Această lucrare oferă informatii despre starea actuală a tehnologiei sistemelor de gradini verticale, inclusiv: [303318]

[anonimizat] “acasa” pentru mai mult de jumătate din populația lumii, s-a [anonimizat], care demarează strategi de luptă pentru îmbunatățirea condițiilor de mediu dar și a [anonimizat]. Îmbinarea în viața de zi cu zi a [anonimizat], [anonimizat] „arhitectură vie”.

Această lucrare oferă informatii despre starea actuală a [anonimizat]:

O introducere în diverse sisteme de grădini verticale.

Prezentarea avantajelor și dezavantajelor proiectării și construiri unui astfel de sistem

Identificarea considerațiilor majore de proiectare

CAPITOLUL I

[anonimizat] – [anonimizat], au ramas una din cele șapte minuni ale lumii antice. [anonimizat], numeroase civilizatii utilizau plantele agațătoare pentru a [anonimizat] "fațade verzi".

[anonimizat]-americane, plantele agațătoare erau frecvent utilizate ca o „anvelopă” pentru fațadele simple.

[anonimizat] "Jugendstil" folosea plante agățărătoare (Parthenocissus tricuspidata) asupra clădirilor pentru a face o trecere perfectă între casă și grădină. [anonimizat] a [anonimizat]-uri și în delimitarea grădinilor. Utilizarea plantelor agățătoare a scăzut în anii '30, datorită noilor tehnici de construcție și a preocupări oamenilor cu privire la posibilele consecințe asupra stabilității peretelui.

[anonimizat], este de remarcat ca primul care a proiectat modelul "modern" [anonimizat], avand la bază un mediu inert și numeroase specii exotice. [anonimizat].

[anonimizat] "grădini verticale" pare să fi fost mai întâi teoretizat în S.U.A în 1937 [anonimizat]. Teoriile sale fiind folosite în continuare de către studenții de la Universitatea din Illinois.

Mai jos sunt prezentate cateva repere ale istoriei grădinilor verticale:

Sec 3 î.Ch. – Sec. 17 d.Ch.:

De-a [anonimizat] (Specii de Vitis) pe spalieri în grădină și pe pereții vilelor. Conacele și castelele aveau trandafiri agățători simboluri ale gradinilor secrete.

Anii 1920:

În Marea Britanie și America de Nord mai multe mișcări pentru ecologizarea orașelor promovează integrarea în case și grădini a [anonimizat], structurile spaliere și pergolele.

Anul 1988:

Se introduce un sistem de cabluri din oțel inoxidabil pentru fațadele verzi.

La începutul anilor 1990:

[anonimizat] din sârmă și sisteme de panouri modulare de oțel.

Anul 1993:

Utilizarea majoră a sistemului din panouri modulare de oțel pentru amenajarea unui perete verde la Universal CityWalk din California.

Anul 1994:

Amenajarea unui perete verde în interior cu sistem de bio-filtrare care este instalat în Canada Life Building din Toronto, Canada.

Anul 2002:

Se amenajează MFO Park, acest parc este realizat cu ajutorul sistemului de cabluri tip plasă de sârmă din anii 1990, având o lungime de 300 m și o înălțime de 50 m, include peste 1.300 de plante agățătoare și este structurat pe mai multe niveluri, fiind deschis publicului larg în Zurich, Elveția,.

Anul 2005:

Guvernul federal japonez a sponsorizat un masiv exponat numit Bio- Plămânul, principala atracție de la Expo 2005 organizat la Aichi, Japonia. Peretele a fost amenajat utilizându- se 30 module diferite de sisteme de pereti vegetali disponibile în Japonia.

Din anul 2005 sistemele verticale au evoluat continuu existând la momentul actual

doar în Europa cel putin 300 de sisteme de grădini verticale.

În România sistemele de grădini verticale s-au dezvoltat mai greu deoarece

populația tradiționalistă nu a acceptat o astfel de arhitectură, neexistând o bază materială și nici cercetări cu privire la acestea. Deschiderea către acest segment de amenajări producându-se în anul 2009, ajungând în anul 2013 un trend la nivel național.

