ACESTE MODELE DE TESTE SUNT RECOMANDATE PENTRU CANDIDA ȚII CARE VOR SUS ȚINE CONCURS DE ADMITERE LA DOMENII/SPECIALIZ ĂRI DE LA FACULTATEA DE MEDICIN… [602762]

Universitatea Dunărea de Jos din Gala ți

TEMATICA PENTRU ADMITEREA 2013

DISCIPLINA: BIOLOGIE
Clasa a XI-a

ACESTE MODELE DE TESTE SUNT RECOMANDATE PENTRU CANDIDA ȚII CARE VOR SUS ȚINE CONCURS DE
ADMITERE LA DOMENII/SPECIALIZ ĂRI DE LA FACULTATEA DE MEDICIN Ă ȘI FARMACIE

Bibliografia indicat ă*:
(* Aprobată de M. Ed. C., cu Ordinul Ministrului nr.3252-13.02.2006)

1.Cristescu Dan, S ălăvăstru Carmen, Voiculescu Bogdan, Ni culescu Cezar, Cârmaciu Radu, –
Biologie, Manual pentru clas a a XI-a, Editura Corint, 2008 ( manual aprobat cu Ordinul
ministrului Educa ției și Cercetă rii nr. 4742 din 21.0 7.2006 în urma evalu ării calitative organizate de
către Consiliul Na țional pentru Evaluarea și Difuzarea Manualelor și realizat în conformitate cu
programa analitic ă aprobată prin Ordin al ministrului Educa ției și Cercetării nr. 3252 din 13.02.2006)

2.Roșu Ionel, Istrate C ălin, Ardelean Aurel – Biologie, Manual pentru clasa a XI-a, Editura
Corint, 2008 ( manual aprobat cu Or dinul ministrului Educa ției și Cercetării nr. 4446 din 19.06.2006
în urma evalu ării calitative organizate de c ătre Consiliul Na țional pentru Evaluarea și Difuzarea
Manualelor și realizat în conformita te cu programa analitic ă aprobată prin Ordin al ministrului
Educației și Cercetării nr. 3252 din 13.02.2006

1. Termenul de viscer se folose ște curent pentru a indica:
A. mușchii membrelor;
B. articulațiile membrelor;
C. organele interne;
D. oasele membrelor;
E. sunt corecte r ăspunsurile A ș i B.

2. Dintre viscere fac parte urm ătoarele, cu o excep ție:
A. esofagul;
B. tiroida;
C. inima;
D. ficatul;
E. ilionul.
3. Cavitatea toracic ă este separată de cavitatea abdominal ă printr-un mu șchi numit:
A. psoas;
B. diafragm ă;
C. cvadriceps;
D. deltoid;
E. mare dorsal.
4. Inferior, cavitatea abdominal ă se continu ă cu:
A. epigastrul;
B. hipogastrul;
C. cavitatea pelvian ă;
D. hipocondrul stâng;
E. hipocondrul drept.
5. Extremitatea cefalic ă a corpului cuprinde urm ătoarele, cu excep ția:
A. viscerocraniul;
B. neurocraniul;
C. membrul superior;
D. gâtul;
E. cutia cranian ă.
6. Reprezintă elementele somatice ale gâtului:
A. trahee;
B. laringe;
C. paratiroidele;
D. mușchii;
E. esofagul
.
7. Cavitatea toracic ă cuprinde:
A. epigastrul;
B. hipocondrul drept;
C. mediastinul;
D. hipocondrul stâng;
E. hipogastrul.

8. Ce segment face parte din membrul inferior liber:
A. centura pelvian ă;
B. gamba;
C. centura scapular ă;
D. brațul;
E. antebrațul.

9. Cavitatea abdominală cuprinde urm ătoarele subdiviziuni, cu excep ția:
A. hipogastru;
B. inghinal drept;
C. periombilical;
D. mediastin;
E. abdomen lateral stâng.
10. Este numit și planul metameriei corpului, planul:
A. frontal;
B. transversal;
C. sagital;
D. median.
E. medio-sagital.
11. Planul sagital trece prin urm ătoarele axe:
A. longitudinal ș i sagital;
B. longitudinal și transversal;
C. transversal și sagital;
D. sagital ș i profund;
E. sagital ș i superficial.
12. Planul medio-sagital al corpului are urm ătoarele caracteristici:
A. merge paralel cu fruntea;
B. este planul simetriei bilaterale;
C. este planul metameriei corpului;
D. împarte corpul într-o parte anterioar ă și una posterioar ă;
E. împarte corpul într-o parte caudal ă și una cranial ă.

13. Planul frontal al corpul
ui:
A. este perpendicular pe frunte;
B. împarte corpul într-o parte anterioar ă și una posterioar ă;
C. împarte corpul în dou ă părți simetrice;
D. este un plan orizontal;
E. împarte corpul într-o parte superioar ă și una inferioar ă.

14. Corpul omenesc, alege ți răspunsul eronat:
A. este alcătuit după principiul simetriei bilaterale;
B. este un corp tridimensional;
C. prezintă trei axe, ce se întretaie în unghi de 60o;
D. prezintă trei planuri;
E. celulele și țesuturile alc ătuiesc organe și sisteme de organe.

15. Axul longitudinal al corpului, alege ți răspunsul eronat:
A. este vertical la om;
B. are un pol anterior ș i unul posterior;
C. are un pol cranial ș i unul caudal;
D. punctul de plecare este cre ștetul capului;
E. merge pân ă la nivelul spaț iului delimitat de suprafa ța tălpilor.

16. Prin câte din axele corpului trece un plan al corpului?
A. una;
B. trei;
C. două;
D. cinci;
E. șase.
17. Cel mai distal segment al me mbrului inferior liber este:
A. gamba;
B. coapsa;
C. piciorul;
D. bazinul;
E. umărul.
18. Pentru a desemna forma țiunile superioare ale labei pi ciorului, vom folosi termenul;
A. plantar;
B. dorsal;
C. volar;
D. palmar;
E. caudal.
19. Pentru a desemna forma țiunile din talpa piciorului, vom folosi termenul;
A. volar;
B. dorsal;
C. plantar;
D. cranial;
E. sagital.
20. Pentru a desemna forma țiunile palmei, vom folosi termenul;
A. plantar;
B. dorsal;
C. volar;
D. caudal;
E. sagital.
21. Sunt considerate organite citoplasmatice specifice:
A. nucleii;
B. mitocondriile;
C. neurofibrilele;
D. ribozomii;
E. lizozomii.

22. Următoarele organite nu se întâln esc la nivelul neuronului:
A. mitocondriile;
B. aparatul Golgi;
C. corpusculii Nissl;
D. ribozomii;
E. centrozomul.

23. Care dintre structurile urm ătoare reprezint ă “incluziuni citoplasmatice”:
A. aparatul Golgi;
B. granulele de substan ță de rezerv ă;
C. ribozomii;
D. lizozomii;
E. mitocondriile.

24. Sistemele enzimatice care realizeaz ă fosforilarea oxidativă se găsesc în urm ătoarele organite
celulare:
A. aparatul Golgi;
B. ribozomi;
C. mitocondrii;
D. lizozomi;
E. centrozom.
25. Care din urm ătoarele organite comune reprezint ă sediul sintezei proteice într-o celulă :
A. ribozomii;
B. lizozomii;
C. mitocondriile;
D. nucleolii;
E. centrozomul.
26. Este o celul ă polinucleat ă:
A. hepatocitul;
B. fibra muscular ă striată ;
C. fibra muscular ă netedă;
D. hematia adult ă;
E. neur
onul. 27. Sunt organite specifice fibrei musculare:
A. lizozomii;
B. miofibrilele;
C. mitocondriile;
D. ribozomii;
E. aparatul Golgi.

28. Enzimele hidrolitice de la nivel celular sunt localizate în:
A. nucleu;
B. lizozomi;
C. mitocondrii;
D. aparatul Golgi;
E. ribozomi.

29. Nucleul are urm ătoarele caracteris tici, cu excep ția:
A. are o membran ă dublă ;
B. membrana nucleului este poroas ă;
C. în carioplasm ă se eviden țiază cromatina;
D. nucleul con ține unul sau mai mul ți nucleoli;
E. sub membrana nuclear ă se află hialoplasma.

30. Sunt celule anucleate:
A. majoritatea celulelor;
B. fibrele musculare striate;
C. celulele hepatice;
D. hematiile adulte;
E. celulele adipoase.

31. Despre membrana celular ă putem afirma urm ătoarele, cu excep ția:
A. prezintă permeabilitate selectiv ă;
B. separă structurile interne ale celulei de mediul extracelular;
C. conferă forma celulei;
D. e alcătuită în principal din fosfolipide și proteine;
E. este sediul sintezei proteice.

32. Despre mitocondr ii putem afirma urm ăto
arele:
A. păstrează de obicei forma celulei din care fac parte;
B. împreună cu reticulul endoplasmatic neted formeaz ă ergastoplasma;
C. membrana intern ă formează criste mitocondriale;
D. sunt considerate sediul sintezei proteice;
E. matricea mitocondrial ă formează înveliș ul extern.
33. Cromozomii sunt alc ătuiți din, cu excep ția:
A. ADN;
B. ARN cromozomal;
C. corpusculii lui Palade;
D. cantități mici de lipide;
E. ioni de Ca și Mg.
34. Despre centrozom putem afirma urm ătoarele:
A. se situeaz ă întotdeauna lâng ă nucleu în neuron;
B. e format din doi dictiozomi cilindrici;
C. se manifestă în timpul diviziunii celulare;
D. cei doi dictiozomi sunt orienta ți perpendicular;
E. cei doi dictiozomi sunt aș ezați paralel unul față de celălalt.

35. Care din urm ătoarele caracteristici aparț ine nucleului:
A. este așezat întotdeauna numai în centrul celulei;
B. este un organit specific celulelor care se divid;
C. conți
ne unul sau mai mul ți nucleoli;
D. hematiile adulte (globulele ro șii) au în nucleu 23 cromozomi;
E. este delimitat de o membrană simplă.

36. Plasmalema:
A. este format ă din hialoplasm ă și organite celulare;
B. are în compoziț ia ei fosfolipide și proteine;
C. nu are permeabilitate selectiv ă;
D. nu conține glucide;
E. este sediul fosforil ării oxidative.

37. Mitocondriile – alege ți varianta eronat ă:
A. au formă rotundă, ovalară ;
B. prezintă o membran ă internă plicaturată ;
C. în interior prezint ă matricea mitocondrial ă;
D. prezintă un perete cu structur ă trilaminar ă ;
D. conțin enzime hidrolitice, cu rol în digerarea fragmentelor de celule.
38. Membrana celular ă:
A. la toate celulele se diferen țiază în cili;
B. la toate celulele se diferen țiaza în microvili;
C. nu conține colesterol;
D. conține fosfolipide;
E. membrana nu este permeabil ă.
39. Sunt considera ți echivalen ți ai ergastoplasm
ei în celula nervoasă :
A. centriolii;
B. corpii tigroizi;
C. dictiozomii;
D. neurofibrilele;
E. miofibrilele.
40. Inițial toate celulele au form ă:
A. globuloas ă;
B. cubică;
C. cilindrică;
D. pavimentoas ă;
E. fusiformă;
41. Următoarele celule î și păstrează forma globuloasă , cu excep ția:
A. adipocitului;
B. celulelor cartilaginoase;
C. fibrei musculare netede;
D. celulelor sanguine;
E. ovulului.

42. Reprezint ă o formă diferențiată a RE (reticulului endoplasmatic):
A. ergastoplasma;
B. mitocondriile;
C. microvilii;
D. dictiozomii;
E. cilii.

43. Referitor la numă rul de nuclei putem afirma urmă toarele:
A. celula epitelial ă este frecvent polinucleat ă;
B. celula hepatic ă este anucleată ;
C. fibra musculară striată este polinucleat ă;
D. hematiile adulte sunt uninucleate;
E. adipocitul este o celul ă polinucleat ă.

44. Celula nervoas ă conține urmă toarele organite specifice:
A. aparatul Golgi;
B. mitocondrii;
C. neurofibrile;
D. dictiozomi;
E. centrozom.
45. Este un organit celular comun:
A. hialoplasma;
B. glicogenul;
C. picăturile lipidice;
D. aparatul Golgi;
E. nucleoplasma.

46. Repolarizarea:
A. apare dup ă atingerea poten țialului prag;
B. se datorează creșterii permeabilit ății membranei pentru Na
+;
C. potențialul revine c ătre valoarea de repaus;
D. se realizeaz ă cu ajutorul unor molecule transportoare;
E. se datorează intră rii K+ în celulă .

47. Sunt denumi ți și corpusculii lui Palade :
A. lizozomii din leucocite;
B. cilii celulelor cilindrice;
C. lizozomii de form ă sferică;
D. lizozomii de form ă ovoidală;
E. ribozomii.
48. Despre incluziunile cit oplasmatice putem afirma urm ătoarele:
A. în majoritatea celulelor poart ă denumirea de centru celular ;
B. sunt reprezentate și de granulele de substan ță de rezerv ă;
C. unele con țin informa ția genetic ă pentru sinteza enzimelor respiratorii;
D. se găsesc atașate reticulului endoplasmic neted;
E. le recunoa ștem după membrana lor trilaminară , poroasă.

49. Este o parte component ă principal ă a celulei:
A. centrul celular;
B. reticulul endoplasmatic;
C. nucleul;
D. corpusculul Nissl;
E. aparatul Golgi.

50. În ultrastructura membranei celulare nu intr ă:
A. colesterol;
B. glicolipide;
C. fosfolipide;
D. cromatina;
E. glicoproteine.

51. O celulă conține următoarele, cu excep ția:
A. substanță fundamental ă;
B. hialoplasm ă;
C. mitocondrii;
D. lizozomi;
E. aparat Golgi.
52. Ergastoplasma reprezint ă:
A. componenta nestructurat ă a citoplasmei;
B. o incluziune citoplasmatic ă;
C. o formă diferențiată a mitocondriilor;
D. o forma diferen țiată a dictiozomilor;
E. un organit celular comun.

53. Citoplasma celular ă conține următoarele organite comune, cu o excep ție; identifica ți-o:
A. corpusculii lui Palade;
B. mitocondrii;
C. corpii Nissl;
D. lizozomi;
E. dictiozomi.
54. Următoarele molecule pot difu za prin membrana celulară , cu excep ția:
A. ureei;
B. etanolul
ui;
C. glucozei;
D. hormonilor steroizi;
E. CO 2.

55. Reprezint ă o formă particulară de endocitoză :
A. osmoza;
B. difuziunea;
C. exocitoza;
D. pinocitoza;
E. centrosfera.
56. Citoplasma este structurat ă din:
A. organite comune ș i nucleu;
B. hialoplasm ă și organite celulare;
C. carioplasm ă și incluziuni citoplasmatice;
D. nucleoplasm ă și citoplasm ă nestructurată ;
E. substanță fundamental ă și organite celulare.

57. Neurofibrilele- alege ți varianta adev ărată:
A. au un rol esen țial în leucocite;
B. sunt formate din cisterne;
C. sunt sediul fosforil ării oxidative în neuron;
D. conțin enzime hidrolitice;
E. se găsesc în neuron în citoplasm ă, în axoplasm ă și în dendrite.
58. Raportul între nucleu și citoplasm ă este în general:
A. 1/2;
B. 1/10;
C. 1/3-1/4;
D. 1/1;
E. 1/5-1/6.
59. Intervalul de timp pe parcursul c ăruia nu se poate ob ține un nou poten țial de acțiune, indiferent
de intensitatea stimulului, se nume ște:
A. perioadă descendent ă;
B. perioadă refractară relativă;
C. perioadă ascendent ă;
D. perioadă refractară absolută;
E. perioadă inversată .
60. Transportul în care materialul in tracelular e captat în vezicule și transferat extracelular, poart ă
denum
irea de:
A. pinocitoz ă;
B. fagocitoz ă;
C. exocitoză;
D. endocitoz ă;
E. difuziune.
61. Pompa de Na
+/ K+ este un exemplu pentru:
A. difuziune;
B. transportul activ secundar;
C. transportul activ primar;
D. osmoză;
E. difuziunea facilitat ă.
62. Structura nucleul ui cuprinde urm ătoarele, cu excep ția:
A. membran ă cu structur ă trilaminat ă;
B. carioplasm ă;
C. nucleoli;
D. spațiu perinuclear;
E. centrozomi.
63. Glucidele con ținute în membrana celular ă. Alegeț i varianta corect ă:
A. sunt neutre;
B. sunt puternic înc ărcate pozitiv;
C. sunt ataș ate pe faț a externă a membranei;
D. formează un bistrat;
E. sunt localizare preponderent transmembranar.

64. Citoplasma, alege ți varianta eronat ă:
A. este un sistem coloidal;
B. prezintă hialoplasm ă;
C. miceliile coloidale se g ăsesc în mi șcare brownian ă;
D. mediul de dispersie este reprezentat de proteine;
E. poate prezenta două tipuri de organite celulare.
65. Depolarizarea se datoreaz ă:
A. scăderii permeabilit ății membranei pentru Na
+;
B. ieșirii produ șilor de secre ție din celul ă;
C. ieșirii K+ din celulă;
D. ieșirii glucozei din celul ă;
E. creșterii permeabilit ății membranei pentru Na+.
66. Organitele bogate în ribonucleoproteine sunt:
A. mitocondriile;
B. dictiozomii;
C. lizozomii;
D. corpusculii lui Palade;
E. centriolii.
67. Organitele bogate în ribonucleoproteine sunt:
A. mitocondriile;
B. dictiozomii;
C. lizozomii;
D. corpusculii lui Palade;
E. centriolii.
68. Carioplasma este:
A. forța ce trebuie aplicat ă pentru a preveni osmoza;
B. o soluție coloidală cu aspect omogen;
C. distrugerea structurii dintelui;
D. o categorie special ă de transport;
E. un organit celular.
69. Este o proprietate special ă a celulei:
A. reproducerea celulară ;
B. metabolismul celular;
C. transportul transmembranar;
D. contractilitatea;
E. potențialul de membran ă.
70. Valoarea poten țialului membranar de repaus se datoreaz ă activității pompei Na
+ /K+. Raportul
Na+/ K+ este de:
A. 2/3;
B. 3/2;
C.1/2;
D. 1/1;
E. 4/3.

71. Referitor la difuziune, identifica ți varianta fals ă:
A. este un mecanism care nu necesit ă prezenț a proteinelor membranare transportoare;
B. este un tip de transport pasiv;
C. necesită cheltuială energetic ă;
D. determină răspândirea uniform ă a moleculelor într-un volum dat de gaz;
E. determin ă răspândirea uniform ă a moleculelor într-un volum dat de solu ție.

72. Referitor la osmoz ă, identifica ți răspunsul corect:
A. este un mecanism care necesită prezența proteinelor membranare transportoare;
B. reprezint ă difuziunea solven tului într-o solu ție;
C. necesită cheltuială energetic;
D. apa va trece de la co mpartimentul cu solu ția mai concentrată spre compartimentul cu solu ția mai
diluată ;
E. pentru ca ea s ă se produc ă trebuie ca membrana s ă fie mai permeabil ă pentru moleculele de de
solvit decât pentru cele de solvent. 73. În neuron, odată atins poten țialul prag, depolarizarea este:
A. lentă;
B. treptată;
C. spontană;
D. depe
ndentă de cantitatea de proteine transportoare;
E. direct propor țională cu cantitatea de ap ă din matricea extracelular ă.
74. Pentru func ționarea proteinei transportoare este necesar ă hidroliza direct a ATP-ului în:
A. osmoză;
B. transportul activ primar;
C. transportul activ secundar;
D. difuziune;
E. cotransport.
75. Difuziunea facilitat ă – indicați răspunsul corect:
A. reprezint ă difuziunea apei într-o solu ție;
B. moleculele se deplaseaz ă conform gradientul ui de concentra ție, nefiind necesar ă energie pentru transport;
C. se mai nume ște cotransport;
D. se desfășoară cu consum de enrgie furnizat ă de ATP;
E. este un tip de transport vezicular.
76. Despre nucleu putem afirma urm ătoarele, cu excepț ia:
A. este o parte constitutiv ă principal a celulei;
B. conține materialul genetic;
C. poate fi situat excentric în celul ă;
D. poate fi situat central în celul ă;
E. în neuron este denumit și dictiozom.

77. În leuc
ocite, citoplasma prezint ă diferite prelungiri acoperite de plasmalem ă, neordonate și
temporare numite:
A. cili;
B. microvili;
C. cuticulă;
D. pseudopode;
E. desmozomi.

78. Despre forma nucleului putem afirma:
A. în toate celulele este sferic;
B. în toate celulele este cilindric;
C. în toate celulele este dispus cu axul lung în axul celulei;
D. are, de obicei, forma celulei;
E. în toate celulele este aplatizat.
79. Ce organit comun este înconjurat de o zon ă de citoplasm ă vâscoasă denumită centrosferă ?
A. dictiozomul;
B. ergastoplasma;
C. centrozomul;
D. mitocondria;
E. desmozomul.
80. Partea structurat ă a citoplasmei este reprezentat ă de:
A. cili;
B. microvili;
C. organite celulare;
D. hialoplasm ă;
E. carioplasm ă.
81. Epiteliile cilindrice intră în constitu ția:
A. tunicii interne a vaselor sangvine;
B. tunicii interne a veselor limfatice;
C. epiteliului mucoasei traheale;
D. epiteliului mucoasei intestinului sub țire;
E. epiteliul mucoasei bucale.

82. Epiteliile de acoperire cubice simple intră în constitu ția:
A. epiteliului mucoasei traheale;
B. epiteliului glandelor exocrine;
C. epiteliului mucoasei bronhiolelor;
D. epiteliului mucoasei gastrice;
E. în niciunul din epiteliile enumerate mai sus.

83. Epiteliile pavimentoase simple formeaz ă:
A. miocardul;
B. acinii pancreatici;
C. tunica intern ă a vaselor sangvine;
D. uroteliul
;
E. niciuna din variantele de mai sus.
84. Care din urm ătoarele epitelii de acoperire sunt ep itelii pavimentoase necheratinizate:
A. epiderma;
B. epiteliul mucoasei vezicii urinare;
C. epiteliul mucoasei bucale;
D. epiteliul mucoasei gastrice;
E. epiteliul mucoasei traheale.

85. Epiteliul ce tapeteaz ă canalele glandelor exocrine este de tip:
A. pavimentos unistratificat;
B. cubic pluristratificat ;
C. senzorial;
D. tubulo-acinos;
E. glandular.
86. Principalele tipuri de țesuturi sunt, cu excep ția:
A. muscular;
B. nervos;
C. osos;
D. epitelial;
E. conjunctiv.
87. În structura tendonului g ăsim:
A. epiteliu cubic stratificat;
B. epiteliu simplu cilindric;
C. țesut conjunctiv fibros;
D. țesut conjunctiv elastic;
E. țesut conjunctiv semidur.
88. Este un epiteliu pseudostratificat:
A. epiteliul mucoasei vaginale;
B. epiteliul mucoasei traheale;
C. epiteliul segmentului periferic al analizatorului gustativ;
D. epiteliul mucoasei vezicii urinare;
E. epiteliul mucoasei tubului digestiv.
89. Care din urm ătoarele epitelii sunt senzoriale?
A. epiteliul pleurei;
B. epiteliul olfactiv;
C. epiteliul vezicii urinare;
D. epiteliul mucoasei traheale;
E. epiteliul mucoasei tr ompelor uterine.
90. Care din urm ătoarele ț esuturi epiteliale de acoperire este pluristratificat:
A. epiteliul pericardului;
B. epiteliul traheal;
C. epiteliul pleural;
D. epiteliul de tranziț ie;
E. epiteliul intestinului sub țire.
91. Epitelii unistratificate se g ăsesc:
A. în epiderm ă;
B. în epiteliul mucoasei vezicii urinare;
C. la nivelul tunicii interne a vaselor limfatice;
D. la nivelul canalelor glandelor exocri
ne;
E. la nivelul mucoasei bucale.

92. Care dintre ț esuturile conjunctive se g ăsesc în structura aponevrozelor?
A. țesutul conjunctiv elastic;
B. țesutul conjunctiv adipos;
C. țesutul conjunctiv fibros;
D. țesutul conjunc tiv cartilaginos;
E. țesutul conjunctiv lax.
93. În tunica medie a arterelor mari se g ăsesc următoarele tipuri de țesuturi:
A. țesut conjunctiv fibros;
B. țesut conjunctiv dur;
C. țesut conjunctiv elastic;
D. țesut conjunctiv lax;
E. țesut conjunctiv semidur.
94. Țesutul conjunctiv moale reticulat se reg ăsește la nivelul:
A. tendoanelor;
B. aponevrozelor;
C. ganglionilor spinali;
D. splinei;
E. timusului.
95. Tunica intern ă a vaselor sanguine este formată dintr-un epiteliu:
A. cilindric simplu;
B. cubic simplu;
C. pavimentos simplu;
D. pavimentos stratificat;
E. cilindric stratificat.
96. În structura menisc urilor articulare intr ă următorul tip de țesut conjunctiv:
A. țesut conjunctiv lax;
B. țesut conjunctiv semidur fibros;
C. țesut conjunctiv semidur hialin;
D. țesut conjunctiv reticular;
E. țesut conjunctiv elastic.
97. Țesutul
conjunctiv moale de tip elastic se g ăsește în:
A. ligamente;
B. măduva hematogen ă;
C. tunica medie a arterelor mari și a venelor;
D. pavilionul urechii;
E. ganglionii limfatici.
98. Cartilajul hialin într ă în structura:
A. pavilionului urechii;
B. discurilor intervertebrale;
C. meniscurilor articulare;
D. cartilajelor traheale;
E. epiglotei.

99. Țesutul osos compact se g ăsește localizat:
A. în epifizele oaselor lungi;
B. în interiorul oaselor scurte;
C. în interiorul oaselor late;
D. în diafizele oaselor lungi;
E. în pavilionul urechii.
100. În organism putem g ăsi următoarele tipuri de țesut conjunctiv, cu excep ția:
A. moale;
B. dur;
C. senzorial;
D. semidur;
E. fluid.
101. Este un țesut conjunctiv fluid:
A. cartilagiul;
B. sângele;
C. serul;
D. miocardul;
E. ovarul.
102. Într-un țesut, substan ța intercelular ă atunci când este în cantitate mic ă poartă denumirea de:
A. ser;
B. substanță de ciment;
C. substanță fundamental ă;
D. stromă;
E. parenchim.
103. În ce organe vom întâlni țesuturi epiteliale gl andulare organizate tip folicular :
A. adenohipofiză ;
B. paratiroid ă;
C. tiroidă;
D. testicul;
E. pancreas.
104. Despr
e țesuturile epiteliale senzoriale putem afirma urm ătoarele:
A. leagă unele organe;
B. intră în structura organelor de sim ț;
C. formează tunica intern ă a vaselor de sânge;
D. cele de tip mixt se reg ăsesc la nivelul pancreasului;
E. sunt bine reprezentate la nivelul glandelor paratiroide.
105. În clasificarea tesutului epite lial de acoperire vom întâlni și următoarea categorie:
A. epitelii în cordoane;
B. epitelii foliculare;
C. epitelii unistratificate;
D. epitelii compuse;
E. epitelii mixte.

106. Neuronii:
A. senzitivi sunt neuronii multipolari din substan ța cenușie medularǎ ;
B. motori sunt neuronii pseudo unipolari din ganglionii spinali;
C. de asociaț ie sunt neuronii unipolari din scoar ța cerebral ǎ;
D. intercalari sunt neuroni de dimensiuni mari;
E. reprezint ǎ unitatea structuralǎ și funcționalǎ a sistemului nervos.
107. Sunt descrise urm ǎtoarele tipuri de sinapse, cu excep ția:
A. sinapsa axodendritic ǎ;
B. placa motorie;
C. sinapsa neuromuscular ǎ;
D. sinapsa axoaxonal ǎ;
E. sinapsa axosomatic ǎ;
108. Mediatorul chimic din veziculele butonului terminal al axonului presinaptic poate fi:
A. insulina;
B. calcitonina;
C. noradrenalina;
D. vasopresina;
E. melatonina.
109. Receptorul, component al arcului reflex, poate fi:
A. un axon al unui neuron motor;
B. o dendrit ǎ a unui neuron senzitiv;
C. un centru nervos din trunchiul cerebral;
D. un corpuscul al unui neuron motor medular ;
E. un mușchi scheletic.
110. Organele nervoase nu sunt formate din:
A. neuroni;
B. celule gliale;
C. țesut limfatic;
D. țesut conjunctiv;
E. vase sangvi
ne.
111. Neuronul nu prezint ǎ:
A. nucleu;
B. neuroplasm ǎ;
C. neurilem ǎ;
D. celule gliale;
E. corpusculi Nissl.
112. În structura sistemului nervos central nu se regǎ sește:
A. ganglionul nervos;
B. maduva spinarii;
C. cerebelul;
D. puntea lui Varolio;
E. diencefalul.

113. Nevraxul este format din:
A. encefal ș i mǎduva spin ǎrii;
B. maduva spin ǎrii și nervii spinali;
C. trunchiul cerebral și nervii cranieni;
D. ganglioni nervo și și nervi;
E. maduva spin ǎrii și ganglionii nervo și.
114. Pe faț a medianǎ a emisferei cerebrale nu se reg ǎsește:
A. girusul corpului calos;
B. bulbul olfactiv;
C. șantul calcarin;
D. șantul central Rolando;
E. trigonul cerebral.
115. Se mai numeș te „creier vegetativ”:
A. cerebelul;
B. trunchiul cerebral;
C. neocortexul;
D. paleocortexul;
E. hipotalamusul.
116. În alcǎtuirea diencefalului intrǎ :
A. mǎduva spin ǎrii;
B. mezencefalul;
C. cerebelul;
D. talamusul;
E. emisferele cerebrale.
117. Nervii spinali sunt în num ǎr de:
A. 5 perechi cervicali;
B. 8 perechi dorsali;
C. 5 perechi lombari;
D. 8 perechi sacrali;
E. 3 perechi coccigieni.
118. Nucleii talamici p
rezintǎ conexiuni:
A. talamo-spinale;
B. talamo-pontine;
C. talamo-cerebeloase;
D. talamo-epifizare;
E. talamo-mezencefalice.
119. Cerebelul este conectat la trunchiul cerebral prin:
A. corpii striaț i;
B. pedunculii cerebelo și;
C. ganglionii spinali ;
D. corpii geniculaț i;
E. coliculii cvadrigemeni.

120. Condiționarea operant ǎ:
A. este un mod de înv ǎțare bazat pe recompens ǎ și pedeapsǎ;
B. nu este valabil ǎ, în cazul înv ǎțǎrii umane;
C. se mai nume ște condiționare pavlovistǎ ;
D. este un mecanism elementar al înv ǎțǎrii bazat pe formarea de reflexe condiț ionate;
E. se mai nume ște condiționare clasicǎ .

121. Dermatoamele sunt:
A. terminațiile nervoase libere ale neuronilor senzitivi;
B. fibrele nervoase care conduc impulsurile de la maduv ǎ la cortex;
C. zonele prin care intr ǎ în trunchiul cerebral fibrele se nzitive ale nervilor cranieni;
D. zonele tegumentului inervate de perechile de nervi spinali;
E. fibrele scurte, de asociaț ie care fac leg ǎtura între diferitele segmente ale m ǎduvei.
122. Sensibilitatea termic ǎ și dureroas ǎ este condus ǎ prin:
A. fasciculul spinotalamic anterior;
B. fasciculul spinotalamic lateral;
C. fasciculele spinobulbare Goll și Burdach;
D. fasciculul spinocerebelos direct;
E. fasciculul spinocerebelos incruciș at.
123. Substratul anatomic pentru func ția de conducere a m ǎduvei spin ǎrii este:
A. substanța cenușie ;
B. substanța albǎ;
C. ganglionul spinal;
D. canalul ependimar;
E. nervul spinal.
124. Fasciculul spinotalamic la teral conduce sensibilitatea:
A. tactilǎ gr
osierǎ-protopatic ǎ;
B. tactilǎ finǎ;
C. termicǎ și dureroas ǎ;
D. proprioceptiv ǎ inconștientǎ;
E. proprioceptiv ǎ conștientǎ.
125. Stimularea sistemului nervos simpatic are ca efect:
A. micșorarea pupilei ;
B. bronhoconstric ție;
C. vasoconstric ție;
D. contracția mușchiului vezicii urinare;
E. secreț ie abundent ǎ de salivǎ apoasǎ.
126. Stimularea sistemului nervos parasimpatic are efect:
A. bronhodilatator;
B. coronarodilatator;
C. diminuarea tonusului și motilitǎții la nivelul stom
acului și intestinului;
D. inhibarea secreț iei glandelor gastrice și intestinale;
E. secreț ie redusǎ de salivǎ vâscoasǎ.

127. Neuroni senzitivi pseudounipolari se g ǎsesc în:
A. ganglionii spinali;
B. retinǎ;
C. organul Corti;
D. ganglionul Scarpa;
E. mucoasa olfactiv ǎ.
128. Care dintre urm ǎtoarele reflexe este medular vegetativ?
A. de degluti ție;
B. de clipire;
C. de tuse;
D. pupiloconstrictor;
E. de sudora ție.
129. Funcția de coordonare a alternan ței stǎ rilor de veghe și somn revine:
A. emisferelor cerebrale;
B. cerebelului;
C. mezencefalului;
D. hipotalamusului;
E. mǎduvei spin ǎrii.
130. În care dintre urm ǎtoarele structuri sunt descrise sinapse electrice?
A. miocard;
B. mușchi striaț i scheletici;
C. glande endocrine;
D. glande exocrine;
E. țesut conjunctiv.
131. Nervi cranieni mic ști sunt nervii:
A. oculomotori;
B. trohleari;
C. trigemeni;
D. abducens;
E. vestibulo-cohleari.
132. Nervi cranieni senzitivi sunt nervii:
A. faciali;
B. vestibulo-cohleari;
C. glos
ofaringieni; D. vagi;
E. hipogloși.
133. Nervi cranieni motori sunt nervii:
A. olfactivi;
B. optici;
C. oculomotori;
D. trigemeni;
E. faciali.

134. În cordoanele laterale ale substan ței albe medulare nu se g ǎsesc urm ǎtoarele fascicule
descendente:
A. piramidale directe;
B. piramidale incruci șate;
C. rubrospinale;
D. vestibulospinale laterale;
E. reticulospinale.
135. Care dintre urm ǎtoarele reflexe vegetative se în chide în trunch iului cerebral?
A. de degluti ție;
B. de sudora ție;
C. de micț iune;
D. de defecaț ie;
E. de salivaț ie.

136. Fasciculele spinotalamice conduc urm ǎtoarele tipuri de sensibilitate, cu excep ția:
A. interoceptiv ǎ;
B. termicǎ;
C. dureroasǎ;
D. tactilǎ finǎ;
E. tactilǎ grosierǎ .

137. Polarizarea electric ǎ a membranei (poten țialul de membran ǎ) – selecta ți enunțul greșit:
A. anionii Cl
– predomin ǎ la exterior;
B. cationii Na+ predomin ǎ la exterior;
C. cationii K+ predomin ǎ la exterior;
D. suprafaț a externǎ a membranei este înc ǎrcatǎ pozitiv;
E. anionii proteici predomin ǎ în interior.
138. Depolarizarea se datore ște creșterii permeabilit ǎții membranei pentru unul dintre urm ǎtorii ioni:
A. Na
+;
B. K+;
C. Cl-;
D. Ca2+;
E. anioni proteici.
139. Intensitatea minim ǎ a unui excitant necesar ǎ pentru a produce un r ǎspuns poart ǎ numele de :
A. stimul subliminal;
B. prag;
C. potențial de membran ǎ;
D. cronaxie;
E. potențial de acț iune.
140. Arhicerebelul:
A. formațiune nouǎ filogenetic;
B. are rol în men ținerea tonusului muscular;
C. este constituit din emisferele cerebeloase și nucleul din țat;
D. asigurǎ coordonarea mi șcǎrilor fine comandate de scoar ța cerebral ǎ;
E. se mai nume ște lobul floculonodular.

141. Neocerebelul:
A. îndepline ște funcția de reglare a echilibrului;
B. primeș te aferențe vestibulare și proprioceptive incon știente;
C. este caracterizat prin prezen ța cortexului cerebelos format din trei straturi celulare;
D. extirparea sa este incompatibil ǎ cu viaț a;
E. acționeazǎ prin intermediul fasciculelor vestibulospinale și rubrospinale medulare.

142. Astenia define ște:
A. lipsa tonusului muscular;
B. lipsa durerii în prezen ța stimulilor durero și;
C. incapacitatea de a p ǎstra poziția vertical ǎ;
D. diminuarea capacit ǎții de efort fizic;
E. încetinirea în gândire.
143. Lezarea arhicerebelului:
A. afecteazǎ precizia mi șcǎrilor comandate de scoarțǎ ;
B. determin ǎ pierderea echilibrului;
C. determinǎ scǎderea tonusului muscular;
D. determinǎ creșterea tonusului muscular;
E. este incompatibil ǎ cu viața.
144. Reflexele necondi ționate – alege ți varianta fals ǎ:
A. sunt com
une tuturor indivizilor;
B. arcurile lor reflexe se închid la nivele inferioare ale nevraxului;
C. sunt variabile;
D. stau la baza form ǎrii instinctelor;
E. sunt înnǎscute.
145. Reflexele condi ționate – selecta ți afirmația greșitǎ:
A. sunt individuale;
B. arcurile lor reflexe exist ǎ de la naștere;
C. se formeazǎ pe baza celor necondiț ionate;
D. se formeazǎ prin coinciden ța repetatǎ în timp a doi excitanț i;
E. sunt temporare.
146. Fasciculul Flechsig este:
A. spinocerebelos direct;
B. spinotalamic anterior;
C. spinocerebelos încruciș at ;
D. spinobulbar;.
E. spinotalamic lateral
147. Fasciculele Goll și Burdach sunt:
A. spinotalamice;
B. spinocerebeloase;
C. spinobulbare;
D.corticospinale;
E. reticulospinale.

148. În componen ța nervului spinal nu intr ǎ:
A. rǎdǎcina anterioar ǎ, senzitivǎ;
B. trunchiul;
C. ramura meningialǎ ;
D. ramura comunicant ǎ cenușie;
E. ramura dorsalǎ .

149. În mezencefal se g ǎsesc urmǎtorii centri nervo și, cu excep ția:
A. substanța neagrǎ ;
B. nucleul ro șu;
C. coliculii cvadrigemeni superiori;
D. coliculii cvadrigemeni inferiori;
E. corpii geniculaț i.
150. Encefalita:
A. poate fi de cauz ǎ infecțioasǎ;
B. reprezint ǎ inflamația meningelor;
C. se poate preveni prin evita rea consumului de alcool și cafea;
D. are urmǎtoarele simptome: palo are, hipotensiune și senzație de sete;
E. este cunoscut ǎ sub denumirea de accide nt vascular cerebral.
151. Reflexele pupilar fotomotor ș i de acomodare la distan țǎ se închid:
A. în mǎduvǎ;
B. în bulbul rahidian;
C. în puntea lui Varolio;
D. în mezencefal;
E. în hi
potalamus.
152. Din plexul brahial se desprind nervii:
A. cervicali;
B. membrelor superioare;
C. toracici ;
D. axilari;
E. rușinoși.
153. Veziculele sinaptice sunt dispuse în:
A. neuroplasm ǎ;
B. dendrite;
C. butonii termina li ai axonilor ;
D. teaca de mielin ǎ;
E. nucleul celulei Schwann.
154. Parasimpaticul cranian nu folose ște calea nervului:
A. III;
B. V;
C. VII;
D. IX;
E. X.

