Acidul Nitrilotriacetic (nta)

Partea I

Introducere

Chimia constituțional dinamică reprezintă un domeniu nou de cercetare, care a înregistrat o dezvoltare impresionantă în ultimii 20 de ani. Aceasta a căpătat un interes general datorită posibilității obținerii de materiale inteligente.

Aplicarea chimiei constituțional dinamice în domeniul polimerilor a dus la dezvoltarea de polimeri constituțional dinamici numiți dinameri. Aceștia sunt entități chimice alcătuite din mai multe unități monomere, unite între ele prin legături reversibile, care au proprietatea de a-și modifica constituția sub acțiunea diverșilor stimuli externi.

Acidul nitrilotriacetic este un agent de chelatare foarte eficient, care prezintă un interes deosebit datorită complexul pe care acesta îl formează cu ionii metalici de nichel (II). Complecșii Ni(II)-NTA sunt folosiți ca și biosenzori pentru detecția sensibilă și foarte selectivă a unităților de histidină, de care se atașează prin legături coordinative. Această interacțiune se bazează pe selectivitatea și afinitatea mare a complexului Ni(II)-NTA pentru proteinele care sunt marcate cu un lanț de șase histidine consecutive (6xHis-tag).

În această lucrare s-a urmărit sinteza și analiza structurală a unor derivați de acid nitrilotricetic prin reacții de substituție nucleofilă, reacții de hidrogenare, reacții de cuplare amidică și reacții de cicloadiție 1,3-dipolare "click". Prima parte cuprinde un studiu de literatură despre aplicațiile și metodele de sinteză ale acidului nitrilotriacetic precum generalități și aplicații ale polimerilor constituțional dinamici. În partea a doua sunt prezentate strategiile de sinteză, rezultatele obținute și concluziile cu privire la sinteza unor precursori, folosiți în sinteza de polimeri consituțional dinamici, și anume a unor unități monomere funcționalizate cu acid nitrilotriacetic.

Studiu de literatură

2.1 Polimeri constituțional dinamici (Dinameri)

Chimia supramoleculară sau chimia interacțiunilor necovalente s-a dezvoltat ca urmare a preocupării asupra modului în care moleculele intereacționează între ele și cum sunt acestea organizate în stare solidă. Nașterea acestui nou domeniu de cercetare se datorează chimistului francez Jean Marie Lehn, laureat al Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1987, și a fost definită ca fiind „chimia dincolo de moleculă” în care entitațile si arhitecturile supramoleculare sunt alcătuite din molecule unite prin interacțiuni necovalente[1].

Lehn[2] afirma în anul 1978 că așa cum există o chimie moleculară bazată pe legături covalente, există și un domeniu al chimiei supramoleculare, chimia ansamblurilor de molecule și al legăturilor intermoleculare. Aceste interacțiuni sunt slabe și reversibile. Principalele tipuri de interacțiuni exploatate în chimia supramoleculară sunt de tipul legăturilor de hidrogen, a forțelor Van der Waals, a forțelor electrostatice sau interacțiuni de tip donor-acceptor.[3]

Chimia supramoleculară este intrinsec o chimie dinamică, datorită labilității interacțiunilor necovalente dintre moleculele care alcătuiesc o entitate supramoleculară și a abilității acesteia de a-și schimba componentele sub acțiunea unor factori externi.[4]. Aceste principii ale chimiei supramoleculare au fost aplicate și în cazul entităților moleculare care conțin legături covalente reversibile, fiind de asemenea capabile de a-și schimba, sub acțiunea factorilor externi, componenții constituenți. Datorită existenței acestor interacțiuni reversibile necovalente și covalente, chimia constituțională acoperă atât domeniul molecular cât și cel supramolecular. (Figura 1)

Figura 1. Domeniile Chimiei Constituțional Dinamice

Chimia supramoleculară și în mod particular Chimia Constituțional Dinamică (CCD), reprezintă un domeniu nou, care a înregistrat o dezvoltare foarte rapidă si impresionantă în ultimii 20 de ani.[5] CCD a căpătat un interes general datorită posibilitatii obținerii de materiale inteligente (de exemplu materiale care își pot schimba structura și implicit proprietățile sub influența unor factori externi) .

Principalele trei domenii care s-au dezvoltat în jurul Chimiei Constituțional Dinamice sunt: indentificarea de compuși bioactivi pentru diferiți receptori biologici[6],[7], dezvoltarea de polimeri dinamici (dinameri)[8] și identificarea de receptori sintetici pentru ioni sau molecule.[9]

Speciile constituțional dinamice, datorită abilității de disociere și asociere reversibilă, a proprietății de a se construi și rupe, pot să includă, excludă și să își rearanjeze componenții moleculari, într-un proces de autoorganizare.[10] Această autoorganizare poate avea loc în mod spontan, sau se poate realiza selectiv atunci când asupra entităților supramoleculare se acționează cu diferiți stimuli externi. Astfel, sistemele constituțional dinamice sunt capabile să adopte, în funcție de condițiile externe, diferite arhitecturi și constituții, aceste structuri fiind în stare de echilibru termodinamic.[11] Astfel, speciile constituțional dinamice își pot modifica în mod continuu constituția prin asamblarea și dezasamblarea subunităților moleculare, formând astfel seturi de componente aflate la echilibru termodinamic numite librării constituțional dinamice (LCD).[12]

Aplicarea Chimiei Constituțional Dinamice(CCD) în domeniul polimerilor,[13] a dus la dezvoltarea de materiale dinamice, polimeri constituțional dinamici, numiți dinameri. Dinamerii sunt entități chimice, care sunt alcătuite din mai multe unități monomerice, unite prin legături reversibile. Aceste legături pot fi atât legături covalente reversibile cât și interacțiuni necovalente. (Figura 2) Dinamerii[14] prezintă un interes sporit în chimia materialelor, datorită capacității acestora de a-și modifica structura sub acțiunea diverșilor stimuli având proprietatea de adaptabilitate.

Figura 2. Reprezentare schematică a unor dinameri în care unitățile monomere sunt unite prin: legături necovalente reversibile a) legături covalente reversibile b).

O clasa importantă de polimeri cu caracter dinamic sunt polialcilhidrazonele formate în urma policondensarii reversibile a dialdehidelor cu dihidrazine.[15] Caracterul dinamic este asigurat atât de prezența grupării acilhidrazonă, care se poate forma și rupe reversibil, cât și prin posibilitatea formării legăturilor de hidrogen între grupările CO și NH. Acești polimeri prezintă interes datorită capacității de a face schimb, în mod reversibil, între subunitățile constituente. (Schema 1)

Schema 1. Reorganizarea constitutional dinamică a unui polimer din clasa poliacilhidrazonelor, prin schimbarea unei unități monomerice de dialdehidă (sus) sau dihidrazină (jos).

Modificarea constituției polimerilor în urma acțiunii stimulilor externi poate duce la modificarea propietăților chimie și fizice ale materialului polimeric. Dinamerii care fac parte din librăriile constituțional dinamice au abilitatea de a răspunde diverșilor stimuli din exterior, modificând echilibrul de formare înspre dinamerul „ cel mai adaptat” condițiilor la care a fost expus. [16].

