Această lucrare este structurată în patru capitole cuprinzând: [311357]

Licență

Această lucrare este structurată în patru capitole cuprinzând: [311357]

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

Contabilitatea este arta afacerilor în cadrul căreia se înregistrează și se sistematizează în mod semnificativ valoarea monetară a tranzacțiilor comerciale și a evenimentelor cu caracter financiar.

Este unanim recunoscut faptul că o parte însemnată a informațiilor vehiculate în mediul economic au la bază informația contabilă sau derivate ale acesteia. [anonimizat], în vederea adoptării de decizii fundamentate din punct de vedere științific. În cadrul acesteia se întocmesc documentele contabile de sinteză și se interpretează rezultatele obținute de către societatea comercială.

[anonimizat], [anonimizat], respectiv arta de a acumula bunurile necesare traiului și folosirea lor în sistemul comunității.

Lucrarea de față “Inventarierea patrimoniului cu studiu de caz la S.C. MARCEL PROD S.R.L.” [anonimizat] a [anonimizat]. [anonimizat] a avea o importanță majoră în stabilirea rezultatelor obținute de întreprinderea în cauză.

Această lucrare este structurată în patru capitole cuprinzând:

[anonimizat]. Clasificarea acesteia și prezentarea funcțiilor pe care le îndeplinește sunt detaliate în urmatoarele doua subcapitole. [anonimizat].

[anonimizat] a reglementarilor privind această temă.

[anonimizat] ,denumirea și sediul precum și obiectul de activitate a firmei analizate. În continuare este analizată evoluția financiară a întreprinderii pe baza contului de profit și pierdere.

Iar ultimul subcapitol v-a cuprinde o scurtă analiză a performanței financiare a [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat] 31 decembrie in cadrul S.C. MARCEL PROD S.R.L.

În primul rând se va efectua operații cu privire la regularizarea minusurilor și plusurilor apărute în urma inventarierii. Iar în urmatoarea parte a lucrării se vor efectua operații privind calculul ajustărilor pentru deprecieri cu scopul finanțării a celor cheltuieli și pierderi a căror realizare sau plată este incertă ori pentru cheltuielile care devin exigibile in perioadele următoare.Nu în ultimul rând se va efectua și operațiile cu privire la provizionele pentru riscuri și cheltuieli.

Pentru determinarea corectă a rezultatului exercițiului și prezentarea imaginii fidele a patrimoniului S.C. MARCEL PROD S.R.L. [anonimizat], se vor lua în continuare toate veniturile și cheltuielile corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea fără a se ține seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăților, prin acesastă operație închei și studiul de caz în cadrul firmei analizate.

În ultimul capitol al acestei teme se va prezenta programul informatic utilizat în cadrul S.C. MARCEL PROD S.R.L.

Pentru realizarea acestei lucrări s-a studiat bibliografia de specialitate și s-au făcut cercetări asupra societății comerciale inventariate.

Capitolul 1.

Considerații generale privind inventarierea patrimoniului in firmele românești

Inventarierea – procedeu al metodei contabilității

În acest prim – capitol am definit noțiunea de inventariere, scopul și necesitatea acesteia într-o intreprindere, iar subcapitolele următoare prezintă o clasificare a inventarierii și funcțiile pe care aceasta le îndeplinește.

Închei acest capitol prezentând documentele utilizate și reglementările privind inventarierea patrimoniului.

1.1.Inventarierea – noțiune, scop și necesitate

Noțiunea de inventariere

Pentru a corecta diferențele cantitative sau de valoare, contabilitatea recurge la inventariere. Inventarierea este un procedeu utilizat de mai multe discipline economice, fiecare atribuindu-i o anumită accepțiune.

În conformitate cu art. 127 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, „inventarierea reprezintă ansamblul operațiilor prin care se constată existența elementelor de activ și pasiv, cantitativ și valoric sau numai valoric, existente în patrimoniul unității, la data la care aceasta se efectuează” cu scopul „stabilirii situației reale a patrimoniului fiecărei unități . Cuprinde toate elementele patrimoniale precum și bunurile deținute cu titlu aparținând altor persoane fizice sau juridice”.

Inventarierea patrimoniului reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor din patrimoniul unității, la data la care aceasta se efectuează, cantitativ-valoric sau numai valoric dupa caz.

Reprezintă lucrarea preliminară prin care se stabilește situația reală a patrimoniului. Determinatorul real se referă atat la constatarea marimii faptice a elementelor patrimoniale, cât și la evaluarea lor la nivelul valorii actuale.

Scopul și necesitatea inventarierii

Necesitatea cunoașterii cât mai exacte a patrimoniului este impusă de cerințele Legii contabilității nr. 82/1991, care la art. 127, prevede că „inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a patrimoniului fiecărei unități și cuprinde toate elementele patrimoniale precum și bunurile deținute cu orice titlu aparținând altor persoane fizice sau juridice”.

Nu se poate concepe un bilanț, adică nu se poate determina patrimoniul, situația financiară și rezultatele unei intreprinderi la un anumit moment și pe o anumită perioada de timp, fără să se alcătuiască în prealabil inventarul. Numai printr-un bilanț alcătuit pe baze reale, intreprinzătorul se poate orienta si menține într-o economie însoțită de variația prețurilor și puterii de cumpărare a banului.

Necesitatea inventarierii se face simțită în doua momente:

În cursul exercițiului pentru controlul gestiunilor;

La închiderea exercițiului pentru stabilirea situației patrimoniale reale și in vederea evaluării elementelor de activ și pasiv.

Rolul inventarierii, în cadrul acțiunii de control gestionar constă în stabilirea integrității patrimoniului, dar cu această ocazie se poate realiza și alte obiective: cunoașterea structurii fondului de marfă, a dinamicii și vechimii stocurilor, etc.

1.2. Clasificarea inventarierii

1.3.Funcțiile inventarierii

1.4. Etapele inventarieri

Inventarierea se derulează pe parcursul a mai multor etape astfel: Pregătirea inventarierii; Desfăsurarea inventarierii; Stabilirea rezultatelor inventarierii, regularizarea și înregistrarea diferențelor în plus sau în minus.