155. Parasimpaticul nu are efect asupra:
A. organelor genitale;
B. rectului;
C. vezicii urinare;
D. rinichilor;
E. medulosuprarenalei.
156. Encefalul cuprinde urm ătoarele structuri, cu excep ția :
A. diencefal;
B. nevrax;
C. emisfere cerebrale;
D. trunchi cerebral;
E. cerebel.
157. Sistemul nervos periferic este format din :
A. encefal și diencefal;
B. encefal și măduva spin ării;
C. ganglioni nervo și și nervi;
D. ganglioni nervo și și nevrax;
E. emisferele cerebrale.
158. Componentele sistemului nervos sunt urm ătoarele, cu excep ția:
A. craniu;
B. măduva spin ării;
C. ganglioni nervo și;
D. nervi;
E. encefal.
159. Sistemul nervos al vieț ii de relaț ie:
A. se mai numeș te sistem nervos vegetativ;
B. coordonează activitatea organelor interne;
C. reglează activitatea organelor interne;
D. asigură legătura dintre organis
m și mediul extern;
E. transform ă senzaț iile în excita ții.
160. Encefalul și măduva spin ării formeaz ă:
A. sistemul nervos periferic;
B. axul cerebrospinal;
C. emisferele cerebrale;
D. trunchiul cerebral;
E. diencefalul.
161. Sistemul nervos al vieț ii vegetative :
A. asigură legătura dintre organism și mediul exterior;
B. se mai nume ște sistem nervos somatic;
C. transform ă excitațiile în senzaț ii;
D. cuprinde sistemul nervos central ;
E. coordonează activitatea organelor interne.

162. Una dintre func țiile esențiale ale sistemului nervos este :
A. reproducerea;
B. excreția ;
C. integrarea organismului în mediul înconjur ător;
D. respirația;
E. circulația.
163. În componen ța neuronului se reg ăsesc următoarele structuri, cu excep ția:
A. corpusculi Nissl;
B. dendrite;
C. axon;
D. bulb rahidian;
E. butoni terminali.
164. Neuronii senzitivi:
A. sunt neuroni multipolari;
B. realizează legătura între neuronii vegetativi și cei motori;
C. au axon lung;
D. trimit impulsuri pentru sensibilitatea visceroceptiv ă;
E. se mai numesc intercalari.
165. Neuronii motori:
A. sunt neuronii pseudounipol ari din ganglionii spinali;
B. sunt de dimensiuni mari;
C. au dendrita lungă ;
D. realizează legatura între neuronii senzitivi și cei vegetativi;
E. se mai numesc receptori.
166. Neuronii de asocia ție:
A. sunt neuroni de dimensiuni mici;
B. sunt neuroni cu axon lung;
C. trimit impulsuri de la receptorii specifici;
D. sunt neuroni pseudounipolari;
E. determină contracția musculaturii netede.
167. Ștrangulațiile Ranvier se afl ă:
A. între celulele Schwann;
B. între tecile Henle;
C. între teaca Schwann și teaca d
e mielină;
D. între teaca de mielină și teaca Henle;
E. între axoni și butonii terminali.
168. Teaca Henle – alege ți varianta falsă :
A. acoperă la exterior fibra nervoas ă în întregime;
B. este de natură conjunctiv ă;
C. are rol de ap ărare;
D. este una dintre tecile fibrelor mielinice;
E. este format ă din celule gliale r ăsucite în jurul fibrei.

169. Potențialul de repaus în fibra muscular ă striată scheletică este de :
A. 30 – 40 mV;
B. 0 – 100 mV;
C. – 50 … – 60 mV;
D. 35 mV;
E. – 70 … – 90 mV.
170. Potențialul de acț iune în fibra muscular ă striată scheletică este de:
A. – 70 … – 90 mV;
B. 30 – 40 mV;
C. – 90 mV;
D. – 50 … – 60 mV;
E. 0 – 100 mV.
171. Reobaza este:
A. timpul necesar unui stimul pentru a produce un r ăspuns;
B. propagarea undei de depolarizare de-a lungul membranei;
C. intensitatea minimă a unui curent electri c pentru a produce un ră spuns;
D. inversarea st ării de polaritate electric ă;
E. starea membranei în repaus.
172. Teaca de mielin ă – alegeți afirmația falsă:
A. este format ă dintr-o suprapunere de membrane;
B. are rol izolator;
C. permite conducerea din ap roape în aproape;
D. are rol trofic;
E. are rol de protec ție.
173. Stimularea repetat ă cu excitan ți subliminali:
A. nu poate să producă excitație deoarece stimulii sunt sub valoarea prag;
B. poate să producă excitație, datorit ă însumării modific ărilor repetate de repolarizare;
C. poate să producă excitație, conform
legii ,,tot sau nimic”;
D. poate produce totu și excitație, datorit ă procesului de suma ție;
E. poate produce totu și excitație, datorit ă reobazei.
174. În fibrele nervoase amielinice conducerea influxului nervos este:
A. saltatorie;
B. rapidă;
C. din aproape în aproape;
D. circulară;
E. întreruptă.
175. Printre etapele transmite rii sinaptice nu figureaz ă:
A. sinteza mediatorului chimic;
B. stocarea mediatorului în fanta sinaptică ;
C. acțiunea mediatorului asupra membranei postsinaptice;
D. apariția potențialului postsinaptic;
E. inactivarea enzimatic ă a mediatorului.

176. Fanta sinaptic ă este:
A. reprezentat ă de veziculele cu mediator chimic;
B. reprezentat ă de butonul terminal al axonului;
C. membrana diferen țiată a unei dendrite;
D. membrana diferen țiată a unei fibre musculare;
E. spațiul cuprins între me mbrana presinaptic ă a butonului terminal și cea postsinaptic ă.
177. Arcul reflex nu are în componen țǎ:
A. excitantul;
B. receptorul;
C. centrul reflex;
D. calea eferent ă;
E. efectorul.
178. Reflexele polisinaptice:
A. se mai numesc reflexe miotatice;
B. arcul lor reflex este constituit din doi neuroni;
C. se mai numesc reflexe de extensie;
D. sunt reflexe de r ăspuns la acț iunea unui stimul nociv;
E. se mai numesc reflexe osteotendinoase.
179. Centrul reflex este reprezentat de urm ătoarele structuri, cu excep ția:
A. neuroni motori medulari;
B. centri nervo și din trunchiul cerebral;
C. prelungiri ale neuronilor se nzitivi din ganglionii spinali;
D. centri nervo și din cerebel;
E. centri nervo și din cortex.
180. Următoarele reflexe somatice se închid în bulbul rahidian, cu excep ția:
A. de tuse;
B. de clipire;
C. strănut;
D. degl
utiție;
E. vomă.
181. La nivelul pun ții se închide urm ătorul reflex:
A. deglutiție;
B. masticație;
C. vomă;
D. de orientare a capului în func ție de sursa de lumin ă;
E. de orientare a capului în func ție de sursa de zgomot.
182. În nucleul ro șu din mezencefal se închide urm ătorul reflex:
A. de supt;
B. de clipire;
C. de mastica ție;
D. de diminuare a tonusului muscular;
E. de reglare a mi șcărilor.

183. În cazul fibrelor nervoase mielinice:
A. teaca de mielin ă determin ă depolarizarea numai la nivelul celulelor Schwann;
B. teaca de mielin ă acoperă la exterior fibra nervoas ă și are rol de ap ărare;
C. teaca de mielin ă este format ă din celule gliale r ăsucite în jurul fibrei;
D. deplasarea undei de depolarizare se nume ște conducere saltatorie;
E. teaca de mielin ă nu se comportă ca un izolator.
184. Paleocerebelul:
A. este constituit din emisferele cerebeloase și nucleul din țat;
B. este format din nucleul ro șu și substanța reticulată ;
C. este format din nucleii cerebelo și;
D. este format din emisferele cerebeloase și scoarț a cerebral ă;
E. este format din nucleul ro șu, substan ța reticulat ă și scoarț a cerebral ă.
185. Extirparea paleocerebelului determin ă:
A. creșterea tonusului muscular;
B. pierderea capacit ătii de execu ție a mișcărilor fine;
C. tulburări în mers;
D. scăderea tonusului muscular;
E. atonie.
186. Neocerebelul asigur ă:
A. formarea diferitelor grupe musculare;
B. coordonarea mi șcărilor grosiere com
andate de scoar ța cerebral ă;
C. coordonarea mi șcărilor fine comandate de scoar ța cerebral ă;
D. armonizarea activit ății diferitelor glande;
E. funcția de reglare a echilibrului.
187. Organele nervoase sunt formate din urm ǎtoarele structuri, cu excep ția:
A. neuroni;
B. celule gliale; ;
C. tesut conjunctiv
D. girusuri;
E. vase sangvine.
188. Incapacitatea de a p ăstra poziția vertical ă se numește:
A. atonie;
B. astenie;
C. afazie;
D. apraxie;
E. astazie.
189. Reflexele necondi ționate – alege ți varianta greș ită:
A. sunt înnăscute;
B. sunt comune tuturor indivizilor;
C. se formeaz ă pe baza celor condi ționate;
D. sunt constante și in
variabile;
E. arcurile lor reflexe exist ă de la nașterev

190. Reflexele condi ționate – alege ți varianta fals ă:
A. arcurile lor reflexe se în chid la nivelul cortexului;
B. se formează prin coinciden ța repetată în timp a doi excitanț i;
C. sunt dobândite în cursul vie ții;
D. sunt simple ș i stau la baza formă rii instinctelor;
E. sunt temporare și individuale.

191. Una dintre afirma țiile următoare privind excita ția este fals ă:
A. se poate transforma în inhibi ție;
B. este proces cortical activ;
C. are efect pozitiv asupra organismului;
D. se mai nume ște dinamic ă corticală;
E. provoacă , menține sau intensific ă activitatea nervoas ă.
192. Unul dintre reflexele enumerate mai jos nu apar ține reflexelor neconditionate simple:
A. secreț ie salivară;
B. de apărare;
C. clipit;
D. tuse;
E. strănut.
193. Tracturile descendente ale substan ței albe medulare sunt urm ătoarele, cu excep ția:
A. spinobul
bar;
B. piramidal încruciș at;
C. rubrospinal;
D. olivospinal;
E. reticulospinal.
194. Sensibilitatea tactil ă fină este condus ă la cortex prin:
A. fasciculele spinobulbare Goll și Burdach;
B. fasciculul spinotalamic lateral;
C. fasciculul spinotalamic anterior;
D. fasciculul spinotalamic posterior;
E. fasciculele Flecsig ș i Gowers.
195. Căile sensibilit ății interoceptive:
A. sunt căi specifice, lungi, cu proiec ție cortical ă;
B. sunt căi nespecifice;
C. sunt căi specifice, scurte, cu proiec ție medular ă;
D. sunt căi specifice, lungi, cu proiec ție subcortical ă;
E. sunt căi specifice scurte, cu proiec ție bulbară.
196. Motilitatea voluntar ă este condus ă prin:
A. căile extrapiramidale cu origin ea în trunchiul cerebral;
B. fasciculul spinocerebelos direct;
C. fasciculul spinocerebelos încruci șat;
D. fasciculele piramidale : direct și încrucișat;
E. fasciculul spinobulbar.

197. Motilitatea automat ă are următoarele roluri, cu excep ția:
A. în menținerea echilibrului;
B. în coordonarea mi șcărilor;
C. în contracț ia muscular ă conștientă;
D. în activitatea reflex ă medulară;
E. în menținerea tonusului muscular.

198. Pedunculii cerebelo și:
A. conecteaz ă cerebelul la cortexul cerebral;
B. pedunculii cerebelo și inferiori leag ă cerebelul de mezencefal;
C. pedunculii cerebelo și superiori leag ă cerebelul de bulb;
D. pedunculii cerebelo și mijlocii leag ă cerebelul de punte;
E. sunt constituiț i din fascicule directe ș i încrucișate.
199. Talamusul:
A. este format din corpii genicula ți;
B. reprezint ă o stație de releu pe calea fibrelor optice;
C. constituie o sta ție de releu pentru fibrele ascendente provenite de la m ăduvă , bulb ș i cerebel în
drumul lor spre cortex; D. reprezint ă o stație d
e releu pe calea fibrelor auditive;
E. reprezint ă o stație de releu pe calea fibrelor olfactive.
200. Substanța albă din interiorul emisferelor cerebrale este constituit ă din următoarele tipuri de
fibre, cu excep ția:
A. fibre senzitive;
B. fibre vegetative;
C. fibre motorii;
D. fibre de asocia ție;
E. fibre comisurale.
201. Nervii spinali se desprind din:
A. cortexul cerebral;
B. cerebel;
C. trunchiul cerebral;
D. măduva spin ării;
E. ganglionii spinali.
202. În constitu ția nervilor spinali intră :
A. țesut conjunctiv;
B. țesut epitelial;
C. țesut adipos;
D. țesut muscular;
E. țesut osos.
203. Nervii spinali prezint ă următoarele elemente, cu excep ția:
A. rădăcină anterioar ă;
B. rădăcină mediană;
C. rădăcină posterioar ă;
D. trunchi;
E. ramuri.

204. Rădăcina posterioar ă a nervilor spinali:
A. este motorie;
B. este constituită din axonii neuronilor motori medulari;
C. este formată din dendritele și axonii neuronilor din ganglionul spinal aflat pe traiectul ei;
D. fibrele visceromotorii transmit impulsuri musculaturii viscerale;
E. fibrele somatomotorii transmit im pulsuri musculaturii scheletice.
205. Ramurile nervilor spinali sunt urm ătoarele, cu excep ția:
A. longitudinal ă;
B. dorsală ;
C. ventrală;
D. comunicanta alb ă;
E. meningial ă.
206. Nervii spinali – g ăsiți varianta fals ă:
A. există 31 de perechi;
B. 7 perechi sunt cervicali;
C. 5 perechi sunt lombari;
D. 12 perechi sunt dorsali;
E. 5 perechi sunt sacrali.
207. Nervii spinali formeaz ă plexuri, cu excep ția nervilor:
A. coccigieni;
B. sacrali;
C. lombari;
D. toracali;
E. cervicali.
208. Zonele tegumentului inervate de perechile de nervi spinali poart ă denumirea de:
A. zone senzitive;
B. zone senzoriale;
C. zone spinotegumentare;
D. neurinoame;
E. dermatoame.

209. Nervii toracali se distribuie intercostal:
A. monomeric;
B. dimeric;
C. tetrameric
D. metameric;
E. pentameric.
210. Selectați varianta neadev ărată:
A. din plexul brahial se desprind nervii membrelor superioare;
B. din plexul toracal se desprind nervii intercostali;
C. din plexul lombar se desprind nervii femurali;
D. din plexul sacrat se desprind nervii ru șinoși;
E. din plexul sacrat se desprind nervii sciatici.

211. Nervii cranieni sunt în num ǎr de:
A. 8 perechi;
B. 12 perechi;
C. 15 perechi;
D. 21 perechi;
E. 31 perechi;

212. Nervii cranieni constituiț i numai din fibre senzitive sunt urm ătorii:
A. I, II, VIII;
B. III, IV, VI;
C. VII, IX, X;
D. X, XI, XII;
E. V, VII, IX.
213. Nervul VI este nervul:
A. trohlear;
B. trigemen;
C. abducens;
D. facial;
E. cohlear.
214. Nervii XI sunt:
A. vestibulari;
B. glosofaringieni;
C. vagi ;
D. hipogloși;
E. accesori.
215. Nu se num ără printre nervii cranieni motori:
A. nervul III;
B. nervul IV;
C. nervul VI;
D. nervul VIII;
E. nervul XI.
216. Nervii cranieni mic ști sunt urm ătorii, cu excepț ia:
A. V;
B. VII;
C. IX;
D. X;
E. XI.
217. Nervii optici senzitivi inerveaz ă:
A. mușchii extrinseci ai globului ocular;
B. mușchii intrinseci ai globului ocular;
C. retina globului ocul
ar;
D. mușchiul oblic al globului ocular;
E. mușchiul drept extern al globului ocular.

218. Nervii faciali micș ti nu inerveaz ă:
A. mușchii mimicii;
B. mușchii masticatori;
C. glandele salivare sublinguale;
D. glandele salivare submandibulare;
E. glandele lacrimale.

219. Nervii vagi inervează :
A. tegumentul feț ei;
B. papilele gustative;
C. majoritatea viscerelor toracice și abdominale;
D. unii mușchi ai faringelui;
E. mușchii mimicii.
220. Nervii glosofaringieni nu inerveaz ă:
A. mușchii limbii;
B. unii mușchi ai faringelui;
C. glandele salivare parotide;
D. mucoasa faringian ă;
E. mucoasa de la baza limbii.
221. Nervii cranieni I sunt:
A. oculomotori;
B. optici;
C. olfactivi;
D. maxilari;
E. mandibulari.
222. Nervii trigemeni inerveaz ă mușchii masticatori prin:
A. ramura senzitiv ă oftalmică;
B. ramura motorie oftalmic ă;
C. fibrele senzitive ale ramurii mandibulare;
D. fibrele motorii ale ramurii mandibulare;
E. ramura senzitiv ă mandibular ă.
223. Originea aparentă a nervilor cranieni reprezint ă zona:
A. prin care p ărăsesc trunchiul cerebral fibrele senzitive;
B. prin care intr ă în trunchiul cerebral fibrele senzitive;
C. prin care fibrele nervilor motori intr ă în trunc
hiul cerebral;
D. prin care fibrele nervilor vegetativi intr ă în trunchiul cerebral;
E. prin care fibrele nervilor mic ști intră în trunchiul cerebral.
224. Originea real ă a nervilor cranieni pentru fibrele motorii somatice și vegetative se afl ă în:
A. ganglionii de pe traiectul lor;
B. hipofiză;
C. hipotalamus;
D. nucleii din trunchiul cerebral;
E. măduva spin ării.

225. Perechile urm ătoare de nervi cranieni nu aparț in trunchiului cerebral:
A. I și II;
B. III ș i IV;
C. VI și VIII;
D. V și VII;
E. IX și X.

226. Sistemul nervos vegetativ:
A. asigură legătura dintre organism și mediul extern;
B. transform ă excitațiile în senzaț ii;
C. transform ă excitațiile în reac ții de apărare;
D. transform ă excitațiile în reac ții de adaptare;
E. coordonează și reglează funcțiile organelor interne.
227. SNV simpatic și SNV parasimpatic – alege ți enunțul greșit:
A. ambele inerveaz ă aceleași organe;
B. sunt componentele sistemului nervos al vie ții de relaț ie;
C. au de cele mai multe ori efecte antagonice;
D. SNV simpatic se distribuie difuz în pere ții organelor;
E. SN
V parasimpatic se distri buie în teritorii limitate.
228. Componenta central ă a sistemului nervos simpatic este reprezentat ă de:
A. centrii nervo și aflați în coarnele posterioare medulare;
B. centrii nervo și aflați în coarnele anterioare medulare;
C. centrii nervo și aflați în coarnele laterale medulare;
D. centrii nervo și aflați în substanț a albă medulară ;
E. centrii nervo și aflați în ganglionii paravertebrali.
229. Componenta periferic ă a SNV simpatic este reprezentat ă de plexurile viscerale, din care se
exclud: A. plexul mezenteric superior;
B. plexul mezenteric inferior;
C. plexul hipogastric;
D. plexurile intramurale;
E. plexul celiac.
230. Căile eferente ale SN simpatic sunt constituite din:
A. un singur neuron;
B. doi neuroni;
C. patru neuroni;
D. doi neuroni preganglionari și unul postganglionar;
E. un neuron preganglionar și doi neuroni postganglionari.
231. În trunchiul cerebral se află următorii nuclei, cu excep ția:
A. nucleul salivator superior;
B. nucleul accesor al oculomotorului;
C. nucleul dorsal al vagului;
D. nucleul ventral al vagului;
E. nucleul salivator inferior.

232. Componenta periferic ă a SNV simpatic este reprezentat ă de lan țurile ganglionare
paravertebrale:
A. 12 – 15 perechi de ganglioni;
B. 2 – 5 perechi de ganglioni;
C. 22 – 25 de perechi de ganglioni;
D. 32 – 35 de perechi de ganglioni;.
E. 42 – 45 de perechi de ganglioni
233. Parasimpaticul sacrat îș i are originea în se gmentele medulare:
A. S1 – S2;
B. S2 – S4;
C. S4 – S5;
D. S5 – S6;
E. S7 – S8.

234. În cazul SNV parasimpatic, neur onul preganglionar face sinapsă cu cel postganglionar:
A. în lanțurile ganglionare paravertebrale;
B. în pereții organelor inervate sau în apropierea acestora;
C. în plexurile intramurale;
D. în plexurile viscerale;
E. cât mai aproape de m ăduvă .
235. Centrii vegetativi – alege ți varianta fals ă:
A. centrii de comand ă sunt în bulb;
B. centrii de comand ă sunt în mezencefal;
C. centrii de comand ă sunt în cortex;
D. centrii de integrare sunt în forma țiunea reticulat ă;
E. centrii de integrare sunt în hipotalamus.
236. Sistemul nervos vegetativ – alege ți enunțul greșit:
A. asigură mecanismele homeostatice;
B. își desfășoară activitatea prin acte reflexe;
C. are ca su
bstrat anatomic arcuri reflexe vegetative;
D. are rol integrator prin armonizarea func țiilor vitale;
E. cuprinde sistemul nervos central ș i sistemul nervos periferic.
237. Centrii nervo și vegetativi nu realizeaz ă:
A. integrarea somato-motorie;
B. integrarea somato-vegetativ ă;
C. integrarea neuro-endocrin ă;
D. integrarea vegetativ ă propriu-zis ă;
E. integrarea simpatico-parasimpatic ă.
238. Principalii centri nervo și vegetativi au urm ătoarele localiz ări, cu excep ția:
A. în ganglionii spinali;
B. în măduva spin ării;
C. în trunchiul cerebral;
D. în hipotalamus;
E. în sistemul limbic.

239. Efectul sistemului nervos parasimpatic la nivelul mu șchilor circulari ai irisului este urm ătorul:
A. contracție – dilatarea pupilei;
B. contracție – micșorarea pupilei;
C. relaxare – vedere la distant ă;
D. contracție – vedere de aproape;
E. relaxare – vedere normal ă.
240. Efectul SNV simpatic asupra urm ătorilor efectori este:
A. bronhii – bronhoconstric ție;
B. stomac ș i intestin – relaxarea sfincterelor;
C. vase din tegument – vasoconstric ție;
D. vase din creier – vasodilata ție;
E. vezica urinar ă – contrac ția mușchiului vezical.

241. Efectul SNV parasimpatic asupra urm ătorilor efectori este:
A. vase coronare – coronaroconstricț ie;
B. stomac ș i intestin – cre șterea tonusului și motilității;
C. vezica urinară – contrac ția sfincterului vezical intern;
D. mușchii radiari ai irisului – dilatarea pupilei;
E. glande salivare – secre ție redusă de salivă vâscoasă.
242. Reflexele vegetative medulare sunt urm ătoarele, cu excep ția:
A. reflexul cardioaccelerator;
B. reflexele respiratorii;
C. reflexele de sudora ție;
D. reflexele de defeca ție;
E. reflexul pupilodilatator.
243. Reflexele vegetative care se închid în trunchi
ul cerebral sunt urm ătoarele, cu excep ția:
A. reflexul de salivaț ie;
B. reflexele pupilare fotomotorii;
C. reflexul de acomodare la distan ța;
D. reflexul pilomotor;
E. reflexele lacrimale.
244. Căile eferente ale SNV parasimpatic sunt:
A. neuroni pseudounipolar i din ganglionii spinali;
B. fasciculele spinotalamice;
C. substanța reticulată medulară;
D. fibrele visceromotorii ale nervilor cranieni III, VII, IX, X;
E. neuroni din ganglionii nervilor cranieni VII, IX, X.

245. Căile eferente ale SNV simpatic – selecta ți enunțul eronat:
A. sunt fibre visceromotorii din nervii spinali;
B. sunt constituite dintr-un ne uron preganglionar scurt ș i un neuron postganglionar lung;
C. sunt constituite dintr-un ne uron preganglionar lung ș i un neuron postganglionar scurt;
D. sinapsa se face în ganglionii paravertebrali sau viscerali;
E. mediatorii chimici sunt adrenalina și noradrenalina.

246. Efectorii arcului reflex la nivelul SN simpatic sunt:
A. mușchii striați ai membrelor;
B. mușchii striați abdominali;
C. mușchii netezi viscerali;
D. mușchii circulari ai irisului;
E. glandele lacrimale.

247. Mediatorul chimic al SNV parasimpatic este:
A. adrenalina;
B. efedrina;
C. serotonina;
D. acetilcolina;
E. noradrenalina.
248. Reflexul osteotendinos rotulian este un reflex medular:
A. senzitiv polisinaptic;
B. motor monosinaptic;
C. motor polisinaptic;
D. proprioceptiv monosinaptic;
E. proprioceptiv polisinaptic.
249. Reflexul ostendinos ahilian:
A. poate fi demonstrat prin lovirea tendonului sub rotul ă;
B. lovirea tendonului se face din poziț ia picior peste picior;
C. se produce extensia brusc ă a gambei;
D. se manifestă prin contracț ia mușchilor coapsei;
E. se manifestă prin extensia labei piciorului.

250. În substan ța cenușie a măduvei nu exist ă următoarele tipuri de neuroni:
A. somatomotori;
B. visceromotori;
C. viscerosenzitivi;
D. somatoviscerali;
E. somatosenzitivi.

251. Vermisul este o structur ă care apar ține:
A. măduvei spin ării;
B. trunc
hiului cerebral;
C. cerebelului;
D. talamusului ;
E. emisferelor cerebrale.
252. Pe faț a mediană a emisferelor cerebrale se descriu urm ătoarele arii:
A. auditive;
B. olfactive;
C. vizuale;
D. somestezice primare;
E. motorii.

253. Regiunile m ăduvei spin ării sunt urmatoarele, cu excep ția:
A. cervicală ;
B. toracică;
C. viscerală ;
D. lombară ;
E. sacrală .

254. Referitor la polarizarea electrică a membranei nu este adev ărat că:
A. anionii organici, macromoleculele proteice, se afl ă în citoplasm ă;
B. cationii K+ sunt repartiza ți predominant la interior;
C. Na+ acumulat la exterior încarcă negativ suprafa ța externă a membranei;
D. în repaus, anionii Cl – predomin ă la exterior, respin și de cei proteici;
E. repartiția cationilor Na+ și K+ se datorează pompei ionice.
255. Depolarizarea:
A. reprezint ă încetarea stă rii de polarizare electric ă;
B. se datore ște scăderii permeabilit ății membranei pentru Na
+ la locul acț iunii stimulului;
C. pătrunderea Na+ în celulǎ genereaz ă potenț ialul de repaus;
D. pătrunderea Na+ în celulǎ nu modific ă dispunerea sarcinilor electrice;
E. reprezint ă inversarea st ării de polarizare electrică .
256. Legile lui Pflüger sunt urm ătoarele, cu excep ția:
A. legea localiz ării;
B. legea coordon ării;
C. legea simetriei;
D. legea unilateralit ății;
E. legea iradierii.
257. Excitația:
A. este un proces cortical pasiv;
B. are un efect negativ asupra organismului;
C. inhibă activitatea nervoas ă;
D. diminuă activitatea cortical ă;
E. se poate transforma în inhibi ție.
258. În cadrul dinamicii corticale se deosebe ște următorul proces:
A. excitația;
B. inhibiția;
C. simetria;
D. concentrarea;
E. condiț ionarea.
259. Condiționarea operant ă:
A. se mai nume ște pavlovist ă;
B. este un mod de înv ățare bazat pe recompens ă și pedeapsă;
C.
este un mecanism elementar al înv ățării bazat pe formarea de reflexe condiț ionate;
D. are la bază asocierea cuno ștințelor cu stimularea unor centri din diencefal;
E. are la bază asocierea unor deprinderi cu stimularea unor centri din sistemul limbic.

260. Funcț ia de conducere a m ăduvei spin ării are ca substrat anatomic:
A. substanța albă;
B. substanța cenușie;
C. canalul ependimar;
D. bulbul rahidian;
E. puntea lui Varolio.
261. Substanța albă medularǎ – gǎsiți varianta fals ă:
A. este constituită în fascicule ascendente și descendente;
B. se află la exteriorul m ăduvei;
C. este format ă din fibre nervoase mielinice;
D. în substan ța albă se delimiteaz ă trei perechi de coarne;
E. în substan ța albă medulară există și fibre scurte, de asocia ție.
262. Tracturile ascendente ale substan ței albe medulare nu con țin următorul fascicul:
A. spinotalamic anterior;
B. spinotalamic lateral;
C. spinotalamic posterior;
D. spinocerebelos direct;
E. spinocerebelos încruciș at;
263. Fasciculele substan ței albe medulare – s
electați varianta gre șită:
A. fasciculele lungi sunt ascendente și descendente;
B. tracturile ascendente ș i descendente se delimiteaz ă în interiorul cordoanelor;
C. fasciculele intersegmentare fac leg ătura între diferite segmente ale m ăduvei;
D. fasciculele scurte sunt intersegmentare;
E. fasciculele ascendente sunt motorii.
264. Căile sensibilit ătii exteroceptive – alege ți enunțul corect:
A. sensibilitatea protopatic ă este condus ă prin fasciculul spinotalamic lateral;
B. sensibilitatea tactil ă fină se mai nume ște epicritic ă;
C. sensibilitatea epicritic ă este condus ă prin fasciculul spinotalamic anterior;
D. sensibilitatea tactil ă grosieră este condus ă prin fasciculul spinobulbar;
E. sensibilitatea termic ă și dureroas ă se mai numeș te protopatică .
265. Căile sensibilit ătii proprioceptive – selecta ți varianta incorectă :
A. sunt căi specifice cu proiecț ie cortical ă sau subcortical ă;
B. sensibilitatea incon știentă pentru partea inferioar ă a corpului este condus ă prin fasciculul
Flechsig; C. sensibilitatea incon știentă pentru partea superioar ă a trunchiul
ui este condus ă prin fasciculele
Goll ș i Burdach;
D. sensibilitatea con știentă este condus ă prin fasciculele spinobulbare;
E. sunt căi ascendente medulare.
266. Căile motilit ății voluntare – g ăsiți varianta corect ă:
A. sunt căi ascendente medulare;
B. motilitatea voluntar ă este condus ă prin fasciculele extrapiramidale;
C. motilitatea voluntar ă este condus ă prin fasciculele corticospinale: direct și încruciș at;
D. ambele c ăi pornesc din m ăduvă și ajung în trunchiul cerebral;
E. influxul nervos se dist ribuie la musculatura netedă , determinând contrac ții musculare con știente.

267. Controlul cortexului asupra nucleilor de origine ai că ilor extrapiramidale se realizeaz ă prin
intermediul:
A. corpului calos;
B. ventriculilor cerebrali;
C. trunchiului cerebral;
D. corpilor stria ți;
E. sistemului limbic.
268. În interiorul cordoanelor laterale medulare se delimiteaz ă următoarele tracturi ascendente:
A. spinocerebeloase Flechsig și Gowers;
B. spinobulbare Goll ș i Burdach;
C. vestibulospinale laterale;
D. rubrospinale;
E. reticulospinale.
269. Funcția de conducere a trunchiu lui cerebral se realizeaz ă prin urm ătoarele tipuri de fibre, cu
excepția:
A. fibrele ascendente medulare;
B. fibrele descendente medulare;
C. fibrele transversale din punte;
D. fibrele comisurale din bulb;
E. fibrele proprii care leag ă între ei diferiț i nuclei.
270. Nucleii talamici prezint ă următoarele tipuri de conexiuni, cu excep ția:
A. talamo-corticale;
B. talamo-cerebeloase;
C. talamo-hipotalamice;
D. talamo-bulbare;
E. talamo-spinale.
271. Metatalamusul –alege ți enunțul eronat:
A. este format din corpii genicula ți;
B. intră în alcă tuirea diencefalului;
C. reprezint ă o stație d
e releu pe calea fibrelor optice;
D. reprezint ă o stație de releu pe calea fibrelor auditive;
E. datorită multiplelor conexiuni, reprezint ă un centru de integrare a impulsurilor nervoase
ascendente. 272. Ganglionul spinal se afl ă, la nivelul nervului spinal, pe traiectul:
A. rădăcinii senzitive;
B. rădăcinii motorii;
C. trunchiului;
D. ramurii dorsale;
E. ramurii ventrale.
273. Nervii cranieni – alege ți enunțul greșit:
A. sunt analogi nervilor spinali;
B. formează împreună cu nervii spinali sistemul nervos central;
C. pot fi senzitivi;
D. pot fi motori;
E. pot fi micș ti.

274. Nervii cranieni senzitivi – g ăsiți enunțul eronat:
A. sunt constituiț i numai din fibre senzitive;
B. sunt constituiț i numai din fibre aferente ;
C. sunt nervii I, II și VIII;
D. conduc excitaț iile de la telereceptori la centri nervo și corespunz ători din scoar ța cerebral ă;
E. telereceptorii pentru nervii senzitivi sunt: pielea, ochii și urechea extern ă.

275. Nervii cranieni motori – recunoa șteți afirmația greșită:
A. sunt constituiț i numai din fibre motorii;
B. sunt constitui ți din axoni ai neuronilor din nucle ii motori ai trunchiului cerebral;
C. sunt nervii V,VII,IX și X;
D. determină motilitatea involuntar ă la nivelul musculaturii netede;
E. determin ă motilitatea voluntar ă la nivelul musculaturii somatice a capului.
276. Nervii cranieni II sunt:
A. olfactivi;
B. optici;
C. oculomotori;
D. trohleari;
E. trigemeni.
277. Nervii cranieni III sunt:
A. trohleari;
B. oculomotori;
C. faciali;
D. abducens;
E. vagi.
278. Nervii cranieni IV sunt:
A. olfactivi;
B. ocul
omotori;
C. trohleari;
D. trigemeni;
E. faciali.
279. Nervii cranieni V sunt:
A. trohleari;
B. abducens;
C. trigemeni;
D. faciali;
E. accesori.
280. Nervii cranieni X sunt:
A. trigemeni;
B. faciali;
C. accesori;
D. vagi;
E. glosofaringieni.

281. Nervii cranieni XI sunt:
A. faciali;
B. glosofaringieni;
C. vagi;
D. accesori;
E. hipogloși.

282. Nervii cranieni XII sunt:
A. abducens;
B. vestibulocohleari;
C. vagi;
D. accesori;
E. hipogloși.
283. Pe faț a anterioară a punții lui Varolio se afl ă originea aparentă a următorilor nervi cranieni:
A. optici;
B. trigemeni;
C. glosofaringieni;
D. vagi;
E. accesori.
284. Prin fibrele motorii so matice, nervii III inervează următorii mușchi extrinseci ai globului
ocular, cu excep ția:
A. mușchiul oblic superior;
B. mușchiul oblic inferior;
C. mușchiul drept superior;
D. mușchiul drept inferior;
E. mușhiul drept intern.
285. Nervii hipoglo și inervează :
A. mușchii faringelui;
B. mușchii laringelui;
C. mușchii limbii;
D. mușchiul sternocleidomastoidian;
E. mușchiul trapez.

286. Nervul abducens inerveaz ă:
A. mușchii circulari ai irisului;
B. mușchii corpului ciliar;
C. mușchiul oblic superior al globului ocular;
D. mușchiul drept extern al globului ocular;
E. mușchiul drept intern al globului ocular.
287. Nervii VIII, prin ramura acustică , inervează :
A. trompa lui Eustachio;
B. ciocanul, nicovala și scărița;
C. receptorii statici din urechea internă ;
D. organul Corti;
E. conductul auditiv extern.

288. Hipotalamusul îndeplineș te următoarele func ții, cu excep ția:
A. menținerea constantă a temperaturii corpului;
B. reglarea aportului alimentar și hidric;
C. reglarea secreț iei salivare;
D. reglarea secreț iei adenohipofizare;
E. reglarea func țiilor respiratorii ș i cardiovasculare.

289. Hipotalamusul nu este conectat cu:
A. paleocortexul;
B. neocortexul;
C. talamusul;
D. trunchiul cerebral;
E. măduva spin ării.
290. Cea mai important ă regiune a diencefalului este:
A. talamusul;
B. hipotalamusul;
C. metatalamusul;
D. mezencefalul;
E. epitalamusul.
291. Coma – alege ți varianta greș ită:
A. este starea patologică de inhibi ție profund ă a activităț ii nervoase superioare;
B. apare ca urmare a unor grave suferin țe ale centrilor nervo și superiori;
C. poate fi stadiul final al unor boli grave ale sistemului nervos central;
D. determin ă pierderea cuno știnței și a funcțiilor fundam
entale – circula ția și respirația;
E. poate avea drept cauze: accidente și intoxicații.
292. Convulsiile – selecta ți varianta fals ă:
A. reprezint ă simptome ale unor boli și nu o boal ă în sine;
B. sunt contrac ții musculare voluntare;
C. apar în epilepsie;
D. apar în tetanie;
E. apar în intoxicaț ii.
293. Axonii deutoneuronilor c ăii olfactive:
A. aparț in celulelor mitrale;
B. fac sinaps ă cu dendritele protoneuronilor;
C. se proiectează la nivelul paleocerebelului;
D. formează nervii olfactivi;
E. fac sinaps ă cu al treilea neuron în talamus.
294. Calea olfactiv ă are următoarele caracteristici:
A. este format ă numai din doi neuroni;
B. protoneuronul este reprezentat de celulele bazale;
C. deutoneuronii str ăbat în mănunchiuri lama ciuruit ă a etmoidului;
D. butonul olfactiv con ține celulele mitrale;
E. al treilea neuron se afl ă în talamus.

295. Referitor la structura pielii, care afirma ție este fals ă:
A. în derm se află și canalele excretoare ale glandelor sudoripare;
B. papilele dermice sunt localizate între derm și hipoderm;
C. pielea este alcă tuită din trei straturi: epiderm, derm, hipoderm;
D. în derm se g ăsesc glandele sebacee;
E. în hipoderm se g ăsesc adipocite.

296. Mucoasa olfactiv ă include urm ătoarele, cu excepț ia:
A. neuroni bipolari olfactivi;
B. celule de sus ținere;
C. țesut conjunctiv;
D. celule bazale;
E. celule mitrale.
297. Celulele receptoare ale analizatorului olfactiv sunt neuroni:
A. unipolari;
B. ovoidali;
C. piramidali;
D. multipolari;
E. bipolari senzitivi.
298. Precizaț i afirmația eronată cu privire la segmentul de cond ucere al analizatorului olfactiv:
A. axonii celulelor olfactive formează nervii olfactivi;
B. axonii deutoneuro nilor formeaz ă tracturile olfactive;
C. toți axonii celulelor mitrale formeaz ă tracturi olfactive;
D. calea olfactiv ă nu are releu talamic;
E. tracturile olfactive ajung în paleocortexul olfactiv.
299. Toate afirma țiile referitoare la fiziologia ana lizatorului olfactiv sunt adev ărate, cu excep ția:
A. intensitatea senzaț iilor olfactive depinde de starea fiziologic ă a organism
ului;
B. simțul mirosului nu se adapteaz ă;
C. intensitatea senzaț iei olfactive depinde și de concentraț ia substan țelor odorante din aer;
D. intensitatea senzaț iilor olfactive depinde de um iditatea mucoasei olfactive;
E. substanțele volatile sunt recepț ionate numai dup ă ce se dizolv ă în pelicula de mucus.
300.Bulbii olfactivi reprezint ă:
A. protoneuronul că ii olfactive;
B. locul unde se afl ă celulele mitrale;
C. polul bazal al celulelor receptoare;
D. o proeminență a osului etmoid;
E. o mică veziculă a dendritelor prev ăzută cu cili olfactivi.
301. Segmentul de conducere al ana lizatorului olfactiv include urm ătoarele structuri, cu excep ția:
A. neuronii olfactivi bipolari (protoneuroni);
B. talamusul;
C. celulele mitrale;
D. nervii olfactivi;
E. tracturile olfactive.

302. Analizatorul olfactiv. Alege ți varianta fals ă:
A. are rol în aprecierea calităț ii aerului;
B. previne p ătrunderea în organism a unor substan țe nocive;
C.intervine in aprecierea calit ății alimentelor;
D.intervine în declan șarea secreț iei salivare;
E. inflamarea mucoasei nazale cre ște sensibilitatea olfactiv ă.