Un exemplu concret în acest caz este studiul făcut de Lehn și colaboratorii săi asupra unor dinameri constituțional dinamici pe bază de iminofluoren.[10]. Cercetătorii au sintetizat o serie de oligomeri și polimeri care conțin ca și unitate de bază iminofluorenul. S-a constatat că sub acțiunea a doi parametri (aciditate și ioni metalici de Zn) librăriile dinamice suferă modificări constituționale, prin rearanjare și schimb de componente, având ca efect modificări ale proprietăților optice.

Experimentul a fost condus asupra unei librării contituțional dinamice constituită din doi polimeri 1 și 2. (Schema 2) Acești polimeri au fost formați în urma amestecării a trei componente: dialdehida A, trans-1,4-ciclohexandiamina și 2,7-diaminofluoren, în raport de 1:1:1. În urma acțiunii cu un stimul chimic extern, constituit din concentrații diferite de ioni metalici de Zn, se observă deplasarea echilibrului spre formarea compusului 1, care prezintă o amplificare a fluorescenței de patru ori, datorată creșterii efectului de conjugare al sistemului.

Acest tip de polimeri pe bază de fluoren (polifluoreni), sunt o clasă de compuși cu proprietăți optice si electrice[17] și prezintă un interes sporit datorită utilizării lor în fabricarea diodelor [18]

Schema 2. Librăria constituțional dinamică a polimerilor pe bază de iminofluoren, și schimbul de componente rezultat în urma acțiunii stimulului extern constituit din ionii metalici de Zn, cu amplificarea formării compusului 1.

Materialele adaptative, care sunt capabile de a-și schimba constituția ca urmare a acțiunii unui stimul extern, de natură chimică sau fizică, reprezintă un domeniu de foarte mare interes datorită posibilității obținerii de materiale inteligente.

J. M Lehn și S. Fujii au facut un studiu asupra comportamentului adaptativ al unei librării constituțional dinamice de polimeri, generată prin policondensarea unor α, ω – diamine și dialdehide, care formează legături iminice reversibile[16].

Cercetătorii au folosit două tipuri de diamine (AmD și AmSi) care sunt donori, și doua tipuri de dialdehide (AIA și AISi) care sunt acceptori. Acestea au generat o librărie constituțional dinamică alcătuită din patru dinameri P1-P4. (Schema 3) Caracteristicile cheie ale acestor dinameri sunt prezența legăturilor C=N, a atomilor de azot precum și a lanțurilor cu O din structurile eterice. Acestea pot fi utilizate pentru legarea unităților diimidice care conțin grupări bogate în electroni (1,5-dialcoxinaftalen) și grupări sărace în electroni (1,4,5,8-naftalentetracarboxil), menite să crească potențialul formării de interacțiuni supramoleculare, de tip donor-acceptor, pentru a favoriza formarea unei anumite împachetări.

S-a arătat ca aceste librării constituțional dinamice de polimeri suferă modificări constituționale ca urmare a efectelor generate de interacțiunile supramoleculare și interacțiunile ion-metal, generate de prezența ionilor metalelor alcaline.

S-a observat că doar dinamerul P3 include atât componentele donoare cât și cele acceptoare, legate printr-un lanț care conține heteroatomi. Acest lanț este capabil să lege metalul alcalin, și de asemenea permite plierea dinamerului ca urmare a interacțiunilor donor-acceptor.

Schema 3. Biblioteca constituțional dinamică obținută prin policondensarea celor două tipuri de diamine (donori: AmD, AmSi) și două tipuri de dialdehide (acceptori: AIA, AlSi), cu formarea a 4 dinameri: P1 (AmSi+AIA), P2 (AmD+AISi), P3 (AmD+AIA) și P4 (AmSi+AISi), fiecare conținând tipuri diferite de legături iminice.

Lehn[18] și colaboratorii săi au descoperit că structurile helicate formate în urma reacției diferiților liganzi organici cu un ion metalic coordinat octaedric, se pot rearanja în mod specific la adăugarea diferitelor tipuri de contraioni (ex. ion clorură sau sulfat). De exemplu, modul de obținere al sistemelor helicate circulare, formate în urma reacției dintre un ion de fier (II) cu geometrie de coordinare octaedrică și un ligand organic tritopic, care conține trei unități bipiridinice este prezentat în Schema 4. S-a constatat că atunci când se folosește ca și template ionul clorură se formează un complex pentagonal, iar înlocuirea ionului clorura cu ionul sulfat duce la formarea unui complex hexagonal.

Schema 4. Librării constituțional dinamice ale unor sisteme helicate formate dintr-un ligand tritopic și un ion metalic coordinat octaedric (FeII), arătându-se formarea diferitelor specii complexe, în funcție de tipul de contraion adăugat (clorura sau sulfat). Reprodus din referința [18]

2.2 Acidul Nitrilotriacetic (NTA)

2.2.1 Informații generale

Acidul nitrilotriacetic 3 (NTA) este un acid monoaminotricarboxilic cu formula moleculară C6H9NO6. NTA-ul este un agent de complexare foarte eficient, care conține în moleculă trei grupari carboxil și un atom de azot (Figura 3). NTA-ul este capabil să formeze complecși stabili cu metale divalente și polivalente[19], având foarte multe aplicații, inclusiv aplicații industriale.

Figura 3. Structura acidului nitrilotriacetic (NTA)

Acidul nitrilotriacetic (NTA) este un agent de chelatare care poate coordina atât prin intermediul celor trei atomi de oxigen din grupările carboxil, cât și prin intermediul atomului de azot, fiind astfel un ligand tetradentat[20]. În urma coordinarii la metale, acesta formează trei cicluri de câte cinci atomi, cicluri care sunt foarte stabile.[21] Datorită faptului că acidul nitrilotriacetic este un acid tribazic, acesta poate forma 3 tipuri de anioni și anume : forma total ionizată NTA3-, forma parțial ionizată NTA2-, și forma deprotonată NTA-. Acești anioni pot forma prin complexare, cu diferiți ioni metalici, metalochelați hidrosolubili fiind astfel unul dintre cei mai importanți agenti de chelatare. [22]

2.2.2 Aplicații

NTA este un ligand foarte eficient, care poate forma combinații coordinative cu o gamă largă de metale divalente (ex. Cu2+, Co2+, Ni2+ , Zn2+)[23]. Complecșii stabili pe care NTA îi poate forma cu ionii de cobalt(II), au aplicabilitate largă în industrie și sunt utilizați ca și catalizatori[24] . Complecșii acidului nitrilotriacetic cu ionii de Fe2+ sunt folosiți ca înlocuitori pentru fosfați în industria detergenților, fiind mai puțin nocivi[25] actiunea lor constând în complexarea ionilor de calciu, zinc, magneziu și fier din apa dură. De asemenea, sunt utilizați în procesele redox de desulfonare.[26] NTA are o largă utilizare și în medicină [27], în biologie,în industria textilă, în fotografie și într-o masură mai mică în industria hârtiei și a celulozei.[28]

Cercetatorii White și Knowles au descoperit că acidul nitrilotriacetic poate fi utilizat la scală largă ca inhibitor anticoroziv în reactoarele cu racire cu apă, inhibând depunerile saline în diferite operațiuni de curățare.[29] Acțiunea sa constă în complexarea ionilor de magneziu și a ionilor de calciu care se găsesc în apa dură. NTA-ul se comercializează în principal sub forma sării de sodiu fiind unul dintre cei mai utilizați aminopolicarboxilați.

