(accepta acest lucru pentru a i se asigura locuință).
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Există o serie de factori care au contribuit la formarea comportamentului infracțional al minorului: unul din acești factori este apartenența la o pătură socială vulnerabilă (venitul foarte mic al familiei, lipsa unui loc stabil de muncă). Un alt motiv este lipsa tatălui ca model de bărbat. Nesupravegherea și lipsa controlului din partea mamei a contribuit la organizarea timpului după propria dorință, a constituit încă un factor. Neșcolarizarea copilului și lipsa educației corespunzătoare vîrstei este un alt factor.
Studiu de caz 48
Descrierea generală
A în vîrsta de 16 ani este originar din r-nul Florești, s.Temeliuți. Provine dintr-o familie cu o situație financiară destul de grea. Părinții săi au divorțat cînd A avea 6 ani. Tatăl său este originar din Rusia. Mama este originară din Moldova. După divorțul părinților copilul a plecat să locuiască cu tatăl său în Rusia. Din spusele minorului tatăl său făcea abuz de alcool. După decesul tatălui A a fost nevoit să plece să locuiască cu mama sa în Florești. Apartamentul unde locuia familia în Rusia a fost propus spre vînzare. De acest lucru se ocupa mătușa lui A din parte tatălui. Astfel ea i-a promis băiatului că suma obținută în urma vînzării apartamentului o va împărți cu el. Cînd a plecat să locuiască în Rusia tatăl său l-a înscris la o școală normală. Apoi după o perioadă de timp nu făcea față cerințelor și a fost transferat la o școală specială. Minorul a menționat că întîlnea dificultăți nu numai la nivel de instruire, dar și de relații cu colegii săi. Băiatul a studiat pînă în clasa a 8-a. Cînd a revenit cu traiul în Moldova, mama sa se recăsătorise și avea o fetiță(în vîrstă de 9 ani). Din spusele minorului ambii părinți(mama și tatăl vitreg) fac abuz de alcool. Ei locuiesc în condiții dezastruoase. Casa este într-o stare deplorabilă, fără gaz, fără electricitate, fără mobilier. Normele igienico-sanitare nu sînt respectate, predomină mizeria și mucegaiul. Astfel copilul nerezistînd să locuiască în așa condiții nefavorabile a rugat să fie trimis la o școală internat, unde învață și surioara sa. Din spusele băiatului, în Rusia era la evidență la poliție pentru huliganizm. În izolatorul din Rezina minorul se află de 10 luni.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului minorul a manifestat labilitate emoționala, schimbîndu-și frecvent dispoziția, manifestînd și nervozitate. Poziția corpului era deschisă, ceea ce dădea dovada de deschidere și colaborare. S-a format impresia că minorul are unele devieri neuro-psihice ușoare plus retard mintal. Minorul nu a fost în stare să descrie starea emoțională de după comiterea crimei.
Relația cu familia
Din cele menționate de minor relațiile sale cu părinții sînt superficiale, chiar conflictuale. Minorul nu era adept al modului de viață pe care îl duc părinții(dezastru, mizerie, abuz de alcool ș.a) a comparat condițiile din izolator cu cele de acasă calificîndu-le pe primele drept mai bune, îndeosebi alimentația. Nu are amintiri plăcute despre familie. Despre surioara sa mai mică n-a dat informații, decît că învață la o școală internat. Deci minorul nu are nici o susținere din partea familiei. El nu mai contează pe suportul părinților. Se simte izolat, singur.
Situația minorului în instituție
În celulă stau 2 persoane. Relațiile cu ceilalți deținuți sînt bune. Cînd primește colegul său colet, se împarte și cu A. Minorul nu este vizitat de nimeni, nici chiar de familia sa. În izolator se simte mai bine decît acasă pentru că are condiții mai bune.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
A își recunoaște vina, dar nu este prea afectat de acest lucru. Despre crima făcută n-a dorit să dea multe detalii, ocolind unele răspunsuri, astfel dînd de înțeles echipei mobile că ceva ascunde sau nu dorește să vorbească. Deseori spunea că nu-și amintește unele detalii, acțiuni, evenimente din trecut. Chiar și motivul aflării lui la domiciliul victimei, în satul vecin era superficial, nefiind în stare să dea detalii despre unele momente.
Valori și interese
Minorul nu este preocupat de anumite valori și interese, lipsesc planurile vitale și profesionale. Viitorul este perceput de acesta ca o prelungire a prezentului. Unicul lucru care îl preocupă este siguranța lui financiară. Acasă nu dorește să revină din condițiilor în care locuiește familia sa.
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Comportamentul minorului a fost influențat de o serie de factori. Dezorganizarea familiei, abuzul de alcool al părinților, degradarea părinților a fost o premiză în formarea comportamentului delicvent. Din acestea reiese și lipsa controlului din partea familiei, nesupravegherea acțiunilor, activităților și cum își petrece timpul feciorul său. Un alt factor este venitul mizer al familiei ceea ce a dus la formarea comportamentului delicvent(comiterea furturilor, huliganizm). Indiferența oficialităților referitor la situația dezastruoasă a familiei, îndeosebi față de copil. Neglijarea din partea instituției de învățămînt ceea ce adus la marginalizarea și schimbului de valori. Lipsa legăturilor emoțional-pozitive și a unei relații pozitive cu familia de asemenea constituie un factor. Un alt factor constituie și carențe în educație. Deci mediul social agravat al familiei s-a reflectat negativ asupra copilului.
Studiu de caz 49
Descrierea generală
B în vîrstă de 17 ani este originar din or. Florești. Minorul provine dintr-o familie completă: mama, tata și 3 copii. Tata lucrează sudor, acasă practică un mic bussines – îndeplinește comenzi de sudare. Mama lucrează soră medicală în sala de operație. B este cel mai mare copil în familie. După el urmează o soră în vîrstă de 15 ani și alta în vîrstă de 8 ani. Ambele frecventează o școală din localitate. Minorul a absolvit 9 clase. După absolvire B a plecat în Rusia la muncă. Din spusele minorului, aflîndu-se pe teritoriu acestei țări a comis o infracțiune, pentru care a fost privat de libertate timp de 6 luni de zile. În izolatorul din Rezina se află din luna februarie 2004. Deja i s-a pronunțat sentința cu privare de libertate de 5 ani și 3 luni.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului minorul s-a purtat calm. Întreținea contactul vizual cu toți membrii echipei. Vorbea încrezut. Unele răspunsuri date de minor dădea de bănuit echipei mobile că falsifica o parte din informații. Este o persoană cu impulsivitate mărită, predominată de negativizm și tendință de răzbunare. Ca exemplu este nemulțumirea față de persoana de supraveghere pe care a insultat-o de nenumărate ori, motiv din care și i s-a întocmit raport. Din spusele minorului acest lucru l-a făcut deoarece nu li se respectă programul(sala de sport nu au vizitat-o de aproximativ o lună). Minorul are un sistem de valori deformat.
Relația cu familia
Minorul afirmă că se află în relații bune cu familia. Cu toate că el creează neplăceri B a menționat că are toată susținerea și ajutorul din partea părinților. În izolator este vizitat de părinți, primește colete de le ei. Uneori împreună cu tatăl lucra la îndeplinirea anumitor comenzi.
Situația minorului în instituție
În celulă stau 4 persoane. Relațiile cu ceilalți minori sînt bune. Cînd primesc colet de acasă se împart între ei. Timpul liber și-l petrec citind cărți, plimbări la aer liber, vizionînd TV în sala de sport. Minorul a menționat că îi place să citească detective. Nu a putut să dea un nume de autor care îi place cel mai mult. Aflîndu-se în penitenciarul din Rusia și-a făcut o mulțime de tatuaje despre care nu a dorit să dea detalii, sau să le descifreze.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
B își recunoaște vina. Este afectat de reținerea sa însă nu în mare măsură. A recurs la infracțiune fiind influențat de complicele său în vîrstă de 42 ani(care este vecinul său)și de asemenea fiind în stare de ebrietate. Scopul furtului a fost de acumula bani pentru a pleca împreună în Rusia și pentru a se ascunde de organele de poliție. Minorul regretă prietenia sa cu vecinul-complice. El a menționat că părinții știau că relațiile dintre feciorul său și vecin sunt foarte strînse, dar nu au crezut că vor ajunge să comită împreună o infracțiune. La reținere B. spune că a fost agresat fizic de polițiști.
Valori și interesele minorului
Nu este dominat de valori și interese deosebite. Ar vrea să se întoarcă acasă pentru a-i fi de ajutor tatălui său la îndeplinirea comenzilor. Pe viitor ar dori să plece în Rusia la lucru(la construcții).
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Acești factori sunt: controlul insuficient din partea familiei; influența complicelui; influența de moment a alcoolului; tendința spre independență financiară. Din cele menționate de minor părinții îi acordau bani de buzunar, foarte rar era refuzat. Mai tîrziu se contrazice spunînd că a mers la infracțiune pentru că avea nevoie de bani pentru ca pleca în Rusia.
Studiu de caz 50
Descrierea generală
Z în vîrstă de 17 ani este originar din r. Soroca, s. Slobozia Vrîncău. Provine dintr-o familie completă: mama, tata și 2 copii. Mama este pensionară. Tatăl natural a decedat cu 5 ani în urmă (cancer). După decesul tatălui său, mama s-a recăsătorit cu un alt bărbat dintr-un sat vecin. Sora mai mare(26 ani) este căsătorită, are 2 copii și locuiesc în satul vecin. Ea lucrează într-o asociație agricolă. O perioadă de timp părinții lui Z. au locuit în Slobozia Vrîncău. Din spusele minorului relațiile dintre el și tatăl vitreg la început erau bune și pe parcurs au devenit conflictuale. Nemairezistînd Z a mers la Chișinău la verișoara sa să locuiască. Ea este căsătorită are și 2 copii. După o perioadă de timp mama a plecat să locuiască cu tatăl său vitreg în satul vecin. Z a refuzat să meargă cu ei mergînd să locuiască de unul singur în satul natal. Minorul a menționat că este foarte supărat, manifestă agresivitate și impulsivitate față de tatăl său vitreg. Z a studiat pînă în clasa VII din localitate apoi a abandonat-o. De asemenea a studiat aproximativ 4 luni la o școală muzicală, dar a abandonat-o și pe aceasta. Motivul abandonului școlar din spusele lui Z fiind recăsătorirea mamei sale și nesolicitarea acordului său pentru aceasta.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului minorul a avut un comportament calm, demonstrînd stabilitate emoțională.
Era deprimat, mai mult din motivul că nu este vizitat de nimeni și se simte foarte singur.
Discursul minorul a fost sincer și coerent. Utiliza fraze complexe; relatînd evenimentele cu amănunte, părea sincer și predispus spre colaborare. Se simțea clar tendința minorului de a comunica. El are multă nevoie de susținere morală și ascultare. Îi lipsește posibilitatea să contacteze cu alte persoane decît lucrătorii penitenciarului sau minorii din celulă.
Ar dori să cunoască ce se întîmplă în afara penitenciarului pentru că în cele 10 luni cît s-a aflat aici l-au privat de posibilitatea de a afla informații noi și favorabile dezvoltării personalității lui.
Relația cu familia
Cu mama sa se află în relații bune pînă ce aceasta s-a recăsătorit. După acest eveniment au început să se vadă din ce în ce mai rar și deci relațiile între ei au început să se răcească.
Mama nu îl vizitează și nici nu primește colete de la nimeni, cu tatăl vitreg se află în relații mai puțin bune. De multe ori între ei apăreau divergențe și se finisau cu certuri. Tatăl nu l-a agresat nici odată, dar minorul nu poate să-l accepte sub nici o formă. Nu a recunoscut că este gelos, dar are niște emoții negative fașă de el.
Sora mai mare are familia sa și nu contactează acum, nici ea nu l-a vizitat de cînd se află în penitenciar.
Minorul ar dori foarte mult să fie vizitat, îi lipsește familia și ar dori ca relațiile dintre ei să se schimbe, să devină mai pozitive.
Situația minorului în instituție
Minorul se află în celulă cu încă 2 persoane. Relațiile dintre ei au fost evaluate ca fiind pozitive de însăși Z.
Timpul îl petrece jucînd narde, vizionînd filme sau emisiuni televizate. Uneori merge la sala de sport.
Pretenții deosebite nu are față de colegii de celulă sau de regimul din penitenciar.
În 2001 minorului i s-a intentat dosar penal pentru furt. Acum i s-a pronunțat sentința – 5 ani și o lună.
Minorul a menționat că la reținere a fost agresat fizic și interogatoriile durau 4 – 5 ore în șir.
Avea avocat cu care s-a văzut o singură dată și în ziua judecății a avut alt avocat care l-a apărat. Nu îi cunoștea pe nici unul din ei și nici nu au discutat preventiv.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Își recunoaște pe deplin vina și conștientizează care sunt consecințele faptei sale. A fost o mare schimbare în viața lui faptul că a fost izolat. Pe viitor va încerca să evite situații similare.
Are remușcări de conștiință și înțelege că situația lui nu se va schimba ușor. Își va ispăși pedeapsa dar consideră că este prea aspră pentru infracțiunea pe care a comis-o.
Valori și interese
Minorul avea mai multe preferințe dar în special îi plăcea să cînte la trompetă. A frecventat școala muzicală pînă în momentul în care mama s-a recăsătorit. Consideră că de atunci au început toate neplăcerile lui. O învinuiește pentru toate neplăcerile care i s-au întîmplat.
Despre alte interese nu a dorit să vorbească. Pentru viitor nu și-a făcut planuri motivînd că are timp și nici nu e vîrsta potrivită pentru a și le face.
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Aceștia sunt:
Lipsa căminului familial(după recăsătorirea mamei a rămas fără supraveghere);
Abandonul școlar(mult timp liber utilizat fără responsabilitate și în scopuri mai puțin favorabile);
Libertate mare în acțiuni;
Influență și manipulare puternică din parte complicelui;
Neîncrederea în viitor, pierderea speranței întru-un trai mai bun.
Studiu de caz 51
Descrierea generală
A., este un băiat de 17 ani, originar din Ucraina. El nu-și amintește, dar familia sa a trecut cu traiul în Ciocmaidan, raionul Comrat, unde a locuit împreună cu mama, tata și cei 2 frați ai lui (13 și 16 ani) pînă aproximativ în 2001. Între timp mama a decedat în 2001, iar tatăl cu cei 2 frați s-au reîntors în Ucraina. Din spusele lui am aflat că frații sunt la internat, în Ucraina, iar tatăl recent a decedat.
A. a absolvit 5 clase (în Ucraina). Din spusele lui a repetat clasa a 5-a de trei ori. Fiind elev, a avut o reușită școlară proastă, nu-i plăcea să învețe, frecventa școala ocazional.
Susține că știe să citească, dar pe silabe.
Pînă la arest locuia și lucra în calitate de cioban în satul Ciocmaidan. El se întreținea singur (de cînd s-au stabilit cu traiul în Moldova, băiatul n-a frecventat școala nici o zi.).
A. a fost reținut cu o lună în urmă, a doua oară, pentru tentativa de a trece hotarele R. Moldova fără acte și nu prin vamă.
Băiatul are și alte antecedente penale a sustras bunuri materiale în sume mari din casele a mai multor cetățeni. A. susține că a fost bătut de către polițiști din Basarabeasca cînd a fost reținut și cînd a fost anchetat, a fost impus să-și recunoască vina. Băiatul nu este vizitat în penitenciar de nimeni, nu-și cunoaște reprezentantul legal, nu cunoaște la ce etapă este dosarul lui.
Băiatul, în timpul interviului tușea. A fost întrebat despre starea lui de sănătate. A susținut că nu are probleme de sănătate; și că tusa va trece de la sine. Nu vrea să meargă la medic nici pentru consultație.
Starea psiho-emoțională
La începutul interviului A. nu era dispus să comunice, ușor speriat, deși încerca să camufleze acest lucru printr-o calitate falsă. Nu știa cine suntem și pentru ce am venit. După ce i s-a explicat, A. a devenit mai echilibrat, încerca să-și controleze emoțiile. În timpul interviului, mai ales spre sfîrșit, era vădit faptul că băiatul are mare nevoie de comunicare; după 10 minute de comunicare vorbea mai tare, era mai sigur în ceea ce spune. Puteai citi cu ușurință uimirea pe fața lui; poate era pentru prima dată în viața lui cînd cineva se interesează de starea lui de spirit, de nevoile și de problemele lui. n-a știut și, de aici, nu admitea gîndul că există oameni, organizații care ar putea să-l ajute să-și refacă viața fără ai cere nimic în schimb în afară de dorința de a-și schimba viața în bine.
A răspuns la toate întrebările fără prea mare efort.
Relația cu familia
Acest capitol a ridicat cele mai multe semne de întrebare pentru echipa mobilă. A fost nevoie să-l întrebăm de cîteva ori despre părinți și frați pentru ca în final să primim un răspuns vag. După răspunsul pe care l-a dat îți crea impresia că băiatul acesta nu știe ce este o familie, parcă ea nu ar fi existat pentru el niciodată. A fost întrebat despre fiecare membru în parte: cum trăiau, cum se împăcau. Răspunsul lui a fost: „RĂU”.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
A. mai are alte antecedente penale, își recunoaște vina, dar nu are mari regrete. El își amintește foarte clar ceea ce a comis, poate reactualiza bine cele întîmplate.
Valori și interese
Nu a știut ce să răspundă la această întrebare. Are o viziune pesimistă asupra lucrurilor și la orice sugestie, idee de a se gîndi la viitor, avea un răspuns de felul „așa mi-e soarta”. A zis că ar lucra și mai departe cioban. Atunci cînd a fost întrebat dacă a iubit pe cineva sau dacă are vreo prietenă, a răspuns că a avut multe și că ele aveau o relație cu el din frică. S-a creat impresia că el dobîndește lucrurile necesare în viață prin puterea pumnului, agresivitate.
În timpul liber în penitenciar A. își găsește mereu de lucru. Activitatea principală este tatuarea propriului corp. Corpul băiatului, în special mîinile și picioarele sunt pline de tatuaje. El singur își aplică tatuajele.
Factorii care au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Factori negativi sunt suficienți, dar cei dominanți sunt:
Lipsa unei educații adecvate pentru creșterea și dezvoltarea personalității copilului;
Lipsa dragostei și afecțiunii din partea celor apropiați (în special din partea părinților);
Lipsa supravegherii suficiente din partea familiei,
Lipsa reacției adecvate din partea societății, a organelor de tutelă și curatelă, a școlii, a comunității;
Influența negativă a” prietenilor”, a străzii, a mediului în care a crescut.
Studiu de caz 52
Descrierea generală
D., în vîrstă de 17 ani, originar din raionul Comrat satul Ciocmaidan, provine dintr-o familie completă, mai are o soră în vîrstă de 25 ani, căsătorită, situată cu traiul în Chișinău. Este femeie de afaceri.
Din mărturiile băiatului am aflat că D. A avut o copilărie îndestulată, cu relații intrafamiliale bune. Mama (57 ani) lui D. Actualmente este pensionară. Pînă la pensie a lucrat în colhozul din sat. Tata (56 ani) muncește în colhozul din sat. Părinții i-au pus la dispoziția băiatului lucrurile necesare pentru a crește și a se dezvolta, necerîndu-i nimic în schimb. Poate mai puțin au investit în educația copilului, astfel se face că D. A absolvit doar 5 clase, în clasa a 6 învățînd doar primul semestru și din cauza eșecului școlar și a comportamentului deviant, băiatul a fost exmatriculat. Părinții, după aceasta n-au mai încercat să-l înscrie în altă școală, să se adreseze la alți specialiști, care ar fi putut să-i ajute în această situație.
Băiatul are și alte antecedente penale, prima dată a fost reținut pentru că împreună cu alți prieteni a bătut un polițist. A stat 10 luni, perioadă în care a avut timp să-și facă in tatuaj ( pînză de păianjen) executat cu multă măiestrie pe membrul inferior drept mai jos de genunchi. A fost eliberat prin cauțiune, plata constituind 6000 lei, bani pe care i-au plătit sora și părinții lui.
A doua oară, a fost reținut pentru act de huliganism, se află în izolator de 4 luni, este vizitat sistematic de părinți (de 2 ori pe lună). Era unicul din cei trei intervievați care era bine îmbrăcat: haine la modă și de calitate. La întrebarea de unde are aceste haine, a răspuns că sora i le dă.
Și prima și a doua oară cînd a fost reținut, băiatul a fost bătut de către polițiștii din Comrat. A fost bătut in cap.
Are reprezentant legal la judecată: mama. Cunoaște la ce etapă este dosarul lui. Este convins de faptul că va ieși din penitenciar.
Starea psiho-emoțională
Interviul cu D. A fost dificil din cauza că băiatul avea o atitudine indiferentă, nu-l interesa nici motivul pentru care am venit noi acolo, nici ceea ce vorbeam, nici faptul că discuția cu noi l-ar putea ajuta. Vorbea foarte încet deși a fost rugat să vorbească tare. Era evident faptul că avea mecanism de apărare. Tot ce i se spunea nu accepta, nu era de acord, nega. Era foarte încrezut în sine, aceasta poate și din cauza că are siguranța că părinții îl vor ajuta și pentru a doua oară.
Nu-și asuma responsabilitatea pentru faptele săvîrșite; afirmă că tot ce i se întîmplă nu este vina lui, dă vina pe alții și pe împrejurări.