303. Stimulii specifici ai ana lizatorului olfactiv sunt:
A. substanțele volatile;
B. senzaț iile tactile;
C. senzaț iile termice;
D. senzaț iile dureroase;
E. substanțele sapide solubile.
304. Mucusul necesar dizolv ării substan țelor volatile pentru a fi recep ționate este secretat de:
A. cilii olfactivi;
B. celulele de susț inere;
C.celulele glandulare ale mucoasei.
D. butonii olfactivi;
E. celulele mitrale.
305. Mucoasa olfactiv ă are o suprafa ță de:
A. 23cm²;
B. 2-3 cm²;
C. nu se poate m ăsura;
D. 230cm²;
E. 10cm²;
306. Mucoasa olfactiv ă este dispus ă:
A. în șaua turceasc ă;
B. în regiunea superioară a foselor nazale;
C. în regiunea inferioar ă a foselor nazale;
D. în os
ul etmoid;
E. retrosternal.
307. Referitor la sensibilitatea gustativ ă – alegeți varianta corect ă:
A. toate substan țele au acelaș i prag de excitabilitate gustativ ă;
B. cea mai mare sensibilitate se manifest ă pentru substan țele amare;
C. intensitatea senza ției gustative nu depinde de temperatura solu ției;
D. toți mugurii gustativi sunt specializa ți pentru gustul dulce;
E. gustul amar este perceput la vârful limbii.
308. Receptorii analizatorului kinestezic nu se caracterizeaz ă prin:
A. organele tendinoase Golgi sunt localizate în tendoane;
B. corpusculi Pacini se află în periost și pericondru;
C. terminațiile nervoase libere din mu șchi sunt proprioceptori;
D. corpusculii Pacini sunt sensibili la vibra ții;
E. analizatorul kinestezic informeaz ă sistemul nervos central despre gradul de contrac ție a
mușchilor.

309. Segmentul periferic al analiz atorului kinestezic – alege ți varianta incorectă :
A. proprioceptorii sunt situa ți în mușchi;
B. proprioceptorii sunt situa ți în tendoane;
C. proprioceptorii sunt localiza ți și în aponevroze;
D. fusurile neuromusculare se g ăsesc și în articulaț ii;
E. ligamentele con țin organe tendinoase Golgi.

310. Fusul neuromuscular nu se caracterizeaz ă prin:
A. este delimitat de o capsul ă conjunctiv ă;
B. prezintă terminații nervoase spiralate;
C. terminațiile primare conduc informa țiile nervoase rapid;
D. gradul de întindere a mu șchiului stimuleaz ă în special terminaț iile secundare;
E. fibrele intrafusale au rol senzitivo-motor.
311. Inervația fusului neuromuscular nu se caracterizeaz ă prin:
A. inervația senzitiv ă este format ă din termina ții primare spiralate;
B. inervația senzitiv ă este format ă din termina ții secundare, fibre “în buchet”;
C. terminațiile primare au conducere rapid ă;
D. inervația motorie este asigurată de fibre ner
voase cu originea în neuronii motori gama medulari;
E. fibrele primare spiralate sunt situate la extremita țile zonei centrale.

312. Fusurile neuromusculare – alege ți varianta fals ă:
A. sunt cei mai importan ți proprioceptori;
B. fibrele intrafusale au extremit ăți striate contractile;
C. porțiunile centrale ale fibrelor extrafusale sunt necontractile;
D. fibrele intrafusale au rol senzitivo-motor;
E. fibrele extrafusale sunt inervate de neuronii motori alfa medulari.

313. Următoarele afirma ții referitoare la analizatorul kinestezic sunt adev ărate, cu excep ția:
A. pe baza informaț iilor transmise de analizatorul kinestezic apar senzaț iile posturale;
B. organele tendinoase Golgi sunt stimulate de creș terea tensiunii în tendoane;
C. organele tendinoase Golg i sunt sensibile la mi șcări rapide ș i la vibraț ii;
D. în tendoane se g ăsesc corpusculi Pacini;
E. cei mai importan ți proprioceptori sunt fusurile neuromusculare.
314. Proprioceptorii nu se caracterizeaz ă prin:
A. sunt situa ți în mușchi, tendoane;
B. pot fi ș i liberi ( termina țiile nervoase libere din mu șchi );
C. pot fi ș i corpusculi ( corpus culii Vater-Pacini);
D. fusurile neuromusculare sunt formate di n grupe de 2 – 10 fibre intrafusale;
E. informeaz ă SNC de
spre gradul de contrac ție a mușchilor.
315. Analizatorul kinestezic – alege ți varianta fals ă:
A. informeaz ă sistemul nervos central despre pozi ția corpului în spa țiu;
B. proprioceptorii se g ăsesc și în periost;
C. porțiunile periferice ale fibrelor intrafusale con țin mai mul ți nuclei;
D. fibrele musculare extrafusale sunt inervate de neuronii motori α medulari;
E. căile sensibilit ății proprioceptive con știente primesc aferen țe cerebelo-corticale.

316. Precizaț i afirmația falsă referitoare la fusul neuromuscular:
A. este alcătuit din 2-10 fibre musculare modificate (intrafusale);
B. se găsesc localizate printre fibrele conjunctive din mucoase;
C. inervația senzitiv ă a fusului în zona central ă este realizată de terminaț ii nervoase spiralate;
D. extremitățile fibrei intrafusale sunt contractile;
E. inervația motorie proprie capetelor contractile ale fibrelor intrafusale este realizată de fibre
nervoase cu originea în neuronii motori gama medulari.
317. Informeaz ă SNC despre gradului de contrac ție a mușchilor:
A. analizatorul olfactiv;
B. analizatorul kinestezic;
C. analizatorul vizual;
D. analizatorul gustativ;
E. analizatorul auditiv.
318. Fusurile neuromusculare se g ăsesc localizate în:
A. periost;
B. endost;
C. pericondru;
D. printre fibrele musculare;
E. mucoase.
319. Segmentul periferic al unui analizator nu include:
A. receptorii de contact;
B. receptorii de distan ță;
C. receptorii liberi;
D. corpusculii;
E. neuronii senzitivi.
320. Analizatorii sunt constitui ți din:
A. 3 segmente;
B. 4 segmente;
C. 6 segmente;
D. 8 segmente;
E. numărul de segmente variaz ă în funcț ie de analizator.
321. După teritoriul de recep ție a excitan ților, receptorii se clasific ă în:
A. mecanoreceptori;
B. termoreceptori;
C. algorece
ptori;
D. exteroreceptori;
E. chemoreceptori.
322. După natura excitantului, receptorii se clasific ă în, cu excep ția:
A. mecanoreceptori;
B. proprioceptori;
C. algoreceptori;
D. electromagnetici;
E. chemoreceptori.

323. Segmentul intermediar al unui an alizator este constituit din:
A. mecanoreceptori;
B. proprioceptori;
C. neuroni pseudounipolari;
D. neuroni unipolari;
E. neuroni granulari.

324. Potențialul de receptor apare numai dacă excitantul atinge urm ătoarele praguri, cu excep ția:
A. un prag de timp;
B. un prag de suprafa ță;
C. un prag de excitare;
D. un prag de analiz ă și sinteză ;
E. un prag de diferen țiere.
325. Următoarele afirma ții legate de epiderm sunt adev ărate, cu excep ția:
A. stratul granulos este a șezat pe o membran ă bazală ;
B. conține un strat poliedric;
C. este străbătut de canalele excretoare ale glandelor sudoripare;
D. este format din epiteliu pluristratificat keratinizat;
E. conține algoreceptori.
326. Despre derm putem afirma urm ătoarele, cu excep ția:
A. zona papilar ă spre epiderm prezint ă papilele dermice;
B. sub derm se g ăsește hipodermul;
C. zona reticulară conține și canalele excretoare ale glandelor sudoripare;
D. amprentele digitale reprezint ă imaginea dispunerii papilelor dermice ;
E. derm
ul nu este vascularizat.
327. Hipodermul se caracterizeaz ă prin:
A. este alcătuit din țesut conjunctiv fibros;
B. este bogat în celule conjunctive care secret ă melanina;
C. conține corpusculi Ruffini;
D. conține în partea profund ă papilele dermice;
E. depoziteaz ă colesterol.
328. Referitor la func țiile pielii, precizaț i afirmația eronată:
A. are funcție de protecț ie împotriva agen ților externi;
B. intervine în termoreglare;
C. funcție de excre ție prin glandele pilorice;
D. depoziteaz ă lipide;
E. funcție de organ de sim ț.
329. Alegeți răspunsul corect referitor la epiderm:
A. are în structura sa țesut epitelial pluristratificat keratinizat;
B. are un num ăr redus de capilare sanguine;
C. conține o zonă reticulară ;
D. cuprinde în structura sa glomerulii glandelor sebacee;
E. receptorii pentru durere sunt termoreceptori.

330. Hipodermul nu con ține:
A. țesut conjunctiv lax;
B. corpusculi Golgi;
C. corpusculi Ruffini;
D. corpusculi Pacini;
E. fusuri neuromusculare.

331. În epiderm g ăsim următorii receptori cutana ți:
A. algoreceptori;
B. corpusculi Krause;
C. corpusculi Golgi;
D. corpusculi Ruffini;
E. fusuri neuromusculare.
332. Sunt receptorii sensibilit ății tactile fine:
A. terminațiile nervoase libere;
B. corpusculii Krause;
C. corpusculii Golgi;
D. corpusculii Ruffini;
E. corpusculii Meissner.
333. Sunt mecanoreceptori, cu excep ția:
A. terminațiile nervoase libere;
B. corpusculii Merkel;
C. corpusculii Golgi;
D. corpusculi Ruffini;
E. corpusculii Meissner.
334. Sunt termoreceptori pentru rece:
A. corpusculii Krause;
B. corpusculii Merkel;
C. corpusculii Golgi;
D. corpusculi Ruffini;
E. corpusculii Meissner.
335. În piele g ăsim, cu excep ția:
A. mușchii erectori ai firului de p ăr;
B. corpusculii Merkel;
C. glande sebacee;
D. muguri gustativi;
E. corpusculii Meissner.
336. Sensibilitatea dureroas ă. Alegeț i varianta eronat ă:
A. e determinată de excitan ți ce produc leziuni celulare;
B. algoreceptorii sunt cel mai bine reprezenta ți în viscere;
C. distensia unui or
gan poate provoca durere;
D. se manifestă mai intens la nivelul buzelor;
E. durerea visceral ă nu se poate localiza precis.

337. Sensibilitatea dureroas ă nu se caracterizeaz ă prin:
A. terminațiile nervoase libere sunt algoreceptori;
B. receptorii pentru durere sunt stimula ți de orice stimul puternic care
produce leziuni celulare;
C. durerea visceral ă poate fi determinată și de distensia unui organ;
D. durerea somatică nu este înso țită de reacț ii vegetative;
E. durerea visceral ă nu se poate localiza precis.
338. Sensibilitatea termic ă. Alegeț i răspunsul corect.
A. este uniform ă pe suprafa ța tegumentului;
B. receptorii pentru cald sunt cei mai numero și;
C. receptorii pentru rece sunt cei mai numero și;
D. intensitatea senza ției nu depinde de diferen ța de temperatur ă dintre tegument și excitant;
E. intensitatea senzaț iei nu depinde de m ărimea suprafe ței excitate.
339. Sensibilitatea tactil ă presional ă este determinat ă de:
A. arsura de gradul II;
B. deformări ușoare ale tegumentului;
C. apăsare;
D. distrugerea celulară ;
E. modificarea temperaturii.
340. Segmentul central al analizatorul ui cutanat este localizat în:
A. punte;
B. talamus;
C. ganglionii spinali;
D. girus
ul postcentral din lobul parietal;
E. cerebel.
341. În tegument g ăsim urmă toarele tipuri de țesuturi, cu excep ția:
A. țesut conjunctiv dens;
B. țesut adipos;
C. țesut conjunctiv lax;
D. țesut epitelial pluristratificat nekeratinizat;
E. țesut epitelial pavimentos simplu.
342. Segmentul receptor al analizatorului vestibular- alege ți varianta eronat ă:
A. se află în labirintul membranos al urechii interne;
B.canalele membranoase sunt ră sucite în jurul unui ax, columelă ;
C. canalele membranoase se deschid în utricul ă;
D. 2 dintre canalele membranoase se unesc;
E. fiecare canal membranos prezint ă o ampulă.
343. Care dintre urm ătoarele afirma ții despre receptorii gust ativi nu este adevarat ă:
A. mugurii gustativi se g ăsesc și în mucoasa lingual ă;
B. papilele filiforme formeaz ă la baza limbii V-ul lingual;
C. mugurele gustativ este aș ezat cu porii gustativi pe membrana bazal ă a epiteliului lingual;
D. papilele fungiforme se g ăsesc p
e marginile anterioare ale limbii ș i pe vârful ei;
E. papilele foliate se g ăsesc pe marginile posterioare ale limbii.

344. Referitor la sensibilitatea gustativ ă, alegeți varianta eronat ă:
A. gustul dulce este perceput la vârful limbii;
B. gustul acru este perceput pe marginile limbii;
C. durerea este perceput ă de celulele senzoriale ale mugurelui gustativ;
D. mugurii gustativi dobândesc o anumit ă specializare;
E. cea mai mare sensibilitate se manifest ă pentru substan țele amare.

345. Papilele circumvalate sunt situate:
A. la baza limbii;
B. pe vârful limbii;
C. pe amigdala faringian ă;
D. în întrega mucoasă buco-faringian ă;
E. pe marginile anterioare ș i pe vârful limbii.
346. Fiziologia analizatorului gustativ – alege ți varianta incorectă :
A. simțul gustului permite declan șarea secre țiilor digestive;
B. intensitatea senzaț iilor gustative depinde și de temperatura solu ției;
C. gustul acru este perceput pe marginea limbii;
D. analizatorul gustativ nu se adapteaz ă;
E. mugurii gustativi sunt specializa ți pentru diferite gusturi.
347. Percepția gustului zah ărului este realizat ă de:
A. am
igdala linguală ;
B. amigdala faringian ă;
C. vârful limbii;
D. baza limbii;
E. papilele circumvalate.
348. Mugurele gustativ– alege ți varianta incorectă :
A. reprezint ă segmentul de conducere al analizatorului gustativ;
B. se găsesc predom
inant în stomac;
C.prezintă un por gustativ;
D. prezintă în structura sa glande ;
E. prezintă microvilozit ăți.
349. Ce tip de papile linguale formeaz ă V-ul lingual:
A. papilele dermice;
B. papilele filiforme;
C.papilele fungiforme;
D. papilele foliate;
E. papilele circum
valate.
350. Câte celule senzoriale g ăsim într-un mugure gustativ?
A. 50-200;
B. 15;
C. 150;
D. 5-20;
E. 50-70.

351. Mugurii gustativi se g ăsesc în:
A. mucoasa gastrică ;
B. mucoasa traheală ;
C. mucoasa bucofaringian ă;
D. mucoasa colonică ;
E. ganglionii nervilor cranieni.

352.
Segmentul de conducere al an alizatorului gustativ – alege ți varianta incorectă :
A. de la polul bazal al celulelor receptoare pornesc fibrele senzitive;
B. prot
oneuronii c ăilor sunt situaț i în ganglionii nervilor cranieni VII, IX, X;
C. deutoneuronii se g ăsesc în nucleul solitar din punte;
D. al treilea neuron se g ăsește în talamus;
E. nervul facial inervează primele 2/3 ale limbii.
353. Un mugure gustativ con ține, cu excep ția:
A. por gustativ;
B. cili;
C. celule de sus ținere;
D. celule senzoriale;
E. neur
oni bipolari.
354. Stratul profund al retinei este:
A. stratul pigmentar;
B. limitanta intern ă;
C. stratul plexiform intern;
D. stratul cu conuri și bastonașe;
E. stratul neuronilor multipolari.
355. Precizaț i răspunsul incorect despre retin ă:
A. conține celule cu conuri;
B. retina con ține și celule pigmentare;
C. conține neuroni bipolari;
D. conține neuroni multipolari;
E. retina este formată din 8 straturi celulare.
356. Aparatul optic, medii transparente – alege ți afirmația falsă:
A. conține cornea;
B. conține umoarea apoas ă;
C. conține macula lutea;
D. conține cristalinul;
E. conține corpul vitros.
357. Referitor la receptorii vizuali –alege ți afirmația falsă:
A. celulele cu conuri sunt în num ăr de 7 milioane;
B. celulele cu conuri predomin ă în pata galben ă;
C. foveea centralis con ține numai celule cu conuri ;
D. în retina periferic ă găsim doar celule cu conuri;
E. celulele cu bastonaș sunt absent
e în foveea centralis.

358. Calea optică – variant ă falsă:
A. primul ș i al doilea neuron se afla în retin ă;
B. fibrele care provin din retina nazal ă se încruci șează și formeaz ă chiasma optic ă;
C. fibrele care provin din retina temporal ă nu se încruci șează;
D. al treilea neuron al c ăi optice se afl ă în corpul geniculat medial;
E. axonii neuronilor din corpii genicula ți laterali se proiecteaz ă în aria optic ă primară.

359. Stratul superficial al retinei este:
A. stratul celulelor cu conuri;
B. stratul celulelor cu bastona șe;
C. stratul pigmentar;
D. limitanta intern ă;
E. stratul neuronilor bipolari.
360. Unde nu se manifestă procesul de convergen ță la nivelul retinei:
A. la nivelul foveei centralis;
B. la nivelul maculei lutea;
C. la nivelul retinei periferice;
D. procesul de convergen ță se manifest ă în toate zonele retinei;
E. procesul de convergen ță nu se manifest ă în nici o zon ă a retinei.
361. Cristalinul:
A. este o lentil ă biconcav ă;
B. este opac;
C. este învelit de o capsul ă- cristaloida;
D. este puternic inervat;
E. este puternic vascularizat.
362. Cristalinul- alege ți varianta falsă :
A. este situ
at în spatele irisului;
B. este legat de corpul ciliar prin ligamentul suspensor;
C. nu este vascularizat;
D. este o lentil ă biconvex ă;
E. este puternic inervat.
363. Corpul vitros – alegeț i varianta adev ărată:
A. este un gel transparent;
B. este legat de corpul ciliar prin ligamentul suspensor;
C. este o lentil ă biconcav ă;
D. este o lentil ă biconvex ă;
E. conține neuroni bipolari.
364. Urechea intern ă – labirintul osos- alege ți varianta fals ă:
A. conține vestibulul osos;
B. conține melcul osos;
C. conține canalele semicirculare osoase;
D. conține endolimf ă;
E. conține perilimf ă.

365. Urechea intern ă – labirintul membranos- alege ți varianta fals ă:
A. conține utricula;
B. conține sacula;
C. conține canalele semicirculare osoase;
D. conține endolimf ă;
E. conține canalul cohlear.

366. Opacifierea cristalinului poart ă denumirea de:
A. glaucom;
B. cataractă;
C. conjunctivit ă;
D. hemeralopie;
E. cinematografie.
367. Micozele se manifest ă prin:
A. erupț ii cutanate;
B. reducerea câmpului vizual;
C. dureri oculare intense;
D. seboree;
E. scăderea auzului.
368. Otita este:
A. o intoxica ție alimentar ă;
B. o inflama ție a urechii medii;
C. o afecțiune a pielii;
D. o boală a ochiului;
E. o inflama ție a mucoasei nazale.
369. Acneea se manifest ă prin următoarele, cu excep ția:
A. seboree;
B. puncte negre;
C. erupț ii;
D. strănut;
E. abcese ale pielii.
370. Colorarea în alb sau cenu șiu a pupilei apare în:
A. glauc
om;
B. conjunctivit ă;
C. cataractă;
D. micoze;
E. acnee.
371. Acuitatea auditiv ă maximă este cuprinsă între:
A. 100-400Hz;
B. 0-10 Hz ;
C. 0-140 Hz ;
D. 1000-4000Hz ;
E. 0- 500Hz.

372. Peste ce valoare, m ăsurată în decibeli, este afectat organul lui Corti:
A. 100dB;
B.5dB;
C. 140dB;
D. 8dB;
E. 20 000db.

373. Pragul auditiv m ăsurat în decibeli, este:
A. 50;
B. 16;
C. 20 000;
D. 0;
E. 4000.

374. Intervalul minim necesar perceperii direc ției sunetelor este:
A. 0.1-0.6ms;
B. 0.7-0.14ms;
C. 1-10s;
D.1-6 s;
E. 12s.

375. Undele sonore sunt captate de:
A. timpan;
B. canalele semicirculare;
C. pavilion;
D. doar de sc ăriță;
E. de ciocan, nicovală și scăriță.

376. Helicotrema reprezint ă:
A. un canal ră sucit ;
B. orificiul situat în vârful melc ului, prin care rampele cominic ă între ele;
C. rampa ce comunică cu fereastra rotund ă;
D. axul în jurul c ăruia se răsuceș te cohleea;
E. receptorul auditiv.

377. Reacț ia pupilar ă – alegeț i răspunsul eronat:
A. stimulul este lumin
a;
B. receptorul este corneea;
C. căile aferente sunt somatice;
D. căile eferente sunt vegetative;
E.căile eferente sunt simpatice.
378. La trecerea de la lumin ă la întuneric:
A. adaptarea durează 3 secunde;
B. se resintetizează pigmenții;
C. crește pragul de excitabilitate al celulelor fotoreceptoare;
D. adaptarea durează 3-4 minute;
E. pigmenții fotosensibili scad cantitativ.

379. Stimularea retinei – alege ți răspunsul eronat:
A. lumina ajunge la stratul pigmentar;
B. refacerea pigmen ților se face cu ajutorul vitaminei K;
C. pigmenții fotosensibili se scindează sub influenț a luminii;
D. retinolul este un derivat al vitaminei A;
E. scindarea pigmen ților fotosensibili se face cu eliberare de energie.

380. Mușchiul extrinsec ocular oblic superior este inervat de:
A. nervul vag;
B. nervul abducens;
C. nervul trohlear;
D. nervul oculomotor;
E. nervul trigemen.
381. Poate fi o boal ă de natură alergică:
A. conjunctivita;
B. cataracta;
C. herpesul;
D. glaucomul;
E. micoza.
382. Amprentele digitale:
A. reprezint ă dispunerea caracteristic ă a glandelor sebacee;
B. reprezint ă dispunerea caracteristic ă a glandelor sudoripare;
C. reprezint ă dispunerea specific ă a papilelor dermice digitale;
D. reprezint ă dispunerea caracteristic ă a țesutului adipos;
E. sunt identice la to ți membrii unei familii.
383. Modificarea concentraț iilor unor substan țe este perceput ă de:
A. mecanoreceptori;
B. termoreceptori;
C. chemoreceptori;
D. receptorii electromagnetici;
E. algorece
ptori.
384. Proba Romberg se folose ște pentru aprecierea:
A. numărului de fibre musculare;
B. masei musculare;
C. echilibrului dinamic;
D. sensibilității gustative;
E. densității fusurilor neuromusculare.
385. Teoria tricromatic ă definește drept culori fundamentale urm ătoarele:
A. rosu, verde, alb;
B. gri, negru, alb;
C. alb, negru;
D.roșu, galben, albastru;
E. albastru, ro șu, verde.

386. Discriminarea tactil ă –variantă corectă :
A. este denumit ă și evidențierea sensibilit ății termice;
B. ne indică intensitatea senza ției de cald;
C. se folose ște pentru aprecierea echilibrului dinamic;
D. ne indică forța de contracț ie a mușchilor membrelor;
E. două excitații tactile aplicate simultan sunt recep ționate numai dac ă distanța dintre puncte este
suficient de mare.
387. Daltonismul:
A. este determinat de o inflama ție;
B. reprezint ă opacifierea cristalinului;
C. este o maladie ereditar ă;
D. apare datorită creșterii tensiunii intra-oculare;
E. este dat de o infec ție microbian ă.
388. Despre cornee put em afirma urm ătoarele:
A. este avasculară ;
B. la nivelul ei g ăsim numero și corpusculi Ruffini;
C. este opacă ;
D. este situat ă în spatele irisului;
E. este secretată de procesele ciliare.
389. Um
oarea apoas ă este secretat ă de:
A. sistemul arterial;
B. sistemul venos;
C. procesele ciliare;
D.corpul vitros;
E. plexurile coroide.

390. Imaginea formată pe retină după o triplă refracție, este:
A. reală , mai mare, ră sturnată;
B. reală , mai mică, răsturnată;
C. mai mare și dreaptă;
D.mai mică și înclinată la stânga;
E. mai mare și înclinată la stânga.

391. Despre câmpurile vizuale ale celor doi ochi putem afirma:
A. se suprapun total la lumin ă;
B. nu se suprapun;
C. se suprapun par țial;
D. se suprapun total la întuneric;
E. se suprapun doar la ochiul miop.

392. Mușchiul drept lateral al globului ocular este inervat de c ătre nervul:
A. abducens;
B. trohlear;
C. oculomotor;
D. trigemen;
E. vag.

393. Mușchiul drept medial al globului ocular este inervat de c ătre nervul:
A. trigemen;
B. trohlear;
C. fibrele somatice ale oculomotorului;
D. abducens;
E. toate ră spunsurile sunt corecte.

394. Peste ce valoare a frecven ței stimulilor are loc fuziunea imaginilor fă ră a percepe
discontinuitatea? A. 4/s;
B. 10/s;
C. 14/s;
D. 40/s;
E. 1/s.
395. Celulele cu bastona ș sunt în num ăr de aproximativ:
A. 4 milioane/ retin ă;
B. 7 milioane/ retin ă;
C. 40 milioane/ retin ă;
D. 130 milioane/ retin ă;
E. 13 milioane/ retin ă.

396. Irisul este plasat:
A. anterior de cristalin;
B. posterior de cristalin;
C. posterior de corpul vitros;
D. posterior de retin ă;
E. anterior de cornee.

397. Vederea stereoscopică reprezint ă:
A. vederea la întuneric;
B. vederea la lumin ă;
C. vederea în relief;
D. vederea colorată ;
E. niciun ră spuns nu este corect.

398. Sensibilitatea reti nei nu depinde de:
A. natura luminii;
B. dim
ensiunea sursei de lumin ă;
C. durata ilumin ării;
D. zona retinian ă iluminată;
E. cantitatea de vitamin ă D din organism.
399. Segmentul de aconducere al analizat orului vizual. Din corpii genicula ți se desprind colaterale
către, cu excep ția:
A. nucleii nervilor cranieni V;
B. maduva cervico-dorsal ă;
C. coliculii cvadrigemeni superiori;
D. nucleii nervilor cranieni III;
E. nucleii nervilor cranieni IV.

400. În cazul vederii de aproape, despre arcul reflex putem afirma, cu excep ția:
A. efectori sunt mu șchii radiari ciliari;
B. are loc bombarea cristalinului;
C. centrul nervos este reprezentat de nucleul accesor al oculomotorului;
D. receptorul este retina;
E. calea aferentă este constituit ă și din nervul optic.

401. În cadrul arcului reflex de mioz ă, centrul nervos este reprezentat de:
A. cornele laterale medulare;
B. nucleul accesor al oculomotorului;
C. coarnele laterale cervico-dorsale;
D. nucleul trigemenului;
E. corpii geniculaț i metatalamici.
402. În cadrul arcului reflex de midriaz ă, efectorul este reprezentat de:
A. cornee;
B. retină;
C. mușchii circulari ai irisului;
D. mușchii radiari;
E. corpul vitros.
403. În cazul vederii la distan ță, despre arcul reflex putem afirma, cu excep ția:
A. efectori sunt mu șchii radiari ciliari;
B. are loc bombarea cristalinului;
C. centrul nervos este reprezentat coarnele laterale cervicodorsale;
D. receptorul este retina;
E. calea aferentă este constituit ă și din nervul optic.
404. În cazul miozei despre arcul reflex putem afirma, cu excep ția:
A. receptorul este retina;
B. are loc aplatizarea cristalinului;
C. centrul nervos este reprezentat de nucleul accesor al oculomotorului
D.efectori sunt mu șchii circulari ai irisului;
E. calea aferentă este constituit ă și din tractul optic.
405. În cazul midriazei, despre arcu l reflex putem afirma, cu excepț ia:
A. calea eferentă este constituit ă din tractul optic;
B. calea aferentă include și colaterale;
C. centrul nervos este reprezentat de coarnele laterale medulare
D. receptorul este retin
a;
E. efectori sunt mu șchii radiari.
406. În cazul vederii de aproape, receptorul este reprezentat de:
A. cristalin;
B. retină;
C. nervul optic;
D.corpul vitros;
E. tractul optic.

407. Celulele receptoare ale retinei sunt stimulate de radiaț ii cuprinse în intervalul:
A. 300-350nm;
B.390-770 nm;
C. 420-570nm;
D.77-390 nm;
E. 7-39 nm.

408. Adaptarea la trecerea de la întuneric la lumin ă se petrece:
A. lent;
B. în maxim 3-4 min;
C. în 30-40 min;
D. la om aceast ă adaptare nu se produce;
E. are loc spontan.

409. Segmentele de conducere analizator auditiv. Variant ă falsă:
A. deutoneuronii c ăii se află în bulb;
B. se desprind colaterale spre nucleul facialului;
C. al treilea neuron se afl ă în coliculii cvadrigemeni inferiori;
D. se desprind colaterale spre substan ța reticulat ă;
E. se desprind colaterale spre cerebel.

410. Miopia se corecteaz ă cu lentile:
A. divergente;
B. convergente;
C.cilindrice;
D. biconvexe;
E. nu se corectează .
411. Hipermetropia se corecteaz ă cu lentile:
A. divergente;
B. convergente;
C. cilindrice;
D. biconvexe;
E. nu se corectează .
412. Perceperea culorii alb rezult ă prin:
A. stimularea inegală a conurilor;
B. descompunerea uniform ă a celo
r trei substan țe fotosensibile;
C. absorbția tuturor radia țiilor luminoase;
D. descompunerea inegal ă a celor trei substan țe fotosensibile
E. niciun ră spuns corect.

413. Axul central al melcului osos poart ă numele de:
A. cohlee;
B. lama spirală ;
C. utriculă;
D. columelă;
E. saculă .

414. Lama spirală osoasă se desprinde din:
A. cohlee;
B. columelă;
C. canalul cohlear;
D. rampă vestibulară ;
E. rampă timpanică .

415. Lanțul de oscioare al urechii medii este format, în ordine din:
A. ciocan, sc ăriță și nicovală;
B. nicovală , scăriță și ciocan;
C. ciocan, nicovală și scăriță;
D. timpan, ciocan și scăriță;
E. ciocan, scariță și timpan.
416. Helicotrema este un orificiu plasat în:
A. rampa timpanică ;
B. vestibul;
C. canalul cohlear;
D. vârful melcului;
E. utriculă.
417. Organul Corti, recep torul auditiv se afl ă situat pe:
A. membrana tectoria;
B. membrana bazilar ă;
C. utriculă;
D. saculă ;
E. ram
pa vestibular ă.
418. Melcul membranos poart ă și denumirea de:
A. vestibul;
B. membrana bazilar ă;
C.canal cohlear;
D. saculă ;
E. cohlee.
419. Sunetele cu frecven ță înaltă vor determina vibra ții ale membranei bazilare:
A. mai aproape de vârf;
B. la mijlocul distan ței dintre baz ă și vârf;
C. de la baza melcului;
D. în utriculă ;
E. în saculă .
420. Celulele senzoriale ciliate di n structura receptorului auditiv:
A. sunt dispus e de o singur ă parte de tunelului Corti;
B. lateral sunt dispuse pe un rând;
C. medial sunt dis puse pe 2-3 rânduri;
D.sunt însoț ite de celule de sus ținere;
E. pseudopodele celulelor senzoriale str ăbat membrana reticulat ă.

421. Cilii celulelor receptoare ampulare sunt îngloba ți în:
A. cupulă ;
B. membrana reticulat ă;
C. membrana tectoria Corti;
D. membrana bazilar ă;
E. tunelul Corti.

422. Analizatorul vestibular. Dist rugerea labirintului duce la:
A. inițial nu exist ă modificări;
B. după o perioadă de timp apar tulbur ări grave ale echilibrului static;
C. după o perioadă apar tulbur ări grave ale echilibrului dinamic;
D. netratat duce la deces;
E. după o perioadă de timp intervin meca nisme compensatorii.
423. Axonii protoneuronilor din ganglionul Scarpa formeaz ă:
A. fasciculul vestibulo-spinal;
B.fasciculul vestibulo-cerebelos;
C.fasciculul vestibulo-nuclear;
D.ramura vestibulară a nervului VIII;
E. ramura vestibulară a nervului V.
424. Maculele constituie:
A. crestele ampulare;
B. aparatul otolitic;
C. cupula;
D. helicotrema;
E. otolitele.
425. Ce gland ă endocrină este localizată retrosternal?
A. timusul;
B. tiroida;
C. epifiza;
D. hipofiza;
E. glandele esofagiene
.

426. Hipersecreț ia de aldosteron determin ă:
A. boala Addison;
B. diabet zaharat;
C. boala Conn;
D. gușa endemic ă;
E. mixedemul.
427. Sistemul endocrin se caracterizează prin următoarele, cu exceptia:
A. hormonii sunt substante active cu ac țiune specific ă reglatoare a metabolismului celular;
B. sistemul endocrin cuprinde glandele sudori pare, glandele sebacee, glandele mamare;
C. glandele endocrine au în st ructura lor epitelii secretorii;
D. hormonii ac ționează la distanță față de locul sintezei;
E. sistemul endocrin este coordonat de sistemul nervos.

428. Hipofiza nu se caracterizeaz ă prin:
A. este localizată în șaua turceasc ă a osului sfenoid;
B. are lobi de origine epitelial ă;
C. are o mas ă de 0.5 g;
D. este in principa l un organ limfoid;
E. se mai nume ște și glandă pituitară.

429. Despre hipofiză putem afirma urmă toarele, cu excep ția:
A. tija pituitar ă cuprinde sistemul circulat or port hipotalamo-hipofizar;
B. lobul posterior depozitează hormonii secretaț i de nucleii anteriori din hipotalamus;
C. nucleii mijlocii din hipotalamus elibereaz ă numai factori inhibitori;
D. are dimensiunile unui bob de fasole;
E. hipofiza este alc ătuită din trei lobi.
430. Hormonul somatotrop – alegeț i varianta fals ă:
A. se numește și hormonul de cre ștere;
B. are rol hipoglicemiant;
C. stimuleaz ă sinteza tisulară a proteinelor;
D. stimuleaz ă secreția glandelor mamare;
E. asigură energia necesar ă sintezei proteice.
431. Referitor la secre ția STH-ului, urm ăto
arele afirmaț ii sunt adev ărate, cu excep ția:
A. gigantismul este determinat de hipersecre ție înainte de pubertate;
B. acromegalia reprezint ă creșterea exagerată a buzelor, limbii;
C. hiposecre ția determin ă la copii nanismul hipofizar;
D. solicitările organismului stimuleaz ă secreția de STH;
E. secreț ia este stimulat ă de hiperglicemie.
432. Lobul posterior hipofizar- identifica ți varianta corect ă:
A. este format și din celule epiteliale secretoare;
B. secretă hormoni ca ADH-ul și ocitocina;
C. ADH-ul stimuleaz ă eliminarea apei la nivel renal;
D. tractul hipotalamo-hipofizar leag ă lobul posterior hipofizar de nucleii mijlocii din hipotalamus;
E. ocitocina favorizeaz ă nașterea.
433. Hormonul antidiuretic – alege ți varianta falsă :
A. stimuleaz ă peristaltismul intestinal;
B. este secretat de lobul posterior hipofizar;
C. reduce cantitatea de urin ă eliminată;
D. secretat în doze mari are ac țiune vasopresoare generală ;
E. secretat în doze mari pro duce hipertensiune arterial ă.

434. H
ormonii gladulari tropi – alege ți varianta eronat ă:
A. LH-ul determin ă ovulația la femei;
B. A.C.T.H-ul inhib ă creșterea corticosuprarenalei;
C. A.C.T.H-ul stimuleaz ă activitatea secretorie a corticosuprarenalei;
D. hipersecre ția de A.C.T.H. produce tulbur ări metabolice;
E. TSH-ul stimuleaz ă dezvoltarea glandei tiroide.

435. Lobul mijlociu hipofizar – alege ți varianta eronat ă:
A. reprezintă 2% din masa glandei;
B. secretă melatonin ă;
C. stimuleaz ă sinteza de melanin ă;
D. are origine epitelială ;
E. determină pigmentarea pielii.

436. Hormonii gonadotropi – urm ătoarele afirma ții sunt adev ărate, cu excep ția:
A. controlează secreț ia glandelor mamare la femei;
B. FSH-ul inhib ă maturarea foliculilor ovarieni;
C. LH-ul determin ă apariț ia corpului galben de sarcin ă;
D. FSH-ul la barbaț i stimuleaz ă dezvoltarea tubilor seminiferi ai testiculelor;
E. spermatogeneza este stimulat ă de FSH.

437. Despre hormonul antidiuretic putem afirma urm ătoarele:
A. secretat în doze mari determin ă vasoconstrictie;
B. are efect diuretic;
C. produce hipotensiune;
D. stimuleaz ă productia de lizozim;
E. crește cantitatea de urin ă eliminată.

438. Disfuncțiile glandei tiroide – alege ți varianta fals ă:
A. nanismul tiroidian se caracterizeaz ă prin dezvoltarea psihic ă redusă;
B. hiposecre ția la adult determin ă scăderea capacita ții d
e memorare;
C. nanismul tiroidian se caracterizeaz ă prin creș terea oaselor lungi;
D. gușa endemic ă se manifestă prin hipertrofierea glandei, înso țită de hiposecreț ie hormonal ă;
E. mixedemul se manifestă și prin piele îngro șată.
439. Referitor la tiroid ă următoarele afirma ții sunt adev ărate, cu excep ția:
A. este situat ă în partea anterioară a gâtului;
B. istmul tiroidian leag ă cei doi lobi tiroidieni;
C. are masa de circa 30g;
D. depoziteaz ă hormonul denumit tireoglobulin ă;
E. parenchimul glandular este format din celule epiteliale grupate în foliculi.
440. Efectele hormonilor tiroidieni sunt urm ătoarele, cu excep ția:
A. au efect calorigen (tiroxina ș i triiodotironina);
B. determină creșterea consumului de oxigen (tiroxina și triiodotironina);
C. împreună cu STH, controleaz ă diferențierea celular ă (tiroxina ș i triiodotironina);
D. cei trei h
ormoni secreta ți de tiroid ă (tiroxina, triiodotironina, calc itonina) au efecte identice;
E. intensifică eliminarea de azot din organism (tiroxina și triiodotironina).
441. Acțiunile hormonilor tiroidieni sunt urm ătoarele, cu excep ția:
A. triiodotironina ac ționează mai rapid decât tiroxina;
B. intensifică catabolismul proteic;
C. au efect calorigen;
D. reduc depozitele lipidice pr in inactivarea lipolizei;
E. intensifică eliminările de azot din organism.

442. Foliculul tiroidian – alege ți afirmația falsă:
A. parenchimul glandular este organizat sub forma de foliculi;
B. foliculul tiroidian con ține la interior vase de sange;
C. în afara foliculilor se g ăsesc celule parafoliculare;
D. epiteliul folicular este a șezat pe o membran ă bazală;
E. tireoglobulina este forma de de pozitare a hormonilor tiroidieni.