De asemenea NTA are aplicabilitate în fitoextracție, crescând absorbtivitatea cadmiului și a altor metale grele în rădăcinile plantelor hiperacumulatoare, este ușor biodegradabil și are puține efecte nocive asupra mediului[30].

Complecșii pe care îi formează NTA cu ionii de Ni2+ sunt folosiți ca biosenzori pentru detecția selectivă și foarte sensibilă a unităților de histidină, de care se atașează prin legături coordinative.[31] Această interacțiune se bazează pe selectivitatea și afinitatea mare a complexului Ni(II)-NTA pentru proteinele care sunt marcate cu un lanț de șase histidine consecutive (6xHis-tag), mono NTA având o afinitate moderată față de histidină (10 µM). Procesul de complexare al histidinelor este reversibil, decomplexarea fiind realizată prin scăderea pH-ului. (Schema 5). Interacțiunile din complexul Ni(II)-NTA-His, pe langă faptul că sunt reversibile, sunt și selective ceea ce constituie un avantaj important[32].

Datorită capacității de formare reversibilă a unor complecși stabili prin participarea ionilor de nichel(II) a acidului nitrilotriacetic și a două reziduuri de histidină, care fac parte din secvența proteinelor marcate cu unități His-tag, acest sistem este unul foarte util și des exploatat în cromatografia de afinitate[33].

Schema 5. Formarea reversibilă a complexului Ni(II)-NTA-His-tag, exemplificat în cazul unei proteine care conține la capătul C-terminal o unitate 6xHis-tag.

Într-adevăr, sistemul NiII–NTA, este unul dintre cele mai folosite și populare sisteme de imoblizare a proteinelor pe suport solid, prin intermediul histidinelor, bazat pe capacitatea de chelatare a NTA-ului[34]. După cum am menționat anterior, acidul nitrilotriacetic este un ligand tetradentat, astfel acesta formează patru legături coordinative cu ionul metalic de nichel, lasând doua poziții coordinative vacante care vor interacționa cu unitațile de histidină.[35] . (Figura 4)

Figura 4. Structura complexului Ni(II)-NTA.

Legendă: – poziție coordinativă vacantă

Pentru a mări capacitatea de imobilizare a proteinelor marcate cu histidine, cercetătorii din laboratoarele BIO-RAD[36] au dezvoltat un nou biosenzor pe suprafața căruia se află grefate trei grupari NTA capabile să lege histidinele. Astfel complexul NiII-NTA 4 (tris-NTA, Figura 5) poate interacționa în trei puncte cu proteinele 6xHis-tag, asigurând o stabilitate mult mai mare a legăturilor formate, comparativ cu biosenzorii care au pe suprafață o singură grupare NTA.

Figura 5. Structura unității tris-NTA 4

Tris-NTA 8 duce la o creștere a afinității de legare față de His-tag cu până la 10 nM, comparativ cu mono-NTA (10 µM).

NTA a gasit aplicabilitate și în industria electronică, cercetatorii au construit diferiți biosenzori care sunt utilizați pentru a mări capacitatea de legare și izolare a histidinelor, [37] pentru a depista actinidele și radionuclizii din diferite probe de apă[38], în medicină[39], și de asemenea au fost construiți biosenzori non-enzimatici.[40]

Cercetatorul francez Guy Duportai și colaboratorii[41] săi au folosit capacitatea complexului acidului nitrilotriacetic-nichel(II) de recunoaștere a histidinelor și au sintetizat noi coloranți fluorescenți 5 și 6 prin legarea NTA de fluoroforul BODIPY (boron-dipyrromethene) care pot fi utilizați pentru marcarea și monitorizarea diverselor sisteme biologice.(Figura 6)

Figura 6. Structura compușilor BODIPY-NTA

2.2.3 Metode de obținere

NTA a fost sintetizat pentru prima dată de către Heinz în anul 1862 sub forma sării sale de argint N(CH2COO)Ag3 [42]. Câțiva ani mai târziu a fost sintetizată sarea de potasiu a acidului nitrilotriacetic, sub forma unui amestec de sare dipotasică N(CH2COO)HK2 și tripotasică N(CH2COO)K3 de către Ludecke [42]

O metodă eficientă de sinteză a NTA este cea propusă de Eschweiler și colaboratori (Schema 6), și se bazează pe reacția de saponificare a trinitrilului 7 cu hidroxidul de bariu. Trinitrilul a fost obtinuț prin condensarea, în prezență de amoniac, a formaldehidei cu acid cianhidric.

Schema 6

Michaelis și Schubert, de asemenea, au reușit să sintetizeze acidul nitrilotriacetic prin reacția glicinei cu acid iodoacetic în mediu bazic[42] (Schema 7)

Schema 7

Martell și Bersworth[43] au obținut acidul nitrilotriacetic pornind de la acidul cloroacetic și o soluție concentrata de amoniac. Glicina 8 și glicilglicina 9 au fost transformate mai departe în sarea de sodiu a NTA-ului 10 în prezență de hidroxid de sodiu, cianură de sodiu și formaldehidă. Sarea de sodiu 10 a fost tratată cu acid sulfuric (la pH=1.4), obținandu-se acidului nitrilotriacetic 3 (Schema 8)

.

Schema 8

Majoritatea metodelor de preparare a NTA-ului presupun utilizarea acidului cianhidric sau a sării acestuia, care sunt substanțe toxice. În anul 1969 Jackisch[44] și colaboratorii au brevetat o nouă metodă de obținere a acidului nitrilotriacetic, care nu presupune prezența acidului cianhidric. Această metodă constă în reacția dintre glicină 8, dioxid de carbon și formaldehidă în prezență de acid clorhidric lichid la temperatură și presiune înaintată. (Schema 9)

Schema 9

Partea a II-a: Contribuții personale

Obiective

Obiectivul principal al acestei lucrări îl reprezintă sinteza de monomeri funcționalizați cu unități de acid nitrilotriacetic, intermediari în obținerea de dinameri. Modul de obținere al dinamerilor, plecând de la intermediarii sintetizați în această lucrare este reprezentat în Schema 10. S-a pornit de la o bibliotecă dinamică formată din dihidrazide, funcționalizate sau nu cu unități NTA, și diferite dialdehide care reacționează reversibil cu obținerea unei biblioteci de dinameri. La adăugarea de ioni metalici de Ni (II) și a unei proteine care conține șase unități de histidină, care funcționează ca și stimul extern, biblioteca constituțional dinamică astfel generată se reorganizează pentru obținerea dinamerului care prezintă numarul maxim de interacții cu proteina.

Pe baza acestor dinameri funcționalizați cu complexul Ni (II)-NTA, se dorește obținerea de materiale noi, adaptative și inteligente pentru imobilizarea, separarea și cel mai important oligomerizarea proteinelor his-tag.