1.Pregătirea inventarierii

Pregătirea inventarierii este o etapă premergătoare inventarierii propriu-zise. Pentru realizarea inventarierii comisia de inventariere trebuie să ia următoarele măsuri :

sigilarea locurilor de depozitare a bunurilor și a căilor de acces în gestiuni, cu excepția

locului în care a început inventarierea;

solicitarea unei declarații scrise gestionarului răspunzător al valorilor materiale din care să rezulte dacă:

are valori materiale pe care le gestionează și în alte locuri de depozitare;

are valori materiale nerecepționate sau care trebuie expediate, pentru care au intocmit documente aferente

are în gestiune și alte bunuri, cu sau fără documente aparținând terților;

are plusuri sau minusuri în gestiune despre a căror cantitate sau valoare nu are cunoștință;

a eliberat sau a primit valori materiale fără documente legale;

are documente de primire – eliberare care nu au fost operate la zi în evidența gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate;

dețin numerar rezultat din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa nedeclarate la caseria intreprinderii.

să indentifice toate locurile în care există bunuri ce urmează să fie inventariate

să asigure închiderea și sigilarea, în prezența gestionarului a locurilor de depozitare.

să sisteze operațiile de predare-primire a bunurilor în gestiune ;

să vizeze documentele la ultima operație, adică efectuarea unui semn pe document ;

să verifice operațiile de măsurat și de cântărit ;

să aranjeze bunurile supuse inventarierii.

2. Desfășurarea inventarierii

Inventarierea mijloacelor bănești, a drepturilor și a obligațiilor agentului economic față de stat, bănci, creditori, furnizori se face prin confirmarea soldurilor din contabilitate de către aceștia și confruntarea sumelor din contabiliatate cu documentația ce a stat la baza înregistrarii lor.

Constatările efectuate de comisia de inventariere se înscriu în liste de inventariere care se întocmesc separat pe locuri de depozitare, pe gestionări și pe categorii de bunuri. Pentru bunurile care aparțin altor unități, precum și bunurile proprii care nu se află în unitate la data inventarierii (materiale date spre prelucrare la terți, în custodie la terți etc.) se întocmesc listele de inventariere separate. Listele distincte se intocmesc și pentru bunurile deteriorate neutilizabile,. Fără desfacere, comenzi în curs abandonate sau sistate, creanțe și obligații incerte și in litigiu.

In listele de inventariere se prezintă cantitatea faptică, caracteristicile calitative ale elementelor inventariate și starea lor. Acestea se semnează filă cu filă de către comisia de inventariere și de către gestionari, iar pe ultima filă a listelor de inventariere gestionarul trebuie să menționeze:

dacă toate cantităile de bunuri au fost stabilite în prezența sa;

dacă bunurile respective se află în păstrarea și răspunderea sa;

eventuale obiecții pe care le are de facut;

dacă are bunuri care au rămas neinventariate.

Pentru evaluarea elementelor patrimoniale trebuie să se tină seamă de precizările conform art.7 și 9 din Legea contabilitații nr.82\ 1991, republicată, la valoarea actuală a fiecărui element, denumită și valoarea de inventar stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței.

Valorile materiale evaluate la valoarea actuală numită și valoare de utilitate se vor înscrie în coloana corespunzătoare din lista de inventariere numai în cazul constatării deprecierilor. Valoarea de inventar se va stabili potrivit principiului prudenței. În cazul în care se constată că valoarea de inventar, stabilită în funcție de prețul pieței, utilitatea bunului și starea în care se află este mai mare decât valoarea din contabilitate a acestor bunuri, în listele de inventariere se vor înscrie valorile din contabilitate. Dacă valoarea de inventar este mai mică decât cea din contabilitate, în listele de inventariere se va înscrie și valoarea de inventar, diferența reprezentând deprecierea bunurilor respective.

Comisia de inventariere va consemna rezultatele inventarierii într-un proces-verbal după ce s-au confruntat aceste date cu soldurile scriptice înscrise în contabilitate. Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să cuprindă:

data intocmirii

numele și prenumele membrilor comisiei de inventariere

gestiunea inventariată

data începerii și terminării operațiunii de inventariere

rezultatele inventarierii

concluziile și propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor și ale minusurilor constatate și a persoanelor vinovate

volumul stocurilor depreciate

propuneri pentru scoaterea din uz a obiectelor de inventar, casarea mijloacelor fixe.

In termen de trei zile de la data încheierii operațiunilor de inventariere, propunerile cuprinse în procesul verbal al comisie se prezintă administratorului unitații patrimoniale. Acesta, cu avizul compartimentului financiar-contabil și al compartimentului juridic va decide, în termen de cinci zile, asupra soluționarii propunerilor făcute în baza dispozițiilor legale.

Anual, rezultatele inventarierii generale a patrimoniului se centralizează în “Registrul inventar”.

Stabilirea rezultatelor inventarierii se realizează prin compararea cantităților și valorilor consemnate în listele de inventar cu cantitățile și valorile înregistrate în contabilitate. Datele din contabilitate se verifică mai întâi cu ajutorul balanțelor de verificare sintetice și analitice, apoi se verifică exaccitatea datelor din inventar, prin confruntarea exemplarului din aceste liste scrise de comisia de inventariere cu exemplarul scris de gestionar, corectându-se eventualele diferențe constatate.

Dacă stocul scriptic este mai mare decat stocul faptic, diferența reprezinată minus de inventar; dacă stocul scriptic este mai mic decat stocul faptic, diferența reprezintă plus la inventar.

După stabilirea plusurilor, comisia de inventariere este obligată să ceară explicații scrise la cei ce raspund de bunuri pentru a stabili cauzelor care au provocat diferențele.

3. Stabilirea rezultatelor inventarierii, regularizarea și înregistrarea diferențelor în plus sau în minus

Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimată in funcție de prețul pieței si utilitatea bunului. De aceea in mai multe lucrări de specialitate se apreciază că valoarea de inventar este egală cu valoarea justă. Într-o formă corelativă, evaluarea la inventar, iar pe baza acestuia recunoașterea activelor și datoriilor in bilanț se przintă după cum urmează:

Stabilirea rezultatelor inventarierii se face direct in listele de inventar. Aceste rezultate se determină prin compararea mărimelor constatate direct prin inventariere cu cele înregistrate în contabilitate.