443. Hormonii tiroidieni se caracterizeaz ă prin
A. sunt deriva ți iodați ai tireoglobulinei;
B. reduc metabolismul bazal;
C. determină hiperglicemie;
D. cresc depozitele lipidice;
E. inhibă activitatea gonadelor.
444. Disfuncțiile glandei tiroide– alege ți răspunsul corect:
A. gușa endemic ă este întâlnit ă la popula țiile din regiunile cu ap ă bogată în iod;
B. hipofuncția indiferent de vârstă determin ă mixedemul;
C. boala Basedow se caracterizeaz ă prin reducerea metabolismului bazal;
D. la copii mixedemul se manifest ă prin piele umed ă și subțiată;
E. hiperfunc ția la adulți determin ă exoftalmie.
445. Următoarele afirma ții despre paratiroide sunt adev ărate, cu excep ția:
A. sunt indi
spensabile pentru supravie țuire;
B. extirparea paratiroidelor duce la grave tulbur ări metabolice;
C. sunt situate în partea posterioar ă a tiroidei;
D. sunt în num ăr de 6;
E. hormonii secreta ți au rol în men ținerea echilibrului fosfocalcic.
446. Manifestă rile tetaniei paratiroidiene sunt urm ătoarele, cu excep ția:
A. unghii friabile;
B. convulsii ale musculaturii scheletice;
C. creșterea exagerată a extremit ăților membrelor;
D. halucinații;
E. sensibilitate sporit ă la frig.
447. Parathormonul are urm ătoarele acț iuni:
A. determină creșterea fosfatemiei;
B. determină eliminarea Ca
2+ la nivel renal;
C. produce mineralizare osoasă ;
D. elimină Ca2+ în lichidul extracelular;
E. inhibă activitatea osteoclastelor.
448. Calcitonina nu se caracterizeaz ă prin:
A. este secretată de paratiroide;
B. scade fosfatemia;
C. este secretată de tiroidă;
D. scade calcemia;
E. intervine în men ținerea echilibrului fosfocalcic.

449. Corticosuprarenala – alege ți afirmația eronată:
A. are origine mezodermică ;
B. reprezintă 80% din masa glandei;
C. sintetizeaz ă hormoni de natur ă proteică;
D. înconjură complet zona medulară ;
E. hiposecre ția de aldosteron determin ă acidoză.

450. Următoarele acț iuni manifestate la nivelul metabolismului aparț in adrenalinei, cu excep ția:
A. glicogenoliz ă și hiperglicemie;
B. hipertensiune și vasoconstric ție;
C. stimuleaz ă sinteza acizilor gra și;
D. inhibă majoritatea secre țiilor digestive;
E. produce frică .
451. Pancreasul endocrin:
A. este reprezentat de acini glandulari;
B. celulele α secretă insulina;
C. reprezintă 20% din masa întregului pancreas;
D. glucagonul e secretat și de duoden;
E. primul extract de insulin ă a fost realizat de I.C.Parhon.
452. Diabetul zaharat nu se caracterizeaz ă prin:
A. hipoglicemie;
B. poliurie;
C. polifagie;
D. glicozurie;
E. netratat duce la com ă diabetică și la moarte.
453. Epifiza – alege ți varianta falsă :
A. are forma unui con de pin;
B. este localizată în partea posterioar ă a diencefalului;
C. nu invol
uează după pubertate;
D. sistemul nervos simpatic scade secre ția de melatonin ă;
E. influențează activitatea corticosuprarenalei.
454. Melatonina – alege ți varianta corect ă:
A. nu are efecte metabolice;
B. stimuleaz ă activitatea gonadelor;
C. are funcție antigonadotropă ;
D. este secretată de hipofiz ă;
E. lumina stimuleaz ă secreția.
455. Timusul – alege ți răspunsul incorect:
A. involueaz ă înainte de pubertate;
B. este în principa l un organ limfoid;
C. timocitele migreaz ă în splină;
D. limfocitele T particip ă în procesele de imunitatea celulară ;
E. limfocitele T sunt specializate în p ăstrarea memoriei imunitare.

456. Următorii hormoni infuen țează activitatea fibrelor musculare cu excep ția:
A. parathormonul;
B. adrenalina;
C. ocitocina;
D. hormonul melanocitostimulant;
E. noradrenalina.

457. La menținerea glicemiei particip ă următorii hormoni cu excep ția:
A. glucagonul;
B. hormonii glucocorticoizi;
C. ocitocina;
D. STHul ;
E. insulina.
458. Neurohipofiza– alege ți răspunsul corect:
A. este legată de hipotalamus prin sistemul port;
B. reprezintă 77 % din masa glandei;
C. este de origine epitelial ă;
D. secretă hormonii ADH și ocitocina;
E. este constituit ă și din celule gliale.
459. Adenohipofiza – alegeț i răspunsul corect:
A. are origine ectodermică ;
B. constituie un depozit de hormoni;
C. secretă estrogeni ș i progesteron;
D. paranchimul glandular al lobului anterior este organizat în cordoane celulare;
E. are celule parafoliculare care secret ă hormonul luteotrop.
460. Prolactina –alege ți răspunsul corect:
A. se mai numeș te și hormon luteinizant;
B. este secretată de lobul posterior hipofizar;
C. este secretată de gonade;
D. nu se cunoa ște acțiunea lui la barba ți;
E. la femei stimuleaz ă sinteza de melanin ă.
461. Disfuncțiile tiroidei nu provoac ă:
A. gușă endemică;
B. cretinism;
C. exoftalmie;
D. hiperfagie cu scă dere în greutate;
E. creșterea exagerat ă a extremit ăților.
462. Următoarele manifest ări nu apar în hi
pofuncția tiroidian ă:
A. căderea părului;
B. tahicardie și halucina ții;
C. edem mucos;
D. reducerea metabolismului bazal;
E. dezvoltarea psihică redusă.

463. Extirparea paratiroidelor determin ă următoarele, cu excep ția:
A. sensibilitate sporit ă la frig;
B. căderea părului;
C. halucinații;
D. retenția de Ca2+ în țesuturi;
E. spasme ale musculaturii laringelui.

464. Hormonii – alegeț i varianta fals ă:
A. sunt elibera ți direct în sânge;
B. acționează la distanță față de locul sintezei;
C. sunt substan țe active;
D. reglarea secreț iei lor se realizeaz ă numai de că tre adenohipofiză ;
E. reglează activitatea organelor interne.
465. Glanda pineală nu are urm ătoarele caracteristici:
A. este situat ă pe partea posterioar ă a diencefalului;
B. are legături funcționale cu retina;
C. are formă de con de pin;
D. secretă hormonul melanocitostimulator;
E. involueaz ă după pubertate.
466. Alegeți varianta falsă cu privire la tiroid ă:
A. este localizată în partea anterioară a gâtului;
B. cei doi lobi sunt uni ți prin istm;
C. este situat ă în dreptul cartilajului laringian;
D. cântarește circa 30 grame;
E. tirozina este forma de de pozit a homonilor tiroidieni.
467. Pancreasul – alege ți varianta eronat ă:
A. pancreasul endocrin este reprezen tat de insulele lui Langerhans;
B. are o porțiune exocrin ă reprezentat ă de acinii glandul
ari pancreatici;
C. porțiunea endocrin ă reprezint ă 1 -2 % din masa pancreasului;
D. celulele α (alfa) din insulele Langerhans secret ă insulina;
E. insulele Langerhans sunt formate din 2 tipuri de celule.
468. S.T.H.-ul – selecta ți răspunsul incorect:
A. are efect asupra creș terii oaselor;
B. stimuleaz ă sinteza tisulară a proteinelor;
C. secreț ia de S.T.H este inhibat ă de hipoglicemie;
D. are rol hiperglicemiant;
E. stimuleaz ă secreția glandelor mamare.
469. Referitor la corticosuprarenale urm ătoarele afirma ții sunt adev ărate, cu excep ția:
A. glucocorticoizii activeaz ă catabolismul proteic doar pe celula hepatic ă;
B. sunt situate la polii superiori ai rinichilor;
C. secretă hormoni pe baz ă de colesterol;
D. glucocorticoizii au și acțiuni antiinflamatorii;
E. secretă hormoni sexosteroizi.

470. Hormonii glucocorticoizi au urm ătoarele acț iuni cu excep ția:
A. activează catabolismul proteic;
B. stimuleaz ă gluconeogeneza din lipide;
C. scad elimin ările de azot;
D. cortizolul este un hormon pe baz ă de colesterol;
E. au rol antitinflamator.

471. Următoarele tipuri de celule se diferen țiază în timus:
A. leucocitele;
B. eritocitele;
C. monocitele;
D. plasmocitele;
E. limfocite de tipT.

472. Hiposecre ția de insulin ă produce:
A. diabet insipid;
B. diabet zaharat;
C. mixedem;
D. sindrom Cushing;
E. sindrom androgenital.

473. Gonadele, alege ți răspunsul fals:
A. sunt glande mixte;
B. funcția exocrin ă este reprezentată de producerea de gameț i;
C. funcția endocrin ă este reprezentată de spermatogeneza;
D. activitatea testicular ă este reglat ă de hormonii gonadotropi hipofizari;
E. principalul hormon androgen este testosteronul.

474. Hormonii estrogeni pot fi sintetiza ți de:
A. celulele foliculare;
B. corpul galben;
C. placentă;
D. corpul vitros;
E. testicul.
475. Sistemul endocrin difuz, alegeț i varianta adevă rată:
A. histam
ina moduleaz ă activitățile celulare;
B. serotonina stimuleaz ă musculatura viscerală ;
C. renina intervine în reglarea activit ăților secretorii digestive;
D. sistemul endocrin difuz se mai numeș te și sistem exocrin;
E. este constituit din totalitatea glandelor endocrine.
476. Lipsa iodului în apa potabil ă determin ă:
A. gigantism;
B. cașexie hipofizară ;
C. gușa endemic ă;
D. boala Addison;
E. diabet zaharat.

477. Cea mai mare gland ă cu secreție internă din organism este:
A. hipofiza;
B. neurohipofiza;
C. tiroida;
D. pancresul endocrin;
E. epifiza.

478. Este un hormon catabolizant proteic:
A. STH-ul;
B. aldosteronul;
C. insulina;
D. cortizolul;
E. hormonii sexuali.
479. Principalul hormon androgen este:
A. progesteronul;
B. glucagonul;
C. testosteronul;
D. hormonul gonadotrop hipofizar;
E. FSH-ul.
480. Celulele timusului sunt numite:
A. celule alfa;
B. celule beta;
C. celule acinoase;
D. timocite;
E. hematii.
481. Este un hormon an abolizant glucidic:
A. glucagonul;
B. adrenalina;
C. cortizolul;
D. noradrenalina;
E. insulina.

482. Este un hormon anabolizant lipidic:
A. STH-ul;
B. glucagonul;
C. adrenalina;
D. cortizolul;
E. insulina.
483. Glandele paratiroidele sunt în num ăr de:
A. 6;
B. 4;
C. 2;
D. 1;
E. 3.

484. Ce gland ă endocrină e localizat ă în șaua turcească a osului sfenoid?
A. paratiroidele;
B. tiroida;
C. pancreasul;
D. hipotalamusul;
E. hipofiza.

485. Ce gland ă endocrină are o form ă asemănătoare unui con de pin?
A. epifiza;
B. timusul;
C. paratiroida;
D. tiroida;
E. suprarenala.
486. Una din urm ătoarele glande este o gland ă temporară :
A. hipofiza;
B. epifiza;
C. gonadele;
D. suprarenalele;
E. placenta.
487. Ce gland ă își varsă produșii de secre ție doar în sânge?
A. pancreasul;
B. glanda sebacee;
C. glandele gastrice;
D. glandele sudoripare;
E. epifiza.
488. Ce gland ă are în structura sa axoni ai neuronilor din nucleii hipotalamici și celule gliale?
A. hipofiza;
B. placenta;
C. prostata;
D. glandele colonice;
E. glanda sebacee.
489. Tiroida are o mas ă de:
A. 30g;
B. 0.5g;
C. 300g;
D. 3000g;
E. 3 g.
490. Ap
arțin sistemului endocrin difuz, cu excep ția:
A. renina;
B. angiotensina;
C. pancreozimina;
D. tireoglobulina;
E. histamina.

491. Sindromul androgenital este produs de:
A. hipersecre ția de hormoni sexosteroizi cort icosuprarenalieni la adolescen ți;
B. hiposecre ția de hormoni tiroidieni la copii;
C. hipersecre ția hormonului tireotrop;
D. hipersecre ția hormonului somatotrop dup ă pubertate;
E. hipersecre ția de parathormon.

492. Pentru prevenirea apari ției unor boli endocrine cu transmitere ereditar ă, un rol important îl
joacă :
A. tratamentul cu antibiotice;
B. sportul;
C. temperatura mediului ambiant;
D. diagnoza postnatal ă;
E. sfaturile genetice.
493. Oasele pereche ale neurocraniului sunt:
A. frontalul;
B. occipitalul;
C. maxilarul;
D. oasele zigomatice;
E. temporalul.
494. Oasele nepereche ale neurocraniului sunt:
A. parietalul;
B. temporalul;
C. mandibula;
D. maxilarul;
E. etmoidul.
495. Coloana vertebral ă are un num ăr de vertebre egal cu:
A. 33-34;
B. 32-34;
C. 30-32;
D. 30-34;
E. 31-34.
496. Repartizarea vertebrelor pe regiuni este urm ătoarea:
A. 8 cervicale;
B. 3-4 coccigiene;
C. 7 cervicale;
D. 7-8 lombare;
E. 4-5 toracale.
497. Regiunea coccigian ă a coloanei vertebrale are în structura sa:
A. o vertebră denum
ită atlas;
B. o vertebră denumită axis;
C. 4-5 vertebre reduse;
D. 2-3 vertebre sudate ce formeaz ă coccisul;
E. sunt adev ărate variantele c ș i d.

498. Din cele 12 perechi de coaste se grupeaz ă în coaste adev ărate:
A. perechile de la I la X;
B. perechile de la I la VIII;
C. perechile de la I la VII;
D. coastele flotante;
E. perechile VIII, IX și X.

499. Dintre rolurile țesutului osos enumerate mai jos, una nu este reală :
A. funcție mecanic ă, de susținere a țesuturile moi ale organismului;
B. funcție hematopoietic ă;
C. este depozit de să ruri minerale;
D. asigură protecț ia organelor vitale;
E. constituie componentele activ e ale sistemului locomotor.
500. Regiunile cervical ă, toracală , lombară, sacrată și coccigian ă au respectiv:
A. 7,12,5,5,4-5 vertebre;
B. 7,10,5,5,4 vertebre;
C. 7-8, 10, 4-5, 4- 5, 4-5 vertebre;
D. 7,10,5,5,3 vertebre;
E. 7-8, 10-12, 5,5,4-5 vertebre.
501. La formarea centurii scapulare particip ă:
A. femurul;
B. clavicula;
C. radiusul;
D. coxalul;
E. cubitusul.
502. Scheletul membrului superior liber este format din:
A. femur;
B. clavicula;
C. omoplat;
D. coxal;
E. humerus.
503. În alcă tuirea scheletului trunchiului intr ă:
A. coloana vertebral ă;
B. omoplatul și clavicula;
C. oasele coxale;
D. centura pelvian ă;
E. centura scapular ă.
504. În primele faze ale dezvolt ării embrionare, scheletul e constituit din:
A. în totalitate din epitelii glandul
are;
B. în totalitate din epitelii senzoriale;
C. în totalitate din țesut osos compact;
D. din tesut osos spongios;
E. din membrane conjunctive și cartilaj hialin.

505. Creș terea oaselor în grosime:
A. se face prin procese de condrogenez ă;
B. se face prin activitatea periostului;
C. se face cu ajutorul lichidului sinovial;
D. se face cu ajutorul meniscurilor articulare;
E. se face cu ajutorul lichidului cefalorahidian.

506. În dezvoltarea embrionar ă, procesele de osificare încep:
A. în săptamâna a-II-a;
B. în săptamâna aIII-a;
C. în săptamâna a IV-a;
D. în săptamâna a I-a;
E. în săptamâna a VII-a.
507. Oasele cresc în lungime, l ățime și grosime pân ă în jurul vârstei de:
A. 16 ani;
B. 18 ani;
C. 25 ani;
D. 10 ani;
E. 15 ani.
508. Articulațiile, alege ți varianta adev ărată:
A. articulațiile mobile permit doar mi șcarea de flexie;
B. articulațiile fixe permit doar mi șcarea de extensie;
C. articulațiile osului coxal sunt fixe;
D. articulațiile oaselor cutiei craniene sunt semimobile;
E. articulațiile dintre corpurile vertebrelor sunt fixe.
509. În structura articulaț iei mobile de tip sinovial, reg ăsim urmă toarele componente, cu excep ția:
A. cartilaj articular;
B. m
embrana sinovială ;
C. cavitate sinovial ă;
D. calus;
E. lichid sinovial.
510. Totalitatea oaselor formeaz ă:
A. scheletul;
B. sistemul osos;
C. sistemul locomotor;
D. coloana vertebral ă;
E. centurile membrelor.
511. Oasele sunt constituite din, cu excep ția:
A. țesut osos compact;
B. țesut osos spongios;
C. țesut conjunctiv fibros;
D. țesut conjunctiv reticulat;
E. sarcomere.

512. Oaselor cutiei craniene sunt unite între ele prin:
A. articulații fixe;
B. articulații semifixe;
C. articulații mobile;
D. articulații semimobile;
E. între ele nu se g ăsesc articula ții.

513. Oasele se împart dup ă formă în:
A. oase netede;
B. oase late;
C. oase semimobile;
D. oase fixe;
E. oase subțiri.
514. Scheletul membrului infe rior liber este alc ătuit din, cu excep ția:
A. femur;
B. tibie;
C. tarsiene;
D. metacarpiene;
E. patelă.

515. Cutia toracic ă este formată din, cu excepț ia:
A. regiunea toracic ă a coloanei vertebrale;
B. manubriul sternal;
C. corpul sternului;
D. apendice xifoid;
E. clavicula.

516. Patela face parte din:
A. regiunea toracic ă a coloanei vertebrale;
B. centura pelvian ă;
C. centura scapular ă;
D. structura membrului inferior liber;
E. structura membrului superior liber.

517. Țes
utul osos compact este format din:
A. canal Havers cu vase sanguine;
B. osteocite;
C. lamele osoase concentrice;
D. sisteme interhaversiene;
E. areole cu m ăduvă hematogen ă.

518. Contractilitatea:
A. este proprietatea muș chilor netezi viscerali de a- și menține constant ă tensiunea la diferite grade
de distensie; B. este proprietatea mu șchilor stria ți scheletici de a reveni la forma ini țială după încetarea ac țiunii
forței ce a determinat extensia sa;
C. este proprietatea mu șchilor de a r ăspunde prin contracț ie la acțiunea unui stimul;
D. este proprietatea muș chilor netezi viscerali de a reveni la forma ini țială după încetarea ac țiunii
forței ce a determinat extensia sa;

E. este proprietatea mu șchilor stria ți scheletici de a-ș i menține constant ă tensiunea la diferite grade
de distensie.
519. Potențialul de membran ă al fibrei musculare striate este:
A. de -80 la -100mV;
B. de -8 la -10mV;
C. de -50 la -80mV;
D. de 80 la 100mV;
E. de -80 la 100mv.
520. Placa motorie are ca mediator chimic:
A. serotonina;
B. histamina;
C. acetilcolina;
D. acetilcolinesteraza;
E. dopamina.
521. Mușchii somatici dupa poziț ia în organism se împart în urm ătoarele grupe:
A. mușchii capului, feț ei, gâtului, trunchiului și membrelor;
B. mușchii capului, gâtului, trunchiului și membrelor;
C. mușchii capului, gâtului, toracelui, abdomenului și membrelor;
D. mușchii capului, feț ei, gâtului, toracelui, abdomenului și membrelor;
E. mușchii capului, feț ei, gâtului, trunchiului, membrelor superioare și inferioare.
522. Mușchii masticatori sunt reprezenta ți prin:
A. mușchii hioidieni;
B. mușchii limbii;
C. orbicularul buzelor;
D. mușchii mimicii;
E. mușchiul maseter.
523. Dintre mu șchii gâtului fac parte:
A. maseterul;
B. orbic
ularul buzelor;
C. sternocleidomastoidianul;
D. temporalul;
E. pectoralii.
524. Mușchii toracelui sunt reprezenta ți de:
A. dințat;
B. trapez;
C. mare dorsal;
D. drept abdominal;
E. hioidian.
525. Face parte din mu șchii umărului:
A. tricepsul sural;
B. deltoidul;
C. biceps brahial;
D. croitorul;
E. marele dorsal.

526. Mușchii brațului sunt reprezenta ți de:
A. deltoid;
B. triceps brahial;
C. triceps sural;
D. flexor al degetelor;
E. biceps femural.
527. Din mușchii membrului superior fac parte:
A. m. hioidian;
B. mm.plantari;
C. mm. supinatori;
D. mm. oblici;
E. m. gastrocnemian.
528. Coapsa posed ă următorii mușchi, cu o excep ție:
A. bicepsul femural;
B. quadricepsul femural;
C. croitorul;
D. gastrocnemian;
E. aductor al coapsei.
529. Pectoralii fac parte din:
A. mușchii toracelui;
B. mușchii abdomenului;
C. mușchii umărului;
D. mușchii spatelui;
E. mușchii cefei.
530. Mușchii striați reprezint ă procentual, în raport cu greutatea corpului:
A. 10%;
B. 25%;
C. 40%;
D. 60%;
E. 45%.

531. Despre mu șchii scheletici putem afirma urm ătoarele, cu excep ția:
A. constituie componentele pasive ale sistemului locomotor;
B. sunt m
ușchi striaț i voluntari;
C. contracția acestora se efectueaz ă la comanda directă a sistemului nervos central;
D. mențin poziția corpului prin contracț ii tonice;
E. asigură deplasarea prin contracț ii rapide determinate de impulsur ile provenite de la sistemul
nervos.
532. Contracțiile musculare izotonice:
A. sunt contrac țile în care mu șchiul nu-ș i modifică dimensiunile;
B. la nivelul lor nu se produce lucru mecanic;
C. sunt caracteristice musculaturii posturale;
D. realizează lucru mecanic;
E. sunt contrac țiile în care mu șchiul își modifică starea de tensiune.

533. Durata de propagare a undei de depolarizare de-a lungul fibrei musculare striate este:
A. de 3-5 ms la viteza de 12m/s;
B. de 2-5 ms la v iteza de 1,2 m/s;
C. de 12ms la viteza de 2,5m/s;
D. de 2-5ms la viteza de 12m/s;
E. de 2-5s la viteza de 12m/s.

534. Contractilitatea, alege ți varianta corect ă:
A. reprezintă proprietatea mu șchiului striat de a reveni la forma ini țială după încetarea ac țiunii forț ei;
B. eliberarea calciului din mitocondrii datorit ă depolariz ării membranei acesteia și creșterii
permeabilit ății ei, reprezint ă cuplarea excitaț iei cu contrac ția;
C. cuplarea actinei cu miozina este un pr oces de activare favorizat de fier;
D. scindarea ATP-ului produs prin oxidare anaerob ă în ciclul Krebs se datoreaz ă acțiunii enzimatice
a complexului acto-miozinic; E. faza de contracț ie durează între 10 ș i 40 ms.
535. Țesutul muscular striat este constituit din:
A. celule musculare alungite, denumite fibre musculare;
B. celule musculare alungite, denumite sarcomere;
C. celule musculare alungite denumite sarcoleme;
D. celule musculare alungite, denumite sarcoplasme;
E. celule musculare alungite, denumite fibre nervoase.
536. După acțiunea lor principal ă mușchii pot fi împ ărțiți în, cu excep ția:
A. flexori ș i extensori;
B. abductor
i si adductori;
C. supinatori și pronatori;
D. longitudinali;
E. circulari.
537. Unitatea morfo-func țională a miofibrilei este:
A. fibra musculară ;
B. sarcomerul;
C. miofilamentele de actin ă și miozină;
D. unitatea motorie;
E. fasciculul muscular.
538. Despre fibrele musculare striate se pot afirma urm ătoarele, cu excep ția:
A. sunt celule alungite;
B. are o lungime de variabil ă (1mm-12cm);
C. au un diametru de 20-100Aș;
D. prezintă contracție voluntară , rapidă;
E. prezintă doar sarcolem ă și sarcoplasm ă, fiind celule anucleate.
539. Diametrul fibrei musculare striate este de:
A. 1-10 Aș;
B. 20-100 Aș;
C. 2-10 Aș;
D. 50-100 Aș ;
E. 0.2-1 Aș.

540. Fibra muscular ă striată conține:
A. numeroși nuclei așezați periferic;
B. un nucleu aș ezat central;
C. doi nuclei;
D. un nucleu aș ezat periferic;
E. este anucleat ă.

541. Membrana Z:
A. străbate discul întunecat;
B. străbate discul clar;
C. este unitatea morfo-func țională a miofibrilei;
D. se găsește în mijlocul benzii H;
E. străbate alternativ discurile clare și discurile întunecate.
542. Sarcomerul:
A. este cuprins între dou ă benzi H;
B. este cuprins între o band ă H și o membran ă Z;
C. este cuprins între dou ă membrane Z;
D. este specific fibrei musculare netede;
E. reprezintă organitele specifice fibrei musculare.
543. Mușchii striați scheletici:
A. se găsesc localiza ți în miocard;
B. fibrele musculare sunt netede, uninucleate, fusiforme;
C. nu prezint ă sarcomere;
D. formează musculatura limbii;
E. contracția este invol
untară, lentă.
544. Despre miofilamente putem afirma:
A. miofilamentele groase (cu diametrul de 50A) sunt formate din miozin ă;
B. miofilamentele groase (cu diametrul de 50A) sunt cuprinse în discurile întunecate;
C. miofilamentele groase (cu diametrul de 100A) sunt formate din actină ;
D. miofilamentele groase (cu diametrul de 100A ) sunt cuprinse în discurile întunecate;
E. miofilamentele groase (cu diametrul de 50 A) sunt solidarizate de membrana Z.
545. Tricepsul brahial poate determina:
A. adducția, rotația și flexia bra țului;
B. abducția, rotația și flexia bra țului;
C. abducția, rotația și extensia bratului;
D. adducția, rotația și extensia bra țului;
E. adducția și extensia coapsei.
546. Proprietățile fundamentale ale muș chilor sunt urm ătoarele, cu excep ția:
A. elasticitatea;
B. plasticitatea;
C. excitabilitatea;
D. contractilitatea;
E. febra muscular ă.

547. Contracția determinat ă experimental de ac țiunea unică a unui excitant se nume ște:
A. contracție tetanică;
B. sinapsă;
C. contracție tetanică incomplet ă;
D. contracție tetanică completă;
E. secusă.

548. Secusa:
A. perioada de laten ță durează 0,1s;
B. perioada de contrac ție durează 0.4s;
C. perioada de relaxare dureaz ă 0.5s;
D. niciun ră spuns nu e adev ărat;
E. toate ră spunsurile sunt adev ărate.
549. Dau un aspect striat, specific, fibrei musculare striate:
A. osteoanele;
B. miofibrilele;
C. vasele sanguine;
D. mitocondriile;
E. tendoanele.
550. Ce component ă a osului particip ă la hematopoeză ?
A. cartilagiul;
B. sistemele interhaversiene;
C. periostul;
D. măduva osul
ui spongios;
E. țesutul adipos.
551. Într-un osteon, lamelele osoase sunt dispuse în jurul canalelor Havers:
A. longitudinal;
B. transversal;
C. radiar;
D. oblic;
E. concentric.
552. Oasele tarsiene apar țin:
A. centurii pelviane;
B. membrului liber inferior;
C. centurii scapulare;
D. membrului liber superior;
E. sternului.
553. Apendicele xifoid aparț ine:
A. tubului digestiv;
B. sternului;
C. coloanei vertebrale;
D. organelor limfoide;
E. centurii scapulare.

554. Ilionul apar ține:
A. intestinului sub țire;
B. stomacului;
C. esofagului;
D. centurii pelviene;
E. intestinului gros.
555. Deplasarea permanentă a extremit ăților osoase dintr-o articula ție poartă denumirea de:
A. fractură;
B. reumatism articular;
C. luxație;
D. reumatism deformant;
E. entorsă .
556. Într-un os lung, g ăsim mă duvă galbenă:
A. în periost;
B. în cavitatea medular ă;
C. în canalul Havers;
D. în endost;
E. în structura lamelelor concentrice.
557. Țesutul osos spongios nu prezint ă:
A. areole;
B. măduvă hematogen ă;
C. trabecule;
D. canale Havers;
E. osteocite.
558. Este unitatea morfo-func țională a sistemului osos:
A. scheletul;
B. osteonul;
C. osul;
D. vasul sanguin;
E. articulația.
559. Câte vertebre se sudeaz ă pentru a forma sacrumul?
A. 3-4;
B. 4;
C. 1;
D. 5;
E. 3.
560. Următoarele perechi de coaste se articuleaz ă cu sternul prin intermed iul cartilajelor co
stale:
A. I-VII;
B. I-VIII;
C. I-X;
D. IX-XII;
E. VIII, IX, X.

561. Viscerocraniul este alc ătuit din, cu excepț ia:
A. maxilar;
B. mandibul ă;
C. sfenoid;
D. oase zigomatice;
E. oase lacrimale.
562. Într-o fractur ă inchisă simptomele sunt, cu excep ția:
A. dureri locale;
B. impotență funcțională;
C. deformarea regiunii;
D. capete osoase aparente;
E. mobilitate anormal ă.
563. Osteogeneza reprezint ă:
A. leziunea ap ărută la nivelul osului dup ă infecția cu streptococi;
B. leziunile articulare, far ă fractură, produse dup ă un accident;
C. procesul de osificare a membranelor conjunctive și a cartilagiilor;
D. deformări ale oasel.or;
E. reactivarea periostului.
564. Reprezint ă suportul morfologic și funcțional al mu șchilor stria ți scheletici, împreun ă cu aceștia
constituind sistemul locomotor: A. osul;
B. țesutul osos compact;
C. scheletul;
D. sistem
ul osos; E. tendoanele ș i aponevrozele.
565. Axisul reprezint ă:
A. o articula ție fixă;
B. un os specific felinelor, ce lipseș te la om;
C. a doua vertebră cervicală ;
D. un os nepereche al neurocraniului;
E. un os al viscerocraniului.
566. Este necesar un antrenament preg ătitor de încă lzire în cazul sportivilor pentru prevenirea:
A. fracturilor;
B. entorselor;
C. reumatismului articular acut;
D. reumatismului deformant;
E. pseudartrozei.
567. Despre contracț ia auxotonic ă putem afirma:
A. este aceea în care variaz ă atât lungimea cât și tensiunea mu șchiului;
B. lungimea ră mâne constant ă;
C. tensiunea r ămâne constant ă;
D. variază doar lungimea;
E. se modifică doar tensiunea.

568. Ce procent din energia chimic ă eliberată în timpul contrac ției este convertit ă în energie
calorică:
A. 10%;
B. 40%;
C. 70%;
D. 90%;
E. 50%.

569. Observând o sec țiune printr-un mu șchi striat vom identifica:
A. endost;
B. epitenoniu;
C. endomisium;
D. periost;
E. areole.
570. Creșterea în lungime a oaselor are loc:
A. prin procesul de osteoliz ă;
B. prin procese de condrogenez ă și osteogenez ă;
C. prin apariț ia osteofitelor;
D. numai în via ța intrauterin ă;
E. prin activitatea periostului.
571. Despre oase putem afirma, cu excep ția:
A. țesuturile conjunctive moi formeaz ă oasele;
B. sunt organe rezistente;
C. au formă variabilă ;
D. au structur ă variabilă ;
E. sunt elastice.
572. Oasele lungi ale scheletului sunt reprezentate de urm ătoarele oase, cu o excep ție:
A. radius;
B. tibie;
C. coxal;
D. fibulă;
E. humerus.
573. Câte oase intr ă în structura neurocrani
ului?
A. 4;
B. 6;
C. 8;
D. 7;
E. 2.
574. Dintre oasele viscerocraniului fac parte:
A. maxilarul;
B. etmoidul;
C. sfenoidul;
D. temporalul;
E. frontalul.

575. Osul pieptului este reprezentat de:
A. claviculă;
B. omoplat;
C. stern;
D. fibulă;
E. humerus.

576. În structura centurii scapulare intr ă:
A. humerusul;
B. clavicula;
C. manubriul sternal;
D.corpul sternului;
E. sunt corecte r ăspunsurile b și c.
577. Rotula:
A. este un os tarsian;
B. se mai nume ște și patelă;
C. este un os metatarsian;
D. este un os lung;
E. niciun răspuns nu este corect.

578. Articulațiile sunt forma țiuni de leg ătură între:
A. oase;
B. oase ș i mușchi
C. oase ș i tendoane;
D. tendoane ș i mușchi;
E. mușchi și fascii.
579. Articulațiile –răspuns corect:
A. sunt de trei tipuri;
B. sunt organe de leg ătură între mușchi;
C. reprezint ă inserț ia unui m
ușchi pe os;
D. articulațiile fixe prezintă membran ă sinovială ;
E. articulațiile semimobile permit mi șcări combinate.
580. Articulațiile semimobile posed ă:
A. un grad mare de mobilitate;
B. cavitate articular ă;
C. o mobilitate redus ă;
D. calus;
E. sunt corecte r ăspunsurile a și b.
581. Mușchii masticatori sunt reprezenta ți de:
A. orbicularul buzelor;
B. temporalul;
C. mușchii limbii;
D. mușchii cutana ți;
E. sunt corecte r ăspunsurile a și b.

582. Poziț ia de echilibru stabil a corpului uman- variantă corectă :
A. este cea de ortostatism
B. poligonul de susț inere este format de bazin
C. este cea de clinostatism
D. este cea de flexie anterioară
E. este cea de poziț ie șezândă.
583. Fenomenele secundare ale oboselii musculare-variant ă adevărată:
A. sunt cunoscute sub denumirea de febr ă musculară ;
B. se înlă tură prin repaus total;
C. se înlă tură prin consumul masiv de ap ă;
D. constituie o urgen ță medicală ;
E. netratată rapid duce la instalarea comei.
584. Valoarea forț ei de contrac ție maximă variază între:
A. 3-5 kg/cm
2;
B. 3,6-10 kg/cm2;
C. 100-120 kg/cm2;
D. 300-2000 kg/cm2;
E. 36-100 kg/cm2;
585. Etiologia cirozei hepatice-alege ți varianta fals ă:
A. infecțioasă;
B. este o boal ă ereditară, autosomal recesiv ă;
C. toxică;
D. obstrucț ie biliară;
E. răspuns imun alterat.
586. Ce polizaharide nu pot fi digerate, datorit ă inexisten ței enzimelor specifice:
A. dizaharidele;
B. sucroza;
C. lactoza;
D. celuloza;
E. amidonul.
587. Smalțul este mai rezistent dacă se administreaz ă mici cantit ăți de:
A. calciu;
B. iod;
C. fluor;
D. oțet;
E. miere.

588. Glandele Brunner sunt localizate în:
A. esofag;
B. stomac;
C. bronhiile mari;
D. trahee;
E. duoden.

589. Saliva are urm ătoarele func ții, cu excep ția:
A. înlesnește mastica ția;
B. umecteaz ă mucoasa bucal ă;
C. la sugar, coagulează laptele;
D. diluează HCl ce ar putea regurgita în cavitatea bucala;
E. îndepă rtarea unor bacterii.
590. Activitatea secretorie a cavit ății bucale se datorează :
A. glandelor salivare;
B. amigdalei palatine;
C. frenului buzei superioare;
D. osului maxilar;
E. dinților.
591. Ce electrolit prezint ă în salivă o concentra ție mai mare decât în plasma sanguin ă:
A. Na
+ ;
B. K+ ;
C. HCO 3- ;
D. Cl- ;
E. Mg2+.
592. Ce cantitate de saliv ă se secretă zilnic?
A. 800-1500mL;
B. 800-1500L;
C. 2-3L;
D. 200-300mL;
E. 25L.
593. Compoziția salivei, alege ți varianta fals ă:
A. saliva con ține 99.5% ap ă oxigenată ;
B. reziduu uscat reprezint ă 0.5%;
C. substanțele anorganice reprezint ă 0.2%;
D. amilaza salivar ă este o substan ță organică prezentă în salivă;
E. substanțele organice reprezint ă 0.3%.
594. Activitatea motorie a cavit ății bucale constă din:
A. peristaltism;
B. retropulsie;
C. contracțiile segmentare;
D. timpul bucal al deglutiț iei;
E. timpul faringian al deglutiț iei.
595. În structura stomacului nu g ăsim:
A. mucoasă;
B. submucoas ă;
C. mușchi oblic;
D. submuscular ă;
E. adve
ntice.

596. Tubul digestiv con ține următoarele, cu excep ția:
A. cavitatea bucal ă;
B. stomacul;
C. intestinul sub țire;
D. ficatul;
E. esofagul.

597. În structura intestinului sub țire intră :
A. faringele;
B. cecul;
C. jejunul;
D. rectul;
E. colonul sigmoid.
598. Este un segment comun al c ăii digestive și al celei respiratorii:
A. esofagul;
B. traheea;
C. stomacul;
D. fosele nazale;
E. faringele.
599. Stomacul – alege ți afirmația greșită:
A. aparț ine tubului digestiv;
B. prezintă fundul stomacului;
C. prin cardia, comunic ă cu duodenul;
D. prezintă marea curbur ă;
E. prezintă mica curbur ă.
600. Intestinul sub țire se caracterizează prin următoarele cu excep ția:
A. conține 3 segmente;
B. al doilea segment poartă denum
irea de jejun;
C. începe la nivelul sfincterului piloric;
D. se întinde pân ă la valvula ileoanală ;
E. este continuat de că tre intestinul gros.
601. Topografic intestinul gros con ține următoarele por țiuni cu excep ția:
A. cecul;
B. colonul ascendent;
C. colonul transvers;
D. ileonul;
E. rectul.
602. Colonul nu este caracterizat de:
A. este situat sub valvula ileocecal ă;
B. are o porțiune ascendent ă;
C. are o porțiune transvers ă;
D. are o porțiune care traversează cavitatea abdominal ă;
E. are doua por țiuni verticale.

603. Lobulul hepatic – alege ți afirmația eronată:
A. între celulele hepatice g ăsim chiliferul central;
B. în centrul lobulului g ăsim vena centrolobular ă;
C. lobulul hepatic con ține celule hepatice;
D. lobulul hepatic con ține celule binucleate;
E. conține capilare sinusoide.
604. Pancreasul – alege ți afirmația falsă:
A. este o gland ă mixtă;
B. are secreție exocrin ă și endocrin ă;
C. conține un cap, un corp ș i o coadă;
D. capul este situat în convexitatea duodenului;
E. pancreasul exocrin secret ă sucul pancreatic.
605. Componentele intestinul ui gros sunt urm ătoarele cu excep ția:
A. cecul;
B. colonul sigmoid;
C. rectul;
D. colonul descendent;
E. antrul pyloric.
606. Tubul digestiv are urm ătoarele segmente cu excepț ia:
A. stomacul;
B. intestinul sub țire;
C. traheea;
D. faringele;
E. intestinul gros.
607. Intestinul gros nu se caracterizeaz ă prin:
A. colonul transvers traverseaz ă cavitatea abdom
inală;
B. colonul descendent se continu ă cu colonul sigmoid;
C. colonul transvers îl continu ă pe cel ascendent;
D. colonul ascendent are pozi ție oblică ;
E. rectul este ultima parte a intestinului gros.
608. Masticaț ia– alegeți răspunsul gre șit:
A. în timpul alimentele sunt fragmentate;
B. se eliberează substanțele odorante pentru a stimula receptorii olfactivi;
C. masticația se poate desf ășura ș i sub control voluntar;
D. începe dup ă deglutiție;
E. masticația este un act reflex involuntar.
609. La actul mastica ției particip ă următoarele structuri cu excep ția :
A. mușchii masticatori;
B. mandibula;
C. esofagul;
D. dinții;
E. limba.

610. Care afirma ție referitoare la saliv ă nu este adevarat ă:
A. conține electroli ți;
B. conține apă;
C. conține lizozim;
D. conține lipaza salivar ă la nou născut;
E. conține mucin ă.
611. Saliva – alege ți răspunsul eronat:
A. este produsul de secre ție al glandelor salivare;
B. conține 99.5% ap ă;
C. amilaza salivar ă degradează amidonul crud pân ă la stadiul de dextrin ă;
D. conține substan țe organice;
E. conține 0.5% reziduu uscat.
612. Funcțiile salivei – alege ți răspunsul eronat:
A. lubrifiază alimentele ingerate;
B. înlesnește mastica ția;
C. ușurează deglutiția;
D. nu intervine în ap ărarea organi
smului;
E. favorizeaz ă vorbirea.
613. Deglutiția – alege ți răspunsul gre șit:
A. permite transportul bolului alimentar din cavitatea bucal ă în stomac;
B. timpul bucal este involuntar;
C. timpul esofagian este involuntar;
D. bolul stimuleaz ă ariile receptoare din jurul intră rii în faringe;
E. centrul degluti ției inhibă specific centrul respirator bulbar.
614. Referitor la digestia gastric ă – alegeți răspunsul fals:
A. este rezultatul activit ății motorii a stomacului;
B. este rezultatul activit ății secretorii a stomacului;
C. celulele secretorii gastrice se g ăsesc la nivelul glandelor gastrice;
D. sucul gastric este un lichid cu pH-ul cuprins între 5-7 la adul ți;
E. sucul gastic este un lichid incolor.
615. Sucul gastric con ține următoarele, cu excep ția:
A. conține 99% ap ă;
B. conține 1 % rezidiuu uscat;
C. conține HCl;
D. conține mucus;
E. conține lizozim.
616. Enzimele din sucul gastric sunt urm ătoarele cu excep ția :
A. pepsi
na;
B. labfermentul;
C. gelatinaza;
D. maltaza;
E. lipaza gastric ă.

617. Celulele G din glandele pilorice secret ă:
A. HCl;
B. factor intrinsec;
C. pepsinogen;
D.mucus;
E. gastrină.
618. Pepsina. Alegeț i varianta fals ă:
A. este forma activ ă a pepsinogenului;
B. este o enzim ă proteolitic ă;
C. este activ ă in mediu bazic;
D. scindează proteinele pân ă la aminoacizi;
E. poate activa pepsinogenul.
619. Prezența acidului clorhidric este caracteristic ă:
A. salivei;
B. bilei;
C. sucului gastric;
D. sucului pancreatic;
E. sucului intestinal.

620. Factorul intrinsec- alege ți varianta eronată :
A. este secretat la nive lul fundului gastric;
B. este secretat la nivelul corpului gastric;
C. este o glicoprotein ă;
D. ajută la absorb ția vitaminei B
12;
E. absorbția vitaminei B 12 se realizeaz ă în douden.
621. Peristaltismul primar al esofagului este declan șat de:
A. prezența alimentelor în esofag;
B. prezența acidului clorhidric;
C. deglutiție;
D. pepsină;
E. lizozim.
622. La nivelul stomacului se absorb urm ătoarelor substan țe, cu excep ția:
A. apă;
B. etanolul;
C. sodiul;
D. fierul;
E. glucoza.
623. Acinii pancreatici produc urm ătoarele enzime digestive, cu excep ția:
A. peptidaze;
B. lipaze;
C. amilaze;
D. labferment;
E. nucleaze.

624. Sunt răspunzătoare de digestia acizilor nucleici:
A. peptidazele;
B. lipazele;
C. nucleazele;
D. amilazele;
E. labfermentul.
625. Chimotripsinogenul este transformat în forma sa activ ă de că tre:
A. tripsinogen;
B. tripsină;
C. enterokinaz ă;
D. lipază ;
E. labferment.
626. Cantitatea de suc pancreatic secretat ă zilnic este de:
A. 1200-1500mL;
B. 100-200mL;
C. 10L;
D. 100g;
E. 1000L.
627. Compoziț ia bilei. Alegeț i varianta greș ită.
A. acizii biliari sunt sintetiza ți din colesterol;
B. acizii biliari sunt sintetiza ți în capilarele sinusoide;
C. pigmenții biliari sunt bilirubina și biliverdina;
D. în compoziț ia bilei găsim electroli ți;
E. în compoziț ia bilei găsim lecitin ă.
628. Culoarea galben ă a bilei este dat ă de:
A. acizii biliari;
B. lecitină;
C. colesterol;
D. pigm
enții biliari;
E. electroliți.
629. Mișcările de propulsie la nivelul intestinului sub țire. Alege ți varianta fals ă:
A. undele peristaltice apar în orice parte a intestinului;
B. se deplasează în direcț ie anală ;
C. viteza de deplasare este de 0.5-2cms;
D. se deplasează mult mai rapid în intestinul terminal;
E. chimul este propulsat de undele peristaltice.
630. Timpul normal necesar chimului s ă traverseze intestinul sub țire este de:
A. 20 ore;
B. 15 ore;
C. 3-5 ore;
D. 1 oră;
E. 30 minute.

631. Litiaza biliar ă:
A. e mai frecventă la bărbați;
B. e mai frecventă la ceșectici;
C. e mai frecventă în sezonul rece;
D. poate constitui o urgen ță medico-chirurgical ă;
E. apare datorită creșterii rapide a tumorilor hepatice.
632. Este un metabolit al hemoglobinei:
A. acidul clorhidric;
B. bilirubina;
C. colesterolul;
D. lecitina;
E. lipazA.
633. Mecanismul genetic prin care se realizează homeostazia este urm ătorul:
A. reglarea secreț iilor endocrine;
B. reglarea activit ății sexuale;
C. reglarea biosintezei proteice;
D. reglarea proceselor metabolice;
E. reglarea func țiilor senzitivo-motorii.
634. Mecanismul fizico-chimic prin care se realizeaz ă homeostazia este urm ătorul:
A. reglarea activit ătii cardiovasculare;
B. menținerea echilibrului hidro-electrolitic;
C. reglarea respira ției;
D. reglarea func țiilor motorii și secretorii digestive;
E. reglarea proceselor metabolice.
635. Principalele mecanisme neuro-um orale prin care se realizeaz ă homeostazia sunt urm ătoarele,
cu excepția:
A. reglarea secreț iilor endocrine;
B. reglarea proceselor de excre ție;
C. reglarea proceselor metabolice;
D. reglarea func țiilor senzitivo-motorii;
E. menținerea echilibrului acido-bazic.
636. Activitățile celulare se desfa șoară optim
la un pH al mediului intern de:
A. 6,80 – 7,23;
B. 7,32 – 7,40;
C. 7,50 – 7,82;
D. 7,80 – 8,02;
E. 8,32 – 8,40.
637. Excesul de acizi – alege ți afirmația greșită:
A. este neutralizat prin secreț ia tubular ă de H
+;
B. este neutralizat prin reabsorb ția bicarbonatului;
C. este neutralizat prin excre ția amoniacului;
D. produșii acizi de catabolism determin ă tendința spre acidoz ă;
E. se numește alcaloz ă.

638. Menținerea constant ă a presiunii osmotice se realizeaz ă prin:
A. diluarea sau concentrarea urinei;
B. acidifierea sau alcalinizarea urinei;
C. creșterea sau sc ăderea tensiunii arteriale;
D. creșterea sau sc ăderea temperaturii corporale;
E. menținerea constant ă a presiunii pulsului.

639. Creșterea presiunii osmotice este rezultatul urm ătoarelor procese, cu excep ția:
A. mecanismului de concentrare a urinei la nivelul ansei Henle;
B. mecanismului de diluare a urinei la nivelul ansei Henle;
C. transportului activ de Na+;
D. transportului activ de Cl-;
E. transportului activ de uree.
640. Totalitatea mecanismelor ce men țin constant ă temperatura corpului reprezint ă:
A. homeostazia;
B. homeotermia;
C. termoreglarea;
D. termogeneza;
E. termoliza.
641. În repaus, producerea de energie caloric ă este realizată în:
A. epiteliu și țesut adipos;
B. splină și musculatura neted ă;
C. creier ș i inimă;
D. ficat ș i musculatura striat ă;
E. plămâni și diafragm.
642. Eliminarea excesului de c ăldură se realizează prin următoarele procese, mai pu țin:
A. convecț ie;
B. conducție;
C. contracție;
D. evaporare a transpira ției;
E. radiație.
643. Secreția pancreatic ă – alegeți varianta fals ă:
A. conțin
e Na+;
B. conține electroli ți;
C. conține enzime digestive;
D. conține HCO 3-;
E. nucleazele neutralizeaz ă aciditatea gastric ă.
644. Secreția biliară – alegeți răspunsul eronat:
A. bila este produsul de secreț ie al hepatocitelor;
B. secreț ia ei este discontinu ă;
C. este depozitat ă în timpul perioadelor interdigestive;
D. este depozitat ă în vezicula biliar ă;
E. în timpul perioadelor digestive bila este eliberat ă în duoden.

645. Bila – alege ți varianta incorect ă:
A. secreț ia biliară este continu ă;
B. conține colesterol;
C. este un lichid galben;
D. conține lecitin ă;
E. conține enzime.
646. Chilomicronii – alege ți afirmația falsă:
A. conțin trigliceride;
B. conțin fosfolipide;
C. conțin colesterol;
D. conțin proteine;
E. se absorb în capilarele sanguine.
647. În urma absorb ției intestinale, aminoacizii:
A. ajung prin vena port ă la pancreas;
B. ajung prin vena port ă la ficat;
C. trec în circula ția limfatic ă;
D. doar o mic ă parte din proteinele din intestin sunt absorbite;
E. proteinele nu se absorb in intestinul sub țire.
648. Absorbția intestinală a vitaminelor – alege ți răspunsul gre șit:
A. absorbția vitaminei A este dependent ă de să rurile biliare;
B. absorbția vitam
inei D este dependent ă de să rurile biliare;
C. absorbția vitaminei K este dependent ă de să rurile biliare;
D. absorbția vitaminei E este dependent ă de să rurile biliare;
E. vitaminele liposolubile se absorb asem ănător cu glucoza.
649. Absorbția electroli ților și a mineralelor nu se caracterizeaz ă prin:
A. vitamina C stimuleaz ă absorbția fierului;
B. absorbția sodiului se face pr intr-un proces pasiv;
C. clorul urmeaz ă pasiv sodiul;
D. calciul se absoarbe activat de vitamina D;
E. absorbția Fe
2+ se realizeaz ă in jejun ș i ileon.
650. Absorbția intestinală – alegeți răspunsul eronat:
A. constă în trecerea produ șilor absorbabili din lumenul tubului digestiv în mediul intern;
B. se realizează prin mecanisme active ș i pasive;
C. absorbția apei nu se face la nivelul colonului;
D. absorbția este favorizată de contrac ția vilozităților intestinale;
E. lipidele trec în circula ția limfatic ă.
651. Referitor la sucul intestinal – alege ți răspunsul eronat:
A. tripeptidele degradeaz ă tripeptidazele;
B. lipidele emulsionate sunt degradate de lipaza intestinal ă;
C. dipeptidele sunt degr adate de dipeptidaze;
D. maltoza este degradată de maltaz ă;
E. lactoza este degradat ă de lactaz ă.

652. Referitor la enzimele su cului pancreatic – alege ți varianta incorectă :
A. alfa amilaza pancreatic ă se secretă în forma sa activ ă;
B. tripsinogenul e transformat în tripsin ă de enterokinază ;
C. alfa amilaza pancreatic ă hidrolizează celuloza pân ă la stadiul de dizaharide;
D. lipazele sunt secretate în forma lor activ ă;
E. inhibitorul tripsinei protejeaz ă pancreasul de autodigestie.
653. Saliva con ține următoarele, cu excep ția:
A. apă;
B. electroliți;
C. lizozim;
D. mucină;
E. amilază pacreatic ă.
654. Substanțele organice din sucul gastric sunt urm ătoarele, cu excep ția:
A. pepsina;
B. labferment;
C. lipaza gastric ă;
D. mucus;
E. acid clorhidric.
655. Acidul clorhidric – alege ți răspunsul incorect:
activează pepsinogenul;
reduce Fe
2+ ;
împiedică proliferarea unor bacterii patogene în cavitatea bucal ă;
este necesar digestiei proteinelor; asigură un pH optim pentru ac țiunea pepsinei.
656. Inhibarea secreț iei de HCl se datoreaz ă:
A. somatostatinei;
B. acetilcolinei;
C. secretinei;
D. gastrinei;
E. cazeinatului de Ca.
657. Contracțiile peristaltice gastrice se iniț iază:
A. la nivelul pilorului;
B. la nivelul duodenului;
C. la nivelul esofagului;
D. la graniț a dintre fundul și corpul gastric;
E. la nivelul cavității bucale.
658. Forța contracțiilor peristaltice gastrice este controlat ă de că tre:
A. acetilcolin ă;
B. vitamina B;
C. mucus;
D. cantitatea de aminoacizi;
E. amidon.

659. Pepsina, alegeț i varianta fals ă:
A. este forma inactiv ă a pepsinogenulu;
B. este activ ă în mediul acid;
C. inițiază procesul de diges tie a proteinelor;
D. scindează proteinele pân ă la aminoacizi;
E. este o enzim ă proteolitic ă.
660. Care este cantitatea maxim ă de apă ce poate fi absorbit ă în colon într-o zi:
A. 15 l;
B. 2-3 l;
C. 7 l;
D. 1 l;
E. 21 l.
661. Vitamina C stimuleaz ă absorbția:
A. vitaminei A;
B. vitaminei E;
C. fierului;
D. calciului;
E. vitaminei K.

662. Ocluzia intestinal ă nu se poate datora:
A. aderențelor;
B. herniilor;
C. consumului excesiv de tutun;
D. tumorilor;
E. corpilor str ăini.
663. Defecația – Alege ți răspunsul eronat:
A. reprezint ă procesul de eliminare a mate riilor fecale din intestin;
B. unele mișcări în masă propulsează materiile fecale în rect;
C.contracția m
usculaturii colonului proximal propulseaz ă fecalele în canalul anal;
D. sfincterul anal intern se relaxeaz ă;
E.sfincterul anal extern se relaxeaz ă.

664. Este secretat de colon:
A. clorul;
B. sodiul;
C. potasiul;
D. fierul;
E. calciul.

665. Secreț iile intestinului sub țire conțin, cu excep ția:
A. mucus;
B. peptide;
C. maltază;
D. lactază;
E. zaharază .

666. Mucusul con ținut în secre țiile intestinului sub țire este secretat de c ătre:
A. pancreas;
B. glandele parotide;
C. papilele fungiforme;
D. glandele Brunner;
E. glandele von Ebner.

667. Fluidul care circul ǎ în interiorul arborelui cardio-vascular:
A. este format din plasm ǎ și reziduu uscat;
B. este format din elemente figurate și plasmǎ;
C. formeazǎ , împreun ǎ cu limfa, lichidul interstiț ial;
D. constituie tot lichidul intracelular al organismului;
E. conține apǎ în procent de 95 % .

668. Grupa sangvin ǎ AB:
A. poate dona la toate grupele;
B. nu poate primi decât sânge izogrup;
C. se mai noteaz ǎ AB (III);
D. are aglutinine A și B;
E. este primitor universal.
669. Au rol în transportul O
2 și CO 2:
A. eritrocitele;
B. neutrofilele;
C. limfocitele;
D. bazofilele;
E. trombocitele.
670. Sunt celule anucleate:
A. plachetele sangvine;
B. eozinofilele;
C. monocitele;
D. hematiile;
E. limfocitele.
671. Una dintre urm ǎtoarele afirma ții referitoare la plasma sangvin ǎ este greș itǎ:
A. presiunea osmotic ǎ a plasmei este 300 mOsm/l;
B. proteinele totale în plasm ǎ au valori cuprinse între 6 – 8,5 g/l;
C. plasma reprezint ǎ 45% din volumul sangvin;
D. plasma con ține 90% ap ǎ;
E. plasma con ține fibrinogen.
672. Referitor la formula leucocitarǎ , gǎsiți enunțul eronat:
A. neutrofile 52 – 62 % din leucocite;
B. eozinofile 1 – 3 % din leucocite;
C. bazofile < 1% din leucocite;
D. monocite 3 – 9 % din leucocite;
E. limfocite 2 – 5 % din leucocite.

673. Un individ cu o mas ǎ corporalǎ de 70 Kg are:
A. 5,6 l sânge;
B. 6,3 l sânge;
C. 4,2 l sânge;
D. 4,9 l sânge;
E. 7 l sânge.

674. Fagocitoza este:
A. mecanism de ap ǎrare specific ǎ dobândit ǎ natural pasiv;
B. mecanism de ap ǎrare specific ǎ dobândit ǎ natural activ;
C. mecanism celular de ap ǎrare nespecific ǎ înnǎscutǎ;
D. mecanism umoral de ap ǎrare nespecific ǎ înnǎscutǎ;
E. mecanism de ap ǎrare specific ǎ dobândit ǎ artificial.
675. Gǎsiți enunțul eronat referitor la hematocrit:
A. reprezint ǎ volumul globular procentual;
B. reprezint ǎ numǎrul de leucocite circulante;
C. valoarea normal ǎ a hematocritului la femei: 35 – 46 %;
D. valoarea normal ǎ a hematocritului la b ǎrbați: 41 – 50 %;
E. reprezint ǎ 45 % din volumul sangvin.
676. Vaccinarea este un mecanism de ap ǎrare:
A. nespecific ǎ;
B. specificǎ dobânditǎ artificial pasiv;
C. specificǎ dobânditǎ artificial activ;
D. specificǎ dobânditǎ natural pasiv;
E. specificǎ dobânditǎ natural activ.
677. Aglutinogenele:
A. sunt com
puși plasmatici cu rol de anticorpi;
B. A și B se gǎsesc în plasma indivizilor cu grupa sangvin ǎ O;
C. A se gǎsesc în plasma indivizilor posesori de aglutinine α;
D. A se gǎsesc în plasma indivizilor posesori de aglutinine β;
E. distrug membrana hematiilor pe care se fixeaz ǎ.
678. Regula transfuziei cere ca:
A. aglutinogenul din sângele donatorului s ǎ se intâlneasc ǎ cu aglutininele din plasma primitorului;
B. aglutinogenul din sângele donatorului s ǎ nu se intâlneasc ǎ cu aglutininele din plasma
primitorului; C. aglutininele din sângele donatorului s ǎ nu întâlneascǎ aglutininele din plasma primitorului;
D. aglutinogenele din plasma primitorului s ǎ întâlneascǎ aglutinogenele din sângele donatorului;
E. aglutinogenele plasma tice ale primitorului sǎ nu întâlneascǎ aglutininele de pe hematiile
donatorului. 679. O femeie cu Rh negativ:
A. posedǎ, pe eritrocite, antigenul D;
B. posedǎ, în mod natural, în plasm ǎ, aglutinina anti-Rh;
C. nu poate da naș tere la copii cu Rh pozitiv;
D. dupǎ transfuzii repetate cu sânge Rh negativ, produce anticorpi a
nti-Rh;
E. prima sarcin ǎ poate evolua normal.

680. Referitor la dinamica procesului de coagulare, este adev ǎrat urmǎtorul enun ț:
A. coagularea este un proces în doi timpi;
B. formarea tromboplastinei urmeaz ǎ dupǎ etapa de formare a fibrinei;
C. trombina desface, din fibr inogen, monomeri de fibrin ǎ;
D. când în ochiurile re țelei de fibrin ǎ se fixeaza ionii de Ca2+ , sângerarea se opre ște;
E. formarea fibrinei dureazǎ , cel mai mult, 4-8 minute.
681. Hemostaza primar ǎ:
A. se mai nume ște timpul vasculo-plachetar;
B. rezultatul acestei etape este transformarea fibrinogenului în fibrin ǎ;
C. reacț ia constǎ în vasodilata ție, urmatǎ de aderarea trombocitelor la peretele vascular;
D. se terminǎ atunci când sângele coaguleaz ǎ;
E. dureazǎ 4 – 8 minute.
682. Volumul b ǎtaie – alege ți varianta falsǎ :
A. este de aproximativ 5 l/min;
B. variazǎ cu forța contracț iei ventriculare;
C. variazǎ cu presiunea arterialǎ ;
D. variazǎ cu volumul de sânge aflat în ventricul la sfâr șitul diastolei;
E. in timpul eforturilor fizice in tense, poate determina o creș tere de 6 ori a debitului cardiac.
683. Ritmul jonc țional este imprimat de:
A. nodulul sinoatrial;
B. nodulul atrioventricular;
C. fasciculul His;
D. rețeaua Purkinje;
E. miocardul ventricular.
684. Singura conexiune func ționalǎ electricǎ dintre atrii și ventricule este reprezentat ǎ de:
A. septul interatrial;
B. septul interventricular;
C. septul atriove
ntricular;
D. nodulul atrioventricular;
E. nodulul sinoatrial.
685. Conform legii inexcitabilitǎții periodice, inima prezintǎ particularitatea de a fi excitabil ǎ:
A. numai în faza de contrac ție, prin sumarea contrac țiilor;
B. numai în perioada refractarǎ absolutǎ;
C. numai în sistol ǎ, prin stimuli cu frecven țǎ mare;
D. numai în faza de relaxare;
E. atât în sistol ǎ cât ș i în diastolǎ , când stimulul este destul de puternic.
686. Automatismul reprezint ǎ:
A. proprietatea miocardului de a rǎ spunde la un stimul;
B. proprietatea miocardului de a propaga excita ția la toate fibrele sale;
C. proprietatea inimii de a se autostimula;
D. proprietatea miocardului de a dezvolta tensiune între capetele fibrelor sale;
E. proprietatea inimii de a func ționa ca un sinci țiu.

687. Centrii de automatism cardiac – alege ți varianta falsǎ :
A. la nivelul nodulului sinoatrial, frecven ța descǎ rcǎrilor este de 70 -80/minut;
B. ritmul func țional al centrului de comand ǎ poate fi modificat sub ac țiunea unor factori externi;
C. frecvența de descǎrcare a impulsurilor la nivelul fa sciculului His este de 25/minut;
D. frecvența descǎrcǎrilor la nivelul nodulului atri oventricular este de 40 de poten țiale de
acțiune/minut;
E. dacǎ centrul sinusal este scos din func ție, comanda inimii este preluat ǎ de nodulul
atrioventricular, care imprim ǎ ritmul idio-ventricular.

688. Valva mitral ǎ separǎ :
A. atriul stâng de ventriculul stâng;
B. atriul stâng de atriul drept;
C. atriul drept de ventriculul drept;
D. ventriculul stâng de ventriculul drept;
E. artera aort ǎ de artera pulmonar ǎ.

689. Dintre cavit ǎțile inimii, cel mai gros perete îl are:
A. atriul drept;
B. atriul stâng;
C. ventriculul drept;
D. ventriculul stâng;
E. septul interatrial.
690. Debitul cardiac:
A. este produsul dintre volumul-b ǎtaie ș i frecvența cardiacǎ;
B. reprezint ǎ volum
ul de sânge care se adun ǎ în ventricule în fiecare minut;
C. este în medie de 70 -75 l/minut;
D. scade în sarcin ǎ, febrǎ și la altitudine;
E. în cursul eforturilor fizice intense, cre ște de 30 de ori.
691. Explicația stǎrii refractare a inimii rezid ǎ din:
A. proprietatea inimii de a se autostimula;
B. faptul cǎ inima funcț ioneazǎ ca douǎ sinciț ii: unul atrial ș i unul vetricular, izolate din punct de
vedere electric; C. forma particular ǎ a potențialului de acț iune al fibrei miocardice;
D. viteza de conducere diferit ǎ, de 10 ori mai mic ǎ prin miocardul contractil;
E. faptul ca for ța de contracț ie este proportionalǎ cu grosimea pereț ilor inimii.
692. Valvele inimii nu sunt urm ǎtoarele:
A. valvele atrio-ventriculare;
B. valvele interventriculare;
C. valvele bicuspid ǎ și tricuspid ǎ;
D. valvele aortice și pulmonare;
E. valvele semilunare.
693. Miocardul are urm ǎtoarele caracteristici, cu excep ția:
A. este un sinci țiu structural;
B. este alcǎtuit din dou ǎ tipuri de celule m
usculare;
C. are proprietatea de a propaga excitaț ia la toate fibrele sale;
D. are proprietatea de a dezvolta tensiune între capetele fibrelor sale;
E. miocardul atrial este izolat din punct de vedere electric de cel ventricular.

694. Volemia:
A. reprezint ǎ viteza de curgere a sângelui în artere;
B. în scǎderi ale volumului lichidelor extracelulare, volemia cre ște;
C. variazǎ invers propor țional cu varia ția lichidelor extracelulare;
D. când crește volemia, se produce hipotensiune arterial ǎ;
E. este unul dintre factorii determinan ți ai presiunii arteriale.
695. Presiunea arterial ǎ:
A. este presiunea cu care circul ǎ sângele în vase, nu dep ǎșește presiunea atmosferic ǎ;
B. are valoare maxim ǎ în timpul diastolei, când ventriculul se umple cu sânge;
C. la om, se apreciaz ǎ în mod direct prin m ǎsurarea tensiunii arteriale;
D. scǎderea tensiunii arteriale detemin ǎ creșterea lucrului mecanic cardiac;
E. variazǎ proporț ional cu debitul cardiac.
696. Sistola ventricular ǎ:
A. dureazǎ 0,7 secunde;
B. începe în momentul deschiderii valvelor atrio-ventriculare;
C. se terminǎ în momentul închiderii valvelor semilunare;
D. în timpul sistolei ventriculare, în arte re este pompat un volum de 500 ml sânge;
E. se compune din faza de relaxare izovolumetrica și faza de ejecț ie.
697. Ultima parte a diastolei ventriculare a unui ciclu cardiac (0,1 s) coincide cu:
A. diastola generalǎ ;
B. diastola atrial ǎ;
C. diastola ventricular ǎ a ciclului cardiac urm ǎtor;
D. sistola a
trialǎ ;
E. sistola ventricularǎ .
698. Informații despre artere și despre modul de golire al ventriculului stâng oferǎ :
A. electrocardiograma;
B. sfigmograma;
C. palparea pulsului arterial;
D. fonocardiograma;
E. ascultaț ia zgomotelor cardiace.

699. Zgomotul II:
A. este un zgomot diastolic;
B. este produs de închiderea valvelor mitral ǎ și tricuspid ǎ;
C. este mai lung și mai intens fa țǎ de zgomotul I;
D. este produs de vibraț ia miocardului la începutul sistolei ventriculare;
E. are tonalitate joas ǎ.

700. Debitul cardiac de efort, pentru un volum b ǎtaie de 100 ml ș i o frecven țǎ cardiacǎ de
200/minut are urm ǎtoarea valoare:
A. 20 l/minut;
B. 200 l/minut;
C. 2 l/minut;
D. 5 l/minut;
E. 70 l/minut.

701. Ce procent din greutatea corporal ǎ revine volemiei?
A. 20%;
B. 10%;
C. 5%;
D. 8%;
E.12%.
702. Viteza de curgere a sângelui prin artere:
A. este invers propor ționalǎ cu suprafaț a de secț iune a arborelui circulator;
B. creș te pe mǎsura ce ne dep ǎrtam de inimǎ , datoritǎ creș terii suprafe ței de secțiune a teritoriului
capilar;
C. în aortǎ, viteza de curgere a sânge lui este de 0,5 mm/s;
D. în capilare, viteza de curgere a sângelui arterial este de 500 mm/s;
E. este invers propor ționalǎ cu presiunea arterial ǎ.

703. Una dintre propriet ǎțile func ționale ale arterelor este responsabil ǎ de curgerea continu ǎ a
sângelui: A. contractilitatea;
B. conductibilitatea;
C. tonicitatea;
D. elasticitatea;
E. excitabilitatea.
704. Viteza sângelui în aort ǎ este mult mai mare decât în capilare datorit ǎ:
A. creșterii presiunii arteriale pe m ǎsura ce ne dep ǎrtam de inim ǎ;
B. creșterii suprafe ței de secț iune a teritoriului capilar;
C. scǎderii rezisten ței la curgere cu cât va sul devine mai îngust;
D. scǎderii elasticit ǎții pereților la nivelul vaselor capilare;
E. scǎderii debitului circulant.
705. Zgom
otul I:
A. este produs de deschiderea valvelor atrio-ventriculare;
B. este diastolic;
C. de tonalitate joas ǎ;
D. este mai scurt și mai puțin intens;
E. nu poate fi înregistrat grafic pe fonocardiogramǎ .
706. Diastola general ǎ:
A. dureazǎ 0,5 s;
B. la începutul acestei faze are loc sistola atrial ǎ;
C. dureazǎ de la începutul sistolei atriale la începutul sistolei ventriculare;
D. se mai nume ște diastolǎ izovolumetric ǎ;
E. este perioada în care atriile și ventriculele se relaxeaz ǎ.
707. Viteza de circulaț ie a sângelui în cele douǎ vene cave este:
A. 0,5 mm/s;
B. 10 mm/s;
C. 100 mm/s;
D. 75 mm/s;
E. 500 mm/s.

708. Fosa poplitee se g ǎsește:
A. în regiunea inhinal ǎ;
B. pe fața anterioarǎ a gambei;
C. pe fața posterioarǎ a genunchiului;
D. pe fața anterioarǎ a cotului;
E. în regiunea axilarǎ .
709. Referitor la circula ția venoasǎ, este adevarat c ǎ:
A. volumul venos este de trei ori mai mic decât cel arterial;
B. în teritoriul venos se afl ǎ circa 75% din volumul sangvin;
C. venele sunt vase prin care sângele pleacǎ de la inim ǎ;
D. venele prezint ǎ conductibilitate ș i contractilitate;
E. presiunea sângelui este de 10 mmHg la v ǎrsarea venelor cave în atriul drept.
710. Canalul toracic:
A. începe printr-o dilata ție numitǎ cisterna chyli;
B. are o lungime de 2,5 – 3 cm;
C. urcǎ anterior de artera aortǎ și pǎtrunde în torace;
D. se deschide în unghiul veno s format prin unirea venei jugu lare interne drepte cu vena
subclavicular ǎ dreaptǎ;
E. colecteazǎ limfa din p ǎtrimea superioarǎ dreaptǎ a corpului.
711. Nu aparț ine circula ției sistemice artera:
A. aortǎ ;
B. renalǎ;
C. radialǎ ;
D. pulm
onarǎ;
E. bronșicǎ.
712. Transportǎ spre ficat sânge înc ǎrcat cu substan țe nutritive:
A. venele hepatice;
B. vena port ǎ;
C. venele limfatice;
D. vena mezenteric ǎ superioar ǎ;
E. vena cavǎ inferioarǎ.
713. Sistemul venos al marii circulaț ii este reprezentatat de:
A. trunchiurile brahiocefalice;
B. venele cave: superioar ǎ și inferioar ǎ;
C. venele pulmonare;
D. venele jugulare: superioarǎ și inferioar ǎ;
E. aortǎ și carotidǎ.
714. Trunchiul pulmonar se împarte în:
A. douǎ artere bron șice;
B. douǎ vene br
on șice;
C. douǎ artere pulmonare;
D. douǎ vene pulmonare;
E. patru vene pulmonare.

715. Sinusul carotidian este situat:
A. în dreptul marginii superi oare a cartilajului tiroid;
B. în dreptul g ǎurii occipitale;
C. la bifurca ția trunchiului brahiocef alic în artera carotid ǎ comunǎ dreaptǎ și artera subclavicular ǎ
dreaptǎ;
D. în punctul de emergen țǎ a arterei carotide comune stângi din arcul aortic;
E. în axilǎ.
716. Venele cave se vars ǎ în:
A. ventriculul drept;
B. vena cavǎ inferioarǎ se varsǎ în ventriculul drept, iar cea superioar ǎ în atriul drept;
C. atriul drept;
D. atriul stâng;
E. vena cavǎ inferioarǎ se varsǎ în ventriculul stâng, iar cea superioar ǎ în atriul stâng.
717. Sângele reprezint ă următorul procent din masa corporal ă :
A. 5 %;
B. 8 %;
C. 7 %;
D. 2 %;
E. 3 %.
718. Sângele este format din urm ătoarele elemente, mai pu țin :
A. eritrocite;
B. trombocite;
C. plasmă;
D. osteocite;
E. leucocite.
719. Hematocritul reprezint ă:
A. cantitatea de hemoglobin ă din eritrocite;
B. densitatea sângelui;
C. volum
ul globular procentual;
D. procentul de sânge neoxigenat;
E. volumul de sânge stagnant.
720. Următoarele afirma ții despre eritrocite sunt adev ărate, cu excep ția:
A. se mai numesc hematii;
B. sunt celule fă ră nucleu;
C. au rol în transportul O
2 și CO 2;
D. au rol în men ținerea echilibrului acido-bazic;
E. intră în compoziț ia plasmei.
721. În componen ța mediului intern nu intră :
A. lichidul intersti țial;
B. lichidul cefalorahidian;
C. limfa;
D. lichidul intracelular;
E. sângele.

722. Leucocitele:
A. sunt celule fă ră nucleu;
B. posedă mitocondrii;
C. au capacitatea de a emite pseudocili;
D. sunt elemente figurate necelulare;
E. au rol în hemostaz ă.

723. Anticorpii sunt:
A. proteine plasmatice din clasa gamma-globulinelor;
B. substanțe care activează antigenele;
C. substanțe macromoleculare proteice sau polizaharidice;
D. substanțe stră ine organismului;
E. agenți patogeni.
724. Răspunsul imun primar:
A. intră în componen ța răspunsului imun nespecific;
B. apare la primul contact cu antigenul respectiv;
C. se realizeaz ă pe seama limfocitelor cu memorie;
D. se realizeaz ă la un contact ulterior cu acela și antigen;
E. intră în componen ța răspunsului imun specific, împreun ă cu răspunsul imun secundar și cu
răspunsul imun ter țiar.
725. Apărarea nespecific ă:
A. se dezvoltă în urma expunerii la imunogene;
B. este de dou ă feluri: natural ă și artificial ă;
C. se realizeaz ă prin mecanisme celulare ș i u
morale;
D. se dezvoltă în urma expunerii la agenț i capabili s ă inducă un răspuns imun;
E. este dobândit ă.
726. Efectul final al vaccin ării este:
A. apărarea nespecific ă;
B. fagocitoza;
C. transferul activ de anticorpi în urma unei boli;
D. dobândirea imunit ății;
E. transferul pasiv de anticorpi.
727. Răspunsul imun specific – alege ți enunțul eronat:
A. are specificitate;
B. are memorie imunologic ă;
C. este mediat prin limfocitele B ș i T;
D. are caracteristic ă diferențierea structurilor proprii de cele str ăine organismului;
E. este înnăscut.
728. Plasma sangvin ă conține apă în procent de:
A. 50 %;
B. 60 %;
C. 70 %;
D. 80 %;
E. 90 %.

729. Timpul vasculo-plachetar este de:
A. 2 – 4 minute;
B. 2 – 4 secunde;
C. 4 – 8 minute;
D. 4 – 8 secunde;
E. 20 – 40 secunde.

730. Faza I a coagul ării sângelui (formarea tromboplastinei) dureaz ă:
A. 2 – 4 minute;
B. 20 – 40 secunde;
C. 4 – 8 minute;
D. 40 – 80 secunde;
E. 4 – 8 secunde.
731. Hemostaza primar ă:
A. prima reacț ie constă în vasodilataț ia peretelui vasului lezat;
B. urmează îndepărtarea trombocitelor de la nivelul pl ăgii;
C. începe în momentul lez ării vasului;
D. rezultatul acestei etape este transformarea fibrinogenului în fibrin ă;
E. rezultatul acestei etape este transformarea protrombinei în trombin ă.
732. Sângerarea se opre ște după ce în ochiurile reț elei de fibrin ă se fixează :
A. trombina;
B. tromboplastina;
C. fibrinogenul;
D. elementele figurate;
E. protrombina.
733. Sângele are urm ătoarele roluri, cu excep ția:
A. participă la reacția de apărare a organismului;
B. rol în metabolizarea substan țelor toxice;
C. rol de îndep ărtare a substan țelor toxice neutilizabile sau în exces;
D. rol în termoreglare;
E. rol în men ținerea echilibrului acido-bazic.
734. Tra
nsfuzia de sânge – alege ți varianta gre șită:
A. grupa O poate dona la toate grupele;
B. grupa O nu poate primi decât de la grupa O;
C. grupa AB poate primi de la toate grupele;
D. grupa AB poate dona la toate grupele;
E. grupa O nu poate primi decât sânge izogrup.
735. Membrana hematiilor are în structura sa:
A. anticorpi;
B. aglutinogene;
C. aglutinine;
D. grupele sangvine;
E. arginine.

736. Aglutininele se g ăsesc:
A. în plasmă;
B. în structura membranei hematiilor;
C. în lichidul interstiț ial;
D. în limfocitele B și T;
E. în plachetele sangvine.
737. Sistemul Rh – alege ți varianta greș ită:
A. antigenul Rh se g ăsește pe eritrocite;
B. indivizii posesori de antigen D sunt considera ți Rh pozitiv;
C. cei care nu posed ă aglutinogenul D sunt considera ți Rh negativ;
D. aglutininele omoloage anti-Rh se g ăsesc în mod natural în plasma sangvin ă;
E. 85 % din popula ția globului posed ă pe eritrocite un antigen D.
738. Miocardul are urm ătoarele propriet ăți, cu excep ția:
A. conductibilitate;
B. contractilitate;
C. elasticitate;
D. excitabilitate;
E. automatism.
739. Excitabilitatea miocardic ă este proprietatea:
A. miocardului de a dezvolta tensiune între capetele fibrelor sale;
B. celulei musculare cardiace de a r ăspunde la un stimul;
C. inimii de a se autostimula;
D. miocardului de a propaga excitaț ia la toate fibrele sale;
E. inimii de a imprima ritmul nodal.
740. La nivelul nodulului sino-atrial, frecven ța descărcării impulsurilor este de:
A. 25 – 30 /m
inut;
B. 40 – 50 /minut;
C. 50 – 60 /minut;
D. 70 – 80 /minut;
E. 90 – 100 /minut.
741. În mod normal, între atrii și ventricule exist ă:
A. o singură conexiune func țională electrică;
B. două conexiuni func ționale electrice;
C. trei conexiuni func ționale electrice;
D. patru conexiuni func ționale electrice;
E. cinci conexiuni func ționale electrice.
742. Nodulul sinoatrial imprim ă ritmul cunoscut sub numele de:
A. nodal;
B. sinusal;
C. joncțional;
D. atrial;
E. idio-ventricular.

743. Centrul de automatism compus din fasciculul His și rețeaua Purkinje:
A. nu poate comanda inima;
B. poate comanda inima numai în cazul întreruperii conducerii sinoatriale;
C. poate comanda inima numai în cazul întreruperii conducerii atrioventriculare;
D. imprimă ritmul nodal;
E. imprimă ritmul jonc țional.
744. Forța de contracț ie a inimii – alegeț i enunțul eronat:
A. este propor țională cu grosimea pere ților inimii;
B. este mai mare la venticulul stâng fa ță de cel drept;
C. este mai redus ă la atrii;
D. este mai puternic ă la ventricule;
E. este egală în toate cavitățile inimii.
745. Ciclul cardiac nu se caracterizeaz ă prin:
A. durează 0,8 s;
B. sistola atrială durează 0,7 s;
C. diastola general ă durează 0,4 s;
D. sistola ventricular ă durează 0,3 s;
E. diastola ventricular ă durează 0,5 s.
746. Privind volumul de sânge ejectat în ti mpul unei sistole ventriculare – alege ți afirmația greșită :
A. se mai n
umeș te volum-b ătaie;
B. este volumul de sânge ejectat în faza de contrac ție; izovolumetric ă a ventriculului;
C. este de 75 ml în stare de repaus;
D. se mai numeș te volum sistolic;
E. poate creș te până la 150 – 200 ml în efor turile fizice intense.
747. Sistola ventricular ă – selectați varianta gre șită :
A. durează 0,30 s;
B. începe în momentul închiderii valvelor atrio-ventriculare;
C. se termină în momentul închiderii valvelor semilunare;
D. este perioada în care atât atriile cât și ventriculele se relaxeaz ă;
E. se desfășoară în două faze.
748. Selectați varianta adevă rată cu privire la diastola ventricular ă:
A. pentru scurt timp, ventriculele devin cavit ăți deschise (diastola izovolumetric ă);
B. durează 0,40 s;
C. deschiderea valvelor atrio-ventriculare pe rmite umplerea cu sânge a ventriculelor;
D. când presiunea din ventri cule devine superioar ă celei din arterele ma ri, are loc închiderea
valvulelor semilunare; E. datorită relaxării miocardului, pr esiunea intracavitar ă crește rapid.
749. Înregistrarea grafic ă a zgomotelor cardiace se nume ște :
A. sfigmogram ă;
B. electrocardiogram ă;
C. electromiogram ă;
D. fonocardiogram ă;
E. m
ecanogram ă.