Dinamerii sau polimerii constituțional dinamici sunt entități chimice alcătuite din mai multe unități monomerice unite prin legături reversibile, atât covalente cât și necovalente. Aceștia au abilitatea de a-și modifica constituția în urma acțiunii unor stimuli externi, deplasând echilibrul spre formarea ,, celui mai adaptat” dinamer condițiilor la care a fost expus.

Datorită capacității de formare reversibilă a unor complecși stabili prin participarea ionilor de nichel (II), a acidului nitrilotriacetic și a două reziduuri de histidină dintr-o proteină his-tag, complexul Ni(II)-NTA este un sistem foarte util și des explorat în cromatografia de afinitate.

Schema 10. Modul de obținere al bibliotecilor constituțional dinamice de dinameri funcționalizați cu unități NTA și reorganizarea acestora în prezența unui stimul exterm.

Rezultate și discuții

Scopul acestei lucrări îl reprezintă sinteza și analiza structurală a unităților monomere funcționalizate cu acid nitrilotriacetic (NTA) în scopul obțonerii de polimeri constituțional dinamici (dinameri).

În vederea obținerii unităților monomere funcționalizate cu monoNTA a fost adoptată o strategie de sinteză ce cuprinde mai multe etape. (Schema 11)

Schema 11

Sinteza unităților monomere funcționalizate cu NTA

2.1.1 Obținerea unității monoNTA[45]

Compusul 2 a fost obținut pornind de la lisina protejată la nivelul grupării amino de pe catena laterală cu o grupare Cbz și gruparea carboxil protejată sub formă de ester tert-butilic Lys(NHCbz)OtBu 1, printr-o reacție de dublu-alchilare cu esterul terț-butilic al acidului bromoacetic, în prezență de N,N-diizopropiletilamina (DIPEA). Reacția a avut loc în atmosferă de argon. Solventul folosit a fost dimetilformamida (DMF) iar reacția a avut loc peste noapte, la temperatura de 55oC. ( Schema 12)

Purificarea a fost facută pe coloana cromatografica, utilizând ca fază staționară silicagel uscat, iar ca fază mobilă un amestec acetat de etil/pentan în raport de 1/4.

Schema 12

În etapa urmatoare, compusul 2 a fost deprotejat prin îndepartarea grupării benziloxicarbonil (Cbz). Deprotejarea a avut loc prin hidrogenoliză în prezență de Paladiu depus pe cărbune (Pd/C 10 %), obținându-se intermediarul cheie 3, care a fost obținut cu randamente bune. (Schema 13)

Schema 13

Analizând spectrele 1H-RMN ale compușilor 2 și 3 se pot observa semnalele corespunzătoare structurilor așteptate.(Figura 7) În cazul esterului 2 structura este confirmată atât de prezența protonilor din zona alifatică cât și din zona aromatică. Se observă în zona alifatică trei singleți: la 1,42 ppm corespunzător protonilor din gruparea t-butil ((CH3)3COCOCH2)2N-), la 1,45 ppm pentru protonii (CH3)3COCOCH-) și la 5,08 pentru protonii ((C6H5)-CH2CONH-)), trei multpleți: între 1,49-1,55 ppm pentru protonii ((C6H5)-CH2OCONH-(CH2)3-CH2)), între 1,58-1,68 ppm corespunzător protonilor ((C6H5)-CH2OCONH-CH2CH2CH2-)),și 3,14-3,24 pentru protonii ((C6H5)-CH2OCONH-CH2), un triplet la 3,29 corespunzător protonului (((CH3)3COCOCH2)NCH-)) și două dublete de la 3,42 ppm și 3,47 ppm caracteristice protonilor ((CH3)3COCOCH2)2N-) care sunt diastereotopici.. În zona aromatică se observă semnalele suprapuse între 7,28-7,37 ppm care corespund protonilor din gruparea fenil ((C6H5)-CH2-).

În cazul compusului 3, obținut în urma deprotejării compusului 2 de gruparea CBz, structura este confirmată de spectrul 1H-RMN prin dispariția semnalelor din zona aromatică și a singletului din zona alifatică de la 5,08 ppm corespunzător protonilor ((C6H5)-CH2CONH)).

Figura 7. Spectrul 1H-RMN (600MHz, CDCl3) al compusului 2 (sus) și spectrul 1H-RMN al compusului 3 (jos)

2.1.2. Decorarea unității monoNTA cu gruparea azidă

Compusul 5 a fost sintetizat cu randamente bune, în urma reacției de cuplare amidică în cataliză bazică dintre acidul 6-azidohexanoic 4 și amina 3 conform schemei 14. Sinteza a avut loc la temperatura camerei peste noapte, utilizând ca solvent dimetilformamida (DMF). Agenții de cuplare folosiți au fost N,N,N’,N’-Tetrametil-O-(1H-benzotriazol-1-il)uroniu hexafluorofosfat (HBTU) și Hidroxibenzotriazol (HOBt), iar mediul bazic a fost asigurat de N,N-diizopropiletilamida (DIPEA).

Schema 14

Analizând spectrul de masă ES(+)-HRMS (Figura 8) al compusului 5 se poate confirma obținerea structurii propuse. Astfel se observă peak-ul de bază [M+H+] la m/z=570,2871. De asemenea se mai observa si peak-ul aductului compusului 5 cu sodiu [M+Na+] la m/z=592,3686.

Figura 8 Spectrul ES(+)-HRMS al compusului 5

Azida[46] 4, necesară în reacția de cuplare, a fost sintetizată pornind de la acidul 6-bromohexanoic 6, printr-o reacție de subtituție nucleofilă folosind azidă de sodiu, în cataliză cu transfer de fază asigurată de clorura de amoniu într-un amestec acetonitril/apă. Reacția a avut loc la temperatura de 60-80oC, timp de 40 de ore sub agitare continuă.( Schema 15)

Schema 15

Structura azidei 4 a fost confirmată prin spectroscopia RMN. În figura 9 este prezentat spectrul 1H-RMN al compusului 4 în care se pot observa semnalele corespunzătoare structurii așteptate: doi multipleți: la 1,36-1,47 ppm corespunzător protonilor (N3-(CH2)3CH2CH2COOH, H3) și la 1,56-1,71 ppm care corespunde protonilor (N3-CH2CH2CH2CH2CH2COOH, H2), un triplet la 2,35 ppm pentru protonii (N3(CH2)4CH2COOH, H4), și un triplet mai dezecranat la 3,27 pentru protonii ((N3CH2CH2-), H1)

Figura 9. Spectrul 1H-RMN (400 MHz, CDCl3) al compusului 4

2.1.3 Obținerea esterului funcționalizat cu legătură triplă

Compusul de interes 9 a fost sintetizat în două etape pornind de la diacidul 7, conform schemei 16. În prima etapă are loc atât reacția de îndepărtare a grupării Boc (sensibilă la mediu acid) cât și reacția de esterificare a grupărilor carboxil cu alcool metilic, ambele având loc în prezență de clorură de tionil, obținându-se compusul 8. În a doua etapă are loc reacția de alchilare a compusului 8 cu bromură de propargil, formându-se compusul 9.