La întrebări răspundea doar la cele care-i plăceau, nu întotdeauna răspundea sincer la ele, se justifica.
Relația cu familia
Relațiile intrafamiliale sunt bune, a menționat că n-a fost certat sau bătut de către părinți. Are o relație bună cu sora și soțul acesteia, Băiatul nu a negat că nu-și iubește părinții. Nu era implicat în treburile casnice. N-are nici un fel de aptitudine de muncă, nici intelectuală și nici fizică. La întrebarea ce-i place sau ce ar vrea să facă, a răspuns foarte clar „nimic”.
Situația minorului în instituție
În camera de arest sunt 10 persoane, cu vîrste cuprinse între 15-17 ani. Se află în relații bune cu colegii de cameră, dar prieteni nu are aici. D. este vizitat în penitenciar de către părinți. Nu-l sperie faptul că va petrece cîțiva ani după gratii.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Era greu de înțeles care este atitudinea ei a de fapta săvîrșită. Nu a exprimat nici un fel de regrete, remușcări, simț de vinovăție sau dorința de a-și schimba viața în bine.
Valori și interese
D. a afirmat că nu vrea să învețe, nu vrea să lucreze. Unicul lucru care, poate, l-ar face ar fi sportul – tenis de masă (a zis că a participat și la întreceri sportive, obținînd și rezultate bune). N-are nici un fel de aptitudine de muncă, nici intelectuală și nici fizică și nici nu are dorința să și le cultive.
Este categoric împotriva muncii pentru comunitate ca alternativă a detenției.
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Abandonul școlar;
Lipsa educației adecvate din partea familiei și respectiv lipsa cultivării responsabilității, atitudinii sănătoase față de muncă, față de oameni și societatea în întregime.
Studiu de caz 53
Descrierea generală
Z are vîrsta de 16 ani, este originară din Ciadîr Lunga, Găgăuzia. În izolator se află de 2 săptămîni. Z. provine dintr-o familie incompletă, părinții sunt divorțați de aproximativ 7 ani. Z., este este mezina din cei trei copii ai familiei. Mai are două surori: 21 și, respectiv, 25 ani.
Din spusele fetei am aflat că mama, de 5 ani lucrează în Turcia împreună cu sora cea mai mare, care este necăsătorită, respectiv de 5 ani Z. Trăiește împreună cu bunelul care are 87 ani. Mama nu trimite bani pentru întreținerea fetei, și nu a venit niciodată timp de 5 ani. Aflîndu-se în astfel de situație, Z. A fost nevoită să abandoneze școala (a absolvit doar 7 clase), căutîndu-și de lucru. Un alt motiv pentru care fata a abandonat școala a fost faptul că mama a vrut s-a ia cu ea în Turcia. Tot de la Z. Am aflat că pedagogii, poliția au luat atitudine și au vrut s-o întoarcă la școală. Pe cînd era elevă, Z. A avut o reușită școlară proastă. De asemenea, ea frecventa școala ocazional.
A lucrat deritecătoare într-un magazin, avînd un salariu de 200 lei lunar cu un program de lucru: 15 zile în lună.
Este reținută pentru a doua oară. Prima oară a fost reținută pentru furt care l-a săvîrșit fiind influențată de oarecare prietenă Irina, mai în vîrstă decît ea. Pentru aceasta i s-au dat 2 ani condiționat. În acest termen de probă fata a fost acuzată de către o prietenă de a ei pentru furt. În realitate, Z. i-a îmbrăcat hainele și nu s-a întors acasă 2 zile. Cînd s-a întors acasă a fost imediat arestată.
De la vîrsta de 14 ani Z. Trăiește în concubinaj cu un bărbat de 22 ani. Mama fetei este la curent și a încurajat această relație.
Cînd a fost reținută pentru I dată, ea a fost bătută de către polițiști și violată de către procurorul de la Ciadîr Lunga. Mai mult decît atît, ea susține că a fost bătută de către procuror în prezența anchetatorului. Chiar și în penitenciarul din Cahul ea a fost bătută.
Reprezentantul ei legal este sora cu care Z. Are o relație proastă.
Starea psiho-emoțională
În timpul interviului Z. era încordată, se simțea tensiune și în vocea ei și în expresia feței. Avea o mare nevoie de comunicare. Era dezorientată, chiar speriată de faptul că se află în penitenciar. Ea nu înțelege de ce a ajuns să stea în penitenciar pentru că a îmbrăcat hainele unei prietene.
După felul cum a răspuns la întrebări s-a observat că este o fire deschisă. Era dispusă să răspundă la orice întrebare, uneori, chiar, spunea mai multe decît era întrebată.
După felul cum reacționa, după mimica feței, gesturi, am putea spune că probabil are niște conflicte interioare. Poate din această cauză fata este ușor influențată de către cei din jur.
Relația cu familia
Ea susține că relațiile intrafamiliale sunt foarte proaste, nimeni nu a vizitat-o în penitenciar cu excepția surorii care a venit cu poliția pentru ai aduce niște haine.
De cînd mama ei este plecată în Turcia, ea l-a întîlnit o singură dată pe tatăl ei, el a bătut-o și după cum susține Z a vrut s-o traficheze în Turcia. Despre mama își amintește lucruri urîte și își imaginează lucruri urîte, este convinsă că mama ei se prostituează în Turcia. Chiar trăind în Moldova, mama ei trăia în concubinaj cu mai mulți bărbați. Cu sora ei de 21 ani la fel nu relaționează mai deloc. Își amintește cu bucurie de sora ei din Turcia care, uneori, o ajută pe Z financiar. Ea mai are alte rude: mătușe, unchi, dar toți sunt indiferenți la tot ceea ce i se întîmplă fetei.
Situația minorului în instituție.
În camera din penitenciar Z. se află cu încă 5 persoane, cu vîrste cuprinse între 16-25 ani, una dintre deținute fiind arestată pentru omor, alta pentru prostituție, cu care Z. se află în relații bune. Își petrece timpul confecționînd cutii din carton. Ea își recunoaște vina, dar este confuză pentru situația ei. Are abilități de muncă și este de acord cu munca în folosul comunității ca alternativă a detenției.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Z. are și alte antecedente penale despre care a povestit chiar cu unele amănunte. Referitor la faptele comise pentru care a fost reținută, Z., afirmă că este o pedeapsă prea mare (2,5 ani). La reținere a fost abuzată fizic de către polițiști pentru a recunoaște lucruri pe care nu le-a făcut (din spusele fetei). Pe de altă parte Z., se resemnează cu situația ei actuală.
Valori și interese
A zis că atunci cînd va ieși la libertate ar vrea să plece la mama în Turcia să cîștige bani. De asemenea a spus că, dacă ar avea posibilitatea, ar relua studiile.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent
Aceștia sunt:
Lipsa controlului și grijii din partea familiei, astfel Z. avea libertate totală în acțiunile sale;
Carențe mari în educație;
Abandonul școlar;
Influența negativă a prietenilor cu un comportament delincvent;
Lipsa unui mediu favorabil pentru creștere și dezvoltarea bună a personalității copilului;
Lipsa intervenției din partea rudelor familiei lărgite;
Studiu de caz 54
Descrierea generală
Z în vîrstă de 17 ani este originar din Cahul. Provine dintr-o familie incompletă: mama și trei copii. Din spusele lui Z, părinții au divorțat de cînd el era mic. Mama lucrează la o întreprindere particulară în
calitate de cusutoreasă. Despre tatăl său n-a dorit să vorbească, nici despre tatăl frățiorului mai mic. Fratele mai mare în vîrstă de 18 ani lucrează ocazional, contribuie și el cum poate la acoperirea cheltuielilor. Cel mai mic frățior este în vîrstă de 3 ani. Există legătură de rudenie doar pe linia mamei. Familia dispune de un apartament de o odaie în or. Cahul. Starea materială a familiei este foarte dificilă. Salariul mamei copiilor este unica sursă de venit a familiei și ea nu reușește să satisfacă toate necesitățile lor. Z a studiat pînă în clasa a 6-a. Apoi a fost nevoit să abandoneze școala. Din spusele lui Z cauza abandonului fiind lipsa îmbrăcămintei, încălțămintei, rechizitelor școlare, de asemenea o cauză fiind și reușită școlară nesatisfăcătoare. Astfel băiatul simțindu-se inferior, izolat, n-a dorit să-și continue studiile, găsindu-și alte activități. Minorul a avut și alte antecedente penale, pentru care i s-a aplicat eliberare condiționată. în izolatorul din or. Cahul se află de 20 luni.
Starea psiho-emoțională
În timpul interviului Z s-a purtat calm, dar în unele momente dădea dovadă de agitație, nervozitate. Aceste momente erau legate de clarificarea stării familiare a lui Z.
Uneori simțea discomfort cînd i se adresau întrebări de aprofundare și obținerea unor detalii. întrebările legate de familia sa îl întristau. Nu este foarte trist pentru că este reținut, deși ar prefera să iasă cît mai curînd, pentru că mama sa are nevoie de el. Contactul vizual era întreținut cu interlocutorul. Poziția corpului în timpul interviului era închisă: mîinile încrucișate, ceea ce denotă neîncredere, nervozitate. Este o persoană cu o impulsivitate mărită, plină de negativism.
Relația cu familia
Minorul a evaluat relația sa cu familia sa ca fiind bună. Este vizitat de către mama sa în izolator, însă colete nu are posibilitate să trimită din cauza stării financiare precare. Cînd era la libertate Z o ajuta mult pe mama sa în gospodărie.
Situația minorului în instituție
În celulă stau 10 persoane Cu ceilalți minori, Z se află în relații bune. Unii deținuți aveau neronunțată sentința. Minorul își petrece timpul ieșind la plimbare la aer liber. Alte ocupații preferate nu are. Uneori vine în încăperea predestinată pentru lecții de religie organizate de diferite confesiuni religioase. și-a aplicat o serie de tatuaje pe mîini și pe piciorul drept, refuzînd să explice
sensul lor.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul conștientizează fapta comisă. El își recunoaște vina și regretă pentru cele comise. Minorul a menționat că la reținere a fost agresat fizic de către polițiști și de asemenea i s-au anexat la dosar și trei episoade pe care nu le-a comis Z, ci prietenul său (complice). Minorul afirmă că a recurs la infracțiune din necesitate. Neputînd ține piept crizelor economice familia minorului a ajuns să se situeze sub pragul sărăciei.
Valori și interese
Despre valori sau interese a vorbit destul de puțin. Nu îl preocupă ceva în mod deosebit. în timpul liber nu avea ocupații speciale. La școală nu-i plăcea să meargă și nici nu vrea să-și continue studiile. Cînd chiulea de la școală timpul și-l petrecea pe malul iazului cu cîțiva prieteni. Pe viitor ar dori să plece în Rusia la muncă, pentru a contribui la întreținerea familiei sale. Deoarece în țara noastră el nu vede un viitor asigurat, Z ar vrea să plece în Rusia.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Există o mulțime de factori care au influențat comportamentul delincvent al minorului. Unul din acești factori este venitul mic al familiei(apartenența la o pătură socială vulnerabilă). Un alt motiv este lipsa tatălui ca model de bărbat. Nesupravegherea și lipsa controlului din partea mamei ia dat libertate majoră în organizarea timpului după propria dorință de asemenea constituie un factor. Un alt factor este abandonul școlar. Tînărul abandonînd școala, și-a găsit interes în alte activități, urmările cărora i-au dezorganizat viața. Un alt factor este influența puternică a complicilor.
Studiu de caz 55
Descrierea generală
Y. în vîrstă de 17 ani este originar din or. Leova. Provine dintr-o familie completă: părinții și doi copii. Ambii părinți sunt la pensie(pensia este în mărime de 250 de lei). Tatăl în vîrstă de 65 de ani, este sudor, mama are 63 de ani și se ocupă de gospodărie. Recent a suferit o intervenție chirurgicală(minorul nu a dat detalii). Fratele este mai mare, în vîrstă de 27 de ani, este căsătorit și are 2 copii. Trăiește în aceeași localitate, la moment este plecat la Moscova la lucru. între minor și frate legăturile de rudenie sunt doar pe linia mamei. Minorul a studiat pînă în clasa VII, reușita lui era satisfăcătoare. A abandonat școala din cauza lipsei mijloacelor financiare, de asemenea și din cauza conflictelor frecvente cu profesorii. Părinții au acceptat abandonul școlar al copilului, neinsistînd ca acesta să se întoarcă la școală pentru a-și continua studiile.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului s-a purtat calm, răspundea la întrebări concis. Poziția corpului și mimica denotă disperare. Se simte foarte izolat și neajutorat. Minorul necesita timp pentru a formula un răspuns și avea nevoie de a reformula întrebările. Dezvoltarea psihică este puțin retardată din cauza abandonului școlar. Cînd a fost întrebat despre starea sănătății părinților minorul a avut o criză nervoasă (a plîns) și cu greu s-a calmat. Nu a dorit să dea detalii despre aceasta. Uneori simte că are crize de nervi, este iritat de orice fleac sau fenomen. Din alte surse am aflat că minorul a fost violat de propriul tată și de o persoană care se afla în stare de ebrietate. Aceasta a fost o traumă foarte puternică care și-a lăsat amprenta asupra sănătății psihice a minorului.
Relația cu familia
Minorul a evaluat relații cu familia sa ca fiind bună. în aceeași locuință cu ei temporar trăia o doamnă în vîrstă care după un timp intenționa să meargă la lucru peste hotare. Această doamnă a fost asasinată, minorul este bănuit de această crimă. Y. spune că cu victima era în relații bune și nu avea motive pentru a o omorî..
Situația minorului în instituție
În celulă se află 5 persoane, toți sunt maturi. Despre ei minorul nu a dorit să vorbească. A menționat doar că cu ei se află în relații bune. Timpul și-l petrece ieșind la plimbare sau citind.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul nu se consideră vinovat de această crimă și neagă total legătura lui cu această crimă. Nu-și imaginează cum s-ar fi întîmplat, nu știe cine și cum ar fi putut să o asasineze. Y a menționat că în acele momente se afla sub influența alcoolului, dar a accentuat ferm că nu este implicat. Nu a putut să explice cum a avut loc crima. Oferind unele informații despre crimă, echipa mobilă și-a dat seama că minorul ascunde o parte din adevăr. Multe lucruri nu le putea explica, motivînd că nu-și amintește. Y nu acceptă învinuirea și regretă mult că a fost reținut pe nedrept.
Valori și interese
Nu este dominat de anumite valori și interese. Ar dori să se întoarcă acasă pentru a-și ajuta părinții. Vorbind despre părinți, minorul a dat frîu liber emoțiilor. Spunea că îi pare rău că nu are cine să aibă grija de mama sa. Pe viitor ar dori să studieze la școala profesională pentru a deveni sudor.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Există o serie de factori care au contribuit la formarea comportamentului infracțional al minorului: unul din acești factori este venitul mic al familiei(are antecedente penale – furt). Alt motiv este nesupravegherea și lipsa controlului din partea părinților, din cauza vîrstei și starea sănătății lor nesatisfăcătoare. Abandonul școlar este încă un factor – minorul motiva prin lipsa îmbrăcămintei și a rechizitelor necesare pentru studii. Un alt factor este indiferența părinților pentru abandonul școlar al fiului – susținînd ideea că dacă poate citi și scrie este suficient.
Studiu de caz 56
Descrierea generală
X. are 17 ani și este originară din Taraclia. Provine dintr-o familie completă, părinții sunt separați. Mama de pe timpul cînd X era mică pleca la lucru peste hotare. La moment este plecată în Italia. Tatăl se află și el în Italia dar nu ține legătura cu mama. Din spusele minorei părinții au grijă foarte mare de ea, o asigură cu toate cele necesare, dar evită să se întîlnească. X are o soră în vîrstă de 10 ani și un frate de 7 ani., ambii învață în școala din localitate. Ea a locuit cu buneii în s. Aluatu, tot în această localitate și-a făcut studiile pînă în clasa IX. Pînă în prezent ea împreună cu fratele și sora se află în îngrijirea buneilor. Minora a menționat că bunelul este o persoană foarte severă și autoritară. El impunea respectarea hotărîrilor lui. Tatăl dispune de un apartament cu trei odăi în Taraclia, dar locuiește singur. Inițial familia trăia într-o casă la sol care la moment nu este locuită dar este încă în proprietatea familiei. Alte antecedente penale nu are, este pentru prima dată reținută. în IDP se află din decembrie 2003.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului s-a purtat calm, puțin stingherită de la început. Mai tîrziu a devenit mai sigură pe sine, răspundea clar cu amănunte. Unele din aceste amănunte minora evita să le discute, pentru ca mai tîrziu să le dezvăluie. Minora descria evenimentele fără o cursivitate logică, trecea de la un subiect la altul și pe parcurs se întorcea la primele idei. Atunci cînd a căpătat puțină încredere în echipa mobilă a început să dea mai multe amănunte. A început să pună întrebări, privea interesată, menținea contactul vizual cu interlocutorul.
Spre sfîrșitul interviului a devenit mai activă și predispusă spre colaborare. Minora are dezvoltarea fizică în limitele vîrstei, dezvoltarea psihică este la un nivel mediu, este mai naivă decît ar fi bine să fie la această vîrstă. La unele întrebări necesita explicații și repetare. O mare parte a întrebărilor au fost reformulate pentru ca minora să poată da un răspuns.
Relația cu familia
Minora a evaluat relația cu familia ca fiind foarte bună. Despre fratele și sora nu a vorbit. în mare parte a vorbit despre părinți. Ambii o vizitează, o susțin și îi acordă tot de ce are nevoie. Nu era refuzată niciodată de părinți atunci cînd cerea bani de la ei. îi primea ori de cîte ori avea nevoie. Totuși cea mai mare parte o petrecea cu buneii(părinții mamei). despre bunic spune că este o persoană severă, autoritară, are frică față de el. Despre bunică spune că este o persoană blîndă și înțelegătoare. Bunicii au vizitat-o în izolator, a certat-o și ia spus că l-a făcut de rușine în tot satul. Oricum are susținerea lor și o așteaptă să se întoarcă acasă.
Situația minorului în instituție
În celulă sunt 7 persoane: X și încă o minoră, celelalte sunt persoane mature. Patru dintre aceste femei au săvîrșit infracțiuni foarte grave(omor), cîtorva li s-a pronunțat deja sentința. X spune că încearcă să nu intre în relații cu acestea. Are o relație bună cu cealaltă minoră și ambele încearcă să se izoleze de cele mature și să evite contactul direct cu ele. Minora ar face orice ca să evite pe viitor situații care ar întoarce-o în penitenciar, este îngrozită de atmosfera de aici. Timpul în izolator și-l petrece croșetînd sau împletit. Este vizitată de bunei, părinți și chiar unii din verișori. De la cei care vin să o viziteze primește colete și are toată susținerea lor. Minora afirma foarte des „m-am săturat de închisoarea asta, vreau mai repede acasă”.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
De la începutul interviului nega cu desăvîrșire vina, pe parcurs însă recunoscuse o parte din vină. Afirmă că intenția de a comite delictul a aparținut uneia din domnișoarele cu care se afla. Ceilalți complici sunt: o domnișoară de 19 ani(care se află în căutare) și 2 băieți, care se află la libertate. Doar X este reținută. Are un avocat plătit dar care nu a vizitat-o în IDP și nici nu este mulțumită de serviciile lui. Ar fi de acord să-și angajeze alt avocat. Minora este revoltată de faptul că a fost reținută de aproximativ 10 luni și încă nu i s-a examinat dosarul.
Valori și interese
Interese sau valori deosebite nu are, pe viitor ar dori să facă liceul și să facă studii în domeniul medicinii. Cel mai mult ar dori să revină acasă. Cînd se afla la libertate prefera să gătească sau să citească detective.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Comportamentul minorei a fost influențat de o serie de factori:
Lipsa controlului din partea părinților;
Influența prietenilor;
Neconștientizarea consecințelor propriilor acțiuni;
Separarea părinților de copii(deseori părinții
erau plecați din țară).
BIBLIOGRAFIE
Aaron L.; Dallaire D. H. Parental Incarceration and Multiple Risk Experiences: Effect on Family Dynamics and Children's Delinquency. In: Journal of Youth and Adolescence. 2010, 39 (12), p.1471–1484.
Albu E. Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenți. Prevenire si terapie. București : Aramis Print, 2002. 128 p.
Banciu D. Control social și sancțiuni sociale. București: Hyperion, 1992. 104 p.
Banciu D.; Rădulescu S. M. Evoluții ale delincvenței juvenile in România. Cercetare și prevenire socială. București: Lumina Lex, 2002. 210 p.
Bartol C.; Bartol A. Juvenile Delinquency and Antisocial Behavior: A Developmental Perspective. 3rd ed. NJ: Pearson Prentice Hall, 2009. 364 p.
Brown S. Understanding Youth and Crime (Listening to youth?). Buckingham: Open University Press, 1998. 109 p.
Brustur G. Strategii de reinserție socială a delincvenților minori. In: Teoretic și aplicativ în cercetarea psihologică. Timișoara: Eurobit, 2009, p. 101-108.
Buș I. Psihologie și infracționalitate. Fundamente teoretice,vol.I. Cluj-Napoca: ASCR, 2005. 359 p.
Cauffman et al. Bad boys or poor parents: Relations to female juvenile delinquency. In: Journal on Research on Adolescence. 2008, 18 (4), p. 1003-1019.
Cauffman; Piquero; Kimonis; Steinberg; Chassin. Legal, individual, and environmental predictors of court disposition in a sample of serious adolescent offenders. In: Law and Human Behavior. 2007, 31 (6), p.519–535.
Cheng D.; Schwarz E.; Douglas E. et al. Unintended pregnancy and associated maternal preconception, prenatal and postpartum behaviors. In: Contraception. March 2009, 79 (3), p. 194-202.
Clerget S. Criza adolescenței. București: Trei, 2008. 208 p.
D'Angelo D.; Colley Gilbert B.; Rochat R. et al. Differences between mistimed and unwanted pregnancies among women who have live births. In: Perspect Sex Reprod Health. Sep–Oct 2004, 36 (5), p. 192-199.
Dodge. A biopsychosocial model of the development of chronic conduct problems in adolescence. In: Developmental Psychology. 2003, 39, p. 349–371.
Dragomirescu V.T. Psihosociologia comportamentului deviant. București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1976. 356 p.
Eadie T.; Morley R. Crime, Justice and Punishment. In: Baldock, J. et al. Social Policy. Oxford: Oxford University Press, 2003. 345 p.
Eriko A.L.; Carcea M. Prevenirea dezadaptării școlare. Contribuții metodologice la profilaxia și terapia adolescenților cu probleme de adaptare. Iași: Cerni, 1998. 198 p.
Farrington D. P. Developmental criminology and risk-focused prevention. In: Maguire, M. et al. The Oxford Handbook of Criminology (3rd ed.). Oxford: Oxford University Press, 2002. 423 p.
Ferreol G. Adolescenții si toxicomania. Iași: Polirom, 2000. 435 p.
Gheorghe F. Fenomenologie penitenciară. București: Oscar Print, 2003. 185 p.
Gheorghe F. Psihologie Penitenciară. București: Oscar Print, 2002. 396 p.
Goode E. Many in U.S. Are Arrested by Age 23, Study Finds. In: The New York Times. Retrieved November 3, 2014, p. 3-4.
Graham J.; Bowling B. Young People and Crime, Home Office Research Study No. 145, London: Home Office, 1995. 125 p.
Graham W. G. Administrarea justiției în comunitate. Standarde și reglementări internaționale. București: Expert, 2001. 346 p.
Grecu F.; Rădulescu S. Delincvența juvenilă în societatea contemporană. Studiu comparativ între Statele Unite și România. București: Lumina Lex, 2003. 525 p.
Hare. The Hare Psychopathy Checklist Revised. Toronto, Ontario: Multi-Health Systems, 1991. 123 p.
Hirschi T. Causes of Delinquency. California: Paperback, Berkley, 2002. 345 p.
Hollin C.R. Criminal Behavior. A Psychological Approach to Explanation and Prevention. London: Falmer Press, 2001. 287 p.
Holmes S. E.; James R. S.; Javad K. Risk Factors in Childhood that Lead to the Development of Conduct Disorder and Antisocial Personality Disorder. In: Child Psychiatry and Human Development. 2001, 31 (3), p. 183–193.
Howard Z.; Harry M. Fundamental Concepts of Restorative Justice. In: Restorative Justice. Critical Issues. New York: Criminal Justice Press Monsey, 2004, p. 213-234.
Hudițeanu A. Devianța comportamentală la elevi. Cunoașterea, prevenirea și soluționarea devierilor comportamentale ale elevilor. Sibiu: Psihomedia, 2001. 278 p.
Iluț P. Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie. Iași: Polirom, 2004. 255 p.
Infractiuni comise de minori dupa tipul infractiunii, 2000-2013 [online]. Chișinău (MD), 2014. Accesibil pe Internet <URL: http://statbank.statistica.md/pxweb/Dialog/varval.asp ?ma=JUS0201&ti=Infractiuni+comise+de+minori+dupa+tipul+infractiunii%2C+2000-2013&path=../Database/RO/12%20JUS/JUS02/&lang=1>
Kirk David S.; Sampson Robert J. Juvenile Arrest and Collateral Educational Damage in the Transition to Adulthood. In: Sociology of Education. 2012, p. 36-62.
Kost K.; Landry D.; Darroch J. Predicting maternal behaviors during pregnancy: Does intention status matter? In: Fam Plann Perspectives. Mar–Apr 1998, 30 (2), p. 79-88.
Lemert E. Human Deviance, Social Problems and Social Control. Englewood Cliffs: Prentice-Hall, 1967. 257 p.
Logan C.; Holcombe E.; Manlove J. et al. The consequences of unintended childbearing: A white paper. Washington: Child Trends, Inc., 2007. 197 p.
Mitrofan N.; Zdrenghea V.; Butoi T. Psihologie judiciară. București: Șansa, 1994. 356 p.
Moffitt. Life course persistent versus adolescent limited antisocial behavior. In: Cicchetti D.; Cohen D. Developmental Psychopathy (2nd ed.). New York: Wiley, 2006, p.570-598.
Monea J.; Thomas A. Unintended pregnancy and taxpayer spending. In: Perspectives on Sexual and Reproductive Health. June 2011, 43 (2), p. 88–93.
Montanu M.R. Delincvența juvenilă. Aspecte teoretice și practice. București: Polipress, 2003. 425 p.
Neamțu C. Devianța școlară. Iași: Polirom, 2003. 128 p.
Oancea I. Probleme de criminologie. București: All, 1998. 106 p.
Ogien A. Sociologia devianței. Iași: Polirom, 2002. 356 p.
Pașca M.D. Infractorul minor și reintegrarea sa în comunitate. Ardealul: Biblioteca de psihologie, 2005. 289 p.
Petcu M. Delincvența. Repere psihosociale. Cluj-Napoca: Dacia, 1999. 215 p.
Pitulescu I. Delincvența juvenilă. București: Ministerului de Interne, 1995. 124 p.
Preda V. Delincvența juvenilă. O abordare multidisciplinară. Cluj-Napoca: Presa Universitară, 1998. 129 p.
Radulescu S. Homo Sociologicus. București: Șansa, 1994. 304 p.
Rădulescu S. M. Teorii sociologice în domeniul devianței și al problemelor sociale. București: Computer Publishing Center, 1994. 356 p.
Rădulescu S. Sociologia devianței.Teorii, Paradigme, Arii de cercetare. București: Victor Babeș, 1998. 176 p.
Rădulescu S.; Banciu D. Introducere în sociologia delincvenței juvenile. București: Editura Medicală, 1990. 163 p.
Rășcanu R. Psihologia comportamentului deviant. București: Editura Universitatea, 1994. 395 p.
Roșan A. Violența juvenilă școlară. Teorie, prevenție și intervenție integrativă. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2006. 286 p.
Siegel Larry J.; Brandon. Juvenile Delinquency: The Core (4th ed.). Belmont, CA: Wadsworth cengage Learning, 2011. 423 p.
Stănciulescu E. Sociologia educației familiale. vol. I. Iași: Polirom, 1997. 687 p.
Stănișor E. Delincvența juvenilă. București: Oscar Print, 2003. 194 p.
Stănișor E. Justiția pentru minori. coordonatori M. Coca-Cozma; C. M. Crăciunescu; L. V. Lefterache. București: Universul Juridic, 2003. 320 p.
Steffensmeier; Schawrtz; Zhong; Ackerman. An assessment of recent trend in girl's violence using diverse longitudinal sources: Is gender gap closing? In: Criminology. 2005, 43(2), p. 355–406.
Steinberg L. Adolescence (8th ed.). New York: McGraw-Hill, 2008. 655 p.
Turianu C. Răspunderea juridică pentru faptele penale săvârșite de minori. București: Continent XXI, 1995. 260 p.
Walklate S. Understanding Criminology – Current Theoretical Debates. 2nd edition. Maidenhead: Open University Press, 2003. 236 p.
Woolard S. The legal regulaion of adolescence. In: Lerner R.; Steinberg L. Handbook of Adolescent psychology. 2009, 2 (3rd ed.). New York: Wiley, p. 345–371.
ANEXE
Anexa 1. Prezentarea studiilor de caz
Studiu de caz 21
Descrierea generală
X., are vîrsta cuprinsă între 17 și 18 ani. Este originar din Chișinău. La școală a studiat VIII clase. Face parte dintr-o familie completă. Mama lucrează în calitate de barmen, tatăl este plecat în Rusia. Are un frate mai mic – elev în clasa I. Au locuit împreună cu bunicii. Bunica a decedat recent. A fost reținut din 25 februarie 2004 pentru huliganism. În IDP nr. 3 a fost adus din 10 martie 2004.
Minorul este la evidența neurologului. Are crize de epilepsie, care au survenit ca rezultat a unei traume cerebrale. A făcut cîteva cure de tratament. Acasă tratamentul îl făcea sub supravegherea mamei. Deseori are crize mnezice, care îl derutează extrem de mult.
Momentul săvîrșirii infracțiunii, minorul și-l amintește vag. Consideră că a săvîrșit fapta fiind inconștient de ceea ce face.
La reținere a fost deținut cu maturii în aceeași încăpere.
Starea psiho-emoțională
În timpul interviului era foarte deprimat. Organismul își revenea dintr-o criză recentă de epilepsie. În IDP nu continuă tratamentul început încă în spital. Este dominat de o stare depresivă. Contactul cu interlocutorul nu este întreținut, evită să vorbească tare și clar. Minorul este o persoană emoțional-instabilă. La un moment dat nu și-a reținut lacrimile (motivul a fost reamintirea unor momente neplăcute din experiența cu colegii și „prietenii” din curtea casei unde locuia). Se simte necesitatea de a comunica. Are nevoie de persoane care să-l aprecieze și să-l înțeleagă, să-i acorde multă atenție și susținere.
Relația cu familia
A evaluat relația lui cu familia ca fiind satisfăcătoare. A fost vizitat de mamă în camera de arest preventiv. În IDP încă nu a fost vizitat. Minorul este întristat foarte mult de faptul că bunica a decedat. Într-o oarecare măsură el se consideră vinovat pentru decesul bunicii: bunica îl iubea foarte mult și emoțiile negative pe care i le-a provocat arestarea nepotului i-au agravat situația.
Situația minorului în instituție
În camera de arest se află 4 persoane. Cu ceilalți deținuți se află în relații superficiale. Nu este în prietenie cu nici unul din ei.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Antecedente penale nu are. Își recunoaște vină și îi pare rău pentru cele întîmplate. Complicele lui nu este închis (acesta este matur). Nu își amintește clar ceea ce a comis, poate reactualiza doar unele momente.
Valori și interese
Referitor la acest capitol s-a discutat foarte puțin. Minorul era obosit (posibil ca urmare a crizei epileptice care a avut recent) și interviul derula cu greu.
Factorii ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Acești factori sunt:
Influența prietenului / complice;
Lipsa controlului conștient asupra propriului comportament;
Lipsa educației și a controlului din partea familiei;
Boala somatică cu influență asupra conștiinței care nu-i permite controlul comportamentului.
Studiu de caz 22
Descrierea generală
Este originar din Comrat. Este vorbitor de limba rusă. Are o dezvoltare fizică bună, în corespundere cu vîrsta. Capacitățile psihice sunt dezvoltate în limitele mediei.
Face parte dintr-o familie completă. Are 2 surori mai mari. Una din ele este plecată în Rusia. Are antecedent penal (pentru furt) dar i s-a dat pedeapsa condiționată. A săvîrșit următoarea infracțiune cînd se afla încă în perioada de probă. La furt a avut complicele unul din vecinii lui.
A studiat VII clase în școala din localitate. În IAP se află din 9 martie 2004. Inițial a fost izolat în penitenciarul din Cahul.
Starea psiho-emoțională.
Este deprimat de atmosfera din penitenciar. În timpul interviului avea o poziție semideschisă, ceea ce ne vorbește despre un potențial interes și colaborare. Minorul era foarte atent și participa activ la discuție. Se răspundea clar, exact și complet. Limbajul este dezvoltat, utilizează fraze complexe, argumentate logic. Șirul gîndurilor este bine structurat. Contactul cu minorul s-a stabilit foarte ușor. Este o fire deschisă și comunicabilă.
Era interesat de faptul că are posibilitatea să-și discute problema și solicita mai mult juristul pentru a-și clarifica situația.
Relația cu familia
Despre familie minorul a vorbit mai puțin. Ar fi posibil de presupus că se află într-o relație mai puțin satisfăcătoare cu ea, deși minorul a menționat foarte vag că se certa uneori cu părinții. Nu a fost vizitat de către membrii familiei, dar îi așteaptă foarte mult.
Situația minorului în instituție
În celulă sunt 4 persoane de aproximativ aceeași vîrstă. Prieteni aici nu are. Cu ceilalți deținuți se află în relații bune. Este interesat de viitorul lui, de aceea se interesa, ce ar putea să se întîmple cu el pe viitor (referitor la partea juridică).
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul conștientizează cele întîmplate; își recunoaște vina. Are un grad înalt de reflectare și reproducere adecvată a evenimentelor. Este de acord că trebuie să fie pedepsit dar consideră că pedeapsa nu ar trebui să fie prea aspră. Minorul ar fi de acord cu pedeapsa prin munca în folosul comunității. Consideră că nu va sta mult închis deoarece părinții vor interveni în desfășurarea evenimentelor.
Valori și interese
Minorul ar dori pe viitor să studieze la o școală profesională în calitate de mecanic. Alte planuri nu are. La aceasta se va gîndi atunci cînd va ieși din penitenciar.
Factorii ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Trecutul infracțional (experiență);
Influența vecinului care l-a manipulat și la folosit pentru realizarea scopurilor lui;
Lipsa controlului din partea familiei;
Independență în acțiuni și iresponsabilitatea pentru consecințele acestora.
Studiu de caz 23
Descrierea generală
X., are vîrsta cuprinsă între 16 și 17 ani. Este originar din orașul Călărași. Provine dintr-o familie completă. Mama, tatăl și 2 copii. Mama nu este încadrată în cîmpul muncii. Tatăl a lucrat în Călărași la o întreprindere în calitate de paznic, la moment nu lucrează pentru că este foarte bolnav (este grupat pentru boala pe care o are). Fratele mai mare are vîrsta de 24 ani. Locuiește în aceeași localitate, este căsătorit. Minorul a frecventat școala pînă în clasa VI, a menționat că avea o reușită nesatisfăcătoare. Minorul a abandonat școala din motivul că a fost încadrat în cîmpul muncii în calitate de hamal. A fost nevoit să lucreze pentru că sursele financiare erau insuficiente. Minorul afirma că uneori fratele mai mare își ajuta familia.
X. a fost reținut în ianuarie 2004. A mai avut antecedente penale fiind izolat pentru 9 luni după care i s-a aplicat eliberarea condițională.
În delictul recent a fost implicat și fratele mai mare. La el au fost depozitate lucrurile furate.
Starea psiho-emoțională
Minorul a răspuns foarte sincer la toate întrebările. Cu explicații amănunțite. S-a purtat calm. Poziția corpului deschisă, liber pentru colaborare. Întrebările legate de familia lui îl întristau. Nu este foarte trist pentru că este închis, deși ar preferă să iasă cît mai curînd pentru că părinții au nevoie de el.
Relația cu familia
Minorul a menționat că au existat situații în care au apărut conflicte intrafamiliale care purtau un caracter destul de tensionant. Mai frecvent existau conflicte între părinți, decît între ei și copii. Cu mama era în relații bune, cu tatăl – nu. Din cele spuse de minor este clar că tatăl face abuz de alcool și ca urmare devenea agresiv față de soție și copil. Minorul deseori se implica în aplanarea conflictelor și intervenea în momentele de criză pentru a putea să-și apere mama. Din momentul reținerii nu a fost vizitat.
Situația minorului în instituție
Cu colegii de cameră se află în relații bune. Minorul menționează că atunci cînd colegii primesc colete, se împart cu el, cu toate că el nu primește nimic.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Îi pare rău pentru ceea ce a făcut. Își recunoaște vina și de acum s-a împăcat cu gîndul că trebuie să-și ispășească pedeapsa. A fost pronunțată sentința: privare de libertate pentru 3 ani. Faptul că a fost judecat anterior nu l-a oprit și nu l-a marcat într-atît încît să nu mai săvîrșească altele. Ultima experiență, de 9 luni, nu l-a făcut să înțeleagă ce înseamnă a fi închis. Minorul afirmă că delictul nu a fost planificat și a fost săvîrșit sub influența alcoolului. A conștientizat fapta doar a doua zi cînd s-a trezit.
Valori și interese
Pe viitor ar vrea să meargă la muncă în Rusia, căci acolo are rude care îl vor ajuta. Era întristat că își lasă părinții singuri acasă; se întreba dacă îi va mai găsi vii cînd va fi eliberat.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Control insuficient din partea părinților;
Conflicte familiale, abuzul de alcool al tatălui;
Lipsa resurselor financiare, acre au provocat imboldul de a săvîrși primul delict;
Influența alcoolului ;
Abandonul școlar;
Comportamentul delicvent deja format.
Studiu de caz 24
Descrierea generală
Provine dintr-o familie incompletă (părinții sunt divorțați), are doi frați și o soră. Părinții sînt divorțați, iar tatăl a întemeiat o familie nouă. Minorul se caracterizează prin îndrăzneală, agresivitate, concepție distorsionată despre lume, sistem de valori dezadaptativ, imaturitate afectivă.
Relația cu familia
Relațiile cu părinții sunt percepute de minor ca distante, reci care exprimă dezinteres, neglijare. Cele mai bune relații minorul le are cu fratele cel mai mare care se preocupă cel mai mult de soarta minorului.
Starea psiho-emoțională
Gesturile exprimau încredere în sine, tendință spre dominarea situației și autocontrol, neplăcere, față de discuție.
Situația minorului în instituție
Minorul s-a adaptat la condițiile penitenciarului și la mediul social, deși durata de aflare era de doar o zi. El a reușit să se afirme, să stabilească relații de comunicare. Minorul percepe aflarea în izolator ca un eveniment firesc și nu ca unul stresant.
Valori și interese
Comportamentul delincvent este pentru minor un stil de viață învățat în scopul afirmării. Minorul a introiectat concepțiile lumii infracționale și nu este deloc motivat să își schimbe percepțiile și comportamentul.
Factorii ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
În calitate de factori ce au favorizat comportamentul delincvent pot fi evidențiați: neglijarea în familie, mediu social (prieteni) specific. Scopul infracțiunii l-a constituit beneficiul material. Pentru minor comportamentul infracțional este singura alternativă pentru venitul material, el nu regretă fapta săvîrșită.
Studiu de caz 25
Descriere generală
X, 15 ani, este din Chișinău, provine dintr-o familie incompletă: tata și un copil. Părinții lui au divorțat cu 8 ani în urmă. Mama este bolnavă psihic și locuiește cu bunica minorului. Tata este comerciant și are o afacere în țările baltice și pleacă des în deplasări.
X mai are 2 surori vitrege. Cea mai mare este studentă la Universitatea Cooperatist Comercială (contractul este plătită de mama ei naturală). A doua – lucrează frizeriță. X se vede deseori cu surorile sale, uneori este chiar ajutat de ele.
După divorțul părinților tatăl lui X s-a recăsătorit, după care a divorțat, din spusele minorului, cauza fiind neglijarea și iresponsabilitatea mamei vitrege față de băiat. Mama vitregă mai avea un fiu și toată atenția și grija o acorda lui.
Toți trăiau în apartamentul ultimei soții al tatălui. După divorț tatăl și băiatul au închiriat un apartament cu o odaie. Cînd tata pleca în deplasări, băiatul rămînea cu surorile sale.
Din spusele minorului am aflat că tata a investit bani în construcția unui bloc de locuit și așteaptă să se stabilească cu traiul în noul apartament.
Minorul a studiat pînă în clasa a 7-a. Reușita lui școlară era dintre cele mai bune în clasele primare; era premiant. Începînd cu clasa a 4-a X a început să înregistreze rezultate scăzute la învățătură și devieri de comportament. În final X a fost exmatriculat din școală. Clasele 4 – 7 le-a studiat în altă școală, după care a abandonat definitiv școala.
Minorul se află în izolator de cîteva zile.
Starea psiho-emoțională
Minorul nu-și exterioriza adevăratele emoții. Încerca să le ascundă printr-o calmitate ce nu-i aparținea.
La unele întrebări îi era dificil să răspundă sau chiar spunea deschis “Nu pot să răspund”, în deosebi la antecedentele penale din trecut: locul, modul, timpul săvîrșirii delictelor, menționînd că îi este frică să nu audă cineva din exterior. Acest lucru dovedește că minorul nu are încredere în echipa mobilă. Privirea era preponderent orientată în jos, contactul vizual – sărac, poziția corpului închisă, limbajul non-verbal lipsea aproape total. Băiatul se simte izolat.
Relația cu familia
Băiatul a menționat că se află în relații bune cu surorile sale, mai ales cu tatăl său. Ține foarte mult la el. X a suferit mult din cauza că tatăl s-a căsătorit fără să-i ceară părerea; din cauza aceasta relațiile dintre tată și fiu s-au răcit. Minorul era gelos pentru că trebuia să împartă atenția tatălui cu mama și fratele vitreg.
Cu mama sa naturală băiatul a păstrat legătura: mergea în vizită la mama sa. Uneori chiar și tatăl o ajuta cu bani, însă mama folosea banii în alte scopuri: în loc de medicamente, cumpăra țigări, băuturi alcoolice.