După stabilirea plusurilor și a minusurilor de inventar se procedează la regularizarea diferențelor potrivit Ordinul ministrului finanțelor nr. 94\ 2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabilității armonizate cu directive a IV-a a Comunității Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.

In principiu pentru elementele de active diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menținundu-se la valoarea de intrare.

Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere și valoarea de intrare a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama amortizarii, în cazul în care deprecierea este ireversibilă sau se constituie oajustare pentru depreciere , când deprecierea este reversibilă, menținându-se valoarea lor de intrare.

Pentru elementele de pasiv sub forma datoriilor, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, menținându-se valoarea lor de intrare.

Diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare a elementelor de pasiv și de natura datoriilor se inregistrează în contabilitate prin constituirea unui provision, menținându-se la valoarea lor de intrare.

Diferențele constatate cu prilejul inventarierii generale a patrimoniului sunt regularizate prin urmatoarele modalităti:

compensarea plusurilor cu minusurile de inventar;

înregistrarea plusurilor de inventar și imputarea minusurilor de inventar persoanelor vinovate.( am detaliat acest lucru in subcapitolul – 3.2.1. Operații privind regularizarea plusurilor și a minusurilor).

Compensarea plusurilor cu minusurile de inventar sunt acceptabile numai dacă sunt îndeplinite urmatoarele condiții:

bunurile sunt de același fel, sunt asemănatoare în ceea ce privește aspectul exterior: culoare, model,dimensiuni, ambalaj etc.

plusurile și minusurile trebuie să fie aferente aceleiași perioade de gestiune și aceleiași gestiuni;

compensările se fac pentru diferențele constatate în cadrul aceluiași exercițiu.

Compensarea se face atât cantitativ cât și valoric.

Limita de compensare o constituie cantitatea cea mai mică, indiferent că este cu plus sau cu minus.

1.5. Documentele utilizate și reglementările privind inventarierea

Organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului din cadrul regiilor autonome, societăților comerciale, instituțiilor publice, unităților cooperatiste, asociațiilor și celorlalte persoane juridice precum și al persoanelor fizice care au calitatea de comerciant, se efectuează potrivit Normelor Metodologice aprobate prin Ordin al Ministrului Finanțelor nr. 596/1970, a Legii contabilității nr. 82/1991, al Regulamentului de aplicare a Legii contabilității, a Normelor Ministerului Finanțelor nr. 63943/1991, a Ordinului Ministrului Finanțelor nr.2388/15.12.1995 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului precum și „Regulamentul operațiunilor de casă” emis de Banca Națională a României.

În conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991 art. 8 alin. 1 și Ordinului nr. 2388/1995 al Ministrului Finanțelor referitor la aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii, unitățile patrimoniale au obligația efectuării inventarierii generale a patrimoniului:

la începutul activității;

pe parcursul funcționării sale;

la fuzionarea sau divizarea întreprinderii;

cel puțin o dată pe an, de obicei la închiderea exercițiului;

la încetarea activității;

cu ocazia modificării prețurilor;

atunci când există suspiciuni privind plusuri sau minusuri în gestiune care nu pot fi stabilite cert decât prin autocontrol;

ori de câte ori intervine o predare – primire de gestiune sau cu prilejul reorganizării gestiunilor;

la cererea organelor de control sau a altor organe prevăzute de lege cu prilejul efectuării controlului;

în urma calamităților naturale (incendii, inundații, cutremure) sau a altor cauze de forță majoră;

alte cazuri prevăzute de lege.

Instituțiile publice pot solicita Ministerului Finanțelor, iar acesta poate aproba, cu avizul Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice Județene, excepții de la regula inventarierii anuale.

De regulă, inventarierea anuală a patrimoniului se face la închiderea exercițiului, avându-se în vedere specificul activității. În cazul elementelor patrimoniale aduse ca aport, acestea se înscriu în Registrul Inventar, grupate pe conturi. Pentru agenții economici cu activitate complexă, inventarierea se poate efectua și înaintea datei de 31 decembrie, cu condiția asigurării valorificării și cuprinderii rezultatelor inventarierii în bilanțul întocmit pentru anul respectiv.

Potrivit Normelor Ministerului Finanțelor, controlul financiar de gestiune se efectuează de către organele competente cel puțin odată pe an, pe bază de programe de lucru semestriale.

Conform Normelor Ministerului Finanțelor, pe lângă obiectivele inventarierii se prevede: cui îi revine sarcina de a organiza, cum trebuie organizată precum și modul de valorificare a rezultatelor acesteia.

Valorile aflate în casieria unităților patrimoniale, cecurile, biletele la ordin și disponibilitățile bănești din conturi se controlează în conformitate cu „Regulamentul operațiunilor de casă” emis de Banca Națională a României.

Când în cadrul regiilor autonome există bunuri proprietate publică, date în administrarea acestora, inventarierea bunurilor din această categorie se face distinct.

Dacă inventarierea unor gestiuni a avut loc pe parcursul anului, în Registrul Inventar se va cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate, actualizate cu intrările și ieșirile de bunuri din perioada cuprinsă între data inventarierii și ultima zi a anului.

Documentele utilizate:

Pentru inventariere mai sunt necesare următoarele:

decizia de numire a comisiei de inventariere;

contracte de prestări servicii (dacă inventarierea nu este efectuată de catre angajații proprii);

raportul de gestiune (al gestionarului unităților de vânzare cu amănuntul);

monetarul încasărilor din ziua efectuării inventarului (la unitățile de vânzare cu amănuntul);

înștiințarea în scris a gestionarului (despre desfășurarea inventarierii cu ocazia sigilării);

decizia scrisă de numire a altei persoane care să asiste în lipsa gestionarului la inventariere;

înștiințare (cu confirmare și confirmare de nepotriviri de la alte unități);

adrese cu confirmare (a creanțelor cu o vechime mai mare de 6 luni);

procese verbale de consemnare a cauzelor nefolosirii sau deprecierii;

Capitolul 2.