Schema 16

Structura compusului 9 a fost confirmată prin intermediul spectroscopiei RMN. În Figura 10 se pot observa semnalele corspunzătoare structurii propuse, trei tripleți: la 2,18 ppm corespunzător protonului (N-CH2CCH, H5) datorat unui cuplaj 4J propargilic, la 2,45 ppm caracteristic protonilor ((CH3OCOCH2CH2)2N-, H3) și la 2,82 pentru protonii ((CH3OCOCH2CH2)2N-, H2), un dublet la 2,40 ppm corespunzător protonilor (NCH2CCH, H4) și un singlet la 3,65 ppm pentru protonii ((CH3OCOCH2CH2)2N-, H1).

Figura 10. Spectrul 1H-RMN (600 MHz , CDCl3) al compusului 9

2.1.4 Reacția click

Sinteza unităților monomere funcționalizate cu unități monoNTA are loc conform Schemei 17, în care unitatea de monoNTA este introdusă printr-o reacție de cuplare click cu formare unui ciclu triazolic.

Termenul de ,,Click Chemistry” a fost introdus de către Sharpless în anul 2001, pentru a descrie asamblarea rapidă a unor molecule care au funcțiunile dorite[47]. Aceasta permite construirea de noi arhitecturi moleculare cu proprietăți funcționale utile, datorită conectării foarte ușoare și accesibile a unorunități structurale simple și accesibile.

Din categoria reacțiilor Click face parte și cicloadiția 1,3-dipolară a azidelor și alchinelor cu obținerea de 1,2,3 triazoli 2,4 disubstituiți. Aceasta este o metodă foarte eficientă de a conecta structuri care prezintă o mare varietate de grupări funcționale.

Primul 1,2,3 triazol a fost sintetizat de A. Michael în anul 1893[48] din fenilazida și acetilendicarboxilat de dietil, reacțiile de cicloadiție 1,3- dipolară fiind investigate mai în amănunt de către Huisgen și colaboratorii săi în anii 1950-1970. Huisgen a fost cel care a descoperit reacția de cicloadiție 1,3 diploară a azidelor cu alchinele terminale în anul 1963.[49]

Totuși, acest tip de reacții au căpătat interes abia în anul 2001 când Sharpless și Meldal au descoperit eficiența Cu(I) ca și catalizator pentru cicoladițiile 1,3-dipolare a azidelor și alchinelor cu formarea de 1,2,3 triazoli.[50]

Sinteza unităților monomere funcționalizate cu monoNTA a avut loc prin reacția de cicloadiție azidă-achină catalizată de cupru (CuAAC), între compusul 5 și compusul 10, care a decurs cu un randament ridicat. Procesul este favorizat termodinamic, atât alchina cât și azida fiind inerte, stabile într-o gamă largă de solvenți, temperaturi, valori ale pH-ului și reacționează selectiv[51].

Mai întâi se dizolvă azida 5 și alchina 9 în metanol, degazându-se timp de 15 minute cu Argon, după care se adaugă CuSO4 dizolvat în apă. În această primă etapă se formează complexul acetilidă-cupru, cu rolul de a activa nucleofilul, având astfel loc atacul nucleofil al acetilidei asupra azotului terminal din azidă. Astfel se formează un ciclu de șase atomi care conține atât cei trei atomi de azot din azidă cât si ionul metalic de cupru.

În următoarea etapă se agaugă un ligand pentru ionul de cupru, de exemplu tris[(1-benzil-1H-1,2,3-triazol-4-il)metil]amina (TBTA). Acesta are rolul de a stabiliza complexul de cupru(I) format anterior, evitând oxidarea și disproporționarea acetuia, după care se adaugă ascorbat de sodiu, care are rolul de a asigura de a converti forma oxidata de Cu(II) înapoi la specia catalitic activă de Cu(I).

În urma proteolizei legăturii C-Cu din ciclul de șase membrii se obține produsul de cuplare 10 și totodata se regenerează catalizatorul.

Schema 17

Analizând spectrul ES(+)-HRMS al compusului 10 se observă peak-ul de bază la m/z=797,5019. De asemenea mai apare și peak-ul aductului compusului 10 cu sodiu [M+Na] la m/z=741.4435. (Figura 11)

Figura 11 Spectrul ES(+)-HRMS al compusului 10

Analizând spectrul 1H RMN al compusului 10 (Figura 12) se observă dispariția semnalelor corespunzătoare protonilor din gruparea propargil a compusului 9, dubletul de la 2,40 ppm corespunzător protonilor (NCH2CCH,H4), respectiv tripletul specific protonului (N-CH2CCH, H5) de la 2,185 ppm. În schimb se poate observa formarea nucleului 1,2,3 triazolic prin apariția singletului corespunzător protonilor ((CH3OCOCH2CH2)2NCH2-, H4), respectiv a singletului la 5,29 ppm corespunzător protonului H5 din ciclul triazolic al compusului 10.

Figura 12. Spectrul 1H RMN (400 MHz, CDCl3) al compusului 10

3. Partea experimentală

3.1 Materiale și metode

Reactivii utilizați au fost procurați de la Acros, Aldrich, Alpha Aesar și Merck și au fost folosiți fără o purificare prealabilă. Reacțiile sensibile la apă sau oxigen au fost realizate în atmosferă inertă de argon, utilizând o linie Schlenk. Solvenții au fost anhidrificați conform procedurilor standard.

Compușii sintetizați au fost analizați prin spectroscopie RMN (1H și 13C) și spectrometrie de masă. Spectrele de rezonanță magnetică au fost înregistrate la temperatura ambiantă folosind ca și solvent cloroform deuterat (CDCl3). Aparate utilizate au fost Bruker Advance operând la 300, 400 și 600 MHz pentru proton și respectiv la 75, 100 și 150 MHz pentru carbon.

Monitorizarea reacțiilor și a operațiilor de prelucrare și purificare s-a făcut prin cromatografie pe strat subțire folosind plăci de aluminiu acoperite cu Silica gel 60 F254. Purificarea compușilor a fost făcută prin cromatografie pe coloană utilizând ca fază staționară Silica gel. Compușii au fost vizualizați cu o lampă UV care funcționează la două lungimi de undă: 254 nm și respectiv 365 nm sau prin developare cu soluție bazică de permanganat de potasiu.

3.2 Sinteza și caracterizarea compușilor

3.2.1 Sinteza derivatului de NTA 2: N,N-Bis[(terț-butiloxicarbonil)metil]-N’-benziloxicarbonil-L-Lisina terț-butil ester

2

Se dizolvă 1 gram de H-Lis(Z)-OtBu x HCl (1 echiv., 2,66 mmoli) 1 în 20 de ml dimetilformamidă anhidră, peste care se adaugă, în picături, 1,7 ml bromoacetat de tert-butil (4 echiv, 10,72 mmoli) si 2,3 ml N,N-diizopropiletilamida (DIPEA, 5 echiv., 13,4 mmoli) în atmosferă inertă. Amestecul de reacție se lasă la reflux sub agitare continuă la 55oC peste noapte, iar reacția se monitorizează cromatografic. Solventul se îndepartează prin distilare la presiune scazută obținându-se o masă de culoare galbenă cu aspect de miere zaharisită. Reziduul astfel obținut se spală cu acetat de etil (3 x 15 ml) după care se filtrează la vid. Filtratul obținut se usucă pe suflat de magneziu după care se filtrează din nou la vid. Solventul se îndepartează la rotavapor când se obține un ulei de culoare galbenă. Compusul astfel obținut se purifică pe coloană cromatografică, utilizând ca și fază staționară silicagel uscat iar ca și fază mobilă un amestec acetat de etil/pentan în raport de 1/5.