750. Pulsul arterial – alege ți afirmația falsă :
A. se percepe comprimând orice arter ă pe un plan dur;
B. prin palparea pulsului se ob țin informa ții privind frecven ța cardiacă;
C. sfigmograma este înregistrarea grafic ă a pulsului;
D. redă manifestă rile mecanice ale cordului;
E. reprezintă o expansiune sistolic ă a peretelui arterei.

751. Zgomotele cardiace – g ăsiți enunțul eronat :
A. zgomotul I este produs de închid erea valvulelor atrio-ventriculare;
B. zgomotul II este produs de vibra ția miocardului la începutul sistolei ventriculare;
C. zgomotul II este diastolic;
D. zgomotul I este mai lung și de tonalitate joas ă;
E. zgomotul II este mai puț in intens.
752. Șocul apexian reprezint ă o expansiune sistolic ă a peretelui toracelui în :
A. spațiul trei intercostal drept;
B. spațiul patru intercostal stâng;
C. spațiul cinci intercostal stâng;
D. spațiul șase intercostal drept;
E. spațiul șapte intercostal stâng.
753. Circulația sângelui – alege ți afirmația corectă :
A. cu studi
ul circulației sângelui se ocup ă hidrodinamica;
B. marea ș i mica circula ție sunt dispuse în paralel;
C. sângele se deplasează în circuit deschis;
D. sângele se deplasează într-un singur sens;
E. volumul de sânge pompat de ventriculul stâng, într-un minut, în marea circula ție este de doua ori
mai mare decât cel pompat de ve ntriculul drept în mica circula ție.
754. Arterele au una dintre urm ătoarele propriet ăți funcționale :
A. tonicitate;
B. elasticitate;
C. conductibilitate;
D. automatism;
E. excitabilitate.
755. Tonusul musculaturii netede a arterelor depinde de urm ătorii factori, cu excep ția:
A. presiunea arterial ă;
B. temperatura corporal ă;
C. concentra ția locală a unor metaboli ți;
D. activitatea nervilor simpatici;
E. activitatea unor mediatori.
756. Circulația sângelui prin artere se apreciaz ă prin următoarele măsurători, cu excep ția:
A. presiunea pulsului;
B. presiunea arterial ă;
C. debit
ul sangvin; D. rezistența la curgere a sângelui;
E. rezistența periferic ă.

757. Presiunea arterial ă– alegeți răspunsul greș it:
A. în practica medical ă curentă, la om, presiunea sângelui se apreciaz ă direct;
B. presiunea sângelui care dep ășește presiunea atmosferică , în timpul sistolei ventriculare stângi, se
numește presiune arterial ă sistolică;
C. tensiunea arterial ă se determin ă măsurând contrapresiunea necesar ă a fi aplicat ă la exteriorul
arterei pentru a egala presiunea sângelui din interior;
D. presiunea arterială minimă sau diastolic ă este presiunea sângelui care dep ășește presiunea
atmosferic ă în timpul diastolei;
E. presiunea arterial ă se măsoară în mm Hg.
758. Rezistența periferic ă – selectați enunțul greșit:
A. este direct propor țională cu vâscozitatea sângelui;
B. este direct propor țională cu lungimea vasului de sânge;
C. reprezintă totalitatea factorilor care determin ă curgerea continu ă a sângelui prin vase;
D. cea mai mare rezisten ță se întâlneș te la nivelul arteriolelor;
E. cu cât vasul este mai îngust și mai lung, cu atât rezistenț a este mai mare.
759. Volemia – alege ți enunțul corect:
A. variază invers pr
oporțional cu varia ția lichidelor extracelulare;
B. când volemia scade, cre ște temperatura corpului;
C. reprezintă volumul sangvin;
D. în creșteri ale lichidului intracelular, creș te și volemia;
E. când scade volemia, se produce o cre ștere a tensiunii arteriale.
760. Elasticitatea arterelor – gă siți afirmația falsă:
A. scade cu vârsta;
B. este proprietatea arterelor de a- și modifica marcat diametrul lumenului prin
contractarea/relaxarea mu șchilor netezi din peretele lor;
C. contribuie la menț inerea tensiunii arteriale în diastol ă;
D. datorită ei, unda de șoc sistolic ă este amortizat ă;
E. în timpul sistolei ventriculare, în artere este pompat un volum de 75 ml de sânge peste cel
conținut în aceste vase.
761. Hipertensiunea arterială sistemică la adult reprezint ă creșterea presiunii arteriale sistolice,
respectiv diastolice peste: A. 80 mmHg, respectiv 40 mmHg;
B. 90 mmHg, respectiv 50 mmHg;
C. 100 m
mHg, respectiv 60 mmHg;
D. 110 mmHg, respectiv 70 mmHg;
E. 130 mmHg, respectiv 90 mmHg.
762. Hipertensiunea poate duce la afectarea urm ătoarelor structuri, cu excep ția:
A. vaselor sangvine;
B. nervilor spinali;
C. rinichilor;
D. cordului;
E. ochilor.

763. Circulația venoasă – alegeți enunțul greșit:
A. venele sunt vasele prin care sângele se întoarce la inim ă;
B. volumul venos este de trei or i mai mic decât cel arterial;
C. presiunea sângelui este de 10 mmHg la originile sistemului venos;
D. presiunea sângelui este de 0 mmHg la v ărsarea venelor cave în atriul drept;
E. viteza de circula ție a sângelui atinge valoar ea de 100 mm/s în cele dou ă vene cave.

764. Pereț ii venelor con țin cantități mici de ț esut :
A. cartilaginos;
B. adipos;
C. fibros;
D. elastic;
E. nervos.
765. În repaus, pulsul este între :
A. 30 și 40 unde pe minut;
B. 50 și 60 unde pe minut;
C. 70 și 80 unde pe minut;
D. 90 și 100 unde pe minut;
E. 110 și 120 unde pe minut.
766. Se consideră valori normale pentru tensiunea sistolic ă :
A. 60 – 80 mmHg;
B. 80 – 100 mmHg;
C. 100 – 140 mmHg;
D. 150 – 170 mmHg;
E. 180 – 200 mmHg.
767. Se consideră valori normale pentru tensiunea diastolic ă:
A. 10 – 30 mmHg;
B. 40 – 50 mmHg;
C. 50 – 60 m
mHg;
D. 60 – 80 mmHg;
E. 100 – 120 mmHg.
768. Electrocardiograma – alege ți varianta greș ită:
A. electrocardiograma înregistreaz ă manifestările electrice ale activit ății cardiace;
B. în sistolă, fibrele miocardului sunt înc ărcate cu sarcini pozitive la exteriorul membranei;
C. biopotențialele sunt amplificate și înregistrate cu electrocardiograful;
D. diferențele de poten țial electric pot fi culese cu ajutorul unor electrozi aplica ți pe piele;
E. electrozii se aplic ă pe piele la încheieturile mâinilor și la glezna piciorului stâng.
769. Găsiți enunțul greșit referitor la traseul EKG :
A. unda P este pozitiv ă;
B. unda P reprezint ă activarea sau depolarizarea atrial ă;
C. undele Q, R și S sunt negative;
D. undele Q, R și S ilustreaz ă activarea sau depolarizarea ventricular ă;
E. unda T este pozitiv ă.

770. Repolarizarea atrial ă :
A. nu apare pe EKG, deci nu exist ă;
B. se produce simultan cu depolarizarea atrial ă (unda P);
C. se produce simultan cu depolarizarea ventricular ă (QRS);
D. se produce simultan cu repolarizarea ventricular ă (unda T);
E. apare numai în bolile de inim ă.
771. Cauza principal ă a întoarcerii sângelui la inim ă este :
A. aspirația toracică;
B. presa abdominal ă;
C. însăși activitatea de pomp ă cardiacă;
D. masajul pulsatil;
E. gravitația.
772. Întoarcerea sângelui la inim ă are o mare importan ță pentru :
A. reglarea pulsului;
B. reglarea debitului cardiac;
C. reglarea volemiei;
D. reglarea vitezei de curgere a sângelui;
E. reglarea diurezei.
773. Conform legii inimii:
A. o inimă sănătoasă pompeaz ă atât sânge cât prime ște prin aflux venos;
B. debitul cardiac este direct propor țional cu presiunea arterială și invers propor țional cu rezisten ța
periferică;
C. sângele curge pri
n vase sub o anumit ă presiune numit ă tensiune arterial ă;
D. sângele se deplasează în organism prin marea și mica circula ție;
E. un ciclu cardiac este format dintr-o sistol ă și o diastol ă.
774. Cardiopatia ischemic ă – alegeți varianta gre șită :
A. se datorează scăderii debitului sangvin la nivelul marii circula ții;
B. se mai nume ște boală coronară ischemic ă;
C. îmbracă o formă acută (ocluzia coronariană acută);
D. îmbracă o formă cronică (diminuarea forț ei de contrac ție a pompei cardiace;
E. cea mai frecvent ă cauză a diminu ării debitului coronarian este ateroscleroza.
775. Ateroscleroza – alege ți varianta fals ă:
A. apare la persoanele cu predispozi ție genetic ă;
B. apare la persoanele care m ănâncă lipide în exces;
C. mari can
tități de colesterol sunt depozitate progresiv sub endoteliul arterial;
D. depozitele de colesterol se fibrozeaza și apoi se calcific ă rezultând trombusul arterial;
E. pentru a preveni ateroscleroza se impune evitarea sedentarismului.
776. Scăderea num ărului de eritrocite sau a cantit ății de hemoglobin ă definește:
A. aritmia cardiac ă;
B. hemoragia;
C. leucemia;
D. anemia;
E. trombocitopenia.

777. Anemia megaloblastic ă – găsiți enunțul incorect:
A. se datorează unor perturb ări la nivelul absorb ției intestinale a acidului folic;
B. se datorează unor perturb ări la nivelul absorb ției intestinale a vitaminei B12;
C. se caracterizeaz ă prin producerea unor he matii mai mici decât normal;
D. se caracterizeaz ă prin producerea unor hematii cu form ă alterată;
E. se caracterizeaz ă prin producerea un or hematii cu func ționalitate alterat ă.

778. Anemia feripriv ă – alegeți varianta greș ită:
A. apare prin alterarea producerii de hemoglobin ă;
B. apare prin producerea un or hematii deformate din cauza lipsei fierului;
C. apare ca urmare a unui deficit în aportul fierului;
D. apare ca urmare a unui deficit în absorb ția fierului;
E. apare ca urmare a unui deficit în transportul fierului.
779. Circulația pulmonar ă – alegeți enunțul greșit:
A. începe în ventriculul drept, pr in trunchiul arterei pulmonare;
B. arterele pulmonare transport ă spre plămâni sânge cu CO
2;
C. sângele cu CO 2 este cedat alveolelor care îl elimin ă prin expira ție;
D. sângele cu O 2 este colectat de venele pulmonare;
E. venele pulmonare sunt în numă r de două, câte una pentru fiecare pl ămân.
780. Circulația sistemic ă:
A. începe în atriul stâng;
B. începe prin cele dou ă vene pulmonare încă rcate cu O
2;
C. se mai numeș te mica circula ție;
D. artera aortă transportă sângele cu O 2 și substanțe nutritive spre țesuturi ș i organe;
E. de la ț esuturi si organe, sângele înc ărcat cu O 2 este preluat de cele dou ă vene cave.
781. Sistemul aortic:
A. începe din atriul stâng;
B. începe cu aorta toracală ;
C. arcul aortic se continu ă cu aorta abdominal ă;
D. din aorta ascendent ă se desprind cele dou ă artere coronare;
E. aorta abdominal ă se bifurcă în cele dou ă artere femurale.
782. Ambele artere carotide comune urc ă la nivelul gâtului pân ă în dreptul:
A. marginii superioare a cartilajului tiroid;
B. marginii inferioare a cartilajului hioid;
C. cartilajului aritenoid;
D. cartilajului epidermoid;
E. cartilajului cricoid.
783. Trunchiul brahiocefalic ia na ștere din:
A. artera carotid ă comună;
B. artera subclavie;
C. trunchiul arterei pulmonare;
D. arcul aortic;
E. aorta descendent ă.

784. Sinusul carotidian – selecta ți afirmația greșită:
A. se găsește în dreptul marginii superi oare a cartilajului tiroid;
B. se mai nume ște sinus carotic;
C. este o mic ă dilatație;
D. este bogat în receptori;
E. la acest nivel, artera subclavie se bifurc ă în cele dou ă ramuri, dreapt ă și stângă.
785. Arterele carotide – g ăsiți varianta falsă :
A. carotida intern ă irigă ochiul;
B. carotida extern ă irigă viscerele fe ței;
C. carotida extern ă irigă creierul;
D. carotida extern ă irigă regiunea occipitală ;
E. carotida extern ă irigă regiunea temporal ă.
786. Arterele – alege ți varianta corect ă:
A. arterele subclaviculare ajung pân ă la torace unde iau numele de artere toracice;
B. din arterele subclaviculare se desprinde artera vertebral ă;
C. artera vertebral ă se oprește la baza craniului;
D. din arterele subclaviculare se despri nd arterele intercostale anterioare;
E. artera vertebral ă participă la vasculariza ția măduvei spin ării;
787. Arterele axilare – alege ți varianta falsă :
A. se continu ă cu arterele brahiale;
B. vascularizeaz ă pereții axilei;
C. vascularizeaz ă peretele antero-lateral al toracelui;
D. vascularizeaz ă organele din cut
ia toracică;
E. arterele subclaviculare ajunse în axil ă iau numele de artere axilare.
788. Ramurile viscerale ale aortei de scendente abdominale sunt urm ătoarele, cu excep ția:
A. arterele esofagiene;
B. artera mezenteric ă superioar ă;
C. arterele renale;
D. arterele testiculare;
E. artera mezenteric ă inferioară.
789. Care dintre urm ătoarele artere sunt ramuri viscerale ale aortei descendente toracice?
A. trunchiul celiac;
B. arterele pericardice;
C. artera mezenteric ă superioar ă;
D. artera splenică ;
E. artera hepatic ă.
790. Trunchiul celiac se împarte în trei ramuri, una dintre ele fiind:
A. artera bronș ică;
B. artera mezenteric ă superi
oară;
C. artera gastric ă stângă;
D. artera mezenteric ă inferioară;
E. artera esofagian ă.

791. Trunchiul celiac vascularizeaz ă următoarele viscere, cu o excep ție:
A. duodenul;
B. stomacul;
C. esofagul;
D. ficatul;
E. splina.
792. Artera mezenteric ă superioar ă vascularizeaz ă următoarele structuri, cu excep ția:
A. jejuno-ileonul;
B. cecul;
C. colonul ascendent;
D. partea dreaptă a colonului transvers;
E. partea stang ă a colonului transvers.
793. Artera mezenteric ă inferioară vascularizeaz ă:
A. partea dreaptă a colonului transvers;
B. colonul descendent;
C. colonul ascendent;
D. partea inferioar ă a rectului;
E. cecul.
794. Artera poplitee – g ăsiți enunțul eronat:
A. artera femural ă se continu ă cu artera poplitee;
B. se află în fosa poplitee;
C. se află pe faț a posterioară a genunchiului;
D. ramurile ei colaterale irig ă bazinul;
E. se împarte în dou ă artere tibiale.
795. Artera iliac ă externă ajunge pe faț a anterioar ă a coapsei devenind:
A. arteră iliacă comună;
B. arteră crurală;
C. arteră femurală;
D. arteră poplitee;
E. arteră tibială .
796. Artera femural ă irigă:
A. bazinul;
B. regiunea inghinală ;
C. regiunea sacro-iliac ă;
D. regiunea ilio-inghinal ă;
E. coapsa.
797. Artera tibial ă posterioar ă:
A. irigă laba piciorului
;
B. irigă fața posterioară a coapsei;
C. se termină prin artera dorsală a piciorului;
D. se împarte în cele dou ă artere plantare;
E. se desprinde din artera femural ă.

798. Din artera dorsal ă a piciorului se desprind:
A. arterele digitale anterioare;
B. arterele digitale dorsale;
C. arterele digitale plantare;
D. arterele iliace externe;
E. arterele iliace interne.
799. Artera iliac ă internă are ramuri viscerale pentru urm ătoarele organe cu excep ția:
A. ureter;
B. uter;
C. vagin;
D. prostată;
E. penis.
800. Vena cavă superioar ă se formează prin fuzionarea:
A. venelor jugulare dreapt ă și stângă;
B. venelor carotidiene intern ă și externă;
C. venelor jugulare cu venele subclaviculare;
D. venelor brahiocefalice stâng ă și dreaptă;
E. venelor jugulare cu venele brahiocefalice.
801. Vena cavă superioar ă strânge sângele venos de la, cu excep ția:
A. cap;
B. gât;
C. torace;
D. abdomen;
E. membrele superioare.
802. Venele superficiale subcutanate – alege ți enunțul greșit:
A. se găsesc imediat sub piele;
B. se pot ve
dea cu ochiul liber;
C. se evită atunci când se fac injec ții venoase;
D. nu însoțesc arterele;
E. se varsă în venele profunde.
803. Vena subclavicular ă continuă:
A. vena jugulară internă;
B. vena jugular ă externă;
C. venele brahiocefalice;
D. vena brahial ă;
E. vena axilar ă.
804. Vena cavă inferioară nu adună sângele venos de la:
A. splină;
B. ficat;
C. peretele posterior al abdomenului;
D. rinichi;
E. suprarenale.

805. Vena cavă inferioară se formează prin unirea:
A. venei iliace comune stângi cu cea dreapt ă;
B. venei iliace externe cu vena iliac ă internă;
C. venei iliace externe cu vena femural ă;
D. venei iliace interne cu vena femural ă;
E. venei lombare cu vena hepatic ă.
806. Vena cavă inferioară – selectați varianta fals ă:
A. adună sângele venos de la viscerele din bazin;
B. adună sângele venos de la membrele inferioare;
C. urcă la stânga coloanei vertebrale;
D. străbate diafragma;
E. se termină în atriul drept.
807. Vena iliac ă externă continuă:
A. vena iliac ă internă;
B. vena cavă inferioară;
C. vena iliac ă comună;
D. vena femural ă;
E. vena tibial ă.
808. Vena port ă:
A. este o ven ă aparte a circula ției mici;
B. se formeaz ă din unirea celor dou ă vene iliace;
C. strânge sângele venos de la nivelul m
embrelor inferioare;
D. transportă spre ficat sânge înc ărcat cu substan țe nutritive;
E. transportă spre rinichi sânge încă rcat cu substan țe nefolositoare.
809. Referitor la sistemul limfatic, este adev ărat următorul enun ț:
A. pereții vaselor limfatice sunt mai gro și decât cei ai vaselor sangvine;
B. limfa face parte din lichidele in tracelulare ale organismului;
C. capilarele limfatice nu au aceea și structură ca și capilarele sangvine;
D. limfa ajunge în final în circula ția arterial ă;
E. sistemul limfatic este adaptat la func ția de drenare a țesuturilor.
810. Vasele limfatice – g ăsiți varianta fals ă:
A. sunt prevăzute la interior cu valve semilunare;
B. capilarele limfatice se g ăsesc numai în organele limfatice;
C. prin confluen ța capilarelor limfatice se formeaz ă vasele limfatice;
D. pereții vaselor limfatice au o structur ă asemănătoare venelor;
E. pe traseul lor se g ăsesc o serie de ganglioni limfatici prin care limfa trece în mod obligatoriu.
811. Fun
cțiile ganglionilor limfatici sunt urm ătoarele, cu excep ția:
A. produc macrofage;
B. produc limfocite;
C. formează anticorpi;
D. au rol în circulaț ia limfei;
E. au rol de barier ă în răspândirea infec țiilor.

812. Unul dintre colectoarele limfatice mari în care ajunge limfa în final este:
A. cisterna chyli;
B. ganglionul latero-cervical;
C. canalul abdominal;
D. vena limfatic ă dreaptă;
E. limfaticul glandei mamare.
813. Cisterna chyli este situată în fața vertebrei:
A. T12;
B. L1;
C. L2;
D. L5;
E. L7.
814. Canalul toracic – alege ți varianta greș ită:
A. urcă anterior de coloana vertebral ă;
B. străbate diafragma și pătrunde în abdomen;
C. are o lungime de 25 – 30 cm;
D. strânge limfa din p ătrimea superioară stângă a corpului;
E. este prevăzut cu valve în interior.
815. Vena limfatic ă dreaptă:
A. are o lungime de 15 – 16 cm;
B. strânge limfa din jum ătatea inferioar ă a corpului;
C. colectează limfa din p ătrimea superioară dreaptă a corpului;
D. se deschide la confluen ța dintre vena cav ă superioar ă și vena subclaviculară dreaptă;
E. este cel mai mare colector limfatic.
816. Splina – alegeț i enunțul greșit:
A. este organ ne
pereche;
B. produce monocite;
C. intervine în metabolismul fierului;
D. este un organ de depozit sangvin;
E. este un organ abdominal care apar ține sistemului circulator.
817. Vasculariza ția arterial ă a splinei este realizat ă de artera splenic ă, ramură a:
A. aortei descendente abdominale;
B. arterei mezenterice superioare;
C. arterei mezenterice inferioare;
D. trunchiului celiac;
E. arterei iliace.
818. Fluidul care circul ă în interiorul arborelui cardiovascular este:
A. lichidul intersti țial;
B. sângele;
C. plasma;
D. limfa;
E. mediul intern.

819. Numărul normal de leuc ocite este între:
A. 4.500.000 – 5.000.000/mm3;
B. 4.500 – 5.000/mm3;
C. 5.000 – 10.000/mm3;
D. 10.000 – 15.000/mm3;
E. 15.000 – 30.000/mm3.
820. Se descriu urm ătoarele tipuri de leucocite, cu excep ția:
A. bazofile;
B. monocite;
C. podocite;
D. limfocite;
E. neutrofile.
821. Eozinofilele se încadrează în categoria:
A. granulocite;
B. agranulocite;
C. trombocite;
D. eritrocite;
E. plasmocite.
822. Numărul normal de plachete sangvine este între:
A. 1.500 – 3.000/mm
3;
B. 5.000 – 10.000/mm3;
C. 15.000 – 30.000/mm3;
D. 150.000 – 300.000/mm3;
E. 1.500.000 – 3.000.000/mm3.
823. Hematocritul reprezint ă, în medie, urm ătorul procent din volumul sangvin:
A. 15 %;
B. 30 %;
C. 45 %;
D. 55 %;
E. 70 %.
824. Diapedeza este capacitatea leucocitelor:
A. de a se ap ăra specific;
B. de a traversa peretele capilar trecând în țesuturi;
C. de a produce anticorpi;
D. de a îngloba microbii p ătrunș i în organism;
E. de a induce un r ăspuns imun.
825. Antigenul – alege ți varianta greș ită:
A. este o substan ță macromolecular ă proteică;
B. este o substan ță polizaharidic ă;
C. este o substan ță străină organismului;
D. declanșează producerea de c ătre organism a unor substan țe specifice;
E. distruge anticorpii din organism.

826. Răspunsul imun secundar se realizeaz ă pe seama:
A. monocitelor;
B. plasmocitelor;
C. limfocitelor cu memorie;
D. limfocitelor supresor;
E. limfocitelor helper.
827. Apărarea specific ă – alegeți enunțul incorect:
A. este dobândită ;
B. se dezvoltă în urma expunerii la imunogene;
C. poate fi dobândit ă natural;
D. poate fi dobândit ă artificial;
E. este o apărare primitiv ă dar foarte prompt ă.
828. Apărarea nespecific ă – alegeți enunțul eronat:
A. este o apărare înnăscută;
B. este o apărare dezvoltat ă în urma expunerii la agen ți capabili s ă producă un răspuns imun;
C. are eficacitate medie;
D. este foarte prompt ă;
E. la ea particip ă anumite celule și substanțe preformate.
829. Apărarea dobândit ă natural activ se produce:
A. în urma unei boli;
B. în urma vaccin ării;
C. prin transfer transp lacentar de anticorpi;
D. prin administrare de antitoxine;
E. prin a
dministrare de gamma-globuline.
830. Imunitatea umoral ă implică:
A. limfocitele B;
B. limfocitele T;
C. plasmocitele;
D. monocitele;
E. macrofagele.
831. Trombocitele au rol în:
A. apărarea organismului;
B. menținerea echilibrului acido-bazic;
C. menținerea echilibrului hidro-electrolitic;
D. hemostază ;
E. transportul CO
2.
832. Trombocitele:
A. se găsesc în plasma sangvin ă;
B. posedă nucleu și mitocondrii;
C. sunt elementele figurate necelulare ale sângelui;
D. au capacitatea de a emite pseudopode;
E. se mai numesc placarde sangvine.

833. Plasma reprezint ă următorul procent din volumul sangvin:
A. 45 %;
B. 55 %;
C. 1 %;
D. 9 %;
E. 90 %.
834. Plasma sangvin ă conține următoarele substan țe organice, cu excep ția:
A. proteine;
B. albumine;
C. globuline;
D. anioni bicarbonici;
E. fibrinogen.
835. Presiunea osmotic ă a plasmei este în medie:
A. 150 mOsm/l;
B. 200 mOsm/l;
C. 300 mOsm/l;
D. 400 mOsm/l;
E. 500 mOsm/l.
836. Proteinele totale din plasm ă au valorile cuprinse între:
A. 65 – 110 mg/dl;
B. 6 – 8,5 mg/dl;
C. 6 – 8,5 g/dl;
D. 6 – 10 g/l;
E. 65 – 110 g/dl.
837. Cele mai importante aglutinogene întâlnite la om sunt urm ătoarele, cu excep ția:
A. zero (O);
B. A;
C. B;
D. C;
E. D.
838. La om, cel mai frecvent întâlnite aglutinine sunt:
A. α si ω;
B. α si β;
C. β si γ;
D. γ si δ ;
E. δ si ε.
839. Gr
upele sangvine – alege ți varianta corect ă:
A. grupa O are aglutinogenele α si β;
B. grupa O nu are aglutinine;
C. grupa A are aglutinina α;
D. grupa B are aglutinogenul B;
E. grupa AB are aglutininele A și B.

840. Sunt considera ți Rh pozitiv:
A. toți indivizii care posed ă aglutinina cu aglutinogenul omolog;
B. toți indivizii care nu posed ă în sânge aglutinogenul cu aglutinina omoloag ă;
C. toți indivizii posesori de antigen D;
D. toți indivizii care nu posed ă aglutinogenul D;
E. toți indivizii care posed ă aglutinina D.
841. Aglutininele omoloage anti-Rh:
A. există în mod natural în plasm ă;
B. există în mod natural pe eritrocite;
C. se pot genera prin sarcin ă cu făt Rh – și mama Rh +;
D. se pot genera prin sarcin ă cu făt Rh + și mama Rh – ;
E. se pot genera dup ă prima transfuzie cu sânge Rh – la persoane Rh +.
842. Anticorpii anti-Rh reac ționează cu antigenul D de pe suprafaț a hematiilor și determin ă:
A. grupa sangvin ă D;
B. hemoliză;
C. grupa sangvin ă Rh +;
D. fagocitoz ă;
E. grupa sangvin ă Rh – .
843. Regula excluderii aglutininelor cu aglutinogenul omolog înseamn ă că:
A. nu pot exista indivizi posesori de agluti
nogen A și aglutinine α;
B. nu pot exista indivizi posesori de aglutinogen α și aglutinine A;
C. pot exista indivizi po sesori de aglutinogen A și aglutinine α ;
D. nu pot exista indivizi posesori de aglutinogen β și aglutinine A;
E. pot exista indivizi po sesori de aglutinogen α și aglutinine B.
844. Tromboplastina transform ă protrombina în:
A. fibrină;
B. fibrinogen;
C. trombină;
D. plasminogen;
E. plasmină.
845. Trombina transform ă fibrinogenul în:
A. fibrină;
B. produși de degradare ai fibrinei;
C. factori plachetari;
D. plasmină;
E. elemente figurate.
846. Timpul vasculo-plachetar poart ă denumirea de:
A. hemostază primară;
B. timp plasmatic;
C. coagulare primară ;
D. hemostază definitivă;
E. coagulare definitiv ă.

847. Coagularea sângelui – g ăsiți enunțul corect:
A. rezultatul ei este transformarea fibrinogenului insolubil în fibrină solubilă ;
B. la coagulare participă și Ca2+;
C. se desfășoară în două faze;
D. faza I , formarea trombinei, dureaz ă 1 – 2 s;
E. faza a II-a, formarea fibrinei, dureaz ă 10 s.
848. Hemostaza fiziologică presupune urm ătorul timp:
A. timpul vasculo-tisular;
B. timpul hemato-plachetar;
C. timpul plasmatic;
D. timpul osmotic;
E. timpul trombotic.
849. Despre trunchiul arterei pulmonare – alege ți enunțul greșit:
A. circulatia mic ă începe în ventriculul drept pr in trunchiul arterei pulmonare;
B. transport ă spre inim ă sânge înc ărcat cu O
2;
C. transport ă spre plămân sânge cu CO 2;
D. se împarte în cele dou ă artere pulmonare;
E. arterele pulmonare duc sângele spre re țeaua capilar ă din jurul alveolelor.
850. Cele patru vene pulmonare sfâr șesc în:
A. atriul drept;
B. ventriculul drept;
C. atriul stâng;
D. ventriculul stâng;
E. sinusul venos.
851. Artera aortă – găsiți enunțul eronat:
A. transport ă sângele cu O
2 spre plă mâni;
B. transport ă sângele cu substan țe nutritive spre țesuturi ș i organe;
C. circulația sistemic ă începe prin artera aort ă;
D. artera aort ă pleacă din ventriculul stâng;
E. artera aort ă și ramurile ei formeaz ă sistemul aortic.
852. Arcul aortic – selecta ți varianta fals ă:
A. artera asendent ă, după ce urcă 1 – 2 cm, se curbeaz ă și formeaz ă arcul aortic;
B. se continu ă cu aorta descendent ă;
C. din arc se desprinde trunchiul brahiocefalic pe partea dreapt ă;
D. din arc se desprinde artera carotid ă comună stângă;
E. din arc se desprinde artera subclavicular ă stângă.
853. Trunchiul brahiocefalic se împarte în:
A. arterele carotide comune, dreapt ă și stângă;
B. arterele carotide extern ă și internă ;
C. artera carotid ă externă și artera subclavicular ă dreaptă;
D. artera carotid ă comună dreaptă și artera su
bclavicular ă dreaptă;
E. artera carotid ă internă și artera subclavicular ă dreaptă.

854. Artera vertebral ă se desprinde din:
A. arterele axilare;
B. arterele carotide;
C. arterele toracice;
D. sinusul carotidian;
E. arterele subclaviculare.
855. Artera carotid ă internă irigă:
A. creierul;
B. gâtul;
C. regiunea occipital ă;
D. regiunea temporal ă;
E. viscerele fe ței.
856. Artera vertebral ă participă la vasculariza ția:
A. vertebrelor cervicale;
B. vertebrelor lombare;
C. găurii occipitale;
D. encefalului;
E. măduvei spin ării.
857. Arterele radială și ulnară iau naștere din:
A. artera median ă;
B. artera axilar ă;
C. artera palmar ă;
D. artera brahial ă;
E. artera antebrahial ă.
858. Artera poplitee se împarte în dou ă artere:
A. femurale;
B. safene;
C. tibiale;
D. plantare;
E. digitale.

859. Artera iliac ă internă are următoarele ramuri, cu excep ția:
A. pentru pereț ii bazinului;
B. pentru rinichi;
C. pentru vezica urinar ă;
D. pentru ultima por țiune a rectului;
E. pentru organele genitale.
860. Vena brahiocefalic ă ia naștere prin unirea:
A. venei jugulare interne cu vena subclaviculară ;
B. venei jugulare externe cu vena subclaviculară ;
C. venei jugulare interne cu vena jugular ă externă;
D. venei cave cu vena subclavicular ă;
E. venei cave cu vena brahial ă.

861. Vena iliac ă internă colecteaz ă sângele de la:
A. membrele inferioare;
B. splină;
C. ficat;
D. pancreas;
E. viscerele din bazin.
862. Venele mezenteric ă superioar ă, mezenteric ă inferioară și splenică formează prin unirea lor:
A. sinusul venos;
B. marea ven ă azygos;
C. vena port ă;
D. vena cav ă;
E. vena iliac ă.
863. Limfa face parte din:
A. lichidul intracelular;
B. lichidul intersti țial;
C. lichidul plasmatic;
D. mediul intern;
E. lichidul cefalorahidian.
864. Sistemul limfatic începe cu:
A. arterele limfatice;
B. venele limfatice;
C. arteriolele limfatice;
D. venulele limfatice;
E. capilarele limfatice.
865. În structura unui ganglion limfatic nu g ăsim:
A. capsulă fibroasă;
B. zonă corticală;
C. medulară;
D. cripte;
E. trabecule.

866. Splina – recunoa șteți enunțul greșit:
A. ocupă loja diafragmatică ;
B. are o culoare brun-ro șcată;
C. are o mas ă de 180 – 200 g;
D. distruge hematiile b ătrâne;
E. depoziteaz ă 200 – 300 g de sânge.
867. Care dintre urm ǎtoarele organe are atât func ție respiratorie cât și fonatorie?
A. fosele nazale;
B. limba;
C. faringele;
D. laringele;
E. traheea.

868. Sistemul respirator nu cuprinde:
A. faringe;
B. laringe;
C. esofag;
D. plǎmâni;
E. bronhii.
869. Corzile vocale se g ǎsesc la nivelul:
A. oaselor nazale;
B. faringelui;
C. epiglotei;
D. laringelui;
E. traheei.
870. La nivelul vertebrei T4, traheea:
A. formeazǎ arborele bron șic;
B. se împarte în dou ǎ bronhii;
C. formeazǎ acinii pulmonari;
D. se împarte în dou ǎ bronhiole respiratorii;
E. pǎtrunde în plamâni prin hil.
871. Plǎmânii au o capacitate total ǎ de:
A. 500 ml de aer;
B. 1000 ml de aer;
C. 1500 ml de aer;
D. 3000 ml de aer;
E. 5000 ml de aer.
872. Fiecare pl ǎmân este învelit de o seroas ǎ numitǎ:
A. membran ǎ respiratorie;
B. membran ǎ alveolo-capilar ǎ;
C. pleurǎ ;
D. pericard;
E. peritoneu.
873. Unitatea morfo-func ționalǎ a plǎm
ânului cuprinde:
A. alveolele pulmonare;
B. traheea;
C. bronhiile;
D. plǎmânul;
E. pleura.
874. Schimbul de oxigen și dioxid de carbon dintre organism ș i mediu reprezint ǎ:
A. ventilaț ia pulmonar ǎ;
B. hematoza;
C. nutriția celularǎ;
D. reglarea ventila ției;
E. respiraț ia.

875. Respiraț ia se realizeaz ǎ prin, cu excep ția:
A. mișcǎri de ridicare și de coborâre ale diafragmului;
B. ridicarea ș i coborârea coastelor;
C. presa abdominalǎ (presiunea pozitiv ǎ care ridicǎ diafragmul în inspir);
D. participarea mu șchilor inspirator i, în special mu șchii gâtului;
E. participarea mu șchilor expiratori, mu șchii drepți abdominali.

876. Minut volumul respirator:
A. este egal cu produsul dintre debitul respirator ș i frecvența respiratorie;
B. este cantitatea totalǎ de aer deplasatǎ în arborele respirator cu fiecare respira ție;
C. se mai nume ște volum curent respirator;
D. în diferite condiț ii, fiziologice și patologice, valorile se pot modifica foarte mult;
E. este unul din cele patru volume pul monare care, adunate, reprezint ǎ volumul maxim pe care îl
poate atinge expansiunea pulmonar ǎ.
877. Nu se poate determina spirometric:
A. volumul curent;
B. volumul rezidual;
C. volumul inspirator de rezerv ǎ;
D. volumul expirator de rezerv ǎ;
E. capacitatea vital ǎ.
878. Volumul de aer care r ǎmâne în pl ǎmân
i și dupǎ o expirație forț atǎ este de aproximativ:
A. 50 ml;
B. 100 ml;
C. 500 ml;
D. 1000 ml;
E. 1500 ml.
879. Volumul curent este:
A. volumul de aer care ajunge în zona alveolar ǎ a tractului respirator în fiecare minut;
B. volumul de aer care rǎ mâne în pl ǎmâni și dupǎ o expirație forț atǎ;
C. volumul de aer inspirat și expirat în timpul respira ției normale;
D. cantitatea total ǎ de aer deplasatǎ în arborele respirator în fiecare minut;
E. volumul de aer care umple c ǎile aeriene pân ǎ la bronhiile terminale și nu particip ǎ la schimburile
gazoase; 880. Volumul rezidual este:
A. egal cu produsul dintre volumul curent și frecvența respiratorie;
B. mǎsurabil prin spirometrie;
C. volumul de aer care poate fi expirat dup ǎ o expirație forțatǎ;
D. volumul de aer care rǎ mâne în pl ǎmâni dupǎ o expirație forț atǎ;
E. volumul de aer care particip ǎ la ventilaț ia spațiului mort.
881. Capacitatea vital ǎ este egalǎ cu sum
a dintre:
A. volumul inspirator de rezerv ǎ, volumul curent și volumul expirator de rezerv ǎ;
B. volumul curent și volumul inspirator de rezerv ǎ;
C. volumul curent și volumul expirator de rezerv ǎ;
D. volumul inspirator și volumul expirator de rezerv ǎ;
E. volumul inspirator de rezerv ǎ, volumul rezidual și volumul expirator de rezerv ǎ.

882. Capacitatea pulmonar ǎ totalǎ reprezint ǎ:
A. volumul maxim pân ǎ la care pot fi expansiona ți plǎmânii prin efort inspirator maxim;
B. volumul maxim de aer care poate fi expirat for țat din
plǎmâni, dup ǎ expirarea volumului curent;
C. cantitatea total ǎ de aer deplasatǎ în arborele respirator în fiecare minut;
D. volumul maxim de aer pe care o persoan ǎ îl poate scoate din pl ǎmâni dupǎ o inspirație maximǎ;
E. volumul total de aer care umple c ǎile aeriene și nu particip ǎ la schimburile de aer.

883. Debitul respirator al unui individ de 70 kg, care are o frecven țǎ a respiraț iilor de 20/minut și un
volum curent de 500 ml este:
A. 1,4 l/minut;
B. 3,5 l/minut;
C. 70 l/minut;
D. 4,5 l/minut;
E. 10 l/minut.

884. Forțele elastice pulmonare – alege ți varianta fals ǎ:
A. se mai numesc for țe de recul;
B. sunt de dou ǎ tipuri;
C. stau la baza realizǎ rii expiraț iei;
D. sunt forțele elastice ale țesutului pulmonar însu și;
E. sunt
forțele elastice produse de tensiunea superficial ǎ a lichidului tensioac tiv din exteriorul
pereților alveolari.

885. Mecanica ventila ției pulmonare – selectaț i enunțul corect:
A. mușchii inspiratori determin ǎ coborârea grilajului costal și sunt, în special, mu șchii gâtului;
B. mușchii drepți abdominali sunt mu șchi expiratori;
C. în inspir, diafragma se relaxeaz ǎ și trage în jos fa ța bazalǎ a plǎmânilor;
D. respirația normal ǎ, de repaus, se realizeaz ǎ aproape în întregime prin ridicarea și coborârea
coastelor; E. în inspir, sternul se ap ropie de coloana vertebral ǎ.
886. Fosele nazale – selecta ți varianta greș itǎ:
A. sunt situate sub baza craniului;
B. sunt situate deasupra cavit ǎții bucale;
C. formeazǎ cavitatea nazalǎ ;
D. reprezint ǎ o rǎspântie între calea respiratorie ș i cea digestiv ǎ;
E. sunt douǎ spații simetrice.
887. Presiunea alveolar ǎ variazǎ în timpul respiraț iei astfel:
A. în inspir, presiunea alveolar ǎ scade sub presiunea atmosferic ǎ;
B. în timpul unei inspiraț ii norm
ale devine – 5 cm H 2O;
C. în timpul unei inspiraț ii normale, face ca în pl ǎmâni sǎ pǎtrundǎ 1500 ml de aer;
D. în expir, creș te la + 2 cm H 2O;
E. în timpul expirului, ies din pl ǎmâni 1000 ml de aer.