De două zile de cînd se află în izolator nu a fost vizitat de nici un membru al familiei sale.
Situația minorului în instituție
X se simte izolat, singur. Unica persoană apropiată este tata, suportul căruia este o necesitate primară pentru copil în acest moment. În celulă sunt 5 persoane. A spus că se împacă bine cu băieții de cameră.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul a săvîrșit și alte delicte despre care nu a dorit să vorbească. În ceea ce privește delictul pentru care a fost reținut în izolator (furtul și vinderea unui telefon mobil), pe de o parte X nu înțelege de ce se află în izolator, nu se simte vinovat și ar dori să afle răspuns la această întrebare fără a intra, însă în detalii. Pe de altă parte, X se resemnează cu situația lui de moment și își așteaptă liniștit sentința. Consideră că trebuie să-și ispășească pedeapsa.
Valori și interese
Nu are planuri deosebite pentru viitor. Ar dori să absolvească 9 clase după care să meargă să lucreze împreună cu tatăl său. Băiatul a spus că în ultimul timp nu prea ieșea din casă, îi plăcea să sculpteze în lemn diferite obiecte, singur s-a învățat. De asemenea se ocupa cu sportul: tae-kwon-do, fotbal. Cea mai mare dorință la moment este să-l vadă pe tatăl său și să iasă la libertate.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Acești factori sunt:
Lipsa controlului și grijii din partea tatălui (tatăl pleca foarte des în deplasări);
carențe în educație;
destrămarea familiei/divorțul părinților;
abandonul școlar;
influența negativă a prietenilor cu un comportament delincvent.
Studiu de caz 26
Descrierea generală
Y, în vîrstă de 17 ani, din Dubăsari, provine dintr-o familie completă, însă numeroasă: mama, tata, și 8 copii (3 fete și 5 băieți). Mama lucrează infirmieră la punctul medical din sat. Tatăl lucrează ocazional la construcții în sat. Tata a fost privat de libertate pentru omor, dar după cîțiva ani de ispășire a pedepsei a fost eliberat prin amnistie. Y este al 5-lea copil din familie.
Frații mai mici învață la școală. Băiatul a învățat la internat pînă în clasa a 5-a, apoi a abandonat școala la cerința tatălui său. A lucrat o perioadă de timp cu tatăl său la construcții.
Y, după infracțiunea săvîrșită, s-a aflat 30 zile la comisariatul de poliție din Chișinău, 3 zile – la Centrul Temporar pentru Minori și apoi a fost adus în izolatorul de anchetă. Aici se află de cîteva zile.
Starea psiho-emoțională
La începutul interviului minorul era calm, însă puțin dezorientat. Nu știa cu cine vorbește nu a înțeles prezența noastră în izolator, era nedumerit. Nu înțelegea de ce a fost reținut, nu-și cunoaște deloc drepturile. Era foarte disperat. Ochii lui exprimau durere și neliniște. Este o persoană introvertă: vorbea foarte încet și rar, privirea era orientată în spațiu cu preponderență în jos. La întrebările legate de relațiile cu familia sa, minorul a început a plînge. A avut nevoie de timp ca să-și revină. Este o persoană sensibilă.
Relația cu familia
Din spusele minorului în familia lui predomină relații conflictuale: mamă-tată, tată-copii. Cu mama se împacă bine. Conflictele persistă din cauza tatălui care face abuz de alcool și nu rare ori au fost cazurile cînd tatăl l-a alungat de acasă pe Y. De cînd a fost reținut, Y nu a fost vizitat de nimeni.
Situația minorului în instituție
Băiatul este disperat, izolat, nedumerit de ceea ce i se întîmplă. Se simte neajutorat și din cauza că nu are o persoană apropiată care să-l susțină în astfel de moment.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Îi pare rău pentru ceea ce s-a întîmplat. Își recunoaște vina. Minorul a mai avut și alte antecedente penale pentru care a primit eliberare condiționată timp de 2 ani. Furtul (unei perechi de pantaloni) a fost săvîrșit în această perioadă. I-a furat din necesitate: Y a nimerit din întîmplare la Chișinău, nu avea bani, nu avea unde să trăiască. Avea nevoie de haine ca să se îmbrace, pantalonii lui erau rupți și murdari. Cu toate că își dădea seama că se află în perioada de probă, a săvîrșit totuși infracțiunea.
Valori și interese
Ar vrea să se întoarcă în sat cît mai repede și să lucreze în construcții ca să se întrețină, însă va lucra singur, fără tatăl său cum făcea mai înainte.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Veniturile mici ai familiei;
Familie numeroasă;
Conflicte familiale la nivel de relații;
Nesatisfacerea necesităților primare (hrană, îmbrăcăminte, ș. a);
Abandonul școlar
Studiu de caz 27
Descrierea generală
X 15 ani, originar din Chișinău. Aceasta nu este prima dată a aflării sale în penitenciarul nr. 3. Are mai multe experiențe a efectuării furturilor. Copilul a furat o geantă, apoi o bicicletă, iar ultimul furt comis a fost cel din cadrul unei policlinici unde împreună cu alți minori a încercat să sustragă aparataj tehnico-medical.
Minorul provine dintr-o familie socialmente-vulnerabilă. Tata copilului a părăsit familia. În prezent mama locuiește cu concubinul său, iar recent mama a născut un copil. Vezi genograma familiei. Mama nu are un loc stabil de muncă, iar unicul întreținător al familiei la moment este concubinul mamei, care lucrează ocazional.
Pînă a fi condamnat X a învățat 2 clase la școala nr. 39, apoi încă 2 clase la școala profesională din str. Muncești, or. Chișinău.
Starea psiho-emoțională.
În timpul interviului minorul a fost vesel, comunicabil, părea destul de încrezut în sine, poate fi descris ca fiind o persoană cu autoapreciere înaltă. Dădea răspunsuri clare și deschise, este conștient de situația în care se află. Minorul a fost predispus pentru colaborare. Nu părea afectat tare de faptul că se află în penitenciar, dar spunea ca vrea să fie la libertate.
Relația cu familia
Pînă la sosirea în izolator a fost de către fratele său mai mare la Comisariatul de poliție, în timpul anchetei. Legăturile cu familia nu sunt destul de puternice, persoanele de încredere sunt frații, sora mamei. Este ajutat de către sora mamei care este și reprezentantul legal al copilului.
Situația în instituție
În celulă sunt 4 persoane. Minorul a menționat că nu are prieteni adevărați, dar are relații normale cu colegii de cameră. Puțin comunică cu colegii din celulă, în schimb comunică cu maturii fie verbal, fie prin intermediul scrisorilor, pe care le expediază. După spusele lui nu au avut careva conflicte.
Atitudinea fața de fapta săvîrșită
Minorul recunoaște fapta săvîrșita. Se pare că pentru el „a săvîrși o crimă” nu este ceva neobișnuit și ieșit din comun, acest lucru demult a devenit un mod de viață normal pentru el. Minorul afirmă ca „el nu este făcut pentru a munci”.
Valori și interese
Minorul n-a vrut să desfășoare acest subiect de discuție
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Venitul scăzut al familiei, relația conflictuală cu concubinul mamei, lipsa tatălui ca model bărbătesc, lipsa controlului din partea familiei.
Studiu de caz 28
Descriere generală
Este originar din or. Orhei, provine dintr-o familie numeroasă (mama, 2 frați, 2 surori, tata nu locuiește cu familia). Minorul a frecventat clasa a I-a în s. Tîrnova, r-n. Dondușeni. Din clasa a II pînă în clasa a IV, a frecventat școala din s. Cornești, r-n. Ungheni. Practic jumate de an mama lipsește din familie – ea de pleacă peste hotarele RM la lucru. Din anul 1999 nu învață.
Comportamentul în timpul interviului a fost deschis, sincer, era predispus spre colaborare. În penitenciar se află timp de 3 luni.
Starea psiho-emoțională
Minorul este stresat de faptul că se află în penitenciar. În timpul interviului minorul părea speriat și deprimat. Poziția corpului, mimica și gestica era caracteristice omului stresat și neajutorat. A dat răspunsuri la toate întrebările. El conștientizează că ce-a făcut nu este bine, astfel a cerut sfatul psihologului cum ar putea să micșoreze agresivitatea și tensiunea emoțională, se cunoștea cu avocatul de aceea a încercat mai mult să afle de la avocat.
Relația cu familia.
Cu tata relațiile sunt puțin deteriorate și practic nu mai comunică. La instituție a fost vizitat de către mama sa o dată.
Situația în instituția
În penitenciar se află timp de 3 luni. Se află într-o cameră cu alții 10 minori, cu care „vrei nu vrei te împaci”. A menționat că deseori colegii de cameră îl iau în derîdere. În timpul liber citește și se ocupă cu sportul.
Atitudinea fața de fapta săvîrșita
El conștientizează situația în care se află, era conștient de condițiile pe care trebuia să le respecte în termenul de probă. Recunoaște vina, dar parțial. Minorul menționează că fratele a participat și el la fapta comisă, dar acesta a recunoscut și a primit 2 ani condiționat.
Valori și interese
Pe viitor are de gînd să lucreze dar nu știe concret unde. Limbajul și gesturile pe care le folosea arătau că minorul încă n-a asimilat limbajul și subcultura penitenciarului.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
El menționează că a procedat astfel deoarece era sub influența alcoolului. Alt factor este mediul înconjurător (fratele și alți prieteni i-au propus să scoată automobilul din ogradă pentru a se plimba, dar pe un deal s-a stricat, ei lăsînd automobilul peste noapte acolo. A doua zi nu mai era la locul lăsat). Alți factori determinați sînt venitul scăzut al familiei și lipsa controlului din partea familiei.
Studiu de caz 29
Descrierea generală
Are 17 ani. Originar din Malcoci. A absolvit 5 clase al șc. din Malcoci, pe urmă a părăsit școala din cauza bolii grave a tatălui său care necesita îngrijire. Reușita sa școlară a fost scăzută. În penitenciar se află 4 luni. Provine din familie incompleta – mama și 3 copii, tatăl a decedat 6 ani în urmă. Minorul este acuzat de viol în grup. Pînă la izolare în penitenciar lucra în calitate de gropar la cimitir.
Starea psiho-emoțională
În timpul interviului minorul a fost intimidat și închis în sine. Poziția corpului și gestica era caracteristice pentru un om neîncrezut în sine. Autoapreciere scăzută. Unele indicii (limbajul sărac, constituția corpului, reținere în darea răspunsurilor, minorul nu știe la ce etapă se află procesul penal) ne arată că minorul poate să sufere la un retard social sau chiar mintal.
Relația cu familia
După spusele minorului el are relații bune cu familia cu mama – foarte bune. La izolatorul din comisariat a fost vizitat de către mama sa, în timpul anchetei. La IDP 3 încă n-a fost vizitat de nimeni. Totuși minorul a menționat că persoana de încredere este mama, apoi sora mai mare, pe care o vizita regulat.
Situația în instituție
În celula sunt 10 persoane. După spusele minorului el nu are conflicte cu colegii. Minorul se simte nedreptățit și că este reținut în instituție de prea mult timp. Nu a fost vizitat de nimeni. Încă nu a reușit să asimileze subcultura criminală. Uneori în cameră face sport, citește, privește televizorul.
Atitudinea fața de fapta săvîrșită
Minorul recunoaște vina, și regretă de fapta săvîrșită. Pentru acest minor această fapta a fost 1 conflict cu legea. Are atitudinea critică fața de delict. Minorul afirmă că a fost impus să participe în viol. A menționat că nu este normal ceea ce a săvîrșit, dacă situația s-ar repeta nu ar proceda astfel. Deși conștientizează fapta comisă, nu a recunoscut-o față de organele de urmărire penală din motiv că victima nu-l recunoaște ca inculpat și „poate că scapă și așa”.
Valori și interese
Minorul n-a fost în stare să specifice ce interese are. Dar ar dori ca atunci cînd va fi la libertate să aibă un loc de muncă pentru ași cîștiga minimum
Factorii ce au favorizat comportament delincvent al minorului
Influența complicilor, dezvoltarea intelectuală slabă. Lipsa modelului și controlului patern în procesul de socializare a copilului. Prezența modelului de comportament deviant al colegilor săi, care consumă alcool.
Studiu de caz 30
Descrierea generală
Y în vîrsta de 16 ani din Durlești, provine dintr-o familie completă: mama, tata și 3 copii. Din spusele minorului părinții sunt stăpînii unei tarabe la piața centrală. Sora mai mare este căsătorită și este plecată în SUA. Fratele mai mare a absolvit o instituție superioară de învățămînt în România, lucrează în Belgia bancher. Băiatul la reținere studia în clasa a noua în școala Nr. 64 din Durlești, reușita școlară fiind nesatisfăcătoare.
Însă cele relatate de minor s-au dovedit a fi fals. Familia dată este inclusă în Proiectul Moldova 2000 “Prevenirea abandonului familial și școlar” în cadrul organizației Ai.Bi. Din această sursă s-au depistat următoarele: părinții fac abuz de alcool; fratele și sora sa mai mari sunt din prima căsătorie a mamei, tatăl lor a decedat cu mulți ani în urmă. Problemele în această familie au început cu aproximativ șase ani în urmă, cînd mama băiatului fiind educatoare la o grădiniță din Chișinău a fost eliberată de la serviciu. La insistența fratelui ei hotărăște să se întoarcă în casa părintească pentru a locui acolo. Apartamentul în care au locuit l-a vîndut, iar banii i-a dat spre păstrare fratelui său, care n-a dorit să-i mai întoarcă promițîndu-i că pe acești bani va face reparație în casa în care s-au mutat cu traiul. Părinții mamei lui Y (bunicii minorului) i-au oferit o odaie, fără lumină și fără gaz (nu era nici o sursă de încălzire a camerei). Din cauza situației precare mama își ia fiul, care a fost nevoit să abandoneze școală, și pleacă la Moscova pentru a cîștiga bani. La Moscova, după doi ani de muncă au fost furați, nu numai bani dar și actele de identitate. Fără acte, foarte greu s-au întors în țară, în aceiași odaie cu condiții groaznice. La insistența autorităților locale băiatul s-a reîntors la școală, dar o frecventa foarte rar din cauza lipsei de îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite școlare. Băiatul a fost nevoit să plece la piață să strîngă maculatură ca pe banii cîștigați să procure produse alimentare. Directoarea școlii unde frecventa copilul i-a propus mamei băiatului un loc vacant pe o perioadă anumită de timp în calitate de dereticătoare, dar din păcate mama nu dădea dovadă de responsabilitate față de serviciul pe care îl presta.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului Y a utilizat fraze comune, sărace și scurte. Privirea nu era fixă, totodată întreținea contactul vizual cu interlocutorul. Privirea lui denotă o stare psihică de intensitate crescută. Era deprimat și derutat. Această stare este legată îndeosebi de faptul că sora și fratele ambii i-au promis că-l vor lua cu ei, și băiatului îi este frică că nu-și vor îndeplini promisiunea.
Relația cu familia
Y a evaluat relațiile cu familia ca fiind bune. Cu fratele și sora erau foarte buni prieteni. Unica persoană care l-a vizitat era fratele său.
Situația minorului în instituție
În celulă stau 4 persoane. Se află în relații bune cu colegii săi de celulă, care sunt reținuți pentru omor. Timpul și-l petrece citind, scriind. Îi place să împletească; a confecționat o învelitoare din lînă pentru toc, pe care a prezentat-o echipei mobile. A confecționat-o pentru verișoara sa. Ar dori să joace tenis de masă în sala de sport, dar pe colegii de celulă nu-i interesează acest sport.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Îi pare foarte rău pentru fapta săvîrșită. Afirmă că acest fapt l-a făcut să înțeleagă ce înseamnă penitenciar și pe viitor va evita astfel de situații. La infracțiune a mers sub influența complicilor, astfel afirmînd că nu a știut ce au de gînd să facă complicii săi pînă au ajuns la locul infracțiunii.
Valori și interese
La libertate se ocupa cu sportul, practica canotajul la Lacul Comsomoliștilor. De asemenea îi plăcea să-și petreacă timpul la cafe-internet (jocuri la calculator). Ar dori să fie eliberat ca să-și continue studiile – clasa a noua (în realitate este în clasa șase). Visul său este să devină actor.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Acești factori sunt: venitul mic al familiei; iresponsabilitatea și degradarea părinților; abandonul școlar; influența prietenilor cu antecedente penale; lipsa condițiilor pentru un trai decent; nesatisfacerea necesităților primare (hrană, îmbrăcăminte ș.a.); libertate în acțiunile sale; iresponsabilitate pentru comportamentul și acțiunile sale.
Studiu de caz 31
Descrierea generală
X în vîrsta de 17 ani din Chișinău, provine dintr-o familie completă: mama, tata vitreg și un copil. Locuiește într-un apartament de două odăi împreună cu bunicul. Părinții lucrează la punctul de colectare a sticlelor. X este unicul copil al mamei, în schimb tata vitreg mai are copii din prima căsătorie. Băiatul a studiat pînă în clasa a șaptea, apoi a abandonat școala, cauza abandonului fiind schimbarea locului de trai al familiei dintr-un raion al orașului în altul. Astfel băiatul și-a schimbat mediul școlar, cercul de prieteni, a dispărut dorința și interesul de a frecventa școală în alt raion al orașului. Din spusele minorului, părinții se revoltau la început, apoi au devenit indiferenți. În acest timp a lucrat strungar, apoi s-a eliberat căci era plătit mizer. X se află în detenție de 1,5 luni.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului era într-o dispoziție bună, făcea glume. La întrebări răspundea clar, cu detalii. Întreținea contactul vizual cu toți membrii echipei. Este o persoană foarte sociabilă și comunicabilă, o fire isteață cu o gîndire rațională. Poziția corpului deschisă ceea ce denotă colaborare.
Relația cu familia
Minorul afirmă că se află în relații bune cu familia, însă din cele relatate de el putem spune că totuși relațiile cu părinții sunt superficiale. Preferă mai mult compania prietenilor decît pe cea a familiei.
Situația minorului în instituție
În celulă sunt 4 persoane. Sunt în relații bune. Minorul nu pare să fie foarte afectat de situația în care se află.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
X își recunoaște vina și consideră că trebuie să-și ispășească pedeapsa. Alte antecedente penale minorul nu are. De asemenea afirmă că pe viitor va evita să intre în conflict cu legea. Lucrurile furate de minor le vindea, cu banii obținuți se distra cu prieteni. Din spusele minorului la reținere a fost forțat fizic și, de asemenea, să recunoască încă un furt de apartament. Tot la reținere colaboratorii poliției au încercat să-i strecoare droguri (marijuana) în buzunar, însă minorul a observat (din spusele lui X).
Valori și interese
Nu este dominat de valori și interese deosebite. Afirmă că dacă va trebui va sta în penitenciar atît timp cît va fi nevoie. Ar dori să se întoarcă acasă, să se aranjeze strungar, dar într-un loc mai bine plătit.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Acești factori sunt: venitul mic al familiei; controlul insuficient din partea părinților; lipsa atenției parentale pentru a-i oferi o educație adecvată; abandonul școlar; influența prietenilor și tendința prea mare spre independență (îndeosebi cea financiară); lipsa responsabilităților pentru propriile acțiuni.
Studiu de caz 32
Descrierea generală
X., este un băiat de 16 ani, originar din Crimea. S-a născut și a trăit în Crimea pînă la vîrsta de 8 ani. După decesul mamei, băiatul împreună cu sora sa (care pe atunci avea 3 anișori) au fost încredințați unchiului, care a fost numit tutore legal. De 8 ani X., este stabilit în Chișinău. De 3 ani încoace X., nu mai stă cu tutorele, el declara că închiriază o odaie separată, cheltuielile pentru întreținere le achită el însăși. Băiatul a absolvit 9 clase, apoi a urmat o școala de meserii, cu o reușita școlară bună.
Starea sănătății minorului este satisfăcătoare.
Minorul a fost reținut în data de 10.05.2004, la ora 23 pentru furt, a spart un apartament de unde a sustras bunuri materiale în sume mari.
Starea psiho-emoțională
La începutul interviului minorul era un pic speriat, nu știa cine suntem și pentru ce am venit. După ce i s-a explicat scopul pentru care a fost chemat la interviu minorul „a respirat mai ușor” și încercat să-și controleze emoțiile.
În timpul interviului era deschis, activ și predispus spre colaborare. Dădea răspunse clare și concise, era calm. Minorul are o autoapreciere înaltă. Minorul nu părea stresat mult de faptul că se află la moment în penitenciar și conștientizează situația în care se află.
Relația cu familia
Despre relația sa cu familia minorul nu a putut spune multe lucruri. Și nici nu avea dorința să o facă. A declarat că atunci cînd locuia împreună cu mama, sora și bunica, erau o familie obișnuită, nu se certau, se înțelegeau bine. Pe tatăl sau nu l-a cunoscut niciodată, sau mai bine zis nu-l ține minte. A povestit cu drag despre sora lui, care acum este elevă a liceului teatral din sectorul Botanica. A mai spus că uneori el își ajuta sora ,în plan financiar. Despre bunica nu mai știe nimic, dar a auzit că ea nu mai este in viață. Relația cu familia unchiului este alterată. Cu unchiul se înțelege foarte rău, nu pot găsi limbă comună, cu mătușa relații relativ bune. Se înțelege foarte bine cu unul dintre copii unchiului (un verișor în vîrstă de 22 ani). El dorește mult ca după ce va fi eliberat să se reîntoarcă în Ukraina, pentru ași construi o altă viață.
Situația minorului în instituție
În camera de arest se află 4 persoane. Relația cu ceilalți deținuți este bună. Printre ei are și prieteni. Minorul nu este vizitat de către membrii familiei, prieteni.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul mai are și alte antecedente penale, își recunoaște vina, dar nu are mari regrete. El își amintește foarte clar ceea ce a comis, poate reactualiza bine cele întîmplate. Minorul nu consideră comiterea delictului ca ceva ieșit din comun. Fața de muncă în folosul societății are o atitudine negativă.
Valori și interese
La acest subiect s-a discutat suficient și din cele relatate este clar că minorul nu are deprinderi de muncă în special muncă fizică. Lui îi place mult să deseneze, a spus că cunoaște să lucreze cu computerul, cum să deschidă o pagină web, lucrul cu programul Flash a lucrat în cîteva internet club-uri, a spus ca are și un site personal unde sunt expuse cîteva filme cu desene animate(creație proprie).
Factorii care au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Factori negativi sunt suficienți, dar cei mai dominanți sunt:
Lipsa unui climat familial favorabil pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a personalității copilului;
Lipsa înțelegerii și afectivității din partea tutorelui;
Lipsa reacției adecvate din partea societății, a organelor de tutelă și curatelă, a școlii etc.;
Influența negativă a prietenilor, a străzii, a mediului în care a trăit.
Nu a conștientizat care vor fi urmările în caz de efectuare repetată a infracțiunilor
Studiu de caz 33
Descrierea generală
Y în vîrstă de 16 ani, originar din Vulcănești, provine dintr-o familie incompletă: mama și 4 copii. Tatăl este decedat (băiatul nu-și amintește decesul tatălui). Mama are vîrsta de 50 ani, la moment nu lucrează. Mai înainte ea lucra în gospodăria colectivă din localitate. Y mai are o soră și doi frați mai mari. Băiatul n-a dorit să vorbească despre ei.
Băiatul a absolvit doar trei clase, reușita școlară fiind bună (note de 8 și 9). Clasa întîi a învățat-o la Vulcănești, apoi a fost transferat la Ciadîr-Lunga, la școala internat, transferul a fost făcut la cererea învățătoarei din Vulcănești.
A fost reținut pe data de 3 decembrie 2003 la Cahul. În izolatorul din Chișinău se află de pe data de 29.05.04. băiatul a avut și alte antecedente penale pentru care i s-a administrat eliberarea condiționată. La reținere Y a fost abuzat fizic de către polițiștii de la Cahul.
Starea psiho-emoțională
În timpul interviului minorul era închis și pasiv, dar a dat răspunsurile la toate întrebările puse și în general era predispus pentru colaborare.
Relația cu familia
Relația dintre mamă și fecior este superficială, deoarece majoritatea timpului băiatul petrece în stradă. Dar băiatul nu a negat că nu-și iubește mama. Despre frații mai mari nu a dorit să discute. Membrii familiei îl vizitau pe băiat cînd a fost reținut la Cahul. La Chișinău nu-l vizitează nimeni.
Situația minorului în instituție
Minorul se află cu încă 5 persoane în celulă. Se află în relații bune cu colegii săi. În timpul aflării sale în izolatorul din cadrul poliției din Cahul băiatul și-a făcut un tatuaj.
În ziua desfășurării interviului a fost transferat la colonia pentru minori din Lipcani.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Băiatul a săvîrșit acest delict din cauza influențării prietenilor. Îi pare foarte rău de ceea ce a făcut. A fost unicul din cei patru intervievați în această zi care ar schimba penitenciarul cu școala sau cu un loc de muncă.
Valori și interese
Ca hobby minorul a menționat fotbalul.
Băiatul ar dori să-și continue studiile, chiar de va fi nevoit să înceapă din clasa întîi. Nu a lucrat niciodată, de aceea nici nu știe ce i-ar plăcea să lucreze. Munca fizică nu-l prea încîntă, dar ar fi de acord cu alternativa detenției – munca comunitară.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Veniturile mici ale familiei;
Familie numeroasă;
Familie monoparentală;
Abandonul școlar/demotivarea școlară;
Neglijarea din partea școlii, comunității, ceea ce a dus la marginalizarea copilului;
Influența prietenilor;
Lipsa informării despre condiții eliberării condiționate;
Studiu de caz 34
Descriere generală
Z, în vîrstă de 14 ani, originar din Chișinău, provine dintr-o familie completă: părinții și alți frați și surori (nu a dorit să specifice cîți). El, însă este cel mai mare. Tata lucrează în calitate de realizator la piață, mama îngrijește de copii la domiciliu. Minorul a frecventat școala pînă în momentul reținerii (7 clase). Reușita școlară este satisfăcătoare (note de 6 – 7). Interviul a decurs cu dificultate. Băiatul nu vorbea clar, era încăpățînat. Alte antecedente penale nu are. Este infractor de ocazie.
Starea psiho-emoțională
Era distant și foarte încrezut în sine, convins că va ieși repede din izolator. La întrebări răspundea superficial. Nu era deschis spre o discuție adevărată despre situația lui. Nu-l preocupa foarte mult situația lui actuală, lăsînd toate grijile pe seama părinților.
Relația cu familia
Părinții au rămas dezamăgiți de fapta fiului, nu s-au așteptat la așa ceva din partea lui. Dar oricum continuă să-l susțină: i-au angajat 2 avocați și se interesează cel mai mult de situația lui. Mama, la început era foarte supărată.
Situația minorului în instituție
În celula sunt 5 persoane. Minorul puțin comunică cu colegii de cameră. După spusele lui, el se află în relații normale cu ei.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul nu are alte antecedente penale. În ceea ce privește delictul pentru care a fost reținut în izolator (furtul unui portmoneu, din magazin), pe de o parte X nu înțelege de ce se află în izolator, nu se simte vinovat și ar dori să afle răspuns la această întrebare fără a intra, însă în detalii. Pe de altă parte, X se resemnează cu situația lui de moment și își așteaptă liniștit eliberarea. Consideră că trebuie să fie eliberat cît mai curînd.
Valori și interese
Nu are planuri deosebite pentru viitor. Ar dori să absolvească 9 clase după care să meargă să lucreze împreună cu tatăl său. Un hobby cu care i-ar plăcea să se ocupe este cartingul. Băiatul a spus că în ultimul timp nu prea ieșea din casă, îi plăcea să citească, să privească televizorul. Cea mai mare dorință la moment este să-l vadă pe tatăl său și să iasă la libertate.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Acești factori sunt:
lipsa controlului și grijii din partea părinților
carențe în educație
influența negativă a prietenilor cu un comportament delincvent
Infantilitatea emoțională a minorului
Studiu de caz 35
Descrierea generală
Z are vîrsta de 16 ani, din Chișinău. În izolator se află din martie 2004. Minorul provine dintr-o familie completă (tata este vitreg). Z., este unicul copil în familie. Tatăl vitreg nu este angajat în cîmpul muncii, iar mama lucra la un centru de colectare a sticlelor. Împreună cu familia mai locuiește și bunelul. Băiatul a frecventat școala doar 2 ani, clasa I și II, el știe doar să scrie și să citească. Minorul s-a educat pe lîngă o biserică. Tot aici el a învățat să cioplească în lemn .A lucrat ceva timp într-un atelier de lemnărie, dar din cauza salariului mic a abandonat serviciul. În izolator se află 3 luni. Și este acuzat în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 195, nu are antecedente penale.
Răspundea la toate întrebările, dădea și detalii.
Starea psiho-emoțională
În timpul interviului minorul era deschis, comunicativ, predispus spre colaborare. Minorul nu se pare afectat tare de mediu penitenciar din cauza stabilității psihice și nivelului de intelect ridicat. Are o autoapreciere înaltă. Minorul este motivat pentru a munci, a schimba viața
Relația cu familia
El susține că relațiile intrafamiliale sunt bune, deși nimeni nu l-a vizitat niciodată. Are amintiri frumoase legate de petrecerea sărbătorilor de acasă.
Situația minorului în instituție.
În celulă se află 4 persoane, cu care Z., se află în relații bune. Își petrece timpul citind și vizionînd televizorul. Minorul este impus să semneze documente în limba română, deși el nu cunoaște această limbă. Traducător are doar la judecată.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Z., are și alte infracțiuni comise despre care a povestit chiar cu unele amănunte. Referitor la fapta comisă pentru care a fost reținut, Z., afirmă că i-au fost înscrise la dosarul lui și fapte pe care nu le-a săvîrșit. La reținere a fost abuzat fizic de către polițiști pentru a recunoaște lucruri pe care nu le-a făcut(din spusele minorului). Pe de altă parte Z., se resemnează cu situația lui actuală.
Valori și interese
Îi place să modeleze în lut, plastelină, să deseneze.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Lipsa controlului și grijii din partea familiei, astfel Z., avea libertate totală în acțiunile sale;
Carențe educaționale;
Abandonul școlar;
Influența negativă a prietenilor cu un comportament delincvent;
Lipsa reacției adecvate din partea școlii, a comunității.
Studiu de caz 36
Descrierea generală
X în vîrsta de 16 ani este originar din s. Sărătenii Vechi, r. Telenești. Provine dintr-o familie completă: părinții și 3 copii. Ambii părinți lucrează la avicola din s. Bănești în calitate de șef de depozit. De asemenea, familia dispune de un incubator care contribuie la creșterea venitului familial. Unul din frați ai minorului este în clasa a VI, celălalt are 5 ani și frecventează grădinița.
X are și alte antecedente penale. În 2003 pentru furt a primit eliberare condiționată. În izolator se află din 2 iunie 2004. La școală a studiat 9 clase. Nu s-a remarcat prin rezultate deosebite.
Starea psiho-emoțională
Minorul nu este foarte mai puțin afectat de faptul că se află în izolator. Totuși, pe parcursul interviului era destul de emoționat. Gesturile îi trădau nervozitatea. La întrebări răspundea clar și concis, dar avea nevoie de puțin timp pentru a medita răspunsul pe care urma să-l dea. La unele întrebări băiatul n-a dat răspunsuri concrete, din considerente că nu are încredere în echipa mobilă. Printre altele, X a menționat că părinții i-au indicat să nu discute, să nu semneze nimic fără prezența avocatului și părinților. Minorul își recunoaște și celelalte infracțiuni. Cînd a fost întrebat care era motivație în săvîrșirea furturilor, n-a găsit un răspuns potrivit.
Relația cu familia
X a evaluat relația sa cu familia ca fiind bună. Afirmă că are tot suportul din partea familiei. A fost certat, atunci cînd a fost judecat pentru prima dată, dar aceasta n-a avut impact pozitiv asupra comportamentului copilului. X deseori lipsește de acasă, chiar și cîteva zile, se întîmpla ca noaptea tîrziu să iasă din casă fără ca să-și preîntîmpine părinții. Timpul și-l petrecea împreună cu prietenii la cluburi de internet. Deseori pleca la Telenești, Orhei, Florești, astfel părinții nici nu bănuiau unde este X. Uneori băiatul lua bani de acasă fără să spună părinților. Despre relațiile cu frații mai mici nu a vorbit, explicația ar putea fi lipsa comunicării între ei, acesta preferînd să-și petreacă timpul în afara casei, familiei.
Situația minorului în instituție
Minorul se află în izolator din 2 iunie 2004. Deocamdată se află în carantină cu încă 4 persoane.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
X își recunoaște și conștientizează vina sa. Nu are remușcări. Are cîteva epizode: Florești, Orhei, Telenești, unde pleca la cluburi de Internet să-și petreacă timpul. Părinții au posibilitatea să achite serviciile avocatului, chiar și au restituit toate pagubele.
Valori și interese
Pentru minor este foarte important să se afle în compania prietenilor. Cu toate că părinții au o situație materială cîtuși de acceptabilă nerefuzîndu-l pe X la cererea de bani, băiatul oricum prefera să obțină bani prin furturi. În viitor ar dori să devină tehnolog în producerea vinurilor. Aceste studii le-ar putea obține la școala profesională din Stăuceni. Propriul sistem de valori nu și-a format, fiind influențat în special de prietenii – complici care de cele mai deseori erau prieteni de ocazie.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Aceștia sunt:
controlul insuficient din partea familiei;
lipsa legăturii emoționale pozitive cu membrii familiei;
influența prietenilor-complici;
libertatea în acțiuni și lipsa auto-controlului asupra lor.
Studiu de caz 37
Descrierea generală
K are 16 ani, este originar din Sîngera Chișinău. Face parte dintr-o familie completă. Are 2 frați mai mari de 23 și 24 de ani. Ambii sunt încadrați în cîmpul muncii. Părinții nu lucrează. Mama este pensionată din cauza unei deficiențe fizice (gradul II). Sursa de venit a familiei sunt frații mai mari.
Minorul a frecventat 8 clase la școală. Reușita școlară era medie.
În izolator se află de 4 luni. În februarie 2004 i s-a pronunțat sentința – 6 ani. În urma apelării i s-a micșorat pînă la 3 ani sentința. Minorul nu a avut antecedente penale. Acum este pentru prima dată într-un izolator.
Starea psiho-emoțională
Minorul este stresat de situația în care se află. Este nervos și emoționat. Răspunsurile erau clare și detaliate. Vorbea clar și răspundea fără a necesita timp pentru a gîndi. Manifesta interes și tendință de colaborare.
Relația cu familia
Minorul asigură că se află în relații bune cu familia. Are tot sprijinul atît moral, cît și financiar din partea părinților și a fraților. După infracțiunea săvîrșită a fost certat de către părinți, dar acestea a fost insuficient pentru a preveni săvîrșirea repetată a celei de a doua infracțiuni.
Situația minorului în instituție
În celula se află cu încă 6 persoane. Relațiile cu ceilalți deținuți sunt bune. Spune că nu are prieteni aici. În timpul detenției și-a tatuat pe umărul drept cuvîntul «ТУЗ» (în grafie chirilică).
Atitudinea față de fapte săvîrșite
Minorul își recunoaște vina și conștientizează dauna produsă. Îi pare foarte rău că se află acum în izolator. Ar fi putut să-și continue studiile și să fie împreună cu părinții. Minorul nu pare să fie foarte afectat, din contra este relaxat. Nu este de acord cu sentința nici de 3 ani, astfel încît a scris o scrisoare Președintelui pentru a fi achitat. Speră în continuare că va fi eliberat.
Valori și interese
Ar dori să se întoarcă cît mai repede acasă să-și continue studiile. Dacă va fi posibil ar dori să plece la muncă în Ucraina, unde lucrează și frații săi.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Aceștia sunt:
influența prietenilor împreună cu care a săvîrșit infracțiunea;
lipsa controlului suficient asupra propriilor acțiuni;
influența de moment a alcoolului.
Studiu de caz 38
Descrierea generală
Y are 16 ani și este originar din or. Chișinău. Provine dintr-o familie completă. Părinții lucrează la S.A. „Franzeluța”, funcția pe care o dețin, minorul n-a dezvăluit-o, argumentînd că nu-i este interesant să discute despre aceasta. De fapt, aceasta este un truc al minorului, motivat fiind de dorința de a ascunde funcția părinților, sau de incomoditate pe care ar putea să și-o creeze dezvăluind acest fapt.
Are o soră mai mică – de 13 ani.
Minorul trebuie sa absolvească anul acesta clasa VIII. La școală mergea foarte rar și nu avea note foarte bune.
Y afirmă că nu are antecedente penale.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului s-a purtat calm. Răspundea scurt la întrebări și foarte sigur de sine.
Minorul are auto-aprecierea înaltă, aceasta a fost sesizate din maniera de a vorbi, poziția, mimica, gesturile și încrederea cu care vorbea.
Răspunsurile pe care le dădea erau foarte evazive și de cele mai dese ori crea impresia că ascunde o parte din informație. Nu a manifestat tendința de colaborare și nu manifesta interes deosebit.
Relația cu familia
A evaluat relația sa cu familie ca fiind bună. Despre sora mai mică nu a vorbit nimic, și nici despre părinții. Timpul liber pe care îl avea îl petrecea împreună cu prietenii, sau o mare parte din timp (după cum afirmă minorul) dormea absentînd de la lecții.
Situația minorului în instituție
Minorul a fost reținut pe 22 mai. Are avocat plătit. La unele interogări asistau și părinții. Acum minorul se află în carantină împreună cu încă 4 persoane nou-venite. Despre ceilalți deținuți nu are o părere, se crede superior celorlalți.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul nu se consideră vinovat și nici nu își recunoaște vina. El afirmă că infracțiunea nu a avut loc, aceasta este doar imaginația minorului care a avut de suferit. Este convins că nu va fi achitat. La infracțiunea au mai participat încă 5 persoane care sunt sub 14 ani.
Valori și interese
Minorul nu manifestă interes deosebit pentru vreo ocupație. Se pare că nu are aspirații sau vise de viitor. Tot ce dorește la moment este să se întoarcă acasă. Despre planuri de viitor n-a vorbit. Creează impresia că este dezinteresat și nimic nu-l poate atrage atenția. După eliberare ar dori să nu mai țină legătura cu prietenii pe care autoritățile le-au considerat complici
Factorii ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Despre factorii favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului nu putem discuta bănuind doar infracțiunea. Atît timp cît minorul neagă (deși pare imposibil să fie reținut pentru acuzații false) infracțiunea nu o putem deduce, de asemenea și factorii favorizanți ai comportamentului său.
Studiu de caz 39
Descrierea generală
A., este un băiat de 16 ani. În izolator se află de 6 luni. Provine dintr-o familie monoparentală, compusă din patru membri, tatăl lui a decedat cu patru ani în urmă. Pînă la arest locuia cu mama, care este bolnavă, este paralizată și se deplasează cu greu. Mai are o soră și un frate, A. este mezinul familiei.
Pînă la arest A., era elev în clasa a VI-a, avea o reușită școlară nu prea bună, notele lui erau 5-6. Fiind arestat el a ratat șansa de a finisa anul școlar. Respectiv copilul a absolvit doar cinci clase. El susține că știe să citească și să scrie dar cînd a fost rugat să citească, a reușit să citească doar cîteva cuvinte și acelea cu mare greu. Despre relația lui cu foștii colegi de clasă, școală, aflăm că a fost o relație bună.
Starea sănătății minorului este relativ bună. El susține că are probleme cu rinichii deși la medic nu a fost, la copil se atestă o subdezvoltare fizică, are statura prea mică pentru această vîrstă.
Minorul a fost reținut în data de 15.01.2004, pentru furt, a sustras bunuri materiale în sume mari din casele a mai multor cetățeni. Minorul susține că a fost bătut de către polițiști cînd a fost reținut și cînd a fost anchetat, a fost impus să recunoască fapte pe care nu le-a săvîrșit.
Starea psiho-emoțională
La începutul interviului minorul era confuz, ușor speriat, nu știa cine suntem și pentru ce am venit. După ce i s-a explicat, minorul a devenit mai echilibrat, încerca să-și controleze emoțiile, deși la momentul cînd s-a vorbit despre mama și familia sa, își abținea lacrimile cu greu. Minorul are o autoapreciere adecvată, s-au observat aptitudini de lider.
Relația cu familia
Despre relația sa cu familia minorul a vorbit lucruri pozitive, a spus că erau o familie obișnuită, lui nu-i lipseau lucrurile necesare, a avut posibilitatea să frecventeze școala, a avut hrană, îmbrăcăminte, chiar și dulciuri cînd dorea. De cînd tata a decedat și mama s-a îmbolnăvit situația în familie s-a înrăutățit. Familia trăia din pensia de invaliditate a mamei, pensia de urmaș a lui A., și din cîștigul surorii (nu s-a dat nici o cifră la acest capitol).
Ne-a povestit că de cînd mama lui s-a îmbolnăvit, el a fost persoana ei de referință, el o îngrijea, în măsura posibilității unui copil. Sora și fratele lucrează.
A vorbit cu multă afecțiune despre sora lui, mai mult decît atît ,acum cînd minorul este reținut el este vizitat, susținut moral și financiar tot de sora acestuia. A spus că are relații bune și cu fratele, deși nu ne-a povestit multe lucruri despre el. Susține că a avut relații bune cu vecinii, rudele, cunoscuții.
Situația minorului în instituție
În camera de arest se află 11 persoane cu vîrste cuprinse între 15-17 ani. Relația cu ceilalți deținuți este bună. Printre ei are și prieteni. Minorul este vizitat de către sora lui în vîrstă de 30 ani. Ea este reprezentantul lui legal, tot ea achită cheltuielile pentru avocat.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul nu mai are alte antecedente penale, își recunoaște vina parțial, dar nu are mari regrete. El își amintește foarte clar ceea ce a comis, poate reactualiza bine cele întîmplate. Minorul are o atitudinea pozitivă fața de lucrul în folosul societății, și nu se teme nici de munca fizică.
Valori și interese
Subiectul acesta i-a ridicat semne de mirare minorului, i-a fost greu să numească careva din interese, într-un sfîrșit a spus ca-i place sportul, fizica și educația fizică. Cînd a fost întrebat dacă este vre-o legătură între fizică și educația fizică, el a spus :” Eu cred că da, dar nu știu exact”.
Minorul are unele deprinderi de muncă în special muncă fizică. A spus, că a lucrat la construcție ( sîmbăta, duminica și uneori în vacanță). Cîștigul lui constituia 25 lei pe zi .Din banii cîștigați își oprea lui 10 lei, ceilalți îi dădea mamei sale.
În timpul liber A., mergea la joacă, își vizita cunoștințele, rudele, uneori hoinărea prin sat, mai era și client al sălilor de internet. Acest lucru era ca un fel de recompensă din partea fraților pentru faptul că în lipsa lor, A., îngrijea de mama.
Factorii care au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Factori negativi sunt suficienți, dar cei dominanți sunt:
Lipsa unei educații adecvate pentru creșterea și dezvoltarea personalității copilului;
Lipsa supravegherii suficiente din partea familiei,
Lipsa reacției adecvate din partea societății, a organelor de tutelă și curatelă, a școlii, a comunității;
Influența negativă a” prietenilor”, a străzii, a mediului în care a crescut.
Dorința de a fi independent financiar.
Studiu de caz 40
Descrierea generală
D., în vîrstă de 16 ani, originar din raionul Rîșcani, provine dintr-o familie incompletă, părinții sunt divorțați de 6 ani. Mama lui D., trăiește în concubinaj cu un oarecare Costea. D., mai are un frate în vîrstă de 11 ani.
D., a venit la Chișinău în ianuarie 2004, împreună cu un verișor de-al lui, pentru a avea grijă de străbunica lor, care este bătrînă (82 ani) și este foarte bolnavă. Mama și fratele acestuia au rămas la Rîșcani. Între timp mama lui D., a venit și ea la Chișinău în căutarea unui loc de muncă, băiatul susține că ea lucrează la construcție, face reparații în apartamente, stă cu chirie la Poșta –Veche(adresa nu ne-a indicat-o).
Băiatul a absolvit doar opt clase, pînă în clasa a V-a D., a avut o reușită școlară bună (note de 8 și 9), după clasa a V-a el nu a mai dorit să învețe, mergea la școală doar pentru prezență, motivul poate fi starea lui de sănătate. Minorul este diagnosticat cu „Limfosarcomă”(este o problemă legată de ganglionii limfatici, este un diagnostic serios, dar se tratează, doar chirurgical) mai susține că ar avea careva probleme cu ficatul, nu a știut să denumească problema.
Relația cu foștii colegi de școală, profesorii era bună.
A fost reținut, după spusele lui în urmă cu 8 zile (16-18 iunie 2004) pentru furt. La reținere, minorul a fost bătut, de către polițiști.
Starea psiho-emoțională
La minor se atestă o reținere în dezvoltarea psihică, este labil psihic, sugestibil. Dispoziția predominant pasivă. Minorul este lipsit de inițiativă, este necomunicativ, pare speriat și închis în sine. Limbaj non-verbal sărac. Din cauza infantilității el nu conștientizează gravitatea situației în care se află.
Relația cu familia
Relațiile intrafamiliale sunt bune, are o relație mai bună cu fratele, care locuiește la Rîșcani împreună cu bunica. Băiatul nu a negat că nu-și iubește mama, ține mult la fratele său.
Își descrie familia sa ca fiind una obișnuită, uneori mama îi mai certa, dar ni-i pedepsea fizic. Copiii erau implicați în treburile casnice, ei aveau grijă de bunica, aduceau apă de la fîntînă etc. În timpul liber D., mergea la joacă cu prietenii.
Situația minorului în instituție
În camera de arest sunt 9 persoane, cu vîrste cuprinse între 16-17 ani. Se află în relații bune cu colegii de cameră. Minorul nu este vizitat în penitenciar, chiar nici de mama lui. A dori mult sa-i transmită mamei o scrisoare, dar nu știe la cine să se adresează în asemenea cazuri.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Băiatul a săvîrșit acest delict fiind influențat de un bărbat matur. Îi pare foarte rău de ceea ce a făcut.
Valori și interese
Ca hobby minorul a menționat înotul. Iarna îi place să meargă la săniuș.
Băiatul are aptitudini de muncă, în special munca fizică, susține că a lucrat, îndeplinea munci ocazionale, zilier, cîștigul lui constituia 40 lei pe zi. Nu se teme de muncă ,chiar dacă aceasta ar fi grea, de acea dacă ar avea posibilitatea să aleagă ar fi de acord cu alternativa detenției – munca comunitară.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Veniturile mici ale familiei;
Lipsa uni model de bărbat în casă, respectiv educație neadecvată;
Familie monoparentală;
Abandonul școlar;
Neglijarea din partea școlii, comunității, ceea ce a dus la marginalizarea copilului;
Din cauza infantilității nu a conștientizat urmările încălcării legii.
Studiu de caz 41
Descrierea generală
Z are vîrsta de 16 ani, din Chișinău. În izolator se află din martie 2004. Minorul provine dintr-o familie completă (tata este vitreg). Z., este unicul copil în familie. Tatăl vitreg nu este angajat în cîmpul muncii, iar mama lucra la un centru de colectare a sticlelor. Împreună cu familia mai locuiește și bunelul. Băiatul a frecventat școala doar 2 ani, clasa I și II, el știe doar să scrie și să citească. Minorul s-a educat pe lîngă o biserică. Tot aici el a învățat să cioplească în lemn .A lucrat ceva timp într-un atelier de lemnărie, dar din cauza salariului mic a abandonat serviciul.
În timpul interviului a fost foarte deschis spre colaborare. Răspundea la toate întrebările, dădea și detalii.
Relația cu familia
El susține că relațiile intrafamiliale sunt bune, deși nimeni nu l-a vizitat niciodată. Are amintiri frumoase legate de petrecerea sărbătorilor de acasă.
Situația minorului în instituție.
În celulă se află 4 persoane, cu care Z., se află în relații bune. Își petrece timpul citind și vizionînd televizorul. Minorul este silit să semneze documente în limba română, deși el nu cunoaște această limbă. Traducător are doar la judecată.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Z., are și alte infracțiuni comise despre care a povestit chiar cu unele amănunte. Referitor la fapta comisă pentru care a fost reținut, Z., afirmă că i-au fost înscrise la dosarul lui și fapte pe care nu le-a săvîrșit. La reținere a fost abuzat fizic de către polițiști pentru a recunoaște lucruri pe care nu le-a făcut(din spusele minorului). Pe de altă parte Z., se resemnează cu situația lui actuală.
Valori și interese
Îi place să modeleze în lut, plastelină, să deseneze.
Factorii ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Aceștia sunt:
Lipsa controlului și grijii din partea familiei, astfel Z., avea libertate totală în acțiunile sale;
Carențe mari în educație;
Abandonul școlar;
Influența negativă a prietenilor cu un comportament delincvent;
Lipsa reacției adecvate din partea școlii, a comunității.
Studiu de caz 42
Descrierea generală
Originar din s. Păpăuți, r-nul Rezina. Minorul provine dintr-o familie socialmente-vulnerabilă, al doilea copil. La vîrsta de 5 ani, fratele său mai mare cu 4 ani s-a sinucis. Vezi genograma familiei.
Pînă a fi condamnat Andrei a învățat doar 3 clase la școala din sat. Se află în izolator de cîteva luni, este acuzat de comiterea unui furt („trei scînduri”). Anul trecut copilul a fost judecat cu 3 ani privare de libertate cu 1 an termen de probă.
Starea psiho-emoțională
Andrei a manifestat dorință să discute cu membrii echipei. Inițial a început cu puțină isterie, precum că nu poate mișca degetele mîinii. Gesticulația, poziția corpului, mimica erau caracteristice unui om neajutorat.
Relația cu familia
Conform spuselor minorului, în timpul aflării în penitenciar nu l-a contactat familia. Părinții lui Andrei au plecat cu 3 ani în urmă la Moscova și de atunci nu se răspund. Legăturile cu familia nu sunt destul de puternice.
Situația în instituție
În celulă sunt 4 persoane. Comunică cu colegii din celulă, după spusele lui nu au avut careva conflicte. Citesc cărți, se joacă de-a baba oarba.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul recunoaște fapta săvîrșită și afirmă că a luat vinovăția a doi colegi de 14 și 18 ani asupra sa, deoarece că pentru acțiunile în grup puteau să „înhațe mai mulți ani”. Mai multe ori menționa că pentru 3 scînduri este închis.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Din afirmațiile sale, nepăsarea, lipsa responsabilităților din partea părinților (care nu se mai răspund de 3 ani de zile), cît și mediul ce-l înconjoară, prietenii. De asemenea abandonul școlar, la vîrsta de 16 ani a învățat numai 3 clase.
Studiu de caz 43
Descrierea generală
Este originar din or. Rezina, dar fapta a săvîrșit-o pe ruta Chișinău-Rezina. Întorcîndu-se acasă din Chișinău cu un taxi, a amenințat șoferul cu cuțitul la gît să coboare, după care minorul a condus automobilul în direcție necunoscută.
În urma celor întîmplate minorul a plecat în Rusia, regiunea Nijnîi-Novgorod, acolo fusese reținut de către poliție pentru că nu avea viză, între timp stabilindu-se că este dat în căutare de către Republica Moldova. Prin Centrul de Triere a fost adus la penitenciarul din Rezina.
Aici este deținut timp de 2 luni. Provine dintr-o familie completă. Părinții l-au înfiat pe Andrei la vîrsta de 3 zile. Despre aceasta părinții adoptivi nu i-au comunicat, însă cineva i-a spus despre acesta, care mai tîrziu s-a confirmat și de către părinții adoptivi.
Minorul are un coeficient de inteligență mediu. A absolvit 9 clase la Liceul din Rezina, după care și-a continuat studiile la Colegiul Politehnic din Chișinău (pînă la cazul întîmplat).
Comportamentul în timpul interviului a fost deschis, sincer, predispus spre colaborare.
Starea psiho-emoțională
Minorul a fost puțin agitat, vorbea mult, dădea răspunsuri clare, dar prea extinse. La început poziția corpului era de apărare și de închidere, apoi s-a deschis și a devenit mai calm.
Relațiile cu familia
Cu părinții relațiile sunt puțin deteriorate, însă aceștia îl vizitează aproape zilnic. Pînă la arest, a avut ocazia să-și vadă mama biologică, de la care a aflat că are un frate mai mare și o soră mai mică.
Situația minorului în instituție
Se dețin 3 minori în cameră, cu care „vrei nu vrei te împaci”. În timpul liber citește și se ocupă cu sportul, chiar în interiorul camerei.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
El conștientizează situația în care se află, va încerca să scrie la Curtea de Apel pentru a micșora termenul de ispășire a pedepsei.
Factorii ce au favorizat comiterea delictului
Andrei a menționat că a procedat astfel deoarece era în stare de șoc.
Studiu de caz 44
Descrierea generală
Igor se află în penitenciar timp de 8 luni, pentru comiterea unui jaf. Este originar din or. Orhei. Face parte dintr-o familie incompletă: tata a divorțat, mama în vîrstă de 39 ani, și sora de 14 ani. A frecventat numai 5 clase la școala din localitate.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului a avut o dispoziție depresivă, datorită faptului că este deținut în penitenciar. Avea poziția corpului ce denotă încredere și control al situației. A creat impresia deschiderii spre comunicare cu echipa mobilă și încredere față de aceasta. Curios față de alternativele față de pedeapsa sa.
Relațiile cu familia
Relațiile cu familia se reduc întrevederile cu mama sa la ședințele de Judecată, deoarece ea nu are posibilitate financiară de a se deplasa pînă la Rezina. Totuși minorul a menționat că persoana de încredere este mama.
Situația în instituție
Minorul se simte nedreptățit că este reținut în instituție de prea mult timp. Nu a fost vizitat de nimeni. Încă nu a reușit să asimileze subcultura criminală, dar s-a observat cum utilizează unele metode ale colegului său Andrei. Uneori în cameră face sport, citesc cărți.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
A menționat că nu este normal ceea ce a săvîrșit, dacă situația s-ar repeta nu ar proceda astfel.
Valori și interese
Minorul intenționează să învețe pentru a obține o profesie (de șofer). Ar accepta să lucreze neremunerat pentru ispășirea pedepsei. Apreciază libertatea ca șansă de integrare în grupuri de semeni. Pasiunea menționată de el este sportul.
Factori care au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Lipsa modelului și controlului patern în procesul de socializare a copilului. Prezența modelului de comportament deviant al mamei, care consumă alcool și este puțin responsabilă față de propriul cămin familial. Situația de neasigurare cu resurse financiare a copilului. Lipsa locului stabil de trai.
Studiu de caz 45
Caracterizarea psiho-socială
Descrierea generală:
Viorel se află în penitenciar timp de 3 luni, pentru comiterea unui viol. Este originar din s. Cureșnița-Veche, r-nul. Soroca. Face parte dintr-o familie completă: tata în vîrstă de 42, mama în vîrstă de 40 ani, și sora mai mare de 20 ani, căsătorită. A frecventat numai 7 clase la școala din localitate.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului a avut o dispoziție depresivă, datorită faptului că este deținut în penitenciar. Avea poziția corpului ce denotă neîncredere. Dar totuși era curios față de alternativele de pedeapsa sa.
Relațiile cu familia
Relațiile cu familia se reduc întrevederile cu părinții săi la ședințele de Judecată, deoarece nu au posibilitate financiară de a se deplasa pînă la Rezina. Totuși minorul a menționat că persoana de încredere este mama.
Situația în instituție
Minorul se simte nedreptățit că este reținut în instituție de prea mult timp. Nu a fost vizitat de nimeni. Încă nu a reușit să asimileze subcultura criminală. Citește cărți luate din biblioteca penitenciarului. Minorul ar dori să scrie scrisori, dar nu are posibilități materiale.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
A menționat că nu este normal ceea ce a săvîrșit, dacă situația s-ar repeta nu ar proceda astfel.
Valori și interese
Minorul intenționează să învețe pentru a obține o profesie (de șofer). Ar accepta să lucreze neremunerat pentru ispășirea pedepsei. Apreciază libertatea ca șansă de integrare în grupuri de semeni. Pasiunea menționată de el este munca.
Factori care au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Lipsa controlului parental în procesul de socializare a copilului. Situația de neasigurare cu resurse financiare a copilului. Abandonul școlar al copilului pentru munca în cîmp.
Studiu de caz 46
Descrierea generală
Eugen este în vîrsta de 16 ani, originar din Soroca. Părinții au divorțat de mult timp. Mama a decedat, iar cu tatăl relația nu a menținut-o de cînd au divorțat părinții. Are o soră mai mare, în vîrstă de 17 ani. Ea se află în Federația Rusă timp de un an(conform celor relatate de minor). La școală a mers pînă în clasa VII. Părinții au divorțat motivul căruia fiind că tatăl consuma alcool și se purta brutal cu mama, putea să o lovească chiar; cu copiii se purta relativ bine, nu au fost agresați de el nici odată.
Starea psiho-emoțională
Minorul este destul de deprimat și trist. Se simte străin în penetenciar.
Nu are prieteni, se simte izolat și timpul trece destul de greu. Pe parcursul interviului minorul s-a purtat calm. A dat răspunsuri clare, precise. Infracțiunea a relatat-o cu amănunte, cursivitatea evenimentelor fiind o derulare logică.
Limbajul este destul de limitat. Se utilizează fraze simple, care se reduc la jargoane și idei infantile.
Minorul evita să privească în ochi interlocutorul, de obicei privind în sus pe geam sau în jos.
Relația cu familia
O relație cu familia practic nu există pentru că nu există familia ca atare. Sora este cea mai apropiată persoană dar nu are contactul cu ea de cînd a plecat de acasă. Minorul nu știe care este situația surorii de acum. De cînd a plecat nu au discutat nici odată.
Despre alte rude cu care ar putea să contacteze nu a vorbit și a evitat să dea informație despre ei. A menționat doar că are o bunică în Ucraina, care nu îl poate vizita pentru că nu îi permite vîrsta și nu are suficienți bani.. În oraș avea un verișor de-al mamei cu care menținea legătura. El este matur, are familie. Uneori lucrau împreună cu el la o vulcanizare.
În oraș a locuit cu sora într-un apartament care acum este nelocuit.
Situația minorului în instituție
În cameră se află 4 persoane. Cu acești minori se află în relații destul de bune și chiar intenționează să mențină pe viitor relațiile. El menționează că au cîte ceva în comun și deci merită să rămînă prieteni.
În izolator nu este vizitat de nimeni, nici chiar avocatul nu îl vizitează.
X nu pare să fie foarte trist de faptul că se află în penitenciar ci mai ales de faptul că a fost reținut. Merge la sala de sport cînd li se permite sau la televizor unde preferă să privească filme de acțiune. Uneori cere cărți de la educator, iese la plimbare.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
La infracțiune a mers sub influența complicelui. Înainte de a merge la săvîrșirea infracțiunii împreună cu minorul au consumat mult alcool și în timpul comiterii delictului era sub influența puternică a alcoolului. Acest complice are vîrsta de 27 de ani. A mai fost judecat și acum se află în Rusia. Minorul bănuiește că acesta nu se află în căutarea poliției. Cu banii pe care au dorit să-i obțină din lucrurile furate intenționau să meargă în Rusia, pentru a se angaja la muncă. Afirmă că a început să înțeleagă ce înseamnă penitenciar și pe viitor va evita astfel de situații. Îi pare foarte rău pentru faptele pe care le-a comis. Dacă ar fi în puterea lui atunci ar da timpul înapoi pentru a schimba unele evenimente negative din viața lui.
Valori și interese
Despre valori sau interese a vorbit destul de puțin. Nu îl preocupă ceva în mod deosebit. În timpul liber nu avea ocupații speciale. La școală nu-i plăcea să meargă și nici nu vrea să-și continue studiile. Avea o ocupație la libertate – repara mașini, împreună cu niște prieteni.
Posibil pe viitor va încerca să se angajeze la vre-un serviciu, dar nu a hotărît ce anume. Ar dori ca pe viitor să plece la bunica în Ucraina.
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Există o mulțime de factori care au influențat comportamentul delincvent al minorului. Unul din acești factori este lipsa familiei. Pentru că nu a găsit în familie suport psiho-emoțional – l-a găsit în stradă. Alt motiv este influența complicelui care fiind matur l-a manipulat ușor. Un alt motiv ar fi abandonul școlar, aceasta s-a întîmplat pentru că era în relații proaste cu profesorii și avea o reușită satisfăcătoare(notele care predominau erau cele mai joase uneori chiar negative). Lipsa resurselor materiale care îl provocau să comită delicte. Încă un factor este indiferența Administrației locale față de situația acestui minor: nu au intervenit în rezolvarea situației(tutela și curatela).
Studiu de caz 47
Descrierea generală
X face parte dintr-o familie incompletă, monoparentală. Mama are 41 de ani. Ea nu are un serviciu stabil, uneori lucrează pentru vecini sau cunoștințe timp de o zi. Cu banii primiți asigură o parte din cele necesare pentru gospodărie.
Tatăl a decedat acum 8 ani. Minorul nu a elucidat cauza.
În familie s-au mai născut încă 2 copii: un băiat care a decedat la vîrsta de 8 luni și o fetiță care a decedat recent, avea 3 ani.
Minorul a mai fost judecat și ca pedeapsă i s-a dat un an de eliberare condiționată. În momentul săvîrșirii se afla în termenul de probă.
La școală a frecventat doar 3 clase, cu greu poate să citească sau să scrie. Casa în care a locuit cu mama sa este la sol și se află într-o stare deplorabilă(casa este veche și necesită reparație totală). Normele igienico-sanitare din locuință nu sunt respectate. Minorul spune că tot ce a fost mai de preț(mobila, diferite aparate electro- casnice) a fost furat. Aceasta s-a întîmplat din motivul că mult timp casa a fost nelocuită.
Starea psiho-emoțională
Minorul este foarte trist că se află în izolator. Îi pare foarte rău că mama a rămas singură fără nici un suport. Este destul de descurajat și deprimat. Pe parcursul interviului avea o poziție închisă, umerii aplecați, mîinile și picioarele încrucișate. Acest fapt ne denotă starea emoțională a minorului. X., vorbea destul de calm, cu amănunte, povestind foarte clar despre sine și despre infracțiunea comisă.
Evenimentele descrise se derulează logic, coerent. Minorul întreținea contactul vizual cu interlocutorii, demonstrînd interes pentru ceea ce se discuta. Fruntea permanent încrețită ne vorbea despre starea emoțională încordată în care se afla.
Dezvoltarea fizică normală, corespunzătoare vîrstei. Dezvoltarea intelectuală puțin retardată, fiind consecința mediului social în acre a crescut și a fost educat și din cauza neșcolarizării.
Relația cu familia
Cu mama se află în relații destul de bune dar din lipsa finanțelor ea nu are posibilitate să-l viziteze. Pentru a obține o întrevedere cu minorul este necesar de a apela la mai multe instanțe(pentru deplasare are nevoie de bani). Unica persoană apropiată este mama la care ține foarte mult. Are o mătușă cu care a mers în Ukraina la lucru (se ocupau cu comerțul).
Situația minorului în instituție
În celulă se află trei persoane. Cu acești minori se află în relații bune. Cînd aceștia primesc colet se împart cu produsele primite. În penitenciar se află de o lună. Timpul îl petrece ieșind la plimbare sau vizionînd televizorul. Cel mai mult preferă să meargă în sala de sport. Este satisfăcut de alimentația din penitenciar.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Nu recunoaște vina pe care i-au impus-o. El consideră că a fost folosit de o domnișoară. Din spusele minorului – aceasta l-a rugat să o ajute să ducă de acasă cîteva aparate de uz casnic pentru a le vinde. Cu banii obținuți intenționa să meargă la medic(era însărcinată). Mama acestei domnișoare l-a declarat la poliție spunînd că aceste lucruri au fost furate.