Prezentarea firmei S.C. MARCEL PROD S.R.L.

Capitolul prezintă în prima parte un scurt istoric și o descriere a activitații firmei analizate, iar în ultima parte a capitolului sunt calculați următorii indicatori: cifra de afaceri, profitul brut și profitul net, dar și cateva rate de lichiditate, solvabilitate,rentabilitate și îndatorarea pentru firma aleasă în scopul reflectării evoluției performanței financiare a acesteia.

2.1. Scurt istoric

Societatea s-a constituit prin contract de societate si statut autentificat sub numărul 16555/21.10.1994, la notariatul de stat județean Galați, în anul 1994, asociat unic fiind domnul Popa Maricel.

Durata societății este nederminată, societatea având ca obiect de activitate „comercializarea produselor industriale, producția și comercializarea produselor de mobilier, tamplarie etc.” avand asociat unic.

Capitalul social al societății a fost de 1.000.000 lei, format în întregime de aport în numerar.

Societatea a fost înmatriculată la Registrul Comerțului, unde au fost depuse urmatoarele documente:

actul de constituire al societății;

dovada din care a rezultat vărsămintele de capital social;

alte acte și dovezi prevazute de lege.

Numărul de ordine în Registrul Comerțului este J 17/143/1994, și cod unic de înregistrare RO 5113892.

În anul 2002 se încheie actul adițional nr. 147/25.11.2002 prin care societatea își majorează capitalul social la 2.000.000 lei. În baza aceluiași act aderă ca asociat domnul Popa Nicușor Daniel, participarea asociaților la constituirea capitalului social fiind de 1.000.000 lei fiecare.

Activitatea principală este: cod CAEN 3614 – Producția altor tipuri de mobilier.

Managementul societății este asigurat de cei doi asociați care dispun și coordonează în mod direct activitatea societății.

2.2. Denumire; Sediu; Domeniul de activitate; Forma juridică

DENUMIRE:

S.C. MARCEL PROD S.R.L.

SEDIUL

Sediul societății se afla în comuna Tudor Vladimirescu, județul Galați unde sunt amplasate atât sediul administrativ, cât și atelierele de producție și depozitele pentru materii prime, materiale și produse finite, toate aflate în proprietatea societății.

S.C. MARCEL PROD S.R.L. are deschise doua puncte de lucru, unul aflat în Galați, iar celalalt in Rm. Sărat, spațiile acestora fiind închiriate, iar activitatea desfășurată fiind cea de vânzare a produselor proprii.

DOMENIUL DE ACTIVITATE

Societatea produce mobilier divers din pal melaminat și tapițerie. Din gama de mobilier fac parte următoarele categorii de produse: sufragerii, biblioteci, vitrine, dormitoare, camere tineret, dulapuri haine de diverse sortimente și dimensiuni, garnituri de bucătarie, colțare pentru bucătarie, mese pentru bucătarie; birouri, comode, mobilier pentru holuri (măsuțe, cuiere, etc); mese pentru sufragerii, etc. Dintre produsele de tapițerie amintim garniturile pentru holuri, canapele, fotolii, divane.

Principalii competitori pe plan local sunt S.C. STAER S.R.L. , S.C. MOBEXPERT S.R.L. ,S.C. LEM S S.R.L.

Produsele sunt destinate pieții interne, aria de distribuție cuprinzând toate zonele țării. Pentru viitor conducerea firmei și-a propus extinderea ariei de desfacere atât din punct de vedere teritorial cât și prin diversificarea produselor.

In ceea ce priveste dotarea tehnică, societatea dispune de utilaje și mașini tehnologice necesare procesului de fabricație, care au grad de uzură scăzut, marea majoritate a acestora fiind achiziționate și puse în funcțiune de mai puțin de un an de zile. Deși dispune de o serie de mașini tehnologice performante conducerea societații dorește să marească și să diversifice numărul acestora prin investiții viitoare în vederea ridicării standardelor calitative.

In cadrul dotarilor intră:

Sediul administrativ;

Atelier debitare;

Atelier asamblare;

Depozite pentru accesorii de mobilier;

Depozit pentru materiale;

Mașini transport;

Echipament de debitat pal melaminat;

Echipament de găurit semifabricate mobilier;

Echipamente de lipit benzi pe cant;

Echipamente pentru procese, atât hardware, cât și software.

Ca utilități, firma dispune de:

Alimentare cu apă pe rețeaua de apă a localității;

Alimentarea cu utilități termice – apa caldă menajeră și agentul termic de încalzire pentru consumul propriu sunt produși de centrala termică cu combustibil solid al societății;

Alimentarea cu energie electrică este asigurată de Electrica S.A.

Activele fixe aflate în patrimoniu sunt asigurate conform Poliței de asigurare nr. 0895434 din data de 23.08.2005 eliberată de ASTRA ASIGURARI S.A. si ALLIANZ ȚIRIAC.

Punctele tari ale societații sunt reprezentate de concurența scazută pe piața

în care firma activează, și nu în ultimul rând de costurile de producție mici care au drept rezultat prețuri de desfacere accesibile, mult mai mici decât cele practicate de alte firme producătoare de mobilier.

Punctele slabe ale intreprinderii sunt reprezentate de faptul că sediul social,

dar mai ales atelierele de producție și depozitele de produse finite se află la o distanța de 50 de km de oraș, iar acest dezavantaj determină, cheltuieli de transport către punctele de desfacere, dar mai ales societatea întampină greutăți în recrutarea personalului calificat în domeniul producției de mobilier, care este practic inexistent pe plan local.

Conducerea firmei noastre este însă pregătită să depășească aceste probleme datorită faptului că în timp a acumulat o vastă experiență în acest domeniu, cunoaște foarte bine piața, firma are dezvoltate bune relații de colaborare atât cu foarte mulți clienți persoane juridice cât și cu furnizori de materii prime și materiale.

Dintre oportunități ar mai putea fi enumerate: dotarea din punct de vedere tehnologic cu mașini și utilaje performante; activele fixe ( clădiri, terenuri, mijloace de transport,etc) sunt în proprietatea firmei, evitandu-se astfel cheltuieli cu chirii, redevențe și locații de gestiune.