888. Presiunea parț ialǎ a O 2 în aerul alveolar este de 10 0 mmHg, iar în sângele care intr ǎ în
capilarele pulmonare este de:
A. 0 mmHg;
B. 40 mmHg;
C. 60 mmHg;
D. 20 mmHg;
E. 50 mmHg.
889. Sângele arterial transport ǎ 20 mlO
2/ml din care:
A. 90 % este transportat de hemoglobin ǎ și 10 % este dizolvat în plasm ǎ;
B. 95 % este transportat de hemoglobin ǎ și 5 % este dizolvat în plasm ǎ;
C. 98,5 % este transportat de hemoglobin ǎ și 1,5 % este dizolvat în plasm ǎ;
D. 75 % este transportat de hemoglobin ǎ și 25 % este dizolvat în plasm ǎ;
E. 78,5 % este transportat de hemoglobin ǎ și 21,5 % este di zolvat în plasm ǎ.
890. Difuziunea gazelor respiratorii:
A. reprezint ǎ deplasarea aerului în ambele sensuri între alveolele pulmonare și atmosferǎ ;
B. se mai nume ște ventilație pulmonarǎ ;
C. reprezint ǎ transportul O
2 și CO 2 prin sânge și lichidele organismului c ǎtre și de la celule;
D. reprezint ǎ difuziunea oxigenului din sângele capilar în alveole și în sens invers a dioxidului de
carbon; E. sensul difuziunii va fi totdeauna orie ntat dinspre zona cu presiune mare c ǎtre zona cu presiune
micǎ.
891. Referitor la presiunea par țialǎ a oxigenului – g ǎsiți enunțul eronat:
A. în aerul alveolar, este de 100 mmHg;
B. în sângele care intrǎ în capilarele pulmonare, este de 40 mmHg;
C. la nivel tisular, este de 60 mmHg;
D. egalarea presiunilor par țiale, alveolar ǎ și sangvinǎ, ale O
2, se face în 0,25 secunde;
E. cantitatea de O 2 care se combin ǎ cu hemoglobina depinde de presiunea par țialǎ a O 2 plasmatic.
892. Cavitatea nazal ǎ nu se caracterizeaz ǎ prin:
A. este format ǎ din douǎ spații simetrice;
B. spațiile care o formeaz ǎ se numesc fose nazale;
C. fosele nazale sunt situate sub baza craniului și deasupra cavitǎții bucale;
D. are funcție fonatorie, prin corzile vocale;
E. din cavitatea nazal ǎ, aerul trece prin faringe.
893. Fenomenul de membran ǎ Hamburger este:
A. fenomenul migr ǎrii clorului, care are loc la nivelul eritrocitelor;
B. transportul CO
2 dizolvat fizic în plasm ǎ;
C. transportul CO 2 sub form ǎ de carbaminohemoglobin ǎ;
D. fenomenul migr ǎrii sodiului, care are loc la nivelul alveolelor;
E. combinarea CO 2 cu grupǎrile NH 2 terminale din lan țurile proteice ale hemoglobinei.
894. Respiraț ia Cheyne-Stokes constǎ în modificarea amp litudinii respiratorii:
A. în sensul cre șterii ei, urmat ǎ de apnee, dup ǎ care ciclul se reia;
B. în sensul scǎ derii ei, urmat ǎ de polipnee, dup ǎ care ciclul se reia;
C. în sensul cre șterii ei, urmat ǎ de apnee și stop respirator;
D. în sensul sc ǎderii ei, urmatǎ de apnee, dup ǎ care ciclul se reia;
E. în sensul scǎ derii ei, urmat ǎ de apnee și stop respirator.

895. Prin inhalarea, timp îndelungat, a prafului de c ǎrbune rezult ǎ:
A. gripa;
B. fibroza pulmonar ǎ;
C. emfizemul pulmonar;
D. bronșita;
E. pneumonia.

896. Gripa:
A. este o infec ție acutǎ bacterian ǎ;
B. nu este o boalǎ contagioasǎ ;
C. este o boal ǎ cu caracter sezonier;
D. vaccinarea antigripal ǎ nu reduce num ǎrul de cazuri de îmboln ǎvire;
E. forme mai u șoare de boal ǎ se întâlnesc doar la vârstele extreme.
897. Sângele arterial al unui indi vid care are 16 g de hemoglobin ǎ transportǎ :
A. 20 mlO
2/dl;
B. 21,44 mlO 2/dl;
C. 16 mlO 2/dl;
D. 20,84 mlO 2/dl;
E. 18,76 mlO 2/dl.

898. CO
2 difuzeazǎ din celule în capilare și determin ǎ creșterea presiunii sale par țiale cu:
A. 40 – 46 mmHg;
B. 20 – 25 mmHg;
C. 12 – 15 mmHg;
D. 5 – 6 mmHg;
E. 1 – 2 mmHg.

899. Emfizemul pulmonar nu se caracterizeaz ǎ prin faptul cǎ :
A. ilustreaza un proces pulmo nar complex, obstructiv și distructiv;
B. de cele mai multe ori, este consecin ța fumatului îndelungat;
C. expirul este dificil deoarece aer ul este „prins” în alveole;
D. denotǎ „aer în exces” la nivel pulmonar;
E. țesutul pulmonar este înlocuit cu țesut fibros.
900. Hematia petrece în capilarul pulmonar, în medie:
A. 0,25 secunde;
B. 0,5 secunde;
C. 0,75 secunde;
D. o secund ǎ;
E. 1,25 secunde.

901. pH-ul și temperatura condi ționeazǎ cantitatea de O 2 care se combin ǎ cu hemoglobina astfel:
A. scǎderea pH-ului plasmatic și creșterea temperaturii determin ǎ scǎderea capacit ǎții hemoglobinei
de a lega oxigenul;
B. creșterea pH-ului plasmatic și creșterea temperaturii determin ǎ scǎderea capacit ǎții hemoglobinei
de a lega oxigenul;
C. creș terea pH-ului plasmatic ș i creșterea temperaturii determin ǎ creș terea capacit ǎții
hemoglobinei de a lega oxigenul;
D. scǎderea pH-ului plasmatic ș i scǎderea temperaturii determin ǎ scǎderea capacit ǎții hemoglobinei
de a lega oxigenul; E. creșterea pH-ului plasmatic și scǎderea temperaturii determin ǎ scǎderea capacit ǎții hemoglobinei
de a lega oxigenul.

902. Nu este adev ǎrat cǎ în inspir:
A. coastele se ridic ǎ;
B. diafragma coboar ǎ;
C. sternul se proiecteaz ǎ înainte și se îndep ǎrteazǎ de coloana vertebralǎ ;
D. contracția diafragmei trage în jos fa ța bazalǎ a plǎmân
ilor;
E. retracț ia elasticǎ a plǎmânilor, a peretelui toracic și a structurilor abdominale comprim ǎ plǎmânii.
903. Ventilația spaț iului mort nu cuprinde:
A. faringele;
B. laringele;
C. traheea;
D. bronhiile;
E. alveolele.
904. Arborele bron șic nu are în structura sa:
A. bronhii;
B. bronhiole;
C. ducte alveolare;
D. cavitǎți pleurale;
E. sǎculeț i alveolari.
905. Ventilația alveolar ǎ este:
A. cantitatea total ǎ de aer deplasatǎ în arborele respirator în fiecare minut;
B. volumul de aer care ajunge în zona alveolar ǎ a tractului respirator în fiecare minut;
C. volumul de aer care ventileazǎ spațiul cuprins între pleura visceral ǎ și cea parietal ǎ;
D. ventilaț ia spaț iului mort;
E. volumul de aer care rǎ mâne în pl ǎmân
i și dupǎ o expirație forț atǎ.
906. Debitul respirator este:
A. suma dintre volumul inspirator de rezerv ǎ, volumul curent ș i volumul expirator de rezervǎ ;
B. suma dintre capacitatea vital ǎ și volumul rezidual;
C. produsul dintre volumul curent și frecvența respiratorie;
D.produsul dintre minu t-volumul respirator și frecvența respiratorie;
E. produsul dintre volumul curent și volumul spa țiului mort ventilator.

907. Căile respiratorii sunt reprezentate de urm ătoarele structuri, cu excep ția:
A. cavitatea nazală ;
B. laringe;
C. esofag;
D. faringe;
E. trahee.

908. Răspântia între calea respiratorie ș i cea digestiv ă este reprezentat ă de:
A. cavitatea nazală ;
B. laringe;
C. glotă;
D. faringe;
E. esofag.
909. Traheea se împarte în dou ă bronhii, la nivelul vertebrei:
A. T2;
B. T3;
C. T4;
D. T5;
E. T6.
910. Principalele organe ale respira ției sunt:
A. cavitățile nazale;
B. faringele;
C. laringele;
D. bronhiile;
E. plămânii.
911. Referitor la pleur ă, următoarele enun țuri sunt adev ărate, cu excep ția:
A. fiecare pl ămân este învelit de o membran ă mucoasă numită pleură ;
B. foița parietală a pleurei c ăptușește pereții toracelui;
C. foița viscerală a pleurei acoper ă plămânul;
D. între cele dou ă foițe ale pleurei există cavitatea pleurală ;
E. în cavitatea pleural ă se află o lamă fină de lichid pleur
al.
912. În structura acinului pulmonar nu intră :
A. bronhiola respiratorie;
B. bronhia terminal ă;
C. canalul alveolar;
D. săculeț ul alveolar;
E. alveolele pulmonare.
913. Din punct de vedere func țional, respira ția prezintă următoarele etape, cu excep ția:
A. ventilaț ia pulmonar ă;
B. umplerea alveolelor cu sânge oxigenat;
C. difuziunea O
2 și CO 2 între alveolele pulmonare ș i sânge;
D. transportul O 2 și CO 2 prin sânge și lichidele organismului;
E. reglarea ventila ției.

ml de aer. 914. În timpul ins pirației:
A. diafragma se relaxeaz ă;
B. retracția elastică a peretelui toracic comprim ă plămânii;
C. retracția elastică a structurilor ab dominale comprim ă plămânii;
D. contracția diafragmei trage în jos fa ța bazală a plămânilor;
E. contracția diafragmei ridic ă fața bazală a plămânilor.

915. Grilajul costal – alege ți varianta fals ă:
A. în poziția de repaus, acesta este ascensionat;
B. în poziția de repaus, acesta permite sternului s ă se apropie de coloana vertebrală ;
C. când grilajul costal se ridic ă, acesta proiectează înainte sternul;
D. diametrul antero-posterior se m ărește cu aproximativ 20 % în inspira ția maxim ă față de expira ție;
E. mușchii care determin ă ridicarea grilajului costal sunt, în special, mu șchii gâtului.

916. Presiunea pleural ă variază cu:
A. variațiile tensiunii arteriale;
B. variațiile presiunii pulsului;
C. fazele respira ției;
D. variațiile presiunii atmosferice;
E. fazele digestiei.
917. Referitor la presiunea alveolară , selectați varianta greș ită:
A.este presiunea din int
erior ul alveolelor pulmonare;
B. pentru a permite p ătrunderea aerului în pl ămâni, presiunea alveolar ă trebuie sa fie egală cu
presiunea atmosferică ;
C. în timpul unei inspiraț ii normale, presiunea alveolară devine – 1cm H 2O;
D. presiunea alveolar ă crește la aproximativ + 1 cm H 2O în timpul expira ției;
E. presiunea alveolar ă negativă ușoară ( – 1 cm H 2O ) este suficient ă pentru ca, în timpul
inspirației, în plămâni să pătrundă aproximativ 500

918. Surfactantul este:
A. stratul sub țire de lichid care acoper ă la exterior alveolele;
B. forța elastică pulmonară ;
C. forța de recul pulmonar ă;
D. lichidul tensioactiv care c ăptușește la interior pereț ii alveolari;
E. tensiunea superficial ă a alveolelor.
919. Volumul maxim de aer pe care o persoan ă îl poate scoate din pl ămâni dup ă o inspira ție
maximă se numește:
A. volum inspirator de rezerv ă;
B. volum rezidual;
C. capacitate pulmonar ă totală;
D. capacitate vital ă;
E. volum expirator de rezerv ă.
920. Capacitatea pulmonar ă totală este:
A. suma dintre capacitatea vital ă, volumul inspirator de rezerv ă și volumul rezidual;
B. suma dintre volumul inspirator de rezerv ă și volum
ul expirator de rezervă ;
C. suma dintre volumul curent și volumul rezidual;
D. suma dintre capacitatea vital ă și volumul rezidual;
E. suma dintre volumul inspirator de rezerv ă, volumul expirator de rezerv ă și volumul rezidual.

921. Volumul de aer care r ămâne în pl ămâni și după o expirație forț ată se numeș te:
A. volum curent;
B. volum inspirator de rezerv ă;
C. volum expirator de rezerv ă;
D. volum vital;
E. volum rezidual.

922. Se descriu urm ătoarele capacit ăți pulmonare, cu excep ția:
A. capacitatea inspiratorie;
B. capacitatea expiratorie;
C. capacitatea reziduala func țională;
D. capacitatea vital ă;
E. capacitatea pulmonar ă totală.

923. Volumele pulmonare – alege ți varianta fals ă:
A. volumul rezidual reprezint ă cantitatea suplimentar ă de aer care poate fi expirat ă în urma unei
expirații forț ate, după expirarea unui volum curent;
B. volumul inspirator de rezervă este un volum suplimentar de ae r care poate fi inspirat peste
volumul curent;
C. volumul expirator de rezerv ă este de circa 1500 ml;
D. volumul curent este volumul de aer inspirat și expirat în timpul respira ției normale;
E. volumele pulmonare adunate reprezint ă volumul maxim pe care îl poate atinge expansiunea
pulmonar ă.

924. Minut-volumul respirator – g ăsiți enunțul greșit:
A. mai este denumit și debitul respirator;
B. este cantitatea totală de aer deplasată în arborele respirator în fiecare minut;
C. este egal cu produsul dintre volumul curent și frecvența respiratorie;
D. în diferite condiț ii fiziologice și patologice, valorile se pot modifica foarte mult;
E. este egal cu 0,5 l/min, la o frecven ță respiratorie de 18/min.

925. Ventilația spaț iului mort este:
A. volumul de aer care particip ă la schimburile de gaze respiratorii;
B. unul dintre factorii majori care determin ă presiunile par țiale ale oxigenului și dioxidului de
carbon în alveole; C. volumul de aer care umple că ile aeriene pân ă la bronhiile terminale;
D. volumul de aer care ajunge în zona alveolar ă a tractului respirator;
E. în medie de 4,5 – 5 l/min.

926. Volumul curent este în medie:
A. 500 ml;
B. 1500 ml;
C. 2000 ml;
D. 3500 ml;
E. 5000 ml.

927. Cele două spații simetrice care formeaz ă cavitatea nazal ă se numesc:
A. piramide nazale;
B. oase nazale;
C. fose nazale;
D. narine;
E. orificii narinare.

928. Sistemul respirator cuprinde c ăile respiratorii ș i:
A. cutia toracic ă;
B. plămânii;
C. mediastinul;
D. diafragmul;
E. pleura.
929. Laringele are func ție respiratorie ș i:
A. excretorie;
B. vibratorie;
C. metabolic ă;
D. fonatorie;
E. digestivă.
930. Traheea:
A. este un organ sub form ă de tub;
B. continuă faringele;
C. are o lungime de 1 – 2 cm;
D. se împarte în dou ă bronhiole;
E. are funcție fonatorie, prin corzile vocale.
931. Ultimele ramifica ții ale arborelui bron șic sunt:
A. bronhiolele lobulare;
B. bronhiolele respiratorii;
C. ductele alveolare;
D. saculeții alveolari;
E. alveolele pulmonare.
932. Unitatea morfo-func țională a plămânului este:
A. lobul pulmonar;
B. lobulul pulmonar;
C. parenchimul pulmonar;
D. alveola pulmonar ă;
E. acinul pulmonar.
933. Membrana alveolo-capilar ă:
A. se mai n
umește membran ă respiratorie;
B. la nivelul ei au loc schimburile de lichide dintre alveole și sânge;
C. este formată din capilarele din jurul alveolelor împreun ă cu conținutul alveolar;
D. înveleș te fiecare pl ămân;
E. intră în structura arborelui bron șic.
934. Membrana alveolo-capilar ă este alcătuită din următoarele elemente, cu excep ția:
A. endoteliu capilar;
B. interstiț iu pulmonar;
C. epiteliu alveolar;
D. pseudopode;
E. surfactant.

935. Factorii care influen țează rata difuziunii gazelor prin membrana alveolo-capilar ă sunt
următorii, cu excep ția:
A. presiunea par țială a gazului în cap ilarul pulmonar;
B. presiunea lichidului tensioactiv (surfactant);
C. presiunea par țială a gazului în alveol ă;
D. coeficientul de difuziune a gazului;
E. dimensiunile membranei alveolo-capilare.

936. Referitor la difuziunea oxigenului – alege ți varianta corect ă:
A. se face din sângele capilar spre aerul alveolar;
B. după ce traversează membrana alveolo-capilar ă, moleculele de O 2 se dizolv ă în plasmă;
C. presiunea par țială a O 2 în aerul alveolar este de 40 mmHg;
D. presiunea par țiala a O 2 în sângele care intr ă în capilarele pulmonare este de 100 mmHg;
E. niciun enun ț corect.
937. Marginea de siguran ță este:
A. timpul de 0,75 secunde petrecut de hematie în capilarul pulmonar;
B. timpul în care se produce egalarea presiunilor par țiale, alveolară și sangvină;
C. un interval de 0,25 secunde;
D. un interval de 0,50 secunde;
E. intervalul de timp care asigur ă o preluare adecvat ă a CO
2 în condiții de stres.

938. Difuziunea – alege ți varianta gre șită:
A. este etapa procesului respirator care urmeaz ă după ventilația alveolară ;
B. procesul are loc doar în condi țiile în care există o diferen ță de presiune;
C. sensul procesului va fi totdeauna or ientat dinspre zona cu presiune mic ă către cea cu presiune
mare;
D. difuziunea oxigenului se face di n alveole în sângele capilar;
E. difuziunea dioxidului de carbon se face din sângele capilar c ătre alveole.
939. Aerul alveolar – selecta ți enunțul eronat:
A. cu fiecare respiraț ie este înlocuit tota l cu aer atmosferic;
B. aerul atmosferic care p ătrunde în c ăile aeriene este umezit înainte de a ajunge la alveole;
C. din aerul alveolar este extras oxigenul;
D. primeș te permanent dioxid de ca rbon din sângele pulmonar;
E. aerisirea la nivel alveol ar este foarte important ă pentru prevenirea schimb ărilor bruște ale
concentra ției sangvine a gazelor.
940. Referitor la difuziunea CO
2 – alegeți varianta incorectă :
A. CO 2 difuzează de 20 de ori mai repede decât O 2;
B. CO 2 este de 25 de ori mai solubil în lichidele organismului decât O 2;
C. egalarea presiunilor par țiale ale CO 2 în alveole și în sânge se face în 0,5 secunde;
D. presiunea par țială a CO 2 în sângele din capilarele pulmonare este de 46 mmHg;
E. presiunea par țială a CO 2 în aerul alveolar este de 40 mmHg.
941. Difuziunea CO
2 se face:
A. dinspre atmosfer ă spre aerul alveolar;
B. dinspre aerul alveolar spre sâ ngele din capilarele pulmonare;
C. dinspre țesuturi spre capilarele pulmonare;
D. dinspre țesuturi spre atmosfer ă;
E. dinspre sângele din capilarele pulmonare spre alveole.

942. Presiunea parț ială a CO 2 în sângele venos este mai mare decât în sângele arterial cu:
A. 5 – 6 mmHg;
B. 15 – 16 mmHg;
C. 10 – 15 mmHg;
D. 20 – 30 mmHg;
E. 30 – 40 mmHg.

943. În mod normal, valoarea hemoglobinei este de:
A. 2 – 5 g/dl sânge;
B. 5 – 10 g/dl sânge;
C. 12 – 15 g/dl sânge;
D. 15 – 20 g/dl sânge;
E. 20 – 25 g/dl sânge.

944. Fiecare molecul ă de hemoglobin ă se poate combina cu maximum:
A. o molecul ǎ de O
2;
B. 2 molecule de O 2;
C. 3 molecule de O 2;
D. 4 molecule de O 2;
E. 5 molecule de O 2.
945. Referitor la transportul O
2 – găsiți enunțul greșit:
A. O2 din plasm ă se combin ă ireversibil cu ionii de fier din structura hemoglobinei;
B. fiecare gram de hemoglobin ă se poate combina cu maximum 1,34 ml de O 2;
C. sângele arterial transport ă 20 ml O 2 / dl;
D. cantitatea de O 2 care se combin ă cu hemoglobina este condi ționată de pH-ul plasmatic;
E. creșterea temperaturii determin ă scăderea capacit ății hemoglobinei de a lega oxigenul.
946. La nivel tisular, presiunea par țială a O
2 este de:
A. 20 mmHg;
B. 40 mmHg;
C. 60 mmHg;
D. 80 mmHg;
E. 100 mmHg.
947.Următorul procent de O
2 este transportat de hemoglobin ă prin sângele arterial:
A. 50 %;
B. 70 %;
C. 98,5 %;
D. 1,5 %;
E. 20 %.
948. Fiecare 100 ml de sânge elibereaz ă la țesuturi, în repaus:
A. 5 ml O
2;
B. 7 ml O 2 ;
C. 15 ml O 2;
D. 20 ml O 2;
E. 25 ml O 2.

949. Hemoglobina redus ă imprimă sângelui venos o culoare caracteristic ă:
A. roșie aprinsă;
B. roșie-portocalie;
C. roșie-brună;
D. roșie-violacee;
E. roz.

950. Referitor la transportul CO 2 prin sânge – g ăsiți enunțul greșit:
A. CO 2 poate fi transportat dizolvat fizic în plasm ă;
B. CO 2 poate fi transportat sub form ă de carbaminohemoglobin ă;
C. CO 2 poate fi transportat sub form ă de bicarbonat plasmatic;
D. presiunea partial ă a CO 2 în sângele venos este cu 5 – 6 mmHg mai mare fa țǎ de sângele arterial;
E. CO 2 difuzează din capilare în celule ș i determin ă creșterea presiunii sale parț iale.
951. Reglarea ventila ției se realizeaz ă de că tre centrii nervo și din:
A. măduva spin ării;
B. bulb și punte;
C. talamus;
D. cerebel;
E. emisferele cerebrale.
952. Mușchii care determin ă coborârea grilajului costal sunt:
A. mușchi inspiratori;
B. în special mu șchii gâtului;
C. mușchi expiratori;
D. în special mu șchiul diafragm;
E. în special mu șchiul mare pectoral.
953. Presiunea pleural ă este:
A. presiunea din spa țiul cuprins între pleura visceral ă și plămâni;
B. presiunea din spa țiul cuprins între pleura parietal ă și torace;
C. egală cu cea atmosferic ă;
D. pozitivă + 1 cm H
2O peste presiunea atmosferic ă;
E. mai mică decât presiunea atmosferic ă.
954. Ventilația alveolar ă – alegeți varianta gre șită:
A. este volumul de aer care umple c ăile aeriene pân ă la bronhiile terminal e, în fiecare minut;
B. este volumul de aer care particip ă la schimburile de gaze respiratorii;
C. este unul din factorii care determin ă presiunile par țiale ale O
2 și CO 2 în alveole;
D. reprezint ă o parte din minut volumul respirator;
E. valoarea sa medie este de 4,5 – 5 l/min.

955. Procesul de formare a urinei se desf ășoară în :
A. prostată ;
B. calicele mari;
C. calicele mici;
D. nefroni;
E. piramidele Malpighi.

956. Corpusculul renal Malpighi cuprinde:
A. piramida Malpighi;
B. ansa Henle;
C. capsula Bowman;
D. tubul urinifer;
E. pelvisul renal.

957. Sistemul excretor are urm ătoarele roluri, cu excep ția:
A. contribuie la realizarea hom eostaziei mediului intern;
B. metabolizeaz ă substanțele nocive p ătrunse în organism;
C. contribuie la realizar ea echilibrului acido-bazic;
D. produce, colecteaz ă și elimină urina;
E. contribuie la realizarea echilibrului hidric.
958. Sistemul excretor nu cuprinde:
A. rinichii;
B. ureterele;
C. vezica urinară ;
D. uretra;
E. uterul.
959. În corpusculul renal are loc:
A. filtrarea plasmei sangvine;
B. reabsorbția tubular ă;
C. secreț ia tubular ă;
D. acidifierea urinei;
E. concentrarea urinei.
960. Aparatul juxtaglomerular are rol în:
A. ultrafiltrarea glomerulara;
B. reglarea presiunii hidrostati ce la nivelul glomerulului;
C. reglarea presiunii arteriale;
D. menținerea constantă a ph-ului sangvin;
E. reabsorbția glucozei la nivelul tubului contort proximal.
961. Unitatea morfofunc țională a rinichiului este:
A. neur
onul;
B. glomerulul renal;
C. corpusculul renal Malpighi;
D. nefronul;
E. lobulul renal.
962. Filtrarea plasmei sangvine es te un proces favorizat de:
A. structura imperforat ă a endoteliului capilar;
B. membrana filtrant ă formată din endoteliul capsular și epiteliul capilar;
C. calitățile filtrante ale membra nei bazale a endoteliului;
D. calitățile filtrante ale foi ței parietale a capsulei;
E. structura imperforat ă a foiț ei viscerale a capsulei.

963. Tubul urinifer nu are în structura sa :
A. trei segmente;
B. tubul contort proximal;
C. tubul contort distal;
D. ansa Henle;
E. tubul colector.

964. Ansa Henle – g ăsiți enunțul eronat:
A. este format ă din epiteliu turtit;
B. are forma literei U;
C. este format ă dintr-un epiteliu cilindric cu bordura în perie;
D. ansele nefronilor juxtamedulari p ătrund în piramide până aproape de vârful papilei;
E. ansele nefronilor cu glom eruli în corticala extern ă pătrund numai în medulara extern ă.
965. Căile urinare prin care se elimin ă urina sunt urmatoarele, cu excep ția:
A. papilelor mari și mici;
B. pelvisului renal;
C. ureterelor;
D. uretrei;
E. vezicii urinare.
966. Cantitatea de urin ă primară formată de rinichi în 24 de ore este de:
A. 120 – 160 l;
B. 170 – 180 l;
C. 200 – 240 l;
D. 120 – 160 ml;
E. 170 – 180 ml.
967. Dintre urm ătoarele structuri, una nu se reg ăsește în structura nefronului:
A. glomerulul renal;
B. capsula Bowman;
C. tubul contort distal;
D. vena renală ;
E. ansa Henle.
968. Într-o sec țiune longit
udinală prin rinichi nu se poate observa:
A. zona cortical ă;
B. piramida Malpighi;
C. uretra;
D. pelvisul renal;
E. artera interlobar ă.
969. Găsiți afirmația falsă cu privire la ultrafiltrarea glomerular ă:
A. prin ultrafiltrare glomerular ă se obține urina primar ă;
B. plasma ( împreun ă cu proteinele ) trece prin membrana filtrant ă în tubul urinifer;
C. ultrafiltratul are compoziț ia plasmei deproteinizate;
D. în 24 de ore, prin rini chi trec 1000 – 1500 l de sânge;
E. lichidul extracelular este în totalita te filtrat de 12 – 16 ori zilnic.

970. Care este afirma ția adevărată în ceea ce prive ște secreția tubular ă:
A. transportul prin peretele tubular es te realizat prin mecanisme enzimatice și prin difuziune;
B. în urma proceselor de reabsorb ție și secreție tubular ă cantitaltea de urin ă crește;
C. în urma proceselor de reabsorb ție și secreție tubular ă concentra ția urinei scade;
D. constă în trecerea din capilarele sangvine peritubulare în lumenul tubular a sodiului și a apei;
E. are loc la nivelul tubilor contor ți proximali.

971. La nivelul tubului proximal se reab sorb în procent de 98 – 100 % urm ătoarele substan țe, cu
excepția:
A. clor;
B. potasiu;
C. uree;
D. glucoză;
E. aminoacizi.

972. La nivelul tubului di stal se reabsoarbe:
A. glucoza;
B. ureea;
C. sodiul;
D. potasiul;
E. clorul.
973. Presiunea intravezicală crește când cantitatea de urin ă din vezic ă depășește:
A. 1000 cm
3;
B. 500 cm3;
C. 200 cm3;
D. 300 cm3;
E. 400 cm3.
974. Urina finală din 24 de ore este în cantitate de:
A. 500 ml;
B. 100 l;
C. 15 l;
D. 1,5 l;
E. 100 ml.
975. Procesele catabolice desf ășurate la nivel celular dau na ștere la urm ătorii produ și reziduali, cu
excepția:
A. CO
2;
B. O2;
C. H2O;
D. uree;
E. amoniac.
976. Prin piele se elimin ă:
A. CO
2 si O 2;
B. uree și acid uric;
C. H2O și substanțe minerale;
D. amoniac;
E. bicarbonat de sodiu.

977. Cea mai mare parte a produ șilor reziduali se elimin ă sub form ă de:
A. transpirație;
B. perspiraț ie;
C. materii fecale;
D. urină;
E. energie.

978. Corpusculul renal Malpighi – g ăsiți afirmația falsă:
A. foița viscerală a capsulei Bowman ader ă la glomerul;
B. foița parietală a capsulei Bowman se continu ă cu tubul urinifer;
C. capsula Bowman are formă de cupă;
D. în corpusculul renal are loc filtrarea plasmei;
E. glomerulul renal este format di ntr-un ghem de vase limfatice.

979. Endoteliul capilar, membrana bazal ă și epiteliul capsulei Bowman formeaz ă:
A. membrana filtrant ă;
B. aparatul juxtaglomerular;
C. tubul contort proximal;
D. papila renal ă;
E. membrana alveolo-capilar ă.

980. Tubul contort proximal este alc ătuit dintr-un epiteliu:
A. cilindric ciliat;
B. pavimentos stratificat;
C. cilindric cu bordura în perie;
D. pavimentos keratinizat;
E. cubic.
981. Tubul cont
ort distal, la contactul cu arteriola aferent ă formează:
A. arteriola eferent ă;
B. ansa Henle;
C. aparatul juxtaglomerular;
D. tubul colector;
E. papila renal ă.
982. Tubul contort distal se deschide în:
A. pelvisul renal;
B. canalul colector;
C. piramida renal ă;
D. arteriola aferent ă;
E. arteriola eferent ă.

983. Ultrafiltratul glomerular define ște:
A. urina primar ă;
B. urina secundar ă;
C. urina tertiară ;
D. urina finală ;
E. filtratul reabsorbit la nivel tubular.

984. Secreția tubular ă constă în trecerea din capilarele sangvine peritubulare în lumenul tubular a
următoarelor elemente, mai pu țin:
A. K+;
B. H+;
C. glucoză;
D. amoniac;
E. uree.

985. Secreția tubular ă se desfășoară la nivelul:
A. corpusculului renal;
B. tubului cont ort proximal;
C. ansei Henle;
D. tubului contort distal;
E. tubului colector.

986. Reabsorb ția tubulară – selectați enunțul greșit:
A. se realizeaz ă prin transport activ sau pasiv;
B. la nivelul tubului distal glucoza se reabsoarbe în procent de 100 %;
C. la nivelul tubului distal apa se reabsoarbe în procent de 14 %;
D. se desfășoară la nivelul segmentelor proximal și distal;
E. determin ă economisirea unor substan țe utile.

987. Pelvisul renal define ște:
A. hilul renal;
B. calicele mari și mici;
C. bazinetul;
D. canalul colector;
E. parenchimul renal.
988. Transportul urinei prin uretere se desf ășoară prin:
A. transport activ;
B. transport pasiv;
C. osmoză;
D. difuziune;
E. miscări peristaltice.
989. Fibrele senzitive parasimpatice cond uc impulsurile la centrii nervo și medulari ai mic țiunii:
A. T10 – T12;
B. L1 – L3;

C. L4 – L5;
D. S1 – S3;
E. S4 – S5.
990. Acțiunea simpaticului asupra ureterelor:
A. inhibă motilitatea ureterelor;
B. accentuează motilitatea ureterelor;
C. dilată ureterele;
D. contractă ureterele;
E. nu are acț iune asupra ureterelor.

991. Efectul SNV parasimpatic asupr a vezicii urinare este urm ătorul:
A. relaxarea sfincterului vezical extern;
B. relaxarea mu șchiului vezical;
C. relaxarea sfincterului vezical intern;
D. contractia sfincterului vezical intern;
E. contractia sfincterului vezical extern.

992. Calea eferent ă parasimpatic ă este reprezentată de:
A. nervii ruș inoși;
B. nervii pelvici;
C. nervii lombari;
D. nervii sacraț i;
E. nervii coccigieni.
993. Glucoza se elimin ă prin urină în cazuri patologice, de exemplu:
A. diabet insipid;
B. diabet zaharat;
C. gută ;
D. litiază renală ;
E. stare de șoc.
994. Reducerea capacit ății funcționale a rinichilor se întâlneș te în boala numit ă:
A. cistită;
B. glomerulonefrit ă;
C. pielonefrit ă;
D. insuficien ță renală;
E. uretrită.

995. Metabolismul nu se caracterizeaz ă prin:
A. cupri
nde două procese antagonice;
B. anabolismul presupune sinteze de substan țe organice complexe caracteristice organismului;
C. procesele metabolice sunt catalizate enzimatic;
D. procesele metabolice sunt ireversibile;
E. cele două procese se afl ă în echilibru dinamic.

996. Organismul uman con ține următoarele cantit ăți de glucoz ă cu excep ția:
A. în sânge 5 g;
B. în lichidul interstiț ial 11.5 g;
C. în limfă 11.5 g;
D. în lichidul intracelular 35 g;
E. în urina final ă 55 g.
997. Glicoliza nu se caracterizează prin:
A. constă în transformarea moleculei de glucoz ă în două molecule de acid piruvic;
B. din glicoliza anaerob ă se elibereaz ă 34 molecule de ATP ;
C. în glicoliza muscular ă rezultă acid lactic;
D. este un proces catabolic;
E. acidul lactic rezultat este transformat în faza de refacere în acid piruvic.

998. În mitocondrii se realizeaz ă următoarele procese cu excep ția:
A. acidul piruvic se transform ă în acetilcoenzima A;
B. acetilcoenzima A p ătrunde în ciclul Krebs;
C. din ciclul Krebs rezult ă două molecule de CO 2, pentru fiecare molecul ă de acetil CoA;
D. după ce parcurge lan țul respirator, H+
împreună cu O 2 formează apa;
E. din glicoliza aerob ă rezultă două molecule de ATP.

999. Următoarele afirma ții privind glicogenul sunt adev ărate cu excep ția:
A. reprezint ă forma de depozitare a glucidelor în organism;
B. glicogenogeneza este un proces anabolic;
C. în mușchi reprezint ă 5 – 8 % din masa organului;
D. în cantități mici se gaseș te și în alte țesuturi;
E. nu face parte din structura celular ă.
1000. Gluconeogeneza – alege ți varianta fals ă:
A. o parte din aminoacizii con ținuți în proteinele tisulare pot fi transformaț i în glucoz ă;
B. este sinteza glucozei din lipide;
C. este sinteza glucozei din aminoacizi;
D. este procesul anabolic de po limerizare a glucozei în glicogen;
E. inițial, acizii gra și sunt converti ți in acetil-coenzima a.
1001. Acizii gra și – alegeți varianta falsă :
A. acizii gra și cu lanț scurt de atomi de carbon ajung la ficat prin vena portă ;
B. acizii gra și cu lanț lung de carbon sunt absorbi ți în vasele limfatice;
C. în circuitul sangvin chilm icronii nu se descom
pun;
D. și acizii gra și rezultați în urma hidrolizei trigliceridelor de rezerv ă constituie lipidele de
circulație;
E. acizii gra și sunt degradaț i prin oxidare pân ă la acetil CoA numai în mitocondrii.
1002. Lipidele de circula ție nu se caracterizeaz ă prin:
A. trigliceridele (de absorb ție se află în cantitate de 125 – 150 mg / dl;
B. colesterolul se află în cantitate de 1 80 – 200 mg / dl;
C. fosfolipidele se află în cantitate de 500 – 700 mg / dl;
D. sunt constituite ș i din trigliceridele de absorb ție;
E. acizii gra și din depozitele adipoase se afl ă în cantitate de 15mg-dl.
1003. Ț esutul adipos nu se caracterizeaz ă prin:
A. este ră spândit și în pericard;
B. este format din celule epiteliale care depoziteaz ă lipide;
C. adipocitele pot depozita trigliceride pân ă la 80- 95 % din volumul lor;
D. reprezint ă 20% din greutatea corporal ă;
E. este ră spândit și retroperitoneal.
1004. Aminoacizii – alege ți răspunsul fals :
A. aminoacizii esen țiali rezult ă din di
gestia substan țelor proteice;
B. aminoacizii esen țiali sunt prelua ți în mare parte de vena port ă;
C. în sânge aminoacizilor esen țiali li se al ătură aminoacizii neesen țiali;
D. biosinteza proteinelor din aminoacizi are loc la nivelul aparatului Golgi;
E. pot să rămână aminoacizi circulan ți în plasma sangvină .

1005. Aminoacizii – alege ți răspunsul corect:
A. aminoacizii esen țiali pot fi sintetiza ți de organismul uman;
B. aminoacizii neesen țiali nu pot fi sintetiza ți de organism;
C. aminoacizii se cupleaz ă prin legături peptidice în ordinea stabilit ă de gena structural ă existentă
în ADN; D. în structura substan țelor proteice intră un număr de 64 aminoacizi;
E. concentra ția plasmatic ă a aminoacizilor este de 180 – 200 g/dl.
1006. Sinteza proteinelor nu se caracterizeaz ă prin:
A. informația necesară sintezei proteinelor este stocat ă în ADN;
B. codul con ținut de gen ă este transcris de ARN mesager;
C. sinteza proteinelor se realizeaz ă în nucleu la nivelul ribozomilor;
D. proteinele sintetizate au rol structural;
E. proteinele sintetizate catalizeaz ă reacț iile metabolice.
1007. Proteinele tisulare – alege ți varianta corect ă:
A. se formează din aminoacizii plasmatici (esen țiali și neesențiali);
B. sunt sintetizate în citoplasm ă la nivelul reticulului endoplasmatic;
C. pot fi structurale: exemplu hormonii;
D. pot fi sintetizate și prin
procesul de gluconeogenez ă;
E. rolul lor esen țial este energetic.
1008. Dezaminarea oxidativ ă nu se caracterizeaz ă prin:
A. degradarea aminoacizilor prin îndep ărtarea unei grup ări aminice;
B. NH
3 rezultat nu este toxic, deci nu trebuie neutralizat;
C. cetoacizii rezulta ți pot participa la proc ese de gluconeogenez ă;
D. cetoacizii pot participa la sinteza de acizi gra și;
E. cetoacizii pot intra în ciclul Krebs.
1009. Referitor la procesul de transaminare – alege ți varianta fals ă:
A. cetoacizii amina ți provin și din degradarea glucidelor;
B. cetoacizii amina ți provin și din degradarea proteinelor;
C. cetoacizii amina ți provin și din degradarea lipidelor;
D. este procesul de degradar e a aminoacizilor prin îndepă rtarea unei grup ări aminice;
E. este calea de sintez ă a unor aminoacizi neesen țiali.
1010. Referitor la metabolismul apei – alege ți varianta incorectă :
A. reprezint ă 60 % din greutatea corpului;
B. este solvit pentru substan țele organice ș i anorganice;
C. intervine în termoreglare;
D. apa exogen ă reprezint ă 35 g din necesarul zilnic de 40 g ap ă/kg corp;
E. apa endogen ă rezultă din lanțul respirator mitocondrial.
1011. Bilantul hidric presupune urm ătoarele cu excep ția:
A. volumul apei ingerate și al celei eliminate sa fie egal;
B. apa exogen ă pătrunde sub form ă de alimente lichide și solide;
C. apa endogen ă rezultă din lanțul respirator m
itocondrial;
D. centrul setei este localizat in talamus;
E. volumul apei ingerate si al celei eliminate este de aproximativ 2500 cm3/zi.