Regretă că a fost implicat fără să-și dea seama și își așteaptă supus sentința.
Valori și interese
La libertate îi plăcea să joace fotbal – era un hobby. O mare parte din timp lucra împreună cu mama sa ocazional. Se ocupa cu confecționarea obiectelor din fier(sape, potcoave) după care le vindea. Cu banii obținuți asigura o parte din necesitățile primare(alimente, haine). Uneori pleca în Ukraina la muncă împreună cu mătușa sa.
În timp ce se afla în penitenciar mama i-a găsit serviciu – măturător în stradă(accepta acest lucru pentru a i se asigura locuință).
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Există o serie de factori care au contribuit la formarea comportamentului infracțional al minorului: unul din acești factori este apartenența la o pătură socială vulnerabilă (venitul foarte mic al familiei, lipsa unui loc stabil de muncă). Un alt motiv este lipsa tatălui ca model de bărbat. Nesupravegherea și lipsa controlului din partea mamei a contribuit la organizarea timpului după propria dorință, a constituit încă un factor. Neșcolarizarea copilului și lipsa educației corespunzătoare vîrstei este un alt factor.
Studiu de caz 48
Descrierea generală
A în vîrsta de 16 ani este originar din r-nul Florești, s.Temeliuți. Provine dintr-o familie cu o situație financiară destul de grea. Părinții săi au divorțat cînd A avea 6 ani. Tatăl său este originar din Rusia. Mama este originară din Moldova. După divorțul părinților copilul a plecat să locuiască cu tatăl său în Rusia. Din spusele minorului tatăl său făcea abuz de alcool. După decesul tatălui A a fost nevoit să plece să locuiască cu mama sa în Florești. Apartamentul unde locuia familia în Rusia a fost propus spre vînzare. De acest lucru se ocupa mătușa lui A din parte tatălui. Astfel ea i-a promis băiatului că suma obținută în urma vînzării apartamentului o va împărți cu el. Cînd a plecat să locuiască în Rusia tatăl său l-a înscris la o școală normală. Apoi după o perioadă de timp nu făcea față cerințelor și a fost transferat la o școală specială. Minorul a menționat că întîlnea dificultăți nu numai la nivel de instruire, dar și de relații cu colegii săi. Băiatul a studiat pînă în clasa a 8-a. Cînd a revenit cu traiul în Moldova, mama sa se recăsătorise și avea o fetiță(în vîrstă de 9 ani). Din spusele minorului ambii părinți(mama și tatăl vitreg) fac abuz de alcool. Ei locuiesc în condiții dezastruoase. Casa este într-o stare deplorabilă, fără gaz, fără electricitate, fără mobilier. Normele igienico-sanitare nu sînt respectate, predomină mizeria și mucegaiul. Astfel copilul nerezistînd să locuiască în așa condiții nefavorabile a rugat să fie trimis la o școală internat, unde învață și surioara sa. Din spusele băiatului, în Rusia era la evidență la poliție pentru huliganizm. În izolatorul din Rezina minorul se află de 10 luni.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului minorul a manifestat labilitate emoționala, schimbîndu-și frecvent dispoziția, manifestînd și nervozitate. Poziția corpului era deschisă, ceea ce dădea dovada de deschidere și colaborare. S-a format impresia că minorul are unele devieri neuro-psihice ușoare plus retard mintal. Minorul nu a fost în stare să descrie starea emoțională de după comiterea crimei.
Relația cu familia
Din cele menționate de minor relațiile sale cu părinții sînt superficiale, chiar conflictuale. Minorul nu era adept al modului de viață pe care îl duc părinții(dezastru, mizerie, abuz de alcool ș.a) a comparat condițiile din izolator cu cele de acasă calificîndu-le pe primele drept mai bune, îndeosebi alimentația. Nu are amintiri plăcute despre familie. Despre surioara sa mai mică n-a dat informații, decît că învață la o școală internat. Deci minorul nu are nici o susținere din partea familiei. El nu mai contează pe suportul părinților. Se simte izolat, singur.
Situația minorului în instituție
În celulă stau 2 persoane. Relațiile cu ceilalți deținuți sînt bune. Cînd primește colegul său colet, se împarte și cu A. Minorul nu este vizitat de nimeni, nici chiar de familia sa. În izolator se simte mai bine decît acasă pentru că are condiții mai bune.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
A își recunoaște vina, dar nu este prea afectat de acest lucru. Despre crima făcută n-a dorit să dea multe detalii, ocolind unele răspunsuri, astfel dînd de înțeles echipei mobile că ceva ascunde sau nu dorește să vorbească. Deseori spunea că nu-și amintește unele detalii, acțiuni, evenimente din trecut. Chiar și motivul aflării lui la domiciliul victimei, în satul vecin era superficial, nefiind în stare să dea detalii despre unele momente.
Valori și interese
Minorul nu este preocupat de anumite valori și interese, lipsesc planurile vitale și profesionale. Viitorul este perceput de acesta ca o prelungire a prezentului. Unicul lucru care îl preocupă este siguranța lui financiară. Acasă nu dorește să revină din condițiilor în care locuiește familia sa.
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Comportamentul minorului a fost influențat de o serie de factori. Dezorganizarea familiei, abuzul de alcool al părinților, degradarea părinților a fost o premiză în formarea comportamentului delicvent. Din acestea reiese și lipsa controlului din partea familiei, nesupravegherea acțiunilor, activităților și cum își petrece timpul feciorul său. Un alt factor este venitul mizer al familiei ceea ce a dus la formarea comportamentului delicvent(comiterea furturilor, huliganizm). Indiferența oficialităților referitor la situația dezastruoasă a familiei, îndeosebi față de copil. Neglijarea din partea instituției de învățămînt ceea ce adus la marginalizarea și schimbului de valori. Lipsa legăturilor emoțional-pozitive și a unei relații pozitive cu familia de asemenea constituie un factor. Un alt factor constituie și carențe în educație. Deci mediul social agravat al familiei s-a reflectat negativ asupra copilului.
Studiu de caz 49
Descrierea generală
B în vîrstă de 17 ani este originar din or. Florești. Minorul provine dintr-o familie completă: mama, tata și 3 copii. Tata lucrează sudor, acasă practică un mic bussines – îndeplinește comenzi de sudare. Mama lucrează soră medicală în sala de operație. B este cel mai mare copil în familie. După el urmează o soră în vîrstă de 15 ani și alta în vîrstă de 8 ani. Ambele frecventează o școală din localitate. Minorul a absolvit 9 clase. După absolvire B a plecat în Rusia la muncă. Din spusele minorului, aflîndu-se pe teritoriu acestei țări a comis o infracțiune, pentru care a fost privat de libertate timp de 6 luni de zile. În izolatorul din Rezina se află din luna februarie 2004. Deja i s-a pronunțat sentința cu privare de libertate de 5 ani și 3 luni.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului minorul s-a purtat calm. Întreținea contactul vizual cu toți membrii echipei. Vorbea încrezut. Unele răspunsuri date de minor dădea de bănuit echipei mobile că falsifica o parte din informații. Este o persoană cu impulsivitate mărită, predominată de negativizm și tendință de răzbunare. Ca exemplu este nemulțumirea față de persoana de supraveghere pe care a insultat-o de nenumărate ori, motiv din care și i s-a întocmit raport. Din spusele minorului acest lucru l-a făcut deoarece nu li se respectă programul(sala de sport nu au vizitat-o de aproximativ o lună). Minorul are un sistem de valori deformat.
Relația cu familia
Minorul afirmă că se află în relații bune cu familia. Cu toate că el creează neplăceri B a menționat că are toată susținerea și ajutorul din partea părinților. În izolator este vizitat de părinți, primește colete de le ei. Uneori împreună cu tatăl lucra la îndeplinirea anumitor comenzi.
Situația minorului în instituție
În celulă stau 4 persoane. Relațiile cu ceilalți minori sînt bune. Cînd primesc colet de acasă se împart între ei. Timpul liber și-l petrec citind cărți, plimbări la aer liber, vizionînd TV în sala de sport. Minorul a menționat că îi place să citească detective. Nu a putut să dea un nume de autor care îi place cel mai mult. Aflîndu-se în penitenciarul din Rusia și-a făcut o mulțime de tatuaje despre care nu a dorit să dea detalii, sau să le descifreze.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
B își recunoaște vina. Este afectat de reținerea sa însă nu în mare măsură. A recurs la infracțiune fiind influențat de complicele său în vîrstă de 42 ani(care este vecinul său)și de asemenea fiind în stare de ebrietate. Scopul furtului a fost de acumula bani pentru a pleca împreună în Rusia și pentru a se ascunde de organele de poliție. Minorul regretă prietenia sa cu vecinul-complice. El a menționat că părinții știau că relațiile dintre feciorul său și vecin sunt foarte strînse, dar nu au crezut că vor ajunge să comită împreună o infracțiune. La reținere B. spune că a fost agresat fizic de polițiști.
Valori și interesele minorului
Nu este dominat de valori și interese deosebite. Ar vrea să se întoarcă acasă pentru a-i fi de ajutor tatălui său la îndeplinirea comenzilor. Pe viitor ar dori să plece în Rusia la lucru(la construcții).
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Acești factori sunt: controlul insuficient din partea familiei; influența complicelui; influența de moment a alcoolului; tendința spre independență financiară. Din cele menționate de minor părinții îi acordau bani de buzunar, foarte rar era refuzat. Mai tîrziu se contrazice spunînd că a mers la infracțiune pentru că avea nevoie de bani pentru ca pleca în Rusia.
Studiu de caz 50
Descrierea generală
Z în vîrstă de 17 ani este originar din r. Soroca, s. Slobozia Vrîncău. Provine dintr-o familie completă: mama, tata și 2 copii. Mama este pensionară. Tatăl natural a decedat cu 5 ani în urmă (cancer). După decesul tatălui său, mama s-a recăsătorit cu un alt bărbat dintr-un sat vecin. Sora mai mare(26 ani) este căsătorită, are 2 copii și locuiesc în satul vecin. Ea lucrează într-o asociație agricolă. O perioadă de timp părinții lui Z. au locuit în Slobozia Vrîncău. Din spusele minorului relațiile dintre el și tatăl vitreg la început erau bune și pe parcurs au devenit conflictuale. Nemairezistînd Z a mers la Chișinău la verișoara sa să locuiască. Ea este căsătorită are și 2 copii. După o perioadă de timp mama a plecat să locuiască cu tatăl său vitreg în satul vecin. Z a refuzat să meargă cu ei mergînd să locuiască de unul singur în satul natal. Minorul a menționat că este foarte supărat, manifestă agresivitate și impulsivitate față de tatăl său vitreg. Z a studiat pînă în clasa VII din localitate apoi a abandonat-o. De asemenea a studiat aproximativ 4 luni la o școală muzicală, dar a abandonat-o și pe aceasta. Motivul abandonului școlar din spusele lui Z fiind recăsătorirea mamei sale și nesolicitarea acordului său pentru aceasta.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului minorul a avut un comportament calm, demonstrînd stabilitate emoțională.
Era deprimat, mai mult din motivul că nu este vizitat de nimeni și se simte foarte singur.
Discursul minorul a fost sincer și coerent. Utiliza fraze complexe; relatînd evenimentele cu amănunte, părea sincer și predispus spre colaborare. Se simțea clar tendința minorului de a comunica. El are multă nevoie de susținere morală și ascultare. Îi lipsește posibilitatea să contacteze cu alte persoane decît lucrătorii penitenciarului sau minorii din celulă.
Ar dori să cunoască ce se întîmplă în afara penitenciarului pentru că în cele 10 luni cît s-a aflat aici l-au privat de posibilitatea de a afla informații noi și favorabile dezvoltării personalității lui.
Relația cu familia
Cu mama sa se află în relații bune pînă ce aceasta s-a recăsătorit. După acest eveniment au început să se vadă din ce în ce mai rar și deci relațiile între ei au început să se răcească.
Mama nu îl vizitează și nici nu primește colete de la nimeni, cu tatăl vitreg se află în relații mai puțin bune. De multe ori între ei apăreau divergențe și se finisau cu certuri. Tatăl nu l-a agresat nici odată, dar minorul nu poate să-l accepte sub nici o formă. Nu a recunoscut că este gelos, dar are niște emoții negative fașă de el.
Sora mai mare are familia sa și nu contactează acum, nici ea nu l-a vizitat de cînd se află în penitenciar.
Minorul ar dori foarte mult să fie vizitat, îi lipsește familia și ar dori ca relațiile dintre ei să se schimbe, să devină mai pozitive.
Situația minorului în instituție
Minorul se află în celulă cu încă 2 persoane. Relațiile dintre ei au fost evaluate ca fiind pozitive de însăși Z.
Timpul îl petrece jucînd narde, vizionînd filme sau emisiuni televizate. Uneori merge la sala de sport.
Pretenții deosebite nu are față de colegii de celulă sau de regimul din penitenciar.
În 2001 minorului i s-a intentat dosar penal pentru furt. Acum i s-a pronunțat sentința – 5 ani și o lună.
Minorul a menționat că la reținere a fost agresat fizic și interogatoriile durau 4 – 5 ore în șir.
Avea avocat cu care s-a văzut o singură dată și în ziua judecății a avut alt avocat care l-a apărat. Nu îi cunoștea pe nici unul din ei și nici nu au discutat preventiv.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Își recunoaște pe deplin vina și conștientizează care sunt consecințele faptei sale. A fost o mare schimbare în viața lui faptul că a fost izolat. Pe viitor va încerca să evite situații similare.
Are remușcări de conștiință și înțelege că situația lui nu se va schimba ușor. Își va ispăși pedeapsa dar consideră că este prea aspră pentru infracțiunea pe care a comis-o.
Valori și interese
Minorul avea mai multe preferințe dar în special îi plăcea să cînte la trompetă. A frecventat școala muzicală pînă în momentul în care mama s-a recăsătorit. Consideră că de atunci au început toate neplăcerile lui. O învinuiește pentru toate neplăcerile care i s-au întîmplat.
Despre alte interese nu a dorit să vorbească. Pentru viitor nu și-a făcut planuri motivînd că are timp și nici nu e vîrsta potrivită pentru a și le face.
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Aceștia sunt:
Lipsa căminului familial(după recăsătorirea mamei a rămas fără supraveghere);
Abandonul școlar(mult timp liber utilizat fără responsabilitate și în scopuri mai puțin favorabile);
Libertate mare în acțiuni;
Influență și manipulare puternică din parte complicelui;
Neîncrederea în viitor, pierderea speranței întru-un trai mai bun.
Studiu de caz 51
Descrierea generală
A., este un băiat de 17 ani, originar din Ucraina. El nu-și amintește, dar familia sa a trecut cu traiul în Ciocmaidan, raionul Comrat, unde a locuit împreună cu mama, tata și cei 2 frați ai lui (13 și 16 ani) pînă aproximativ în 2001. Între timp mama a decedat în 2001, iar tatăl cu cei 2 frați s-au reîntors în Ucraina. Din spusele lui am aflat că frații sunt la internat, în Ucraina, iar tatăl recent a decedat.
A. a absolvit 5 clase (în Ucraina). Din spusele lui a repetat clasa a 5-a de trei ori. Fiind elev, a avut o reușită școlară proastă, nu-i plăcea să învețe, frecventa școala ocazional.
Susține că știe să citească, dar pe silabe.
Pînă la arest locuia și lucra în calitate de cioban în satul Ciocmaidan. El se întreținea singur (de cînd s-au stabilit cu traiul în Moldova, băiatul n-a frecventat școala nici o zi.).
A. a fost reținut cu o lună în urmă, a doua oară, pentru tentativa de a trece hotarele R. Moldova fără acte și nu prin vamă.
Băiatul are și alte antecedente penale a sustras bunuri materiale în sume mari din casele a mai multor cetățeni. A. susține că a fost bătut de către polițiști din Basarabeasca cînd a fost reținut și cînd a fost anchetat, a fost impus să-și recunoască vina. Băiatul nu este vizitat în penitenciar de nimeni, nu-și cunoaște reprezentantul legal, nu cunoaște la ce etapă este dosarul lui.
Băiatul, în timpul interviului tușea. A fost întrebat despre starea lui de sănătate. A susținut că nu are probleme de sănătate; și că tusa va trece de la sine. Nu vrea să meargă la medic nici pentru consultație.
Starea psiho-emoțională
La începutul interviului A. nu era dispus să comunice, ușor speriat, deși încerca să camufleze acest lucru printr-o calitate falsă. Nu știa cine suntem și pentru ce am venit. După ce i s-a explicat, A. a devenit mai echilibrat, încerca să-și controleze emoțiile. În timpul interviului, mai ales spre sfîrșit, era vădit faptul că băiatul are mare nevoie de comunicare; după 10 minute de comunicare vorbea mai tare, era mai sigur în ceea ce spune. Puteai citi cu ușurință uimirea pe fața lui; poate era pentru prima dată în viața lui cînd cineva se interesează de starea lui de spirit, de nevoile și de problemele lui. n-a știut și, de aici, nu admitea gîndul că există oameni, organizații care ar putea să-l ajute să-și refacă viața fără ai cere nimic în schimb în afară de dorința de a-și schimba viața în bine.
A răspuns la toate întrebările fără prea mare efort.
Relația cu familia
Acest capitol a ridicat cele mai multe semne de întrebare pentru echipa mobilă. A fost nevoie să-l întrebăm de cîteva ori despre părinți și frați pentru ca în final să primim un răspuns vag. După răspunsul pe care l-a dat îți crea impresia că băiatul acesta nu știe ce este o familie, parcă ea nu ar fi existat pentru el niciodată. A fost întrebat despre fiecare membru în parte: cum trăiau, cum se împăcau. Răspunsul lui a fost: „RĂU”.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
A. mai are alte antecedente penale, își recunoaște vina, dar nu are mari regrete. El își amintește foarte clar ceea ce a comis, poate reactualiza bine cele întîmplate.
Valori și interese
Nu a știut ce să răspundă la această întrebare. Are o viziune pesimistă asupra lucrurilor și la orice sugestie, idee de a se gîndi la viitor, avea un răspuns de felul „așa mi-e soarta”. A zis că ar lucra și mai departe cioban. Atunci cînd a fost întrebat dacă a iubit pe cineva sau dacă are vreo prietenă, a răspuns că a avut multe și că ele aveau o relație cu el din frică. S-a creat impresia că el dobîndește lucrurile necesare în viață prin puterea pumnului, agresivitate.
În timpul liber în penitenciar A. își găsește mereu de lucru. Activitatea principală este tatuarea propriului corp. Corpul băiatului, în special mîinile și picioarele sunt pline de tatuaje. El singur își aplică tatuajele.
Factorii care au favorizat comportamentul delincvent al minorului
Factori negativi sunt suficienți, dar cei dominanți sunt:
Lipsa unei educații adecvate pentru creșterea și dezvoltarea personalității copilului;
Lipsa dragostei și afecțiunii din partea celor apropiați (în special din partea părinților);
Lipsa supravegherii suficiente din partea familiei,
Lipsa reacției adecvate din partea societății, a organelor de tutelă și curatelă, a școlii, a comunității;
Influența negativă a” prietenilor”, a străzii, a mediului în care a crescut.
Studiu de caz 52
Descrierea generală
D., în vîrstă de 17 ani, originar din raionul Comrat satul Ciocmaidan, provine dintr-o familie completă, mai are o soră în vîrstă de 25 ani, căsătorită, situată cu traiul în Chișinău. Este femeie de afaceri.
Din mărturiile băiatului am aflat că D. A avut o copilărie îndestulată, cu relații intrafamiliale bune. Mama (57 ani) lui D. Actualmente este pensionară. Pînă la pensie a lucrat în colhozul din sat. Tata (56 ani) muncește în colhozul din sat. Părinții i-au pus la dispoziția băiatului lucrurile necesare pentru a crește și a se dezvolta, necerîndu-i nimic în schimb. Poate mai puțin au investit în educația copilului, astfel se face că D. A absolvit doar 5 clase, în clasa a 6 învățînd doar primul semestru și din cauza eșecului școlar și a comportamentului deviant, băiatul a fost exmatriculat. Părinții, după aceasta n-au mai încercat să-l înscrie în altă școală, să se adreseze la alți specialiști, care ar fi putut să-i ajute în această situație.
Băiatul are și alte antecedente penale, prima dată a fost reținut pentru că împreună cu alți prieteni a bătut un polițist. A stat 10 luni, perioadă în care a avut timp să-și facă in tatuaj ( pînză de păianjen) executat cu multă măiestrie pe membrul inferior drept mai jos de genunchi. A fost eliberat prin cauțiune, plata constituind 6000 lei, bani pe care i-au plătit sora și părinții lui.
A doua oară, a fost reținut pentru act de huliganism, se află în izolator de 4 luni, este vizitat sistematic de părinți (de 2 ori pe lună). Era unicul din cei trei intervievați care era bine îmbrăcat: haine la modă și de calitate. La întrebarea de unde are aceste haine, a răspuns că sora i le dă.