În România prima grădină verticală publică a fost reprezentată de o arcă construită

dintr-un schelet metalic si cateva soiuri de plante, aceasta a fost amenajată în anul 2010 cu ocazia premiilor ECOTIC și expusă în fața Biblioteci Naționale.

A doua amenajare verticală publică de acest gen se află la Jibou în județul Sălaj și este reprezentată de o gradină verticală formată din mai multe panouri modulare. A fost realizată în anul 2012 și poate fi vizitată și azi în cadrul grădinii botanice „Vasile Fati”.

Grădinile verticale sunt încă la început în arhitectura peisajului, iar inovația este rapidă. Ele invadează locuri noi în fiecare zi. Pe poduri și drumuri, acestea pot acoperi structuri urâte sau putrezite din beton, cum ar fi în Mexico City.

Fiecare țară inventează noi soluții pentru a răspunde la propriile sale probleme deosebite. În Canada, unde iernile sunt foarte lungi, ziduri verzi sunt plasate în interiorul clădirilor pentru a ajuta la compensarea SAD (Seasonal Affective Disorder).

În istoricul de mai sus se observă o ușoară creștere, cu trecerea timpului și a evoluției tehnologiei, a interesului pentru reinventarea grădinăritului, primul factor care a dus la acest lucru a fost creșterea populației și odată cu ea și a poluării. Reinventarea grădinăritului prin construirea de grădini verticale a dus îndeosebi, la reducerea riscului de imbolnavire al populației din orașe.

La nivel internațional s-au înfințat organizații care au rolul de a mării gradul de conștientizare al populației privind beneficiile economice, sociale și de mediu ale acestor grădini verticale.

Exemplu: „Acoperișuri verzi pentru orașe sănătoase”(GRHC), este o organizație din America de Nord, care are rolul de a mării gradul de conștientizare al populației la nivel mondial,

cu privire la beneficiile economice, sociale și de mediu ale amenajărilor în sistem vertical și se concentreză pe avansarea și dezvoltarea pieței produselor ecologice și a grădinilor verticale atât la nivel național cât și internațional.

ASPECTE GENERALE

„Arhitectura peisageră a clădirilor”, așa cum a fost denumită, este multi – disciplinară și anume combină mai mulți specialiști, cum ar fi: arhitecți, arhitecți peisagiști, ingineri și horticultori. Scăderea numărului de spații verzi la sol a dus la practicarea acestui tip de arhitectură, practicanții angajându-se la ecologizarea orașelor și recunoscând faptul că plantele sunt o resursă utilizată insuficient în amenajarea grădinilor verticale, având în vedere beneficiile pe care le oferă acestea.

Pereții verzi sunt un alt nume dat grădinilor verticale care face referire la toate formele vegetale utilizate pentru amenajarea fațadelor ( Organizația Acoperișuri Verzi 2008). Pereții verzi nu doar că sunt spectaculos de frumoși dar și ajută la schimbarea ambianței. Aceștia absorb gazele nocive din atmosferă, scad temperatura din interior, exterior și îmbunătățesc aerul din interior la fel de bine ca și frumusețea spațiului. În literatura de specialitate, care nu este prea numeroasă, sunt precizate câteva plante care sunt adaptate acestui tip de amenajare, fiind capabile sa iși extragă singure din ziduri substanțele nutritive. Acestă caracteristică este tipică celor mai mici specii erbacee, plantelor cum ar fi iedera, lichenilor, mușchilor și altor ierburi. Pe lângă acestea și alte specii sunt în mod natural adaptate pentru a urca peste obstacole, cum ar fi fețele rocilor, arbori și arbuști. Pentru ca acestea să crescă cu succes pe zidurile clădirior au nevoie de o structură de sprijin care este esențială în dezvoltarea lor (Johnson și Newton 2004). De asemenea, pereții verzi pot fi construiți din mai multe sisteme. Aceste sistemele includ următoarele concepte structurale, (Thompson si Sorvig 2000):

Pereții vegetali pot fi impărțiți în două categorii majore: Fațade verzi și ziduri vii. Aceste categorii pot fi împărțite în alte categorii (fig2). Fațadele verzi sunt formate din plante agățătoare, fie direct crescute pe un perete, fie pe structuri de sprijin special concepute.
Acest sistem face ca plantele să crească pe fațada clădirii, fiind în același timp înrădăcinate în pământ.