Pentru perioada imediat urmatoare conducerea firmei își propune să investească în achizitionarea unor noi spații de producție în vederea măririi volumului producției și diversificarea produselor. Acest proiect implică și dotarea corespunzătoare a spațiilor de producție cu mașini și utilaje performante pentru obținerea unor produse de calitate, competitive atât pentru piața internă cât și pentru cea externă.

2.3. Structura organizatorică in cadrul S.C.MARCEL PROD S.R.L.

S.C. MARCEL PROD S.R.L. are o structură organizatorică care respectă cerințele necesare indeplinirii in bune condiții a obiectivelor activității desfașurate. Una din acestea este reprezentată de faptul că structura organizatorică a societății este elastică, adică poate fi adaptată la modificarile care apar in activitate, in sensul posibilității de a elimina sau de a adauga legături sau compartimente, in funcție de necesități.

Societatea are un număr de 192 de salariați, din care marea majoritate sunt angrenați în procesul de producție (aproximativ 142 muncitori), restul făcând parte din serviciile de contabilitate, personal salarizare și personal auxiliar.

Organigrama

S.C. MARCEL PROD S.R.L.

* R.M.C.M. – Reprezentantul Managementului pentru Calitate si Mediu

2.4. Principii, politici si metode contabile aplicate de către

S.C. MARCEL PROD S.R.L.

Politicile contabile sunt un set de proceduri elaborate de către conducerea întreprinderii pentru operațiunile derulate, pornind de la intocmirea documentelor justificative si pană la intocmirea situațiilor financiare.

Conform OMFP nr. 3055\2009, politicile contabile reprezintă principiile, convențiile, regulile si practicile specifice alocate de o entitate la intocmirea si prezentare situațiilor financiare anuale, spre exemplu: amortizarea imobilizărilor, reevaluarea imobilizărilor sau păstrarea costului istoric al acestora, capitalizarea dobanzii sau recunoașterea acesteia drept cheltuială, alegerea metodei de evaluare a stocurilor etc.

Conducerea fiecărei entitați trebuie să elaboreze politici contabile având in vedere specificul activității si părerile specialiștilor din domeniul economic si ethnic, recunoscători ai activității desfăsurate si ai strategiei adoptate de entitate.

In cadrul S.C. MARCEL PROD S.R.L. evaluarea posturilor din situatia financiară simplificată, s-a efectuat in conformitate cu urmatoarele principii contabile:

Principiul continuității activității: s-a ținut cont de faptul că societatea iși va continua in mod normal funcționarea in viitorul previzibil;

Principiul permanenței metodelor: au fost aplicate aceleași reguli, metode,norme, privind evaluarea,înregistrare si prezentarea in contabilitate a elementelor patrimoniale, asigurând comparabilitatea în timp a informațiilor contabile;

Principiul prudenței: au fost luate in considerare numai profiturile recunoscute pană la data închiderii exercițiului financiar; s-a ținut seama de toate obligațiile previzibile si pierderile potențiale și au fost făcute ajustări de valoare ținând seama de toate deprecierile posibile indiferent de modul cum acestea ar fi influențat rezultatul financiar;

Principiul independenței exercițiului: la determinarea rezultatului s-au luat in calcul toate veniturile si cheltuielile indiferent de data incasării sumelor, respective, data efectuării plăților.

Principiul evaluării separate a elementelor de active si de pasiv: au fost inregistrate toate elementele de activ si de pasiv, si eventual ulterior s-au efectuat compensări legale.

Principiul intangibilității: bilanțul de deschidere corespunde cu cel de inchidere’

Principiul necompensării: nu s-au efectuat compensări intre venituri si cheltuieli, ori intre active si pasive, altele decat cele premise de lege.

Politicile contabile semnificative: situațiile financiare sunt intocmite in lei si exprimate in lei; Cheltuielile cu reparația sau intreținerea mijloacelor fixe au fost efectuate pentru a restabili sau a menține valoarea acestor active, ele au fost recunoscute in contul de profit si pierdere la data efectuării lor, in timp ce cheltuielile efectuate in scopul imbunătățirii performanțelor tehnice au fost capitalizate si armonizate pe perioada ramasă. Stocurile sunt exprimate la costul istoric (de achiziție). Costul stocurilor se bazează pe principiul FIFO (primul intrat,primul iesit). Conturile de creanțe si datorii sunt exprimate la valoarea lor recuperabil, respective, de plată. Provizioanele sunt recunoscute în bilanț atunci cand apare pentru societate o obligație legală sau constructivă, legată de un eveniment trecut si este probabil ca in viitor sa fie necesară consumarea unor resurse economice pentru a stinge această datorie. Dividendele sunt recunoscute ca datorie in perioada in care este aprobată repartizarea lor.

Evaluarea elementelor de activ si pasiv cu ocazia inventarierii s-a facut la valoarea actuală(de inventar) stabilită in funcție de utilitatea bunului, starea acestuia si prețul pieței. Cu ocazia inventarierii au fost stabilite lipsuri, imputate persoanelor vinovate .

Societatea a fost controlată de organele de abilitate si a plătit amenzi. Creanțele si datoriile stabilite in valută au fost evaluate la cursul de la sfarșitul anului.

2.5. Analiza performanței financiare a intreprinderii

În acest subcapitol voi analiza pe scurt evoluția performanței financiare pe baza contului de profit și pierdere dar și analiza performanței financiare a intreprinderii prin metoda ratelor de rentabilitate, lichiditate, solvabilitate și îndatorare pentru anii 2011 – 2013 folosind informații din situațiile financiare ale firmei S.C. MARCEL PROD S.R.L.

2.5.1. Analiza evoluției financiare a intreprinderii pe baza contului de profit și pierdere

1. Cifra de afaceri (CA): este determinată de volumul afacerilor realizate de intreprindere cu terții cu urmare activitații profesionale normale și curente a intreprinderii.

CA = Pv + Vvmf unde: Pv= producția vândută;

Vvmf = veniturile din vânzarea mărfurilor.

Cifra de afaceri este reprezentată financiar de o cantitate de marfă sau produse vândute sau de lucrări sau de servicii prestate. Variațiile sale nu sunt în mod automat proporționale cu volumul vânzărilor atât timp cât factorul preț intervine în mod egal asupra mărimii sale. Astfel, nu se poate stabili un paralelism între variația cifrei de afaceri și stocuri, mai ales că fiecare sector de activitate are caracteristici proprii.

2. Profit brut (Pbrut) – În legislația de specialitate în vigoare nu este dată o definiție a „profitului brut”, însa aceasta exprima diferența pozitivă între „veniturile totale ”inregistrate în contabilitate indiferent dacă veniturile sunt sau nu impozabile și „cheltuielile totale”înregistrate în contabilitate ,indiferent de natura și felul lor dacă sunt sau nu deductibile fiscal .Acest profit brut se mai numește și profit contabil.

Pbrut = VT– ChT unde: VT = veniturile totale

ChT = cheltuielile totale

3. Profitul net ( Pnet) sau profitul contabil net este profitul ce rezultă după ce s-a scăzut cheltuiala cu impozitul pe profit.

Pnet=Pbrut–Ch imp\prof. unde: Ch imp\prof. = cheltuieli cu impozitul pe profit

Tabel nr. 2.1. Cifra de afaceri; Profitul brut; Profitul net.

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din contul de profit și pierdere

Privind tabelul 2.1. putem afirma că cifra de afaceri are o evoluție nefavorabilă în 2012 față de 2011 cu o valoare de 471.479 (4,43%), iar in 2013 înregistrând o creștere de valoare cu 1.838.911 (14,73%) comparativ cu 2012. Acest lucru ne arată faptul că în anul 2013 în interiorul intreprinderii se înregistrează o creștere a veniturilor.

Potrivit calculelor din tabelul 2.1. putem spune că profitul brut al intreprinderii este într-o evoluție crescătoare din anul 2011 până în anul 2013,crescând în 2012 față de 2011 cu o valoare de 82.529 (62,75%), iar în 2013 față de 2012 cu o valoare de 19.277 (12,78%).

Datorită creșterii profitului brut pe parcursul celor trei ani, profitul net de asemenea înregistrează o creștere în 2012 față de 2011 cu o valoare de 70.966 (64,36%), iar în 2013 față de 2012 cu o valoare de 16.400 (12,95). Din punct de vedere grafic, evoluția cifrei de afaceri, a profitului brut, precum si a profitului net este reflectată în figura 2.1.

Figura 2.1. Evoluția cifrei de afaceri, profitului brut și a profitului net pe parcursul anilor 2011 – 2013

Sursa: Realizat de autor.

2.5.2. Analiza evoluției financiare a intreprinderii prin metoda ratelor

Metoda ratelor își propune să scoată în evidență un număr de mărimi relative și să le interpreteze. Interpretarea ratelor trebuie să fie prudentă, deoarece numai una din ele, luată izolat, nu este satisfăcătoare pentru a caracteriza activitatea întreprinderii, ci numai o anumită combinație de rate, judicios aleasă, dă această posibilitate.

Scopul activității de analiză este de a stabili parametrii de bonitate ai întreprinderii, știind că activitatea acesteia trebuie să se finalizeze cu profit,respectiv să obțină o rentabilitate maximă.

Acești parametri calitativi, de punere în valoare a întreprinderii, pot fi atinși în condițiile în care se practică o politică optimă de investiții, și în același timp, o politică de comercializare adecvată pe seama căreia să fie asigurate fluxurile bănești ce dau starea de permanență a echilibrului financiar

Ratele de lichiditate și solvabilitate

Ratele de lichiditate sau de trezorerie măsoară capacitatea de plată a întreprinderii, respectiv solvabilitatea pe termen scurt. Analiza ratelor rezultate prin compararea ansamblului lichidităților potențiale (active transformabile în monedă pe termen scurt) cu exigibilitățile potențiale (datorii rambursabile pe termen scurt), constituie o metodă rapidă și ușor de utilizat pentru aprecierea gradului în care întreprinderea face față obligațiilor pe termen scurt.

Totodată, caracterizând capacitatea de plată a societății, ratele de lichiditate ilustrează și posibilitatea de acces a întreprinderii la creditele de trezorerie. Calculul lichidității se realizează cu ajutorul următorilor indicatori:

a) Rata lichidității generale (RLG ) sau rata capacității de plată a ciclului de exploatare reflectă posibilitatea activelor circulante de a se transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile.

b) Rata lichidității reduse (RLR ) exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe, investiții financiare pe termen scurt și disponibilități.

c) Rata lichidității imediate (RLI ) exprimă capacitatea de rambursare instantanee a datoriilor, ținând cont de disponibilitățile existente.

d) Rata solvabilității pe termen mediu și lung (RSTL ) exprimă măsura în care

întreprinderea poate achita datoriile totale, adică o măsură a garantării datoriilor prin patrimoniu.

Tabel nr.2.2. Ratele de lichiditate și solvabilitate

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Bilanțul contabil.

Evoluția ratei lichidității generale înregistrează o scadere în 2012 cu 0,09 (4,46%),față de 2011 si o creștere in 2013 cu 0,25 (11,01%), față de 2012. Pentru firmă,aceste valori sunt nesatisfăcătoare în toți anii deoarece valoarea stabilită pentru acest indicator de a fi favorabilă trebuie să fie cuprinsă între 2 și 2,5. Acest lucru ne arată că firma nu reflectă posibilitatea activelor circulante de a se transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile.

Din tabelul nr.2.2. reiese că rata lichidității reduse inregistrează o scadere in 2012 față de 2011 cu valoarea de 0,21 (15,79%), iar in 2013 înregistrează o crestere de valoare față de 2012 cu 0,32 (30,35%). Această evoluție a ratei pe cei trei ani analizați arată că întreprinderea nu inregistrează o valoare favorabilă a ratei lichidității reduse, valoarea favorabilă fiind cuprinsa intre 0,8 si 1, de aici rezultă ca intreprinderea nu reușește sa-și onoreze datoriile pe termen scurt din creanțe,investiții financiare pe termen scurt sau din disponibilități.