Formula moleculară C30H48N2O8

Masa moleculară 564,34 g/mol

Aspect ulei galben

Rf 0,43 (AcOEt/P=1/4)

Randament 77%

1H RMN [δ (ppm)] (600 MHz, CDCl3): 1,42 (s, 18H, ((CH3)3COCOCH2)2N-, H9), 1,45 (s, 9H, (CH3)3COCOCH-, H10), 1,49-1,54 (semnale suprapuse, 4H, (C6H5)CH2OCONH-CH2CH2CH2-, H4, H5), 1,57-1,68 (m, 2H, (C6H5)CH2OCONH-(CH2)3CH2-, H6), 3,14-3,24 (m, 2H, (C6H5)CH2OCONH-CH2CH2-, H3), 3,29 (t, 1H, J = 7.8 Hz, (CH3)3COCOCH2)2NCH-, H7), 3,42 (d, 2H, J = 17,2 Hz, (CH3)3COCOCHH)2N-, H8), 3,47 (d, 2H, J = 17,2 Hz, (CH3)3COCOCHH)2N-, H8), 5,08 (s, 2H, (C6H5)CH2OCONH-), 7,28-7,37 (m, 5H, (C6H5)CH2-, H2).

13C RMN [δ (ppm)] (150 MHz, CDCl3): 23,15; 28,25; 28,4; 29,35; 30,25; 31,10; 40,95; 54,05; 62,24; 66,60; 80,85; 81,25; 128,11; 128,25; 128,60; 136,90; 156,65; 170,85; 172,55.

ES(+)-HRMS: [M+H+] calculat: 564,3483, găsit: 565,3508; [M+Na+] calculat: 587,3303, găsit: 587,3320.

3.2.2 Sinteza derivatului3: N,N-Bis[(terț-butiloxicarbonil)metil]-L-Lizina terț-butil ester

3

Se dizolvă 1 echiv. derivat de NTA 2 (1,175 g, 2,08 mmoli) în 36 ml soluție acid acetic în metanol 5%. Se adaugă ca și catalizator Pd/C 10 % după care se purjează balonul cu Argon. Amestecul de reacție se agită puternic la temperatura ambiantă, în atmosferă de hidrogen timp de 12 ore. Amestecul obținut se filtrează la vid pe celită, dupa care se concentrează la rotavapor, rezultând un ulei portocaliu. Compusul a fost urmărit cromatografic, utilizând ca și eluent un amestec chloroform/metanol în raport de 9.5/0.5.

Formula moleculară: C22H42N2O6

Masa moleculară: 430.58 g/ mol

Aspect: ulei galben-portocaliu

Rf: 0,55 (CHCl3/ CH3OH=9,5/0,5)

Randament: 69 %

1H RMN [δ (ppm)] (600 MHz, CDCl3): 1,23-1,37 (m, 2H, NH2(CH2)3CH2-, H4), 1,43 (s, 18H, ((CH3)3COCOCH2)2N-, H7), 1,45 (s, 9H, (CH3)3COCOCH-, H8), 1,50-1,69 (semnale suprapuse, 4H, NH2CH2CH2CH2-, H2, H3), 2,63-2,70 (m, 2H, NH2CH2CH2-, H1), 3,30 (t, 1H, J = 7,8 Hz, NH2(CH2)4CH-, H5), 3,42 (d, 2H, J = 17,2 Hz, (CH3)3COCOCHH)2N-,H6), 3,49 (d, 2H, J = 17,2 Hz, (CH3)3COCOCHH)2N-,H6).

13C RMN [δ (ppm)] (150 MHz, CDCl3): 23,25; 28,30; 28,40; 30,60; 31,10; 33,10; 42,10; 53,9; 65,30; 80,90; 81,20; 170,90; 172,60.

3.2.3 Sinteza azidei 4: acid 6-azidohexanoic

4

Se dizolvă 3 grame de acid 6-bromohexanoic (1 echiv., 15.38 mmoli) în 5 mL apă și 10 mL acetonitril, peste care se adaugă un amestec format din 10 g de azidă de sodiu (10 echiv., 153.8 mmoli) și 9.87 grame clorură de amoniu (12 echiv., 184.56 mmoli). Amestecul de reacție astfel obținut se încalzește la 70oC și se lasă să reacționeze sub agitare, la reflux timp de 40 de ore. Prelucarea reacției constă în diluarea amestecului de reacție cu apă, spălarea acestuia cu acetat de etil (5×30 mL). Produsul astfel obținut se folosește în continuare fără o altă purificare.

Formula moleculară: C6H11N3O2

Masa moleculară: 157.09 g/mol

Aspect: ulei incolor

Randament: 58%

1H RMN [δ (ppm)] (400 MHz, CDCl3): 1,36-1,47 (m, 2H, N3(CH2)3CH2-, H3), 1,56-1,70 (semnale suprapuse, 4H, N3CH2CH2CH2CH2-, H2), 2,35 (t, 2H, N3(CH2)4CH2COOH, H4), 3,27 (t, 2H, J = 6,8 Hz, N3CH2CH2-, H1), 9,0 (s, 1H, N3(CH2)5COOH, H5).

3.2.4 Sinteza derivatului 5: di-terț-butil 2,2’- ((6-(6-azidohexanamido)-1-(terț-butoxi)-1-oxohexan-2-il)azanedil) diacetat

5

Se dizolvă compusul 4 ( 1 echiv., 0,072 g, 0,464 mmoli) în DMF anhidru, în atmosferă inertă, după care se adaugă agenții de cuplare hexafluorofosfat de (2-(1H-benzotriazol-1-il)-1,1,3,3-tetrametiluroniu) (HBTU, 1 echiv., 0,175 g, 0,464 mmoli), hidroxibenzotriazol (HOBt, 1 echiv., 0,662 g, 0,464 mmoli) și N,N-diizopropiletilamida (DIPEA, 2,5 echiv., 1,16 g, 0,782 mmoli) și se lasă sub agitare continuă la temperatura camerei timp de un minut. Apoi se adaugă amina 3 (1,5 echiv., 0,300 g, 0,696 mmoli) și se lasă sub agitare peste noapte la temperatura camerei. Toate operațiile au loc în atmosferă inertă de Argon.

Solventul se îndepărtează prin distilare la presiune înaintată, după care purificarea se face pe coloană cromatografică utilitând ca și fază staționară silicagel iar ca și fază mobilă un amestec de cloroform/metanol în raport de 9,5/0,1.

Formula moleculară: C28H51N5O7

Masa moleculară: 569,73

Aspect: ulei incolor

Rf: 0,7 (CHCl3/CH3OH=9,5/0,1)

Randament: 53%

1H RMN[δ (ppm)] (600 MHz, CDCl3): 1,354-1,3411 (semnale suprapuse, 4H), 1,436 (s, 18H, ((CH3)3COCOCH2)2N-, H12), 1,450 (s, 9H, (CH3)3COCOCH-, H13), 1,47-1,69 (semnale suprapuse, 10 H), 2,20 (t, 2H, J = 7,6 Hz, H5), 3,12-3,22 (m, 1H, -N(CH2)4CH-, H10) 3,14-3,32 (m, 6H, semnale suprapuse), 3,40 (d, 2H, J = 17,2 Hz, (CH3)3COCOCHH)2N-, H11), 3,46 (d, 2H, J = 17,2 Hz, (CH3)3COCOCHH)2N, H11).

13C RMN [δ (ppm)] (150 MHz, CDCl3): 22,7; 25,2; 26,4; 28,0; 28,2; 28,6; 29,6; 36,3; 39,0; 51,3; 54,0; 64,8; 80,7; 81,2; 170,8; 172,5; 172,9.

ES(+)-HRMS: [M+H+] calculat: 570,3861, găsit: 570,3871; [M+Na+] calculat: 592,3681, găsit: 592,3686.

3.2.5 Sinteza compusului 8: 4-aza heptandinoat de dimetil

8

Se dizolvă diacidul 7 (1 echiv., 0,5 g, 1,191 mmoli) în 40 de mL metanol peste care se adaugă cateva picături de clorură de tionil. Amestecul de reacție se lasă la reflux peste noapte, sub agitare continuă după care se concetrează la rotavapor. Nu necesită nicio alta prelucrare.

Formula moleculară: C8H15NO4

Masa moleculară: 189,21 g/mol

Aspect: ulei incolor

Rf: 0,43 (DCM/MeOH=9/1)

Randament: 59%

1H RMN [δ (ppm)] (400 MHz, CDCl3): 2,53 (t, 4H, J = 6,8 Hz, (CH3OCOCH2CH2)2NH, H3) , 2,9 (t, 4H, J = 6,8 Hz, (CH3OCOCH2CH2)2NH, H2), 3,67 (s, 6H, (CH3OCOCH2CH2)2NH, H1).

13C RMN (ATP) [δ (ppm)] (150 MHz, CDCl3): 34,3; 44,93; 51,86; 173,15.

3.2.6 Sinteza compusului 9: Dimetil 4-aza-4-propargil heptandinoat de dimetil

9

Diesterul 8 (1 echiv., 0,2 g, 1,057 mmoli) se dizolvă în 30 mL acetonitril, peste care se adaugă o soluție de K2CO3 (5 echiv., 0,730 g, 5,285 mmoli) apoi bromura de propargil (1,2 echiv., 0,1508 g, 1,268 mmoli). Amestecul de reacție se lasă la reflux peste noapte la temperatura de 70oC, sub agitare continuă.

În etapa de prelucrare amestecul obținut se filtrează iar filtratul se concetrează la rotavapor. Reziduul obținut se dizolvă în DCM după care se spală cu o soluție saturată de NaCl și se usucă pe MgSO4 anhidru. Se îndepărtează solventul la rotavapor iar compusul de purifică pe coloană cromatografică utilizând silicagel ca fază staționară și un amestec de diclorometan/metanol în raport de 9/0,5 ca și eluent.

Formula moleculară: C11H17NO4

Masa moleculară: 227,26 g/mol

Aspect : ulei galben-pai

Rf: 0,23 (P/AcOEt=3/1)

Randament: 50%

1H RMN [δ (ppm)] (400 MHz, CDCl3): 2,185 (t, 1H, 3J = 2,4 Hz, CHCCH2N-, H5), 2,455 (t, 4H, J = 6,6 Hz, (CH3OCOCH2CH2)2N-, H3), 2,825 (t, 4H, J = 7,2 Hz, (CH3OCOCH2CH2)2N-, H2), 3, 41 (d, 2H, J = 2,4 Hz, CHCCH2N-, H4), 3,66 (s, 6H, (CH3OCOCH2CH2)2N-, H1).

13C RMN (ATP) [δ (ppm)] (150 MHz, CDCl3): 32,9; 41,9; 48,95; 51,6; 73,25; 78,05; 172,7.

3.2.7 Sinteza compusului 11: dimetil 3,3’-(((1-(6-((5-(bis(2-(terț-butoxi)-2-oxoetil)amino)-6-(terț-butoxi)-6-oxoetil)amino)-6-oxohexil)-1H-1,2,3-triazol-4-il)metil)azanedil)dipropanoat

11

Se dizolvă compușii 5 (1 echiv., 55,8 mg, 0,246 mmoli) și 10 (1 echiv., 140 mg, 0,246 mmoli) în metanol, după care se degazează timp de 15 minute cu Argon. Se adaugă CuSO4 20% mol (12,29 mg, 0,05 mmoli) , tris(benziltriazolilmetil)amina 20% mol (TBTA, 26,05 mg, 0,05 mmoli) și ascorbatul de sodiu 60% mol (29,17 mg, 0,174 mmoli) degazând cu Argon după fiecare adăugare timp de 15 minute. Se lasă reacția peste noapte, la temperatura camerei, sub agitare continuă.

În etapa de prelucrare se evaporă solventul la rotavapor iar reziduul obținut se distribuie între acetat de etil și o soluție de acid etilendiaminotetraacetic 10% (HEDTA). Amestecul se agită puternic timp de 10-15 minute după care se separă cele doua faze. Operațiunea se repetă de două ori, după care fazele organice reunite se spală cu apă, se usuca pe MgSO4 anhidru și se concentrează la rotavapor.

Purificarea compusului se face pe coloană cromatografică, utilizând ca și fază staționară silicagel iar ca și fază mobilă un amestec diclorometan/metanol în raport de 9/0,5.

Formula moleculară: C39H68N6O11

Masa moleculară: 796,99 g/mol

Aspect: ulei galben pai

Rf: 0,49 (DCM/MeOH=9/0,5)

Randament: 82%

1H RMN [δ (ppm)] (400 MHz, CDCl3): 1,22-1,39 (m, 4H, semnale suprapuse, H12, H13), 1,43 (s, 18H, H17), 1,45 (s, 9H, H18), 1,52-1,76 (m, 9H, semnale suprapuse), 2,14-2,21 (m, 2H, H10), 2,48 (t, 4H, J = 7 Hz, H2), 2,79 (t, 4H, J = 7 Hz, H3), 3,13-3,21 (m, 1H, H15), 3,23-3,32 (m, 2H, H11), 3,39 (d, 2H, J = 16 Hz, H16), 3,46 (d, 2H, J = 16 Hz, H16), 3,65 (s, 6H, H1), 3,78 (s, 2H, H4), 4,32 (t, 2H, J = 7,2 Hz, H6), 5,49 (s, 2H, H5).

ES(+)-HRMS: [M+H+] calculat: 797,5019, găsit: 797,5030; [M+Na+] calculat: 819,4838, găsit: 819.4824.

4. Concluzii și perspective

Această lucrare a urmărit sinteza unor derivați funcționalizați cu unități de acid nitrilotriacetic (NTA), care vor fi folosiți ca și precursori pentru obținerea de polimeri constituțional dinamici (dinameri). Sinteza a implicat șapte etape, utilizând diferite tipuri de reacții. Astfel, au fost realizate atât reacții de substituție nucleofilă, reacții de hidrogenare catalitică cât și reacții de cicloadiție 1,3-dipolară ''click''. Au fost obținuți, purificați și caracterizați șapte compuși dintre care doi sunt compuși noi.