Și prima și a doua oară cînd a fost reținut, băiatul a fost bătut de către polițiștii din Comrat. A fost bătut in cap.
Are reprezentant legal la judecată: mama. Cunoaște la ce etapă este dosarul lui. Este convins de faptul că va ieși din penitenciar.
Starea psiho-emoțională
Interviul cu D. A fost dificil din cauza că băiatul avea o atitudine indiferentă, nu-l interesa nici motivul pentru care am venit noi acolo, nici ceea ce vorbeam, nici faptul că discuția cu noi l-ar putea ajuta. Vorbea foarte încet deși a fost rugat să vorbească tare. Era evident faptul că avea mecanism de apărare. Tot ce i se spunea nu accepta, nu era de acord, nega. Era foarte încrezut în sine, aceasta poate și din cauza că are siguranța că părinții îl vor ajuta și pentru a doua oară.
Nu-și asuma responsabilitatea pentru faptele săvîrșite; afirmă că tot ce i se întîmplă nu este vina lui, dă vina pe alții și pe împrejurări.
La întrebări răspundea doar la cele care-i plăceau, nu întotdeauna răspundea sincer la ele, se justifica.
Relația cu familia
Relațiile intrafamiliale sunt bune, a menționat că n-a fost certat sau bătut de către părinți. Are o relație bună cu sora și soțul acesteia, Băiatul nu a negat că nu-și iubește părinții. Nu era implicat în treburile casnice. N-are nici un fel de aptitudine de muncă, nici intelectuală și nici fizică. La întrebarea ce-i place sau ce ar vrea să facă, a răspuns foarte clar „nimic”.
Situația minorului în instituție
În camera de arest sunt 10 persoane, cu vîrste cuprinse între 15-17 ani. Se află în relații bune cu colegii de cameră, dar prieteni nu are aici. D. este vizitat în penitenciar de către părinți. Nu-l sperie faptul că va petrece cîțiva ani după gratii.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Era greu de înțeles care este atitudinea ei a de fapta săvîrșită. Nu a exprimat nici un fel de regrete, remușcări, simț de vinovăție sau dorința de a-și schimba viața în bine.
Valori și interese
D. a afirmat că nu vrea să învețe, nu vrea să lucreze. Unicul lucru care, poate, l-ar face ar fi sportul – tenis de masă (a zis că a participat și la întreceri sportive, obținînd și rezultate bune). N-are nici un fel de aptitudine de muncă, nici intelectuală și nici fizică și nici nu are dorința să și le cultive.
Este categoric împotriva muncii pentru comunitate ca alternativă a detenției.
Factori favorizanți ai comportamentului infracțional al minorului
Abandonul școlar;
Lipsa educației adecvate din partea familiei și respectiv lipsa cultivării responsabilității, atitudinii sănătoase față de muncă, față de oameni și societatea în întregime.
Studiu de caz 53
Descrierea generală
Z are vîrsta de 16 ani, este originară din Ciadîr Lunga, Găgăuzia. În izolator se află de 2 săptămîni. Z. provine dintr-o familie incompletă, părinții sunt divorțați de aproximativ 7 ani. Z., este este mezina din cei trei copii ai familiei. Mai are două surori: 21 și, respectiv, 25 ani.
Din spusele fetei am aflat că mama, de 5 ani lucrează în Turcia împreună cu sora cea mai mare, care este necăsătorită, respectiv de 5 ani Z. Trăiește împreună cu bunelul care are 87 ani. Mama nu trimite bani pentru întreținerea fetei, și nu a venit niciodată timp de 5 ani. Aflîndu-se în astfel de situație, Z. A fost nevoită să abandoneze școala (a absolvit doar 7 clase), căutîndu-și de lucru. Un alt motiv pentru care fata a abandonat școala a fost faptul că mama a vrut s-a ia cu ea în Turcia. Tot de la Z. Am aflat că pedagogii, poliția au luat atitudine și au vrut s-o întoarcă la școală. Pe cînd era elevă, Z. A avut o reușită școlară proastă. De asemenea, ea frecventa școala ocazional.
A lucrat deritecătoare într-un magazin, avînd un salariu de 200 lei lunar cu un program de lucru: 15 zile în lună.
Este reținută pentru a doua oară. Prima oară a fost reținută pentru furt care l-a săvîrșit fiind influențată de oarecare prietenă Irina, mai în vîrstă decît ea. Pentru aceasta i s-au dat 2 ani condiționat. În acest termen de probă fata a fost acuzată de către o prietenă de a ei pentru furt. În realitate, Z. i-a îmbrăcat hainele și nu s-a întors acasă 2 zile. Cînd s-a întors acasă a fost imediat arestată.
De la vîrsta de 14 ani Z. Trăiește în concubinaj cu un bărbat de 22 ani. Mama fetei este la curent și a încurajat această relație.
Cînd a fost reținută pentru I dată, ea a fost bătută de către polițiști și violată de către procurorul de la Ciadîr Lunga. Mai mult decît atît, ea susține că a fost bătută de către procuror în prezența anchetatorului. Chiar și în penitenciarul din Cahul ea a fost bătută.
Reprezentantul ei legal este sora cu care Z. Are o relație proastă.
Starea psiho-emoțională
În timpul interviului Z. era încordată, se simțea tensiune și în vocea ei și în expresia feței. Avea o mare nevoie de comunicare. Era dezorientată, chiar speriată de faptul că se află în penitenciar. Ea nu înțelege de ce a ajuns să stea în penitenciar pentru că a îmbrăcat hainele unei prietene.
După felul cum a răspuns la întrebări s-a observat că este o fire deschisă. Era dispusă să răspundă la orice întrebare, uneori, chiar, spunea mai multe decît era întrebată.
După felul cum reacționa, după mimica feței, gesturi, am putea spune că probabil are niște conflicte interioare. Poate din această cauză fata este ușor influențată de către cei din jur.
Relația cu familia
Ea susține că relațiile intrafamiliale sunt foarte proaste, nimeni nu a vizitat-o în penitenciar cu excepția surorii care a venit cu poliția pentru ai aduce niște haine.
De cînd mama ei este plecată în Turcia, ea l-a întîlnit o singură dată pe tatăl ei, el a bătut-o și după cum susține Z a vrut s-o traficheze în Turcia. Despre mama își amintește lucruri urîte și își imaginează lucruri urîte, este convinsă că mama ei se prostituează în Turcia. Chiar trăind în Moldova, mama ei trăia în concubinaj cu mai mulți bărbați. Cu sora ei de 21 ani la fel nu relaționează mai deloc. Își amintește cu bucurie de sora ei din Turcia care, uneori, o ajută pe Z financiar. Ea mai are alte rude: mătușe, unchi, dar toți sunt indiferenți la tot ceea ce i se întîmplă fetei.
Situația minorului în instituție.
În camera din penitenciar Z. se află cu încă 5 persoane, cu vîrste cuprinse între 16-25 ani, una dintre deținute fiind arestată pentru omor, alta pentru prostituție, cu care Z. se află în relații bune. Își petrece timpul confecționînd cutii din carton. Ea își recunoaște vina, dar este confuză pentru situația ei. Are abilități de muncă și este de acord cu munca în folosul comunității ca alternativă a detenției.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Z. are și alte antecedente penale despre care a povestit chiar cu unele amănunte. Referitor la faptele comise pentru care a fost reținută, Z., afirmă că este o pedeapsă prea mare (2,5 ani). La reținere a fost abuzată fizic de către polițiști pentru a recunoaște lucruri pe care nu le-a făcut (din spusele fetei). Pe de altă parte Z., se resemnează cu situația ei actuală.
Valori și interese
A zis că atunci cînd va ieși la libertate ar vrea să plece la mama în Turcia să cîștige bani. De asemenea a spus că, dacă ar avea posibilitatea, ar relua studiile.
Factori ce au favorizat comportamentul delincvent
Aceștia sunt:
Lipsa controlului și grijii din partea familiei, astfel Z. avea libertate totală în acțiunile sale;
Carențe mari în educație;
Abandonul școlar;
Influența negativă a prietenilor cu un comportament delincvent;
Lipsa unui mediu favorabil pentru creștere și dezvoltarea bună a personalității copilului;
Lipsa intervenției din partea rudelor familiei lărgite;
Studiu de caz 54
Descrierea generală
Z în vîrstă de 17 ani este originar din Cahul. Provine dintr-o familie incompletă: mama și trei copii. Din spusele lui Z, părinții au divorțat de cînd el era mic. Mama lucrează la o întreprindere particulară în
calitate de cusutoreasă. Despre tatăl său n-a dorit să vorbească, nici despre tatăl frățiorului mai mic. Fratele mai mare în vîrstă de 18 ani lucrează ocazional, contribuie și el cum poate la acoperirea cheltuielilor. Cel mai mic frățior este în vîrstă de 3 ani. Există legătură de rudenie doar pe linia mamei. Familia dispune de un apartament de o odaie în or. Cahul. Starea materială a familiei este foarte dificilă. Salariul mamei copiilor este unica sursă de venit a familiei și ea nu reușește să satisfacă toate necesitățile lor. Z a studiat pînă în clasa a 6-a. Apoi a fost nevoit să abandoneze școala. Din spusele lui Z cauza abandonului fiind lipsa îmbrăcămintei, încălțămintei, rechizitelor școlare, de asemenea o cauză fiind și reușită școlară nesatisfăcătoare. Astfel băiatul simțindu-se inferior, izolat, n-a dorit să-și continue studiile, găsindu-și alte activități. Minorul a avut și alte antecedente penale, pentru care i s-a aplicat eliberare condiționată. în izolatorul din or. Cahul se află de 20 luni.
Starea psiho-emoțională
În timpul interviului Z s-a purtat calm, dar în unele momente dădea dovadă de agitație, nervozitate. Aceste momente erau legate de clarificarea stării familiare a lui Z.
Uneori simțea discomfort cînd i se adresau întrebări de aprofundare și obținerea unor detalii. întrebările legate de familia sa îl întristau. Nu este foarte trist pentru că este reținut, deși ar prefera să iasă cît mai curînd, pentru că mama sa are nevoie de el. Contactul vizual era întreținut cu interlocutorul. Poziția corpului în timpul interviului era închisă: mîinile încrucișate, ceea ce denotă neîncredere, nervozitate. Este o persoană cu o impulsivitate mărită, plină de negativism.
Relația cu familia
Minorul a evaluat relația sa cu familia sa ca fiind bună. Este vizitat de către mama sa în izolator, însă colete nu are posibilitate să trimită din cauza stării financiare precare. Cînd era la libertate Z o ajuta mult pe mama sa în gospodărie.
Situația minorului în instituție
În celulă stau 10 persoane Cu ceilalți minori, Z se află în relații bune. Unii deținuți aveau neronunțată sentința. Minorul își petrece timpul ieșind la plimbare la aer liber. Alte ocupații preferate nu are. Uneori vine în încăperea predestinată pentru lecții de religie organizate de diferite confesiuni religioase. și-a aplicat o serie de tatuaje pe mîini și pe piciorul drept, refuzînd să explice
sensul lor.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul conștientizează fapta comisă. El își recunoaște vina și regretă pentru cele comise. Minorul a menționat că la reținere a fost agresat fizic de către polițiști și de asemenea i s-au anexat la dosar și trei episoade pe care nu le-a comis Z, ci prietenul său (complice). Minorul afirmă că a recurs la infracțiune din necesitate. Neputînd ține piept crizelor economice familia minorului a ajuns să se situeze sub pragul sărăciei.
Valori și interese
Despre valori sau interese a vorbit destul de puțin. Nu îl preocupă ceva în mod deosebit. în timpul liber nu avea ocupații speciale. La școală nu-i plăcea să meargă și nici nu vrea să-și continue studiile. Cînd chiulea de la școală timpul și-l petrecea pe malul iazului cu cîțiva prieteni. Pe viitor ar dori să plece în Rusia la muncă, pentru a contribui la întreținerea familiei sale. Deoarece în țara noastră el nu vede un viitor asigurat, Z ar vrea să plece în Rusia.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Există o mulțime de factori care au influențat comportamentul delincvent al minorului. Unul din acești factori este venitul mic al familiei(apartenența la o pătură socială vulnerabilă). Un alt motiv este lipsa tatălui ca model de bărbat. Nesupravegherea și lipsa controlului din partea mamei ia dat libertate majoră în organizarea timpului după propria dorință de asemenea constituie un factor. Un alt factor este abandonul școlar. Tînărul abandonînd școala, și-a găsit interes în alte activități, urmările cărora i-au dezorganizat viața. Un alt factor este influența puternică a complicilor.
Studiu de caz 55
Descrierea generală
Y. în vîrstă de 17 ani este originar din or. Leova. Provine dintr-o familie completă: părinții și doi copii. Ambii părinți sunt la pensie(pensia este în mărime de 250 de lei). Tatăl în vîrstă de 65 de ani, este sudor, mama are 63 de ani și se ocupă de gospodărie. Recent a suferit o intervenție chirurgicală(minorul nu a dat detalii). Fratele este mai mare, în vîrstă de 27 de ani, este căsătorit și are 2 copii. Trăiește în aceeași localitate, la moment este plecat la Moscova la lucru. între minor și frate legăturile de rudenie sunt doar pe linia mamei. Minorul a studiat pînă în clasa VII, reușita lui era satisfăcătoare. A abandonat școala din cauza lipsei mijloacelor financiare, de asemenea și din cauza conflictelor frecvente cu profesorii. Părinții au acceptat abandonul școlar al copilului, neinsistînd ca acesta să se întoarcă la școală pentru a-și continua studiile.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului s-a purtat calm, răspundea la întrebări concis. Poziția corpului și mimica denotă disperare. Se simte foarte izolat și neajutorat. Minorul necesita timp pentru a formula un răspuns și avea nevoie de a reformula întrebările. Dezvoltarea psihică este puțin retardată din cauza abandonului școlar. Cînd a fost întrebat despre starea sănătății părinților minorul a avut o criză nervoasă (a plîns) și cu greu s-a calmat. Nu a dorit să dea detalii despre aceasta. Uneori simte că are crize de nervi, este iritat de orice fleac sau fenomen. Din alte surse am aflat că minorul a fost violat de propriul tată și de o persoană care se afla în stare de ebrietate. Aceasta a fost o traumă foarte puternică care și-a lăsat amprenta asupra sănătății psihice a minorului.
Relația cu familia
Minorul a evaluat relații cu familia sa ca fiind bună. în aceeași locuință cu ei temporar trăia o doamnă în vîrstă care după un timp intenționa să meargă la lucru peste hotare. Această doamnă a fost asasinată, minorul este bănuit de această crimă. Y. spune că cu victima era în relații bune și nu avea motive pentru a o omorî..
Situația minorului în instituție
În celulă se află 5 persoane, toți sunt maturi. Despre ei minorul nu a dorit să vorbească. A menționat doar că cu ei se află în relații bune. Timpul și-l petrece ieșind la plimbare sau citind.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
Minorul nu se consideră vinovat de această crimă și neagă total legătura lui cu această crimă. Nu-și imaginează cum s-ar fi întîmplat, nu știe cine și cum ar fi putut să o asasineze. Y a menționat că în acele momente se afla sub influența alcoolului, dar a accentuat ferm că nu este implicat. Nu a putut să explice cum a avut loc crima. Oferind unele informații despre crimă, echipa mobilă și-a dat seama că minorul ascunde o parte din adevăr. Multe lucruri nu le putea explica, motivînd că nu-și amintește. Y nu acceptă învinuirea și regretă mult că a fost reținut pe nedrept.
Valori și interese
Nu este dominat de anumite valori și interese. Ar dori să se întoarcă acasă pentru a-și ajuta părinții. Vorbind despre părinți, minorul a dat frîu liber emoțiilor. Spunea că îi pare rău că nu are cine să aibă grija de mama sa. Pe viitor ar dori să studieze la școala profesională pentru a deveni sudor.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Există o serie de factori care au contribuit la formarea comportamentului infracțional al minorului: unul din acești factori este venitul mic al familiei(are antecedente penale – furt). Alt motiv este nesupravegherea și lipsa controlului din partea părinților, din cauza vîrstei și starea sănătății lor nesatisfăcătoare. Abandonul școlar este încă un factor – minorul motiva prin lipsa îmbrăcămintei și a rechizitelor necesare pentru studii. Un alt factor este indiferența părinților pentru abandonul școlar al fiului – susținînd ideea că dacă poate citi și scrie este suficient.
Studiu de caz 56
Descrierea generală
X. are 17 ani și este originară din Taraclia. Provine dintr-o familie completă, părinții sunt separați. Mama de pe timpul cînd X era mică pleca la lucru peste hotare. La moment este plecată în Italia. Tatăl se află și el în Italia dar nu ține legătura cu mama. Din spusele minorei părinții au grijă foarte mare de ea, o asigură cu toate cele necesare, dar evită să se întîlnească. X are o soră în vîrstă de 10 ani și un frate de 7 ani., ambii învață în școala din localitate. Ea a locuit cu buneii în s. Aluatu, tot în această localitate și-a făcut studiile pînă în clasa IX. Pînă în prezent ea împreună cu fratele și sora se află în îngrijirea buneilor. Minora a menționat că bunelul este o persoană foarte severă și autoritară. El impunea respectarea hotărîrilor lui. Tatăl dispune de un apartament cu trei odăi în Taraclia, dar locuiește singur. Inițial familia trăia într-o casă la sol care la moment nu este locuită dar este încă în proprietatea familiei. Alte antecedente penale nu are, este pentru prima dată reținută. în IDP se află din decembrie 2003.
Starea psiho-emoțională
Pe parcursul interviului s-a purtat calm, puțin stingherită de la început. Mai tîrziu a devenit mai sigură pe sine, răspundea clar cu amănunte. Unele din aceste amănunte minora evita să le discute, pentru ca mai tîrziu să le dezvăluie. Minora descria evenimentele fără o cursivitate logică, trecea de la un subiect la altul și pe parcurs se întorcea la primele idei. Atunci cînd a căpătat puțină încredere în echipa mobilă a început să dea mai multe amănunte. A început să pună întrebări, privea interesată, menținea contactul vizual cu interlocutorul.
Spre sfîrșitul interviului a devenit mai activă și predispusă spre colaborare. Minora are dezvoltarea fizică în limitele vîrstei, dezvoltarea psihică este la un nivel mediu, este mai naivă decît ar fi bine să fie la această vîrstă. La unele întrebări necesita explicații și repetare. O mare parte a întrebărilor au fost reformulate pentru ca minora să poată da un răspuns.
Relația cu familia
Minora a evaluat relația cu familia ca fiind foarte bună. Despre fratele și sora nu a vorbit. în mare parte a vorbit despre părinți. Ambii o vizitează, o susțin și îi acordă tot de ce are nevoie. Nu era refuzată niciodată de părinți atunci cînd cerea bani de la ei. îi primea ori de cîte ori avea nevoie. Totuși cea mai mare parte o petrecea cu buneii(părinții mamei). despre bunic spune că este o persoană severă, autoritară, are frică față de el. Despre bunică spune că este o persoană blîndă și înțelegătoare. Bunicii au vizitat-o în izolator, a certat-o și ia spus că l-a făcut de rușine în tot satul. Oricum are susținerea lor și o așteaptă să se întoarcă acasă.
Situația minorului în instituție
În celulă sunt 7 persoane: X și încă o minoră, celelalte sunt persoane mature. Patru dintre aceste femei au săvîrșit infracțiuni foarte grave(omor), cîtorva li s-a pronunțat deja sentința. X spune că încearcă să nu intre în relații cu acestea. Are o relație bună cu cealaltă minoră și ambele încearcă să se izoleze de cele mature și să evite contactul direct cu ele. Minora ar face orice ca să evite pe viitor situații care ar întoarce-o în penitenciar, este îngrozită de atmosfera de aici. Timpul în izolator și-l petrece croșetînd sau împletit. Este vizitată de bunei, părinți și chiar unii din verișori. De la cei care vin să o viziteze primește colete și are toată susținerea lor. Minora afirma foarte des „m-am săturat de închisoarea asta, vreau mai repede acasă”.
Atitudinea față de fapta săvîrșită
De la începutul interviului nega cu desăvîrșire vina, pe parcurs însă recunoscuse o parte din vină. Afirmă că intenția de a comite delictul a aparținut uneia din domnișoarele cu care se afla. Ceilalți complici sunt: o domnișoară de 19 ani(care se află în căutare) și 2 băieți, care se află la libertate. Doar X este reținută. Are un avocat plătit dar care nu a vizitat-o în IDP și nici nu este mulțumită de serviciile lui. Ar fi de acord să-și angajeze alt avocat. Minora este revoltată de faptul că a fost reținută de aproximativ 10 luni și încă nu i s-a examinat dosarul.
Valori și interese
Interese sau valori deosebite nu are, pe viitor ar dori să facă liceul și să facă studii în domeniul medicinii. Cel mai mult ar dori să revină acasă. Cînd se afla la libertate prefera să gătească sau să citească detective.
Factori ce au favorizat comportamentul infracțional al minorului
Comportamentul minorei a fost influențat de o serie de factori:
Lipsa controlului din partea părinților;
Influența prietenilor;
Neconștientizarea consecințelor propriilor acțiuni;
Separarea părinților de copii(deseori părinții
erau plecați din țară).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Acordarea Asistentei Juridice Si Psiho Sociale Copiiilor Aflati In Sistemul DE Justitie Penala (ID: 126145)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.