1012. Apa endogen ă – alegeț i varianta fals ă:
A. rezultă din lanțul respirator mitocondrial;
B. la 100 g de glucide rezult ă 55.5 g ap ă;
C. la 100 g proteine rezultă 107 g apă;
D. la 100 g lipide rezult ă 107 g apă;
E. este solvent pentru substan țe organice ș i anorganice.

1013. Referitor la metabolismul bazal – alege ți varianta fals ă :
A. pentru func țiile vitale zilnice sunt necesare 1650 – 1700 Kcal;
B. la nou născut valoarea medie a metabolismului bazal este de 55 Kcal/m2/ora;
C. reprezinta consumul energetic în stare de activitate muscular ă;
D. la femei valoarea medie a metabolis mului bazal este de 1300Kcal/24h;
E. la bărbați este de 1600 Kcal/24 ore.
1014. Metabolismul energetic global nu se caracterizeaz ă prin:
A. scăderea temperaturii mediului ambiant intensific ă metabolismul energetic;
B. hormonii tiroidieni nu influenț ează metabolismul energetic;
C. în raț ia alimentar ă necesarul mediu de glucide în 24 ore este de 380 – 400 g;
D. activitatea muscular ă intensă intensifică metabolismul energetic;
E. lipidele reprezint ă 15 – 35 % din ra ția alimentar ă zilnică .
1015. Alege ți varianta fals ă, referitor la metabo lismul ionilor minerali:
A. calciul are rol în contrac ția muscular ă;
B. ionii de potasiu intr ă în alcă tuirea hemoglobinei;
C. ionii minerali stimuleaz ă sau inhib ă activitatea enzimelor;
D. iodul particip ă la formarea hormonilor tiroidieni;
E. substanțele minerale sunt eliminate prin rinichi ș i piele.
1016. Funcțiile principalilor ioni minera li din organism sunt urm ătoarele cu excep ția:
A. Fe
2+ intră în alcă tuirea hemoglobinei;
B. necesarul de Na+ zilnic este de 5 – 6 g;
Cl+ are rol în reglarea presiunii osmotice;
D. ionii minerali au rol în men ținerea echilibrului acidobazic;
E. acidul clorhidric conț ine ca element mineral iodul.
1017. Depoziteaz ă 80-95% trigliceride:
A. hepatocitul;
B. celulele cu conuri din retina;
C. trombocitul;
D. adipocitul;
E. eritrocitul.
1018. Odat ă absorbite, substan țele organice cu molecule simple îndeplinesc în organism:
A. formarea ș i refacerea ț esuturilor, în special lipidele;
B. rol energetic, în special proteinele;
C. rol plastic, în special glucidele;
D. rol energetic, în special glucidele și lipidele;
E. sunt adevarate variantele c și d.

1019. Alimentele, alege ți varianta eronat ă:
A. majoritatea substan țelor alimentare au o structur ă chimică complexă;
B. suferă în organism o serie de transform ări mecanice;
C. suferă în organism o serie de transform ări fizice;
D. totalitatea transformă rilor suferite în organism de substan țele alimentare constituie digestia;
E. sediul digestiei este ficatul.

1020. Abuzul de alimente combinat cu sedentarismul duce la:
A. subnutriție;
B. malnutriț ie;
C. reumatism articular acut;
D. obezitate;
E. hemeralopie.
1021. Are rol în formarea protrombinei:
A. vitamina antirahitic ă;
B. vitamina antixeroftalmic ă;
C. vitamina antihemoragic ă;
D. PP- nicitinamida;
E. vitamina fertilit ății.
1022. Sunt vitamine hidrosolubile: A. vitamina A;
B. vitamina D;
C. vitamina F;
D. acidul ascorbic;
E. vitamina K.
1023. Sunt vitamine liposolubile: A.B
1 –tiamina;
B.B2 – riboflavina;
C.B6 – piridoxina;
D.vitamina C;
E.vitamina fertilit ății.
1024. Lipsa c ărei vitamine determină boala denumit ă beri-beri:
A. PP nicotinamida;
B. B
1 –tiamina;
C. B2 – riboflavina;
D. B6 – piridoxina;
E. vitaminei antiscorbutice.

1025. Lipsa c ărei vitamine determină xeroftalmia:
A. PP nicotinamida;
B. B1 –tiamina;
C.vitaminei A;
D.B6 – piridoxina;
E.vitaminei antiscorbutice.

1026. Au în organism în special rol plastic:
A. lipidele;
B. proteinele;
C. glucidele;
D. monozaharidele;
E. acizii gra și.

1027. Se sintetizează în tegument sub influen ța rezelor ultraviolete:
A. vitamina D;
B. vitamina K;
C. vitamina A;
D. vitamina E;
E. vitamina B 6.

1028. Lipsa cărei vitamine duce la diverse hemoragii:
A. vitamina A;
B. vitamina B 1;
C. vitamina B 6;
D. vitamina C;
E. vitamina K.
1029. Lipsa cărei vitamine duce la pelagră :
A. PP-nicotinamid ă
B. vitamina B
12;
C. vitamina B 6;
D. vitamina A;
E. vitamina K.
1030. Ce vitamină este sintetizat ă numai de celulele vegetale:
A. PP-nicotinamida;
B. vitamina B
12;
C. vitamina F;
D. vitamina A;
E. vitamina K.
1031. Ce vitamină este sintetizat ă de flora intestinal ă de fermenta ție:
A. PP-nicotinamida;
B. vitamina B
12;
C. vitamina A;
D. vitamina F;
E. vitamina B 1.

1032. Rația alimentar ă reprezint ă:
A. cantitatea de alimente necesară acoperirii nevoilor alimentare ale organismului într-un an;
B. cantitatea de alimente necesară acoperirii nevoilor alimentare al e organismului în 24 de ore;
C. cantitatea de vitamine necesară organismului într-un an;
D. cantitatea de alcool necesară organismului intr-o zi;
E. cantitatea de alimente ce trebuie administrat ă pe timpul verii.

1033. La 3 mese pe zi, ce pr ocent cantitativ reprezint ă cina:
A. 10%;
B. 90%;
C. 20%;
D. 40%;
E. 80%.

1034. La 4 mese pe zi, ce pr ocent cantitativ reprezint ă micul dejun:
A. 50%;
B. 90%;
C. 25%;
D. 45%;
E. 80%.

1035. Care este cantitatea minimă de apă care trebuie s ă se piardă încât creierul s ă își înceteze
activitatea:
A. 30%;
B. 70%;
C. 75%;
D. 50%;
E. 15%.
1036. Substanțele minerale:
A. se sintetizeaz ă toate în piele;
B. se sintetizeaz ă parțial în intestinul sub țire;
C. se sintetizeaz ă în ficat;
D. nu se produc în organism;
E. se produc în rinichi și piele.
1037. Cantitatea medie total ă de glucoz ă din organism este de:
A. 1g;
B. 55g;
C. 35g;
D. 5g;
E. 35.5g.
1038. Din ficat, glucoza poate urma mai multe c ăi, cu excep ția:
A. răspândi
rea în organism prin sânge;
B. oxidare anaerob ă;
C. transformare în glicogen;
D. transformare în lipide;
E. transformare în vitamin ă F.
1039. Coeficientul respirator pent ru pentru proteine este de:
A. 1;
B. 0.8;
C. 0.7;
D. 0.3;
E. 0.1.

1040. Lipsa cărei vitamine poate determina sterilitate masculin ă:
A. vitamina A;
B. vitamina E;
C. vitamina D;
D. vitamina K;
E. vitamina B
6.
1041. Înlocuirea micului dejun cu o cafea și o țigară poate duce în timp la:
A. gastrită;
B. cancer de col uterin;
C. pigmentarea buzelor;
D. hemeralopie;
E. boala celor trei D.

1042. Corpul galben – alege ți afirmația falsă:
A. foliculul ovarian matur se transform ă în corp galben;
B. are rol secretor;
C. secretă progesteronul;
D. conține în interior ovocitul;
E. devine în final corp alb.

1043. Vasculariza ția ovarului este asigurată de artera ovarian ă ramură a:
A. aortei toracice;
B. aortei abdominale;
C. arterei renale;
D. arterei perineale;
E. arterei iliace.
1044. Se descriu urm ătoarele tipuri de foliculi, cu excep ția:
A. universali;
B. primordiali;
C. cavitari;
D. primari;
E. terțiari.
1045. În componen ța aparatului genital feminin intr ă următoarele structuri, cu excep ția:
A. clitoris;
B. vagin;
C. prostată;
D. uter;
E. ovar.
1046. Ovarul: A. este un orga
n unic;
B. secretă testosteronul;
C. are funcție exocrin ă și endocrin ă;
D. are formă de seceră;
E. fața laterală este acoperită de pavilionul trompei.

1047. Structura ovarului – alege ți enunțul eronat:
A. la suprafață , ovarul este acoperit de un epiteliu simplu;
B. albugineea ovarului este un înveli ș fibros;
C. zona medulară conține vase și fibre nervoase vegetative;
D. în zona cortical ă, se află foliculi ovarieni;
E. în interior, se afl ă parenchimul glandular.

1048. Urm ătoarea afirma ție privind uterul este fals ă:
A. este situat în cavitatea pelvian ă;
B. este un organ impar;
C. este un organ musculos;
D. este situat între simfiza pubian ă și vezica urinar ă;
E. este un organ cavitar.
1049. Vascularizaț ia uterului este asigurat ă de:
A. arterele iliace interne;
B. arterele ru șinoase interne;
C. arterele uterine;
D. arterele ovariene;
E. aorta abdominal ă.
1050. Urm ătoarele afirma ții referitoare la uter sunt adev ărate, cu excep ția:
A. are formă de pară, cu extremitatea mare orientat ă inferior;
B. este interpus între trompele uterine și vagin;
C. prezintă corpul ș i colul uterin;
D. porțiunea care exist ă între corpul și colul uterin se nume ște istmul uterin;
E. pe colul uterin se inser ă vaginul.
1051. Perim
etrul este:
A. tunica muscular ă a uterului;
B. format numai din musculatur ă striată;
C. format numai din musculatur ă netedă;
D. întâlnit numai la exterior, la nivelul corpului uterin;
E. tunica mucoasă care captu șește cavitatea uterin ă.
1052. Acest strat este considerat stratul func țional al uterului:
A. perimetrul;
B. endometrul;
C. miometrul;
D. nanometrul;
E. picometrul.
1053. În structura vaginului exist ă:
A. o mucoas ă formată dintr-un epiteliu pavimentos stratificat;
B. o seroasă formată dintr-un epiteliu cubic;
C. un strat muscular format din fibre musculare striate;
D. un țesut conjunctiv-fibros;
E. un țesut elastic.

1054. Vaginul – alege ți enunțul greșit:
A. este un conduct lung de 7 – 9 cm;
B. este un conduct median;
C. este un organ impar;
D. prin extremitatea superioară se inseră pe colul uterin;
E. prin extremitatea inferioară se inseră pe cele dou ă labii mici.

1055. Spaț iul mărginit de labiile mici se nume ște:
A. muntele lui Venus;
B. vulvă;
C. vestibul vaginal;
D. relief median;
E. muntele pubian.
1056. Următoarea afirma ție despre clitoris este adev ărată:
A. este un organ erectil;
B. este situat posterior;
C. este situat la baza labiilor mari;
D. are o lungime de 2 – 3 cm;
E. se mai nume ște bulb vestibular.
1057. Glanda mamar ă – alegeți varianta greș ită:
A. este o gland ă anexă a aparatului genital feminin;
B. este situată pe peretele toracic posterior;
C. este o gland ă pereche;
D. este situat ă în intervalul dintre coastele III – VII;
E. asigură secreț ia de lapte.
1058. Aparatul genital masculin este alc ătuit d
in următoarele structuri, mai pu țin:
A. penis;
B. prostată ;
C. conducte bulbouretrale;
D. testicul;
E. scrot.
1059. Celulele intersti țiale ale parenchimului testicular secret ă:
A. hormonii estrogeni;
B. progesteronul;
C. prolactina;
D. hormonii androgeni;
E. ocitocina.
1060. Fiecă rui testicul îi este anexat un organ alungit numit:
A. tub seminifer contort;
B. bursa scrotală ;
C. bulb vestibular;
D. spermatozoid;
E. epididim.

1061. Testiculul – alege ți afirmația falsă:
A. are o mas ă de aproximativ 250 g;
B. are forma unui ovoid turtit transversal;
C. este situat în bursa scrotală ;
D. este glanda genital ă masculin ă;
E. îndepline ște două funcții.

1062. Testiculul este învelit la suprafață :
A. de un țesut epitelial acoperit cu pă r;
B. de o membran ă conjunctiv ă;
C. de tegument prev ăzut cu glande sebacee mari;
D. de un țesut fibros;
E. de un țesut musculo-conjunctiv.

1063. Albugineea:
A. este o membrană elastică;
B. înveleș te testiculul pe interior;
C. este rezistentă și inextensibilă ;
D. are o culoare roz ;
E. ține în tensiune cordonul testicular.
1064. Spermatogeneza se desf ășoara în:
A. epididim;
B. canalul epididimar;
C. canalul deferent;
D. tubii seminiferi contor ți;
E. tubii drep ți.
1065. Lobii
testiculari, pentru fiecare testicul sunt în num ăr de:
A. 25 – 30;
B. 2 – 3;
C. 250 – 300;
D. 2000 – 3000;
E. 50 – 100.
1066. Canalul epididim ar se continu ă cu:
A. epididimul;
B. canalul deferent;
C. tubii seminiferi contor ți;
D. căile spermatice;
E. tubii drep ți.
1067. Artera testiculară este ramură din:
A. aorta toracic ă;
B. aorta abdominal ă;
C. artera rușinoasă externă;
D. artera rușinoasă internă;
E. artera iliac ă.

1068. Căile intratesticulare sunt reprezentate de:
A. canalele eferente;
B. canalul epididimar;
C. canalul deferent;
D. uretra;
E. rețeaua testiculară .

1069. Canalul deferent se termin ă la baza:
A. veziculei seminale;
B. uretrei;
C. prostatei;
D. canalului epididimar;
E. canalului ejaculator.
1070. Tubii drep ți – alegeți enunțul eronat:
A. continuă tubii seminiferi contor ți;
B. reprezint ă primul segment al c ăilor spermatice;
C. delimiteaz ă lobulii testiculari;
D. se deschid în re țeaua testiculară ;
E. reprezint ă căile intratesticulare.
1071. Canalul ejaculator se deschide în:
A. veziculele seminale;
B. uretră ;
C. prostată ;
D. vezica urinară ;
E. canalul deferent.
1072. Vezicula seminal ă – găsiți afirmația falsă:
A. este un organ pereche;
B. este situată deasupr
a prostatei;
C. are rol secretor;
D. are o lungime de 2 cm;
E. are formă ovoidală.
1073. Prostata – alege ți varianta greș ită:
A. este un organ impar;
B. este situată în jurul uretrei;
C. este situat ă sub vezica urinar ă;
D. produsul ei de secre ție particip ă la formarea spermei;
E. este un organ glandular endocrin.
1074. Artera prostatică este ramură din:
A. artera iliac ă internă;
B. artera iliac ă externă;
C. artera rușinoasă anterioar ă;
D. artera rușinoasă medie;
E. artera rușinoasă posterioar ă.

1075. Glandele bulbouretrale – alege ți varianta corect ă:
A. au dimensiunile unui sâmbure de cais ă;
B. se deschid în ureter;
C. secretă un lichid care se adaug ă lichidului spermatic;
D. sunt trei formaț iuni glandulare;
E. fac parte din organele genitale externe.

1076. Penisul:
A. este situat deasupra scrotului;
B. este organ genital intern;
C. prezintă corp, gât și coadă;
D. prezintă în vârful s ău orificiul extern al ureterului;
E. este organ glandular endocrin.
1077. Urm ătoarele afirma ții despre structura penisului sunt adev ărate, cu excep ția:
A. penisul este format dintr-un aparat erectil și înveliș uri;
B. cei doi corpi caverno și sunt organe erectile;
C. corpul spongios, umplân du-se cu sânge, determin ă erecț ia;
D. corpul spongios este organ erectil;
E. pielea care învele ște penisul se continu ă cu albugineea testiculului.
1078. Vascularizaț ia penisului este asigurat ă de ramuri din:
A. artera rușinoasă externă;
B. artera rușinoasă internă;
C. artera iliac ă externă;
D. artera iliac ă internă;
E. artera penian ă.
1079. Scrotul – alege ți afirmația falsă:
A. este o pung ă cutanată;
B. formează o parte a orga
nelor genitale externe masculine;
C. fiecare bursă scrotală este formată dintr-o singur ă tunică tegumentar ă;
D. în scrot sunt localizate testiculele;
E. fiecare bursă scrotală este situată sub penis.
1080. Gonadele – g ăsiți enunțul greșit:
A. gonada masculin ă se numeș te testicul;
B. gonada feminin ă se numește ovar;
C. sunt glande mixte;
D. activitatea lor devine evidentă la pubertate;
E. produșii lor de secreț ie se elimin ă prin urină .
1081. Pubertatea – selecta ți varianta eronată :
A. este perioada de creș tere ș i dezvoltare;
B. activitatea gonadel
or devine evident ă la pubertate;
C. este perioada în care devine posibil ă funcția de reproducere;
D. începând cu pubertatea, numai câte un folicul primordial pe lun ă ajunge la maturaț ie;
E. instalarea pubertății este consecin ța modific ărilor survenite la nivelul secre ției hormonilor
glucocorticoizi.

1082. Durata medie a unui ciclu genital la femeie este de:
A. 15 zile;
B. 20 de zile;
C. 22 de zile;
D. 28 de zile;
E. 32 de zile.

1083. Fiecare ovar con ține, la naștere, un num ăr de foliculi primordiali:
A. 300 – 400;
B. câteva mii;
C. câteva zeci de mii;
D. câteva sute de mii;
E. câteva milioane.

1084. Ciclul ovarian este înso țit de modific ări la nivelul:
A. coloanei;
B. vocii;
C. vaginului;
D. uretrei;
E. creierului.
1085. Perioada preovulatorie – g ăsiți enunțul eronat:
A. în această perioadă au loc diviziuni ecua ționale la nivelul ovocitului;
B. in această perioadă au loc diviziuni reduc ționale la nivelul ovocitului;
C. este faza de dinainte de apari ția ciclului menstrual;
D. durează din ziua 1 pân ă în ziua a 14-a a ciclului menstrual;
E. ovocitul trece din stadiul de ovo gonie în stadiul de ovul matur.
1086. Ovulația reprezint ă:
A. transformarea ovogoniei diploide în ovul matur haploid;
B. expulzarea ovulului în cavitatea abdominal ă, de unde este preluat de trompa uterină ;
C. um
plerea foliculului ovarian cu lichid folicular; D. maturarea ovului;
E. transformarea foliculului ovarian în corp galben.
1087. Ovulația are loc în urm ătoarea zi a ciclului menstrual:
A. în prima zi;
B. în ziua a 7-a;
C. în ziua a 14-a;
D. în ziua 21;
E. în ultima zi.
1088. Corpul galben – alege ți afirmația corectă:
A. în prima fază a ciclului, rolul de secre ție internă îl îndeplineș te corpul galben;
B. corpul galben secret ă hormoni estrogeni si progesteron;
C. secreț ia corpului galben este stimulat ă de FSH;
D. corpul galben fecundat se transform ă în corp alb;
E. dacă ovulul nu a fost fecundat, activita tea corpului galben se prelunge ște cu încă trei luni;

1089. În timpul sarcinii, estrogeni și progesteron mai secret ă și:
A. corticosuprarenala;
B. medulosuprarenala;
C. pancreasul;
D. glanda mamar ă;
E. hipofiza anterioar ă.

1090. Dacă fecundația nu a avut loc, ovulul se elimin ă în următoarea zi a ciclului:
A. în ziua a 14-a, a 15-a;
B. în ziua a 17-a, a 18-a;
C. în ziua a 19-a, a 20-a;
D. în ziua a 23-a, a 24-a;
E. în ziua a 25-a, a 26- A.
1091. Secreț ia corpului galben – alege ți varianta greș ită:
A. este stimulat ă de FSH;
B. este stimulată de prolactin ă;
C. scade brusc în ziua a 26-a a ciclului, dac ă fecundația nu a avut loc;
D. corpul galben secret ă hormoni estrogeni;
E. corpul galben secret ă progesteron.
1092 . Testosteronul:
A. determină maturizarea organelor sexuale masculine;
B. determin ă formarea celulelor sexuale masculine;
C. este secretat de epididimul testicular;
D. este un puternic anabolizant lipidic;
E. este un hormon proteic, cu structur ă sterolică.
1093. Menopauza – selecta ți varianta fals ă:
A. reprezint ă încetarea ciclurilor menstruale;
B. apare la fem
ei la vârsta de 60 – 70 de ani;
C. ciclurile sexuale devin neregulate;
D. la multe femei, ovula ția nu se mai produce;
E. cauza ei o reprezint ă epuizarea ovarelor.
1094. După ce a fost expulzat din ovar, ovulul r ămâne viabil:
A. nu mai mult de o or ă;
B. nu mai mult de 12 ore;
C. nu mai mult de 24 de ore;
D. nu mai mult de 48 de ore;
E. nu mai mult de 72 de ore.
1095. Pentru ca fecunda ția sa aibă loc, contactul sexual trebuie s ă se produc ă:
A. cu 72 de ore înainte de ovula ție;
B. în intervalul de o zi înainte de ovula ție până la o zi dup ă aceasta;
C. în intervalul de două zile înainte de ovula ție până la 48 de ore dup ă aceasta;
D. la 72 de ore dup ă ovulație;
E. indiferent în ce zi, în timpul ciclului sexual.

1096. Functia spermatogenetica:
A. este func ția endocrin ă a testiculului;
B. se desfășoară la nivelul tubilor seminiferi contor ți;
C. începe chiar din momentul na șterii și durează toată viața;
D. reprezint ă formarea caracterelor sexuale masculine;
E. se desfășoară în mai multe etape de diviziune.

1097. Spermatozoizii se înmagazineaz ă în:
A. epididim;
B. tubii seminiferi contor ți;
C. rețeaua testiculară ;
D. canalul epididimar;
E. canalul ejaculator.
1098. Sperma ejaculată în cursul actului sexual masc ulin, nu provine din lichidele:
A. canalului eferent;
B. canalului deferent;
C. veziculei seminale;
D. glandei prostatice;
E. glandelor bulbo-uretrale.
1099. Spermatogeneza este stimulat ă de:
A. LH;
B. FSH;
C. hormonii androgeni ( testosteron );
D. TSH;
E. GRH.
1100. Cantitatea obi șnuită de sperm ă ejaculată la fiecare act sexual este în medie de:
A. 0,35 ml;
B. 3,5 ml;
C. 1,3 m
l; D. 13 ml;
E. 35 ml.
1101. Câți spermatozoizi se afl ă în medie în fiecare mililitru de sperm ă?
A. 20.000;
B. 200.000;
C. 2 milioane;
D. 20 de milioane;
E. 120 de milioane.
1102. Dintre caracterele sexuale secundare la b ărbat face parte:
A. creșterea în în ălțime;
B. dezvoltarea sânilor;
C. dezvoltarea mu șchilor;
D. creșterea părului;
E. topirea gr ăsimii de rezerv ă.

1103. Hiposecre ția de testosteron duce la:
A. pubertate precoce;
B. dezvoltarea în exces a masei musculare;
C. infantilism genital;
D. obezitate;
E. gigantism.

1104. Fecundația propriu-zis ă are loc:
A. în vagin, în apropierea cap ătului dinspre uter;
B. în uter, în apropierea colului uterin;
C. în uter, în por țiunea central ă;
D. în trompa uterin ă, în apropierea cap ătului ei dinspre uter;
E. în trompa uterin ă, în apropierea cap ătului ei dinspre ovar.
1105. În urma fecunda ției apare:
A. ovulul;
B. preembrionul;
C. embrionul;
D. zigotul;
E. fătul.
1106. Următoarele sunt metode temporare de contracep ție, mai pu țin:
A. ligatura trompelor uterine;
B. contraceptivele estro-progestative;
C. injectiile cu progesteron;
D. implanturile subdermice hormonale;
E. steriletul.
1107. Avortul – alege ți enunțul neadev ărat:
A. poate fi utilizat atunci când metodele de contracep ție dau gre ș;
B. este modalitatea de a renun ța la o sarcin ă nedorită;
C. se poate induce chirurgical;
D. se poate induce medicamentos;
E. presupune vasectomie total ă.
1108. Elementele care compun sperm
atozoidul sunt urm ătoarele, cu excep ția:
A. acrozom;
B. piesa intermediar ă;
C. spermatide;
D. flagel;
E. piesa terminală .
1109. După fecundare, oul va avea:
A. 23 de autozomi ș i doi heterozomi;
B. 44 de autozomi ș i doi heterozomi;
C. 22 de autozomi ș i un heterozom;
D. 22 heterozomi ș i un autozom;
E. 44 heterozomi ș i doi autozomi.

1110. Nașterea constă în expulzia pr odusului de concep ție ajuns la termen, adic ă după aproximativ:
A. 460 de zile de gesta ție;
B. 365 de zile de gesta ție;
C. 320 de zile de gesta ție;
D. 280 de zile de gesta ție;
E. 240 de zile de gesta ție.

1111. Sânii încep s ă se dezvolte:
A. de la naștere;
B. în prima copil ărie (1 – 3 ani);
C. în perioada de pre școlar;
D. la pubertate;
E. la menopauz ă.
1112. Hormonul care favorizeaz ă excreția laptelui este:
A. prolactina;
B. oxitocina;
C. estrogenul;
D. progesteronul;
E. testosteronul.
1113. În timpul sarcinii – g ăsiți afirmația neadev ărată:
A. țesutul glandular devine complet dez voltat pentru producerea de lapte;
B. estrogenii și progesteronul sunt esen țiali pentru dezvoltarea anatomic ă a sânilor;
C. estrogenii și progesteronul inhib ă secreț ia de lapte;
D. contracțiile uterine favorizeaz ă excreția laptelui;
E. prolactina favorizează excreția laptelui.
1114. Ovarul secretă :
A. oxitocina;
B. prolactina;
C. progesteronul;
D. FSH;
E. LH.
1115. Ovarul:
A. are formă de pară;
B. cântă rește 3 – 5 g;
C. are diametrul m
are de 6 – 8 cm;
D. se leagă printr-o serie de ligamente de organele vecine;
E. prezintă patru fețe și două margini.
1116. Referitor la cele dou ă zone interioare ale ovarului, o afirma ție nu este adev ărată:
A. în zona cortical ă se gasește albugineea ovarului;
B. în zona cortical ă se află foliculii ovarieni;
C. zona medular ă conține vase sangvine;
D. zona medular ă conține vase limfatice;
E. zona medular ă conține fibre ne
rvoase vegetative.

1117. Uterul comunică cu trompele uterine prin orificii numite:
A. sfinctere uterine;
B. ostii uterine;
C. istmuri uterine;
D. canale primitive;
E. canale secundare.

1118. În structura uterului, la exterior, distingem:
A. o tunică musculară numită perimetru;
B. o tunică mucoasă numită endometru;
C. o tunică seroasă numită miometru;
D. miometrul, format din musculatur ă striată;
E. perimetrul care că ptușește cavitatea uterin ă.

1119. Colul uterin se mai nume ște:
A. ostium;
B. istm;
C. cervix;
D. gât;
E. corp.

1120 . Labiile – alege ți afirmația neadev ărată:
A. sunt repliuri cutanate;
B. labiile mici sunt situate median de labiile mari;
C. labiile mari sunt prev ăzute cu păr;
D. labiile mici sunt prev ăzute cu glande sebacee;
E. labiile mari sunt acoperite de tegument.
1121. Vascularizaț ia vulvei este asigurată de ramuri ale:
A. arterei ovariene;
B. arterei u
terine;
C. arterei ruș inoase externe;
D. arterei ruș inoase interne;
E. arterei vaginale.
1122. Glanda anex ă a aparatului genital feminin este:
A. glanda pineală ;
B. glanda sudoripar ă;
C. glanda sebacee;
D. glanda tiroid ă ;
E. glanda mamară .
1123. Epididimul – selecta ți varianta greș ită:
A. este anexat fiecă rui testicul;
B. are forma unui ovoid turtit;
C. face parte din conductele seminale;
D. este așezat pe marginea posterioar ă a testiculului;
E. conține canalul epididimar.

1124. Parenchimul testicular este str ăbătut de septuri conjunctive care delimiteaz ă:
A. lobii testiculari;
B. lobulii testiculari;
C. acinii testiculari;
D. sectoarele testiculare;
E. intervalele testiculare.

1125. Primul segment al c ăilor spermatice este reprezentat de:
A. tubii drep ți;
B. tubii seminiferi contor ți;
C. canalele eferente;
D. canalul epididimar;
E. canalul deferent.
1126. Canalul ejaculator se formeaz ă prin unirea a dou ă canale:
A. canalul epididimar cu can alul veziculei seminale;
B. canalul deferent cu canalul epididimar;
C. canalul deferent cu can alul veziculei seminale;
D. canalul eferent cu cel deferent;
E. canalul epididimar cu canalul deferent.
1127. Vezicula seminal ă:
A. este organ median și impar;
B. are o lungime de 14 – 15 cm;
C. are o lățime de 4 – 5 cm;
D. este un organ situat latera l de canalele deferente;
E. produsul s ău de secre ție se adaug ă lichidului prostatic.
1128. Următoarea afirma ție cu privire la lichidul secretat de glandele bulbo-uretrale nu este
adevărată:
A. este un lichid clar;
B. este un lichid vâscos;
C. este un lichid asem ănător cu cel prostatic;
D. este un lichid gal
ben;
E. se adaugă lichidului spermatic.
1129. Penisul nu prezintă :
A. rădăcină;
B. o porțiune liberă ;
C. col;
D. corp;
E. gland.
1130. După ovulație, foliculul ovarian se transform ă în:
A. folicul secundar;
B. folicul de Graaf;
C. ovocit;
D. corp alb;
E. corp galben.

1131. Creș terea ș i maturarea foliculului ovarian sunt stimulate de:
A. LSH;
B. FSH;
C. LH;
D. GRH;
E. TSH.

1132. Gonadotropinele sunt secretate de:
A. tiroidă;
B. corpul galben;
C. hipofiză;
D. corticosuprarenale;
E. epifiză .
1133. Secreț ia hormonilor sexuali feminini este stimulat ă de:
A. estrogeni ș i progesteron;
B. FSH ș i LH;
C. glanda pineală ;
D. prolactina și oxitocina;
E. TSH și ACTH.
1134. Acțiunea estrogenilor nu este:
A. de a stimula dezvoltarea organelor genitale feminine;
B. dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la femeie;
C. pregătirea mucoasei uterine în vederea fixă rii oului;
D. apariția caracterelor sexuale secundare la femeie;
E. de a stimula dezvoltarea glandelor mamare.
1135. Corpul galben nefecundat involuează după 10 zile ș i se transform ă în:
A. corp alb;
B. țesut cicatricial;
C. folicul de Graaf;
D. țesut fibros;
E. țesut conjunctiv.
1136. Reglarea secreț iei ovariene se face prin feedback:
A. pozitiv cortico-epifizo-ovarian;
B. negativ cortico-hipofizo-ovari
an;
C. pozitiv cortico-tiro-ovarian;
D. negativ hipotalamo-hipofizo-ovarian;
E. pozitiv hipotalamo-tiro-ovarian.
1137. Celulele intersti țiale testiculare Leydig secret ă:
A. testosteronul;
B. un procent redus de estrogeni;
C. spermatozoizii;
D. lichidul seminal;
E. sperma.

1138. Secreț ia veziculelor seminale are rol:
A. de a creș te fertilitatea spermatozoizilor;
B. emulsificator;
C. de protecț ie antiinfectioas ă;
D. de a creș te mobilitatea spermatozoizilor;
E. nutritiv în ceea ce prive ște spermatozoizii.

1139. Impulsurile senzoriale sexu ale, la femeie, ajunse în m ăduva spin ării sunt transmise că tre:
A. organele genitale interne;
B. encefal;
C. glandele mamare;
D. cord;
E. periferie.
1140. Spermatozoizii i și mențin fertilitatea:
A. 24 de ore;
B. 48 de ore;
C. 72 de ore;
D. o săptămână;
E. o lună.
1141. Spermiile î și dezvoltă capacitatea de mi șcare în:
A. canalul epididimar;
B. canalul ejaculator;
C. ductul aferent;
D. ductul deferent;
E. vagin.
1142. De câț i spermatozoizi este nevoie pentru fecundarea ovulului?
A. de unul singur;
B. de doi;
C. de cinci;
D. de zece;
E. de o sută .
1143. Sexul copilului este determinat de:
A. tipul de ovul pe car
e îl fecundeaz ă spermatozoidul;
B. tipul de spermatozoid care fecundeaz ă ovulul;
C. numărul de autozomi ai spermatozoidului;
D. numărul de autozomi ai ovulului;
E. numărul de heterozomi ai spermiei.
1144. Vaginitele – selecta ți enunțul greșit:
A. sunt afec țiuni inflamatorii cantonate la nivelul mucoasei vaginale;
B. uneori pot fi cantonate și la nivelul anexelor;
C. determină cel mai frecvent o secre ție vaginal ă;
D. etiologia poate fi hormonal ă (menopauza);
E. prevenirea acestui grup de afec țiuni este foarte important ă.

1145. Adenomul de prostat ă reprezint ă:
A. hipoplazia adenomatoas ă malignă a prostatei periuretrale;
B. hiperplazia adenomatoas ă malignă a prostatei periuretrale;
C. hiperplazia adenomatoas ă benignă a prostatei periuretrale;
D. hipoplazia adenomatoas ă benignă a prostatei periuretrale;
E. obstrucț ia eliminării urinei din prostat ă.

1146. Valorile normale ale volumului urinar sunt:
A. 100 – 150 ml/24 h;
B. 500 – 1000 ml/24h;
C. 1000 – 1500 ml/24 h;
D. 1500 – 2000 ml/24h;
E. 2000 – 3000 ml/24h.
1147. Densitatea normal ǎ a urinei are valori cuprinse între:
A. 1005 – 1015;
B. 1015 – 1025;
C. 1025 – 1035;
D. 1035 – 1045;
E. 1045 – 1055.
1148. Urmǎtoarele substan țe trebuie sǎ fie absente în urina normal ǎ, cu excep ția:
A. albumina;
B. glucoza;
C. hemoglobina;
D. creatinina;
E. acetona.
1149. pH-ul normal al urinei este:
A. 5 – 7;
B. 3 – 5;
C. 2 – 4;
D. 7 – 8;
E. 8 – 9.

1150. Valorile normale ale tromb
ocitelor se încadreaz ǎ în urmǎtoarele limite:
A. 4000 – 10000/mm3;
B. 550 – 770 /mm3;
C. 4,5 – 5,5 mil/mm3;
D. 1500 – 3000/mm3;
E. 150000 – 300000/mm3.
1151. Hemoglobina, la femei, are urm ǎtoarele valori normale:
A. 42 – 56 mmol/l;
B. 3,7 – 4,9 mmol/l;
C. 300 – 600 mmol/l;
D. 7 – 9,3 mmol/l;
E. 15 – 25 mmol/l.

1152. Hematocritul, la b ǎrbați, are urm ǎtoarele limite normale:
A. 8,4 – 10,7 %;
B. 40 – 48 %;
C. 4,5 – 5 %;
D. 70 – 80 %;
E. 15 – 20 %.
1153. Valorile normale ale calciului în sânge sunt:
A. 9 – 11 mg/100ml;
B. 2 – 5 mg/100ml;
C. 120 – 280 mg/100ml;
D. 600 – 800 mg/100ml;
E. 16 – 21 mg/100ml.
1154. Valorile normale ale glicemiei sunt:
A. 200 – 400 mg/100ml;
B. 0,5 – 1,2 mg/100ml;
C. 65 – 110 mg/100ml;
D. 9 – 11 mg/100ml;
E. 20 – 50 mg/100ml.
1155. Leucocitele normale, la adul ți, au valori cuprinse între:
A. 3,7 – 4,9 mil./mm
3;
B. 150000 – 300000 /mm3;
C. 3 – 10 /mm3;
D. 90 – 150 /mm3;
E. 4000 – 8000 /mm3.
1156. Homeostazia este proprietatea generală :
A. a organismului de integrare în mediul înconjură tor;
B. a organismului de coordonare a func țiilor organelor interne;
C. a organismului de a armoniza, pe cale umoral ă, activitatea organelor interne;
D. a sistemelor biologice de a- și menține parametrii în limitele echilibrului funcț ional;
E. a sistemelor biologice de a men ține poziț ia vertical ă a corpului.
1157. Mecanismul genetic prin care se realizează homeostazia este urm ătorul:
A. reglarea secreț iilor neuro-endocrine;
B. reglarea activit ății sexuale;
C. reglarea biosintezei proteice și a diviziunilor celulare;
D. reglarea proceselor metabolice;
E. reglarea func țiilor senzitivo-motorii și vegetative.
1158. Mecanismul fizico-chimic prin care se realizeaz ă homeostazia este urm ătorul:
A. menținerea activită tii cardiovasculare;
B. menținerea echilibrului hidro-electrolitic;
C. menținerea respiraț iei;
D. menținerea func țiilor motorii ș i secretorii digestive;
E. menținerea proceselor metabolice.

1159. Principalele mecanisme neuro-umorale prin care se realizeaz ă homeostazia sunt urm ătoarele,
cu excepția:
A. reglarea secreț iilor endocrine;
B. reglarea proceselor de excre ție;
C. reglarea proceselor metabolice;
D. reglarea func țiilor senzitivo-motorii;
E. reglarea biosintezei proteice.
1160. Activitățile celulare se desf ășoară optim la un pH al mediului intern de:
A. 6,80 – 7,23;
B. 7,32 – 7,40;
C. 7,50 – 7,82;
D. 7,80 – 8,02;
E. 8,32 – 8,40.
1161. Excesul de acizi – alege ți afirmația greșită:
A. este neutralizat prin secreț ia tubular ă de H
+;
B. este neutralizat prin reabsorb ția bicarbonatului;
C. este neutralizat prin excre ția amoniacului ;
D. neutralizarea lui determin ă orientare spre alcaloz ă;
E. se numește alcaloz ă.
1162. Menținerea constant ă a presiunii osmotice se realizeaz ă prin:
A. diluarea sau concentrarea urinei;
B. acidifierea sau alcalinizarea urinei;
C. creșterea sau sc ăderea tensiunii arteriale;
D. creșterea sau sc ăderea temperaturii corporale;
E. menținerea constant ă a presiunii pulsului.
1163. Creșterea presiunii osmotice este rezultatul urm ătoarelor procese, cu excep ția:
A. mecanismului de concentrare a urinei la nivelul ansei Henle;
B. mecanismului de alcalinizare a ur inei la nivelul ansei Henle;
C. transportului activ de Na
+;
D. transportului activ de Cl-;
E. transportului activ de uree.
1164. Totalitatea mecanismelor ce men țin constant ă temperatura corpului reprezint ă:
A. homeostazia;
B. homeotermia;
C. termoreglarea;
D. termogeneza;
E. termoliza.
1165. În repaus, producerea de energie caloric ă este realizat ă în:
A. epiteliu și țesut adipos;
B. splină și musculatura neted ă;
C. creier ș i inimă;
D. ficat ș i musculatura striat ă;
E. plămâni și diafragm.

1166. Eliminarea excesului de c ăldură se realizeaz ă prin următoarele procese, cu excep ția:
A. convecț ie;
B. conducț ie;
C. contracție;
D. evaporare a transpira ției;
E. radiație.