Compușii obținuți au fost purificați prin cromatografie pe coloană, fiind analizați prin spectroscopie RMN (1H-RMN, 13C-RMN) și spectrometrie de masă.

Esterul 10 obținut va fi transformat în dihidrazidă printr-o reacție de cuplare amidică cu hidrat de hidrazină, iar monomerul funcționalizat cu unități NTA obținut va fi utilizat mai departe pentru obținerea de dinameri.

Bibliografie

M. Bărboiu, Consitutional Dynamic Chemistry 2012, editura Springer Verlag Berlin

J. M. Lehn, Pure & Appl. Chem. 1978, 50, 871-892

C. F. Chow, S. Fujii, J. M. Lehn, Chem. Commun. 2007, 4363-4365

J. M. Lehn, Aust. J. Chem. 2010, 63, 611-623

J. M. Lehn, M. Bărboiu, J. Membr. Sci. 2008, 321, 1-2

G. Nasr, M. Bărboiu, T. Ono, S. Fujii, J. M. Lehn, J. Membr. Sci. 2008, 321, 8-14

P. Breccia, M. Van Gool, R. Perez-Fernandez, J. Am. Chem. Soc. 2003, 125, 8270-8284

T. Maeda, H. Otsuka, A. Takahara, Prog. Polym. Sci. 2009, 34, 581-604

A. Cazacu, M. Bărboiu, PNAS, 2009, 20, 8117-8122

J. M. Lehn, M. Bărboiu, Irs. J. Chem. 2008, 53, 9-10

G. M. Whitesides, M. Boncheva, PNAS 2002, 99, 4769-4774

Y. Ruff, J. M. Lehn, Angew. Chem. 2008, 120, 3612-3615

N. Giuseppone, G. Fuks, J. M. Lehn, Chem. Eur. J. 2006, 12, 1723-1735

J. F. Falmer-Anderson, J. M. Lehn, Angew. Chem. Int. Ed. 2009, 48, 7664-7667

W. G. Skene, J. M. Lehn, PNAS, 2004, 101, 8270-8275

S. Fujii, J. M. Lehn, Angew. Chem. Int. Ed. 2009, 48, 7635-7638

M. Leclerc, J. Polym. Sci. 2001, 39, 2867-2873

J. M. Lehn, Chem. Soc. Rev. 2007, 36, 151-160

A. Bunescu, P. Besse-Hoggan, M. Sancelme, G. Mailhot, A. M. Belort, Appl. Environ. Microbiol. 2008, 74, 6320-6326

D. Dolodynska, Expanding Issues in Desalination 2011, 17, 339-344

G. Anderegg, Pure & Appl. Chem. 1982, 54, 2693-2758

E. R. Souaya, W. G. Hanna, E. H. Ismail, N. E. Milad, Molecules 2000, 5, 1121-1129

H. Haddour, S. Cosnier, C. Gondron, J. Am. Chem. Soc. 2005, 127, 5752-5753

N. J. Barnard, H. G. Visser, Inorg. Chem. Commun. 2012, 15, 40-42

M. K. Agarwal, M. Iqbal, M. Athar, Food. Chem. Toxicol. 2007, 45, 1634-1640

S. Loridant, M. Digne, M. Daniel, T. Huard, J. Raman. Spectrosc. 2007, 38, 44-52

J. Tanwar, A. Datta, K. Chauhan, S. Kumaran, A. K. Tiwari, K. Kadiyala, S. Pal, M. Thirumal, A. K. Mishra, Eur. J. Med. Chem. 2014, 82, 225-232

K. Kaur, S. K. Hasan, Arch. Toxicol. 1980, 45, 203-206

V. T. White, C. J. Knowles, Int. Biodeter. Biodegr. 2003, 52, 143-150

Z. Y. Hseu, S. H. Jien, S. H. Wang, H. W. Deng, J. Enviorn. Manage. 2013, 117, 58-64

C. L. Aravinda, S. Cosnier, W. Chen, N. V. Myung, A. Mulchandani, Biosens. Bioelectron. 2009, 24, 1451-1455

Z. Huang, P. Hwang, D. S. Watson, L. Cao, F. C. Szoka, Bioconjugate. Chem. 2009, 20, 1667-1672

N. Hauptmann, M. Pion, M. A. Fernandez, H. Komber, C. Werner, B. Voit, D. Appelhans, Macromol. Biosci. 2013, 13, 531-538

X. Fan, D. Xu, B. Li, J. Xia, D. Wei, J. Biochem. Biophys. MethodsI, 2008, 70, 1130-1138

G. Zhen, D. Falconnet, E. Kuennemann, J. Voros, D. Spencer, M. Textor, Z. Zurcher, Adv. Funct. Mater. 2006, 16, 243-251

V. Bronner, M. Edri, I. Zafir-Lavie, E. Rabkin, R. Luo, S. Nimri, D. Shezifi, Bio-Rad Laboratories, 2012, bulletin 6254

Y. T. Lim, K. Y. Lee, K. Lee, B. H. Chung, Biochem. Biophys. Res. Commun. 2006, 344, 926-930

Q. T. Tran, J. de Sanoit, S. Pierre, J. C. Arnault, P. Bergonzo, Electrochem. Acta 2014, 136, 430-434

A. J. Zaitouna, R. Y. Zai, Anal. Chim. Acta 2014, 828, 85-91

S. Liu, L. Li, Q. Huo, X. Yin, M. Zhang, Q. Li, L. Chen, T. Wang, Talanta, 2010, 81, 727-731

M. Berllier, G. Duportail, R. Baati, Tetrahedron Lett. 2010, 51, 1269-1272

R. Pribil, Analytical Applications of EDTA and Related Compounds 1972, 2, 9-19, Editura Pergamon Press Ltd.,Headington Hill Hall, Oxford

A. E. Martell, F. C. Bersworth, J. Org. Chem. 1950, 15, 46-50

P. F. Jackisch, M. Livonia, United States Patent Office 1967, Ser. No. 625,968

Z. H. Huang, J. I. Park, D. S. Watson, P. Hwang, F. C. Szoka, Bioconjugate. Chem. 2006, 17, 1592-2600

D. B. Amabilino, P. R. Ashton, C. L. Brown, E. Cordova, L. A. Godinez, T. T. Goodnow, A. E. Kaisez, S. P. Newton, M. Pietranszkiewicz, J. Am. Chem. Soc. 1995, 117, 1271-1293

F. Amblard, J. H. Cho, R. F. Schinazi, Chem. Rev. 2009, 109, 4207-4220

J. E. Hein, V. V. Fokin, Chem. Soc. Rev. 2010, 39, 1302-1315

P. K. Avti, D. Maysinger, A. Kakkar, Molecules, 2013, 18, 9531-9549

S. Diez-Gonzales, Catal. Sci. Technol. 2011, 1, 166-178

V. O. Rodionovo, V. V. Fokin, M. G. Finn, Angew. Chem. Int. Ed. 2005, 44, 2210-2215