Evoluția ratei lichidității imediate inregistrează o creștere de 0,004 (66,67%) în 2012 față de 2011 si o scadere in 2013 față de 2012 cu 0,004 .Pentru firmă valorile sunt nesatisfăcătoare in toți ani deoarece valoarea stabilită pentru acest indicator pentru a fi favorabil trebuie sa fie mai mare de 0,3.

Rata solvabilității pe termen mediu si lung a firmei S.C.MARCEL PROD S.R.L. înregistrează o creștere în anul 2012 față de anul 2011 cu 1,87 (58,62%), si o mică scădere in 2013 față de 2012 cu o valoare de 0,04 (1,27). Situația este favorabilă în toți anii având valori mai mari decât valoarea stabilită pentru acest indicator (>1,5) și se poate afirma că întreprinderea își poate achita datoriile totale. Din punct de vedere grafic, evoluția ratelor de lichiditate si solvabilitate este reflectată în figura 2.2.

Figura 2.2. Ratele de lichiditate și solvabilitate

Sursa: Realizat de autor

Ratele de îndatorare

Gradul de îndatorare exprimă raportul între datorii și capitaluri proprii, apreciindu-se că

fiind bun când rata este de până la 60% pentru îndatorarea generală și de până la 30% pentru îndatorarea financiară. Pentru a fi considerate satisfăcătoare, ratele amintite trebuie să aibă valori între 60-100% (cea generală) și respectiv 30-70% (cea financiară).

Analiza îndatorării întreprinderii poate fi realizată cu ajutorul următorilor indicatori:

a) Gradul de îndatorare generală (Leverage) (Git ) sau coeficientul total de îndatorare sau rata levierului reflectă gradul în care capitalurile proprii asigură finanțarea activității întreprinderii, întreprinderea analizată depinzând într-o mare măsură de creanțierii săi.

b) Gradul de îndatorare financiară (GDf ) sau rata datoriilor financiare pe termen mediu și lung exprimă gradul de îndatorare pe termen mediu și lung. Întreprinderea mai poate beneficia de credite bancare pe termen mediu și lung dacă rata datoriilor financiare este mai mică de 0,5 .

Table nr. 2.3. Ratele de îndatorare

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Bilanțul contabil

S.C. MARCEL PROD SRL înregistrează un grad de îndatorare generală destul de ridicat în 2011 avand valoare de 3,13, de aici rezultând o situație nefavorabilă, valorile favorabile fiind mai mici de 1. Valorile inregistrate pe ultimii doi ani, respectiv 2012 si 2013 sunt favorabile firmei pentru că sunt mai mici decât 1.In 2013 firma înregistrează o cresștere de 4,26%. Acest lucru ne arată capacitatea capitalurilor proprii de a asigura finanțarea activității intreprinderii. Situația firmei este una bună pentru că rata este de până la 60%.

Privind evoluția gradului de îndatorare financiară putem afirma că in anul 2012 firma inregistrează o scadere favorabilă cu 0,68 (6,8%), fată de 2011, iar in 2013 inregistrează o creștere 0,34 (71,43%), fata de 2012. Din această analiza rezultă că firma poate beneficia de credite bancare pe termen mediu si lung pentru anii 2012 si 2013, iar pentru anul 2011 inregistrează o valoare nefavorabilă, valoarea favorabilă fiind mai mica de 0,5.

Din punct de vedere grafic, evoluția ratelor de indatorare este reflectată în figura 2.3.

Figura 2.3. Ratele de îndatorare

Sursa: Realizat de autor

Ratele de rentabilitate

Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței întregii activități economico-financiare întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producție utilizate și a forței de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție și vânzare.

Măsurarea rentabilității este dată de un sistem de rate explicative, de eficiență, determinate ca raport între efectele economice și financiare obținute (acumulare brută, profituri, dividende etc.) și eforturile depuse pentru obținerea lor (totalul activ, activul economic, capitalurile proprii etc.).

Ratele de rentabilitate evidențiază caracteristicile economice și financiare ale întreprinderilor, permițând compararea performanțelor industriale și comerciale ale acestora.

Rata rentabilității comerciale (a vânzărilor) este determinată prin divizarea rezultatului net la valoarea cifrei de afaceri și arată eficiența funcțiunii comerciale a firmei.

Rata de rentabilitate economică – măsoară eficiența mijloacelor materiale și financiare alocate întregii activități a întreprinderii.

Rata de rentabilitate financiară – exprimă rata de rentabilitate ce remunerează pe acționari, în calitate de proprietari care investesc în întreprindere capitaluri proprii.

Table 2.4. Ratele de rentabilitate

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Bilanțul contabil

Rata de rentabilitate comercială a firmei înregistrează o creștere in 2012 față de 2011 cu valoarea de 0,69 (66,35%), iar in 2013 înregistrând o valoare descrescătoare de 0,03 (2,97%). Ultimii doi ani inregistrează creșteri privind volumul vânzărilor, respectiv înregistrarea unui profit mai ridicat față de primul an analizat.

Având în vedere faptul că rata de rentabilitate economică reprezintă rentabilitatea globală a capitalurilor investite în întreprindere, proprii și împrumutate, ea inregistrează creșteri favorabile de la an la an, înregistrând in 2012 o creștere față de anul 2011 cu valoarea de 0,51 (29,3%), si in 2013 inregistrează creșteri de 0,23 (11.67%) față de anul precedent.

Privind tabelul ratelor de rentabilitate putem spune că rata rentabilității financiare este in creștere, înregistrând valori mai ridicate in 2012 față de 2013 cu 0,47 (32,20%), iar in 2013 rata continuă să crească cu 0,19 (11,51%). Privind Figura 2.4 spunem că rentabilitatea firmei este in creștere.

Figura 2.4 Ratele de rentabilitate

Sursa: Realizat de autor

În concluzie putem afirma că firma S.C. MARCEL PROD S.R.L pe perioada analizată, nu a avut o evoluție tocmai rentabilă din punctul de vedere al ratelor calculate. Avantajele prezentate de întreprindere reprezintă faptul că întreprinderea reușeste sa-și achite datoriile totale și capacitatea capitalurilor proprii de a asigura finanțarea activității întreprinderi. Analizând gradul de indatorare financiar firma poate beneficia de credite bancare pe termen mediu si lung.

Capitolul 3.

Inventarierea in cadrul firmei S.C.MARCEL PROD S.R.L.

3.1. Responsabilități privind desfășurarea și organizarea inventarierii

Articolul 11 aliniatul (3) din Legea contabilității nr. 82/1991 prevede că: „răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării patrimoniului”.

In cadrul firmei S.C. MARCEL PROD S.R.L. răspunderea pentru buna organizare îi revine administratorului dnl. Popa Nicușor Daniel. El are obligația de a elabora și de a transmite comisiei de inventariere instrucțiunile scrise cu privire la modul de desfășurare a lucrărilor de inventariere.

Inventarierea patrimoniului se efectuează de către comisii de inventariere, formate din cel puțin două persoane, numite prin decizie scrisă, emisă de administratorul firmei. În decizia de numire se menționează, în mod obligatoriu, componenta comisiei, numele responsabilului comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunile supuse inventarierii, data de începere și terminare a operațiunilor.

Comisia de inventariere răspunde de efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor legale.

Pentru desfășurarea în bune condiții a operațiunilor de inventariere, în comisii vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare economică și tehnică, care să asigure efectuarea corectă și la timp a inventarierii patrimoniului, inclusiv evaluarea elementelor patrimoniale potrivit pct. 19 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, aprobată prin Hotararea Guvernului nr. 704/1993.

În cadrul firmei S.C. MARCEL PROD S.R.L. inventarierea patrimoniului este efectuată de către salariații proprii ai intreprinderii , fără a fi nevoie de a se încheia contracte de prestări servicii cu persoane fizice sau juridice.

Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionării depozitelor supuse inventarierii și nici contabilii care țin evidența gestiunii respective.Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiți decât în cazuri bine justificate și numai prin decizie scrisă, emisă de către administrator.

În vederea bunei desfășurări a operațiunilor de inventariere, administratorul trebuie să ia măsuri pentru crearea condițiilor corespunzatoare de lucru comisiei de inventariere, prin:

organizarea depozitării valorilor materiale grupate pe sortotipodimensiuni, codificarea acestora și întocmirea etichetelor de raft;

ținerea la zi a evidenței tehnico-operative la gestiunile de valori materiale și a celei contabile și efectuarea lunară a confruntării datelor dintre aceste evidențe;

participarea la lucrările de inventariere a întregii comisii de inventariere;

asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale care se inventariază, respectiv pentru sortare, așezare, cântărire, măsurare, numărare etc.;

asigurarea participarii la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sort, preț ) a unor persoane competente din unitate, la solicitarea responsabilului comisiei de inventariere, care au obligația de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor înscrise;

dotarea gestiunii cu aparate și instrumente adecvate și în număr suficient pentru măsurare, cântărire , cu mijloace de identificare (cataloage, monstre), precum și cu formularele și rechizitele necesare;

dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul și de sigilare a spațiilor inventariate;

dotarea gestiunilor (magazine, depozite ) cu două rânduri de încuietori diferite.

După primirea deciziei scrise, responsabilul comisiei de inventariere ridică, sub semnatura administratorului, listele de inventariere, vizate și parafate de către acesta, după care comisia se prezintă la sediul gestiunii ce urmează a fi inventariată în vederea efectuării inventarierii fizice.

3.2.Studiu de caz privind inventarierea anuală la 31 decembrie

La SC MARCEL PROD S.R.L. in urma deciziei de inventariere s-a stabilit comisia de inventariere, care va proceda la inventarierea patrimoniului. Inventarierea s-a făcut in prezența gestionarului Aurel Frangu . Conform procesului verbal , a declarației de inventar și în urma analizării listelor de inventar s-au descoperit minusuri in gestiune care vor fi imputate gestionarului,respectiv vinovatului din afara unității,care iși asumă angajamentul de plată si oferă informații cu privire la minusurile descoperite prin nota explicativă.

Minusurile descoperite vor fi inregistrate in contabilitate conform registrului jurnal si a notei contabile.

La S.C. MARCEL PROD S.R.L. s-a realizat procesul de inventariere general a patrimoniului s-au respectat toate regulile și etapele desfășurării acestui proces, și anume: au fost numiți prin decizie scrisă comisia de inventariere formată din 7 persoane; s-au luat declarații gestionarilor în care sunt specificate ultimele intrări și ieșiri de marfă din gestiune. Bunurile menționate în ultima factură, au fost înregistrate în fișe de magazie, iar după vizarea acestor documente de către comisie, acestea au fost transmise compartimentului financiar – contabil pentru înregistrare.

Inventarierea patrimoniului s-a realizat pe o perioadă de două zile, conform regulamentului s-a recurs la sigilarea tuturor căilor de acces în magaziile unității, iar ștampila și documentele necesare inventarierii au rămas în incinta magaziilor, realizându-se o bună desfășurare a procesului de inventariere.

In continuare vor fi prezentate operațiile efectuate in mod obligatoriu la sfarțitul exercițiului financiar cu ocazia inventarierii generale, în scopul determinării situației reale a patrimoniului.

3.2.1.Operațiuni privind regularizarea plusurilor și a minusurilor

Tabel nr. 3.1. RECAPITULAREA INVENTARULUI

Diferența este calculată în listele de inventariere la nivel de sortimente depreciate.

În cazul registrului-inventar fiecare poziție de activ și pasiv se dezvoltă la nivelul posturilor bilanțiere.

O dată stabilite rezultatele inventarierii patrimoniului la S.C. MARCEL PROD S.R.L.,plusurile și minusurile de inventar, se procedează la înregistrarea și decontarea lor gestionară. A efectua această operație înseamnă a regulariza rezultatul inventarierii.

Înregistrarea plusurilor constatate cu ocazia inventarierii patrimoniului

A. Plusurile de active imobilizate la valoare de inventar

Tabel 3.2. Inregistrarea plusurilor constatate la inventar la activele imobilizate