Pe de altă parte, într-un zid viu panourile modulare sunt adesea formate din polipropilenă, recipiente din plastic, materiale geotextile, sisteme de irigare, un mediu de cultură și vegetație (Organizația Acoperișuri Verzi 2008, Sharp R. 2007).

Prin inventarea grădinilor verticale, sau mai bine zis prin redescoperirea lor omenirea a făcut un pas înainte catre o nouă eră în amenajarea spațiilor verzi, în care limita nu mai este decât cerul, orice idee putând fi pusă în aplicare dacă sunt găsite și utilizate soluțiile corecte.

FAȚADELE VERZI (VEGETALIZATE)

Fațadele clădirilor sunt sub permanentă influență a mediului înconjurător, precum cea a soarelui, a ploii acide, treceri timpului, putând fi distruse în final de către acestea. Sistemele de grădini verticale pot proteja fațadele și pot oferi multe beneficii. Istoria ne arată că fațadele pline de vegetație nu sunt o tehnologie nouă, dar pot oferi multiple beneficii ca și componente ale actualului design urban.

Fațadele verzi sunt un tip de sistem vertical, în care plantele agățătoare sunt prinse la sol și acoperă structuri de sprijin special concepute. Înrădăcinate la baza acestor structuri, în sol, în ghivece sau chiar pe acoperișuri, acestora le poate lua de obicei 3 – 5 ani pentru a realiza o acoperire completă.

Fațadele verzi pot fi ancorate pe pereții existenți sau de structuri de sine stătătoare, cum ar fi garduri sau coloane. Plantele agățătoare cum ar fi iedera, au fost utilizate în mod obișnuit pentru a crea pereți vegetali, structura ei, cu rădăcini adventive îi permite să se atașeze direct pe un perete, iar apoi să acopere întrega suprafață. Aceste plante agresive pot deteriora pereții fiind inadecvate și creând dificultăți atunci când vine timpul pentru întreținerea clădirilor și îndepărtarea lor.

Inovațiile tehnologice în Europa și America de Nord au avut ca rezultat dezvoltarea de noi plase, panouri și sisteme de cabluri pentru a sprijini viță de vie, menținându-le departe de pereți și alte suprafețe de construcții.

Două sisteme utilizate în mod frecvent pentru fațadele verzi sunt panourile modulare de oțel și plasele din cabluri.

ZIDURILE VII

AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE

CAPITOLUL II

GRĂDINILE VERTICALE ÎN ARHITECTURA URBANĂ

ELEMENTELE COMPONENTE ALE UNEI GRĂDINI VERTICALE

SPECII DE PLANTE RECOMANDATE

SISTEME CONSTRUCTIVE ACTUALE DE GRĂDINI VERTICALE

CAPITOLUL III

SCOPUL LUCRĂRII, MATERIALUL BIOLOGIC, CONDIȚII DE CERCETARE

SCOPUL LUCRĂRII

MATERIALUL BIOLOGIC

CONDITII DE CERCETARE

CAPITOLUL IV

REZULTATE OBȚINUTE

MATERIALE UTILIZATE PENTRU REALIZAREA UNEI GRĂDINI VERTICALE DE INTERIOR

ETAPELE REALIZĂRII UNEI GRĂDINI VERTICALE DE INTERIOR

COSTURILE REALIZĂRII UNEI GRĂDINI VERTICALE DE INTERIOR

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE